FISA DE LECTURA

1. Titlul operei: De la noi de la Cladova

2. Numele autorului : Gala Galaction
3. Date despre autor :
Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești,
Teleorman - d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preotortodox, profesor de teologie român de
origine aromână, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă (împreună cu Vasile Radu și
Nicodim Munteanu). În 1947 a fost ales în Academia Română.
Ca teolog, a publicat studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici.
Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română (împreună cu pr. prof. Vasile
Radu).
A desfășurat o remarcabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane,
note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost
restituit și publicat postum.

4. Specia literara : nuvela

5. Rezumat :

În expoziţiune este prezentat protagonistul acţiunii “popa Tonea” şi mustrările conştiinţei lui,
înfăptuite de unele lucruri şi viaţa precedentă în urma păcatului, alături de familia sa şi credincioşii
evlavioşi .
Sosirea bunului său prieten văduv, însoţit de o fiinţă femeiască mai tânără decât el, în
biserica lui şi începutul unui fior de dragoste, reprezintă intriga acţiunii.
Desfăşurarea acţiunii ilustrează încercărilor preotului de a ajunge la iubirea lui târzie şi
încercărilor de sustragere şi încălcare a lucrurilor bisericeşti.
Jupân Traico rugă preotului să îi împrumute nişte bani cu dobândă. Preotul acceptă deoarece
era un bun prieten şi un bun platnic. Aceştia sunt invitaţi la masă, unde preotul şi tânăra Borivoje se
sorbeau din priviri, însă aveau şi un sentiment de nesiguranţă.
După câteva zile după plecarea lor, preotul a întâlnit în cale o sârboaică care îi spuse în taină
faptul că tânăra arde de dorul lui. Sub pretextul venirii sărbătorilor, jupînul Traico îi trimise înştiinţare
preotului, să meargă după prima dobândă. El se sfătui cu vâslarii, să îl aştepte că va sosi îndată, însă
planurile i-au fost încurcate de către Simion, fiul lui moş Simion, care îi ceruse de îndată să meargă
pentru a îl spovedi şi împărtăşi pe tatăl său. Preotul deţinea la el cele sfinte, însă la presiunile vâslarilor,
şi-a luat şi cele sfinte cu el, ceea ce încalcă regulile bisericeşti.
Punctul culminant îl reprezintă momentul când ajunge la casa celor doi, unde Borivoje îl invită
înăuntru. Dragostea dintre cei doi este una reciprocă. Dunărea este aceea care asistă la zbuciumul
celor
doi, când liniştită, când mânioasă.
Remarcabilă este în nuvelă descrierea zbuciumului preotului Tonea. Preotul este uman, el se
stăpâneşte, o ocoleşte pe iubita lui, dar plânge “pe cununa biruinţei sale“.
Deznodământul dezvăluie unele evenimente tragice. Borivoaica, fiind ocolită de preot, cade în
boală. Preotul în drum spre jupân Traico, aude urlete disperate de ajutor întrucât se stingea un suflet
fără preot. Apele se învolburaseră, iar vâslarii erau îngrijoraţi, însă preotul i-a asigurat că toate vor fi
bine, fiindcă cele sfinte erau la el. Borivoje era în suferinţă în ceasul al –XII-le

6. Cum a aparut iubirea:

La început, ne este prezentat preotul ca un om cu har, ca un om cu credinţă şi cu ceva al lui

D-zeu.Era iubit şi apreciat de săteni pentru credinţa sa, astfel încât vechea vorbă“ dacă te întâlneşti cu
un preot îţimerge rău” a dispărut.
Iubirea a apărut într-o zi de primăvară, după Paşte. Borivoje îi trezeşte un sentiment în inima
luiTonea. Iubirea apare ca un miracol asociatprimăverii, revenirii la viaţă a întregii naturi. Cei doi se
îndrăgostesc instantaneu, fulgerător, devenind o fatalitate a destinului.
După această primă întâlnire, cei 2 se vor mai vedea doar de 2 ori: când preotul trece
Dunărea
sub pretextul de a-şi lua banii de la Jupân Traica, neputându-şi înfrâna patima (iubire devoratoare şi
malefică). A 3-a oară când se întâlnesc este când Borivoje moare din iubire (semn că iubirea este
malefică),iubirea celor doi se ridică din păcat şi se purifică prin moarte. Iubirea plină de păcat nu se
poate împlini decâtla moarte. Aceste 2 personaje nu pot comunica verbal, pentru că Borivoje nu ştia
română. Prin nerostite,iubirea se amplifică, ea exprimându-se doar prin priviri şi gesturi.
Personajul principal este preotul, iar conflictul nuvelei este unul interior psihologic: lupta dusă
în sufletul preotului de a-şi păstra pioşenia şi de a se împlini erotic cu Borivoje. Această luptă se va
încheia prin iubirea faţă de D-zeu, credinţa în menirea sa de pastor a oamenilor din satul sau. Sfintele
taine îl vor ajuta să ocolească păcatul şi să-şi întărească credinţa.
Un loc important în nuvelă îl are natura. Descrierea naturii punctează trăirile sufleteşti ale
personajelor (Dunărea). “Creste albe” semnifică puritatea credinţei pe care vrea să şi-o păstreze,
“Dunărea întărâtată” semnifică nerăbdarea de a o vedea, iar “inele monstruoase” reprezintă păcatul.
Ziua în care o cunoaţte pe Borivoje este o zi de primăvară, o zi frumoasă, luminoasă. Când preotul va
trece Dunărea, aceasta va fi agitată, reprezentând revolta divină faţă de păcatul pe care-l va face. La
ultima întâlnire, natura este zbuciumată. “Dunărea albă de furie” reprezintă că natura trăieşte tragedia
personajului.
Menirea preotului este una sfântă, creştină, de a-i citi rugăciunile pe patul de moarte. Preotul
va înfrânge furtuna şi îşi va împlini menirea împreună cu tovarăşii săi.
Naraţiunea nu e făcută cronologic, acţiunea începe cu prezentarea zbuciumului sufletesc al
preotului dinaintea momentului când trece la Cladova s-o vadă pe Borivoje. Acţiunea coboară în trecut
pentru ca în final să se revină la prezent şi să se prezinte moartea.
Naraţiunea la persoana a 3-a e întreruptă de monologul interior al preotului. Acţiunea este
organizată pe momentele subiectului. În expoziţiune, se prezintă satul şi personajele principale, în
intrigă se prezintă întâlnirea celor doi, în desfăşurarea acţiunii se prezintă dorinţa lui de a o revedea, iar
în punctul culminant se prezintă a 2-a întâlnire a celor doi. Caisa care cade din copac sfâşiată ca o
inimă reprezintă sufletul sfâşiat al celor doi.
În deznodământ, se prezintă moartea Borivojei şi proiectarea lui în lumea ideală a iubirii celor
doi.

7. Conflicte :
Nuvela are un conflict moral şi religios între pasiunea pentru Borivoje şi credinţa sa de creştin
şi de preot a lui Tone. Borivoje se dăruieşte iubirii cu inocenţă, fără să ţină cont de regulile morale.
Iubirea ei este deasupra oricărui păcat. Lucrul acesta va fi pedepsit, fapt că eroina moare.
Stilul lui Gala Galaction se caracterizează printr-o bogăţie de imagini artistice ce punctează
pasiunea celor doi prin utilizarea unui lexic cu multe cuvinte religioase şi arhaice, creând astfel o
atmosferă de taină, mister creştin şi de religiozitate intensă.