GAYRIT SA/VIBOAN

teoria
lui
Ef,[OI$
GAVRIT SAMBOAN

Teor i a
lui
GALOIS

EDlruRA TeuNtcA
BUCURESTT- 1968
 Monografia prezintl detaliat teoria lui Galois Ei elemen-
-atgenre
tele de modern[ necesare dezvoltirii acestei teorii'
Este prima lucrare cu aceasti temi care apare la noi in !ari'
Cuprinae : Elementele de teoria generali a grupurilor; Ele-
-"rt" d" teoria corpurilor; Algebrd liniariL. Spalii vectoriale'
Teoria extinderilor Ei teoria Galois; Rezolvarea ecualiilor
prin radicali; Rezolvarea ecua{iilor prin radicali pitratici'
Lucratea se adreseazi unui cerc larg de cititori : stu-
denfilor f acultililor de matematici din universitllite gi
institutele pedagogice, profesorilor de matematicd, cerce-
titorilor Ei itituroi aceloia care vor s[ cunoasci conlinutul
acestei teorii.
 PreIa{i

Cercetarea propri,etd,li,lor ent'inderilor atgebrice a! ?iy-

torul, teoriei, grupuii,lor constittt'ie baza teor'iei l,ui, Gal,ois.
Probtema rezol,tsd,ri,i ecua{ii,l,or pri,n rad'ical,i, este una d,intre
apl,i,caii,i,l,e acestei teori,i.
- io sflrgi,tul secolul,ui, at XVilI-lea ;i l,a t'ncepu.t-ul
celui, d,e ot,'Xtx-te*,, i,'n centrut atenli,ei maternati,ci,en'ilor
s-a s'ituat teoria rezolaiiri,i ecualii,l,or algebri,ce de,gradul n'
iu o si,ngurd, necunoscutd, teori,e i,n care principala d,ifi,cul'-
1a,te era rezol,tsarea ecualii,l,or prin radi,cali,.
lncercd,ri,le ile a rezolaa pri,n, radi,cali ecuali,i,l,e d,e. gradul'-
ci,tr,c'i si, superior u,u primi,i un, rd,spun-s uimitor, i,n anul'
1824,' d,in partea l,ui, Abel, (1802-1829) pri,ry. l,ucrarea .in
care ard,ta 7A dacd, o ecua'{,'ie o,re coeii,ci,en!,i,i, l,i,lere nedeter-
minate atunci, nu er'istd, ni,c'io erpresi,e, i,n rad,i,cali,, care sd,
" sol,u!,i,e
fi,e a ecua!,i.e'i.
Abet a d,eterminat o cl,asii de ecua!'i'i, 'numi,te astd,zi,
abel,i,ene, ale cdror rd,d,d,ci,ni erau exptr'imabi,l,e pri,n rad,i,cal,i,.
Gauss, l,egtnd' rezoloarea ecualii'lor al,gebrice cu pro-
blevna consitrui,ri,i, gtoligoanelor regulate, cu rigla g'i compasu.t'
a ajuns ta o al,td, ctasd, ite ecuali,i, sol,ubi,le pri,n rad,i,cali,1
ecuali,i,le di,uiaiunii, cercului, gi, a cd,ror reaolaare se poate
reilu,ce la rezolaarea uvted succesi,un'i de ecua[i,i algebri,ce d'e
grad, mai, rni,c dectt ectta[ia datd,.
A apd,rat, astfel, necesi,tatea determind,ri,i, tuturor ecuu-
liitor caie pot fi reeolcate pri,n radicali,. Problema g fost
{rbord"&td, qd-rezolaatd, de cd,tre E. Galoi,s (1811-1832) Afir'o
lucrare, d,escoperild, dupd maartea sa, i,nti,tulatd, ,,,Memoriu
&su,pr{L cottdi,li,ilor ile reaolubi,litate prin radi,cali, a ecua!'ii,lor('
si, Ttubli,catd, i,n anul 1846 de cd.,tre Li,ouaille. Galois 'introd,uce
i,dai,a d,e i,red,uctibil,i,tate a unui, pol,i,nom do grad,ul, n cu coef,i-
cienli, rali.onali, tn coipul nurnerel,or ra!'ional,e si uratd, cd,,
pentru ca ecualia sd, poatd, fi, rezolaatd, prin rad,ical,i, este
necesar qi, suficient cu grupul, permutdli,l,or d,e ord,i,ttu,l, n
sd, sati,sfacd, o anumitd, cond,ili,e.
Aprofund,area stucli,ului enti,nderil,or normul,e gi, a gru-
puri,l,or de autornorf isrne asoc'iate a cond,us La teorema funda-
mentatd, a entind,erilor Guloi,s ,yi,l,a generalizd,ri, ale enti,nd,eri,-
lor Galois gi, a gru,puri,lor Gal,oi,s l,a i,nele.
Dupd, prezentarea rtoliuttilor necesare) de grupt, i,nel,
corp, tn l,wc'rareu de fa'!d,, sint prezentate enti,nderi,l,e algebri,ce,
n or mal,e, G al,oi,s, t eorerna J'und,am entald, a e ntinileri,l,or Galoi,s
si rezol,oarea ecu,a{i,ilor pri,n radi,cali.
Mul,lumesc toa. Alenandru Lascu pentru ci,ti,rea %tanlts-
crisul,ui, pentru ctbseraa{i,i,le f d,cute ;i, pentru i,ndicali,ile
prelioase d,ule.
Autorul
 Tabla de materii
P_li.

Capitolul I. GRIIPIIRI. INEI,E I

$ 1. Grupuri I
$2. Grupuri cu operatori 25
s3. Grupuri rezolubile 30
$ 4. Grupuri de permutiri 32
g 5. Inele
$ 6. Corpuri. Module. Algebre 43

Capitolul II. POLINOAME 51

Capitolul III. EXTINDERI 63

$ 1. Exlinderi algebrice 63
g 2. Extinderi normale
g 3. Rdddcinile unitd{ii 83

Capitolul IV. REZOLVAREA ECUATIILOR PRIN RADICALI 91

g 1. Extinderi ciclice qi extinderi radiciale 91
$ 2. Rezolvarea ecualiilor prin radicali 103
g 3. Teoria lui Galois pentru inele 115
 CaPitolul I

GBUPURI

$ 1. Grupuri

DurrNrgrl 1. Mullimea nevidd, G, inzestratd, cu o

Iege de compozilie interioari f : G x G -->G este grup
dac5, oricare ar fi cL., b, c, aYem:
G) f (f(q,b),c):J@,f (b,c));
Gr1) existi, e e G numit element neutru astfel ca
f(o,e):f(e,a): a;
Grrr) existd, a' € G numit inversul lui a astfel ca
f (a,, *'): f (a', a) : e.
Orice lege de compozilie/asociativ5,, care are element
neutru qi fa![ d.e care orice element are invers se numeqte
lege de grup. Adesea legea de compozilie d.e grup, /, - se
noteazd prin juxtapune e gi se spune ci, este notatd, multr-
plicativ 7@, b) : ab, sau se noieazd prin /(a, b) : a I b
qi spune c5, se noteaz5, aclitir,.
' sePentru legile cle grup notate aditiv elementul o se
numeqte element nul ,si se noteazS, O iat a' se noteazd' - a.
P'entru r:omod.itatea scrierii vom nota legea d-e grup
multiplicativ.In 'o' acest c z) elementul a se numeqte element'
unitate I pentru r.om folosi nota\ia cl-r.
nonrxrqrn 2. TJn grup G se numeqte grup abeiian
sau grup comutativ d.ac5, oricare ar fi a qi b.
G,r) ab - ba.
 lTn grup G se numeqte finit d.acil mul,timea G are un
numlr finit de elemente. Numdrul elementelor din grupul
finit G se numeqte ord'itmll gr'uptului,.
Dnl. Nrlu 3. O parte nevicli g a grupului G se nu-
meqte subgrup dac[ oricare ar fi r, y din g
fry-t ag.
Dacd, g este subgrup in G atunci pentru legea cle
compozilie g X g -> gt (u, A) -> n!/, g este grup. Orice
subgrup g conline ce1 pulin elementul e; subgrupul {e}
este cel mai mic subgrup. Orice subgrup g diferit de {e}
;i G se numegte subgrup proprin.
Dacd, g este subgrup a iui G qi h subgrup a lui g atunci
h este subgrup a lui G.
Interseclia unei familii (9,),=, de subgrupuri a lui G
este tot un subgrup a lui. Existi atunci, pentru orice
parte nevicld AcG, cel mai mic subgrup g tA), a lui G,
care conline pe ,4 ; g (A) :
W,
Elementele din .4 se numesc generatori ai lui g(,4).
Elementele d.in g(,4) slnt compozite de forma aLaz...ak
und.e c,u€,4 sa,u at1€,4.
Dac5, ln grupul G, A este o parte nevid.fl si e]emen-
tele din ,4 sint permutabile intre ele atunci g(,4) este
subglup abelian.
Dmnrxrlrl 4. Fie dat grupul G qi qirul d.e subgrupuri
proprii (g),,.*. $irul de subgrupuri (g,),er,, se numeqte
lan! clacd, fa!d, de relalia ,,C(' este total ordonat.
Trconnlra 1. Reuniunea l)gn, a unui lan{, esto
subgrup in G, generat de .ot ffiilpo"it" g.,.
Dnuonsrnllro. Fie g : Ug* qi aeg, beg. Existd,
atunci m, n in -}tr* a,sa ful i"Ji;l a€g,n,t beg,. Cum, s&u
g,nCg,san gnagm (vom presupune ci g*Cg,) rezultil ee gnt
beg, qi ab-Le gn d,eci ab-teg.
Dacil qirul (gn),=r- este ascend.ent fali c1e relalia ,,C(.
lan,tul se numeqte ascendent. Dacd (g,,),c^-- este d.escen-
dent fa!d, de relalia ,1C(. lanlul se numegte descendent.

10
 Toonplrl 2. Fie ln grupirl G date mullimea A qi
subgrupul g; existi in G cel pulin un subgrup maximal
fa!d. de relalia 11C-'( care conline pe g $i a cdrui intersecfie
cu I sd, Iie g)4.
DFMoNSI'RATrE. Fie -E, familia c1e subgrupuri clin G
cu proprietatea ci, intersecteazil pe.4 dupfl g)4. Fami-
lia / nu este vidfl cleoarece conline cel pulin pe g gi se
ved.e cd, ,E este inductivi, fa!d, de relalia de incluziune.
DupS teorema fui Zorn existS, ln -F cel pulin un element
maximal"
Tnonplrl 3.lln grup curlnnumdr finit de generatori nu
poate fi reuniunea unui 1an! cle subgrupuri proprii ale sale.
DnuoNsrnagrn. S5 presupunem dat grupul G care
are mullimea de generatori {ar, . . ., e,,\ qi c5, G este rttuni-
unea lanlului ascend.ent (gu)'.ur-.Pentru a1.QG) &?aG
exist5, subgrupurila g7,,, g7,. aga fel incil, a.e gr,t aze 9p,.
Familia (g,)'.r. fiind total ordonatd, putem presupune
gr,Cgr, qi-atunci ar. (ha.gk,.Dacd' aue g," sau {4, a* a"}c9,..
sau {n, a* ar}Cgr". Continuincl ralionamentul se vede ci
dupi, un num5,r finit de paqi ajungem la tLn subgrup
g*, a1a fel lncit {a' arr.. ., an\Cgn,,, ceea ce irnplici,
grn: G. Deci ipoteza cil G estereuniunca 1anlului ascen-
clent (g,),=r- contrazice faptul ci g, sint subgrupuri proprii
ale lui G.
Fie o o relalie de echivalen!5, in G; relalia de echi-
valen!6 este compatibil5, Ia stlnga (respectiv la clreapta)
cu legea c1e grup dac6, n:'u (mod <,r) implic5, ct,fi: ay
(respectiv ma: ya),oricare ar fi aeG.
TponnuA 4. Pentru relalia de echivalen!5, o), corn-
patibild, la stlnga (respectiv la dreapta) cu legea tle grup,
existd, un subgrup g astfel lncit
fi:A (mod co) () n-rU ag')
(resp r: y (mod @) +> Un 'eg).
Reciproc, dacil g este subgrup atunci relalia fi-lYeg
(respectiv uu-teg) d.efinegte o relalie de echivalen!5,
') (9 se citeqte dacl qi numai dac[.

11
compatibild, la stinga (respectiv Ia rlreapta) cu legea
de grup.
Dnlroxsrnlqin. S5, presupunem dat5, relalia d.e echi-
valen!5, <,r compatibild, la stinga cu legea d.e grup.
Rela.tia n y (mocl o) implicS, a-ts: n-ty (mod" a)
,si rleci e: n
- (mod. o). Dacd s: a-ty (mod o)atunci
1y
n.e r (n ty) (motl o). Relaliile n : y (mocl <o) qi
e: -n-7U (mod. co) sint echivalente. Dacd, g: {r; n:e
(mod. co)) atunci g este subgrup qi rela.tia n (mod <o)
echivaleazi cu u-tye g. Dacd freg $i Ue g - Af,ir. s- s
(mod o) $i y:a (mod. co) rezultS, n=y (mod c0) $i
n 7y e (mod co), deci n lyag.
-
Beciproc, fie g un subgrup al grupului G. S5 not[m
a (rt U) <:> n Ly ag. Relalia to este reflexiv5, d.ecarece
€G.g; este simetricS, intrucit (n-ty\-t : U-rn qi tranzitiv5,
d-eoarece din r 'yag $i y-Lzag rezult5, u ly'y-lzeg qi
deci r treg.
Dacd, relalia or este compatibiiS, Ia dreapta cu Iegea
cle grup d.emonstralia teoremei se face asemhn[tor.
Deoarece in grupul G orice rela.tie de echivalenld, la
stinga (respectiv la rlreapta) compatibild, cu legea de grup
se poate reprezenta sub forma fi-lyag (respectiv yfi-re g)
vom folosi nota.tia fi:!/ (mod. g).
Clasa de echivalen!6 ln G fa!5, de relalia n-rye g
(respectiv yfr-re g) a elementului r este rg (respectiv gr).
Dacil y
deci yerg= r (respectiv
(mocl g) atunci n-Lye g (respectiv yn-reg) qi
ye gn).
Numirul cardinal aI claselor de echivaien!5, la stlnga
(respectiv la dreapta) se numeqte i,nd,icele sting (respectiv
drept) aI subgrupului g in raport cu G.
Tponpul 5. fndicele drept qi inclicele sting a1e unui
subgrup gCG sint egale.
DpuoNsrnAgrn. Aplica\ia r --> fr-L a grupului G pe
eI insuqi este biunivoc[. Dacd, not5,m ct p aceast5,
aplicalie, atunci p (n) : r 1. Fie g un subgrup a} grupului
G; dacd p(g): {p(u); r€g} avem p(g): g. Aplicalia 7t
inyariazd, subgrupurile lui G qi produsele rgr prin p sint
inversate p(t:y) : p(y).p(m).

72
 Aplicalia biunivoci p determind o aplicalie -biuni-
voc6 intre lclasele de ec6ivalenlI Ia stinga (mocl g) qi
clasele d.e echivalen-ti Ia dreapta (mod- g). Fie 7" clasa
de echivalenld, Ia stinga a elementului n: dacil punem
F (i,) : @(n\o
und.e membrul al d.oilea reprezinti, clasa de echivalenld'
la dreapta a elementulti p(r), ! es!-e aplicalia biunivoci
care stibiteqte echipoten,ta, mutlimitor claselor de echi-
valen!5,.

DnmNrgra 5. Sulcgrupul
"noimal-gCG se numeqte subgrup
invariant sau d.ivizor c1acd, oricare ar fi neG
frg : gn.

Dac5, subgrupul g este d-ivizor normal atunci clasele

de echivalenl# h stiiga qi Ia dreapta modrrlo g coincid''
a"c esl e"echivalent[ cu relalia tgr : g'
Relatia tru : "relafie L

ientrir o de echivalen!5 co compalibili bila-

teral cu legea d.e grup, subgruPul^care.-icorespunaq ryIi"
teorema 1 este un divizor normal. In orice grup G relalule
de echivalenli, compatitrile bilateral cu lege-a de grup sint
relalii de forrna yLrg unde g este un clivizor normal'
Dacd" g este un d.ivizor normal atunci elasa de echi-
valen!5 a dlementului r o not5,m ctd : rg. Pe mullimea
claselor determin6m legea de compozilie
fi:d (1)

oricare ar fi r ed qi U ei . Definilia este consistentd ;

d.ac5 n' e. d, fi'+ fr Ei U' e i, U'*y atunci -dil
s': s (mod i) g'-y (niod g) reniltd' n'y': ny (mod" g)
qi deci 64' :dfi.
' Beta.dia (1) h.etermind, o lege de grup ln care elementul
unitate este 7: {g} iar d-r : f-i.
Orice subgrufi g al lui G care are indicele 2 este
d.ivizor normal.
Dacil subgrupul g are indicele 2, atunci G se des-
compune in dou5, clase, in clasa lui e qi incd, in :u.na fiog'

13
Ambele d-escompuneri ale lui G ln clase dupi g, la dreap-
ta Ei la stinga coincid, cleci g este divizor normal.
L'n grup ln care singurii divizori normali slnt {e} qi G,
se numeqte s,implu.
DrnrNrlra 6. Dac[ g este divizor normal ln G atunci
citul grupului G prin relalia d.e echivalen!5 (mod g) inzes-
trat cu legea de compozilie (1) se numeqte grupul, ctt a
lui G prin g se noteaz^ Glg.
Dac5, grupul Glg este finit atunci ordinul lui oste egal
cvintl'icele subgrultului, g in raport cu G qi se noteazd,
LG , s).
Tnonpu,q. 6 (Lagranga). Fie h qi g doud, subgrupuri
ale grupului G aqa fel inclt hcg. Dac5, ind.icele lG: gl
este finit atunci lG : hl qi [g : h] sint finite qi
lG:h7:[G: gTlg:h].
. DpuoNsrBATrE. Dacd indicele [G : g] este finit atunci
grupul G se d.escompune in [G : g] clase de echivalenld,
(moci o). Cum q)h rezultil cd, la rindul s[u subgrupul g
se descompune in lg : h) clase de echivalenld, (mod. la),
deci
tG:g)lgth):lG:h).
Dacd, orclinul grupului G este za qi ord.inul subgrupului
g este .n atunci dacd lu[m h : te] teorema 6 ne d.d, relalia

LG; gl:!,
aclici ordinul lui g qi indicele lui g sint divizori ai ordinu-
Iui grupului G.
DonrNrlu 7. Fie G gi G' grupuri; o aplicalie f : G --> G
SE numeqte omomorfism a grupului G in G' dac5, oricare
ar fin,ydinG
f(ny) : f(n).f(y). (2)
Iln omomorfism / care a e proprietatea c5, pentru orice
r*U, f@)*f(y) se numeqte izomorfi,sm a lui G ln G'.
Orice omomorfism a lui G ln G se numeqte endamorf,itm.
Orice izomorfism a lui G in G se numeqte automorf,ism.

14
 in grupul G daci g este d.ivizor normal atunci apli-
calia c : G -+ G/g definit5, prin r -> 7 este un omomorfism
qi se numeqte omomorfi,sm,ul canonic atni G pe G lg.
Teorema 7 (de omcmorfism). Fie G, G' grupuri qi
J : G --., G' un omomorfism a lui G in G' atunci :
i) in G' imaginea /(G)_este suhgrup;
ii) imaginea reciprocS, f (e') a elementului unitate din
/(G) este divizor normal in G; _l
iii) grupulJ(G) este izomorf cu grupul Glf@');
iv) / este compusul izomorfismului cle la iii) $i a
omomorfismului canonic a lui G pe GIJ@').
Douoxsrulrn. i) in /(G) asociativitatea proclusului
rezultd, din asociativitatea prod.usului din G qi din (2).
Elementul I@) : e' are efect nul d.eoarece
f (v)'f (e) : f (ue) : f (v).
Din relalia
e':f (e):f (u'y'):f @)'f (y-')
rezultS'cd
(/(y)) ':I(v-').
ii) Dac5, *.j'@') qi uej\r') atunci I,@): e qi
f (y): e' d.e unde I@'y): e'; deci r-tyef(e').
Dacd y e f (e'), d.eoarece f (n-L.,.Ar) : f (r'').j(U).
.
I @) : lf @))-'e' .f (y) : e', r-tyref(e').
Relalia n-lynef (e'), oricare ar fi ueG, implic5,
faptul cd, f(e') este divizor normal in G.
iii)
Dacd, n y lmoa jia')) atunci se vede cir J @)
= daeil :
: f@) si reciproc, :
f@) f@) at:ur,.ci f(ny-t\ f@) e' : :
-1 -1
sau ry-1cf (e').Pe grupul GII@') sd, definim aplica,tia i:
-l
GII@ ) +'f(6) Prin
i (r) : /(r') (B)

15
oricare an fi m' e7. Yaloarea i(i) nu depinde d-e reprezen-
zentantul .u' din clasa 7. Dacd fi" $ s'rfi" e ft atunci
n'=m" (mod /(e')) ceea ce implicd l@') : f(m").Aplicalia
zl esto izomorfism aI grupulul elip'1pe grupul flG).
iv) Fie c homomorfismul canonic al grupului G pe
grupnl Glf@') atunci pentru orice r eG, c(u): ft qi din
rela!ia
i (c (r)) : 'i (d) : f (a)
sevede cd'f:6or.
Si, presupunem cd, G qi G' sint grupuri qi /- omo-
morfism-a lui G \r G'. Preimaginea oricirui subgrup
g_'fG'este evident subgrup in G) subgrup notat prin
f (g'). Dacd, g' este d.ivizor normal ln G' _at;unci f(g')
este divizor normal ln G deoarece din f(nf(g') o:le
CJ@).g'f(n-r): g'rezultd, c5, oricare ar fi ueG, mf(g')'
. x-'cj@'). Aplicalia i, Glf@') -u G'lg' clefinitd, prin

i@):i@ este un izomorfism a lui Glf@') in G'_ly'.

Dacd f(G): G'atunci/este un izomorfism a lfi Glf@')
pe
- G'lg'.
Un subgrup gCG este preimagine a unui subgrup
g'CG' prin omomorfismul f :G -->G' dacd' gi numai c1acd,
1

l@')cg. _1 _1
Dacil f(e')cg1 si f(e')cg, atunci f(gr) : I@) dacin
qi numai dacil g,
-1
- gz,irplus dacil G' : f(G) atunci/(9i) :
: flg') clacd, qi numai dacd' g', : g!r. Ctt alte cuvinte intre
mul!1mea subgrupurilor grupulut G'
t, mullimea subgru-
purilor grupului G care conlin pe I \e'), /-1 este apli-
calie birrnivoca.
Dacd pentru fiecare r e G noti,m cu o(r aplicalia lui
G pe G definitil prin a,(y) : nUn-rt atunci a, este un
automorfism numit automorfi,sm i,n,terior.

16
 Mullimea automorfismelor grupului G formeazi, grup
fa!6 d.e legea de compunere / o g.
DnrrNrlu. 8. Elementele a, b din grupul G se numesc
conjugate d.aci, existd, r e G astfel ca
: fr-l&fr.
Relalia d.econjugare este simetricd, (dacd a este con-
jugat cu.b, atunci din relalia a : mbn L ,: (r-') ! b(n-L)
reZult5, cd, b este conjugat cu a)t reflexivd G,: e-ta,e
qi tranzitivi (daci a : n-rbrt b : U'| cy atu.nci d.in -o :
: (yn)-r c.(Ur) rez:ultd, a conjugat au c). Fa!d, de relalia
de conjugare grupul G se descompune ln clase de echiva-
lenld, d.e elemente conjugate numite clase de elemente
conjugate.
-Dlac[
g este subgrup in G atunci subgrupul n-tgn se
numeqte subgrup conjugat ct g.
Dacd, g este aiviior normal ln G toate subgrupurile
conjugate cu el coincid cu el.
"
Fie -AcG o submullime a grupului G, elernentul
r e G se numeryte permutabil cu mullimea A dacd' oricare
ar fi y eA, ry : !/n.
Dac5, elementul r este permutabil cu mullimea -4,
atunci din relaliiie y e A, U : n-Lynt yn-r : n-Ly, tez:ult'[,
c5, si r-1 est,e permutabil cu A. Dacd r, ,si r. stnt per-
mutabiie cu ,4 atunci din relaliile yeA, rrU :71r Di
{rz!/ : Slrrreztltd" cd, rrr^este permutabil cu .4, nrnr'.y :
- y.mrnrl Mullimea elementelor permutatrile cu ,4 nu
este rridd ea conline cel pulin unitatea din G.
Mullimea elementelor dJn G permutabile cu A for'
meazd, un subgrup numit norrnal'izalttrul, lui, -4 gi notat
J[(1). Dacd, aeG are proprietatea c5, aA:.44 atunci
a L ave aceeaqi proprietate deoarece A - eA:6-161! -
: a-rAa qi deci Aa 7 : a-tA.
Dac5, rnullimea A este divizor normal atunci norma-
lizatorul ei coincid.e cu grupul G.
Tnonplrl 8. Fie ,r un element fix din G, intre' mul-
limea elementelor conjugate at a,si mullimea claselor
de echivalenlX fali cle normalizatorul iui a existd, o cores-
pondenld, biunivocfl.
2-c.47 L7
 DnuoNsrrulir. Fie ((a) mullimea elementelor con-
jugate cu a gi -tr[(a) normalizatorul lui a. Dac5, b e. K(a)
atunci existd roeG aqa fel ilrclt b : nolana. Pentru
b' *b, no, * fru. Dacd, yei[(a) atunci U-raU : a Qi b :
: (yn,)-Lagr6. Fie neG, fr-tar: b atunci fraulanou r: a
deci non'L e J[(a) adicd, noe N(a)n.
Dacd notdm cu 7, clasa de echivalen!5 la d.reapta
modulo -tr[(a), atunci aplicalia b -->do este biunivoch, qi
If(o) qi GIN(a) au acelaqi cardinal.
Dacf, elementul a este permutabil cu toate elementele
grupului G atunci normalizatorul s5.u coincide cu grupul G.
Mullimea elementelor care sint permutabile cu toate ele.
mentele grupului G formeazd, centrul, grupul,ui, G.
Se vede c5, centrul grupului G este divizor normal
ln G. Dacd, grupul G este abelian, centrul sflu coincide
cu tot grupul. Dac[, K este centrul grupului necomutativ
G, atunci grupul GIK ut poate fi grup monogen *). Dacd,
GIK ar fi monogen atunci ar exista o clas5, d,eGlK care
sd, genereze lnt'reg grupul. Elementul a lmpreund, ut K
genereazd, atunci grupul G.
Orice elemant a e G se reprezint5, sub forma fr :
: spn an und-e z*eZ qip, este lntreg. Dacdu n, y eG atunci
tL! : spt z*'apu zlr crtrrr Z este centrul lui G elementele din
Z sint permutabile cu elementele lui G, rezultil cd, t:y :
:2* 61,pu*pu ?a: Zo APa . Ap* ?*: gTu 2r. Aox ?, : Ufi qi CIeCi
grupul G este comutativ.
DnrrNrqrl 9. Fie r, g elemente din grupul G, ele-
mentul n-ts-tyfi se numeqte comutatorul el,ementelor n qi y.
Dacd grupul G este abelian atunci comutatorul oric6-
rei perechi de elemente €ste elementul e. Pentru elemen-
t'ele u gi y sd, not5,m comutatorul lor prin Lu, yl atunci
Ln, U) - y'rs-ryn qi yr : ny lq A7.
Comutatorul elementelor n, y caracterizeazil neco-
mutativitatea elementelor r, y. In general produsul a cloi
comutatori nu este tot un comutator, deqi [r, y) lU, #7: e.

Grupul G este monogcn dacd este generat de un singur element

al siu.

18
 g un divizor normal ln G astfel ca Glg si fie
- -.Fie Atunci
abelian. oricare ar fi n eG, eG, ifi : qi deci
ny:Ufr (mod g) sau y*r*-rua= e U(mod g), de /duncie
ln, y): e (mod g)
Deci orice divizor normal pentru care Glg este abelian
conline comutatorul oricdrei perechi de elemente. Fie
!(G) Srunul generat de mullimea comutatorilor, atunci
D(G)cs.
Grupul D(G) se numeqte grupul co'mutator,ilor sau
grupul, d,eri,tsat a lui G.
Daci, / este un endomorfism a lui G atunci din
Iffr,ul : lf@), /(y)] oblinem f(D(G)) c D(G). Bezultd, ci
grupul D(G) este invariant prin automorfismele interioare
a lui G; deci este un divizor normal ln G.
Tponnrm 9. Fie g divizor normal in G; condilia
necesard qi suficienti caGlg sd, fie abelian este ca D(G)cg.
DnnoNsrnLqrn. Dacd, Glo este abelian am vizut cd,
D(G)Cg.Reciproc, sd, presupunem cd, D(G)C7. Rezultd, cd,
oricare ar tL!, y dinG(ny)-ryneg qi cleci nA:yn (mod g)
sau xy : Afr.
Cum grupul D(G) este divizor normal in G rezult5, cd
GID(G) este abelian.
Dacd, grupul G este simplu atunci grupul comuta-
torilor coincide cu G.
DnrrNrqra 10. Grupui G se numeqte metaabelian
dac5, grupul siu d.erivat este conlinut in centrul sl,u.
Dac5, grupul G este metaabelian atunci cum centrul
sdu I( este d.ivizor normal in G rezult5, cd, grupul cli GIK
este abelian.
in orice grup G se not construi puterile intregi ale
nnui element aeG punind:
.
-rl - 4 A
@
A
I
----
ui"i"(j--\*,
$,0 : e.

19
 Avem, pentru z' z, din Z *),
a,",.a" : a)zl)'zz

cleci a ->o' este un orrlomorfism a grupului aditiv Z in G.

Mullimea {a', zeZ11 este subgrup abelian ln G.
Dnmurlu t1. Iln grup G se numeqte grup monogen
dac5, este generat de unul d.intre elementele sale. IJn grup
monogen finit se numeqte grup ciclic'
intr-un grup cel mai mic nterrdr natural ltz pentru care
an : e se numeqte ordinul elementului a.
Tponnm,q. 10. Orice grup G moncgen este abelian;
dacd, G este d.e ordin infinit este izomorf ca Z; dacfl G
este d.e ord,in p atunci este izomcrf ct Zl1tZ.
DpuoNsrnAlrn. Daci G este mcncgen atunci el este
generat de unul dintre elementele sale. Fie aeG tn
generat de a este {a", zeZ}.
- Dac5, Ggrupul
[enerator,
este de ord.in infinit atunci aplicalia 2 --'' a,"
elte un izomorfism a hi Z pe G. S5, presupunem cd, G
este 'de ord"in finit, existd atunci e, qi a, astfel ca o": :.
: a"'. Dand, 2t) zz, 2t- zt > 0 qi flz' 1'' : a"(a") ' - e, d'eci
existS, un numdr natural rz aqa fel ir-cih a" : e,
Dacd, a" : e atunci a c:te clivizibil cu p. Fie a intreg
diferit d.e p atunci z : p' q + r cu r < p. Din a : (Lz : (ap)q' a'.
rczrltd, i=a":a'. Cum r1P, rezultd r:0 qicleci
z - pq. in acest caz aplicalta f : z > a' este un omomor'-
fism a ltiZ'pe G "rl cdrui nucleu/(0) este subgrupul (p).
Dupd teorem-a 7 (iii) grupul monogen G c1e ordinul 2
este izomorf cu grupul, ZlpZ.
Tptnn ru 11. DacX ord"inul elementului a este p
.
atunci ordinul elementului n" este pld unde d este cel mai
mare d.ivizor comun intre a qi P.
DnltoNsruqrn. Avem (a")otd : e. Dac[ (a")no : e

c1t rn ) 0, atunci a,"'n : e. Din reialia zm - lg * r cu

0 --( r < 7t rez:ultil o,' : a. Cum p este ordinul elementului
a, aYem r: 0 (mod p), cleci r : 0 qi atunci
znt : ?4.
z gt"prl aditiv al inlregilor.
-")
20
 imp[rlind prin d, cel m_ai mar.e divizor comun intre
z $i. ?, ariem i1.n7,: pr4 unde er Di ?r slnt prime lntre
e1e. Bezultd cd, m este divizibii cu pr : pld qi m)- plcl;
p. este ordinul elementului a'.
Dac5, ordinul grupului G este finit atunci clupi teo-
rema 6 ordinul elementului a este divizor al orclinului
grupului G.
Dacd p este divizibil prin a atunci plz este ordinul
elementului a". Dacil p $i z sint prime lntre ele atunci
ordinul elementului a' este tot p.
TponplrL 12. Dacil in grupul atelian 6 elementele a,
si a, an respectiv ord.inele n, qi m, Fi _n' n, sint numere
prime intre ele atunci a\az are ordinul n.m".
DnlroNsrnlpn. Avem
(arar1""'" : : g.
(Grn7)r'2' (arrua)nt

Daci, pentru n, ) 0, (arar)" : 6 atunci din o.n"' -

: srn',r &2,,6 : (qraz),,", : et rezttltil Cd, nnr .eSte. d.ivi_Zibil
cu 1?1. f-,i tet se deduce cil nnt trebuie si, fie divizibil cu
n, deci m este crivizibil cu produsul nrnr. Ordinul elemen-
tului ara, este ,?1??2.
Daci n esLe un nuntiL natural, atunci riiclScina complexi cle ordinul n
a unitilii are n valori dislincte.
e0 ,, el ,'.., er-1

cu E3: 1, ft - 0, 7,..., n - 1.
1
Produsele de forna e1 :f reprezinti tot o rid[cinir complexi de
orciinul n a un.itifii. Rezulli ci muilimea rdddcinilor complexe de ordinul
n ate unitdfii formeazd un grup de ordinul n. Fxistd o ridlcini primitivi
de exemplu erfl astfel ca cclc n puleri eT, k:0 , 1'. -., tt-1,
reprezintl intilo anumili ordine toate riddcinile eu k : 0,. . ., n - 7.
Dacd ptrnem
2ktt 2kn
e/i: cos? * rsina: ef, (3)

atunci pentru k:0, 1,..., 11 - 1 oblinem toaLe r:idicinile complexe ale

unitdlii, adicd ridlcinile ecua{iei :rn 1 - 0. Apticalia etr + ar$ ep -rcpre-
zint[ izomorfismul grupului riidicini]or complexe ale unitdlii de ordinul n
pe grupul ZlnZ. Rid.Acinile primitive se oblin clin (3) pentru valorile k
prime cu n, ast.fel ca ] k | < n.
Rddicinile comilleie de orclinul n ale numdrului a sau ridicinile
ecualiei r11 - a - 0 se oblin prin 'inmullirea unei valori a radicalului (/ c
cu loate rddiciniie ei, l:0, 1..'., n - 1.'

2l
 Tponnlrl 13. Grupul G de ordinul n, este ciclic daci
qi numai dacd, conline cel pulin un element de ordinul m,.
DEMoNSTRATIE. Dac5, grupul G este ciclic qi o este
un element care-l genereazil atunci orclinul elementului a
este ra. Reciproc, dac5, G are un element d.e ordinul n,
atunci G : {a"r..., e"-,}; deci Geste ciclicde ordinul rz.
_ DacS un grup G, finit, are ordinul num5,r prim, atunci
el este ciclic, deoarece G conline cel pufin un element a
diferit de e aI clrui ord.in este egal cu ordinul grupului.
Din teorema 7 rezultil ci toate grupurile cictice de
ordinul ra, sint izomorfe intre ele. i[ iarticular, daci
grupul este c1e ordinul tt, eI este izomorf cu grupulr[d.d,-
cinilor complexe, d.e ordinul n,, ale unit5,!ii. in orice grup
ciclic de ordinul ra exist5, g(n,) generatori und,e 9(n) -estb
numirul intregilor pozitivi primi cu rz, mai mici decit n,.
Tnonpru. 14. Fie G un grup abeiian d.e ord.inul rz.
Dacd, cel mai mic multiplu comun al ordinelor elementelor,
diferite de unitate, este rz atunci grupul G este ciclic.
DpuoNSrnaTrE. Fie Mu ffizt...t ffin_t ordinele ele-
mentelor grupului G, diferite de e gi m ce[ mai mic mul-
tiplu comun al lor. Numlrul rii, descompus in factori primi
fie de forma
m : ?i, pg". . .pi' (4)
Yom ar5,ta c5, pentru fiecare factor pli, i :1,. .., s,
exist5 ln G un element d.e ordinul pio. iactorul pi, i1
g.ruiry cel pulin ln unul dintre numieiele ffir,...t iln_tt
fie el m4,_pe care il scriem sub forma eipii-'ca pi:irii
ct pi.t. Numdrul a.,pir, fiind ordinul elementului ", {tki;
atunci pit este ordinul elementului of;1 din 6. Dup[
teorema 11, elementd IIaft,. are ordinul IIpf;. Cum tn
- n
rezultd c5, ln grupul abelian G de ordinul zr. exist5 un
element de ordinul n, deci G este ciclic.
Tnonpna 15. Orice subgrup al unui grup ciclic este
grup ciclic.
- DpuoNsrRATtE. Fie G un grup ciclic, o un generator
al sd,u qi g. un subgr.up. Cum gC?, ^atunci' elemeitele gru-
pului g slnt puteri lntregi ale elementului a. Mulliieea

22
A : tz, a'eg, ae-trfl] nu este vid.d, deoarece conline cel
pulinpe z:0;sil notd,m zo:inf ,4. Fie neg, atttnci
existd, zeAaqa fel incit fr:az. Din a:qzol r,0--(
--( r ( zo avem o,' - (u"o)q'a'. Cum &'.g, &"'€9 rezult5,
cd, a'e.o Si comparind. pe r ctt Zo tretruie ca r:0. Rezultd,
z : e"o qi r : (au,) q,, deci a"o este generator a lui g ceea
ce d.emonstreazil teorema.
Orice element r d.in grupul ciclie G se reprezint5,
sub forma a' , clasa d.e echivaien!5, a lui in G/g este mul-
limea elementelor d.eforma a,k"o+'.RrczuJt5, cd inGlg avem
ao' clase d.istincte, deci indicele subgrupului ciclic _g 9st9 ?.0.
Pentru fiecare divizor k aI al ordinului grupului ciclic
G existd, un subgrup go de ordinul k generat de at . DacS
grupul G este ciclic qi simplu atunci ordinul sd,u este
numflr prim.
Tuonmrl 16. Fie G un grup ciclic qi g un subgrup,
grupul Glg este ciclic.
DpmoNsrnEpo. Dacd, a este un generator al grupului
G atunci grupul Glg arc ca generator clasa og, d.eoarece
(ag)' : a'9.
TsonpMA" 17. Un grup abelian G + {a}, este simplu
d.ac6 qi numai dacd, este ciclic qi ordinul s6u este prim.
DnrroNsrnllrn. Orice grup ciclic d.e ordin prim nu
admite subgrupuri proprii (teorema 6 $ 1). Daci grupul
abelian este simplu atunci eI este ciclic qi este generat de
orice element diferif, de e. Ordinul sflu nu ad.mite divizori
proprii.
Tnonnul 18. in Z, clasa d,e echivalen!5, modul rz
a num5,rului intreg pozitiv z genereazd, grupul ciclic ZlnZ
dacd, qi numai dac6, z este prim cu rz.
DorroNstulrn. Pentru ca clasa d.e echivalenld, a
elementului a si aibd ordinul zr in grupul ZlnZ este neces&r
qi suficient ca d.in relalia kz 0 (mocL rz) sd, rezulte k : 0
(mod rz). S5, presupunem cd,- 1n ZlnZ clasa elementului a
are ordinul n. In acest cazln ZlnZ clasa 7 a elementului a
nu este divizor a lui zero. Aplicalia u, --> 'ttv a lui
ZlnZ in ZlnZ este triunivocd, qi cum mullimea ZlnZ este
finit[ aplicalia drce ZlnZ pe ZlnZ. Existd, h aqa fel
OQ
lncit 'haf 1 qi hz :7 { kn ceea ce aratd, cd, numerele z
,1i ra sint prime lntre ele.
Dacd z este prim cu n, atunci din relaliile I -
:he(mod n) qi kz:0 (mod n) rez:ult[" k:0 (moil n,)
rleci clasa Z ate ordinul n,.
NumIruI intregilor naturali primi cu rz qi mai mici
d.ecit re, fiincl g(rz), pentru fiecare n, taloarea ftlnc,tiei g
d5, num[rul elementelor aeZlnZ care genereazd" pe ZlnZ.
Tnonpul 19. Oricare ar fi intregul pozitiv n,
7q@):
: ??r rndo d parcurge mullimea divizor:ilor intregi pozt-
tivi a lui n.
DolroNsrnlpr. In adevdr, s5, consid.erdm mullimea
intregilor {r, 1 .-( z -.1n} aqa fel inclt a si rz au cel mai
mare clivizor comun un divizor 8 al 1ui n dat.
Atunci exist5, h, fo lntregi aqa fel incit 8 : h,z I kn,
si 1 : tt :dooo
*A' " . Cum'-- 4 ;ifsint intregi rezultd.
cd, ri qi'8 l sint plime intre e1e Si j.d--( el.
Numdrul intregilor a pentru ca e - --( d qi a/ 8 este
prim cu d este 9(d). Cincl 8 parcurge mullimea divizorilor
Iui ri, atunci qi rZ : pr".o"g" aeeeaqi mullime, in alt5,
f
ordine, deci Xg(d) : tz.

Tnonrul 20. Fie G un grup finit cle ordinul n.DacFt

pentru fiecare divizor d, cl) 0, al numd,rului ru numirul
elementelor grupului G al c5,ror ordin d.ivid" pe d nu
clepdqesc pe d, atunci grupul G este ciclic.
De rt rxs'rRA1tu. Fie d un dir izor al numirului r.
Dac[ in grupul G existd elementul r d.e ordinul d, atunci
ordinul elementelor n', 0 --( r --( d - 1 d.ivicle pe d,;
acestea slnt singurele elemente ale grupului G ale cdror
ord.inb divicl pe d. Rezult5, cd, numdrul elernenteior grupu-
lui G de ordinul d este egal cu numdvul elementelor grupu-
Iui ciclic generat d.e elementul r, deci cu 9(d). Cum X 9(d) :
: n rez\tlti, cd, pentru fiecare divizor d aI numdrului m,
exist5, 9(d) elemente d.e ordinul d, in G. In particular,

24
existd, 9(n,) elemente d.e ordinul m, in grupul G care ln
acelasi timp sint qi generatori ai grupului.

$ 2. GruPuri cu oPeratori
DurrNrlr.t 1. l'ie date mullimea O numit5, d.omeniu
de operatori gi mullimea E ; se numeqte lege de compozilig
exteiioard, intre operatorii din f) qi elementele mullimii -E
orice apllca\,ie J: Q x E ---> E.
Vaioarea 16gii de compozilie / in punctul (*, ur) se
noteazil f (u, n). Adesea legea cle compozilie exterioard,
se noteaz5, exponenlial (a, r) -> :xa.
Dnlrxrlra 2. Se numeqte grup cu operatori-.ori9-e Slup
G inzestrat bu o lege de compozilie exterioar5, distributiv5'
fa!5, de operalia de gruP.
' Daci-G este grup cu domeniul 0 ca d-omeniu de opc-
ratori qi notd,m lefea^exterioard, exponenlial, atunci distrt-
butivitatea legii exterioare se scrie
(rY)" : u"Y" (1)
Din (1) se ved.e c5, aplicalia' n "> r" a grupului G ln
eI insuqi este un end.omorfism.
DnnrNrgru 3. Subgrupal gCG se nume$te subgrup
stabil dac5, orice aplicalie n -> frn aplic5, T! I 1n g'
Un grup G cu-operatori se numeqte 1i,mp-ltLdac5' intre
C qi {a} iu 6xist5, nici un divizor norma,l stabil.
DnnrNrlu r1. Fie G .si G' grupuri lnzestrate cu dome-
niul d.e operatori Q, aplicalia f :G -> G' se numeqte
omomorrism permis -i.ir']- G'' dacd
i,\;ri,"
f(r) : l/(r)1"
oricare ar fi u, y in G qi a e Q.
'omomorfism,
Tnonplrl 7 S 1, de are loc qi pentru
grupurile cu operatori intr-un enun! adecvat.
Tnonpu.t 1. Fie date grupuriie G qi G', ambele inzes-
trate cu domeniul de operatori Q. Dacd, / este un omo-
morfism permis de Q a lui G ln G' atunci :
,25
 i) /(E) este un grup cu operatori;
ii) J@'), unde e' este unitatea din/(G), este divizor
normal statril ln G'
-,,
iii) grupul Glf@') este izomorf cu /(G);
iv) / este egal cu compusul izomorfismului de ta (iii)
qi a omomorfismului canonic a lui G p, eitu'1.
Tponnul 2. Fie G un grup cu operatori, g un divizor
normal a lui G, statril gi / omomorfismul canonic a lui G
Pe Glg : G' atunci :
,, i) preimaginea oricirui subgrup stabil a lui G',

f(g') este un subgrup stabil a lui G care conline pe 9;

dacd, g' este divizor normal atunci qi "f(g') este divizor
normal qi Glllr') este izomorf ct G'f g'.
(ii) g' -uf(g') este o corespondenld, biunivocd, lrrtre
subgrupurile stabile a lui G' qi subgrupurile stabile a
lui G care conlin pe g.
Donorvsrupn. i)rFie g' un subgrup stabil a lui G' ;
atunci n ef(g') qi U ef(g') implicd, f(r)eg' ti , "f(U)eO'.
Din f(ny-L):f(n) (l(y))-' rezultd cil uy-r e/(g'). _Crurn
I@") : lf@)l.g' deducem c5, oricare ar fi n€l@'),
-1 -l
u"e f(g').Subgrupul /(g') este cieci stabil gi cum {t'}cg'
rezulti cil gcf(g'). Dacd, g' este divizor normal atunci
din*1 relalia f(n) g'lf@))-t : g' rczrrltl, c5 *ith'l n-r :
-1
: l@'). fzomorfismul grupurilor Glf@') qi G'lg' se
decluce din d.iagrama

GJ+Glg:G'
-\,,
----.- ,. lo

i'lr'
26
 (hof) (e") : /(g') unde €" este unitatea din
-l
observlnd. cd,
grupul G'ls' ;i djn teorema 4 S 1. Dac5, ot e C), atunci
ilir-t(/ol,)'(*\; : (foh) (n"); rez:ulld" ci izomorfismul este
compatibil cu operalia ext'ernd.
ii; oace k elte un subgrup a lui G, astfel ca gck,
n=y (mocL g) implicd n:y (mod /r) gi deci f(f(kD: k.
Tnonnlu 3. Fie G un grup cu operatori, g un divizor
normal stabil, gi k un subgrup stabil oarecare a lui G,
atunci :
i) /cng este divizor normal stabil a lui k;
ii) ltg : gk este sutrgruP stabil ln G ;
iii) k//rng este izomorf w ltglg.
DnrroNsrnlgrn. i) Fie k un subgrup stabil $in G
qi / omomorfismul canonic a lui G ye-Glg. Dacd, /t este
iedtrictria lui / la subgrupul k atunci /, este omomorfisna
in Gla.Preimaginea unit5,lii e'eGf g fr(e'):
': hns estekd.ivizor
siaplicd,pe
normal stabil in fu. Dupd,- teorema 1
S 2,li[kfig este izomor.f cu lr(k)
: J(k) : k'Cclg-
ii) Din relalia k' : k'e' rezrltd, cil f(k') : kg deci
Itg : gk este subgrup stabil ln G'
-1
iii) Dacd, fi este restriclia lui / la kg atwci fr(e') : g
qi kglg este izomorf. at f ,(kg) : k'. Din diagrama
klkl)s*f(k)
\tkgls
rezultS, c5, klkflg este izomorf elu,kglg.
Dacd, gck aiunci hlg:g qi /(k) este izomofi w klg.
Rezultd, ctin teorema 2 $ 2 i) cd' {Glg)l(k/g) este izomorf
cu Glk.
Tponpn.t 4 (lema lui Zassenhaus). Fie g, h dou5,
subgrupuri stabile ale grupului cu operatori 6; g', h' doi
divizori normali stabili g'Cg, h'Ch at'onci:.
i) g'(gfih') este divizor normal in g'(g)h);
ii) ll'(hng') este divizor normal in h'(h)g);
iii) grupurile g'@n\lg'@ 0h') qi h'(g|1h)lk'(bflg')sint
izomorfe.
 Dnmoxsrnapl. Dup5, teorema 3 S 2 i) aplicatd,
respectiv.grupurilor g $ih rezult5, edn g)h'qi h|g'stnt
d.ivizori normali i. gnh. Cum g' ryi ft,' sint divizori nor-
mali respectiv ln g Ei lL rezult5, cd g'(g?tfu') este divizor
normal it g'(g)h) gi h,'(h)g') este d.ivizor normal tn
ti (s )h).
Punctul (iii) rezultd din d.iagrama de izomorfisme
snh QnD@nn')@'ffn)
@)n') @'3D @ltt') (g'l)h)
/\
@)Dtl' Ql,Dh'
\tn^)t" @lw)tt
oblinute aplicind (iii) din teorema 3 S 2.
DnnrNrlru 5. Fie G un grup cu operatori, se numeste
qir de compozilie orice qir finit descendent (9,)o-=,-=, de
subgrupuri stabile a lui G astfel ca :
l) g,: {e}, go - G;
ii) g,*, este clivizor normal in 9,, 0 ,-( i --( n, -1.
Dacd (gu)o-..-=n este un qir de compozifie, grupurile
golg,.., se numesc ctturi,le ;i,rulwi,.
Dac[ grupul G este finit ciburile qirului normal slnt
finite ryi daci n, este ordinul grupului G ;i n, cel al grupu -
Irri gr-rlg atunci n :n\ n,.
Fie tlate doud, qiruri d.e compozilie (9,)0.=,-., qi (/r;)o-<;..,, i
;iruIde compozif ie 1/r;)0.<,.<. esl e mai Jitr deeit sirul (9,)0.<;.<,,
dacd es1 e sul-,;ir al ;ir ului (g,)o-<,-.,, .
S5, presupunem G' slnt doud, grupuri lnzestrato
c5, G qi
qi (gj)o-1rq, dou5,
cu acelaqi d.omeniu de operatori, (9,)0..,.=,
qiruri de compozilie respectiv in G qi G'. Cele d.ou5 ;iruri
de compozitie se numesc echlit:alente dl.cil rn : n. $i d.acd
existd o coresponden{d, biunivoci 9 : [0, ir,-1]*[0, n-l)
aqa fel lnclt gilg,-tt sd fie izomorf c\ glo lglru, rr.
Toonprrt 5. Fie G un grup cu operatori qi lr, >z
doud giruri de compozilie, exist5, atunci c1ou5, qiruri de
compozilie >i qi ,; echivalente mai fine respectiv cleclt
l, $i :2.
28
 Du roNsrnapn. Fie I, : (g,)n-<,<o qi X, : (k;)or<r<^ cele
dou6 ryiruri de compozilie date. Subgrupul g, fi k, este
subgrup a lui gu qi kr; atunci tlac5, punem
gii : 9*r(9tf1k) kj, : ki+r@, Ok,)
gi, este subgrup ln gn qi conline po gi+r,Ia fel ki;_esto sub-
giup in fu, qi conline pe 4*r. Apoi g|o:.gu.giy.: g,r+7t
fu',o : ttj, li;,: kitr, gii+r esfe subgru-p l,n gjr-qi klr+r. slp-
,giup in i;t. oace considerim qirurile d.e subgrupuri Xi :
\(91,),-=,-=,,),-(t-(,
$i I{ : ((fui;)o-1tr(n)0r(i:(n formate at rrun { 7
sutigrupuri- atunci din teorema 4 $ 2 se Yede cd, cele
d.ou5, qiruri slnt giruri d.e compozilie echivalente, cu func-
lia de- echivalen,td, I | @, i) - (i, i), mai fine respectiv
declt ), $i Xr.
Relalia ,,mai fin" lntre qirurile de compozilie, o
scriem >i < !r. Trecerea de la un qir de compozi!,ie^1a un
gir de co-mpozigie mai fin clecit el se numeqte rafinare.
Fa!5, cle relalia d.e rafinare mullimea qirulllcr.de cornpo-
zilie este filtrant5,. Oricare ar fi qirurile 2, qi !, existS,
un qir )r, aqa fel incit Pr, ( ), Di lrz <_ Ir. .
'Preiipunem c5, qiruiile de compczitie sint date prin
relalia de incluziune strict5,.
DnnrNrgu. 6. Orice qir de compozi,tie care e,ste -maxi-
mal fa![ de relalia ( se numeqte qir Jordan-Ilolder.
tponplra 6. Cond.ilia necesard, qi suficienti, ca un
qir cle compozilie s6 fie gir Jord.an-Hdlder este ca toa'te
clturile qirului si fie simple.
Donoxsrn,lpn. Sd, presuprLnem c[ qirul de co]np-o-
zilie X nu este Jordan-Hdlder gi admite rafinarea I'. fn
X existd atunci cel pulin doi termeni consecutisri g,i)g,i+t
aga feI lncit in I' sA al,em gn)h)gi+1, /r, fiind" divizor'
normal stabil ln g,. Subgrupul hf g,., este d.ivizor normal
stabil io gulgr*, qi cleci gilg,ut nu este simplu.
Recipioc, daci in > eiistS, un ci! care nu estesimplu,
de exemplu g,lgn-r, atunci acest giup conline ce1.pufin
un divizor nbiinal stabil u,lgr*r)gi) {e}. Fie ft preimagi-
nea lui gi in h prin omomorfismul canonic 9i + 9il9i*1
atunci dupfl teorema 3 S 2, h este un d.ir-izor normal
stabil in gj care conline stiict 1lo g;+r. insering. pe la intre
gi Ei g*t'obllnem un ;ir d.e compozilie mai fin decit I.

29
 Toonnlrl 7. $irurile Jordan-Hdlder ale unui grup cu
operatori sint echivalente.
Dmmousrnlprm. S5 presupunem rd, Ir $i :? slnt
doui, qiruri Jordan-Ildlder; dupd, teorema 5 $ 2 existS,
doud qiruri )i qi Ii mai fine decit ), $i Xz $i echi-
valente lntre e1e. Cum X, este qir Jordan-Hdlder atunci
el se obline din l{ lnliturind. toate incluziunile care nu
sint stricte adicd, toate citurile izomorfe cu subgrupul {e}.
Analog pentru )r. $irurile ,i,, >; prin construclia 1or,
conlin aceleaqi cituri ln ordine diferitd, ; deci qi I, qi I,
conlin acelea$i cituri exceptlnd. ord.inea.
TnonsMt 8. Fie date grupurile G gi G' ambele inzes
trate cu acelaqi d.omeniu d.e operatori si omomcrfismul
permis f : G --> G' ; dacd, (g,)r.=u-=, este qir de compozilie ln
G ("f(gu))r-<,-q, este qir de compozilie ln /(G).
DolroNsrnaqrm. tr'ie /: G -> G' omomorfismul per-
mis qi G: go) ...)g,)g'*rl)...)g,: {e} un qir de
compozi.tie. Din /(9,*t)Cfkl) rezultS, cf, /(9,) este sub-
grup in /(C) ryi cil f(g,*r) este subgrup in "f(g,). Cum 9,n.
este divizor normal stabil in 9,, atuncif(gt*r) este divizor
normal in -f(gu). Dac5, punem f(e) : e', 9i:f@) atunci
in /(G) aYem girul cle compozilie
l(c) : g'o=. . .)g;)gi n). . .)gi - {t'}.
Omomorfismul / induce un omomorfism intre clturile
qirurilor normale gt+tf h $i.f(gu*r)lf@).
Dacd, f este aplicalie biunivoc5, atunci dacd, (9,)u este
sir Jordan Htilder in G, (f(9,)), este qir Jordan.Ildlder
in /(c).
S5, presupunem cI, G' este grup qi /(G) : G'. Se
vede imediat cd c1ac5, (gj)o-ar:(z €sto ,sir tle compozilie in
G', atunci (.f-'(9,))0.<,.., este qir de compozitie in G.

$ 3. Grupuri rezoluhile
DmmNrlrl 1. Fie dat grupul G qi qirul de compozilie
G : go)gt). . .)gi)ganr). . .)gn -
f.\
IUJ.
-
$irul de compozilie (9,)o-=,.=, se numeqte qir rezolubil
dacd, pentru orice a clturile grlgu, sint grupuri atreliene.

30
 Evident, orice rafinare a unui qir rezolubil este tot
un qir rezolubil.
Drrrrvrlu 2. Grupul G se numegte rezolubil dacil are
un qir
-Dinrezolubil.
definiliite ] gi 2 rezultS, ci orice grup abelian
finit este rezolubil.
Am notat in $ 1 pag. 19 prin D (G) grupul derivat
al grupului G. Prin recuren!5 pute-m defini grgpul derivat
d"e-or&inul k ai grupului' Gl Dn(G) : D(Dk-tG). Cum
G)D(G), Ianlul grupuritor derivate (n'(G))o-=,. Do (G) : G
este un lan! descendent.
Tponplrl 1. Condilia necesar5, qi suficient5, ca grupul
G s5, fie rezolubil este ca sd, existe numdrul natural n
aqa fel lncilt D"(G) : tej.
DuroNStnATrE. Sd, presupunem cil, existd rz astfel
ca D"(G) : {e}. Atunci lan{,ul (Do(G))o-.r.<, este qir d.e
compozi!ie
g : Do(G)s...)Dk(G)=2r+t(G))..:)D"(G) : t).
Cum Do(G)/D(G) este abelian rezult5,, prin reeuren{d,
ad, Dk(G)lDrF1(G)esle abelian. Deci qirul de compozi[ie al
grupurilor d.erivate este sir rezolubil.
Beciproc, s5, presupunem grupul G rezolubil qi
G : go)...)9r,)9**r1.. .)9,,: lej
un qir rezolubil. Deoarece Glgreste abeiian dupfi teorema 9
S 1 rezl^ltd, c5, D(G)Cgr. Sd, presupunem cd' g*>D-(G).
Cum grupul g,,lg**, este abelian rezultd, cd go*r conline
grupul derivat aI grupului gn gr,*t)D(gt). De aici
gk+r)D(Dk(G)) : Dk*l(G). Din g* : {e} qi g,=D"(G) rc'
z:ultd" D"(G) : {e}.
Se d.ed.uce cd orice subgrup aI unui grup rezolubil
este rezolubil qi orice imagine omomorfd, a unui grup
rezolubil este tot un grup rezolubil. In particular, citurile
unui qir rezolubil slnt grupuri rezolubile.
TponnuL 2. Grupul G este rezolubil daoi are un qir
de compozilie ale c5,rui cituri si;t grupuri rezolubile.
Dnaror.rsrnArrp. Fie qirul d.e compozilie
G : go)gtl. . .lgi:l gt+r) . . .>g" : {e} (1)
ln care cil-urile ' $01g,,.1. ,\<a\<r , sint grupuri rezolubile.
Atunci ciLd golg,. , are ;irul rezolrrbil
gol g,,.r: hoo)hor). , .)hr,,t : {e').

Dacl, Jo este omomorfismul canonic a. lui go Pe 7rl7t*r

alrem lanlul d.escend.ent de subgrupuri
g* : f r'1h,,)jf'r1r^r)>
-f.(nr,,,) - grrr
... (2)

Dacd, rafinflm qirul de compozilie (1) prin inter-

calarea lanluritor (2) oblinem un qir rezolu.bil deoarece
jjn;ff.(nrr,+r) este izomorf cu hpofhTr*r; d-eci G este
rezolubil.
Dac5, grupul G are un d.ivizor normal rezolubil, I aqa
fei incit e1g se fie rezolubil, atunci qi grupulG este rezo-
lubil. DacS,"considerim qirul d-e compczilie G--:g={e}
ciburile sint grupuri rezolubile, deci G este rezolubil.
Dac5, un grup rezolubil este finit atunci orice qir
rezoiuhil ai sdu poate fi rafinat plnd la un Dy Jordan-
I{<i}der. Grupurile cit sint grupuri
-d.ace
ciclice sirnple a cj1c.1
ordin clte frim. in plus, intr-u! grup r^ezolubil
existd, un qii rezolubii care se poate rafina- aqa fe^l lncit
{}r.lgr,-rt si, fie grupuri simple atunci grupul G
este finit.

$ 4. GruPuri de Permutlri

Fie ? o mul-time oarecare Di -f o aplim,lie a lui^ fl

pe ?. Dac5, pentru orice pereche i, y _din Tt f(n) * f(y.)
itunci / este aplicalie biunivocS,. Fie €, mul,timea apli-
caliitor"biunivoce a'lui I pe T.-Mullimea C, nu este
vidd, d.eoarece conline ce1 pulin aplicalia identicil n --'y.
in mullimea G, sd, definim legea d.e compozilie /og p.rin
(.f oS) @) :/(g(r)). Fa!d, de aceasti, lege de compozilie
muftimea G, formeazd' grtp. Grupul d.edus d.in e, prin
acea,st5, lege?e compozilie il notim tot prin er,.- .
Dac[,-S este o-muI{ime echipotentd, cu mullimea 7
atunci grupurile Cr, $i G, sint izomorfe. Deci, abstrac.tie
ticincl de i?omorfisme grupul 6, este Iegat d-e cardinalul
mullimii f.
90
tlL
 DnnrNrqra. 1. Fie oc un numdr cardinal; numirn grup
sirnetric de graclul a orice grup 97 cu ?€cr.
DorrNrqra 2. Numim grup de permut5,ri c1e grad.ul cr
orice subgrup al grupului 6y, T e a,.
Dacd, a : ru atunci G,, este grupul sime,tric d"e grad.ul
??, sau grupul permut5rilor d.e gradul n. In general se
foloseqte denumirea d.e grupul permut[rilor pentru gruputr
perrnut[rilor d.e grad.ul 1,.
Grupul sirnetric G, este un grup finit de ordinul rz !.
Dacd, lud,m mul,timea Y : {L, 2r. . ., rz} atunci un element
din 6, se numeqte permutare qi se reprezintd prin tabloul
(:
\?r
? :\
... 1, )
Lz
und.e ir,...,i,, slnt numerele 1, 2,..., n, in a1td, ordine
Dacd, 1u5,m tloufi elernente d.in 6, regula d.e compunere
este :

\i, ir...in)"tj, j,...j) tj,, j,,...j,,)

Grupul simetric €, este cornutativ pentru m, ( 3 gi
necomutativ pentru n)- 3.
S5' notd'm cu' v':,-=,Ir.=Jj
- z)' Dac*'
p:(L 2 3"'tr)
\fr, hz A.r. . . k^)
atunci punem
fI (p) :r-= r-=,(fui - k,).
Pentru j;6 i avind l;, f k,; mullimea {l;,--ltui,1-(z:<j-(rz}
este aceeaqi cu rnullimea {j-f ;1.-<i<j<n}qit7(p):V".
.(- 1)", unde v este numirul perechilor z < I pentru
care kj ( k1. Numi,rul v se numegte numS,rui inversiunilor
permut5,rii p, iar numilrul (- 1)' serunul permutd,ri,i, gt.
Yom nota semwul, permutdri,i, p prin o,.
Perrnutarea j, se nurneqte par5, d.ac5, are semnul f 1
qi impar5 d.acd, are semnul 1.
Dacd, s este perrnutarea
-
2 . . . ti
, - 1,t ).
\1, 1,. . . t,)'
atunci, pentru perrnutarea p o s egai[ cu
o =- [1
20,= "':'\
?t,,...h,)
[r,,
avern
r(Pos) : fI (i,,-l,^,):o"II(P) :o,'5,Vn.
I(i < r-(n
De untle
6ps : opG5.

Aplicalia f , p -" oo este un oillomorfism al grupului

6* pe grupul multipiicativ al numerelor (* 1, fF 1).
Xrnaginea i'eciprocfl i tui + 1 prin / este subgrupul -4,,
format cu peimut[rile pare. Subgruputr :1, este divizor
normal in (i,, qi se numeqte grupul, altern, d"e grad'ul, n.
Indicele subgrupului ,4, se vede imediat c5, este_ 2 qi
dup5, teorema l-ragrange (rr. teorema 6 S 1) ord-inul s5,u
tt!
este
-.2
Permutflr:itre impare nu forrneazd, 'qubgrup, proclusul
a dou5, permutdri impare este o permutare pari.
Dac5, r'r, --( 3 grupul /, este contutativ. Pentru n :3,
Au are 3 elemente. l'le p o permutare parfl din -4, dife-
rit5, de permutarea identic5; subgrupul ,4, este ciclic de
ordinul 3, ?' : e $i {Ar: ?o, P, P-!}.
F.asil, n ) 4 grupul -4, nu este aloelian.
Fie 1 --( ri <7 g n; pe:rmutarea tn care numlrului 'a
ii corespuncle j qr num[rului j nurn*rul ti, ce]elalte numere
rirrinincl pe lob se numeqte trans'poz'i[i,a numerolor -i, j.
Transpozilia elementeior a gi j se noteazd, prin (i,, i_).
drice perrnutare se clescompune lntr-un produs de
transpozilii, paritatea numfl,rului transpoziliilor fiind oga16,
cu paritatea, permutS,rii.
Permutarea ln care elementele &tt az; ay. . . t at se
transformfl ln o., ast...,t ant at respectiv ,si celolalte eJe-
rnente sint neschimbate, adic5,
(, 2... ar... a,o... a'i... 0,k... ,r\
/1 0

\l 2,.. ur... as,.. (t4... at... n)

se numeqte ciclu de grad.ul rz gi lungime k qi se tl.oteazd,
(ararar. . . o,i). DouL ciciuri do gradul rc se numesc disjuncte

a,l
c!.ac6, elementele pe ca,re tre permut6 sint l,oate diferite
intre ele.
Orice substitulie poate fi descompusil, in mod unic,
intr-un prod.us Ce cicluri disjuncte dou6, cite d"ou5,.
'Inonplrl 1. D*"ci n,)>- 3, lsubgrupul generat cie
mr.rllimea cichuilor de 3 elemente coincide cu. An.
Dnuoxsrnelrn. Orice ciclu de trei elemente este
pernrutare par5, cleoarece (ti, .i, k) : (i, j) (1, /r) deci apar-
line lui :4",,. Orice perlxlutare par5, se descompune lntr-un
numir par de transpozilii. Produsele transpczi\iilor (i,, j)
(i, k) : (i, j, k) qi (?, j) (1t,, l) : (i,, j, k) (i, 1,, k) sinl,
d,escompuse ln cicluri de 3 eiemente. Deci, orice perrnu-
tare pard, este proclus de cicluri de 3 elemente qi atunei
grupul generat cle aceste cicluri oste ,4,.
fnonput 2. Dac5, rt,)- 3, orice divizol normal a Ini
A,, clre con.tine cel pu!,in un ciclu d.e 3 elemente coincicle
cLt 4,,.
DEUoNS'rE.tqm. Fie g un d,ivizor norrnal al subgmpu-
trui ,4,, Si (i, J, li:) un ciclu diir g. I)acd (a, b, c) este un
alb ciclu, atunc:i exist6, permutarea p de gradtil n
,,-["'i" ,,) k
'' - l..r...(". . !tr... c... *)
aqa fe1 lncit
P-'U, j, k) P : (a, b, c)
Cum g este rlivizor norrnal ?-' (i, j, k) pe g, deci (a, b,
c)€9. Grupul g conline toate cicluritre de 3 elemente.
Dup5, teorema precedentd,, grupul generat d.e ci.clurile
pare, fie eI /a, coincide cu .4,. Din h19r6 An si h : 11,,
rezultd, g : An.
'IEcnsME 3. DacS n)- 5 glupul ;1,, este simplu.
I)nuoNsrnllrn. Condi,tia n)- 1 este esenliahli, (4,,
pentru ra.-( 4 in unele cazrri este simplu in altele nu).
Dacil n :2, Az : {e}. p.ac6, n: 3 atunci -4, este grup
ciclic de ordinul 3 gi deci oste simplu. I)aci n : 4, .4n nn
este simplu. Dr,cL ln.4u lud,m {e}, (1,2), (3,4)? (1,3) (2,4)
qi (1, 4) (2,3) atunci aceste permutdri genereazri, un
divizor norrnal in An, care este grup abelian de orc',inul ,1,
fir6 sd, fie ciclic.
.),)
 Sd, presupunom t>-,5 i fie g un" d-ivizor nolrnal a 1ui"'4,'
a) S-5, prei*.tp*oem c6, g conline cel pu{in un ,cicIu
d.e lungime-k)-= 4. Fie p : (ar, &z,,."r or)t P€9' atuncr
p' : (8r,,.o, ar) p(a' azt oil:
-p, (a, u.s u,ru,4'..
ao) care este
iermuture"coiilrigat; r', rparlittc hri o ryi otlati' cr:
5r-ti-pt'g'ey."C-um itrsi- P'ip' : {trv, rr..,, (x3) rezull a.l cri
l, cinlin,i ciclur"iie d'e 3 elemente. Bupi teoxemele ;li
2,9:An'
' " b) Si, presupunem c:i g contine perruutiri {are se
descompun'numii in cicluri de 2 .+i 3 etremente' I'ie r qio
ffi;;i;; din 9 ca.re se descompuu - in cicluri de 2
5 eiemeot*. Vom presupune c[ arei:a te1 put'in doui cicluri
ael5 etem*nte. Ajtf':i p' fi un ticlu c1e trei elemente,
co* ptr-g d.up5' teordma^,2, lJ - (u1, 4,,. Dac;i f tre,o'otlh'
rt-" ,r;) (b, b'r' ur)':'
;[T;,i.r"": *r"i'"enle ntttnci 1t '
Permntarea F' : (b* b", ttt) P (qil b1-'. /l?) : a.' 91]
(llrlzorulur-({tvnol'fi}at
(a, b* br) ... apar{ine d-e asemene:l:
o si odtatd, cu ea permutarea F!' {cr'r,br, !zt.fi', &*) "'
[are contine un cicln de lungirne 5 aparline ltei g'
Slntemdeci in cazul (a)'
pertnui lren peg sc tiescotn-
-cicluri cd lungi
c) Sa presuplrnem
me :J' Dacd p - (41' 01)
pune numai in de
(a.,. b2) nl unci
?' : (c' b* P(errb' c) : (b, c") (a* br\
t,r\
aparline d.ivizcruiui ilorrnal g qi oclat'), cu e:r- fi pelP1;
tirea pqt' : (a", c* br) qi tleci g :'- rl,,' Dacil' nurnlrui
cicluril-oi lni p (caue este numd,r -pal deoitrecs p ecte para)
esto rn';ri mare decit 2, atunci fie ,

p : (u' br) {a* b2) (rrr, &r) (al drr). . .

Permul a rel
?' : (brar) (bzar) p (b2 a3) {hr rr,,)... --
,(cltt ez) (b' er) \ba, br) (aE, boj . . .
-
aparline lui g gi deci pp'eg..Q"ry !n1ir pp' : {{r* ar',..b2)
(i* b* br) . . . bonline d"ou5, cictruri de lungime 3 se obline
Rezu,ltd, cd, pentrw n 4,'gru,Xtwl, A, .fiind simplu este
)
nerezolubi,l, gi, d,eii, grupul @n este nerezol,ubil: Pentru n' --1 4,
grupul 6n este rezol,ubi,l,.

36
 Grupurile An, n)- 5 fiind simple ryi necornutative sint
grupuri f[rd, centre, Ia fel G, pentru n)-3.
Tmonnua 4. Grupul derivat al grupului 6n este An.
DonoxsrnAqrn. Pentru n),- 5 grupul @nlAoeste ciclic
de ord.inul al d.oilea, d.eci este abelian. Atunci, dupd,
teorerna 9 $ 7) D(6,,\CA,,. Curn B, no este comutativ
P(9,) * (e).Din faptul cd, -{, este simplu -rezlultil cL
D(Q"1: -4,,. Dac6, il < li tecrema se verific[ direct.

$ 5. Inele
DorrNrgra 1. Ifullimea -4 lnzestratd, cu dou[ legi {e
corurpozilie interioare, una notatd aditiv qi atrta multipli.
cativ, se numeqte inel dac5,
Ar) / este grup abelian aclitiv
fi n, , z din A;
oricare ar 11

Arr) n.llz:nlJ.?t
Au) n(l/ + 3) : ng { mz,
- (,Y r --),' : Yx T ;t.
inmulfirea intr-un inel este asociativd Arr) qi bila-
tera1 distributivi, fa,t5, de inmullire Arrr).
Dacd in inelul -4 inmullirea are element unitate, e1
se noteazd, cu 1" ryi inelul se nurneryte iirel cu unitate.
,4 ,qe numeqie iuel comutativ dzlcd, inrnullirea este comu.
tativ5.
TponnrrL l. Dac5, 0 este elementul neutru al ad.u-
nd,rii, atuncioricare avfi n dininelul A, fi .0 :0 . n :0,
Dpttonslntrrp. Avern nz : fr . fi : fi . (n * 0) :
: uz * r. {J :@ !A)n : 12 *0. r de und.e r. 0 :
:0.r:0.
Tponnrrl 2. (Regula serlnelor). DacL notilm cu - fr
inversul falir, de adunare a 1ui r, atunci in inelul -4 avem :
(- n)'u: ut-y): - n?/t (-r) (-u): r?i)
't " daci rl este Par'
(
- r1" : JI .,"' daci i, esle imp:i'.
.lJ
 DrcuoNstnapo. Oricare ar fi n, 3/€-4 avem 0 :
.g : (n + (- n))y : nA *(-:r)y de unde (- n)Y:
0
:- - (ntJ). Din relalia O : r'(y * (- U)) : nY + n(- Y)
rezu1tS, c[ n(-- ?t) : - (ny). Din relalia m' (- U) :
==(- n).y rezultd, cfi, (- n){- y) : ny. Bela}ia ultimii,
se statrileqte prin inctuclie asupra indicelui n.
Dnrrrvrqr,r 2. ln inelul ;1 element,tl a $ 0 este divizor
al lui zero d"aci, existii, beA, b * O, astfel incit
ab : tl.
Dacra a t' 0 este cLivizor a lui zero alunci clin relalia
afr: ay nu'rezulti n == U. intr-ad.ev5r, claci, ar : a,!/
atunci a(r - tt) ='0 qi cum a este d"ivizor a lui zero se
poate cil, fi
- Elementul *0, adic[' n*Y.-
-g a:este element regulat dac[ d'in afi : d,?/

rezu1tS, n : U,
DnnrNrlrn 3. Un inel zl couru.t:ttiv cu unitate si fir5,
clivizori ai lui zero se numeqte inel de integritate.
Intr.un inel d,e integritate relalia nb ': 0 impiicS. sau
a :0 sart b : 0 iar a" : 0 implicil c : 0'
DnuNr1ra 4. O parte -8 a ineluiui -4 se numegte
subinel clac5, :
i) B - Bc-ts;
ii) B.Bc- ti.
Dac5, B osNe subinel tn A atunrl pentru adunare;r
gi tnmultirea ind.use pe B c1e operaliile clin A, B este
inel. tnti'-ad.evlr, oricare nr fi r= B, y e B din (i) re-
ntrltil cd, n -ye ts qi deci -B este subgrup abeiian ir 4.
Din (ii) rezulbd c5, oricare ar f i re B, lJ a B proclusul ny € B i)

cum ln -4 produsul este distributiv fa![ de adunare re-

c5, qi ln B prod.usul este distributiv fa!6 c1e-adunare.
zilt'd,
oach {-4,, iel} este o famiLie de subinele ale ine-
lului -4, atunci [J B, este rle asemenea subinel'
t-f

Fie BcA o pr,rte nevidi a ineiuini comutativ -4

exist5, totdeauna rin inel -4(8) care s[ con{ind, rnullime:r B
- care, falI de retralia desu'binelelor
qi incluziune, rii, fie ce1 mai rnic.
ir-li A care con{in
Deoaroce mullimea
pe B nu este vic16 {8,, E,lS} 7 0 atunci -4(S) : .D B,-

3B
S5 observS,m c[ .4(8) : Z ztat, unde sumele slnt finite,
a*" slnt procluse finite d.e olemente din B iat ar - * 1.
Dacd, B -- {r} atunci -4(r) este inelul minirnal gene-
rat d.e r.
DorrNrlrn 5. Fie date inelele A qi A', aplicalia f : 4 :.
-> -4' se numeqte omomorfism al inelului ,4 ln inelui .4'
daod, oricare ar fi o, ye A:
.f(r*u):f(n)+ f(y);
f(m'u) : f(n)f(v).
Daed, f este corespondenld, biunivocH, atuaci / se
numeqte izomorfism aI inelului A ln A'; dac6, l(!) : A'-
qi / e'ste biunivoci atunci / se numeqte izomorfism al
inelului A pe A'.
TnonnlrE 3. Fie inelul A fd'rd, unitate; existi tot-
cLeauna un inel -{ cu unitate care conline o parte A, izo-
morftl cu -d..
Dnuoxsrnllro. Eie Z inelul intregilor,. s6 notfi,m cu
A : Z x .4 tn care d.efinim ad.unarea prin (ar, ar) *
* (az, a,il : (2, I zq, a,-l i a2) gi inmullil-etu (zr ,cli ' (zz,
a-) : (zrz* zra2 * zzat orar). Mullimea d fatd, d.e aceste
opera,tii-fbrmeazd inei. -tn Z elementttl e : (1, 0), 7e2,,
0e/, esbe element unitate iar Sr,piicafia a, -> (0, a), laZ
este trn izomorfism lntre ,4 qi Z0 : {10, a), aeA},
DorrNrlr,t' 6. Se numeqte itleal la stlnga (respectiv la
clreapta) al inelului ,4 orice parte o nevitlfi cu proprie-
tiriile :
i) s* A;
ii) o - oco;
iii) -4oco (resp. o,4co).
Un ideal ln acetragi tirnp ideal la dreapta qi la stinga se
numeqte ideal b'ilater$,t.
Dac5, o este ideal in -4 atunci o este subgrup pro-
priu al grupului atlitiv iar d.in (iii) rezultd, cd, partea c este
staUiH fa!5, de orice omotelie m + ant ae A. Orice ideatr
este subinel deoarece d.in (iii) rez:u'lt6" cd, ooco. Pentru
ineiele comutatiye noliunile de ideal Ia sttnga usi icleal la
clreapta coincid..
 Dac5, inelul ,4 este inel cu unitate atunci unitatea
nu aparline nici unui ideal. DacS existd, o aqa fol lncit
1eo, atunci din (iii) rezult5, ACa ceea ce contrazice (i).
DacS A are elemente inversahitre ele nu aparlin nici
unui id.eal, d"eoarece dac[ re c qi existd, r-taA, atunci
din (iii) 'trmeazra cd 1eo ceea ce neagi (i).
O rela,tie de echivalen!5, o peste tot definitil lntre
elementele inelului -4 este compatibilfl cu structura d.e
inel c1ac5, a (n, U) implicd, <o (r * at U * z), a(nz, Aa) qi
a (zn, zt/), Ei reciproc.
Inonnua ;4. Orice relalie de echivalen!fl <,i ln inelul
-4, compatibilS, cu structura de inel, este d.e forma fr - ll e s
unde o este ideal bilateral. Cltul inelului prin relalia co
este un inel numit inel cit.
DouoNsrnalru. Fie dat iCealul bilateral o, atunci
relalia t,<n(fi, y) este ad.ev5,rat5, dac5, gi numai dacil n -
- yeo(I este rela,tie de echivalen!5. Dup5, teorema 4
$ 1 Cap I rezultil cd, g - me a este relalie de echiva-
Ien.t5, tn structura de grup a lui -4. Cum o este id.eal bila-
teral din (iii), Def. 6 S 5 rezultd, c5, reialiiie n -Ues)
ae-4 impiicd" zu - zye a qi rz - yze 6; aclici, a (na, yz)
,1r a (zr, zy) sint ad.ev6rate.
Beciproc, dacd, co este dat:, atunci mullimea c :
: {n; neA, co (r, 0) este adeviratd,} formeazd, ideal
bilateral. Dup5, teorema 4 $ 1, cap I, o este subgrup
abelian al structurii de grup a lui :{. Retra,tia fiind" com-
pal,ibil5 cu structura d.e inel atunci pentru orico a e C
din <o (n, 0) adeviratd, rez:ultil ot (rz, z0):a (na, A)
si ?o-Co; deci AaCa.
Intr-un inel4 relaliile de echivalen!5, se note&zd, ade-
sau ,r: y (mod. a). Mullimea claselor de
sea ,,
= y (o)
echivalenld, -4io se organizeazil ca inel prin 7 * y : ily
cu. nefr, Uei gi Fy : fiy.
DEFTNTTTA 7. in inelul comutativ -4- mul,timea Aa :
: s,A este un ideal numit id.ealul principal genorat d.e a
qi se noteazd, (a).
Sd considerd,m mul.timea !{, (respectiv ?Ir) a idea-
lelor la stlnga (respectiv Ia dreapta) ale inelului ,4 ordo-
natd, prin rela,tia d,e incluziune.

40
 Dol Nlgu 8. Orice element maxirnal al mullimii U,
(respectiv Ua) se numeqte ideal maximal la sttnga (res-
rectiv
^ la dreapla) a lui ,4.
in Z orice ideal principal generat ti-e un numdr prim
este icleal maximal.
Tsonpur. 5. (Kriiil). intr-un inel cu unitate A
orice id.eal Ia stinga (respectiv la d.reapta) este inclus
lntr.un id.eal rnaximal.
DnrroNsrrupo. Mullimea !{. este mullime inrluctiv
ord.onatd,. Dupd teorema lui Zorn ![, are cel pulin un
element maximal.
Pentru mullimea id.ealelor bilaterale teorema 5 lncX'
bilateral este conlinut lntr-un
rfimtrne ad.ev5ratd,. Orice ideal
ideal bilateral maximal.
Un element a d.in inelul cu unitate A are invers la
stinga (respectiv la d.reapta) d.acd, +u ?pa4ine nici-unui
idea--l maximal la stinga(respectiv Ia d-reapta)'
In inelul Z idealele maximale fiind- idealele principale
d.e forma Zp, p numflr prim, se ved'e cd, singurul elernent
inversabil in Z este 7.
In inelul cu unitate -4 vom nota cu r11 (resp' r;1)
inversul Ia stinga (resp. la dreapta) a elernentului reA
fa!d, de tnmullire.
Dnmxrlru 9. ln inelul cu unitate A, mullimea ele-
rnentelor ro pentru care (1 + An;lt existi, oricare ar fi
yeA form6aZ5, raclicalul inelului ,4.
Tnonolrl 6. Bad.icalul inelului -4 este egal cu inter-
soclia idealelor maximale la stlnga.
tr)nlroNstn,r.po. Fie ro un element d-in interseclia
idealelor maximale ia stinga, dacd, (1 +yrill nuexist5'
pentru
^maximal un anumit y, alanci 1 * Uno aparline unui, id'eal
la stinga 0,. Cum r.Gs, $i yro €Qr 1r tt'ebur
ca. I e o ceea ee ntl este posibil. Deci oricare ar rt
1 exist5,. Atunci intersec.tia idealelor
A e A (7 + g na)t
rnaximale Ia stinga este inclusd, in radical. Sd, presupunem
cd, ro apar.tine raticalului qi s5, ar5tlm cL rr0 aparlrne
intersecliei idealetror stingi maxirnale. Dacil uoe s at'uncr
rnullimea elementelor d.e forma z : {.t - Ufrr, unde aeo
+1
qi y e A sau coincid,e cu d sau este un ideal la stinga care
conline idealul maximal o, ca parte, ceoa ce nu se poate.
Elementul unitate din -4 se pune atunci sub forma L:a-
d.e unde L * llno : ff,Q a gi deci nu existd, inversul
- Uao
lui a. Rezultfl cd, radicalul inelului este conlinut ln intor-
seclia idealelor maximale stlngi.
S-a definit radicalul cu ajutorul inverselor la stinga.
Se poate clefini qi cu ajutorul inverselor Ia dreapta.
Tponoua 7. Eiementlal uo aparline radicalului ine-
lului cu unitate Adach qi numai d"acd, oricare ar fi y e A
elementul (L * yril are invers la stlnga gi la clreapta.
DnilroNsrnLlrr. Prin clefinilia radicalului rezultfl cil
exist6 (1 f yro);1. S[ notim prin 1 g a unul tlintre
invorse. Atunci (1 -t- g) (l { ynr) : l, (l I z)il : 1 +
i Uro qi a : - sytca - Ufro. Dacd p este radicalul inelului
cum p este ideal Ia stinga qi roe p rezultd cd, ze p. Din
ciefinilia radicalului existd, (l * z);1. Cum (1 | z);t:71
*Uro atunci (1 12;-t :1 + Uoo $i | * z este inversul
bilateral al elementulfi 7 | gnr.
fnversele (L * roU)-L Di (1 + An)-r existd, ln acelaqi
timp. Dac5, (7 * yn)-t : 1 + z at;gtrrci (L*roy)'' - 1 -
:-
noU
(1
nozU cleoarece (l * roy) (1
- nqU *oza)(\ * nog) 1 : - 0.noy - frosU) - 1 :
-
Rezultd, -cd, radicalul inelului
- este con,tinut qi in inter-
seclia idealelor drepte.
Tponpml 7. (Teorema d.e omomorfism la inele). Fie /
rln omomorfism al ineluiui -4 ln inelul A' :
i) este snbiner ln A';
4f)
ii) /(0) este ideal bilateral in .4;
iii) .4.//(0) este un inel izomorf cu /(-4) qi.f se cona-
pune clin acest izornorfism qi omomr:rfismul canonic.
Dpr,roxstnArrn. Demonstralia urmeazd, incleaproape
etapele d.emonstraliei teoremei 7. $ 1. Cap. I.
Fie un inel ,4 cu unitate. Mullimea rlemenielor {z . l, ;
zeZj lnzestratS, cu arlunarea qi inmullirea din A, f6i-
meazil un subineX"

,to
 f : z -e't.n est'e
Arrlicatia "Iaeatul un omomorfism al ine-
lurul-7ln-i. biliteral /(ol : {', i'L 7 o.} din Z
eqte idealul principal (q) unde q > 0-e.tie cel mat rnrc lntreg
nai;ural perit"t c"are q-'r-n :0 gi zlQ) esla izomorf cu
sutrinelul tz'|o, z e Z\-
DomNrlru 10. Se numeqbe calacteristica inelului: cu
--- A, cel mai mic intreg natural q pentru care q'.1 0
trnitate
Ca*rdteristica inelului- ,4 este- c1l mai mic intreg
natural g pentru c re qfi:-O oricare ar fi re'A'
Caracteristica inelului Zl@) este q'
Carasteristica q a unui inel, cu unitate, tdr5' drvrzon
ai lui zero este un numdr prim. Dacd, q nu este prrm-atJlSol
fi";: rs; alrem 0:8i 1 :.(r' 1)-(s'1). Inelul fiind
tai#Aivizoriaiiui zerc, atuncisaur'1:0 sa'11 I 1:
: o I c"m 1ns5, r < q $i s < q ar insemna cif inelul are
caracteristica / sau s.

$ 6. CorPnri. Module. Algebre

DurrNrlru L. O mulli'me K se numeqte corp, d'aa* :

Cr) -K este inel-;

Cn) mullimea elementelor d.iferite de zero este grup
f;lt[ de tnmultire.
Mullimoa elemenbelor tliferite d-e zero din K se no-
teazi ki. Dacd, inelul K este inol comutativ at'unci corpul
I( se numeqte corP comutativ.
Dnrrsrlr-t 2. Il-ulfimea BCK se numeqte. subcorp
Aaca ,g este corp fafi tle restricfiile ad.uuai'ii Ei inmullirii
-- -- 7{ Ia elementele din B.
din
Dace (B,),er este o famitrie de subcorpuri d'in
l{ atunci 'inii}seclia f.rmiliei ,!r r, "ra" subcorp ""o*1'-n11
in ff'
Dacd, XcK este o parte a tui -[ existS, atunci cel mai
,ni" s"fcr"p K(X) bare conlile pe X; g-o.rn$- .KtX) ,qe
,rrrtou.i" coipul'qenarat r1e rlitlt,imeu X. I'ie -K' un sub-
;;;t ; corpirlui ";i r= li, re fi-'. Corpu.I generat \tt. {t;
si r se noLeuzit K'(r) qi se numeite ertindere a corptttut K'
uil,iunclio elementi;ltti r'.
'n,in Intr-ur (0), d-eoarece cta.cE'
'ide.r1 iilorl este
corp sinq.ulill
fr + 0 aparline irnui o:--[i :r'tunci lr nu este in-
4l .)
versabil in I{. Singurul element neinversabil fa!d, de
inrnullire este 0.
Dacd, K qi K' sint d.oud, corpuri, apiica,tia f : K -> K'
se numeqte omomorfism dacil_rf(n + y) : f(m) + f(y) gi
f (n.U) : f(r) /(g). Se vede c5, "/(0) :0 sau I{ qi toorema
r.Le omomorfism Ia corpuri aratd, cd, /(-I{) este subcorp ln
corpul K' sau /(-K) : (0).
Corpul K fiind inel cu unitate si fdr5, clivizori ai lui
zero, vom rrttrr.i caracte'ri,sti,ca corpului K cel mai mic
lntreg natural q pentru care I . | :0. Caracteristica
corpului fl este totd.eauna un numdr prim. Dac5, carac-
teristica corpului -I{ oste zero atunci din n, ;e 0 .si a,+ O
rez;nltix na $ 0.
Tponpua 1. Pentru orice inel de integritate ,4 exist5,
un corp A car'e contine un inel ,{o izomorf cu -4.
DouoxsrnEpn. Deoarece ln .4 toate elementele dife-
rite de zero slnt regulate, vorr nota -4 - {0} : A*. In
rnullimea A x A* relafizr, ,,(ut, !/t) * (fr2, !/) d.ac5, qi
numai dacd" rry, : fizUr" este reialie de echivalenld, iar A
este mnllimea claselor din -4 x A* ta\d de aceastS, relali<l
de echivaien.t6. DacL convenim s5, not[,rn cu ' clasa
u
(fiy\atunci A,- - {y, r*,4}prin f r -igsepu-
apiicatia :
[y )- s
ne ln coresponden!5, biunir.ocS, cu -4 ,i -f(r, nr) : f(rr).
-f(:rr). Prin urrnare -4 este inel in care toat-e elementeie
diferite de /(0) sint inversabile. in mullimea -{ introd,ucem
adunarea prin relalia
5 +
ja _ rrltz+xzar (1)
Ur Uz U$z
Dac5, restrlngem adunarea la elementele din ,{o atunci
ea corespunde adunirii din ,4. in adevfi,r, pentru ele-
mentele din .40 avem corespondenla biunivocil9 .-. lrr ori-
g
care ar ti U * 0. Atunci 1iu'rer si 14? douf;, elemente din
,{o dupil (1) avem ut uz

1r& _l tzg_z
:!tA!!3*xzgrUz : ql-ltr)!rg.r*.
lir Uz Uilz !.l:I.!z

44
Deci d.in corespond.enlele * *r, 'i -- l, 2t rezultH'
'#
(q*r)u$zn fir * nz. Putem spune c6' adunarea din A
ArAz
preffigeEte aclunarea rlin inelul -4' Ad'unarea d"efiniti
,;"saiireara pe 7 ca un grup abelian qi inmulgire3
i"i, tf '"it'u'
[ir'* 7 al.tl'iuoi iur, faf I d-e adunare' Muitime*. ..'4'
;1i"1 oiganizatd' este un corp numit corpu'{' fruc{'i'i'l'or
inelului d.e integritate A.
Corpul I{ se nume;te prirn dac5 nu conline nici un
" --
subcotp^diter'it de eI insriqi.
Da'o5, P este subcorp al corpului K atunci P conline
unitatea e d.in -I(' Corpul generat d'e unitatea e este corp
prin'r:
;;il."ii.";i, orice c6rp ionfiine un s.bcorp-P se

i;;; P-utt" irrt.*sedfia subcorpurilor lui K'

"a
Tsonn ra 2. Caracteristica corpului -I{ este nuld' sau
or, t o*a" prim. DaoA caracteristica colpului 5 "t!-"^-"]+li
aii."cl cor$ul prim P este izomorf cu corpul numerelor
brcd caracteristica corpului K este p > 0
,l"""ir"t corpui prim P este izomo$" w Zl(p)'
"riionalu.
llEMoNosrRATrE. Daci P este corp qriqr 9 l"i 5
atunci P conline'pe 1 qi toli multiplii k ' 1,-A;e 4' !PL':
f --> k .'1este o reprcz6ntrre rinelului Z inine].ll A
"^ti^
;iffi A" onit"t"a t 'd.in /(. t.aracterist iea inelului -4
Iii"J ."f -ai- mic intreg natulrl q pentru care q"r : 0
;;i";r; ar fi re A, mul,timea intregilot keZ penlru care
:
i. I 0 este ide-rlul prim (k) a li Z sau zero' decl4
este
'-"" izomorf cu Zl]t).
D;A ;***t"tilti"a este k : 0 atunci '4 este izomorf
zIi* p, P acoperd, D! cgrp.gt fracliilor
iqgluiui
""*--ie ^Corpul p fiina prim rezultS' cd'
""
i- iu este izomort cu 0.
- "este
P - izomorf cu 0.
ientru orice k ptimZllq este corp tleci P coincide cu
-4 qi este izomorf at Zl@).
Dac5, caracteristica corpului 1l este k ).0,- alunqi
.poo"* cil corpul este de -inponent caracteristic k' Dacil
c'aracteristica c6rpul,i este k j 0 atunci spunem c[ corpul
est'e c1e enponent caracterisli,c 7-.

45
 Tpcnaml 3. Dac5, p este exponentul caractelistic al
corpului /f atunci aplicalia fi --> up este un izomorfism
intre -I{ qi tr' : {nolueK}.
DnuoxstnErrr. Aplica\ia n --> rp este aplicalie a lui -K
in el insuqi qi (ry)' : aoU'. Relalia (r * y)' : m' * Uo
este eviclentd, pentru ? : l.Dacd 7t > 1 atunci (n * E)' :
p
:Z CL *'Uo-t. Este suficient sd, arXt5,m cf,, toli coeficienlii
oLu{':odacr,
. o<i<lt.
Corpul J{ fiincl de caracteristic5, p, i,! Ci1 : 0 cleci
(',!1)(C;1) :0.
Cumins[, i! 1:1.(2.1). . . (i'1) f 0 rezultS, cd, C$L:O
qi atunci (n * y)o : fre * 3te. Cum Ke nu. se reduce la zero,
K,' este un subcorp izomorf cr K.
Orice corp K de caracteristicd, p > A care coincid.e
cu corpul 1{' se numeqte cory, pet'fecl. Toate corpurile de
caracteristicd p :0 se consideri perfecte.
DnruNrgra 3. LTn grup abelian n se numeqte modul
la stlnga (respectiv la dreapta) peste inelui -4 clacir existd,
o lege d.e compozilie exterioard A x E '-> E, notatil (x,
r) --> an (respectiv (n, n) --> na) astfel ca:
Mr) a(r *U): ur { xy (resp. (n*y)a":nd +Ad-);
Mr) (* + 9)u - a"n + pr (resp. r(a * 9): r" + yP);
Mr) o . 9n : o"p . n (resp. r9',x : u' 9a).
Dacd, inelul -4 este inel comutativ atunci noliunile de
modul la {reapta qi moclul la stlnga coincid..
Orice inel poate fi considerat ca un modul la stlnga
sau ia dreapta peste eI insuqi.
Dacd G estl grup abelian atunci aplicalia Z x G --> G
definit5, prin (ra, n) ) nn organizeazd pe G ca un rnodul
ln raport ca Z.
Dac5, inelul .4 este inel cu unitate qi 1 . r : ,, orica e
ar fi n e -&, atunci modulul se numeryto unitar,
Dnrnvrgrl 4. Orice modul unitar pesto un corp K
se numeqte spaliu vectorial peste 11.
Elementele unui spaliu vectorial se numesc vectori
iar elementole corpului -I{ scalari. Orice corp K poate fi
privit ca spaliu vectorial peste el insuqi.
46
 intr-un spa.tiu vectorial -E peste corpul K dacd, notdm
prin 0, qi 0" elementele nule respectiv clin D qi J( atunci
oricare ar fi n e -8, avent Oxfi :0, qi 1 ' fi : r. Pentru
a simplifica scrierea pentru cele doud, elemente nule se
foloseqte acelaqi simbol.
S5 presupunem cd, -I este o farnilie de indici qi s5,
notd,m piin (r,),=, o familie d.e elemente din -U qi ()',),*, o
familie-de scalari din 1{1 orice element ueE da forma
n :,.2, )',n,
astfel ca )', : 0, cu exceplia unui num5,r finit de indici,
se numeqte com.lrinalie liniard, a familiei (n,),er.
Dacd, familia (a,),=, este dat5,, atunci mullimea com-
'binaliilor liniare ale familiei formeaz5, un spa-liu l-ec-
torial peste 7( numit spaliul e:ectorial, al aombinali,il,a'r.
ldrziarel sau spaliul generat d"e familia (a,),.r. Yectorii
famiiiei se numesc generatori.
Dacd, familia are un singur element o atunci spaliu1
vectorial generat de a este {).a, Ie,K}.
Dnnrxrgr,t 5. Vectorii familiei (&),et qe numesc
liniar indep6ndenli dacd ryi numai dac}, relalia,E I,o, : 0,
imp1ic5, tr, : 0 pentru to,ti indicii r, e f.
- Dacd, vect-orii familiei (4,),e, nu sint liniar inde-
pendenli atunci so numesc liniar dependen,ti sau legali.
Dnrrurlu 6. Orice familie (a,),6, de vectori liniari
indopendenli care genoreazi, spaliul J? se numeqte bazf,.
Dac5, (a,),6, este o bazd, a spaliuiui -E atunci oricare
ar ft n e E existd familia de elemente (I,),er din -K aqa
fel incit
s - | ),.,a,.
Scalarii dJn familia (tr,),e, se numesc coordonatel,o vocto-
rului r. Beprezontarea vectorului r it baza (4,),., este
unic5.
Daci vectorul r ar avea cloud, reprezent5,ri in haza
(ar)r=r, atunci din r : Z ),i ar:Z ),!r'a, rezuiti, >(f: - \i')ar.
Vectorii ctin bazd, fiinilniar iiE'uperroerli av?m tri : tri'
orioare ar fi indicele r, e 1.

47
 TponnlrE 4. Dacfi, B : (a,),er este o farnilie de
vectori clin spaliu1 voctorial E urmS,toarele afirmalii stnt
echivalente :
i) B este bazil in fl;
ii) B este o familie maximald, do vectori liniari inde-
penclenli;
iii) B este o familie minirnali, de generatori a lui -8.
DouoNsrnLgrn. (i) implicd, (ii) qi (iii). Daci B este
bazd atrnci oricare ar fi m e E, n : d.eci oricare
,2, ^"o,,
ar fi familia d.e vectori ,[I aqa fetr ca BcXcE ea nu
este familie c1e vectori liniari inclependenli. Daci, Y este
o parte a lui B distinct[ de B atunci ae B - Y nu apar-
.tine spaliului generat de Y deoarece elementele din B
slnt liniar independ"ente. Prin urrnare familia Y nu gene-
reaz[, pe E.
iii) implicd, (i). Dacil B este o familie minimal5 de
generatori a iui -E atunci B este o familie de vectori liniar
inclepend.enli. Dac5, -B nu este familie d.o vectori liniari
inclependenli existi, aoe B qi YCB aqa fel inclt ro :
: X I,o, t a,* no. Spaliul -E este generat de familia B fl C ( ro )
(ibr
qi deci B nu este familie minimal5, de generatori.
ii) implicn (i). Dacil B este o farnilie de vectori
liniar ind.epend.enli maximald atunci B este bazd, pentru
E. Dacd, nu ar fi aqa ar exista n e E aqa fel lnclt u $ 2)",a,,
rer
qi farnilia BU {n} ar fi o familie de vectori liniar inde-
penclenli care con,tine pe -B cleci B nu ar fi maximali.
Tscnnrr.q. 5. (Teorema Tsazei ). Orice spaliu Yec-
torial -U aclmite o bazd.
DnuoNsrru.qrn. Fie E mullimea tuturor familiilor B
de vectori liniari intlependenli din -E ordonat6 prin inclu-
ziune. Mullimea 8 este inductivil. Fie (Br), o parte tot-al
ord.onat5, din S atunci ! B, aparline inc5, lui S. In
caz contrar ar exist B: formatil cu vectori neliniar
indepenclen!i. "
Dup5, teorema lt;i Zorn E are cel pulin un element
maximal, deci E are cel pu.tin o buzir,.

48
 Dintre spaliile vectoriale distingern spaliile vectoriale
ct bazd, finit5,. Numirul elementelor din bazfl se num.eqte
d;imansinnea sgta,ti,ul,ui, qi se noteazd,lfr:1{]. Intr-un spaliu
de dimensiune finiti orice bazd are acelaqi numilr d"e
vectori liniari ind.epend,enli.
Tpono rL 6. Orice spaliu vectorial -E peste corpul 7{
de dimensiune ,? esbe izomorf cu K(''.
DnlroNsrn.lSru. Dacd, (a,)r.<,-<n este bazd, a spaliului
E, atlanci oricare ar fi neU, # se reprezinti, unic sub
forma * : ) ue K. Corespond.en\a r + (1r,. . ., tr,)
Zr^uo,,
intre -E si lf(r) este biunivoc[.
lntrlun spa,tiu vectorial fr, dacd" 7 este un subspaliu
vectorial atunci reialia n - Ae 7 d.efineqte o relalie d'e
echivalen!5 in E.
Subspaliul Tz este de cod,imensi,une fi,nitd, d.acf, spaliul
EIV aste'de d,imerus'iune fi,nitd,. Dupd mod.olul geoTetriei
lntr-un spaliu vectorial -O orice subspaliu de dimensiune 1
se nume$te d,reaptd,, orice subspa{iu c1e dimensiune 2 se
numeqte pl,an qi orice su.bspatiu c1e cod.imensiune 1 se
numeqte h,i,'trterpl,an vezi [4].
DnnrNrlra 7. Fie ,4 un inel comutativ cu unibate;
mul,timea -D se numeqte algebrd, peste -4 claci :
Er) J? este inel;
Hrr) -E este rnodul peste ,4 ;
I[r11) oricare ar fi a.e A, ne E, lJ e Et
L.n: m (a.. ny): (on)''Y : u' (q.ll).
Elementele din ,4 se numesc scalari.
Dacd, in spaliui E not5m cu (4,),., o baz5, atunci
cum orice element dJn -l? se reprezintS, sub forrna
,], ^,o,
putem scrie pentru produsele elementelor d.in baz5,

0x0u. :,X-.,,i,u l ,

Cunoagterea elementeior yji,, cletermin5, complet in-

mullirea ln algebra E. Daci, n:2.tq7.a7, y:I {,r,4,,
attrnci nlt --E ZxQ,,ai.au -:(,:4^,lru^,'iu)4,. Deoarece in

L-c.47 49
algebra .E lnmullirea este asociativd, (atau) au : a'.(auau)
rezultd, c5, :(>yi*yX,) &x:Z(XyL, \I)an de unde relalia
/-I xl
\! Vu s a/t
lJ ^,-L
ll'J. I rv -- .4f lpv ^/7
I L

ti
care este tabel,a de i'nmul,li're a algabrei'.
SI luim corpul numerelor reale R drept corp de scalari, C o algebrd
peste .R avind l:aza formati din doud elemente (1, i) cu tabela de in-
mullire :

-l
Algebra C formeazi corp iar elem.entele ei se numesc numere complexe
9i se reprezinti sub forma fi. t + Ui, reR, lleR.
2. Fie E algebra peste -R care are baza format{ din patru e}e-
mepte (1, u, o, w) cu tabela de lnmullire :

lllulu
_t__l_
tl)
ltt
111lult) u)
_t__t__
, Ii__-_l_
u -l I w
-a
lll
u lu l-ul-tt_ LI

Dtw]rl-, *1
Algebra E formeazd corp numit corpul cuaternionilor.
O algebrd, -E peste un corp comutativ -Il este in
acela$itimp qi spaliu rrectorial peste K; d.imensiunea sa
in raport cu I{ se numeqte rangul, lui, E peste K Ei se
noteazd, lB : Kl,
 Capitr:lttl II

POLIl{OA}IE

Fie-tr[ mullirnea intregilor naturali inzestrati, cu ope-

ralia adunare qi .4 un inel comutativ eu unitate.
d.e
SL considertim inelul y' ca molLul peste el lnsugi, o
familie de elemente (e^) er)...t co.. ') care nu este ln .4
gi si, construim algebi:a .4. peste ,4" gent;ratd, de aeeastd,
f,rrnilie in care inmultirea se fie dat5,pt'in c,,r, : enr^. lJL
element, din aceast* allebrI este de forma ),).,ci cu tr, e,4.
In algebra o{., astf.el construitS,, eo este element unitato
0o0o
- 0n0o : e, qi inelui ,4 iI putem iclenl,ifica cu su.b-
aigb'nra Aeo. Sa riot*,m in d., elementul e, prin X, et: X:,
atinei a,, J X" ryi un element tlin o{ este de forma ?
^rX'
ilncle ),, : 0r I; e -4 cu exceplia unui numfir finit d-e indici'
Deci ai. este generatE de .4 gi cle Z. Algetrra o(. se ncte?zd
.4 tXl qi se riumeqte algebra polinoamelor cLe o variabild,
sau o ned.eterrninata peste inelul -4. Elementele algebrei
AIX) se numesc polinoame de o variabild sau o nedoter-
rninatS, peste .4.,
S5, consid.erdrn acum o mullime finit[, d.e p elemente
-I : (1, 2,..., p) gi mullirnea aplicaliilor lui,I ln -I[, ad.icd,
J/r. {Jn element al rnullimii -}[1 este de forma (nr) :
: (rrr, ..., n,) - {' '2 1" '' p )orae ilLt Lzt...t frr,slnt in-
\tt1, ,ir, ,.., no)
tregi naturali nu neapdrat diferili intre ei. S5, construim
o algebri, plecind de la inelul,4 aleginctr kaza {e,,,,, (iz,) e -tr[r]
si legea d.e inmulliro zsiiaoni) : e\n,i+ln;.). In algetlra constru-

51
itH, astfel elementul 0o : ap.c."''o) este element unitate gi
ioutot .4. este izomorf" cu snbalgeilra -4.€10.e,.,..0r : A'ea'
Dacil noti,m cu Xr: eo,o,....o), X2: 06:t.t.,...,0)r''', Xo:ap"."rt'u
atunci d.upil legea d.e inrnullire
1in r.n,....ri 71\ : er1,0,...,01 .',-ljllj_}'
?rr fiicbori

e,.:,1::.ll*..*r(0,1....,0) .' . 0,a.0,-,1).--" €io'o'...,rt : XitX:" " Xi''

mz f&ctori rp fuctori

gi cum oric,e elernent tlin algebr), se reprezinti sub forma

t
(rr,...,rxr)
tr1n,,...,rp)etnr,...,,,.p,

cu ).1,,,...,,,2,, e .4, rezulti c5 algebra are elementele de forrna

n''" xi"Li" ' ' Ili"

,I,
ryi se nol eazi"
'noamelor
at --t lJ(r, ..., X,,l 5i sc nume1te nlgebra.p,oLi'
de p uariabile srru p neJet erminate peste inelul ' '
-algebrci
Elementele se numesc polinoame d,e p variabile
sau p nedeterminate peste inelul -4.
Fie f o familie cle ind.ici oarecal:e2 nu neap6rat finit*'
Si, considerS,m aplicalii1e r. > rl, a familiei I in J[ in
c^re nL: 0 pentrir toli ind.icii r cu excepli1 u1u.i lumir
finit. Yom riota o aplicalie de ar:est fel prin (m,) qi prin
-Nj mulfimea acestoi aplicafii. Evident JVi esle o parte
a produsultri lVr. Diri A eite un incl comulaliv cu rtnl-
taie vom consid.era alsebra lui ]l{ peste :t dat5' prin
baza (esr,)1,,rer-i Di ta'bela, d.e irtmutrlita asn;aot701611-n;'
"astlet "aefinlte
Algebra este comutativS, ryi are elementul
nnltate und.e
eo 0 este aplicalia t
- lxt identic nu16. Inelul
,4 ll putein iclentifica cu subinelul -Aeo prin aplicalia ). ->)'eo'
S5, consiclerflm elementui din baz[ e1,,,, unde

(,)r,.\ : )f1 v-:t

io x*t
52
acest eleil]ent 1l notd,m prin ,f,. Famitria (I,),er este un
oist"* d.e generatori ai atgebrei. Din tabela cle lnmullire
a \sazei rezntrt5, cd, clacE aptricalia ('m,)este

tt,t,) !:' 'x ,'

lo +'.
atunci 0(n,) - Xi'. F,acil (n',) este o aplicalie tiin -Mf de-
finit5, prin
t' : /'t
1""'
(ri-) -]i'^, t:3,
fo, L --L ^, |,f 8,
atnnci ar.r,r) : II" ' *l]io ' ill genelnl -p-entru elementele clin
baz5, avbm reprezentirea e,,*, :,!r,:' qi algebra lui i'{
peste .4- erte genelatX de eiementui unitate qi cte familia
Xr, e I.
,,

BnmNrqln 1" Algebra lui .&.{ peste inelnl '4 se numetste

algetra polinoamelor"d.e variabiie- ;,,, L e 1 cu coeficienlii
in ineiuL4 gi se noteaz*, l[.X,],*r.
Elementele:'.lgetrrei -'{ [X,],s, se numeso polirroamo de
variabile -Y,, r e -I cu coeficienli iir ineluI '4'
tn algebra. :1.[I,],6, elementele cle fo::ma trIrXl'se
nnmesc monoame iar un polinom tl fiincl un element aI
algebrei se reprezint*, ,, a,t cl611apt71 : ,Z,at,r, ,IIo ,fJ" unde
(rz,) parcurge mu1limea -N{. Elementele 41,,1 se numesc
-qi termenul ar'1 se nume$te termen liber'
iroefliienli
Fie -I qi I' d.ou6, muilimi idempatente $t 9--9 aplicalie
biunivocf;, a lui I pe 1'. Fieclrui eiement,fl -Xi' din baza
algebrei / [.Y,],., sL facem s5,-i colespund5, elementul
II XN?ILI din baC algebrei AIX;)i.;; abunci existS' o
!lLl

aplicalie liniar[ a algehrei A, lX,.),=, pe algebra 414;l

compatihiiE cu inmu$irea plin care cele dou5' algebre
sint izomorfe.
in particular orice algebr5, de politoarne de p variabile
este izonrorf[ cu algebra A 1Xr,..., Xrl.
 Algebra potrinoamelor d,e o singlrd variabili sau ne-
d.etormlnatd |este d so noteazd, AIX); un polinorn din
aceastd, algeU*re se reprezintS, sub forma 4 o"*' DacS'
u : Z a,X' qi o : X D,X' stnt doud, polinoame din ai-
nfi
gebrf,, atunci suma qi prod-usul sint d-ate prin
u{ts:Z(a,+b-)X"
tru : Z(i
r, \r:o
*ru,-r\ x,.
)
Fie ,il, :Zalnryfl
(nt) ref
X'"" un polinorer d.in algebra poli-
noamelor A l-X',),e, termenul &,, g, Itr Xf ' spunern c5, este do
gradul, p dacil Zn,: ?.
r€r
DrrrNrqrl 2. Se numegte partea ornogen6 de grad'ui p
a polinomuiui nenul & suma termenilor d.e gradul 4r' y-"
poiinom se numeqte omogen c1e g-raclul 1t dacd' el coincide
cu partea sa, omogenf d.e grailul P.
xn algebra AlX,7,er peste inelul A de integritate-. pro-
dusul a [ou5, potirioa-rne omogene este tot un polinorn
omogen qi grarl-ul proclusului este egal cu suma gradelor
poiinoamolor omogene, factori'
Polirroamele ornogene d.e gradul p fotmeazd' url sul:-
mod"ul peste -4 aI modulului ,4 [X,,],e, r]??? submodu'
lului o fbrmeazi monoamele c1e gradul ?t \rXi' ,21x,: ?.
Dac5, I are rn elemente atunci mod-ulul polinoamelor
omogene d.e gradul p are traza formati, d.in Cfl*o-1 ele-
mente.
DnrrxrlrL S. Cel mai mare d.intre grad.ele pirlilor
omogene nsirule ale polinomului nenul- ?, se nume$te gradul
poliriomului. Gractuf poHnomului nenul r so noteazd, grad-'l'r'.
Daod' u gi'u sint d.oui, polinoam-e care nu stnt simultan
nule ryi grad.itfgrad"'u atunci u f a * 0 qi grad (tt' + o)
Maxiglatl" u,'grad.'u); d.ac5, gratl 'u:gracl-'u ql a*?rt9 =
atunci grad' l'r.r, f o)( Max (grad u', grad a) qi clac5'
ua $ O atunci grad. ruo --( grad. ru -f- grad' L^.

54
 IJn polinom nenul din .4[X] de grail rz se scrie sub
n
forma ! a.,fe unde a,*+0. Dacil a,:l atunci poli-
,ro*ofio*" numeqte unitar.
Tnonmrlrrr. 1. DacS presupunem inelul -4 inel d.e inte.
gritate, atunci inelul .4[X,],e, este c1e asemenea inel cXe
integritate.
DENIoNSTRA1Tn. S[ consiclerim d"ou5, polinoame er qi c
cl"in inolul AlX,),.,; atunci pentru cele trei polinoame 'tr,
a Si urs existS, o parte finit5, J CI aqa fll lncit ele s6
apar,tind inelului AlX,f,.". Fie p : card"inalul lui ./ atunci
AlX,),*" este izornorf cu inelul ALXrr. . ., Xr).
Fie
,lL :
I a6,,...,rp\ Xf, .,. Xio-r,
lr,}...,np)

cllrl Xl' . .. X;\' e A iXy..', Xo-r} - A' rezrfi'

n1m,,...,n et
t5, cd, ueA'lx, ) qi inelele AlXrr..,, Xr\, ,4'[d] sint
izomorfe.
Este suficient sd, d.emonstrilm atunci teorema pentru
polinoamele d.e o singur5 variatrilS, peste inelul ,4- qi s5,
ia{ionilm prin incluclie asupra lui 14. n rL

Dacd' ue AlX7, D e AlXl, fie u : prarXk, a : 2rb,,Xk

respectiv polinoame c1e grad.ul m qi n-
Termenul itt X*+n are coeficiett'tt'l a*b.;& 0 deoarece
dacl, a^;c 0 qi b-*0, a,nb*$ o,
Rezuiti c1e aici c5, gtad' (uts) : grad (u) * grad (o)'
TponnlrL 2. in algebra AIX)fie/un polinom unitar
cLe gracl n)-.1. Atunci ln algebra AIX)IU) elementeXe
L, 1, ..., Ln-t, und-e (:X(mod. /), formeazil o l:azd"
Dnntxsrnlgrn. in algebra AIX)/$\ elementele L,
E, . , 11-i sint, liniar indoPendente. In adevfir, sa
. .
presupunem c5, X \,,1r :0, atunci Z xu*: 0 (rnod "f)
tu:o tu:o
n-l
sau tncd, Z\**:/g unde g este un poliirom din ,4[X].

55
Folinomul / fiind unitar qi gracl (/g) .-( rt - 7 < grad /
reu;Jtil ce g:0, deci I,, : 0, 0 --( fu m - 1, ceea ce
probeaz6 ind.epend.enla elementelor 1, (,-(..., '7"-'.
Elementele 1',. . , , 1-\ genereazd, aigebra Alxllfl ;
pentru aceasta este suficient sd, ar5,td,m c5' pentru orice
p ),- 0 [p este egal cu un polinom de grad" cel mutrt n - L
in 6.
Ralion5m prin iniluclie asupra ld p. Presupunem c5,
pent'ru p <n 1 afirmalia este ad.evdratd,. DacS
-
n I il--')
6,= I a*lt'(mod,f) atunci ep+t:2ar1"*t i &r_t[" (mod/)
U, .-r*, este suficient ca ,uor"lrr, s6 aib* loc pentru
F : n. Fie /: ry +;(Loln-rt in acest caz'q" = -; enln-o
(modJ). orice putefJl roi ( se vecle c5, se exprioir:a'"r..n
polinom ln I cie gracl ce] mult ru 1.
-
Fie g un polinom d.in -4[-T], atunci ei aparline u,nei
clase in aigebra Alx1lff).Erist[ polinoamele tr, ryi o ln
Alxlastfelincit o : 0 sau gracl o --( ia - 1 qi g : uf * a.
Poiinoarnele r, qi o sint unic d.eterminate : formula
se nu,me;te d,e tnr,pdr{ire eucl,idi,attd; g : uf ducd' qi numai
rtracl u : 0. In acest caz se spune c5, polinomul g este divi-
zrbil cu poiinornul unitar /.
Dacd' ln locul inelului .4 consid.erflm un corp ,I{ gi
dacd* f este un polinom din 1{[X] nenul de forma &aX" -1...
atunci polinomul a;Lf : X" +. . . este polinom unitar;
rezutrb5, cil in KlXl lmpirlirea euclidianS, se poate face cu
orice polir:om nenuI.
TncnnlrA 3. Dac5, Ii este corp atunci orice icLeal al
inelului polinoamelor /{[-tr] este ideal priircipal.
Dnltonsrn,tqrn. Fie o un ideal al inelului -Kt-Tl
nenul, c + (0) ; exist5, in o un polinorn care s5" fie d.e
grad minim, fie el /. Orice element geo se poate re-
prezenta snb forma g : uf f o und.e Lt,) ae KLXI qi tt : 0
sau grad. o < gracl /. Cum a : g - uf eo nu putem
avea r) f 0, deoatece 1) rt 0 implici, grad 'r.r < grad. /;
decig:r,/Eis:(/).
56
 Fie s :: (/), atunci existd poninoamele u., qi u
(/r)
aqa fel incit i: ar.fr Di h - uJ; rezultS' 7 :lt'llt 'l clm
giac-ir".i-'grad g"aa 'ui cele.1""i-potrinoame sint'
E" erdA #ro. "'iprdsupune ci idealul o este generat
-putem
ele un polinom unitat' (/.) : o.
Drmxrlr.t 4. Polinomul / e-I(-[X] de grarl .-n9nu1 1e
,ro*"qt" poiirrom ired.uctibii in /i [-)(], sau ired"uctibil-peste
;;ur"i Ii,, rlac[ nu este diviziLil cu - nici un polinort
g.kyx1 astfel ca 0 < grad g { gracl /'
Dac[ observitn cd ./ este dir izitril llrin I inseamnd c[
in acela generat
irl.ealul principal general de./etteconfinul
ae tt, i)c(gi, alunci polinomui. / e'le ireductibil tlacd'
1i nrrmai daca idealul (J) esle maxrmal'
TmrnnuA 4. Orice polinom,
-d-e
tle grad' nenul, se d'es-
corrlpune lntr-un produs f actori ireduetibili'
IIEMoNSTRATTE. Pentru olice id'eat al inelului 7{ tfl
exista un id.eal maximal in care este continu-t_; d.e._ci,orice
nolinom este divizibil printr-un .polinom ireduct'rblt' -r.'Ie
g, un potiooio ii'educ{i^ui1 aq:r fe1 ing-it./:!'g}
f =ilXl Ei
t;;;'s;,id /r'{gt'r,u i' oa"a:"irgu ir:eductibil existi
/, nu esie gracl
i, rrla"""tir1i *qr-tuili"ii i,
Operati:r sc sfirqe;te deoarece 0 (
unde
gra.d Ji+.5
:
/, g:ld/r:
grat 4t!
*c |oate insd inlimple ca nu toale polrnczrrlolo 4; S3 rre
rtristincte intle ele.
Fie din I{LX);. p9"!tq 91 " ,13
/, 9 polinoametrebuie
2,,
divid* cele'd."ouX, pb[ooa*e ca (J)c(u) Di (g.)=11];
Daca, linem seade, cd, idealul generat d9 / Ui 9,*ut: tl"?:Il
(/) + (g) condilia ca u sil divicl[' polinoamele J, g este
" *Exisbil
(f) (s)=(u).
atunci d.ou5, polinoame &e KLX| qi beIl['[]
*sttJt""it : ,) b,g."Dacd, singurul d'ivizor comun al
;;ilil;;io" "7-a est6 un polincir constant,Polinoamele
/ qi 9lintre
se numesc prime el,e qi existd,-re1a$ia, I : ?J,+ 09.'
Fie E b algebrd, peste corpui l(, cu elementut :
unr-
fate-i. Fentru-fiecaie polino-m JeKlXl, f aoX" *
e, (?o,.)', din I{)
+ orx"-'+...+ elementul din -E, &or'' * &rfr" '-1 " '
a-^ $.r pentry-liecare
,te h sd consid.eram
... *aoa, pe care sX-} notd,m ca f(n)'
57
 DeFrxrlte 5. Aplicalia f --> f{n) tlefinit5 pe algehra
-E cu valori in -E se numeryte aplicalie polinomialS, sau func-
,tie polinomialfi, asociatd, polinomului /. Elementul re-E
spunem c5, este r5dd,cin5, sau zero a polinomului / ctrac5,
f(n) :0.
fnonnru 5. Condilia necesard, qi suficientd, ca aeK
s5, fio r5,cld,cini, a polinornului / este ca / sf, fie ttivizibil
pring:X-ainKlXl.
DnuoNsrnegrn. Polinomul /e KlXl s5, presupunem
c5, este de forma aoX" * arX"-t +. ..+ a,. Atunci teo-
rema 2, ne cl[ relalia
f:(X_a)E*r,
nncle g e KIX] qi r este constant5,. in algebra E - K
avem relalia
f(n):(u-a)g{r){r.e
d.e unde rezult5, f(a) : r e. Cum necesar qi suficient ca a
s5, fie rd,d5,cin5, este ca f(a) :0, rezult5, cd / este divizibil
prin X - a dacd, qi numai dacd, a este r[d[cin[.
Dac5, poliqornul'h, / este d.ivizitril ln KlXl prin poli-
nomnl (X - a)', > 0, atunci spunem cd, a este r5,d5,cini
multipl5, de orclinul /2,.
S5, presupunem c5, f qi g slnt douf, polinoame clin
KlXh dacd, ae-I( este r5,dd,cin[ multipl5, de ord.inul p
a polinomului / qi d.e ord.inul g a polinomului g atunci a
este r5,cld,cind, multipld, de ordinul min (p, q.) pentru f 1- E
qi de orclinul p + q pentut fg.
Tponnna 6. tr'ie / un polinom nenul din K[X], qi
a* i:7,2,...t ?t g rld.d,cini distincte ale sale fiecare cu
ordinul fu, d,e mutrtiplicitate, atunci polinomul / este divi-
zibil ln K[X] prin
(X- ar)*,.,.(X-an)rr.
DeuoxsrnLqro. Putem raliona prin induclie asupra
inilicelui p. Pentru ? : I teorema este ad.eviratd,. SA,
presupunem c[
f : {X - nr)t,... (-T - ao_r)kr-r E.
58
Cum a- este rId.[cind, d.iferiti, d.e ar,. .,t ap-1 rezultf;' cd'
polinorirul g este ctivizibil prin (X - ao)no .

Se vede de aici cA $, rco--( ra und-e rz este gradul pr-rii-

nomului /. Bezultd, .e ,iiie, Iunclia polinomial[ tledus5' clin
polinomul / se anuleazf d.e ro f 1 ori atunci ea este id"entic
iuld,. Pentru ca dou5, polinoame.f qi g cte grad.nl 11 sfi' fie
idontice esto suficient ca funclia polinomiald, a polinomulur
f - g s5, so anuleze de ra -F 1 ori.
Sil considerh,m ln corpul Ti elementele aur$u 1-'-( i'-( T i
existd atunci un polinom .i, tn XyXl aqa fe1 ln-cit /(ct,) : fl,'
Deoareco se cunosc rl valori ale potrinomului / graclutr poli-
nomului trebuie s5, fie m).,- ct,, Polinomul J are atunct
m + 1 coeficienli I : *oX', -f arX*-ta. ' ' -f e* care pot
fi determinali din sistemul liniar
aoqi,' * uteT-' +' . .t- a* : 9r, 1 '-( i 4 n

cunoscintl solulia genelald, a si,ste:nului omo-gen qi adilu'-

gind.u-i apoi o' sofu1ie particular[. - Sistemul omogen sri
j
6n1irr" pr6supunind g, 0, 1"-( f '-( ?r; atulci. d'tt" ''r &o
smt redAciniale po[nbmului / ryi rezultd, o solulie
f : (X - 4r) (I - e)... - a,) 9,
(X

unde g oste un polinom oarecare din K[X]' Sf, c5'utilmt

solulia particulai5, 9o * 0, 0r : 0, i,+ k.
Fie &Lt...s &*-u fl/i+1 :..., x, rid'5,cini ale polinonau'-
lui. Avem
f :(X - dr)... (X- oo-r) (X-*r*r) ...(X-e^)U,,
untle Uo elilX). Cum /(orr) : Po atunei
Pr : (ar - *r)...(o* - d,t-r) (d* -
qr,ot)...(*o
-a^) Uo(*,)
de unde rezulth c5, o solulie particular5, este in acest caz
(X-oc,)- .'' (X- oct-r) (X -at+t) "' (X-an)
^I 6
D,-: '
(ar.
- ar) ...(at - ar- r) (alr* alray) ...(at - ,,n)
l- (A
Solulia de cel mai mic grad, este atunci
-1 6 (X-ar)...tX-ut-t) (X-aaa1)'..(X-ap)
u"
uat ' " (on-r.r)...(q**otr-") (u7r-a7r-71)...(a1r-an)
qi se numeqte formuta de'interpolare Lagro,nge.
Dac5, considerS,m corpul fracliilor inelului d.e inte-
gritate KlXl atunci elementele acestui corp se numesc
fraclii ralionaie in *{ pe-ste corpulK. l'racliile ralionale
in -I peste corpul 1l se reprezint5 sub forma !a ctt a * 0 ;
..u.u
"
d.ou5 expresii qillreprezintd, aceeaqi fraclie d.acd, tsi nu-
D L"t
mai dac5, l{nr: ura. F,ezaTt[ cd, grad a. f grad, ?r. : grad.
,r, f gracl o sau inc5, grad u grad. 2 : grad tlr- grad. trt I
-
acest numer se numeqte grad.ul fracliei si se ved"e ai, nu
clepinde de reprezentarea fracliei"
Fie 1{, o extindere a lui 1l care aib[ o infinitate de
s5,
u
elemente. Pentru f : undeileste ireductibild, s[, no-
ua
td,m cu S, elomentele din ,[ pentru care u(n) $ 0; apii-
u(.r\
\1^ rlefinitd pe $ cu valori ln f(o se nume$te
oa['ia, n
- a \,r)
funclie ra!'ionald,.
Fie / un polinom clin Ii[X] : B. in ineiul KiX, y7
sd, oonsiderdm polinornul de c1oui, variabile /(.x + Y) qi
sfi, liotIm
L.f:.f{x+r) -/(,r)
polinomul ff,,rd, termen liber di* J([,Y, I].
Donrxrqr.t 6. Partea omogenS cte grarlul intii in I,
pe.ste /{[-T], a polinornului A,f se numegte diferenliala
polinomului / ;i se noleazh cu d/(-Z; f ).
Diferenliala polinomuiui / se reprezintfi totdeauna
srrl"r forma,
df :s(r) 'Y
unde ge 1{[-X].

60
 Coeficienbul StXl din .ff[X] se numes.!e deriral'a poli-
nomuLuiJ gi se notielzd, r;t' Df . D-aca gglsiderdm potrinomul
f -- X atunci din A.f : Y iezulta dX -- T' Adesea dife-
renliala polinomului / se dd sub forma
d/: D/' ax'
Ironnul 7. Dacta .f qi g sint polinoame din 'K[X]
atunei
d(/+s):df*ds'
d("fg) : df ' g */' dg.
DorroNsrna.ltr. Prima formuli este imecLiatd" A
cloua se obline din relalia
:
A(/g) Lf ' s * f ' Ls +A/' Ag'

lntre derivatele polinoamelor / qi g din K[.T] avem

relaliile
D(I+g):DI*Det
o(fg):Df 's +I'Ds' prin recuren{i,
Daci, / este pbiinotnul X", atunci
,ur"tte b1 : n*"-1. Sil presuplnem 9F^.f(X) : aoX" *
+ arX"-'+
"X . . . a,tX f 4,, derivata lui este
Df(X) : na,oXn-r + ... * a*-t
Tpons rl 8. Conditia necesari gi suficientil ca ct e li
sd, fie r5,dicin5, simpld, a polinomului / este ca Df(a') S 0'
DnuoNsrnllrn. I)aci a este r5,dicind a polinornului /
atunci f(X) : (X - g(X); d"e aici rezult[' c5'
")
:
D.f(x) s(X) + (x u)Ds(X) -
qi cum Df(a.) : g(x) teztlha -o., oc, e,ste rfidd'cinil' simpiS'
dacd, qi numai dac[ g(o-) : Df (")* 0'
Dac5, oceK este r[d"d,cin* cle ordinul ?');-l a polino-
mului/atunci dinrelaliile .f(!) : V :-n)" 9(!), Df(X):
: p& a.)n-tgtx) + (X - o), Dg(X) reztltd.c[ a eYte
raatcinA- de' ora[in cel pulin 1t - | pentru derir-ata Df
Dacd, in E din ? 1.1:0 rezrilta Z:0, atunci a' este rildilcin5'
de ord.inutr p -7 Pentru D/'
61
 Dacd or ar fi rLd[cin5, de ordinul p pentru -Dl atunci
cum D/ ar fi divizibil cu (X - a)e ar trebui ca pg(Xl sd,
fie divizibil cu ,f
- c( qi cLeci pg(a) : 0 qi g(u) :0 ceea ce
ar lnsemna cL oc este r5,d.5cin5, multipld, pentru / cle un ord.in
rnai mare ca ?t contrar presupunerii.
Dac5, in -K relalia ?l€:0 implic5, E:0 qi a este
r5,dd,cind, a lui / pi de ordinul p pontra QL atunci d. este
r6dEcind, de ord.inul p + 1 pentru /. In adevdr, dac5,
ord.inul do multiplicitate aI r6,d6cinii u ar fi /c, mai mic
declt p f 1, atunci din relalia k(a) :0 rezultd, plg(a) : 0
qi deci g(a) :0 qi a este r6d[,cin* multipl5 d.e ordinul cel
pulin lt + l pentru Jff contrar cu presupunerea.
 Capitolul III

trXTINDEBI

$ 1. Extinderi algehriee

Dnrrwrqr,t 1. Fie date corpurile -K qi -D aqa fql_lnclt

XcL. Corpul -t se numeqte extind.ere a corpului 7{ sau
o infi,qurare a lui K dacd, structura aigetrricd, d"e corp
ind.usil pe lf de structura lui -t coincide cu structura
lui -K.
Dacd, L qi J}{ slnt doud, exl,inderi aie corpului I{ astfel
lncit -KctrCM atunci corpul -t se numeqte corry i'nter'
med,i,ar.
Dacd, L este o extind.ere a corpului 1{ atunci -t este
spaliu vecl,orial peste -K. Dimensiunea spaliului vecto-
rial L peste -K se numeqte gradul, entind,erii, L pesto I{"
Dacd, giadul extinderii -t peste 1{ este finit atunci el se
noteazil prin lL: Kl qi entind,erea se nume,;to Jini,td,.
TponpuE l-. Fie -t o extindere finiti a corpului I{ qi
-44 o extind.ere finitd, a corpului L, KcLcM, atlunci

lM : Kl: lM : L) lL: Kl
DEMoNSTRATTE. Fie (a,),e, baza lui Z peste K gi
(b,r)re, baza l:ui ,rlf peste -t; atunci familia (a,b-,1)p.,1p,
este trazl, a lui ,?l{ peste K. Dacd, linem seanrt de relalia"
card (1 )< J) : card. ,Ixcard J rezlultd relalia de de-
rnonst'rat.
Gradul extinderii III : K) este divizibii prin gradul
oricilrei extinderi intermediare peste corpul K. Dacd,

63
grad.ul I M : I{) este prirn atunci nu exisLi, o extindere
intermed.iard, d.iferit5, de K qi jl{.
Dnrnrrlu 2. Fie clate corpurilg KcL, { + L qi farni-
lia cl e elemente (n,),.n, iLin corpui -t ; corpul - generat in .I
de 7{ gi familia'. (},),=, se nurne,ste corpul ob!'inut prin
(r,),=, la -K. --.
" Dac5,familiei
adjttncli,a
notd,m cu -a farnilia (m,),.e, atunci corputr
' Dacfrprin
oblinut adjunclia lui 4 \" X se note'azil K(A):
familia (r,),., este finitfl, putem presupune c5'
este format5, cu elementeie firt..., frn, atlnttci corpul oll-
linut prin attjunclie se noteaz[ K(nr,,. .., rfi,). Dacd' fami-
extind.erea
iia est6 formatil dinbr-un singur element se
nume;ta simpld, qi se noteazd K(r).
TnonplrL 2. Fie A : (r,),e, $i B : (br)1e, doui fa-
milii c1e elemente clin -t atunci K(Al) B) : (K(A))(B):
: (K(B)) (A).
IJo roNsrnlgu. Corpul K(AU B) conline corpul K('4)
gi familia B, deci conliG qi co-rpu1-(K(,4)) (B]..Cumcorputr
.mu1limile
(Xt^lll (B) conline K, A qi B rezultS, c:l
K(AiB): (K(A)) (B) qi ia fel K(auB):(K{B)) (l).
tr'oarte d.es extinderea If (,4UB) se noteazi, prin
K(47 B). tu
Fie re L qi Kln) inelul elementelor d.e forma Zoon*'
cu coeficienli ilin 1(. Inelul -tr([r] este generat- tle-/( qi
r qi este domeniu d.e integritate' Fie K[X]_inelul polinoa-
rnelor peste -i{ gi / aplicalia definitS, pe__Klx) cu valori
pe l{lnl prin care fiec[rui polinorn P(.X) ii asoc_iem va-
loarei P((); apiicalia / este un omomorfism de inele"
Fie a:"f(0), atunci Ktxlla este izomorf cu Il[r]. Se
pot privi d.ou5, cazuri, G : (0) .sau_G+ (0).
^ Dacd, o : (0), atunci singurul polinom care are pe #
ca r5,d.[,cin[, este polinomul itlentic nul; c1acd, o + (0)
atunei exist5, cetr pulin un polinom peste -K care are pe ,c
ca rS,dLcin[.
DomNrp.t 3. Fie Zo extinclere a corpului .K qi *= L;.
elementul r se numeqte algebri,c peste K d.ac[ o * (0) ,si
se numeqte transcendent peste -l[ c1ac6 o : (0).

64
 Dac5, elementul r este algebric peste K, e;t (0),
atunci ln ideaiul o existl un polinom care este d"e grad"
minim si care are pe n ca rradilcind,. Acest polinom, fiind-
de grad rninim este ired.u.ctibil in KLX1.
DEFTNTTTA 4. Bie -t o extindere a corptig, 1{ q1-eie-
rnentul ar algebric poste J( I d.imensiunea lK(n) : -Ki se
numeqte gractul elementului r peste 7(.
Dirneisiunea, lK(n): -Kl edte 1 daci qi numai d'acd,
elementul r aparline la K.
TponnlrL 3. Pentru ca elementul r din ertinderea X
a corpului -K s6 fie algebric este necesar qi suticient c
inelul--Klr] s5, fie algetrrd, d.e rang finit peste K; atunci
inelul Klnj coincicle cu corpul K(n).
DolroNsrnLpr. S5, presupunem- c5, r eg,te algebric
peste 1{, atunci \n KlXl exista un.p-olinom g-(-4: a"
-Sl,{
iriri*, care are pe n ca r5,d.d,cin-d, qi {?ce,-/: I{IX.|--{L?l
rr,tunci'-K[X]/(9(-{)) este izomorf at Klnl (unde (g(X))este
idealutr gbneiai de g(X)). Cum- .K[X-]-/9(-T) este algetrrd'
peste Kili cum grad.ul polinomutul O(X) este m atunci ran-
'gul atgelirei XlXllg\l) este_zr. In acest eaz Kln) este
algebrS, d.e rangul m Peste -Il.
" Reciproc, daci -Il[r] este aig-9!3- de.riing finit p-este
Il atunci dac5, a : /:r(0) dirr Rlxllc izomorf qr Klnl,
rezultd eir, KIX)lo este algetrrd, d-e rang za peste .K. Daci
in c lu5,m g(X) polinomul d.e grad- minim c&re se anttleazil'
ln r, attrnci grad g(X)
"este
: n.
Algetrra -K;ar1 corp.-Dacd, n\n) * 0, lt(?) * K.lfJ
atunci [olinoamele nG) qi g(X) sint prime tntre ele ; existli'
polinoarneie u(X) qi o(X) astfel ca
u(x)h(x) }'r:(X)s(X):t
do unclo h'r(fi) : u{n).
'nLXln) qi K[r] este corp
Oum, evident
K(n) C Kln); pe d.e alt5, parte Kln)CK(u) d'eci .K[r] :
-rezultil,
: K(m).
Poiinomul g(-T) fiind de gradul minim egal cu !,.In
spa$iul vectoriai KLrl vectorii nor.n,.. .r f'-1.. slnt liniar
iiaenentLenti si repiezintd, o familie maximalfi de vectori
Iinia'r ind.epenclenli, care oste o bazd, peste K a spaliului
,K[ar] gi deci a spaliului -K(ar).

65
 Tnonrma .1. Fie r e I aigei:ric pestc eorpul -[i d-e
caracteristicd, p ; pentrrl ca fi sh, fie r5,d*cini simp15, a poli-
nomului s5,u minima,i g este neeesar gi suficient ca g s5,
nu apar,tind, ld K lne).
Dnuoxsrnlgrn. r este rdcl5cinil mu1tipl5, a, polino-
mului g d.ac5, qi numai dac5, r este rld.icin5, a d-erivatei
g'(a); aceasta implic5, g' divizibil prin g. Cum -grad
g' <'grad g rdzvltl" g' :0. Condi,tia _9' : 0 echivaleazS,
cu g(*). hfyno1. Dicd gG) : ooI'' + . . . * a,. atunci
g'(xi -'naox-I *...-l a,-r Di 9' :0 deci t-o!i--99efi-
cien.tii k&o"-* sint divizibili cu p qi g{X) : bo(Xp)'" +
-l br(Xo\"-r+...+ b,,,, adicFa g(m)eKlno).
Bezult6, c[ dac5, corpul 7{ este de caracteristic5,- p
pentru ca polinomul g(X)€ KLX) (und"e KLX) este inelul
polinoamelbr peste If) s5 aib5, d.erivat5, nu15, este necesar
$i suficient ca-g(X)eKlX'1. Dacd, p : 0 a-tulci sin-gurele
po}inoame cu derivatd, nul5, sint polinoamele de grad- zero.
DemNrqu 5. Fie corpul 1l de caracteristic5, ?; poli-
nomul i,rediciibi,t g(X)eRfXl se numeqte neseparabil
dac5, are clerivata nu16 (sar-r dac,il g(X) e I{l.fel).
Folinomul g(X) e R lX) se numeqte neseparabi,l-d-ac[
toli factorii s5,i-ireductibili slnt neseparabili-. Un polinom
care nlr este neseparabil se numeqte separabil.
Tponpul. 5 (Abel). Fie corpul K de caracteristicS, p,
ael( astfel , 'yaeK, atunci polinomul X'"' - a,, Tn)- a
este ireductibii in K lX) qi neseparatril.
DEMoNSTRATTE. Fie g(-T) un factor ireductibil al poli-
nomului Xu'o - a. Dacd, / este omomorfismul canonic al
inelului KIX) pe KIX)-lg(X)) (unde (g(X)) este id^ealul
rnaximal general Ae gtX)l atunci f(g(X)) 0 g(f(XD'-
Corpul -K dste izomorf cu subcorpul constantelor = =. dJn corpul
Xlklltg{)). In acest caz pritem privi corpil K lxll
Qbl ca' o'extindere a corpului -Il. Dac! punem y-..:-lQ)
atunbi g@) :0 si a-e" : ()-. Corpul KLXII@(r)) fiind de
caracteristicd, p, aplical'ia n --> re este izornorfism qi avem

Xu* _a_(X_o)r*.
66
 DacS polinomul -Xo* - a ar mai avea inc6 un factor
ireductibil atunci ar exista p ln extinderea -t[X] und-e
L : KIX)lktG)) astfel ca
0 : Po"'- q: (9 -- ,")o",
c1e und.o I == o. Dacd, ace.st factor ar fi gr(-X) atunci cum
g $i gr slnt ired.uctibile ,1i au o r6d.[cind, comund' rezultil
g : {ttqi X1'"' g: @(X))".Cqm fo.este clivizor.alti 7t"'
-
rezulL,ir k : p". Intre terrnenii liberi aYem relalia - a :

: (g(0))o" ef{ gi ii;. Krezrltd, pn L qi Xon'-.- a:

: ti(X), cleci "o*
polinomul este ireductibil._ Cnm polinomul
aparline lui 1{ [X'] eI este qi neseparabi].
TponpuA 6. Condilia, necesarS, qi suficientfl ca orice
polinom irecluctibil cle grad pczitiv din Il[X] sd, fie sepa-
rabil este ca corpul -K s5, fie perfect.
Dnuoxstnapn. Dac5, corpul f{ este per-fect d9-.ca1ac-
teristicS, |) : 0, atunci oricare ar fi g(,f)e KlXl, g(X) * 0;
d,acd, p i 0, atunci orice elernent din -K are o riclicin5,
c1e ordinul 1r. Orice polinom ired.uctibil neseparahil ap.ar-
line Iui KIX') si cum K =: Ke orice-p-olinom ireductibil
ar fi putere^ p unui pr-rtrinuni d.in J(IXI ceea ce co$-l?:
^
zice ireductibilitatea. Decr polinoamele prime clin -K[-T]
s?nt separabile. Suficien,ta iezultil din teorema 5. Daci
corpul^-K nu este perfect, atunci existd, polinoame ireduc-
l,ilrile ln KlXl neseparabile.
Dmrrurlr,t 6. Extinderea L a corpului trl se numeqte
algebricS, peste -I{ c1acd, orice etrement din I este algebric
peste f(. Extincterile nealgebrice se numeso transcendente
peste -K.
Tnonpul ?. Condilia necesar5, qi sufioientd, ca ext'in-
derea tr a corpului -I{ si, fie algebricd, este ea orice inel inter-
mediar A, KcAcL s5 fie corp.
Drlroxsrnalrm. Fie Z o extindere alge,bric-6 a corpu-
lui -1(; d"ac5, re'A, n;t 0, atunci subinelul Klr) din A
coincide (v. teorema 3 S 1. III) cu corpul K(r) qi deci
n-leA; ,4 este corp. Eeciproc, sd, presupunem r;t 0 din
extinderea L, atunci cunn KcKlm)cL, Klr) rezultS,

67
corp, d.eci n-reKln). Existd atunci un polinom p peste
corpul -K aqa f,el r*L : ptn) sau r;r(r) - 1 : 0, d.eci r
este element algebric peste 1(.
TnlsnM,t 8. Fie -f, o extindore a corpului X, .4 o
submuilime a corpului Z formatd, cu elemente algebrice
peste -Ii ; Atunci 1f(.4) este extinclere atrgebricS peste
corpul -K.
DouoNsrnLqrr. a) SL presupunern rnullirnea -4 fini-
td,. Cum orice oxtind.ere d"e gracl fiuit este alge'bric5, atunci
acljunclionlncl elementele mutrlimei ,4 Ia /( se obline o
extindere d.e grad. finib.
b) Fie ,4 o parte a oorpului tr formatH cu elemente
algetrrice peste corpul I{ i in acesl, caz pentru orice parte
finitd J? din ,4 extindere:r, K(1) este aigebricd, peste K iar
-K(-4) este reuniunea corpurilor 1{(-E') cincL l parcurge rnutr-
limea pd,rliior finite a lui ,4.
tr'.ie re K(A), atunci eristil, parl,ea finit5, -tr a lui -4
aqa fel lnc1t re 1((-f) qi doci r este algebric peste 1{.

Tponnnl 9. Fie I(c-tC-ll{ unde L, M slnt extin-

tleri ale corpului 11. Condilia necesarf, qi suficientS, c5,
extinderea M sil fie algetrric[ peste -K este ca -L si fie
algebrici peste -K iar M algebrio[ pe L.
Den:lrsrnlgru. Necesitatea. $5 presupunem ch lI
este algebric peste K; fie r e M atunci exist5 un polinom
nenul geK(X) aqa fel ca g(m) : g. Cum ge L(X) rczlnltit
cd r este algebric peste X. Este evid.ent cii L este extin-
d.ere algebricS, a iui fl.
SurtcmN1e. Fio re M, fr este algebric peste L; fie
gellXl polinomul minimal al:ni m peste tr. Fie ,4 mul-
limea finitd a coeficionlilor polinomului g, atunci K(A)
este extindere algebrici de grad. finit peste -K iar extin-
derea I( (AU {n}) : (K{A)) (r) este de grad finit peste
.K(.4) qi deoi de gracl finit peste 1{. Bezult5, ci, elementul r
esto algobric peste I(.
DpnrNrrtE 7. Fie Jf subcorp tn corpul .t. Corpul E
se zice algebric lnchis in -t claci toate elementole din -t
algebrice peste -K, aparlin corpului K.

68
 Din aceastd, definilie rezult5, cE, orice corp este alge-
bric inchis in eI ; dac6 I( este algebric lnchis ln tr, atunci I{
este cea mai mare extind.ere algebricd, conlinutd, In L.
Tnonpul 10. Fie -t o extinclere a corpului -K, mul-
lirnea J[* a elementelor din -K algebricepeste 7l formeaz6
un oorp algebric inchis in -t.
DnuolrsrnaTm. Corpul K(fi.) este algebric peste 7{,
deci -K(K*)c.K* l curn -Ff*cff(I{*)rezultd K" : K(Ku ). Deci
-K* este corp. Orice element re L algetrric peste I{* fiinct
aigebric peste -I{ aparline
- Extinoleraa lui -rK*.
-corpu}ui
K{ a -Ii se numeqte Anchid,erea
algebricfl, a corpului K in L.
Dmrrxrpa. 8. Corpul f{ se nurneqte algebric lnchis
d.*ci orice extindere algebric[, a corpului J( coincid-e cu Ii.
Tponuua 11. Fie f{ un eorp, urm5,toarele afirmaliile
slnt echivalento :
i) -l[ este a]gebric lnchis;
ii) orice polinom irertructitril ln inelul Kl-Xl este poli'
nom d.e grad.ul intii;
iii) orice polinorn de gracl pozitiv al inelului KlXl
se descompune in acest inel intr-un prod.us d'e polinoame
de graclul
"iv) intli;
orice polinom de grad pozitiv d.in Ii[X] are cel
pulin o rildd,cin5, ln ff.
Dnrroxsrn-Lgin. S5 presupunorn c5, corpul I{ egtg
algebric lnchis;'fie / un- poiinorr irerluctibil din inelul
XiXl atunci iclealul generat de /, (-f), este id.eal marimal
ln inelnl KlXl qi c,irpul KlXll$) este d.e gracl finit peste-K,
cleci este a,lgetrric peste -K. Cum orioe extindere algobricil
a iui J( ooincicle cit y'l atunci / tre'buie si, fie polinom de
gradul intti ,;i (i) implic5, (ii).
Dac5, in inelul K L[)orice polinom ireductibil este d-e
grad.ul lntii atunci arice element algebric peste -K este de
graclul intli peste K qi aparline lui -[l; deci -K este algebric
lnchis qi (iif implic5, (i;. Afirmaliile (i) qi (ii) slnt echi.
valente.
Afirmalia (ii) implicfl (iv). Cum fiecare polinom din
inelul KIX) se divide printr-un polinom ireductibil care
este d.e gradutr intii peste ,I{ atunci polinornul are o r5,cl5-

69
cini, ln K qi (ii) implic5, (iv). Dac[ (iv) are loc atunci orice
polinom neconstant din I{[X] are cel pulin o ri,d.icin5
in -l(; rezultd, c5, orice polinom cle gradul m se doscompune
lntr.un prod.us d.e polinoame de grad.ul lntii gi cu_aceasta
(iv) implic6 (iii); deci (ii) implic6 (iv) qi impli-ci (iii). Cum
(iii) im[lic5, (ii) rezulbfl cir (ii), (iv), (iii) stnt afirmalii echi-
valente.
Dacil corpul If este subcorp a unui corp algebric
lnchis -t, atunci lnchiderea algebrici K* a lui K in L
este corp algebric inchis, d.eoarece orice polinom^.din
inolul K. IXI are ce1 pulin o rildficinb in Z care fiind
algebricil peste -K este algebrici peste 1(* qi deci apar-
' Ia
line -K*.
Corpurile finite nu pot fi algebric inchise. Dac5, ele-
menteletcorpului slnt (ir, fiz t..., r,) atunci polinomul
f(X):1 + (X - nt) (X - nr)... {Xlnchis' - ?*) nt are rid6-
in qi
cini -K deci lf nu este algebric
DnrrNrpa 9. Extind.erea L a corpului 1{ se numeqte
lnchiderea dlge.bricS, a corpului K dacil tr este corp alge-
bric peste I{ qi este algebric inchis.
fnonnrtn 12. Fie dat corputr -K qi (-t,),., o familie
de extinderi a lui I{. Existi o extindere tr a corpului (
qi pentru fiecare ue I un izornorfism {,: L,'-'> L_ care
ias5, neschimbate elementele d.in 1{, astfel tncit -t oste
generat de farnilia fu(L,),=,.
DpuoNsrnlgrr. In produsul !f, .[ introducem legile
Ie_,
de compozifie detinite prin
(a * b)": a, * b,

(ab), : 6,71,
care organizeazil, produsul extind.erilot L, aa o a1gebr5,
peste -K. tr'ie -E' aceastS, algebrd,; -P este algebrd, cornuta-
tivil. Unitatea din 7 putem s5, o identificim cu unitatea
clin 1( qi atunci pentlu fiecare r.e -I exist5' un izomorfism
V, care lasil neschimbate elementele clin Ii qi aplicd,
extind.erea L" pe subcorpul Li: V,(L,) din -F. Dacd, q
este un ideal maximal din I atunci //cr este corp qi
interseclia L: a& este iclerr'l in corpul X, gi deci se red.uce

70
La zero. Dac[ 9 este aplicalia canonicS,- a iui -I pa Ela
,i"""i ""*trictrii, toi <p- la Li este un izomorfism a lui
Li pe 'cor:purilor
,j(Li ) care genereazd
invariazS, elementele d-in -I{' Cum reu-
,irii"u -ti PL,F,^r-elul-tn c[ reuni-
unea corpuiilor ,g(.t') genereazd pe--F/o. Si Iudm L : l'lot
'extinderea
atunci i este corpului K qi dacil penlrg
ii".*"" ue 1 punem f, : g C 'u, avem f, i L, --> 9@i ) qi I
este generat de f ,(L,), rc I.

Dacd, L qi M sint douil extind-eri ale corpului 'K atunci

orice iromorfism , lui tr in M care lasd' neschimbate ele-
mentele din I{ se numeqte R-i,zomorfi,sm.
Tp:nnul 13 (SrnrNrrz). Fie dat corpul I{ qi O incll-
derea sa algebrici,, -t o extincler-e algebricd'-a- corpului K;
atrrnci exisf,fi rn A-irorlrrorfism aI corpului -t ln C)'
DEMoNSTRATIE. Corpul Q fiintl lnchiderea algebric6
a lui I( este extintlere algetrricd, lnchisi,.
S5, luim in teorema precod'ent'5, oxt'ind'er1]e.O qi-!
ale corpului -K. Existd, at^unci, o extind"ere^.M qi t'n 4-
izomorfism a lui -t iir M aqa fel incit M si fie generat de
mullimea OU/(r). Extinderile O--qi.J(f). fiind algebrice
pest'e -I{ qi M dsie algebricS, peste K qi deci peste O' Curn
fns5, fi este algebric tnchis orice extindere algebric6 a
cn bI, deci Q : M qi / oste un -K izomorfisrn
sa coincide "o"p
a iui -E in Q.
Tnonpml 1rt. Fie -t extind.ere algeloric6 a corpului K'
Daci, pentru orice extind.ere n! -dg glad finit a corpului -K
erist5,'un -K-izomorfism a lui M in- L atunci extinderea tr
este algeloric inchis5,.
DprtoNs'rnl,Tnr. Sil ra,tiond,m prin negalie qi s5'- pre-
-atta, ci, tr nu este
supunem extindere aI[-etrric inchjsd' qi lie !'
o extind.ere algebric5, a corpului, Z' diferite -Ag !'
Fie r eZ'qi r+-L algebric peste--L. Cum r-este--algebric
peste ,t gi i este extind.ere algebric6 a corpului K, r este
^algeliric
peste -K. Fie / polinomul minimal a lui r- peste
K"qi yr, ir,. . ., y,, rilcld,cinile cliferite ale lui I il L. lorpu-l
lf (*"'yi, .' . ., y -1- ette o extind.ere a corpului -I{ continuatd,
in'L;' qi-ae g'r;d finit peste 1{. Polinomul / are in l'" cetr
pulin 1n + I rid.flcini clistincte. RezuItS, c[ nu existd un
7L
K-izomorfism a trui K(r, Ar,..., A) in -t deoarece in tr
polinomul;f are numai ri r5,d5,cini distincte. Deci extin-
derea -t este algebric inchis5,.
Tnonnnl 15. (SrmNrtz). Orice corp -K are o inchid.ero
algebricd; pentru doui lnchid.eri algebrice Q qi Q' ale
corpului I{ existf,, un K-izomorfism a lui Q pe Q'.
DpuoNsrnalIo. Fio -I/ mullimea numerelor naturale,
un rnonorn d.e gradul p peste corpnl 1{ este un prod.us
de forma o"o I4,o unde alnpy : ain,,n",....nx,...te K I ra* slnt,
numere naturale nule ou exceplia unui numir finit
dintro eie qi nn: p.
4
Fie -4 mulfimea polinoamelor Ce forma)&,,r1II X;r,.
Muxfimea A tormeazri o algebr5., pe care #olotaol pto
A : KIX^l,eo. Fie familia d.e corpuri K lXo, Xrr. . ., X-)lo
unde zra parcurge mullimea lntregilor naturali iar s mul-
!,imea idealelor maximale ale algebrei K lxo, Xu. . ., X*7.
Mullimea K LX',..., Z*)la corespunde mullimii o care
este o parte a mul,timei P(A); familia KlXo,..., X*)la
o not5,m prin (.t,),.r. Pentru orice extind.ere algebric[" L
a corpului K, de grad finit, existd, un K-,izomorfisrn a lui
I pe un oorp ,t,. DupL teorema 13 S 1, III, prima parte,
existd, o extind,ere Jl,1 a corpului -K aqa fel incit pentru
fiecare rel existd, un K-izomorfism u, a, lui L, in M. Eie
O inchiderea algebricS a corpului -K in l{. Cum pentru
orice extindere Z de grad" finit peste 1{ eristS, un I{rizo-
rnorfism a lui -t ln O atunci dup6 teorema 14 $ 1, IItr,
Q este lnchirlerea algebricS, a lui -Il. Dac5, Q' este altfi
inchidere algebric5, a lui .K atunci dup5, teorema 13
(Steintz) existS un K-izomorfism /alui Q' ln Q aga fel
lncit oorpul"f(O') este algebric inchis qi deci Q : "f(O').
Dac5, corpul 1{ este finit atunci existd, o lnchid"ere
algebricd, a lui Q, care, nu poate fi corp finit. Cum orice
extind.ere algebricH, d.e grad finit peste 7l este tot un corp
finit atunci f) este o extind.ere algebric5, de gracl infinit
peste -K.
Fie f) lnchiderea algebricd, a corpului 1{, atunci orice
polinom neconstant / ctin inelul KIX) aparline inelului
OtXl ryi dup5, teorema 11 S 1, III este egal cu prod,usul
.L
factorilor de gradul intii din OtXl. 3ie rr, "'t-?*.rid5'-
-rad.S,cinltor /
aiutioct[ ate polinornului ln O, surna ordinelor de
"ioit"
*oltlpli"itate ale fit, - . . t r,, este ogatrE' cu
gractul polinomului /.
DmrrNrqu 10. Corpul K(tr,. : .: {,,) se urmegte corpul
rilclicinilor fueste K a1e polinomutui /-in extind.erea Q sau
corpul cle iL6scompunere al polinomului / peste K'
Tpoamua 16. Oorpul rdd-dcinilor K(nr," ', r-) este
a,lgebric d.e grad. finit^peste 1{ qi unic d-eterminat pind'
la un izomorfism'
DnuorsrnAp. Fie -t o extindere a corpului 71,
ca f sd, fie eEal cu un produs de factori de gradul"pt{:} intit
in inelul Lli). Fie yr, -'.., llp rd,d[cinile diferite a]e poit-
;;"6i.f in corpul -A i atrinci existS, un X-izomorfism /a
*ot K (irr.. ., yrl aI aorpului -t intr-un suhcorp
tiii o. Elbrnilnteie"/'iy,1r-a,-q,- sint, unicile rd'd*cini ale
rt ar"orpoioi
Gilt"o.Decim:p qi/(y,)":r,, 1(i--1m de unde
L' : K (fiy.,., fr*).

$ 2. trxtinrleri norrnale

Presupunern dat corpul -L{ pe care-I vom n'urn'i corYt

ftr,nd,amenti"l. Orice alt corp va fi
presupus- extinde'.e-y
inchis5' a lui /{'
'Dac;K.
torpului O este o extind-ere algebr:ic
/ cstc nn liolinunn clin J(f)ll ,sj Gr."'! a, ril'-
qidejnile s*te inti'-o exlindere a lui I{ atunt'i ct-rrpul
R(ar,. . .,,a") esLe cotpul, d,e d,escam,pwnere a polinomul'tt'i
-acest
f.'Ofice'ettlnenl, rtin corp se exprimfr' ca p':linonl
ln raport cn aL, &zt...t fi..
DrrrNrgu l. Extinderea,algebricS, -t se nurneqte-nor-
mali, peste'K, dacil orice polinom ireclu-ctibil dJn I{1X1,
ea*e aie o ri,d.5,cind, in ,t, se clescompnne in fa'ctori d"e gra-
dirl intli in LlXi.
Fie -t ertinclerea normald, peste ccrpul K, d"aci poli-
nomul ired.uctibil / din Klxl-are cel pulin o rddicind
in tr, atunci -L con.tine corpul cLe d.escompunere atr poli-
nornului, L) K (ctr,...1 a).
rD
a{,
 Dac5, I este un K-automorfism a lui -t, atunci B
1as5, neschimbali coeficienlii polinomului / qi aplic5, mul-
limea rdcl[cinilor polinomului / ln ea insdqi.
Dacd' L : K {ar,..., a,) atunci d.aci, /, este polino.
mul minimal a lui a, in I{lX), toate rditS,cinile lui l, apar-
lin corpului tr. Toate r6dflcinile 1ui ./(.T) : II l,(,f) apar-
lin tle asemenea corpului L qi L este generat de Jf qi
r[dd,cinile art...t a,.
O extindere normalS, a corpului fundamental -K se
numeqte corp normal,.
DnnrNrgru 2. Fie O o extind.ere algebric lnchisd, a
corpului K; L, M subextinderi tn O. Subextind.erile tr,
-4{ se numesc conjugate in Q, peste -K, dac5, existS, un
-K-automorfism z al extinderii Q astfel ca u (L):M.
Dou5, elemente frt U clin C) se numesc conjugate
peste K, dacil exist6 If-automorfismul a a lui () aqa
?el lnclt u(n) : y.
Dac5, ln O existd, un K-automorfism er atunci pentru
orice parte :1 c Q, pe corpul K(A) c O valoriie lui u
slnt determinate qi u(K(A)) : K(u(A\. 7n particular
rlacil, partea ,4 este format5, d.intr-un singur element,
atunci u(K(r)) : K(u{n)). Sd, presupunem c5, r gi 37 slnt
elemente conjugate in Q, atunci existd, K-automorfismul
'i.r a corpului O astfel ca u(n) == u; cum K(y) : K(u(r)) :
: u(K(n)) rozu.ltd, cd, extind"e,*ile K(n) qi If(y) sint con-
jugate.
DacI, ln f) punem ,,relalia a(n, !l) este adev[ratd,
clac[ qi numai dacit, r qi y slnt elemente conjugate" atunci
rela.tia co este relalie d.e echivalenli, ln Q.
BEoREMA 1. Pentru ca dou5, elemente clin Q sd {ie
conjugate, peste -K, este necesar qi suficient ca ele sfl
aibS a,celaqi polinom minimal peste 1{.
DnltoxsrnaTrr. Si presupunem cil r qi rr sint con-
jugate ; fie u un /(-automorfism al corpului 9, J e KfX)
polinomul minimal a lui r. Atunci f(r) :0 qi curn f(U) :
: f(u)n)) : w(f(n)) : 0 rezult5, c5 qi p7 este rid[cind pen-
tru /. Polinomul / fiind minimal pentru r este ireductibil
in 7f [-{] deci / rimlne minimal gi pentru E.
74
 Reciproc sd, presupunem elementele r qi- y algellice
neste -K^ $i avha ac6hqi polinom minimal I e KlXl'
b"i*ta atunci, vezi teorema {z 5 1. III. un K-izomorfism
a corpului Klxll(f) pe K\r), respectiv 9e K(lt),. care d'uce
clasa'lrri X mod.uio-f in elementul ,rr respccliv y. Dac5,
r.'s K(,r\
Klx)lff)'
*l;.*
tr(y)
gi IuS,m rt:i,2oi,11, t+ esie un -K-izomorfism a extinderilor
-Ii(r) ,si /((y) aqa fel tncit U : u("r).
Dacd, elomentele conjugate cu r sint rdd"[cini ale
aceluiaqi polinom minimai atunci ln corpul.algebric C)
nu pot ii decit un numdr finit de eleurente conjugate cir r;
-m"tt
cei atltea cit este gradul polinomului minimal, al
lui n.
Sd, presupunem cd, ext'ind.erea -t este normalS' peste -K'
Fie r e-L; oiice element y conjugat cu r fiind solulie a
aceluaiagi'polinom minimal rezall,il cd y e.L' Extind'erea
rrormal5,' -d conline toate elementele conjugate ca eie-
mentele sale.

algebricd, a corpului K atunci -pentru ca orice -K-izomor-

fifin a lui -t it' O se fie un K-automorfism a lui -t este
necesar qi suficient ca I sd, fie extindere normald' peste -K'
DnmoNstnlpr. Cum o extindere normald' este carac-
terizat5, prin faftul c5, ea con.tine toate elementele con-
jugate cir elem6ntele sale a-i:unci ajunge s?- aril'tdm.c5'
boi Ai6* necesard, qi suficientd. pentru-ca tn K-izomorfisrn
a tui -L ln Q s5 fi'e -If-automoiJism al lui tr este ca tr s5'
conlind, toate elementele conjugate cu elementele sale'
Fie / un K-autornorfism; pentlq orice e e tr elernen-
tele r qii(r) sint conjugate gi cum f (L) L,teznltil-.cd L
conline toate elernentele conjugate cu = elementele clln r,'
Dacd L oonline toate elementele conjugate cu ele'
mentelo sale qi f , L -, Q este un I{-izomorfism, a-tqnc1
cnm n qi /(r) ,sint ccnjugate, rezulti, cd' f(L) C tr ,ti d'eci
/ este un K-automorfism a lui -t.
7it
rnale ale corpului -K suir extinderi a1e corpului O algebric
inchis. Atunci extinderile n ,, $i .K (U I,) sint extinderi
r€i r€1
ncrmale ale corpu)ui 7(.
DpmorvsrnlTrn. Fie y' un K autonrorfjsm a lui Q,
atunci pentru fiecare r. e If(L,) L,. (-um /(n r,)
- L€I
:
: n / (L,) reztiltd, cd, f1 L, este extindere norrnald. Corpul
rC1 l€f
/ (if (U .tr,)) fiind generat cle reuniunea corpurilor u/(I,):
rCI l€I
: U L, aYem /Uf (U L,)) : K (tJ L,).
u€f ref tel
Rezuith c5, pentru crice extindere algebrie d L a corpu -
lui -K existd, o extinclere normal6, 7,0 cale sd, confinii pe -L
oti ca,re s5 fie cca rnai mici. Extinderea Zn este intersec-
i,ia {,uturor extinderi}or: normale conlinute ln fJ care
acoperd. Fo .L. Ilxtinderea -Lo se nurneqte extinderea nor-
mald, genera'ti de -f, sau llnchiclerea ncrmal[ a lui L
Tmonrul 4. Fie -4 C O o mu"i{,ime de elernente atrge-
hrice neste If ryi B muitimea clernente].or conjugate peste
ff a elernentelor din l, atunci /{(B) este ertind.erea ner-
malfl genei:at5, de E(,4).
-[-]EMo]iSTn.l',r'llt. Orice ertinderer norrralit a cc,rpului
,( care con,tirle pe,,t conline gi pe B. Iixiinderea K(B)
ctte er:rinder€r ]ioirmald, a corpului 7l deoarece pcnlm
orice -K-antmnirfiirrn J' ta lui Q uin /( E ) s B rez:nlth f$t' (B))
: ,f ,/(B)) q" ff(Zl). {Jum I{(B) ) K(A),lf(B) este extir-
derea mrrmalfl, gonerartd" de h(A).
B:tci, o extindere algchricS de glaci finit peste
JJ este
/i. incit E : K(A).
a,tunci exist* o mullime f'riiI:i. ,4 aqa fel
Mutrlimea B a elementelor conjugale cu elernenteLe din ,4
este cte asemenea finitd, qi deci extinrierea normald -K(8)
generat[ de -E este finit[ peste .I{.
Tnonpul 5. Orice extinr_iare norrnai5, -L a corpunui 1l
este reuriunea extinder'ilor ncrmale finite con,tinute in I.
DnrroNsrnarrE. Sd presupurem c5, -4 pa.rcurge rnul-
!,imea pd,rlilor finite ale exbinderii J,, aiunci tr este reuni-
unea extinderiior Il(/). Curn extinc'Lerile normale generate

7t
de I\A) sint finite rezultti c5, -t este reuniunea tuturor
extinderilor norrnale finite conlinute in -L.
TponnllL 6. Fie f e KlXl qi ,4 rnullimea rfid"5cinilor
Iui in O, atunci KI-A| este exti.nd.ere normal5 a lui -}l..
DENIoNSTRATIE. Deoarece mullimea elernentelor con-
jugate cu elementele din ,4 aparlin lui ,4, K(,4) este ex-
tinclere normaId.
EezuitS, din acoastL teoremd, ci corpul d-e d-escompu.-
nere aI polinomului / este corp norrai.rtr.
'IponpuA 7, Orice extind.ere normalii finit[ este; corp
d"e descompunere al unui polinorn f e KlXl.
Dnuoxs:rnlpn. Fie -t o extind.ere normalH, finit5, a
corpului 1(; existd, atunci ln 7l elemente]g,qrr...r-.eu aS1
'incit L
fe1 : K {at, eu. . ., o,). {rie -fu e KIX) potrinornul
minimal a lui an, 'i :1, 2,..., s; curn fu ate o r5,c1iicind,
ln tr atunci f -.: clescompune ln factori iiniari in Ii{].
Polinomul / : /o are rdcllcinile in -[ qi se d.e:compune
,I,
in factori liniari in -t deci -L conline corpul de descom-
punere P aI polinomului f, P C L. Pe de altf, parte cum
Zr, ...t &" slnt printre rildicinile polinomuiui / rezuitii
LcP qicleci L:P.
Fie s un automorfism al corpului K, c1ac5, notim prin
a --> a} aplicalia determinatd, de autornorfismul s atunci
oricaro ar fi a, b in K
(a * b)' : a' * b", (a,b)' : a''b'.
Pentru orice a e K elementul a' este unic determinat
lnff; dacd,a$balancia'*D'qi oricarear fi beK
existd, aeK aqa fel incit a' : b.
Dacd, t este un alt automorfism comp azitul celor douir,
automorfisme se nateazd" prin sl qi
at, : (at)r.
Fa!6, de acoast6 lege de compozilie automorfismele
corpului K formeazi grup (vezi $ 4,I) grupul automorfi,s-
mel,or corpul,ui K.

77
 Fie tr o extindere a corpului 1{ qi G, grupul auto-
morfisrnelor corpului L. K-attomorfismele corpului L
sint acele automorfisme d.in Go care IasS elementele din f{
invariante ; E-automorfismele formeazS, un grup"
DmrrrctTrA. 3. Grupul E-automorfismelor extinderii
norrnale -L se nurneqte grupul lui Galois al corpului Z,
peste corpul -K, ,si se noteaz5, G(L, K).
Donnvrgru 4. Extinderea L a corpului K se nurneqte
extindere galoisiani, peste 1{ d.ac[ ea este extindere alge.
bricf,, gi dacl corpui -K coincide cu corpul elementelor
d.in -L invariante fa!5, de grupul G(L, K).
Dacd, L este extinclere galoisian[, a corpului 1{ atu.nci
oriearear fi s e G(Li K), s (K) : K.
Fie / un polinom peste corpal K, I . K [-I], avind
in -t o r6dd,cin5, a, f(o): aa* ete *...! anao' :0.
Dac[ s eG(L,-K) atunci
U(")l' : aa * * ... *a*(o")' : as I a1o"' + ...
&:a''
... *a,(o')" : 0 ; cleci [/(o.)]' :.f(oc').
Orice automorfism al grupului Galois G(L, K) trans-
form5 o r5,d5,cind, a unui polinom f e KIX) tot intr-o ridi-
cind, a sa. Oricare ar fi a e-t qi oricare ar fi s eG (L, K)
elementele x qi a" sint conjugate peste 1{.
Tponpur 8. Pentru ca extind.erea algebric5, L a
corpului f{ sd, fie extindere galoisianS, este necesar gi
suficient ca oricare ar fi ct e tr polinomul s5,u rninirnal
peste -K s5, aib6 rS,cid,cini simple qi conlinute in L.
DnuoNsrnagir. f{ecesitatea. Fie Z extindere galoi-
sian6 qi a e L 1 fie a, (1 --( i ( m) toate elementele d.in tr,
diferite, conjugate ou s". Orice automorfism s e G (L; K)
permut5, elementele &it 1--( d( m lntre ele c1e acee&
nn
il (X - (;) : II (.X - ni);

ceea ce J" nii,oo*oro i g(x): ii (x -

^r^te "oeficienlii
- nr) e I[-T]
aparlin
sint invarianli ai automorfismului *':q'i au.i
corpului 1{. Fie / polinomul minimal al elemen-

78
tulni a* cum polinomul / se a,nuleazd, pentru toate ele-
mentele conjugate cu a.o qi cum gradul lui g nu depdgeqte
gradul lui / rezultil cit g : / qi deci toate rid[cinilo poli-
nomului minima,i / sinl, simple qi conlinute ln -t.
St$icintr{a. Fie a e -tr aqa fel incit t- e K. Grad.ul po-
iinomului minimal / al elementului a este mai mare ca
unu qi aro toate r5,d.flcinile simple gi in tr. ExistS, atunci
cel pulin un element I e L, I + c( qi p conjugat cu c(.
Rezultfi ci, exist5, un /l-aul,omorfism al corpului L, s,
astfel lncit a' : 9, deci a" nu este invariant de auto-
morfismul s. Elementele invariate de /f-automorfismele
s sini elementele din l( qi tr este extinclere galoisian[.
Ca qi in cazul extind.erilor normale orice extind.ere
galoisirrnS a corpului 1l este reuniunea tuturor subextin-
derilor finite galoisiene a1e corpului K.
Tponnlra 9. l-ie -t extindere galoisiani finit5, atunci
gradul extind.erii Z peste corpul 1l este egal cu ordinul
grupului G(L, K).
DpuoNsrnlrrp. Extinderea algebric5, finit5, Z se poate
rep ezenta totd.eauna sub forma L : K(0) unde I este
un elernent algebric peste 1{. Fie nr gradul polinomului
minimatr f e KIX) a elementului 0 ; gradul [-t; -K] este
de asemenea m qi 1, 0,...,0'-, este o bazd, a spaliului
veatorial Z peste -I{. Orice element a e -t se exprimd sub
forma cr'-: otr * crO * ... + cn_r1n-r . cu, ctt ...,t co_t
sint elemente din -Il. Orice /{-automorfism al grupului lui
Galois G(L, K) face s5, corespundd, rdd.[cinei 0 a polinomu-
lui / o altd, ridd,cinS, a aceluiaqi polinom qi prin urmare
fiecS,rui automorfism din G(L; K) ii corespunrle o r6dicin5,
a polinomu.lui /. Beciproc, fiecdrei r5cl[cini a poiinomului /
ii corespunde un automorfism din G(.t; K).
Blementele 0 qi 0' fiind conjugate qi Z extind.ere
normald, peste -K cele dou5, elemente au acela$i polinom
minimal.
Cum -t: -K(0) atunci este clar c6, orice s eG(L; K)
este determinat tle r5,d5,cina 6* a polinomului /.
Aplicalia s -> 0' este biunivocS, qi apiicfi grupul
G(L: K) pe mullimea r[,c1d,cinilor polinomului minimal /.
G(L; K) este atunci egal cu numirul rid[cinilor polino-
inului f care reprezinti, grad"ul corpului tr peste corpul -i(.

79
 Fie -t o extind.ere normald, a corpului I{ qi G('t; 1{)
grupul lui Galois al si,u. Yom examina extind.erile -E ale
6orfrului K, care stnt corpuri intermocliare qi grupurile
lor Ga,lois.
Inonnlrl. 10. DacX -t este o extindere norrnal5, ?t
corpului 1( atunci pentru orice corp intermed,iar E, I{ C-
cl4c L, L este extind.ere normald peste corpul -ts qi grupul
G@; n) este subgrup al grupulai G(L; K).
DpuoNstnaqro. Fie n e L, un element arbitrar qi /
lclinomul sdu minimal peste corpul K, atunci toate ri,d-X-
cinile poiinomului / sint sirnple- qi conlinute in -t. Foli-
ii putem pii"i.* potiiio* miniriral al elementului
""m*ri
ar, peste corpul intermed"iar .E qi d.oci tr este extindere
normali, a, lui J7.
Elementele grupului G{Li E) sint automorfisu,ele
corpului L care inviriazi elementele corpului -8. qri eum
E 3 K, orice automorfism d.in G(I ; E) apa$ine .;i grupu-
lui G(I; K).
fnonpna 11. Fie K c E c tr unclo -E' este extindere
norm*ld, -K qi -t extindere normald, finitS,
finiti, peste
peste -U. Condilia necesarl qi suficient,il aa L s5, fie extin-
clere normald, pbste corpul tr este ca s6 existe un polinorn
f e KlXl ai cf,rui corp ?1e descompunere peste -E s5, fie -L'
D aucNsrnagro. Dac5, corpul -t este ertind"ere nor-
rnali, peste corpul ff atunci existd, polinomul./ e K[X1. aqa
fel lncib L : R(or, . . ., e,) uniie ct., . . .t &n sini r5,cl5,cini19
lui f. Curn :f enixl atunci L:-E(o.t,..., a,) $i d"eci 't
este corp de d.escompunere a lui /.
Reciproc, s5, presupunem c5, exist6, / e K[X] . aqa
fel aa L - E (*r,..1, ct,l unde d1r..., or, sLnt r3,dd,9inj]9
polinomului /. Oorpul A tiin* eitindore normal[ finit5,
i, corpului 7i exista polinomul g e KlXl cu rd,d5,cinile
9rr..), g^ aqa fel lnctt E : K (9t, ..., 0.)1 Atun^ci
i:K(pi;..:, $*inr,-.-t d^) unde ar,"', en9\'::t9^
slnt r5,d"5,cinile polinomului / g e KIX). Cum corpul K este
corp d.e d.escompunere al polinomului fg rczt;Jtia cd, este
normal qi finit peste corpul K. :

80
 Dasil L este extind.ere normal5, finitil atunci orclinul
grupului G(L; E) este egal cu grad'ul lui [I; -E'].
Tie -t extindere galoisiani, a corpului -K; s5 p.{estl
punem c5, s e G(L; 1-1. Atunc! s(D) q ^L qi corpurile 'E
ii *(.El sint conjugate.' Grupul tui Galois aI corpului Z,
ieste S1-41 , G(i;'S(.E)) coincide cu grupul s-ller sl{).) sc.
ceg,; d1' carc'este conjugat cu BJupgI G(L; E) (v9zi
Def.'8'$ 1. I.) deoarece clacd, i eG(!,; -E) atunci pentru
orice n e E ts(n): s(r) qi deci (s-ifs) (n) : n.
TeonnMl 12. Fie -t extindere galoisiand, a corpului 'K
qiG(I; K) grupul lui Galois. Pentru ca-orico corp inter-
mectiar'-E mtle -f gi -t sd fie extind'ere galoi,sian? *-."-o'pg:
Iui ,I( oste neeesar $i suficient ca grupul Galois G(L; E)
*e tiJ subgrup invariant, in grupul-d(L',-{):#rq.cr grupul
Galois e(n i n oste izomorf at G(L; K)IG(L; E)'
DEMoNSTEATm. Pentru ca E sd, fie extindere galoisi-
an5, peste corpol'K este neces&r qi suficient ca oricare ar fi
auioinorfis*.il t e G(L ; K), s(fr) : E. Rezulti cd" s-L G(L;
n1r : G(L; E) qi deci e1t; K)-L' QV';.-]g) G(L,K)
G (L; E). I{eciproc, cum corpnt q (4) este corpul
-invarian{ilor' =
grffitui sG (L; din- egalitatea
sG(I;E)i-l : G(t i D1 rcziltE, s(-E) -nlrr
: -U $i deci -D este
normal peste K.
Dacd" E este extindere galoisian[ a corpulu! K atun"ci
penlru orice automorfism s € G(L; K-). relt4clia t4 -Iu
iorpul l? este (-autornorfism al-go-rpului -8. SL consid'e-
rid aplica.tia s + sE a grupului G(Il -tr) pe grurTl G('U;
1l). D-eoartice orice" If-automorfism aI- corpului. 4 po'.t"
fi'prelungit lntr-un I(-automorfism al corpului^-t- apli-
ca1-ia estiun izomorfism atr grupuhi G(L; -K) pe G(E; K)'
Pentru ca s e G(L; K) sd, invarieze corpul E este necesar
qi suficient ca s € G{L; E) d.eci, vezi teo-rema 7 S 1 I,
eg,; nrc@; E) erte izomofi w G(E; I{).
Pentru extind.erea Galois tr a corpului 1{ am notat
ea G(L; .K) grupul Galois al -I{-automorfismelor' Fie G :
: g(1,; ri qi ^ZI un subgrup oarecare al grupului G'
Elementele corpului L care slnt invariante de K-autornor-
fismele d.in fI iormeazi, un corp, subcorp al corpului Z;
6*c.47 81
vom nota acest subcorp prin K(G; H). Atunci K c K(G;
H)cLdac\,HcG(L;K):G.
'Inonmrvrn 13. Fie -D extind.erea galoisian5, finiti, a
corpului K, G : G(L; K) grupul s[,u Gatrois qi -H un
subgrup aluiG, dacil fl : K(G, -FI) atunci G(L; D) : I1.
DnmoNsrn.tpr. Elomentele grupului G(L; I{) stnt
in numir fini1,. 56, notim cu,s1 : at szt...,s- e"ementele
subgrupului I'I. Corpu} normal tr fiind ex,tindere finita.
normalil este de forma L : K(A). Polinomul
I @) :,I, ,r - 0,,)

are radacrnlle
0't : 0:. . ., 0t-.
DacS s este un element arbitrar al gpupului Il atunci
rnrrd,cinite e"1i"o*"1;:.{ *
il,*r*:;l,
Elementole srs, szsr. . ., s.s epttizeazd, insd, toate elementele
grupului H; rc:.;r:ltd, c5, elementele 0',', 1.-( i -( ziz, sint
elementele 0't in alti, ordine.
Atunci coeficienlii polinomului / slnt, invarianli ai
elementului s e II qi aparlin corpului K(G, H)1 cleci /
este polinom peste corpul K(9, H). Poiinomul minimal
a lui 0, peste corpul K(G, -E), este d,ivizor a,I polinomului I
pi gradul s5,u este ce1 mult nr,. Itrxtinderea L care este
normald, qi finitS, peste corpul J(, rd,mlne normald, qi
finitd, peste corpul intermediar K(G, -H) qi atunci gradul
corpului -t peste corpul K(G, H) esl,e egal cu gradul poli-
nomului minimal a lui 0 peste corpul K(G, E) ,5i este
cel mult na.
S5, not5,m ct fr : K(G, E) corpui intermediar; fie
G(L; E) grupul Galois al corpului Z peste J. Ordinul
acestui grup este egal cu gradul corpului -t peste -E qi
este cel mr;.lt m. Pe de a1t5, parte grupul G(L; E) este
format din automorfismele corpului L care invariazil
elementele corpului -E gi conline a{,unci grupul11. Ordinul
s5,u este atunci cel pulin m. F,ez.ult'd" cii, ordinul grupului
G(L; E) este egal cu na qi d.eci /f : G(L ; E).
ao
 tr)in teorema 12 atr. v|zttt' cd dac:i G : G(L; 1{) $i
H:di(L; -E) atunci K(G' II): -E; din teorem5, rezlu-hd;
ci, dac* b -- X(G,,,E[) atunci G(I{; E): H. Rgztltt-l .qA
intro corpurile inteimediare ale unei extind.eri Galois finite
qi suhgrirpurile grupului Galois existd, o corespoildenlri
triunivocd,.
Fie -L o extindere galoisiani, finit'd a, corpului.4' Sil
not6m cu -e. mullimea subcorpurilor corpului L-9ary
cuprind. pe .[f ; (l este muilirnea corpurilor intormed.iare)
@'rnultimea subgrupirrilor grupului G : G(L; K)'
' cuFie
si
c:l et valori \n -Q. care
9 apiica{,ia definit[, pe Pgntlu
fiecare Ii e-G arb valoarea b(rJ) =-- K(G, IJ) ;i r.p aplicalia
tiefinitl pe I cu valori in At- care fiecdrui corp iirt'ermediar
E eL 1i*asociaz'i, grupul l]l(.o) : G{L; fr).
Aplicalia g se numeqte coraspond,en{d, Galo'isiand"
Tponpul 14. (Teoroma fundamentald, a extind'erilor
galoisiene). Fie Z extinclerea-galoisianii, finilt a corpului ,I
[i e g*oprit K-automorf,ismelor lui -t peste l(. Atunci apli-
caliiie b qi slnt descreso5,l,oare, triunivoce qi inverse
''1,
una alteia.
DrurorsrnATrE. Din relaliile stabilite ln teoremele
71, L2, rezttltl, cd, oricare ar l-i -
H eG, 'P(I/) : K(G, H) eL
si
t
,[,(e(l/)) : G(Lt e(rl)) : G(L; K(G, H)) : H.
Dacd, frrqi -8, sint corpuri diferiteal,unci. Q(A)f {pr)
(deoarece t[]ir) : G@; fr) : G(L; Ez) - -t(Ee).. implic5'
Er: K(G,'(lJ(Urll : K(G, (l,(rr)) : E).Aplica!,iile I $i +
sint descrescd,toare qi inverse una alteia.
Prin corespond.enla galoisian5, I grupului -Galois
G(L, K): G ii corespunde colpul JT. Su-bgr.upului {c}
din'G ii corespund.e corpui -t. Aplica,tia galgisiani' inver-
seazd, incluziuiile d.ac5, ,8, a Erat'rtnci If, p -8, qi reciproc'

$ 3. Rldfleinile unit5fii
,
DErrrNrTrA 1. tr'ie J( un corp eu unitatea l. Elementul
u e K este rdddcinl a unitdlii dac6, existd, intregul nat:ural n

83
aqa fel incit r' : 1. Elementul r se nume$te rfld[cina
a n - a, sau de gradutr m, a unit5lii.
Dac5, r e K este r[d5.cin5, de gratlul z?, a unitdlii
atunci ln grupul multiplicativ K r5,cl5,cina n este element
de ordin finit cel mult egal cu n,. Mullimea rfldicinilor de
gratlul n ale unitillii formeaz[ un subgrup multiplicativ
al grupului multplicativ K dedus din 71.-
Mullimea tuturor rf,,d[cinilor unitfltii formeazi, de
asemenea un subgrup S(I{) C ff.
Aplicalia grupului ad,itir. aI numerelor lntregi Z in
grupnl multiplicativ K*, i --> n' este un ornornorfism.
Pentru orice lntreg e, dac[ z:ne+r cu 0-_(r<m,
atunci r' : (n"){1 . o,. Dac[ fi', : 7t #"-" : 1 qi
a:0 (mod m) implic* fr" : l.
Mullimea intregilor a pentru care fr" : 1 este pre-
imaginea in Z a unit6lii din I( qi este subgrupul nZ unde
m este ordjnui elementului r.
Cind corpul 1{ este de caracteristicS, p atunci dac5,
r este r5,ilflcinil a unitilii qi are ordinul n, n ttu. este divi-
zibil cu- 7t. Daci, am avea n : kp atunci d.in r' : 1 re-
ztlbd, tkp
- t -3 0$'6
(vezi teorema
si deci corpul filntt de caracteristicd, p
I) (,"* I 1)o : 0, do unde rn :i
pentru k < n.
Orice ri,dilcini, a n-a a unitdtii d"in corpul .Ii este
algebric5, peste subcorpul pr:im P a lui -K cleoarece este
rild5,cin6 a polinomului -T" X.
-
toraplru 1. tr.ie corpul prim P subcorp al extinderii
algebrice lnctrise O; dac5, P esbe de caracteristicS, p qi
z este lntreg natural prim cu p atunci polinomul X" - 1
are toate rri,d*cinile simrle.
DnucNsrnEpn. Ilerir.ata polinomului X" 1 este
nxn-t care se anuleazf,, nurnai pentru s:0t -caye ntr
este ri,cld,cin'X a unitilii. Exist5 atu.nci in O ra rS,ddcini de
gradul rr, ale unitd,lii, diferite intre ele qi fiecare este alge-
bric5, peste corpui f'.

Poiinomul Xn 1 are in general o singurd, rd,clX,cind,

- P.
pe 1, in corpul prim

84
 Sd, consider[rn corpul numerelor cornplexe C qi poli-
nomul Xn - 1 peste colpul numerelor ralionale. Dac5,
notflm
6 r.-
Ot :COS-- + ., sln _ (1)
t7 n

atu.nci rfiddcina a n' - a a unitd,lii are 'n va,lori distincte,

care se oblin din (1) pentru valorile k :0t 7r..., n - l.
Bd,ddcinile reprezint5 'n puncte situate pe cercul de ra,zd' 1
cu centrul in origine qi forrneazd, virfurile unui poligon
regulat
- Dintrecu m laturi lnscris in cerc.
cele n rdtld,cini ale unit[lii sint ra,lionale acelea
pentrn cate2T: 0 [i '+ : rc, adic5, acelea pentru care
/, :0 sau k : I-.
,
Dacd n este impar atunci singura rd,ild,cind, ra!iona15,
de gradul n a anitd\ii este 1; dac5, ra este par atunci
existil r1ou5, r[ddcini raliona]e -l 1 $i - 1.
Sponiilrl 2. Fie -F corp c1e caracteristici p, rz num[r
natural prim cu p. Grupul rid.[cini]or d.in P (inchiclerea
algebricd, a lui P) c'Le gradul rl ale unit*lii este un grup
ciciic cle ordinul 'ru,.
DEMoNSTRATE. Pentru fiecare d.ivizor d a lui n,
pentru orice rd,dd,cini' r a -unitalii al c5,rei ordin d-ivide pe
?l este adev5rati, relalia ,td : I si reciproc. Exist6 atunci
exact d, rd,d.[cini ale unit5,lii al c5,ror ortlin divide pe d,
d.upE, teprema 20, $ 1 I, grupul lor este cictric de ord.inul n,.

DonrNrgru 2. O riddcinia a n,-a a unitdlii se nu-

rneqie rd,cl5,cin5, primitivS, dac5, oi'c1inuI ei este rl.
Dac5, o rd,d[cinfi a n'a a unit5,lii este r5,c1[cini,
primitivi, atunci ea, gerereaz5, grupul r[dflcinilor c1o gradul
n a1e unitd,{,ii. Din teorema 2 raz:ultd, ch ltentru orice nunxd,r
tntreg pozi,ti,ts n prim cu p) numd,rul rdd,d,citr,i,lor primi,tioe
de grad,ul n ale unitd,li,i este gQt).
Tnonru-1. 3. Fie O corp algebric inchis de carac-
teristicS, p $i B(O) grupul rd,d5,cinilor unitd,,tii in O ; grupul
B(O) este izomorf cu grupul SofZ unde S, este subgrupul

85
aclitiv al grupului numerelor rafionale. Q format d.e frac-
liile r/s ln care r e Z ryi s nu este divizibil cu p.
DEMoNSaREITE. Inelul Z l(p)fiintl domeniu de integri-
tate, d.in sf:0 (mod" p) rezult5, sau s: 0 (mod p) sau tr:0
(mocl p) d.eci s70 gi Xg0 (mod p) implicS, st*O (mocip).
Atunci mullimea S, este subgrup al grupului Q.
Fie (fo,,), qirul crosc5tor 'al intregilor pozitivi care nu se
clivirl cu p; sil punem v',, : k1k2.. . kn. Fie En grupul
rd,d.ilcinilor d.e graclul ).n ale unit[lii I deoaroce H,,*r)Hn,
B( Q) : U fi, qi grupul -H,, este ciclic de ordinul l, .
Pentru fitcare rz existd, r5,d.Xcina primil,iv[ a,, a unitilii de
gradul )., aqa fel lnclt tntre elementele girului (4,), s:1,
existe relalia c,,. : a:,ffi (deoarece 1 : o*:el(i*': rt:'
qi alTi are ordinul ).,).
Orice r e B, se poate reprezenta unic sub forma !-
cu r e Z qi r qi )., prime tntre ole I curn ao este rXAeciJ#
primitiv* d.e grad.ul ).,, atunci a, depinde numai de fr.
In grupul B(Q) vom nota elementele ao prin/(r); / aplicl
S,- pe S(f)).
Dacd, f(r) :1 atunci ai : 1 deci tr, : 1. I{umdrul
r:L este intreg Ei /-r(1) : Z. Deci B,lZ este izomorf
cu S(O).
Dacd corpul -K este d.e caracteristici 1r qi n. este un
intreg pozitiv nedivizibil cu p atunci corpul r5d6cinilor
polinomului X" - 1 e -K[X] se nurneqte corpu,l, rdd,d,ci,ni,l,otr
d,a gradut n, ale uni,td,li,'i a1e lui .K si se noteazd, R,,(K).
Cum polinomul -f' - 1 are toate r[d5,cinile simple con-
linute in -8,(1{), corpul R"{K) este extinclere galoisian5,
a corpului Id. Dac5, a este o r5,d5,cin5 primitivi, de gradul rT,

a unitd,lii primele n - 1 puteri ale lui a d.au toate r[d6-

cinile unit5,lii d.e grad.ul ru qi R^{K) : K(").
Tmonplu. 4. Fie -[f un corp de caracteristicit, p qi n
un lntreg pozitiv care nu este divizibll ca p1 corpul R"(I{)
este extindere finit5, a corpului J[ qi grupul lui Galois ai
s5,u este izomorf cu un subgrup al grupului rnultiplicativ
al elementelor inversahiie din ine1ul Z l@).
86
 Douoxstnlpr. Fie G grupul hii Galois ai corpuluj
-R"(h). Pentru oriee elernent seG elementul oc' oste tnc6L
o raUacine, plimitivd cle graciul rr a unitfl,tii I atunci. n"
:,,1'
unde r este un inireg qi a cirui clasi in grupul mult't-
nlicrtiv Zl(tr\ esLe invcrsabill. Si not[m aceastd' clasi'
["l1tl.paca'l eG atunci cum q-t : q1r' qi(o')': (oc')r' :
:
: i"'rezulld crt 1(sr) x(s)x.(t). Aplicafia s -+ (s)- estc
o renrezentxre a grlrpului lui Galois G in grupul rnuttlpl't-
catii' nl elenrenlel-or inversabile clin incluI Zl(n\'
Dac5, s qi I sint c1ou5, If-automorfisme care au aceeaqi
valoare peniro ,r, d : q-tt atunci .9um 4"(4)
c* ele.oiociidpe tntreg corpul R"(K). Deci aplicalia =.K(.fi
s + X(s) este un izomorfism.
"ur.rita
Crad,ul extinderii galoisiene R,,(K) peste-Ii, lR,(K);
;.Kl care es{,e egal cu o"rdinul gmpuluiprim iui Gatrois G qi-este
Era.lul lui a pesle ff, esle un-nrtm[r mai mic decil
7r, rleci tE,(ffi; Kl este factor in g(iz)'
Dacra P este colpul prim aI corpului /l atunci se vede
imeAiat-'c1t R,(K'1 se oti'tine prin aOjulclionarea 1".I3
corpului R,,(p) c'Leoarece polinomui. X'o - [ din Plx); KIA)
p;;il fi prii:it ca polinom p-este corpul P) X" - 1 e
iLeei a"(-K1 - n-(e,(P).
Ctnd caracteristica corpului I{ este zero, grupul. lu
Oafoi= C, , colpului ,?,(Q)r Q corpul rat'ionaielot' "tl"-i19-
morf cu" gruput mult,ipliuativ aI luturor element elor
i"u"**nir""oii inetut z[1n1 qi deci are ordinul .q(t).-,Ptiq
;;;;;-" **r!i* binoamd,' iln - 1 : 0 are rp(rz) rid5'cini
primitive.
^
tn corpul C ri,cl#cinile complexe a1e unitillii se repre-
zintd sub fortna
2Ar 2kt n
dr:coS?+ rgin'-Ij, o--( fu--( n, -1.
IJnzl dintre r5,clX,cinile primitive est'e
er:cs52-*i sinT
deoarece oricare ar 0 --( fo --( n - L, eti : e* Rfi'dilcinitre
fi
primil,ive sint acelea ln care k ia valori prime cu tl'
an
 Pe cercutr cu centrul ln origine de razd tnltate s5,
consider[m punctele Mo,, Mrr.,.t Mn_t corespunz5,toare
rid5,cinilor oos att...s an_t.
Dacd, er este o r[dicind,, atunai e[, 0 --( r ( zi
reprezintS, r5,ddcinile iniliale lntr-o anumitd, ordine. fma- - 1
ginile lor pe cerc slnt punctele f,Io, Ml)...t Mn_r lntr-o
anumitd, ordine.
Daci, unirn aceste puncte din io ln k se formeazra
un poligon regulat, cu rz laturi,
Fie e, o rd,cl6cind, unde h nu este prirn cu ra gi fie d,
col mai mare divizor comun al lor atunei d,acd, n' : L,

,t :it It an: COS2r h' ar SIn2- ,tt

il
si e, este r[d[cin5, primitivS, a ecualiei n'' Puterile
-tr:0. imaginile
ei, ei,. . . , a'1"'-L sint rd,d.5,cini ale unitd,lii. Unind
1or afl ut e1,,..., efr'-'cu efl se formeazd unpolinom re-
gulat cu n' < n laturi. RezultS, c5, rdctdcinile primitive
au proprietatea cd, unind doui clte dou5, imaginile pute-
rilor lor pe cerc se formeaz5 poligoane regulate at n la-
turi. Celelalte rS,d6cirri dau poligoane cu mai pu,tine laturi.
Cu cele rz puncte de pe cerc se formeazS,
$ noiiSoane
regulate cu n laturi deoarece avem <p(rz) numere naturale
prime cu n qi mai mici decit n, iar cele n, puncte unite din
k in k sau din n
goane regulate. - k in n - /r clau acelaqi mrmd,r d,e poli-
RddS,cinile ecualiei Xnln 1 : 0 unrle zra gi n, sint
- lnmul.tincl
nuffrere prime lntre ele se o'b.tin rd,dicinile ecua-
fiiet X'" - 1 : 0 cu celeale ecualiei Xn - 1 : 0.
Dacd xas ilLt. . .) &*_t Di go,. . .r g,*r sint, respectiv,
ricl*cinile celor doufi ecualii atunci arp*-este o rdcl5,cin5,
de gradul mn a anitltii, deoarece
(oog)*" : (a't)".(9;)' : 1.
Cele m,n produse arp" slnt distincte intre ele. Dac5,
dn\r : a,p,, atunci uoa"lt : P-pt'.
Oum primul membru este r5,d6cin5, a ecualiei X"
: 0 iar al cloilea a ecualiei Xn 1 : 0r a\rentr -7-:
-
(or,or')*:(p-Ptt):1;
88
deci cele d.ouH, ecuatrli X* -1:0;i ,f"--1:0 ar
avea o rflddcind, comund, ceea ce este imposibil deoarece
m Si n slnt prime intre ele.
'Dac5,
a 6ste o rd,tld,cinil primitivi a primei ecualii qi
p a ceiei d.e a d.oua, atunci otp este o r[d'5,cind, primitivd'
a ecualiei XryLn - 1: 0.
Sd,'presupunem
-: intregul pozitiv 'rz descompus .ln-fac-
tori pririi n, nI' . . . nfio'at:unci rezolvarea ecualiei xn -
- 1 : 0 ln corpul C revine la rezolvarea ecualiilor
X'ftt -
-1:0,k:1,.".,9.
Rezolvarea unei ecualii de forma X"'- 1- 0 re-
vine la rezolvarea sistemuiui
xi- 1 :or x! - Xt:ot..., Xi - x,,r:o.
Dacra tr, este num5,r prim, atunci r[cl[ciniie ecua!'iei
X'n - 1 : 0 se pot plne sub forma d,, ,,uo r. . ., - f':-".?
or fiind o rX,d.[cin-[ primitivi a ecualiei, iar a o rid-[cind'
primitiv5, a congruenlei
U"-r - 1: 0 (mocL m).
Puterile &a, &,. .., an-'impirlite cu n dau resturile
1r2,. ..1 n intr.o anumiti ord.ine,. d-acd, lnlocuim. pute'
- 1rosturile
riie iui' e cu mocl n a\uttci numerele &ok sint
numerele ah, 0 --( h --1 n - 1 intr-o alt5, ordine.
Tponnlra 5. Dacd, f este un corp finit atunci:
i) Num5,rul q aI elementelor sale este d-e forma p"
unde trr este un numir Prim.
ii) Pentru orice num5,r prim p qi lntreg naL:ural n
existd, corpul I, format c'tJ. Q - p' elemente care este
corpul rddd,ciniior polinomului X' - X pe-ste *corpul
siniplu F"'a : Zl@). -orice element al corpului .Eo este
rdd5,cin5, acestui polinom.
iii) Orice corp c-are are q elemente este izomorf -c.t I,:
iv) Grupul aditiv al corpului d este suma direct6
a ?, grlr.puri^ciclice c1e ordinul p. Grupul multiplicativ a
lui 7,,i este grup ciclic de ordinul g - L.
DEMoNSTRATTE. i). Dacd corpul 1l este finit atunci
caracteristica sa p este strict pozitivd, gi este exponentul

89
camcteristic aI corpului Jf. Oorpui K este extind'ere
alsebric5, a corpului-siiu prim P izomorf ct corp:ul Zl(p)
(v"ezi t 2 $ 6 Ii fiintlcd este d-e gracl finit r peste--corpul
P. Atunci, ca spafiu vectorial, spaliul,r'ectorial S p"*t"
corpul P are cl.imensiunea n.Dacd, corpul P are elemente
p
corinl K ato l: P^ elernente. Deoarece corpul P nu are
sub-coriruri propriil caracteristica p este num5,r prim'
ii)'In dorpot K toate elemenLele nenule sint' inversa-
bile clbci grupil multiplicativ K* este de orcliqgl I , l.
Atnnci oricar^e ar fi n in grupul multiplicativ En, ti'*! :
'ku,'i:7,2,...,9
:1 si deci rq - fr- 0. CeIe q elemente
ale corpului Ii sint r6ctdcini ale polinornului Xn - X cate
se reprezintiL str.Jr fornru

xq x:it(x -ko).
Deci K este corpul ,e#olo, polinomulu i X't - X
ne "1""", noti,m
" care-l F"
"tip1t"'4"?
" t o" streazd' iz rnorf i rnul tutur or c orp -
r-r s 11

-rilor cu Beciproc,
acelaqi numdr d.e elemente.
fie p un numSr prirn qi I : ?"'- C-or.n3l
iiii
Zl(n\ e:;te c6rn olim, fie O- inchitlerea srr atrgetrricS'
""'E-*tirr,l"red, ri eontine rifr*cinile poiinomului xc-x'
t'ie irr f), nfiIicalia fr + tqt elernentcle invariautc
prin :rcest autdmoifisrn formeazl un corp B-e .c?le-l "911*
h-. F^ cstc estintlere finitl a corpului F" == Zl@l'
' cornul
Oeiivata polinomului Xq - X esle qxq t -.l.-qi. {9-
zult*, c5 in (i 'oolinomul X - ,f are toato rd'cldcinile
sirnpie. Uorpul " F) arc atunci 4 :-9" elemente qi este
extiirdere Ci,tolsiane a corpului -E," de gradul n"
"c-orpului 7'i, este format
iv). Grupul multiplicatlv
-ale ai
cu elcmentel-e nenuLe corpului qi coincide cu grupui
multiplicativ al rfld,icinilor unit5,-!ii de graclul g . 1 in, On,
deci e'ste un grup ciclic de orclinul q -.1. Orice element ne-
nul din f)- este o r6dacinS" a unit[lii.
Extinherea /n a corpuiui 7', este de gradul n-.peste
JIo; deci grupul ad,itiv aI corpuiui Fn este suma directil'
a'ra subgrupuri ciclice de ord,inui p'
 Capitolul lV

BEZOLVAREA ECUATIII]OB PRIN RADICAIJI

$ 1. Extinderi cieliee 9i extinderi radieiatre

DnrrNlgu 1' Extinderea L a corpului 1{ se numeqte
ciclic[, d.ac[,'ea este extindere Galoisian5' peste fl qi grupul
lui Galois al si,u, peste corpul -I(, este ciclic' grup ciclic d'e
Am v[zut (t<idema 10-$ 1, I) cd, orice
ordin p tlste izomorf" m Zl(6). Subgrupul (4) este grupui
nZ si-subgruuruile lui Z care conlin pe pZ sint p'
subgru'
irrrriie de iorda d,Z tnde d este un d'ivizor a lui
'*--Bezultfl cri subgrupirrile grtrpului Zl(p.) s.lnt' grupulilc
cil' de forma rlllpz' Dacil p -- d't1 atunci rzomortrsmul
i -- a" al grupuirLi Z pe grtipul d,Z aplicil.subgrupul ,4{
alri Z pe i.,bg.np:ul pZ l,l grripnlui A! i lecl.qyyytl !.2lpZ
este izoir.orf cu grupul ZlqZ ii glupul {Zlpz)l(d7l7:Z) es!e"
izomorf cu gruful Z1az. nni vxzut, ci, orice subgrup gi
orice grup cIt ai unui grup ciclic stnt grupuri ciclice (vezi
16 S 1, r).
t. 15,-bacdu
Z 6sbe extind'ere finitS, ciclicd c1e gradu.l m a
corpului K -.Kintermed-iar,
atunci orice corp intre -[l.,si -t'
estd extind,ere ciclic5, peste qi intre d.ivizorii lui n gi
subcorpurile ciclice ale-iui -D existS, o oorespondentil biuni-
voc5, ; liecd,rui clivizor d a 1ui rz li corespunde un corp
intermed.iar I{ C E C L de grad.ul n,ld, iat -L este corp
ciclic de grad.ul d peste -O"
Fie Co extinclere finitii a corputui K qi a un elernent
oarecare al extind.erii tr. Extincleiea -t poate fi privitd' ca
spaliu vectorial peste I(; trn acest caz fie 1r,' . ., t, o bazd'

91
 a }ui Z peste -K. Aplicalia To : fr --> an a lui -t in -t este
ff-Iiniar5.
Dac5,

u :\ ar?_u, u,, e K
atunei
1'"(x) -*o,f{10);
i:1
pentru d.eterrninarea vaiorii {(r) este suficient s6 cu-
noarytemvalorile T.((,). Dacd,
T,(1,) :b j= I
o,,2,

atunci
T.(t) : j:1\ (L o,o,,) €,
i:1
uncle o,, slnt elemente din K, iar ecualiile care cleterrnin5
transformarea 7, sint
n

X (rr,, - 8,,a) E, :0 i,:7, 2,...,h.

.t:f

3, fiincl sirnbolul lui Kronecker.

Fie / matricea unitate d.e ordinul n qi A : lla,,ll
atunci lrolinomul caracteristic al transformdrii 7, es(e
j ),1
-,{1.
Pentru transformarea triniari 7- cleterminantul I ff
.41 are valoarea inclependentlt, A,[baza 1r,. . ., E,j -
-
Dnnrxrlra 2. Fie -t extindere finitd a corpului -I{;
a) Polinomul caracteristic a1 elementului a e L in
raport cu extindeyea L a lui 1i este polinomul trans-
formirii ?,.
b) Elementul (- l)" f u,, se numeqte urma elemen-
trrtrui a ln raport co e*tirrll yea L peste -K qi se noteazi
Tr,o (a).
Ilrma este coeficientui lui 7,"-1 ln polinomul carac-
teristic.

o.)
 c) fermenul liber al polinomului caracteristic se
numoqte norma elementului a ln raport cu extinderea L,
a lui -K qi se noteazd' N",*(a) : (- 1)"' clet -4.
Din clefinilia normei qi urmei rezult[ cil dacd, c, y
sint elemonte d"in -t atunci
N,t*(nY) : Nilx @) N,t*@),
Tr,,u(r + U) : Tr,,*(r) *F Tr,r^(U)
' olementele i[,,*(r)
gi gi Tr",o(n)- aparlin corpului -K-
Dacd, -t este''extindere noimal5, qi s un elernont al
grupului G(L; K) atunci
Nto(fi') : N"tu(s),
Trrlrr(n') : Tr"tu(n).
Aplicalia s '-> Trr,*(r) esl,e un omomorfisrn aI-grupu-
lui atlitiv -t ln grupul aditiv a lui E iar aplicalia m -">
*l[,,*(r\, r+1, -un omomorfism al grupului^rnulti-
nlicati'i'a'Lfi L ln grupul multiplicativ a lui ,lf. In par-
iicrrlar oricare ar li "c eZ, Trlt- t) - - 7r(r) ;i l'("r-t)-
: [.}[(r)]*', atunci pentru orice n e I{.
Tr(r) - - ns qi ]f(r) : (- \)n n"
polinomul caracteristic este ()' - r)".
T oREMA 1. Polinomul caracteristic ai elementttlui o,
ln extind.erea L a lui 7{, este o putere a polinomului
minimal a lui a peste ,K qi este egal ou el dacfi ryi numai
dacd" L: K(a).
DprroNst-sl1rn. Dacil a e L atanci,( C K(a) C L.
tr'ie -E un corp intermediat, K C E C Lt astfel . ca-
ln; K):2, $i lL; E1: ni,. Fie 1r,..., f, o bazii aliti -U
peste -K $i qr. ..t \* o bazil, a lui tr peste {r ^atunci pro-
tuscie {|,nii i:1.t..., ttl i:L,..., rn\ formeazJ^ o
bazd. peirtrti. spaliul -t peste l(. Eie a e E qi ?, transfor-
***"d hniar6- ?"(n) =J q,s a lui -E pe E. Ca element al
spa!,iului Z, elementul a determind, o transformare tsu a
si,aliutui L' pe L. Cele mn, componente a1e transforrnS,rii
B, se d"ed.uc din componentele transformil,rii f-
n
Br((rlr) :,Zratn4,r); i: lt...t rL) i:1r...rffil.
 Matricea B a automorfisrnului B, fa!d, d"e sistemul
de coordonate {[,1,] este de forma :
,a 0...01r
,-]o ,t.. oll
lo o. . .,1 ll
Polinomul earacteristic aI Iui B, este
lI/-Bl :l\r-al''
qi deci lntre urme qi norrne arlem relaliile
Trr,o(a) : mTrr,,,(a),
N"r* (a) : [X,r" @)]".
Deoarece ecualiile care determind, transformaroa T,
sint
fr
Z(a,, * 8,,a)[, : 0 'i : \t 2, ...rn
j:1
qi formeazd, un sistern c1e t, ecualii liniare ornogene cu ?t,
necunoscute. Sistemul are solulie nenul5, deci determinan-
tul s6u este nul
lou-8,,o1 :g
aCicd tlaci a este sotulie a potrinomului silu caracteristic,
atunci polinomul minimal a lui a este rlir.izor al polino-
rnuliri caracter;stic. Sd, presupunern c* E : J[(a), atunci
oele d,ou5, poliiroame avind. gi acela,qi grad. qi coeficienlii
iui )."-r ejali cu 1,, coincicl. Din rela,tia dintre polinoa-
mele qraracrer.stice a transform{rilor -4 qi B rezulti c[
polinomul cara,cteristic al lui a peste ,I[ este o putere a
polinornului mlnimal.
ll;r:nprrr 2 (Ilrmnnr). Fie tr extinclere ciclic5, a
corpului -Id qi s uir general,or aI grupului Galois a, lu' Z
peste corpnl K.
a) Pentru orice element ,r e J egalitate& N,rx(r) : 1
a,re loc d,lc6 ryi numai d.aci, existd, elernentul lJ e L, nenul,
astfel inaii r : g1-". Orice alt element Ut e L pentru
care # : yl*' are formr ),.T unde ). apar{,ine grupr"Llui
;nnltiplicativ a eiernenl,elor lienule r-'l-in -trf.

94
 b) Pentru orice elernent s e -t relalia ^'4''r,* ({) : :0
aue toi daci qi numai d'ac*, exist:i z e L ast'fel lncit ar
: p *- a'. Oriceall,elernent ztel pentru' cate fr: e-, . 3i
are forma z + ).untle ). apar-line grupului aditiv a lui 'K.
IJpnoNsrnAlm. a) Fie [-t ; K1 ,l?'; pentru fiecare
I e -tr s5, construim elementul din = -t
u(t) : t* nt' l gr+s6s2 + ... * r1+s+ "'+stt-2trsn-r

numit rezolvenla lui

lragrange-Ililbert' Deoarece cele n
f-rrt"*orfisme 80, s,. ' l, 5'=r slnt liniar: independ'enie
existe, un element' t'e L'pontru c te ll u{t);& 0' In
spatiul vectorial -t peste K, t'o, t',,"'r.t'"--t formeazd"
}ia,re. Co"ticienlii polinomului caracteristic al elementu-
fui r tn raport 'cu 6xtincleraa L a lui K sint elemente din
X i^, r dste ri,d.i,cini a polinomului s6u caracteristic'
P;;& k-roto*otfismul s,-r' este d-e asemenea r5'dicini'
-p"ti";*;iui
; caracteristic. Cum s genereaz[ grupul lui
eatols G(L; K) rezultd c5, fr"., t'r.:.-, .*""-',,slnt. toate
,eae,"it ite polinomului caracteristic al lui r' Atunci
N r,,o@) =: 7,so *s ' ' ' fr"'-' : g't+"''t-sn-!
iar
Ir",r(a): J'o -l- t:'+ "' * fr"n*'
Daci, J[r,r(r) : \ atunci pentru valoarea tr pentru
carc u,(t) f 0 Punind Y =:T([) avem
U, : t, * urtsr+., " + frs+sz +... f S"-etr'"-'* 'rtu "'+sn*l7sn.
Decareres":1din
N ol'(fi) : !' g,'t " '+xn-l : a-,
avemx : t. RezuItS
t""
ys : r*rt + ,. + nttt, *. ., +,rr*t,*'...+'sm-etr5p-1

de unde x)A' : ll , deci fr : A'*'.

Eecipioc, dac6 u - y'-' atunci rezult5, c5,
N,,*(r) : I',r,,(9) 'N : N '[]'T,,"(y)l-1: 1'
"r^(U-\ "t^(a)
95
Din relalia Ur-' : yl-' rezaltil
lJtU-L : (Y,Y-')"
deci yry-L este invariant prim /{-automorfismul s qi atunci
?lr1-r e JI; de unde y, - ).3t cu ),' e R.
b) Fie y eE aqa fel lncit Tr,^(g) $0. S5, consi-
derlm elemeirtul
E : '1'rtt-a f ry' l(rln')u"'*... *(n*r'*...* n'"-" ).u'"-' ).
xQJl
Dacil
Tr",*(r):"t'r"'
tu:0
: o

atunci, urmlnd. un calcul asemdn[tor celui de la punctul (a)

(.: r
lr".r/,,* ... *(r'*r.*+... ..!ns,t-21rs", -ryl
' Trr',r(g\' "
de unde rezult5, ( (' : r. Reciproc, dacd' n:( - -(',
atunci T r,,,*( n) : T r -t ^(l) - I r t ^(l' ) : T r,t *(l) - T r ", *((1 :g .
oinreiatria ( - (' : (r - (irezultS, ( - (r:((- (1)'
deci elementul invariant I - l, e K.
Tnonprrn 3. Fie J( un corp de caractoristicil p qi L
gradul n., peste -Ii, n, nedivizibii cu p.
o extind.ere ciclic5, de
Dacd, corpul K conline o rzld[cin5, primitivS, a unitd,lii de
graclul ra atunci exist[ un polinom ireductibil X" - a e
Kl X) astfel lnclt Z sd, fie generat de o rd,dicin5, 0 a aces-
tui polinom, L: K(8).
Elementul 1* 0, I e -t este rf;,d[cini a poiinomului
X"-berbeKdac6' qinumai riacd [:]0", ]'eK,
fu.intreg k ,1i n numere prime intre ele qi ). rt 0.
DEuoNsrRArrE. S[ presupunern c5, polinomul X" - 1
are o r5,d.[cini, primitivi (e-I{. Deoarece p qi ra sint nt-
mere prime r5,c1i,cina ( este rid5cini primitivi, cle ordinul zr,
(vezi teorema I $ 3, VI). Norma Nrr, (() : (' :1;
c1np5, tecrema 2.$ I, I\i exist5, 0 e Z aqa fel incit (: 6r-'
sau Co : (0 ,,i tleci 0'i': (t0. Efltl[cina 0 are atunci a
elemerite conjugate, cu ett', cliferite intre etre, deci este
d.e graclul n, peste Il qi atunci , : f{(0).

96
 Pe de alt5, parte din (' :1 rezultfi' 1 : (0")t*8 qi
0':0": (0")'. De aici 0" eK, dacd, a:0" atunci 0
este ridflcind, a polinomului X" - a eKlX)' ...-.
Dacd, 1* O, e e -L qi 1' : b e K. at;urtci ([")' :-4' gi
(i.-y : f l heci existd,'rild[cina unit5,fii: o.t1e.g,raclul n
*ia tet incit E' : or[. Pentru a :\-" (0s-r;r avem
([0-*)':[s-r' de unde l\-n eK.
Reciproc, fie [ : trOtu unde tr e -I( qi /c intreg, at'unci
[' ]"(0')k : ]''"ar eK'
:
Dacd' X" - b este ired-uctitril at'unci ceTe n elemente
conjugate L'n : ,oo L, 0 --( /c -(. ra - 1, {,rebuie s[ fie cLife-
rite" lfiire eie. Pentru aceasta- <o trebuie si' fie rd'dicini'
pri*iU"e d.egradul rz a unit6lii ryi deci k $ n trobuie sil
Iie numere nrime cu /1.
tr, teorernei preced-onte are loc teorema :
"or.li1iile
TnonuLr,t 4. Pentru orice element a e K ccrpul-- -t
ul polinomului X" - a este extindere ciclic6'
"rAerl"ifor
; *rp;trj -K $i este generat de o riddcinf, a polinomu.
lui X" - a.
Gradul lL; Kl: d este un d'ivizor al lui ir' egal cu
cel rnai mic'htre$ pozitiv r pentru care 'r' este putere
de gradul tl, a unui element din rK.
DEMoNSTRalru. Fie 0 o rd,d.[cin[ a polinornului X" -
a. Pentru orice ali,[ r5,dicinX 0' avem 0'n : a" Ql
-(0'10)':1. Avem G': o0 unde <o este r[d'[cin[ cle-gra-
A"i; a uniielii qi o e-tr{ gi deci 0'e.I{(0)pentru sau tr:tr(0)'
R[clflcinile poiinomului sint toato simple ! t o:
deci clupd. leorema 8 S 2 TrI extinderca -t este extind.ere
Galoisiand, a lui -t{.
Fie s eG(L; -lf), deoareco L: 'K(0)r I{-automorfise
mul s este unic determinat de valoarea 0'' Cum 0' este
a polinomului X* --?,- 8': 9,0..ulde os este
"Xda"i"e
o rfldicind, db graclul n' a unitXlii d.eterminatd' de s'
Anlicatia s -> <o" este un omomorfism aI grupului
C(L;rt\ ir'etrput mlttiplicativ aI rddicinilor de gradul n
a'nniteiii. iii ah.ev[r, dace t eG(L; If) atunoi din
0,, : (0,), : (.,0), _ or0, : co,co,0
$]
0": cora0

I'eZtllth' Gisl ,- (nscur.

Grupul lui Galois ti(L; K) este izomolf cu un sutigrrrp
a I grupuiui mult iplicativ al r5c1d cinilor de gra d,ul n a uniti gii.
Cum grupul rnultiplicativ al rfldlciniior de graciul ?r este
ciclic de ordinul n) at:urrci G(L, K) rezulti ciclic cie cr,-
dinul d, d, diyizor a lui rT,.
Dac5, punem n : d,h, atunci din E' : o,0 rezutrtB"
c^ Nt.t.(0) - p(J" -unde..V eK ;i cleci fiu - b e,/( ;i a -,,
- 0' : b' decj : [dt' : rl1n. pentru (are :
qd
Dacd, exist[ numd,rul < d, {tr s't 611
c e K, atunci din relalia E' : a rezultd Ern :. ott gi
0r : o.rc. lilemcntul 0 este rh,d[cin5, a polinomului -T' --
ceea ce cont'razice faptul c5, 0 ar *vea
- oc €tlKlXl
gradul peste corpul 1{. Deci cl ( r qi d este cel mai i-nic
numxr pentru c re &r : cn e.I{.
Sd, presupunem cf,, P este un corp prim dat.
I)nl'rxrpra 3. Ertinrlerea K a corpului P se nurneqte
extintlero simplS rad.iciall rlacii, ccntine toate rf,diciniie
polinomului X"
- a. e PIX), ,.+ 0.
Am vizut teorcmele 5, $ 1 TII, 4 $ 3, III ci, dac5,
caracteristica ccrpului K, ? este numdr prirn cu n, 0 a
rd,cl5,cind a polinomului -T"
a unit5,tii de gradul ir atunci- c( $i e o r5clacind, primitiv5
0 : Oer..., 0r*-,
0eo,
slnt toate r[dlcinile po]inomului Ji" - a.
RezuItL c[ extinderea K a ccrpului P ostc conlinuti
ln extinderea P (0, E). Cum lnsd, corpu.tr -I( ccn{,ine ridd,-
einile 0 ;i 0e atunci 0 qi g:8e/0 apar!,inc la -I{ qi deci
P(0, e) C 71. tn definifiv K: P(0, e).'
Dac5, corpui P conline rdddcina e atunci Jf : P(0)
iar tiaci a : 1, atunci lulnC 0 :7, K : P(u).
'tr'nont;r,la 5. Grupul lui Galois G(K; P) al extinclct'ii
radicriale sirnple este grup rezolubil.
DnlroNsrn,rrgrr. Fie ?,, mullimea intregilor primi
cu rL. In mul,timea T, x Z sd, introclucem lelalia de eciri-

98
va1ent5, (c, b) .- (a* br,) c[:lci, qi nurnai dac5 a n, ryi
It : &r (rnotl iz). Clasa, elementrrlui (c, &) fa!5 cle =
aceast5
reialie de eclLivaler:{[, o notdrn cu La, b7 iar mullimea,
claselor ct l[,, .
Dacd, in mullirntln i11,, tlefi:lirur irunullirea prin
La, b) lr,:, dl: fac, bc { d)
atu.nci mullimea ill, este grup mulliplicativ neabelian.
[:5 uot5rn cu E| grupul multiplir:ativ aI inelull.i Zl(n).
Fic -f : tr[,, -> Zi, aplica[ia prin care /( la, bl : La1, atunci
/ ostc un homomorfism a }ui X[, pe 7,;;dac.d .l[" :-f(1
atunci M"l N,:este izorncrt ct 2,1,.
Nucleul /(1) : (11, Dl)) qi daed punem ln corespon-
rtreni;d, [], &l cu clasa (b) (nrcd rr) atunci eurn

[1, b] ' [1, b.] : [1, b I bi

ob,tinem un izomorfism al grupului .trtr, pe grupul arrlitiv
aI ir-elulrri Zl(n). F,ezaltd atunci c5, nucleul -N-, este grup
ciclic ryi diyizor norrnal ln M,. Cu-m ,U,,i-&-, este izornorf
ra Z|, qi deoarece este abelian rezultfi, ci, grupul jl{, e,tte
rezr.:1ubil.
tr'ie s e G(K ; P) atunci e" este de asemr:nca r[dflcini
rle gradul rT primitir.S, a unitElii, rezult5, c[ existi numirul
a aqa fel inclt eu : eo. Cum e este rfidXcin:i primitivS, n
este numdr prim cu r,.
Cum 0 este rd,dat'iu5, a polinolnului X'' -* a", 0' este
cle asemenea rd.clflcinfl a aceluiaryi poiinom ryi exis1.5 d.eoi b
lntreg arsa fel incit 0' :. eb0.
Asociem fiecdrui Jtr-antonrorfi.qm s e G (If : I') ele-
mentul (o, D)tlin T, x Z. Dac[ (a, D) qi (4., t.) corespund
acelr.daqi automorfism .s atunci din Eo : sa,,: e5- 1'e-
ztltit cd, a at este clivizibil cu m d.eci a,: a, (moci it)
iar din 0s:- abO : eD,$ resultfi, c'ir i: - bt: o (mor-tr ir).
Astfel fiecdrui s e G(/i ; f') ii putem asocia clasa [tr, &]
tlin M,. Fie 9 apiicalja grupului lui Galois G(I{; I1
tn llf,,,:i,tunci claci q(s) : la, bl rrgor ltc arat,d c6, q(sl) :
.== g(s) q(i) qi deci 9 cs1.e un homornorfisrn.
A1lica-f ia g este aplicaJ,ie biunivccii a grupuhiiG(Jf ;
P) in i14,,. In rrd.evdr, nucleul omon:crfismnlui s estc forinat
cu autornolfiilmul s pentnr care e' : e si 0' =- e. Cui:tt

99
automorfismul s invariazi toate elernentele corpului
P (e , 0) atunci nucleul lui g este format numai cu auto-
morfisrnul itlentic.
ltezult5 cA, G(K: P) este izomorf cu un subgrup al
grnpnlui rezoiubil M* ryi deci este rezolubil.
Dacd notlm cu K : Pte) qi cru L : K(e) atunci
prin aplicalia 9 : G(L; K) -r,M, imaginea lui G(L; K)
este conlinutil in -I[, gi deci grupu] iui Galois G(L; K)
este ciclic de un ordin divizibil cu n,. Mai mult, dacb q. : L
atunci K : P(e ) si imaginea prin g a grupului lui Galois
G(K; P) este un subgrup al grupului ,M, forma,t cu ele-
mente din crlasele la, 01. Grupu1 lui Galois G(K; P) este
atunci izomorf cu un su"bgrup al grupului Zi ,si deci este
abelian.
tr)nnrnrqra 4. Extinderea L a corpului P se nurneryte
extinclere rarl"iciatrL clacii exist5, seria
K: LaC Lt C...C Lr-t c" L{c...C L,: 1,

c1e subcorpuri a lui -& in care -t, este extindere racl.iciaif,

simpld a corpului -Lu_r.
Dacd, L este extiurf,ere ladicia,lE a corpului -F atunci
seria rle subcorpul'i se numeqte serie radi,ciald,.
Sd, otrserv5,m cX o ext,inelere raclici.ald po:rte avea rnai
multe serii radiciale.
Da,c5' corpul -L e:',te ln acelas,i tinap extind.ere racticialf;,
qi corp normatr atunci corputr -L se nurneqte ext;indere nor-
mald rad,ici,ald, a crtrpului, K.
Toonnlrn 6. Orice extindere ra,dicial5, -t a corpului -Ii
poate fi acoperitij, cu o extindere radicial[ riormalit a
corpului .I(.
DnlroNsrnnqro. Teorema se d"emonsLyeazd, prin in-
d.rrclie asupra lungimii p a serioi. Dacd, p: 1r atunci -L
este ext,indere rad.icial6 simptrd qi deci este extincle e nor-
rnalil. Si prosupunom teorema dernonstratf pentru serii
racliciale de lungime p 1. Prin ipotezil L,: L esta
extinrlere racticial5, simplfl- a corpului tr,_.; atirnci existf,,
n qi e qi 0 aqa fel lnctt
L : L,_r(u, B)
100
unde e este o r[df;ciri[ a unitilii cle arclinul rz Ei 0 o
riddcin5 a polinomului Xn - I cu P € L,-r. Corpul -t
fiincl algebric peste -I{ fie g e KIX] poiincmul minimal
a iui p,-peste k. Existii, aiunci un corp I,-. care este
norrnal peste Z,_, qi care este ln acelansi tirnp extindere
radiciali lcsle ,L,-1. f,-, este inchidcrea algebrici a lui
L,-r. T,-r. p : 9r, . . ., p, ale lui g.
' con!,ine toete ri:ddcinile
P'entru fiecare i, : 7t. . ., tr s5 considerflm polinoamele
n" - Pu.T,_r-[J] care pentru ii:1 au rddecina er:0
Ei penlru i'$ 1, a, ;i f," f Lo-t(e, drt...,a,). Ii;teime-
diat5, inaluziunea L c L gi = L este corp radicjal peste cor-
p"i-Z qeoargge Aat* f, : f,-,(e, '*r), -L, -Lr@r) ...
...L - L, : L,-t(a") atunci ffi.:
Lr-r: fu c f, c...c T,:T (1)
Cum Z,-, cste ex1 ir.tloe radiciall pesle t'otpu1 -I[ atunci
exislh u serie ladicjrll r'zre )eaga co:'pull( cu ccrpu) L,- r.
Completind in stinga ier'ia (1-) ob.tinem c i'erie raclicial5,
careleagi corpul f-cu corpul 7{ ,si deci L- este extind.ere
radicial* a corpului If. SA considerEm polincrrnul h(N) :
: g(X") e KlXl; curil h{X):(X"- 9r) (X'-9r). ..(X"-
- p.) atunci elenientele o:, slnt rid[cini a polincrnului
h(X); toate rdddcinile aeestui polinom slnt de forma
ehaur0--(k--(n- 7, l<0<rd-e aceea cor.pul f con-
line toate r[ddcini]e polinomulni li(-Y). Atunr:i corpul L
este corpul de descompunero al poiir:ornuXui /t(Z); dup5
l.eorema 7 Sq 2 III rezult6 o5, L este extindere normali,i,
peste corpul -Il.

S5, presupunem acurr ci Z este extindero normali,

finitd raciicialia a ccrpului K atlr:cl teria radicialii,
r{ : Lo c ... C f t_tc Ltc....C L, - L
cleterminil ln grupul lui Galois G(L; K) seria de subgrupur:i
G(L; 1{) -- Hn ) Hr).. "1ff,_, 2ltr,)...) H,: {1} (2)
unde -Ho : G(L; L,J 'i -- 1,. . ", p iar {1} este gruliul forrnat
cu a,utomorfi,cmul identic.
Tnonrua 7. Grupui lui Galois G(L; K) al extinderii
r:clmale fjnite radicille este g,rnp rezolu'l1il.

101
 "
Llnnonsrnapn. Fentlu ,i : 7 r Ir. . ., ,, a\:em 1,,4 C_-
C .r, F -L unde -t, esla ertir:dere nc,rmal,[, finitd, pes{e
corpul -t,-r 1 grup:nl II, -- G(L; ./,,) este gr,upul tr,-i,tLtr.:-
rncrfismelr r' .:r apului L gi este divizor normal tn gruirul
Il,__1 == {,}(L; L,' r) deci seria (2) este ryir rle compoziiie.
.. _ Grupulcit { ,r/lJ, este izonicr.f cu ,qlupul lui Ga,lois
#1[,u; Lu ,) a1 cr;lpuhii J, lteste J, . car,e este r&olubil cieot. .

t:eoe L, oste ert.inalele raEU.ciald, simpli a corpului _L,_.,"

$irui (:) cste qir d-e cornpczilie cir facl-orii reaoiubili
atunci tlirpii tcci:enra 2 $ 3 f gr,upul {:}(L; K} este rezo-
lu-bil.

ifnonrru ll. Gruplrl lui Calci;r G(Ii, K) aI corpului

ini,errner-li:rr J{ C E c L rirrrle ,L este erxtindere norirra,l.l,
finitri r:rdiciilld, este grup ruzohiliii.
Xlx:iclnsL:nArln. Gn;i:ul lri (lrlais G(8, I{) arn r.lizut,
f,e{}r'ema 12 $: {tf. cstc izcmorf cii g.rupul cit G(L; K)l
G(1,; E). Cum olie,e gtup ci1, zrl unui grup lezolubil este
rezrrlnbil rezultS, r:d, G({t; Ii) este rezclu.hi}.
Tnon:rr'ra 9. C:icrr o:;iir t_.re r,iciil5 tr a coipului .K
este con_t,inritii, intr'-c t;;q{ii,t.i-,rc r:rrrnalS finiti radiciaiii.
Ilpllolisrl;t:r.i:i. $ ic f,, cxiilciel'e nor:maiii fini.{5, a
corpului Ii al r,irri grup Grtcis G(r; J() eirte cir:]ic cle
orrtinul m.. Ific r: ci -r"icLirr:irrI priniJtirr[ a uniti!,ii cie gii:.-
etr,:J ,ni. si .,iii, consickrr.lir:il crxpi;] 1{( e ). Colpul f,--- : f,( .)
e.'rte ncimiri gi filait lloii1,e tcrpul J(. 6rr,lrtr1. Gllcrs e,'(f,
K(r)) e.*ie lsol*{.,ri rl.i l;-rr sul:r.irii}t aI grupuit,i G(L; }i-).
Oum grrpri1 G(J,; Ii) csic ciciric r1 rr.ir:o sul:€rup al unui
g'rrL1r i,i1,ii., rste int :', r i,rljc litrrrtr.r gt:trpuJ tl(L, Il(e )) estc
ricitr'. l,aci: i, =-- lL: &(r)l lltu:_".ci ,rri, cl_rtc r;,r,iui'nil r.lu lr
,si tLic.i i este i, r}.riicir,:h prinr:iitii clr-, gllrciul r, lL unita{,ii
rLtu;:ci ( er:{.e o putcrc a lui tr $i .icri ( e f{{e). Corpun f
oste e-rtir:cierc cicltcl llinilti ic g:ecl1 ,;r :r, cctpulul -li(r),
care col',lir:c ;:J,d:i.rinjlc pr:intitir o der trrclnl *r *iir uriii;i iri"
A.i,un'li tiup[ tecreuLa ii $ .1 ccl'pui L, c:,'ic r;rtinr--r,;c;lii.i-
r:i*li, 'tiiili,:li u, rri:i1illlr.,t Ili ;,\ s.:llro lr rilil trl eitu (,1,{r; r,:;,
i,inci-e;.'e r:aclielalI, r,is.;;iir :i rlrpr-rlui Ji, r.icrti ll lL:'rcl e;:,1 in-
d.eLqi rrc,''lral5 tllitr, i.";tr-tir:ia"}li :l r,uf rrr'lui ji"

1 {tf,i
 'l'ponilra 10. Orice extinciere normalfl finitd, tr, a
eurpului 1( pentru care grupui lui Galois G(-t;-/{)".e1t9
.-i-l"irit porie-fi accperit?r, cir o exti'derc normaltl finit5
raclicialS, f.
Tlnrrortsrnllrn. Fic -t extindere norrnal5' finit5' a
qirul
*u,,p"t"i lf qi grupul lui Galais G(Li K) rezolubil cu
rezolu'bil
G(L; W) :, Ho ) Ht) )Ho ,)H,1 ... 3Il,- {1}"
p :1at,unci grupul G{Li.I{) c.ste c;ctric qi dup* teo-
Datii "pr,".,ed.ent:i,
,uoru i este conlinut lntr-o extindcre nol-
*ria il"itd, raCicial[. Ralionim prin irrduc!'ie asupra
irrd.icelui i:r.
S5 piesupunem c[ teorema este ,aclevdrat5' pentru
?---1, d.1i"e'toorema este demonstratd qe1t1,u corlul^r
iormale finite cu grup a1 lui Galois rezolubil cu se re
,"rriruiU le tr,,gi#c i, - t. Subgrup-ul -F1,, in grupul -t'
ii r.cre.pundc un slrLcoin F - 4 @a;Il) 9ar.9,e:1"19'T?^'
f ini{ n6s1 e eot'utll 1( 1i gl tr1''tl *itt Ga'lois G(E : K )
este
i;;,;,Ji , u g,',ipi,i Gti; t{tiH, ii tleci csle ciclic' Aluncj
;i;;; i;.;;r,, ri, g l. corlrttl I estc t'ontinul itlt:g ex'lin-
rler,, ,rcrniril[ {inild lr<iiciri[ E pt'slo tnrprtl If' S[ nolarrt
..u^; ,;,,rp.t,j e,'r,t'i:1 rle cuiluri[e I li E' Grupul Ca]ois
i;rr,i niii luf r--_ peoro'corpi,l E esle iz,tnorf ctt un sub-
oi"i ,,i'g,'upului Cnluis d{L, nt. in;e G(Z; E): H, ,ti
iil.i- g""p-"1 #1r : i?) aro serio rezclu1:ila c1e lungime P - !:
;;i;;j:;;"p"i f este cori.tinu1 lnLr-o exlinc-trereesle normalir'
eritin-
finiiil radiciali, ,-rlf a corputrtii 'K. Cunr corptLl-E
il, r'e t'acliciriii a cor ptrhri J{ al tlnci ccrl'ttL4{ esle 9\1 ll:
drre fl-.riicinla i'e*1e t.,r'prr1 J(. E-r1:t:cl,'r:ea irdicjalS -11

lioirin-t; *"operite cu o eif i*de;:e nor*a1; finitl radicial[,

cee:. ce demcnstreazf toorera*'

i$ 2, Rilz*li-area t-'*ua!il"tor" priri radieali

lJ:il'lxl'lr.q L" liie d:lt colpul -Ii si irolincrnulf e K[Xi.

{-} rrir iii: clnil fi :l ,rloiinclnrr-j ui .f se elrrim5, prin rad.icali
c',acl:, g:,liri:i c r:-i'l irrc-jcrc ;'i'.iir.rglt], :i colpuiiri K rl;:e sli,
Ct.,:i ii;r li i.re (,
,

10:;
 Ecualia f(n) :0 este solubil5, prin radicali dacil toate
r5,d5,cinile sale se exprim5, prin radicali.
TnonpuE 1. Fie f el{fXl un polinorn ireductibil.
Dac5, o r[dS,cind, a sa se exprimd, prin rad.icali atunci ecua-
\ia f(r) : 0 are toate r5,dilcinile exprimal:ile prin radicali.
DnmoNsrnaqrn. Fie -t o extindere racliciali, a corputrui
K care conline riclicina 0 a polinomului /. Extinderea -t
se poate prelunui plni, la o exl,indere normald finitd, radi-
cial5, f. Cum f-esl,e corp normal qi conline o rddhcjna a
polinomului /, atunci /,- coirline toate rd,d[cini]e poli-
nomului /, deci ecualia este solubild, prin radicali.
Reciproc, dacd, un polinom ireductibil are ridfi,cinile
exprimabile prin radicali atunci corpul sdu de d"escom-
punere este conlinut intr.un corp raclicial.
Dnnmrgr,r 2. Fie feKlxl; grupui lui Galois al corpu-
l"l 4* - descornpgnere al polinomuiui se numeqte grupul
lui Galois aI poiinomului.
Toonnrrl 2. Poiinomul / e KlXl este solubil prin
raclicali dacd qi numai dac5, grupul Galois aI sdu -esto
rezolubil.
- DpnoxstrtATrn. S5, presupunem cd, polinomul / este
sg!u!il^ prin radicali, atunci corpul -t de descompunere
al 1ui / este conlinut intr-o extindere radiciali,, d,ecilntr-o
extindere radicialS, normal5, -F a lui 1{. Grupul G(I, K),
dupd, 1, este rezolubil. Curn G(2, I()'este
^teorom? 7, $grup
grup factor al unui rezolubil este rezolubil.'
Daci grupul lui Galois a lui / este rezolubil atunci
dupH, teoremzr, 10, $ 1 corpui d.e descompunere al }ui /
poate fi acoperit cu o extindere radiciali, normali, finitd, X
qi deci / esto solubil prin radicali.
-^TnonnuE 3. tr'ie I e K [X] un polinom astfel ea
grad, f > 4, dacd, grupul lui Galois al ^polinomului este
grupql simetric do ordinul n atwci r[cldcini1e pbtino- /
mului nu se pot exprima prin radicali.
DnuoNsrnLgro. Fio grupul iui Galois al polinomului
grupul simetric de ordinul m-atunci cum dupd teorerna B
$ 3, I orice grup simetric de ordin mai mare-ca 4 nu este

104
rozolubil. Rezultd cd, grupul de descornpunere al poli-
nomului nu esto extindere racliciald, a corpului If.
S5, consider5,m corpul P C O, Q, un corp algebric
lnchis qi polinomul / d,e grad.ul r1, c1 coeficien,tii &Lt . . "t au
Iiniar ind.epend.enli peste corpul P.
PoUndrnul / pulem totd.eauna s5,-1 reprezentilm- su'Il
forrna ao(X" *"aia"-t +...+ o,). Corpul generat 1"
j'
qi elemeniele ar,.-.., o, !o numel$e d,omeniul, d,e ra{irtn'a-.
iitott aI polinornuiui'" /. Fie K - P(ar,..:,9,) atun-ci
presupune-corpul P un sub-
f e I{lXl. tn general vomaomplexe.-Fie
torp at cbrpuhii numoretro:: arr,. r[da.;
:-.t d'n^factorii
cini^le polidomului /. Polinomut ffind divizibil cu
X- oo aYem

X* 4- aLXn-L +. ..+ o*: u\r(X - o,)

Bezulti de aici relaliile intre rdddcini tsi coeficienli. Din

faptul cd, a, e P (ur,...t eo)t i. :_L 21...,-. t se deduce
P 1orr..), a,) C'P (-fr,...r-e.^) - L adic-d, corpul Z
"t
de d.escompuneie aI polinomului este extind-ere normal[
finitd a doineniului de ralionalitate K. Elementele corpu-
lui P (a.r,. . ., ct,) sint 6xpresii ralionale d-e elementele
&Lt..., 0t',' cu coeficienlii d.in corpul P gi rep,rezentatea
este utcA dacd, db..,, 4,, sint algebric ind-ependente
peste K . Dac[ un element din -t se reprezintfl sub formele
fr("r,"',ID fz@r'" '' 70.
g1(ap..., aro)- (lz(ap..., un)
atunci gz(et,..., a",)'.fr(r'r,. ..,
,..rdr):0.
eo)
- 7t(ar,,..', il,) fr(or,'''
Daa|, J:si ! sint fraclii tliferite atunci potrinomul
ot
"fit, gz
I : {Jrf, - -e 6-ste ctifelit de zero, _adicfi, are coeficienli
nenuli.-Fie''f PlXr,. . ., X*) un polinom peste -P- d"e !,
neounoscute Xt ..., X- qi s o perrrutare a grupului si-
rnetric 6,.
Sd, punem
L(Xt,.. ., X*) :"f(X,,r,, .. ., X,6t)
'
qr
p(xt,."., x,): II,/"(XL,..., X*).

105
 lr'<llinorrrul E(Xr," . ", X ) e ste oolinarl Jimetli(1. ilo-
Iinunitrl .F' se exprirnd, sub forrna unui po1inc,.m r1e p*1!-
n(!;tlr(]tltre simetrico clernerrtare. iusfi valoiile polirllari.ek,r
elerrrentare peni,l"ri d1r..., a",, sfuit egaic ctl s,1,...1 $il
al;s'f;rlclie fticinri cir-r semn. Et xistd titli]rr.i posLe corprrl P
uri l.rclinorn o agrr liol inclt
{J(atr..., (1,,) --,?'\u"r,..., ry",).'="!r*(., ..., x,)
Dacii pr.rtrinomutrJ ate l'ak:area nuli., iio.rr" -., a,) =., qr,
n,tur:ci {ifuu..., a,) :8, ulde .q nu este polincn:u1 nun.
Aceiliiizi este imposibil decarece peste colpril J' cceficienlii
{}.11 . . .1 (1,,t rint independenfi. Itezultri cieci l'5 repl€,zen-

'l,arear elernentele,r' dit -[, esle unic[.

itfirl]cinile polincmului X" + &1-l1r-1 --l-...-i cr,, .rint,
d-iferite in1-re ele. Il'r.ici, Lu ar fi
atnnci G.1 :,: 11, rie r:--'ieur-
aqa,
piu iu;plici existeri{a urui pclinom nenul de e r:ccletel-
nrirate nq:r frl iricit pentrlt a1,. -.t &, sI fie l-ilrl foeii iL:o
nrl rjf-. 1-rcl; ic.
1 r:*It'i;,tr,i {. Grupnl lui Galois G{L; 1{) este izonialJi
t:u gl:nrtrnrl sinroti:ic 9,,.
irlii\{cNSrIrAllL" Grupul lui Galcis G{L; K) estci
93rrprri lui Galcis al ercuaiiei deiiuse clin potrinomul /. L'oli-
;)or.Iirri n,rtnci rS,clicini simple in L, L este extjnd,exe Calo=
isrirrni,i filit6 a, cor'1mlui /i. Iie s uir .Ii-auicmcrfirnl a"i
cr rr:;rlui I. Ouin elcmentele ai, i :7, 2r". ", ,ll, llint, ace-
le:ir,i ei.c:nente :,, i: L, lr..., ;r, h-r ;ilili, <;rdine, atunt:i
ii iii.ulr'{irfisrtlului s ii ccresplirrci o pel'rnul a"re ?(s) din
p,'rux;u} G,,. Aplicalia grnpuhri U{L; K) }re 9,, oste rln omo-
ilrlljlirnl gis'r) : q(s)<p(f) :ri r:i,l'rii ri{.rclou cste automt;l'fii;.
drLii]. tir.-:o iril.'i:-iiitzi, t lerr:cr.itele orlr. . ., a,,. insE., li-"'.iu{.c-
rrtil-':iliF:-,iii:l c:il<, invariaz[ {]li:i..it6i1rie1e crr,.,.t ..tn invar:iari,r,
tr,--.:lutr .L, ctrcci eitlica!il s > ,r{sJ este un i;zrimclfi:,:n qi
i,:'i.;i;ltl (l;rlojs 6(-r-:; -{i) Cil|o j::r: irt-r:'i lu 6,,.
ll'Ei.ll.:,.r:;A i;, i.tt ;'ttzr<':t'1l, a: ()Lliill,iC *) t-lt, ,t1;.'itt;1i,1 ';t, )>. 4
,.1," pr.:u nrdier:1i"
:ll ,1]ul:;ir
') l:iclllill firlrlr'r-rl:1 ii:r:) .,. ;-; ri.t l:1. i);if. il,rli c:t i,rr-ri.f.jl: lrr(ii l:ilitl,.r'.il
i:r'l r. ,1;1111'.1t1 ilEsl.) 'l{li'rliiL i).
 lJprroxs'rnarrB. Tecrerra rczulii riin let;r'cmele ,ill
si 14 $ 1, IY.
Hcuatiile generale rle gl:iclul ri { 4 sirrt soluhilr: prin
rrlilicali. in cele co urmeaz* vrinr da pentrn ecualiile so-
Iubile prin radica,li folma generali a loluliei.
[:fi, pr:esupunern r1at, polinomui 16) : op4" * .:.
. " " 1 a,,, cD oo * 0, ."ril notiur prin -{i Cc;meniul s6u d"e
ra{i<rna}itate. Ii: }'(ar,..., e,) gi cu -t carpul de tlars-
corlrpunere al polinornith.ii. Atunci L .: ff(*r,. ' ., r',) und.e
or,.l., a", slnt r[tldcinile po]incmului /.
- .iraptul cil o rdrl5.aini 0 a polinomuhii se exp-rim5, plin
radic*li inseamni cd, ea' poate fi oh,Linut} cle qirul ci-e.ecua,-
lii birlome, v1:11, - /r: 0, {{)n" --- A,z:0,, . ,1 la,ltt *- 'Ao:'E
unrJ-6

A, e. K - -Lo,A,e Lr:r.il .,tr;, ...,,4o€n,==t,-r(ifTr):A

iar seria
K ,: "{,,, C LtC' . -C- L, :' 7'

cste serie radicaliL"

l)acd nr: nz -- '1t, : ') atr.Lnci poiinontul a;:e
liitlir,cinile eiprirnal,il<r l ritr i rtri.t nli 1rr.t:'atici sau ctua{ia
este rolubili,"prin roriiiu. i'1tdtt't;tdri," Grliciul e'xtir-derji I
1cs.rc corpul Jf estc atu.nc,i rle fornta 2"''
Tnoritlra 6. Daczi poiinomul /(-T) tie gracl n)-2
cric irr:duciibil peste tlomer:iul si,u tie ratior;alitate ;i a1q
o r'[r;.fcind, care ie exp:i:irn5, c* njuicru] rit'itiiljlcr'litrril.ici
at.,;:cj toate rIddoi*ilt-. re e:l'l'im, lriii taclirzili pi.tral.ic:i"
DEI\IoNSTRAI,'IE. ["r'5. proilput Lllt f,[:: r:titiitjra I :, 1,c]i-
nornului /(,{) se'c,'r1,rr.iri:ii tt.i zljutrrril r*ciirz'iilcr l,a{re.'riti
pr,..,,Vi,t ?s,:VTr,,..., p.,:-f -J, trntle .L1 ei{, Aze
\
(-r,\1trl1*...)
-ltt I -l{(C,0.".r.),,).
/Lu -r1
-"rirnrilr'adical'esio siliLlie r i'i'tironr.u.irri /r(J) : XZ - A1
llc:it.e -fi. Acesl, polinom lrfal'i l'e p, rna,i are.inci, o l'iidflci:';ir
- rr. Cttiil eluu;.entrll tf;. e :t ( ;:i) atunti A, (" -t up, r 11
a li D ir,r-ilnci p, pt;lr.ttl iiprivi't ca lircli:cin[
-- x 1':-I1-
'1in,fi;
nt;rgilili
f.(,fi -(,:i'2 - u,-- bF.)(dt "' i.,,-ib ia):-Y+--lri-]i* i- (c,?*p&2''1,)

iCT
peste aorpui Ii; acest polinorn in afard, rdd.icinii p, mai
are tnc5, trei r[c15"cini
- a:T{, -[a='uv,
e* lf ete.
Atunci sf;, consider6m proclusul polincarnelor /r, h. .., f
b'tx) :ft@)...f"(X) peste corpul li. Dacd, adjungein ";
ccrpului 1{ rfldicinile polinomuiui J' oblinem un corp
care conline corpul tr. Cum -t conline o rd"ddcin5, a polino-
mului / qi cum / este ireductibil peste ?( a.tunci -t conline
toate rid.[cinile iui /. Deci toate rdddcinile polinor:.uiui /
se exprimSr, ln funclie de rddicinile polinomului 7.
Tnonnlra 7. Polinomu.tr de gradul trei /(2t) : ,Y 3 +
+ o,Xz + a,X f a, este solubil prin radicali pitratici
dlrc5, qi nurnai dacd, este red.uctibil ln domeniul sdu d.e
ra!ir,rnalitate.
Donoxsrnlgm. S5, presupuirem polinomul / ireduc-
tibil peste corpul /f, atunci dac5, acijungem ia, -I{ o rddii-
cin5, 0 a polinomului / oblinem extircierea finitd, a lui 1(
cle gradul trei peste J\-; extincicrea -Ii(0) este subccrp al
extinderii normale finite -t a pc,llnomrrlui /. Rezuit6 gradul
lui L, peste -K, este divizibil cu 3 (giadul iui lf(CI) pesle
-K) qi cleci graduJ 1ui -L nu pcate fi c'ie forma 2n' qi / nu
este solubii prin radicali pbtratici.
DacS /(X) este reductibil peste cc,rpul K atunci se
replezint[ sub forrna,
f(X) : {X - a) (,f, + pX * q)
q
undo a, Xr, sint c'[in -I{.
Daci dcn:eniul de raticraljtate a} poiincrnulr,i I esic
corpul c[e numere ralionale aturci po]incmui este soluhji
in radicatri pdtratici dac5 qi r:umai dac5. are o ridicjr5,
ra{ional[.
TronBrva 8. Fclinomui c1e grac1ul aI patrulea 16) :
: 4: + urXs * {raX' I a.X f"an este iolubil pr;n'ra-
dieali pd,tratici dac5 rezolventa sa ie gratiul aI treilea este
solutril5, prin radicatri p[tratici.
DEI,IoNSTRATiE. Sd, reprezentdln polinomul / sub
forma 1|J): (x,+? x +T) -- (Axt + Bx C) unae f
108
A:2y +'i-
'4 ctr,'B:arT *auqiC:T2- 04qioerem
ca trinomul de gradul al cioilea sil, fie un piltrat perfect'
Pentru aceasta tretrue ca Bz - 4AC : 0 sau
(a,.T
- ils)z : +lzv +! - or\ (Y' - ea.).
l4t
Aceast6, ecualie ln I se numeqte reeolaenta cubi,cd a poli-
nomului cle giadul patru /(X). Dac5, rozoh'enta este solu-
bild, p::in radicali pS,tratici atunci cum ecualia /(r) - 0
se po^ato rezolva cu ajutorul ecualiilor

* * (+ 4 i[A)+ [u, + #r) :0,

- ' ta
-vAr*lu^--al :0,
*"+[;-v^)-rl'ao-ffit
unrle yo este o rS,dicint{, exprimabilS, prin radicali de orclinul
lui '4 qi B
,i Ooilb, a rezoh,antei cribice. Din-expresiilepatrulea
i*rilta c6 r'ddflcini]e ecualiei de gracLul al sint
exprimabilo prin radicali pitratici.

Eeualiile d.e gradui ai pairutrea stnt solubilo prin

raclicali pitlatici dicil si numai dacd, rezolventa 1or cubici'
ars o rXhdcind, in d.omLniul c1e ralionalitate. DacE, dorne-
niul de ralionalitate este corpul nume-relor ralionale,
atunci ec..*1ia d.e grad.ui al patrulea cu coeficienli raliTraii
este so1ubi15, prin rad.icali pdtratici dacd, gi- numai dacS'
-cuhicd,
rezolventa ei a e o r[OAclnL rafional5. ]Iai rnult
incd, dacS una dinl,re rdrlicinile unui polinon, de gradut
aI patrulea se exprim6' prin radicali p5tratici atunci toate
rXcLicinilo se exprime prin radicali pitratici.
TcoReMa 9. Dacil ecualia aofi* )-a,rfi** I + . . . *ao : 0
este solubil5, prin radicali, atunci orice rflclilcinE, a sa este
de forma
q. :,tto* po * uzpT *... * xtnt *r ??,k*' (1)
nr nz frn

nnde, h :VZ' pr: A, . . .: pr, : YT^ qi e I{, A, e

eK(pr),..., AheK (p,.,..., tr,-r), uo eK--4,
V
(pr,..., Pr,-r),
i ::0, 2,..., no -- 7, p, e-Kr,...r pn *I{(ryrr..., pr,_r)t c4 e
e.ff( pr, . . .t gi,) Bi nu aparline corpurilor I(( pr,. . " p;_,r.:
0, rr" ', Qn\, i :2t. - -, h - 7.
DENToNSTRATILT. Euualia fiind soiubil5 prin rndicali
atnnci corpul de descompuLete aI eruatiei .i: tf (ar,...
..., a.n) esteconlinrit in ext,inrlerea radiciald ld (pr,...,p.).
Putem prLis11p1111g totdeauna indicii Ntt. . .1 ,ilD ai r:adicalil'or
numere prime. Dard ,l.r,o nu este prim qi este de for,nra
,; pi pi
ttn lAi
1.. kpu atunr-ri :lT, :unde gt, este numi,ir
:.V;Arl
prrm.
S5. acljungern corpului K : P (so,. . ., a,,) rdd*r:inile
er:.... a, alc unitatii rrspecliv rta gladele rir, rr.,.. ", lr.;
.il : I! ( c,., . . . . u,). Jlaca eeuafir cste so]ubil5 1x,ir,
r:rditali atunci L'C ll (prr..., p") insl dintrc r:rriir.ali
prr. . .r p,unii ar putea, fi de plisos fi amrrne dacra Au : ay"i
9u g i K(pr,...r pr_r) atunci p, e1((pr:...r p, r) $itoaterd,-
ddcinile ecualiei r';-Au=-S apar!,in co1pului /(1pr,...r p,. r)
iar extintlerile 1((prr...r p,-,) $i If(pr,.. .t pt_rt pl) coinciO.
_..Vom pr,csupune numerele nr;."., l, primb'iar rarJi-
calii 1r,.. .r pr supuqi condiliiloi Ain enun!.
Fir: a o rridirrinS a, ccuaf,iei soluhili'prin radilali;
at,unci a aparfine corprihri -t si cum L --A(pr,..., F,)
al,unci exis{6, n (p aga fclincit a eIl(pr,".lltp,,) qi
a. -,ba * &rpr, * brpl +. .. + bnn_t ?,ih'-l
nnde elenrentele bo, br,, , .,bno_., apallirr corpului 1(( pr,.".pa).
* Elementclc 0,,, br,,. ., b1,1,_1 ntl pct fi toato r.ule
decarece atunci a ap*rfinc cxti::derilcr E(?r,...r Fr, ,).
Fie D, *A, 1(I-_(,ri,, sd, pnncrri.

b, p!,
- s,|.

Cum nurnerele I qi n,, sint primc r'ntre ele (r,, este

prim) atunci existd numelele ti-si o- a"sa fel irrcit ti l, -!-
- ,'i,,- . 1 ryr- pl" - b'ipi;, - iti pi ,in -.6ilp,At,, r1e undc
?!
: F p,i' r-aloalea lui p fiind Ai,b;,,si apar.tine corpu),ui
1r(Fr,. ..t ?u r) iar pj nu apartine eitiriaerii E(.?r,..., p,,
u).

110
t{[, trrlccuim in erpregia hai ce vliloa.relr ratlicalului Poi
;lt,'.r.itC i
e:br * 6rgpii: )-...+
p; +...+b,,n-rp"t'-rr;,nn t
fn aceastd reprezentare puterile p1"", v:0, 1,' ' . r't,,- 1
;iint ciiferite intreele. tr)acE penlru v:. i4 v2 arem p',,""' : p'1'u'*
atunci pl,(vl' !,)'r : 1 ceea ce implicd v1 - v2 divizibil !u ?l):
Acest fapt este impcsihil clecarece zt,, est,e prim. I)acd,
vu, : 11n4** r atUnci- p;."" : (?i,"u)'pi' ct,1 0 --( r < n, .qi
Q'n'":yi;' .o y €K(prr...: p,,-r). Atunci puterile .pi,"'
slnt piiteiile p;" ln :rltir, crd.ine. Ordcnind termenii ln
ultima reprczentare a lui a alem
d:lia * pi * uz?Lz *...*unn-tPlo"k-'.
Tecnerte 10. Pistrirrd ipotezele din teorema 9, r.ad-r-
calii p, sa exprimi, prin forme lalionale Ce rridiciiliie
ecualiei, peste corp:ul M.
DEI{0NSTRATIE. DacX ch este o rild.ilcind a ecua{ici so-
Iubile prin radicali atunci
dr:%o * p, * ttzpi*.,.*'tt,n-rP"k*l
und.e po€[(pr, ..., po*r) qi oh-nu -aparling extind'erilor
J{(pr,. .'.p,-r, b;;r,. . ., pn). Dacd, lnlocuim ridXcina ry" in ocua-
f,ia,''iiat6,';t;";f deoar'ece pti,t' : A,, membrul intii tlovine
R,,")- Btgu +...+ Bnn-rP\,h-t :0,
unrle coeficienlii Bu aparlin extinderii .K,(prr:-'.'-: P,-r)'
Cum ecualia binornd," n"i -' An: 0 este ireiluctibil5' posto
corpul I{('pr,. . ., po), relalia precedentS, are loc dacfi' q1
au loc pentru f-iecare rd,d,[cinE, a ecua.tiei s'1h - Ao: 0t
adiclpentm fiecare ef p,,. Rezultil cFt
Gr"+r: ao * efp, +...+ltnr,-tefnt'-1'Ppfrk-1 {2)
esto dc {1sofitoneff, r5,tl[cin5, a ecualiei date. Dacd, inmullim
rola{,ia (2) cu E, ov, r1 : 7t 2t " . .t frn - 1 qi adund'rn toate
rcla(iiic o1rlincnr
frh,-1 t1h,-7
tunpn:'Z ui''o.urrrn,,ttrp)i .: !-e;puctu -1 t :2, " ', 't?,,
- I
p--o P:o

111
d.e und.e
-l xir-t \ /It -'l \-v
'i .r uou* . (,,h'> 1
Pr : l ttLtu:ztl-1 { t;pvctlr+11{ i u;u"* ,}
?lip-o \tr:o /tu-o I
qi se ved.e ci, p, qi z, aparlin corpul}i n{ @rr.:.-t. or).}i
ia fel Au : 97n" qi ri,- slnt iorme ralionale c1e r5dilcinile
dlr. . ., Jl{ qi pe de altd, parte se exprimd
nrin ", peste0,..cbrpul
radicalii . .. o, ,.
- in celo ce ulmeazd"vbm pleca de Ia corpul numcrelor
ralionale Q peste care vom consid'era extinderi de grad-
prim mai mare ca d.oi.
DEFINITIA 3. Numim polinom al d.iviziunii cercutrui
in zr, pdrli egale orice polinom caro aro ca r[cldcini rf,,d5,-
cinild primitive a1e unitdlii d.e gradul n,.
Deoarece pentru p prim l,oate r[d-6cini]e unitilii
tliferite de I de graduf piint rddecini primitive, atunci
polincmul diviziunii cercului in p pdrli egale are torma
Xo-l + Xp-z +... + Xi+ 1 (3)
Polinomul (1) este ireductibil peste corpul 0. Dacd 1
este o r[c16cin[ primitivi, a polinomului (3) atgn-c1 ggrpgl
d.e descompunere a lui Q( e) se numeqte corpttl, dxoxzl,unll'
cercultui. Giaclul corpului Q(e) peste Q este .p - 1 deoa-
rece polinomui (3) este ireductibil.
C^orpul Q(e) privit ca modul peste corpui- Q q,re^b3z.a
formatE,'cu 6trem6ntele €, €2t,,., .'-'. Grupul lui Galois
al ex{inderii Q(e) peste corpul q, G@(e); Q) -este at'unct
un gruB ciciic clo ordinul p - 1. Fie s eG(Q(e)r- Q) tn
Q-arltoirorfism al corpului Q(e ; aiunci gs : g' und-e
g este o ri,ctflcin5 pririitiv[, moduio p. Pont,ru orice 7r
lntreg s6, punem
eu : gab S&ll e* : gglk

atunci E: E0 $i uo*r - ef . Dacd,er': ek" atunci k',: ^k".

(mocl p
- 1)"qi piiiitre elementele e,- numai t, - r 114
diferid tntrd ete] Atunci corpul Q(e ) are peste corpul Q
haza format5" cu
":*-1r-^e1..,7 er-Z
" - "0,
caro diferd, de ridhcinile e, e2, .. -, €o-7 numai prin ordine'

1L2
 Fie e un divizor al numirului p - 1, -at'unci .s' este
un generator al unui subgrup ciclic G. al grupulutco,rq lur
; Q).
Crr6i* G(Q(.)'8,,, Subgrupului G.. ii corespugtLe
intermocl,iui 511hcolp al corpului Q(u); tie J"un g'radul

corpului Q, peste corpul Q. At,unci 7 :?--)e i^' grad'ul

corpului Q(a) peste Qn este e ('tezi.teorema 1 S I-'III)'
C"'"r"*""t" i e-Q(e) aiarline corpului Q, dacd' gi numai
dac[, atu : a.
S5, fixflm clivizorul o a 1ui P - 1, atunci baza
E0:' ' '
. . .) €o-2 o Putem imP[r,ti ln e gruPe

{.r, .r, , . ., ,rt-rt"},. . ., {u"*.r, ez"-tt' ' ', er"-r}

cite / elemente din bazfl in fiecare grupi,,aqa feIgrupS' lncit
autoinortismul s' transformi, o r[d[cini dintr-o
inir:o-reaecin[ conjugatd, din aceeaqi grupfl' SL notim cu
t-r
i eieli:eo *e"au +...+ e$-ur+t'i:0,7,"'re-7'
L: j-0

Suma 1, a ri,cl5,cinilor dintr-o grupi este invaliant5'

fafa de s" deci \1" : r,, si atunci.1, e Q"l curlt numdrul ele-
,rriot.to, Ii esl; c qi bl-e sint liniar'^independente (deoa-
rece elomentele er, tr' :0, ...t ? - 2 sint ltnlar lndepen-
d.ente) atunci ele formeazFt, haza in Q"'
Dacd, punem yl : 1o atunci 1l Q, reu,iriltd'
-0(rr)
c nt : -cum 0-l at'unci m '-1e,-cd'
extinalerea 8". Oace LQQ):
Fie /(X) e Ql-Xl polinomul minimal al 1ui z1 ; deoareco
din d.efiirilia olementolor -eo, rezult5, ci I, . I" . at'uncr
;. sint riddcini ale aceluiaqi polinom / ,si deci acest
pbUrrom are cel pu!,in e rdcldcini distincle' Cum .gradul
esto dl urmeaz5' cd' m' ),- e d'eci 'ttl : a $i 0' :
iolinomului
: 0(r).
Elementele '4r se numesc perioaclele gaussiene qi orice
perioadS, gaussian[, se exprimd,-ca un polinom peste corpul
-numereioi
ralionale de porioada r;0.
S[ d.escompunem numd,rul p - ! ln factori fiecare -primi
nu neapd,rat dif6rili p - L : 8t' 1zt. . 't 9,. Pentru
8-c.4? 1"1-3
rlivizor 0t: eb...8, i - 1, ...,ssi, not5,nl cu0, :Q"uqi
Qtor : Q atlunci oblinem seria

Q : Q,o, C 0rrr c" "c 0,r-r,C Qt,r :0(t)

ln care grad.ul lui Q,,, peste Q,,-r) este egal cu q, qi este
un numflr prim. DacL ao este rid[cina unei ecualii ire-
d.uctibile d.e grad.ul q, peste corpul Qru-rr atunci Q,,r:Q1, 1y(an)
qi apoi 0(u) : Q@u.., a,). Rezolvarea ecua,tiei d.ivizflrii
6ercului ln p p[r!,i revine Ia rezoharea a s ecualii de
grad prim respectiv Qt;. . . t 9,.
Dacd, p
- 1 : 2"' atlTnci rezolvarea ecualiei diviz5,rii
cercului ln p pirli egale se face prin rad"ioali p[tratici'
Cum orice rad.ical pfll,ratic se poate construi cu rigla qi
compasul atunci un cerc se poate implrli in pdr,ti egale
cu rigla qi compasul dacd, P : 2''' 17.
DEFINITIA 4. Extinderea L a corpului 1{ se numeqte
pitagoreicS, dacil lL ) Kl : 2".
- Orice element din Z se numeqte pitagoreic peste 11.
Daod, extinderea -t a corpului K este pitagoreicS, atunci
pentru orice * e -t polinomul sdu minimal peste K ate
i5d.Acinile exprimabile prin radioali pd,tratici.
Orice corp intermediar subcorp aI unei extinderi
pitagoreice este 1nc5, corp pil,agoreic.
TnonBrta 11. Orice extindere pitagoreicd Z a corpu-
lui -K poate fi acoperit5, cu o extind.ere L normald, finitd,
pitagoreicL.
DEMoNSTRa'.rlu. Fie lL;Kl:2". Sd, ralion5,m prin
incluclie asupra indicelui za. Teorema este banal5 pentru
't'L :0 d.eoarece I' : L : K. Sd, presupunem teorema
clemonstrati, pentru 2"-1. Orice extind.ere pitagoreic5,
peste 1( de gradul 2" este de ftlrma Jfl(a) uncle .E este e^x-
tindere pitagoreici de grad,ul 2'-1 peste If iar a astfel
lnclt a2 e .U. Corpul -E pri+ ipotezi, se poate acoperi _cu yn
corp norrnal pitagoreic E. Polinomul rninimal al ele-
*.itrlri o, e-E tlina flx) e rtlx). uum E oste corp
normal ln E se g5,sesc toate r5diciqile polinomului /. f ie
g(X) : /(X,) atunci g(a.) : 0. tr'ie L corpul de descom-
punere a polinomului g, atunci ll este extind.ere normali,
i, corpulni'It qi -E c E" aL. Cum -P(a) : L, at'unci L cT.

114
Dac6 9r,. . ., p. sint ril44cinile . polinomului "f atunci
du"a y?a p,, r k i, --1m, T,:E (!t...-;-, \*) qi deci Z
este extindeie piiagoreicd a corpului -Il'
TsoRpMe 12. Tie .f(X) e KLXl un po-lino-m ireductihil
Trestc corpul K, rdcllcinr' a- :r' polinonrulrti / elle
pilagu;
i'eilI rluch grtrlrtl corpuhr! rle descompuncl'e I polln()n)llllll J
pesl e corpul -I( csle o putere a lui 2.

DEMoNSTRATIE. Corpul d-e descompunere aI- polino-

mului / este corp normal. trac5, cr este pttagoratca atunc-I
cum d, aparline corpului s5,u de descornpllllere l, lnseemruL
ci, * se'exprimil prin radicali piltratit'i..l'estq.corlui -/('
Dup[ teordma. O .! Z IV toate r[ddcinilegrlriul polinomrthu,./
se exl)rrma prrn radicali lalral ici ;i dct'i l-1.' : hI

este hc fordra 2". Gratliil polinomului ^f, peste I{, este

de forma 2'.
Rezult[ cd, r5,d.6cini1e polinoamelor de grad' 2" sint
constructibile cu rigla qi compasul.

$ 3. Tcoria lui Galois Penlru inelc

Teorema fundamental5 a lui Galois a dat naqtere unor

Eeneralizdri fie in sensul extind.erilor de grad. infinit fie
Inlocuinrl structurile de corp cu structuri de inele'
I'i" Z- un inel, B un sribinel al siu \B C A)-qi G un
grup de automorfisme a lui -4. Grupul 11 este subgrup al
lruiului G aI automorfismelor inelului -4'
Elementul a e A se numeqte Hlittaarianl tLac5' oricare
ar fi s e EI, a' : a. Multimea elementelor din--4, \-inva;
riante Ie vom nota prin A(G, H). Automorlismul s eG
iiti n-outomorfism ddcil oricari: ar'fi b e B,-b.' : b: adic[
c1aci, invariazi, elementele inelului B. Mullimea B'auto'
morfismelor o vom nota Prin G(A; B).
Mullimea elementelor A(G; -I1) este subinel ln inelul
A ia,t G(A; B) este grup c1e automorfisrne subgrup B) .?1
grupului'e. $iicapl6 H '> A(G; rr) .qi .P ---?Vi
5lrrf d.escrescit6are'in raport cu inchrziunile adicfl' d'acd'
irsnratunci A(G; Hrj)AG) Hz) qidac5, BrcB,
115
atunci G(A; Br) ) G(A, Br) qi do ^asemenea G(A; A(G;
H)) : H qi A(G ; G(A ) B)) : B. In clefinit'iv
A(G ; G(A; A(G , H))) : A(G; E)
qi
G(A; a(G; G(A; B))) :G(A; B).
Pentru simplificarea scrierii, pi,strlnd. grupul G qi inelul4
fixe, vom -nota I(H): A(G; H) qi G(B):G(A' B).
Belaliile de mai lnainte devin
J(G(I(H))) : I(H) qi G(I(G(B))) : G(B).
DEFINITIA 1. Grupul G(A; B) se numeqte grupul lui
Galois al inelului ,4 peste inelu1 B. Adesea, se spune c5,
B este subi,nel,ul lui Gatois ln inelul -4 pentru subgrupui
asociat H c G(.A, B), dacd, B : I(H).
S[ presupunem cd, inelu] ,4 este inel cu unitate $i cd,
unitateai apailine suhinelului B. in inelul -4 si consi-
d.eri'm stru-ctura sa de semigrup multiplicativ qi si notdm
cu O centrul inelului ,4 qi cu C cetfiralizatorul subine-
iului B. C este mullimea elementelor permutahile cu ele-
mentele d"in B. Evident cra C o qi c5, C poate fi privit
=
ca algebrfi peste inelul comutativ O.
Dacd' a e -4 este element regulat, ad.icd, inversabil in .4,
atunci dacd notim cu f- automorfismul interior il -->
"> a,fia-rt f" eG(B) pentiil orice element inversabil ct'

din C.
Dac5, considerdm cazul tn care centralizatorul C nu
este generat c1e elementele sale inversabile, atunci sub-
aigetria lui 0 formati cu elementele inversabile C' este
inclusd, strict ln Cl qi C' : {>, &pr; d1 e @, co e C, cr
element regulat).
DEFINITIA 2. Subalgebra C' peste O generat5, de
elementele regulate c pentru care
/" e 11 se numeqte algebra
grupului H. Dacil pentru orice c' e C', f, eH atunci
grupul -H se numeqte -l[-grup.
Din consideraliile precedente rezult5, c5 orico grup
Galois este lf.grup.

116
 Sd, considerd,m tn inolul /
structura sa de grup ad'itiv
(A, +\ fio s un automorfismaI inelului 'A, atunci s este
un'endomorfism aI gruPului iar
GA : {?,n(o,) 1 s, eG, ao e A}

este un inel.
Sd, prosupunem dat acum un corp..A., 7 un spaliu
vectorial-pest6 I qi Z inelul aplicaliilor liniare a spa{iqlur
vectoriat 7 m A. Yom-considera 1n loc*l inelului .4
inelul l. "o"prl
DEFINITIA 3. Grupui d.e automorfisme G al inehrlui -t
se numegte F-grup dacd qi numai dacd,
i) G este I-g::rip ;
ii) G este de ordin Prim filit;
iii) algebra C'(G) este simPl6.
TsoReMA. (Teorema fund-amenta16 a lui Galois)'
Fie G un /-grup'de automorfisme a inolului 4-Ui A : J(G)
snbinolul eienientelor G-invariante. Fie $\ mulfimea
subinelelor }ui -Q. care conlin pe '4 qi au centralizatortr
simnli in I si tie {r2\ mritirrfoa -F-subgrupurilor ]ui G'
Atulci lntre iG) $i lr2) exisi[ o coresponder[5' biunivoca
care lntr.un sin ( esl e def initd, prin (p -> I ('p) iar in celd la tt
sens G->Q(G), untle 4.(G) est'e grupul Galois al inelului I
-"1fentru "teoiemei
post* A. derdonstralia vezi d'e exemplu
$ 8, Cap. II).
 Bibliografie
1. Ar L ir E. Modern Higher Algebra Galois theorg. Notes by Albert
A. Blank. Summer 1947, New-Yorh Llniversity, Courant Institute
of nlaLh. Sciences.
2. Bar bilian Dan, G,LLtlttLri crt operalori. Iid. Acad. R.S.R., Bucu-
regLi,1960.
3. Barbilian Dan, 'f.eoriu Galois IiLo, 1948.
4. B o u r b a li i, N., AlgDbre, Clrup. I, -Curs
Ilermann, Paris, 1958.
5. Bonrbaki N., Algibre,Chap. II, Flermann, Paris, 1947.
6. Bourbairi N., Algibre-Liure II, Clmp. IY-Y-VI, Hermann,
Paris,1958.
7. v a 1l e y, C., L'arithmetique dans les alglbres des matt'ices.
Chc
Actual. Sci. Ind. nr. 323, Paris.
8. Galburd Gh., Corpuri de funclii algebrice ;i uarietdli algebrice
Ed. Acad. R.S.R. Bucure$ti, 1961.
9. Jacobson N., Slruclale of rings. Amer. NIaLh. Soc. Providence,
1 956.
10. I{ u r oq, A. G., T'eoria grupurllor. Ed. tehnic6, Bucureqti, 1959
11. Iloisil Gr. C. Acad., Introducere in algebrd, I, Inele ;i ideale,
uol. I. Ed,. Acad. R.S.R., 195,1.
!2. Zariski O. and SamueI P., Comutatiue algebra, uol. 1. D. Van
Nostrand Company Toronto - I,ondon, New-York, 1958.
13. II o c r rr r,1 H o s NI. -NI. Teopun l'urlga. l'oc-lta-Sua-r:arBl4'r' -
Mocnna, 1963,
11. err,orunnoneAufi 0,xeil,eH,mapu,oil, Mq,rne,\rantutilt,, IlAnee6pa - Eoc-ut-
rcri-reop-JrrlT - M0ctrua, 1951.
 Il,edactor resPonsBbil : LINA IICO$
Tehnoredaptor : ELENA GERI
Coperts : ALE].AIrDB,U BANU
Dat lq crles 24.01.1968. Bun de tipqr 03,06.1968' Apd'ru.t
1968, Tirqi 30O0+90. Bro|ate, Elrl,i'e pentt$ tipaLt-na't
c oli cd, i't oriatc 7,25' coti d' c
ii;- i7; ;s; tu;, sao x atti t to.pcnhubibl,iotecile
i;;; i.^o-. ig, littsaa. c. z. ncri 519'4'
2. penl,rtt bibliotecile mici 519'

Tibhrul executst l& lntreOrinderea Poligrafici Informatia

I Bucuregti. Str, Brezolanu tt.23 -2b'
1
Rdpublica S'ocielista nomanie sub ooman'l& 47'

k*
Lei 6

;{