CORINT

E D U C AŢ I O N A L
MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

F izicã
F1 + F2

Manual pentru clasa a XII-a

Octavian Rusu
Constantin Trãistaru
Livia Dinicã
Marius Nistor
Manualul a fost aprobat prin O.MEdCT nr. 1262/42 din 6.06.2007, `n urma evalu\rii calitative [i este realizat `n conformitate cu
programa analitic\ aprobat\ prin Ordin al ministrului educa]iei [i cercet\rii nr. 5959 din 22. 12. 2006.

Date despre autori:

OCTAVIAN RUSU, profesor gradul I la Colegiul Na]ional „Sfântul Sava” din Bucure[ti, autor [i coautor de manuale [colare pen-
tru clasele IX-XII [i de auxiliare pentru liceu [i pentru examenul de bacalaureat, coautor de soft educa]ional.
CONSTANTIN TR|ISTARU, profesor gradul I la Colegiul Na]ional „Sfântul Sava” din Bucure[ti, autor [i coautor de auxiliare
pentru liceu [i pentru examenul de bacalaureat.
LIVIA DINIC|, profesor gradul I la Colegiul Tehnic de Telecomunica]ii „Gheorghe Airinei” din Bucure[ti, autor de manuale
[colare pentru liceu, autor [i coautor de auxiliare [colare pentru clasele IX-XII [i pentru examenul de bacalaureat.
MARIUS NISTOR, profesor gradul I la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Bucure[ti, coautor de auxiliare [colare pentru
înv\]\mântul preuniversitar.

Referen]i:
Prof. univ. dr. Emil {tefan Barna, Facultatea de Fizic\, Universitatea Bucure[ti
Prof. univ. dr. Lucian Georgescu, Facultatea de Fizic\, Universitatea Bucure[ti

Redactor: Rodica Mihalache

Tehnoredactare computerizat\: Radu Dobreci
Coperta: Valeria Moldovan

GRUPUL EDITORIAL CORINT

Departamentul de vânzări:
Str. Mihai Eminescu nr. 54 A, sector 1, Bucure[ti, cod poștal 010517
Tel./fax: 021.319.47.97; 021.319.48.20
Depozit:
Calea Plevnei nr. 145, sector 6, cod po[tal 060012, Bucure[ti
Tel.: 021.310.15,30
E-mail: vanzari@edituracorint.ro
Magazin virtual: www.grupulcorint.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României

Fizic\: F1+ F2: manual pentru clasa a XII-a / Rusu Octavian,
Tr\istaru Constantin, Dinic\ Livia, Nistor Marius.
– Bucure[ti: Corint, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-135-091-2
I. Rusu, Octavian
II. Tr\istaru, Constantin
III. Dinic\, Livia
IV. Nistor, Marius

53(075.35)

ISBN: 978-973-135-091-2
Toate drepturile asupra acestei lucr\ri sunt rezervate Editurii CORINT,
parte component\ a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.
 CUPRINS

Prefaþã .................................................................................................................................................... 5

Capitolul 1. Teoria relativitãþii restrânse.................................................. 7

1.1. Bazele teoriei relativitãþii restrânse ......................................................................................... 8
1.1.1. Relativitatea clasicã ........................................................................................................ 8
1.1.2. Experimentul lui Michelson ......................................................................................... 10
1.2. Postulatele teoriei relativitãþii restrânse. Transformãri Lorentz. Consecinþe ................... 13
1.3. Elemente de cinematicã ºi dinamicã relativistã ................................................................. 20
1.3.1. Compunerea relativistã a vitezelor (*F2) .................................................................... 20
1.3.2. Principiul fundamental al dinamicii (*F2) .................................................................. 22
1.3.3. Relaþia masã-energie .................................................................................................... 23
1.4. Probleme ºi teste propuse ..................................................................................................... 25
1.4.1. Probleme cu grad scãzut de dificultate ..................................................................... 25
1.4.2. Probleme cu grad mediu de dificultate ..................................................................... 26
1.4.3. Test pentru evaluare ..................................................................................................... 27

Capitolul 2. Elemente de fizicã cuanticã ................................................ 29

2.1. Efectul fotoelectric extern ..................................................................................................... 30
2.1.1. Legile efectului fotoelectric extern ............................................................................. 30
2.1.2. Ipoteza lui Planck. Ipoteza ºi ecuaþia lui Einstein ..................................................... 31
2.1.3. Interpretarea legilor efectului fotoelectric extern ..................................................... 32
2.2. Efectul Compton* ................................................................................................................... 34
2.3. Ipoteza de Broglie. Difracþia electronilor (*F2). Aplicaþii (*F2) ........................................... 36
2.4. Dualismul undã-corpusul (*F2) ............................................................................................ 39
2.5. Probleme ºi teste propuse ..................................................................................................... 42
2.5.1. *Probleme recapitulative rezolvate ............................................................................ 42
2.5.2. Probleme cu grad scãzut de dificultate ..................................................................... 42
2.5.3. Probleme cu grad mediu de dificultate ..................................................................... 44
2.5.4. Test pentru evaluare ..................................................................................................... 45

Capitolul 3. Fizica atomicã....................................................................... 47

3.1. Spectre ..................................................................................................................................... 48
3.2. Experimentul Rutherford. Modelul planetar al atomului ................................................... 52
3.3. Experimentul Franck-Hertz .................................................................................................... 54
3.4. Modelul Bohr ........................................................................................................................... 56
3.5. *Atomul cu mai mulþi electroni ............................................................................................ 60
 4 Cuprins

3.6. Radiaþiile X .............................................................................................................................. 65

3.7. *Efectul laser ........................................................................................................................... 68
3.8. Probleme ºi teste propuse ..................................................................................................... 73
3.8.1. Probleme cu grad scãzut de dificultate ..................................................................... 73
3.8.2. Probleme cu grad mediu de dificultate ..................................................................... 78
3.8.3. Test pentru evaluare ..................................................................................................... 80

Capitolul 4. Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã ....................................................... 81

4.1. Conducþia electricã în metale ºi semiconductori.
Semiconductori intrinseci ºi extrinseci ............................................................................... 82
4.2. Dioda semiconductoare. redresarea curentului alternativ ................................................ 84
4.3. *Tranzistorul cu efect de câmp. Aplicaþii ............................................................................. 92
4.4. *Circuite integrate .................................................................................................................. 98
4.5. Probleme ºi teste propuse ................................................................................................... 102
4.5.1. *Probleme rezolvate ................................................................................................... 102
4.5.2. Probleme cu grad mediu de dificultate ................................................................... 103
4.5.3. Test pentru evaluare ................................................................................................... 104

Capitolul 5. Fizica nuclearã ................................................................................................. 105

5.1. Proprietãþi generale ale nucleului ....................................................................................... 106
5.2. Energia de legãturã a nucleului. Stabilitatea nucleului (*F2) ......................................... 108
5.3. Radioactivitatea. Legile dezintegrãrii radioactive ............................................................. 111
5.4. Interacþiunea radiaþiilor nucleare cu substanþa. Detecþia radiaþiilor nucleare.
Dozimetrie ............................................................................................................................. 115
5.5. Fisiunea nuclearã. Reactorul nuclear ................................................................................ 120
5.6. Fuziunea nuclearã ................................................................................................................ 124
5.7. *Acceleratoare de particule ................................................................................................ 126
5.8. *Particule elementare .......................................................................................................... 128
5.9. Probleme ºi teste propuse ................................................................................................... 140
5.9.1. Probleme cu grad scãzut de dificultate ................................................................... 140
5.9.2. Probleme cu grad mediu de dificultate ................................................................... 141
5.9.3. Test pentru evaluare cu grad scãzut de dificultate ................................................. 146
5.9.4. *Test recapitulativ cu grad mediu de dificultate ..................................................... 147

Constante importante ................................................................................................................. 151

Mãrimi fizice fundamentale ºi derivate ..................................................................................... 151

Bibliografie ........................................................................................................................... 152

 PREFAÞÃ

Acest manual pentru clasa a XII-a este optim structurat, cu nivel de dificultate relativ scãzut,
respectã riguros, integral ºi uniform ansamblul de conþinuturi ºi competenþe specifice impuse
de programa în vigoare, realizând o excelentã corelare cu sarcinile de învãþare la toate capitolele.
Deoarece manualul se adreseazã atât elevilor de la profilul F1, cât ºi celor de la profilul
F2, au fost marcate cu linie verticalã roºie, plasatã lateral, toate secvenþele care trebuie
studiate numai de elevii de la profilul F2, urmând ca cei de la F1 sã-l studieze integral.
Conþinuturile marcate cu asterisc (*) sunt suplimentare (curriculumul diferenþiat pe profiluri)
sau facultative* (a cãror parcurgere este decisã de profesor în funcþie de nivelul ºi nevoile elevilor,
în cadrul orelor alocate în curriculumul la decizia ºcolii). Lecturile* ºi extinderile* opþionale se
referã la personalitãþi din istoria fizicii, la aplicaþii sau la noutãþi ºtiinþifice. Manualul stimuleazã
bunul simþ ºtiinþific, imaginaþia, inventivitatea, elevul devenind asfel, partener în procesul învãþãrii
interactive ºi în cultivarea valorilor ºi a atitudinilor prevãzute de programã.
Adresându-se elevilor de nivel mediu, conþinuturile prezintã o creºtere progresivã a dificultãþii
ºi sunt uºor accesibile, iar definiþiile, explicaþiile ºi demonstraþiile – clare ºi corecte. Modelãrile
grafice ºi galeriile de fotografii bine echilibrate în raport cu textul, poziþionate în imediata apropiere
a informaþiilor la care se referã, fac trimiteri la fenomenele analizate sau amintite în text, sprijinã
înþelegerea conþinuturilor, sunt suficiente ca numãr. Stilul de redactare este atrãgãtor, titlurile ºi
subtitlurile – uºor de reperat; paginile si capitolele sunt numerotate vizibil, iar ideile principale –
bine marcate. Definiþiile, noþiunile noi ºi simbolurile mãrimilor fizice sunt scrise cu caractere
diferite, pentru a se fixa mai bine în memoria vizualã ºi a veni în sprijinul elevilor cu ritmuri
proprii de învãþare mai lente.
Reflectând o bogatã experienþã didacticã ºi de autor de carte ºcolarã, manualul este elaborat
într-o manierã modernã, aliniatã standardelor Reformei în învãþãmânt ºi asigurãrii cadrului de
creºtere a calitãþii în învãþare; manualul foloseºte metode atractive ºi eficiente (scheme ºi modelãri
grafice pe calculator, analogii, demonstraþii teoretice sau experimentale simple, dar intuitive ºi
reveniri asupra noþiunilor dificile).
Acest manual permite profesorilor particularizarea sarcinilor de învãþare asociate fiecãrui
conþinut, spre a asigura elevilor progresul ºcolar.
Informarea elevilor privind descoperirile din fizicã cu aplicaþiile lor, într-o foarte bunã corelare
cu sarcinile de învãþare, se realizeazã printr-o gamã largã de instrumente de interacþiune cu
aceºtia: observaþii, lecturi, experimente, aplicaþii, tabele, scheme, exemple concludente, tipuri
de probleme rezolvate bine alese ºi numeric suficiente.
La fiecare capitol existã un numãr satisfãcãtor de probleme propuse, cu un grad mic de
dificultate pentru F2 ºi grad mediu de dificultate pentru F1, într-o creºtere progresivã. Alegerea
lor o face profesorul. La finalul fiecãrui capitol existã teste de autoevaluare diferite (fixare, reca-
pitulare) cu dificultate gradatã pentru stimularea activitãþii individuale.
 6 Prefaþã

Experienþa, bibliografia folositã ºi colaborarea autorilor cu profesorii universitari de la

Facultatea de Fizic㠖 Universitatea Bucureºti ºi departamentul de fizicã al Universitãþii Politehnica
din Bucureºti sunt evidente în respectarea conþinutului ºtiinþific ºi a terminologiei corecte.
Din rapoartele de evaluare ale referenþilor ºtiinþifici reiese cã manualul este pe cât de accesibil
ºi atrãgãtor, pe atât de adecvat ca ºi conþinut vârstei elevilor în prag de absolvire ºi bacalaureat.
Abordarea fenomenelor fizice prin exemple sugestive, destul de cunoscute elevilor, dezvoltã
gândirea criticã ºi creativitatea tehnicã.
Experimentele descrise susþin procesul de învãþare eficientã, sunt opþionale datoritã constrân-
gerilor legate de dotarea laboratorului ºcolar ºi de numãrul de ore insuficient pentru realizarea
lor, dar nu îngrãdeºte libertatea profesorului de a alege alternative.
Considerãm realizat echilibrul optim între: accesibilitate, analizã corectã cu limbaj ºtiinþific
adecvat, rigurozitate ºtiinþificã, exemple concludente ºi informare a elevilor privind descoperirile
din fizicã cu aplicaþiile lor tehnico-ºtiinþifice. A fost utilizatã o gamã largã de segmente observaþii,
lecturi, experimente, aplicaþii, tabele, scheme, probleme rezolvate, probleme propuse cu rãspun-
suri multiple, teste de recunoaºtere a afirmaþiilor adevãrate ºi false, exerciþii de completare a
blancurilor cu termenii corecþi într-un text dat, mãrimi ºi unitãþi, teste de autoevaluare.
Proiectele de portofoliu cu tema „Contribuþia laureaþilor premiului Nobel la dezvoltarea fizicii

moderne”, indicate cu sigla 2 , reprezintã un instrument complex de evaluare a capacitãþii de

analizã a elevilor pe parcursul anului ºcolar. Lecturile ºi extinderile conþin informaþii obþinute
din reþeaua Internet, documentare TV, cãrþi, reviste, enciclopedii etc.
Toate acestea stimuleazã activitatea individualã ºi în echipã.
Vã dorim mult succes cu acest manual!

Autorii
 CAPITOLUL 1

TEORIA RELATIVITÃÞII
RESTRÂNSE

Albert Einstein (1879-1955) a obþinut în anul 1921 premiul Nobel pentru serviciile
aduse fizicii teoretice. În anul 1905, el a publicat explicaþia legilor experimentale ale
efectului fotoelectric (descoperit în 1887 de H. Hertz) ºi teoria relativitãþii restrânse. În
lucrarea „Asupra electrodinamicii corpurilor în miºcare”, Einstein afirmã cã:
„Experienþele întreprinse pentru a demonstra miºcarea Pãmântului în raport cu
«mediul eter» în care se propagã lumina ºi ale cãror rezultate au fost negative fac sã
se nascã presupunerea cã nu numai în mecanicã nici o proprietate a fenomenelor nu
corespunde noþiunii de miºcare absolutã, ci ºi în electrodinamicã. În toate sistemele
inerþiale, pentru care ecuaþiile mecanicii rãmân valabile, legile electrodinamicii ºi
opticii pãstreazã aceeaºi formã, ceea ce s-a demonstrat. Noi vrem sã ridicãm aceastã
presupunere la rangul de postulat.” În teoria relativitãþii restrânse, care se referã la
fenomenele mecanice ºi electromagnetice din sistemele de referinþã inerþiale, spaþiul
ºi timpul sunt douã entitãþi ce nu pot fi separate. Teoria relativitãþii einsteiniene este
valabilã pentru corpurile ºi sistemele inerþiale relativiste (care au viteze relative de
deplasare comparabile cu viteza c a luminii în vid) sau nerelativiste.
Descoperirea radioactivitãþii pusese în evidenþã cã ºi în cea mai micã particulã de
substanþã existã energie. Celebra ecuaþie a lui Einstein E = mc2 susþine cã o cantitate
infimã de masã de substanþã corespunde unei enorme cantitãþi de energie. Teoria
relativitãþii restrânse a fost confirmatã în numeroase procese fizice.
dupã Roger Penrose, Mintea ºi legile fizicii
 8 Capitolul 1
1.1. BAZELE TEORIEI RELATIVITÃÞII
RESTRÂNSE
„Dacã privim miºcarea unui tren,
atunci o raportãm la suprafaþa Pã-
mântului, pe care o admitem în re-
paos. Când trenul se opreºte la o
staþie, el se aflã în repaos în raport
cu gara sau în raport cu Pãmântul.
Dar fiindcã Pãmântul însuºi se în-
vârteºte împrejurul axei sale ºi îna-
inteazã totodatã în calea lui împre-
jurul Soarelui, repaosul trenului nu
este un repaos real sau absolut, ci
numai un repaos relativ la Pãmânt.”
M. Eminescu
H KH H
r = r ' +L t
H
Viteza u , de deplasare a punctului ma-
terial P faþã de sistemul de referinþã
inerþial S cu axele xyz, reprezintã suma
H
vectorialã a vitezei u′ de deplasare a
punctului material P faþã de sistemul de
referinþã inerþial S’ cu axele x’y’z’ ºi a
H
vitezei L de deplasare relativã (de trans-
port) a sistemului S’ faþã de sistemul S:
H KKH H
u = u' + L .
1.1.1. Relativitatea clasicã
Relativitatea clasicã se referã la fenomene mecanice
raportate la sisteme de referinþã inerþiale, care se miºcã uni-
form. Sistemele de referinþã neinerþiale se miºcã accelerat.
Poziþia unui punct material, viteza ºi traiectoria acestuia
sunt relative, deoarece depind de sistemul de referinþã (re-
ferenþialul) ales. Noi nu simþim cã ne miºcãm în spaþiu cu
viteza Pãmântului, Lp ≈ 30 km/s. Dacã un sistem de referinþã
inerþial S’ se deplaseazã, faþã de sistemul de referinþã inerþial
S, cu viteza L pe direcþia axei Ox ºi considerãm cã originile O
ºi O’ ale celor douã sisteme coincid la momentul t = t’ = 0,
atunci între coordonatele unui punct raportat la aceste sisteme
de referinþã inerþiale, ca în figura , sunt valabile transformãrile
lui Galilei:
 x = x’ + L t;  x ’ = x − L t;
 
 y = y’; z = z’; ºi, respectiv,  y’ = y; z’ = z;
t = t’ t’ = t.
 
Din transformãrile lui Galilei obþinem legea compunerii
vitezelor pentru miºcãrile din mecanica newtonianã (clasicã):
ux = u’x + L ; uy = u’y ; uz = u’z ,
dx dx ’
unde ux = ºi u’ x = ºi analog celelalte.
dt dt ’
În conformitate cu principiul relativitãþii din mecanica
clasicã, toate sistemele de referinþã inerþiale sunt echivalente
în raport cu legile mecanicii.
Propagarea luminii se face din aproape în aproape, cu
vitezã finitã, analog cu propagarea unei unde elastice. Undele
elastice nu se propagã în vid, neavând suport material, dar
lumina se propagã cu viteza c, mai mare decât în alte medii.
Fizicienii de la sfârºitul secolului al XIX-lea au considerat, prin
analogie cu mediul elastic prin care se propagã undele elastice,
un mediu ipotetic, numit eter, care existã peste tot în spaþiu ºi
prin care se propagã undele electromagnetice.
 Teoria relativitãþii restrânse 9

Dacã viteza luminii are o valoare faþã de mediul eter, con-

siderat ca sistem de referinþã absolut, atunci faþã de Pãmânt,
care se deplaseazã cu viteza Lp = 30 km/s în raport cu eterul,
viteza luminii se obþine cu legea de compunere a vitezelor?
Experimentele concepute pe aceastã ipotezã au avut un
rezultat negativ, deci eterul nu existã.
,, Prin intermediul experimentului
Experimentul fizicianului francez Fizeau omul de ºtiinþã creeazã informaþie ºi
a infirmat ipoteza eterului universal antrenat apoi interpreteazã în conformitate cu
de un mediu optic în miºcare, fãcutã de Hertz. ideile sale tot ce recepþioneazã. Cu-
noaºterea este un proces la care
Un fascicul de luminã provenit de la sursa S
participã imaginaþia omeneascã ºi
este divizat de oglinda semitransparentã O1:
lumea exterioarã.”
– o parte din fascicul (1) se propagã în sens opus vitezei Ernest Hutten, Ideile
v de curgere a lichidului din tub, fundamentale în fizicã
– cealaltã parte din fascicul (2) se propagã în sensul
vitezei de curgere a lichidului, pânã când întâlnesc din nou
oglinda semitransparentã, pe care se reflectã ºi, respectiv,
o traverseazã, iar apoi interferã (fig. ).
Undele sunt coerente deoarece provin de la aceeaºi
sursã.
Viteza de propagare a luminii în raport cu lichidul
este c1 = c/n.
Dacã eterul din lichidul cu indicele de refracþie n este
total antrenat de lichid, atunci între undele luminoase care
se propagã în sensul curgerii lichidului ºi cele care se
propagã în sens contrar apare o diferenþã de timp ºi nu
sosesc în fazã în câmpul franjelor de interferenþã:
2l 2l 4 lL 4 lL
∆t = − = 2 2
≈ 2 ,
c1 − L c1 + L c1 − L c1

c
deoarece L << .
n
Rezultã diferenþa de fazã corespunzãtoare:

∆ϕ = 2π
∆t 4 lL n2
≈ 2π 2 = 2π
4 lL n2
,
Obs Ipoteza eterului ºi regula clasicã
T cT cλ de compunere a vitezelor în cazul luminii
unde l = cT. nu au fost confirmate, deoarece Fizeau
nu a observat deplasarea prevãzutã
Pe figura de interferenþã, s-a constatat cã franjele nu teoretic.
s-au deplasat faþã de situaþia când lichidul nu mai curge.

Ipoteza eterului ºi regula clasicã de compunere a

vitezelor în cazul luminii nu au fost confirmate, deoarece
Fizeau nu a observat deplasarea prevãzutã teoretic.
 10
t = t’; x = x’+Lt
În relativitatea clasicã, intervalul de
timp dintre douã evenimente ºi simulta-
neitatea a douã evenimente care se
desfãºoarã în douã puncte diferite nu
depinde de referenþialul ales, deoarece
t = t’.
P lama semitransparentã, pentru ca fiecare fascicul sã strãbatã de
Albert Michelson – premiul Nobel (1907)
pentru instrumentele sale optice de pre-
cizie ºi pentru cercetãrile metrologice
efectuate cu ajutorul lor.
* Fig. dupã Hans Ohanian, Physics, Union
College and Rensselaer Polytechnic Institute,
New York, 1985.
Capitolul 1
În figura , valorile noilor sau vechilor coordonate, ale
unui eveniment, sunt date de transformãrile Galilei:
t = t’;
x = x’+ Lt
ºi pot fi citite prin desenarea unor axe care intersecteazã
sistemul de coordonate.
Ipoteza lui Lorentz admitea existenþa eterului imobil
ca sistem de referinþã absolut, deci suport al undelor
electromagnetice. Aceastã ipotezã fost infirmatã printr-un
experiment efectuat de Albert Michelson (1881).
Presupunând cã Pãmântul se miºcã în jurul Soarelui
printr-un „ocean de eter” imobil, faþã de care lumina se
propagã cu viteza c ≈ 3 · 108 m/s, atunci viteza luminii faþã de
un observator terestru este obþinutã cu legea compunerii
vitezelor?
1.1.2. Experimentul lui Michelson
În interferometrul Michelson, un fascicul monocromatic de
luminã provenit de la sursa S trece printr-o fantã îngustã ºi ajunge
la o lamã cu feþe plane ºi paralele (fig. ). Aceastã lamã are o
faþã semitransparentã ºi divizeazã fasciculul de luminã: o parte
din acesta strãbate lama, se reflectã pe oglinda planã O1, ajunge
pe lamã ºi se reflectã cãtre ochiul observatorului; cealaltã parte
a fasciculului se reflectã pe lamã, ajunge pe oglinda planã O2, se
reflectã înapoi ºi strãbate lama cãtre ochiul observatorului.
Braþele interferometrului între lamã ºi oglinzile O1 ºi, respectiv,
O2 sunt riguros egale, de lungime L.
În calea unui fascicul se introduce o lamã compensatoare a
drumului optic, perfect transparentã ºi cu aceeaºi grosime ca
trei ori grosimea unei lame.
Interferometrul a fost montat pe un bloc rigid din piatrã care
se putea roti într-o cadã cu mercur.
Cele douã fascicule de luminã sunt coerente ºi interferã.
Franjele pot fi analizate de observator printr-o lunetã.
Experimental nu s-a observat deplasarea prognozatã, cu
legea compunerii vitezelor, a franjelor de interferenþã.
 Teoria relativitãþii restrânse 11

Analiza ºi implicaþiile experimentului

În experimentul lui Michelson, reluat de Morley, un braþ
al interferometrului coincide cu direcþia de deplasare a
Pãmântului în raport cu eterul imobil.
Datoritã miºcãrii relative a Pãmântului cu viteza relativã
Lp ≈ 30 km/s faþã de eter, pe Pãmânt ar trebui sã aparã un
„vânt de eter” cu aceeaºi vitezã, dar orientatã în sens opus
miºcãrii de revoluþie.
Din legea compunerii vitezelor:
H H H
cluminã → eter = u’luminã→ Pãmânt + L Pãmânt → eter =
H H
= u’luminã→ Pãmânt − L eter → Pãmânt ⇒
H H H Morley în 1887 ºi de Morley ºi Miller în
⇒ u’luminã→ Pãmânt = cluminã→ eter + L eter → Pãmânt .
Cele douã trenuri de unde se propagã dus-întors de-a
lungul braþelor interferometrului în intervale de timp diferite
t 1 ºi t 2, deci nu sosesc în fazã în câmpul franjelor de
interferenþã (fig. ).
Dacã se roteºte interferometrul cu 90°, atunci diferenþa
de fazã între cele douã trenuri de unde trebuie sã se
schimbe, deci ºi franjele din figura de interferenþã ar fi logic
sã se schimbe.
L fost uºoarã, deoarece trebuia conceputã
Notãm raportul vitezelor β = .
c o teorie care sã înglobeze, ca pe un caz
Deoarece L << c ºi β << 1, vom folosi aproximãrile:
O1
S
Lamă
semitransparentă
O2
Experimentul efectuat de Michelson în
1881 a fost repetat de Michelson ºi
1904. Rezultatul negativ a dus la con-
cluzia cã principiile generale ale meca-
nicii newtoniene au caracter limitat. A
apãrut necesitatea elaborãrii unei noi
teorii capabile sã explice faptele experi-
mentale acumulate.
Noua teorie a relativitãþii restrânse, în
acord cu experimentele, a convins fizi-
cienii secolului XX cã viteza de propa-
gare a luminii în vid nu depinde de viteza
sursei de luminã sau a observatorului.
Renunþarea la concepþiile clasice nu a
particular, teoria clasicã.

1
≈ 1 + β2 ºi
1 − β2

1 1 1
≈ ≈ 1 + β2 .
1− β 2 1 2
1 − β2 P Realizeazã pe parcursul anului
2 ºcolar portofoliul cu tema: „Contri-
Intervalele de timp t1 ºi t2 se calculeazã analog cazului buþia laureaþilor premiului Nobel la
bãrcilor care pleacã simultan longitudinal ºi, respectiv, dezvoltarea fizicii moderne”.
Portofoliul va cuprinde lucrãrile indicate
transversal cu o vitezã c faþã de apa care curge cu viteza L ºi
parcurg aceeaºi distanþã L faþã de punctul de plecare: în manual cu sigla P . Poþi completa
portofoliul ºi cu alte lucrãri: fiºe de ob-
L L 2 Lc servaþii sau documentare, curiozitãþi etc.
t1, longitudinal = + = 2 =>
c +L c −L c −L2 Consultã diverse surse bibliografice:
cãrþi, reviste de specialitate, enciclopedii,
reþeaua Internet etc.
12 Capitolul 1

2L 2L  L 2 
t1, longitudinal = ≈ 1 + ;
 L  2
c  c2 
c 1 − 2 
 c 

2L 2L 2L  L2 
t2, transversal = = ≈ 1 + 2  .
c2 − L 2 L2 c  2c 
c 1−
c2

Rezultã cã, în funcþie de direcþia de propagare a luminii,

H
viteza luminii faþã de eter, notatã cu c , se compune cu viteza
H
eterului faþã de Pãmânt, notatã cu L (fig. ).

Dacã douã trenuri de unde pleacã simultan de pe lamã,

atunci vor reveni cu o întârziere

L L2 L 2
∆t = t1, longitudinal − t2,transversal = = β.
c c2 c

Obs Prin rotirea plãcii de marmurã cu 90°, intervalul de timp

Transformãrile Galilei sunt valabile
la viteze mici, în raport cu viteza
luminii.
Interacþiunile nu se pot propaga cu
viteze mai mari decât viteza luminii
în vid.
Presupusul eter nu joacã nici un rol,
deci acest concept trebuia abando-
nat. Prin negarea existenþei eterului,
câmpul electromagnetic devine o
entitate independentã de orice sub-
stanþã. Din momentul în care fascicu-
lul de luminã atinge primul element
optic al sistemului, prin acel sistem
nu se mai propagã fasciculul iniþial,
ci unul reflectat sau refractat, emis
de elementul optic respectiv, conform
principiului Huygens-Fresnel. Aces-
tea se propagã cu viteze care depind
de indicele de refracþie al mediului
respectiv ºi nu de viteza de miºcare
a acestora.
îºi schimbã semnul ºi ar fi trebuit sã aparã o diferenþã de
L
timp dublã ∆ttotal = 2∆t = 2 β2 , cãreia ar fi trebuit sã-i
c
corespundã o deplasare a franjelor de interferenþã cu un
c∆ttotal
numãr N de interfranje: N = ≠ 0.
λ
C Experimental nu s-a observat deplasarea semnificativã
a franjelor de interferenþã când braþele sunt rotite cu 90° nici în
1881 ºi nici ulterior. Acest rezultat negativ din istoria fizicii a
dus la concluzia cã ipotezele sunt greºite.
Din insuccesul experimentului Michelson, Einstein a tras
concluzia cã lumina are aceeaºi vitezã de propagare c pe
oricare direcþie din interferometru, indiferent de orientarea
braþelor acestuia, deci nu apare diferenþã de drum sau
diferenþã de timp ºi nici deplasare a franjelor când braþele
sunt rotite cu 90°.
 Teoria relativitãþii restrânse 13

1.2. POSTULATELE TEORIEI RELATIVITÃÞII

RESTRÂNSE. TRANSFORMÃRILE LORENTZ.
CONSECINÞE
Postulatele teoriei relativitãþii restrânse
Concluziile analizei faptelor experimentale au fost
sintetizate în anul 1905 de Einstein în cele douã postulate
ale teoriei relativitãþii restrânse:
1. Fenomenele fizice se desfãºoarã identic în toate siste-
mele de referinþã inerþiale, dacã sunt identice condiþiile ini-
þiale, adicã legile fizicii sunt aceleaºi faþã de oricare sistem
de referinþã inerþial. P
2. Viteza de propagare a luminii în vid are aceeaºi Albert Einstein – premiul Nobel
valoare în toate direcþiile din toate sistemele de referinþã (1921) ,,pentru serviciile aduse fizicii teo-
inerþiale, adicã nu depinde de miºcarea sursei de luminã retice ºi mai cu seamã pentru explicarea
efectului fotoelectric’’. Teoria relativitãþii
sau a observatorului (c = 2,997924 . 108 m/s).
a revoluþionat fizica.
Primul postulat generalizeazã principiul relativitãþii din
mecanicã. Acest postulat conduce la echivalenþa sistemelor
de referinþã inerþiale în raport cu toate fenomenele fizice (nici
Obs
un experiment efectuat într-un sistem de referinþã inerþial nu · Postulatele teoriei relativitãþii res-
permite punerea în evidenþã a miºcãrii rectilinii uniforme a trânse susþin eliminarea eterului uni-
acestui sistem faþã de alt sistem de referinþã inerþial). versal ºi a noþiunilor: sistem de refe-
rinþã absolut, timp absolut, propagare
Echivalenþa sistemelor de referinþã inerþiale o regãsim
instantanee a interacþiunilor (vitezã
formulatã ºi în postularea constanþei vitezei luminii, deoarece
infinitã), admise în mecanica clasicã.
al doilea postulat reprezintã concluzia experimentalã cã viteza
Teoria relativitãþii restrânse se referã
luminii în vid este viteza maximã de propagare a oricãrei
la fenomene mecanice ºi electromag-
interacþiuni fizice. netice care se analizeazã în raport cu
sisteme de referinþã inerþiale (SRI).
Transformãrile Lorentz Toate sistemele de referinþã inerþiale
Trecerea de la un sistem de referinþã inerþial la un alt sunt echivalente, în raport cu legile
sistem de referinþã inerþial se obþine cu transformãrile Lorentz, fizicii (în condiþii identice un fenomen
care sunt valabile ºi la viteze apropiate de viteza luminii. fizic se desfãºoarã la fel în SRI diferite).
Transformãrile Lorentz sunt relaþii matematice cu ajutorul · Sistemele de referinþã neinerþiale
cãrora trecem de la coordonatele unui eveniment observat (care se miºcã accelerat) ºi fenome-
nele gravitaþionale sunt studiate de
din sistemul inerþial S, în punctul de coordonate x, y, z la
teoria relativitãþii generalizate, elabo-
momentul t, la coordonatele aceluiaºi eveniment observat din
ratã ulterior de Einstein.
sistemul inerþial S’, care se deplaseazã cu viteza constantã v
· Coordonatele spaþio-temporale, din
în raport cu sistemul S de-a lungul axei Ox, în punctul de
cele douã sisteme inerþiale, ale ace-
coordonate x’, y’, z’ la momentul t’. luiaºi eveniment depind reciproc
Aceste transformãri stabilite de Lorentz, ca o generalizare unele de altele.
a transformãrilor Galilei, înainte de elaborarea teoriei · Dacã L << c, din transformãrile Lo-
relativitãþii restrânse pot fi obþinute folosind postulatele lui rentz se obþin transformãrile Galilei.
Einstein.
 14 Capitolul 1

Considerãm cã originile O ºi O’ ale sistemelor S ºi S’ cu

y y' axele paralele coincid la momentul iniþial t = t’ = 0 ºi relaþiile
de transformare sunt liniare:
O O'
x=ct x'=ct’ x = k (x’ +  Lt’) ºi x’ = k (x –  Lt), iar y = y’ ºi z = z’.
z z' Putem gãsi factorul k dacã în momentul iniþial considerãm un
semnal luminos, emis de o sursã punctiformã din originea
axelor (fig. ) . Acesta se propagã cu aceeaºi vitezã (c = c’) ºi
frontul de undã sferic cu centrul în O ajunge pe axa Ox în
punctul cu abscisa x = R = ct pentru observatorul S ºi, respectiv,
cel cu centrul în O’ ajunge pe axa O’x’ în punctul cu abscisa
x’ = R’ = ct’ faþã de observatorul S’. Dacã în relaþiile de
x’ x
transformare înlocuim t ’ = ºi t = , obþinem
c c
 L x’   Lx 
(c t’)2 – x’ 2 =(c t)2 - x2 este invariant. x = k  x’ +  ºi, respectiv, x’ = k  x −
 c  .
 c 
O razã de luminã emisã la momentul Înmulþim aceste relaþii membru cu membru:
de timp t’= t = 0, din originea comunã
x’ = x = 0, a ajuns în punctul x = ct din  L2 
xx’ = k2 xx’  1 − 2  .
sistemul x, t la momentul t = T, iar în
 c 
sistemul x’, t’, în punctul
L
1− 1 1 L
cT − L T c Rezultã k = = , unde β = .
x' = = cT c
L 2
L2 L2 1 − β2
1− 2 1− 2 1−
c c c2
la momentul de timp
Obþinem transformãrile Lorentz ale coordonatelor
L L
T − 2 cT 1− spaþiale:
t' = c =T c .
x’ + L t’
L2 L2 x= ; y = y’; z = z’ ºi, respectiv,
1− 2 1− 2 1 − β2
c c
Viteza luminii în sistemul (x’, t’) este x −Lt
x' x’ = ; y’ = y; z’ = z – sunt aceleaºi coordonate
=c. 1 − β2
t'
spaþiale pentru ambii observatori.
x x’
Lv Din relaþiile t = ºi t ’ = obþinem transformãrile
c c
2006

Lorentz ale coordonatelor temporale:

2007
L x’
t’ + 2
x’ + L t ’ c
t= = ºi, respectiv,
2
c 1− β 1 − β2
Lx
t−
x −Lt c2 .
t’ = =
Mãrimile L; x; y; z; t sunt mãsurate de c 1 − β2 1 − β2
observatorul din sistemul de referinþã
inerþial S, legat de Pãmânt, iar mãrimile Transformãrile Lorentz inverse le obþii prin schimbarea
–L; x’; y’; t’ sunt mãsurate de observa- semnului vitezei de translaþie relative a sistemelor (L cu –L) ºi
torul din sistemul inerþial S’ (fig. ). înlocuirea x cu x’ ºi, respectiv, t cu t’.
 Teoria relativitãþii restrânse 15

Consecinþele transformãrilor Lorentz

1. *Dilatarea intervalelor de timp (lecturã)

Considerãm ∆t0 = t2 – t1 intervalul de timp propriu sau
durata staticã, a unui proces, cronometratã de un observator
care este în repaus într-un punct (x1 = x2) din acelaºi sistem S
în care este localizat procesul.
Considerãm durata cinematicã ∆t = t’2 – t’1 a aceluiaºi
proces (dintre douã semnale luminoase, de exemplu)
cronometratã de un observator în miºcare relativã, cu viteza
H
relativistã L paralelã cu axa Ox’, faþã de sistemul în care se
considerã cã are loc procesul.
Din transformãrile Lorentz rezultã: Dacã v = 0,8c (m/s); x = 0 (m) ºi
∆t0 = 1s obþinem dupã înlocuiri: ∆t = 1,66 s.
L x2 L x1 Traiectoria unui semnal luminos emis din
t2 − − t1 +
t '2 − t '1 = c 2
c2 = t2 − t1 , originea O a axelor rectangulare x, t
1 − β2 1 − β2 (pentru sistemul de referinþã al Pãmân-
tului) ºi, respectiv, a axelor înclinate
∆t0 x’, t’ (pentru sistemul de referinþã care se
adicã ∆t = , durata cinematicã este mai mare decât deplaseazã cu o vitezã relativistã) poate fi
1 − β2 consideratã axã de simetrie. Coordonatele
unui eveniment pot fi citite uºor în aceste
durata staticã, deci ∆t > ∆t0 (fig. ), deoarece 1 − β2 < 1 . diagrame Minkowski, dacã se considerã
unitatea de lungime egalã cu c (distanþa
2. Durata unui eveniment este relativã deoarece parcursã de luminã în vid în timp de o
secundã, numitã secunda-luminã).
depinde de sistemul de referinþã din care se mãsoarã.
Simultaneitatea evenimentelor este ºi ea relativã. C Durata cinematicã a unui proces
mãsuratã de un observator în miºcare
Considerãm douã evenimente simultane în sistemul S (se
faþã de sistemul propriu este mai mare
produc la momentul t1 = t2), dar în locuri diferite (x1 ≠ x2). decât durata staticã a aceluiaºi feno-
Momentele de timp corespunzãtoare pentru observatorul din men mãsuratã de un observator aflat
sistemul S’ se obþin cu relaþiile Lorentz: în sistemul propriu.
L x1 L x2
t1 − 2
t2 −
t ’1 = c ºi t ’ = c2 .
2
1 − β2 1 − β2
Rezultã cã t’1 ≠ t’2, deoarece x1 ≠ x2, deci douã evenimente
simultane în locuri diferite ale unui sistem inerþial apar
consecutive în alt sistem de referinþã inerþial S:
−L ( x2 − x1 )
∆t’ = t’2 − t’1 = ≠ 0 . Apar simultane ºi în sistemul
c2 1 − β2
S’ numai evenimentele simultane care s-au produs în acelaºi
loc (x1 = x2) din S (fig. ).
* Figurile ºi dupã webphysics.david-
son.edu/ Applets/minkowsky4/default.html
16
„Experimentele virtuale încearcã
sã stabileascã legãtura realitãþii
cu lumea vastã a impresiilor
noastre. Aºadar, aceste construc-
þii ale minþii noastre sunt justifi-
cate în mãsura ºi în sensul în care
teoriile noastre reuºesc sã realize-
ze aceastã legãturã.”
A. Einstein, L. Infeld, Evoluþia fizicii
Viteza luminii în vid are aceeaºi valoare
în toate direcþiile ºi în toate sistemele
de referinþã inerþiale, fiind independentã
de miºcarea sursei de luminã sau a
observatorului.
Capitolul 1
A1. Considerãm un experiment virtual: un
blitz al unui observator aºezat în mijlocul unui
vagon, care se miºcã cu viteza v, emite un
semnal luminos care se propagã cu viteza c în
ambele sensuri, deci fronturile de undã ajung
simultan la cei doi pereþi opuºi (fig. ). Pentru un
observator de pe Pãmânt, lumina se propagã în cele douã
sensuri cu aceeaºi vitezã c, dar în intervalul de timp în care
un perete se depãrteazã, celãlalt se apropie de semnalul
luminos ºi cele douã fronturi de undã nu ajung simultan la
cei doi pereþi.
Rezultã cã evenimentul luminos se desfãºoarã mai rapid
faþã de sistemul propriu decât faþã de alt sistem care se
translateazã faþã de acesta cu o vitezã relativistã v.
Durata cinematicã a unui proces apare mai mare
oricãrui observator „mobil” din exterior decât durata staticã
mãsuratã de observatorul „fix”, din propriul sistem, pentru
care procesul se produce în acelaºi loc. Pentru fiecare
observator putem considera real timpul mãsurat în propriul
sistem de referinþã. Cronometrarea se poate face cu orice
fenomen periodic ce permite mãsurarea duratelor.
Einstein ºi-a imaginat cã îndepãrtându-se faþã de un turn
cu ceas, cu viteza luminii, ceasul din turn pãrea cã s-a oprit.
A2. Considerãm un alt experiment virtual (fig. ), în
care semnalul luminos produs de un blitz în punctul B1 din
sistemul S’ se propagã pânã la o oglindã ºi înapoi în intervalul
de timp propriu:
2d
∆t0 = ∆t’ = t’2 − t’1 = .
c
Pentru observatorul din sistemul S, acest semnal
luminos parcurge lungimea 2L pânã la oglindã ºi înapoi în
intervalul de timp:
2L
∆t = ,
c
viteza luminii fiind aceeaºi, c.
Scriem teorema lui Pitagora în triunghiul B1RB2:
2 2 2
 c∆t   L ∆t  2 2 L 2
 2  = d +  2  ⇒ ( ∆t ) = ( ∆t ’ ) + 2 ( ∆t ) .
2
    c
 Teoria relativitãþii restrânse 17

Obþinem:
2 L2  2
( )  2  = ( ∆t’ ) ,
∆t 1 −
 c 
∆t0 L
dar ∆t0 = ∆t’ ; ∆t = sau ∆t > ∆t0,unde β = .
1− β 2 c
Ajustând distanþa dintre blitz ºi oglindã, acest sistem se
poate sincroniza cu un ceas electronic. Din punctul de
vedere al observatorului de pe Pãmânt, ceasul cu pulsuri
luminoase dintr-o navetã relativistã cronometreazã mai
încet, adicã timpul se dilatã.
Observãm cã în cazul în care blitzul ºi oglinda ar fi în
sistemul S, atunci intervalul de timp propriu ar deveni
2d
∆t0 = ∆t = t2 − t1 = .
c
Pentru observatorul din S’, intervalul de timp în care
2L
semnalul se propagã pânã la oglindã ºi înapoi este: ∆t’ = .
c
Din teorema lui Pitagora obþinem analog:
2 2
 c∆ t’  2  L ∆t ’ 
 2  = d +  2  ºi
   
∆t ∆t0
∆t’ = = , deci ∆t’ > ∆t0.
2
1− β 1 − β2
Observatorul din racheta relativistã va considera cã
ceasul cu pulsuri luminoase de pe Pãmânt cronometreazã
mai încet.

3. *Contracþia lungimilor
C Rigla are lungimea mai mare în sis-
Considerãm o riglã în repaus de-a lungul axei O’x’. temul faþã de care se aflã în repaus, nu-
Observatorul din sistemul S’ va mãsura lungimea proprie (de mit sistem propriu, iar aceastã lungime
repaus): se numeºte ºi lungime proprie sau de
l0 = x’2 – x’1 (fig. ). repaus. În cazul în care rigla este aºezatã
perpendicular pe direcþia de miºcare,
Pentru observatorul din sistemul S, coordonatele ca- atunci l = l0, deoarece y’ = y ºi z’ = z.
petelor riglei, mãsurate simultan (t1 = t2), vor fi x1 ºi respectiv Contracþia are loc numai dupã direcþia
x2, iar lungimea devine l = x2 – x1. Din transformãrile Lorentz de miºcare, deci un corp cu volumul V0
rezultã: în sistemul propriu va avea un volum

x2 − L t2 − x1 + L t1 x2 − x1 l V = V0  − L c
x’2 − x’1 = = sau l0 = .
2 2 2
1− β 1− β 1− β în sistemul faþã de care corpul se miºcã
cu viteza L.
Deoarece 1 − L 2 c2 < 1 , rezultã cã pentru observatorul
faþã de care rigla se miºcã cu viteza L, lungimea riglei este
micºoratã (l < l0).
18 Capitolul 1

Dacã se considerã rigla în repaus în sistemul S de-a lungul

Analizeazã ºi comenteazã urmãtorul
fragment din „Sãrmanul Dionis”, în care
înþeleptul Ruben îl îndeamnã pe erou
sã cãlãtoreascã departe: „…Vei trãi un
secol ºi þi se va pãrea o zi… Eu sigur
voi fi mort când vei reveni tu, cãci orele
vieþii tale vor fi ºir de ani întregi pentru
Pãmânt”.
Relativitatea a fost intuitã de poetul
Mihai Eminescu?
axei Ox, atunci lungimea proprie riglei (mãsuratã de un
observator aflat în repaus faþã de aceasta) este:
l0 = x2 – x1.
Pentru un observator din sistemul mobil S’, lungimea
cinematicã a riglei între extremitãþile înregistrate simultan
(t’1 = t’2) devine l = x’2 – x’1.
x’2 + L t’2 − x’1 − L t’1 x’2 − x’1
Deoarece x2 − x1 = =, rezultã
2
1− β 1 − β2
l = l0 1 − β2 , adicã lungimea cinematicã, mãsuratã din alt
sistem de referinþã inerþial, este mai micã pe direcþia de miº-
care decât lungimea proprie, mãsuratã în sistemul de referinþã
propriu al corpului considerat.

Considerãm ca aplicaþie un experiment

virtual în care observatorul din sistemul mobil
S’ cronometreazã intervalul de timp propriu
necesar propagãrii unui semnal luminos emis
de o sursã fixatã la capãtul unei rigle, în repaus
pe axa O’x’, pânã la oglinda fixatã la celãlalt capãt la distanþa
l0 ºi înapoi:
2l
∆t0 = 0 , unde l0 = x’2 – x’1 este lungimea proprie
c
mãsuratã din sistemul propriu (fig. ).
Aceastã riglã, care se deplaseazã cu viteza v a sistemului
S’ prin dreptul observatorului din sistemul S de pe sol, are
lungimea l.
În intervalul de timp ∆t1, semnalul luminos parcurge
distanþa d1 = l + L ∆t1 = c ∆t1, iar oglinda parcurge distanþa
l
L∆t1, deci ∆t1 = .
c −L
Semnalul luminos reflectat de oglindã se întoarce de
la oglindã la sursã în intervalul de timp ∆t2 în care oglinda ºi
sursa au înaintat pe distanþa L ∆t2, deci d2 = l – L ∆t2 = c ∆t2,
l
de unde ∆t2 = . Obþinem timpul total:
c +L
2l
∆t = ∆t1 + ∆t2 = .
 L2 
c 1 − 2 
 c 
2
L 2 . Înlocuim ºi obþinem: 2 l0 = 2 l 1 − β sau
∆t0 = ∆t 1 − 2
c c (
c 1 − β2 )
l = l0 1 − β2 .
 Teoria relativitãþii restrânse 19

O confirmare a consecinþelor transformãrilor Lorentz a

fost obþinutã la dezintegrarea spontanã a mezonilor din radiaþia
cosmicã. Timpul propriu de viaþã al mezonilor (la viteze mici)
este ∆t0 = 2,2 µs. Mezonii produºi la altitudini mari se depla-
seazã cu viteza L = 0,998c faþã de Pãmânt, deci în sistemul
referinþã, legat de mezonii produºi, aceºtia ar parcurge dis-
tanþa: l = L∆t0 ≈ 658,7 m. Cât este altitudinea la care sunt
produºi mezonii?

Rezolvare
Timpul de viaþã al mezonilor, pentru un observator terestru, La t’1 = t’2; l = x’2 – x’1; l < l0.
∆t0
este ∆t = ≈ 34,8 ⋅ 10 −6 s ºi distanþa parcursã de mezoni
L2
1−
c2
faþã de observatorul terestru este: l0 = L ∆t ≈ 10420 m. Altitu-
dinea la care sunt produºi mezonii, mãsuratã în sistemul
observatorului din laboratorul terestru, verificã relaþia:
l
l0 = ≈ 10 420 m.
L2
1−
c2

C Reþinem cã lungimea proprie, mãsuratã în sistemul de

referinþã terestru de observatorul „fix”, are cea mai mare
La t1 = t2; l = x2 – x1; l < l0.
valoare l 0, iar lungimea cinematicã l, mãsuratã din alt sistem
În x1=x2⇒ ∆t0 = t2 – t1; ∆t > ∆t0.
de referinþã inerþial, este mai micã pe direcþia de miºcare:
l = l0 1 − β2 (fig. ).
Contracþia lungimilor de-a lungul direcþiei de miºcare
aratã cã nici un sistem inerþial nu este privilegiat, deoarece
nu se poate pune în evidenþã care sistem este în miºcare ºi
care este în repaus. Distanþa dintre douã puncte apare mai
micã observatorului din sistemul care se miºcã relativ cu o
vitezã relativistã faþã de ele. a
Poþi accepta o modelare intuitivã a lungimilor aparente
ale corpurilor (fig. a) – care depind de viteza relativã faþã
de observator – dacã urmãreºti distanþa dintre stâlpii plasaþi
echidistant pe sol sau lungimile vagoanelor unui tren
dintr-un sistem în repaus ºi apoi în miºcare (fig. b)?
Durata cinematicã ∆t a unui proces apare mai mare
oricãrui observator „mobil” din exterior decât durata staticã b
∆t0 mãsuratã de observatorul „fix”, din propriul sistem, pentru
care procesul se produce în acelaºi loc.
20 Capitolul 1

1.3. ELEMENTE DE CINEMATICÃ ªI DINAMICÃ

RELATIVISTÃ

1.3.1. Compunerea relativistã a vitezelor (*F2)

l Considerãm un punct material care se miºcã uniform
„Ce înþelegem prin douã eve- rectiliniu de-a lungul axei O’x’ cu viteza relativã u’x faþã de
nimente simultane într-un sistem de observatorul din sistemul mobil S’ (fig. ). Originea O’ a axei
coordonate? Intuitiv, fiecare dintre
O’x’ se translateazã cu viteza v faþã de axa Ox din sistemul S
noi are impresia cã înþelege aceastã
(un laborator terestru).
afirmaþie. Dar sã încercãm sã fim
precauþi, sã încercãm sã dãm defi- Trecerea de la legea miºcãrii uniforme x’ = u’x t’ faþã de
niþii riguroase, cãci ºtim cât de pri- axa O’x’ din sistemul inerþial S’ la legea miºcãrii uniforme
mejdios este sã supraestimãm in- x = ux t faþã de axa Ox din sistemul inerþial S se obþine cu
tuiþia noastrã.” ajutorul transformãrilor Lorentz:
A. Einstein Lx
t−
x −Lt c2 , unde β = L . Înlocuim în
x’ = ºi t ’ =
1 − β2 1 − β2 c
Lx
t− 2
x −Lt c
expresia x’ = u’ x t’ ºi obþinem = u’x sau
2
1− β 1 − β2

 u’ L  x
x 1 + x2  = (L + u’ x ) t . Deoarece ux = , rezultã cã viteza
 c  t
relativã a punctului considerat faþã de axa Ox are expresia:

u’ x + L
ux = .
u’ L
u’x + L 1 + x2
ux = b2 − 4ac c
u’ L
 1 + x2
c Puteam obþine aceastã expresie pentru ux sau expresia
pentru u’ x folosind definiþiile componentelor vitezelor:
dx d x’
ux − L ux = ºi u’ x = . Derivãm relaþiile Lorentz ºi obþinem:
u’ x = . dt dt ’
 uxL
1− 2
c Lu
1 − 2x
d x’ ux − L d t’ c .
= ºi =
dt 1− β 2 d t 1 − β2
Rezultã expresiile matematice pentru compunerea rela-
tivistã a vitezelor:
 Teoria relativitãþii restrânse 21

d x’ d t u −L 1 − β2
u’ x = ⋅ = x ⋅ ,
dt dt’ 1 − β2 1 − L ux
c2

ux − L
deci u’ x = .
uxL
1− 2
c
Dacã L << c, obþinem formula de compunere a vitezelor
din mecanica clasicã: ux = u’x + L.
Dacã în sistemul S’ este emis un semnal luminos de-a
lungul axei O’x’ cu viteza u’x = c ºi sistemul S’ se translateazã
faþã de sistemul S cu viteza v sau chiar cu viteza L = c, atunci
obþii cu expresia relativistã a compunerii vitezelor cã semnalul
luminos se propagã cu viteza ux = c ºi de-a lungul axei Ox,
(fig. ): C Relaþia pentru compunerea rela-
tivistã a vitezelor satisface principiul
c +L
ux = = c. constanþei vitezei luminii în vid, deoa-
cL
1+ 2 rece înlocuind u’x = c se obþine ux = c.
c
l Considerãm un punct material care se miºcã rectiliniu
Într-un film S.F., astro-
uniform de-a lungul axei O’y’ cu viteza relativã u’y . Ecuaþia
nauþii care se vor de-
miºcãrii în sistemul S’ este:
plasa cu viteze relativiste
y’ = u’y t’. ºi pãmântenii se vor
Lx
t− vedea reciproc îmbãtrâ-
Cu ajutorul transformãrilor Lorentz, y’ = y ºi t ’ = c2 , nind mai încet, se vor ve-
1 − β2 dea clipind din ochi sau
obþinem ecuaþia miºcãrii în sistemul S: miºcându-se cu „încetinitorul”, deoa-
rece durata oricãrui proces este mai
Lx  Lx  micã pentru observatorul din sistemul
t− u’y t 1 − 2 
c = 2
 tc  . în care are loc ºi apare dilatatã pentru
y = uy’ orice observator faþã de care se
2
1− β 1 − β2 deplaseazã cu o vitezã de translaþie
relativistã (comparabilã cu viteza lu-
x minii). Dar pânã vor atinge aceste
În acest caz, raportul = L reprezintã chiar viteza de
t viteze, se vor miºca accelerat ºi sis-
translaþie a originii O’ faþã de originea O. Rezultã: temul devine neinerþial (trebuie folo-
sitã teoria relativitãþii generalizate), iar
 L2  biologic, cum va reacþiona ºi îmbã-
u’y t 1 − 2  trâni organismul lor? Einstein afirmã
y=  c =u t, în teoria relativitãþii generalizate, care
y
1 − β2 cuprinde ºi fenomenele gravitaþionale
(miºcarea unui corp într-un sistem de
 L2  referinþã accelerat este echivalentã cu
u’y 1 − 2  miºcarea lui într-un câmp gravitaþio-
c 
unde: uy =  = u’y 1 − β2 . nal), cã doi observatori din douã
1− β2 sisteme constatã cã timpul „curge”
mai încet în sistemul accelerat 5\
decât în sistemul inerþial 5.
 22 Capitolul 1

1.3.2. Principiul fundamental al dinamicii (*F2)

Un electron poate fi accelerat de forþele electrice dintr-un

câmp electric. Variaþia energiei cinetice ∆Ec este egalã cu lucrul
mecanic efectuat de forþele electrice:
meL 2 meL 02
− = eU ,
2 2
unde me = 9,1 · 10–31 kg, U – tensiunea electricã ºi L0 << L
(viteza iniþialã L0 a electronilor este neglijabilã pe lângã cea
finalã în urma accelerãrii).
Dacã tensiunea electricã are valori mai mari decât
U = 2,6 · 105 V, atunci viteza v a electronilor, calculatã cu relaþia
de mai sus, ar avea valori mai mari decât viteza luminii în vid,
c = 3 · 108 m/s.
O forþã electricã a cãrei mãrime este constantã nu pro-
duce o acceleraþie constantã dacã masa electronului în
miºcare creºte la viteze relativ mari, comparabile cu viteza
luminii:
dp d ( mL ) dm dL dm
F= = =L +m =L + ma .
dt dt dt dt dt

dm
Dacã = 0 , când m = constant, atunci viteza electro-
dt
* O particulã cu masa de repaus m0 ≠ 0 nilor ar depãºi viteza luminii (în contradicþie cu postulatul al
începe sã se miºte sub acþiunea unei forþe doilea al teoriei relativitãþii).
constante F. Cât devine viteza relativistã În dinamica relativistã, principiul al doilea al dinamicii
dupã un interval de timp t foarte mare? are urmãtoarea formã invariantã în raport cu transformãrile
Rezolvare
Lorentz:
d ( mL )
F=
dt
⇒ mL = Ft dp d ( mL )
F= = (fig. ), unde:
(L 0 = 0 la t0 = 0); dt dt
m0 m0
L = Ft ⇒ m= , m – masa de miºcare ºi m0 – masa de
L2 L2
1− 2
c 1−
2 2 2 2 2 2 2
c2
m0 L c = F t ( c − L );
repaus a particulei considerate.
Ftc Observi cã la viteze nerelativiste L << c, masa de miºcare
L= =
F 2 t 2 + m02 c2 este practic egalã cu masa de repaus m0, (fig. ). La viteze
//
Ftc comparabile cu viteza luminii în vid c = 2,997925 · 108 m/s,
= ;
masa corpului creºte cu viteza.
/ / 1 + m02 c2 / F 2 t 2
Ft
lim L = c .
t →∞
 Teoria relativitãþii restrânse 23

1 1
Folosim aproximaþia: ≈ 1+ x , unde x <<1, pentru
1− x 2
formula masei relativiste:

m0  L2 
m= ≈ m0  1 + 2  .
L2  2c 
1−
c2
Înmulþim cu c2 ºi obþinem relaþia:
m0L 2
mc2 ≈ m0 c2 +
, unde
2
m0c2 = E0 – energia totalã de repaus;
m0L 2
= E c – energia cineticã;
2
mc2 = E – energia totalã corespunzãtoare masei de
miºcare a particulei considerate.
H
H m0L
Impusul total relativist p = se conservã în toate
L2
1−
c2
ciocnirile. * Care este expresia energiei cinetice a
electronilor cu masa de repaus m0 ºi im-
pulsurile p ?

1.3.3. Relaþia masã-energie Rezolvare

Din expresia masei relativiste
Formula E = mc2 exprimã interdependenþa dintre energia m0
unui corp ºi masa acestuia. m=
1 − L 2 / c2
Energia cineticã a unei particule reprezintã diferenþa dintre
obþinem relaþia: m2(1 – L2/c2) = m02 sau
energia totalã E ºi energia de repaus E0 (fig. ).
m2c2 – m2L2 = m02c2; unde p = mL.
Folosim aproximarea: ⇒ m2c2 = m02c2 + p2.
1 L2 Înmulþim ultima expresie cu c 2 ºi
≈ 1+ , când L < c ºi L2 << c2. obþinem relaþia:
L 2 2c 2
1− m2c4 = m02c4 + p2c2 sau relaþia:
c2 E 2 = E02 + p2c2.
Obþinem: Folosim relaþia E = E0 + Ec ºi vom obþine:
p2c2= E 2 – E02 =E02+ Ec2+ 2E0 Ec – E02;
Ec = E − E0 = mc2 − m0 c2 = p2c2= Ec2+ 2E0 Ec; adicã
Ec2+ 2E0 Ec – p2c2= 0 cu soluþia
 1 
= m0 c2  − 1 ≈
 1 − L 2 / c2  Ec = − E0 + E02 + p2 c2 =
 
 L 2
 m L2 = m02 c4 + p2 c2 − m0 c2 .
≈ m0 c2 1 + 2 − 1 = 0 .
 2c  2
24 Capitolul 1

* Problemã rezolvatã pentru perfor-

þ Legile fizicii sunt aceleaºi faþã de oricare sistem
meri ºi curioºi de referinþã inerþial.
Sã demonstrãm cã masa unei particule þ Viteza de propagare a luminii în vid are aceeaºi
relativiste creºte cu viteza când creº- valoare în toate direcþiile, din toate sistemele de referinþã inerþiale.
terea energiei acestei particule este
þ Compunerea relativistã a vitezelor:
dE = c2 dm.
u’ x + L u −L
Rezolvare ux = sau u’ x = x .
L u’ x Lu
ªtim cã variaþia energiei este numeric 1+ 2 1 − 2x
egalã cu lucrul mecanic, dE c = L. c c
Lucrul mecanic elementar efectuat de þ Durata cinematicã ∆t este mai mare decât durata staticã ∆t0,
o forþã F la deplasarea pe o micã
distanþã dx, paralelã cu direcþia forþei: ∆t0
adicã: ∆t = .
dp dx 1 − β2
L = F ⋅ dx = dx = dp =
dt dt
= L ⋅ dp = L ⋅ d( mv) = L mdL + þ Lungimea proprie l 0 este mai mare decât lungimea cinema-
m
+L 2 dm = d L 2 + L 2 dm.
2
( ) ticã l, adicã: l = l0 1 − β2 .

Rezultã: m0
þ Masa relativistã: m = ,
m
( )
2
c dm = d L 2 + L 2 dm ,
2 L
2 1−
c2
de unde obþinem
unde m0 – masa de repaus.
m
( c 2 − L 2 dm =
2
)
d L2 . ( ) þ Relaþia relativistã între masa ºi energia totalã a unei particule
Notãm L2 = y, separãm variabilele libere (în miºcare sau în repaus):
ºi integrãm expresia: E = mc2 sau E0 = m0c2 ºi ∆E = c2∆m;
m y þ Relaþia relativistã energie-impuls:
1 1
2 ∫
m0
m
⋅ dm = 2
y
c −y ∫
⋅ dy , E 2 = p 2 c2 + E 0 2 .
0
þ La viteze relativiste, energia cineticã a unei particule materiale
unde y0 = L02 = 0 când masa de reprezintã o parte din energia primitã când este acceleratã pânã la o
repaus are valoarea m0 pentru L0 = 0
vitezã L de ordinul 108 m/s, iar restul din energia primitã este stocatã
ºi y = L2 când masa de miºcare are
valoarea m ≠ m0. Obþinem: prin creºterea masei.
þ Nicio particulã nu atinge viteza luminii L = c, deoarece aceasta
( )
m y
2 ln m m0
= − ln c2 − y 0
ºi
 m0 c 2 
m c2 ar trebui sã ajungã la o energie infinitã  E = .
2 ln = ln 2 ,  1 − L 2 / c2 
m0 c −L2  

 m c2
2
1 þ În teoria lui Einstein, lumina este consideratã ca fiind formatã
adicã:   = 2 = . din particule (denumite ulterior fotoni), cu masã de miºcare mf ,
2
 m0  c −L L2
1− 2 energia Ef = mfc2 ºi impulsul pf = mfc.
c
m0
Rezultã: m = .
L2
1− 2
c
 Teoria relativitãþii restrânse 25

1.4. PROBLEME ªI TESTE PROPUSE

1.4.1. Probleme cu grad scãzut de dificultate

KH u
1. Viteza u a unei ºalupe care traverseazã un râu, dacã
KKH L
se deplaseazã cu viteza relativã u ' faþã de apã care curge cu
H
viteza L (fig. ), se exprimã nerelativist prin relaþia clasicã:
KH KKH H KH KKH H KH KKH H KH KKH H
a) u = u ' + L ; b) u = u ' − L ; c) u = u ' ⋅ L ; d) u = u ' / L .

2. O particulã elementarã care se deplaseazã cu viteza

L = 0,8c are timpul de viaþã ∆t0 = 10–8 s în sistemul propriu de
referinþã. Timpul de viaþã în raport cu laboratorul (sistem de
referinþã în repaus relativ) este:
a) ∆t = 9 ⋅ 10–8 s; b) ∆t = 1,66 ⋅ 10–8 s;
c) ∆t = 9,5 ⋅ 10–7 s; d) ∆t = 1,66 ⋅ 10–7 s.
3. O particulã care se deplaseazã cu viteza L = 0,99c are
timpul de viaþã ∆t0 = 2,5 ⋅ 10–8 s în sistemul propriu de referinþã.
Dacã nu ar fi efectul de dilatare relativistã a timpului, distanþa
parcursã de particulã ar fi l0 = L∆t0 ≈ 7,4 m. În sistemul de
referinþã al laboratorului, faþã de care sistemul propriu al
particulei se deplaseazã cu viteza v, distanþa parcursã devine:
a) l ≈ 15,4 m; b) l ≈ 35,5 m; c) l ≈ 53 m; d) l ≈ 79 m.
4. O particulã are diametrul mediu d0 = 10–10 m. Dacã
particula este acceleratã la viteza L = 0,87c, dimensiunea
particulei pe direcþia de miºcare (fig. ), devine:
a) d ≈ 0,5d0; b) d ≈ 0,7d0; c) d ≈ 0,9d0; d) d ≈ 0,3d0.
5. O particulã are diametrul mediu propriu d0 = 5 ⋅ 10–10 m.
Când se deplaseazã faþã de sistemul de referinþã al labora-
torului cu viteza L = 2,4 ⋅ 108 m/s, dimensiunea particulei pe
direcþia de miºcare faþã de acest sistem, devine:
a) d = 3 ⋅ 10–10 m; b) d = 3 ⋅ 10–9 m;
c) d = 3 ⋅ 10–8 m; d) d = 3 ⋅ 10–7 m. Dacã x = 2,9c (m); t = 2,9 (s) ºi
L = – 0,5c (m/s) obþinem dupã înlo-
6. Mãrimea lungimilor de-a lungul direcþiei de miºcare ºi du-
cuiri: x’= 5c (m); t’= 5 (s).
rata evenimentelor este relativã (fig. ), deoarece depinde de:
a) sistemul de unitãþi; b) sistemul de referinþã din care se Pentru fig. vezi Webphysics.
mãsoarã; davidson.edu/Applets/minkowski4/
c) calitatea instrumentelor de mãsurã; d) de observator. default.html
26 Capitolul 1

1.4.2. Probleme cu grad mediu de dificultate

7. Dacã masa de miºcare a unei particule accelerate este
de douã ori mai mare decât masa de repaus, atunci viteza ei
este:
a) L = 0,65c; b) L = 0,76c; c) L = 0,87c; d) L = 0,98c.
8. Viteza maximã pe care au atins-o electronii (într-un
accelerator) are valoarea L = 0,999c. Energia cineticã
 1 
Ec = m0 c2  − 1 corespunzãtoare (fig. ) are valoarea:
 1 − L 2 / c2 
 
a) Ec = 10 J; b) Ec = 3,2 ⋅ 10–9 J; c) Ec = 10–8 J; d) Ec = 10–10 J.
–9

9. Dacã energia cineticã a electronilor în miºcare este

de douã ori mai mare decât energia de repaus E0 = m0c2 a
acestora, atunci viteza lor reprezintã:
a) L = 0,61c; b) L = 0,72c; c) L = 0,83c; d) L = 0,94c.
10. Relaþia relativistã: E 2 = E02 + p2c2 permite realizarea
unui „triunghi relativist” (fig. ). Se obþine din relaþiile:
m0
m= ; m2(1 – L2/c2) = m02; m2c2 – m2L2 = m02c2;
1 − L 2 / c2
m2c2 = m02c2 + p2, unde p = mL ºi L = c.
Folosind relaþia E 2 = E02 + p2c2 ºi relaþia E = E0 + Ec, vei
obþine relaþia corectã:
E c ( E c + 2 E0 ) 2 E c ( E c − 2 E0 )
a) p2 = ; b) p = ;
c2 c2

E c ( E c + 2 E0 ) 2 Ec2 + E02
c) p2 = ; d) p = .
c c2

11. Energia cineticã a unei particule cu masa de repaus

m0 ºi viteza L = 0,8c este:
a) Ec = 0,5m0c2; b) Ec = 0,66m0c2;
+ c) Ec = 0,7m0c2; d) Ec = 0,8m0c2.

Catod 
v1 +++++++
12. Energia cineticã a unei particule relativiste este egalã
f
f’
+ cu energia de repaus când viteza particulei are valoarea:
a) L ≈ 0,55c; b) L ≈ 0,66c; c) L ≈ 0,87c; d) L ≈ 0,99c.
–––––––

Anod
– + – 13. Electronii consideraþi în repaus sunt acceleraþi între
catodul ºi anodul unui tun electronic (fig. ) la tensiunea
V U = 4 ⋅ 104 V. Viteza relativistã are valoarea:
a) L ≈ 0,85c; b) L ≈ 0,67c; c) L ≈ 0,55c; d) L ≈ 0,99c.
 Teoria relativitãþii restrânse 27

14. Un sistem de particule elementare cedeazã în exte-

rior o cantitate de cãldurã Q = 9 ⋅ 109 J, în urma unei reacþii
nucleare. Masa sistemului s-a modificat cu:
a) ∆m = 0,1 mg; b) ∆m = 1 mg; c) ∆m = 0,1 g; d) ∆m = 1 g.
15. O particulã cu energia de repaus E0 = 103 J este
acceleratã la viteza L = 0,9c. Lucrul mecanic efectuat de forþele
de accelerare este: a) L = 104 J; b) L = 1,3 ⋅ 103 J; c) L = 102 J;
d) L = 1,3 J.
16. Viteza de deplasare a dreptei de intersecþie a unui front
de undã luminoasã planã care intersecteazã sub unghiul diedru
a o suprafaþã planã (fig. ), aflatã în aer (naer ≈ 1), este:
c c
a) L = ; b) L = ; c) L = c; d) L = c ⋅ sinα.
cos α sin α

17. Un fascicul de electroni monoenergetici de energie

cineticã Ec = 40 ⋅ 10–15 J se deplaseazã cu viteza:
a) L = 3 ⋅ 108 m/s; b)L = 2,98 ⋅ 108 m/s;
c) L = 1,96 ⋅ 108 m/s; d) L = 2,2 ⋅ 108 m/s.

1.4.3. Test pentru autoevaluare

1. Douã evenimente nesimultane, într-un sistem de refe-
rinþã (fig. ), sunt:
a) nesimultane în alt sistem de referinþã inerþial care se
miºcã în acelaºi sens;
b) nesimultane în alt sistem de referinþã inerþial care se
miºcã în sens contrar;
c) simultane în alt sistem de referinþã inerþial.
2. Existã o modalitate ca o persoanã dintr-un vehicul cu
pereþi netransparenþi sã deosebeascã starea de miºcare uni-
formã de starea de repaus relativ faþã de pãmânt (fig. )?
3. Oamenii harnici se miºcã tot timpul ºi li se pare cã
timpul trece prea repede pentru a termina ce ºi-au propus, iar
cei comozi se plictisesc ºi nu ºtiu ce sã mai facã. Pentru cei
comozi se dilatã timpul, conform unei formule din teoria
relativitãþii, în acest caz?
4. Savantul Langevin a expus, în anul 1911, la Congresul de
filosofie de la Bologna, printr-un experiment mental speculativ,
numit paradoxul gemenilor, dilatarea timpului: „Cel care se
reîntoarce pe Pãmânt dupã doi ani dintr-o cãlãtorie în cosmos
îl va gãsi îmbãtrânit cu 200 de ani pe celãlalt, dacã viteza cu 1a; 2b; 3c; 4a; 5a; 6b; 7c; 8b; 9d; 10a;
care a cãlãtorit a fost mai micã cu 1/20.000 din viteza luminii…”. 11b; 12c; 13a; 14a; 15b; 16b; 17d.
 28 Capitolul 1

Notãm T0 = 2 ani de viaþã pe rachetã, T = 200 de ani de

viaþã pe Pãmânt (fig. ). Înlocuieºte în relaþia pentru dilatarea
timpului:
T0 = (1 – L2/c2)1/2T ºi vei descoperi valoarea vitezei de
deplasare L = 299.985 km/s. Dacã sunt puºi faþã în faþã prin-
tr-un sistem video-tv ºi fiecare mãsoarã timpul sãu, atunci
fiecare observã cã celãlalt îmbãtrâneºte mai încet, iar dacã
revine pe Pãmânt va fi afectat de acceleraþiile ºi deceleraþiile
care fac sã încetineascã ceasornicul sãu, conform teoriei
relativitãþii generalizate.
Metabolismul ºi ritmurile biologice sunt afectate la accele-
raþii mari?
5. Într-un experiment mental descris deAlbert Michelson
(fig. ), lumina emisã de un blitz aflat într-o extremitate a
unei cutii vidate de masã M transmite peretelui opus impulsul
fotonilor p = E/c dupã timpul de propagare t = L/c. Din
conservarea impulsului obþinem viteza sistemului dupã im-
pact: L = E/Mc. Din conservarea centrului de masã obþinem
relaþia: mf L = Mx, unde x = Lt ºi mf – masa fotonilor. Dupã
înlocuiri vei obþine relaþia care exprimã energia fotonilor:

mf c2
a) E = mf c2 ; b) E = ;
L2
1−
c2

2 L2  p2
c) E = mf c 1 − 2  ; d) E = .
 c  2 mf

6. Din relaþia E = mc2 obþinem: E2 = m2c4 = m2c2(c2 – L2 + L2).

m0
Foloseºte relaþiile p = mL ºi m = ºi vei obþine relaþia
L2
1−
Rãspunsuri la testul pentru autoevaluare: c2
1c; 2 nu; 3 nu; 4 da; 5a; 6a; 7a.
relativistã dintre energia totalã E ºi impulsul p:
a) E 2 = p2c2 + m02c4; b) E 2 = p2c2 + m02c2;
c) E = pc + m0c2; d) E = p2c2 – m02c4.
7. Un electron cu masa de repaus m0 = 9,1 ⋅ 10–31 kg este
accelerat în tunul electronic din tubul televizorului ºi atinge
ecranul cu viteza L = 108 m/s. Înainte de impactul cu ecranul,
masa electronului în miºcare are valoarea:
a) m = 9,6 ⋅ 10–31 kg; b) m = 10,2 ⋅ 10–31 kg;
c) m = 12,4 ⋅ 10–31 kg; d) m = 15,3 ⋅ 10–31 kg.
 CAPITOLUL 2

ELEMENTE DE FIZICÃ
CUANTICÃ

„Gândirea ºtiinþificã se caracterizeazã prin autocorectarea cunoºtinþelor. Dacã vrem

sã înþelegem metodele ºtiinþei, nu trebuie sã neglijãm istoria ºtiinþei”.
Ernest Hutten, Ideile fundamentale în fizicã
30 Capitolul 2

=h 2.1. EFECTUL FOTOELECTRIC EXTERN

„Probabil lumina are atât caracter
ondulatoriu, cât ºi corpuscular.”
A. Einstein
2.1.1. Legile efectului fotoelectric extern
Efectul fotoelectric extern constã în emisia de electroni
în exterior de cãtre unele metale, sub acþiunea unui flux
de radiaþii electromagnetice.
Efectul fotoelectric a fost descoperit în 1887, de fizicianul
german H. Hertz, prin producerea descãrcãrii electrice între douã
sfere de zinc la iluminarea uneia dintre ele cu radiaþii ultraviolete.
În anul 1888, fizicianul englez W. Hallwachs constatã cã
sub acþiunea radiaþiilor ultraviolete o placã de zinc conectatã
la un electroscop: se descarcã dacã a fost iniþial încãrcatã
negativ; se încarcã pozitiv dacã a fost iniþial neutrã; rãmâne
încãrcatã pozitiv dacã a fost încãrcatã pozitiv, dar foiþele elec-
troscopului se depãrteazã mai mult (fig. ).
Legile experimentale ale efectului fotoelectric,
enunþate dupã anul 1890, pot fi verificate cu o celulã
fotoelectricã, conectatã într-un montaj poten-
þiometric, cãreia îi mãsurãm intensitatea curentului
anodic Ia pentru diferite tensiuni între anodul A ºi
catodul C. Reprezentãm graficul caracteristicii de curent
Ia = f (UAC). Celula fotoelectricã este un mic balon de sticlã vidat,
acoperit pe o porþiune interioarã cu un strat metalic ce constituie
catodul (fig. ). Anodul este un fir metalic (circular sau liniar)
aºezat în faþa catodului. Aceºti electrozi sunt conectaþi, prin douã
fire metalice care trec prin peretele de sticlã, în circuitul exterior
care conþine microampermetru, voltmetru ºi generator de
tensiune variabilã. Electronii obþinuþi prin efect fotoelectric ex-
tern sunt acceleraþi (dacã UAC > 0) sau frânaþi (dacã UAC < 0) în
câmpul electric dintre anod ºi catod. Curentul de saturaþie
reprezintã valoarea maximã a intensitãþii care se obþine începând
cu o anumitã valoare a tensiunii dintre anod ºi catod, când toþi
electronii obþinuþi prin efect fotoelectric (numiþi ºi fotoelectroni)
la un anumit flux luminos constant sunt colectaþi de anod
(fig. ). Forþa electricã efectueazã asupra electronilor lucrul
mecanic L = qUAC egal cu variaþia energiei cinetice (L = ∆Wc),
m L A2 m L C2
deci: qUA-C = − .
2 2
La o anumitã tensiune inversã, U0 = U’AC < 0 (anodul negativ
faþã de catod), electronii sunt frânaþi ºi nu mai ajung la anod:
m0, eL 2max
Ec, max = –eU0 sau = e U0 , unde q = e = 1,6 ⋅ 10-19 C.
2
 Elemente de fizicã cuanticã 31

E Verificarea legilor efectului fotoelectric extern se poate face cu un experiment

virtual: www.walter-fendt.de/ph14ro/photoeffect_ro.htm
Metalul fotocatodului Frecvenþa de prag /0 Lungimea de undã de prag λ0 U0
Cesiu 4,54⋅1014 Hz 660 nm – 1,8 V
Calciu 6,66⋅1014 Hz 450 nm – 2,8 V
Zinc 10⋅1014 Hz 300 nm – 4,2 V

Legile experimentale ale efectului fotoelectric extern:

1. Intensitatea de saturaþie a curentului fotoelectric este di-
rect proporþionalã cu fluxul radiaþiei incidente Φ care ajunge
pe catod pentru o anumitã frecvenþã a radiaþiei incidente
(fig. ). Pentru anularea curentului fotoelectric se foloseºte
o tensiune inversã, de frânare, U0.
2. Energia cineticã a fotoelectronilor emiºi creºte liniar cu
frecvenþa radiaþiei incidente ºi nu depinde de fluxul acesteia
(fig. ). Experiment virtual*
3. Efectul fotoelectric extern se produce numai dacã frecvenþa
radiaþiei incidente este mai mare sau cel puþin egalã cu o
valoare minimã, specificã metalului din fotocatod ºi este
numitã: de prag fotoelectric, de stopare sau de roºu ca în
tabelul de mai sus.
4. Efectul fotoelectric extern se produce practic instantaneu.

2.1.2. Ipoteza lui Planck. Ipoteza ºi ecuaþia

lui Einstein
Conform teoriei cuantelor (din anul 1900) a fizicianului
german Max Planck , radiaþiile electromagnetice sunt emise
ºi absorbite discontinuu, prin cuante de energie ε = h/. Rezultã
cã fotonul transportã o cuantã de energie ε, unde:
h/ – energia fotonului radiaþiei de frecvenþã /, iar
h = 6,62⋅10–34 Js – constanta lui Planck.
Albert Einstein a obþinut premiul Nobel în anul 1921 pentru
serviciile aduse fizicii teoretice ºi mai cu seamã pentru ex-
plicarea efectului fotoelectric. Într-unul din articolele publicate
în anul 1905, în revista ºtiinþificã german㠄Annalen der
Physik”, Einstein explicã efectul fotoelectric, pe baza teoriei
cuantelor a lui Planck. Einstein a presupus cã lumina este
formatã din particule, denumite ulterior fotoni, care se depla-
seazã în vid cu viteza c.
Einstein a considerat efectul fotoelectric ca un schimb de Extragerea electronilor
energie la nivel microscopic, între fotonul incident de energie liberi dintr-un metal, prin
h/ ºi electronul care este extras din reþeaua cristalinã ºi efect fotoelectric, se face
pãrãseºte metalul cu o anumitã energie cineticã: cu un consum energetic
h/ = Lextracþie + Ecin, electron. egal cu lucrul mecanic de extracþie,
caracteristic fiecãrui metal.
 32
P masã de miºcare mf ºi energia unei cuante: ε = h/ = mf c2,
Max Planck (1858-1947) – premiul Nobel
(1918) ,,ca apreciere pentru serviciile
oferite în avansarea Fizicii prin descope-
rirea cuantei de energie”.
N.I.
C o anumitã energie cineticã, verificându-se bilanþul energetic:
A N.D.
R Amplificator
Circuite
E comandate
Aplicaþii ale efectului fotoelectric
extern:
Celulele fotoelectrice permit
detecþia radiaþiilor ºi mãsurarea fluxu-
rilor luminoase. Celulele foto- elec-
trice transformã semnalele luminoase
în semnale electrice. În circuitul foto-
celulei se introduce un rezistor cu re-
zistenþa R de valoare mare, de pe care
semnalul de tensiune se amplificã
(fig. );
Releul fotoelectric este un releu elec-
tromagnetic comandat de o fotocelulã
(fig. ). Releul fotoelectric se poate
folosi la numãrarea obiectelor în miº-
care, închiderea unor circuite de alarmã
sau deconectarea reþelei de iluminat în
timpul zilei.
Capitolul 2
2.1.3. Interpretarea legilor efectului
fotoelectric extern
Acceptãm ipoteza cã energia unei cuante reprezintã
energia unei particule de luminã, numitã foton (de N. Lewis
în anul 1926), care se propagã cu viteza c a luminii în vid. Con-
form teoriei relativitãþii einsteiniene, atribuim acestor fotoni o
deci mf = h//c2 ºi impulsul pf = mf c. Radiaþia electromagneticã
este emisã, se propagã ºi este absorbitã sub formã de cuante.
Un fascicul de luminã trebuie acceptat ca un flux de fotoni de
energie ε ºi impuls:
h/ h
pf = mf c = = .
c λ
Einstein a considerat cã efectul fotoelectric constã în
interacþiunea dintre un foton (particula asociatã câmpului elec-
tromagnetic) ºi un electron (particula de substanþã) din metalul
iradiat. Energia fotonului absorbit de un electron din metal
trebuie sã fie cel puþin egalã cu energia h/0, necesarã pentru
extragerea electronului din reþeaua cristalinã. Dacã energia h/
primitã de la foton este mai mare decât lucrul mecanic de
extracþie Lextr al electronului din reþeaua cristalinã a metalului
iradiat, atunci acest electron pãrãseºte suprafaþa metalului cu
2
m0,eL e,max
h/ = Lextr + ,
2
2
m0,eL e,max
unde = Ecin, electroni .
2
Pentru frecvenþa minimã /min = /0, numitã ºi frecvenþã de
prag, energia cineticã a fotoelectronilor este nulã: h/0= Lextr.
Rezultã cã legea efectului fotoelectric se poate scrie ºi sub
forma:
2
m0,eL e,max
h/ = h/ 0 + .
2
Legile efectului fotoelectric extern se explicã uºor cu
aceastã teorie fotonicã (corpuscularã).
1. Dacã fluxul incident de energie luminoasã este mai
mare, atunci sunt mai mari atât numãrul fotonilor, cât ºi nu-
mãrul ciocnirilor foton-electron. Rezultã cã numãrul electro-
nilor smulºi din fotocatod, care formeazã curentul fotoelectric,
este egal cu numãrul fotonilor incidenþi care au ciocnit ºi smuls
electroni.
 Elemente de fizicã cuanticã 33

2. Energia cineticã a fotoelectronilor extraºi depinde liniar

numai de frecvenþa radiaþiilor incidente: D1 D3 D5
+100 V +300 V +500 V Anod
Ecin, electroni = h/ – Lextr .

3. Electronii nu pot ieºi din metalul catodului dacã fotonii e-

au energia mai micã decât lucrul mecanic de extracþie, deci

fotocatod
nu se produce efectul fotoelectric. +200 V +400 V +600 V
D2 D4 D6

4. Efectul fotoelectric extern este instantaneu, deoarece

un foton interacþioneazã cu un singur electron, care pãrãseºte Fotomultiplicatorul are un numãr de
imediat suprafaþa metalului iradiat. electrozi suplimentari (dinode) care
emit mai mulþi electroni secundari
când sunt bombardaþi de electroni.
(*F2) Fiecare dinodã se aflã la un potenþial
mai mare decât precedenta, în montaj
1. Dacã se ilumineazã suprafaþa unui fotocatod cu radiaþie potenþiometric (fig. ). Curentul
monocromaticã cu λ = 450 nm, intensitatea curentului an- electric anodic este mult mai mare
decât al fotocelulelor.
odic al fotocelulei se anuleazã pentru o tensiune inversã
Efectul fotoelectric extern a avut apli-
UAC = – 1,45 V, la care fotoelectronii sunt frânaþi ºi nu mai caþii în cinematografia ºi televiziunea
ajung la anod. Sã gãsim valoarea lucrului mecanic de extracþie. din secolul XX. Sistemele optoelectro-
nice mai noi folosesc efectul foto-
Rezolvare: hν = Lextr + e UAC ⇒ Lextr = hc − e UAC = electric intern (fotoconducþia în semi-
λ conductoare).
6,6 ⋅ 10 −34 ⋅ 3 ⋅ 108
= −9
− 1,6 ⋅ 10 −19 ⋅ 1,45 ≈ 2 ⋅ 10−19 (J).
450 ⋅ 10 Îþi vei da seama de inca-
2. În montajul experimental al fotocelulei se stabilesc, cu pacitatea teoriei ondulatorii
ajutorul unui potenþiometru, diferenþele de potenþial UAC la de a explica trei dintre legile
care se anuleazã intensitatea curentului electric: UAC = 2,6 V efectului fotoelectric, dupã
pentru frecvenþa /1 = 1,55 ⋅ 1015 Hz ºi UAC = 0 pentru frec- ce vei completa spaþiile
libere din textul urmãtor:
venþa de prag /0 = 0,92 ⋅ 1015 Hz. Pe baza acestor date expe- þ Considerând o undã electromagneticã
rimentale, sã gãsim valoarea constantei lui Planck. monocromaticã incidentã pe catod,
Rezolvare electronii din metal vor fi puºi în oscilaþie
h/1 = Lextr + eUAC ºi h/0 = Lextr ⇒ h(/1 – /0) = eUAC de câmpul electric variabil, iar electronii
vor putea fi smulºi în urma oscilaþiilor for-
e U AC 1,6 ⋅ 10 −19 ⋅ 2,6 þate provocate, deci amplitudinea oscila-
sau: h = = 15
= 6,6 ⋅ 10 −34 ( J ⋅ s ) .
/1 − / 0 0,63 ⋅ 10 þiilor electronilor fiind proporþionalã cu
amplitudinea oscilaþiilor intensitãþii câm-
pului electric, rezultã cã energia cineticã
Mãrimile caracteristice Expresia a … ar trebui sã depindã de fluxul ºi de
intensitatea luminii incidente;
fotonului matematicã þ Efectul fotoelectric ar trebui sã aparã
energia ε = h/ pentru radiaþii de orice frecvenþã, ºtiind
cã transferul de energie prin unde se face
masa de miºcare
h/ în mod … pânã când s-ar cumula energia
mf = necesarã extracþiei din suprafaþa metalicã
c2
iradiatã;
viteza L=c þ Când fluxul incident este slab, ar trebui
sã existe un interval de timp mãsurabil
impulsul
h/ h între acþiunea undelor electromagnetice
p = mf c = =
c λ ºi … fotoelectronilor.
 34
=h 2.2. EFECTUL COMPTON*
P dintre un foton ºi un electron trebuie sã se conserve energia ºi
Arthur Compton – premiul Nobel (1927)
pentru descoperirea efectului care-i
poartã numele.
Raza X
+ iniţială grafit
Tub
raze X Raza X
- împrăştiată
Fante
Film
colimatoare
fotografic
Fizicianul american A. H. Compton a
constatat în anul 1923 cã radiaþiile X,
împrãºtiate sub diferite unghiuri θ pe
electronii liberi sau slab legaþi (dintr-un
strat de grafit sau parafinã, de exemplu)
au frecvenþe mai mici ºi, respectiv,
lungimi de undã mai mari decât cele
incidente (fig. ). A constatat cã natura
substanþei care împrãºtie radiaþiile X nu
intervine în creºterea lungimii de undã:
θ
∆λ = λ − λ0 = 2Λ sin2 ,
2 m0, e
unde θ – unghiul de împrãºtiere ºi
h
Λ= = 2,4 ⋅ 10−12 m
me c
– lungimea de undã Compton.
Obs Efectul Compton se produce la
interacþiunea unui foton cu un electron
liber sau aproape liber, iar efectul foto-
electric extern se produce la interacþiunea
unui foton cu un electron legat în atom.
Capitolul 2
*Interpretarea efectului Compton
Radiaþiile electromagnetice luminoase pot fi împrãºtiate
sub diferite unghiuri de substanþele întâlnite. Radiaþiile
electromagnetice X au energii ºi frecvenþe mai mari ºi lungimi
de undã mai mici decât cele din domeniul vizibil. În ciocnirea
impulsul. Fotonul este caracterizat de:
energia ε = h/ = c2mfoton;
h/
masa de miºcare mfoton = ;
c2
h/
impulsul pfoton = cmfoton = ;
c
2
L
masa de repaus m0, foton = mfoton 1 − = 0.
c2
Modificarea frecvenþei radiaþiilor prin efect Compton se
poate explica numai prin teoria corpuscularã a radiaþiilor
electromagnetice: fotonul împrãºtiat de un electron a transmis
electronului energie ºi impuls. Înainte de ciocnire, considerãm
cã fotonul are energia h/, iar electronul are energia m0,ec2,
electronul fiind nerelativist faþã de sistemul de referinþã al
laboratorului. Dupã împrãºtierea prin ciocnire, fotonul
împrãºtiat sub unghiul θ are energia h/’, iar electronul de recul
sub unghiul ϕ are energia m ec2, unde masa de miºcare a
electronului cu viteza v faþã de sistemul laboratorului o
exprimãm prin relaþia cunoscutã: me = .
1 − L 2 / c2
Pentru electronii relativiºti rezultã:
m0,2 e c2
me2 = 2 2
⇒ me2 c2 = pe2 + m0,2 e c2 ,
c −L
sau: me2 c4 = pe2 c2 + m0,2 e c4 , unde pe = meL ºi E = mec2.
Am obþinut relaþia relativistã energie-impuls:
E 2 = pe2 c2 + m02 c4 .
 Elemente de fizicã cuanticã 35

Pentru efectul Compton, scriem legea de conservare a

energiei:
2
h/ 0 + m0, e c2 = h/ + mc2 ⇒  h (/ 0 − / ) + m0, e c2  = me2 c4 ⇒
2
⇒ h2 (/ 0 − / ) + m0,2 e c4 + 2h (/ 0 − / ) m0, e c2 = pe2 c2 + m0,2 e c4 .
a

Obþinem relaþia:

pe2 c2 = h2/20 + h2/2 − 2h2/ 0/ + 2h/ 0 m0,e c2 − 2h/m0,e c2. Œ

b
Folosim relaþia dintre impulsul fotonului ºi frecvenþã
 h/ 
 pf =  în legea conservãrii impulsului ºi obþinem expresia
 c 
impulsului electronului împrãºtiat (fig. ):

h2/2 h2 /20 h2 / 0 / c
pe2 = + − 2 cos θ ⇒
c2 c2 c2
⇒ pe2 c2 = h2/2 + h2/20 − 2h2/ 0 / cos θ. 
Folosim ºi relaþia obþinutã din conservarea energiei ºi
egalãm ecuaþiile Œ ºi :

2h(/ 0 – /)m 0,e c 2 = 2h 2/ 0 /(1 – cosθ). Împãrþim cu

2hν0/m0,ec ºi obþinem:

c c h θ
− = (1 − cos θ ) , unde 1 − cos θ = 2sin2 .
/ / 0 m0, e c 2

h θ
Rezultã: ∆λ = λ − λ 0 = 2 sin2 .
m0, e c 2

h
Pentru θ = 180° obþinem ∆λ = 2Λ = 2 , unde Λ –
m0,e c
lungimea de undã Compton (fig. ). Obs Efectul Compton are loc pe
Energia cineticã finalã a electronului se defineºte relativist: electronii slab legaþi în atomi, dacã
energia hν a fotonului incident este mai
Ec = mc2 − m0, e c2 = h/ 0 − h/ = h(/ 0 − / ) = mare decât energia de legãturã a elec-
 1 1 λ − λ0 tronului în atom.
∆λ
= hc  −  = hc = hc . Efectul Compton nu are loc pentru
λ
 0 λ  λ 0 λ λ 0 ( 0 + ∆λ )
λ fotonii din domeniile vizibil ºi ultraviolet.
Numai fotonii radiaþiilor X ºi γ îndepli-
C În radiaþia împrãºtiatã prin efect Compton, creºterea nesc condiþia: hν >>Elegãturã.
lungimii de undã ∆λ nu depinde de lungimea de undã iniþialã Radiaþiile electromagnetice se com-
ºi nici de natura substanþei împrãºtietoare, ci doar de unghiul portã ca un flux de particule cu energii ºi
θ de împrãºtiere. impulsuri bine determinate.
 36
=h 2.3. IPOTEZA DE BROGLIE. DIFRACÞIA
ELECTRONILOR. APLICAÞII
P iradiat, din domeniul vizibil sau ultraviolet; efectul Compton
Louis de Broglie – premiul Nobel (1929)
pentru descoperirea naturii ondulatorii a
electronilor.
„Dacã în teoria luminii s-a neglijat
aproape un secol aspectul corpuscular
pentru a i se ataºa doar aspectul de
undã, oare nu s-a comis eroarea inversã
în cazul substanþei?
Nu s-a greºit neglijând aspectul de
undã pentru a se considera doar aspec-
tul corpuscular al substanþei?”
În general, prin radiaþie (sau raze) se defi-
neºte emisia ºi propagarea în spaþiu,
însoþitã de un transport de energie, a unor
unde (radiaþia ondulatorie) sau particule
(radiaþia corpuscularã); oricare dintre
radiaþii produce efecte de naturã fizicã,
biologicã sau chimicã ºi exercitã o pre-
siune asupra corpurilor pe care ajunge.
Capitolul 2
Ipoteza de Broglie
Fenomenele luminoase de interferenþã, difracþie,
polarizare, reflexie sau refracþie au putut fi explicate cu teoria
ondulatorie, iar efectul fotoelectric, efectul Compton, emisia
ºi absorbþia luminii au putut fi explicate cu teoria corpuscularã.
Rezultã cã lumina are un caracter dual, ondulatoriu ºi corpus-
cular. Proprietãþile corpusculare ale radiaþiilor electromag-
netice devin predominante la frecvenþe mari (efectul foto-
electric apare de la o anumitã frecvenþã, specificã metalului
apare în domeniul radiaþiilor X ºi γ).
Radiaþia electromagneticã prezintã ºi caracter discon-
tinuu, deoarece este emisã, se propagã ºi este absorbitã sub
formã de cuante de energie sau flux de fotoni. Cuanta de
c
energie a fotonului este ε = h/ = h = mf c2. Fiecare undã este
λ
h h
caracterizatã de frecvenþa / ºi lungimea de undã λ = = ,
mf c pf
iar fiecare foton este caracterizat de energia: ε = h/ ºi de
h/ h
impulsul: pf = = .
c λ
Iluminând foiþele de la capetele tijelor orizontale, sprijinite pe
un vârf ascuþit dintr-un balon vidat, ele se rotesc datoritã presiunii
exercitate de luminã, mai mare pe feþele lucioase decât pe feþele
înnegrite (fig. ). În aer sistemul se roteºte în sens invers, deoarece
aerul din vecinãtatea feþelor înnegrite, care absorb mai puternic
radiaþia luminoasã, se încãlzeºte mai mult ºi presiunea aerului pe
aceste feþe este mai mare decât pe cele opuse.
În anul 1924, fizicianul francez Louis de Broglie a extins
ipoteza dualismului undã-corpuscul al luminii, asociind unei
H H
particule de substanþã cu masa m, impulsul p = mL ºi energia
h h
E = mc2, o undã caracterizatã de lungimea λ = = ºi
p mL
2
mc
frecvenþa / = . Putem observa efectele ondulatorii ale
h
particulelor de substanþã (electroni, protoni, neutroni, ioni)
dacã lungimile de undã ale undelor asociate, numite unde de
Broglie, au acelaºi ordin de mãrime cu dimensiunile fantelor
sau obstacolelor care produc difracþie.
 Elemente de fizicã cuanticã 37

*Difracþia electronilor pe cristale

Electronii acceleraþi între catodul ºi anodul unui tun electronic

m L2
câºtigã energia cineticã e = eU . Lungimea undei asociate are
2 a
h h
expresia: λ = = . Experimentele de difracþie prin
meL 2eme U
reflexie a unui fascicul de electroni, îndreptat spre un monocristal
de nichel care se poate roti în jurul unei axe, efectuate de Davisson
ºi Germer în 1927, au confirmat proprietãþile ondulatorii ale electro- b
nilor (fig. , a). Atomii din reþeaua cristalinã joacã rolul unei reþele
de difracþie care produce maxime de difracþie pe anumite direcþii
care satisfac relaþia lui Bragg pentru condiþia de maxim:
2d sinθ = nλ, unde n = 1, 2, 3, … (diferenþa de drum a undelor
care interferã este un numãr întreg de lungimi de undã: BA + AC = nλ; c
BA = AC = d sinθ; d – distanþa dintre planele atomilor ºi θ – unghiul
dintre direcþia fasciculului incident ºi aceste plane) fig. , b. S-a
constatat cã electronii care ajung la detector (un cilindru Faraday
conectat la un galvanometru) determinã intensitatea I a curentului,
care prezintã valori maxime la anumite tensiuni de accelerare U
corespunzãtoare anumitor lungimi de undã fig. , c. Se obþin lungimi
de undã comparabile cu ale radiaþiilor X ºi cu distanþa dintre plane.
Pentru d = 2,15 Å; n = 1; U = 54 V; θ = 50° se obþine λ = 1,6 Å. P
Electronii pot fi înregistraþi ºi pe un ecran fluorescent. Maximele de
difracþie ale unui fascicul de electroni ºi ale unui fascicul de radiaþii T
X pe un monocristal prezintã aceeaºi simetrie în jurul fasciculului
incident (datoritã dispunerii simetrice a diferitelor familii de plane a
atomice), fig. . C

Energia Ec λelectron λproton sau neutron

1eV 1,22 ⋅ 10–9 2,86 ⋅ 10–11
10 eV 3,88 ⋅ 10–10 9,05 ⋅ 10–12
100 eV 1,22 ⋅ 10–10 2,86 ⋅ 10–12 b
1 keV 3,88 ⋅ 10–11 9,06 ⋅ 10–13
10 keV 1,22 ⋅ 10–11 2,86 ⋅ 10–13
100 keV 3,70 ⋅ 10–12 9,05 ⋅ 10–14

C Undele asociate se comportã analog radiaþiilor X cu Obs Dacã se folosesc particule de

substanþã cu vitezã foarte mare sau
lungimi de undã de acelaºi ordin de mãrime. Ulterior s-a
particule macroscopice cu masã mare,
verificat cã ºi neutronii ºi protonii prezintã proprietãþi ondulatorii. h
Putem considera cã împrãºtierile elastice ale particulelor sunt atunci lungimea de undã λ = este
mL
distribuite statistic, cu probabilitãþi mai mari, la unghiul θ, iar mult prea micã pentru a fi difractatã de
difracþia undelor prezintã maxime la unghiul θ. particule atomice.
 38 Capitolul 2

*Microscopul electronic
Puterea de rezoluþie a intrumentelor optice este mai mare
dacã lungimea de undã a radiaþiei utilizate este mai micã.
Lungimea de undã ale undelor asociate electronilor este mult
mai micã decât lungimea de undã a radiaþiilor vizibile.
Microscoapele electronice dau o mãrire de zeci de mii de
ori. Ulterior s-au construit microscoape ionice care au condus
P la mãriri mult mai mari decât cele obþinute cu microscopul
Ernst Ruska – premiul Nobel (1986)
electronic.
pentru construirea primului microscop
Microscoapele electronice ca ºi cele ionice permit exa-
electronic.
minarea pe un ecran fluorescent a structurilor microbio-
logice sau a poziþiilor atomilor în diferite structuri cristaline
(fig. ).
Pentru formarea imaginii obiectului se folosesc fascicule
de electroni sau ioni în locul fasciculelor luminoase. Rolul
lentilelor optice este îndeplinit de lentile magnetice ºi electrice
dupã cum devierea fasciculului de electroni sau de ioni are
loc într-un câmp magnetic sau într-un câmp electric. Imaginea
electronicã devine imagine luminoasã pe un ecran fluores-
cent. Ecranul fluorescent poate fi examinat direct sau foto-
grafiat (fig. ).
În microscopul electronic, electronii emiºi de un filament
încãlzit sunt acceleraþi de un tun electronic vidat care lovesc
proba supusã examinãrii.
Intensitatea fasciculului de electroni împrãºtiaþi prezintã
maxime ºi minime care sunt interpretate ca rezultat al
interferenþei undelor de Broglie, reflectate de planele cristalelor,
la diferite unghiuri de împrãºtiere (fig. ).
Documenteazã-te ºi redacteazã un referat în
care sã prezinþi structuri obþinute cu microscopul
electronic.

Tun
electronic
Lentile magnetice
sau electrice

Fascicul de 
de electroni Ecran
fluorescent
Cristal
 Elemente de fizicã cuanticã 39

=h 2.4. DUALISMUL UNDÃ-CORPUSCUL (*F2)

Abordare ondulatorie sau corpuscularã

a unor situaþii*
Teoria conceputã de fizicienii Heisenberg ºi Schrodinger
pentru descrierea fenomenelor atomice ºi subatomice a a
primit numele de mecanicã cuanticã.
Ipoteza cã dualismul undã-corpuscul, observat în opticã,
trebuie sã fie valabil ºi pentru substanþã a fost verificatã ex-
perimental. Unei particule de substanþã cu masa m, care se
miºcã liber cu viteza L, îi asociem o undã cu lungimea de
undã de Broglie. b -2 -1 0 1 2
Proprietãþile corpusculare ale particulelor monoenerge-
tice sunt caracterizate de energia totalã E = m ⋅ c2 a fiecãrei
particule ºi impulsul p = m ⋅ L .
Proprietãþile ondulatorii sunt caracterizate de lungimea
h h mc 2
de undã λ = = a undei de Broglie ºi frecvenþa / = .
p mL h
Sã analizãm situaþiile ilustrate:
Figurile de difracþie obþinute (prin transmisie) pe mici
cristale orientate haotic în pulberi – cu electroni rapizi de cãtre
Thomson sau cu radiaþii X monoenergetice de cãtre Debye –
prezintã cercuri concentrice (fig. ). Condiþia de difracþie
Bragg este îndeplinitã pentru undele difractate pe unele
cristale dupã generatoarele unor conuri care intersecteazã
Fascicul incident
un ecran fluorescent sau o placã fotograficã ºi au ca axã de electroni

comunã un ºir de atomi.

Electronului care se deplaseazã cu viteza v pe orbita
circularã de razã r în jurul nucleului atomic îi asociem o undã
(fig. ). Pentru ca unda sã se propage pe traiectoria circu-
larã, cu formarea unor unde staþionare, este necesar ca lun-
gimea traiectoriei sã fie un multiplu întreg de lungimi de undã:
h
2πr = nλ = n . Fotoni incidenþi
mL
– Din mulþimea aparent haoticã de puncte colorate de pe
ecranul televizorului sau de pe o fotografie din ziar ne
construim în minte imagini clare. Din mulþimea particulelor
elementare împrãºtiate aparent haotic, obþinem comportãri
ondulatorii ca efecte statistice (fig. ). Comportarea ondu-
latorie a particulelor este folositã în optica electronicã.
40 Capitolul 2

Aprecierea descrierii interacþiunilor din

punct de vedere ondulatoriu/corpuscular*
Aminteºte-þi cã o moleculã izolatã nu are temperaturã ºi
nici nu exercitã presiune, dar temperatura ºi presiunea aerului
sunt efectul statistic al bombardamentului haotic al molecu-
lelor de aer în cadrul miºcãrii de agitaþie. Particulele care trec
printr-o fantã de lãþime ∆y se dispun statistic pe un ecran
dupã o anumitã distribuþie de probabilitate (fig. ).
Pentru a ajunge într-un punct A de pe ecran, particula
H
trebuie sã capete un impuls ∆py perpendicular pe direcþia
impulsului incident:
h
∆py = p sin θ =
sin θ .
λ
Pentru unda de Broglie difractatã sub unghiul θ, nedeter-
minarea în poziþie ∆O este generatã de impulsul de recul al
atomilor din reþea care apare la împrãºtierea undelor.
Scriem condiþia pentru primul minim de difracþie:
(∆y) sinθ = λ.
Produsul impreciziilor ∆y ºi ∆py ale unei particule este
mai mare sau cel puþin egal cu constanta lui Planck:
h
∆y ∆py = h ≥
2π
(relaþia de nedeterminare a lui Heisenberg).
Observãm cã o micºorare ∆y a lãþimii fantei pentru a mãri
precizia localizãrii poziþiei particulei conduce la o mãrire a
unghiului de împrãºtiere θ ºi a componentei verticale ∆py a
impulsului, deci se mãreºte probabilitatea ca particula sã aibã
un impuls mai prost determinat pe axa verticalã.

C Poziþia ºi impulsul unei particule, din punct de vedere

clasic, pot fi determinate precis ºi simultan.
Poziþia ºi impulsul unei microparticule, din punct de vedere
cuantic, nu pot fi determinate precis ºi simultan (fig. ).
Proprietãþile ondulatorii ale unui fascicul de particule
(electroni, protoni, neutroni) pot fi puse în evidenþã dacã
acesta întâlneºte obstacole (fante, reþele) cu dimensiuni
Lansator
de
comparabile ca ordin de mãrime cu lungimea de undã de
particule h
Broglie asociatã λ = (fig. ).
p
Dacã fasciculul de particule întâlneºte deschideri ale
fantelor sau reþele cu distanþa dintre planele reticulare ale
atomilor cu dimensiuni mult mai mari decât λ , atunci nu apar
proprietãþile ondulatorii ale particulelor.
 Elemente de fizicã cuanticã 41

(*F2)
1. Un monocristal cu distanþa d = 2 Å între planele ato-
mice, numitã constantã de reþea, este iradiat cu electroni.
Unghiul de difracþie pentru maximul de ordin doi (n = 2) este
θ = 30°. Sã calculãm lungimea undelor de Broglie.
Rezolvare:
2d sin θ 2 ⋅ 2 ⋅ 0,5
2d sin θ = nλ , deci λ = = = 1(Å).
n 2
2. Miºcãrile electronilor în jurul nucleului pot fi descrise
ºi cu ajutorul undelor staþionare de lungime de undã λ (fig.
). Pentru ca electronul sã parcurgã o orbitã stabilã de razã
r, unda nu trebuie sã se anuleze prin interferenþã, adicã
lungimea orbitei trebuie sã fie egalã cu un numãr întreg de
lungimi de undã: 2πr = nλ. Dacã raportul dintre lungimea orbitei
Ce relaþie satisface momentul cinetic? electronului, consideratã circularã ºi
lungimea de undã este un numãr întreg,
Rezolvare: atunci dupã o rotaþie completã în jurul
Rezultã 2πr = nh /mL, deci momentul cinetic satisface nucleului, unda se întoarce în punctul
relaþia: mLr = nh/2π. iniþial cu aceeaºi fazã ºi amplitudine. În
3. Cu relaþiile Heisenberg, ∆x∆px = h, se poate evalua acest caz, orbita electronului este staþio-
energia de legãturã ºi raza r a orbitei atomului de hidrogen: narã: în fiecare punct al orbitei se sta-
p2 e2 bileºte un regim de oscilaþie staþionar ºi
E totalã = − , unde m, e ºi p sunt masa, sarcina ºi, nu apare radiaþie. Dacã nu se verificã
2m 4 πε0 r aceastã condiþie, la revenirea în punctul
respectiv, impulsul electronului? iniþial faza ºi amplitudinea undei se mo-
dificã ºi nu se mai obþine un regim sta-
Rezolvare:
þionar.
Vom face o aproximaþie drasticã înlocuind: ∆N = 2πr ºi
p2 pe2
∆p = p ºi obþinem 2πrp = h; E totalã = − .
2m 2ε0 h
Aceastã funcþie de gradul II admite minim pentru energia
care corespunde evoluþiei atomului de hidrogen spre starea
cea mai probabilã de echilibru stabil:
dE me2
= 0 ⇒ p1 = .
dp 2ε0 h
Calculãm:
ε0 h2 me4
r1 = 2
= 0,53 ⋅ 10−10 (m) ºi, respectiv, E1 = − 2 2 = −13,6 (eV) ,
πme 8ε0 h
iar energia de legãturã Eleg = –E1 = +13,6 eV.
Rezultã cã ideea orbitelor clasice într-un atom este
incompatibilã cu imaginea ondulatorie. Incertitudinea asupra
poziþiei electronului manifestându-se pe orice direcþie
(∆r = ∆x ≈ r), conduce la înlocuirea orbitei circulare cu un nor
electronic în jurul nucleului (fig. ).
42 Capitolul 2

=h 2.5. PROBLEME ªI TESTE PROPUSE

2.5.1.* Probleme recapitulative rezolvate
1. Asupra unei plãci de zinc legate la un electroscop
neîncãrcat electric este dirijat un fascicul de radiaþie mono-
cromaticã ultravioletã cu lungimea de undã λ = 200 nm (fig.
). Lungimea de undã maximã a radiaþiei care mai produce
efect fotoelectric are valoarea λmax = 234 nm. Exprimã energia
cineticã a fotoelectronilor.
Rezolvare:
c c mL 2 mL 2 c c
h =h + => = h −h .
λ λ max 2 2 λ λ max
2*. Fotonii incidenþi cu lungimea de undã λ 0 suferã
împrãºtiere Compton pe electronii grafitului sub unghiul θ.
Calculeazã unghiul ϕ al electronilor nerelativiºti dupã inter-
acþiune (fig. ).
Rezolvare:
Din conservarea componentelor impulsurilor pe direcþiile
axelor Ox ºi Oy:
 h/ 0 h/
 c = c cos θ + m0,e L cos ϕ
 . Obþinem
0 = h/ sin θ − m L sin ϕ
0,e
 c
sin θ h θ
tg ϕ = , unde λ = λ 0 + 2 sin2 .
(λ / λ 0 ) − cos θ m0,e c 2

þ Energia unui foton: E = h/, unde h = 6,6⋅10–34 J⋅s;

þ Ecuaþia efectului fotoelectric:
me L 2
h/ = Lextr + E c = h/ 0 + ,
2
unde me – masa fotoelectronilor emiºi cu viteza L,
Lextr = h/0 reprezintã lucrul de extracþie;
m L2
þ Ec – energia cineticã a electronilor: e = h/ − h/ 0 = eU0 ,
2
unde U0 – tensiunea de frânare (fig. );
þ Lungimea de undã λ asociatã unei particule cu impulsul p
h h
se defineºte: λ = = .
p mL
 Elemente de fizicã cuanticã 43

2.5.2. Probleme cu grad scãzut de dificultate

1. Radiaþiile violete cu λ = 400 nm ajung pe o placã meta-
licã de cesiu cu lucrul mecanic de extracþie Lextr = 2,95⋅10–19 J.
Fotoelectronii emiºi au energia cineticã maximã:
a) Ec, max = 2⋅10–19 J; b) Ec, max = 2⋅10–18 J;
c) Ec, max = 2⋅10–20 J; d) Ec, max = 1,6⋅10–13 J.

2. Tensiunea de stopare US a fotoelectronilor emiºi de un

catod, cu lucrul mecanic de extracþie Lextr, iradiat cu radiaþie
ultravioletã de frecvenþã ν este obþinutã din relaþia corectã:
h/ + Lextr h/ − Lextr
a) US = ; b) US = ;
e e
h/ Lextr
c) US = ; d) US = .
e e

3. Energia de repaus a electronului are valoarea:

a) Eo,e = 8,2 ⋅ 10–14 J; b) Eo,e ≈ 5 MeV;
c) Eo,e = 8,1 ⋅ 10–19 J; d) Eo,e ≈ 5 eV.

4. Fotonii radiaþiilor cu λ = 700 nm au masa de miºcare:

a) m ≈ 10–34 kg; b) m ≈ 2 ⋅ 10–36 kg;
c) m ≈ 3 ⋅ 10–36 kg; d) m ≈ 10–37 kg.

5. Masa de miºcare a fotonilor luminii albastre este:

a) egalã cu a fotonilor luminii roºii; b) mai mare decât a
fotonilor luminii roºii; c) mai micã decât a fotonilor luminii roºii. Raza X
+ iniţială grafit
Tub
6. Viteza maximã a fotoelectronilor extraºi din catodul de raze X Raza X
argint (fig. ) cu Lextr = 4,7 eV, iradiat cu λ1 = 150 nm are - împrăştiată
ordinul de mãrime: Fante
a) 105 m/s; b) 106 m/s; c) 107 m/s; d) 108 m/s. colimatoare
Film
fotografic

7. Dacã lungimea de undã a fotonului incident este λ0, iar

a fotonului împrãºtiat pe un electron este l, într-un experiment
În probleme se considerã ºtiute:
Compton (fig. ), atunci variaþia relativistã a masei acestui
h = 6,6 ⋅ 10–34 J;
electron este:
e = 1,6 ⋅ 10–19 C;
h 1 1  h 1 1  1 eV = 1,6 ⋅ 10–19 J;
a) ∆m =  −  ; b) ∆m =  − ;
c  λ0 λ  c  λ λ0  m0,e = 9,1 ⋅ 10–31 kg.

hc
c) ∆m = ; d) ∆m = 0 .
λ0
1a; 2b; 3a; 4c; 5b; 6b; 7a.
 44 Capitolul 2

2.5.3. Probleme cu grad mediu de dificultate

1. Potenþialul Vmax pe care îl poate atinge o sferã de zinc
prin iluminare cu radiaþii X de frecvenþe ν se poate mãsura cu
un electrometru sensibil. Lucrul mecanic de extracþie se poate
calcula cu expresia:
h/ + eVmax h/ − eVmax
P a) h/ + eVmax; b) h/ – eVmax; c) ; d) .
2 2
Werner Heisenberg – premiul Nobel 2. Una dintre afirmaþiile urmãtoare este corectã:
(1932) pentru crearea mecanicii cuantice. a) în cazul electronilor complet liberi nu poate sã aparã
efect fotoelectric, dar poate sã aparã efect Compton;
b) în cazul electronilor legaþi poate sã aparã efect Compton;
c) în cazul electronilor aproape liberi nu poate sã aparã
efect Compton;
d) în cazul electronilor legaþi nu poate sã aparã efect
fotoelectric sub acþiunea razelor X.
3. Folosim schema pentru studiul experimental al efectului
fotoelectric (fig. ), dar anodul este la potenþial negativ,
tensiunea de stopare US are valoarea US1 = 1 V pentru o
frecvenþã /1 = 1,16 ⋅ 1015 Hz a radiaþiei folosite ºi respectiv
US2 = 2 V pentru o frecvenþã /2 = 1,40 ⋅ 1015 Hz (din domeniul
U.V.). Frecvenþa de prag a radiaþiei incidente este:
a) /0 = 0,24 ⋅ 1015 Hz; b) /0 = 1,28 ⋅ 1015 Hz;
c) /0 = 0,92 ⋅ 1015 Hz; d) /0 = 0,68 ⋅ 1015 Hz.
4. Un flux de fotoni ai unei radiaþii din U.V. cu λ = 300 nm
ºi cu o putere P = 1µW ajunge pe fotocatodul unei celule
fotoelectrice. Numãrul de fotoni care sosesc pe fotocatod în
timp de 33 secunde este:
a) N = 1023; b) N = 6 ⋅ 1010; c) N = 5 ⋅ 1013; d) N = 3 ⋅ 1019.
5. Lumina exercitã o presiune asupra corpurilor pe care
cade (fig. ). Pentru o suprafaþã ∆S = 1 m2, caracterizatã de
un coeficient de reflexie ρ, care primeºte în fiecare interval
de timp ∆t = 1 secundã o radiaþie monocromaticã de frecvenþã
ν, presiunea totalã depinde de iluminarea energeticã cores-
punzãtoare întregului fascicul Ee = W = Nhν:
W W W W
a) p = (1 + ρ ) ; b) p = ; c) p = 2ρ ; d) p = (1 − ρ ) .
c c c c
6*. Un fascicul monocromatic de fotoni corespunzãtori
lungimii de undã λ0 suferã o împrãºtiere de tip Compton invers,
pe un fascicul de electroni monoenergetici, liberi ºi în miºcare,
iar dupã interacþiune practic electronii se opresc. Lungimea
de undã l dupã interacþiune este dependentã de unghiul θ de
împrãºtiere:
 Elemente de fizicã cuanticã 45

a) λ = λ0 + Λ (1 − cos θ ) ; b) λ = λ0 − Λ (1 − cos θ ) ;

2 θ
c) λ = λ0 sin ; d) λ = λ 0 cos θ .
2
7. Frecvenþa fotonului se modificã în câmp gravitaþional,
deoarece masa fotonului are ºi proprietãþi gravitaþionale. Un
foton cu frecvenþa / = 1015 Hz la înãlþimea h = 10 km va avea la
suprafaþa Pãmântului, considerând acceleraþia gravitaþionalã
medie g = 9,7 m/s2 pe aceastã porþiune, o creºtere de frecvenþã:
a) ∆/ = 20 Hz; b) ∆/ = 1,1⋅103 Hz;
c) ∆/ = 110 Hz; d) ∆/ = 4⋅102 Hz.
8. Un electron cu masa m0 = 9,1⋅10–31 kg ºi sarcina elec-
tricã e = –1,6⋅10–19 C este accelerat, pornind din repaus, de
tensiunea electricã U. Expresia corectã a lungimii de undã de
Broglie (unda asociatã electronului) este:
h 2h
a) λ = ; b) λ = ;
2em0 U 2em0 U
aa
2h hU
c) λ = ; d) λ = .
em0 U em0

9. Impulsul fotonului radiaþiei de frecvenþã n care se

propagã într-un mediu cu indicele de refracþie n este:
h/ hn h/c h/n
a) p = ; b) p = ; c) p = ; d) p = .
nc /c n c
h
10. Sã considerãm particule relativiste: λ = , unde
p
E2
p= − m2 c2 . Electronii acceleraþi sub tensiunea U = 100 V
c2 bb
pun în evidenþã proprietãþile ondulatorii ale electronilor
(fig. a) într-o experienþã de tipul Davisson-Germer, dacã
Proprietãþile ondulatorii ale unui fascicul
monocristalul are distanþa dintre planele reticulare (fig. b):
de particule (electroni, protoni, neutroni)
a) d = 1,22 Å; b) d = 12,2 Å; c) d = 3,9 Å; d) d = 0,39 Å. pot fi puse în evidenþã dacã acesta întâl-
neºte obstacole (fante, reþele) cu dimen-
siuni comparabile ca ordin de mãrime cu
2.5.4. Test pentru autoevaluare lungimea de undã de Broglie asociatã
11. Pentru ochiul uman normal, pragul energetic de la h
λ= .Dacã fasciculul de particule întâl-
care apare senzaþia de luminã are valoarea Emin ≈ 600 eV ≈ p
≈ 9,6 ⋅ 10–17 J în timp de o secundã, dacã λ = 550 nm. Care neºte deschideri ale fantelor sau reþele cu
este numãrul minim de fotoni? distanþa dintre planele reticulare ale ato-
milor cu dimensiuni mult mai mari decât
a) N = 160; b) N ≈ 266; c) N = 444; d) N = 1200. λ, atunci nu apar proprietãþile ondulatorii
ale particulelor.
 46 Capitolul 2

12*. Un foton cu lungimea de undã λ0 este împrãºtiat de

un electron liber. Dacã variaþia lungimii de undã a fotonului
este ∆λ, atunci energia cineticã a electronului de recul se
calculeazã cu relaþia:
hc∆λ hc∆λ
a) Ec = ; b) Ec = ;
λ 0 (λ 0 + ∆λ ) λ 0 (λ 0 − ∆λ )
P hc (λ 0 + ∆λ ) hc ( λ0 − ∆λ )
Clinton Davisson ºi George Thomson – c) Ec = ; d) Ec = .
λ 0 (λ 0 − ∆λ ) λ0 (λ0 + ∆λ )
premiul Nobel (1937) pentru descoperirea
experimentalã a difracþiei electronilor,
produsã de cristale. 13. Raportul lungimilor de undã de Broglie ataºate unui
electron ºi unui corp cu masa m = 10–4 kg care se deplaseazã
cu aceeaºi vitezã este:
λe λ
a) ≈ 1,1 ⋅ 1026 ; b) e = 1,1⋅ 1027 ;
λc λc

λe λ
c) = 10 28 ; d) e = 10 29 .
λc λc

14. Lungimea de undã asociatã unui electron cu energia

cineticã EC = 100 eV este:
a) λ= 1,2 ⋅ 10–10 m; b) λ = 2,3 ⋅ 10–11 m;
c) λ = 3,4 ⋅ 10–12 m; d) λ = 1,2 ⋅ 10–9 m.

P 15. Lungimea de undã de Broglie pentru o particulã cu

Max Born – premiul Nobel (1954) pentru
masa de repaus m0 ºi energia cineticã EC se calculeazã cu
cercetãrile sale fundamentale în meca- relaþia:
nica cuanticã, în special pentru interpre- h h
tarea statisticã a funcþiei de undã. a) λ = ; b) λ = ;
EC 2m0 EC

h 2m0 EC
c) λ = ; d) λ = .
m0 EC h

16. Energia cineticã a unui electron cu lungimea de undã

de Broglie λ se exprimã prin relaþia:
h h2
a) EC = ; b) EC = ;
2m0,e λ 2m0,e λ2
1b; 2a; 3c; 4c; 5a; 6b; 7b; 8a; 9d; 10a;
11b; 12a; 13a; 14a; 15b; 16b. h2 h2
c) EC = E
; d) C = .
2m0,e λ 2m0,2 e λ

17. Scrie un eseu despre activitatea ºtiinþificã a

fizicienilor din imagini, dupã ce te documentezi.
 CAPITOLUL 3

FIZICA ATOMICÃ
Nr. maxim
Peri- de electroni
oada 6p z=86
6
5d 32e-
6s 4f

5p z=54
5 4d 18e-
5s
z=36
4 4p 3d 18e-
E 4s

3 3s
3p 8e- z=18
2p z=10
2 2s 8e-
1 1s 2e- z=2
l=0 l=1 l=2 l=3

„Teoria a avut ºi are un rol important în fizicã, dar ea s-a bizuit întotdeauna pe
experiment ºi nu este acceptatã decât atunci când duce la rezultate ce pot fi
verificate experimental.”
Henry Lipson
48 Capitolul 3

3.1. SPECTRE

Investigarea experimentalã calitativã a unor

spectre de emisie/absorbþie

E Dacã arunci sare de bucãtãrie într-o flacãrã, vei observa

cã flacãra se coloreazã în galben. Tampoane de vatã sau
bucãþi de azbest îmbibate cu soluþie de clorurã de sodiu
(NaCl) sau clorurã de stronþiu (SrCl2), prinse cu un cleºte
cu mânere termoizolatoare ºi introduse în vârful unei flãcãri
(de la o spirtierã sau bec Bunsen), unde temperatura este
mai mare, au anumite culori dominante (a radiaþiei galbene
mai intense emise de sodiu ºi, respectiv, a radiaþiei roºii
emise de stronþiu) (fig. ). O sârmuliþã de cupru, þinutã cu
un cleºte în flacãrã, dã o culoare dominantã verde. Rezultã
cã fiecare sursã de radiaþii emite un spectru caracteristic.

Analiza radiaþiilor se poate face cu spectroscopul cu prismã

(fig. ). Spectrul obþinut cu ajutorul prismei constã dintr-o
succesiune de imagini monocromatice ale unei fante, îngustã
ºi paralelã cu muchia prismei, iluminatã de sursa de radiaþii
analizate. Linia spectralã reprezintã imaginea fantei când sursa
emite o radiaþie monocromaticã. Spectrul de emisie reprezintã
totalitatea radiaþiilor monocromatice emise de o substanþã.
Pãrþile spectroscopului cu prismã:
– prisma opticã (P), fixatã pe o mãsuþã, disperseazã
radiaþiile luminoase primite din colimator;
– colimatorul (C) are o fantã dreptunghiularã reglabilã spre
capãtul luminat de sursa analizatã ºi o lentilã convergentã la
celãlalt capãt. Fasciculul luminos emergent are razele paralele
dacã fanta este aºezatã în focarul lentilei;
– luneta (L), cu ajutorul cãreia analizãm spectrele obþinute
la ieºirea din prismã;
– colimatorul cu scala gradatã (C.S.), pe ale cãrei diviziuni
semitransparente ajunge lumina de la altã sursã ºi se reflectã
pe faþa prismei dinspre lunetã.
Prin luneta unui spectroscop se observã spectrul suprapus
peste scala gradatã. Atomii excitaþi ai substanþelor aflate în
stare gazoasã sau de vapori emit un numãr finit de radiaþii
monocromatice, care formeazã un spectru de linii caracteristic
specimenului atomic din sursa luminoasã analizatã (flacãrã
 Fizica atomului 49

sau descãrcare electricã într-un tub care conþine gaz la

presiune micã) (fig. ). Spectrele substanþelor aflate în stare
atomicã sunt discrete, formate din linii spectrale (imaginea
fantei în diverse culori). Structura spectrelor poate fi analizatã
ºi în afara domeniului vizibil, cu ajutorul filmelor fotografice.
Rezultã cã spectrul de linii produs de atomii excitaþi ai gazelor
permite recunoaºterea elementelor chimice constituente;
culorile ºi poziþiile acestor linii în spectru sunt caracteristice
fiecãrui element chimic.
Fiecare element chimic emite spectrul sãu caracteristic:
– gazele atomice emit un spectru de linii;
– gazele moleculare (N2, O2) emit un spectru de benzi (linii
numeroase care degenereazã în spectre aproape continue).
Corpurile solide sau lichide incandescente (filament incan-
descent, metal topit) emit un spectru continuu.

E Spectrul filamentului incandescent al unui bec este

continuu, ca ºi spectrul luminii emise de Soare (fig. a).
Analizãm la spectroscop radiaþiile emise de tuburi cu descãrcãri
electrice în gaze care au presiuni mici. Când pe electrozii unui
tub se aplicã o tensiune ridicatã, ºtii cã au loc descãrcãri electrice
însoþite de radiaþii luminoase care formeazã câteva linii
caracteristice (culorile sunt specifice fiecãrei substanþe: hidrogen
(fig. b), vapori de sodiu (fig. c), vapori de mercur (fig. d).
700 600 500 400
În spectrele de bandã ale elementelor în stare molecularã, liniile 10
nm nm
20
nm
30
nm
40
sunt foarte apropiate la una din extremitãþile fiecãrei benzi (fig.
e). Un gaz va emite mai multe radiaþii de culori diferite ºi de
intensitãþi diferite dacã este mai puternic încãlzit sau tensiunea
dintre electrozi este mai mare, deoarece creºte numãrul de a-spectru continuu
atomi care ajung în stãri excitate.

În anul 1900, fizicianul Max Planck a introdus conceptul de

cuantã de energie. Cuanta de energie reprezintã cantitatea de
b-hidrogen
energie care poate fi absorbitã sau emisã de un sistem atomic.
Fiecare linie spectralã constã în radiaþia emisã de mai mulþi
atomi identici care se dezexcitã între aceleaºi stãri energetice
ºi emit cuante de energie h/ = ∆E, unde ∆E – diferenþa de c-vapori de sodiu
energie între nivelul superior energetic ºi cel inferior energetic.
Excitarea atomilor sursei constã în absorbþia de energie
ºi trecerea atomilor în stãri energetice superioare, din care
revin practic imediat (dupã 10–8 - 10–9s) prin dezexcitare,
d-vapori de mercur
emiþând cuante de energie radiantã, ε = h/.

C Reþine cã spectrul de emisie/absorbþie al substanþelor

poate fi: continuu, discret sau de bandã.
e-azot
50 Capitolul 3

E Analizãm la spectroscop radiaþiile spectrului continuu

emis de un filament incandescent, care strãbat tuburi în care
nu se produc descãrcãri electrice sau strãbat o cuvã cu o
soluþie apoasã bazicã sau acidã. Observãm linii negre sau
benzi întunecate (fig. ). Înseamnã cã atomii au absorbit
radiaþiile pe care puteau sã le emitã.
C Spectrul de emisie este dat de totalitatea tranziþiilor ra-
diative de pe nivelele energetice superioare ale atomilor sau
moleculelor unei substanþe pe nivelele inferioare. Este
caracteristic unui anumit specimen atomic ºi serveºte la
identificarea lui prin analizã spectralã (în aliaje, de exemplu).
Spectrul de absorbþie poate fi obþinut la trecerea unui
fascicul cu spectru continuu prin substanþa analizatã (când
vor fi absorbite numai acele radiaþii caracteristice care trec
electronii de pe nivelele energetice inferioare pe nivelele
superioare ale atomilor sau ale moleculelor, iar intensitatea
liniilor sau benzilor spectrale devine mai micã). Spectrele
de absorbþie sunt caracteristice specimenelor atomice din
substanþa prin care trec, care absorb acele radiaþii pe care le
pot emite (fig. ).
Analiza spectralã calitativã identificã câteva linii ale
spectrului substanþei analizate din spectrele de linii
caracteristice ale elementelor chimice cunoscute din
cataloagele laboratoarelor de spectroscopie. Fiecare element
chimic emite sau absoarbe un numãr de linii spectrale
caracteristice nivelelor de excitare din izvorul spectral folosit
(flacãrã, arc electric sau descãrcare electricã în gaze cu
presiune micã). Spectrul Soarelui poate fi comparat cu
spectrele elementelor de pe Pãmânt?
Analiza spectralã cantitativã mãsoarã intensitatea liniilor
spectrale caracteristice, care depinde de concentraþia atomilor
emiþãtori. Spectrul solar este un spectru de absorbþie. Când
este analizat cu un spectroscop cu mare putere de rezoluþie,
se observã o serie de linii întunecate care corespund radiaþiilor
absorbite, din spectrul continuu emis de zona centralã a
Soarelui, de cãtre atomii gazelor mai reci din atmosfera solarã.
Particula ataºatã câmpului electromagnetic, numitã foton,
transferã energia ε = h/ a unei cuante de energie la absorbþia
sau la emisia radiaþiilor electromagnetice de cãtre atomi, unde
h = 6,6·10-34 J·s (constanta lui Planck) ºi / este frecvenþa ra-
diaþiei absorbite sau emise (fig. ). În anul 1885, Balmer a
analizat spectrul de emisie al hidrogenului atomic dintr-un
tub de descãrcãri electrice ºi a gãsit o relaþie care permitea
calcularea lungimilor de undã λ din domeniul vizibil. În anul
1890, Rydberg a stabilit relaþia generalã care descrie toate
seriile spectrale ale hidrogenului:
 Fizica atomului 51

1  1 1 
= / = RH  2 − 2  ,
λ i n 
1
unde numãrul de undã / = , RH = 1,097 ⋅ 107 m–1, iar i ºi n Documenteazã-te ºi redacteazã un referat
λ în care sã prezinþi spectrele investigate.
sunt numere întregi. Numãrul i caracterizeazã seria spectralã,
iar n caracterizeazã linia spectralã.
Spectrul radiaþiilor elec-
Seriile spectrale ale hidrogenului poartã numele celor
tromagnetice al unui ele-
care le-au descoperit (fig. ): ment în stare atomicã sau
– Lyman (în anul 1906), domeniul ultraviolet (i = 1 ºi molecularã se obþine într-un
n = 2, 3, 4, …); aparat spectral (spectroscop sau spec-
– Balmer (în anul 1885), domeniul vizibil (i = 2 ºi n = 3, 4, trograf cu prismã ori cu reþea) ºi constã
5, 6); dintr-o succesiune de imagini ale fantei
– Paschen (în anul 1908), domeniul infraroºu (i = 3 ºi de intrare formate de radiaþiile monocro-
n = 4, 5, 6, …); matice componente, numite linii ºi benzi
– Brackett (în anul 1922), domeniul infraroºu (i = 4 ºi spectrale. Acestea corespund tranziþiilor
electronilor între nivelele energetice ale
n = 5, 6, 7, …);
atomilor sau moleculelor.
– Pfund (în anul 1924), domeniul infraroºu îndepãrtat Spectrometrul este un aparat spectral cu
(i = 5 ºi n = 6, 7, 8, …); receptori fotoelectrici (celule fotoelectrice)
– Humphrey (în anul 1925), domeniul infraroºu îndepãrtat care mãsoarã intensitatea componentelor
(i = 6 ºi n = 7, 8, 9, …). monocromatice ale spectrului radiaþiilor
electromagnetice (obiectivul lunetei
spectroscopului proiecteazã radiaþiile pe
Obs receptorul fotosensibil).
Frecvenþele liniilor spectrale din spectrul de emisie al Spectrograful este un spectroscop
unei specii de atomi sunt egale cu frecvenþele liniilor spectrale modificat pentru înregistrarea fotogra-
ficã a spectrelor radiaþiilor din domeniile:
din spectrul de absorbþie. Fiecare specimen atomic absoarbe
infraroºu, vizibil, ultraviolet, radiaþii X.
radiaþiile pe care le poate emite, adicã din toate radiaþiile emise Pentru radiaþii ultraviolete, prisma ºi
de o sursã, atomii substanþelor întâlnite absorb numai acele lentilele sunt din cuarþ, pentru radiaþii
radiaþii pe care le pot emite. infraroºii prismele sunt din clorurã de
Relaþia pentru frecvenþele radiaþiilor emise de hidrogen sodiu, iar pentru radiaþii X prismele sunt
1 1  din cristale de beriliu, ale cãror reþele
aflat în stare atomicã devine: / = RH'  2 − 2  unde i ºi n sunt
i n  cristaline produc spectre de difracþie.
numere întregi ºi pozitive (n > i) , iar constanta lui Rydberg
are în acest caz valoarea R’H = cRH= 3,3.1015 Hz ( λ/ = c, unde
c ≈ 3 ⋅ 108 m/s ) .

Liniile spectrale Lungimile de undã λ (nm) ale liniilor spectrale din domeniul vizibil
emise de: roºu oranj galben verde albastru indigo ºi violet
• hidrogen 656 486 434; 410;
• heliu 707; 668 588 502 492; 471 447; 414
• vapori de sodiu 589,6; 589
• vapori de mercur 577; 579 546 491 436; 408
absorbite de 687 656 588 527 486 434 410
cromosferã (O) (H) (He) (Fe) (H) (H) (H)
 52 Capitolul 3

3.2. EXPERIMENTUL RUTHERFORD.

MODELUL PLANETAR AL ATOMULUI
Modelarea structurii substanþei din perspectiva
rezultatelor experimentului Rutherford
Între anii 1909-1911, fizicianul englez Ernest Ru-
therford a folosit ca proiectile particulele pozitive
α, emise de surse radioactive de poloniu ºi radiu,
pentru a explora o foiþã de aur foarte subþire. A
aºezat în spatele foiþei un ecran acoperit cu sulfurã
de zinc, care devine fosforescentã sub acþiunea particulelor α,
(fig. ). A analizat fosforescenþa provocatã pe ecran de
particulele α care au strãbãtut foiþa ºi deviaþiile acestora faþã de
direcþia iniþialã. A constatat cã doar un numãr mic de particule
α sunt împrãºtiate lateral ºi chiar cãtre înapoi sub unghiuri mai
mari de 900 (fig. ). Deoarece majoritatea particulelor α trec
nedeviate prin foiþe metalice dovedeºte cã atomii au o
structurã.Rutherford a ajuns la concluzia cã atomii au un miez
central, nucleul, încãrcat electric pozitiv ºi de masã mare, dar
de dimensiuni mult mai mici decât ale atomului (Ratom ≈10-10 m,
iar Rnucleu ≈10-15 m).


+2e +Ze C Devierea particulelor α sugereazã ciocniri cu nucleele

atomilor, care au masa comparabilã cu a particulelor α.
Substanþele nu au structurã continuã, ci discontinuã.
Experimentul lui Rutherford a demonstrat cã atomii au o
structurã, particulele cu sarcini electrice sunt distribuite în regiuni
spaþiale distincte, deci nu sunt distribuite ca stafidele într-un
cozonac. Deoarece unele particule α (nuclee de heliu) trec nede-
viate prin foiþe metalice subþiri a dovedit cã nu sunt sfere
mv 2 compacte. Nu avem nici un motiv sã credem cã descrierile
Fcp = ,
r fenomenelor ºi interpretãrile din mecanica clasicã sunt valabile
Qq ºi în domeniul fizicii atomului. Gândirea noastrã are „inerþia” de
Fe = ,
4 πε r 2 a folosi raþionamentele fãcute asupra corpurilor macroscopice.

Modelul planetar al atomului

Q = - q = e. Rutherford propune modelul planetar al atomului bazat
pe concluzii experimentale, în care sarcina pozitivã, egalã
în modul cu a tuturor electronilor este concentratã într-un
nucleu mic ºi dens, în jurul cãruia se miºcã, în vidul inter-
Energia potenþialã electricã pentru douã atomic, electronii atomului (fig. ). Nucleul joacã rolul
sarcini electrice: Soarelui, iar electronii joacã rolul planetelor. Electronii se
Qq aflã într-un volum mult mai mare faþã de volumul nucleului.
Wp,e = . Forþele electrice de atracþie Fe dintre electroni ºi nucleu joacã
4 πε r
 Fizica atomului 53

me v 2
rol de forþe centripete ( Fcp = ), deci Fcp =Fe . În cazul atomului
r
de hidrogen, nucleul are sarcina Q egalã în mãrime cu sarcina q a
electronului ( Q=–q=e). Forþa electricã are expresia
Qq , unde ε = 8,856 ⋅10 −12 F/m este permitivitatea
Fe = 0
4 πε0 r 2
e2 me v 2
vidului. Dupã înlocuiri obþinem = , din care
2 2
4 πε0 r 2 r P
me v e
rezultã expresia = . Electronii, cu valori negative Ernest Rutherford (1871-1937) – premiul
2 8πε0 r Nobel la chimie (1908) pentru cercetãrile
ale energiei, sunt într-o stare legatã în atom: asupra dezintegrãrii elementelor.
m v2 e2 e2
E = Ecin + E pot , el = e − =− ,
2 4πε0 r 8πε0 r
Qq e2
unde E pot ,el = =− .
4 πε0 r 4 πε 0 r
Prin convenþie, se poate considera cã electronii liberi
au valori pozitive ale energiei. Valorile posibile ale
energiei electronului „legat” în atom se numesc
nivele de energie sau nivele energetice ale atomului.
Atomii unei substanþe pot fi într-o anumitã stare: fundamentalã,
excitatã sau ionizatã (fig. ).
Starea fundamentalã este o stare stabilã caracterizatã de
cea mai micã valoare a energiei ºi negativã. Cu cât electronul
este mai îndepãrtat de nucleu, cu atât nivelul energetic al
electronului este caracterizat de energie mai mare. Atomii cu
energii mai mari decât aceastã valoare de referinþã se considerã
în stãri excitate. Orice sistem fizic evolueazã spre starea cea
mai stabilã caracterizatã de energie minimã. Starea ionizatã
este starea în care unul sau mai mulþi electroni sunt smulºi din
atom ºi devin liberi în urma procesului numit ionizare.
Prin convenþie, atribuim valoarea zero de referinþã stãrii
energetice în care electronul ar deveni liber ºi în repaus, în urma
unui proces de ionizare a atomului. Energiile stãrii fundamentale
ºi a stãrilor legate sunt negative. Fiecare atom are propriile sale
nivele de energie ºi propria energie de ionizare.
Deoarece nu ºtim poziþia electronilor la fiecare moment de
timp nu putem vorbi de traiectoriile electronilor unui atom (fig. ).
*Analiza criticã a modelului planetar
Conform teoriei clasice, atomii sunt sisteme sta-
bile în timp, dar electronii în miºcãri accelerate pe
traiectorii circulare ar trebui sã piardã energie prin
radiaþie electromagneticã pânã ar ajunge pe nucleu.
Aceastã teorie nu permite calcularea frecvenþelor radiaþiei Modelele atomice nu trebuie sã creeze
imaginea falsã a unui nucleu înconjurat
electromagnetice emise de atomii excitaþi ºi nu poate explica
de electroni care se miºcã pe traiectorii
de ce atomii în stare fundamentalã nu emit radiaþie, deci se bine definite.
va concepe un alt model atomic.
 54
3.3. EXPERIMENTUL FRANCK-HERTZ
„La baza artei ºi ºtiinþei se aflã
emoþia. Cel care nu poate fi curios
sau nu mai poate simþi uimire este
asemenea unei lumânãri stinse.”
A. Einstein
P acestor gaze din starea fundamentalã într-o stare excitatã.
James Franck ºi Gustav Ludwig Hertz –
premiul Nobel (1925) pentru descoperirea
legilor care guverneazã ciocnirile dintre
electroni ºi atomi.
Capitolul 3
Interacþiunea electron nucleu
Energiile succesive pe care le poate avea un electron „legat”
în atom, pânã se produce ionizarea acestuia, se numesc nivele
de energie. Nivelele de energie formeazã un ºir discontinuu de
valori. Atomul cu energia cea mai micã se considerã în stare
fundamentalã, iar atomul cu energii mai mari decât aceasta se
considerã în stãri excitate. ªirul continuu de valori ale nivelelor
de energie corespunde electronului liber, nelegat de atom.
Oxigenul, hidrogenul, heliul ºi alte gaze din tuburile de
descãrcare sunt transparente pentru radiaþiile luminoase ºi nu emit
radiaþii de nici o culoare la temperatura mediului ambiant, dacã
nu se aplicã tensiune între electrozi. Înseamnã cã nici un foton al
radiaþiilor luminoase nu are suficientã energie pentru a trece atomii
Dispozitivul experimental construit între anii 1913-1914
de James Franck ºi Gustav Hertz, pentru confirmarea
nivelelor de energie ale atomilor, conþine un tub elec-
tronic în care se aflã vapori de mercur la presiune foarte
scãzutã (fig. ). Atomii de mercur sunt ciocniþi de electronii
acceleraþi în câmpul electric dintre catodul C încãlzit de filament
ºi grila G, între care se aplicã o tensiune variabilã UGC < 30 V. Prin
mãrirea tensiunii UGC, creºte energia cineticã a electronilor
(∆Ec = eUGC). Pânã la o anumitã valoare a energiei cinetice a
electronilor (4,9 eV), ciocnirile electroni-atomi de mercur sunt
elastice ºi electronii îºi conservã energia, reuºind sã strãbatã
câmpul electric de frânare dintre grilã ºi anod. Intensitatea
curentului anodic IA, vizualizatã pe ecranul unui osciloscop sau
mãsuratã de un microampermetru, creºte pânã când tensiunea
devine UGC = 4,9 V. La aceastã tensiune, electronii au energia
cineticã Ec = 4,9 eV ºi curentul anodic scade brusc. Înseamnã cã
aceastã energie este egalã cu energia primului nivel de excitare a
atomilor de mercur. Electronii care au aceastã energie ºi întâlnesc
atomi de mercur se ciocnesc neelastic, cedând toatã energia
cineticã atomilor de mercur, care trec în stare excitatã, ºi aceºti
electroni nu mai ajung la anod. Intensitatea curentului anodic nu
devine nulã deoarece încã mai pot ajunge la anod electronii care
nu au avut ciocniri neelastice cu atomi de mercur. Scãderea
curentului anodic se repetã când tensiunea de accelerare atinge
valorile 9,8 V; 14,7 V; 19,6 V, deci un numãr de electroni a produs
2; 3; 4 ciocniri neelastice (vezi ).
 Fizica atomului 55

Experimentarea cu tuburi care conþin vapori de sodiu

confirmã existenþa primului nivel de energie cuantificatã la 2,12 eV.

C Atomii nu absorb decât anumite cuante de energie la

trecerea din starea fundamentalã într-o stare excitatã.
Nivelele de energie ale atomilor sunt cuantificate. Numai
atomii care absorb energia necesarã pentru excitarea
energeticã, prin dezexcitare emit radiaþii cu anumite lungimi
de undã. Atomii de mercur emit prin dezexcitare radiaþii cu
lungimea de undã λ = 2537 Å. Fotonii asociaþi au energia
c
h/ = h = 4,9 eV ºi corespund tranziþiei electronilor de pe
λ
nivelul energetic excitat, în care au ajuns prin ciocniri
neelastice, pe nivelul energetic fundamental.

Se considerã cã un electron incident sau, analog, un

foton incident se ciocneºte elastic de atomul unei
substanþe care se aflã în stare fundamentalã atunci
Dacã înlocuim microampermetrul cu un
când nu are energia necesarã pentru a trece atomul într-o stare rezistor, tensiunea de pe acesta poate fi
excitatã ºi atomul rãmâne în starea iniþialã. Ciocnirea este vizualizatã pe osciloscop.
neelasticã dacã electronul sau fotonul are exact energia necesarã
pentru a trece atomul într-o stare excitatã ºi atomul preia toatã
energia. În urma ciocnirii neelastice, electronul rãmâne în repaus
ºi, respectiv, fotonul este absorbit. Dacã electronul sau fotonul
are mai multã energie decât cea necesarã pentru a smulge un
electron din atom, se obþin un ion ºi un electron liber în miºcare.

Un proton de masã m cu energie cineticã Ecp este deviat

de nucleul 42 He de masã M sub unghiul θ = 90° faþã de direcþia Numai pentru anumite tensiuni U GC
incidentã. Sã gãsim expresiile energiei protonului ºi nucleului ciocnirile dintre electroni ºi atomi devin
inelastice (IA scade).
dupã împrãºtiere.
Rezolvare
Considerãm ciocnirea elasticã proton-nucleu ºi scriem
legile de conservare pentru energie ºi impuls: Obs În procesul de formare a
E cp = E ’cp + E cNucleu , de unde E cNucleu = E cp − E ’ cp ; atomului, forþele de atracþie electricã
efectueazã lucru mecanic, sistemul elec-
H H H tron-nucleu ajungând într-o stare legatã,
m v1 = m v ’1 + M v 2 sau m2 v12 = M 2 v 22 − m12 v ’12 , dar
caracterizatã de energie potenþialã mai
m2 v 2 = 2 mEc ⇒ 2 mEcp = 2 MEcNucleu − 2 mE ’cp , de unde micã, deci negativã. Pentru a smulge
electronul de sub influenþa nucleului,
m m forþe exterioare nucleului trebuie sã
⇒ EcNucleu = Ec p + E ’cp . Din cele douã expresii obþinem:
M M efectueze un lucru mecanic care conduce
la creºterea energiei potenþiale pânã la
M−m 2m valoarea Wp = 0, când electronul devine
E ’c p = E cp ; E cNucleu = Ec .
M+m M+m p liber.
56
3.4. MODELUL BOHR
„În esenþã, modelul atomului creat în
1911 de Rutherford consta dintr-un
minuscul nucleu central, cum e
Soarele în cadrul sistemului planetar,
încãrcat cu sarcinã pozitivã ºi
electroni care se rotesc la o distanþã
relativ mare în jurul nucleului […].
Contribuþia profesorului Bohr, în
1913, a constat în calcularea modu-
lui în care se distribuie electronii în
jurul nucleului, adicã pe orbite sta-
þionare, ºi a explicat de ce nu cad pe
nucleu ºi nu emit radiaþie electromag-
neticã în aceste stãri staþionare.”
John Cockcroft
Capitolul 3
Modelarea cuanticã a interacþiunii electron-
nucleu. Interpretarea spectrelor atomice
Spectrul emis de atomul de hidrogen este un spectru
discret, de linii. În cazul ciocnirilor neelastice ale atomului cu
un electron (vezi experimentul Franck-Hertz), energia cineticã
pierdutã de electron ºi transferatã atomului este cuantificatã
ºi produce tranziþia atomului din starea fundamentalã într-o
stare excitatã (cu energia En mai mare decât energia iniþialã,
a stãrii fundamentale Ei).
Atomul aflat în stare excitatã tinde sã execute o tranziþie,
într-un interval de timp τ ≈ 10–8 s, cãtre starea energeticã
inferioarã Ei. Energia fotonului emis de atom este: h/ = En – Ei
(conform legii conservãrii energiei). Starea energeticã minimã
corespunde nivelului energetic normal (fundamental).
Cu modelul fizicianului danez Niels Bohr se pot interpreta
teoretic liniile emise de atomul de hidrogen. Modelul elaborat
de Bohr se baza pe urmãtoarele postulate, introduse pentru a
explica stabilitatea sistemelor atomice:
– atomii se pot gãsi timp îndelungat numai în stãri bine
determinate, numite stãri staþionare, în care nu emit ºi nu
absorb energie;
– atomii absorb sau emit energie electromagneticã numai
la trecerea dintr-o stare staþionarã în altã stare staþionarã,adicã
atomii absorb sau emit o cuantã de energie (fig. ):
h/ = En – Ei , unde En > Ei sunt energile cuantificate ale
stãrilor staþionare între care se face tranziþia, h/ – energia
fotonului emis sau absorbit, iar h = 6,62⋅⋅10–34 J⋅⋅s (constanta
lui Planck);
– electronii se miºcã în jurul nucleelor, fãrã sã radieze
energie electromagneticã, numai pe anumite orbite circulare,
pentru care valoarea momentului cinetic L este un multiplu
întreg al constantei lui Planck împãrþitã prin 2π.
Într-un atom de hidrogen, electronul se miºcã în jurul nucleului
pe o orbitã circularã sub acþiunea forþei electrice de atracþie dintre
acesta ºi nucleu, având rolul forþei centripete (fig. ).
Mãrimi cuantificate. Determinarea orbitelor staþionare,
cu razele rn , permise miºcãrii electronului cu vitezele vn în
atomul de hidrogen, poate fi fãcutã cu ajutorul unei reguli de
cuantificare: mãrimea momentului cinetic (m e v n r n ) al
 Fizica atomului 57

electronului pe o orbitã staþionarã este egalã cu un multiplu

h
întreg de , adicã
2π
h
mev n rn = n , unde n = 1, 2, 3, …
2π
ºi me – masa electronului, vn – viteza electronului pe orbita
de razã rn. Aceastã cuantificare poate fi obþinutã din condiþia
ca unda asociatã electronului sã fie undã staþionarã, adicã
lungimea orbitei circulare staþionare sã conþinã un numãr
P
întreg de lungimi de undã de Broglie: Niels Bohr – premiul Nobel (1922)
h pentru cercetãrile sale asupra struc-
2πrn = nλ, unde λ = . turii atomilor ºi a radiaþiilor emise
mev n
de aceºtia.
h h
Rezultã: 2πrn = n sau mev n rn = n .
mev n 2π

Deoarece forþa electricã de atracþie dintre nucleu ºi

e2 mev 2n
electron joacã rol de forþã centripetã: = (fig. ).
4 πε0 rn2 rn
 2 e2
m v
 e nn r =
 4 πε 0
Rezultã sistemul:  , care admite soluþiile:
 h
 mev n rn = n 2π
ε h2
rn = n2 0 2 = n2 r1 , unde me = 9,1⋅⋅10–31 kg;
πme e E1= –2,17 . 10-18J; E2= –5,4 . 10-19J;
e = 1,6⋅⋅10–19 C; ε0 = 8,856⋅⋅10–12 F/m; E3= –2,4 . 10-19J.

( )
2
ε0 h2 8,856 ⋅ 10 −12 ⋅ 6,62 ⋅ 10−34
r1 = = = 0,53 ⋅ 10−10 m ,
(
πme e2 3,14 ⋅ 9,1⋅ 10−31 ⋅ 1,6⋅ 10−19 )
2

n = 1, 2, 3, … reprezintã numãrul cuantic al orbitei.

Orbitele staþionare au razele cuantificate: r1, 4r1, 9r1, 16r1
etc. (fig. ). Valorile vitezelor cuantificate se calculeazã cu
1 e2 1 e2
relaþia: v n = = v1 , unde v1 = ≈ 2,2 ⋅ 106 m/s .
n 2ε0 h n 2ε0 h
Energia totalã a electronului pe o orbitã staþionarã este
egalã cu suma dintre energia cineticã ºi energia potenþialã
electricã:
mev n2 e2 e2 1 m e4 1
En = Ec + E p = − =− = − 2 e2 2 = 2 E1,
2 4 πε0 rn 8 πε0 rn n 8ε0 h n
me e 4
unde E1 = − = −13,6 eV = −13,6 ⋅ 1,6 ⋅ 10-19 J (fig. ).
8ε20 h2
58 Capitolul 3

Energiile totale au semnul negativ deoarece

corespund stãrilor legate ale electronului în atom.
Observãm cã energiile permise, numite ºi nivele de
energie ale atomului, formeazã un ºir discret de valori,
numit spectrul nivelelor de energii, reprezentate într-o diagramã
(fig. ). Liniile orizontale reprezintã valorile negative ale energiei
totale a atomului aflat într-o stare staþionarã. Observãm cã pentru
valori mai mari ale numãrului cuantic n, diferenþa de energie între
douã stãri energetice alãturate este din ce în ce mai micã, iar pentru
n → ∞ obþinem E∞ = 0, când electronul devine liber ºi în repaus, la
distanþã mare de nucleu.
Sistemul nu mai este legat când se formeazã un ion ºi un
electron liber (fig. ), care se miºcã pe traiectorii deschise.
Spectrul energetic al electronului care se miºcã liber este un
spectru continuu. Energia de legãturã Eleg = –E1 este energia
necesarã atomului (primitã sub formã de lucru mecanic L) pentru
a fi adus din starea energeticã fundamentalã E1 = –13,6 eV în
starea energeticã E∞ = 0, deci egalã cu L = E∞ – E1 = 13,6 eV,
E
numitã ºi energie de ionizare. Pentru stãri excitate: En = 12 .
n
Dacã n = 1, atunci atomul este în starea fundamentalã
corespunzãtoare stãrii cu cea mai mare energie de legãturã a
electronului: Eleg,max = – E1 = 13,6 eV.
Stãrile excitate sunt stãrile legate cu energiile E2, E3, E4, ….
Dezexcitarea unui atom se poate face ºi în trepte, prin
stãri legate intermediare, cu emisia mai multor fotoni:
hν + hν’ + … = ∆E + ∆E’ + …
Dacã energia primitã de atom din exterior are orice valoare
mai mare decât valoarea energiei de legãturã, sistemul nu
mai este legat (electronul este separat de nucleu) ºi electronul
va avea orice valoare a energiei cinetice egalã cu diferenþa
dintre energia primitã ºi energia de ionizare. Procesul de
ionizare prin absorbþia unui foton este efect fotoelectric in-
tern (Ec = h/ – Eleg), deoarece numai energia cineticã a
electronului liber poate avea orice valoare, atomul acceptând
o cantitate de energie mai mare decât energia de legãturã a
electronului în atom. Pierderea de energie a atomului când
Seria
Seria acesta trece din starea excitatã de energie En într­o stare
Seria Balmer
Paschen
n=6 energeticã inferioarã este egalã cu energia ε = h/ a fotonului
Lyman
n=5 1 1
emis: En – Ei = h/, unde En = − E ºi Ei = − 2 E1 . Rezultã:
2 1
n=4 n i
4
 1 1  m e 4
 1 1  c m ee  1 1 
h/ = E1  2 − 2  = e2 2  2 − 2  sau h = 2 2  2 − 2  ,
n=3
n=2 i n  8ε 0 h  i n  λ 8ε0 h  i n 
n=1
c 1  me e 4  1 1  1 1 
unde λ = . Obþinem λ = / =  −  = R 2 − 2  ,
/ 8 c ε20 h3  i 2 n2  i n 
 Fizica atomului 59

me e4
unde R = 2 3
= 1,097 ⋅ 107 m−1 ºi n > i. Aceastã relaþie coin-
8 c ε0 h
cide cu relaþia empiricã obþinutã de Balmer ºi generalizatã
1 *Analiza criticã a modelului Bohr
de Rydberg pentru numerele de undã ( / = ). Seria Lyman
λ
þ A reuºit sã explice spectrele de
reprezintã grupul de linii spectrale emise de electronii care
linii ale atomului de hidrogen ºi ale
trec din stãri excitate (n = 2, 3, …) în starea fundamentalã ionilor hidrogenoizi (cu un singur
(i = 1); seria Balmer reprezintã grupul de linii spectrale emise electron de valenþã) ºi a permis cal-
în tranziþiile electronilor din stãrile excitate (n = 3, 4, 5, …) în cularea constantei lui Rydberg pentru
starea cu i = 2 (fig. ). Cu modelul Bohr putem calcula aceºti atomi.
nivelele energetice ale ionilor monovalenþi. þ A explicat cuantificarea nivelelor
de energie, vitezelor electronilor, ra-
zelor orbitelor staþionare ºi frecven-
þelor radiaþiilor emise sau absorbite
1. Demonstreazã expresia razei primei orbite staþionare pentru atomul de hidrogen.
a electronului în atomul de hidrogen cu condiþia de minim a
þ Nu permite determinarea nive-
energiei totale? lelor energetice ale atomilor cu mai
Rezolvare mulþi electroni; este o combinaþie for-
Energia totalã a electronului în aceastã stare legatã este: þatã între fizica clasicã ºi cea cuanticã
m v2 e2 (introduce legi cuantice ºi neagã
E = Ec + E p = e − sau valabilitatea legilor fizicii clasice prin
2 4πε0 r
postulatele introduse).
p2 e2 þ A arãtat incapacitatea fizicii cla-
E= − , unde p = mv .
2 me 4πε0 r sice în explicarea structurii atomului
h ºi necesitatea unei teorii moderne de
Momentul cinetic este cuantificat: mv r = (pentru n = 1)
2π mecanicã cuanticã.
h h2 1 e2
⇒p= ⇒E= 2 2 − = E (r ) .
2πr 4 π r 2 me 4 πε0 r
Orice sistem fizic evolueazã spre starea cu energie
minimã, deci: Pentru ionul He + folosim
modelul lui Bohr ca pentru
dE 1 h2  2 r  e2  1  ε0 h2 un atom hidrogenoid (cu un
=0⇒  −  −  −  = 0 ⇒ r1 = .
dr 2 me 4 π2  r 4  4 πε 0  r 2  πme 2 electron de valenþã în jurul
nucleului cu sarcina Ze, unde
2. Calculeazã raza orbitei Bohr pe care se miºcã elec- Z = 2). Orbita stabilã se ob-
tronul unui atom de hidrogen care a fost excitat cu o cuantã þine din condiþia
de energie h/ = 12,09 eV, considerând cã iniþial se gãsea în m0,ev 2 Ze2
stare fundamentalã. = .
r 4 πε0 r 2
Rezolvare
E  1  Cuantificarea energiei este datã de relaþia:
∆E = En – E1, unde En = 21 ⇒ ∆E = E1  2 − 1 ;
n n  Z 2 m0, e e
4
En = − .
n2 8 h 2 ε 0
hc 1 1 
∆E = h/1→ n = = hcR  2 − 2  ; –E 1 = W leg = hcR .
λ 1 n 

 1 
Obþinem: 12,09 = 13,6  1 − 2  ⇒ n = 3; r3 = n2r1 = 4,77⋅10–10 m.
 n 
60
3.5.* ATOMUL CU MAI MULÞI ELECTRONI
„Deoarece primele noastre obser-
vaþii conºtiente asupra fenomenelor
fizice au fost fãcute în sistemele
macro- scopice, am dobândit o serie
de „prejudecãþi clasice” la care tre-
buie sã renunþãm dacã dorim sã stu-
diem mecanica cuanticã.”
E. Wichmann – Univ. Berkeley
Capitolul 3
*Modelul pãturilor electronice
Nivelele energetice ale atomului de hidrogen sunt cuantificate
prin numãrul cuantic n. Spectrele atomilor cu mai mulþi electroni
au mai multe linii spectrale caracteristice decât atomul de
hidrogen. ªtii de la chimie cã periodicitatea proprietãþilor chimice
ºi fizice ale elementelor este determinatã de periodicitatea
numãrului de electroni din stratul exterior. Numãrul straturilor
electronice ocupate (parþial sau complet) este egal cu numãrul
perioadei din sistemul periodic al elementelor.
Ordonarea elementelor în sistemul periodic depinde de
structura înveliºului de electroni al speciei atomice: cele cu
acelaºi numãr de electroni pe ultimul strat electronic în aceeaºi
grupã (coloanã verticalã), iar cele cu acelaºi numãr de straturi
electronice în aceeaºi perioadã (ºir orizontal).
Analizeazã imaginile nocturne obþinute cu timpi
mari de expunere (fig. ). Prin mãrirea timpului
de expunere, localizarea vehiculelor care circulã pe
o autostradã nu este mai bunã. Poþi spune care este
traiectoria unei particule, din norul de particule
incandescente, sau care este poziþia ei la un moment de timp
din perioada de expunere (fig. )?
Traiectoriile electronilor pot fi modelate grafic cu ajutorul
calculatorului (fig. ). Poziþiile succesive ale unor electroni,
reprezentate prin puncte, formeazã un nor electronic fãrã contur
definit. Norii electronici reprezintã zone din jurul nucleului în
care se gãsesc electroni (cu o anumitã probabilitate).
 Fizica atomului 61

Numãrul cuantic principal n determinã stratul din care fac Distribuţia densităţii
parte electronii ºi cuantificã energia electronilor dintr­un atom. electronice în
1s orbitalii 1s şi 2s
Electronii cu acelaºi numãr cuantic n formeazã un strat elec-
tronic: K (n = 1); L (n = 2); M (n = 3); N (n = 4); O (n = 5);
P (n = 6); Q (n = 7). Numãrul cuantic al ultimului strat electronic
ocupat chiar parþial coincide cu numãrul perioadei. Numãrul
maxim de electroni ai unui strat complet ocupat este 2n2. Fiecare
2p
strat electronic este format din unul sau mai multe substraturi n=2 2p
caracterizate de nivele energetice apropiate. Probabilitatea cea l=1
ml =0
n=2
l=1
mai mare de a gãsi un electron, maxim doi electroni, este într­o ml =±1
zonã din jurul unui nucleu (nor electronic cu o anumitã formã
geometricã), numitã orbital atomic (fig. ). Substraturile sunt
formate din orbitali de acelaºi tip ºi au aceeaºi energie.
Numãrul cuantic secundar sau orbital l determinã tipul
orbitalului (forma norului electronic), diferenþiazã electronii
dintr-un strat ºi cuantificã mãrimea momentului cinetic
(L = )
l( l + 1) h / 2π . Poate avea valorile l = 0, 1, 2, 3. Toþi
electronii cu acelaºi numãr cuantic l, deci din orbitalii de
acelaºi tip, formeazã un substrat electronic cu acelaºi nivel
de energie: s (l = 0); p (l = 1); d (l = 2); f (l = 3). Orbitalii s *
sunt sferici, orbitalii p sunt lobaþi, iar ceilalþi au forme
geometrice complicate (fig. ). Un substrat s este format
dintr­un orbital s, un substrat p este format din 3 orbitali
orientaþi pe cele 3 axe rectangulare, un substrat d este format
din 5 orbitali, iar un substrat f este format din 7 orbitali.
Numãrul cuantic magnetic m l cuantificã orientãrile
H
orbitalului ºi vectorului moment cinetic L când atomul se
gãseºte într-un câmp magnetic exterior (fig. ).
Pentru o anumitã valoare a momentului cinetic sunt posibile H
(2l + 1) orientãri ºi, respectiv, valori LZ ale proiecþiei vectorului L
pe
H o axã Oz a unui câmp magnetic exterior de inducþie magneticã
B (definite prin relaþia LZ = ml h/2π), unde ml = 0, ±1, …, ±l.
Numãrul orbitalilor dintr-un substrat electronic este: 2l + 1. Numãrul
maxim de electroni dintr­un substrat este: 2(2l + 1).
Numãrul cuantic magnetic de spin ms = ±1/2 caracteri-
zeazã orientarea momentului cinetic propriu al electronului
(în cuplaj antiparalel).
Principiul excluziunii al lui Pauli: într-un atom nu pot exista
doi sau mai mulþi electroni cu aceleaºi patru numere cuantice
(n, l, ml ºi ms). Cu ajutorul mecanicii cuantice (care depãºeºte
nivelul cunoºtinþelor de matematicã din clasa a XII-a), fizicienii
teoreticieni au ajuns la concluzia cã stãrile staþionare ale unui
atom sunt caracterizate de patru numere cuantice. Pentru fiecare valoare ml existã douã
valori m s = ±1/2, care corespund cu-
* Fig. dupã www.orbitals.com. plajului a doi electroni.
 62 Capitolul 3

Elementu

Nr. atomic
Ordinea de completare cu electroni a straturilor în atomi Straturile
Straturile
se poate citi în diagrama nivelelor energetice, în care cãsuþele
reprezintã orbitali care pot fi ocupaþi de maxim doi electroni K L M N

(fig. ). Nr. maxim H 1

1s
1
2s 2p 3s 3p 3d 4s 4p 4d 4f

He 2
de electroni
2
Peri- Li 3 2 1
oada 6p z=86 Be 4 2
32e-
2
5d B 5 2 2
6
1
6s 4f C 6 2 2 2
N 7 2 2 3

5p z=54 O 8 2 2 4
5 4d 18e- F 9 2 2 5
5s Ne 10 2 2 6
Na 11 2 2 6 1
z=36 Mg 12 2 2 6 2
4 4p 3d 18e- Al 13 2 2 6 2 1
E 4s
Si
P
14
15
2
2
2
2
6
6
2
2
2
3
S 16 2 2 6 2
8e- z=18
4
3 3p Cl 17 2 2 6 2 5
3s Ar 18 2 2 6 2 6
2p z=10
8e-
K 19 2 2 6 2 6 1
2 2s Ca 20 2 2 6 2 6 2

2e- z=2
Sc 21 2 2 6 2 6 1 2
1 1s Ti 22 2 2 6 2 6 2 2
l=0 l=1 l=2 l=3 Completeaz ã în continuare (vez i tabelul periodic)

Distribuirea electronilor în straturi ºi substraturi electronice

Stratul electronic: K (n =1) L (n =2) M (n =3) N (n =4)
nr. maxim de e– 2 8 18 32
Substratul electronic: 1s 2s 2p 3s 3p 3d 4s 4p 4d 4f
nr. orbitalilor 1 1 3 1 3 5 1 3 5 7
nr. maxim de e– 2 2 6 2 6 10 2 6 10 14

Stratul Numere cuantice Numãrul maxim al electronilor

n l ml ms în substrat în strat
K 1 0 0 +1/2 2 electroni în 2
(n =1) 1 0 0 –1/2 1s n=2 n=3 n=3 n=4 n=4
l=0 l=0 l=2 l=1 l=3
2 0 0 +1/2 2 electroni în n=1 n=2 n=3 n=4 n=4
2 0 0 –1/2 2s l=0 l=1 l=1 l=0 l=2

2 1 +1 +1/2 6 electroni
n=0
2 1 +1 –1/2 în 8
L 2 1 0 +1/2 2p n=1
(n =2) 2 1 0 –1/2
2 1 –1 +1/2 n=2

2 1 –1 –1/2
n=3
M (n =3) Prin analogie, poþi completa singur… 18

Substraturile din tabelul periodic al elementelor se completeazã în ordinea creºterii

subnivelelor energetice, care au aceeaºi notaþie cu substraturile (vezi tabelele alãturate):
1s, 2s, 2p, 3s, 3p, 4s, 3d, 4p, 5s etc. Pentru simplificarea scrierii tabelului periodic al
elementelor, configuraþia electronicã a unui atom cuprinde la bazã configuraþia electronilor
stabili ai gazelor rare ºi deasupra configuraþia electronilor din substraturile exterioare. Putem analiza
ultimele substraturi ocupate ºi inversiunile apãrute.
 Fizica atomului

Documenteazã-te ºi redacteazã un referat în care sã prezinþi substraturile lantanidelor ºi actinidelor.

63
 64 Capitolul 3

*Interpretarea periodicitãþii proprietãþilor

fizico-chimice ale elementelor
Atomii cu opt electroni exteriori au o mare stabilitate
chimicã. Atomii elementelor alcaline din prima grupã au un
singur electron slab legat în orbitalii s (2s1, 3s1,…, 7s1). Atomii
halogenilor au stãrile p incomplete (2p5, 3p5, 4p5, 5p5) ºi
P realizeazã o configuraþie electronicã stabilã prin capturarea
Erwin Schrödinger a primit premiul Nobel unui electron, formând ioni negativi.
(1933) pentru descoperirea de noi forme Perioadele a doua ºi a treia au câte 8 atomi în care se
ale teoriei atomice. completeazã subnivelele energetice: 2s, 2p ºi respectiv 3s ºi
3p. Perioada a patra are 18 atomi în care se completeazã 4s ºi
continuã cu 3d ºi 4p. Perioada a cincea are 18 atomi în care se
completeazã: 5s, 4d ºi 5p.
Perioadele a ºasea ºi a ºaptea încep cu completarea
subnivelelor 6s ºi, respectiv, 7s, apoi un electron în subnivelul 5d la
atomul de lantan ºi, respectiv, în subnivelul 6d, la atomul de actiniu.
Urmeazã 14 elemente – lantanidele ºi, respectiv, actinidele – la
care se completeazã 4f ºi, respectiv, 5f.
t Miºcarea electronului în jurul nucleului genereazã
un dipol magnetic, cu momentul magnetic orbital
H e H
µ=− L; proiecþia sa pe axa Oz se scrie sub forma:
2 melectron
eh
µ z = − ml . Energia de interacþiune dintre acest dipol
4 πmelectron
magnetic ºi câmpul magnetic exterior depinde de numãrul
cuantic magnetic (E mg = –µB cosθ = m l µ B B, unde
N E eh
C F1 F2 µB = este magnetonul Bohr-Procopiu). Numãrul
4 πmelectron
cuantic magnetic ml cuantificã subnivelele energetice, în care
S se despicã un nivel energetic prin interacþiunea atomilor cu un
câmp magnetic exterior (efect Zeeman) (fig. ). Multiplicarea
liniilor spectrale este determinatã de descompunerea nivelelor
Eionizare
24 He de energie în câmp magnetic.
22 Ne tElectronii au ºi un moment cinetic propriu (de spin, cu
20 douã orientãri posibile ale sensului de rotaþie) ºi se comportã
18 ca un minuscul magnet de acelaºi sens sau de sens opus
16
N
Ar
câmpului magnetic exterior. Numãrul cuantic de spin s = 1/2
Kr
14
H O Xe
caracterizeazã momentul cinetic propriu al electronului, iar
12
C numãrul cuantic magnetic de spin m s = ±1/2 cuantificã
10 Zn Cd orientarea momentului cinetic de spin. Dacã un fascicul de
8 B
atomi de argint este trecut printr­un câmp magnetic neuniform,
6 Al Ca
4
Li
Na
K
Ga In
se despicã în douã fascicule cu deviaþii opuse (fig. ). Energia
Rb Cs Z
0 10 20 30 40 50 60 de ionizare (caracteristicã fiecãrei specii de atomi) variazã
periodic cu numãrul atomic Z (fig. ).
 Fizica atomului 65

3.6. RADIAÞIILE X
Clasificarea radiaþiilor X
„Ne putem da seama cât de mare a
Radiaþiile X sunt unde electromagnetice penetrante, fost descoperirea lui Röntgen prin
cu frecvenþe mari ºi cu lungimi de undã mici (cuprinse faptul cã foarte mulþi fizicieni,
între 0,1 Å ºi 100 Å). Produc fenomene de difracþie pe adesea remarcabili, care au experi-
cristale, efect Compton, efect fotoelectric. mentat înaintea lui cu aceleaºi
mijloace, nu au izbutit sã descopere
Radiaþiile X au fost descoperite în anul 1895 de fizicianul aceste radiaþii.”
german Conrad Röntgen. Sunt emise în tuburi vidate, de cãtre Max von Laue
anodul construit din metale greu fuzibile, numit ºi anticatod, în
urma devierii ºi frânãrii puternice a electronilor puternic ~
acceleraþi, sub o tensiune U = 10-100 kV, care pãtrund pânã în -
Filament
apropierea nucleelor, sau când electroni apropiaþi de nucleu sunt Catod
smulºi din atomi ºi locul lor este ocupat de electroni periferici
Electroni
(fig. ). Aceste procese sunt însoþite de emisia unor fotoni cu emişi
energie mare. Spectrul de radiaþii X emis de un anticatod, prin Tungsten
X
bombardarea cu electroni rapizi, este o suprapunere formatã Cupru
dintr-un spectru continuu ºi un spectru de linii caracteristice

Anticatod
elementului chimic din care este constituit catodul (fig. ).

*Producerea radiaþiilor X +

Radiaþiile X de frânare (cu spectru continuu) sunt emise

în procesul de frânare a electronilor-proiectil care au pãtruns
cu vitezã mare în înveliºul electronic al atomilor din anticatod.
Orice electron deviat de la direcþia iniþialã de cãtre nucleele
pozitive este mai puternic frânat când trece mai aproape de
nuclee ºi energia fotonului emis este mai mare. Fotonii emiºi
prin frânarea electronilor-proiectil au energiile cuprinse între
valoarea zero ºi valoarea maximã egalã cu energia cineticã a
electronilor-proiectil când aceºtia sunt frânaþi pânã la oprire:
h/ max = eUaccelerare = Ec,electroni , deci lungimea de undã
c ch
minimã: λ min = = , nu depinde de natura O n=5
/ max eUaccelerare N n=4
anticatodului. seria
M
Radiaþiile X caracteristice (cu spectru de linii carac- M n=3
teristice atomilor din anticatod) sunt emise dacã tensiunea seria L
de accelerare a electronilor-proiectil este mare, încât aceºtia L n=2
pot ioniza atomii anticatodului, scoþând electroni de pe un
strat apropiat de nucleu (K, L sau M). Locurile rãmase libere seria K

sunt completate de electroni de pe straturile exterioare,

K n=1
tranziþiile fiind însoþite de radiaþii X cu lungimi de undã grupate
în serii, caracteristice atomilor excitaþi în anticatod (fig. ):
 66
P de undã diferite, caracteristice atomilor emiþãtori, date de
Wilhelm Conrad Röntgen – premiul
Nobel (1901) „ca apreciere pentru
serviciile extraordinare oferite prin
descoperirea radiaþiilor X” cãrora, ulte-
rior, li s-a atribuit numele sãu.
Ecran fluorescent
Raze X
Capitolul 3
– seria K are liniile Kα, Kβ ºi Kγ corespunzãtoare tranziþiilor
de pe straturile L, M ºi N pe stratul K;
– seria L are liniile Lα, Lβ ºi Lγ corespunzãtoare tranziþiilor
de pe straturile M, N ºi O pe stratul L;
– seria M are liniile Mα, Mβ, corespunzãtoare tranziþiilor de
pe straturile N ºi O pe stratul M.
În cazul anticatozilor confecþionaþi din substanþe diferite,
aceeaºi tranziþie determinã radiaþii X cu frecvenþe ºi lungimi
1 1 1
legea lui Moseley: / = = R ( Z − σ )2  2 − 2  , unde:
λ i n 
/ – numãrul de undã, R – constanta Rydberg, Z – numãrul
atomic, σ – constantã de ecranare, i – numãrul cuantic princi-
pal al stratului de energie inferioarã ºi n – numãrul cuantic
principal al stratului de energie superioarã.
Radiaþiile X au urmãtoarele proprietãþi:
– produc ionizarea gazelor prin care trec;
– impresioneazã hârtia fotograficã;
– produc fluorescenþa unor substanþe;
– sunt absorbite puternic de substanþe cu densitate mare,
ca ºi plumbul;
– nu sunt deviate de câmpurile electrice ºi magnetice.
Radiaþiile X sunt atenuate exponenþial în funcþie de
distanþa strãbãtutã: I = I0e–µx, unde I0 – intensitatea fasciculului
incident, I – intensitatea fasciculului care a strãbãtut grosimea
x de material absorbant, µ – coeficientul de atenuare, a cãrui
valoare depinde de natura materialului ºi de lungimea de undã
a radiaþiei.
Utilizãrile radiaþiilor X
Radiaþiile X sunt utilizate în medicinã ºi în defectoscopie,
deoarece puterea de pãtrundere a lor este diferitã prin sub-
stanþe de naturã diferitã. Sunt folosite în radiologie pentru diag-
nosticare ºi terapie medicalã (fig. ).
Radioscopia constã în examinarea vizualã, pe un ecran, a
imaginii date de razele X care au strãbãtut o zonã a corpului.
Radiografia constã în înregistrarea pe film fotosensibil la radiaþii X
a imaginii structurale a oaselor, dinþilor, plãmânilor, tubului digestiv.
 Fizica atomului 67

Dupã developarea filmului se observã cã pãrþile mai dense

apar ca regiuni mai întunecate. Iradierea controlatã a tumorilor
cu raze X produce efecte benefice. Tomograful computerizat
oferã imaginea secþiunilor în structurile organismului prin
modificarea poziþiei tubului de raze X faþã de bolnavul culcat
pe o masã (fig. ).Variaþiile absorbþiei razelor X sunt
înregistrate în memoria calculatorului.
Razele X pãtrund prin pereþii unei valize ºi se poate vedea
conþinutul pe un monitor, la controlul din aeroporturi (fig. ).
Sunt folosite ºi în cercetarea structurilor cristaline ale
corpurilor prin difracþie. Dacã diferenþa de drum este un
multiplu întreg al lungimii de undã a radiaþiei X se obþin maxime
dacã este îndeplinitã condiþia Bragg: 2d sinθ = nλ. Reþeaua
unui cristal are ionii în nodurile planelor reticulare (fig. ).
Prin rotirea cristalului în jurul unei axe se obþin unghiurile θ
pentru care se obþin maxime de difracþie. Se poate calcula
distanþa d dintre planele reþelei cristaline dacã se cunosc: θ, n
ºi λ. Diagrama obþinutã de fizicianul Laue pe un monocristal
(numitã lauegramã) este alcãtuitã din pete dispuse cu o
anumitã regularitate în jurul unui punct care corespunde
fasciculului nedifractat (fig. ). Diagrama obþinutã cu un strat
de pulbere cristalinã (numitã debyegramã) este alcãtuitã
dintr-un sistem de cercuri concentrice în jurul unui punct.
Imaginea Soarelui poate fi obþinutã pe un film fotosensibil
la radiaþii X.

Protecþia mediului ºi organismului uman la

utilizarea razelor X
Reducerea efectului de ionizare a razelor X asupra
moleculelor se obþine prin: limitarea timpului de
expunere; utilizarea unor articole de îmbrãcãminte în structura
Placă fotografică
cãrora intrã fire subþiri metalice, care formeazã ochiuri de
dimensiuni mici; folosirea ecranelor din aliaje fier-nichel la locul Monocristal
de muncã al personalului medical; desfãºurarea activitãþilor la Raze X
distanþã faþã de sursa de raze X.

a
a Raze X b
b
difractate
1. Liniile spectrale din spectrul caracteristic de radiaþii X al
seriei K se obþin în urma tranziþiei din stratul cu n = 2 în stratul
cu n = 1, începând cu elementul litiu. Scrie numãrul de undã.
1 2 1 1
Rezolvare: = R ( Z − σ)  −  .
λ 1 4 
2. Scrie expresia lungimii de undã minimã a spectrului
continuu emis de un tub de raze X pentru tensiunea de ac-
celerare U. c
Rãspuns: λmin = hc/eU;
68 Capitolul 3

3.7. *EFECTUL LASER

„Numeroase descoperiri de cea mai
mare importanþã, dupã ce au fost
realizate, par extrem de simple. *Amplificarea radiaþiei prin emisie stimulatã
Când afli despre ele, fãrã sã vrei,
îþi vine în gând o întrebare: cum se
face cã nu s-a ajuns mai de mult la Probabil ºtii din alte surse c㠄laser” reprezintã iniþialele
aceastã descoperire?” cuvintelor din expresia: light amplification by stimulated emis-
N.G. Basov
sion of radiation, adicã amplificarea luminii prin emisie
stimulatã de radiaþie. Ea se realizeazã în dispozitivele numite
lasere. În 1964, fizicienilor N.G. Basov, A.M. Prohorov ºi C.H.
Townes, li s­a acordat premiul Nobel pentru descoperirea efec-
tului laser.
P Radiaþia laser se obþine în domeniile: vizibil, ultraviolet,
infraroºu ºi al microundelor. Poate ai folosit diode laser la
experimentele de opticã. ªtii cã un atom primeºte cuantificat
energie din exterior (prin absorbþia unui foton, prin ciocnirea
cu un electron sau în urma agitaþiei termice) ºi trece într-o
stare excitatã, prin tranziþia unui electron pe un nivel ener-
getic superior E2 (fig. ). Majoritatea atomilor au un timp
mediu de viaþã foarte mic (τ ≈ 10–8 s) în stare excitatã ºi apoi
trec spontan într-o stare cu energie mai micã (prin tranziþia
electronului pe un nivel energetic inferior E1) cu emisia
spontanã a unui foton de energie ε = ∆E = h/ egalã cu dife-
renþa de energie dintre cele douã nivele (fig. ).
Emisia unei radiaþii electromagnetice sub influenþa unei
radiaþii de aceeaºi frecvenþã cu cea caracteristicã, de
Fotonul care E − E1
provoacă dezexcitare spontanã a atomului, / = 2 , este un proces
tranziţia h
Es
Fotonul care a de emisie stimulatã (fig. ). Radiaþia emisã stimulat are
provocat aceeaºi frecvenþã, fazã ºi direcþie ca ºi fotonul care a stimulat
tranziţia
emisia. Numãrul de atomi dintr-un corp aflat în echilibru
Fotonul emis
Ei
stimulat termodinamic cu mediul exterior este mai mic în stãri ener-
getice superioare decât în stãri energetice inferioare (fig. ).
Printr-o anumitã metodã se poate obþine inversiunea de
populaþie (mai mulþi atomi într-o stare energeticã
superioarã decât în starea energeticã inferioarã), care este
metastabilã, cu un timp de viaþã mare, τ’m ≈ 10–5 s > τ. Emisia
stimulatã se produce într-un interval de timp mult mai mic
decât τ’m, la trecerea prin sistemul de atomi a fotonului de
E − E1
frecvenþã / = 2 emis spontan la dezexcitarea unui atom
h
cu energie superioarã E 2 . Se produce în scurt timp o
amplificare în avalanºã a numãrului de fotoni: cei doi fotoni
 Fizica atomului 69

stimuleazã emisia a încã doi fotoni în fazã, cu aceeaºi frec-

venþã º.a.m.d. Astfel se obþine amplificarea radiaþiei prin emisie
stimulatã.
Pãrþile constitutive ale unui laser sunt: mediul activ, siste-
mul de excitare ºi rezonatorul optic (fig. a).
În mediul activ se realizeazã inversiunea de populaþie prin
excitarea atomilor pe nivele superioare cu absorbþie de fotoni
(pompaj optic în impulsuri scurte) sau bombardare cu a
electroni. Mediul activ poate fi un cristal de rubin (conþine
atomi de crom) sau un amestec heliu-neon într­un tub de
cuarþ în care se produc descãrcãri electrice. Fotonii emiºi prin
dezexcitarea atomilor de crom ºi, respectiv, de neon sunt
reflectaþi de mai multe ori de douã oglinzi ale rezonatorului
optic, dintre care una este semitransparentã, pânã când nivelul
metastabil se depopuleazã.
Dioda laser foloseºte injecþia electronilor în zona dintre
douã straturi semiconductoare. Energia necesarã excitãrii
atomilor este datã de curentul electric generat de sursa de
tensiune în circuitul diodei. Rezonatorul optic este format din
douã lentile plan convexe prin care se obþine un fascicul cu
raze paralele.
Deoarece orice expunere afecteazã corneea, cristalinul
ºi distruge celulele retinei, nu privi direct raza laser chiar dacã
provine de la un minilaser cu diodã! Pericolul pe care îl
reprezintã fasciculele laser asupra retinei impune folosirea
ochelarilor de protecþie, care absorb radiaþia luminoasã cu
lungimea de undã a laserului folosit ºi permit vederea în
celelalte regiuni ale spectrului, conform Hotãrârii de Guvern
Nr. 1048 din 9/08/2006 privind cerinþele de securitate ºi
sãnãtate pentru utilizarea echipamentelor de protecþie la locul
de muncã.

E *Proprietãþile radiaþiei laser:

• monocromaticitate (/ = ∆E /h ) ;
• coerenþã (este emisã în fazã cu fotonii stimulatori);
• direcþionalitate (fasciculul este paralel cu axa opticã a
rezonatorului optic ºi se propagã pe distanþe mari cu o
divergenþã foarte micã);
• intensitate mare (dezexcitarea tuturor atomilor într-un
interval de timp foarte mic).
Fasciculele laser au aceste proprietãþi care le diferenþiazã
de lumina produsã de Soare sau de becul cu incandescenþã.
Analiza acestora se poate face cu ajutorul filmelor din Lecþii b
interactive de fizicã Intuitext volumul II sau cu experimentul
virtual Efectul Laser din aplicaþia AEL (fig. b).
70 Capitolul 3

*Utilizãrile radiaþiei laser

În medicinã se efectueazã operaþii pe retinã, distrugerea unor
Oglindă
reflectantă
pistrui, negi sau tumori. Medicii stomatologi pot folosi un fascicul
laser în locul frezei pentru tratarea cariilor. În metalurgie se poate
Oglindă
folosi la tãierea ºi sudarea metalelor dure (fig. ). Cu ajutorul
semitransparentă
radiaþiei laser se efectueazã mãsurãri precise ale distanþelor sau
Tub cu
He-Ne direcþiilor în construcþii, dirijarea sateliþilor ºi rachetelor cãtre o
þintã. O razã laser este direcþionatã de pe avionul care transportã
racheta cãtre þintã; senzorii rachetei recepþioneazã raza reflectatã
pe þintã ºi ghideazã racheta computerizat spre þintã.
Informaþia de pe un compact disc (C.D.), conþinutã în
striaþiile succesive din stratul de aluminiu al acestuia, se citeºte
cu ajutorul unui fascicul laser în infraroºu. Când C.D.-ul este
introdus în lectorul optoelectronic, un fascicul laser reflectat
de succesiunea de scobituri decodificã informaþia stocatã în
semnale electrice, care apoi sunt reconvertite în sunete de
cãtre difuzoare (fig. ).În înregistrarea digitalã (numericã)
pe un compact disc, sunetele convertite în semnale electrice
codificate în secvenþe numerice (0 ºi 1) sunt gravate pe
suprafaþa discului sub forma unor minuscule scobituri, care
sunt apoi acoperite cu o folie subþire de aluminiu reflectorizant.
Holografia reprezintã o metodã de înregistrare a franjelor
de interferenþã obþinute din unda laser reflectatã de obiect
(numitã undã obiect) cu unda laser directã de la sursa laser
(numitã undã de referinþã), în volumul stratului fotosensibil al
unui film fotografic (cu granulaþie finã, pentru o putere mare
de rezoluþie). Divizarea fasciculului laser în douã fascicule se
obþine cu ajutorul unei oglinzi semitransparente (fig. ): unda
directã este trimisã spre filmul fotografic (printr-un sistem optic
lentilã-oglindã), iar unda reflectatã de obiect este direcþionatã
ºi ea spre filmul fotografic (prin alt sistem optic lentilã-oglindã).
Unda obiect, purtãtoarea informaþiei despre obiect, diferã în
Film Fotografic intensitate ºi fazã faþã de unda de referinþã cu care interferã
Oglindă
pe film. Dupã developarea filmului fotografic se obþine o holo-
gramã care prezintã o reþea de difracþie tridimensionalã de
minime ºi maxime luminoase (straturi de argint semitranspa-
Lentilă
Obiect
Lentilă rente). Vizualizarea hologramei se obþine tot cu fasciculul la-
Laser
ser de referinþã folosit la înregistrarea ei. O parte din acest
fascicul ilumineazã holograma astfel încât undele difractate,
Oglindă
coerente cu unda de referinþã, reproduc imaginea în relief a
obiectului, pe care ochiul o recepþioneazã ca ºi cum obiectul
ar fi acolo. Observatorul are senzaþia cã priveºte obiectul real
deoarece, schimbându-ºi poziþia, el vede din anumite puncte
detalii care din alte puncte sunt mascate, imaginea fiind
tridimensionalã (la fotografiile stereo obiºnuite, senzaþia de
 Fizica atomului 71

profunzime se obþine doar dupã o singurã direcþie). Franjele

de pe hologramã conþin informaþia despre obiect (amplitu-
dinea franjelor codificã direcþia undei, distanþa dintre franje
codificã faza undei). Dacã o hologramã este ruptã sau tãiatã,
nu se pierde informaþia conþinutã, deoarece fiecare porþiune
conþine informaþia stocatã (lumina reflectatã de fiecare punct
de pe un obiect nu a fost focalizatã într-un punct de pe film, ci P
a interferat cu unda de referinþã pe toatã suprafaþa hologra-
Dennis Gabor – premiul Nobel (1971)
mei). Holograma înregistreazã schimbarea direcþiei ºi fazei
pentru inventarea holografiei.
undei obiect de la un corp în miºcare. Imaginea undelor de
ºoc din jurul unui glonte, în miºcare rapidã, devine vizibilã
prin iluminarea, cu radiaþia laser de referinþã, a hologramei
care conþine franje de interferenþã (fig. ). Deoarece sunt
greu de falsificat, hologramele se folosesc pe cãrþile de credit
ºi pe bancnotele noi. Franjele corespunzãtoare hologramelor
le obþii prin iluminarea lor cu un fascicul laser (fig. ).

þ Nivelele de energie ale atomilor sunt cuantificate.

þ Atomii nu absorb decât anumite cuante de energie
la trecerea din starea fundamentalã într-o stare
excitatã.
Starea fundamentalã este o stare stabilã caracterizatã de
cea mai micã valoare a energiei ºi negativã. Cu cât electronul
este mai îndepãrtat de nucleu, cu atât nivelul energetic al
electronului este caracterizat de energie mai mare. Atomii cu
energii mai mari decât aceastã valoare de referinþã sunt con-
sideraþi în stãri excitate. Starea ionizatã este starea în care
unul sau mai mulþi electroni sunt smulºi din atom ºi devin liberi
în urma procesului numit ionizare.

þ Cuantificarea momentului cinetic L al electronului pe orbitele

staþionare Bohr:
h
L = mev n rn = n = nD ,
2π
h
unde D = , me = 9,1×10–31 kg;
2π

þ Razele orbitelor staþionare la atomul de hidrogen:

ε 0 h2
rn = n2 (fig. ),
πe2 me
unde ε0 = 8,85×10–12 F/m, e = 1,6×10–19 C;
 72 Capitolul 3

þ Energia stãrilor staþionare la atomul de hidrogen (fig. ):

4
1 me e 1
En = − 2 2 2
= 2 E1 ,
n 8 h ε0 n
unde E1 = –13,6 eV ºi 1 eV = 1,6×10–19 J;
þ Emisia ºi absorbþia cuantificatã de energie radiantã:
me e4  1 1 
∆E = h/m,n = Em – En = 2 2  2
− 2.
8 h ε0  n m 
Spectrele se analizeazã cu spectroscopul (fig. ).
þ Numãrul de undã la atomul de hidrogen:

/ 1  1 1 
m, n = = RH  2 − 2  ,
λ n m 
m0 e 4
unde RH = = 1,097373 ⋅ 107 m−1 .
8 ch3 ε02

 1 1 
þ Frecvenþa radiaþiei emise: / = / c = R’H  2 − 2  , unde
Prin convenþie, atribuim valoarea zero n m 
de referinþã stãrii energetice în care 15
R’H = 3,28×10 Hz.
electronul ar deveni liber ºi în repaus,
în urma unui proces de ionizare a ato-
þ La ionizarea atomului prin absorbþia unui foton de energie
mului. Fiecare atom are propriile sale
nivele de energie ºi propria energie de mai mare decât energia de legãturã rezultã (prin efect
ionizare. fotoelectric intern) fotoelectroni cu energia cineticã:
Ec = Efoton – Elegãturã .
þ Spectrul caracteristic de linii de radiaþii X (fig. ), se obþine
prin rearanjarea electronilor unui atom care a fost ionizat prin
pierderea unui electron de pe straturile K (n = 1), L (n = 2)
sau M (n = 3). Dacã electronul pierdut de pe stratul K este
înlocuit de un electron de pe stratul L, atunci frecvenþa radiaþiei
EL − EK
caracteristice este: / K α = .
h
þ Legea lui Moseley pentru spectrul caracteristic de radiaþii X:
1 / K ,n  2 1 1 
O n=5
= = / K ,n = R ( Z − σ )  2 − 2  , unde Z – numãrul
N seria
n=4
λ c n K 
M
M n=3 atomic al atomului emiþãtor ºi σ – constanta de ecran.
seria L
þ Frecvenþa maximã a spectrului continuu pentru radiaþii X
L n=2
hc
se obþine din relaþia: h/max = eU, iar λ min =,
seria K eU
unde U – tensiunea de accelerare dintre electrozi.
K n=1
 Fizica atomului 73

3.8. PROBLEME ªI TESTE PROPUSE

3.8.1. Probleme cu grad scãzut de dificultate

1. În experimentul Franck-Hertz, la o energie cineticã a

electronilor de 4,9 eV, aceºtia suferã împrãºtieri elastice cu
atomii de mercur (A = 200, ρ = 13,6 kg/m3). În ipoteza cã
lungimea de undã asociatã electronilor este egalã cu dia-
metrul atomilor de mercur, obþinem:
a) 2r ≈ 5,5 Å; b) 2r ≈ 8,3 Å;
c) 2r ≈ 105 Å; d) 2r ≈ 11,5 Å, unde 1 Å = 10–10 m.
2. Curba de dispersie a unui spectroscop cu prismã a fost
trasatã prin utilizarea unor surse etalon (fig. ). Lungimea
de undã corespunzãtoare diviziunii x = 60 pe curba de
dispersie corespunde liniei hidrogenului atomic cu λ = 4100 Å
din seria:
10 Å = 1 nm
a) Lyman; b) Balmer; c) Paschen; d) Pfundt.
3. Energia totalã a electronului de pe o orbitã circularã de
razã rn în modelul Bohr pentru atomul de hidrogen este definitã
în funcþie de energia stãrii fundamentale E1 = –13,6 eV:
1 1
a) En = 2 E1 ; b) En = − 2 E1 ; c) En = n2E1; d) En = –n2E1.
n n
UV Vizibil IR
Intensitatea radiaţiei

4. În modelul Bohr pentru atomul de hidrogen, energia

totalã En = –Ecineticã, iar energiile potenþialã ºi cineticã înde-
6000

plinesc condiþia:
K

a) Epotenþialã = – 2Ecineticã; b) Epotenþialã = 2Ecineticã;

c) Epotenþialã = Ecineticã; d) Epotenþialã = – Ecineticã. 5000K
4000K
5. Un corp solid încãlzit emite radiaþii infraroºii ºi roºii, iar dacã (nm)
este încãlzit la temperaturi din ce în ce mai mari emite radiaþii 0 500 1000 1500 2000

oranj, galbene ºi apoi lumina radiatã devine albã (fig. ). Se poate

aprecia temperatura oþelului topit dupã spectrul lui?
6. O particulã α cu sarcina q = 2e ºi energia cineticã
Ec = 5 MeV este frânatã de forþele electrice ale unui nucleu
de zinc cu sarcina Q = 30e, considerat în repaus. Dacã ciocni-
rea este centralã în vidul interatomic, distanþa minimã la care
ajunge particula α faþã de nucleul de zinc este:
a) rmin = 1,7 ⋅ 10–14 m; b) rmin = 1,7 ⋅ 10–15 m;
c) rmin = 1,7 ⋅ 10–16 m; d) rmin = 1,7 ⋅ 10–13 m.
74 Capitolul 3

7. Raza r a atomilor din reþeaua cristalinã a fierului, cu densitatea

Recapituleazã teoria ºi
ρFe = 7900 kg/m3, µFe = 56 ⋅ 10–3 kg/mol se obþine cu relaþia
comenteazã reprezen-
tãrile grafice de mai jos! µ 4
aproximativã Vµ = ≈ N A πr 3 , unde NA = 6,023 ⋅ 1023 mol-1:
ρ 3
a) r = 1,4⋅10–9 m; b) r = 1,4⋅10–10 m;
c) r = 1,4⋅10–11 m; d) r = 1,4⋅10–13 m.
8. Un atom se aflã într-o stare legatã când energia totalã a
acestuia este negativã: Etotalã = En < 0. Energia de legãturã
Eleg a sistemului atomic (electron-nucleu) este egalã cu lucrul
mecanic efectuat de forþe exterioare pentru a desface sistemul
în pãrþile componente (electron ºi nucleu) în repaus ºi izolate
(la distanþã mare, încât nu mai interacþioneazã): Eleg + En = Efinalã,
unde Efinalã = 0 deoarece Ecin,finalã = 0 ºi Epot,finalã = 0. Rezultã
cã Eleg = – En > 0. Dacã atomul primeºte din exterior energia
E > Eleg , se obþine ionizarea atomului. Electronul liber obþinut
în acest proces are energia cineticã Ecin:
a) Ecin = E – Eleg; b) Ecin = E + Eleg; c) Ecin = E – En; d) Ecin = E.
9. Pentru ionul He+ folosim modelul lui Bohr ca pentru
un atom hidrogenoid (cu un electron de valenþã în jurul
nucleului cu sarcina Ze, unde Z = 2). Orbita stabilã se obþine
m0, ev 2 Ze2
din condiþia = . Cuantificarea este datã de
r 4 πε 0 r 2
relaþia:
4 4
Z 2 m0, e e Z 2 m0, e e
a) En = − ; b) E n = + ;
n2 8 h2 ε0 n2 8 h 2 ε 0
4 4
Z m0, e e Z m0,e e
c) En = − ; d) E n = + .
n2 8 h2 ε 0 n2 8 h 2 ε 0

10. Una din relaþiile urmãtoare de cuantificare în modelul

lui Bohr este scrisã incorect. Condiþia de cuantificare: a mo-
mentului cinetic orbital, a energiei, a razelor orbitelor circulare
sau a vitezei electronului pe orbite este greºitã?
E1 v
a) Ln = nh; b) En = 2
; c) rn = n2r1; d) v n = 1 ,
n n

m0, e e4 ε0 h2
unde E1 = = −13,6 eV ; r1 = = 5,29 ⋅ 10−11 m ;
8 h2 ε20 πm0 e2

e2 m
v1 = = 2,19 ⋅ 106 ºi n = 1, 2, 3,… .
2 hε0 s
 Fizica atomului 75

11. Energia minimã de ionizare a atomului de hidrogen

aflat în starea fundamentalã se defineºte prin relaþia:
a) Eionizare = –E1 = hcR; b) Eionizare = E1 = –hc2R;
c) Eionizare = –2Elegãturã ; d) Eionizare = –E1 + Elegãturã .
12. Ultima linie (n →∞) a seriei Balmer a atomului de
hidrogen are numãrul de undã:
1 R 1 R 1 R 1 R
a) = ; b) = ; c) = ; d) = .
λ 2 λ 3 λ 4 λ 5

13. Un atom de hidrogen se aflã într-o stare excitatã cu

energia de legãturã de 0,85 eV, suferind o tranziþie care îl aduce
într-o stare a cãrei energie de excitare faþã de nivelul funda- Se cunosc: lungimile de undã ale radia-
mental este 10,2 eV. Numerele cuantice care caracterizeazã þiilor λ, viteza luminii în vid c, constanta
cele douã stãri sunt: Planck h ºi energia de ionizare a atomului
a) ni = 2; 3; b) ni = 4; 2; c) ni = 3; 4; d) ni = 3; 5. de hidrogen aflat în starea fundamentalã
Eioniz.
14. Un atom de hidrogen excitat revine dintr-o stare
staþionarã cu energia totalã Ek într-o altã stare staþionarã cu
energia totalã E n (n < k) sau în starea fundamentalã
(E1 = – Eionizare) dupã ce emite (fig. ) radiaþiile cu lungimea
hc
de undã λ = . Numerele cuantice ale stãrilor se pot
Ek − En

− Eionizare − Eionizare
determina cu relaþiile n = ºi k = ?
En Ek

15. Pentru atomul de hidrogen, seriile Paschen ºi Brackett

se suprapun parþial. Se pot determina frecvenþele extreme în
cadrul fiecãrei serii ºi intervalul spectral corespunzãtor, în
funcþie de numãrul cuantic n al nivelului inferior?
16. Lungimile de undã din seria Lyman se gãsesc în
intervalul spectral: a) λ ∈ [911; 1215] Å; b) λ ∈ [3645; 6560] Å;
c) λ ∈ [8200; 18750] Å; d) λ ∈ [14573; 40522] Å.
Se cunoaºte relaþia
1  1 1 
= R 2 − 2  ,
λ m n 
7
unde R = 1,097373 ⋅ 10 m .–1

17. Într-un tub de descãrcare în atmosferã de hidrogen

(fig. ), electronii bombardeazã atomii de hidrogen aflaþi în
stare fundamentalã. Atomii de hidrogen încep sã emitã fotoni
atunci când tensiunea de accelerare aplicatã tubului este:
a) Ux = 10,2 V; b) Ux = 20,4 V; c) Ux = 30,6 V; d) Ux = 13,6 V.
 76 Capitolul 3

Tabel pentru recapitulare 18. Un tub de radiaþii X are aplicatã între electrozi ten-
Înscrie în spaþiile libere ale coloanei siunea de accelerare U. Diferenþa ∆λ dintre lungimea de undã
din dreapta unitatea de mãsurã ºi a radiaþiei caracteristice obþinutã la tranziþia de pe nivelul k =
simbolul corespunzãtor mãrimilor 2 pe nivelul fundamental n = 1 ºi lungimea de undã λmin
fizice din stânga: corespunzãtoare limitei inferioare a spectrului continuu, dacã
Unitatea de mãsurã ºtim constanta de ecran σ = 1 ºi Z – numãrul atomic al
Mãrimea fizicã (S.I.) ºi simbolul elementului emiþãtor, se exprimã prin relaþia:
respectiv
4 hc
Cantitatea de electricitate a) ∆λ = ; b) ∆λ = ;
3 R ( Z − 1)
2
eU
Frecvenþa
Acceleraþia 4 hc
Energia c) ∆λ = 0 ; d) ∆λ = − .
3 R ( Z − 1)
2
eU
Puterea
Tensiunea electricã 19. Completeazã spaþiile libere:
Lungimea Nivelul 3d are energia mai mare decât nivelul 4s, astfel
Masa cã, mai întâi, se completeazã nivelul 4s, dupã care urmeazã
Timpul completarea nivelului 3d (fig. ). Elementul potasiu (Z = 19)
Temperatura are configuraþia electronicã 1s22s2p63s2p64s1.
termodinamicã Elementul… (Z = 20) are configuraþia electronicã
Cantitatea de substanþã 1s 2s2 p6 3s 2p 64s 2 , iar elementul scandiu, Sc (Z =…), are
2

Forþa configuraþia electronicã 1s22s2p63s2p6d14s1. În continuare, nivelele

Impulsul se completeazã normal, pânã la elementul Kr cu configuraþia
Lungimea de undã electronicã 1s22s2p63s2p6d104s2p6 (configuraþia de gaz …).
Urmãtorul element, rubidiul (Z = 37), are nivelul 5s mai
coborât decât nivelul …, astfel cã se completeazã mai întâi
nivelul 5s, dupã care urmeazã completarea nivelului 4d ºi
configuraþia electronicã 1s22s2p63s2p6d104s2p65s1.
Elementul stronþiu Sr (Z =…) are configuraþia electronicã
1s22s2p63s2p6d104s2p65s2, iar începând cu elementul ytriu, Y
(Z = 39), începe completarea stãrii 4d pânã la elementul …
(Z = 57), dupã care urmeazã o serie de excepþii (vezi tabelul
periodic al elementelor).
20. La atomul de litiu, nucleul are sarcina 3e (fig. ); cei
doi electroni 1s sunt mai apropiaþi de nucleu decât electronul
de valenþã 2s, care se miºcã într-un câmp aproximativ egal cu
cel al unei sarcini elementare punctiforme (3e – 2e = e).
Fiecare atom pierde uºor electronul exterior. Toate metalele
alcaline au un electron de valenþã, slab legat (sunt
electropozitive). Halogenii (fluorul, clorul, bromul, iodul) au
un loc vacant într­un orbital p din ultimul strat (sunt electrone-
gative). Pot forma compuºi ionici?
21. Demonstreazã relaþia stabilitã pentru atomii hidro-
genoizi (He+, Na etc.) de cãtre Rydberg ºi Ritz:

/ = 1 = R Z 2  1 − 1  .
H  2 
λ i n2 
 Fizica atomului 77

22. Zincul are numãrul atomic Z = 30 ºi patru straturi electronice K, L, M, N. Stãrile

energetice ale electronilor în atom, sintetizate în tabelul de mai jos, se scriu sub forma:
1s22s22p63s23p63d104s2.

Numere Configuraþia electronicã în straturi ºi substraturi

cuantice:
K L M N
n 1 2 3 4
l 0(s) 0(s) 1(p) 0(s) 1(p) 2(d) 4s
ml 0 0 –1, 0, +1 0 –1, 0, +1 –2, –1, 0, +1, +2 0

libere
ms ±1/2 ±1/2 ±1/2, ±1/2 ±1/2, ±1/2, ±1/2, ±1/2
±1/2, ±1/2, ±1/2, ±1/2,
±1/2 ±1/2 ±1/2
Nr. stãri 2 2 6 2 6 10 2
posibile:
Nr. total 2 8 18 2
de stãri:

În reacþiile chimice, zincul poate ceda:

a) 2 electroni de valenþã din stratul N; b) 10 electroni;
c) 6 electroni; d) 4 electroni.
23. Lungimile de undã ale radiaþiilor X produse prin
frânarea pe un anticatod a unui flux de electroni acceleraþi
sub o tensiune U nu pot fi mai mici decât o anumitã valoare.
Scrie expresia lungimii de undã minime a radiaþiilor X de
frânare.

24. Graficul din figura a fost obþinut în urma mãsurãrii

frecvenþelor n ale radiaþiilor X emise de atomii elementelor
cu numãrul atomic Z, la tranziþia între nivelele 2 ºi 1.
Calculeazã, cu ajutorul graficului, constanta de ecran s.
1.a; 2.b; 3.a; 4.a; 5.da; 6.a; 7.b; 8.a; 9.a;
25. Atomii de hidrogen dintr-o incintã, aflaþi în starea 10.a; 11.a; 12.c; 13.b; 14.da; 15.da; 16.a;
fundamentalã E1 = –13,6eV sunt excitaþi dupã ce absorb hc
succesiv douã cuante cu valorile energiei ε1k= 10,2 eV ºi 17.a; 18.d; 22.a; 23. λmin = ; 24.σ =
eU
εkn = 2,55 eV. Determinã numãrul cuantic principal n al stãrii 1 (se determinã din intersecþia dreptei
excitate.
cu axa orizontalã); 25. h ν1n = E n − E 1 ;
ε1k + εkn
E n = E 1 + ε1k + εkn ; ν1n = ;
h

E1
n= = 4.
E 1 + ε1k + εkn
78 Capitolul 3

3.8.2. Probleme cu grad mediu de dificultate

1. Forþele care menþin electronii în vecinãtatea nucleului

atomic sunt de naturã:
a) gravitaþionalã; b) elasticã; c) electricã; d) magneticã.

2. Caracterizeazã spectrele din figura . Atomii pot

absorbi sau emite anumite cantitãþi de energie pe baza:
a) forþelor electrice; b) cuantificãrii stãrilor de energie;
c) continuitãþii stãrilor de energie; d) forþelor gravitaþionale.
3. Atunci când arunci sare de bucãtãrie pe cãrbuni incan-
descenþi sau în flacãrã (fig. ), radiaþia emisã în domeniul
vizibil de cãtre atomii de sodiu este:
a) roºie; b) galbenã; c) verde; d) albastrã.
4. Pe mãsurã ce temperatura unui gaz creºte, tot mai mulþi
atomi pot ajunge, ca urmare a ciocnirilor puternice, în:
a) stãri excitate; b) stãri staþionare dezexcitate;
c) starea fundamentalã.
5. Frecvenþele ºi culorile luminii emise de atomii unui gaz
care se întorc în starea fundamentalã:
a) acoperã tot spectrul luminii din domeniul vizibil;
b) sunt caracteristice elementului chimic;
c) sunt numai în domeniul infraroºu.
6. Starea fundamentalã a unui atom este starea în care se
aflã (în mod normal) atomul: a) înainte de a primi energie de
excitare (prin ciocniri sau iradiere); b) dupã ce a primit energie
de excitare; c) dupã ce a primit energie de ionizare.
7. Calculeazã lungimea de undã a radiaþiei emise la
tranziþia de pe nivelul energetic E3 pe nivelul E2 corespun-
zãtoare saltului electronului de pe orbita staþionarã cu i = 3
pe orbita staþionarã cu n = 2 în atomul de hidrogen (fig. ).
2
e
4 8. În cazul atomului de hidrogen, E pe = − . Momentul
4 πε0 r
3 h
cinetic este cuantificat: L = n . Pentru prima orbitã obþinem:
h 2π
2
32
h h
mv r = (valoarea minimã pentru n = 1) ⇒ r = , unde
2π 2πp
p = mv. Orice sistem fizic evolueazã spre starea cea mai stabilã
caracterizatã de energie minimã. Sã se estimeze energia
nivelului fundamental ºi dimensiunea atomilor de hidrogen,
n=1 folosind expresia energiei totale:
mv 2 e2 p2 pe2
E tot = E c + E p. electricã = − = − = f ( p) .
2 4 πε0 r 2 m 2ε0 h
 Fizica atomului 79

9. Lungimea de undã cea mai micã din seria Balmer a

atomului de hidrogen (fig. ) se calculeazã cu relaþia corectã: Seria
Seria
Seria Balmer n=6
Paschen
4 3 2 Lyman
a) λ min = ; b) λ min = ; c) λ min = ; n=5
R R R
n=4
5
d) λ min = (unde R este constanta lui Rydberg). n=3
R n=2
n=1
10. Lungimea de undã cea mai mare din seria Lyman a
atomului de hidrogen se calculeazã cu relaþia: Stãrile excitate apar când atomul absoar-
1 2 2 4 be selectiv porþii de energie care satisfac
a) λ max = ; b) λ max = ; c) λ max = ; d) λ max = . legea conservãrii energiei.
3R 3R 3R 3R
11. Lungimea de undã cea mai mare din seria Balmer a
atomului de hidrogen se calculeazã cu relaþia:
36 25 16 9
a) λ max = ; b) λ max = ; c) λ max = ; d) λ max = .
5R 9R 5R 5R

12. Dacã electronul aflat pe nivelul fundamental în atomul

de hidrogen are energia de legãturã Eleg = 13,6 eV ºi absoarbe
un foton cu λ = 828 Å ºi energia ε = 15 eV, atunci energia
cineticã a acestui electron este:
a) Ecin = 15 eV; b) Ecin = 13,6 eV;
c) Ecin = 28,6 eV; d) Ecin = 1,4 eV.
13. Energia fotonului absorbit de un atom de hidrogen,
pentru ca electronul sã treacã de pe nivelul fundamental pe
nivelul energetic cuantificat cu n = 4, are valoarea:
a) ε ≈ 0,9 eV; b) ε ≈ 12 eV; c) ε ≈ 120 eV; d) ε = 1200 eV;
14. Lungimea de undã a radiaþiei emise, la trecerea elec-
tronului din starea energeticã cu i = 4 în starea cu n = 2
(fig. ), are valoarea:
a) λ = 123 nm; b) λ = 243 nm;
c) λ = 486 nm; d) λ = 47 nm.
P
15. Frecvenþa fotonului absorbit de atomul de hidrogen, Wolfgang Pauli – premiul Nobel (1945)
ca sã treacã din starea cu n1 = 3 în starea cu n2 = 5, are pentru descoperirea principiului de
valoarea: excluziune.
a) ν3,5 = 2,3 ⋅ 1014 Hz; b) ν3,5 = 2,3 ⋅ 1015 Hz;
c) ν3,5 = 7,8 ⋅ 105 Hz; d) ν3,5 = 1287 Hz.
16. Foloseºte principiul de excluziune al lui Pauli pentru a
gãsi numãrul total de electroni dintr-un atom care au aceleaºi
numere cuantice n, l ºi ml : 1) c; 2) b; 3) b; 4) a; 5) b; 6) a;
a) 1 electron; b) 2 electroni; 7) λ = 660 nm; 9) a; 10) d; 11) a;
c) 2(2l +1) electroni; d) 2n2 electroni. 12) d; 13) b; 14) c; 15) a; 16) b.
80 Capitolul 3

3.8.3. Test pentru autoevaluare

1. Gãseºte ºi completeazã coloana în care nu este trecut numãrul cuantic:
Numãrul Valorile posibile Mãrimea Relaþia de cuantificare
cuantic ºi notaþiile pe care o pentru atomii hidrogenoizi
spectroscopice cuantificã
Z 2 m0 e 4 1
… [1, 2, 3, …] Energia En = −
8 h2 ε20 n2
K, L, M, …
… [0, 1, … n –1] Momentul L2 = l ( l + 1) D 2
s, p, d, f, … cinetic orbital
… [–l, …, –1, 0, 1, …, l] Proiecþia pe Oz Lz = mD , unde D = h / 2π
a momentului

2. Un gaz aflat la presiune înaltã emite spectru continuu

dacã este încãlzit la temperaturi mari (fig. ). Acelaºi gaz
aflat la presiune micã emite altfel de spectre dacã este încãlzit.
Înseamnã cã atomii îºi perturbã orbitalii reciproc, salturile
electronilor sunt mai multe când atomii interacþioneazã mai
puternic la presiuni ºi temperaturi mari ºi „se pierd” frecvenþele
caracteristice? Justificã rãspunsul dat.
3. Flacãra albastrã a aragazului devine galbenã când ajung
în ea picãturi de apã dintr-un vas deoarece: a) apa conþine
sãruri de sodiu care o coloreazã în galben; b) apa conþine
sãruri de fier care o coloreazã în galben; c) apa conþine oxigen
care o coloreazã în galben.
4. Un corp cu o anumitã culoare nu poate fi vãzut decât
în radiaþie de aceeaºi culoare cu a lui. Dacã iluminãm un corp
O n=5
n=4
verde cu luminã roºie, acesta apare:
N seria
M
a) verde; b) roºu; c) negru.
M n=3
seria L 5. Culoarea corpurilor depinde de frecvenþele radiaþiilor
n=2
reflectate din cele folosite la iluminare. Lumina emisã de becul
L
cu filament incandescent este bogatã în radiaþii roºii-galbene,
seria K iar lumina tuburilor luminiscente (care sunt ºi mai economice)
are compoziþia spectralã: a) bogatã în radiaþii oranj; b) bogatã
K n=1 în radiaþii verzi-albastre; c) apropiatã de lumina zilei.
6. Radiaþiile X generate prin frânarea bruscã a electronilor
care bombardeazã ecranul televizorului sau monitorului
Rãspunsuri: 1) n,l,m; 2) da; 3) a; 4) c; (absorbite de plumbul din sticla flint a filtrului de protecþie)
5) c; 6) nu. au spectru de linii obþinut ca în schema ? Justificã rãspunsul.
 CAPITOLUL 4

SEMICONDUCTOARE.
APLICAÞII ÎN ELECTRONICÃ

,,Dacã dorim sã evitãm o prezentare eronatã a metodelor ºi realizãrilor fizicii, trebuie sã

luãm în consideraþie relaþiile fizicii cu celelalte ºtiinþe.”

Ernest Hutten, Ideile fundamentale în fizicã

82 Capitolul 4

4.1. CONDUCÞIA ELECTRICÃ ÎN METALE ªI

SEMICONDUCTORI. SEMICONDUCTORI
INTRINSECI ªI EXTRINSECI
Conducþia electricã în metale
La atomii metalelor, forþa de atracþie dintre nucleu ºi
electronii de valenþã este micã ºi aceºti electroni – practic liberi
– se deplaseazã printre ionii dispuºi regulat în nodurile reþelei
cristaline. Atomii constituenþi devin ioni pozitivi, legaþi în reþea,
deoarece pierd unul sau mai mulþi electroni de valenþã care
trec de la un atom la altul (fig. ). Aceºti electroni sunt numiþi
electroni liberi sau electroni de conducþie.
Deplasarea dezordonatã a electronilor liberi în interiorul
metalului se face în toate direcþiile printre ionii pozitivi (fig. ).
Ionii pozitivi sunt nucleele atomilor cu electronii care
rãmân în jurul lor. Ei vibreazã în nodurile reþelei cristaline.
Electronii de conducþie aparþin deci metalului care
rãmâne neutru din punct de vedere electric, deoarece sarcina
electricã a tuturor electronilor liberi este egalã în mãrime cu
sarcina electricã a tuturor ionilor „legaþi”. Dacã la capetele
unui conductor metalic se aplicã o tensiune electricã,
electronii liberi sunt antrenaþi de forþele electrice ale câmpului
electric care se stabileºte în conductor într-o miºcare parþial
ordonatã cãtre capãtul pozitiv al conductorului, suprapusã
peste miºcarea dezordonatã, în zig-zag (fig. ).
Curentul electric reprezintã deplasarea ordonatã a
purtãtorilor de sarcinã liberi printr-un mediu conductor.
Electronii de conducþie au o deplasare de ansamblu cãtre
borna pozitivã a sursei electrice.
Curentul electric este o circulaþie de electroni de conducþie
în corpurile conductoare. Circulând printre ioni, aceºti electroni
suferã numeroase ciocniri. Între douã ciocniri consecutive
câºtigã energie, dar la fiecare ciocnire pierd energie ºi se
degajã o cantitate micã de cãldurã (fig. ).
Efectul termic al curentului depinde de numãrul de
interacþiuni suferite de electronii de conducþie cu ionii pozitivi.
Cu cât un conductor este mai subþire, cu atât electronii de
conducþie sunt mai apropiaþi, deºi intensitatea curentului rãmâne
aceeaºi. Ciocnirile fiind mai numeroase, rezultã cã zona subþire
se încãlzeºte mai puternic decât zona groasã a firului, atunci când
sunt strãbãtute de un curent de o anumitã intensitate.

Obs Sensul de miºcare al electronilor prin conductoare este

invers faþã de sensul convenþional. Deplasarea electronilor într-un
sens este echivalentã deplasãrii sarcinilor pozitive în sens invers.
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 83

Conducþia electricã în semiconductori

Cristalele de germaniu ºi de siliciu sunt semiconductoare

(au rezistivitatea cuprinsã între cea a metalelor ºi cea a
izolatoarelor). Atomii de siliciu ºi de germaniu au câte patru
electroni de valenþã. În reþeaua cristalinã, fiecare atom
formeazã patru legãturi covalente cu patru atomi vecini
(fig. ). H
Mãrimea vectorialã E numitã intensitate a câmpului elec-
H
H F
tric, definitã prin relaþia E = , reprezintã forþa electricã ce
q
acþioneazã asupra unitãþii de sarcinã pozitivã. H
Sub acþiunea unui câmp electric de intensitate E , unii
electroni primesc energia necesarã eliberãrii lor din legãturile
covalente. Cu cât temperatura este mai mare, numãrul de elec-
troni eliberaþi este mai mare.
În fenomenul de generare de perechi electron-gol în
atomii de siliciu excitaþi, numãrul de electroni liberi este
egal cu numãrul de locuri libere (goluri) rãmase în legãtu-
rile covalente (fig. ). Golurile sunt echivalente unor sarcini
electrice pozitive.
În semiconductoarele pure supuse acþiunii unui câmp
electric existã deci o dublã conducþie, realizatã prin electroni
liberi (în sens contrar sensului convenþional) ºi prin goluri (în
sensul convenþional), numitã conducþie intrinsecã (fig. ). Liniile de câmp electric sunt orientate
în sensul deplasãrii unei sarcini electrice,
Conducþia în semiconductoare creºte sub acþiunea luminii sau
q = +1 C, doar sub acþiunea forþelor câm-
la încãlzire. pului electric.
Proprietãþile electrice se modificã atunci când cristalele
sunt impurificate. Semiconductoarele impurificate sau dopate
sunt de tip n (când impurificarea se face cu atomi pentavalenþi,
ca fosforul) sau de tip p (când impurificarea se face cu atomi
trivalenþi, ca borul sau arseniul). Cristalul rãmâne însã neutru.
Când impurificarea se face cu atomi pentavalenþi, apare un
numãr suplimentar de electroni.
Conducþia extrinsecã, numitã de tip n, se face pe
seama purtãtorilor mobili majoritari (excendentari) –
electronii – ºi a celor minoritari – golurile. Numãrul elec-
tronilor din unitatea de volum (concentraþia de electroni),
n n, este mult mai mare decât al golurilor, np, (n n > np) la
temperatura camerei (fig. ).
Când impurificarea se face cu atomi trivalenþi, apare un
numãr suplimentar de goluri. În acest caz, conducþia
extrinsecã, numitã de tip p, se face pe seama purtãtorilor
mobili majoritari (excedentari) – golurile – ºi a celor minoritari
– electronii (np > nn), (fig. ).
84 Capitolul 4

4.2. DIODA SEMICONDUCTOARE.

REDRESAREA CURENTULUI ALTERNATIV
Joncþiunea pn
Dioda semiconductoare se obþine prin doparea (prin
difuzie), la capete, a unei plachete monocristaline de siliciu
sau germaniu cu atomi acceptori trivalenþi (zona p) ºi, respectiv,
cu atomi donori pentavalenþi (zona n). În regiunea de tranziþie
dintre cele douã zone, numitã joncþiune pn, electronii liberi
din zona n difuzeazã cãtre zona p ºi se recombinã cu golurile
la joncþiunea celor douã zone (fig. ).
Apare un strat dublu de sarcinã spaþialã: a ionilor pozitivi, în
zona n, ºi, respectiv, a ionilor negativi, în zona p, aceºtia rãmânând
legaþi în reþeaua cristalinã. Aceastã joncþiune, dintre cele douã
zone, cu grosimea d ≈ 1 µm, este sãrãcitã în purtãtori mobili de
sarcinã, aºa cum se întâmplã între armãturile Hunui condensator
electric plan, unde apare un câmp electric, E0 , care se opune
difuziei. Sub acþiunea acestui câmp electric, orientat de la zona
n cãtre zona p, apar curenþi electrici de antrenare a electronilor
ºi golurilor, cu intensitãþi foarte mici, egale ºi opuse celor de
difuzie; la echilibru, curentul total prin joncþiune se anuleazã
(transportul de electroni ºi goluri înceteazã).
Dacã pe electrozii de la capetele zonelor p ºi n se aplicã
din exterior o tensiune de polarizare directã, UPN > 0 (plus la
zona p ºi minus la zona n), atunci un numãr de purtãtori mobili
capãtã energie suficientã pentru a învinge câmpul electric
de frânare, cu intensitatea E 1 diminuatã (E 1 < E 0 ), ºi
joncþiunea devine astfel conductoare (fig. ). Electronii
liberi, majoritari, din zona n sunt injectaþi ºi acceleraþi cãtre
electrodul pozitiv, deci curentul I prin circuit creºte pentru cã
joncþiunea se prezintã ca un condensator strãpuns sau ca o
rezistenþã micã.
Dacã pe electrozii diodei se aplicã o polarizare inversã, adicã
o tensiune UPN < 0, atunci electronii liberi din zona n sunt atraºi
cãtre electrodul pozitiv, iar golurile din zona p sunt atrase cãtre
electrodul negativ. Joncþiunea se comportã ca un condensator
ideal, deci nu conduce chiar dacã este încãrcatã electric la o
tensiune mai mare, care genereazã un câmp electric mai intens
(E2 > E0), deoarece zonele p ºi n sunt conductoare (fig. ).
Atunci când tensiunea de alimentare a circuitului este
alternativã, diodele redreseazã curentul alternativ (se obþine
curent electric într-un singur sens). Diodele redresoare
conduc numai când sunt polarizate direct, adicã atunci când
anodul se leagã la polul pozitiv al unei surse de tensiune ºi
catodul la polul negativ al sursei (fig. ). În polarizare inversã
(anodul este legat la polul negativ al sursei de tensiune, iar
catodul la cel pozitiv), diodele semiconductoare nu conduc
(fig. , ).
În circuitele alimentate cu tensiune alternativã (fig. ),
în timpul alternanþei negative, dioda nu conduce curentul
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 85

(este blocatã din punctul de vedere al conducþiei) deoarece

prezintã rezistenþã mare la polarizare inversã.

E Studiul calitativ al redresãrii curentului

alternativ cu diode semiconductoare
În practicã, aparatele ce conþin montaje electronice se
alimenteazã de la reþeaua electricã de curent alternativ (c.a.)
prin intermediul unui redresor care produce conducþia într-un
singur sens. Acesta este compus din:
transformator coborâtor de tensiune;
redresor cu diode semiconductoare;
un sistem de filtrare (de reducere a pulsaþiilor) cu aju-
torul condensatoarelor electrice.
Curentul care circulã prin dipolul consumator are un
singur sens, dar este pulsatoriu. În practicã se folosesc mai
mult diodele cu siliciu.
Dacã se reprezintã grafic valorile intensitãþii curentului
citite pe ampermetru, în funcþie de valorile tensiunii citite pe
voltmetru, se obþine o caracteristicã de curent I = f (U) neli-
niarã ºi nesimetricã.
Dioda este un dipol care suportã un curent de intensitate
maximã admisibilã Imax, fãrã sã se deterioreze. Se constatã
experimental cã la polarizare directã dioda conduce (IAC > 0)
numai dacã UAC ≥ 0,6 V la diodele cu siliciu, sau dacã UAC ≥
0,3 V la diodele cu germaniu. Dacã tensiunea anod-catod,
UAC, este mai micã decât aceastã tensiune de deschidere (din
punct de vedere al conducþiei), dioda practic nu conduce. Mai
putem observa cã dioda nu conduce (IAC = 0) atunci când este
polarizatã invers (UAC < 0), adicã se comportã ca un întreru-
pãtor deschis în circuitul considerat.
Din mãsurãri, rezultã cã o diodã ºi un rezistor conectate
în serie se comportã ca un dipol echivalent, parcurs de acelaºi
curent (fig. ). Pentru diverse valori constante ale intensi-
tãþii curentului (IAB = const.), se verificã relaþia cunoscutã:
UAB = UAC + UCB.
Putem sã vizualizãm pe ecranul osciloscopului (fig. )
caracteristica de curent I= f (U).
Redresarea poate fi monoalternanþã (a unei singure
alternanþe), când curentul poate circula prin rezistenþa de sarcinã
numai în timpul semiperioadei în care dioda conduce (fig. ).
Redresarea ambelor alternanþe se obþine, de obicei, cu
ajutorul unei punþi redresoare cu patru diode (fig. ). Curentul
redresat circulã prin rezistenþa de sarcinã în timpul ambelor
semiperioade ale tensiunii alternative. În fiecare semiperioadã,
curentul circulã prin douã diode, marcate cu aceeaºi culoare.
 86
a circuitul din care fac parte. Ele se folosesc pentru afiºarea
b menþionate pentru alte culori. Se conecteazã în serie cu un
c E − UD
d
LED-urile emit luminã când sunt parcurse
de curent electric. Sunt folosite la dispo-
zitive de afisaj (ceas, radiou digital). Cele
sapte LED-uri sunt aranjate sub forma
cifrei 8 si poate indica cifre de la 1 la 9.
Capitolul 4
În semiperioada urmãtoare, tensiunile din
primarul ºi secundarul transformatorului îºi
schimbã sensul ºi se schimbã ºi traseul urmat de
curent prin celelalte douã diode. Netezirea (redu-
cerea) pulsaþiilor se face cu un condensator C,
montat în paralel cu RS (fig. ).
Pe ecranul unui osciloscop (fig. ) pot fi analizate ten-
siunile: a) alternativã; b) redresatã monoalternanþã; c) re-
dresatã bialternanþã; d) redresatã bialternaþã filtratã.
Diodele electroluminescente (LED), polarizate direct,
sunt folosite pentru a semnala prezenþa curentului electric în
caracterelor alfa-numerice, în diverse culori ºi moduri de
conectare. Suportã curenþi mici (I = 20 30 mA), dar au nevoie
de anumite tensiuni minime: UD ≅ 1,5 V pentru cele roºii,
U’D = 1,8 V pentru cele verzi ºi tensiuni cuprinse între cele
rezistor ohmic (fig. ) pentru limitarea curentului (numit
„rezistenþ㔠în limbajul uzual al tehnicienilor), a cãrui valoare
se determinã din legea lui Ohm: R = , unde E este
I
tensiunea sursei de alimentare a circuitului.
Electronii unei diode luminiscente polarizate direct trec
din zona n prin joncþiune ºi se recombinã cu golurile din zona
p, cu eliberare de energie sub formã de cãldurã ºi luminã. Un
strat de material semiconductor emite radiaþii atunci când
dioda este parcursã de curent (arseniurã de galiu pentru radiaþii
infraroºii sau fosfurã de galiu pentru radiaþii roºii sau
verzi).
Benzi de energie (extindere)
ªtii cã fiecare orbitã a electronilor unui atom
corespunde unui nivel energetic. Nivelele energetice ale unui
atom sunt grupate în benzi de energie, numite pãturi (notate:
K pentru n=1, L pentru n=2, M pentru n= 3, N pentru n= 4
º.a.m.d.). Diferenþele energetice din cadrul unei pãturi sunt
mult mai mici decât cele dintre douã pãturi vecine. Fiecare
pãturã poate conþine un anumit numãr maxim de electroni
pe nivelele energetice permise (N=2n2). Electronii de valenþã
sunt mai slab legaþi de nucleu, au nivelele de energie cele mai
mari, plasate în ultima pãturã numitã de valenþã. Toate pãturile
unui anumit atom sunt completate cu numãrul maxim de
electroni, cu excepþia pãturii de valenþã.
Când un electron primeºte energie din exterior, cel puþin
egalã cu diferenþa energeticã dintre banda de conducþie ºi
banda de valenþã numitã bandã interzisã, acesta poate pãrãsi
pãtura de valenþã, devenind electron liber în banda de
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 87

conducþie (fig. ). Cele douã benzi se

Energie
suprapun în cazul conductoarelor.
Semiconductoarele au banda interzisã bandã de conducţie
mai îngustã decât izolatoarele. La
izolatoare, electronii de valenþã pot face
saltul în banda de conducþie în condiþii bandã interzisă
de strãpungere, dacã li se aplicã
tensiuni mari. bandã de valenţă
Cãldura primitã din mediul ambiant
de un cristal de siliciu pur, aflat la o
a) izolatoare
temperaturã T, permite unui numãr de
electroni de valenþã sã acumuleze
energia necesarã pentru a face saltul Energie
din banda de valenþã în banda de
conducþie (fig. ). Când un numãr de
electroni fac saltul în banda de con- bandã de conducţie
ducþie, rãmân tot atâtea locuri libere în bandã interzisă
banda de valenþã numit goluri, adicã se
genereazã perechi electron-gol. Re- bandã de valenţă
combinarea se poate produce atunci
când un electron din banda de con-
b) semiconductoare
ducþie pierde energie ºi revine într-un
gol din banda de valenþã.
Dacã la capetele unei plachete de Energie
suprapunere

siliciu pur se aplicã o tensiune electricã,

zonă de

atunci electronii liberi generaþi pe cale

termicã în banda de conducþie capãtã
o deplasare ordonatã cãtre capãtul po-
zitiv. Electronii de valenþã se pot deplasa bandã de conducţie
cãtre golurile apropiate, generând un bandã de valenţă
gol în poziþia din care au plecat, deci
curentul de goluri se deplaseazã în sens c) conductoare
invers curentului de electroni.
Vom vedea ulterior, cã într-un tran-
zistor bipolar, din emitor sunt injectaþi
purtãtori majoritari care ajung în regiu-
nea bazei, unde devin minoritari. Majori-
tatea acestora traverseazã aceastã regiu-
ne ajungînd în colector ºi formeazã cu-
rentul de colector, aproximativ egal cu cel
de emitor. O micã parte din ei se re-
combinã în regiunea bazei cu purtãtorii
majoritari de acolo, determinând apariþia
unui curent mic prin terminalul bazei.
Senzorul aparatelor de fotografiat digitale
conþine fototranzistori a cãror conduc-
tibilitate depinde de iluminare (fig. ).
 88
Circuite electronice simple cu tranzistoare*
(extindere cu aplicaþii practice)
L redresoare ce transformã tensiunea alternativã în tensiune
u C1 C2 Rs
PM
Pentru diminuarea componentei pulsa-
torii din tensiunea redresatã sunt folosite
filtre de netezire LC. Proprietatea con-
densatoarelor de a acumula sarcinã elec-
tricã prin încãrcare ºi a se descãrca
atunci când tensiunea la bornele sale
scade sub o anumitã valoare, este folo-
sitã pentru filtrarea componentei pulsa-
torii din tensiunea redresatã
Atingem un senzor ºi schim-
bãm starea unui sistem elec-
tronic: în final, trece sau nu trece
curent prin dispozitivul coman-
dat. Este ca ºi cum am spune
da sau nu, ceea ce, în cod binar,
corespunde cifrelor 0 ºi 1.
Ca sã înþelegem ultimele generaþii de circuite
integrate ºi de microprocesoare, va trebui
sã începem cu montaje electronice cu o
anumitã funcþionalitate: redresare, comu-
taþie, amplificare, generare de oscilaþii etc.
Capitolul 4
Pentru alimentarea circuitelor electronice sunt necesare
continuã (fig. ).
Circuitele electronice trimit la distanþã comenzi pentru
acþionarea unor dispozitive. Un circuit electronic conþine:
þ un circuit de intrare, al cãrui traductor transformã o infor-
maþie primitã din exterior, adicã un semnal neelectric (optic
la fotorezistor, termic la termistor etc.) în semnal electric;
þ un circuit care amplificã semnalul electric primit din
circuitul de intrare;
þ un circuit de ieºire care comandã alte circuite, direct sau
printr-un releu (ale cãrui contacte închid sau deschid alte
circuite), acele circuite incluzând, la rândul lor, sisteme
optoelectronice (alarme, afiºaj optic) sau motoare electrice;
þ o sursã de alimentare electricã.
Inventarea tranzistorului bipolar (în 1948) a fost eveni-
mentul care a pus bazele electronicii moderne, tranzistoarele
înlocuind tuburile electronice. Astãzi, ele continuã sã domine
piaþa de componente, alãturi de circuitele integrate. Circuitele
integrate se conecteazã într-o reþea electricã prin mai mulþi
„pini” ºi sunt constituite din sute sau chiar mii de tranzistoare
ºi rezistoare montate pe acelaºi suport, de dimensiuni foarte
mici, numit „cip” (fig. ).
Tranzistorul se obþine prin doparea diferitã a unei plãcuþe
monocristaline de siliciu sau de germaniu, astfel încât sã aparã
trei zone ce formeazã douã joncþiuni p-n, între emitor ºi bazã
(E-B) ºi între bazã ºi colector (B-C) (fig. ). Considerãm un
tranzistor n-p-n în montaj cu emitorul comun. Dacã tensiunea dintre
bazã ºi emitor (UBE) este pozitivã, din emitor sunt injectaþi spre
bazã electroni, ca la o diodã, aceºtia formând curentul de emitor,
IE, deci joncþiunea emitor-bazã conduce (fiind polarizatã direct,
ea prezintã rezistenþã micã). Electronii liberi – majoritari în zona
emitorului – strãbat uºor joncþiunea E-B, ajung în baza subþire ºi
slab dopatã, unde un numãr mic de electroni se recombinã cu
golurile majoritare aici, iar cei mai mulþi electroni pãtrund în
colectorul conectat la polul pozitiv al generatorului electric din cir-
cuit. Joncþiunea B-C este polarizatã invers, deci UCB > 0. Curentul
de colector, IC ≈0,9IE. Puþinii purtãtori majoritari din bazã care se
recombinã cu majoritarii injectaþi din emitor sunt completaþi prin
curentul de bazã, IB, de intensitate foarte micã.
Orice montaj se poate transfigura într-un montaj echivalent,
dacã dorim sã utilizãm doar un anumit tip de tranzistor (n-p-n
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 89

sau p-n-p) (fig. ). La echivalarea circuitelor trebuie sã þinem

cont de polarizarea tranzistoarelor la conectarea sursei de
alimentare, deoarece sensurile curenþilor prin terminalele E,
B, C se inverseazã. În simbolul tranzistorului, sãgeata indicã
sensul conducþiei în prima joncþiune (E-B), în montaj cu
emitorul comun (circuitelor de intrare ºi de ieºire).
Este preferabil sã folosim la primele montaje experimen-
tale tranzistoare robuste, care nu se deterioreazã uºor la o
conectare greºitã, cum sunt tranzistoarele cu siliciu BD,
care au indicativ impar, dacã sunt de tip n-p-n (BD 135, 137,
139, 435), sau indicativ par, dacã sunt de tip p-n-p (BD 136, 138,
140, 436) ºi suportã valorile maxime: Pmax = 6,5 W, T = 1500 C,
UBE = 0,6 V la IB≈ 120 mA, ajungând la saturaþie la tensiunea
UC E ,s a t ≈ 0,7V pentru I C = 250 – 300 mA la un câºtig
I
(amplificare) în curent βm ax = C ≈ 2 5 0 .
IB
E Realizãm montajul din figura (fig. ). Constatãm cã be-
culeþul (cu care suportã tensiunea Un = 3,5 V sau Un = 6,3 V)
lumineazã dacã rezistenþa de protecþie, conectatã în serie cu
un microampermetru la borna pozitivã a bateriei, are valoarea
R ≈ 1 kΩ. Microampermetrul indicã un curent foarte mic în
raport cu intensitatea cititã la miliampermetrul conectat între
colector ºi borna pozitivã a bateriei. Dacã întrerupem latura
cu microampermetrul, observãm cã becul nu mai lumineazã
ºi miliampermetrul nu mai indicã trecerea unui curent elec-
tric (fig. ). Când nu conectãm baza B printr-un rezistor de
ordinul kiloohmilor la borna pozitivã a bateriei, becul nu
lumineazã ºi miliampermetrul indicã, pentru IC, o valoare
practic neglijabilã. Curentul care intrã în baza tranzistorului,
de intensitate IB – mic㠖, permite curentului IC – cu intensitate
mult mai mare – sã circule prin joncþiunea colector-emitor,
deci tranzistorul se comportã ca un întrerupãtor K, comandat
prin curenþi mici (IB < 2 mA) la tensiunea UBE = 0,6 V aplicatã
între bazã ºi emitor, fiind parcurs de curenþi mari (IC > 100 mA).
Caracteristica IB = f (UBE) este ca aceea a unei diode.
Dacã vei conecta un rezistor a cãrui rezistenþã electricã
are valori mici sau un fir metalic (R = 0) între baza B ºi emitorul
E, becul se stinge deoarece baza ºi emitorul au fost aduse la
acelaºi potenþial.
Dacã atingem baza ºi borna pozitivã a bateriei cu degetele Curentul principal circulã între emitor ºi
umede de la aceeaºi mânã, becul lumineazã. Cu cât contactul colector ºi sensul sãgeþii situate în
este mai bun, cu atât becul lumineazã mai intens. Atenþie, emitor indicã sensul fizic al acestui
dacã faci contact direct, fãrã o rezistenþã de protecþie, distrugi curent (pentru tranzistorul npn este spre
tranzistorul! Dacã legi baza la borna negativã printr-o rezistenþã exterior, iar pentru tranzistorul pnp este
de protecþie, becul nu lumineazã. spre interior).
90 Capitolul 4

Dar dacã înlocuieºti tranzistorul acesta cu un

tranzistor complementar, BD 138 (p-n-p), conexiunile
la bornele bateriei trebuie inversate.
Dacã tensiunea U B E este mai micã decât valoarea
de prag (0,6 V pentru tranzistoarele cu plachetã din siliciu
sau 0,2 V pentru cele din germaniu), (fig. ) tranzistorul
rãmâne blocat (IC = 0).

C Tranzistorul prezintã douã stãri de funcþionare

distincte (blocat sau saturat), cãrora le putem ataºa
cifrele 0 ºi 1.
Funcþiile tranzistorului:
þ întrerupãtor electronic (conduce, în regim de
saturaþie, sau nu conduce, în regim de blocare).
Trecerea dintr-o stare în alta (IC = 0 sau IC ≠ 0) este
comandatã de tensiunea aplicatã între bazã ºi emitor
care produce variaþii mici ale curentului de bazã.
þ amplificator de curent (variaþii mici ale curentului
de bazã, ∆IB, produc variaþii mari ale curentului de
colector, ∆IC).
Dacã un tranzistor conduce (se „deschide” din
punctul de vedere al conductibilitãþii), atunci rezistenþa
dintre colector ºi emitor (R CE) scade foarte mult,
tensiunea între bazã ºi emitor (U BE ≅ + 0,6 V la
tranzistoarele cu siliciu, de tip n p n ºi UBE ≅ – 0,6 V la
tranzistoarele p n p) rãmâne practic constantã, iar UCE
devine neglijabilã (zecimi de volt) când curentul I C
atinge valorile maxim admise (notate în cataloagele de
dispozitive semiconductoare) fãrã efect distructiv.

Teme experimentale
1. Realizãm montajul cu emitorul comun pentru
circuitele de intrare ºi ieºire ale tranzistorului T, dupã
schema electricã din fig. . În circuitul colectorului se
conecteazã ampermetrul A, voltmetrul V ºi potenþio-
metrul P (cu R = 30 - 100 Ω).
În circuitul bazã-emitor, selectãm o valoare a
intensitãþii curentului I B < 10 mA prin modificarea
poziþiei cursorului C. Modificã tensiunea UCE, între
colector ºi emitor, din volt în volt, cu ajutor ul
potenþiometrului P ºi noteazã valorile tensiunii UCE ºi
intensitãþii I C , citite la voltmetrul, respectiv la
ampermetrul din circuitul de colector. Reprezintã grafic
caracteristica IC = f (UCE), când IB = const.
2. Montajul din fig. se poate folosi pentru a testa
continuitatea filamentelor becurilor, a firelor electrice,
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 91

a rezistoarelor. Circuitul este bine realizat dacã, la

scurtcircuitarea sondelor, LED-ul lumineazã. LED-ul lumineazã
ºi dacã atingem cele douã sonde cu degetele umede de la
aceeaºi mânã. Montajele de acest gen se aplicã la detectoarele
de nivel al unui lichid conductor, la verificarea continuitãþii
unui conductor sau senzor de inundaþii (LED-ul se înlocuieºte
cu un sistem de alarmã, cuplatã direct sau printr-un releu).

Într-un etaj de amplificare cu un tranzistor în montaj cu

emitorul comun este folosit un tranzistor n-p-n (fig. ). Pentru
polarizarea bazei tranzistorului se foloseºte un divizor de
tensiune compus din rezistoarele R1 ºi R2. În lipsa semnalului
electric de la bornele de intrare 1 – 1’, punctul static de i
funcþionare este situat pe porþiunea liniarã a caracteristicii de
curent IC = f (UCE). Se aplicã un semnal electric de tensiune
ui = U sinωt, unde U<< E, la bornele de intrare 1–1’ ale etajului
de amplificare (peste valoarea U BE , de regim static, se
suprapune componenta de tensiune variabilã în timp). Sã se
exprime dependenþa tensiunii de la bornele de ieºire 2–2’ în
funcþie de valorile instantanee ale curentului de colector, iC,
când K este închis. Condensatoarele electrice lasã semnalul
variabil sã treacã.
(Olimpiada naþionalã de fizicã, 1998)

Rezolvare
Considerãm douã momente de timp, t1 ºi t2, foarte apro-
piate, când la intrarea amplificatorului, la bornele 1–1’, se
aplicã un semnal (peste valorile de regim static) pentru care
sunt satisfãcute ecuaþiile de regim dinamic:

 E = RC (IC + iC ,1 ) + uC E,1 + RE (I E + iE,1 )

 E = R (I + i ) + u
 C C C ,2 C E,2 + RE (I E + iE,2 )

Ultimul termen din cele douã ecuaþii ale sistemului se

reduce dacã scãdem cele douã ecuaþii membru cu membru.
Obþinem: RC∆iC ≈ –∆K+-⇒ u22’ies = –RCiC.

Semnalul electric de ieºire (tensiunea variabilã culeasã

dupã condensatorul Cieºire, la bornele 2-2’) este defazat cu
π radiani faþã de semnalul de intrare (este în opoziþie de fazã) La un montaj potenþiometric (divizor de
ºi amplificat în tensiune (fig. ). tensiune al t.e.m. E ):
E
I di v = ,
R1 + R2
R2
UR2 = E.
R1 + R2
 92 Capitolul 4

4.3. *TRANZISTORUL CU EFECT DE CÂMP.

APLICAÞII

Funcþionarea tranzistorului cu efect de câmp

P purtãtori de sarcinã, electroni sau goluri. Acesta are 3 ter-
William Shockley, John Bardeen ºi
Walter Brattain – premiul Nobel (1956)
pentru cercetãrile lor asupra semicon-
ductorilor ºi pentru tehnologia tranzis-
toarelor bipolare.
Tranzistorul cu efect de câmp – TEC, (în englezã FET –
Field Effect Tranzistor), este un dispozitiv electronic unipo-
lar, la care conducþia este asiguratã de un singur tip de
minale din sârmã (fig. ):
– sursa S – terminal de la care pleacã purtãtorii de sarcini
electrice;
– drena D – terminal cãtre care se îndreaptã purtãtorii de
sarcini electrice;
– poarta G (în englezã, gate= poartã) – terminal care
comandã comportarea tranzistorului.
Conducþia purtãtorilor de sarcinã între surs㠖 drenã are
loc prin canalul semiconductorului, dintre drena-D ºi
sursa-S. Tranzistoarele cu efect de câmp controleazã
intensitatea curentului, care circulã prin canal, prin câmpul
electric determinat de tensiunea de comandã aplicatã între
terminalul porþii-G ºi cel de sursã-S. Existã douã tipuri con-
structive de tranzistoare cu efect de câmp:
– cu poartã joncþiune TEC J (în englezã JFET) realizate
cu canal conductor iniþial;
– cu poartã izolatã, tip Metal-Oxid-Semiconductor, TEC-
MOS (în englezã MOSFET) realizate cu canal iniþial sau cu
canal indus.

Tranzistoare cu efect de câmp cu poartã joncþiune

(TEC J) sunt clasificate dupã tipul de dopare: cu canal tip n ºi
cu canal tip p. Cele douã tipuri sunt complementare atât ca
structurã internã cât ºi ca funcþionare.
La tranzistoarele TEC J cu canal tip n , acesta se creeazã
p prin difuzia a douã regiuni de tip p conectate la terminalul
n n
poartã (fig. ). În schemele electrice, terminalul apare co-
D
nectat numai la una din cele douã regiuni pentru simplitatea
S
reprezentãrii. Intensitatea I D a curentului între drenã ºi sursã
este de ordinul zecilor de nanoamperi atunci când tensiunea
G

p
Poarta G
dintre poartã ºi sursã are valoarea UGS=0.
Tranzistoarele TEC J cu canal tip n sunt frecvent utilizate
Sursa S
Drena D
în aplicaþii. Polarizarea inversã a joncþiunii pn dintre poartã-sursã
n p (UGS<0) mãreºte rezistenþa electricã prin îngustarea canalului,
în urma difuziei electronilor ºi golurilor.
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 93

Intensitatea ID a curentului între drenã ºi sursã scade prin

aplicarea unei tensiuni UGS care polarizeazã invers joncþiunea
dintre poartã ºi canalul conductor (fig. ). Tensiunea poartã-
sursã, pentru care curentul de drenã devine nul, se numeºte
tensiune de blocare Ublocare.
Simbolurile folosite în schemele electronice pentru
TEC J sunt prezentate în figura . Sãgeata din poartã aratã
sensul direct al joncþiunii.
Cea mai utilizatã conexiune este accea cu sursa comunã
porturilor de intrare ºi ieºire, unde portul de intrare este între
poartã ºi sursã, iar portul de ieºire este între drenã ºi sursã.
Parametrii necesari în proiectarea circuitelor electronice
(amplificatoare, oscilatoare etc.) sunt: panta de semnal mic
(transconductanþa gm), în vecinãtatea punctului prezentat în
stânga figurii , ºi rezistenþa de ieºire (sau rezistenþa de drenã
rd) definite de relaþiile:

 ∆I D   ∆UDS 
gm =   ºi rd =  .
 ∆ UGS  U DS = const.

 ∆I D UGS = const.

O familie de caracteristici ID=ID(UDS) este prezentatã în

figura . Analizând o curbã corespunzãtoare unei valori date
a tensiunii UGS, se observã cã la valori mici ale tensiunii UDS
tranzistorul se comportã ca o rezistenþã ohmicã, dependenþa
ID=ID(UDS) fiind liniarã. La tensiuni UDS mai mari, curentul de Creºterea valorii tensiunii U GS îngusteazã
drenã rãmâne aproape constant pe un interval mare al canalul, deci creºte rezistenþa acestuia
valorilor tensiunii UDS. ºi scade ID.
94 Capitolul 4

Tranzistoare cu efect de câmp cu poartã izolatã

Tranzistoarele cu efect de câmp de tip TEC-MOS se
deosebesc de cele de tip TEC-J :
– nu au o joncþiune pn, dar au poarta izolatã faþã de canalul
conductor printr-un strat de dioxid de siliciu (SiO2), astfel încât
intensitatea curentului de poartã este practic nulã, iar a
curenþilor de drenã ºi sursã este practic aceeaºi;
– mai au un terminal, substratul, legat la materialul semi-
conductor pe care a fost realizat tranzistorul.
Poarta G este o sârmã din aluminiu. Conducþia se rea-
lizeazã la suprafaþa substratului de siliciu, între douã zone de
tip opus substratului, sursa (S) ºi drena (D).
Drena ºi sursa de tip n de obþin prin difuzie în materialul
substratului.
a Când se aplicã diferite tensiuni UGS între poartã ºi sursã,
se genereazã un câmp electric între poartã ºi canal, ca într-un
condensator plan.

Tranzistoarele cu efect de câmp de tip TEC-MOS sunt:

– cu canal iniþial (în regim de sãrãcire/îmbogãþire).
Tranzistoarele cu efect de câmp TEC-MOS tip n au structura
din figura . TEC-MOS de tip p sunt similare.
Drena ºi sursa sunt se obþin prin difuzie în materialul
substratului ºi apoi sunt unite printr-un canal îngust, adiacent
porþii izolate.
Când tensiunea dintre poartã ºi sursã este negativã
(UGS < 0), apare regimul de sãrãcire a canalului cu electroni
de conducþie (fig. , a).
Condensatorul format are armãturile: poarta negativã ºi
canalul cu ioni pozitivi (golit de electroni). Intensitatea
b
curentului electric între sursã ºi drenã se anuleazã la o anumitã
valoare Ublocare a tensiunii UGS, numitã tensiune de blocare sau
de prag (ID = 0 pentru UGS < Ublocare).
Când tensiunea dintre poartã ºi sursã este pozitivã
(UGS > 0), apare regimul de îmbogãþire a canalului cu electroni
de conducþie (fig. , b). Conductivitatea canalului creºte
deoarece în canal sunt atraºi mai mulþi electroni de conducþie.
Valoarea intensitãþii curentului electric ID prin tranzistor este
controlatã de tensiunea UGS dintre poartã ºi sursã:

I D = K (UGS − U blocare )2 pentru UGS ≥ Ublocare .

Constanta K depinde de tipul tranzistorului.

 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 95

– cu canal indus (în regim de îmbogãþire) tip n (NMOS)

a
sau tip p (PMOS). La acest tip de TEC-MOS, substratul se
întinde pânã la stratul de dioxid de siliciu, adicã nu existã un
canal iniþial (fig. , a).
Când tensiunea electricã între poartã-sursã este
pozitivã (UGS > 0), în stratul de dioxid de siliciu de
sub electrodul poartã ia naºtere un câmp electric
orientat dinspre terminalul metalic G spre substrat,
câmp care mãreºte concentraþia electronilor de conducþie
în regiunea de substrat de lângã stratul de dioxid de siliciu.
Dacã aceastã tensiune UGS este mai mare decât o anumitã
valoare Ublocare, numitã tensiune de blocare, induce un canal
prin generarea unui strat subþire de electroni în regiunea de
substrat din vecinãtatea stratului de dioxid de siliciu (fig. , b
b). Concentraþia electronilor la interfaþã devine mai mare
decât concentraþia golurilor, adicã s-a inversat tipul de
conductibilitate în canalul indus sub acþiunea câmpului elec-
tric. Având acelaºi tip de conductibilitate între drenã ºi sursã,
se obþine un curent ID cu sensul corespunzãtor polaritãþii UDS.
Simbolurile pentru tranzistoarele TEC-MOS cu canal iniþial
ºi cu canal indus sunt reprezentate în figura . Substratul
indicat de sãgeatã este de obicei conectat intern la sursã.
Uneori existã un terminal separat pentru substrat.

Aplicaþii ale tranzistorului cu efect de câmp

1. Modulaþia în amplitudine (MA) stã la baza transmiterii
radiofonice în benzile de unde lungi, medii ºi scurte. Un
semnal sinusoidal, cu frecvenþa de câþiva MHz, numit
purtãtoare este modulat în amplitudine de cãtre semnalul
sonor cu frcvenþe / < 20 kHz (fig. ). La recepþie, trebuie D
efecuatã operaþia inversã, demodulaþia în amplitudine.
substrat
G canal n
S

D
substrat
canal p
G
S
96 Capitolul 4

2. Comanda tensiunii pe poarta unui tranzistor TEC, în

momentul conectãrii becurilor cu halogen pentru automo-
bile (fig. ), mãreºte durata de utilizare a acestora, deoarece
intensitatea curentului nu mai depãºeºte intensitatea
curentului nominal. Tensiunea creºte lent, în intervalul de timp
t = R1C determinat de rezistenþa R1 ºi capacitatea condensa-
torului C, ca ºi curentul drenã-sursã prin tranzistorul cu efect
de câmp conectat în serie cu becul. Condensatorul se de-
scarcã prin diodã, bec ºi TEC la întreruperea alimentãrii.

3. Amplificarea unui semnal electric de intrare o

tensiune variabilã aplicatã între poartã ºi sursã produce
variaþia tensiunii UGS, de o parte ºi de cealaltã a valorii tensiunii
punctului static de funcþionare ales (P), obþinându-se variaþia
intensitãþii ID a curentului de drenã din figura , deci tensiune
variabilã mare pe rezistenþa de sarcinã, ca semnal de ieºire.
Proiecþiile extremitãþilor tensiunii din portul de intrare,
între poartã ºi sursã, pe axa ID delimiteazã extremitãþile inten-
sitãþii curentului din drenã.
Cea mai utilizatã conexiune este aceea cu sursa comunã
porturilor de intrare ºi ieºire (fig. ). În aceastã conexiune,
portul de intrare este între poartã ºi sursã, iar portul de ieºire
este între drenã ºi sursã.
În circuitele cu tranzistoare TEC, se noteazã tensiunea
cea mai ridicatã a alimentãrii cu UDD, iar tensiunea cea mai
coborâtã a alimentãrii cu USS. Diferenþa UGS - Ublocare joacã un
rol important în comanda porþii tranzistorului MOSFET.
Tranzistorul este considerat „complet” deschis (în starea ON)
la o anumitã valoare a tensiunii UGS, uzual de 10 V, unde se
defineºte intensitatea ID (on ) a curentului.
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 97

4. Comutatorul electronic cu tranzistor MOS este un

dispozitiv de comandã prin intermediul cãruia se aplicã sau
nu se aplicã un semnal de tensiune pe o sarcinã. Rezistenþa
comutatorului trebuie sã fie cât mai micã în starea ON ºi cât
mai mare în starea OFF.
Sã presupunem cã tensiunea sursei de semnal evolueazã
între –5 V ºi + 5 V, rezistenþa de sarcinã are valoarea
Rs = 50 kΩ ºi intensitatea curentului prin sarcinã evolueazã
între -0,1 mA ºi +0,1 mA. tranzistor blocat
Conectãm substratul la un potenþial mai coborât decât a
oricare potenþial din circuit, de exemplu -10 V ºi modificãm
potenþialul porþii între - 10 V ºi +10 V. Cu poarta conectatã la
-10 V, potenþialul acesteia este în orice moment mai coborât
decât potenþialele drenei ºi sursei, care pot fi aduse de cãtre
sursa de semnal numai pânã la –5V (fig. , a). În aceste
condiþii, tranzistorul este tot timpul blocat, rezistenþa între
drenã ºi sursã avînd valori mari, de ordinul GΩ. Rezultã cã
tensiunea pe sarcinã este practic nulã.
Conectãm poarta la potenþialul de + 10 V. În momentul în tranzistor în conducþie
care tensiunea semnalului ajunge la –5 V (fig. , b), atunci b
tensiunea poartã-sursã are valoarea +15 V, iar când tensiunea
semnalului este +5 V, atunci tensiunea poartã sursã scade la
+5 V (fig. , c).
La tensiuni mici între drenã-sursã, tranzistoarele TEC-MOS
se comportã ca rezistoarele, putând fi utilizate ca ºi comuta-
toare analogice. Prin cuplarea a douã tranzistoare comple-
mentare (NMOS ºi PMOS) se realizeazã un comutator analogic
performant (CMOS), disponibil ca circuit integrat, care va fi
analizat în cadrul temei urmãtoare. tranzistor în conducþie
În tehnologia CMOS se realizeazã circuite logice (digitale).
c
Circuitele logice au mai multe
intrãri ºi o singurã ieºire.
Funcþia de transfer este o Intrări x1 y=f(x1,x2,x3)
funcþie booleanã de mai multe x1 x2
variabile. În tabelul de adevãr x3 Tabel de adevăr pentru
x2
sunt valorile tensiunii de ieºire care depind circuite logice: ŞI SAU
numai de combinaþia existentã la un moment x1 x2 x3 x1x2x3 x1Ux2Ux3
x3
dat între semnalele de intrare xi. Fiecãrei t 0 0 0 0 0
variabile binare (0 sau 1) îi corespunde un Ieşire circuit logic ŞI 0 0 1 0 1
nivel de semnal (tensiune sau intensitate de y 0 1 0 0 1
curent). În logica pozitivã, cifra 1 binar se 0 1 1 0 1
Ieşire circuit logic SAU 0 0 1
exprimã prin nivelul de semnal mai mare în 1 0
y 1
1 1 0 0
valoare algebricã, iar cifra 0 binar se exprimã t
1 1 1
1 1
prin nivelul mai mic în valoare algebricã.

Obs Circuitele CMOS au consum de energie mic faþã de circuitele cu tranzistoare bipolare.
Tranzistoarele MOS de putere suportã tensiuni de ordinul a 1000 V ºi intensitãþi de curent
pânã la 70 A, sunt stabile termic.
 98
4.4. *CIRCUITE INTEGRATE
Primul cip (0,7 mm grosime ºi latura
de 30 mm) a fost conceput cu tehnologia
planarã de Robert N. Noyce în 1958.
Cele mai mici cipuri obþinute au
dimensiuni de ordinul 0,1 microni.
a
b
Capitolul 4
*Aplicaþii ale circuitelor integrate
Circuitul integrat este un dispozitiv electronic constituit
din mii sau chiar milioane de tranzistoare, diode, condensa-
toare ºi rezistoare montate pe o plachetã minusculã de mate-
rial semiconductor, numit㠄cip” (fig. ). Acesta este intro-
dus într-o capsulã. Circuitele integrate se conecteazã într-o
reþea electricã prin „pini”.
Amplificatoarele operaþionale (AO) sunt cele mai utili-
zate circuite integrate.
Amplificatorul operaþional cu circuit integrat are douã
borne de intrare (intrarea inversoare notatã cu , denumire
impusã de defazajul de 1800 dintre semnalul de ieºire ºi cel
de intrare ºi intrarea neinversoare notatã cu + ) ºi o bornã de
ieºire (fig. , a). Circuitul mai are douã borne de alimentare
la tensiuni continue, care sunt reprezentate în figura , b.
Pentru simplificare, aceste borne nu vor fi reprezentate în
simbolul utilizat pentru AO, dar prezenþa lor va fi întotdeauna
subînþeleasã. Ne intereseazã comportarea circuitului în
ansamblu ºi nu a componentelor. Circuitul unui AO este for-
mat din douã sau mai multe etaje de amplificare diferenþiale.
Caracteristicile amplificatoarelor diferenþiale :
– Amplificatorul diferenþial are douã ieºiri. Dacã semnalul
util se aplicã pe o singurã intrare, 1 sau 2, observãm cã sem-
nalele culese sunt în opoziþie la cele douã ieºiri, 1 ºi respectiv
2, în ambele cazuri (fig. , a);
– Semnalele parazite (radiaþii provenite din reþeaua de
alimentare) apar cu aceeaºi polaritate, în fazã, pe ambele in-
trãri ºi se anuleazã prin compunere, la fiecare ieºire (fig. , b).
Dacã amplitudinea semnalului util de intrare ar fi egalã cu
amplitudinea semnalului parazit, atunci amplitudinea sem-
nalului util la ieºire este de mii de ori mai mare decât amplitu-
dinea semnalului parazit;
– Dacã pe cele douã intrãri, 1 ºi 2, se aplicã douã semnale
în opoziþie de fazã (defazate cu 1800), observãm cã semnalele
culese sunt compuse, dar cu aceeaºi fazã la cele douã ieºiri
(fig. , c);
– Curenþii de intrare I + ºi I sunt neglijabili, deoarece
rezistenþa de intrare este foarte mare;
– Amplificatorul diferenþial realizeazã amplificare mare a
semnalelor mici ºi permite realizarea unor operaþii matema-
tice (comparare, mediere, derivare, integrare).
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 99

Aplicând o tensiune U + pe intrarea neiversoare ºi o

tensiune U– pe cea inversoare, tensiunea diferenþialã de intrare
în AO va fi:
Ud = U+ – U–, iar tensiunea pe ieºire va avea expresia:
Uieº = A ⋅ Ud = A ⋅ (U+ – U–), undeA este amplificarea.
Dacã U+ = U– , atunci Uieº = 0.
AO în montaj de comparator detecteazã dacã o tensiune
aplicatã la intrare depãºeºte un anumit nivel. La intrarea
inversoare se conecteazã o sursã de tensiune constantã, de
referinþã, iar la intrarea neinversoare se conecteazã o sursã
de tensiune sinusoidalã. Atâta timp cât tensiunea de intrare
Uintr este mai micã decât tensiunea de referinþã Uref, la ieºire
se obþine tensiunea minimã, negativã. La alternanþele nega-
tive ale sinusoidei, la ieºire se obþine nivelul maxim al tensiunii
negative deoarece o micã diferenþã de tensiune între cele
douã intrãri aduce AO, la saturaþie amplificarea având valori
mari (fig. ). Când tensiunea de intrare Uintr este mai mare
decât tensiunea de referinþã Uref, la ieºire se obþine tensiunea
maximã pozitivã.
Conversia analogic-digitalã este un procedeu de transpu-
nere a unui semnal analogic (descris printr-o funcþie liniarã, a a
cãrei variabilã ia valori într-un domeniu continuu) în semnal
digital (descris printr-o funcþie a cãrei variabilã ia alternativ
numai douã valori). Aceastã conversie poate fi realizatã cu mai
multe comparatoare conectate în paralel ºi comparã semnalul
liniar de intrare cu diferite tensiuni de referinþã culese de pe un
divizor de tensiune. Când tensiunea de intrare este mai mare
decât tensiunea de referinþã a unui comparator, atunci apare
un semnal cu nivel mare la ieºirea acelui comparator.

c
100 Capitolul 4

AO poate fi folosit ca amplificator sumator cu n intrãri,

pe care se aplicã tensiunile Uintr,1, Uintr,2,...,Uintr,n ºi genereazã
curenþii cu intensitãþile I1, I2,...,In (fig. ). Intrarea inversoare,
(notatã cu ), este la 0 V.
Curentul total de intensitate I , care circulã prin rezistorul
de rezistenþã Rr, este egal cu suma intensitãþilor I1, I2,...,In, care
circulã prin rezistorii de rezistenþe R1, R2,...,Rn:
I = I1 + I2 + ... + I n .
Observãm cã tensiunea de ieºire Uieº = − IRr ºi
Uint r ,1 = − I1 R1; Uint r ,2 = − I2 R2 ;...; Uint r , n = − I n Rn .

Obþinem relaþia:
Uint r ,1 Uint r ,2 Uint r ,n
Uieº = −( I1 + I2 + ... + I n ) Rr = −( + + ... + ) Rr .
R1 R2 Rn

Dacã toate rezistoarele au aceeaºi rezistenþã electricã:

R1 = R2 = ... = Rn = Rr = R ,
atunci obþinem

Uieº = −(Uint r ,1 + Uint r ,2 + ... + Uint r , n ) .

Suma tensiunilor de intrare are aceeaºi valoare ca

tensiunea de la ieºirea AO, dar de semn opus.
Dacã numai rezistoarele din intrãri sunt identice (fig. )
R
R1 = R2 = ... = Rn , iar Rr =
,
n
atunci tensiunea de la ieºirea AO are valoarea egalã cu media
aritmeticã a tensiunilor de intrare, dar de semn opus:
Uint r ,1 Uint r ,2 Uint r ,n
Uieº = −( + + ... + ) Rr =
R R R
Uint r ,1 + Uint r ,2 + ... + Uint r ,n
=− .
n
Dacã se folosesc rezistoare de valori diferite pentru intrãri
atunci fiecare intrare are o anumitã pondere, în suma din
expresia tensiunii de ieºire, care depinde de raportul
rezistenþelor Rr ºi rezistenþa intrãrii considerate (fig. ):
Rr R R
Uieº = −( Uint r ,1 + r Uint r ,2 + ... + r Uint r ,n ) .
R1 R2 Rn
Una dintre metodele de conversie digital analogic a
sunetului foloseºte un sumator ponderat ale cãrui rezistoare
de intrare au valori ce reprezintã ponderea cifrelor binare.
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 101

Rezistorul cu cea mai micã valoare R corespunde intrãrii

n-1, ponderate binar cu cel mai înalt nivel (2n-1). Dacã n=4,
celelalte rezistoare au valorile 2R, 4R, 8R deoarece corespund
ponderilor binare 22,21,20. Comutatoarele cu sãgeþi de la intrãri
reprezintã comutatoare realizate cu tranzistoare (fig. ).
U U
Uies, D0 = − Rr I0 = − Rr ; Uies, D1 = − Rr I1 = − Rr ;
8R 4R
U U
Uies, D2 = − Rr I2 = − Rr ; Uies, D3 = − Rr I3 = − Rr .
2R R
Un AO poate avea douã amplificatoare diferenþiale conec-
tate între ele (fig. ). Primul amplificator diferenþial primeºte
semnalul care va fi amplificat la ieºire. Ieºirile primului
amplificator diferenþial sunt cuplate cu intrãrile celuilalt ampli-
ficator diferenþial.
Circuitele integrate sunt utilizate în diverse aplicaþii:
scheme care amplificã semnale audio (fig. ) sau
genereazã oscilaþii cu diferite forme ºi frecvenþe (care
depind de timpul în care se încarcã ºi se descarcã conden-
satorul C prin rezistorul R, ca în figura .

*Tehnologii de realizare a circuitelor integrate

Tehnologiile de realizare a circuitelor integrate urmãresc
dezvoltarea într-o structurã tridimensionalã de suprafeþe
conductoare ºi izolatoare a unui numãr de straturi suprapuse,
cu anumite proprietãþi, prin diverse procedee: fotolitografie,
implantare de ioni, difuzie. Realizarea componentelor
electronice ºi conexiunilor în cazul unei tehnologii, se face
prin repetarea de mai multe ori a urmãtoarelor etape:
realizarea unor plachete de siliciu subþiri (0,5 – 1mm);
realizarea componentelor electronice pe plachetele de
siliciu (plachetele se acoperã cu un strat fotosensibil pe care
se deseneazã componentele, sunt expuse la luminã ultravio-
letã, apoi se spalã cu o soluþie care îndepãrteazã materialul
fotosensibil care nu a fost expus luminii); +U(5V-15V)
realizarea conexiunilor electrice între componente;
separarea cipurilor de pe fiecare plachetã; 1 8
Uieş1 k
conectarea cipului cu fire de aluminiu sau de aur cu 2 7
diametre de circa 0,025 mm la pinii (vârfurile metalice) R
Uieş2
capsulei ºi încapsularea; 3 6
testarea dispozitivelor electronice.
4 5
Obs Circuitele integrate sunt numite cipuri deoarece sunt 500pF 10nF
realizate pe cristale mici de siliciu. Aceste tehnologii permit
C t=RC
crearea microprocesoarelor.
102 Capitolul 4

4.5. PROBLEME ªI TESTE PROPUSE

4.5.1.* Probleme rezolvate (pentru
curioºi)
1. Sistemele digitale folosesc semnale cu douã
niveluri pentru a reprezenta cifrele unor numere
binare sau comenzile de tipul deschis / închis (fig. ).
Fiecãrui nivel logic i se asociazã un nivel de tensiune.
Tensiunea micã, de obicei 0 V, reprezint㠄0” logic ºi
corespunde cifrei binare 0, iar tensiunea mare (5 V
sau 15 V, pozitivã sau negativã) reprezintã nivelul „1”
logic ºi corespunde cifrei binare 1.
Considerãm conversia digital analogicã cu
succesiunile de valori codate binar cu 4 cifre (fig. ).
Cifra cea mai puþin semnificativã este D0.
Dacã fiecare valoare binarã succesivã, în
conversia digital analogicã, modificã tensiunea de
ieºire cu 0,1V ºi, respectiv, cu 0,01V semnalul de
ieºire poate fi aproximat printr-o dreaptã?
Rezolvare
Trecem datele din figura în tabelul de mai jos:
Valorile corespunzãtoare tensiunii
în sistem binar în sistem zecimal de ieºire
0000 0 0
0001 1 – 0,1
0010 2 – 0,2
0011 3 – 0,3
0100 4 – 0,4
0101 5 – 0,5
0110 6 – 0,6
0111 7 – 0,7
1000 8 – 0,8
1001 9 – 0,9
1010 10 –1
Folosim datele din tabel pentru reprezentarea graficã
a semnalului de ieºire (fig. ). Dacã treptele graficului
au dimensiuni mici, semnalul de ieºire poate fi
considerat liniar (fig. ).
0000
0001
0010

0100
0101

1000
1001
1010
0011

0110
0111

0000
0001
0010

0100
0101

1000
1001
1010
0011

0110
0111

-0V
-0V
-0,1V -0,01V
 Semiconductoare. Aplicaþii în electronicã 103

2. Considerãm un amplificator de tensiune cu

sursa comunã realizat cu un tranzistor TECMOS cu
canal indus, cu sursa comunã ºi polarizare prin
divizor de tensiune (fig. ). Calculeazã UGS, UDS ºi
amplitudinea tensiunii de ieºire Uieº dacã UDD=20V;
RD =5 kΩ; R1=1 MΩ; R2 =860 kΩ ; ID = 2mA ;
amplitudinea tensiunii de intrare U int =25mV ºi
amplificarea în tensiune AU=69.
Rezolvare
R2
UGS = UDD = 9,25V ; regiune de regiune de
R1 + R2 tranzistor sursã de curent (saturaþie)
U DS = U DD − RD I D = 20 − 10 = 10V ;
Uieº=AUUintr=69.25V=1,73V.
Dacã aplicãm pe poartã o tensiune mai mare decât
tensiunea de blocare, la valori mici ale tensiunii
drenã-sursã UDS, curentul de drenã este aproxima-
tiv proporþional cu tensiunea drenã-sursã, deci
tranzistorul se comportã ca un rezistor.

În semiconductoare, conducþia se realizeazã prin

electroni liberi ºi prin goluri (fig. ). Recapituleazã
aplicaþiile!

4.5.2. Teste cu grad mediu de dificultate

I. Pentru enunþurile de mai jos scrie litera corespun-
zãtoare rãspunsului corect.
1. Printr-o joncþiune pn polarizatã invers curentul invers este:
a) foarte mic; b) foarte mare; c) egal cu zero;
d) identic cu cel din polarizarea directã.
2. Convenþional, unui gol i se atribuie o sarcinã electricã:
a) egalã cu a electronului ºi de acelaºi semn;
b) egalã cu a electronului, dar de semn contrar;
c) mai mare decât a electronului ºi de acelaºi semn;
d) nulã.
3. La mãsurarea tensiunii la bornele unui circuit, volt-
metrul utilizat indicã 10,5 V în loc de 10 V. În acest caz eroarea
absolutã este:
a) 0,5 V; b) –0,5 V; c) 0 V; d) –1 V.
II. Precizeazã tipul redresorului din figura .
104
P 3AF. Semiconductoarele impurificate cu atomi penta-
J.S.Kilby – premiul Nobel (2000) pentru
,,contribuþia sa la realizarea primului cir-
cuit integrat’’.
1A; 2A; 3F; 4F; 5F; 6A; 7A; 8A; 9A; 10A;
11A.
Capitolul 4
III. Pentru afirmaþiile de mai jos selectezi A, dacã apreciezi
cã afirmaþia este adevãratã, ºi F, dacã apreciezi cã afirmaþia
este falsã.
1AF. Golurile sunt echivalente unor sarcini electrice pozitive.
2AF. În semiconductoarele pure supuse acþiunii unui câmp
electric, conducþia intrinsecã se realizeazã prin electroni liberi
ºi goluri.
valenþi, numite de tip n, sunt negative.
4AF. Semiconductoarele impurificate cu atomi trivalenþi,
numite de tip p, sunt pozitive.
5AF. Conducþia în semiconductoare scade la creºterea
temperaturii.
6AF. Conducþia în semiconductoare creºte sub acþiunea
luminii.
7AF. În semiconductoarele impurificate cu atomi trivalenþi
conducþia extrinsecã de tip p este realizatã de purtãtorii de
sarcinã mobili: golurile majoritare ºi electronii minoritari.
8AF. În semiconductoarele impurificate cu atomi pentavalenþi
conducþia extrinsecã de tip n este realizatã de purtãtorii de sarcinã
mobili: electronii majoritari ºi golurile minoritare.
9AF. Diodele redresoare conduc numai când sunt polarizate
direct: potenþialul anodului este pozitiv faþã de cel al catodului.
10AF. Diodele redresoare nu conduc atunci când sunt polarizate
invers: potenþialul anodului este negativ faþã de cel al catodului.
11AF. Circuitele integrate pot fi operaþionale sau logice, dar
sunt constituite dintr-un numãr mare de tranzistoare ºi rezistoare
montate pe acelaºi suport de dimensiuni mici, numit cip.
4.5.3. Test pentru autoevaluare
1. Reprezintã simbolurile pentru un tranzistor TEC J ºi,
respectiv, TEC-MOS.
2. Ce reprezintã iniþialele TEC-J ºi TEC-MOS?
3. Care sunt denumirile terminalelor?
4. Ce este punctul static de funcþionare?
5. Rãspunde cu A (adevãrat) sau cu F (fals):
a. La tranzistoarele JFET cu canal de tip n, tensiunea poartã-
sursã trebuie sã fie negativã.
b. Negativarea porþii faþã de sursã micºoreazã curentul de
drenã.
c. Tensiunea de blocare a tranzistorului este valoarea
tensiunii poartã-sursã care, polarizând invers joncþiunea
poartã-canal, produce anularea curentului de drenã.
d. Relaþia UGS= RSID din figura corespunde polarizãrii
automate a unui TEC-J.
 CAPITOLUL 5

FIZICA NUCLEARÃ

„Orice descoperire fãcutã într-o þarã capãtã imediat dezvoltãri noi în

celelalte þãri, astfel încât toate marile descoperiri ºtiinþifice recente sunt
rezultatul unei colaborãri internaþionale.”
Irène Joliot-Curie
106
5.1. PROPRIETÃÞI GENERALE ALE NUCLEULUI
„Sã facem þãndãri atomul.”
E. Rutherford
Fiecare nucleon, lipit unul de altul,
participã la volumul sferic al nu-
cleului cu volumul propriu incom-
presibil Vo.
Capitolul 5
Caracterizarea nucleelor utilizând
proprietãþile generale ale acestora
Aminteºte-þi! Nucleul este miezul atomului, alcãtuit din
Z protoni ºi N = (A – Z) neutroni, unde Z este numãrul atomic,
iar A este numãrul de masã care reprezintã numãrul de
nucleoni (neutroni ºi protoni). Se folosesc mai multe modelãri
grafice pentru structura nucleelor (fig. ).
Nucleul este încãrcat pozitiv cu sarcina
Q = Ze = Z ⋅ 1,6 ⋅ 10–19 C.
În urma experienþelor de împrãºtiere a particulelor α pe
foiþe metalice subþiri, Rutherford a calculat diametrele
nucleelor: d = 10–15 – 10–14 m.
Speciile nucleare AZ X (nuclizii diferiþilor atomi) diferã prin
numerele de nucleoni. Izotopii sunt nuclizi cu acelaºi numãr
atomic Z, dar cu numere de neutroni N diferite, deci ºi cu numere
de masã A diferite (ex: 126 C, 136 C, 146 C; 11 H, 12 H, 13 H; 168 O, 178 O, 188 O ).
Izobarii sunt nuclizi cu acelaºi numãr de masã A, dar cu
7 N)
numere atomice Z diferite (ex: 146 C, 14
Izotonii sunt nuclizi cu acelaºi numãr N de neutroni, dar
cu numere atomice Z diferite (ex: 146 C, 168 O, 157 N ).
Forþele nucleare sunt forþele de atracþie dintre oricare
nucleoni, mult mai mari decât cele electrice, dar cu razã micã
de acþiune (≈10–15 m). La distanþe mai mari devin neglijabile
faþã de forþele de respingere electricã dintre protoni. Rezultã
cã un nucleon interacþioneazã numai cu vecinii apropiaþi, deci
forþele nucleare sunt forþe de saturaþie. Aceste constatãri au
condus la conceperea modelului nucleului atomic numit
„modelul picãturii de lichid” (fig. ).
Volumul nucleului este proporþional cu numãrul de nucleoni,
deci cu numãrul de masã A, adicã L 0 A = 4 πR 3 / 3 . Rezultã cã
raza R a unui nucleu depinde de numãrul sãu de masã A prin
relaþia R = R0 3 A , unde R0 = 1,45⋅10–15 m, iar densitatea nucleelor
(≈1017 kg/m3) nu depinde de numãrul de nucleoni.
Unitatea atomicã de masã:
1 u.a.m. = 1 u = 1,66 ⋅ 10–27 kg.
Masa nucleelor este practic egalã cu masa atomilor
corespunzãtori acestora, deoarece masa electronilor dintr­un
atom este neglijabilã.
 Fizica nuclearã 107

Spectrograful de masã foloseºte fascicule de ioni cu

sarcina q, obþinuþi de la o incintã încãlzitã, care comunicã
printr-o deschidere îngustã, cu supapã, cu un tub vidat
prevãzut cu doi electrozi.
Ionii cu sarcina q sunt acceleraþi spre electrodul perforat,
apoi sunt selectaþi cei cu aceeaºi vitezã în zona în care
acþioneazã un câmp electric ºi un câmp magnetic, care au
liniile de câmp perpendiculare între ele ºi pe viteza de
deplasare (fig. ).
Ies nedeviaþi doar ionii care au viteza L = E/B, dacã
Felectricã = FLorentz, adicã qE = qLB, continuându-ºi deplasarea
într-o zonã unde acþioneazã doar un câmp magnetic, cu liniile
de câmp perpendiculare pe planul desenului.
Ionii izotopilor au mase diferite mi , deci se vor deplasa Forþa cu care un câmp magnetic de in-
H
pe traiectorii de raze diferite ºi vor ajunge în puncte diferite ducþie B acþioneazã asupra unei particule
ale detectorului. Abundenþa relativã a izotopilor se observã cu sarcina q1, aflatã în miºcare cu viteza
din studierea transparenþei plãcii fotografice sau curenþilor H
L , se numeºte forþã Lorentz. Reþinem
din detectoare plasate în puncte de pe traiectoriile izotopilor. expresia scalarã, fL = q1 . L . B sinα α,
Masele de repaus ale nucleonilor sunt aproximativ egale: → H H
masa protonului m p =1,673 ⋅ 10–27 kg, iar a neutronului ºi expresia vectorialã, f L = q1 ( L × B), a
mn = 1,675⋅10–27 kg. forþei Lorentz.

Poziþiile electronilor dintr-un orbital atomic, în Simbol

Nr. de Masa atomicã
care se gãsesc cu anumite probabilitãþi, sunt masã A M A (în u.a.m.)
reprezentate prin puncte, la diferite scãri (fig. ). 1
n 1 1,008665
Nucleul are dimensiuni mult mai mici decât zona 0

cu dimensiunile reprezentãrii grafice? ªtii cã 1

1H 1 1,007825
1 pm = 10–12 m. 2
1H 2 2,014102
3
1 H 3 3,016049
3
2 He 3 3,016030
4
2 He 4 4,002604
12
6 C 12 12,000000
−10
100pm = 10 m 13
6 C 13 13,003354
14
6 C 14 14,003242
13
7 N 13 13,005739
14
7 N 14 14,003074
16
8 O 16 15,994915
17
8 O 17 16,999133
18
8 O 18 17,999160
108 Capitolul 5

5.2. ENERGIA DE LEGÃTURÃ A NUCLEULUI.

STABILITATEA NUCLEULUI

Energia de legãturã a nucleului*

S-a constatat cã masa unui nucleu MN (cu Z protoni ºi
din N = A – Z neutroni, este mai micã decât suma maselor
nucleonilor Zmp + (A – Z)mn.
Diferenþei de masã
∆m = Zmp + (A – Z)mn – MN
(numitã ºi defect de masã) îi corespunde, conform
formulei lui Einstein, energia
∆E = c2∆m
necesarã desfacerii unui nucleu considerat în repaus în
nucleoni izolaþi în repaus. Aceastã energie numitã energia
de legãturã a nucleonilor în nucleu sau energia de legãturã
a nucleului poate fi definitã ca energia eliberatã la
formarea nucleului din nucleonii componenþi.
Lucrul mecanic efectuat pentru a desface un nucleu
în repaus în nucleoni izolaþi în repaus reprezintã energia
de legãturã a nucleului.
Dacã Eleg > 0, atunci nucleul este stabil, iar dacã
Eleg < 0, nucleul este instabil ºi se dezintegreazã spontan.
Rezultã:
Eleg = Zmpc2 + (A – Z)mnc2 – MNucleuc2 =
. .
=c2[Zmp + (A – Z)mn + Zme – Zme – MNucleu] =
= c2[ZmHidrogen + (A – Z)mn – MAtom],
unde mHidrogen = mp + me,
me – masa de repaus a electronului (mp ≈ 1840me),
MAtom = Zme + MNucleu.
Deoarece masele atomice în repaus MAtom (vezi tabelul)
sunt exprimate în unitãþi atomice de masã (1u = 1,66 ⋅ 10–27 kg),
se calculeazã produsul:
c2u = 9 ⋅ 1016 ⋅ 1,66 ⋅ 10–27 J = 931,5 MeV,
unde 1 MeV = = 1,6 ⋅ 10–13 J.
În fizica nuclearã, energiile se exprimã în MeV
(megaelectron-volþi):
Eleg= 931,5[ZmHidrogen + (A – Z)mneutron – MAtom].
Raportul Eleg/A dintre energia de legãturã Eleg ºi numãrul
nucleonilor A dintr-un nucleu, notat cu B, reprezintã
energia de legãturã medie pe nucleon (fig. ).
 Fizica nuclearã 109

Stabilitatea nucleului
Nucleele stabile au energia de legãturã pe nucleon mai
mare, aproximativ 8,4 MeV/nucleon.
Nucleele instabile sunt nucleele foarte uºoare sau nucleele
grele. S-a constatat cã la toate nucleele instabile cu A > 210,
energia de legãturã este aproximativ 7,6 MeV/nucleon.
Nucleele instabile sunt radioactive (emit spontan particule
alfa, electroni), fisioneazã sau fuzioneazã (fig. ) .
Considerãm cã nucleul X se descompune în particulele
b ºi Y (protoni, neutroni, nuclee de heliu etc):
X → Y + b.
Nucleul este un sistem legat bY, în repaus relativ, cãruia îi
corespunde o energie de repaus negativã faþã de nivelul de
referinþã în care particulele b ºi Y sunt separate una de alta ºi
în repaus.

Folosind diagrama stãrilor energetice (fig. ), obþinem:

Q Sistemul bY legat, aflat iniþial în repaus la nivelul ener-

getic c2M0,bY , este ridicat la nivelul energetic (M0,b + M0,Y)c2
dacã primeºte din exterior energia de legãturã Eleg pentru a
separa particulele b ºi Y, în repaus:
Eleg + c2M0,bY = c2M0,b + c2M0,Y.
Rezultã: Eleg = c2(M0,b + M0,Y – M0,bY) = c2∆M.

R Dacã sistemul legat aflat iniþial în repaus la nivelul

c2M 0,bY primeºte o energie mai mare E > Eleg, atunci particulele
b ºi Y vor fi separate ºi în miºcare:
E + c2M0,bY = c2M0,b + c2M0,Y + Ec,b + Ec,Y = c2Mb + c2MY.

S Observãm cã legea clasicã a conservãrii energiei:

E = Ec,b + Ec,Y + Eleg
se obþine din scãderea relaþiilor de mai sus.

C Dacã Eleg > 0, atunci nucleul este stabil faþã de descom-

punerea lui în particula b ºi particula sau noul nucleu Y.
Dacã Eleg < 0 atunci nucleul este instabil ºi fisioneazã,
spontan în particulele b ºi Y care vor avea energia cineticã
Ec,b + Ec,Y = Eleg.
110 Capitolul 5

a Obs Nu confundãm cantitatea de substanþã (numãrul

de nucleoni) care se conservã cu masa totalã care nu
se conser vã (masa poate fi consideratã mãsura
cantitãþii de substanþã numai în procesele însoþite de
variaþii mici de energie, deci nu în fizica nuclearã).
Dacã în cazul atomului E leg,Atom << c 2 M 0,Atom
(energia de repaus a atomului), atunci obþinem
conservarea masei:
M0,Atom ≈ M0, Nucleu + M0,electroni , adicã ∆M ≈ 0.
În cazul nucleelor:
Eleg Nucleu >> Eleg Atom ºi ∆M ≠ 0.

J În modelul pãturilor nucleare se

considerã cã nucleonii sunt grupaþi în straturi
b succesive de energii diferite, asemãnãtor elec-
tronilor în atom (fig. a).
Pe o pãturã nuclearã pot fi doi protoni sau doi
neutroni (în cuplaj spin antispin). Nucleul cu
A=8 este stabil dacã pãturile sunt complete,
începând cu nivelele energetice mai mici.
Energia de legãturã pe nucleon a unui nucleu cu
pãturi incomplete este mai micã decât a unui nucleu
cu pãturi complete (fig. b).
Datele experimentale confirmã stabilitatea nucleelor
rãspândite cel mai mult în naturã, 42 He, 16 40
8 O , 20
Ca ,
208
82 Pb, la care numãrul de protoni ºi/sau neutroni
este egal cu unul din numerele (magice): 2, 8, 20,
28, 50, 82, 126, gãsite teoretic cu acest model.
Nucleele instabile se noteazã cu asterisc.
J Nuclidul 12
5 B*
obþinut artificial este instabil:
12 *
5B →−10 β +126 C + / .
Prin transformarea unui neutron într-un proton
( 10 n →11 p + −10 β + / ), dupã ce sunt expulzaþi din nu-
cleu un electron ºi particula / , numitã antineutrino,
se ajunge în starea cu 6 protoni ºi 6 neutroni, cuplaþi
câte doi, pe nivelele energetice cele mai mici,
(fig. ). Se elibereazã energia:
∆E = c2(mB – mC) =
= (12,01437 – 12,00000) ⋅ 931,5 MeV ≈ 13 MeV.
 Fizica nuclearã 111

5.3. RADIOACTIVITATEA. LEGILE

DEZINTEGRÃRILOR RADIOACTIVE

Caracterizarea tipurilor de radiaþii nucleare

Majoritatea nucleelor sunt stabile ºi nu emit radiaþii „Eu fac parte din rândul acelora
care gândesc, ca ºi Nobel, cã
electromagnetice sau radiaþii corpusculare. Substanþele cu
oamenii vor folosi noile descoperiri
nuclee instabile care emit spontan radiaþii ºi pierd energie
mai curând spre binele decât spre
nuclearã se numesc radioactive. rãul omenirii.”
Radioactivitatea este proprietatea unor nuclee de a se Pierre Curie
dezintegra spontan prin emisia unor radiaþii alfa, beta sau
gama. În anul 1896, Henri Becquerel a descoperit cã sãrurile
de uraniu emit radiaþii capabile sã impresioneze o placã
fotograficã învelitã în hârtie neagrã. Soþii Pierre ºi Marie Curie
constatã cã ºi alte elemente chimice sunt radioactive ºi cã
procesele radioactive nu depind de condiþiile de presiune ºi
de temperaturã.
Din analiza deviaþiilor în câmpuri electrice ºi magnetice P
s-a tras concluzia cã particulele deviate într-un sens sunt Antoine Henri Becquerel, Marie
încãrcate cu douã sarcini elementare pozitive ºi au masa egalã Sklodowska Curie ºi Pierre Curie – pre-
cu a nucleelor de heliu (simbol α sau 42 α ), particulele deviate miul Nobel (1903) „ca apreciere pentru
în sens invers au deviaþia egalã cu cea a electronilor (simbol β serviciile extraordinare aduse prin
descoperirea radioactivitãþii spontane ºi
sau −10 β ), iar cele nedeviate (simbol γ) sunt radiaþii electro- implicaþiile asupra dezvoltãrii fizicii”.
magnetice cu frecvenþe ºi energii mari (fig. a).
Dezintegrarea radioactivã este procesul spontan prin
care nucleul instabil se transformã într-un nucleu mai stabil,
caracterizat de energie mai micã, în urma emisiilor de radiaþii
(corpusculare sau electromagnetice).
În procesele de dezintegrãri radioactive ale nucleelor se
conservã: sarcina electricã, numãrul total de nucleoni, im-
pulsul ºi energia totalã a sistemului.
Atomul rezultat îºi schimbã poziþia în sistemul periodic al a
elementelor conform unor legi „de deplasare”.

Legile dezintegrãrii radioactive

Q Legea deplasãrii pentru dezintegrãrile 42 α : dacã un
nucleu ZA X emite radiaþie 42 α , se obþine un specimen nuclear
cu numãrul de masã mai mic cu patru unitãþi ºi cu numãrul
atomic mai mic cu douã unitãþi ( A
Z )
X →42 α + ZA −−42 Y (fig. b).
Noul nuclid este deplasat cu douã cãsuþe la stânga în b
tabelul periodic al elementelor.
112 Capitolul 5

RLegea deplasãrii pentru dezintegrãrile - 10 β : dacã

P 0
Frederick Soddy a enunþat în anul 1913
legile deplasãrii (în acelaºi timp cu
Fajans Kasimir) ºi a primit premiul Nobel
în 1921 pentru „contribuþiile sale la
chimia substanþelor radioactive ºi în
domeniul izotopilor”.
un nucleu ZA X emite radiaþie −10 β , se obþine un specimen
nuclear cu numãrul de masã nemodificat (deoarece nu este
expulzat un nucleon), dar cu sarcina pozitivã mai mare cu o
unitate ( A
Z )
X → −10 β + Z +A1 Y .
Deoarece nucleul nu conþine electroni, în dezintegrarea
−1 β trebuie sã acceptãm ipoteza cã un neutron se transformã
într-un proton, care rãmâne în nucleu, în electronul care este
expulzat din nucleu cu diferite energii ºi într-o particulã
expulzatã / , cu masa de repaus nulã ºi fãrã sarcinã electricã,
numitã antineutrino: 1
0n →11 p + −10 β + / . ªi prin dezintegrarea
0
−1 βse obþine un nuclid cu masa ºi energia mai micã decât a
nuclidului iniþial.

S Legea generalã a dezintegrãrii radioactive permite

calcularea numãrului N de nuclee radioactive rãmase
nedezintegrate la momentul de timp t faþã de momentul iniþial
(t0 = 0), când au fost N0 nuclee nedezintegrate:
N = N0e–λt.
Aceastã lege exponenþialã se obþine din proporþionalitatea
vitezei de scãdere a numãrului de nuclee nedezintegrate cu
numãrul nucleelor nedezintegrate:
dN
Obs Momentul în care se va dezin- = λN , −
dt
tegra un anumit nucleu atomic nu poate
unde λ – constanta de dezintegrare radioactivã.
fi prevãzut sau influenþat.
În materialele radioactive, numãrul Separãm variabilele ºi integrãm între momentele t0 = 0,
nucleelor care se dezintegreazã într-un când au fost N0 nuclee nedezintegrate, ºi t, când mai sunt N
anumit interval de timp depinde de na- N t
dN 1
tura ºi cantitatea iniþialã a izotopului
radioactiv.
nuclee nedezintegrate:
N
= −λdt ; ∫
N0
N 0
∫
dN = − λ d t . Rezultã
Timpul de înjumãtãþire reprezintã pe-
rioada dupã care numãrul de nuclee ra- N = N0e–λt,
dioactive se reduce, prin dezintegra-
adicã o descreºtere exponenþialã în timp a numãrului de
re, la jumãtate din valoarea sa iniþialã.
Un anumit izotop radioactiv poate fi nuclee radioactive (fig. ).
identificat prin determinarea timpului N0
propriu de înjumãtãþire, care nu poate fi Acest numãr devine N = dupã un interval de timp
modificat în niciun mod. 2
Radioactivitatea este practic constan- numit timp de înjumãtãþire, T1/2, proprie fiecãrui radionuclid
tã pentru izotopii radioactivi care au tim- (fig. ).
pul de înjumãtãþire foarte mare, de
N0 – ln 2 0,693
ordinul miilor de ani. Rezultã = N0 e λT1 / 2 ºi T1 / 2 = = .
Nucleele radioactive obþinute din dez- 2 λ λ
integrãri formeazã serii radioactive.
 Fizica nuclearã 113

Perioadele (T1/2)
corespunzãtoare
radionuclizilor
numerotaþi pe grafic:

James Chadwick –
fizician englez
(1891-1974) a pri-
mit premiul Nobel
(1935) pentru des-
coperirea neutro-
nului.

Victor Franz Hess a

Tranziþiile care încep cu un radionuclid ºi se terminã dupã primit premiul No-
mai multe dezintegrãri α ºi β cu un izotop stabil formeazã o bel (1936) pentru
serie radioactivã (fig. ). descoperirea radia-
Activitatea radioactivã Λ = λN este mãsura numãrului þiei cosmice.
de nuclee radioactive care se dezintegreazã în unitatea de
timp, unde [Λ] = 1 dezintegrare/s, numitã ºi Becquerel.
Frecvent se foloseºte unitatea de mãsurã
Carl David Ander-
[Λ] = 1 Curie = 1 Ci = 3,7 ⋅ 1010 dezintegrãri/s.
son a primit pre-
Observãm cã ºi activitatea radioactivã scade exponenþial
miul Nobel (1936)
în timp: pentru descope-
Λ = Λ0e–λt. rirea pozitronului.
Radioactivitatea naturalã este caracteristicã nucleelor cu
A > 200 ºi mai rar întâlnitã la celelalte.
Reacþia nuclearã (scrisã simbolic a + X → Y + b) este
un proces de interacþiune dintre o particulã sau nucleu
proiectil a ºi un nucleu þintã X, din care rezultã un nucleu Y ºi
o particulã sau nucleu b, între care se redistribuie protonii ºi
neutronii. Ernest Walton ºi
John Cockcroft
Într-o reacþie nuclearã se conservã:
(1951) au primit
sarcina electricã: (Za + ZX = ZY + Zb), premiul Nobel pentru
numãrul de nucleoni: (Aa + AX = AY + Ab), transmutaþia nucle-
H H H H elor.
impulsul: ( pa + pX = pY + pb ),
energia totalã relativistã:
(m0,ac2 + Ecin,a + m0,Xc2 + Ecin,X = m0,Yc2 + Ecin,Y + m0,bc2 + Ecin,b).
Energia de reacþie:
∆E = c2∆m = c2(m0,a + m0,X – m0,Y – m0,b).
În anul 1934, Frédéric ºi Irène Joliot-Curie au obþinut pentru Contribuþia lor la dezvoltarea fizicii
prima datã radioactivitatea artificialã a unei foiþe de aluminiu secolului al XX-lea a fost uriaºã.
iradiatã cu particule α, emise în mod natural de o sursã Documenteazã-te asupra altor fizi-
27
+ 42 α →10 n +15
30 cieni laureaþi ai Premiului Nobel.
radioactivã, prin reacþia nuclearã: 13 Al P*.
114
Tranziþiile dintr-o serie
radioactivã încep cu un
radionuclid ºi se încheie
cu un izotop stabil de
plumb dupã mai multe
dezintegrãri α ºi β. De ce
se fisureazã recipientele în care se închid
etanº substanþe radioactive de tip α ?
La întrebarea pusã se poate da ur-
mãtoarea explicaþie:
Presiunea creºte datoritã heliului
gazos care ia naºtere în interior. Prin
scãderea numãrului atomic Z cu douã
unitãþi, atomul nuclidului obþinut elibe-
reazã doi electroni care se pot deplasa
liber prin substanþã pânã întâlnesc o
particulã α, ajunsã în repaus dupã ce a
pierdut energia cineticã prin ionizãri, cu
care formeazã un atom de heliu.
Capitolul 5
Radionuclidul de fosfor P* emite spontan o particulã
pozitivã, antiparticula electronului, cu masa ºi sarcina egale
în mãrime cu cele ale electronului, numitã pozitron (simbol
0
+1 β
sau β+): 15
30
P* → +10 β +14
30
Si + / . Prin transformarea unui pro-
ton din nucleu în neutron ºi cu expulzarea unui pozitron ºi neu-
trino (simbol /): 11 p →10 n + +10 β + / , numãrul de nucleoni rãmâne
constant în nucleu, dar Z scade, în acest caz, cu o unitate.
1. La nucleele grele este necesar un numãr mai mare de
neutroni decât de protoni, pentru a mãri distanþele dintre
protoni ºi a micºora forþele de respingere. De ce radiaþiile γ
sunt emise uneori dupã emisii α, iar alteori dupã emisii β?
Rezolvare:
Deoarece astfel se obþine un nucleu într-o stare stabilã
(cu energie mai micã, fig. ). Energia radiaþiei γ emise este
egalã cu diferenþa energiilor celor douã stãri.
2. Un miligram de uraniu 238 92 U emite 12 particule pe
secundã, deci are activitatea Λ = 12 dezintegrãri/s. Considerãm
masa atomului m1 ≈ 238 u. Calculeazã numãrul de nuclee ºi
perioada de înjumãtãþire:
Rezolvare:
Numãrul de nuclee ºi de atomi radioactivi:
m 10−6 kg
N= = -27
≈ 2,5 ⋅ 1018 .
A ⋅ u 238 ⋅ 1,66 ⋅ 10 kg
Λ 12 dez/s
λ= = ≈ 4,8 ⋅ 10 −18 s-1 ⇒
N 2,5 ⋅ 1018
0,693
T1 / 2 = ≈ 4,5 ⋅ 109 ani .
λ
3. De ce nuclizii unei serii radioactive coexistã în naturã?
Rezolvare:
Nuclizii unei serii radioactive coexistã deoarece se ajunge
la un echilibru radioactiv secular când fiecare radionuclid din
serie se dezintegreazã cu o vitezã de dezintegrare egalã cu
cea cu care el se formeazã, adicã activitatea fiecãrui nuclid al
seriei radioactive considerate este aceeaºi: Λ = λN = λ’N’ =
N N’
= λ”N” = const., adicã = = const. Rezultã cã radio-
T1 / 2 T ’1 / 2
nuclidul care se obþine, în echilibru cu radionuclidul din care
provine, are perioada de înjumãtãþire mai micã (T’1/2 < T1/2),
N’
deoarece N > N’. Obþinem relaþia T ’1 / 2 = T1/ 2 .
N
 Fizica nuclearã 115

5.4. INTERACÞIUNEA RADIAÞIILOR NUCLEARE

CU SUBSTANÞA. DETECÞIA RADIAÞIILOR
NUCLEARE. DOZIMETRIE
Efectele interacþiunii radiaþiilor nucleare cu
substanþa „Camera cu ceaþã a fost cel mai ori-
ginal ºi mai minunat dispozitiv în
Radiaþiile nucleare sunt particule elementare ºi fragmente
istoria ºtiinþei.”
nucleare (protoni, neutroni, electroni, pozitroni, particule α) emise E. Rutherford
prin dezintegrãri radioactive ºi reacþii nucleare sau radiaþii
electromagnetice γ (cu lungimi de undã λ < 1 Å) emise în tranziþiile
nucleelor de pe nivele energetice superioare pe nivele inferioare.
Toate tipurile de radiaþii îºi pierd energia cineticã (sunt
atenuate) mai mult sau mai puþin în urma interacþiunilor cu
substanþa. Energia cedatã determinã încãlzirea mediului strã-
bãtut, ca în cazul Soarelui (fig. ).
Efectele radiaþiilor nucleare, produse în urma interacþiunii lor
cu substanþele în care pãtrund, sunt: ionizarea ºi excitarea atomilor,
acþiunea biologicã, impresionarea filmelor fotografice ºi reacþiile
chimice (descompunerea substanþelor, formarea de noi compuºi
etc.). Pentru reducerea acestor efecte, sursele radioactive sunt
stocate în incinte metalice de plumb parafinat (fig. ).
Din tabelul de mai jos se poate constata cã penetraþia este
mai micã în plumb. Intensitatea I0 a radiaþiilor g incidente scade
exponenþial cu distanþa parcursã x ºi devine I = I0e–kx, unde k
este coeficientul de atenuare al substanþei prin care trece.
Interacþiunea cea mai importantã a radiaþiilor încãrcate electric
cu substanþa sunt ionizarea ºi excitarea atomilor mediului. În
aceste procese energia cineticã pierdutã ∆Ec de particule se
converteºte în energie de ionizare sau excitare ºi se genereazã
un numãr de perechi ioni-electroni liberi sau, respectiv, atomi
excitaþi. La recombinarea ionilor pozitivi cu electronii se emit
radiaþii electromagnetice. Dupã ce energia cineticã a particulelor
α devine mai micã decât energia de ionizare, acestea capteazã
electroni ºi formeazã atomi neutri de heliu. Atomii excitaþi se
dezexcitã direct sau printr-o succesiune de nivele intermediare
ºi emit radiaþii în exterior (caracteristice
Tipul de Penetraþia maximã a straturilor de:
substanþei respective) sau acestea sunt
radiaþii aer apã, parafinã plumb
absorbite de atomii vecini (tranziþii neradiative
în exterior), substanþa încãlzindu-se. X 100 m 10 cm 1 mm
α 10 cm 0,1 mm 0,01 mm
C Acþiunea biologicã (somaticã ºi gene- β 1m 1 mm 0,1 mm
ticã) a radiaþiilor depinde de intensitatea γ 1 km 1m 10 cm
acestora, de timpul de iradiere, de mãrimea n >>1 km 1m >>10 cm
suprafeþei iradiate, de tipul de radiaþii.
116 Capitolul 5

Organismul uman este expus iradierilor naturale, pro-

fesionale, medicale (diagnosticãri sau tratamente cu izotopi
radioactivi) ºi efectelor în lanþ ale poluãrii radioactive. Radio-
nuclizii ajunºi în atmosferã, apã ºi sol afecteazã biosfera prin
lanþurile trofice. Prin alimente introducem radionuclizi în or-
ganism. Existã radionuclizi care sunt absorbiþi preferenþial
(stronþiul în oase, cesiul în muºchi, iodul în glanda tiroidã).
Activitatea biochimicã a moleculelor cu atomi ionizaþi sau
excitaþi este perturbatã. Efectele somatice sunt imediate dacã
iradierile depãºesc o anumitã dozã maximã (apar tulburãri
metabolice, înroºirea pielii, hemoragii, infecþii), iar dupã o
perioadã de timp apare leucemie sau cancer. Efectele genetice
depind de mutaþiile produse în celulele reproducãtoare.
În diagnosticarea cu radionuclizi care au perioade mici de
înjumãtãþire, obþinuþi prin reacþii nucleare, se realizeazã tomo-
grafia (radiografierea structurii dintr-un singur plan de profunzime
a plãmânilor, oaselor etc.). Localizarea izotopilor radioactivi este
„marcat㔠pe scintigrafia organului investigat. Scintigrafia este o
metodã de diagnostic a modificãrilor de structurã ale organului
sau þesutului examinat (care prezintã radioactivitate modificatã,
în cazul unor boli), în urma injectãrii intravenoase cu o soluþie
care conþine izotopi radioactivi cu perioade mici de înjumãtãþire.
Aparatul utilizat este compus dintr-un detector cu scintilaþii
conectat la un traductor care produce scintigrame în culori.
Þesuturile tumorale fixeazã foarte slab izotopii radioactivi. În
scintigrafia glandei tiroide normale, radioizotopul de iod 131I este
uniform fixat, iar dacã existã un nodul în lobul stâng al glandei,
atunci se observã cã izotopul nu mai este fixat în acesta (fig. ).
Imaginea pe monitor a scintigrafiei infarctului de miocard (prin
administrare intravenoasã a radioizotopului de taliu 201Tl) nu mai
are culoarea deschisã (în zona ventriculului din stânga) (fig. ).
Radiaþiile emise de unii izotopi radioactivi se folosesc în tra-
tamentul cancerului.

Detecþia ºi mãsurarea radiaþiilor nucleare

Detectoarele de radiaþii nucleare înregistreazã ºi conto-
rizeazã interacþiunile radiaþiilor cu diferite substanþe sau pre-
lucreazã cu un calculator (prevãzut cu interfaþã ºi un program
special) semnalele furnizate de traductoarele detectoarelor
(fig. ).
 Fizica nucleului 117

Contorul cu scintilaþii se bazeazã pe emisia unor cuante

de luminã la dezexcitarea atomilor ciocniþi de particule
încãrcate electric. Fotonii emiºi ajung pe catodul unui
fotomultiplicator din care smulg electroni (fig. ). Aceºtia se
multiplicã prin smulgerea altor electroni de cãtre electronii
acceleraþi în câmpul electric dintre electrozi (dinode) ºi pe
anod ajunge un fascicul intens de electroni. Fiecare scintilaþie
produce un impuls electric. Intensitatea semnalului electric
detectat ºi înregistrat depinde de energia radiaþiei incidente.

Contorul Geiger-Müller se bazeazã pe fenomenul de

ionizare în gaze. La trecerea unei particule încãrcate prin gazul
cu presiune micã (p < 100 torr), din cilindrul de sticlã cu doi
electrozi (anodul – firul central, catodul – pelicula metalicã
depusã pe peretele interior al cilindrului de sticlã) conectaþi la
o diferenþã de potenþial de câteva sute de volþi, se produc
perechi ion-electron (fig. ). Electronii sunt puternic ac-
celeraþi de câmpul electric radial ºi se produc alþi electroni în
avalanºã, astfel încât prin circuit apar un impuls de curent ºi
un impuls de tensiune (de duratã scurtã) pe rezistenþa R, care
este amplificat, înregistrat de un numãrãtor electronic sau
detectat la un difuzor (sub formã de pocnete). Neutronii sunt
detectaþi indirect dacã în contor se gãseºte bor (prin particulele
10 1 4
α rezultate din reacþia neutroni-bor: 5 B + 0 n →2 α +73 Li ).

Detectorii cu cristale semiconductoare se bazeazã pe

fenomenul de formare a perechilor electron-gol în joncþiunile
din cristale semiconductoare. Durata impulsului prin joncþiune
este ∆t ≈ 10–9 s. Prin aplicarea unei tensiuni mici se obþine un
semnal electric a cãrui amplitudine este proporþionalã cu
energia particulelor înregistrate. Aceºti detectori au dimensiuni
mici, se pot folosi pentru studiul proceselor nucleare rapide,
au o bunã rezoluþie pentru determinarea spectrului energetic
al radiaþiilor cu ajutorul calculatorului (prevãzut cu interfaþã ºi
un program special (fig. ).

Emulsiile nucleare detecteazã radiaþiile prin efectul

Personalul tehnic trebuie sã poarte un
fotochimic produs la trecerea particulelor încãrcate elec- dozimetru de control.
tric prin stratul de bromurã de argint, mai gros (50-300 µm)
decât al filmelor fotografice (2-3 µm), dar cu granulaþie mai
micã (0,1 µm faþã de 1-2 µm al filmelor fotografice). Urmele
particulelor ionizante apar dupã developare sub forma unui
ºir de puncte negre: cu cât traiectoria este mai lungã, cu
atât particula a avut energie cineticã mai mare (fig. ).
Înegrirea filmului, developat periodic, de
Urmele lãsate de particulele α sunt mai groase decât ale
la dozimetrul cu film dã informaþii asupra
particulelor β. iradierii purtãtorului.
118 Capitolul 5

Camera cu ceaþã (inventatã de Charles Wilson pentru care

a primit premiul Nobel în 1927) vizualizeazã traiectoriile
particulelor ionizante prin picãturile de apã sau alcool care se
formeazã prin condensarea vaporilor suprasaturanþi din incinta
închisã, pe ionii produºi. Ionii joacã rol de centri de condensare
(vezi manualul de fizicã din clasa a X-a). Aerul devine supra-
2 saturat cu vapori prin cuplarea la o pompã cu piston ºi
Charles Wilson – premiul Nobel (1927) destinderea adiabaticã însoþitã de rãcire. Dacã ºirurile de
pentru camera cu ceaþã. picãturi au aceeaºi lungime, atunci particulele ionizante au
aceeaºi energie. Traiectoriile particulelor ionizante pot fi
fotografiate sau observate clar dacã incinta este iluminatã la-
teral. Dacã se aºazã camera într-un câmp magnetic perpen-
dicular pe direcþia de miºcare a particulelor încãrcate elec-
tric, acestea vor fi deviate. În 1919, Rutherford a fotografiat în
camera cu ceaþã prima reacþie nuclearã ( 42 α +147 N →178 O +11 p )
în locul de bifurcare (fig. ). Urma scurtã ºi groasã este pro-
dusã de nucleul greu al izotopului de oxigen, iar urma lungã ºi
a
subþire este produsã de proton.
Camera cu bule vizualizeazã traiectoriile particulelor
ionizante prin bulele care apar într-un lichid care devine supra-
încãlzit prin scãderea bruscã a presiunii vaporilor de deasupra
lichidului încãlzit peste punctul sãu de fierbere (fiind sub
presiune mare). Bulele apar în jurul ionilor produºi, care joacã
b rolul centrilor de fierbere (fig. ). A fost inventatã de Donald
4
2α +147 N →178 O +11 p Glaser pentru care a primit premiul Nobel în 1960.

Radioprotecþia
c
Radioprotecþia reprezintã sistemul mijloacelor de
reducere a dozei de iradiere umanã sub valoarea permisã de
normele internaþionale prin: ecranarea surselor radioactive cu
substanþe puternic absorbante de radiaþii, mãrirea distanþelor
faþã de sursele radioactive, micºorarea timpilor de expunere
la iradieri, echipamente speciale de lucru etc.
Dozimetria se ocupã cu studiul mãsurãrii radioactivitãþii
din punct de vedere fizic ºi biologic. Dozimetrele sunt aparate
pentru mãsurarea dozelor de radiaþii.
Activitatea unei substanþe radioactive este definitã prin
numãrul de dezintegrãri radioactive în unitatea de timp,
mãsurate în S.I. în becquereli (Bq), care reprezintã o dezin-
tegrare/sec. O unitate toleratã este curie-ul (Ci), care este
definitã prin activitatea unui gram de radiu de 3,7 ⋅ 1010 dezin-
tegrãri/sec. Roentgenul (R) este definit pentru o capacitate de
producere a 2,58 ⋅ 10–4 C/kg aer.
Efectele radiaþiilor asupra celulelor biologice depind de
capacitatea de ionizare a radiaþiilor (X, γ etc.), deci de sarcina
electricã apãrutã în aerul ionizat.
 Fizica nucleului
Tipul radiaþiei
Raze X, γ ºi particule β
Neutroni cu energii mai mici de 10 keV
Protoni ºi neutroni cu energii mai mari de 10 keV
Particule α
Doza absorbitã D este definitã prin energia primitã de
unitatea de masã dintr-un corp de la radiaþiile ionizante
absorbite. Unitatea de mãsurã în S.I. a dozei este gray-ul
(Gy = 1 J/kg). O altã unitate folositã pentru mãsurarea dozei
este rad-ul (1 rad = 0,01 Gy).
Echivalenþa efectelor biologice (gradul de afectare a
þesuturilor biologice) se mãsoarã prin mãrimea H, numitã doza
echivalentã, definitã ca produsul dintre mãrimea dozei absorbite
D ºi factorul de calitate Q, care ia în seamã efectul biologic al
fiecãrui tip de radiaþii, dupã experimentãri ºi statistici: H = DQ,
unde: [H]S.I. = [D]S.I.Q = 1 Sv (Sievert). Rezultã cã 1 Sv de radiaþii
produce aceleaºi efecte asupra organismului, oricare este natura
acestor radiaþii, dar numai 1 Gy de radiaþii β, γ, sau X produce
aceleaºi efecte biologice (deoarece numai ele au acelaºi Q).
Doza echivalentã se mãsoarã ºi în Rem (echivalentul
roentgenului la om): 1 Rem = 0,01 Sv. Iradierea unui român
este limitatã de doza echivalentã anualã H= 1mSv/an (jumã-
tate din valoarea datoratã iradierii naturale), iar a unui angajat
din medii radioactive H= 20 mSv/an.
Poluarea radioactivã (accidentalã sau
sistematicã) este legatã de produsele radioactive
rezultate ºi antrenate de circulaþia atmosfericã.
Poluarea accidentalã apare în urma defectãrii sau
folosirii incorecte a sistemelor de protecþie fizicã
(ecranãri cu straturi absorbante din beton ºi plumb ale
instalaþiilor nucleare). Substanþele chimice radioprotectoare,
administrate înaintea iradierii medicale, au rolul de a micºora
cantitatea de apã din organele radiosensibile ale organismului
uman. Preparatele biologic active sunt administrate dupã o
iradiere medicalã controlatã, pentru refacerea celulelor. Ira-
dierea medicalã, prin intermediul radioizotopilor folosiþi în
diagnosticul ºi tratamentul medical, se întrerupe în cazul unei
iradieri tehnice de nivel ridicat a oamenilor. Iradierea tehnicã
provine de la sursele de radiaþii nucleare: reactoare nucleare,
acceleratoare de particule, armament nuclear. La un accident
nuclear, organismele tinere sunt cele mai sensibile la iradieri,
înregistrându-se mai multe cazuri grave în rândul tinerilor.
Reducerea speranþei de viaþã este provocatã de boala de
iradiere, care se manifestã prin: stare de ºoc, astenie, diaree,
anemie, leucemie, infecþii, deformaþii osoase.
119
Q (factorul de calitate)
1
3
10
20
Radiaþiile sunt aceleaºi,
indiferent de sursã: radiaþii
electromagnetice γ ºi radiaþii
corpusculare (alfa, beta, ne-
utroni, ioni). Aceste radiaþii
invizibile pãtrund în toate
corpurile pânã acolo unde îºi
pierd energia în urma interacþiilor cu
substanþa (prin ionizãri). Sursele natu-
rale de radiaþii sunt: substanþele radio-
active din subsol, apele potabile ºi ra-
diaþia cosmicã.
Existã un fond natural de radiaþii în
care trãim ºi la care organismele s-au
adaptat în perioade lungi de timp. Unele
elemente radioactive pot ajunge în
organismul uman prin apa potabilã, prin
alimente sau prin aerul pe care îl res-
pirãm. Dacã intrã în circuitul metabolic
este necesar sã se foloseascã substanþe
care le eliminã sau le fac insolubile.
Industria nuclearã poate contamina
solul, apa ºi aerul: prin scurgerile de
deºeuri radioactive depozitate impropriu
sau cu ocazia avariilor la reactoarele
nucleare de la centralele electronucleare,
când reacþia de fisiune nu mai este con-
trolatã ºi se elibereazã în mediul natural
izotopi radioactivi. Riscurile se reduc dacã
sunt luate mãsuri eficiente de protecþie la
amplasarea centralelor electro-nucleare ºi
stocarea deºeurilor radioactive.
Radioprotecþia este necesarã oame-
nilor care lucreazã cu surse radioactive
(care produc radiaþii ionizante) ºi vieþui-
toarelor care trãiesc în zone cu centrale
electronucleare în care, în mod acciden-
tal, cresc mãrimile fizice (caracteristice
radiaþiilor) peste valorile standardizate.
Mediul în care trãim conþine surse
naturale ºi artificiale de radiaþii.
120
5.5. FISIUNEA NUCLEARÃ.
REACTORUL NUCLEAR
„Orice teorie pe care o putem con-
strui, pe baza unui model simplu,
este folositoare ca o treaptã în cãu-
tarea unei teorii mai cuprinzãtoare.”
E. Wichmann, Univ. Berkeley
2 un nucleu cu masã mare este ciocnit de un neutron ºi se di-
Enrico Fermi – premiul Nobel (1938) pentru
descoperirea reacþiilor nucleare induse de
neutronii lenþi.
Capitolul 5
Modelarea fisiunii nucleare ºi a reacþiei în lanþ
Nucleele instabile fisioneazã sau emit spontan radiaþii,
pânã când se transformã în nuclee stabile. Aceste dezintegrãri
sunt reacþii nucleare spontane. Anumite reacþii nucleare pot fi
provocate.
ªtii cã pentru a­ºi putea face o idee despre fenomenele
neperceptibile prin simþuri, oamenii îºi creeazã modele. Dar
existã pericolul de a concepe fenomenele nucleare ca
fenomene mecanice ºi de a încerca tratarea lor cu metodele
mecanicii clasice.
Analogia nu trebuie luatã ca o identitate, deci trebuie sã
fim conºtienþi de limitele reprezentãrii prin modele.
Aranjeazã 15–20 de piese ca cele ale jocului de domino
din figura . Piesa care loveºte are rol de proiectil. Folosind
mai multe piese, procesul se autoîntreþine.
Analog, nucleul de uraniu poate fi ciocnit de particula neu-
tron ºi se obþin nuclee mai uºoare ºi alþi neutroni (fig. ).
Neutronul joacã rolul de proiectil care produce ciocnirea
urmãtorului nucleu de uraniu. Încep deosebirile!
Neutronul poate fi „capturat“ de nucleu, deoarece este
neutru ºi nu interacþioneazã electric. Nucleul devine instabil,
deoarece are o energie suplimentarã ºi se „sparge” în douã
nuclee mai mici ºi doi-trei neutroni (fig. ).
Fisiunea nuclearã stimulatã este reacþia nuclearã în care
vide în douã nuclee mai uºoare, cu energie de legãturã pe
nucleon mai mare, ºi doi sau trei neutroni.
 Fizica nucleului 121

Enrico Fermi a folosit particule α pentru a obþine o sursã

de neutroni cu care sã provoace fisiune nuclearã.
Sã considerãm cã în fiecare proces de fisiune a
nucleelor de uraniu rezultã trei neutroni. Dacã dupã
fiecare proces de fisiune doi dintre ei sunt absorbiþi
1n
de nucleele unor substanþe care nu fisioneazã ºi doar 0
un neutron produce fisiunea unui alt nucleu de uraniu, atunci U
procesele se repetã în timp pânã când sunt fisionate foarte
multe nuclee, deci reacþia se întreþine în lanþ (fig. ). Reacþia
de fisiune dintr-un reactor nuclear se autoîntreþine controlat
pânã când se consumã uraniul.

Reactorul nuclear
Primul reactor nuclear a fost construit în anul 1942 de cãtre
Enrico Fermi. În reacþia de fisiune stimulatã a izotopului de
235
uraniu 92 U rezultã un nucleu compus instabil, prin captura
unui neutron lent, din care se rup nuclee cu numãrul atomic
cuprins între 54-56 ºi, respectiv, 36-38:

1 235
0 n + 92 U →236 144 89
92 U* →56 Ba + 36 Kr + 3 ( n) sau
1
0
Turbinã
1 235
0 n + 92 U →236 140 93
92 U* →54 Xe + 38 Sr + 3 ( n) .
1
0

Prin captura unui neutron lent, nucleul de uraniu se

transformã într-un nucleu intermediar (compus) care
oscileazã ca o picãturã de formã alungitã, se gâtuie ºi se rupe
în douã nuclee ºi trei neutroni rapizi, cu energii cinetice mari
(fig. ). Nucleele rezultate sunt instabile ºi emit radiaþii β ºi
γ. Dupã un timp, într-un reactor nuclear se vor gãsi nuclee
radioactive de bariu, kripton, stronþiu etc.
Reacþia în lanþ se întreþine numai dacã masa uraniului
fisionat depãºeºte o valoare criticã (mU,criticã ≈ 1 kg). Neutronii
rapizi, cu energii cinetice mari (Ec > 104 eV) devin lenþi când
energia cineticã scade mult (E’ c < 10 2 eV) în straturile
moderatorilor (apã, parafinã, grafit), care se încãlzesc în urma
ciocnirilor. Prin fisiunea fiecãrui nucleu se elibereazã energie
(≈ 200 MeV). Un reactor nuclear este un sistem complex în
care se produce energie prin reacþii în lanþ ºi controlate, de
fisiune stimulatã cu neutroni.
O centralã nuclearo-electricã are un reactor nuclear în care
se dezvoltã cãldurã prin fisiune nuclearã, un schimbãtor de
cãldurã, generator de aburi, turbine cuplate cu generatoare
electrice (fig. ). Combustibilul folosit în centrala termoelectri-
cã este cãrbunele sau petrolul, iar în cea nuclearo-electricã este
uraniul.
122 Capitolul 5

Printre þevile (tecile) care conþin pastile de combustibil

fisionabil se implanteazã ºi bare de control (fig. ). Acestea
sunt fabricate din materiale care conþin nuclee absorbante de
neutroni (bor, cadmiu). Dacã miezul reactorului se supraîn-
cãlzeºte, atunci barele sunt introduse mai adânc ºi pot opri
reacþia în lanþ deoarece absorb, practic, toþi neutronii ºi reacþia
nu se mai autoîntreþine. Combustibilul fisionabil din reactor
este introdus în apã grea, care este folositã ca moderator ºi
ca agent termic. Apa grea (D2O) absoarbe mai puþini neutroni
decât apa obiºnuitã. Are în structurã nucleul de deuteriu, for-
mat dintr-un proton ºi un neutron, în locul nucleului de
hidrogen. Energia de reacþie nuclearã conduce la ridicarea
temperaturii acestui agent termic. Prin rãcirea agentului termic
se transferã cãldurã apei obiºnuite dintr-un generator de aburi.
Aburii reprezintã un sistem de vapori invizibili ºi picãturi mici
de apã în suspensie care rezultã din condensarea vaporilor
prin rãcire. Prin conducte, aburii cu presiune mare sunt dirijaþi
cãtre paletele unor turbine pe care le pun în miºcare. Fiind
cuplate pe acelaºi ax, turbogeneratoarele electrice (alterna-
toarele) vor produce energie electricã.
Reactorul este prevãzut cu sisteme de protecþie (ziduri
groase de beton) ºi sisteme de siguranþã pentru prevenirea
accidentelor nucleare. Pastilele de dioxid de uraniu (UO2)
folosite în reactoarele de tip CANDU reþin 99% din produºii de
fisiune solizi chiar la temperaturi înalte, iar teaca combus-
tibilului nuclear reþine produºii de fisiune care difuzeazã din
pastilele de combustibil. Atât circuitul cu apã grea folosit pentru
transportul cãldurii, cât ºi anvelopa de beton pot reþine produºii
de fisiune radioactivi.
+ Fisiunea nuclearã este o reacþie exoenergeticã în care nucleele
se scindeazã. Reactorul nuclear este un sistem în care se produce
o reacþie de fisiune nuclearã controlatã. Pierderea controlului
asupra reacþiei nucleare conduce la accidente nucleare cu efecte
dezastroase, ca la explozia unei bombe atomice. În reactorul
nuclear al unei centrale electro-nucleare se autoîntreþine o reacþie
de fisiune nuclearã în lanþ, iar energia eliberatã prin fisiunea
nucleelor este folositã pentru a obþine energie electricã.

Centrala nuclearo-electricã de la Cernavodã

Pe plan mondial, resursele de combustibili clasici
(gaze naturale, cãrbune, petrol) sunt limitate. Opþiu-
nea pentru centrale nucleare reprezintã aproximativ
20% din producþia mondialã de energie electricã. Producerea
energiei electrice în centrale nuclearo-electrice (C.N.E.) se
Canalul Dunãre– bazeazã pe o tehnologie nepoluantã, deoarece nu se mai de-
Marea Neagrã gajã cantitãþi uriaºe de dioxid de carbon în mediul înconjurãtor,
ca la termocentralele electrice unde cãldura se obþine în urma
arderii combustibililor clasici.
 Fizica nucleului 123

În anul 1996, a fost conectatã la reþeaua energeticã

naþionalã prima unitate, din cele cinci, a centralei nuclearo-
electrice de la Cernavodã (fig. ). În anul 2007 s-a mai
conectat o unitate. Cu fiecare unitate în funcþiune obþinem:
700MW (9% din producþia de energie electricã a þãrii noastre);
evitarea importãrii a 1,4 milioane tone pãcurã (echivalentul a
peste 100 milioane $ anual); diminuarea semnificativã a
poluãrii mediului; stabilitatea energeticã a þãrii faþã de sursele
externe de combustibili.
Centrala nuclearo-electricã Cernavodã foloseºte un reactor
nuclear performant de concepþie canadianã (CANDU) care
utilizeazã uraniu natural drept combustibil ºi apã grea ca mo-
derator ºi agent termic. Sistemul CANDU are o reputaþie
internaþionalã prin performanþele atinse ºi conferã un nivel ridicat
de securitate în exploatare. România este singura þarã din fostul
sistem socialist est-european care utilizeazã tehnologie
occidentalã de vârf pentru C.N.E. (fig. ).
Combustibilul nuclear uzat este stocat pe o perioadã de opt
ani în bazinul special de lângã clãdirea reactorului unu. În anul
2002, lângã Cernavodã (la Saligny) a început construcþia unui
depozit intermediar de combustibil uzat, pentru o perioadã de 50 de ani, utilizând tehnologia de
stocare uscatã (fig. ). Dupã scurgerea celor 50 de ani, deºeurile vor fi depozitate definitiv în pãmânt.
În anul 2001, apa grea produsã în România a fost cotatã ca fiind cea mai bunã din lume, având o
puritate de 98,7%. Combustibilul nuclear este produs la Institutul de Combustibil Nuclear Piteºti.
Fasciculele de combustibil sunt testate în reactorul de tip Triga (de concepþie americanã). Din 1998 s-
a defectat numai o teacã (un fascicul) de combustibil din cele 4428 încãrcate în reactor. Cu ajutorul
reactorului Triga se realizeazã radioizotopi (prin reacþii nucleare cu neutroni) ºi radiosterilizarea
produselor medicale (seringi, proteze vasculare, pansamente etc.). Din cauza accidentelor nucleare
din ultimii ani, în rândul opiniei publice mondiale a luat naºtere un curent de opinie care se opune
dezvoltãrii energeticii nucleare.
Faþã de alte tipuri de C.N.E., conceptul CANDU prezintã multe avantaje:
J folosirea uraniului natural (combustibil ce existã din abundenþã, fãrã alte întrebuinþãri,
ºi al cãrui preþ este scãzut);
J necesarul de combustibil este de numai 2600 tone de uraniu natural sub formã de pastile
de dioxid de uraniu UO2 (compactate) pe durata vieþii garantate (30 de ani fãrã reparaþii capitale);
J încãrcarea cu combustibil se face periodic fãrã oprirea centralei nucleare;
J controlul reactorului se face prin introducerea sau scoaterea barelor de control (din cadmiu, bor,
argint) care absorb neutroni ºi regleazã funcþionarea la putere nominalã ºi oprirea (în caz de avarie);
J rãcirea reactorului nuclear în orice condiþii, chiar la pierderea surselor de alimentare cu
energie electricã, prin cele douã bucle independente din interior;
Jasigurarea securitãþii nucleare printr-un ansamblu de mãsuri tehnice ºi organizatorice
destinate sã asigure funcþionarea instalaþiilor nucleare fãrã riscul de accidente nucleare. Rezultã
protecþia: personalului tehnic, a populaþiei, a mediului înconjurãtor împotriva iradierii sau
contaminãrii radioactive;
J sistemul primar de transport al cãldurii realizeazã circulaþia apei grele sub o presiune de 100 de
ori mai mare decât presiunea atmosfericã, la ieºirea din reactor. Acesta este agentul primar de rãcire,
cu o temperaturã de 310oC la ieºirea din reactor ºi 266°C la intrarea în reactor, care circulã prin
canalele de combustibil nuclear în scopul preluãrii cãldurii degajate prin fisiunea nucleelor de uraniu.
124
5.6. FUZIUNEA NUCLEARÃ
„Omul de ºtiinþã este ca muncitorul
ºi ca artistul care încep o catedralã,
dar terminarea ei nu o pot vedea.”
F. J. Curie
Activitatea solarã are un ciclu de 11 ani
2 azot deoarece nucleul de carbon are rol de catalizator al
Hans Bethe
Capitolul 5
Fuziunea nuclearã. Evoluþia stelelor
Energia de legãturã pe nucleon este mai micã la nucleele
uºoare decât la nucleele cu A = 40-140. Procesul prin care se
formeazã un nucleu mai greu din unirea nucleelor mai uºoare,
cu eliberare de energie, se numeºte fuziune nuclearã.
Energia radiatã de stele (fig. ) se obþine prin reacþii de
fuziune la temperaturi foarte mari (107-109 K).
Analiza spectralã aratã cã stelele, ca ºi Soarele conþin mult
hidrogen, heliu ºi cantitãþi mici din celelalte elemente chimice.
Teoriile astrofizicienilor susþin ipoteza cã în Univers pot apãrea
stele noi (la 500-1000 de ani, când norii de gaz ºi praf cosmic
se contractã prin efect gravitaþional, devin fierbinþi ºi radiazã).
Procesul de fuziune nuclearã nu poate fi spontan în condiþiile
întâlnite pe Pãmânt din cauza acþiunii forþelor mari de respingere
electricã între nucleele pozitive, dar a putut fi obþinut în bomba cu
hidrogen, unde încãlzirea iniþialã pentru fuziunea termonuclearã
se realizeazã prin amorsarea unei bombe de fisiune.
În plasme fierbinþi (stare în care atomii sunt ionizaþi),
ciocnirile violente între nuclee produc fuziunea termonuclearã,
cu eliberarea energiei corespunzãtoare defectului de masã
(∆E = c2∆m). Nucleele rezultate o preiau ca energie cineticã,
dar o pierd prin ciocniri cu particulele plasmei ºi astfel tempe-
ratura plasmei se menþine ridicatã. În stelele de tipul Soarelui,
nucleele de hidrogen se apropie unele de altele deoarece au
energii cinetice foarte mari la temperaturi foarte mari ºi fuzio-
neazã în lanþ cu formarea nucleelor de heliu:
( ) ( e) + 2/ 
2 11H +11 H → 2 12 H + 2 0
+1

2  H + H → 2( He) + 2γ
1
1
2
1
3
2  ⇒ 4( H) →
1
1
4
2 ( e) + 2/ + 2γ .
He+ 2 0
+1

3
2He + He → He + 2( H)
3
2
4
2
1
1 
Se elibereazã energia:
∆E = c2∆m = 931,5[4 ⋅ 1,007825 – 4,002604] MeV ≈ 26,7 MeV.
Un alt mecanism de combustie nuclearã în stelele mai
fierbinþi decât Soarele, propus de Hans Bethe, pentru care a
primit premiul Nobel în 1967, a fost denumit ciclul carbon-
reacþiei nucleare de fuziune a patru protoni pentru formarea
unui nucleu de heliu cu emisia a doi pozitroni:
 Fizica nucleului 125

12 1
6 C +1 H →13
7 N + γ;

13 13 0

7 N →6 C + +1 e + /; 
13 1 14 
6 C +1 H →7 N + γ; 
14 1 15 
7 N +1 H →8 O + γ; 
15 15 0 
8 O →7 N + +1 e + /; 
15 1 4 12 
7 N +1 H →2 He + 6 C. 

Când nucleele de hidrogen se vor epuiza, vor fuziona

nucleele de heliu pentru obþinerea beriliului:
4
+42 He →84 Be .
2 He
În urma ciocnirii nucleelor de beriliu cu nuclee de heliu
se poate forma carbonul:
8
4 Be +24 He →126 C* →126 C + γ .

Analog: 12 4 16
6 C +2 He →8 O *
. Pe mãsurã ce cantitatea de heliu
se consumã, steaua ajunge la temperaturi ºi densitãþi uriaºe
prin contracþii gravitaþionale. Sinteza celorlalte elemente poate
avea loc prin reacþii de capturã a neutronilor, urmate de dezin-
tegrãri β. Neutronii apar în exces în stele, prin bombardarea
celorlalte nuclee cu nuclee de heliu:
12 4 (prin reacþii de fuziune), steaua se mã-
6 C +2 He →158 O +10 n →168 O .
Perspectivele utilizãrii fuziunii nucleare ca
sursã de energie a viitorului
În laboratoare se încearcã gãsirea geometriei optime a
unui câmp magnetic puternic variabil care sã realizeze
comprimarea plasmei, ca sã nu atingã pereþii incintei care o
conþine (fig. ). Plasma este obþinutã prin încãlzirea bruscã
a unei picãturi de hidrogen lichid cu un fascicul laser, astfel
încât nucleele sã învingã forþele de respingere electrostatice
ºi sã fuzioneze.
+ Reacþiile de fuziune pot constitui o sursã inepuizabilã de
energie pe Pãmânt, deoarece din apã se poate extrage
deuteriu:
2
+12 H →13 H +11 H ºi 2
+13 H →42 He +10 n .
1H 1H
La fuziunea unui amestec 12 H ºi 13 H cu masa de 1 kg se
degajã energia E = 9 ⋅ 104 MWh.
Munca de cercetare a 2000 de fizicieni ºi ingineri pentru
realizarea, din programul European ITER, are loc sub auspiciile
Agenþiei Internaþionale pentru Energia Atomicã.
Noþiuni de astrofizicã pentru curioºi
Când în centrul unei stele nu mai
existã suficient hidrogen, miezul ei se
contractã. Hidrogenul din zona exterioarã
se transformã, în continuare, în heliu
reºte ºi devine gigantã roºie. Când „com-
bustibilul nuclear” se epuizeazã, steaua
se contractã ºi devine o piticã albã.
Aceastã stea se rãceºte, strãlucirea ei
scade ºi poate deveni o piticã neagrã.
Stelele supragigantice sfârºesc printr-o
implozie (materia cade pe miezul foarte
fierbinte al stelei) urmatã de o explozie
numitã supernovã (fig. ). Materia, vãzutã
în raze γ, este aruncatã în spaþiul cosmic ºi
formeazã, în final, o nebuloasã de gaz. Ul-
tima supernovã a fost observatã la 12.02.
2006, la distanþa de 5000 ani-luminã faþã
de Pãmânt. În locul stelei dispãrute rãmâne
miezul acesteia – cu diametrul de ordinul
kilometrilor ºi cu densitãþi uriaºe – denumit
stea de neutroni (deoarece atomii, puternic
comprimaþi, sunt reduºi la neutroni). Pul-
sarul este o stea neutronicã de la care sunt
recepþionate pulsuri regulate de unde radio.
Dacã masa ei depãºeºte trei mase solare
atunci devine o gaurã neagrã, câmpul
gravitaþional intens al acesteia nu mai lasã
fotonii emiºi sã o pãrãseascã.
126 Capitolul 5

5.7. *ACCELERATOARE DE PARTICULE

„Nivelul ridicat al *Descrierea acceleratoarelor de particule

cercetãrilor experi-
mentale este o con- Reacþiile nucleare pot fi provocate cu particule emise de
diþie necesarã pentru substanþele radioactive. Particulele încãrcate electric pot fi
dezvoltarea fizicii.” accelerate cu ajutorul câmpurilor electrice, pentru a ajunge la
Piotr Kapiþa – pre-
energii suficient de mari încât sã producã noi reacþii nucleare
miul Nobel (1978)
2 pentru cercetãri fun-
din care sã rezulte alte particule.
damentale în dome- Acceleratoarele de particule sunt instalaþii complexe cu
niul fizicii temperatu- ajutorul cãrora se mãreºte energia cineticã a particulelor
rilor joase. încãrcate electric. Dupã forma traiectoriilor descrise de aceste
particule accelerate de câmpuri electrice, acceleratoarele pot
fi liniare sau ciclice.
Acceleratorul liniar este format dintr-un tub lung, vidat,
în care se gãsesc o serie de cilindri metalici montaþi pe axa
tubului ºi conectaþi alternativ la una din bornele unui genera-
tor electric de înaltã frecvenþã ν (fig. ). Între doi cilindri existã
tensiunea U = U0cos2π/t. Particulele emise de sursa S sunt
accelerate în spaþiul dintre doi cilindri consecutivi. Lungimea
Ln a cilindrilor trebuie sã fie calculatã astfe încât timpul de
parcurgere al acestora, cu viteza Ln, sã fie egal cu jumãtatea
perioadei tensiunii oscilante:
L1 L2 Ln T 1
Sursa = =…= = = ⇒ L n = 2/Ln .
S
L1 L2 Ln 2 2/
Energia particulelor de masã m ºi sarcinã electricã q nu se
modificã în timpul miºcãrii prin interiorul cilindrului metalic,
unde câmpul electric este practic nul (ca într-o cuºcã Faraday).
Energia lor creºte numai în câmpul din spaþiul dintre cilindri:
mL12 mL 22 mL12 mL n2 mL n2 −1
= qU0 ; − = qU0 ;…; − = qU0 .
2 2 2 2 2

m L n2 2nqU0
Rezultã = nqU0 ºi L n = , deci
2 m

2 nqU0 n qU0
2/Ln = ⇒ Ln = = n L1 .
m / 2m
Energia cineticã Ec = NqU0 a electronilor care bombar-
deazã þinte din metale grele, dupã ce parcurg N cilindri (dispuºi
pe o lungime totalã de 3,2 km la acceleratorul Stanford din
California, de exemplu), are valoarea 20 GeV. O regãsim ca
energie a radiaþiilor X de frânare, care sunt utilizate în defecto-
scopie nedistructivã sau sterilizare.
 Fizica nucleului 127

Ciclotronul este format din douã jumãtãþi ale

unei cutii cilindrice din metal, cu raza de ordinul
metrilor (fig. ). Au forma literei D ºi sunt numite
duanþi. Sunt aºezate într-un rezervor vidat. Pe cei Ernest Lawrence a in-
doi duanþi se aplicã o tensiune oscilantã de înaltã ventat ciclotronul pentru
frecvenþã /. Sursa de particule încãrcate electric este situatã care a primit premiul
între duanþi. Perpendicular pe suprafaþa duanþilor acþioneazã 2 Nobel în anul 1939.
un câmp magnetic, de inducþie magneticã B, produs de un
electromagnet puternic. În interiorul duanþilor câmpul elec-
tric este nul. Particulele încãrcate electric sunt accelerate
numai în câmpul electric dintre duanþi. În interiorul duanþilor
traiectoria este circularã de razã r. Deoarece viteza creºte dupã
fiecare accelerare între duanþi, raza devine din ce în ce mai
mare. Forþa Lorentz joacã rol de forþã centripetã:
mL 2 mL
qvB = ºi rezultã r = .
r qB
Dacã în timp de o jumãtate de perioadã particula parcurge
un semicerc în interiorul unui duant, câmpul electric dintre
duanþi se inverseazã ºi particula va fi din nou acceleratã între
duanþi. Viteza unghiularã ºi perioada rãmân constante pânã
la viteze relativiste:
Studiul traiectoriei electro-
L qB nilor în betatron poate fi rea-
ω= = .
r m lizat prin aºezarea balonului
Dacã raza exterioarã a duanþilor este R, atunci viteza vidat între douã bobine plate
maximã a particulelor la ieºirea din duanþi este datã de relaþia: parcurse de un curent elec-
tric variabil. Câmpul electric
qBR indus de câmpul magnetic
L max = ωR = .
m variabil al bobinelor este rotaþional ºi
Cu ajutorul ciclotronului nu se pot imprima viteze mari electronii vor fi acceleraþi de-a lungul
unei traiectorii circulare. Aceºtia ajung,
particulelor încãrcate electric, deoarece masa se va modifica
dupã un numãr de rotaþii, la energii de
relativist ºi particulele încãrcate electric vor ajunge între duanþi
ordinul zecilor de MeV. Electronii acce-
într-un moment în care câmpul electric va acþiona în sens leraþi în betatron nu pot atinge energii
invers ºi vor fi frânate (nu mai este satisfãcutã condiþia de foarte mari, deoarece o parte din energie
sincronism). este pierdutã prin radiaþii electromag-
netice. La o energie de 50-100 MeV,
Betatronul este un accelerator ciclic pentru electroni. Prin- radiaþia de sincrotron (emisã de electro-
cipiul de funcþionare este al unui transformator de curent alter- nii acceleraþi circular), situatã în dome-
nativ, cu secundarul format dintr-o singurã spirã circularã. Spira niul vizibil, poate fi observatã pe o direc-
este un colac sau balon vidat în care se injecteazã un fascicul þie tangenþialã la traiectoria fasciculului.
Pentru ca electronii sã pãstreze aceeaºi
de electroni, cu o energie de ordinul zecilor de keV, produºi
orbitã circularã în timpul accelerãrii,
de un tun electronic (T.E.) orientat astfel încât electronii ies
câmpul magnetic este generat de un elec-
cu viteza v0 perpendicularã pe direcþia liniilor unui câmp mag- tromagnet de formã specialã, alimentat
netic (fig. ). de la o sursã de curent alternativ. Acce-
lerarea are loc pe sferturi de perioadã,
electronii fiind captaþi la începutul fiecã-
rui ciclu.
128
5.8. *PARTICULE ELEMENTARE
„În fiecare etapã de dezvoltare a
fizicii, s-au numit elementare acele
particule a cãror structurã nu era
cunoscutã ºi care erau considerate
punctiforme.”
Enrico Fermi, Lecþii de fizicã
a improprii cu trecerea timpului. Protonul ºi neutronul se consi-
b
Capitolul 5
*Caracterizarea ºi clasificarea particulelor
elementare
O particulã poate fi caracterizatã prin proprietãþile ei,
mãsurate prin mãrimi fizice: masa, sarcina electricã, spinul,
timpul mediu de viaþã. Descoperirea radioactivitãþii ºi studiul
reacþiilor nucleare au dovedit cã atomul este alcãtuit din nucleu
ºi electroni. Dupã descoperirea neutronului în 1932, de cãtre
Chadwick, se considerau particule fundamentale cele din
structura atomului: protonii, neutronii (în nucleu) ºi electronii
(care formeazã înveliºul acestuia).
Particulele ºi antiparticulele noi descoperite în radiaþia
cosmicã ºi cele obþinute în laborator, prin reacþii nucleare cu
particule de energii mari, au fost împãrþite în familii, în funcþie
de masa lor de repaus: leptoni, mezoni ºi barioni. Atunci
când o particulã se ciocneºte cu antiparticula sa (de sarcinã
electricã opusã), acestea se anihileazã reciproc, generând doi
fotoni γ (fig. ). Fizicianul Gell-Mann a propus în anul 1963
un model pentru care s-a i acordat premiul Nobel în 1969, prin
care proprietãþile particulelor elementare cunoscute (peste
200), cu excepþia leptonilor, pot fi explicate dacã acceptãm
ipoteza cã sunt alcãtuite din quarcuri (fig. a). Cuvântul
„quark” este lipsit de vreo semnificaþie, deoarece Gell-Mann
a considerat cã denumirile folosite anterior s-au dovedit
derã combinaþii ale acestor particule elementare ipotetice, cu
sarcini electrice fracþionare, e/3 sau 2e/3, numite quarcuri.
Interacþiunile dintre quarcuri sunt mediate prin schimbul unor
particule ipotetice, numite gluoni (fig. b).
Bosonii (fotonul, gluonul ºi mezonii) sunt particule de
câmp cu spinul întreg (s = 1 sau s = 0). Nu li se aplicã principiul
lui Pauli. În afarã de bosoni, toate celelalte particule au spinul
semiîntreg (s = 1/2) ºi sunt numite fermioni (li se aplicã princi-
piul lui Pauli).
Pânã în 1975, când s-au descoperit particulele τ, leptonii
erau cele mai uºoare particule (leptos – uºor, în limba greacã).
Au spinul s = 1/2. Barionii au masã mare ºi sunt formaþi din 3
quarcuri (baros – greu, în limba greacã).
Mezonii au masa intermediarã ºi sunt formaþi dintr-un
quarc ºi un antiquarc (fig. ).
Hadronii (mezonii ºi barionii) interacþioneazã prin forþe tari.
 Fizica nucleului
Fiecare hadron este compus din 2-3 quarcuri ºi antiquarcuri.
1 MeV este energia care corespunde unei mase de repaus
m0 = 1,77 ⋅ 10–30 kg.
Antiparticulele ºi antiquarcurile au sarcinã
electricã de semn schimbat faþã de particulele ºi
quarcurile pereche. Sarcina quarcurilor este o fracþie
din sarcina elementarã. Când se combinã douã
quarcuri u, fiecare având sarcina +2e/3 ºi un quarc d cu sarcina
–e/3, rezultã un proton cu sarcina +e.
O pereche quarc-antiquarc se combinã într-un mezon ºi
nu se anihileazã ca perechile particulã-antiparticulã.
Teoriile fizice folosite în studiul fenomenelor fizice explicã
interacþiunile cunoscute prin patru tipuri de forþe:
 Forþele tari acþioneazã între nucleoni ºi între quarcuri
(leagã neutronii ºi protonii în nuclee ºi quarcurile în
particule elementare), au razã de acþiune < 10–15 m;
particula de schimb virtual în cuplajul nucleonilor este
mezonul π, iar între quarcuri este gluonul.
‚ Forþele electromagnetice acþioneazã între toate particu-
lele cu sarcini electrice, au razã de acþiune infinitã, scad
invers proporþional cu pãtratul distanþei, asigurã legãtura
între atomi ºi între nuclee ºi înveliºurile electronice ale
acestora; interacþiunea între douã particule este mijlocitã
de fotonul emis ºi absorbit de acestea.
ƒ Forþele slabe acþioneazã între leptoni ºi sunt responsabile
de dezintegrãrile radioactive de tip β în care apar neutrini;
au raza de acþiune < 10–18 m; particulele de schimb vir-
tual sunt bosonii W± ºi Z0, detectaþi prin produsele
dezintegrãrii (1983).
„ Forþele gravitaþionale acþioneazã între toate particulele,
au razã de acþiune infinitã, scad invers proporþional cu
pãtratul distanþei; se presupune cã particula de schimb
virtual este gravitonul (particulã de câmp ipoteticã).
Interacþiunea slabã determinã dezintegrarea β, care nu
implicã nucleul în întregime, ci doar nucleonii individuali.
Procesele de dezintegrare β pot fi descrise prin analogie cu
procesul de emisie de fotoni de cãtre atomi sau nuclee, în
sensul cã leptonii emiºi (pozitronul ºi electronul) se formeazã
chiar în momentul emisiei lor din nucleu (vezi a):
1
0 n →1 p + 0 β + / e ; 1 p →1 n + 0 β + / .
1 −1 1 0 1 e
Neutrinii sunt particule considerate fãrã masã, foarte greu
de detectat. Existã trei tipuri de neutrini sau „neutrino”: elec-
tronic, miuonic ºi taonic.
129
Hideki Yukawa – pre-
miul Nobel (1949)
pentru descoperirea
mezonilor.
a 10–15 m
b
În anul 1934, Yukawa a
explicat interacþiunea tare
(dintre doi nucleoni) printr-un
schimb de pioni virtuali.
Interacþiunea la distanþã
dintre douã particule de sub-
stanþã se face prin interme-
diul unei particule virtuale, pe care o
particulã de substanþã o emite, iar cealaltã
o absoarbe (analog jocului de tenis, unde
mingea transferã energie ºi impuls de la
un jucãtor la altul, fig. b). Particulele
asociate unui câmp se numesc particule
de câmp sau cuante de câmp.
Ipoteza cã hadronii sunt combinaþii
de quarcuri ºi antiquarcuri cere sã existe
o cuantã de câmp, numitã gluon, ana-
loagã fotonului din interacþiile electro-
magnetice. Schimbul de gluoni între
quarcuri asigurã legãtura acestora în
interiorul unui hadron. Gluonii nu existã
în stare liberã. Fiecare quarc emite gluoni
care sunt absorbiþi de un alt quarc.
Particulele de schimb virtual asociate
câmpurilor, care mijlocesc cele patru
tipuri de interacþiuni dintre fermioni (par-
ticule cu spinul 1/2) se numesc bosoni.
Bosonii cu masa de repaus nulã sunt:
fotonul, gluonul ºi gravitonul, iar cei cu
masa nenulã sunt mezonii. Gluonul este
o particulã virtualã (bosonul asociat
câmpurilor de forþe tari).
130 Capitolul 5

Sistematica particulelor ºi antiparticulelor elementare*

Masa m0 Timpul de viaþã
Familia Numele Simbolul Sarcina
(MeV/c2) (s)
Bosoni γ 0 0 ∞
foton
(fãrã masã g 0 0 ∞
gluon
de repaus; W + ;W–; +; – ; 8 . 104; <10-24
W + ;W–; Z0
au spinul Z0 0 9 . 104 <10-24
graviton
întreg) 0 ?
Leptoni
(au spinul Neutrino:
• electronic; νe, ν e 0 0 ∞
s = 1/2) νµ, ν µ
• miuonic; 0 0 ∞
• taonic. ντ, ν τ 0 0 ∞
Electron e± ±e 0,5110 ∞
Miuon µ± ±e 105,7 2,20 ⋅ 10–6
Taon τ± ±e 1784 2,91 ⋅ 10–13

Hadroni: π± ±e 39,6 2,60 ⋅ 10–8

• mezoni Pion
π0 0 135,0 0,84 ⋅ 10–16
(bosoni cu
masã de K± ±e 493,7 1,24 ⋅ 10–8
Kaon
repaus; K0 0 497,7 0,89 ⋅ 10–10
au spinul ∆± ±e 1869 10,6 ⋅ 10–13
Delta
s = 0) ∆0 0 1865 4,2 ⋅ 10–13
n i p +e 938,3 >1,6 ⋅ 1032 ani
Proton
c leo
Neutron nu n 0 939,6 887
• barioni Lambda Λ0 0 1116 2,63 ⋅ 10–10
Σ+ +e 1189 0,8 ⋅ 10–10
hiperoni

(au spinul
Sigma Σ0 0 1193 7,4 ⋅ 10–20
s = 1/2)
Σ– –e 1197 1,48 ⋅ 10–10
Xi Ξ0 0 1315 2,90 ⋅ 10–10
Ξ– –e 1321 1,64 ⋅ 10–10
Omega Ω– –e 1672 0,82 ⋅ 10–10
EXEMPLE
Quarcuri sus (up) u +2e/3 340
mezoni π+ ud
jos (down) d –e/3 340
π– ud
farmec (charm) c +2e/3 1500
K+ us
straniu (strange) s –e/3 520 K– us
vârf (top) t +2e/3 22500
barioni p uud
bazã (bottom) b –e/3 circa 5000 n udd

* dupã Jones/Childers (Physics – Contemporary college 2001 update)

 Fizica nucleului 131

S-a reuºit unificarea teoriei interacþiunii electromagnetice

ºi a celei slabe, sub numele de interacþiune electro-slabã. În
anul 1979, S. Glashow, A. Salam ºi S. Weinberg (fig. ) au
considerat cã la distanþe mici interacþiunea slabã este com-
parabilã ca intensitate cu cea electromagneticã. Conform
acestei teorii, raza ei micã de acþiune implicã o particulã de 2
câmp (mediatoare de interacþiune) de masã mare. În 1983 au
fost descoperite particulele W± ºi Z0, cu energii apropiate de
valoarea 100 GeV, care au confirmat teoria. Particula care îºi
aºteaptã confirmarea sau infirmarea este gravitonul, particulã
care ar media interacþiunea gravitaþionalã, dar care încã nu a
putut fi detectatã ºi deci rãmâne ipoteticã.
În concluzie, în acest secol aºteptãm alte teorii ºi experi-
mente din domeniul particulelor elementare.

Impactul utilizãrii tehnologiilor nucleare

asupra societãþii ºi naturii (lecturã)

„Ne putem pune întrebarea dacã omenirea are 2

foloase de pe urma aflãrii secretelor naturii , dacã este maturã
Murray Gell-Mann – premiul Nobel
pentru a profita de binefacerile acestora sau dacã aceste
(1969) ,,pentru contribuþiile ºi descope-
cunoºtinþe îi pot dãuna.” ririle cu privire la clasificare particulelor
Pierre Curie – premiul Nobel 1903 elementare ºi a interacþiunilor acestora’’.
Ai sentimentul de bucurie pentru încã o cucerire ºtiinþificã
sau de fricã faþã de un potenþial efect distrugãtor al acesteia?
Experimentele nucleare au fost limitate prin convenþii
internaþionale. Armamentul nuclear consumã sume uriaºe din
bugetele þãrilor. Bomba nuclearã face parte din grupa armelor
de distrugere în masã. Explozia este produsã de o reacþie de
fisiune nuclearã în lanþ, necontrolatã.
Dacã mase mai mici (subcritice) de elemente radioac-
tive fisionabile sunt puse în contact prin acþiunea unui focos
chimic, se ajunge la depãºirea masei, numitã criticã, a ele-
mentului radioactiv folosit, ceea ce declanºeazã o explozie
nuclearã în lanþ necontrolatã. Se degajã o energie comparabilã
cu cea a exploziei a mii de tone de dinamitã (fig. ).
O explozie nuclearã este însoþitã de:
• luminã orbitoare în cele mai întunecate unghere;
• cãldurã care topeºte acoperiºurile caselor;
• undã de ºoc, care distruge totul pe o razã de zeci de kilometri;
• ploaie radioactivã;
• contaminare radioactivã a aerului, solului ºi apelor (cenuºa ºi praful radioactiv ale „ciupercii
nucleare” sunt împinse la mari distanþe contaminând biosfera).
Substanþele radioactive ca stronþiul, cesiul, iodul, ajung în apa mãrilor, oceanelor, lacurilor,
râurilor ºi sunt concentrate ulterior în plante ºi animale (alge, plancton, peºti, moluºte, crustacee),
care devin radioactive. Tulburãri importante apar în urma contaminãrii ierburilor pãscute de vite,
oi, care concentreazã în laptele lor izotopii radioactivi. Legumele ºi zarzavaturile (roºiile, varza,
132
2 Prin securitate nuclearã se înþelege ansamblul de mãsuri
Suedezul Alfred Nobel este fondatorul
premiilor anuale pentru realizãri
remarcabile în cinci domenii de activitate:
fizicã, chimie, medicinã, literaturã ºi
promovarea pãcii în lume. ªtiai cã Nobel
a descoperit dinamita? Nobel a crezut cã
invenþiile lui vor fi folosite în scopuri
exclusiv paºnice. Prin testamentul întoc-
mit în 1895, el îºi lasã întreaga avere
fundaþiei ce-i poartã numele.
Contribuþia fizicienilor laureaþi ai pre-
miului Nobel la dezvoltarea tehnologiei
a fost importantã.
Capitolul 5
salata, ridichile) concentreazã ºi ele substanþe radioactive.
Stronþiul se fixeazã în oase ºi provoacã leucemii, cesiul se fixeazã
în muºchi, iodul în glanda tiroidã.
Creºterea radioactivitãþii mediului în urma experien-
þelor nucleare a dus la modificarea florei ºi faunei actuale
(maturizãrile sunt încetinite, scade longevitatea etc.). Din cauza
acumulãrilor lente, efectele pe plan genetic ºi morfo-fiziologic
sunt resimþite chiar ºi dupã 2–3 generaþii.
Degradarea solului este legatã ºi de depozitarea deºeuri-
lor radioactive ºi a reziduurilor de la decontaminãrile radioac-
tive (ale armamentului ºi echipamentelor de protecþie folosite
de armatã sau de populaþia civilã), care ajung dupã un timp în
apa freaticã. Problema vitalã a omenirii este legatã de reduce-
rea riscului nuclear prin eliminarea armamentului nuclear.
Omul a creat armele nucleare, iar reversul poate fi acela cã
ele îl pot desfiinþa ca specie. Într-un rãzboi nuclear nu existã
învingãtori, ci doar învinºi. La ce concluzie ai ajuns?
Ai auzit de accidente nucleare de mai puþine ori decât de
accidente de circulaþie. Se întâmplã rar, dar atunci când se
întâmplã sunt implicaþi mulþi oameni ºi multe þãri. Creºterea
riscului de contaminare radioactivã a mediului este legatã de
sursele de contaminare din instalaþiile nucleare energetice
(reactoare nucleare folosite pentru cercetare ºi producere de
izotopi radioactivi sau centrale nucleare, fig. ). În cazul unei
explozii nucleare, reacþia de fisiune devine necontrolatã.
Efectele pierderii controlului reacþiei de fisiune dintr­o
centralã nuclearã sunt reduse prin: folosirea tehnologiilor noi
care asigurã sisteme de etanºare, rãcire a miezului ºi oprirea
reactorului în caz de avarie; procurarea echipamentelor de
protecþie ºi aparaturii de control al nivelului de radiaþii; cerce-
tarea ºtiinþificã la nivel de vârf pentru utilizarea corectã a produ-
selor radioactive, de supraveghere, monitorizare (fig. ).
tehnice ºi organizatorice destinate sã asigure funcþionarea
instalaþiilor nucleare în condiþii de siguranþã, sã previnã ºi sã
limiteze deteriorarea echipamentelor ºi sã ofere protecþie
împotriva iradierii sau contaminãrii radioactive: personalului
tehnic, populaþiei, mediului înconjurãtor ºi bunurilor materiale.
Conceptul CANDU are la bazã strategia de „apãrare în adân-
cime”, care constã în conceperea unui sistem de bariere fizice
în calea emisiilor de radiaþii.
Personalitatea fizicienilor laureaþi ai premiului Nobel pentru
fizicã, amintiþi în manual, au avut un efect în motivaþia pentru
întocmirea de potofoliu individual? Contribuþia lor la dez-
voltarea fizicii ºi a tehnologiilor secolului al XX-lea a fost uriaºã.
 Fizica nucleului 133

Posibile efecte ale utilizãrii armamentului

nuclear de fuziune (lecturã)
Exploziv
Pentru a iniþia reacþiile de fuziune în bomba cu pentru
hidrogen, cunoscutã ºi sub numele de bomba termonu- amorsare
clearã, sunt necesare temperaturi ridicate obþinute prin Bombă
amorsarea unei bombe de fisiune (vezi ). Armele de fisiune
nucleare (bomba atomicã, bomba cu hidrogen ºi bomba Bombă
cu neutroni) au cel mai puternic efect distructiv, dintre de fuziune
armele de distrugere, determinat de energia obþinutã prin
reacþia nuclearã de fisiune sau prin reacþia nuclearã de
fuziune. Întrebuinþarea lor într-un eventual rãzboi pericli-
teazã existenþa vieþii pe Pãmânt (vezi ).
Specialiºtii militari din S.U.A., Rusia, Franþa au susþinut
cã experimentele nucleare sunt necesare pentru realizarea
unor noi arme nucleare pentru distrugerea unor buncãre
sau pentru a informa lumea despre capacitatea lor. China,
India ºi Iran argumenteazã cã sunt o modalitate de utilizare
paºnicã a energiei nucleare. În 1954, o bombã cu hidrogen
de 15 megatone a fost detonatã de Statele Unite pe insula
Bikini din Oceanul Pacific, provocând cea mai puternicã
contaminare radioactivã. A fost de 1000 de ori mai puternicã
decât bombele atomice care au cãzut asupra oraºelor
Hiroshima ºi Nagasaki în anul 1945, iar norul produs de
bombã a ajuns la un diametru de 100 de kilometri, în 10
minute. Ameninþarea cu rãzboiul nuclear a crescut datoritã
proliferãrii acestor arme. Pânã în prezent s-au efectuat peste
2.000 de teste nucleare:

– S.U.A 1.030 ( Nevada, Oceanul Pacific- Bikini);

– Uniunea Sovieticã (Rusia) 715 ( Novaia Zemlia);

– Franþa 210 ( sudul Oceanului Pacific);

– Marea Britanie 45 ( Australia, sudul Oceanului Pacific);

– China 43 (Tibet, sudul Oceanului Pacific);

– Pakistan 6;
Explozie
– India 4.

Tratatul de interzicere totalã a experienþelor nucleare,

adoptat de Adunarea Generalã a Naþiunilor Unite la 10
septembrie 1996, a fost ratificat ºi de România.
134 Capitolul 5

Informaþii actuale referitoare la

particulele elementare (lecturã)*
Scopul teoriilor fizicii este de a explica mai multe feno-
mene fizice diferite cu ajutorul unui numãr redus de principii
simple. Teoria gravitaþiei unificã cerul cu pãmântul – prin ideea
cã aceleaºi legi guverneazã ºi planetele în miºcarea lor ºi
cãderea pe Pãmânt. Imagineazã-þi cã brusc, Soarele dispare
complet. Din teoria lui Newton rezultã cã planetele ar începe
brusc miºcarea în spaþiu pe direcþia tangentã la orbitele lor,
deoarece forþa gravitaþionalã se considera cã acþioneazã
instantaneu de-a lungul oricãrei distanþe.
Razele Soarelui parcurg în câteva minute aproximativ
150 milioane de km pânã la Pãmânt. Deoarece nici gravitaþia
nu se propagã mai repede decât viteza luminii, Pãmântul poate
pãrãsi orbita înainte ca întunericul rezultat din dispariþia
Soarelui sã ajungã la ochii noºtri (fig. )?
Einstein a susþinut cã cele trei dimensiuni ale spaþiului ºi
dimensiunea timpului sunt unite într-o singurã structurã de
spaþiu-timp. Deformarea sau curbarea structurii spaþiu-timp,
în geometria cu patru dimensiuni, creeazã gravitaþia. Pãmântul
se menþine pe orbitã pentru cã urmeazã curburile din structura
spaþiului cauzate de prezenþa Soarelui. Einstein a numit aceas-
tã imagine nouã a gravitaþiei „relativitatea generalã”. Catastrofa
dispariþiei Soarelui produce unde gravitaþionale care se depla-
seazã pânã la Pãmânt, cu viteza luminii, ºi atunci se schimbã
traiectoria. Teoria relativitãþii generale (1916) a lui Einstein,
ilustreazã macrouniversul ca o þesãturã elasticã pe care o pot
deforma ºi întinde stelele ºi planetele (fig. a). Aceste defor-
mãri ºi curburi creeazã ceea ce simþim a fi gravitaþie. Atracþia
gravitaþionalã ce þine Pãmântul pe orbitã în jurul Soarelui este
consecinþa faptului cã planeta noastrã urmeazã curburile ºi
contururile pe care Soarele le creeazã în structura spaþialã.
Considera chiar o structurã neobiºnuitã a spaþiului, numitã
„gaurã de vierme” (un tunel ce poate lega regiuni îndepãrtate
a ale spaþiului, ca în fig. b).
Maxwell a unificat electricitatea ºi magnetismul în 4 ecuaþii
care decriu interacþiunile electrice ºi magnetice cu singurã
forþã, numitã electromagneticã.
Dupã anul 1920, fizicienii au dezvoltat teoria numitã
mecanicã cuanticã, care putea doar sã calculeze probabi-
litatea uneia din posibilitãþi, la nivel atomic sau cuantic. Ima-
ginea spaþiului în care totul se comportã în mod definit este
înlocuitã cu o structurã imprecisã a spaþiului.
b
*dupã scenariul lui Brian Greene al filmului The Elegant Universe
Strings theory
 Fizica nucleului 135

Mecanica cuanticã descrie forþa nuclearã tare care leagã

nucleonii (protonii ºi neutronii) în nucleul fiecãrui atom ºi
forþa nuclearã slabã cu raza de acþiune de ordinul 10 18m,
care permite transmutarea nucleonilor, în cazul dezintegrãrilor
radioactive. La nivel cuantic, forþa de gravitaþie este neglijabilã
în raport cu aceste forþe.
Gãurile negre ale cosmosului sunt regiuni din zona stelelor
cu o cantitate enormã de materie concentratã într-o zonã micã,
cu un câmp gravitaþional de intensitate aºa de mare, încât nici
fotonii luminii nu pot scãpa de forþa sa gravitaþionalã (fig. ).
Einstein a încercat sã unifice aceste patru forþe funda-
mentale într-o singurã teorie, dar nu a reuºit.
Forþele pot fi explicate prin particulele de forþã schimbate
între particule de materie. De exemplu, pentru forþele
electromagnetice, aceastã particulã de forþã este fotonul. Cu
cât se transferã mai repede fotonii, cu atât mai puternicã este
interacþiunea. Acest schimb al particulelor mesagere creeazã
ceea ce simþim a fi forþa.
Experimentele au confirmat aceste concepte noi legate
de particulele elementare atât pentru forþa nuclearã puternicã
cât ºi pentru cea slabã.
Fizicienii S. Glashow, A. Salam ºi S. Weinberg au obþinut
premiul Nobel (1979) „pentru elaborarea teoriei de unificare
a interacþiunilor slabe ºi electromagnetice ale particulelor
elementare”, iar G. Hooft ºi M. Veltman (1999) „pentru lucrãrile
teoretice în direcþia unificãrii tuturor forþelor fizicii”.
Teoriile unificãrii celor patru forþe fundamentale ale naturii
se bazeazã pe modele matematice.
Fizicienii care au studiat coliziunile particulelor microsco-
pice cu viteze mari au descoperit noi particule rezultate: me-
zonul ρ, particula Ω, particula B1, particula B2, etc (fig. ).
În toate teoriile clasice, atomii ºi cele mai mici particule
din interiorul atomului au fost reprezentate prin mici sfere
sau puncte.
În teoria standard a particulelor elementare sunt expri-
mate ºi forþele fundamentale ale naturii. Teoria standard a
pus în evidenþã 61 de particule elementare care se transformã
una în alta, în naturã, ca ºi în acceleratoarele de mare energie.

Teoria stringurilor (corzilor) pleacã de la premisa cã

particulele elementare sunt de fapt minuscule corzi vibrante
de energie, închise sau cu capete libere (fig. ). Dimensiunea
aproximativã este 10 -33 cm (de 1018 ori mai micã decât a unui
proton), fiecare mod de vibraþie reprezentând o particulã
elementarã. Dacã atomul ar fi mãrit la diametrul sistemului
solar, un string ar fi mãrit la înãlþimea unui copac!
136 Capitolul 5

Aºa cum corzile unui violoncel pot vibra la frecvenþe

diferite, generând toate sunetele muzicale, stringurile vibreazã,
se rãsucesc ºi se onduleazã în moduri diferite, generând toate
particulele elementare (fig. ).
Gândeºte-te la cele patru dimensiuni ale experienþelor
obiºnuite: stânga-dreapta, înainte-înapoi, sus-jos ºi timp.
Stringurile în miºcare au nevoie de încã ºase sau chiar ºapte
extra dimensiuni, atât de minuscul rãsucite ºi ondulate în
forme complexe, încât sunt complet invizibile (fig. ).
Dimensiunile se asociazã cu direcþiile independente în
care te poþi miºca, uneori numite „grade de libertate”.
Extra dimensiunile sunt înfãºurate pe lungimea unei
coarde. Numãrul mare de dimensiuni sau grade de libertate
creºte complexitatea stringurilor.
Fizicianul suedez Oskar Klein sugereazã sã ne uitãm la
cablurile ce þin semaforul. De la distanþã nu poþi vedea gro-
simea, deci au o singurã dimensiune. Sã presupunem explo-
rarea de aproape a fiecãrui cablu, din punctul de vedere al
unei furnici. Acum devine vizibilã o a doua dimensiune, care
înfãºoarã cablul. Din punctul ei de vedere, furnica se poate
miºca înainte ºi înapoi ºi de asemenea în sensul acelor
ceasului sau opus lor. Klein a fãcut presupunerea cã þesãtura
Universului nostru ar fi ca suprafaþa unui cablu, care are atât
dimensiuni extinse, cele trei pe care le cunoaºtem, cât ºi
dimensiuni mici, ondulate, atât de mici în comparaþie cu
atomul, încât nu le putem vedea (fig. ).
Klein a sugerat cã, dacã ne-am putea micºora de miliarde
de ori, am gãsi dimensiunile minuscule, ondulate în fiecare
punct al spaþiului, la fel cum o furnicã ar putea explora
dimensiunile ce înconjoarã un cablu.
Savanþii au descoperit cã existã 20 de constante funda-
mentale care descriu caracteristicile cunoscute ale Univer-
sului. Ce anume din naturã regleazã atât de precis valorile
acestor 20 de constante? Rãspunsul ar putea fi extra dimen-
siunile din teoria stringurilor. Pentru cã aceste configuraþii
minuscule, ondulate, cu ºase dimensiuni din teorie, fac un
string sã vibreze într-un mod foarte precis care produce un
foton, iar un alt string sã vibreze într-un alt mod care produce
un electron.
Conform teoriei stringurilor, gravitonii responsabili cu
gravitaþia, sunt ochiuri închise, fãrã terminaþii cu care sã se
fixeze ºi pot trece în alte dimensiuni, slãbind forþa gravitaþiei
în raport cu celelalte forþe.
Teoria stringurilor a fost botezat㠄Teoria Totului”.
 Fizica nucleului 137

În anul 1984, Michael Green ºi John Schwarz erau convinºi

cã teoria stringurilor era corectã, cã stringurile pot descrie
gravitaþia ºi celelalte forþe, deci pot unifica forþe diferite.
Fizicienii teoreticieni ca Ed Witten considerã în 1995 cã
extra dimensiunile adãugate permit unui string sã se întindã,
formând ceva ca o membranã (fig. a).

+ Unificarea înþelegerii diferitelor forþe ºi particule se obþine

2
dacã se considerã cã provin din diferite moduri de vibraþii ale Martinus Veltman ºi Gerardus’t Hooft au
stringurilor. primit premiul Nobel (1999) pentru
Stringurile interacþioneazã unele cu altele în spaþiu ºi timp, lucrãrile teoretice în direcþia unificãrii
rezultând particule elementare (fig. b). Diferitele forme de tuturor forþelor fizicii.
interacþiune dintre stringuri dau proprietãþile fizice ale par-
ticulei. Pentru introducerea fermionilor, în aceastã teorie
trebuie sã existe o simetrie specialã numitã supersimetria:
oricãrui boson îi corespunde un fermion. Aceastã supersi-
metrie (cuplu boson-fermion) nu a fost observatã încã în
experimentele efectuate în acceleratoare de particule.
Cei care au considerat cã existã mai multe dimensiuni ale
spaþiului, au fost consideraþi trãsniþi sau nebuni. Dacã strin-
gurile vor fi confirmate (fig. c), atunci vom admite cã existã
mai multe dimensiuni ale spaþiului.
Teoria stringurilor aºteaptã confirmarea experi-
mentalã.

Raza Particula Intensi-

Forþa de de tatea
acþiune schimb relativã
gravitaþionalã ¥ graviton 1
electromagneticã ¥ foton 1037
nuclearã slabã <10-18m W+/–; Z0 1033 a
nuclearã tare <10-15m gluon 1040

c b
138 Capitolul 5

þ Numãrul de masã al nucleului A sau numãrul

total de nucleoni din nucleu: A = Z + N,
unde Z – numãrul atomic al elementului egal cu
numãrul de protoni ºi N – numãrul de neutroni;

þ Raza nucleului: R = R0A1/3, unde R0 ≈ 1,45 ⋅ 10–15 m;

þ Energia de legãturã a nucleului de masã MN:

Wleg = Zmpc2 + (A – Z)mnc2 – MNc2 =c2∆m;

þ Echivalentul energetic al unitãþii atomice de masã:

u⋅c2 ≈ 931,5 MeV;
A-Z
146 238U þ Legea dezintegrãrii radioactive: N = N 0 e –λt , unde
144  
234Th
λ – constanta radioactivã; legile deplasãrii sunt utile în
234 Pa
230Th
234U explicarea dezintegrãrilor radioactive (fig. ); Activitatea
140
226 Ra unei substanþe radioactive: Λ = λN = λN0e–λt;

136
222 Rn
ln 2 0,693
þ Timpul de înjumãtãþire: T1 / 2 = = ;
214 Pb 218 Po λ λ
132 214Bi
210 Tl
214 Po þ Legi de conservare în interacþiunile nucleare: conservarea
128 210Bi sarcinii electrice, conservarea numãrului de nucleoni,
210 Pb 210
Po conservarea impulsului;
124 206
Pb Z
82 86 90 92 þ Legea de atenuare a intensitãþii radiaþiei γ:
I(x) = I0e–kx, unde k – coeficientul de atenuare liniarã a
intensitãþii iniþiale I0 printr-un strat cu grosimea x.

Legile deplasãrii þ Deoarece nucleul nu conþine electroni, în dezintegrarea

0
þ Dacã un nucleu A
Z X emite radiaþie −1 β trebuie sã acceptãm ipoteza cã un neutron se
4 transformã într-un proton, care rãmâne în nucleu, în
2α , se obþine un specimen nuclear cu
electronul care este expulzat din nucleu cu diferite energii
numãrul de masã mai mic cu patru
unitãþi ºi cu numãrul atomic mai mic cu ºi într-o particulã expulzatã / , cu masa de repaus nulã ºi
douã unitãþi ( A
Z X →24 α + AZ −−24 Y ) . fãrã sarcinã electricã, numitã antineutrino: 0 n →1 p + −1 β + /.
1 1 0

þ Dacã un nucleu
0
−1 β , se obþine un specimen nuclear cu
numãrul de masã nemodificat (deoarece
nu este expulzat un nucleon), dar cu
sarcina pozitivã mai mare cu o unitate
( A
Z X → −01 β + Z +A1 Y ) .
A
X emite radiaþie Prin dezintegrarea −10 β se obþine un nuclid cu masa ºi
Z
energia mai micã decât a nuclidului iniþial.
þ Fisiunea nuclearã stimulatã este reacþia nuclearã în care
un nucleu cu masã mare este ciocnit de un neutron ºi se
divide în douã nuclee mai uºoare, cu energie de legãturã
pe nucleon mai mare, ºi doi sau trei neutroni.
 Fizica nucleului 139

Atitudinea ta faþã de calitatea învãþãrii

conteazã
Atitudinea ta faþã de calitatea învãþãrii contea-
zã pentru compararea evaluãrii juste, pe baza
unor criterii cunoscute, cu autoevaluarea obiectivã la exame-
nele urmãtoare?
În Legea nr. 87/2006 privind asigurarea calitãþii educaþiei,
atitudinea elevului faþã de educaþia furnizatã de ºcoalã este
consideratã pozitivã dacã participã activ la lecþii, valorificã
pozitiv cunoºtinþele în procesul de învãþare ºi întocmire de
portofoliu individual, se autoevalueazã obiectiv, are capacitate
de a converti cunoºtinþele teoretice în competenþe ºi abilitãþi.
Analizeazã ciclul asigurãrii calitãþii învãþãrii ºi cercetãrii în
Europa (fig. ). Redacteazã un eseu cu acest titlu.
Obiectivele trebuie sã fie: suficiente; mãsurabile; realiste.
Evaluarea trebuie sã fie: validã; documentatã; fidelã; con-
secventã; autenticã; mãsurabilã.
Procesul planului de feedback ºi îmbunãtãþire este pre-
zentat în figura .

Chestionar pentru portofoliul individual

1. Care este raportul între învãþarea sistematicã la fizicã ºi
dezvoltarea personalã?
2. Care este rolul capacitãþii de autoevaluare obiectivã la
identificarea domeniului de ac•iune
examenele urmãtoare?
3. Parteneriatul cu profesorul de fizicã sau cu altcineva
asigurã calitatea pregãtirii tale pentru integrarea în societate? stabilirea priorit• •ilor
4. Beneficiile calitãþii învãþãrii la fizicã, menþionate mai
jos, sunt adevãrate sau false pentru tine, ca elev?
• standarde înalte ale învãþãrii individuale; identificarea •intelor,
• creºterea capacitãþii de ocupare a unui loc de muncã; specificarea ac•iunilor • i obiectivelor,
stabilirea termenelor, incusiv
• egalitatea ºanselor; a unor obiective intermediare
• informare validã în ceea ce priveºte oportunitãþile de
învãþare ºi rutele de progres; informarea • i informarea • i
• implicare activã în propriul proces de învãþare ºi îmbu- alocarea alocarea
nãtãþirea continuã a acestuia; responsabilit• •ilor resurselor
• comentariile ºi opiniile elevilor sunt apreciate ºi respectate;
• sentimentul de proprietate asupra învãþãrii; monitorizare
• o mai bunã apreciere a programelor de învãþare.
5. Beneficiile calitãþii învãþãrii la fizicã, menþionate mai jos, ac•iuni corective
monitorizare
sunt adevãrate sau false pentru tine, ca partener social ? feedback
• abilitãþi îmbunãtãþite de ocupare a unui loc de muncã;
• standarde mai înalte ale ofertei educaþionale;
• competenþe de bazã mai bune;
• un nivel mai înalt al competenþelor pentru atragerea
investiþiilor interne;
• încredere în calitatea procesului de învãþare ºi în rezul-
tatele acestuia.
140 Capitolul 5

5.9. PROBLEME ªI TESTE PROPUSE

5.9.1. Probleme cu grad scãzut de dificultate

1 Completeazã spaþiile libere din reacþiile nucleare,

scrise simbolic, folosind legile de conservare cunoscute:
1. 10 n + 235 236 144 89
92 U →92 U* → 56 Ba + 36 Kr + 3...

1
( ) 4
2. 4 1 H →2 He + 2 ( e ) + 2/ + 2...
0
+1

Ciclul solar 14
3. 6C → … + −10 e
239
4. 92 U →239
93 Np + …

222
5. 89 Ac → …+218
87 Fr

14
6. 7N +10 n →146 C + …

Care dintre reacþiile de mai sus sunt legate de activitatea

solarã ºi, respectiv, de reactorul nuclear (fig. ºi )?
Completeazã spaþiile libere cu termenii potriviþi în
itemii 7-17:
7. Dupã ce apa a fost încãlzitã în reactorul nuclear, ea
este pompatã într-un schimbãtor de cãldurã cu serpentine,
unde se genereazã … care se utilizeazã pentru punerea în
miºcare a paletelor turbinei.
8. Combustibilul fisionabil este protejat de o … din
aluminiu sau oþel inoxidabil.
9. Rolul tecilor este reþinerea produºilor de fisiune, care
sunt … .
10. Apa grea din reactor este agent termic care foloseºte
la … reactorului.
11. Barele de control conþin bor sau cadmiu care …
neutroni. Ele au rolul de a regla numãrul de neutroni din reac-
tor, deci ºi puterea acestuia (fig. ).
12. Barele de control menþin reactorul în stare staþionarã
atunci când numãrul de neutroni rãmâne practic constant în
timp. Ele pot sã opreascã funcþionarea reactorului dacã … zona
activã a reactorului.
13. Reactorul nuclear este un sistem în care se autoîn-
treþine o reacþie de fisiune nuclearã în lanþ, iar energia eliberatã
prin fisiunea nucleelor poate fi folositã … .
 Fizica nucleului 141

14. Cea mai mare parte a energiei de fisiune este

transportatã de produsele de fisiune (nuclee ºi neutroni
rezultaþi) sub formã de energie cineticã, se transferã sub formã
de cãldurã în tecile cu combustibil fisionabil, prin frânarea
produºilor de fisiune. Dacã aceastã cãldurã nu ar fi preluatã
de agentul de rãcire, acestea s-ar … într-un interval mic de
timp.
15. Pentru protejarea mediului înconjurãtor în cazuri de
avarie, reactorul este amplasat într-o … construitã din beton
armat cu oþel (fig. ).
16. Sistemul de control ºi reglaj al reactorului trebuie sã
poatã … în caz de avarie (creºterea nivelului de radiaþii sau
supraîncãlzirea reactorului), înainte de a scãpa de sub con-
trol.
17. În realizarea protecþiei populaþiei faþã de poluarea
radioactivã se acordã atenþie: protecþiei directe a oamenilor
faþã de … emise de reactor ºi faþã de izotopii radioactivi ce se
formeazã în el.
18. Prin ce transformãri energetice succesive se obþine
energie electricã din energia nuclearã într-o centralã electro-
nuclearã?
19. Care este rolul serpentinelor prin care circulã apa grea
în schimbãtorul de cãldurã? De ce nu se utilizeazã pentru
alimentarea turbinei chiar vaporii proveniþi din apa care s-a
încãlzit în reactorul nuclear?
20. Neutronii interacþioneazã cu nucleele de bor (aflat în
detectoare sub formã de BF3) în reacþii de tipul:
10
5B + n →73 Li + 42 α .

Particulele α produse ionizeazã mediul traversat (fig. )?

5.9.2. Probleme cu grad mediu de dificultate

1. Raza nucleului de uraniu 238 92 U

calculatã cu relaþia
3
R = R0 A este aproximativ egalã cu:
a) 9 ⋅ 10–15 m; b) 8 ⋅ 10–14 m;
c) 8,9 ⋅ 10–13 m; d) 10–12 m.
2. Densitatea medie a nucleelor are acelaºi ordin de
mãrime pentru toate nucleele:
a) 1015 kg ⋅ m–3; b) 1016 kg ⋅ m–3;
c) 1017 kg ⋅ m–3; d) 1020 kg ⋅ m–3.
Caracterizezã modelul picãturii de lichid (fig. ).
142
Documenteazã-te ºi caracterizeazã
exploziile solare reprezentate mai jos.
Capitolul 5
3. Calculeazã energia de legãturã a nucleului de bor 10
5 B
,
dacã masa atomicã este MA = 10,012939 u, mH = 1,007825 u,
mn = 1,008665 u ºi vei obþine o valoare apropiatã de una din
valorile:
a) 87 MeV; b) 76 MeV; c) 65 MeV; d) 54 MeV.
4. Calculeazã energia necesarã pentru desfacerea nucle-
ului de oxigen 168 O
în patru particule 42 α , dacã se considerã
Moxigenc2 = 14899,3 MeV ºi Mαc2 = 3728,4 MeV ºi vei obþine una
din valorile:
a) Eleg ≈ 14,3 MeV; b) Eleg ≈ 1,43 MeV;
c) Eleg ≈ 7,6 MeV; d) Eleg ≈ 76 MeV.
5. Calculeazã energia de legãturã pe nucleon a nucleului
de uraniu 239
92 U cu masa atomicã MA = 239,054 u ºi vei gãsi
una din valorile:
a) 8,9 MeV; b) 8,3 MeV; c) 7,6 MeV; d) 6,7 MeV.
6. Defectul de masã la fuziunea a patru nuclee de hidrogen
într-un nucleu de heliu este ∆m 1 = u(4 ⋅ 1,007276 –
– 4,002604). Energia totalã eliberatã la formarea masei m = 1 g
nuclee de heliu
m 1
E tot = N A ( ∆m1 ) uc 2 = 6,023 ⋅ 1023 ⋅ 0,0254 ⋅ 931,5 (MeV)
µ 4,002604
are valoarea, obþinutã prin calcul:
a) Etot ≈ 3,6 ⋅ 1024 MeV; b) Etot ≈ 3,6 ⋅ 1023 MeV;
c) Etot ≈ 2,36 MeV; d) Etot ≈ 2,36 ⋅ 103 MeV.
7. Energia de legãturã pe nucleon în nucleul de plumb
208
82 Pb
cu masa atomicã MA = 207,976650⋅u se calculeazã cu
E leg
relaþia cunoscutã B = , unde Eleg = c2∆m; uc2 = 931,5 MeV
A
ºi ∆m = Zmelectron + Zmproton + (A – Z)mn – MA = 1,92079⋅u.
Valoarea aproximativã este:
a) B = 8,9 MeV; b) B = 8,6 MeV;
c) B = 7,9 MeV; d) B = 6,9 MeV.
8. Radiaþia γ cu energia E = 0,5 MeV are valoarea frecvenþei
/ egalã cu:
a) 1,2 ⋅ 1014 Hz; b) 1,2 ⋅ 1016 Hz;
c) 1,2 ⋅ 1018 Hz; d) 1,2 ⋅ 1020 Hz.
9. Particulele α care ies dintr-un ciclotron aflat într-un câmp
magnetic cu inducþia magneticã B = 1,7T au raza maximã a
traiectoriei R = 0,5 m ºi viteza:
a) 2 ⋅ 104 m/s; b) 3 ⋅ 105 m/s; c) 4 ⋅ 107 m/s; d) 2 ⋅ 108 m/s.
 Fizica nucleului 143

10. Stratul de apã care reduce la jumãtate intensitatea I0

a radiaþiilor γ are coeficientul de atenuare k = 0,047 cm–1 în
expresia I(x) = I 0 e –kx , iar grosimea x are valoarea
aproximativã:
a) 1,47 cm; b) 14,7 cm; c) 147 cm; d) 14,4 m.
11. Structura protono-neutronicã a nucleelor explicã
dezintegrarea −01β , cu toate cã nucleele nu au în componenþã
asemenea particule, deoarece:
a) neutronul din nucleu se dezintegreazã în: proton, elec-
tron ºi antineutrino;
b) radiaþiile β au un spectru discret de energii;
c) protonii din nucleu se pot dezintegra în: neutron, pozi-
tron sau antineutrino.
12. Ca urmare a emisiilor de radiaþie γ, nucleul rezultat
are:
a) acelaºi Z ºi acelaºi A cu nucleul iniþial;
b) numãrul de neutroni modificat cu 1;
c) numãrul Z mai mare cu 2;
d) starea energeticã nemodificatã.
13. În modelul nucleului în straturi, nucleonii sunt grupaþi
pe nivele succesive de energii diferite, la fel ca electronii în
atom (fig. ). Pe un nivel energetic nu pot sta decât cel mult:
a) 2 nucleoni identici; b) 3 nucleoni;
c) 4 nucleoni; d) 8 nucleoni identici.
14. Într-un spectrometru de masã sunt selectaþi ionii de
bor, simplu ionizaþi ºi acceleraþi sub o tensiune Ua (fig. ).
Razele de curburã, produse de un câmp magnetic transversal
de inducþie B, observate într-o camerã cu ceaþã sunt R1 ºi R2.
Raportul maselor izotopilor de bor (neglijând masele electro-
nilor) este:
m1 R12 m RB
a) ≈ 2 ; b) 1 ≈ 1 ;
m2 R2 m2 2 R2U
m1 R2 B m1 R2 B
c) m ≈ R U ; d) m ≈ R eU .
2 1 2 1

15. Dacã doza biologicã H1 = 10 µSv este primitã de pilotul

de cursã lungã la un zbor (fig. ), atunci într-un an poate
efectua, fãrã sã depãºeascã doza biologicã anualã permisã
Hmax = 1 mSv, numãrul maxim de curse:
a) 10; b) 100; c) 500; d) 1000.
16. Energia degajatã la fisiunea unui nucleu 235
92 U
are
valoarea E1 = 200 MeV. Energia degajatã prin fisiunea completã
a unei mase m = 1 kg de uraniu este:
a) 8,1⋅1010 J; b) 8,1⋅1011 J; c) 8,2⋅1013 J; d) 8,2⋅1015 J.
144 Capitolul 5

Documenteazã-te ºi scrie eseul ,,Efec- 17. Activitatea Λ = λN a unui gram de 226 Ra , care emite
tele radiaþiilor’’. În obiectiv ai iradierile: radiaþii α, având perioada de înjumãtãþire T1/2 = 1590 ani ºi
– naturale; λ = 1,38 ⋅ 10–11 s–1, este:
– medicale (radiografii, terapii, inves- a) Λ = 3,7 ⋅ 1010 s–1; b) Λ = 3,7 ⋅ 1012 s–1;
tigaþii); c) Λ = 3,7 ⋅ 10–2 s–1; d) Λ = 3,7 ⋅ 10–4 s–1.
– profesionale;
– accidentale. 18. Activitatea Λ a unei mase m de substanþã radioactivã
2 cu constanta radioactivã λ ºi cu numãrul de masã A se exprimã
prin relaþia:
mN Avogadro AN Avogadro
a) Λ = λ ; b) Λ = λ ;
A m

A m
c) Λ = λ ; d) Λ = λ .
mN Avogadro AN Avogadro

19. Perioada de înjumãtãþire a izotopului 14

6 C*
este 5700
X, ani. Activitatea nuclearã este 1 Ci pentru masa:
 a) m = 1 kg; b) m = 1 g; c) m = 2 mg; d) m = 0,2 mg.
20. Densitatea constantã ρ ≈ 1017 kg ⋅ m –3 a materiei
nucleare implicã incompresibilitatea acesteia, iar caracterul
de saturaþie al forþelor nucleare este rãspunzãtor pentru forma
sfericã a nucleului. Aceste argumente sugereazã modelarea
nucleului cu:
a) o bilã rigidã; b) o bilã elasticã;
c) o picãturã de lichid; d) pãturile atomilor.
Þesuturi/organe Ponderea dozei 21. Nucleele cu numerele magice 2, 8, 20, 28 pentru protoni
Plãmâni 0,12 sau neutroni sunt: 4
2 He
, 16
8 O
, 40
20 Ca
, 48
20 Ca
, 58
28 Ni
, 208
82 Pb
.
Sâni 0,15
Abundenþa izotopicã indicã:
Testicule/ovare 0,25
a) instabilitatea nucleelor; b) stabilitatea nucleelor;
Mãduvã osoasã 0,23
Oase 0,03 c) dezintegrarea α; d) dezintegrarea β.
Ficatul 0,06 22. O particulã 42 α pãtrunde într-o camerã cu ceaþã (Wil-
Tiroida 0,03
son), perpendicular pe câmpul magnetic de inducþie B.
Toate celelalte 0,25
Cunoscând raza R a traiectoriei circulare, parcursul d al
particulei ºi energia W1 necesarã formãrii unei perechi de ioni,
numãrul de perechi de ioni N care se formeazã pe unitatea de
lungime l este exprimat prin relaþia:
- H < 2 Sv nu sunt efecte;
N q2 B2 R 2 N dW
a) = ; b) = 2 21 2 ;
- H > 2 Sv efect somatic;
l mdW1 l q B R
- H > 5 Sv efect genetic; Ace1aºi tip de
radiaþie produce
- H > 9 Sv efect letal. efecte diferite
N qBRW1 N q2 B2 R 2
asupra
c) = ; d) = .
zonelor iradiate
l d l 2 mdW1
 Fizica nucleului 145

23. În procesele de fisiune ºi de fuziune, interacþia este

de tipul:
a) nuclearã tare; b) nuclearã slabã; c) electromagneticã.
24. Seria (familia) radioactivã a uraniului cuprinde nuclizii
radioactivi instabili care se formeazã succesiv, în urma
238
dezintegrãrilor alfa sau beta, începând cu izotopul 92 U , cap
de serie, pânã la izotopul stabil de plumb 206
82 Pb
(fig. ).
Izotopul 238
92 U
existã în Pãmânt de la formarea lui, deoarece
are perioada de înjumãtãþire foarte mare (T1/2=4,5 ⋅ 109 ani).
Deoarece numerele de masã ale nuclizilor diferã printr-un
multiplu de patru, înseamnã cã numãrul de dezintegrãri α este
238 − 206
Nα = = 8 . Prin opt dezintegrãri alfa s-ar ajunge la
4
numãrul de ordine Z = 92 – (8 ⋅ 2) = 76. Prin fiecare dezin-
tegrare beta creºte cu o unitate numãrul de ordine, deci numã-
rul dezintegrãrilor β este Nβ = 82 – 76 = 6. Prin câte dezintegrãri
se realizeazã seria thoriului 232
90 Th →208
82 Pb ºi seria actiniului
2 Redacteazã eseul „Viaþa
fizicienilor poate fi un model de
235
92 U →207
82 Pb ?
urmat”, folosind urmãtorul plan de idei:
a) 6α; 4β ºi 7α; 4β; b) 6α; 3β ºi 7α; 3β; a) au ajuns la glorie ºtiinþificã prin
propria lor muncã;
c) 6α; 2β ºi 6α; 4β; d) 8α; 6β ºi 6α; 4β.
b) au fost pasionaþi de cunoaºtere;
25. În pãturile superioare se genereazã constant izotopul c) nu au urmãrit interese persona-
14 le ºi recompense materiale;
radioactiv 6 C* , cu perioada de înjumãtãþire T1/2 = 5700 ani,
d) în final au obþinut ºi recompen-
prin bombardarea azotului 14
cu neutronii din radiaþia se materiale.
7 N

cosmicã ( 14
7 N +10 n →14 1
)
6 C * +1 p . Din bioxidul de carbon

plantele reþin în structura lor 14 12

6 C * ºi 6 C . Plantele moarte
care intrã în compoziþia obiectelor arheologice permit
determinarea vârstei lor prin mãsurarea activitãþii specifice a
radionuclidului de carbon conþinut de obiectul arheologic.
Ce vârstã are un obiect arheologic carbonizat dacã
Λ = 7,5 dezintegrãri/g ⋅ minut, unde Λ = Λ0e–λt , iar la o
1a; 2c; 3c; 4a; 5c; 6a; 7b; 8d; 9c; 10b;
substanþã vie Λ0 = 15 dezintegrãri/g ⋅ minut?
11a; 12a; 13a; 14a; 15b; 16c; 17a; 18a;
a) t ≈ 1000 ani; b) t ≈ 1600 ani; c) t = 2600 ani; d) t = 5700 ani. 19d; 20c; 21b; 22d; 23a; 24a; 25d.
26. Completeazã spaþiile libere din tabelul de mai
jos:
Interacþiuni prin Particule de schimb Domeniu de acþiune
forþe ... gluoni nucleu, nucleoni
forþe ... fotoni atom, radiaþie
forþe ... bozoni Z, W,+ W– radioactivitate β
forþe ... gravitoni sisteme planetare
146 Capitolul 5

5.9.3. Test pentru autoevaluare

cu grad scãzut de dificultate
1. Determinã de câte ori scade numãrul nucleelor radio-
active dintr-o probã dupã un interval de timp de 2 ori mai mare
decât timpul de înjumãtãþire (fig. ).

2. Considerãm un nucleu de beriliu 48 Be . Calculeazã în

MeV, energia de legãturã a nucleului de 8
4 Be
, cunoscând
mn = 1,008665u; mH = 1,007825u; mBe = 8,00538u ºi uc2 =
= 931,5 MeV.
27
3. Considerãm un nucleu de aluminiu 13 Al . Calculeazã în
MeV, energia de legãturã a nucleului de 27
13 Al , cunoscând
m n = 1,008665u; m H = 1,007825u; m Al = 26,981535u ºi
uc2 = 931,5 MeV.

4. Prin bombardarea nucleului de 24

12 Mg cu nuclee X,

(fig. ) are loc reacþia nuclearã 24 1 27

12 Mg + X → 1 p + 13 Al . Se con-
siderã mMg = 23,985044u; mX = 4,002604u; mp = 1,007825u;
mAl = 26,981535u; 1uc2=1,5 ⋅ 10-10 J. Calculeazã energia de reacþie.
5. Graficul alãturat a fost obþinut prin mãsurarea activitãþii
Λ a unei surse radioactive într-un interval de timp. Determinã,
cu ajutorul graficului (fig. ), constanta de dezintegrare a
sursei.
6. Calculeazã, cu ajutorul graficului de la problema 5,
activitatea iniþialã a sursei. (e12= 1,6 ⋅ 105).

7. Se considerã reacþia nuclearã 23

11 Na ( p, X ) 20
10 Ne . Calcu-
leazã numãrul de neutroni din nucleul X.
8. Comenteazã reacþia de anihilare din figura .

1. de 4 ori; 2. Wleg= 56,43 MeV;

3. Wleg= 224,96 MeV;
4. Q = –2,568 ⋅ 10–13 J; reacþia este
endoenergeticã; 5. λ = 6⋅10 -8 s -1
(determinare cu panta dreptei);
6. Λ0 = 2,56⋅1010 dez/s ( valorile de
pe grafic se înlocuiesc în expresia legii
dezintegrãrii);
7. N = A – Z; N = 2.
 Fizica nucleului 147

5.9.4. *Test recapitulativ

cu grad mediu de dificultate
1. O particulã X cu energia cineticã Ec ciocneºte frontal
un nucleu de litiu aflat în repaus (fig. ). Ecuaþia procesului
este: X + 73 Li → 2 α .
a) Identificã particula X din reacþie.
b) Exprimã energia rezultatã din reacþie, presupunând cã
ambele particule emise au aceeaºi vitezã. Se cunosc: masele
mX, mLi, mα ºi viteza luminii în vid.

2. Un nucleu 12
5 B*
emite spontan un electron, e– ºi o

particulã antineutrino, / , transformându-se într-un nucleu Y,

(fig. ).
Prin transformarea unui neutron într-un proton
( 1 n →1 p + 0 β + / ), dupã ce sunt expulzaþi din nucleu un elec-
0 1 −1

tron ºi particula ν , numitã antineutrino, se ajunge în starea cu

6 protoni ºi 6 neutroni, cuplaþi câte doi, pe nivelele energetice
cele mai mici. Se elibereazã energia ∆E = c2(mB – mC).
Scrie simbolic relaþia care descrie acest proces.
3. Se cunosc: R0= 1,45 ⋅ 10-15 m ºi 1u = 1,66 ⋅ 10-27kg.
Determinã:
a) numãrul de neutroni ai nucleului de 27 12 Mg ºi raza
acestuia;
b) densitatea materiei nucleare aproximând masa
nucleului, exprimatã în unitãþi atomice de masã, cu numãrul
de masã.
4. Dacã scrii o expresie a energiei de reacþie în cazul 1. a) X = 11p ;
reacþiei nucleare X(a,b)Y, precizeazã condiþia ca aceastã b) Q = (mH + mLi – 2mα) c2;
reacþie sã fie exoenergeticã. 12
2. Nuclidul 5 B * obþinut artificial este
5. Constanta de dezintegrare λA a unei surse radioactive
→ −01 β +126 C + / ;
∗
12
A este de douã ori mai mare decât constanta de dezintegrare instabil: 5B

λB a unei surse B. Sursa A are la un moment dat activitatea de 3. a) N =15; R = 4,35 ⋅ 10 −15 m ;
patru ori mai mare decât a sursei B. Exprimã timpii de înju-
mãtãþire ai surselor A ºi B, în funcþie de λB. 3u
b) ρnucleu = ;
4πR 03

kg
ρnucleu = 1,3 ⋅ 10 17 ;
m3
ln2 ln2
4. Q > 0; 5. TA = ; TB = .
2λB λB
148
2 Cu trei ani înainte, englezul Chadwick descoperise
Irène Joliot-Curie ºi Frédéric Joliot
(1935 – premiul Nobel la chimie) pentru
descoperirea radioactivitãþii artificiale.
2 periri în arta rãzboiului.” Apare posibilitatea de a provoca ºi
James Chadwick – premiul Nobel
(1935) pentru descoperirea neutronului.
Capitolul 5
Armele nucleare de fisiune. Efectele utilizãrii
armamentului nuclear ºi accidentelor nucleare
Fragmente din „Istoria bombei atomice” de
Castellani Gigante (lecturã)
În ianuarie 1934, fizicianul francez Frédéric Joliot ºi soþia
sa Irène Curie anunþã descoperirea radioactivitãþii artificiale,
bombardând cu particule alfa atomii de aluminiu, bor, fosfor.
Prin bombardarea cu particule alfa, un atom stabil poate fi
transformat într­unul instabil, devenind radioactiv, deoarece
se modificã structura ºi stãrile energetice ale atomilor obiºnuiþi.
Primind Premiul Nobel împreunã cu soþia lui, Frédéric Joliot a
spus: „se poate considera cã oamenii de ºtiinþã care pot crea
ºi distruge elemente dupã bunul lor plac vor reuºi sã realizeze
formaþiuni nucleare, cu caracter exploziv, care pot elibera o
cantitate enormã de energie utilizabilã.”
existenþa neutronului, particulã care, neavând nici o sarcinã
electricã, nu era respinsã de nucleu ºi avea o putere de
penetraþie cam de 10.000 de ori mai mare decât cea a unei
particule alfa. Neutronii nu sunt emiºi spontan de substanþele
radioactive, ci prin bombardarea anumitor elemente cu
particule alfa. Se obþine un neutron la fiecare 100.000 de
particule alfa folosite.
Fermi se hotãrãºte sã repete experienþa soþilor Curie
folosind particule alfa pentru a obþine o sursã de neutroni cu
care sã bombardeze atomii ºi sã provoace, în felul acesta,
radioactivitate ºi fisiune nuclearã.
„În 1939, vestea descoperirii fisiunii nucleare – povesteºte
Alexander Sachs – a pus pe gânduri o serie de oameni de
ºtiinþã, ca ºi pe cei preocupaþi de implicaþiile acestei desco-
menþine o reacþie în lanþ – fenomen prevãzut teoretic de Fermi,
Szilard ºi de Joliot – prin bombardarea nucleelor atomilor de
uraniu cu neutroni încetiniþi. Soþii Joliot-Curie hotãrâserã sã
foloseascã deuteriu sau apã grea pentru încetinirea neutronilor.
În toamna anului 1940, uzinele producãtoare de apã grea de
la Rjukan (Norvegia) au fost rechiziþionate de Wehrmacht
pentru construirea unei bombe atomice. Marea familie a
fizicienilor încetase sã mai existe în 1940, deoarece oamenii
de ºtiinþã militau în tabere opuse…
La 11 octombrie 1939, Alexander Sachs i-a înmânat
preºedintelui Roosevelt scrisoarea lui Einstein, însoþitã de o
introducere redactatã de el, în care arãta temerile ºi bãnuielile
fizicienilor aflaþi în America în legãturã cu progresele germa-
nilor în domeniul atomic, subliniind cã era absolut necesar sã
se întreprind㠄ceva”.
 Fizica nucleului 149

La sfârºitul acelei întrevederi, preºedintele l-a chemat de

urgenþã pe secretarul care se ocupa de problemele strict se-
crete, generalul Watson, spunându-i c㠄trebuie sã acþionãm
de urgenþã”.
La 19 octombrie, Einstein a primit rãspunsul preºedintelui:
„Este de datoria noastrã sã construim acea armã cât mai
repede, pentru a scurta la maximum rãzboiul ºi a-i da toate
întrebuinþãrile adecvate în timp de pace”. Aceastã hotãrâre îi
lega de acum înainte de guvernul american pe fizicienii emigraþi
din Europa. Era primul act din proiectul Manhattan, Los Alamos.
În dimineaþa zilei de 7 decembrie 1941, o numeroasã
escadrilã de avioane japoneze îºi face apariþia deasupra bazei
navale americane de la Pearl Harbor (insulele Hawaii). Cel
de-al doilea rãzboi mondial începea ºi pentru America.
La 6 decembrie, cu o zi înainte de acest atac, fizicianul
Vannevar Bush comunicase colegilor sãi hotãrârea preºe- Enrico
dintelui Roosevelt de a se da o dezvoltare maximã cercetãrilor 2 Fermi
nucleare.
În 1942, Roosevelt ºi Churchill hotãrãsc transferarea în
Statele Unite a tuturor fizicienilor atomiºti disponibili. La
17 iunie 1942, Bush îi prezintã lui Roosevelt un raport detaliat
în care aratã cã este posibilã fabricarea cu ajutorul energiei
nucleare a unei arme hotãrâtoare pentru ducerea rãzboiului
prin transformarea programului de cercetare ºtiinþificã 1942 -
într­unul de construire a unei arme, de a pune întregul proiect Chicago
nuclear sub controlul unui departament al armatei condus
de colonelul James Marshall.
Proiectul Manhattan a fost condus de generalul Groves ºi
fizicienii Oppenheimer, Bush, Fermi ºi Wigner.
Cercetãrile lui Fermi aveau sã se concretizeze în multe
luni de muncã asiduã în sala de sub stadionul din Chicago.
Reactorul lui a fost realizat din plãci de grafit extrem de pur,
între care fuseserã dispuºi, la intervale regulate, o serie de
cilindri de uraniu. Trecând prin grafit, neutronii îºi încetineau
acþiunea, putând, în felul acesta, sã scindeze nucleele atomilor
de uraniu ºi sã producã reacþii în lanþ. Grafitul era numit „mo-
derator” ºi îndeplinea aceeaºi funcþie pe care o avea apa grea
în reactoarele proiectate de Joliot-Curie ºi Heisenberg.
Pentru controlarea sau întreruperea reacþiei s-a recurs la
2
niºte bare de cadmiu, care puteau sã absoarbã neutronii Eugene Paul Wigner – premiul Nobel
eliberaþi. Era suficient sã se scoatã aceste bare pentru a (1963) pentru ,, contribuþiile lui la teoria
declanºa reacþia ºi sã fie introduse din nou pentru a o întrerupe. nucleului atomic ºi a particulelor ele-
Experienþa a servit pentru a demonstra tuturor cã reacþia mentare”
în lanþ era posibilã.
Fermi ºi colaboratorii sãi erau preocupaþi de consecinþele
practice ale reacþiei în lanþ, aºa cã toþi au sãrbãtorit eveni-
mentul „cu inima grea”.
150 Capitolul 5

La 23 iulie 1945 se dã ordinul de lansare a bombelor asupra

Japoniei:
1 radiaþie nuclearã
„Grupul mixt 509 din cadrul Armatei a XX-a aeriene va
lansa, dupã data de 3 august 1945, prima bombã specialã,
2 radiaþie termicã imediat ce starea timpului va permite bombardamentul în
condiþii de vizibilitate, asupra unuia dintre urmãtoarele
obiective: Hiroshima, Kokura, Niigata ºi Nagasaki. Aeronava
3 unda de ºoc care va duce bomba va fi însoþitã de încã un aparat care va
transporta personalul ºtiinþific, militar ºi civil din cadrul
Departamentului de Rãzboi, cu scopul de a constata ºi a
înregistra efectele exploziei bombei. Avioanele de observaþie
se vor afla la multe mile distanþã de punctul de lansare a
bombei.” De la momentul exploziei trecuserã doar câteva
minute. La unsprezece mile de punctul lansãrii, douã unde
de ºoc au lovit una dupã alta avionul „Enola Gay”, zguduindu-l
puternic. Cãpitanul Robert A. Lewis a întors capul ca sã vadã
nor radioactiv ce se întâmplã. „Dumnezeule, ce am fãcut...!”, a spus el.
Efectele somatice constatate: depresiuni hematopoietice,
sterilitate, tulburarea vederii, cãderea pãrului, scurtarea vieþii
ºi apariþia cancerului epitelial ºi pulmonar.
Pânã în anul 1963, marile puteri au efectuat sute de teste
nucleare în atmosferã ºi ulterior subterane. Energia eliberatã
în testele efectuate a fost de câteva ori mai mare decât a tuturor
explozivilor folosiþi în al doilea rãzboi mondial. Cele mai
puternice bombe testate au fost de mii de ori mai puternice
decât cele din 1945. În anul 1963, radionuclizii proveniþi de la
testele cu arme nucleare în emisfera nordicã au produs o
iradiere suplimentarã anualã de 430 mSv pe individ. Dupã acest
an, valoarea iradierii suplimentare a scãzut substanþial, pânã
la explozia centralei de la Cernobâl.
1. Scrie un eseu structurat pe ideile sugerate
de fotografiile alãturate.
2. Redacteazã un referat în care sã prezinþi
utilizarea radiaþiilor emise de izotopi (radiotera-
TIMPUL TEMPERATURA pia, radiografia, iradierea alimentelor).
PREZENT
0
15 miliarde ani -270 C

0
5 miliarde ani -270 C
1 miliard ani -255 0C

6 0
3 minute 10 C

1 secundă 1010 0C
-6 13 0
10 secunde 10 C
-10 15 0
10 secunde 10 C
-32 27 0
10 secunde 10 C
10-43secunde
Geneza Universului
 Constante importante. Mãrimi fizice 151

CONSTANTE IMPORTANTE
Numele mãrimii Simbolul Valoarea
Viteza luminii în vid c 2,9979 ⋅ 108 m ⋅ s–1
Sarcina electronului –e –1,602 ⋅ 10–19 C
Masa de repaus a electronului me 9,10 ⋅ 10–31 Kg
Constanta lui Planck h 6,626 ⋅ 10–34 J ⋅ s
Constanta lui Boltzmann k 1,381 ⋅ 10–23 J ⋅ K–1
Numãrul lui Avogadro NA 6023 ⋅ 1023 molecule ⋅ mol–1
Constanta universalã a gazelor R 8,314 J ⋅ mol–1 ⋅ K–1
Presiunea atmosfericã normalã p0 = 1 atm 1,013⋅105 N ⋅ m–2
Volumul molar la t0 = 0°C ºi p0 = 1 atm V0m 22,415 litri ⋅ mol–1
Constanta universalã a gravitaþiei K 6,673 ⋅ 10–11 N ⋅ m 2 ⋅ kg–2
Masa atomului de hidrogen neutru m 1H 1,007825 u
1

Masa protonului mp 1,007277 u

Masa neutronului mn 1,008665 u
Constanta lui Rydberg R 1,097373 ⋅ 107 m–1
Unitatea atomicã de masã (u.a.m.) u 1,66 ⋅ 10–27 kg
c2⋅1 u.a.m. c2⋅u 931,5 MeV

MÃRIMI FIZICE FUNDAMENTALE ªI DERIVATE

Mãrimea Simbolul Unitatea S.I Denumirea
lungimea,distanþa L, d m metru
masa m kg kilogram
timp t s secunda
temperatura termodinamicã T K kelvin
intensitatea curentului electric I A amper
cantitatea de substanþã / mol mol
intensitatea luminoasã I cd candela
viteza L m/s
acceleraþia a m/s2
forþa F kg m/s2 N-newton
lucrul mecanic L N m=m2kg s–2 J-joule
energia W, E Nm J-joule
puterea P J/s=m 2
kg s–3 W-watt
lungimea de undã λ m
frecvenþa /, f s–1 Hz-hertz
impulsul p kg m/s
... Completeazã tabelul cu toate celelalte mãrimi fizice derivate ...
152

Bibliografie

Ardley, N., Bates, J., Hemsley, W., Lafferty, P., Parker, S., Twist, C., Enciclopedia ªtiinþelor, Editura Teora, 1998
Bãrbulescu, N., Introducere în teoria relativitãþii, Editura ªtiinþa pentru toþi, 1980
Bunget, I. ºi colectiv, Compendiu de fizicã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1988
Burcin, A., Lascu, G., Teste de fizicã, Bacalaureat 2002, Editura Humanitas Educaþional, 2002
Chiorcea, N., Fizicienii laureaþi ai premiului Nobel, Editura Teora, 1998
Chirleºan, G., Rusu, O., Ghid de evaluare la fizicã, Serviciul Naþional de evaluare ºi examinare M.E.N.,
Trithemius Media, Bucureºti, 1999
Creþu, T., Fizicã, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1993
Cursul de fizicã Berkeley, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1983
Dima, I. ºi colectiv, Dicþionar de fizicã, Editura Enciclopedicã Românã, Bucureºti, 1972
Durnadeau, J. - P., Bramand, P., Caillet, D., Comte, M. - J., Faye, P., Themassier, G., Eby, D., Physical science,
Macmillan Publishing Company New York, Collier Macmillan Publisher, London, 1987
Dumielle, J.-Ch., Mercier, B., Physique, 2e, Editions Belin, Paris, 1987
ELWE – Echipamente didactice – TEILKATALOG 2-11 Germany – reprezentanþa în România - fax 01-3229346;
elwerom@fx.ro
Epstein, L. C., Gândiþi fizica!, ALL Educaþional, Bucureºti, 1995
Feynman, R. P., Fizica modernã, Editura Tehnicã, Bucureºti, 1970
Hallyday, D., Resnick, R., Fizicã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1975
Iordache, D., Pop, R., Culegere de probleme de fizicã, Editura Radical, Craiova, 1997
Jones, E., Childers, R., Physics, McGraw – Hill Higher Education, Boston, 2000
Negrescu, H., De la relativitatea clasicã la teoria relativitãþii, Editura Albatros, 1988
Ohanian, H.C., Physics, W-W-Norton & Company, New York-London, Copyright 1985
Popescu, A. ºi colectiv, Probleme de fizicã pentru clasele IX-XII, Editura Petrion, Bucureºti, 2000
Rusu, O., Galburã, A., Georgescu, C., Fizicã (Fizicã molecularã, atomicã ºi nuclearã. Electricitate ºi opticã)
pentru liceu, bacalaureat ºi concursuri de admitere, sistem grilã, Editura Niculescu, Bucureºti, 1997
Rusu, O.ºi colectiv, FIZICA-Manual pentru clasa a X-a, Editura Teora Educational, Bucureºti, 2000
Rusu, O.ºi colectiv, FIZICA-Manual pentru clasa a XII-a, Editura Teora Educational, Bucureºti, 2002
Truþia, C., Rusu, O., Fizicã (Electricitate, Opticã, Termodinamicã) – teste pentru admitere în învãþãmântul
superior, Editura universitar㠄Carol Davila“, Bucureºti, 2000
Sandu, M., Teme ºi probleme pentru cercurile de fizicã, Editura Hyperion, Bucureºti, 1993
Sears, F.W., Zemansky, M.W., Young, H.D., Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1983
Snow, T. P., Shull, J. M., Physics, University of Colorado at Boulder, West Publishing Company, St. Paul, New
York, San Francisco, Los Angeles, Copyright 1986 by West Publishing Company
Thomas L. Floyd, Dispozitive electronice, Editura Teora, 2003
XXX, Colecþia revistei de fizicã Evrika, 1996-2002
Film-The Elegant Universe Strings theory,Brian Greene,Website NOVA, http://www.pbs.org/wgbh/nova/
einstein
http://webphysics.davidson.edu/Applets/minkowski4/default.html, Minkowski Physlet, Lorentz transformation
Lecþii interactive de fizicã Intuitext - Softwin ºi AEL - Siveco
CORINT
E D U C AŢ I O N A L