Universitatea “Dunărea de Jos” – Galaţi

Facultatea de ŞTIINŢE
Specializarea Matematică – Informatică

Tema lucrării de licenţă:

Coordonator ştiinţific,
Lector dr. CHIFAN NECULAI

Absolvent,
GOROVEI MONICA – NICOLETA

– 2006 –
 Introducere

Lucrarea tratează teoria grupurilor finite, cu definirea structurilor

fundamentale şi caracterizarea instrumentelor de investigaţie specifice.
Studiul grupurilor finite are aplicaţii în diverse domenii ale matematicii şi în
alte ştiinţe precum fizica şi chimia.
În primul capitol am făcut o scurtă introducere în teoria grupurilor definind
noţiunea de grup, produsul direct a două grupuri, morfisme de grupuri şi am
caracterizat grupurile ciclice, grupurile finite şi subgrupurile unui grup.
În capitolul II am enunţat teorema lui Lagrange şi teoreme de izomorfism
prezentând definiţia indicelui unui subgrup într-un grup şi caracterizând
subgrupurile generate de o mulţime, subgrupurile normale şi grupurile factor. Am
dat drept consecinţe teoremele lui Euler, Fermat şi Wilson. În finalul capitolului am
prezentat teoremele de izomorfism cu aplicaţii la studiul subgrupurilor unui grup
ciclic şi a grupurilor rezolubile.
În capitolul III am prezentat grupurile abeliene finit generate insistând asupra
structurii acestora cu evidenţierea părţii de torsiune a unui grup abelian şi
caracterizând grupurile abeliene libere de rang finit şi p-grupurile abeliene. Ne-am
ocupat şi de determinarea tuturor tipurilor de grupuri abeliene finit generate şi am
caracterizat grupul automorfismelor unui grup ciclic.

1
Capitolul I: Introducere în teoria grupurilor ....................................................... 3

§ 1. Definiţia noţiunii de grup. Exemple de grupuri ................................. 3

§ 2. Reguli de calcul într-un grup ............................................................. 5
§ 3. Produsul direct a două grupuri ........................................................... 7
§ 4. Morfisme de grupuri .......................................................................... 8
§ 5. Grupuri ciclice ................................................................................... 10
§ 6. Grupuri finite ..................................................................................... 14
§ 7. Subgrupuri ......................................................................................... 15

Capitolul II: Teorema lui Lagrange: grupuri factor,

teoreme de izomorfism ..................................................................... 20

§ 1. Indicele unui subgrup ........................................................................ 20

§ 2. Subgrupul generat de o submulţime .................................................. 22
§ 3. Subgrupurile lui Z .............................................................................. 24
§ 4. Ordinul unui element într-un grup .................................................... 27
§ 5. Câteva aplicaţii ale teoremei lui Lagrange ........................................ 29
§ 6. Subgrupuri normale ........................................................................... 33
§ 7. Grupuri factor .................................................................................... 37
§ 8. Grupurile factor ale lui Z;
teoremele lui Euler, Fermat şi Wilson ............................................... 40
§ 9. Teorema fundamentală de izomorfism .............................................. 43
§ 10. Alte teoreme de izomorfism ............................................................. 48
§ 11. Subgrupurile unui grup ciclic ........................................................... 51
§ 12. Grupuri rezolubile ............................................................................. 54

Capitolul III: Grupuri abeliene finit generate ....................................................... 57

§ 1. Produse directe ................................................................................... 57

§ 2. Produse directe de grupuri ciclice ...................................................... 60

2
 § 3. Structura grupurilor abeliene finit generate ....................................... 63
§ 4. Partea de torsiune a unui grup abelian;
grupuri abeliene libere de rang finit ................................................... 66
§ 5. p-grupuri abeliene .............................................................................. 69
§ 6. Determinarea tuturor tipurilor de grupuri abeliene finit generate ...... 73
§ 7. Grupul automorfismelor unui grup ciclic ........................................... 75

Bibliografie ........................................................................................................... 80

3
 Cap.I: Introducere în teoria grupurilor
§ 1. Definiţia noţiunii de grup. Exemple de grupuri.

(1.1) Definiţie. Se numeşte grup o mulţime nevidă G împreună cu operaţia

algebrică pe G care are proprietatea:
1) este asociativă;
2) admite element neutru;
3) orice element din G să fie simetrizabil.
(1.2) Definiţie. Dacă operaţia grupului este comutativă grupul se numeşte
comutativ (abelian).
Notăm un grup cu (G; ) unde legea de compoziţie este notată multiplicativ.
(1.3) Exemple de grupuri.
1) Mulţimile Z, Q, R, C sunt grupuri comutative în raport cu operaţia de adunare a
numerelor.
2) Mulţimile Q*, R*, C* sunt grupuri comutative în raport cu operaţia de înmulţire
a numerelor.
3) Mulţimile Q * , R * = (0; ) sunt grupuri comutative în raport cu operaţia de
înmulţire a numerelor.
4) Grupul aditiv al claselor de resturi modulo n, (n  2): Zn = { 0̂, 1̂, …,n-1} este
mulţimea claselor de resturi modulo n care se obţine împărţind mulţimea Z în n
submulţimi cu proprietatea că fiecare submulţime conţine toate numerele întregi
care dau acelaşi rest la împărţirea la n. Aceste submulţimi formează o partiţie a
mulţimii Z, iar ca reprezentant într-o clasă de resturi se alege cel mai mic număr
natural din clasă.
Pe Zn se poate introduce operaţia de adunare a claselor + : Zn x Zn  Zn. x̂ +
ŷ = x + y . Această operaţie este bine definită, adică nu depinde de alegerea
reprezentanţilor claselor de resturi.
(Zn; +) – grup comutativ.

4
5) Grupul permutărilor unei mulţimi.
Fie M  , S(M) = {f : M  M | f bijectivă}.
Deoarece compunerea funcţiilor este asociativă, are element neutru, funcţia
1M şi orice funcţie f bijectivă este inversabilă cu inversa tot bijectivă  S(M) are o
structură de grup în raport cu operaţia de compunere a funcţiilor. Deoarece
compunerea funcţiilor este necomutativă acest grup este necomutativ.
O funcţie bijectivă de la o mulţime în ea însăşi se mai numeşte şi permutare a
acelei mulţimi. Din acest motiv grupul (S(M); ) se mai numeşte şi grupul
permutărilor mulţimii M.
6) Fie (G; ) – un grup şi I   o mulţime. Considerăm mulţimea GI = {f : I  G},
adică mulţimea tuturor funcţiilor definite pe I cu valoari în G. GI are o structură de
grup în raport cu operaţia de înmulţire a funcţiilor indusă de operaţia grupului G,
() f, g  GI definim f  g  GI prin: (f  g)(x) = f(x)  g(x), () x  I.
Dacă G este un grup comutativ atunci GI este tot comutativ. Elementul neutru
al grupului GI este funcţia f0: I  G, f0(x) = e, () x  I, unde e este elementul
neutru din G,iar simetricul elementului f : I  G este funcţia f (x) = f’(x), () x  I,
f’(x) este simetricul lui f(x).
7) Grupul elementelor inversabile ale unui monoid.
Fie (M; ) un monoid şi U(M) = {x M | x este inversabil în M}. Atunci U(M)
este un grup numit grupul elementelor inversabile al monoidului M, sau grupul
unităţilor lui M. Într-adevăr deoarece operaţia monoidului este asociativă şi
restricţia sa la U(M) va fi tot asociativă şi evident elementul neutru e al monoidului
se află în U(M).
Fie x  U(M)  x este inversabil în M, adică există x’  M astfel încât,
x  x’ = x’  x = e  x’ inversabil în M  x’ U(M)  U(M) este grup.

Exemple:

5
1) Pentru monoidul (Z, ) avem U(M) = {1; -1};
2) Pentru monoidul (M, ) unde M = {f : A  A}, U(M) = S(A) = {f : A  A, f
bijectivă};
3) Pentru monoidul (Mn(R); ) , U(Mn(R)) = {M  Mn(R)| det M  0 }.

§ 2. Reguli de calcul într-un grup

Deoarece orice grup este în particular un monoid, toate regulile de calcul de

la monoizi rămân valabile şi la grupuri. Există însă şi reguli noi specifice grupului
cum ar fi: simetricul unei compuneri de elemente.
(2.1) Propoziţie. Dacă (G; ) este un grup şi x1, x2, …, xn  G, atunci
(x1 x2 … xn)-1 = x n1  ...  x 21  x 11

adică simetricul compunerii a n elemente este egal cu compunerea simetricelor ele-

mentelor în ordinea inversă.
Demonstraţie.
(x1 x2 … xn)( x n1x n11...x 21x 11 ) = e
( x n1x n11...x 21x 11 )(x1 x2 … xn-1 xn) = e
(2.2) Consecinţă. Dacă x1 = x2 = …= xn = a, formula anterioară devine
(an)-1=(a-1)n.
(2.3) Puterile unui element din grup.Fie (G; ) un grup şi x  G un element
fixat, iar n  Z.
  x
x   ...
  x , n  N *

n
Atunci x =
n ori

e , n  0

x 1
 x
1
  ...

1
x , , n  Z *

 n ori

(2.4) Propoziţie. Deoarece regula generalizată de asociativitate fruncţionează

în orice grup au loc următoarele operaţii cu puteri:
xn  xm = xn+m, () x  G, () n, m  Z;
(xn)m = xnm, () x  G, () n, m  Z;
(2.5) Reguli de simplificare în grupuri.

6
 Fie (G; ) un grup şi x, y, z  G. Atunci:
a) dacă xy = xz  y = z (simplificare la stânga)
b) dacă yx = zx  y = z (simplificare la dreapta).
(2.6) Elementul neutru şi simetricul unui element
Element neutru. Pentru a determina eventualele elementele neutre la stânga
şi la dreapta luăm în ecuaţiile ax = b (1) şi ya = b (2), b = a. Notăm cu xa soluţia
ecuaţiei (1) şi ya soluţia ecuaţiei (2), adică a  xa = a şi ya a = a. Din aceste relaţii se
observă că xa ar putea fi element neutru la dreapta, iar ya ar putea fi element neutru
la stânga. Pentru a justifica acest lucru va trebui să arătăm că x  xa = x, () x  G şi
ya  x = x, () x  G.
Fie x  G. Pornim de la x  xa. Pentru ca să dispară factorul xa, trebuie să
reprezentăm pe x ca un produs de doi factori cu al doilera factor fiind a, lucru
posibil de realizat dacă luăm b = x în ecuaţia (2). Notăm cu y soluţia ecuaţiei
obţinute yx  a = x. Atunci x  xa = (yx  a)xa = yx(a xa) = yx  a = x. Calculăm yax.
Pentru a elimina factorul ya trebuie să-l scriem pe x ca un produs de doi factori,
primul factor fiind a. Pentru aceasta luăm în ecuaţia (1) b = x şi notăm cu xx soluţia
ecuaţiei obţinute a  xx = x.
ya x = ya(a  xx) = (ya a)xx = a  xx = x  xa este element neutru la dreapta în G şi ya
este element neutru la stânga în G.
not
xa = ya xa = ya  xa = ya  e (e - element neutru în G).

Simetricul unui element. Luăm b = e în ecuaţiile (1), (2)  a  xe = e şi ye a = e 

 xe = simetricul la dreapta al lui a = a-1 la dreapta şi ye = simetricul la stânga al lui
a = a-1 la stânga.
not
Din următorul şir de egalitaţi xe = e  xe = (ye  a)  xe = ye(a xe) = ye  e = ye  a-1 

(G; ) este grup.

§ 3. Produsul direct a două grupuri

7
 (3.1) Fie (G1; ) şi (G2; ) două grupuri cu operaţiile notate multiplicativ.
Considerăm produsul cartezian P = G1 x G2 = {(x, y), x  G1, y  G2}.
Definim pe mulţimea P o operaţie algebrică indusă de legile celor două
 ( xa , yb)
grupuri prin (x, y) 
op din P
(a, b) = 
op din G1

op din G 2
, () x, a  G1,

() y, b  G2.
(3.2) Propoziţie. Mulţimea P = G1 x G2 cu operaţia algebrică mai sus definită
capătă o structură de grup. Dacă grupurile G1 şi G2 sunt comutative atunci
(G1 x G2,) este grup comutativ.
Demonstraţie. Verificăm axiomele grupului.
1) Asociativitate:
(x1,y1)  [(x2,y2)  (x3,y3)] = [(x1,y1)  (x2,y2)]  (x3, y3), () (x1,y1), (x2,y2), (x3,y3)  P.
(x1, y1)  [(x2, y2)  (x3, y3)] = (x1, y1)(x2x3, y2y3) =
= (x1(x2x3), y1(y2y3)) = ((x1x2)x3, (y1y2)y3) = (x1x2y1y2)(x3y3) = [(x1y1) (x2y2)] (x3y3).
În egalitatea de mai sus am folosit asociativitatea operaţiilor din grupurile G1 şi
G2.
2) Element neutru: Fie e1, e2 elementele neutre din G1, respectiv din G2.
Trebuie să deteminăm (e, f )  P astfel încât
(x, y)  (e, f) = (e, f)  (x, y) = (x, y), () (x, y)  P.
(x,y)  (e,f) = (xe,yf) = (x,y), () (x,y)  P  xe = x, () xG1 şi yf = y, () yG2.
(e,f)  (x,y) = (ex,fy) = (x,y), () (x,y)  P  ex = x, () x  G1 şi fy = y, () yG2.
Deci, am obţinut e = e1 şi f = e2  (e1, e2) este element neutru din P.
3) Simetricul unui element: Trebuie să arătăm că () (x,y)  P, () (x’,y’) 
P astfel încât (x, y)(x’, y’) = (x’, y’)(x, y) = (e1, e2).
(x, y)(x’, y’) = (xx’, yy’) = (x’x, y’y) = (e1, e2) 
 xx'  x' x  e1 x'  x 1 in G1
.

 
 yy'  y' y  e 2 y'  y 1 in G 2


În concluzie simetricul elementului (x, y) este (x-1, y-1).

8
 4) Comutativitate. Dacă G1, G2 sunt grupuri comutative atunci
(x, y)(x’, y’) = (xx’, yy’) = (x’x, y’y) = (x’,y’)(x, y), () (x, y), (x’, y’)  P 
 P este grup comutativ.

§ 4. Morfisme de grupuri

(4.1) Definiţie. O funcţie f : G  H se numeşte morfism de grupuri dacă

f(x y) = f(x) f(y), () x, y  G, adică f este compatibilă cu legile celor două grupuri.
(4.2) Propoziţie. Dacă f : Z  Z este un morfism de grupuri atunci există a
 Z astfel încât f(x) = ax, () x  Z.
Demonstraţie. f – morfism de grupuri  f(x+y) = f(x) + f(y), () x , y  Z.
x = y = 0  f(0) = f(0) + f(0) = f(0) = 0
y = - x  f(0) = f(x) + f(-x)  f(-x) = - f(x), () x  Z  f impară.
Determinăm forma lui f pe N. x = y = 1 
f(2) = f(1) + f(1) = 2 f(1) şi f(3) = f(2)+ f(1) = 3 f(1)
Demonstrăm prin inducţie că:
P(n): f(n) = nf(1).
Presupunem că P(n) adevărat  P(n+1) adevărat. P(n+1): f(n+1) = (n+1)f(1)
ip
f(n+1) = f(n) + f(1)  nf(1) + f(1) = (n+1)f(n)  f(x) = x f(1), () x  N.
ind

Extindem funcţia f pe Z: f(-n) = -f(n) = -n f(1), () n  N  f(x) = x f(1), () xZ.
Notăm a = f(1)  f(x) = ax, () x  Z.
(4.3) Propoziţie. Fie (G; ), (H; ), (K; ) grupuri şi f : G  H, g : H K
morfisme de grupuri. Atunci:
1) g  f : G K este morfism de grupuri, adică compunerea a două morfisme de
grupuri dă tot un morfism de grupuri;

9
2) Aplicaţiile identice 1G : G  G, 1H : H  H sunt morfisme de grupuri şi satisfac
relaţiile f 1G = f şi 1H f = f.
f g
 g(f(x)  f(y))  g(f(x))  g(f(y)) =
Demonstraţie. (g  f)(xy) = g(f(xy)) morf morf

= (g  f)(x)  (g  f)(y), () x, y  G.

(4.4)Definiţie. Un morfism de grupuri injectiv se numeşte monomorfism iar
un morfism de grupuri surjectiv se numeşte epimorfism. Un morfism de grupuri de
la un grup în el însuşi se numeşte endomorfism de grupuri.
(4.5) Definiţie. Un morfism de grupuri f : G  H se numeşte izomorfism de
grupuri dacă există un morfism de grupuri g : H  G astfel încât f  g = 1H şi
g  f = 1G .
(4.6) Observaţie. Morfismul g din definiţia anterioară este unic determinant
şi se notează cu f -1.
Demonstraţie. Presupunem că există g’: H  G astfel încât f  g’ = 1H şi
g’  f = 1G. g = g 1H = g  (f  g’) = (g  f)  g’ = 1G  g’ = g’.
(4.7) Teoremă. Dacă (G, ) şi (H; ) sunt grupuri şi f : G  H este un morfism
de grupuri, atunci:
1) f(e) = e’ , unde e – element neutru din G, e - element neutru din H (f duce
elementul neutru din domeniu în elementul neutru din codomeniu);
2) f(x-1) = [f(x)]-1 , () x  G, adică imeginea simetricului prin f este egală cu
simetricul imaginii.
Demonstraţie.
x- f(x-1)=[f(x)]-1
1) f(e) = f(e  e) = f(e)  f(e) | [f(e)]-1
f(e)  [f(e)]-1 = f(e)  f(e)[f(e)]-1  e’ = f(e).
x f(x
2) e’ = f(e) = f(x  x-1) = f(x)  f(x-1) | [f(x)]-1la stânga
[f(x)]-1 = [f(x)]-1  f(x) f(x-1)  [f(x)]-1 = f(x-1)
(4.8) Observaţie. A doua relaţie din teoremă poate avea şi alte forme în
funcţie de notaţia legii. Avem cazurile:

10
1) Dacă f : (G, +)  (H, ) atunci f(-x) = [f(x)]-1
2) Dacă f : (G, )  (H, +) atunci f(x-1) = - f(x)
3) Dacă f : (G, +)  (H, +) afunci f(-x) = - f(x)
(4.9) Automorfismele interioare ale unui grup.
Fie (G, ) un grup, a G fixat şi funcţia a : G  G definit prin a(x) = axa-1.
Atunci a este un automorfism al lui G numit automorfism interior al lui G.
1) a este morfism de grupuri: a(x, y) = a  xy  a-1 = a  x e y a-1 = a x a-1 a y a-1 =
= (a y a-1) (a y a-1) = a(x)  a(y).
2) a este bijectivă :
injectivitate: a(x) = a(y)  a x a-1 = a y a-1 | a  a-1a x a a = x=
1
a 1
a a1 ya-1a

y
surjectivitate: () y  G, () x  G, astfel încât a(x) = y  a 1
a x a-1 = y |a
 a-1 a x a-1a = a-1 y a  x = a-1 y a  G.
Observaţie: Funcţia inversă a lui a este  a 1 .

§ 5. Grupuri ciclice

(5.1) Definiţie. Dacă G este un grup şi a  G, atunci subgrupul generat de a,

adică < a> = {ak | k  Z } se mai numeşte subgrupul ciclic generat de a.
(5.2) Definiţie. Un grup G se numeşte ciclic dacă el este generat de un
element al său, adică există a  G astfel încât G = <a>, iar a se numeşte generator
al grupului G.
(5.3) Exemplu.
1) (Z, +) este un grup ciclic generat de 1 sau –1;
2) (Zn, +) este un grup ciclic generat de 1̂ ;

3) În (C*; ) subgrup generat de <i> = {1; -1, i, -i} este un subgrup ciclic;
4) În (Q*; ) subgrup generat de <2> = {2k | k  Z } este un subgrup ciclic.

11
 (5.4) Definiţie. Dacă (G, ) este un grup, iar a  G spunem că a este de ordin
finit dacă există k  N* astfel încât xk = e. În caz contrar elementul a este de ordin
infinit.
(5.5) Propoziţie. Au loc următoarele afirmaţii:
1) a este un element de ordin finit   i, j  N*, i  j astfel încât ai = aj, adică
puterile lui a se repetă;
2) a este un element de ordin infinit  () i, j  N*, i  j avem ai  aj, adică orice
două puteri distincte ale lui a sunt diferite.
Demonstraţie. 1) a este un element de ordin finit  () k  N* astfel încât
ak = e | ai cu i  N*  ak+i = ai. Notăm j = k+i  aj = ai cu j  i.
Dacă ai = aj cu i  j, presupunem i > j. Înmulţim relaţia cu a-j  ai-j = e 
 ak = e unde k = i – j.
2) Analog.
Fie (G; ) – grup şi a  G fixat. Definim aplicaţia a: Z G prin a(n) = an,
() n  Z. Evident Im f = {ak | k  Z} = < a >.
a  G are ordin finit  a nu este injectivă.
a  G are ordinul   a este injectivă.
(5.6) Definiţie. Se numeşte ordinul elementului a  G şi se notează cu ord a,
cel mai mic număr natural nenul n pentru care avem an = e (na = 0 pentru lege
aditivă), adică ord a = min {k  N* | ak = e }.
(5.7) Propoziţie. Fie (G; ) un grup şi a  G un element de ordin finit. Atunci
ord a = n  sunt îndeplinite condiţiile:
1) an = e;
2) ak = e  n divide k.
Demonstraţie. (  ) Ştim că ord a = n  an = e  1) este demonstrat.
Fie k  N* astfel încât ak = e. Din teorema împărţirii cu rest  () q, r  N
astfel încât k = nq + r cu 0  r < n  r = k – nq  ar = ak-nq = ak(an)-q = e  e-q = e.

12
Dar r < n şi n este cel mai mic număr natural nenul pentru care an = e  r = 0 
 k =nq  n | k.
(  ) an = e şi ak = e  n | k  n este cel mai mic număr natural nenul
pentru care an = e  n = ord a.
(5.8) Propoziţie. Fie (G, ) – grup şi a  G un element de ordin n. Atunci
subgrupul generat de a are exact n elemente şi anume < a > = {e, a, a2, …, an-1}.
Demonstraţie. Să demonstrăm că ai  aj, pentru () i, j  {1, 2, …, n-1} cu
i  j . Presupunem că () i, j  {1, 2, …, n-1} cu i  j aşa încât ai = aj, (i > j) a j 
 ai-j = e. Din propoziţia anterioară  n | i - j. Dar i – j  {1, 2, …, n-2} ceea ce
este o contradicţie.
Să demonstrăm că orice putere a lui a coincide cu una din mulţimea din
enunţ.
Fie k  Z. Din teorema împărţirii cu rest  () q, r  Z astfel încât k = nq +
r cu 0  r < n  ak = anq+r = (an)q  ar = eq  ar = ar.
(5.9) Consecinţă. Dacă (G; ) este un grup finit şi a  G este un element,
atunci ord a|ord G (adică ordinul oricărui element dintr-un grup finit divide ordinul
grupului).
Demonstraţie. ord a = ord <a> | ord G din teorema Lagrange.
(5.10) Teoremă. Orice grup ciclic este izomorf sau cu grupul (Z; +) al
numerelor întregi sau cu un grup (Zn, +), n  1 al claselor de resturi modulo n.
Demonstraţie. Fie G = <a>, cu a  G şi funcţia : Z  G definită prin
(n) = an, () n  Z.  este morfism de grupuri deoarece (m+n) = am+n = am  an =
= (m)  (n), () m, n  Z.  este evident surjectivă.
Pentru Ker f avem două cazuri:

1) Ker f = {0}  din teorema fundamentală de izomorfism Z {0} = Z  G;

~

13
2) Ker f  {0}. Deoarece Ker  este un subgrup al lui (Z; +), () n  N*, astfel încât

Ker  = nZ. Din teorema fundamentală de izomorfism  Z Ker  = Z nZ = Zn  G.

~

(5.11) Consecinţă. Dacă (G; ) este un grup ciclic şi a  G este un generator

al său, atunci:
1) a are ordinul   G  Z;
~

2) a are ordinul finit n  G  Zn.

~

(5.12) Propoziţie. Orice subgrup şi orice grup factor al unui grup ciclic este
tot ciclic.
Demonstraţie. Fie (G; ) un grup ciclic cu G = < a > şi H un subgrup în G,

atunci: G H este un grup ciclic generat de clasa â = aH adică G H = < â >.

Să demonstrăm că H este un subgrup ciclic al lui G.

~
1) Dacă G  Z deoarece subgrupurile lui Z sunt de forma nZ, adică sunt ciclice,
atunci şi subgrupurile lui G sunt tot ciclice.
~
2) Dacă G = < a > cu ord a = n, atunci G  Zn.
Fie H subgrup în G, H  {e} (dacă H ={e}, atunci H este ciclic generat de e)
rezultă că () x  H, x  e. Dar x  G  () k  0 astfel încât x = ak  x-1 H 
 a-k  H  () r>0 astfel încât arH. Considerăm mulţimea M = {n | anH, n>0}
care este nevidă şi este bine ordonată fiind o submulţime a lui N  M are cel mai
mic element m. Să demonstrăm că H = < am >.
Fie x  <am>  () k astfel încât x = (am)k. Deoarece H este subgrup 
 amH  x  H.
Fie y  H  y G  () t  Z astfel încât y = at. Din teorema împărţirii cu
rest t = mq + r, q, r  Z, 0  r < m  y = at = amq+r = (am)q  ar  ar = (am)-q, y
 H. Deoarece m este cel mai mic element cu am = e  r = 0  t = mq  y = at = =
amq= (am)q.

14
 § 6. Grupuri finite

(6.1) Un grup G se numeşte finit dacă mulţimea elementelor sale este finită.
Reamintim că o mulţime A se numeşte finită dacă orice aplicaţie injectivă f : AA
este şi surjectivă. Cardinalul unei mulţimi finite este un număr natural egal cu
numărul de elemente ale mulţimii respective. Vom nota cardinalul unei mulţimi
oarecare A cu | A |. Cardinalul mulţimii elementelor unui grup G se va nota cu | G |
şi se va numi ordinul grupului G.
(6.2) Scopul teoriei grupurilor finite este de a descrie pentru fiecare număr
natural n toate tipurile de grupuri de ordin n şi de a găsi procedeul prin care fiind
date două grupuri de ordin n să se decidă dacă ele sunt de acelaşi tip sau nu.
Matematica, la ora actuală, nu este în măsură să rezolve această problemă, deşi
problema corespunzătoare pentru grupuri abeliene a fost rezolvat încă din secolul
trecut.
(6.3) Se poate vedea uşor că pentru orice întreg pozitiv n există cel puţin un
grup de ordin n şi există cel mult un număr finit de tipuri de grupuri de ordin n.
Astfel, mulţimea rădăcinilor complexe n-are ale unităţii {x  C | xn = 1} este un
grup de ordin n relativ la multiplicarea numerelor complexe. Să considerăm apoi o
mulţime finită X cu | X | = n. Pentru orice grup G, de ordin n, există o operaţie
binară pe X astfel ca X să fie un grup izomorf cu G relativ la această operaţie. Pentru
a vedea aceasta, alegem o aplicaţie bijectivă:  : G  X şi definim operaţia binară
pe X prin
 ( g1 )  ( g 2 )   ( g1 g 2 ) .

Evident, această operaţie binară satisface axiomele grupului (deoarece operaţia

binară a lui G le satisface) şi  , în mod automat, este un izomorfism de grupuri.
Rezultă că numărul tipurilor de grupuri de ordin n este cel mult egal cu numărul
operaţiilor binare pe X, adică este .
2
 nn

15
 (6.4) Fie G o mulţime finită împreună cu o operaţie binară pe G. Presupunem
că | G | = n şi G = {x1, x2, ..., xn}. Atunci, operaţia binară a lui G poate fi considerată
ca un tablou cu n linii şi n coloane, indexate cu elementele x1, x2, ..., xn ale lui G, în
care, la intersecţia liniei xi cu coloana xj apare produsul xixj al elementelor xi şi xj în
G. Acest tablou se numeşte tabla operaţiei binare respective (sau tabla de
multiplicare a lui G). Practic, tabla de multiplicare nu se foloseşte în teoria
grupurilor decât pentru a exemplifica unele noţiuni.

§ 7. Subgrupuri

(7.1) Fie G un grup. Un grup H se numeşte subgrup al lui G dacă sunt satisfă-
cute următoarele condiţii:
(1) Mulţimea elementelor lui H este inclusă în mulţimea elementelor lui G;
(2) Produsul în H a oricăror două elemente x, y  H coincide cu produsul în
G al acestor elemente.
Să presupunem că G este un grup şi fie H un subgrup al lui G. Condiţia (1) se
scrie H  G şi, în această situaţie, avem o aplicaţie
i : H  G,
definită prin i(x) = x, x  H. Aplicaţia i se numeşte incluziunea canonică a lui H în
G. Condiţia (2) este atunci echivalentă cu faptul că i este un omomorfism de
grupuri. Deci, elementul unitate al lui H notat cu 1 coincide cu elementul unitate al
lui G notat cu 1 (1 = i(1) = 1) şi inversul oricărui element x  H în H coincide cu
inversul lui x în G.
Reciproc, fie H o submulţime a unui grup G satisfăcând următoarele condiţii:
(a) xy  H pentru orice x, y  H;
(b) x-1  H pentru orice x  H;
(c) 1  H.

16
Atunci, evident, H este un subgrup relativ la operaţia binară
H2  H
(x, y)  xy, x, y  H,
şi acest grup este un subgrup al lui G. Prin abuz de limbaj, vom spune că un subgrup
H al lui G este o submulţime a lui G care satisface condiţiile (a) – (c) de mai sus.
(7.2) Propoziţie. O submulţime nevidă H a unui grup G este un subgrup al lui
G dacă şi numai dacă xy-1  H pentru orice x, y  H.
Demonstraţie. Dacă H este un subgrup al lui G atunci condiţia din enunţ este
evident satisfăcută. Reciproc, să presupunem că xy-1  H pentru orice x, y  H.
Deoarece H este nevidă, putem alege un element x0  H şi atunci 1 = x 0 x 01  H.
Pentru orice xH avem x-1 = 1x-1  H şi pentru orice x,yH avem xy = x(y-1)-1  H.
Deci, condiţiile (a), (b), (c) din (7.1) sunt satisfăcute şi H este un subgrup al lui G.
(7.3) În general, vom scrie H  G dacă H este o submulţime a lui G şi H  G
dacă H este un subgrup al lui G.
(7.4) Fie G un grup, A şi B submulţimi ale lui G. Definim
AB = {ab | a  A, b  B}.
Acest „produs” este asociativ deoarece
(AB)C = A(BC) = {abc | a  A, b  B, c  C}
pentru orice trei submulţimi A, B, C ale lui G.
Fie P(G) mulţimea tuturor submulţimilor lui G: ea este înzestrată cu o
operaţie binară
P(G)2  P(G),
(A, B)  AB, A, B  P(G),
faţă de care devine un semigrup. {1} este evident element unitate în P(G), deci P(G)
este monoid.
Fie A  G. Definim
A-1 = {a-1 | a  A}.

17
Notaţia A-1 este abuzivă deoarece A-1 nu este în general inversul lui A în monoidul
P(G). Avem însă
(AB)-1 = {(ab)-1 | a  A, b  B} = {b-1a-1 | a  A, b  B} = B-1A-1,
pentru orice A, B  P(G). Presupunând că B ={b}, scriem Ab şi bA în loc de AB,
respectiv, BA. În notaţie aditivă scriem A + B în loc AB:
A + B = {a + b | a  A, b  B}.
(7.5) Propoziţie. Fie G un grup, H o submuţime nevidă a lui G, şi A şi B două
subgrupuri ale lui G. Atunci au loc următoarele afirmaţii:
(i) H  G dacă şi numai dacă HH = H şi H-1 = H;
(ii) AB  G dacă şi numai dacă AB = BA.
Demonstraţie. (i) Presupunem că H este un subgrup al lui G, deci H satisface
condiţiile (7.1, a – c). Atunci, datorită condiţiei (7.1, a) avem HH  H; datorită
condiţiei (7.1, b) avem H-1  H. În plus prin condiţia (7.1, c) avem 1  H, deci
x = 1x  HH pentru orice x  H; prin urmare şi H  HH, deci H = HH. De
asemenea, pentru orice x  H avem x-1  H, deci x = (x-1)-1  H-1; în consecinţă
H = H-1. Reciproc, dacă HH = H şi H-1 = H atunci pentru orice x, y  H avem

y-1  H -1 = H şi xy-1  HH = H. Prin urmare, H este un subgrup al lui G conform lui

(7.2).
(ii) Presupunem că AB este un subgrup al lui G. Atunci, conform lui (i),
AB = (AB)-1 = B-1A-1 = BA. Reciproc, dacă AB = BA atunci
(AB) (BA) = A(BA)B = A(AB)B = (AA) (BB) = AB
şi
(AB)-1 = B-1A-1 = BA = AB.
Rezultă, tot din (i), că AB este subgrup al lui G.
(7.6) Fie f : G  H un omomorfism de grupuri. Pentru orice submulţime K a
lui G notăm f(K) = {f(x) | x  K}. f(K) se numeşte imaginea lui K prin f. În

18
particular, mulţimea Im f = f(G) se numeşte imaginea lui f. Pentru orice submulţime
L a lui H notăm f-1(L) se numeşte imaginea inversă a lui L prin f. În particular,
Ker f = f-1({1}) se numeşte nucleul lui f.
(7.7) Propoziţie. Fie f : G  H un omomorfism de grupuri, K un subgrup al
lui G şi L un subgrup al lui H. Au loc următoarele afirmaţii:
(i) Im f  H şi f(K)  H;
(ii) dacă f este aplicaţie injectivă avem G  Im f şi K  f(K);
(iii) Ker f  G şi f-1(L)  G;
(iv) f este aplicaţie injectivă dacă şi numai dacă Ker f = {1}.
Demonstraţie. (i) Fie x, y  K. Avem f(x) f(y) = f(xy)  f(K) deoarece xy  K;
(f(x))-1 = f(x-1)  f(K) deoarece x-1  K şi 1 = f(1)  f(K) deoarece 1  K. Rezultă
f(K)  H. Deoarece G  G rezultă în particular şi Im f = f(G)  H.
(ii) Dacă f este un omomorfism injectiv, atunci aplicaţia f : G  Im f definită
prin f ( x )  f ( x ), () x G este un omomorfism bijectiv, deci un izomorfism. Prin
urmare G  Im f . Considerăm în locul lui f, restricţia lui f la K, adică aplicaţia
f : K  H definită prin f(x) = f(x), x  K, obţinem şi K  Im f = f(K).
(iii) Avem f(1) = 1  L şi deci 1  f-1(L). Dacă x, y  f-1(L) atunci deducem
f(x), f(y)  L şi f(xy-1) = f(x) (f(y))-1  L; deci xy-1  f-1(L). Rezultă f-1(L)  G.
Deoarece, evident, {1}  H rezultă în particular şi Ker f = f-1({1})  G.
(iv) Presupunem f injectiv. Avem 1  Ker f şi pentru orice x  Ker f avem
f(x) = 1 = f(1), deci x = 1; prin urmare Ker f = {1}. Reciproc, să presupunem că
Ker f = {1}. Fie x, y  G astfel încât f(x) = f(y). Atunci f(xy-1) = f(x) (f(y))-1 = f(x)
(f(x))-1 = 1, şi obţinem xy-1  Ker f = {1}. Rezultă xy-1 = 1 şi y = 1y = (xy-1)y = x,
deci f este o aplicaţie injectivă.
(7.8) Dacă există un omomorfism de grupuri injectiv f : G  H spunem că
grupul G poate fi scufundat în grupul H. (7.7, ii) arată că G poate fi scufundat în H
dacă şi numai dacă G este izomorf cu un subgrup al lui H.

19
 Cap.II: Teorema lui Lagrange: grupuri factori,
teoreme de izomorfism

În capitolul de faţă se prezintă câteva instrumente puternice de cercetare a

grupurilor finite (Teorema lui Lagrange) şi a grupurilor în general (noţiunea de grup
factor şi teoremele de izomorfism). Acestea au încă un caracter elementar şi în orice
caz sunt folosite pentru a deduce rezultate elementare din teoria grupurilor finite
(descrierea grupurilor de ordin 4 şi de ordin 6, descrierea subgrupurilor lui Σ 3 şi D4,
descrierea subgrupurilor unui grup ciclic etc.). Rezultatele obţinute sunt apoi
aplicate pentru a deduce unele propoziţii elementare de aritmetică (existenţa celui
mai mare divizor comun a două numere întregi, teoremele lui Euler şi Fermat,

20
informaţii asupra funcţiei φ a lui Euler etc.). De asemenea, teoremele de izomorfism
sunt folosite în studiul proprietaţilor grupurilor rezolubile.

§ 1. Indicele unui subgrup

(1.1) Fie G un grup, H un subgrup al lui G şi x  G. Mulţimea Hx = {hx | h 

 H} se numeşte clasă la dreapta a lui x relativ la H. Spunem de asemenea că Hx
este o clasă la dreapta a lui H în G. Notăm cu (G/H)d mulţimea tuturor claselor la
dreapta ale lui H în G. În mod analog se definesc clasele la stânga xH = {xh | hH}
şi se notează cu (G/H)s mulţimea tuturor claselor la stânga ale lui H în G.
(1.2) Propoziţie. Mulţimile (G/H)d şi (G/H)s sunt echipotente.
Demonstraţie. Fie M=Hx o clasă la dreapta a lui H în G. Atunci M-1 = (Hx)-1 =
= x -1H-1 = x -1H este o clasă la stânga a lui H în G şi (M-1)-1 = M. În mod analog, dacă
N = yH  (G/H)s, atunci N-1 = Hy-1 (G/H)d şi (N-1)-1 = N. Evident, asocierile M 
M-1 şi N  N-1 definesc două aplicaţii
(G/H)d  (G/H)s şi (G/H)s  (G/H)d
care sunt inverse una alteia. Prin urmare, mulţimile (G/H) d şi (G/H)s sunt
echipotente.
(1.3) Propoziţia (1.2) asigură că | (G/H)d | = | (G/H)s |. Acest număr cardinal se
notează | G:H | şi se numeşte indicele lui H în G.
(1.4) Fie A o mulţime nevidă. O mulţime P de submulţimi nevide ale lui A se
numeşte partiţie a lui A dacă elementele lui P sunt disjuncte două câte două şi
reuniunea lor este A. În această situaţie avem

(i) | A | = 
PP
P .

În particular, dacă pentru un element P0P avem | P | = | P0 | pentru orice P  P,

atunci relaţia (i) devine
(ii) | A | = | P0 | | P |.

21
Relaţiile (i) şi (ii) sunt intuitiv evidente când mulţimea A este finită. În general, ele
pot fi considerate ca definiţii pentru suma, respectiv produsul de numere cardinale.
(1.5)Teorema lui Lagrange. Fie G un grup şi H un subgrup al lui G. Atunci
| G | = | H | | G:H |
Demonstraţie. Pentru orice element x  G avem x = 1x  Hx  (G/H)d. Pe de
altă parte, orice element M  (G/H)d este de forma M = Hx cu x  G şi deci
x  Hx = M. Prin urmare, elementele lui (G/H)d sunt submulţimi nevide ale lui G.
Fie h un element arbitrar din H. Evident, avem Hh  HH = H. Deoarece h-1  H
deducem Hh-1  H şi H = (Hh-1)h  Hh; deci H = Hh. Fie M = Hx  (G/H)d, x  G.
Pentru orice element y = hx  M, h  M, avem Hy = H(hx) = (Hh)x = Hx = M.
Rezultă imediat că două elemente distincte ale lui (G/H)d sunt disjuncte. În
concluzie, mulţimea (G/H)d este o partiţie a lui G. Pe de altă parte, aplicaţia
φ: H  Hx = M definită prin φ(h) = hx, h  H, este evident bijectivă şi deci rezultă
| M | = | H | pentru orice M  (G/H)d. Aplicând (1.4, ii) obţinem:
G = | H | | (G/H)d | = | H | | G:H |.
(1.6) În cazul când G este un grup finit, | G |, | H |, | G:H | sunt numere
naturale şi relaţia | G | = | H | | G:H | arată că | H | este un divizor al lui | G |. Altfel
spus, ordinul unui subgrup al unui grup finit G este un divizor al ordinului lui G.
(1.7) Fie G un grup. Grupul G însuşi poate fi considerat ca un subgrup al lui
G şi, în această situaţie, îl vom numi subgrupul total al lui G. Se observă imediat că
pentru orice x  G avem Gx = G; deci (G/G)d = {G} şi | G:G | = 1. De asemenea,
1 = {1} este un subgrup al lui G (1 este unicul subgrup de ordinul unu al lui G); el
se numeşte subgrupul trivial al lui G. Prin teorema lui Lagrange avem
| G | = |1| | G:1 | = | G:1 |.

§ 2. Subgrupul generat de o submulţime

22
 (2.1)Propoziţie. Orice intersecţie de subgrupuri ale unui grup G este un
subgrup al lui G.
Hi
Demonstraţie. Fie {Hi}iI o familie de subgrupuri ale lui G şi H = 
iI
.

Evident, 1Hi pentru orice i  I, deci 1  H. În plus, pentru x, y  H avem x,y  Hi,
deci xy-1  Hi pentru orice i  I; prin urmare xy-1H. Rezultă că H este un subgrup
al lui G.
(2.2) Fie S o submulţime a unui grup G. Intersecţia tuturor subgrupurilor lui
G care conţine pe S se notează <S> şi se numeşte subgrupul lui G generat de S.
(2.3) Propoziţie. Fie S o submulţime a lui G. Avem
<S> = {x1x2...xn | x1,x2,...,xn  S  S-1 , n  N}.
Demonstraţie. Notăm H = {x1x2...xn | x1,x2,...,xn  S  S-1, n  N}.
Atunci se verifică imediat că H este un subgrup al lui G. Evident,H conţine pe S,
deci <S>  H. Pe de altă parte, S este inclusă în subgrupul generat de S, S-1 de
asemenea este inclusă în <S> şi deci produsul unui număr finit oarecare de elemente
din S  S-1 aparţine lui <S>, adică H  <S>. Prin urmare H = <S>.
(2.4) Dacă S = {x1,x2,...,xn} este o submulţime finită a lui G, atunci scriem <
x1,x2,...,xn > în loc de <S>. Spunem că G este un grup finit generat dacă există o
submulţime finită S a lui G astfel încât <S> = G. Dacă în plus | S |  n pentru un
număr n  N, atunci spunem că G este un grup n-generat. Un grup G se numeşte
ciclic dacă există un element a  G astfel încât G = <a> sau, altfel spus, dacă G este
1-generat. Remarcăm că, în virtutea lui (2.3), avem
<a> = {an | n  Z}.
Un element a  G astfel încât G = <a> se numeşte generator al lui G, iar o
submulţime S a lui G astfel încât G = <S> se numeşte sistem de generatori al lui G.
(2.5) Propoziţie. Fie {Hn}n1 un şir de subgrupuri ale lui G astfel încât
H1  H2  ...   Hn  ... .
Atunci, au loc următoarele afirmaţii:

23
 (i) H = H este un subgrup al lui G;
n 1
n

(ii) dacă H  Hn pentru orice n  1 atunci H nu este un grup finit generat.

Demonstraţie. (i) evident, H este o submulţime nevidă a lui G dacă x, y  H
atunci x  Hm şi y  Hn, unde m şi n sunt numere întregi pozitive. Dacă m  n atunci
avem Hn  Hm. Deci x, y  Hm  H. Prin urmare, H este un subgrup al lui G.
(ii) Presupunem prin absurd că H este finit generat şi fie {x1, x2, ..., xm} un
sistem de generatori al lui G. Pentru fiecare i = 1, 2, ..., m există un număr ni  N
astfel încât xi  H n . Evident, subgrupurile H n , H n , , H n sunt incluse în Hn, pentru
i 1 2 m

n = max {n1, n2,..., nm}. Deci H = <x1,x2,...,xm>  Hn  H, adică H = Hn, ceea ce

contrazice ipoteza.
(2.6) Fie Q grupul aditiv al numerelor raţionale şi pentru orice număr întreg n, fie

m 
Hn   | m  Z.
 n! 
m m(n  1)
Deoarece n!  (n  1)! , avem Hn  Hn+1 şi în mod evident  , : . Rezultă că Q nu

este un grup finit generat.

(2.7) În general, un grup finit generat poate avea subgrupuri care nu sunt finit
generate. De exemplu, aplicaţiile
 , : R  R

definite prin  (x) = x+1,  ( x)  2 x , x  R, R fiind mulţimea numerelor reale. Fie

G subgrupul generat de  şi  în grupul simetric al mulţimii R;
g    ,    (R ). Pentru orice număr întreg n, fie  n =   n n  G şi Hn = <
n >  G. Avem, evident:
 n (x ) = 2nx;
 n (x) =   n ( ( n ( x))) =   n ( ( 2 n x)) =   n ( 2 n x  1) = 2  n ( 2 n x  1) = x  2  n şi
 n2 ( x) =  n ( x  2  n ) = x  2  n  2  n = x  2  n 1 =  n1 ( x )

24
pentru orice x  R. Rezultă  n 1   n  H n , deci Hn-1 = <  n 1 >  Hn. Pe de altă
2

parte,  n  H n 1 deoarece în caz contrar am avea  n   nk1 pentru un k  Z; deci

x + 2-n =  n (x)   n ( x)  x  k  2  n 1 pentru orice x  R, ceea ce conduce la 1 = 2k,
adică la o contradicţie deoarece k  Z. Conform lui (2.5) rezultă că H este subgrup
al lui G şi că H nu este finit generat.

§ 3. Subgrupurile lui Z

(3.1) Grupul aditiv Z al numerelor întregi este un grup ciclic infinit. Avem
Z = <1> = <-1>, iar 1 şi –1 sunt singurii generatori ai lui Z.
Fie n un număr întreg oarecare. Notăm cu nZ mulţimea tuturor multiplilor lui
n, adică
nZ = {nk | kZ}.
Evident, nZ este subgrupul lui Z generat de n; nZ = <n>. Orice subgrup al lui Z este
de forma nZ pentru un anumit întreg nenegativ n. Înainte de a demonstra acest lucru
reamintim un rezultat cunoscut sub numele de teorema împărţirii cu rest pentru
numere întregi: dacă x şi n sunt numere înteregi şi n > 0 atunci există numerele
întregi q şi r astfel încât:
x = nq + r şi 0  r < n.
Pentru demonstraţie, considerăm mulţimea de numere întregi {x – nk | k  Z}
şi fie x – nq cel mai mic întreg nenegativ al ecestei mulţimi.Atunci, r = x – nq  0 şi
x – n(q+1) < 0, adică r – n < 0, r < n. Numerele q şi r se numesc câtul şi, respectiv,
restul împărţirii lui x la n.
(3.2)Propoziţie. Pentru orice subgrup H al lui Z există un număr n  N astfel
încât H = = nZ.
Demonstraţie. Dacă H este trivial luăm n = 0 şi avem H = nZ. În caz contrar,
există un întreg nenul n  H. Atunci rezultă –n  H şi avem n > 0 sau –n < 0. Prin

25
urmare, H conţine un întreg pozitiv. Fie n cel mai mic întreg pozitiv conţinut în H.
Deoarece H este subgrup şi n  H, avem nZ = <n>  H. Reciproc, dacă x  H,
avem x = nq +r cu q, r  Z şi 0  r < n. Evident, x  H, nq  nZ  H şi deci
rezultă r = x – nq H. Dacă r > 0 se contrazice alegerea lui n ca fiind cel mai mic
întreg pozitiv conţinut în H. Prin urmare trebuie să avem r = 0 şi deci x = nq  nZ.
În concluzie, H = nZ.
(3.3) Reamintim câteva noţiuni relative la divizibilitatea numerelor întregi.
Fie m şi n două numere întregi. Spunem că n divide pe m (sau că n este un divizor al
lui m) şi scriem n|m dacă există un număr întreg k astfel încât m = nk. Un număr
întreg d se numeşte cel mai mare divizor comun al lui m şi n şi scriem (m, n) = d
dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
(a) d|m şi d|n;
(b) pentru orice număr întreg d' astfel încât d'|m şi d'|n avem d'|d.
În mod analog, un număr întreg k se numeşte cel mai mic multiplu comun al
lui m şi n şi scriem [m, n]= k dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:
(a) m|k şi n|k;
(b) pentru orice număr întreg k' astfel încât m|k' şi n|k' avem k|k'.
(3.4) Propoziţie. Fie mZ şi nZ două subgrupuri ale lui Z, unde m şi n sunt
numere întregi. Atunci au loc afirmaţiile:
(i) mZ  nZ  n|m;
(ii) mZ + nZ = (m, n)Z;
(iii) mZ ∩ nZ = [m, n]Z.
Demonstraţie. (i) Presupunem că mZ < nZ. Avem m = m1  mZ, deci m 
 nZ, de unde rezultă evident n|m. Reciproc, dacă n|m avem m  nZ, deci mZ =
= <m>  nZ.
(ii) Conform punctului (ii) al următoarei propoziţii

26
 Propoziţie. Fie G un grup, H o submulţime nevidă a lui G şi A şi B două
subgrupuri ale lui G. Atunci au loc următoarele afirmaţii:
(i) H  G dacă şi numai dacă HH = H şi H-1 = H;
(ii) AB  G dacă şi numai dacă AB = BA.
avem că mZ + nZ este un subgrup al lui Z, deci mZ + nZ = dZ, unde d este un
număr întreg nenegativ. Atunci mZ  dZ şi nZ  dZ, deci d|m şi d|n. Fie d' un
număr întreg astfel încât d'|m şi d'|n. Atunci mZ  d'Z şi nZ  d'Z, de unde rezultă
dZ = mZ + nZ  d'Z, adică d'|d. Prin urmare d = (m, n).
(iii) Conform lui (2.1),mZ ∩ nZ este un subgrup al lui Z, deci mZ ∩ nZ = kZ,
unde k este un număr întreg nenegativ. Ca şi la punctul (ii) se demonstrează că avem
k = [m, n].
(3.5) Fie m şi n două numere întregi. Din (3.4, i) rezultă că mZ = nZ dacă şi
numai dacă m|n şi n|m, adică dacă şi numai dacă m = n. În particular rezultă că
pentru orice subgrup H al lui Z există un unic număr natural n astfel încât H = nZ.
Punctele (ii) şi (iii) din (3.4) pot fi folosite în mod evident pentru a arăta că pentru
orice două numere întregi m şi n există cel mai mare divizor comun şi cel mai mic
multiplu comun al lor şi acestea sunt unic determinate abstracţie făcând de semn.
(3.6) Propoziţie. Fie n un număr întreg pozitiv. Atunci | Z:nZ | = n.
Demonstraţie. Trebuie să arătăm că mulţimea
(Z/nZ)s = {x + nZ | x  Z}
are exact n elemente. Pentru orice nZ există două numere întregi q şi r astfel încât
x = nq + r şi 0  r < n. Atunci, x – r = nq  nZ şi x + nZ = r + nZ. Deci
(Z/nZ)s = {r + nZ | r = 0, 1, ..., n – 1}.
Astfel am demonstrat că mulţimea (Z/nZ)s are cel mult n elemente. Dacă 0 r < s <
< n şi r + nZ = s + nZ, atunci s – r  nZ şi n|(s – r),ceea ce este o contradicţie
deoarece 0 < s – r < n. Prin urmare, r + nZ  s + nZ, adică clasele la stânga r + nZ

27
cu r = 0, 1, ..., n – 1 sunt distincte două câte două. Aceasta demonstrează că
mulţimea (Z/nZ)s are exact n elemente.

§ 4. Ordinul unui element într-un grup

(4.1) Fie a un element dintr-un grup G şi φa : Z  G aplicaţia definită prin

φa(n) = an, n  Z. φa este un omomorfism de grupuri. Într-adevăr,
φa(m + n) = am+n = aman = φa(m) φa(n).
Nucleul omomorfismului φa este un subgrup al lui Z şi, conform lui (2.3), există un
unic număr întreg nenegativ n astfel încât Ker φa = nZ. Spunem că n este ordinul lui
a şi scriem o(a) = n. Observăm că n  nZ şi pentru orice m  nZ  n|m, deci
n = o(a) este unicul număr întreg nenegativ care satisface următoarele condiţii:
(a) an = 1;
(b) pentru orice număr întreg m care satisface relaţia am = 1 avem n|m.
(4.2) Observăm că Imφa = {am | mZ} = <a>. Dacă o(a) = 0, avem Ker φa = 0
şi, conform propoziţiei următoare:
(*) Propoziţie. Fie f : G  H un omomorfism de grupuri, K un subgrup al lui
G şi L un subgrup al lui H. Au loc următoarele afirmaţii:
(i) Im f  H şi f(K)  H;
(ii) dacă f este aplicaţie injectivă avem G  Im f şi K  f(K);
(iii) Ker f  G şi f-1(L)  G;
(iv) f este aplicaţie injectivă dacă şi numai dacă Ker f = {1},
φa este injectiv şi Z  <a>. Dacă o(a) = n >0, pentru orice x, y  Z avem
ax = ay  ax-y = 1  n | (x – y)  x – y  nZ  x + nZ = y + nZ.
Există atunci o aplicaţie bijectivă evidentă (ax  x + nZ) între mulţimea
evenimentelor grupului ciclic <a> şi mulţimea (Z/nZ)s. Rezultă conform lui (3.6):
(i) | <a> | = | Z: nZ | = n = o(a).

28
De obicei, în loc să spunem că un element a  G este de ordinul 0, vom spune că
a este de ordinul infinit şi vom scrie o(a) =  . În acest mod egalitatea (i) are sens
pentru orice element a  G.
(4.3) Dacă G este un grup ciclic finit,să spunem G = <a> şi |G| = o(a) = n > 0,
atunci G este definit de generatorul a şi relatia an = 1. Într-adevăr, conform celor de
mai sus,
G = {1, a, a2, ..., an-1} = {ai | 0  i < n}
şi pentru 0  i, j < n, avem:


a
i j
, daca i  j  n
aia j
  

a
(i  j )n
, daca i  j  n.

Astfel, dacă n = 4, tabla de multiplicare a lui G este:

∙ 1 a a2 a3
1 1 a a2 a3
a a a2 a3 1
a2 a2 a3 1 a
a3 a3 1 a a2

Rezultă de asemenea că orice două grupuri ciclice finite sunt izomorfe dacă şi
numai dacă au acelaşi ordin. Dacă G este un grup ciclic infinit, atunci G  Z şi deci
orice două grupuri ciclice infinite sunt izomorfe.
O consecintă importantă a teoremei lui Lagrange este următoarea:
(4.4) Propoziţie. Fie G un grup finit de ordinul m. Atunci m este un multiplu
al lui o(a) pentru orice a  G. În particular, am = 1.
Demonstraţie. Fie H = <a> subgrupul ciclic generat de a. Avem o(a) = | H |
si, conform teoremei lui Lagrange, | H | este un divizor al lui m = | G |; deci o(a)|m.

29
 § 5. Câteva aplicaţii ale teoremei lui Lagrange

(5.1) Grupuri de ordin prim. Fie p un număr prim şi G un grup arbitrar de

ordinul p. Alegem un element a  G, a  1 şi fie H = <a>. Avem H  1 şi, datorită
teoremei lui Lagrange, | H | este un divizor al lui p, deci | H | = p. Rezultă G = H =
= <a>. Astfel, orice grup de ordinul p este ciclic şi orice două grupuri de ordin p
sunt izomorfe.
(5.2) Grupuri de ordinul 4. Fie G un grup de ordinul 4. Dacă există un
element a  G cu o(a) = 4, atunci | <a> | = 4, deci G = <a>, adică G este un grup
ciclic. În caz contrar, pentru orice a  G, a  1, avem o(a) = 2. Rezultă x2 = 1 pentru
orice x  G şi prin urmare G este abelian. Într-adevăr, pentru orice x, y  G avem:
xy = x1y = x(xy)2y = x2yxy2 = 1yx1 = yx.
În plus, dacă a  G, a  1 şi H = <a> = {1, a}, avem | G:H | = 2. Alegând un
element b  G\H, rezultă G = H  Hb = {1, a, b, ab}. Grupul G este definit de
generatorii a şi b şi relaţiile a2 = 1, b2 = 1, ab = ba, iar tabla sa de multiplicare este:

∙ 1 a b ab
1 1 a b ab
a a 1 ab b
b b ab 1 a
ab ab b a 1

Rezultă că există cel mult două tipuri de grupuri de ordinul 4. Existenţa celui de-al
doilea tip (cel care nu este ciclic) se probează fie verificând că tabla de multiplicare
de mai sus satisface axiomele grupului, fie construind, prin alte mijloace, un grup de
ordinul 4 care nu este ciclic. Un astfel de grup se numeşte grupul lui Klein.

30
 (5.3) Grupuri de ordinul 6. Fie G un grup de ordinul 6. Dacă există un
element a  G cu o(a) = 6, atunci G este ciclic: G = <a>. În caz contrar, pentru
orice a  G, a  1, avem o(a) = 3 (conform propoziţiei (4.4)). Presupunem că pentru
orice a  G, a  1 avem o(a) = 2. Atunci, pentru orice x  G avem x2 = 1 şi, ca mai
sus, rezultă G abelian. În plus, alegând două elemente a, b  G cu a  1, b  1 şi
a  b, H = {1, a, b, ab} este evident un subgrup al lui G. Dar | H | = 4 şi 4 | 6, ceea
ce contrazice teorema lui Lagrange. Astfel, dacă G este neciclic, atunci există un
element   G cu o(  ) = 3. Fie H = <  > = {1,  ,  2 }. Atunci | G:H | = | G | / | H |
= = 6/3 = 2. Alegând un   G/H, rezultă
G=H  H = { 1,  ,  2 , ,  ,  2 }.
Să presupunem că  2
 1. Atunci o(  ) = 3, deci  3  1. Nu putem avea  2  

sau  2   2 deoarece, în caz contrar, ar rezulta    sau   2

, deci H . Nu
putem avea nici  2  sau  2  2 deoarece, în caz contrar, ar rezulta
1  3  2   sau 1  2 , ceea ce nu se poate. Prin urmare trebuie ca  2
 1.

Nu putem avea   1 ,    ,    2 sau    deoarece, în caz contrar, ar

rezulta    2 ,   1,    sau   1 .Nu putem avea nici    deoarece, în caz
contrar, avem ( ) 2   2 2    2  1, ( ) 3  3 3   1 ; aceasta implică o
( )  1, 2, 3, deci o ( )  6 ; am exclus însă o astfel de situaţie. Prin urmare
trebuie ca    2 . Se constată imediat că grupul G este definit de generatorii  şi
 si relaţiile  3  1,  2
1 şi    2 . În plus avem G  Σ3.
Am demonstrat astfel că există exact două tipuri de grupuri de ordinul 6: orice
grup de ordinul 6 este ciclic sau este izomorf cu Σ3.
(5.4) Subgrupurile lui Σ3. Vom folosi tabla de multiplicare a lui Σ3:

∙ 1  2    2
1 1  2    2
  2 1   2 
2 2 1   2  
   2  1 2 
    2  1 2
 2  2   2  1
31
 Fie H un subgrup al lui Σ3. Deoarece | Σ3 | = 6 şi | H | | Σ3 | rezultă că putem
avea | H | = 1, 2, 3, 6. Dacă | H | = 1 atunci H este subgrupul trivial: H = 1. Dacă
| H | = 2 atunci | H | = {1, a} pentru un a  Σ3 cu o(a) = 2. Din tabla de multiplicare
se vede că singurele elemente de ordinul 2 din Σ3 sunt  ,  ,  2 . Deci
{1, }, {1,  }, {1,  2 } sunt toate subgrupurile de ordinul 2 ale lui Σ3. Dacă | H | = 3
ştim că H trebuie să fie un grup ciclic, deci H = <a> = {1, a, a2} pentru un a  Σ3
cu o(a) = 3. Din tabla de multiplicare se vede că singurele elemente de ordinul 3 din
Σ3 sunt  şi  2 şi avem <  > = <  2 > = {1,  ,  2 } . Deci {1,  ,  2 } este singurul
subgrup de ordinul 3 al lui Σ3. Dacă | H | = 6, atunci H = Σ3. Este interesant de
descris şi relaţia de incluziune pe mulţimea subgrupurilor lui Σ 3. Putem face aceasta
prin următoarea diagramă:

{1}

{1, } {1,  } {1,  2 } {1,  ,  2 }

Σ3

(5.5) Subgrupurile lui D4. Vom folosi tabla de multiplicare a lui D4 :

32
 ∙ 1  2 3    2  3
1 1  2 3    2  3
  2 3 1   2  3 
 2
 2
 3
1   2
 3
 
 3
 3
1   2
 3
   2
   3  2  1 3 2 
    3
 
2  1  3
2
 2  2    3 2  1 3
 3  3  2   3 2  1

Ordinele elementelor lui D4 sunt: o(1)=1, o(  )=4, o(  2 )=2, o(  3 )=4, o(  ) = o( 

) = o(  2  ) = o(  3 ) = 2. Subgrupurile de ordinul 2 ale lui D4 sunt
{1,  2 },{1,  },{1,  }, {1,  2 }, {1,  3 } . Subgrupurile de ordin 4 ale lui D4 pot fi ciclice:
H = <a> cu o(a) = 4, sau de tipul grupului lui Klein: H = <a, b> cu o(a) = o(b) = 2
şi ab = ba. Este clar că {1,  ,  2 ,  3 } este sin-gurul subgrup ciclic de ordin 4 al lui
D4, iar subgrupurile de tipul grupului lui Klein ale lui D4 sunt {1,  2 ,  ,  2  } şi
{1,  2 ,  ,  3 } .Următoarea diagramă descrie laticea subgrupurilor lui D4:

{1}

{1,  } {1,  2  } {1,  2 } {1,  } {1,  3 }

{1,  2 ,  ,  2  } {1,  ,  2 ,  3 } {1,  2 ,  ,  3 }

33
 D4

§ 6. Subgrupuri normale

Fie G un grup. Pentru fiecare element gG, considerăm aplicaţia g :GG

definită prin  g (x) = gxg-1. Dar  g este un omomorfism de grupuri deoarece:
g (xy) = g(xy)g-1 = (gxg-1)(gyg-1) =  g (x)  g (y), x, yG.
Pe de altă parte, observăm că pentru g1, g2  G avem:
 g  g = g1 ( g 2 xg 21 ) g 11 = ( g 1 g 2 ) x ( g1 g 2 )-1 =  g  g (x), x  G.
1 2 1 2

Deci  g  g =  g g . De asemenea, avem  1 (x) = 1x1-1 = x, x  G, deci  1 = 1. Prin

1 2 1 2

urmare,  g g 1
=  gg 1
=  1 = 1 şi, analog,  g g = 1. Rezultă că
1 g este
automorfism al lui G şi (  g )-1 = g 1
. Numim g automorfismul interior al lui G
definit de elementul g  G.
(6.1) Fie G un grup şi H un subgrup al său. Spunem că H este normal în G
dacă pentru orice g  G avem gHg-1  H. Deoarece gHg-1 = g (H), unde g este
automorfismul interior al lui G definit de elementul g  G, rezultă că H este normal
în G dacă este invariat de orice automorfism interior al lui G, adică g (H)  H
pentru orice g  G.
Să presupunem că H este normal în G. Pentru orice g  G avem:
g (H)  H şi g 1
(H)  H,
deci H =  g (  g (H))   g (H), adică  g (H) = H, sau gHg-1 = H.
1

(6.2) Propoziţie. Fie G un grup şi H un subgrup al lui G. Următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
(a) H este normal în G;
(b) pentru orice gG avem Hg = gH;
(c) (G/H)s = (G/H)d.

34
 Demonstraţie. Fie g  G. Dacă gHg-1 = H atunci rezultă gH = gHg-1g = Hg.
Reciproc, dacă gH = Hg atunci avem gHg-1 = Hgg-1 = H. Prin urmare, afirmaţiile
(a) şi (b) sunt echivalente. Evident,(b) implică (c). Mai rămâne de demonstrat
implicaţia (c)  (b). Fie g  G. Există o clasă la stânga M a lui H în G astfel încât
g  M şi, prin ipoteză, M este şi o clasă la dreapta a lui H în G. Deoarece M este o
clasă la stânga şi g  M, avem M = gH. Analog, M = = Hg, deci gH = Hg.
(6.3) Subgrupul trivial 1 şi subgrupul total G sunt evident normale în grupul
G.
(6.4) Dacă G este un grup abelian, orice subgrup H al lui G este normal în G.
Într-adevăr, avem evident Hg = gH pentru orice g  G.
(6.5) Fie H un subgrup al unui grup G şi presupunem că | G:H | = 2. Atunci H
este normal în G. Într-adevăr, avem H = 1H  (G/H)s şi, deoarece (G/H)s are numai
două elemente, rezultă (G/H)s = {H, G\H}. În mod analog, deducem (G/H)d = {H,
G\H}, deci (G/H)s = (G/H)d.
(6.6) Fie  : G  H un omomorfism de grupuri. Atunci nucleul său Ker  este
un subgrup normal în G. Într-adevăr, Ker  este un subgrup al lui G şi pentru orice
g  G, x  Ker avem:
(gxg-1) = (g) (x) ((g))-1 = (g)((g))-1 = 1,
adică gxg-1  Ker . Prin urmare, Ker  este invariat de orice automorfism interior
g al lui G.
(6.7) Orice intersecţie de subgrupuri normale este un subgrup normal.
Într-adevăr, dacă {Hi}iI este o familie de subgrupuri normale în G şi H =
H
iI
i
, atunci se ştie că H este un subgrup în G; în plus pentru orice g  G
avem:
1
( gH i g )  H i  H
gHg-1  
iI iI
.

35
 (6.8) Examinăm subgrupurile lui Σ3 descrise in (5.4). Subgrupul {1, } nu
este normal în Σ3 deoarece  1   2   2  {1, } . De asemenea,  ( ) 1  
{1,  } şi  ( 2 ) 1    {1,  2 } şi deci nici {1,  } şi {1,  2 } nu sunt
subgrupuri normale. Subgrupul {1,  ,  2 } este normal în Σ3 deoarece este de indice
2 în Σ3. Descrierea relaţiei de incluziune între subgrupurile normale ale lui Σ3 este
deci:

{1}

{1,  ,  }

Σ3

(6.9) În mod analog se cercetează subgrupurile normale ale lui D4. Se obţine:

{1}

{1,  2 }

{1,  2 ,  ,  2  } {1,  ,  2 ,  3 } {1,  2 ,  ,  3 }

D4

36
Cele trei subgrupuri de ordinul 4 din această diagramă sunt normale în D4 deoarece
au indicele 2; subgrupul de ordinul 2. {1,  2 } este normal în D4 deoarece este
intersecţia a oricăror două dintre subgrupurile de ordinul 4.
(6.10) În general, dacă H este un subgrup al lui G, scriem H  G dacă H este
normal în G şi H  G dacă H nu este normal în G. Se observă că putem avea K  H
 G şi K  G. Într-adevăr, dacă luăm G = D4, K = { 1,  } şi H = {1,  2 ,  ,  2  }

avem K  H  G, K  H deoarece H este abelian şi H  G deoarece | G:H | = 2, dar K

 G (deoarece  1   2   {1,  }  K ).

§ 7. Grupuri factor

(7.1) Fie G un grup şi H un subgrup al lui G. Considerăm mulţimea (G/H)s a

claselor la stânga ale lui H în G ca submulţime a mulţimii P(G) a tuturor părţilor lui
G. Se cunoaşte că mulţimea P(G) este un semigrup relativ la operaţia binară
P(G)2  P(G), (A, B)  AB, A, B  P(G).
Vom studia în ce condiţii (G/H)s este un subgrup al semigrupului P(G).
(7.2) Propoziţie. (G/H)s este un subgrup al semigrupului P(G) dacă şi numai
dacă H este normal în G.
Demonstraţie.()Presupunem că H este normal în G. Fie A, B  (G/H)s.
Avem A = aH = Ha şi B = bH = Hb, unde a, b  G şi
AB = (aH) (bH) = a(Hb)H = a(bH)H = (ab)HH = (ab)H  (G/H)s.
Rezultă că putem considera pe mulţimea (G/H)s operaţia binară (A, B)  AB şi
(G/H)s este un semigrup relativ la această operaţie. Vom demonstra că (G/H)s este
un grup. Pentru aceasta vom observa mai intâi că H = 1H  (G/H)s şi pentru orice
A = aH  (G/H)s, a  G, avem:

37
 AH = (aH) (1H) = (a1)H = aH = A
şi
HA = (1H) (aH) = (1a)H = aH = A.
Prin urmare H este element unitate al semigrupului (G/H)s. Pentru orice A  P(G)
am definit A-1 = {a-1 | a   A}. Dacă A = aH  (G/H)s atunci avem:
A-1 = (aH)-1 = H-1a-1 = Ha-1= a-1H  (G/H)s;
AA-1 = (aH) (a-1H) = (aa-1)H = 1H = H
şi analog A-1A = H. Prin urmare, orice element al monoidului (G/H)s este inversabil.
Deci, monoidul (G/H)s este un grup, şi anume un subgrup al semigrupului P(G).
() Presupunem că (G/H)s este un subgrup al semigrupului P(G). Deoarece
H  (G/H)s şi HH = H, H este elementul unitate al grupului (G/H)s. Rezultă că
pentru A = aH  (G/H)s avem HA = A, adică HaH = aH. Deoarece 1  H avem
Ha  HaH = aH şi deci a-1Ha  H. Prin urmare, H este normal în G.
(7.3) Presupunem că H este normal în G. Subgrupul (G/H)s = (G/H)d al
semigrupului P(G) se numeşte grupul factor al lui G prin H şi se notează G/H.
Aplicaţia  : G  G/H definită prin  ( g )  gH , g  G, se numeşte proiecţia
canonică a lui G pe G/H. Evident,  este o aplicaţie surjectivă şi, după cum rezultă
din demonstraţia Propoziţiei (7.2), avem:
 (a)  (b) = (aH) (bH) = (ab)H =  (ab), a, b  G;
deci  este un omomorfism de grupuri. Se observă că pentru orice element a  G
avem:
 (a) = 1 ( =H – elementul unitate al grupului G/H )  aH = H  a  H.
Prin urmare Ker  = H.
(7.4) Subgrupul trivial 1 şi subgrupul total G sunt normale în G. Pentru orice
a  G avem a1 = {a} aşa încât proiecţia canonică  : G  G/1 este un izomorfism.
Prin urmare G/1  G. Deoarece pentru orice a  G avem aG = G, rezultă G/G =
= {G}  1.

38
 (7.5) Grupul Inn (G) al automorfismelor interioare ale lui G este un subgrup
normal în grupul Aut (G) al automorfismelor lui G. Într-adevăr, pentru orice   G
şi orice   Aut (G) avem:
( g  1 )( x )   ( g 1 ( x) g 1 )   ( g ) ( 1 ( x)) ( g 1 )   ( g ) x( ( g )) 1   ( g ) ( x), x  G ;

deci  g    ( g )  Inn(G). Grupul factor Aut (G)/Inn(G) se numeşte grupul

1

automorfismelor exterioare ale lui G.

(7.6) Definim comutatorul unei perechi ordonate (x, y) de elemente din G
prin:
[x, y] = xyx-1y-1  G.
Dacă H şi K sunt subgrupuri ale lui G, definim comutatorul lor prin:
[H, K] = {[h, k] | hH, kH}  G.
Altfel spus, [H, K] este subgrupul lui G generat de toţi comutatorii [h, k] cu h  H,
k  H. În particular, subgrupul [G, G] generat de toţi comutatorii din G se numeşte
subgrupul comutator (sau subgrupul derivat) al lui G şi se notează cu G. Se
observă imediat că G este abelian dacă şi numai dacă G = 1. În general G este
normal în G.Pentru a demonstra aceasta observăm mai intâi că [x, y]-1 = (xyx-1y-1)-1 =
= yxy-1x-1 = [y, x]. Aplicând (2.3) rezultă că orice element z  G este un produs de
comutatori:
z = [x1, y1] [x2, y2] ... [xn, yn].
Pentru orice   Aut (G) avem
 ([ x, y ])   ( xyx 1 y 1 )   ( x ) ( y ) ( x ) 1  ( y ) 1  [ ( x ),  ( y )] ,

deci
 ( z )  [ ( x1 ),  ( y1 )][ ( x 2 ),  ( y 2 )] [ ( x n ),  ( y n )]  G.
În particular, luând   g , g  G, obţinem gzg-1 =  g (z )  G pentru orice z  G,
adică G este normal în G.
Fie H un subgrup normal în G. Pentru orice x, y  G în grupul factor G/H
avem, evident, [xH, yH] = [x, y]H. De aici rezultă că G/H este abelian  [xH, yH] =

39
= H pentru orice x, y  G  [x, y]  H pentru orice x, y  G  G  H. În
particular, G/G este abelian. Grupul G/G se numeşte abelianizatul grupului G.
(7.7) Fie A un inel cu unitate. O submulţime I a lui A se numeşte ideal al lui A
dacă este ideal la stânga şi ideal la dreapta al lui A. În particular, I este subgrup al
grupului aditiv al lui A şi putem considera grupul factor A/I. Orice element al lui A/I
este de forma x x I pentru un x  A. Evident, avem xy, x, y  A, dacă şi
numai dacă x – y  I. Fie x, x, y, y  A aşa încât x  x' şi y  y' . Atunci, există
a, b  I astfel încât xx a şi y  y b şi avem:
xy = (x + a) (y + b) = xy + (xb + ay + ab).
Deoarece I este ideal al lui A, x'b + ay' + ab  I şi deci xy  x ' y ' . Prin urmare
putem considera operaţia binară notată multiplicativ
(A/I)2  A/I,
( x , y )  x y  xy .
Se verifică imediat că grupul aditiv A/I împreună cu această operaţie este un inel cu
unitate, elementul unitate fiind 1. Inelul A/I se numeşte inelul factor al lui A în
raport cu I.

§8. Grupurile factor ale lui Z; teoremele lui Euler,

Fermat şi Wilson

(8.1) Z fiind un grup abelian, orice subgrup al său este normal. Conform lui
(3.2) orice subgrup al lui Z este de forma nZ, unde n este un număr natural. Dacă
n = 0, 0Z = 0 (subgrupul trivial în notaţie aditivă) şi Z/0Z  Z. Dacă n = 1, 1Z = Z
şi Z/1Z  0. Dacă n ≥ 2, grupul factor Z/nZ se notează cu Zn şi se numeşte grupul
claselor de resturi modulo n (notaţia Zn = Z/nZ se foloseşte în unele situaţii şi în
cazurile n = 0 şi n = 1).

40
 Conform lui (3.6) avem Zn = | Z:nZ | = n şi Zn = {x + nZ | xZ} = {x + nZ |
x = 0, 1, ..., n –1}. De obicei se notează x = x + nZ, x  Z şi prin urmare
Zn = { 0, 1 ,  , n  1 }.
De exemplu, Z6 = { 0, 1 , 2, 3, 4, 5 } iar tabla sa de adunare în Z6 este:

+ 0 1 2 3 4 5
0 0 1 2 3 4 5
1 1 2 3 4 5 0

2 2 3 4 5 0 1
3 3 4 5 0 1 2
4 4 5 0 1 2 3
5 5 0 1 2 3 4

Pentru x, y  Z vom scrie x  y(mod n) dacă xy în Zn, adică dacă x–y 
nZ.
(8.2) Considerăm şi multiplicarea numerelor întregi, în raport cu care grupul
aditiv Z este un inel comutativ cu unitate. Pentru orice număr natural n, subgrupul
nZ al lui Z este de fapt un ideal al inelului Z şi inelul factor Z/nZ se notează tot cu
Zn şi se numeşte inelul claselor de resturi modulo n. Evident, grupul aditiv al
inelului Zn este grupul Zn definit în (8.1). Pentru exemplificare dăm mai jos tabla
multiplicarii în inelul Z6:

∙ 0 1 2 3 4 5
0 0 0 0 0 0 0

1 0 1 2 3 4 5
2 0 2 4 0 2 4
3 0 3 0 3 0 3

4 0 4 2 0 4 2

41
 5 0 5 4 3 2 1

(8.3) În continuare vom folosi grupul U(Zn) al unităţilor inelului Zn. Avem:
U(Zn) = { x  U(Zn) | xx '  1 pentru un x ' Zn} =
={ x  Zn | xx ' 1 (mod n) pentru un x ' Z}.
(8.4) Propoziţie. Fie n un număr natural întreg ≥ 2 şi x un element din Zn
(x  Z). Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) (x, n) = 1 (altfel spus, x şi n sunt numere întregi prime între ele);
(b) x  U(Zn);
(c) Zn = < x >.
Demonstraţie. (a)  (b). Conform lui (3.4) avem xZ + nZ = (x, n)Z = 1Z.
Deci există numerele întregi x şi n astfel încât xx + nn = 1. Atunci, xx  1 (mod n)
şi prin urmare avem x  U(Zn).
(b)  (c).Prin ipoteză există un x Z astfel încât xx '  1 .Evident, putem
x'  1  1    1
presupune x ≥ 0. Prin urmare,     
x ' ori
şi deci

1  x x '  x  x    x  x 
    
x ' ori
.

Deoarece Zn = < 1 >, rezultă Zn  < x >; deci Zn = < x >.

(c)  (b). Avem 1  Zn = < x >, deci există un număr întreg pozitiv x astfel

1  x  x  
  x  xx'
încât x ' ori
. Prin urmare x  U(Zn).

(b)  (a). Prin ipoteză, există un x'  Z astfel încât xx '  1 (mod n), adică
există un n ' Z astfel încât xx '  nn'  1 . Orice divizor comun al lui x şi n este un
divizor şi al lui xx '  nn' , deci al lui 1. Prin urmare (x, n) = 1.
(8.5) Din (8.4) obţinem că U(Zn) = { x  Zn; (x, n) = 1}.

42
Scriind elementele lui Zn sub forma Zn = {0 , 1 ,  , n  1} , deducem că elementele
grupului U(Zn) sunt în corespondenţă bijectivă cu mulţimea numerelor naturale
prime cu n şi mai mici ca n. De exemplu, U(Z12) = {1 , 5, 7 ,1 1} .
În general, numărul numerelor naturale prime cu n şi mai mici ca n se notează
cu (n) şi se numeşte indicatorul Euler al lui n (dacă n = 1 se consideră (1) = 1).
Prin urmare | U(Zn) | = (n). Conform lui (4.4) pentru orice a  U(Zn) avem
a  ( n)  1 . De aici rezultă în mod evident ceea ce se numeşte teorema lui Euler :
pentru orice număr întreg pozitiv n şi orice număr întreg a prim cu n avem
a  ( a )  1 (mod n).
(8.6) Dacă n = p este un număr prim (p) = p – 1 şi U(Zn) = Zp*. Rezultă că
inelul Zp este corp. De asemenea, deducem teorema lui Fermat : pentru orice
număr prim p şi orice număr întreg a prim cu p avem a p 1  1 (mod p).
(8.7) Prin considerente de teoria grupurilor putem obţine şi teorema lui
Wilson : pentru orice număr prim p avem (p – 1)! + 1  0 (mod p). Pentru aceasta să
considerăm mai intâi un grup finit abelian G de ordinul n. Să presupunem că
G = {x1, x2, ..., xn}, unde x1 = 1, iar x2, ..., xt, unde 1  t  n sunt toate elementele lui
G de ordinul 2. Atunci, elementele xt+1, ..., xn au ordinul > 2 şi pot fi grupate două
câte două {xi, xj} astfel ca xixj = 1. Alegând în mod convenabil ordinea xt+1, xt+2,..., xn
a elementelor lui G de ordin > 2, rezultă x1x2...xn = x2...xt. Dacă F este un corp,
ecuaţia x2 = 1 are cel mult două soluţii în F, anume –1 şi 1. Prin urmare, –1 este
eventual singurul element de ordin 2 în grupul U(F) =F *. Presupunând că F este un
corp finit şi luând G = F *, rezultă că produsul tuturor elementelor lui F * este -1.
Dacă F = Zp = {0 , 1 , , p  1} se obţine:
( p  1)!  1  2    ( p  1)   1 ,

adică (p – 1)!  –1 (mod p) şi teorema lui Wilson este demonstrată.

§ 9. Teorema fundamentală de izomorfism

43
 (9.1) Fie  : G  H un omomorfism de grupuri. Deci Im  este un subgrup al
lui H. Datorită acestui fapt incluziunea canonică a lui Im în H, adică aplicaţia
i : Im   H definită prin i(y) = y, y  Im, este un omomorfism de grupuri.
Deoarece Ker  este un subgrup normal în G putem considera grupul factor G/Ker.
Proiecţia canonică  : G  G/Ker  este un omomorfism de grupuri surjectiv şi
Ker  = Ker ; rezultă că pentru orice x, y  G avem:
 ( x )   ( y )  xy 1  Ker  = Ker   (x) = (y).
(9.2)Teorema fundamentală de izomorfism. Există un unic izomorfism de
grupuri f : G/Ker   Im  astfel încât  = if .
Demonstraţie. Presupunem că există o aplicaţie f : G/Ker   Im  astfel
încât  = if . Atunci, pentru orice x  G avem f ( x )  i ( f ( ( x )))  f ( ( x )) .

Deoarece orice element din G/Ker este de forma  ( x), xG , rezultă imediat
unicitatea lui f . Pentru a construi f procedăm astfel: pentru fiecare element
z  G/Ker  alegem x  G astfel ca z =  (x ) şi definim f ( z )  f ( x) ; definiţia nu
depinde de alegerea lui x deoarece dacă x, y  G şi  ( x)   ( y ) , atunci (x) = (y).
În plus, avem (if ) ( x )  i ( f ( ( x )))  f ( ( x ))  f (x ) oricare ar fi x  G, adică
if  f . Pe de altă parte, pentru orice x, y  G avem:
f ( ( x ))  f ( ( y ))  f ( x )  f ( y )    ( x)   ( y ) , ceea ce demonstrează că
aplicaţia f este injectivă; de asemenea,
f ( ( x ) ( y ))  f ( ( xy ))  f ( xy )  f ( x ) f ( y )  f ( ( x )) f ( ( y )) ,

ceea ce spune că f este un omomorfism de grupuri. În plus, orice element din Im f

este de forma f ( x )  f ( ( x )), x  G. Rezultă că f este şi aplicaţie surjectivă; deci

f este un izomorfism de grupuri.
Câteva exemple care ilustrează modul în care se foloseşte teorema
fundamentală de izomorfism:
(9.4) Fie K un corp şi n un întreg pozitiv. O matrice n  n cu coeficienţi în K
este un tablou

44
      

   
11 12 1n

  (  ij ) 1 i , j n

  21 22


 2 n 

 

 n1 n 2  nn   


cu  ij  K , 1  i, j  n , iar mulţimea tuturor acestor matrici se notează M n(K). Dacă

,  M n(K) definim:
    ( ij   ij )1i , j  n ,     M n(K);
n
   ,  ij    ik  kj , 1  i, j  n,   M n(K).
k 1

Evident, mulţimea M n(K) împreună cu operaţiile „+” şi „∙” astfel definite este un
inel cu unitate, elementul unitate fiind
0 , daca i  j
1  ( ij ),  ij 
1, daca i  j.

Grupul unităţilor acestui inel se notează cu GLn(K) şi se numeşte grupul liniar

general de grad n peste K. Elementele acestui grup se numesc n  n matrici
inversabile. Se ştie că o matrice este inversabilă dacă şi numai dacă determinantul
său, det  , este un element nenul din K. Se obţine în acest mod o aplicaţie
det : GLn(K)  K *
şi, deoarece
det ( ) = det  det  , ,   M n(K),
această aplicaţie este un omomorfism de grupuri. În plus, este un omomorfism de
grupuri surjectiv. Nucleul său este un subgrup normal al lui GLn(K), care se notează
cu SLn(K) şi se numeşte grupul liniar special de grad n peste K. Prin urmare,
SLn(K) = {   GLn (K ) | det   1 } şi, conform teoremei fundamentale de izomor-
fism, GLn(K) / SLn(K)  K*. În particular, dacă K este corpul finit cu q elemente,
obţinem:
| SLn(K) | = | GLn(K) | /(q – 1).
(9.5) Considerăm planul euclidian E2. Alegem un punct O din E2 şi o
semidreapta l cu originea în O. Considerăm un sistem de coordonate polare cu polul
O şi axa l. Atunci fiecărui punct A  E2 îi asociem modulul său r şi argumentul său
 şi identificăm A cu numărul complex: re i  r ( cos   i sin  ).

O rotaţie a lui E2 în jurul lui O este o aplicaţie de forma

45
   : E 2  E 2 cu   (r e i )  r e i (  ) ,

unde  este un număr real fixat. Se vede imediat că        ,  ,   R şi

 0  1. Rezultă că  este o aplicaţie bijectivă, inversa sa fiind (   ) 1    . De
asemenea,  este o izometrie a lui E2: calculăm distanţele într-un sistem de
coordonate cartezian cu originea în O şi dreapta l ca axă OX şi pentru

A1  r1 e i1  (r1 cos  1 , r1 sin 1 ) şi A2  r2 e i 2  (r2 cos  2 , r2 sin  2 ) avem:

d (   ( A1 ),   ( A2 )) 

 [r1 cos(1   )  r2 cos( 2   )] 2  [r1 sin(1   )  r2 sin( 2   )] 2 

 r12  r22  2r1 r2 cos(1   2 ) 

 (r1 cos1  r2 cos 2 ) 2  (r1 sin 1  r2 sin  2 ) 2  d ( A1 , A2 ).

Rezultă că mulţimea Rot (O, E2) a tuturor rotaţiilor lui E2 în jurul lui O este un
subgrup al lui Izom (E2) şi, considerând grupul aditiv R al numerelor reale, avem un
omomorfism de grupuri surjectiv
 : R  Rot (O, E2),

definit prin  ( )    ,   R. Deci avem:

Ker  = {   R |   1 } = { 2k | kZ} = 2  Z
sau, altfel spus, Ker  este subgrupul lui R generat de 2 . Din teorema fundamen-
tală de izomorfism rezultă R/ 2 Z  Rot (O, E2).
(9.6) Fie G un grup, H un subgrup normal în G şi  un automorfism al lui G.
Considerăm proiecţia canonică  : G  G/H şi compunerea
 1 : G G 
 G/H.
1


Avem
Ker  1
 {x  G  1 ( x ))  1}  {x  G  1 ( x )  H } (deoarece Ker  = H) =  (H )
şi Im  1 = Im  = G/H. Din teorema fundamentală obţinem că  (H ) este un
subgrup normal în G şi G/  ( H )  G / H . În particular, să considerăm grupul aditiv R
al numerelor reale şi  : R  R definită prin  ( x)  2x, x  R. Aplicaţia  este

46
evident un automorfism al lui R şi, folosind notaţiile de la exemplul precedent,
avem  (Z) = 2 Z şi
R/Z  R/  (Z) = R/ 2 Z  Rot (O, E2).
(9.7) Fie G un grup. Pentru fiecare element g  G, considerăm aplicaţia g

: G  G definită prin  g ( x)  gxg . Această aplicaţie este un omomorfism de

1

grupuri deoarece:
 g ( xy)  g ( xy ) g 1  ( gxg 1 ) ( gyg 1 )   g ( x)  g ( y ), x, y  G.

Aplicaţia  : G  Aut (G), definită prin  ( g )   g , g G , este un omomorfism de

grupuri. Se observă imediat că Ker   {g  G gx  xg , () x  G} . Ker  se notează
cu Z(G) şi se numeşte centrul lui G. Prin urmare, centrul Z(G) al lui G este subgrup
normal în G şi, deoarece Im  = Inn(G), avem G/G(Z)  Inn(G).
(9.8) Considerăm grupul aditiv R al numerelor reale, grupul multiplicativ C*
al numerelor complexe nenule şi aplicaţia : R  C* definită prin:
f (x) = cos 2x + i sin 2x , x  R.
Evident, f este un omomorfism de grupuri. Avem:
Ker f = { x  R | cos 2x = 1 şi sin 2x = 0} = Z
şi
Im f = { z  C* | | z | = 1}.
Im f este un subgrup al lui C*, care se notează de obicei cu D. Prin teorema
fundamentală de izomorfism rezultă R/Z  D.
Considerăm grupul aditiv Q al numerelor raţionale. Restricţia omomorfismu-
lui f la Q este un omomorfism g : Q  D pentru care avem Ker g = Z şi
Im g = { z  C* | ( ) n  N astfel ca zn = 1}.
Im g se notează cu V şi se numeşte grupul rădăcinilor complexe ale unităţii. Avem
Q/Z  V  D.
(9.9) Fie G un grup, a  G şi  a : Z  G omomorfismul de grupuri definit în
(4.1). Avem Ker  a = nZ unde n = o(a) şi Im  a = <a>. Rezultă Z/nZ  <a>  G.

47
În particular, dacă G este un grup ciclic infinit rezultă Z  G iar dacă G este un grup
ciclic de ordin n deducem Zn  G.
(9.10) Fie f : A  B un omomorfism de inel cu unitate. Evident, Im f este un
subinel al lui B (adică este inel şi incluziunea canonică i : Im f  B este un
omomorfism de inele). De asemenea, Ker f este nu numai un subgrup al grupului
aditiv al lui A, ci chiar un ideal în A, iar proiecţia canonică  : A  A/Ker f este un
omomorfism de inele. Atunci, unicul morfism
f : A/Ke f  Im f

care satisface f = if este un izomorfism de inele. Avem astfel nu numai o

teoremă de izomorfism pentru grupuri, ci şi o teoremă de izomorfism pentru inele.
În mod evident se formulează o teoremă de izomorfism pentru module sau, mai
general, pentru grupuri cu operatori.

§ 10. Alte teoreme de izomorfism

(10.1) Fie G un grup, H un subgrup normal în G şi  : G  G/H proiecţia

canonică. Pentru orice subgrup K al lui G care conţine pe H,
 ( K )  { xH x  K }  K / H

este un subgrup al lui G/H (conform Propoziţiei (*) din §4). Notăm cu L(G; H)
mulţimea tuturor subgrupurilor lui G care conţin pe H şi cu L(G/H) = L (G/H; 1)
mulţimea tuturor subgrupurilor lui G/H.
(10.2) Prima teoremă de izomorfism. Fie K, K1, K2  L(G; H) . Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
(i) asocierea K  K/H defineşte o aplicaţie bijectivă  : L(G; H)  L(G/H);
(ii) K1  K2 dacă şi numai dacă  ( K 1 )   ( K 2 ) ;
(iii) K este normal în G dacă şi numai dacă  ( K )  K / H este normal în G/H şi
în această situaţie avem G/K  (G/H) / (K/H).

48
 Demonstraţie. (i) Fie L un subgrup al lui G/H. Atunci,  1 ( L) este un
subgrup al lui G care conţine Ker  = H şi prin urmare  1 ( L)  L(G; H). Se obţine
în acest mod o aplicaţie  : L(G/H)  L(G; H) definită prin  ( L)   1 ( L) ,
L  L(G; H). Avem  ( L)   ( ( L))  L . În plus, pentru orice z  L , există un
1

xG aşa încât  ( x)  z ; de aici rezultă x   1 ( L) şi z   ( x )   ( 1 ( L ))   ( L) .

Prin urmare  ( L)  L. De asemenea, pentru K  L(G;H) avem  (K ) 

  1 ( ( K ))  K . În plus, dacă x  (K ) , atunci  ( x)   ( K ) şi există yK

astfel încât  ( x)   ( y ) . Rezultă xy 1  Ker  = H  K şi deci x  Ky  K

(deoarece yK ). Prin urmare  ( K )  K . Deci  şi  sunt aplicaţii inverse una

alteia şi în concluzie  este bijectivă.
(ii) Dacă K1  K 2 atunci, evident,  ( K1 )   ( K1 )   ( K 2 )   ( K 2 ) . Reciproc,
dacă  ( K 1 )   ( K 2 ) atunci K1  ( K 1 )   1 ( ( K 1 ))   1 ( ( K 2 ))  ( K 2 )  K 2 .
(iii) Presupunem că subgrupul K  L(G;H) este normal în G şi fie p:
GG/K proiecţia canonică. Pentru orice x, y  G avem:
 ( x)   ( y )  xy 1  Ker   H  xy 1  K  Ker p  p ( x)  p ( y )

Deoarece H K . Evident, asocierea  ( x)  p ( x) defineşte o aplicaţie f : G/H 

 G/K. Deoarece  şi p sunt omomorfisme, rezultă că şi f este omomorfism.
Avem:
 (x)  Ker f  p ( x)  f ( ( x))  1  x  Ker p  K   ( x )  K / H ,

deci Ker f K /H . În plus, f este surjectiv. Conform teoremei fundamentale de

izomorfism avem:
(G / H ) /( K / H )  (G / H ) / Ker f  Im f G / K .
Reciproc, dacă K/H este normal în G/H putem considera proiecţia canonică
G / H  (G / H ) /( K / H ) iar K este evident nucleul compunerii
G  G / H  (G / H ) /( K / H ) .
Prin urmare K este normal în G.

49
 (10.3) A doua teoremă de izomorfism. Fie H, K două subgrupuri ale unui
grup G astfel încât K este normal în G. Atunci, HK este subgrup în G, H ∩ K este
subgrup normal în H şi
HK / K  H / H K .
În plus, dacă şi H este normal în G, atunci HK este normal în G.
Demonstraţie. Deoarece K  G avem xK = Kx pentru orice x  G . Prin
urmare,
HK  Kx  xK  KH .
xH xH

Conform propoziţiei:
Propoziţie. Fie G un grup, H o submulţime nevidă a lui G şi A şi B două
subgrupuri ale lui G. Atunci au loc următoarele afirmaţii:
(i) H  G dacă şi numai dacă HH = H si H-1 = H;
(ii) AB  G dacă şi numai dacă AB = B,
rezultă că HK este un subgrup al lui G. Pentru fiecare element x  H avem x  HK
şi xK  HK / K . Deci putem considera aplicaţia  : H  HK/K definită prin
 ( x)  xK , x  H . Această aplicaţie este evident un omomorfism. Orice element din
HK/K este de forma (xy)K = x(yK) = xK =  (x ) . Deci  este surjectivă. În plus,
Ker  {x  H ; ( x ) 1} {x  H ; xK  K }  H K .
Conform teoremei fundamentale de izomorfism rezultă că H K este normal în H
şi H / H K  HK / K .Dacă şi H este normal în G atunci pentru orice x  G avem
x(HK) = (xH)K = (Hx)K = H(Kx) = (HK)x,
ceea ce arată că HK este normal în G.

§ 11. Subgrupurile unui grup ciclic

(11.1) Deoarece orice grup ciclic netrivial este izomorf cu Z sau cu Zn, n ≥ 2,
iar subgrupurile lui Z au fost studiate în §3, ne rămân de studiat subgrupurile lui Zn,

50
n ≥ 2. Conform lui (10.2), orice subgrup al lui Zn este de forma H/nZ, unde H este
un subgrup al lui Z care conţine pe nZ şi
Zn/(H/nZ) = (Z/nZ)/(H/nZ) = Z/H.
Conform lui (3.2) şi (3.4) avem H = dZ, unde d este un divizor pozitiv al lui n. Prin
urmare, orice subgrup al lui Zn este de forma dZ/nZ, unde d > 0 şi d|n şi
Zn/( dZ/nZ) = Z/dZ = Zd
Pentru un astfel de subgrup K = dZ/nZ avem | Zn : K | = | Zd | = d şi, conform
teoremei lui Lagrange,
(i) | dZ/nZ | = | Zn | / | Zn : K | = n/d.
În plus, K este un grup ciclic, anume K = dZ/nZ = <d>, unde d = d + nZZn.
(11.2) Pentru exemplificare luăm n = 12. Divizorii lui 12 sunt d = 1, 2, 3, 4, 6,
12 şi deci subgrupurile lui Z12 sunt:
Z/12Z = Z12 = {0 , 1 , 2, ,11} ;

2Z/12Z = {0 , 2, 4, 6 , 8 ,10} ; 3Z/12Z = {0 , 3 , 6 , 9} ;

4Z/12Z = {0 , 4, 8} ; 6Z/12Z = {0, 6} ;

12Z/12Z = {0} .

Laticea subgrupurilor lui Z12 este:

6Z/12Z 4Z/12Z

3Z/12Z 2Z/12Z

Z12

51
 (11.3) Fie G un grup ciclic oarecare şi a  G un generator al său. După cum
am văzut în (9.9) , dacă G este infinit aplicaţia Zn  G, d  ad, d  Z, este
izomorfism; de asemenea din (9.9) rezultă că dacă G este finit de ordin n atunci
aplicaţia Zn  G, d  ad, d d  nZ  Zn, d  Z, este un izomorfism. Aceste
izomorfisme ne permit să formulăm rezultate relative la structura subgrupurilor lui
Z şi ale lui Zn ca rezultate relative la structura subgrupurilor grupului ciclic G.
(11.4) Propoziţie. Fie G un grup ciclic şi a  G un generator al său.
Următoarele afirmaţii sunt adevărate:
(i) orice subgrup şi orice grup factor al lui G este ciclic;
(ii) dacă G este infinit (finit de ordin n) atunci, pentru orice număr întreg
pozitiv d (orice divizor pozitiv d al lui n), există un unic subgrup H al lui G astfel
încât | G : H | = d, şi anume H = <ad>;
(iii) dacă G este finit de ordinul n atunci, pentru orice divizor pozitiv d al lui
n, există un unic subgrup H al lui G de ordinul d, şi anume
H  { x  G x d 1} .
Demonstraţie. Este evidentă din (11.3).
Afirmaţia (iii) a lui (11.4) caracterizează de fapt grupurile ciclice de ordin n.
Mai precis, avem:
(11.5) Propoziţie. Fie G un grup finit. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) G este ciclic;
(b) pentru orice număr întreg pozitiv d, există cel mult un subgrup în G de
ordinul d;
Demonstraţie. (a)  (b) rezultă din (11.4, iii). Reciproc, presupunem că
afirmaţia (b) este adevărată. Pentru fiecare număr întreg pozitiv d fie
Md = {a  G | o(a) = d}.

52
Evident, mulţimile Md sunt disjuncte două câte două şi reuniunea lor este mulţimea
elementelor lui G. În plus, dacă n = | G | şi mulţimea Md, d > 0, este nevidă, atunci
obligatoriu d este un divizor al lui n. Prin urmare avem:

(1) n=|G|= 
d n
| Md |.

Mai precis, dacă d este un divizor al lui n mulţimea Md este nevidă dacă şi numai
dacă există un subgrup ciclic Hd, de ordin d al lui G; în această situaţie, datorită
ipotezei, Hd este unicul subgrup de ordin d al lui G şi
Md = {a  G  a   H d } .

În plus, în virtutea lui (8.4), dacă mulţimea Md este nevidă vom avea | Md | =
=  (d ),  fiind funcţia Euler. Prin urmare, dacă toate mulţimile Md sunt nevide,
relaţia (1) devine

(2) n =
d n
 (d )
.

Relaţia (2) este cu siguranţa satisfăcută deoarece există subgrupuri de ordinul n ca,
de exemplu Zn, pentru care toate mulţimile corespunzatoare sunt nevide.Deoarece |
Md| = 0 sau |Md| =  (d ) pentru orice divizor d al lui n, relaţiile (1) şi (2) nu pot fi
satisfacute simultan decât dacă | Md | =  (d ) pentru orice asemenea d. În particular,
pentru d = n, mulţimea Mn va fi nevidă, deci va exista un subgrup ciclic Hn al lui G
de ordinul n. Atunci G = Hn, deci G este ciclic.
Remarcăm că (11.5) nu este adevărată dacă renunţăm la ipoteza că G este un
grup finit.
(11.6) Folosind structura subgrupurilor grupului Zn şi a doua teoremă de
izomorfism să demonstrăm relaţia
(m, n) [m, n] = mn,
m şi n fiind două numere întregi pozitive. A două teoremă de izomorfism ne dă
mZ + nZ/nZ  mZ/mZ ∩ nZ
sau, conform Propoziţiei (3.4),
(m, n)Z/nZ  mZ/[m,n]Z.

53
Pe de altă parte, avem (conform lui 11.1, i):
| (m, n)Z/nZ | = n/(m, n) şi | mZ/[m, n]Z | = [m, n]/m.
Prin urmare, n/(m, n) = [m, n]/m, de unde deducem
(m, n) [m, n] = mn.

§ 12. Grupuri rezolubile

(12.1) Un grup G se numeşte rezolubil dacă există un număr natural n şi

subgrupurile 1 = G0, G1, G2, ... ... , Gn = G ale lui G astfel ca pentru orice i = 1,2,...,n
să avem Gi-1  Gi şi grupul factor Gi/Gi-1 să fie abelian.
Evident, orice grup abelian este rezolubil. De asemenea, examinând
subgrupurile lui 3 şi D4 descrise în §5, se constată imediat că şi aceste grupuri
sunt rezolubile. Există însă şi grupuri care nu sunt rezolubile (de exemplu grupurile
simple neabeliene).
(12.2) Lemă. Fie G un grup şi A, B, C subgrupuri ale lui G. Sunt adevărate
următoarele afirmaţii:
(i) dacă B  A atunci A ∩ (BC) = B(A ∩ C);
(ii) dacă B  A atunci B ∩ C  A ∩ C şi (A ∩ C)/(B ∩ C)  B(A ∩ C)/B;
(iii) dacă B  A şi C  G atunci BC  AC şi AC/BC  A/B(A ∩ C).
Demonstraţie. (i) Evident, B(A ∩ C)  A ∩ (BC). Fie a  A ∩ (BC). Atunci,
a = bc cu b  B, c  C, deci b-1a = c  A ∩ C (deoarece B  A). Prin urmare a =
= b(b-1a)  B(A ∩ C).
(ii) Deoarece A ∩ C  A şi B  A putem aplica (10.3) cu A în locul lui G,
A ∩ C în locul lui H, B în locul lui K. Rezultă B ∩ C = (A ∩ C) ∩ B  A ∩ C şi
(A ∩ C)/(B ∩ C)  (A ∩ C) B/B = B(A ∩ C)/B.
(iii) Deoarece C  G, AC şi BC sunt subgrupuri ale lui G şi evident BC  AC.
Luând un element x = ac  AC, a  A, c  C, avem:
x (BC) = acBC = acCB = aCB = aBC = BaC = BaCc = Bcac = (BC) x.

54
Aceasta arată că BC  AC. Aplicăm (10.3) cu AC în locul lui G, A în locul lui H şi
BC în locul lui K. Rezultă A ∩ (BC)  A şi
A(BC)/BC  A/A ∩ (BC).
În final avem A(BC) = AC şi, conform lui (i), A ∩ (BC) = B(A ∩ C). Rezultă
AC/BC  A/B(A ∩ C).
(12.3) Propoziţie. Fie G un grup şi H, K subgrupuri ale lui G cu K  G. Au
loc următoarele afirmaţii:
(i) dacă G este rezolubil atunci H şi G/K sunt rezolubile;
(ii) dacă K şi G/K sunt rezolubile atunci G este rezolubil.
Demonstraţie. (i) Fie 1 = G0  G1    Gn = G astfel încât pentru orice
i = 1, 2, ... , n, Gi/Gi-1 este grup abelian. Deoarece Gi-1  Gi, putem aplica (12.2, ii) cu
Gi-1 în locul lui B, Gi în locul lui A şi H în locul lui C. Rezultă Gi-1 ∩ H  Gi ∩ H şi
Gi ∩ H/Gi-1 ∩ H  Gi-1(Gi ∩ H)/Gi-1  Gi/Gi-1.
Deoarece Gi/Gi-1 este abelian, rezultă Gi ∩ H/Gi-1 ∩ H abelian pentru orice i = 1,
2, ... ,n. Prin urmare şirul
1 = G0 ∩ H  G1 ∩ H    Gn ∩ H = H
arată că H este rezolubil. Aplicăm (12.2, iii) şi rezultă Gi-1K  GiK şi
GiK/Gi-1K  Gi/Gi-1 ∩(Gi ∩ K).
Conform lui (10.2) avem
(GiK)/(Gi-1K/K)  GiK/Gi-1K
şi
(Gi/Gi-1)/(Gi-1(Gi ∩ K)/Gi-1)  Gi/Gi-1(Gi ∩ K).
Deoarece Gi/Gi-1 este abelian, rezultă Gi/Gi-1(Gi ∩ K) abelian, deci şi GiK/Gi-1K
abelian. Prin urmare şirul
1 = G0K/K  G1K/K    GnK/K = G/K
arată că G/K este rezolubil.
(ii) Prin ipoteză, există şirurile
1 = K0  K1    Km = K

55
şi
1 = G0/K  G1/K    Gn/K = G/K
astfel încât pentru orice i = 1, 2, ... , m şi j = 1, 2, ... , n, Ki/Ki-1 şi Gj/Gj-1 
(Gj/K)/(Gj-1/K) sunt abeliene. Este clar atunci că şirul
1 = K0  K1    Km = G0  G1    Gn = G
arată că G este rezolubil.

Cap.III: Grupuri abeliene finit generate

§1. Produse directe

(1.1) Fie G un grup, n un număr natural şi H1, H2, ... ,Hn subgrupuri ale lui G.
Vom nota
n

H
i 1
i {x1 x 2  x n x1  H 1 , , x n  H n } .

(1.2) Lemă. Presupunem că pentru orice i, j {1, 2, , n} , i  j , orice

n

element din Hi este permutabil cu orice element din Hj. Atunci H

i 1
i este subgrup

al lui G. Demonstraţie. Fie x, y  H i , x  x1 x 2  x n şi y  y1 y 2  y n , unde xi,

i 1

yi  Hi, i  {1, 2, ..., n}. Deoarece Hi sunt subgrupuri înseamnă că yi, () i = 1,
2, ..., n sunt inversabile şi, cum Hi, () i =1, 2, ..., n sunt monoizi, vom avea

56
 n
y 1  ( y1 y 2  y n ) 1
 y11 y 21  y n1  H i .
i 1

De asemenea, deoarece Hi, () i = 1, 2, ..., n sunt semigrupuri în care elementele

xi, yi, () i = 1, 2, ..., n sunt permutabile şi xiyi  Hi, () i = 1, 2, ..., n vom avea:
n
xy  ( x1 x 2  x n )( y1 y 2  y n )  ( x1 y1 ) ( x 2 y 2 )  ( x n y n ) H i .
i 1

Este clar atunci că H

i 1
i este un subgrup în G.

(1.3) Propoziţie. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:

(a) pentru orice i, j  {1, 2, ... , n}, i j , elementele lui Hi sunt permutabile
cu elementele lui Hj şi orice element x  G se scrie în mod unic sub forma
x = x1x2 ... xn cu xi  Hi, i  {1, 2, ... , n}.
n

(b) G   H i şi, pentru orice j  {1, 2, ... , n}, Hj este normal în G iar
i 1

n
 H i 1
H j
i 1
i j
.
Demonstraţie. (a)  (b). Deoarece orice element x  G se scrie în mod unic

n
sub forma x = x1x2 ... xn cu xi  Hi, i  {1, 2, ... , n}, este clar că G   H i şi
i 1
n

pentru orice j  {1, 2, ... , n}. Fie x = x1x2 ... ... xn şi

H j   H i 1
i 1
i j
y = y1y2 ... yn
cu xi, yi  Hi, i  {1, 2, ... ,n}. Din demonstraţia lemei de mai sus avem:
yxy 1  ( y1 x1 y11 ) ( y 2 x 2 y 21 ) ( y n x n y n1 ) .

În particular, dacă presupunem x  Hi, adică xj = 1 pentru orice j = {1, 2, ... , n},
j i , obţinem
yxy 1  y i xyi1  H i .

Prin urmare Hi este normal în G.

57
 (b)  (a).Fie i, j  {1,2,...,n}, i j şi xHi, yHj. Avem xyx-1 = x(yxy-1)-
1
Hi, deoarece Hi este normal în G şi xyx-1y-1 = (xyx-1y)y-1  Hj, deoarece Hj este
normal în G. Prin urmare,
n
xyx 1 y 1  H i H j  H i  H k 1
k 1
k i
;
rezultă xyx 1 y 1 1 , deci xy = yx. Astfel, orice element din Hi este permutabil cu
orice element din Hj. Presupunem că x1x2 ... xn = y1y2 ... yn, unde xi, yi  Hi, i  {1,
2, ... , n}. Avem:
1  ( x1 y11 ) ( x 2 y 21 )  ( x n y n1 )

şi rezultă
n n
x j y j 1   ( xi y i1 ) 1  H j  H i 1
i 1
i j
i 1
i j
,
Deci xj = yj pentru orice j  {1, 2, ... , n}.
(1.4) Dacă subgrupurile H1, H2, ... , Hn ale lui G satisfac condiţiile propoziţiei
(1.3) spunem că G este produsul direct al subgrupurilor H1, H2, ... , Hn şi scriem
n
G Dr  H i sau G  H 1  H 2   H n .
i 1

(1.5) Fie H1, H2, ... , Hn grupuri arbitrare. Vom construi un grup G aşa încât G
să fie produs direct de subgrupuri izomorfe cu H1, H2,..., Hn. Pentru aceasta vom lua
G = {(x1, x2, ... , xn) | x1  H1, x2  H2, ... , xn  Hn}
şi definim multiplicarea pe G prin:
(x1, x2, ... , xn) (y1, y2, ... , yn) = (x1y1, x2y2, ... , xnyn).
Axiomele grupului se verifică imediat:
– legea de asociativitate este evidentă;
– elementul unitate în G este 1 = (1, 1, ... , 1);
– inversul unui element oarecare x = (x1, x2, ... , xn)G este x 1  ( x11 , x 21 , , x n1 )

.
Pentru fiecare i = 1, 2, ... , n, aplicaţia  i : Hi  G definită prin:
 i ( xi )  (1, ,1, xi ,1, ,1) , xi  H i ,

58
este în mod evident un omomorfism de grupuri injectiv. Prin urmare, conform
propoziţiei (*) din §4,
Hi  Im  i  {(1, ,1, xi ,1,1, ,1) xi  H i }

este un subgrup al lui G izomorf cu Hi. În plus, este uşor de verificat că subgrupurile
H 1 , H 2 , , H n ale lui G satisfac fie condiţia (a), fie condiţia (b) din propoziţia
(1.3). Spunem că grupul G astfel construit este produsul direct al grupurilor
H1,H2,...,Hn şi scriem G  H1  H 2   H n .

(1.6) Fie A şi B două inele. Considerând A şi B ca grupuri aditive, putem

forma produsul lor direct A B , operaţia binară a acestui grup fiind definită prin:
(a, b) + (a, b) = (a + a, b + b), a, a  A, b, b  B.
Putem defini şi o multiplicare pe A B , luând
(a, b) (a, b) = (aa, bb)
şi, în raport cu această multiplicare, A B este evident un inel. Dacă A şi B sunt
inele cu unitate şi A B este inel cu unitate,elementul unitate în A B fiind
1=(1,1). Se observă uşor că pentru un element (a, b)  A B avem (a, b)  U( A B
) dacă şi numai dacă a  U(A) şi b  U(B). Produsul direct A1  A2    An al
inelelor A1, A2, ..., An se defineşte analog.
(1.7) Fie  o mulţime oarecare. Presupunând că H1, H2, ..., Hn sunt 

-grupuri, produsul lor direct H1  H 2   H n este de asemenea un  -grup dacă

definim:
 ( x1 , x2 , , x n )  ( x1 ,  x 2 , ,  x n ) ,

x1  H1, x2  H2, ..., xn  Hn.

În particular, putem defini produsul direct de A-module la stânga, unde A este un
inel cu unitate.

§2. Produse directe de grupuri ciclice

59
 (2.1) Propoziţie. Fie H şi K două grupuri ciclice finite de ordin m, respectiv
n. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) H  K este grup ciclic;
(b) m şi n sunt prime între ele.
Demonstraţie. (a)  (b). Deoarece | H  K | = | H | ∙ | K | = mn, un generator
(x, y) al lui H  K va avea ordinul mn. Pentru orice multiplu comun k al lui m şi n
avem, conform lui (II; 4.4), xk = 1, yk = 1, deci (x, y)k = (xk, yk) = (1, 1) = 1; prin
urmare mn = o(x, y)|k. În particular, mn | [m, n] – cel mai mic multiplu comun al lui
m şi n. Deoarece mn = [m, n] (m, n), conform lui II; 11.6, rezultă (m ,n) = 1.
(b)  (a). Fie H = <x>, K = <y>. Considerăm omomorfismele  x : Z  H,
y : ZK şi    ( x , y ) :Z  H  K (conform lui II; 4.1). Pentru orice k  Z
avem:
 ( k )  ( x, y ) k  ( x k , y k )  ( x (k ),  y ( k )) .

În plus, deoarece o(x) = m şi o(y) = n, avem Ker  x = mZ şi Ker  y = nZ. De

asemenea, avem:
k  Ker    (k ) 1  ( x (k ),  y ( k ))  (1,1) 

 k  Ker  x  Ker y = mZ  nZ =[m, n] Z = mnZ (deoarece (m, n)=1).

Prin urmare, o(x, y) = mn şi H  K = <(x, y)>.
(2.2) Propoziţie. Fie H1, H2, ..., Hn grupuri ciclice finite şi | Hi | = mi, i = 1,
2, ..., n. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) H1  H 2   H n este grup ciclic;
(b) oricare două dintre numerele m1, m2, ..., mn sunt prime între ele.
Demonstraţie. (a)  (b). Fie i, j  {1, 2, ..., n}, i j . Atunci grupul Hi  H j

se poate scufunda în H1  H 2   H n . Conform Propoziţiei (II; 11.4), rezultă că

Hi  H j este grup ciclic, deci (mi, mj) = 1 în baza Propoziţiei (2.1).
(b)  (a). Pentru n = 1 afirmaţia este evidentă. Presupunem n > 1 şi, inductiv,
că H 1  H 2    H n 1 este grup ciclic. Atunci, conform Propoziţiei (2.1), rezultă că
H 1  H 2    H n 1  H n  ( H 1    H n 1 )  H n

60
este grup ciclic.
  
(2.3) Fie H un grup ciclic de ordin n  p1 p 2  p s , unde p1, p2, ..., ps sunt 1 2 s

numere prime distincte două câte două şi  1 ,  2 , ,  s sunt numere întregi

  
nenegative. Deoarece p1 p 2  p s sunt prime între ele două câte două, propoziţia
1 2 s

(2.2) asigură că Dr  Z p i
i
este un grup ciclic. Rezultă
i 1

n
H  Zn  Dr  Z p i
i
i 1

sau, altfel spus, există elementele y1, y2, ..., ys  H astfel încât
n

G = Dr  y
i 1
i  şi o(yi) = p i .
i

(2.4) Fie m şi n două numere întregi pozitive. Considerăm proiecţiile canonice

p: ZZm şi q: ZZn şi aplicaţia  : ZZm  Zn definită prin
 ( x)  ( p ( x ), q ( x )), x  Z. Deoarece p şi q sunt omomorfisme de inele,  este de
asemenea un omo-morfism de inele şi, în plus, Ker  = [m, n]Z. Din demonstraţia
propoziţiei (2.1) rezultă că dacă m şi n sunt prime între ele atunci  induce un
izomorfism (de inele)
 : Zmn  Zm  Zn

astfel încât:
 ( xˆ )  ( p ( x), q ( x)), x  Z, x̂  x  mnZ  Zmn.
În particular, în acest caz, rezultă un izomorfism de grupuri
U(Zmn)  U(Zm  Zn) = U(Zm)  U(Zn).
Mai general (conform (2.2)), dacă m1, m2, ..., mn sunt numere întregi pozitive,
prime între ele două câte două, atunci avem un izomorfism de inele
Z m m m  Z m  Z m   Z m
1 2 n 1 2 n

şi un izomorfism de grupuri
U(Z m m m )  U(Z m )  U(Z m )   U(Z m ).
1 2 n 1 2 n

În particular, considerând indicatorul lui Euler  (m) (definit în II; 8.5), rezultă:

61
  ( m1 m2  mn )   ( m1 )  (m2 )  (mn ) .

§3. Structura grupurilor abeliene finit generate

(3.1) Vom demonstra că orice grup abelian finit generat este un produs direct
(finit) de grupuri ciclice. Reciproca acestei afirmaţii este evidentă deoarece dacă
n

G = Dr  H i şi Hi = <xi>, i = 1, 2, ..., n, atunci {x1, x2, ..., xn} este un sistem de

i 1

generatori pentru G.
(3.2) Lemă. Fie G un grup abelian finit generat, {x1, x2, ..., xn} un sistem de
generatori a lui G şi m1, m2, ..., mn numere întregi nenegative astfel încât
(m1, m2, ..., mn) – cel mai mare divizor comun al lor să fie 1. Atunci, există un sistem
n

de generatori y1, y2, ..., yn al lui G astfel încât y1   xi .

m i

i 1

Demonstraţie. Fie m = m1 + m2 + ... +mn. Vom aplica inducţia după m. Dacă

m = 1 atunci, cum m1, ..., mn sunt numere întregi nenegative, avem mi  0 pentru un
singur i  {1, 2, ..., n}. Deoarece putem face abstracţie de numerotarea elementelor
y1, y2, ..., yn, putem presupune, fără a restrânge generalitatea, că m1  0. Atunci,
m1 = 1 şi m2 = ... = mn = 0, iar afirmaţia lemei este evidentă. Acum, fie m > 1.
Deoarece (m1, m2, ..., mn) = 1, există cel puţin doi indici i, j  {1, 2, ..., n}, i j cu
mi  0  m j . Putem presupune că m1  m2  0 . Atunci, deoarece x 2  x11 ( x1 x2 ) ,
{x1, x1x2, x3, ..., xn} este un sistem de generatori pentru G. În plus, (m1 – m2, m2, ...,
mn) = 1 şi (m1 – m2) + m2 + ... +mn < m. Conform ipotezei de inducţie, există un
sistem de generatori {y1, y2, ..., yn} al lui G astfel încât
n
y1  x1m1  m2 ( x1 x 2 ) m2 x3m3  x nmn   ximi .
i 1

62
 (3.3) Teorema de structură a grupurilor abeliene finit generate. Fie G un
grup abelian n-generat. Atunci, există elementele x1, x2, ..., xn  G astfel încât
n

G = Dr   xi  .
i 1

Demonstraţie. Dacă n = 1, G este ciclic şi afirmaţia din enunţ este evidentă.

Prin urmare putem presupune n>1. Notăm cu  mulţimea elementelor (x1, x2, ..., xn)
ale lui G astfel încât <x1, x2, ..., xn> = G şi o(x1)  o(x2)  ...  o(xn) (în aceste
inegalităţi ∞ (conform (II; 4.2)) apare ca un „număr” mai mare ca orice număr
întreg pozitiv). Deoarece orice sistem de generatori {x1, x2, ..., xn} al lui G poate fi
ordonat (evident, în mai multe moduri) astfel ca el să devină un element al lui  ,
mulţimea  este nevidă. Fie M1 cel mai mic „număr” (putem avea M1 = ∞) pentru
care există un (x1, x2, ..., xn)   astfel încât o(x1) = M1. Cu M1 astfel definit, fie M2
cel mai mic „număr” pentru care există un (x1, x2, ..., xn)   astfel încât o(x1) = M1
şi o(x2) = M2; M1 şi M2 fiind astfel definite, notăm cu M3 cel mai mic „număr” pentru
care există un (x1, x2, ..., xn)   astfel încât o(x1) = M1, o(x2) = M2 şi o(x3) = M3
etc. Se obţine astfel un şir de „numere” M1, M2, ..., Mn având următoarele
proprietăţi:
– există (x1, x2, ..., xn)   astfel ca o(xi) = Mi, i  {1, 2, ..., n};
– pentru orice (y1, y2, ..., yn)   şi orice j  {1, 2, ..., n} dacă o(yi) = Mi pentru
orice i  {1, 2, ..., j – 1}, atunci Mi  o(yi) pentru orice i  {j, ..., n}.
Vom demonstra că pentru un element (x1, x2, ..., xn)   aşa încât o(xi) = Mi,
n

i  {1, 2, ..., n}, avem G = Dr   xi  . Deoarece x1, x2, ..., xn este un sisitem de
i 1

generatori al lui G, avem G =  x

i 1
i  . Rămâne să demonstrăm că orice element

y  G se scrie în mod unic sub forma y = y1y2 ... yn cu yi  <xi>, i = 1, 2, ..., m.

Presupunem, prin absurd, că acest lucru nu este adevărat. Atunci, există numerele

63
 n

întregi r1, r2, ..., rn aşa încât 1  xi şi există un i  {1, 2, ..., n} cu xi

r r
i i
1 .
i 1

Putem presupune că r1, r2, ..., rn sunt numere nenegative. Într-adevăr, dacă pentru un
i  {1, 2, ..., n} avem ri < 0, atunci înlocuim xi cu xi1 (putem face acest lucru
r
deoarece o( xi1 ) = o(xi)) şi întrucât xi = (( xi1 ) ), putem schimba pe ri cu –ri > 0.
r i i

Considerăm numerele întregi s1, s2, ..., sn astfel încât pentru orice i{1,2,...,n}
si ri
să avem 0  si < o(xi) şi x i = x i . Putem construi numerele si astfel:
– dacă o(xi) < ∞ atunci, prin teorema împărţirii cu rest, există numerele întregi
qi şi si astfel încât
ri = qi o(xi) + si şi 0  si < o(xi).
Atunci
xiri  (( xi ) o ( xi ) ) qi xisi  xisi .

– dacă o(xi) = ∞ luăm si = ri.

ri
Deoarece prin ipoteză avem x i 1 pentru un i, rezultă si > 0 pentru un i. Fie
j  {1,..., n} cel mai mic număr natural astfel ca sj > 0. Atunci si = 0 pentru orice
i  {1, ..., j – 1}. Fie d = (s1, s2, ..., sn) şi pentru fiecare i{1,2,...,n} notăm mi = si/d.
Atunci, m1, m2, ..., mn sunt numere întregi nenegative şi (m1, m2, ..., mn) = 1.
Deoarece mi = 0 pentru i<j, avem (mj, mj+1, ..., mn) = 1. Fie H = <xj, xj+1, ..., xn>  G.
Atunci, conform lemei, există un sistem de generatori {yj, yj+1, ..., yn} al lui H astfel
n

încât y i   ximi . Deci

i j

n n
y dj   xisi = x si
i
i j i 1

(deoarece si = 0 pentru i < j) şi prin urmare y dj   xiri = 1 (prin definiţia numerelor

i 1

s1, s2,..., sn). Rezultă în mod evident că

G = <x1, ..., xj-1, yj, yj+1, ..., yn>

64
şi o(yi)  d  sj < o(xj). Aceasta însă contrazice alegerea lui (x1, x2, ..., xn). Prin
n

urmare, avem că G = Dr  x
i 1
i .

§4. Partea de torsiune a unui grup abelian;

grupuri abeliene libere de rang finit

(4.1) Fie G un grup abelian finit generat. Conform teoremei de structură (3.3),
G este un produs direct de grupuri ciclice:
(1) G=  x1    x2     xn  .

În general o descompunere a lui G ca produs direct de grupuri ciclice nu este

unică deoarece,de exemplu:
Z30  Z6  Z5  Z10  Z3 (conform 2.1).
Putem totuşi să formulăm o teoremă de unicitate pentru un anumit tip de
descompunere a lui G ca produs direct de grupuri ciclice; numărul şi ordinele
acestor grupuri ciclice vor defini în mod evident un sistem de numere întregi care
determină complet tipul grupului G.
(4.2) Putem presupune, fără a restrânge generalitatea, că în descompunerea
(4.1; 1) a lui G, r elemente (0  r  n), şi anume x1, x2, ..., xr sunt de ordin infinit şi
celelalte n – r sunt de ordin finit. Notăm
LG =  x1    x2    xr 
şi
T(G) =  xr 1     xn  .

Atunci avem:
(1) G = LG  T(G),
unde LG este un produs direct de r grupuri ciclice infinite şi T(G) este un produs
direct de grupuri ciclice finite, deci un grup abelian finit.

65
 Deoarece într-un grup ciclic infinit orice element netrivial este de ordin
infinit, este clar că această proprietate ramâne adevărată şi pentru un produs direct
de r grupuri ciclice infinite. Pe de altă parte, deoarece T(G) este un grup finit, orice
element din T(G) este de ordin finit. Reciproc, să presupunem că un element x  G
este de ordin finit. Avem x = yz cu y  LG şi z  T(G). Luăm n = o(x) şi avem
1 = xn = (yz)n = ynzn , yn  LG şi zn  T(G). Ţinând seama de (1) rezultă 1 = yn = zn.
Dacă y 1 atunci o(y) = ∞ şi y n 1 . Prin urmare, y = 1 şi x = z  T(G). Am
demonstrat astfel că
(2) T(G) = {x  G | o(x) < ∞}.
În plus (conform lui (II; 10.3)), avem G/T(G)  LG. Rezultă că grupurile T(G) şi LG
sunt unic determinate (până la un izomorfism) de grupul G; mai precis, două grupuri
abeliene finit generate G şi G sunt izomorfe dacă şi numai dacă T(G)  T(G) şi
LG  LG .
(4.3) Să presupunem că G este un grup abelian oarecare. Atunci T(G), definit
ca în (4.2, 2), este un subgrup al lui G. Într-adevăr, dacă x, y  T(G) şi o(x) = m,
o(y) = n, atunci
(xy)mn = xmnymn = (xm)n (yn)m = 1n1m = 1,
deci xy este un element de ordin finit, adică xy  T(G). De asemenea, (x-1)m = (xm)-1=
= 1-1 = 1, deci x-1  T(G). Numim T(G) subgrupul de torsiune al lui G.
Remarcăm că, în general, dacă G nu este abelian, atunci T(G) nu este neaparat
un subgrup al lui G.
(4.4) Un produs direct de r grupuri ciclice infinite se numeşte grup abelian
liber de rang r.
Conform lui (4.2) problema unicităţii pentru un grup abelian finit generat G se
reduce la

studiul separat a două cazuri:

66
 – cazul când G este un grup abelian liber de rang finit (adică T(G) = 1);
– cazul când G este un grup abelian finit (adică T(G) = G).
Rezolvarea problemei unicităţii pentru grupuri abeliene libere de rang finit:
Fie G un grup abelian şi m un număr natural; notăm
G(m) = {xm | x  G}.
Evident, G(m) este un subgrup al lui G.
(4.5) Propoziţie. Presupunem că G este un grup abelian finit generat şi
considerăm descompunerea (4.1, 1). În aceste condiţii sunt adevărate următoarele
afirmaţii:
(i) G(m) =  x1m    x2m    x nm  ;

(ii) dacă G este liber de rang r atunci | G : G(m) | = mr.

Demonstraţie. Orice element x  G se scrie sub forma:
x  x1k1 x 2k2  x nkn cu k1, k2, ..., kn  Z;

atunci
x m  ( x1m ) k1 ( x2m ) k 2  ( xnm ) k n .
n

Prin urmare G    xi  . În plus, pentru orice i=1,2,...,n avem

(m) m
 xim    xi 
i 1

. Rezultă că sunt satisfăcute condiţiile (1.3, b) pentru Hi =  xim  . Deci G (m) 

n
   xim  . De asemenea rezultă că sunt satisfăcute conditiile (1.3, b) şi pentru
i 1

G/G(m) şi Hi =  xi  /  xim  , deci

n
G / G ( m )  Dr  x
i 1
i  /  xim  .

În condiţiile lui (ii) putem presupune n = r şi că <x1>, <x2>, ..., <xr> sunt infinite.
Atunci, conform Propoziţiei (II; 11.4), avem  xi  :  xim   m , deci
r
G :G ( m )  G / G ( m )    xi  :  xim   m r .
i 1

67
 (4.6) Propoziţie. Fie G şi G grupuri abeliene libere, G de rang r şi G de rang
r. Atunci G şi G sunt izomorfe dacă şi numai dacă r = r.
Demonstraţie. Conform lui (4.5, ii) avem G :G ( 2 )  2 r şi G ': G ' ( 2 )  2r' .
Dacă G  G' atunci, şi G / G ( 2 )  G ' / G '( 2 ) , deci 2r = 2r, adică r = r. Reciproc, dacă r
= r avem
G  H1  H 2   H r  G' ,

unde fiecare Hi, i = 1, ..., r, este un grup ciclic infinit (deci Hi  Z).

§5. p-grupuri abeliene

(5.1) Fie G un grup abelian finit. Considerăm o descompunere a lui G ca

produs direct de grupuri ciclice.
r

(1) G = Dr  x
i 1
i .

Elementele x1, x2, .., xr sunt de ordin finit. Notăm ni = o(xi) şi avem | G | = n1n2 ... nr.
Pentru fiecare divizor prim p al lui | G | va exista un i = 1, 2, ..., r astfel încât p|ni.
Fie P = {p1, p2, ..., ps} mulţimea tuturor divizorilor primi ai lui | G |. Rezultă, din
cele de mai sus, că fiecare ni este de forma:
ni  p1 i1 p2 i 2  ps is ,

Unde  i1 ,  i 2 , ,  is sunt numere întregi pozitive. Conform lui (2.3) avem

s

<xi> = Dr   yik  ,
k 1


unde o( yik )  pk . Atunci egalitatea (1) devine:
ik

r s s r
G  Dr  ( Dr   yik  )  Dr  ( Dr   yik ).
i 1 k 1 k 1 i 1

adică
G  Dr  G p
(2) pP
,

unde pentru fiecare k = 1, 2, ..., s am notat

68
 r r
G pk  Dr   yik  Dr  y ik .
i 1 i 1

Avem
r r
G pk   o( y ik )   p k ik  p k k ,
i 1 i 1

unde  k   1k   2 k     rk . Deci, pentru orice p  P, | Gp | este o putere a lui p.

Conform Propoziţiei (II; 4.4), ordinul unui element oarecare x  Gp este o putere a
lui p; în plus, dacă x 1 avem pentru orice număr prim q  p şi orice t 
t
x q 1

Z. Fie x  G şi x = x1x2 ... xs, unde xk  G p , k = 1, 2, ..., s. Presupunem că p  P

k

şi o(x) = pn, unde n este un număr întreg nenegativ. Avem:

n n n n
1  x p  ( x1p ) ( x 2p )  ( x sp ) ,
n n s
deci, datorită lui (2), x1p  x2p   x sp 1 . Rezultă xk = 1, pentru orice k = 1, 2, ...,
s cu pk  p , adică x  Gp. Am demonstrat astfel că
Gp = {x  G | o(x) este o putere a lui p}.
Aşadar, subgrupurile Gp, p  P, ale lui G sunt unic determinate (nu depind de
descompunerea (1) a lui G). Mai mult, două grupuri abeliene finite G şi G sunt
izomorfe dacă şi numai dacă | G | = | G | şi Gp  G p' pentru orice divizor prim p al
lui | G |.
(5.2) Fie G un grup finit şi p un număr prim. Spunem că G este un p-grup
dacă |G| este o putere a lui p. Revenim la cazul când G este abelian. Atunci
subgrupul Gp al lui G definit în (5.1) este un p-grup şi egalităţile (2) şi (3) din (5.1)
arată că problema unicităţii pentru un grup abelian finit se reduce la cazul când G
este un p-grup.
(5.3) Fie G un grup abelian şi m un număr natural oarecare. Notăm
G(m) = {x  G | xm = 1}.
Evident, G(m) este un subgrup al lui G.

69
 Fie m şi n două numere naturale prime între ele astfel încât mn = | G |. Fie P
mulţimea divizorilor primi ai lui m şi P mulţimea tuturor divizorilor primi ai lui n.
Mulţimea P = {p1, p2, ..., ps} a tuturor divizorilor primi ai lui G este egală cu P  P
şi în plus P  P = . Atunci din (2) rezultă că
G  Gp  Gp
pP ' pP ''
.

G  p
p
p
În plus, dacă pentru fiecare pP avem Gp  p ,p  0, atunci şi
pP

| 
pP '
Gp
| = m, | 
pP ''
Gp
| = n.

Fie p  P şi x  Gp. Evident, o(x) este o putere a lui p şi divide mn; rezultă

o(x) divide m, deci xG(m). Prin urmare 

pP
Gp  G( m )
. Reciproc, fie xG(m), x = x1x2

xi G p ,
m m m
... xs cu i i{1, 2, ..., s}. Avem 1  x m  x1 x 2  x s , deci
1  x1m  x 2m   x sm ; rezultă o(xi)|m, adică xi = 1 sau pi  P pentru orice i  {1,
x G p G( m )   G p
2, ..., s}. Prin urmare pP '
. Avem deci pP '
şi analog

G( n )   G p
pP ''
. Relaţia (1) devine atunci:
G  G( m )  G( n ) .

Mai mult, raţionamentul de mai sus arată că G(m) este unicul subgrup de ordin m al
lui G (şi analog G(n) este unicul subgrup de ordin n al lui G).
(5.4) Propoziţie. Fie p un număr prim şi G, H două p-grupuri abeliene.
Considerăm descompunerile
r s
G  Dr  x i  şi H = Dr  y
j 1
j ,
i 1

nj
unde pentru fiecare i = 1, 2, ..., r şi j = 1, 2, ..., s avem o(xi) = p m , o(yi) = i
p ,
m1  m2    mr  0 şi n1  n2    n s  0 . Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(a) G  H ;
(b) r = s şi mi = ni pentru orice i = 1, 2, ..., r.

70
 Demonstraţie. (a)  (b). Vom aplica inducţia după | G | = | H |. Dacă | G | = p
este clar că r = s = 1 şi m1 = n1 = 1. În general, conform propoziţiei (4.5), avem
r

(1) G ( p )  Dr  x i 1
i
p


şi deci
r
G /G ( p)
 Dr  x
i 1
i  /  xip  .

Conform propoziţiei (II; 11.4) avem  xi  /  xi p   p

pentru orice i = 1, 2, ..., r, deci
G / G ( p)  pr ; în plus, rezultă şi
(2)
p
o ( xi )   xip    xi  / p  p mi 1 .

Din (1) si (2) rezultă

k
(p)
G = Dr  x i 1
i
p
,

unde luăm 0  k  r astfel încât m1    mk  mk 1    mr  1 . În mod analog avem şi

u
(p)
H = Dr  y j 1
p
j ,

unde n1    nu  nu 1    ns  1 . Din G  H rezultă G ( p )  H ( p ) şi G / G ( p) 

 H / H ( p) . Prin urmare pr = ps, deci r = s şi, analog, k = u. Deoarece | G(p) | = | H(p) | <
< | G |, prin ipoteza de inducţie rezultă mi = ni pentru orice i = 1, 2, ..., k.
(b)  (a). Pentru orice i = 1, 2, ..., r avem
<xi>  Z p  <yi>, mi

deci, GH .

§6. Determinarea tuturor tipurilor de grupuri

abeliene finit generate

71
 (6.1) Teorema de unicitate pentru grupuri abeliene finit generate. Orice
grup abelian finit generat G determină un sistem de numere întregi
( r ; s; ( p i )1i  s ; (t i )1 i  s ; ( mi j )1i  s
1 j  t i

astfel încât:(1) r şi s sunt nenegative;

(2) p1, p2, ..., ps sunt prime distincte;
(3) t1, t2, .., ts sunt pozitive;
(4) pentru orice i = 1, 2, ..., s, mi1  mi2    miti  0 ;

(5) G  L  H1  H 2   H s , unde L este un grup abelian liber de rang r

şi pentru fiecare i = 1, 2, ..., s, Hi este produs direct de ti grupuri ciclice de ordine
mi j
pi , j = 1, 2, ..., ti.
În plus, două grupuri abeliene finit generate sunt izomorfe dacă şi numai dacă
ele determină acelaşi sistem de numere întregi.
Demonstraţia teoremei rezultă în mod evident din (4.2), (4.6), (5.2) şi (5.4).
(6.2) Fie n un număr întreg pozitiv. O partiţie a lui n este un sistem ordonat
(m1, m2, ..., mn) de n numere întregi nenegative astfel încât m1  m2    mn şi m1 +
m2 + ... + mn = n.
Există un mod prescurtat de a scrie partiţiile unui număr întreg pozitiv n. Fie
(m1, m2, ..., mn) o partiţie a lui n. Mai intâi, se omit zerourile, deci, dacă mk  0 şi
mk+1 = ... = mn = 0, atunci vom scrie (m1, m2, ..., mk) în loc de (m1, m2, ..., mn). Apoi
dacă s dintre numerele m1, m2, ..., mk coincid cu un număr dat m, vom nota cu ms

m s  ( m, , m )
sistemul acestor numere, adică    .
s componente
Notăm cu kn numărul partiţiilor lui

n. Funcţia n  kn este una dintre cele mai complicate funcţii ale aritmeticii,
comparabilă, din acest punct de vedere, cu funcţia n   n = numărul numerelor
prime mai mici ca n.
În tabelul de mai jos vom descrie, pentru n  6, toate partiţiile distincte ale lui
n şi vom indica numărul lor kn:

72
 n = 1 ; (1) ; k1 = 1.
n = 2 ; (2), (1) ; k2 = 2.
n = 3 ; (3), (2,1), (13) ; k3 = 3.
n = 4 ; (4), (3,1), (22), (2,12), (14) ; k4 = 5.
n = 5 ; (5), (4,1), (3,2), (3,12), (22,1), (2,13), (15) ; k5 = 7.
n = 6 ; (6), (5,1), (4,2), (4,12), (32),(3,2,1),(3,13),(23),(22,12),(2,14), (16); k6=11.
(6.3) Fie p un număr prim şi n un număr întreg pozitiv. (6.1) ca şi (5.3) arată
că numărul tipurilor de grupuri abeliene de ordin pn coincide cu kn = numărul
partiţiilor lui n. Astfel, de exemplu, există cinci tipuri de grupuri abeliene de ordin
16 = 24:
Z16 – corespunzător partiţiei (4);
Z8  Z2 – corespunzător partiţiei (3, 1);
Z4  Z4 – corespunzător partiţiei (22);
Z4  Z2  Z2 – corespunzător partiţiei (2, 12);
Z2  Z2  Z2  Z2 – corespunzător partiţiei (14).
(6.4) În general, fie n un număr întreg pozitiv şi n  p1 p 2  p s descompu-
n n 1 n 2 s

nerea lui n ca produs de numere prime (deci p1, p2, .., ps sunt prime distincte şi
n1, n2, ..., ns sunt numere întregi pozitive). Din (6.1) reiese că numărul tipurilor de
grupuri abeliene de ordin n este k n k n  k n . Astfel, de exemplu, există nouă tipuri
1 2 s

de grupuri abeliene de ordin 216 = 23 ∙ 33 :

Z8Z27;
Z4Z2Z27;
Z2Z2Z2Z27;
Z8Z9Z3;
Z4Z2Z9Z3;

73
 Z2Z2Z2Z9Z3;
Z8Z3Z3Z3;
Z4Z2Z3Z3Z3;
Z2Z2Z2Z3Z3 Z3.

§7. Grupul automorfismelor unui grup ciclic

(7.1) Fie G un grup abelian. Un omomorfism f : G  G se numeşte

endomorfism al lui G. Notăm cu End (G) mulţimea tuturor endomorfismelor lui G.
Pentru f, g  End (G) aplicaţia f + g : G  G definită prin
(f + g) (x) = f(x) g(x), x  G,
este de asemenea un endomorfism. Într-adevăr, pentru x, y  G avem:
(f + g) (xy) = f(xy) g(xy) = f(x) f(y) g(x) g(y) =
=f(x) g(x) f(y) g(y) (deoarece G este abelian) = (f + g) (x) (f + g) (y).
În plus, compunerea fg : G  G este evident un endomorfism al lui G.
Mulţimea End (G) împreună cu operaţiile binare (f, g)  f + g şi (f, g)  fg
este un inel cu unitate (în acelaşi mod se poate vorbi de inelul endomorfismelor unui
modul, un endomorfism al unui modul M fiind un omomorfism de la M la el însuşi).
Remarcăm că elementul nul al inelului End (G) este endomorfismul 0 definit prin
o(x) = 1 pentru orice x  G, iar elementul unitate este aplicaţia identică a lui G.
Remarcăm de asemenea că grupul Aut (G) al automorfismelor lui G este
exact grupul unitaţilor inelului End (G).
(7.2) Pentru fiecare număr întreg k aplicaţia  k : G  G, definită prin
 k ( a )  a k , a  G, este un endomorfism al lui G. În plus, folosind legile puterii în

se deduce că aplicaţia  : Z  End (G),

ma  na  ( m  n ) a
notaţie aditivă adică 
n ( ma )  ( mn ) a

 (k )   k , k  Z , este un omomorfism de inele.

74
 Presupunem că G este un grup ciclic, x este un generator al lui G şi n = o(x).
În această situaţie pentru orice f  End (G), f(x) trebuie să fie de forma xk, k  Z şi
deci, pentru orice i  Z,
f ( x i )  f ( x) i  x ki   k ( x i ) ,

Deci f  k . Prin urmare, aplicaţia  este surjectivă. Pentru a determină Ker  ,

observăm că pentru un k  Z avem k  Ker  dacă şi numai dacă  k ( x) 1 , adică
xk = 1, deci n|k (conform lui (II; 4.4)). Prin urmare Ker  = nZ. Conform teoremei
fundamentale de izomorfism (II; 9.10), există un izomorfism
 : Zn  End (G)
astfel încât  ( k )   k , k  k  nZ  Zn.
Cum  este un izomorfism de inele el induce un izomorfism de grupuri
 : U(Zn)  Aut (G).

În concluzie, Aut (G) este un grup abelian finit. Dacă G este infinit avem
n = o(x) = 0, Zn = Z şi Aut (G)  U(Zn) = {–1, 1}  Z2; în acest caz, elementele lui
Aut (G) sunt  1 si  1 , unde  1 ( x)  x (  1 este aplicaţia identică a lui G) şi
 1 ( x )  x 1 . Dacă G este finit avem n > 0, | Aut (G) | =  (n) – indicatorul Euler al

lui n şi elementele lui Aut (G) sunt de forma  k , unde k  Z şi (k, n) = 1.

(7.3) Descrierea tipului grupului Aut (G) în cazul când G este grup ciclic
finit.
Fie n = |G| şi n  p1e p 2e  p re , descompunerea în factori primi ai lui n.
1 2 r

Conform lui (7.2) şi (2.4) avem:

Aut (G)  U(Z p )  U(Z p )   U(Z p )  Aut ( G p )  Aut ( G p )   Aut
e1
1
e2
2
er
r 1 2

( G p ),
r

unde pentru fiecare divizor prim al lui n, Gp = {x  G | o(x) este o putere a lui p}
este un p-grup ciclic. Problema formulată se reduce astfel la descrierea grupului
automorfismelor unui p-grup ciclic.

75
 (7.4) Propoziţie. (i). Orice subgrup finit al grupului multiplicativ al unui corp
K este ciclic.
(ii). Grupul Aut (G) al unui grup ciclic G de ordin p (p
număr prim) este ciclic.
Demonstraţie. (i). Fie G  K*, G finit, m un divizor al lui G şi H un subgrup
de ordin m al lui G. Presupunem cunoscut faptul că {x  K | xm = 1} are cel mult m
elemente (în general, un polinom de grad m cu coeficienţi într-un corp K are cel
mult m rădăcini în K). În particular, rezultă | G(m) |  m şi cum H  G(m) şi | H | = m,
obţinem | H | = G(m). Astfel, G are cel mult un subgrup de ordin m. Deci G este ciclic
conform lui (II; 11.5).
(ii). Conform lui (7.2) avem Aut (G)  U(Zp) = Z *p – grupul multiplicativ al
corpului Zp. Deci conform lui (i) Aut (G) este ciclic.
(7.5) Propoziţie. Fie p un număr prim, e un număr întreg ≥ 2 şi G un grup
ciclic de ordin pe. Au loc următoarele afirmaţii:
(i) | Aut (G) | = pe-1(p – 1);
(ii) dacă p > 2 sau p = 2 = e atunci Aut (G) este un grup ciclic;
(iii) dacă p = 2 şi e > 2 atunci Aut (G)  Z2  Z 2 e2 .
Demonstraţie. Numerele întregi care nu sunt prime cu p sunt multipli lui p.
Prin urmare, numerele întregi pozitive prime cu pe şi mai mici ca pe se obţin din
şirul 1, 2, 3, ..., pe ştergând multiplii p, 2p, ..., pe-1p ai lui p. Rezultă
| Aut (G) | =  ( p e )  p e  p e 1  p e 1 ( p  1) .

Deoarece pe-1 şi p – 1 sunt prime între ele conform lui (5.3) avem:
(1) Aut (G) = H  K ,
unde H este unicul subgrup de ordin pe-1, iar K unicul subgrup de ordin p – 1 al lui
Aut (G). Vom arata că Aut (G) are un subgrup ciclic de ordin p – 1 şi va rezulta că
grupul K este ciclic. Pentru aceasta fie L = <xp>  G şi x  xLG / L  G . Conform
lui (II; 11.4), G  x  şi G  p , iar, conform lui (7.4, ii), Aut ( G ) este un
grup ciclic de ordin p – 1. Notând cu  aplicaţia canonică Z  End ( G ) descrisă

76
în (7.2), deducem că există un întreg k, 1 k  p  1 , astfel încât k sa fie
automorfism al lui G de ordin p – 1. Deoarece (k, pe) = 1,  k  Aut (G) şi avem
 k ( x)  x k ,  k ( x )  ( x ) k .Dacă n=o(  k ) atunci x kn   kn ( x )  x şi rezultă
 kn  ( x ) kn  x , deci  kn 1 . Prin urmare p – 1 = o(  k ) este un divizor al lui n.

Conform (II; 11.4) subgrupul <  k > al lui Aut (G), deci şi Aut (G) însuşi, conţine un
subgrup ciclic de ordin p – 1.
Cum (1 + p, pe) = 1 avem    1 p  Aut (G). Avem  ( x)  x1 p şi pentru orice
număr natural n:
(2)  n 1  x (1 p ) n  x  (1  p ) n  1 (mod pe).
Calculând (1  p ) p , k  1 , cu binomul lui Newton, obţinem:
k

k p k ( p k  1) 2 p k ( p k  1)  ( p k  j  1) j
(1  p) p 1  p k p  p   p  .
1 2 1 2   j

p k ( p k  1) ( p k  j  1)
Se observă că 1 2   j
se divide cu pk-j+1 pentru orice j = 1, 2, ..., pk,

deci
p k ( p k  1)  ( p k  j  1) j
1 2   j
p se divide cu pk+1. Prin urmare avem

(3) (1  p ) p  1 (mod pk+1).

k

p k ( p k  1) ( p k  j  1)
De asemenea, dacă p > 2, 1 2   j
se divide cu pk-j+2 pentru orice

p k ( p k  1)  ( p k  j  1) j
j = 2, ..., pk, deci 1 2   j
p se divide cu pk+2. Rezultă:

(4) (mod pk+2)  (mod pk+2).

k
(1  p ) p  1  p k 1 1

(mod pe), deci, conform lui (1), o(  ) divide

e 1
În particular (3) arată că (1  p ) p 1

pe-1. Relaţia (4) arată că (mod pe) şi prin urmare o(  ) = pe-1. Deducem
e2
(1  p ) p 
1

că dacă p > 2, subgrupul H de ordin pe-1 al lui Aut (G) este ciclic. Conform lui (2.1)
rezultă că şi Aut (G) este ciclic.
Presupunem că p = 2. Atunci K = 1 şi H = Aut (G). Dacă e = 2, atunci
| Aut (G) | = 2 şi automorfismul  definit mai sus:  ( x)  x1 p  x 3  x 1 este

77
singurul automorfism netrivial al lui Aut (G). Considerăm e > 2. Atunci există un
automor-fism    1 al lui G cu  ( x)  x 1 şi acesta este evident de ordin 2.
Notând B = <  > avem B  Z2. Luăm    1 2  Aut (G), deci 2

şi notăm C = <  >. Deoarece pentru k ≥ 1 avem

2
 ( x )  x1 2  x 5

k 2 k ( 2 k  1) 2 2 2 k ( 2 k  1)  (2 k  j  1) 2 j
(1  2 2 ) 2 1  2 k 2 2  (2 )    (2 )  
1 2 1 2   j

2 k (2 k  1) (2 k  j  1) 2 j
şi 1 2   j
(2 ) se divide cu 2 k  j 1 2 2  2 k  j 1 , deci cu 2k+2 pentru j ≥ 1

şi cu 2k+3 pentru j ≥ 2, rezultă (mod 2k+2) şi (mod 2k+3)

k k
(1  2 2 ) 2  1 (1  2 2 ) 2 1  2 k  2

(mod 2k+3). În particular, avem (mod 2e), ceea ce arată că o(  ) =

e2

1 (1  2 2 ) 2 1

2e-2. Prin urmare C  Z 2 e2 . Grupul ciclic C de ordin 2e-2 conţine un unic subgrup de
ordin 2, deci un unic automorfism de ordin 2, anume  2e  3
. Dacă presupunem prin
e 3 e 3
absurd că , rezultă  2 ( x)   ( x) , deci  x 1 , sau
e 3 2 e 3
2  x (1 2 ) e 2 (1  2 2 ) 2  1

(mod 2e). Dar (mod 2e) şi 1  2 e1   1 (mod 2e)

e3
(1  2 2 ) 2 1  2 e 1

implică 2  2 e 1  2 e  2 e 1  2 e 1 , deci 2 = 2e-1, e = 1, ceea ce nu este cazul. Rezultă

B C = 1, deci BC = B  C = Aut (G).

78
1. Ion D. Ion, Radu N. – Algebră, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.

2. Dorin Popescu, Constantin Vraciu – Elemente de teoria grupurilor

finite, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

3. C. Niţă, C. Năstăsescu, C. Vraciu – Bazele algebrei, EAR, 1987.

4. M. Becheanu – Algebră pentru perfecţionarea profesorilor, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

5. T. Spircu – Structuri algebrice prin probleme, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,

1991.

6. Iordănescu R. – Introducere în teoria reprezentărilor grupurilor finite,

Ed. Increst, Bucureşti, 1978.

79