Nuvela De la noi la Cladova este o opera epica.

In opera se nareaza intamplari care-l au ca

personaj principal pe preotul Tonea, zis si popa Tonea. Nuvela este o specie a genului epic, cu un
singur fir narativ, cu un conflict puternic, iar personajele-putine la numar sunt caracterizate
succinct in functie de contributia lor in desfasurarea actiunii. Cantitativ, nuvela are intindere mai
mare decat povestirea, dar mai scurta decat romanul. Titlul De la noi la Cladova reprezinta spatiul
in care are loc desfasurarea unor suspine si zbuciumuri. Fiind o opera epica, actiunea este relatata
de catre un narrator, la persoana a III-a si se structureaza pe momente ale subiectului. In
expozitiune este prezentat protagonistul actiunii popa Tonea si mustrarile constiintei lui,
infaptuite de unele lucruri si viata precedenta in urma pacatului, alaturi de familia sa si
credinciosii evlaviosi. Sosirea bunului sau prieten vaduv, insotit de o fiinta femeiasca mai tanara
decat el, in biserica lui si inceputul unui fior de dragoste, reprezinta intriga actiunii. Desfasurarea
actiunii ilustreaza incercarilor preotului de a ajunge la iubirea lui tarzie si incercarilor de
sustragere si incalcare a lucrurilor bisericesti. Jupan Traico ruga preotului sa ii imprumute niste
bani cu dobanda. Preotul accepta deoarece era un bun prieten si un bun platnic. Acestia sunt
invitati la masa, unde preotul si tanara Borivoje se sorbeau din priviri, insa aveau si un sentiment
de nesiguranta. Dupa cateva zile dupa plecarea lor, preotul a intalnit in cale o sarboaica care ii
spuse in taina faptul ca tanara arde de dorul lui. Sub pretextul venirii sarbatorilor, jupinul Traico
ii trimise instiintare preotului, sa mearga dupa prima dobinda. El se sfatui cu vaslarii, sa il astepte
ca va sosi indata, insa planurile i-au fost incurcate de catre Simion, fiul lui mos Simion, care ii
ceruse de indata sa mearga pentru a il spovedi si impartasi pe tatal sau. Preotul detinea la el cele
sfinte, insa la presiunile vaslarilor, si-a luat si cele sfinte cu el, ceea ce incalca regulile
bisericesti. Punctul culminant il reprezinta momentul cand ajunge la casa celor doi, unde Borivoje
il invita inauntru. Dragostea dintre cei doi este una reciproca. Dunarea este aceea care asista la
zbuciumul celor doi, cand linistita, cand manioasa. Remarcabila este in nuvela descrierea
zbuciumului preotului Tonea. Preotul este uman, el se stapaneste, o ocoleste pe iubita lui, dar
plinge pe cununa biruintei sale. Deznodamantul dezvaluie unele evenimente tragice. Borivoaica,
fiind ocolita de preot, cade in boala. Preotul in drum spre jupan Traico, aude urlete disperate de
ajutor intrucat se stingea un suflet fara preot. Apele se involburasera, iar vaslarii erau ingrijorati
insa preotul i-a asigurat ca toate vor fi bine, fiindca cele sfinte erau la el. Borivoje era in suferinta
in ceasul al XII-lea. Momentul unicei fericiri a (...)