UNIVERSITATEA BABES, -BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ S, I INFORMATICĂ

SPECIALIZAREA MATEMATICĂ

LUCRARE DE LICENT, Ă

REPREZENTĂRI ALE GRUPULUI

SIMETRIC

Conducător s, tiint, ific

Prof. Dr. Andrei Mărcus,

Absolvent
Manolache Matei

2017
1 Introducere
În general, teoria reprezentărilor studiază (formal) modul ı̂n care putem atribui ele-
mentelor unui grup transformările ce prezervă structura unui spat, iu.

2 Reprezentări matriceale s, i caractere ale unui grup

finit
Definit, ie: Dacă A este o mult, ime ??finita?? s, i S(A) este mult, imea tuturor aplicat, iilor
A → A, elementele inversabile relativ la compunerea funct, iilor ( aplicaţiilor ) ale aces-
tei mult, imi sunt acele aplicat, ii care sunt bijective, adică cele care permută elementele
mult, imii A. Vom numi grupul acestor aplicat, ii grupul simteric pe mult, imea A, s, i ı̂l vom
nota ∑(A).

Definit, ie: O reprezentare a unui grup G prin permutări ale mult, imii A este un omomor-
fism de grupuri
T ∶ G → ∑(A)

În continuare, structurile vor fi de dimensiune finită, s, i corpul folosit va fi C.

Permutările pentru mult, imi sunt echivalentul automorfismelor pentru structuri algebrice,
deci :
Definit, ie: Daca V este un spat, iu vectorial (peste C), numesc reprezentare liniară a lui
G ı̂n V un omomorfism
T ∶ G → GL(V ),
unde GL(V ) este grupul liniar general al spat, iului V . Dimensiunea spat, iului vectorial V
este s, i dimensiunea reprezentării.
Fie V un spat, iu liniar de dimensiune n, E = (e1 , ...en ) o bază a acestuia s, i T o
reprezentare a unui grup G ı̂n V . Putem atribui reprezentării liniare T o matrice in-
versabilă. Dacă:

n
(T (g))(ej ) = ∑ (ti,j (g))(ei )
i=1

atunci matricea reprezentării T ı̂n g ∈ G este:

⎛ t1,1 (g) ... t1,n (g) ⎞

⎜ t (g) ... ... ⎟
t(g) = ⎜ 2,1 ⎟
⎜ ... ⎟
⎝tn,1 (g) ... tn,n (g)⎠

În funct, ie de alegerea bazei putem obt, ine alte matrici, adică alte reprezentări matriceale.
Acestea sunt echivalente insă.
Două reprezentări matriceale de dimensiune n, t, u ∶ G → GLn (C) sunt echivalente dacă
există o matrice C de dimensiune n astfel ı̂ncât

1
 t(g) = C −1 u(g)C.
Această matrice corespunde schimbării bazei.
Amintesc că dacă G este un grup finit, iar H un subgrup al său, orice două clase (la
stânga) ale lui H sunt ori identice ori disjuncte. De asemenea, clasele (la stânga) ale lui
H partit, ionează G-ul. Numesc transversală pentru subgrupul H o mult, ime {t1 , ..., tk }
pentru care {t1 H, t2 H, ..., tk H} este o mult, ime completă s, i disjunctă de clase la stânga.
Definit, ie: Fie G un grup, H un subgrup al său, s, i {t1 , t2 , ..., tl } o transversală pen-
tru clasele la stânga ale lui H. Dacă Y este o reprezentare matricială a lui H, atunci
reprezentarea indusă de H lui G este:
−1
⎛Y (t1 gt1 ) Y (t−1
1 gt2 ) ... Y (t−1
1 gtl )⎞
−1 ⎜Y (t−1
2 gt1 ) ... ... Y (t−1
2 gtl )⎟
Y ↑G
H (g) = (Y (ti gtj )) = ⎜ ⎟
⎜ ... ... ... ... ⎟
⎝Y (t−1 gt1 ) ... ... −1
Y (tl gtl )⎠
l

3 Module pentru algebra grupală

Dacă (G, ⋅) este un grup finit de ordin n, CG este spat, iul vectorial generat de G peste
CG, definit ca fiind alcătuit din toate combinat, iile liniare formale :
{c1 g1 + c2 g2 + ... + cn gn }
Adunarea elementelor din CG se face pe componente:
(c1 g1 + c2 g2 + ... + cn gn ) + (d1 g1 + d2 g2 + ... + dn gn ) = (c1 + d1 )g1 + (c2 + d2 )g2 + ... + (cn + dn )gn ,
la fel s, i ı̂nmult, irea cu c ∈ C. Dacă gi gj = gk ı̂n G, putem extinde liniar operat, ia de
ı̂nmult, ire la CG. CG este atunci, ı̂mpreună cu cele 2 operat, ii ment, ionate mai sus, un
inel cu unitate, unitatea fiind aceeas, i cu cea a grupului.

Putem defini s, i o ı̂nmult, ire cu scalari (din G) astfel:

g(c1 g1 + c2 g2 + ... + cn gn ) = c1 (gg1 ) + c2 (gg2 ) + ... + cn (ggn ), ∀g ∈ G
C[G] se numes, te algebra grupală a lui G. Se folosesc paranteze pătrate pentru a se sugera
că e o algebră s, i nu doar un spat, iu vectorial.

Dacă V este un spat, iu vectorial peste K si T ∶ G → GL(V ) o reprezentare a lui G ı̂n

V pot defini peste inelul CG considerat anterior un modul, cu operat, ia externă definită
de:
v(∑ ci gi )) = ∑ ci T (gi )(v)
În general, dacă am o reprezentare ı̂n V a lui G, spun că V este un G-modul.

Invers, dacă am un G-modul V , restrângând mult, imea scalarilor de la CG la C(corp)

ajung la un spat, iu vectorial. În plus, aplicat, ia T ∶ G → GL(V ), g → Tg , unde Tg (v) = gv
este o reprezentare a lui G ı̂n V . Există deci o corespondent, ă bijectivă ı̂ntre reprezentările
lui G ı̂n V si structurile de CG-modul ale lui V .
Pot vedea Tg (v) = gv s, i ca o act, iune a lui G pe V .

2
Definit, ie: Spunem că un grup (G, ⋅) act, ionează pe o mult, ime S, dacă există o operat, ie
G × S → S astfel ı̂ncât:

1. 1s = s, ∀s ∈ S

2. g1 (g2 s) = (g1 g2 )s, ∀g1 , g2 ∈ G, s ∈ S

Pot vedea act, iunea unui grup pe un spat, iu ca pe un mod de a atribui elementelor
unui grup transformări ale unui spat, iu ce ı̂i prezervă structura (condit, ia fiind impusă de
1 s, i 2).
Putem ı̂ntotdeauna să transformăm o mult, ime S pe care G act, ionează ı̂ntr-un G-
modul.
Dacă S = {s1 , s2 , ..., sn }, iau CS ca fiind format din toate combint, iile liniare formale:

{c1 s1 + c2 s2 + ... + cn sn }

Procedând la fel ca pentru algebra grupală, ajung la un G-modul de dimensiune ∣S∣.

Definit, ie: Daca V este un G-modul, un submodul W este un subpatiu care este inchis
sub actiunea lui G, adica w ∈ W ⇒ T (g)(w) ∈ W, ∀g ∈ G, unde T este reprezentarea
asociată G-modulului V .

Un G-modul V se numes, te ireductibil dacă nu are submodule diferite de 0 s, i V .

Definit, ie: Dacă V este un spat, iu vectorial de dimensiune n peste C, o reprezentare a unui
grup G ı̂n V este ireductibilă dacă V cu structura de CG modul indusă de reprezentare
este ireductibil.

Teorema 3.1. Teorema lui Maschke

Dacă G este un grup finit s, i V un G-modul, atunci:

V = W (1) ⊕ W (2) ⊕ ... ⊕ W (3) ,

unde fiecare W (i) este un G-submodul ireductibil al lui V .

Aici ”⊕” se referă la suma directa a subspat, iilor. Dacă U si W sunt subspat, ii, atunci
V = U ⊕ W dacă ∀v ∈ V poate fi scris ı̂n mod unic ca v = u + w ,u ∈ U , v ∈ W . S, tim de
asemenea că dacă am o reprezentare a unui grup G ı̂n spat, iul vectorial V , iar V este suma
directă a spat, iilor U si W , reprezentarea matricială corespunzătoare are forma matricială
:
A(g) 0
X(g) = ( )
0 B(g)

unde A(g) s, i B(g) sunt matricile restrict, iei reprezentării de pe V la subspat, iile U respectiv
W.

3
4 Tabele de caractere
Definit, ie: Dacă am o reprezentare X matricială a unui grup G, caracterul reprezentării
se defines, te ca :
λ(g) = tr(X(g)), unde tr este urma matricii, adică suma elementelor de pe diagonală;
Dacă am un G-modul V , caracterul lui V este caracterul unei reprezentări matriciale
asociate lui V . Se poate arăta ca acesta este bine definit s, i pentru module. S, tiu că dacă
am două reprezentări matriciale echivalente X1 s, i X2 , atunci există o matrice C astfel
ı̂ncât :
X1 (g) = C −1 X2 (g)C
. Dar este cunoscut faptul că:
tr(C −1 X2 (g)C) = tr(X2 ), deci tr(X1 ) = tr(X2 )
Propozit, ia 4.1. Dacă K este o clasă de conjugare a grupului G, iar λ este caracterul
unei reprezentări, atunci g, h ∈ K, λ(g) = λ(h).
Definit, ie: Dacă ψ s, i χ sunt caractere ale unor reprezentări ale unui grup G, atunci:

1
< ψ, χ >= ∑ ψ(g)χ(g (−1) )
∣G∣ g∈G

Teorema 4.2. Dacă ψ s, i χ sunt caractere ireductibile ale lui unui grup G,
< ψ, χ >= δψ,χ
Teorema 4.3. Dacă K si L sunt clase de conjugare ale grupului G, atunci:

∣G∣
∑ χK χL = δK,L
χ ∣K∣
,
unde suma se face după toate caracterele ireductibile λ ale grupului G.
Teorema 4.4. Dacă G este un grup finit, atunci numărul reprezentărilor ireductibile ale
lui G coincide cu numărul claselor sale de conjugare.
Propozit, ia 4.5. Tabelul indexat după clasele de conjugare K1 , K2 , ..., Kl ale unui grup
s, i după caracterele ireductibile χ1 , χ2 , ..., χm ale acestuia se numes, te tabelul de caractere.
În pozit, ia (i, j) voi avea valoarea caracterului χi pe clasa de conjugare Kj .
r K1 K2 ... Kl
χ1 ...
χ2 ...
... ... ...
...
χm ...

4
5 Grupul simetric Sn
Mult, imea ∑({1, 2, ..., n}) se numes, te mult, imea permutărilor de ordin n. Împreună cu
compunerea normală a funct, iilor această mult, ime este un grup. Putem reprezenta o
permutare, adică o funct, ie bijectivă din acest grup astfel:

1 2 3 ... n
π=( )
π(1) π(2) π(3) ... π(n)

Pentru comoditate s, i eficient, ă, putem renunt, a la prima linie, rămânând cu:

π = (π(1), π(2), π(3), ..., π(n))

O altă modalitate de a reprezenta permutările este folsindu-ne de cicluri. Sn este un grup

finit, as, a că oricare ar fi i din {1, 2, ..., n} trebuie să existe un p astfel ı̂ncât π p (i) = i.
Numim atunci (i, π(i), π 2 (i), π 3 (i), ..., π p−1 (i)) un ciclu de lungime p.

Exemple: Permutarea de ordin 4, dată prin:

π(1) = 2, π(2) = 3, π(3) = 1, π(4) = 4

poate fi scrisă ca:

1 2 3 4
( )
2 3 1 4

sau, folosindu-ne de cicluri:

(1, 2, 3)(4)

Permutările din Sn sunt generate de un grup mai mic de permutări numite transpozit, ii.
Transpozit, iile sunt acele permutări unde f (i) = j, f (j) = i cu i s, i j fixat, i ı̂ntre 1 s, i n
si f (k) = k, ∀k ∈ {1, 2, ..., n} ∖ {i, j}. Această transpozit, ie se notează (i, j). Mult, imea
{(1, 2), (2, 3), (3, 4), ..., (n − 1, n)} generează Sn , deci orice permutare poate fi scrisă ca o
compunere de transpozit, ii. Dacă π = τ1 τ2 ...τk , unde τi sunt transpozit, ii, semnul lui π este
sgn(π) = (−1)k .

Exemple: Permutarea anterioara poate fi descompusă ı̂n cicluri astfel:

π = (1, 2) ○ (2, 3) = (1, 3) ○ (2, 1)

Observăm că există deci mai multe descompuneri ale aceleias, i permutări. Totus, i, funct, ia
sgn ı̂s, i păstrează valoarea in exemplul anterior : sgn(π) = 1.

Amintesc s, i căWAAAAAAAAAAAA clasele de conjugare ale grupului Sn sunt deter-

minate de tipurile de cicluri posibile. Într-adevăr este us, or de arătat că dacă π este o
permutare, iar tipurile ei de cicluri sunt (λ1 , λ2 , ..., λl ), atunci permutarea σπσ −1 va avea
aceleas, i tipuri de cicluri, ∀σ ∈ Sn . O consecint, ă folositoare acestui lucru este că s, i inversa
unei permutări are acelasi tip de cicluri ca permutarea.

5
6 Tablouri s, i subgrupuri Young
Definit, ie: O diagramă Ferrer de forma λ = (λ1 , λ2 , ..., λk ) este un tablou având k rânduri,
pe fiecare rând i având λi pătrate.

De exemplu, pentru partit, iile (4, 3, 2, 1) s, i (5, 2, 2, 1) a lui S10 , diagramele Ferrer core-
spunzătoare sunt:

, respectiv

Definit, ie: Un tablou Young de formă λ este o diagramă Ferrer de formă λ, ı̂n care scriu
ı̂n pătrate numere de la 1 la n ı̂n mod bijectiv.

Pentru partit, ia anterioară (4, 3, 2, 1), două tablouri Young posibile sunt:

1 3 5 7 , 2 3 5 8
2 4 6 1 10 6
8 9 7 9
10 4

iar pentru (5, 2, 2, 1):

1 3 5 7 2 , 2 3 5 8 1
4 6 4 6
8 9 7 9
10 10

Definit, ie: Două λ-tablouri t1 , t2 sunt echivalente, t1 ∼ t2 , dacă rândurile corespondente

cont, in aceleas, i numere. Atunci un λ-tabloid este:
{t} = {t1 λ-tablou Young ∣t1 ∼ t}

De exemplu,

1 3 5 7 2 ∼ 7 2 5 3 1  2 3 5 7 1
4 6 4 6 4 9
8 9 9 8 8 6
10 10 10

Dacă consider S3 , s, i λ = (2, 1), atunci am, de exemplu, λ-tabloidul:

1 2 ={ 1 2 , 2 1 }
3 3 3

6
Definit, ie: Dacă λ este o partit, ie a lui n, atunci
M λ = C{{t1 }, {t2 }..., {tk }},
unde t1 , t2 , ..., tk e o listă completă de λ-tabloide, este o reprezentare, s, i este numit
modulul permutărilor corespunzător lui λ.

Dacă am o permutare σ ∈ Sn , ea act, ionează asupra unui tablou t ı̂n mod normal,
permutând elementele. Dacă iau σ = (1, 4, 8) ∈ S10 , atunci:

(1, 4, 8) 1 3 5 7 2 = 4 3 5 7 2
4 6 8 6
8 9 1 9
10 10

Această act, iune o putem prelungi la tabloide, astfel obt, inând G-modulul M λ .
Dacă consider de exemplu, pentru Sn partit, ia (n), singurul tabloid corespunzător este:

1 2 3 ... n

O permutare π ∈ Sn fixează acest tabloid. Dacă t este un tablou din tabloidul anterior,

πt ∈ 1 2 3 ... n ,
deci: π{t} = {t}
Deci act, iunea grupului Sn pe modulul M (n) este cea trivială, as, a că reprezentarea core-
spunzătoare acestui modul este cea trivială, ce trimite orice element al grupului ı̂n ma-
tricea (1). Aceasta este ireductibilă, având dimensiunea 1.

n!
Propozit, ia 6.1. dimM λ = λ1 ,λ2 ,...,λk

Definit, ie: Dacă λ = (λ1 , ..., λl ) s, i µ = (µ1 , ..., µp ) sunt două compozit, ii ale lui n (∑i λi = n,
∑i µi = n, λi , µi sunt numere naturale ), λ domină µ, µ E λ, dacă:
λ1 + ... + λi ≥ µ1 + ... + µi
pentru orice i. Dacă ı̂ntr-o parte sau ı̂n alta nu am termenul de rang i, ı̂l consider a fi 0.

Aceasta este o relat, ie part, ială de ordine pe mult, imea compozit, iilor lui n, s, i va fi s, i pe
mult, imea partit, iilor lui n.
De exemplu, (1, 1, 7) E (1, 2, 6) pentru că
1≤1
1+1≤1+2
1+1+7≤1+2+6
Propozit, ia 6.2. Dacă tλ s, i sµ sunt tablouri de formă λ, respectiv µ, unde λ s, i µ sunt
partit, ii, s, i pentru fiecare i, elementele de pe rândul i din sµ sunt pe coloane diferite ı̂n tλ ,
atunci λ E µ.

7
Definit, ie: Dacă λ = (λ1 , λ2 , ..., λk ) este o partit, ie a lui n, atunci subgrupul Young core-
spunzător este

Sλ = S{1,2,...,λ1 } × S{λ1 +1,λ1 +2,...,λ1 +λ2 } × ... × S{n−λk +1,n−λk +2,...,n}

În general,

S(λ1 ,λ2 ,...,λk ) ≃ Sλ1 × Sλ2 × ... × Sλk

Putem vedea S λ ca fiind modelat de tabloidul:

1 2 ... λ1
λ1 + 1
λ1 + 2 ... λ1 + λ2
{tλ } = ...
...
n-λk + 1 ... n
Teorema 6.3. Fie λ o partit, ie a lui n s, i modulul Young corespunzător Sλ s, i tabloidul
{tλ } considerat anterior. Atunci V λ = CSn Sλ s, i M λ sunt izomorfe ca Sn -module.

7 Module Specht
Observăm că permutările care fixează un tabloid (σ{t} = {t}), sunt cele care permută
elementele de pe rănduri intre ele. Aceste permutări formează un subgrup ı̂n Sn , notat
Rt . La fel, putem considera s, i permutările Ct care nu schimbă elementele de pe coloane.
De exemplu, dacă λ = (5, 2, 2, 1) s, i

t= 1 3 5 7 2
4 6
8 9
10

,atunci

Rt = ∑{1,3,5,7,2} × ∑{4,6} × ∑{8,9} × ∑{10} , Ct = ∑{1,4,8,10} × ∑{3,6,9} × ∑{5} × ∑{7} × ∑{2} .

În acest caz, clasa de echivalent, ă definită de un tablou {t} (tabloidul), poate fi exprimată
ca:

{t} = Rt t

Definit, ie: Dacă t este un tablou, atunci politabloidul et asociat este:

et = ∑ sgn(σ)σ{t}
σ∈Ct

De exemplu, dacă iau partit, ia (3, 3) a lui S6 , s, i tabloul

8
 t= 1 3 5 ,
2 4 6

atunci Ct = ∑{1,2} × ∑{3,4} × ∑{5.6} , iar politabloidul corespunzător:

et = 1 3 5 − 1 3 6 + 1 4 5 − 1 4 6 − 2 3 5 + 2 3 6 −
2 4 6 2 4 5 2 3 6 2 3 5 1 4 6 1 4 5

− 2 4 5 + 2 4 6
1 3 6 1 3 5

Definit, ie: Dacă λ este o partit, ie a lui n, atunci modulul Specht S λ este definit ca
submodulul lui M λ generat de politabloidele et , cu t un λ-tablou.

Teorema 7.1. Teorema submodulului

Modulele Specht {S λ ∣λ este o partit, ie a lui n} formează o listă completă de module ire-
ductibile ale lui Sn .

8 Reprezentări ireductibile ale lui Sn

Putem observa că politabloidele nu sunt independente, s, i pentru a ajunge la matrici
corespunzătoare modulelor sau la caractere avem nevoie de o bază pentru modulele Specht
S λ.

Definit, ie: Un tablou t este standard, dacă cifrele de pe rânduri s, i coloane sunt ı̂n ordine
crescătoare. În acest caz numim s, i tabloidul s, i politabloidul corespunzător lui t standard.

Definit, ie: Dacă {t} este un tabloid, cu forma dată de partit, ia λ, pot considera pentru
fiecare i, 1 ≤ i ≤ n:

{ti } = tabloidul format din toate elementele ≤ i

s, i λi = compozit, ia lui n care dă forma lui {ti }

Dacă µi E λi , pentru tot, i indicii i, atunci {s} E {t}, unde {s} are forma µ s, i {t} are forma
λ.

Propozit, ia 8.1. Dacă k < l s, i k apare ı̂ntr-un rând mai jos decât apare l ı̂n {t}, atunci:

{t} E (k, l){t}.

Propozit, ia 8.2. Dacă t este un tablou standard, s, i tabloidul {s} apare ı̂n politabloidul
et , atunci {s} E {t}.

Propozit, ia 8.3. Fie politabloidele v1 , v2 , ..., vn ∈ M µ . Dacă putem alege pentru fiecare vi
un tabloid {ti } astfel ı̂ncât:

1.{ti } este maxim ı̂n vi

2.{ti } sunt distincte

9
Atunci v1 , v2 , ..., vn sunt liniar independent, i.
Demonstrat, ie Pot să rearanjez vectorii astfel ı̂ncât {t1 } să fie maxim ı̂ntre {ti }.
Condit, iile 1 s, i 2 ne asigură că {t1 } nu va apărea decât ı̂n v1 ( dacă {t1 } ∈ vi , atunci {t1 } E
{ti }, ceea ce contrazice modul ı̂n care am rearanjat). Atunci, pentru orice combinat, ie
liniară:
c1 v1 + c2 v2 + ... + cn vn
c = 1 va trebui să fie 0. {t1 } aparând doar in v1 , nu există nicio altă posibilitate de a-l
elimina. Continuând inductiv s, i alegând al doilea vector astfel ı̂ncât {t2 } să fie maxim
ı̂ntre {ti }, i ≥ 2, ajung ı̂n final la concluzia că tot, i coeficient, ii ci trebuie să fie 0, adică
vectorii v1 , v2 , ..., vn sunt liniari independent, i.
Tabloidele sunt obt, inute permutând elementele de pe rı̂nduri. Putem defini o clasă
de echivalent, ă s, i permutând elementele pe coloane.
[t] = Ct t
Asta ı̂mi dă s, i o nouă definit, ie a dominant, ei, ı̂nlocuind rândurile cu coloane ı̂n definit, ia
dominant, ei pentru tabloide, iar propozit, ia 8.1. devine atunci:
Propozit, ia 8.4. Dacă k < l s, i k apare ı̂ntr-o coloana cu indice mai mic decât cea ı̂n care
apare l ı̂n [t], atunci: [t] < (k, l)[t]
Propozit, ia 8.5. Mult, imea:
{et ∶ t este un λ-tablou standard }
este liniar independentă. Demonstrat, ie Din propozit, ia 8.1. s, tiu că {t} este maxim ı̂n
et . Tabloidele standard {t} sunt evident distincte. Pot aplica atunci propozit, ia 8.2.,
concluzionănd că mult, imea mea este liniar independentă.
Teorema 8.6. Mult, imea:
{et ∶ t este un λ-tablou standard }
este o bază pentru modulul Specht S λ .
Pentru a demonstra că această mult, ime generează modulul S λ trebuie să aratăm ca
putem scrie orice politabloid ca o combinat, ie liniară de politabloide standard. Pentru
aceasta introducem elementele Garnir.

Definit, ie: Dacă am două mult, imi disjuncte de numere naturale A s, i B, aleg permutările
π astfel ı̂ncât:

∑(A ∪ B) = ⊎ π(∑(A) × ∑(B))

π

Atunci elementul Garnir corespunzător este:

gA,B = ∑ sgn(π)π
π
.

10
Definit, ie: Dacă t este un tablou, A s, i B submult, imile corespunzătoare coloanelor j s, i
j + 1 ale tabloului t, atunci elementul Garnir asociat este:

gA,B = ∑ sgn(π)π
π

unde permutările π au fost alese astfel ı̂ncât elementele mult, imii A ∪ B sunt ı̂n ordine
crescătoare pe coloanele lui πt.

În general, aleg mult, imile A s, i B, astfel ı̂ncât mult, imea A să cont, ină elementele de
pe coloana j, de sub elementul ti,j , iar mult, imea B să cont, ină elementele de deasupra lui
ti,j+1 .
Propozit, ia 8.7. Continuând cu notat, ia din definit, ia anterioară, dacă ∣A ∪ B∣ este mai
mare ca numărul de elemente de pe coloana j a tabloului t, atunci gA,B et = 0.
Putem acum deomsntra Propozit, ia 8.4.
Demonstrat, ie Fie un tablou t. Pot presupune că elementele de pe coloanele lui t sunt ı̂n
ordine crescătoare. Altfel, ar exista o permutare π astfel ı̂ncât s = πt ar avea elementele
de pe coloane ı̂n ordine crescătoare.
es = eπt = πet = sgn(π)et
et este deci o combinat, ie de politabloide standard, oricând este s, i s.
Mult, imea part, ial ordonată a tabloidelor cu permutări pe coloane are un element maxim
[t0 ], cel obt, inut aranjând elementele de la 1 la n ı̂ncepând cu 1 pe colt, ul din stânga sus,
s, i continuând ı̂n ordine crescătoare pe coloane. Acesta este un tablou standard, deci et0
este o combinat, ie de politabloide standard.
Presupunem acum inductiv că dacă luăm un tabloid pe coloane [t], atunci pentru orice
s, cu [s] > [t], es este o combinat, ie de politabloide standard. Fie acum un tablou t. Dacă
t este standard, nu avem ce demonstra. Dacă nu este standard, există pe un rând i două
elemente, fie ele ai s, i bi astfel ı̂ncât ai > bi .
a1 b1
a2 b2
...
ai > bi
...
aq bq
...
ap
S, tiu de asemenea că ap > ...aq > ...ai > bi > bi−1 > ... > b1 . Iau acum elementul garnir
asociat mult, imilor A = {ap , ..., ai } s, i B = {b1 , ..., bi }, fie el gA,B = ∑π sgn(π)π. Folosind
propozit, ia 8.8. pot scrie:
et = − ∑π≠e sgn(π)eπt
Modul ı̂n care am ales permutările π pentru elementul garnir garantează că elementele de
pe coloane vor fi ı̂n continuare ı̂n ordine crescătoare ı̂n π{t} s, i că bi > ai . Acum, folosind
propozit, ia 8.4. văd că ∀k, l ∈ {1, ..., p} [t] E (k, l)[t]. Dar permutările π din suma de mai

11
sus act, ionează doar pe elemente din {1, ..., p}, deci sunt compuneri de transpozit, ii (k, l),
cu k, l ∈ {1, ..., p}. Atunci putem scrie că [t] E π[t] = [πt], pentru orice permutare π din
sumă. Dar s, tiu atunci că eπt este o combinat, ie liniară de politabloide standard, deci s, i et
este.
Există moduri prin care putem ajunge la tabelul de caractere al unui grup finit G.
În [3] este prezentat un algoritm care, bazat pe tabla de ı̂nmult, ire a grupului, ajunge la
tabelul de caractere. Având acest tabel, putem trage mai multe concluzii despre grupul
G, ı̂nsă ı̂n general nu putem construi s, i funct, iile/matricile corespunzătoare reprezentărilor
ireductibile. Tablourile Young ne permit ı̂nsă să facem acest lucru.
O să construiesc reprezentările ireductibile ale lui S5 , dorind sa văd s, i cum arată
matricile corespunzătoare. Clasele de conjugare ale lui S5 pot fi descrise cu ajutorul
partit, iilor:
(1, 1, 1, 1, 1), (2, 1, 1, 1), (2, 2, 1), (3, 1, 1), (3, 2), (4, 1), (5)
Pentru partit, ia (5), am văzut anterior că avem reprezentarea trivială de grad 1, care este
ireductibilă. Dacă mă uit la partit, ia (1, 1, 1, 1, 1), singurul tablou standard corespunzător
ei este:
1
2
3
4
5

În acest caz, Ct = Sn , iar politabloidul asociat este:

e = ∑ sgn(σ)σ{t}
σ∈Sn

Dacă iau o transpozit, ie (i,i+1):

(i, i+1)e = (i, i+1) ∑ sgn(σ)σ{t} = ∑ −sgn((i, i+1)σ)(i, i+1)σ{t} = − ∑ sgn(σ)σ{t}

σ∈Sn σ∈Sn σ∈Sn

Dacă iau un 3-ciclu (i, j, k):

(i, j, k)e = (i, k)(i, j)e = (i, k)(−e) = e

În general:

πe = sgn(π)e

12
deci reprezentarea corespunzătoare este sgn, s, i ea ireductibilă având gradul 1.
Pentru partit, ia (4, 1) voi avea tablourile standard:

t1 = 1 3 4 5 ,t = 1
2
2 4 5 ,
2 3

t3 = 1 2 3 5 ,t = 1
4
2 3 4
4 5

Ele generează politabloidele:

e1 = 1 3 4 5 − 2 3 4 5 ;e = 1
2
2 4 5 − 3 2 4 5 ;
2 1 3 1

e3 = 1 2 3 5 − 4 2 3 5 ;e = 1
4
2 3 4 − 5 2 3 4 .
4 1 5 1

Vedem că tabloidele cont, inute sunt definite de cifra de pe al 2-lea rând, deci putem
simplifica scrierea astfel:
e1 = {t2 } − {t1 }; e2 = {t3 } − {t1 }; e3 = {t4 } − {t1 }; e4 = {t5 } − {t1 }.
Pentru a ajunge la matrici, ne uităm la act, iunea transpozit, iilor pe această bază({e1 , e2 , e3 , e4 }).
Pentru transpozit, ia (1, 2), de exemplu, vedem:

(1, 2)e1 = 2 3 4 5 − 1 3 4 5 = −e ;
1
1 2

(1, 2)e2 = 2 1 4 5 − 3 1 4 5 = 1 2 4 5 − 1 3 4 5 =e −e ;
2 1
3 2 3 2

(1, 2)e3 = 2 1 3 5 − 4 1 3 5 = 1 2 3 5 − 1 3 4 5 =e −e ;
3 1
4 2 4 2

(1, 2)e4 = 2 1 3 4 − 5 1 3 4 = 1 2 3 4 − 1 3 4 5 =e −e ;
4 1
5 2 5 2

Putem scrie atunci matricea transpozit, iei (1, 2) prin reprezentarea atribuită partit, iei
(4, 1) astfel:

⎛−1 −1 −1 −1⎞
⎜0 1 0 0⎟
(1, 2) → ⎜ ⎟
⎜0 0 1 0⎟
⎝0 0 0 1⎠

Luând ı̂n continuare partit, ia (2, 3) obt, inem:

13
(2, 3)e1 = {t3 } − {t1 } = e2 (2, 3)e2 = {t2 } − {t1 } = e1 (2, 3)e1 = {t4 } − {t1 } = e3 (2, 3)e1 = e4

Deci matricea transpozit, iei (2, 3) este:

⎛0 1 0 0⎞
⎜1 0 0 0⎟
(2, 3) → ⎜ ⎟
⎜0 0 1 0⎟
⎝0 0 0 1⎠

La fel obt, inem si matricile pentru (3, 4) s, i (4, 5).

⎛1 0 0 0⎞ ⎛1 0 0 0⎞
⎜0 0 1 0⎟ ⎜0 1 0 0⎟
(3, 4) → ⎜ ⎟ (4, 5) → ⎜ ⎟
⎜0 1 0 0⎟ ⎜0 0 0 1⎟
⎝0 0 0 1⎠ ⎝0 0 1 0⎠
Urma acestor matrici este 2. Deci valoarea caracterului acestei reprezentări pe clasa
de conjugare a ciclurilor de lungime 2 este 2. Pentru a construi tabelul de caractere, ne
uităm la matricile celorlalte tipuri de cicluri. Spre exemplu:

⎛0 1 0 0⎞ ⎛−1 −1 −1 −1⎞ ⎛ 0 1 0 0 ⎞
⎜1 0 0 0⎟ ⎜ 0 1 0 0 ⎟ ⎜−1 −1 −1 −1⎟
(1, 2, 3) = (2, 3)(1, 2) → ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎜0 0 1 0⎟ ⎜ 0 0 1 0 ⎟ ⎜ 0 0 1 0 ⎟
⎝0 0 0 1⎠ ⎝ 0 0 0 1 ⎠ ⎝ 0 0 0 1 ⎠

⎛−1 −1 −1 −1⎞ ⎛1 0 0 0⎞ ⎛−1 −1 −1 −1⎞

⎜ 0 1 0 0 ⎟ ⎜0 0 1 0⎟ ⎜ 0 0 1 0 ⎟
(1, 2)(3, 4) → ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎜ 0 0 1 0 ⎟ ⎜0 1 0 0⎟ ⎜ 0 1 0 0 ⎟
⎝ 0 0 0 1 ⎠ ⎝0 0 0 1⎠ ⎝ 0 0 0 1 ⎠

⎛1 0 0 0⎞ ⎛ 0 1 0 0 ⎞ ⎛ 0 1 0 0 ⎞
⎜0 0 1 0⎟ ⎜−1 −1 −1 −1⎟ ⎜ 0 0 1 0 ⎟
(1, 2, 3, 4) = (3, 4)(1, 2, 3) → ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎜0 1 0 0⎟ ⎜ 0 0 1 0 ⎟ ⎜−1 −1 −1 −1⎟
⎝0 0 0 1⎠ ⎝ 0 0 0 1 ⎠ ⎝ 0 0 0 1 ⎠

⎛1 0 0 0⎞ ⎛ 0 1 0 0 ⎞ ⎛ 0 1 0 0 ⎞
⎜0 1 0 0⎟ ⎜ 0 0 1 0 ⎟ ⎜ 0 0 1 0 ⎟
(1, 2, 3, 4, 5) = (4, 5)(1, 2, 3, 4) → ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎜0 0 0 1⎟ ⎜−1 −1 −1 −1⎟ ⎜ 0 0 0 1 ⎟
⎝0 0 1 0⎠ ⎝ 0 0 0 1 ⎠ ⎝−1 −1 −1 −1⎠

⎛ 0 1 0 0 ⎞ ⎛1 0 0 0⎞ ⎛ 0 1 0 0 ⎞
⎜−1 −1 −1 −1⎟ ⎜0 1 0 0⎟ ⎜−1 −1 −1 −1⎟
(1, 2, 3)(4, 5) → ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟
⎜ 0 0 1 0 ⎟ ⎜0 0 0 1⎟ ⎜ 0 0 0 1 ⎟
⎝ 0 0 0 1 ⎠ ⎝0 0 1 0⎠ ⎝ 0 0 1 0 ⎠

Putem construi acum linia din tabelul de caractere, corespunzătoare acestei reprezentări.
e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
4 2 1 0 0 -1 -1

14
Această reprezentare se numes, te reprezentarea standard. Comepletând s, i cu reprezentările
găsite anterior am:
e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
triv 1 1 1 1 1 1 1
sgn 1 -1 1 1 -1 1 -1
std 4 2 1 0 0 -1 -1

Iau acum partit, ia (3, 2). Tablourile standard pentru această partit, ie sunt:

t1 = 1 2 3 ,t = 1
2
3 5 ,
4 5 2 4

t3 = 1 2 5 ,t = 1
4
3 4
3 4 2 5

t5 = 1 2 4 .
3 5

Acestea generează politabloidele:

e1 = 1 2 3 − 4 2 3 + 4 5 3 − 1 5 3 ;
4 5 1 5 1 2 4 2

Fiindcă e vorba de tabloide, s, i nu contează ordinea numerelor pe rânduri, voi alege să le
scriu ı̂n ordine crescătoare. Deci:

e1 = 1 2 3 − 2 3 4 + 3 4 5 − 1 3 5 ;
4 5 1 5 1 2 2 4

e2 = 1 2 4 − 2 3 4 + 3 4 5 − 1 4 5 ;
3 5 1 5 1 2 2 3

e3 = 1 3 4 − 2 3 4 + 2 4 5 − 1 4 5 ;
2 5 1 5 1 3 2 3

e4 = 1 2 5 − 2 3 5 + 3 4 5 − 1 4 5 ;
3 4 1 4 1 2 2 3

e5 = 1 3 5 − 2 3 5 + 2 4 5 − 1 4 5 ;
2 4 1 4 1 3 2 3

Din nou, voi incerca să simplific această scriere pentru a fi us, or să construiesc matricile
reprezentării. Aceste tabloide sunt descrise de cifrele de pe al 2-lea rând, deci:

15
 e1 = {t4,5 } − {t1,5 } + {t1,2 } − {t2,4 }, e2 = {t3,5 } − {t1,5 } + {t1,2 } − {t2,3 },
e3 = {t2,5 } − {t1,5 } + {t1,3 } − {t2,3 }, e4 = {t3,4 } − {t1,4 } + {t1,2 } − {t2,3 },
e5 = {t2,4 } − {t1,4 } + {t1,3 } − {t2,3 }.

Acum mă uit din nou la act, iunea transpozit, iilor pe această bază.

(1, 2)e1 = 2 1 3 − 1 3 4 + 3 4 5 − 2 3 5 =
4 5 2 5 2 1 1 4

= {t4,5 } − {t2,5 } + {t1,2 } − {t1,4 } = e1 − e3 + e5 ,

(1, 2)e2 = {t3,5 } − {t2,5 } + {t1,2 } − {t1,3 } = e2 − e3 ,
(1, 2)e3 = {t1,5 } − {t2,5 } + {t2,3 } − {t1,3 } = −e3 ,
(1, 2)e4 = {t3,4 } − {t2,4 } + {t1,2 } − {t1,3 } = e4 − e5 ,
(1, 2)e5 = {t1,4 } − {t2,4 } + {t2,3 } − {t1,3 } = −e5 .

Putem scrie deci matricea permutării (1, 2):

⎛1 0 0 0 0⎞
⎜0 1 0 0 0⎟
⎜ ⎟
⎜−1 −1 −1 0 0 ⎟
(1, 2) → ⎜ ⎟
⎜0 0 0 1 0⎟
⎜ ⎟
⎝ 1 0 0 −1 −1⎠

Fac acum calcule asemănătoare s, i pentru (2, 3) s, i (3, 4).

(2, 3)e1 = {t4,5 } − {t1,5 } + {t1,3 } −
(3, 4)e1 = e2 , (3, 4)e2 = e1 ,
{t3,4 } = e1 − e4 + e5 , (2, 3)e2 =
(3, 4)e3 = e3 − e5 , (3, 4)e4 = e4 − e5 ,
e3 , (2, 3)e3 = e2 , (2, 3)e4 = e5 ,
(3, 4)e5 = −e5 .
(2, 3)e5 = e4 .
⎛0 1 0 0 0 ⎞
⎛ 1 0 0 0 0⎞ ⎜1 0 0 0 0 ⎟
⎜ 0 0 1 0 0⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ (3, 4) → ⎜ ⎜ 0 0 1 0 0⎟ ⎟
(2, 3) → ⎜ 0 1 0 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜0 0 0 1 0 ⎟
⎜−1 0 0 0 1⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎝0 0 −1 −1 −1⎠
⎝ 1 0 0 1 0⎠
Observ că urma acestor matrici este 1. Calculez s, i matricile pentru alte permutări,
pentru a afla caracterul pe clasele lor de conjugare.

⎛1 0 0 0 0⎞ ⎛ 0 1 0 0 0⎞
⎜0 0 1 0 0⎟ ⎜ 1 0 0 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
(1, 2)(2, 3) → ⎜−1 −1 −1 0 0 ⎟, (1, 2)(3, 4) → ⎜
⎜ ⎟
⎜−1 −1 −1 0 0⎟,
⎟
⎜−1 0 0 0 1 ⎟ ⎜ 0 0 0 1 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 1 0 0 −1 −1⎠ ⎝ 0 1 1 0 1⎠
⎛ 0 1 −1 −1 −1⎞
⎜0 0 1 0 0⎟
⎜ ⎟
⎜−1 −1 −1 0 0 ⎟
(1, 2)(2, 3)(3, 4) → ⎜ ⎟
⎜ 0 −1 −1 −1 −1⎟
⎜ ⎟
⎝ 0 1 0 −1 0 ⎠

Linia din tabelul de caractere, corespunzătoare acestei reprezentări este:

16
 e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
5 1 -1 1 -1
Dacă notăm această reprezentare cu χ s, i t, inem cont de Teorema 4.2, ar trebui să avem:

1
< χ, χ >= ∑ χ(π)χ(π (−1) ) = 1
∣S5 ∣ π∈S5

S, tim că inversa unei permutări are acelas, i tipuri de cicluri, s, i că ∣S5 ∣ = 5! = 120. Putem
calcula s, i numărul permutărilor din fiecare clasă de conjugare.

e→1
(1, 2) → 10
(1, 2)(3, 4) → 15
(1, 2, 3) → 20
(1, 2, 3, 4) → 30
(1, 2, 3)(4, 5) → 20
(1, 2, 3, 4, 5) → 24

Deci relat, ia anterioară va fi:

1 2 2 2 2 2
120 (5 + 10 ⋅ 1 + 20 ⋅ (−1) + 30 ⋅ (−1) + 15 ⋅ 1 + 24 ⋅ χ ((1, 2, 3, 4, 5)) + 20 ⋅ χ ((1, 2, 3)(4, 5))) = 1,
1
deci 120 (100 + 24 ⋅ χ2 ((1, 2, 3, 4, 5)) + 20 ⋅ χ2 ((1, 2, 3)(4, 5)) = 1

Având ı̂n vedere că matricile obt, inute aveau numai 1 s, i 0, ne as, teptăm ca valoarea
caracterului pe orice clasă de conjugare să fie număr ı̂ntreg. Singura posibilitate atunci
este:

χ((1, 2, 3, 4, 5) = 0 s, i χ2 ((1, 2, 3)(4, 5)) = 1

Pentru a vedea valoarea caracterului pe (1, 2, 3)(4, 5), pot folosi Teorema 4.2. cu această
reprezentare s, i cea trivială.
1
< χ, triv >= ∑ χ(π) ⋅ 1 = 0
∣S5 ∣ π∈S5

adică
1
(5 + 10 ⋅ 1 + 20 ⋅ (−1) + 30 ⋅ (−1) + 15 ⋅ 1 + 24 ⋅ 0 + 20 ⋅ χ((1, 2, 3)(4, 5)) = 0
120
1
(−20 + 20 ⋅ χ((1, 2, 3)(4, 5)) = 0
120
deci
χ((1, 2, 3)(4, 5)) = 1
Putem completa acum tabelul de caractere.

17
 e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
triv 1 1 1 1 1 1 1
sgn 1 -1 1 1 -1 1 -1
std 4 2 1 0 0 -1 -1
χ 5 1 -1 1 -1 0 1

Pentru partit, ia (3, 1, 1) tablourile standard sunt:

t1 = 1 4 5 ,t = 1
2
3 5 ,
2 2
3 4

t3 = 1 3 4 ,t = 1
4
2 5
2 3
5 4

t5 = 1 2 4 ,t = 1
6
2 3
3 4
5 5

Politabloidele generate de acestea sunt:

e1 = 1 4 5 − 1 4 5 + 2 4 5 − 2 4 5 + 3 4 5 − 3 4 5 ;
2 3 3 1 1 2
3 2 1 3 2 1

Fiind vorba de tabloide, nu mă interesează ordinea de pe primul rând, s, i numerele de pe

prima coloană le determină s, i pe celelalte 2 de pe primul rând, as, a că ı̂n continuare voi
scrie:

e1 = 1 − 1 + 2 − 2 + 3 − 3 ;
2 3 3 1 1 2
3 2 1 3 2 1

Fac convent, ia de a pune pe primul rând cel mai mic număr disponibil. Atunci:

e2 = 1 − 1 + 2 − 2 + 3 − 3 ;
2 4 4 1 1 2
4 2 1 4 2 1

e3 = 1 − 1 + + 2 − 2 + 3 − 3 ;
2 5 5 1 1 2
5 2 1 5 2 1

18
 e4 = 1 − 1 + 2 − 2 + 2 − 2 ;
3 4 4 1 1 3
4 3 1 3 3 1

e5 = 1 − 1 + 2 − 2 + 2 − 2 ;
3 5 5 1 1 3
5 3 1 5 3 1

e6 = 1 − 1 + 2 − 2 + 5 − 5 ;
4 5 5 1 1 4
5 4 1 5 4 1

Acum putem vedea us, or că:

(1, 2)e1 = −e1 (1, 2)e2 = −e2 (1, 2)e3 = −e3

Pentru că 1 s, i 2 apar ı̂n primele coloane ale toate tabloidelor din component, a politabloide-
lor, act, iunea transpozit, iei (1, 2) nu va aduce numere noi ı̂n prima coloană. Pentru că ele
sunt 6 ca număr, nu va produce nici altele, ci aceleas, i, schimbând doar semnele. Acum,

(1, 2)e4 = 1 − 1 + 1 − 1 + 1 − 1 = e4 − e2 + e1
3 4 4 2 2 3
4 3 2 4 3 2

(1, 2)e5 = 1 − 1 + 1 − 1 + 1 − 1 = e5 − e3 + e1
3 5 5 2 2 3
5 3 2 5 3 2

(1, 2)e6 = 1 − 1 + 1 − 1 + 1 − 1 = e6 − e3 + e2
4 5 5 2 2 4
5 4 2 5 4 2

deci matricea transpozit, iei (1, 2) va fi:

⎛−1 0 0 1 1 0 ⎞
⎜ 0 −1 0 −1 0 1 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 −1 0 −1 −1⎟
⎜
(1, 2) → ⎜ ⎟
⎟
⎜0 0 0 1 0 0⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 1 0⎟
⎝0 0 0 0 0 1⎠

Pentru (2, 3) s, i (3, 4) este us, or de văzut că:

19
 (2, 3)e1 = −e1 (3, 4)e1 = −e2
(2, 3)e2 = e4 (3, 4)e2 = e1
(2, 3)e3 = e5 (3, 4)e3 = e3
(2, 3)e4 = e2 (3, 4)e4 = −e4
(2, 3)e5 = e3 (3, 4)e5 = e6
(2, 3)e6 = e6 (3, 4)e6 = e5
Deci matricile vor fi:
⎛−1 0 0 0 0 0⎞ ⎛0 1 0 0 0 0⎞
⎜0 0 0 1 0 0⎟ ⎜−1 0 0 0 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 1 0⎟
⎟, (3, 4) → ⎜ 0 0 1 0 0 0⎟
⎜
(2, 3) → ⎜
⎜0 ⎟ ⎜0
⎟
⎜ 1 0 0 0 0⎟ ⎜ 0 0 −1 0 0⎟
⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 0 1 0 0 0⎟ ⎜0 0 0 0 0 1⎟
⎝0 0 0 0 0 1⎠ ⎝0 0 0 0 1 0⎠
Toate aceste matrici au urma 0. Ca să văd valoarea caracterului s, i pe celelalte clase de
conjugare, procedez la fel:
⎛1 1 1 0 0 0 ⎞
⎜0 −1 0 −1 0 1 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 −1 0 −1 −1⎟
(1, 2)(2, 3) → ⎜
⎜0 1 0 0 0 0 ⎟,
⎟
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 1 0 0 0 ⎟
⎝0 0 0 0 0 1 ⎠
⎛ 0 −1 0 −1 0 1 ⎞
⎜−1 −1 −1 0 0 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 −1 0 −1 −1⎟
(3, 4)(1, 2)(2, 3) → ⎜
⎜ 0 −1 0 0 0 0 ⎟,
⎟
⎜ ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 0 1⎟
⎝0 0 1 0 0 0⎠
⎛ 0 −1 0 −1 0 1 ⎞
⎜−1 0 0 1 −1 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 −1 0 −1 −1⎟
⎜
(1, 2)(3, 4) → ⎜ ⎟
⎟
⎜ 0 0 0 −1 0 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 0 1⎟
⎝0 0 0 0 1 0⎠
Am atunci:
e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
6 0 0 -2 0
Folosind din nou Teorema 4.2, pot completa această linie, tabelul meu devenind:
e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
triv 1 1 1 1 1 1 1
sgn 1 -1 1 1 -1 1 -1
std 4 2 1 0 0 -1 -1
χ 5 1 -1 1 -1 0 1
S 6 0 0 -2 0 1 0

20
 Să considerăm acum partit, ia (2, 2, 1). În acest caz, tablourile standard sunt:

t1 = 1 4 ,t = 1
2
3 ,t = 1
3
3 ,t = 1
4
2 ,t = 1
5
2 .
2 5 2 5 2 4 3 5 3 4
3 4 5 4 5

Vedem deja că reprezentarea are dimensiunea 5 ( voi avea 5 politabloide ). Cum aceste
politabloide permută elementele pe coloane, văd că act, iunea transpozit, iei (1, 2), de ex-
emplu, nu va produce tabloide noi ı̂n politabloidele 1, 2 s, i 3, pentru că 1 s, i 2 sunt pe
aceeas, i coloană. Va schimba ı̂nsă semnul politabloidului.
(1, 2)e1 = −e1 ,(1, 2)e2 = −e2 ,(1, 2)e3 = −e3 .
Pentru celelalte două politabloide ı̂nsă nu s, tiu ce se va ı̂ntâmpla. S, tiu ı̂nsă că:
πet = eπt
Deci:

(1, 2)e4 = e(1,2)t4

t = (1, 2)t4 = 2 1
3 5
4

Scriind acum politabloidul asociat acestui tablou (pun elementele pe rı̂nduri ı̂n ordine
crescătoare) obt, in:

(1, 2)e4 = [ 1 2 − 1 3 − 1 4 − 1 2 + 1 3 + 1 4 ]−
3 5 2 5 3 5 4 5 4 5 2 5
4 4 2 3 2 3

−[ 2 5 − 3 5 − 4 5 − 2 5 + 3 5 + 4 5 ]
1 3 1 2 1 3 1 4 1 4 1 2
4 4 2 3 2 3

. Fiecare politabloid va avea 12 tabloide, iar ı̂ntre oricare 2, 4 vor fi comune. În cel de
mai sus, observ că am doar 3 feluri de tabloide, ı̂n funct, ie de elementele de pe prima
coloană. De aici pot trage concluzia că:
(1, 2)e4 = e4 − e2 + e1
Pentru a verfica efectiv acest lucru trebuie ı̂nsă să efectuez calculele, care vor fi lungi.
Mă pot folosi ı̂nsă de elementele Garnir. Pentru tabloul (1, 2)t4 , elementul Garnir core-
spunzător (nu pot alege decât primele 2 coloane) este:

g = (e − (1, 2) − (1, 3, 2) + (1, 4)(4, 3, 2))

21
Folosind acum propozit, ia 8.8 s, tiu că:

ge(1,2)t4 = get = (e − (1, 2) − (1, 3, 2) + (1, 4)(4, 3, 2))et = 0

et = (1, 2)e4 − (1, 3, 2)e4 + (1, 4)(4, 3, 2)et

et = e(1,2)t − e(1,3,2)t + e(1,4)(4,3,2)t
(1, 2)e4 = et = e4 − e2 + e1
exact cum ne as, teptam. La fel:

(1, 2)e5 = e(1,2)t5

t = (1, 2)t5 = 2 1
3 4
5

Elementul Garnir corespunzător este:

g = (e − (1, 2) + (1, 3, 2) + (2, 1, 5, 3))

get = 0
et = (1, 2)et − (1, 3, 2)et − (2, 1, 5, 3)et
et = e5 − e3 + e1 , pentru că (2, 1, 5, 3)t = (4, 5)t1 Deci matricea corespunzătoare permutării
(1, 2) este:

⎛−1 0 0 1 1 ⎞
⎜ 0 −1 0 −1 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 −1 0 −1⎟
(1, 2) → ⎜ ⎟
⎜0 0 0 1 0⎟
⎜ ⎟
⎝0 0 0 0 1⎠

Uitându-mă acum la transpozit, ia (1, 3) văd din nou că nu face decât se schimbe
semnul politabloidelor generate de tablouri cu 1 s, i 3 pe aceeas, i coloană.

(1, 3)e1 = −e1 , (1, 3)e4 = −e4 , (1, 3)e5 = −e5

Acum (1, 3)e2 = e(1,3)t2 s, i

t = (1, 3)t2 = 3 1
2 5
4
s, i elementul Garnir corespunzător este:

g = (e − (1, 3) + (3, 1, 2) + (3, 1)(4, 1))

22
 get = 0
et = (1, 3)et − (3, 1, 2)et − (3, 1)(4, 1)et
et = e(1,3)t − e(3,1,2)t + e(3,1)(4,1)t
deci putem scrie
(1, 3)e2 = e2 − e4 − e1

(1, 3)e3 = e(1,3)t3

t = (1, 3)t3 = 3 1
2 4
5
iar elementul Garnir este:
g = (e − (1, 3) + (3, 1, 2) + (3, 1, 5))
get = 0
et = (1, 3)et − (3, 1, 2)et − (3, 1, 5)et
Folosind rat, ionamentul anterior putem scrie:
et = (1, 3)e3 = e2 − e5 + e1
Deci matricea lui (1, 3) este:
⎛−1 −1 1 0 0 ⎞
⎜0 1 0 0 0⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 1 0 0⎟
(1, 3) → ⎜ ⎟
⎜ 0 −1 0 −1 0 ⎟
⎜ ⎟
⎝ 0 0 −1 0 −1⎠
Ambele matrici au urma -1. Acum
⎛1 1 −1 0 −2⎞
⎜0 −1 0 −1 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 −1 0 −1⎟
(1, 3)(1, 2) → ⎜ ⎟
⎜0 1 0 0 0 ⎟
⎜ ⎟
⎝0 0 1 0 0 ⎠
S, i această matrice are urma -1. Vom completa tabelul de caractere cu linia corespunzătoare
acestei reprezentări ( fie ea n ). Ea poate fi obt, inută ca anterior, determinând mai multe
matrici ale transpozit, iilor, sau folosind proprietăt, ile caracterelor. Avem deci tabelul:
e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
triv 1 1 1 1 1 1 1
sgn 1 -1 1 1 -1 1 -1
std 4 2 1 0 0 -1 -1
χ 5 1 -1 1 -1 0 1
n 5 -1 -1 1 1 0 -1
S 6 0 0 -2 0 1 0

23
 Nu ne rămâne decât o reprezentare: cea corespunzătoare partit, iei (2, 1, 1, 1) ( notez
caracterul cu L). S, tiind numărul elementelor fiecărei clase de conjugare, s, i folosind teo-
rema 4.3, obt, inem s, i ultima linie din tabelul de caractere. Teorema 4.3 se reduce la:
∣G∣
∑ χ2K =
χ ∣K∣
S, tiu că matricea pentru e va avea urma egală cu dimensiunea reprezentării, adică cu
numărul tablourilor standard, care ı̂n acest caz sunt:

t1 = 1 5 ,t = 1
2
4 ,t = 1
3
3 ,t = 1
4
2 .
2 2 2 3
3 3 4 4
4 5 5 5
, deci ı̂n număr de 4.
Pentru clasa transpozit, iilor obt, in:
120
1 + 1 + 4 + 1 + 1 + 0 + x2 =
10
deci x = 2 sau x = −2. Pentru clasa 4-ciclurilor obt, in:
120
4 + x2 =
30
deci caracterul reprezentării pe această clasă este 0. Pentru clasa 5-ciclurilor:
120
4 + x2 =
24
Deci caracterul va fi -1 sau +1. Pentru clasa cu 2-cicluri de lungime 2:
120
1 + 1 + 1 + 1 + 4 + x2 =
15
caracterul pe această clasă va fi deci 0. Pentru 3-cicluri am:
120
5 + x2 =
20
Din nou nu s, tiu dacă caracterul va fi -1 sau 1. S, i pentru permutările cu cicluri de forma
(3, 2) obt, in acelas, i lucru.
Luând acum < L, triv >, din teorema 4.2 s, tiu că acesta va trebui să fie 0. Făcând calculul
obt, in:
1
(4+10⋅L(1, 2)+20⋅L(1, 2, 3)+30⋅0+15⋅0+24⋅L((1, 2, 3, 4, 5))+20⋅L((1, 2, 3)(4, 5))) = 1
120
1
(4 + 10 ⋅ L(1, 2) + 20 ⋅ L(1, 2, 3) + 24 ⋅ L((1, 2, 3, 4, 5)) + 20 ⋅ L((1, 2, 3)(4, 5))) = 0
120
T, inând acum cont s, i de faptul că < L, sgn >= 0, adică:
1
(4 − 10 ⋅ L(1, 2) + 20 ⋅ L(1, 2, 3) + 24 ⋅ L((1, 2, 3, 4, 5)) − 20 ⋅ L((1, 2, 3)(4, 5))) = 0
120
nu ne rămâne decât o singură posibilitate.

24
 e (1,2) (1,2,3) (1,2)(3,4) (1,2,3,4) (1,2,3,4,5) (1,2,3)(4,5)
triv 1 1 1 1 1 1 1
sgn 1 -1 1 1 -1 1 -1
L 4 -2 1 0 0 -1 1
std 4 2 1 0 0 -1 -1
χ 5 1 -1 1 -1 0 1
n 5 -1 -1 1 1 0 -1
S 6 0 0 -2 0 1 0
Acesta este tabelul complet de caractere al lui S5 . Pentru a completa exemplul ı̂nsă,
as, vrea să văd s, i pentru această reprezentare măcar matricea transpozit, iei (1, 2).
Act, iunea lui (1, 2) asupra politabloidelor generate de tablourile standard de mai sus,
schimbă doar semnul primelor 3 (1 s, i 2 sunt ı̂n aceeas, i coloană).

(1, 2)e1 = −e1 , (1, 2)e2 = −e2 , (1, 2)e3 = −e3

(1, 2)e4 = e(1,2)t4

Din nou, iau elementul Garnir pentru tabloul

2 1
3
4
5

g = (e − (1, 2) + (3, 1)(2, 3) − (4, 1)(4, 2)(4, 3) + (5, 1)(4, 3, 2, 1))

deci
(1, 2)e4 = e4 − e3 + e2 − e1
Voi scrie, alături de matricea lui (1, 2) ı̂n această reprezentare, s, i matricile celorlalte
reprezentări.

25
 (1,2) (2,3) (3,4) (4,5)
⎛−1 −1 −1 −1⎞ ⎛0 1 0 0⎞ ⎛1 0 0 0⎞ ⎛1 0 0 0⎞
⎜0 1 0 0⎟ ⎜1 0 0 0⎟ ⎜0 0 1 0⎟ ⎜0 1 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 0 1 0⎟ ⎜0 0 1 0⎟ ⎜0 1 0 0⎟ ⎜0 0 0 1⎟
⎝0 0 0 1⎠ ⎝0 0 0 1⎠ ⎝0 0 0 1⎠ ⎝0 0 1 0⎠
⎛1 0 0 0 0⎞ ⎛ 1 0 0 0 0⎞ ⎛0 1 0 0 0⎞
⎜0 1 0 0 0⎟ ⎜ 0 0 1 0 0⎟ ⎜1 0 0 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜−1 −1 −1 0 0 ⎟ ⎜ 0 1 0 0 0⎟ ⎜0 0 1 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 0 0 1 0⎟ ⎜−1 0 0 0 1⎟ ⎜0 0 0 1 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ 1 0 0 −1 −1⎠ ⎝ 1 0 0 1 0⎠ ⎝0 0 −1 −1 −1⎠
⎛−1 0 0 1 1 0 ⎞ ⎛−1 0 0 0 0 0⎞ ⎛0 1 0 0 0 0⎞
⎜ 0 −1 0 −1 0 1 ⎟ ⎜ 0 0 0 1 0 0⎟ ⎜−1 0 0 0 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 0 0 −1 0 −1 −1⎟ ⎜ 0 0 0 0 1 0⎟ ⎜0 0 1 0 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 0 0 1 0 0⎟ ⎜ 0 1 0 0 0 0⎟ ⎜0 0 0 −1 0 0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 1 0⎟ ⎜ 0 0 1 0 0 0⎟ ⎜0 0 0 0 0 1⎟
⎝0 0 0 0 0 1⎠ ⎝ 0 0 0 0 0 1⎠ ⎝0 0 0 0 1 0⎠
⎛−1 0 0 1 1 ⎞
⎜ 0 −1 0 −1 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 −1 0 −1⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 1 0⎟
⎜ ⎟
⎝0 0 0 0 1⎠
⎛−1 0 0 −1⎞
⎜ 0 −1 0 1 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 −1 −1⎟
⎝0 0 0 1⎠

26
References
[1] Bruce Sagan, The symmetric group. Springer-Verlag New York, 2001

[2] J. L. Alperin, Rowen B. Bell, Groups and representations. Springer-Verlag New York,
1995

[3] Dorin Popescu, Constantin Vraciu Elemente de teoria grupurilor finite Editura
S, tiint, ifică s, i enciclopedică Bucures, ti, 1986

[4] Zhao, Yufei. ”Young tableaux and the representations of the symmetric group.” di-
mension 3.1 (2008): 3.

27