Analiza Matematica Si Geom. Diferentiala

GHEORGHE PROCOPIUC
PROBLEME
DE
ANALIZĂ MATEMATICĂ
ŞI
ECUAŢII DIFERENŢIALE
PARTEA I
IAŞI, 2006
2 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Cuprins
1 Noţiuni preliminare 5
2 Şiruri de numere reale 13
3 Limita unei funcţii de o variabilă reală 19
4 Funcţii continue 25
5 Derivata şi diferenţiala unei funcţii 31

5.1 Derivata şi diferenţiala funcţiilor de o variabilă . . . . . . . . . . . . . . . 31
5.2 Proprietăţi ale funcţiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
6 Funcţii vectoriale de o variabilă reală 43

6.1 Funcţii cu valori în R2 . Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
6.2 Funcţii cu valori în R3 . Curbe în spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
7 Integrala nedefinită 55
8 Integrala definită 61
9 Integrale improprii 71
A Curbe plane 77
3
Capitolul 1
Noţiuni preliminare
1.1 Fie A, B ⊂ X, două mulţimi. Să se arate că:

1. A \ B = A ∩ B.
2. A ∪ B = A ∩ B şi A ∩ B = A ∪ B (formulele lui De Morgan).

Soluţie. 1. Avem: x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A)∧(x ∈ / B) ⇔ (x ∈ A)∧ x ∈ B ⇔ x ∈ A∩B.

2. Avem: x ∈ A ∪ B ⇔ x ∈ / A ∪ B ⇔ (x ∈ / A) ∧ (x ∈
/ B) ⇔ x ∈ A ∧ x ∈ B ⇔
x ∈ A ∪ B. Analog se demonstrează şi a doua formulă.
1.2 Fie A, B ⊂ X, două mulţimi. Să se arate că:

1. A ⊂ B ⇔ A ∪ B = B ⇔ A ∩ B = A ⇔ A \ B = ∅.
2. A ∪ B = A ∩ B ⇔ A = B.
3.(A \ B) ∪ (A ∩ B) = A.
4. (A \ B) ∪ (A ∩ B) ∪ (B \ A) = A ∪ B.
Soluţie. 1. Evident.
2. (⇒) Dacă x ∈ A, atunci x ∈ A ∪ B = A ∩ B, deci x ∈ B, ca atare A ⊂ B. Analog
se arată că B ⊂ A, deci A = B. Reciproca
este evidentă.
3. Avem: (A \ B) ∪ (A ∩ B) = A ∩ B ∪ (A ∩ B) = A ∩ B ∪ B = A.
4. Ţinând
seama de punctul
3, putem scrie: (A \ B) ∪ (A ∩ B) ∪ (B \ A) = A ∪
B ∩ A = (A ∪ B) ∩ A ∪ A = A ∪ B.
1.3 Fie A, B, C ⊂ X, trei mulţimi. Să se arate că:

1. A ⊂ B ⇔ (A ∪ C ⊂ B ∪ C) ∧ (A ∩ C ⊂ B ∩ C).
2. A = B ⇔ (A ∪ C = B ∪ C) ∧ (A ∩ C = B ∩ C).
3. A ∪ (B \ C) = (A ∪ B) \ (A ∪ C) ⇔ A = ∅.
5
Soluţie. 1. (⇐) Fie x ∈ A. Atunci, x ∈ A ∪ C ⊂ B ∪ C. Dacă x ∈

/ B, atunci x ∈ C
şi deci x ∈ A ∩ C ⊂ B ∩ C. Contradicţie.
2. Rezultă din 1.
3. (⇒) Presupunem că A = ∅ şi fie x ∈ A. Atunci x ∈ A ∪ (B \ C) = (A ∪ B) \
(A ∪ C). Deci (x ∈ A ∪ B) ∧ (x ∈ / A ∪ C). Contradicţie.
1.4 Fie A, B, C ⊂ X, trei mulţimi. Să se arate că:

1. A × (B ∪ C) = (A × B) ∪ (A × C).
2. A × (B ∩ C) = (A × B) ∩ (A × C).
3. A × (B \ C) = (A × B) \ (A × C).
Soluţie. 1. (x, y) ∈ A × (B ∪ C) ⇔ (x ∈ A) ∧ (y ∈ B ∪ C) ⇔ (x ∈ A ∧ y ∈ B) ∨
(x ∈ A ∧ y ∈ C) ⇔ (x, y) ∈ (A × B) ∪ (A × C).
2. Analog ca la 1.
3. (x, y) ∈ A × (B \ C) ⇔ (x ∈ A) ∧ (y ∈ B \ C) ⇔ (x ∈ A) ∧ (y ∈ B ∧ y ∈
/ C) ⇔
(x ∈ A) ∧ (y ∈ B ∧ y ∈/ C) ⇔ (x, y) ∈ (A × B) \ (A × C).
1.5 Fie A şi B două mulţimi numărabile. Să se arate că A ∪ B este numărabilă.
Soluţie. Presupunem că A ∩ B = ∅ şi fie A = {a1 , a2 , a3 , . . .} şi B = {b1 , b2 , b3 , . . .}.

Atunci, A ∪ B = {a1 , b1 , a2 , b2 , a3 , b3 , . . .}.
Dacă A ∩ B = ∅, scriem A ∪ B = (A \ B) ∪ B şi procedăm ca mai sus.
1.6 Fie f : A → B şi g : B → C două funcţii. Atunci:

1. Dacă f şi g sunt injective, atunci g ◦ f este injectivă.
2. Dacă f şi g sunt surjective, atunci g ◦ f este surjectivă.
3. Dacă f şi g sunt bijective, atunci g ◦ f este bijectivă şi (g ◦ f )−1 = f −1 ◦ g −1 .
Soluţie. 1. Fie x1 , x2 ∈ A pentru care (g ◦ f ) (x1 ) = (g ◦ f ) (x2 ) ⇔ g (f (x1 )) =

g (f (x2 )). Cum g este injectivă, rezultă f (x1 ) = f (x2 ). De unde, f fiind injectivă,
deducem x1 = x2 .
2. Fie z ∈ C. Funcţia g fiind surjectivă, ∃y ∈ B a.î. g (y) = z. Cum f este surjectivă
∃x ∈ A a.î. f (x) = y. Deci (g ◦ f ) (x) = z.
3. Din 1 şi 2 rezultă că g ◦ f este bijectivă şi deci inversabilă. Apoi:
−1 −1
f ◦g ◦ (g ◦ f ) = 1A , (g ◦ f ) ◦ f −1 ◦ g −1 = 1C .
Inversa unei funcţii fiind unică, rezultă (g ◦ f )−1 = f −1 ◦ g −1 .

GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 7
1.7 Fie f : A → B o funcţie. Atunci următoarele trei afirmaţii sunt echivalente:

(a) f este injectivă;
(b) f (X ∩ Y ) = f (X) ∩ f (Y ) , ∀X, Y ⊂ A;
(c) f (X \ Y ) = f (X) \ f (Y ) , ∀X, Y ⊂ A.
Soluţie. (a) ⇒ (b). Dacă y ∈ f (X ∩ Y ), ∃x ∈ X ∩ Y a.î. f (x) = y, deci y = f (x) ∈

f (X) şi y = f (x) ∈ f (Y ) şi deci y ∈ f (X)∩f (Y ). Ca atare, f (X ∩ Y ) ⊂ f (X)∩f (Y ).
Apoi, dacă y ∈ f (X) ∩ f (Y ), ∃x1 ∈ X şi x2 ∈ Y a.î. f (x1 ) = y şi f (x2 ) = y. Funcţia
fiind injectivă, avem x1 = x2 ∈ X ∩ Y . Deci ∃x ∈ X ∩ Y a.î. f (x) = y şi deci
y ∈ f (X ∩ Y ).
(b) ⇒ (a). Fie x1 , x2 ∈ A pentru care f (x1 ) = f (x2 ). Luăm X = {x1 } şi Y = {x2 }.
Atunci f (X ∩ Y ) = f (X) ∩ f (Y ) = f (X) = ∅. Deci X ∩ Y = ∅ şi ca atare x1 = x2 .
Echivalenţa (a) ⇔ (c) rezultă din precedenta, ţinând seama că X \ Y = X ∩ Y .
1.8 Fie f, g : A → B două funcţii. Atunci f şi g sunt inversabile d.d. g ◦ f şi f ◦ g sunt
inversabile.
Soluţie. (⇒) Dacă f şi g sunt inversabile sunt bijective, deci g ◦f şi f ◦g sunt bijective
şi deci inversabile.
(⇐) Presupunem că g◦f şi f ◦g sunt inversabile. Există atunci funcţiile h1 , h2 : A → A
a.î.
(f ◦ g) ◦ h1 = h1 ◦ (f ◦ g) = 1A , (g ◦ f ) ◦ h2 = h2 ◦ (g ◦ f ) = 1A ,
deci
f ◦ (g ◦ h1 ) = (h1 ◦ f ) ◦ g = 1A , g ◦ (f ◦ h2 ) = (h2 ◦ g) ◦ f = 1A
sau
f ◦ (g ◦ h1 ) = (h2 ◦ g) ◦ f = 1A , g ◦ (f ◦ h2 ) = (h1 ◦ f ) ◦ g = 1A ,
de unde rezultă că f şi g sunt inversabile.
1.9 Fie A o mulţime finită şi f : A → A o funcţie. Să se arate că f este injectivă d.d.
este surjectivă d.d. f este bijectivă.
Soluţie. Fie f injectivă, deci numărul elementelor mulţimii f (A) ⊂ A este egal cu
numărul elementelor mulţimii A şi deci f (A) = A. De unde rezultă că f este surjectivă.
Fie f surjectivă, deci f (A) = A şi fie x1 , x2 ∈ A pentru care f (x1 ) = f (x2 ). Dacă
x1 = x2 , atunci numărul elementelor mulţimii A este mai mare decât numărul elementelor
mulţimii f (A). Contradicţie. Deci x1 = x2 şi f este injectivă.
√ 1 1
1.10 Să se arate că mulţimea A = {xn = n
n+ √ + + 1, n ∈ N, n ≥ 2} este
n
n n
mărginită.
1
Soluţie. Din x + ≥ 2 pentru orice număr real pozitiv, rezultă xn > 2 + 0 + 1 = 3,
x
√ 1 1
adică a = 3 este un minorant pentru A. Cum pentru n ≥ 2, 1 < n n < 2 şi ≤ ,
n 2
1 9 9
urmează xn < 2 + 1 + + 1 = , adică b = este un majorant pentru A.
2 2 2
αx + 1
1.11 Să se arate că mulţimea Aα = {y ∈ R, y = , x ∈ R} este mărginită
x2 +x+2
pentru orice α ∈ R şi să se determine inf Aα şi sup Aα .
Soluţie. Fie y ∈ Aα . Atunci: yx2 + (y − α)x + 2y − 1 = 0, care trebuie să aibă soluţii
reale. √Deci (y − α)2 − 4y(2y − 1) = −7y 2 − 2(α − 2)y + α2 ≥ 0, de unde, notând cu
β = 2 2α2 − α + 1,
2−α−β 2−α+β
y∈ , .
7 7
Aşadar:
2−α−β 2−α+β
inf Aα = min Aα = , sup Aα = max Aα = .
7 7
1.12 Să se determine minoranţii, majoranţii, cel mai mic element şi cel mai mare ele-
ment (dacă există) ale următoarelor mulţimi de numere reale:

1 ∗
1) A = {sin 1, sin 2, sin 3}. 2) A = 1 − , n ∈ N .
n n
2 −1
3) A = , n ∈ N∗ . 4) A = {x ∈ R, x2 ≤ 5}.
2n + 1
5) A = {x ∈ R, x ≥ 0, x2 > 5}. 6) A = {x ∈ R, x3 − x ≤ 0}.
Soluţie. 1) Cum: sin 2 = sin(π − 2), sin 3 = sin(π deoarece: 0 < π − 3 < 1 <
−π3),
π
π − 2 < şi funcţia sinus este strict crescătoare pe 0, , rezultă:
2 2
π
sin 0 < sin(π − 3) < sin 1 < sin(π − 2) < sin
2
şi deci 0 < sin 3 < sin 1 < sin 2 < 1. Aşadar: min A = sin 3, max A = sin 2 şi orice număr
a ≤ sin 3 este un minorant, iar orice număr b ≥ sin 2 este un majorant.
1 1
2) Deoarece ≤ 1, rezultă că 1 − ≥ 0. Deci 0 este un minorant al mulţimii A şi
n n
orice număr a ∈ (−∞, 0] eare minorant. Nici un număr a > 0 nu poate fi minorant al
mulţimii A deoarece 0 ∈ A şi din definiţia minorantului ar rezulta că a ≤ 0 (contradicţie).
Evident inf A = min A = 0. Mulţimea majoranţilor este [1, ∞). Într-adevăr, b ≥ 1
1
implică b ≥ 1 − , pentru orice n ∈ N∗ . Dacă b < 1 rezultă 1 − b > 0 şi atunci ∃n ∈ N∗
n
1 1
a.î. 1 − b > sau b < 1 − , adică b nu ar mai fi majorant. Evident sup A = 1, în timp
n n
ce max A nu există.
3) Din inegalitatea:
1 2n − 1
≤ n < 1, n ∈ N∗ ,
3 2 +1

1
deducem că mulţimea minioranţilor lui A este −∞, , mulţimea majoranţilor este
3
1
[1, ∞), inf A = min A = , sup A = 1, iar max A nu există.
3√ √
4) inf A = min
√ A = − 5, sup A = max A = 5.
5) inf A = 5, sup A = ∞.
6) inf A = −∞, sup A = ∞.
1.13 Să se determine inf A, min A, sup A şi max A dacă:

a+1
1) A = {x ∈ R, x = , a ∈ R}.
a2
+a+1
2
x − 3x + 2
2) A = {y ∈ R, y = 2 , x ∈ R}.
x + x +√1
3x2 + 4x 3 − 1
3) A = {y ∈ R, y = , x ∈ R}.
x2 + 1

1
Soluţie. 1) Din xa + (x − 1)a + x − 1 = 0, cu a ∈ R, rezultă A = − , 1 .
2

3
√ √
1 9 − 2 21 9 + 2 21
Deci inf A = min A = − , sup A = max A = 1. 2) A = , . 3)
3 3 3
A = [−3, 5].
1.14 Dacă a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.
Soluţie. Folosim metoda inducţiei matematice. α(2) : dacă a1 , a2 ∈ R∗+ şi a1 · a2 = 1,

atunci a1 + a2 ≥ 2. Fie a1 ≥ 1 şi a2 ≤ 1. Urmează (a1 − 1)(a2 − 1) ≤ 0 sau a1 + a2 ≥
1 + a1 · a2 = 2.
α(n) : dacă a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.

α(n + 1) : dacă a1 , a2 , . . . , an , an+1 ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an · an+1 = 1, atunci a1 + a2 +
· · · + an + an+1 ≥ n + 1.
Printre numerele a1 , a2 , . . . , an , an+1 există cel puţin unul mai mare sau cel puţin egal
cu 1 şi cel puţin unul mai mic sau cel mult egal cu 1. Fără a restrânge generalitatea,
putem presupune că acestea sunt a1 şi a2 . Din α(2) avem că a1 + a2 ≥ 1 + a1 · a2 , de
unde deducem:
a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + a1 · a2 + a3 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + n,
deoarece a1 · a2 , a3 , . . . , an , an+1 sunt n numere al căror produs este 1.
1.15 Inegalitatea mediilor. Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ R∗+ şi A media aritmetică, G media

geometrică, H media armonică a celor n numere, definite prin
x1 + x2 + · · · + xn √ n
A= , G = n x1 · x2 · · · · · xn , H = .
n 1 1 1
+ + ··· +
x1 x2 xn
Să se arate că au loc inegalităţile: H ≤ G ≤ A.
Soluţie. Din definiţia mediei geometrice avem:

x1 · x2 · · · · · xn x1 x2 xn
n
= 1 sau · · ··· · = 1.
G G G G
xk x1 x2 xn
Luând în exerciţiul precedent ak = , k = 1, n, obţinem: + + ··· + ≥ n, sau
G G G G
1
A ≥ G. Înlocuind aici pe xk prin , k = 1, n, găsim H ≤ G.
xk
1.16 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. Pentru orice numere reale a1 , a2 , . . . , an şi
b1 , b2 , . . . , bn are loc inegalitatea:
n
n n

ak bk ≤ ak ·
2
b2k .

k=1 k=1 k=1
Soluţie. Fie trinomul de gradul al doilea:

f (x) = a21 + a22 + · · · + a2n x2 − 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) x + b21 + b22 + · · · + b2n ,
care se mai scrie f (x) = (a1 x − b1 )2 + (a2 x − b2 )2 + · · · + (an x − bn )2 ≥ 0, pentru orice

x ∈ R, deci ∆ ≤ 0, ceea ce implică inegalitatea dată.
1.17 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale ak , bk , k = 1, n are loc
inegalitatea:
n n n
2

(ak + bk ) ≤ ak +
2
b2k .
k=1 k=1 k=1
Soluţie. Ţinând seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, avem:

n n n n n n n n
2

2 2 2
(ak + bk ) = a +2
k ak bk + b ≤ a + 2
k a ·
2
k b2 + b2 , k k k
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1
sau  2
n n n

(ak + bk )2 ≤  a2k + b2k  ,
k=1 k=1 k=1
de unde, extrăgând radicalul rezultă inegalitatea dată.
1.18 Inegalitatea lui Bernoulli. Oricare ar fi x ∈ (−1, ∞) şi n ∈ N∗ avem:
(1 + x)n ≥ 1 + nx.
Soluţie. Se aplică metoda inducţiei matematice.

n+1
an + 1
1.19 Dacă a > 0, a = 1, atunci: > an .
n+1
Soluţie. Deoarece
n+1 n+1 n+1
an + 1 1−a n+1 1−a
= a+ =a 1+ ,
n+1 n+1 a (n + 1)
1−a
aplicând inegalitatea lui Bernoulli pentru x = a(n+1)
> −1, rezultă
n+1
an + 1 n+1 1−a
>a 1+ = an .
n+1 a
1.20 Să se arate că:
n+1 n n+1 n
1 1 1 1
1) 1 + > 1+ . 2) 1 − > 1− .
n+1 n n+1 n
1 1
Soluţie. Se ia în inegalitatea precedentă a = 1 + , respectiv a = 1 − .
n n
1.21 Să se arate că oricare ar fi numerele reale x1 , x2 , . . . , xn ≥ −1, de acelaşi semn,
are loc inegalitatea (generalizare a inegalităţii lui Bernoulli):
(1 + x1 )(1 + x2 ) · · · (1 + xn ) ≥ 1 + x1 + x2 + · · · + xn .
Soluţie. Se aplică metoda inducţiei matematice.

Capitolul 2
Şiruri de numere reale
2.1 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui şir, să se arate că:
n 1 n2 + 2
1) lim = . 2) lim = +∞.
n→∞ 2n − 1 2 n→∞ n + 1
Soluţie. 1) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient să arătăm că există un rang N = N(ε)
a.î.
n 1

2n − 1 − 2 < ε, ∀n > N.

n 1 1 1 1
Dar − = ≤ < ε pentru n > . Aşadar, putem lua
2n − 1 2 2 (2n − 1) 2n 2ε

1
N(ε) = .
2ε
2) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient să arătăm că există un rang N = N(ε) a.î.
n2 + 2 n2 + 2 3
> ε, ∀n > N. Însă = n−1+ > n − 1 > ε, pentru n > 1 + ε. Putem
n+1 n+1 n+1
lua N(ε) = [1 + ε].
2.2 Folosind criteriul lui Cauchy, să se arate că şirurile (xn )n∈N∗ sunt convergente,
unde:
n
sin(kx)
1) xn = k
, x ∈ R.
k=1
2
n
αk
2) xn = , |αk | < 1, k ∈ N∗ , a > 1.
k=1
ak
13
Soluţie. 1) Arătăm că ∀ε > 0, ∃ N(ε) a.î. |xn+p − xn | < ε, ∀n > N(ε) şi p ∈ N∗ , sau,
echivalent, |xn+p − xn | → 0, când n → ∞ şi p ∈ N∗ . Avem:

sin(n + 1)x sin(n + p)x 1 1

|xn+p − xn | = + ··· + ≤ n+1 + · · · + n+p =
2n+1 2n+p 2 2

1 1 1
= n 1 − p < n → 0, ∀ p ∈ N∗ .
2 2 2
2) Avem
α αn+p |αn+1 | |αn+p |
n+1
|xn+p − xn | = n+1 + · · · + n+p ≤ n+1 + · · · + n+p <
a a a a
1 1
< n+1 + · · · + n+p ,
a a
p
1 1 1
deci |xn+p − xn | < n · 1− < n → 0, ∀ p ∈ N∗ .
a (a − 1) a a (a − 1)
2.3 Să se cerceteze natura următoarelor şiruri (xn )n∈N cu termenii generali:
10 11 n + 10
1) xn = + +···+ . 2) xn = sin n.
1 3 2n + 1
Soluţie. 1) Şirul este divergent. Se observă că:
n + 11 2n + 10 2n + 10 1
|x2n − xn | = + ··· + > > .
2n + 3 4n + 1 4n + 1 2
2) Presupunem că există lim xn = x. Atunci avem şi lim xn+1 = x, lim xn−1 = x,
n→∞ n→∞ n→∞
ceea ce implică:
lim [sin(n + 1) − sin(n − 1)] = 0,
n→∞
adică lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta că
n→∞ n→∞
lim sin 2n = 0. Dar şirul (sin 2n)n∈N∗ este un subşir al şirului (sin n)n∈N∗ , de unde se
n→∞
deduce că lim sin n = 0. Aşadar am avea: lim sin2 n + cos2 n = 0. Contradicţie.
n→∞ n→∞
Deci şirul (xn ) este divergent.
2.4 Folosind criteriul lui Cauchy, să se studieze natura şirurilor cu termenii generali:
n n n
cos k! cos kx sin kx
1) xn = . 2) xn = k
, a > 1. 3) xn = .
k=1
k (k + 1) k=1
a k=1
3k
Soluţie. Se arată că

|xn+p − xn | → 0, ∀ p ∈ N∗ .
2.5 Să se calculeze limita şirului cu termenul general:
a0 nk + a1 nk−1 + · · · + ak
xn = , a0 , b0 = 0, k, h ∈ N.
b0 nh + b1 nh−1 + · · · + bh
2.6 Să se arate că dacă |a| < 1, atunci lim nan = 0.
n→∞
1
Soluţie. Deoarece |a| < 1, există b > 0 a.î. |a| = şi se dezvoltă după binomul
1+b
lui Newton.
√
2.7 Să se arate că lim n
n = 1.
n→∞
√ √
Soluţie. Deoarece n
n > 1 pentru n ≥ 2, xn = n n − 1 > 0. Putem scrie, folosind
binomul lui Newton,
n = (1 + xn )n > Cn2 x2n ,
de unde,
2
x2n < → 0.
n−1
2.8 Fie x1 , x2 , . . . , xp numere reale pozitive. Să se arate că:

lim n xn1 + xn2 + · · · + xnp = max{x1 , x2 , . . . , xp }.
n→∞
Soluţie. Fie x = max{x1 , x2 , . . . , xp }. Rezultă: xn ≤ xn1 + xn2 + · · · + xnp ≤ pxn , adică

√
x ≤ n xn1 + xn2 + · · · xnp ≤ x n p.
√
Dar lim n p = 1.
n→∞
2.9 Să se calculeze limitele şirurilor (xn ) date prin termenii generali:
√ n
5n2 − 3n + 2 3n + 2 2an + bn
1) xn = . 2) xn = . 3) xn = n , a, b > 0.
4n + 1 3n + 5 3a + 4bn
22 + 42 + · · · + (2n)2 √ √ √
4) xn = . 5) xn = n + 1 − 2 n + 2 + n + 3.
12 + 32 + · · · + (2n − 1)2
√
√ √
6) xn = n + 2 n + 1 − n + 4 n + 1. 7) xn = n2 + n + 1 − an.
3
1
2 −6n √ n 1+ −1
2n + 5n + 4 3n+1 n+ n+1 n
8) xn = . 9) xn = √ . 10) xn = 2 .
3n2 + 2 n+ 3n+2 1
3+ −9
n
n (13 + 23 + · · · + n3 ) √ √
11) xn = . 12) x = n4 + n2 + 1 − n4 − n2 + 1.
n
(n + 2)5

n + 2 1

13) xn = nk − 1 . 14) xn = n 3 3 (n + 1)2 − 3 (n − 1)2 .
n+5
2.10 Să se discute după valorile parametrului real p:

n + 1 n + 2
= lim np − 3 .
n→∞ n+2 n+3
Soluţie. Notăm

n+1 3 n+2 n+1 3 n + 2
an = − = −1 + 1− .
n+2 n+3 n+2 n+3
1
Avem an → 0, iar nan → − . Deci:
6

 0,
 p ∈ (−∞, 1),
1 1
= − · lim np−1 = − , p = 1,
6 n→∞  6

−∞, p ∈ (1, ∞).
a1 + a2 + · · · + an
2.11 Să se arate că dacă an → a, atunci sn = → a.
n
Soluţie. Se aplică teorema lui Stolz-Cesaro.
2.12 Să se arate că dacă şirul de numere pozitive bn → b, atunci

pn = n b1 · b2 · · · · · bn → b.
Soluţie. Se reduce la exerciţiul precedent, ţinând seama de faptul că

ln b1 + ln b2 + · · · + ln bn
ln pn = .
n
2.13 Fie (an ) un şir de numere pozitive. Să se arate că dacă
an+1 √
lim = α ⇒ lim n an = α.
n→∞ an n→∞

√ a1 a2 an
Soluţie. Se ţine seama de egalitatea an = n
n · · ··· · .
1 a1 an−1
2.14 Să se calculeze:

√
√ n (n + 1)(n + 2) · · · (2n) n
n!
1) lim n n. 2) lim n
. 3) lim .
n→∞ n→∞ n n→∞ n
4 1
Soluţie. Se aplică exerciţiul precedent. Se obţine: 1) 1, 2) , 3) .
e e
1p + 2p + · · · + np 1
lim p+1
= , ∀p ∈ N.
n→∞ n p+1
Soluţie. Se aplică teorema lui Stolz-Cesaro:

p
1
1+
an+1 − an (n + 1)p n
= = p p .
bn+1 − bn (n + 1)p+1 − np+1 1 1
n 1+ −1 + 1+
n n
p
1
Dar lim n 1 + − 1 = p.
n→∞ n
Capitolul 3
Limita unei funcţii de o variabilă
reală

√
(x + 1)2 3
x2 + 1 x2 − 7x + 10
1) lim . 2) lim . 3) lim .
x→∞ x2 + 1 x→∞ x + 1 x→5 x2 − 25
√ √
(x + h)3 − x3 1+x−1 3− 5+x
4) lim . 5) lim √ . 6) lim √ .
h→0 h x→0 3 1 + x − 1 x→4 1 − 5−x
Soluţie. 1) grad P (x) =grad Q (x), = 1. 2) = 0. 3) Nedeterminare 00 . Avem,
x2 − 7x + 10 (x − 5) (x − 2) x−2 3
lim 2
=lim =lim = .
x→5 x − 25 x→5 (x − 5) (x + 5) x→5 x + 5 10
4) Nedeterminare 00 . Avem,
(x + h)3 − x3
lim = lim 3x2 + 3xh + h2 = 3x2 .
h→0 h h→0
5) Nedeterminare 0 . Amplificând cu conjugatele numitorului şi numărătorului, avem

0

2 √
√ x 3 3
(1 + x) + 1 + x + 1
1+x−1 3
lim √ =lim √ = .
x→0 3
1 + x − 1 x→0 x 1+x+1 2
6) Nedeterminare 00 . Amplificând cu conjugatele numitorului şi numărătorului, avem
√ √
3− 5+x (4 − x) 1 + 5 − x 1
lim √ =lim √ =− .
x→4 1 − 5 − x x→4 − (4 − x) 3 + 5 + x 3
19

sin 5x cos x − cos a tg πx
1) lim . 2) lim . 3) lim .
x→0 sin 2x x→a x−a x→−2 x + 2
x
x−1 1 1
4) lim . 5) lim (1 + sin x) x . 6) lim (cos x) x .
x→∞ x+1 x→0 x→0
Soluţie. 1) Nedeterminare 00 . Avem,

sin 5x 5 sin 5x 2x 5
lim = lim = .
sin 2x 2
x→0 x→0 5x sin 2x 2
x+a x−a
2) Nedeterminare 00 . Avem, cos x − cos a = −2 sin sin şi deci
2 2
x−a
cos x − cos a x + a sin 2
lim = − lim sin x − a = − sin a.
x→a x−a x→a 2
2
3) Nedeterminare 00 . Avem,
tg πx tg π (x + 2)
lim = π lim = π.
x→−2 x+2 x→−2 π (x + 2)
4) Nedeterminare 1∞ . Adunăm şi scădem 1,

x x x
x−1 x−1 −2
lim = lim 1 + − 1 = lim 1 + =
x→∞ x+1 x→∞ x+1 x→∞ x+1

x+1 −2x
x+1
−2 −2
= lim 1+ = e−2 .
x→∞ x+1
5) Nedeterminare 1∞ . Avem,
1
1
sinx x
lim (1 + sin x) =lim (1 + sin x)
x sin x = e.
x→0 x→0
6) Nedeterminare 1∞ . Avem,
1 1
x x1
lim (cos x) x =lim (1 − (1 − cos x)) x = 1 − 2 sin2 =
x→0 x→0 2
2 sin2 x
2
− lim
=e x→0 x
= e0 = 1.
3.3 Să se arate că funcţia f : R\ {0} → R, definită prin

1 1
f (x) = cos
x x
nu tinde către infinit când x → 0.
1
Soluţie. Pentru şirul xn = π → 0, f (xn ) = 0 şi deci tinde la 0.
2
+ nπ
3.4 Să se arate că funcţia f : R → R, definită prin f (x) = sin x, nu are limită pentru
x → ∞.
3.5 Să se determine α ∈ R a.î. funcţia f : (0, 2] → R, definită prin

!
α2 − 2αx ln (ex) + x2 , x ∈ (0, 1),
f (x) = x
α+ , x ∈ [1, 2],
e
să aibă limită în punctul x = 1.

1 1 1
Soluţie. f (1 − 0) = f (1 + 0) implică |α − 1| = α + . De unde, α = 1− .
e 2 e
3.6 Să se cerceteze dacă funcţia f : R → R, definită prin f (x) = [x], are limită în
punctul x = 2.
Soluţie. f (2 − 0) = 1 iar f (2 + 0) = 2. Deci f nu are limită în punctul x = 2.

xk ln x
1) lim x
= 0. 2) lim k = 0, k ∈ N∗ .
x→∞ e x→∞ x
Soluţie. 1) Vom arăta mai general, că dacă a > 1 atunci,

xk
lim = 0.
x→∞ ax
Cum x → ∞ putem presupune că x > k + 1. Fie n = [x], deci n ≤ x < n + 1 şi x → ∞
d.d. n → ∞. Atunci xk < (n + 1)k , an ≤ ax . Pe de altă parte, deoarece a > 1 putem
scrie a = 1 + α, cu α > 0. Dar
n n (n − 1) 2 n (n − 1) · · · (n − k) k+1
an = (1 + α)n = 1 + α+ α + ··· + α + · · · + αn ,
1! 2! (k + 1)!
de unde
n (n − 1) · · · (n − k) k+1
an ≥ α
(k + 1)!
şi deci
xk (n + 1)k (k + 1)!
x
< → 0.
a n (n − 1) · · · (n − k) αk+1
2) De la punctul 1), pentru k = 1, avem
x
lim x = 0.
x→∞ e
Fie ex = y, atunci x = ln y şi x → ∞ d.d. y → ∞, încât limita precedentă devine

ln y
lim = 0.
y→∞ y
Pentru k ≥ 1, avem
ln x ln x 1
= → 0.
xk x xk−1
2 x+1
x − 2x + 3 2
x32 ln (1 + arcsin 2x)
1) lim 2
. 2) lim 1 + 2 sin x . 3) lim .
x→∞ x − 3x + 2 x→0 x→0 sin 3x
√ √
esin 2x − esin x x2 − 2x + 6 − x2 + 2x − 6
4) lim . 5) lim .
x→0 sin 2x − sin x x→3 x2 − 4x + 3
√3
√ √ √
x3 − 5x + 3 − x2 + 3x − 9 x + 4 − 3 x + 22
6) lim . 7) lim √ .
x→2 x2 + x − 6 x→5 4
x + 11 − 2
π 2
√3
√ arcsin x −
2 4
1 + x − 1 − 2x
8) lim . 9) lim 2 .
x→0 x + x2 x→1−0 1 − x2
√ √
1 − cos x · cos 2x · 3 cos 3x
10) lim .
x→0 x2
1
x
11) lim [1 + ln (1 + x) + · · · + ln (1 + nx)] .
x→0
x1
pα1 1 x + p2α2 x + · · · + pαnn x
12) lim , pi > 0, αi ∈ R.
x→0 n
sin x x1
a + btg x
13) lim , cu a, b > 0.
x→0 2
2 1 7 112 1
Soluţie. 1) e. 2) e6 . 3) . 4) 1. 5) − . 6) − . 7) . 8) . 9) 1. 10) Pentru orice
3 3 30 27 2
trei numere a, b, c, putem scrie: 1 − abc = 1 − a + a (1 − b + b (1 − c)). Se obţine = 3.
n(n+1) √
11) e 2 . 12) Se adună şi se scade 1. Se obţine = n pα1 1 · pα2 2 · · · · · pnαn . 13) ab.
3.9 Să se determine parametrul real α a.î.

√ √
3
lim x2 + x + 1 + x3 + x2 + x + 1 − ax ,
x→∞
să fie finită şi nenulă.

5
Soluţie. Se scade şi se adună 2x. Se obţine a = 2 şi limita egală cu .
6
cos (xex ) − cos (xe−x ) 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx
1) lim 3
. 2) lim , n ∈ N∗ .
x→0 x x→0 x2
α+β β−α
Soluţie. 1) Se ţine seama că cos α − cos β = 2 sin sin şi se obţine = −2.
2 2
2) Notăm
1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx
an = lim .
x→0 x2
1 n2 n (n + 1) (2n + 1)
Avem că a1 = şi an = an−1 + . Se obţine an = .
2 2 12
Capitolul 4
Funcţii continue
4.1 Să se determine α real a.î. următoarele funcţii să fie continue pe mulţimile lor de
definiţie:
1) f : [1, 3] → R, definită prin
√
α2 − 2αx + x2 , x ∈ [1, 2),
f (x) =
αx + 3, x ∈ [2, 3].
2) f : [0, 2] → R, definită prin

 6 sin(x − 1)
, x ∈ [0, 1),
f (x) = x − 1
 −α + 5x, x ∈ [1, 2].
1
Soluţie. 1) f (2 + 0) = f (2 − 0) pentru α = − . 2) f (1 + 0) = f (1 − 0) pentru
3
α = −1.
4.2 Să se determine α real a.î. următoarele funcţii să fie continue în punctele indicate:
1) f : R → R, definită prin

 α (1 − cos x) , x = 0,

f (x) = 2
x2 în x0 = 0.
 α ,

x = 0,
2
2) f : [1, ∞) → R, definită prin

 α · arctg (x − 1)
, x = 1,
f (x) = 2 în x0 = 1.
 α2 , x − 1 x = 1,
25
1
f (x) = (1 + αx) x , x > 0, în x0 = 0.

x + e, x ≤ 0,

 2x+2 − 16
f (x) = x
, x = 2, în x0 = 2.
 α,4 − 16 x = 2,
5) f : [0, π] → R, definită prin


 e3x , x ∈ [0, 1],
f (x) = α sin (x − 1) în x0 = 1.
 2 , x ∈ (1, π],
x − 5x + 4
 1
 (x + ex ) x , x < 0,
f (x) = 2
e, x = 0, în x0 = 0.
 α
(sin x + cos x) , x > 0,
x

1 1
Soluţie. 1) α ∈ {0, 1}. 2) α ∈ 0, . 3) α = 1. 4) α = . 5) α = −3e3 . 6) α = 2.
2 2
4.3 Să se determine punctele de discontinuitate ale funcţiilor:

"√ # √ 1
1) f (x) = x − x, x > 0. 2) f (x) = x , x = 0, f (0) = 1.
x
1 1
3) f (x) = x sin , x = 0, f (0) = 0. 4) f (x) = xp arctg , x = 0, f (0) = 0, p > 0.
x x
1
Soluţie. 1) Discontinuă în x = n2 , n ∈ N. 2) Discontinuă în x = , cu k întreg nenul.
k
3) şi 4) Funcţii continue pe R.
4.4 Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R definită prin:

! 3
x − x2 , x ∈ Q,
f (x) = 1
− x, x ∈ R \ Q.
4
Soluţie. Dacă x0 ∈ R este un punct de continuitate pentru f , atunci pentru orice şir
1
xn ∈ Q, xn → x0 şi orice şir xn ∈ R \ Q, xn → x0 , avem: x30 − x20 = − x0 , de unde
4
1
rezultă că x0 ∈ 0, .
2
4.5 Fie funcţia f : [0, 1] → R, definită prin
√
x, x ∈ Q,
f (x) =
1 − x, x ∈ R \ Q.
Să se studieze continuitatea, să se arate că f ([0, 1]) este un interval şi că f nu are
proprietatea lui Darboux.
√
Soluţie. Punctul
√ x 0 ∈ [0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d. x0 = 1 − x0 ,
3− 5
adică x0 = este singurul punct de continuitate al lui f . Pentru orice x ∈ [0, 1],
√ 2
x, 1−x ∈ [0, 1], deci f ([0, 1]) ⊂ [0, 1]. Fie y ∈ [0, 1]. Dacă y ∈ Q, există x = y 2 (x ∈ Q)
a.î. f (x) = y, iar dacă y ∈ R \ Q, există x = 1 − y (x ∈ R \ Q) a.î. f (x) = y. Aşadar,
[0, 1] ⊂ f ([0, 1]). Avem: f ([0, 1]) = [0, 1]. Pentru a arăta că
fnu are proprietatea
1 1 1 1 1 1
lui Darboux, fie intervalul , ⊂ [0, 1], cu f = , f = . Considerăm
9 4 9 3 4 2
1 1 1 1 1
λ= √ ∈ , şi arătăm că ecuaţia f (x) = λ nu are soluţii în intervalul , .
4
17 3 2 9 4
√ 1 1 1
Dacă x ∈ Q, x = √ 4
, dă x = √ ∈/ Q, dacă x ∈ R \ Q, 1 − x = √ 4
, dă
17 17 17
1 1 1 1 1
x=1− √ ∈
/ , , deoarece 1 − √ > .
4
17 9 4 4
17 4
4.6 Să se arate că funcţia f (x) = x3 , x ∈ [1, 3] este uniform continuă pe [1, 3].
Soluţie. Într-adevăr,
|f (x) − f (x )| = |x − x | · (x2 + xx + x2 ) < 27 |x − x | < ε,
ε
pentru orice x, x ∈ [1, 3] pentru care |x − x | < δ(ε), cu δ(ε) = .
27
4.7 Să se arate că funcţia f : (0, ∞) → R, definită prin
x
f (x) = + x,
x+1
este uniform continuă pe (0, ∞).
ε
Soluţie. Fie x, x ∈ (0, ∞) pentru care |x − x | < δ (ε) = . Atunci
2

1
|f (x) − f (x )| = |x − x | 1 +
< 2 |x − x | < ε,
(1 + x) (1 + x )
x
4.8 Să se arate că funcţia f : (−1, ∞) → R, definită prin f (x) = + x, nu este
x+1
uniform continuă pe (−1, ∞).
n+1 n
Soluţie. Într-adevăr, să considerăm şirurile xn = − , xn = − . Avem
n+2 n+1
1
|xn − xn | = .
(n + 1) (n + 2)
Punctele xn şi xn sunt oricât de apropiate pentru n suficient de mare, însă
1
|f (xn ) − f (xn )| = 1 + > 1,
(n + 1) (n + 2)
deci funcţia nu este uniform continuă.
4.9 Să se arate că funcţia f : [a, e] → R, a > 0, definită prin f (x) = ln x, este uniform
continuă pe [a, e].
Soluţie. Funcţia f este continuă pe intervalul [a, e] mărginit şi închis, deci este uniform
continuă pe acest interval.
4.10 Să se arate că funcţia f : (0, 1) → R, definită prin f (x) = ln x, nu este uniform
continuă pe (0, 1).
1 1
Soluţie. Fie xn = , xn = 2 . Avem |xn − xn | < δ, dar
n n +1

n2 + 1
|f (xn ) − f (xn )| = ln → ∞.
n
4.11 Să se studieze uniforma continuitate a funcţiei f : R → R, definită prin f (x) =

x sin2 x2 .

π π
Soluţie. Fie xn = (4n + 1) , xn = (4n + 3) . Avem
2 2
π
|xn − xn | = → 0,
π π
(4n + 1) + (4n + 3)
2 2

π π

|f (xn ) − f (xn )| = (4n + 1) − (4n + 3) → 0.
2 2
√
Dar, pentru xn = 2nπ, avem

π √

|f (xn ) − f (xn )| = (4n + 1) − 2nπ · 0 → ∞.
2
Aşadar, f nu este uniform continuă pe R.
4.12 Să se studieze uniforma continuitate a următoarelor funcţii:

1 1
1) f : 0, → R, f (x) = sin . 2) f : R → [−1, 1] , f (x) = sin x2 .
π x
1
3) f : [0, 1] → R, f (x) = . 4) f : R → [−1, 1] , f (x) = cos x.
x2 − x − 2
1
5) f : (0, 1) → R+ , f (x) = . 6) f : [0, ∞) → R, f (x) = x2 .
x
Soluţie. 1) Nu. 2) Da. 3) Da. 4) Da, se ţine seama că

x − x
|cos x − cos x | ≤ 2 sin ≤ |x − x | .
2
1 1
5) Nu, este suficient să luăm xn = şi xn = . 6) Nu, este suficient să luăm xn = n
n n+1
1
şi xn = n + .
n
Capitolul 5
Derivata şi diferenţiala unei funcţii

de o variabilă reală
5.1 Derivata şi diferenţiala funcţiilor de o variabilă

5.1 Utilizând definiţia, să se calculeze derivatele următoarelor funcţii, în punctele spe-
cificate:
√
1) f (x) = x + 2, în x0 = √ 7. 2) f (x) = ln (x2 + 5x) , în x0 = 1.
3) f (x) = sin 3x2 , în x0 = π. 4) f (x) = arcsin (x − 1) , în x0 = 1.
5) f (x) = e3x , în x0 = 1. 6) f (x) = tg x, în x0 = π4 .
5.2 Să se studieze derivabilitatea următoarelor funcţii, în punctele specificate:
! 1
1 ln (1 + 2x) , x ∈ (− , 0],
1) f : − , ∞ → R, f (x) = 2 în x0 = 0.
2 2x, x ∈ (0, ∞) ,
! √ 2
x + 5x + 2, x ∈ (0, 2],
2) f : (0, ∞) → R, f (x) = 9 7 în x0 = 2.
x+ , x ∈ (0, ∞) ,
8 4
9
Soluţie. 1) f (0) = 2. 2) f (2) = .
8
31
5.3 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:

√ √
1) f (x) = x4 + 5x3 − 8. 2) f (x) = x2 + x − 3 x.
x−1
3) f (x) = x cos x. 4) f (x) = 2 .
x +1
sin x x2
5) f (x) = . 6) f (x) = ln .
2 + cos x
x+1
1 − x2 2
7) f (x) = 3 2
. 8) f (x) = ex cos x .
1+x
Soluţie. Se obţine:
1 1
1) f (x) = 4x3 + 15x2 . 2) f (x) = 2x + √ − √ 2 .
2 x 3 ( x) 3
x2 − 2x − 1
3) f (x) = cos x − x sin x. 4) f (x) = − .
(x2 + 1)2
2 cos x + 1 1x+2
5) f (x) = 2 . 6) f (x) =

.
(2 + cos x) $ xx+1
2 2
4 x x +1
7) f (x) = −
3
.
3 (x2 + 1)2 1 − x2
2
8) f (x) = (2x cos x − x2 sin x) ex cos x .

√ √ sin x 1 + sin x
1) f (x) = ln 2 sin x + 1 + 2 sin x − 1 . 2) f (x) = 2
+ ln .
cos x cos x
x√ 2 k √
3) f (x) = x + k + ln x + x2 + k . 4) f (x) = 5sh3 15x
+ 3sh5 15
x
.
2 2√ x
x x x
5) f (x) = e arctg e − ln 1 + e2x . 6) f (x) = x (x ln x − x − 1) .
e
x√ 2 a2 x √
7) f (x) = a − x2 + arcsin . 8) f (x) = loge2 xn + x2n + 1 .
2 2 a
cos x 2
1) f (x) = . 2) f (x) = .
4 sin2
x − 1 cos3 x
√
3) f (x) = x2 + k. 4) f (x) = sh2 15 x
ch3 15
x
.
5) f (x) = e arctg e . 6) f (x) = x e (ln x) (ln x − 1).
x x x+1 −x
√ nxn−1
7) f (x) = a2 − x2 . 8) f (x) = √ .
2 x2n + 1

√ √
1 + sin x
1) f (x) = ln √ + 2arctg sin x .
1 − sin x
3 x2 + 1 1 x − 1 1
2) f (x) = ln 2 + ln + arctg x.
4 x −1 4 x+1 2
1 1 1 2x − 1
3) f (x) = ln (1 + x) − ln (x2 − x + 1) + √ arctg √ .
3 6 3 3
x √
4) f (x) = 3b2 arctg − (3b + 2x) bx − x2 .
b−x
2 x (x − 3) 1
Soluţie. 1) f (x) = √ . 2) f (x) = 4 . 3) f (x) = 3 .
cos x sin x x − 1 x + 1
x
4) f (x) = 4x

.
b−x
arcsin x x
1) f (x) = − + ln √ .
x 1 + 1 − x2
√ 2 2x2 + 1
4 2
2) f (x) = ln x + x + 1 + √ arctg √ .
3 3
x 3x 3
3) f (x) = + + arctg x.
4 (x2 + 1)2 8 (x2 + 1) 8
5 2 13 √
4) f (x) = (2x + 8x + 1) − √ ln 2 (x + 2) + (2x2 + 8x + 1) .
2 2
arcsin x 2x3 + 3x
1) f (x) = . 2) f
(x) = .
x2 x4 + x2 + 1
1 5x − 3
3) f (x) = 3 . 4) f (x) =
√ .
2
(x + 1) 2x2 + 8x + 1
5.7 Să se arate că derivata unei funcţii pare este o funcţie impară, iar derivata unei
funcţii impare este o funcţie pară.
5.8 Să se arate că derivata unei funcţii periodice este o funcţie periodică.
5.9 Să se arate că funcţia y = xe−x satisface relaţia xy = (1 − x) y.

x2
5.10 Să se arate că funcţia y = xe− 2 satisface relaţia xy = (1 − x2 ) y.
1
5.11 Să se arate că funcţia y = satisface relaţia xy = y (y ln x − 1).
1 + x + ln x
5.12 Să se calculeze derivatele de ordinul al doilea ale următoarelor funcţii:
2 2
1) f (x) = x8 + 7x√
6
− 5x + 4.
2) f (x) = (arcsin2 x) . 3) f (x) = ex .
4) f (x) = ln x + a2 + x2 . 5) f (x) = (1 + x ) arctg x. 6) f (x) = sin2 x.
2 2x
1) f (x) = 56x6 + 210x4 . 2) f (x) = + arcsin x.
1 − x2 2 3
(1 − x )
2 2 x
3) f (x) = 2ex + 4x2 ex . 4) f (x) = − .
2 2 3
(a + x )
x
5) f (x) = 2arctg x + 2 2 . 6) f (x) = 2 cos 2x.
x +1
5.13 Să se calculeze derivatele de ordinul n ale următoarelor funcţii:
1 1
1) f (x) = eax . 2) f (x) = . 3) f (x) = .
x−a x2− a2
2x
4) f (x) = cos x. 5) f (x) = sin x. 6) f (x) = ln 2 .
x −1
1
7) f (x) = 2x . 8) f (x) = 2 . 9) f (x) = ln (ax + b) .
x − 3x + 2
1
10) f (x) = eax · ebx . 11) f (x) = . 12) f (x) = (1 + x)α .
ax + b
Soluţie. 1) f (n) (x) = an eax . 2) Se scrie f (x) = (x − a)−1 . Se obţine f (n) (x) =
1 1 1 1
(−1)n n! (x − a)−(n+1) . 3) Se ţine seama de identitatea: 2 2
= − .
x − a 2a x − a x + a
nπ nπ
4) f (n) (x) = cos x + . 5) f (n) (x) = sin x + .
2 2
x2 + 1
6). f (x) = − şi se scrie fracţia ca sumă de fracţii simple.
x (x2 − 1)
7) f (n) (x) = 2x lnn 2.
1 1 n 1 1
8) f (x) = − , se obţine f (n) (x) = (−1) n! − .
x−2 x−1 (x − 2)n+1 (x − 1)n+1
(n − 1)!an
9) f (n) (x) = (−1)n−1 . 10) f (n) (x) = eax · ebx (a + b)n .
(ax + b)n
n n!an
11) f (x) = (−1)
(n)
.
(ax + b)n+1
12) Avem: f (n) (x) = α (α − 1) · · · (α − n + 1) (1 + x)α−n .
5.14 Fie f (x) = x2 · e3x . Să se calculeze f (10) (x).
Soluţie. Se aplică formula lui Leibniz. Se obţine: f (10) (x) = 39 · e3x · (3x2 + 20x + 30).
5.15 Fie f (x) = x2 · sin x. Să se calculeze f (20) (x).
Soluţie. Se aplică regula lui Leibniz. Se obţine: f (20) (x) = x2 sin x − 40x cos x −
380 sin x.
5.16 Utilizând regula lui Leibniz, să se calculeze derivatele de ordinul n ale funcţiilor:
1) f (x) = x · ex . 2) f (x) = x2 · e−2x . 3) f (x) = (1 − x2 ) cos x.
1+x
4) f (x) = √ . 5) f (x) = x3 ln x.
x
5.17 Să se determine cu cât se modifică (aproximativ) latura unui pătrat dacă aria sa
creşte de la 9 m2 la 9, 1 m2 .
√
Soluţie. Dacă x este aria pătratului şi y latura sa, atunci y = x. Se dau: x0 = 9,
h = 0, 1. Creşterea laturii pătratului este dată de:
1
y − y0 ≈ dy = f (x) · h = √ · 0, 1 = 0, 016 m.
2 9
5.18 Să se găsească creşterea y −y0 şi diferenţiala dy ale funcţiei y = 5x+x2 în punctul
x0 = 2, dacă h = 0, 001.
Soluţie. y − y0 = 0, 009001 şi dy = 0, 009.
π π
5.19 Să se calculeze diferenţiala funcţiei y = cos x în punctul x0 = , pentru h = .
6 36
2
5.20 Să se calculeze diferenţiala funcţiei y = √ în punctul x0 = 9, pentru h = −0, 01.
x
5.21 Să se calculeze diferenţialele funcţiilor:
1 x
1) f (x) = n
. 2) f (x) = x ln x − x. 3) f (x) = .
x 1−x
1−x
4) f (x) = ln . 5) f (x) = x2 e−x . 6) f (x) = ex sin x.
1+x
n 1
1) df (x) = − n+1 dx. 2) df (x) = ln x dx. 3) df (x) = dx.
x (1 − x)2
2
4) df (x) = 2 dx. 5) df (x) = x (2 − x) e−x dx. 6) df (x) = e (x sin x + cos x) dx.
x −1
5.22 Să se calculeze diferenţialele de ordinul al doilea ale funcţiilor:
√
1) f (x) = 1 − x2 . 2) f (x) = arccos x. 3) f (x) = sin x ln x.
1
4) f (x) = ln x. 5) f (x) = x2 e−x . 6) f (x) = ex sin x.
x

n n−1 (n − 1)! 1
d (arctg x) = (−1) · sin n arctg dxn .
(1 + x2 )n/2 x
5.2 Proprietăţi ale funcţiilor derivabile

5.24 Să se determine abscisele punctelor de extrem ale funcţiilor:
x2 − 2x + 2
1) f (x) = 2 cos x + x2 . 2) f (x) = x2 (x − 12)2 . 3) f (x) = .
x−1
x x
4) f (x) = 3 (x2 − 1)2 . 5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x. 6) f (x) = 2 cos + 3 cos .
2 3
Soluţie. 1) x0 = 0 este punct de minim.
2) x1 = 0, x2 = 12 sunt puncte de minim, x3 = 6 este punct de maxim.
3) x1 = 0 este punct de maxim, x2 = 2 este punct de minim.
4) x1,2 = ±1 sunt puncte de minim, x3 = 0 este punct de maxim.
π π
5) xk = − + kπ sunt puncte de minim, xk = + kπ sunt puncte de maxim.
6 6
2
6) xk = 12kπ şi xk = 12 k ± π sunt puncte de maxim, yk = 6 (2k + 1) π şi
5
1
yk = 12 k ± π sunt puncte de minim.
5
5.25 Fie a1 , a2 , . . . , an ∈ (0, ∞) şi ax1 + ax2 + · · · + axn ≥ n pentru orice x ∈ R. Să se
arate că atunci a1 · a2 · · · · · an = 1.
Soluţie. Fie funcţia f : R → R, definită prin f (x) = ax1 + ax2 + · · · + axn . Avem că
f (x) ≥ n = f (0), ∀x ∈ R, deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f şi conform
teoremei lui Fermat: f (0) = 0.
2 2
5.26 Fie a, b ∈ (0, ∞) \ {1} a.î. ax · b + a · bx ≥ 2ab, pentru orice x ∈ R. Să se arate
că ab = 1.
2 2
Soluţie. Fie uncţia f : R → R, definită prin f (x) = ax · b + a · bx . Avem că
f (x) ≥ 2ab = f (1), ∀x ∈ R, deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f şi conform
teoremei lui Fermat: f (1) = 0.
π
5.27 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţia f : 0, → R,
2
definită prin 
 cos x, x ∈ 0, π ,
f (x) = 4
 sin x, x ∈ π , π .
4 2
π
Soluţie. Funcţia nu este derivabilă în .
4
5.28 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţiile f : [0, 2] → R,
definite prin:
1) f (x) = |x − 1| . 2) f (x) = |x − 1|3 .
Soluţie. 1) Nu. 2) Da, c = 1.

π π
5.29 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţiile f : − , → R,
2 2
definite prin:
1) f (x) = |sin x| . 2) f (x) = sin3 x .
Soluţie. 1) Nu. 2) Da, c = 0.
dn n
5.30 Să se arate că polinomul lui Legendre Pn (x) = n
(x2 − 1) are n rădăcini dis-
dx
tincte în intervalul (−1, 1).
n
Soluţie. Se aplică de n ori teorema lui Rolle funcţiei fn (x) = (x2 − 1) .
5.31 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b) şi a.î. f (a) =
f (b). Să se arate că există c ∈ (a, b) a.î. f (a) − f (c) = f (c) (c − a).
Soluţie. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei g (x) = (x − a) f (x)−xf (a) pe intervalul
[a, b].
5.32 Fie numerele reale a0 , a1 , a2 , . . . , an care verifică relaţia

a0 2a1 22 a2 2n an
+ + +···+ = 0.
1 2 3 n+1
Să se arate că funcţia f : [1, e2 ] → R, definită prin f (x) = a0 + a1 ln x + a2 ln2 x + · · · +
an lnn x se anulează cel puţin într-un punct din intervalul (1, e2 ).
a1 ln2 x an lnn+1 x
Soluţie. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei g (x) = a0 ln x+ +· · ·+ .
2 n+1
5.33 Se consideră funcţia f : [−1, 1] → R, definită prin:
2
x + mx + n, x ∈ [−1, 0] ,
f (x) =
px2 + 4x + 4, x ∈ (0, 1].
Să se determine m, n, p ∈ R a.î. f să satisfacă ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul
[−1, 1] şi să se găsească valoarea constantei c în acest caz.
2
Soluţie. n = 4, m = 4, p = −7, c = .
7
5.34 Fie f, g : [a, b] → R două funcţii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) şi cu
f (a) = f (b) şi g (a) = g (b). Să se arate că ecuaţia f (x) g (x) + f (x) = 0 are cel puţin
o soluţie în intervalul (a, b).
Soluţie. Funcţia h : [a, b] → R, definită prin h (x) = f (x) eg(x) , este o funcţie Rolle.
Există deci c ∈ (a, b) a.î. h (c) = 0. Dar h (x) = f (x) eg(x) + f (x) g (x) eg(x) .
5.35 Fie f : [a, b] → R o funcţie de trei ori derivabilă pe [a, b] a.î. f (a) = f (b) = 0 şi
f (a) = f (b) = 0. Să se arate că există cel puţin un punct c ∈ (a, b) a.î. f (c) = 0.
Soluţie. Aplicăm teorema lui Rolle. Există d ∈ (a, b) a.î. f (d) = 0. Există apoi
c1 ∈ (a, d) şi c2 ∈ (d, b) a.î. f (c1 ) = 0 şi f´ (c2 ) = 0. Deci există c ∈ (c1 , c2 ) a.î.
f (c) = 0.
aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funcţia f : [0, 1] → R,

5.36 Să se cerceteze √
definită prin f (x) = x2 + ax, a > 0, şi în caz afirmativ să se determine constanta c
corespunzătoare.
1 √
Soluţie. Da, c = −a + a2 + a ∈ (0, 1).
2
5.37 Să se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funcţiilor f , definite
prin:

 x, x ∈ [1, 2] , 2
2 x, x ∈ [0, 1] ,
1) f (x) = x 2) f (x) =
 + 1, x ∈ (2, 3]. 2x − 1, x ∈ (1, 2].
4 
! √ 2
x + 1, x ∈ (0, 3],  3 − x , x ∈ [0, 1] ,

3) f (x) = x 4) f (x) = 2
+ 1, x ∈ [−4, 0] . 
 ,1
2 x ∈ (1, 2].
x
9 9 3 13 1
Soluţie. 1) Da, f (c) = , c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = . 4) Da, c1 = ,
√ 8 4 4 36 2
c2 = 2.
5.38 Să se determine abscisa c a unui punct în care tangenta la graficul funcţiei f :
R → R, definită prin
! x+2
, x ≤ 0,
f (x) = √ 2
x + 1, x > 0,
este paralelă cu coarda care uneşte punctele de pe grafic de abscise x1 = −4 şi x2 = 3.
13
Soluţie. c = .
36
√
3 1
5.39 Să se arate că 30 − 3 < .
9
√ Se aplică teorema lui Lagrange funcţiei f : [27, 30] → R, definită prin

Soluţie.
f (x) = 3 x.
5.40 Să se găsească soluţiile reale ale ecuaţiei (a − 1)x + (a + 3)x = ax + (a + 2)x , cu
a > 1.
Soluţie. Ecuaţia se mai scrie: ax − (a − 1)x = (a + 3)x − (a + 2)x . Considerăm

funcţia f : (0, ∞) → R, definită prin f (t) = tx , pentru x ∈ R, fixat. Aplicăm teorema
lui Lagrange pe intervalele [a − 1, a] şi [a + 2, a + 3]. Există deci c1 ∈ (a − 1, a) şi c2 ∈
(a + 2, a + 3) a.î. f (a) − f (a − 1) = f (c1 ) şi f (a + 3) − f (a + 2) = f (c2 ). Din
f (c1 ) = f (c2 ) cu c1 = c2 , rezultă x1 = 0, x2 = 1.
5.41 Fie f o funcţie de două ori derivabilă într-o vecinătate V a punctului a ∈ R. Să
se arate că pentru orice h suficient de mic există punctele p, q ∈ V a.î.
f (a + h) − f (a − h) f (a + h) − 2f (a) + f (a − h)
= f (p) , = f (q) .
2h h2
Soluţie. Se aplică teorema lui Lagrange pe [a − h, a + h], respectiv pe [a − h, a] şi
[a, a + h], apoi pe [c1 , c2 ].
5.42 Să se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru funcţiile f şi g, definite
prin:
e
1) f, g : [1, e] → R, f (x) = ln x, g (x) = .
! √ x
x + 3, x ∈ [−2, 1),
2) f, g : [−2, 5] → R, f (x) = x 7 g (x) = x.
+ , x ∈ [1, 5] ,
 34 4
 x − x2 + 1, x ∈ [1, 3] ,

3) f, g : [0, 3] → R, f (x) = 3 g (x) = x.
 −x + 4 ,
 x ∈ [0, 1] ,
3
√
e 1 2 2
Soluţie. 1) Da, c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = + 1.
e−1 16 3
5.43 Să se calculeze, utilizând regula lui l Hospital:
tg x − x xx − x ln (sin 2x)
1) lim . 2) lim . 3) lim .
x→0 x − sin x x→1 ln x − x + 1 x→0 ln (sin 3x)
  x1
n
1
x
x 1 (1 + x) 
4) lim ax , a > 0. 5) lim ctg x − . 6) lim  .
x→∞ e x→0 x x→0 e
πx tg πx
1 2 2 1+x 2
7) lim 2
− ctg x . 8) lim x − x ln . 9) lim tg .
x→0 x x→∞ x x→1 4
1
Soluţie. 1) 2. 2) −2. 3) 1. 4) 0. 5) 0. 6) − . 7) Putem scrie:
2
1 2 sin2 x − x2 cos2 x
− ctg x =
x2 x2 sin2 x
2 1
şi se aplică de patru ori regula lui l Hospital. Se obţine . 8) Luăm x = , cu t → 0
3 t
1 1
pentru x → ∞. Se obţine . 9) .
2 e
5.44 Să se calculeze, utilizând regula lui l Hospital:
tg x − sin x x [ln x − ln (x + 1)] + 1

1) lim . 2) lim .
x→0 x − sin x x→∞ ex [ln (ex + 1) − ln (ex)] − 1
Soluţie. 1) 3. 2) −e.
5.45 Să se dezvolte polinomul f (x) = x3 − 2x2 + 3x + 5 după puterile binomului x − 2.
Soluţie. f (x) = 11 + 7 (x − 2) + 4 (x − 2)2 + (x − 2)3 .
5.46 Să se determine o funcţie polinomială de gradul trei a.î. f (0) = 1, f (0) = 1,
f (0) = 2 şi f (0) = 6.
Soluţie. Polinomul Taylor al funcţiei f este f (x) = 1 + x + x2 + x3 .
5.47 Să se găsească primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funcţiei f (x) = ex după
puterile binomului x + 1.
1 1 1 1 1
Soluţie. P4 (x) = + (x + 1) + (x + 1)2 + (x + 1)3 + (x + 1)4 .
e e 2e 6e 24e
5.48 Să se găsească primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funcţiei f (x) = ln x după
puterile binomului x − 1.
1 1 1
Soluţie. P4 (x) = (x − 1) − (x − 1)2 + (x − 1)3 − (x − 1)4 .
2 3 4
1 1 1
5.49 Să se evalueze eroarea comisă în aproximarea: e ≈ 2 + + + .
2! 3! 4!
1 1 1 1 x5
Soluţie. Avem că: ex = 1 + x + x2 + x3 + x4 + R4 (x), unde R4 (x) = eθx ,
1! 2! 3! 4! 5!
3 1
cu θ ∈ (0, 1). Pentru x = 1, |R4 (1)| ≤ = .
5! 40
5.50 Să se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funcţiile:
1) f (x) = ex , x ∈ R. 2) f (x) = sin x, x ∈ R.

3) f (x) = cos x, x ∈ R. 4) f (x) = ln(1 + x), x ∈ (−1, ∞).
5) f (x) = (1 + x)α , x ∈ (−1, ∞), α ∈ R.
Soluţie. Avem dezvoltările:

2 n xn+1 θx
1) ex = 1 + x
1!
+ x2! + · · · + xn! + (n+1)! e , cu θ ∈ (0, 1),
3 5 n

x x x x nπ xn+1 (n+1)π
2) sin x = 1!
− 3!
+ 5!
− · · · + n!
sin 2
+ (n+1)!
sin θx +2
,
2 4

cos θx + (n+1)π
n xn+1
3) cos x = 1 − x2! + x4! − · · · + xn! cos nπ
2
+ (n+1)! 2
,
2 3 n n+1
4) ln(1 + x) = x1 − x2 + x3 − · · · + (−1)n−1 xn + (−1)n (n+1)(1+θx)
x
n+1 ,
)n
α(α−1)···(α−k+1) k
5) (1 + x)α = 1 + k!
x + α(α−1)···(α−n)
(n+1)!
xn+1 (1 + θx)α−n−1 .
k=1
√
5.51 Să se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funcţia f (x) = a + x, a > 0,
x > −a.
√ x 12
Soluţie. Funcţia se mai scrie: f (x) = a 1+ . Se obţine:
a

n

√ k
x k−1 1 · 3 · · · · · (2k − 3) x
f (x) = a 1 + + (−1) + Rn (x) .
2a k=2 k! · 2k a
5.52 Să se determine n ∈ N astfel

√ ca valorile polinomului Taylor de gradul n în punctul
x0 = 0 asociat funcţiei f (x) = 1 + x, pe intervalul [0, 1], să nu difere de f (x) cu mai
1
mult de .
16
1 · 3 · · · · · (2n − 1) 1
Soluţie. Avem |Rn (x)| ≤ n+1
< . Se obţine n ≥ 2.
(n + 1)! · 2 16
5.53 Utilizând formula Mac-Laurin să se calculeze următoarele limite:
ex + e−x − sin2 x − 2 ln (1 + 2x) − sin 2x + 2x2

1) lim . 2) lim .
x→0 x4 x→0 √ x3
sin x − sin a 1 − 1 + x2 · cos x
3) lim . 4) lim .
x→0 x−a x→0 tg4 x
1 1
Soluţie. 1) . 2) 4. 3) cos a. 4) .
12 3
Capitolul 6
Funcţii vectoriale de o variabilă reală
6.1 Funcţii cu valori în R2. Curbe plane

−→
6.1 Se dă un cerc de diametru ||OA|| = 2a şi tangenta în A. O coardă variabilă care
trece prin O întâlneşte cercul în P şi tangenta în Q. Să se găsească locul geometric al
−−→ −→
punctului M de pe coardă pentru care OM = P Q (cissoida lui Diocles).
Soluţie. Fie x = 2a ecuaţia tangentei în A, y = tx o dreaptă

variabilă prin
origine
2a 2at
şi (x − a)2 + y 2 = a2 ecuaţia cercului. Atunci: Q(2a, 2at), P , . Dacă
1 + t 1 + t2
2
−−→ −→
M(x, y) este un punct curent al locului, scriind că r = OM = P Q, găsim,
2at2 2at3
r= i + j, t ∈ R,
1 + t2 1 + t2
adică o funcţie vectorială r : R → R2 , de componente:
2at2 2at3
x (t) = , y (t) = , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2
numite şi ecuaţii parametrice ale curbei (Fig. 6.1, Anexa A).
6.2 Dreapta x = a întâlneşte axa Ox în punctul A şi o dreaptă oarecare prin O în

B. Pe dreapta OB se iau de o parte şi de alta a lui B segmentele [BM1 ] şi [BM2 ] a.î.
d(B, M1 ) = d(B, M2 ) = d(A, B). Să se găsească locul geometric al punctelor M1 şi M2 .
Să se dea o reprezentare parametrică a curbei loc geometric (strofoida).
43
Soluţie. Fie A(a, 0), B(a, λ). Punctele M1 , M2 , A aparţin cercului cu centrul în B
λ
şi rază λ, de ecuaţie: (x − a)2 + (y − λ)2 = λ2 . Dreapta (AB) are ecuaţia: y = x.
a
y
Eliminând pe λ obţinem ecuaţia: x(x − a)2 − (2a − x)y 2 = 0. Luând = t, obţinem
x−a
reprezentarea parametrică:
2at2 at(t2 − 1)
x= , y= , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2
(Fig. 6.2, Anexa A)
6.3 Extremităţile segmentului [AB] de lungime a alunecă pe axele Ox şi Oy perpendi-

culare. Paralelele la axe prin A şi B se intâlnesc în C. Din C se coboară perpendiculara
CM pe AB. Să se găsească locul geometric al punctului M (astroida).
x y
Soluţie. Fie A(λ, 0), B(0, µ) cu λ2 + µ2 = a2 . Atunci: (AB) + − 1 = 0 sau
λ µ
µx + λy − λµ = 0. Cum C(λ, µ) şi v = N(λ, −µ) rezultă: (CM) λ(x − λ) − µ(y − µ) = 0.
Luând: λ = a cos t, µ = a sin t, obţinem reprezentarea parametrică a curbei:
x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ [0, 2π] .
(Fig. 6.3, Anexa A).
−→
6.4 Un cerc C(C, R) se rostogoleşte fără alunecare pe axa Ox, adică ||OI|| = lg arc IM
(I fiind punctul de contact). Să se găsească locul geometric al unui punct M invariabil
legat de acest cerc (cicloida).
−→ −−→
Soluţie. Fie t unghiul dintre CI şi CM. Atunci: xI = lgarc OI = Rt şi: x =
xI − R sin t, y = R − R cos t. Se obţine:
r = R(t − sin t)i + R(1 − cos t)j, t ∈ R.
6.5 Se dau: un cerc cu centrul în punctul C şi rază d(O, C) = 2a şi mediatoarea segmen-
tului [OC]. O coardă variabilă care trece prin O întâlneşte cercul în P şi mediatoarea
segmentului [OC] în Q. Să se găsească locul geometric al punctelor M de pe coardă
−−→ −→
pentru care OM = P Q (trisectoarea lui Mac-Laurin).
Soluţie. Fie y = tx ecuaţia secantei,

(x − 2a) + y = 4a ecuaţia cercului şi x = a
2 2 2
4a 4at −−→ −→
ecuaţia mediatoarei. Atunci: P 2
, 2
, Q(a, at). Scriind că r = OM = P Q,
1+t 1+t
obţinem ecuaţiile parametrice ale locului:
t2 − 3 t2 − 3
x=a 2 , y = at 2 , t ∈ R.
t +1 t +1
(Fig. 6.4, Anexa A).
6.6 Curba descrisă de un punct M situat pe un cerc de rază R, care se rostogoleşte fără
alunecare pe un cerc fix de rază R0 , cele două cercuri fiind tangente exterior, se numeşte
epicicloidă. Să se găsească o reprezentare parametrică a curbei.
Soluţie. Fie I punctul de contact al cercului C (C, R) cu cercul C (O, R0 ), t unghiul

−→ −−→ −→
pe care OI îl face cu axa Ox şi θ unghiul dintre CM şi CI. Atunci, R0 t = Rθ şi din
−→ −−→
r = OC + CM rezultă reprezentarea parametrică a curbei
R0 + R R0 + R
x = (R0 + R) cos t − R cos t, y = (R0 + R) sin t − R sin t.
R R
În particular, dacă R0 = R, curba se numeşte cardioidă.
6.7 Curba descrisă de un punct M situat pe un cerc de rază R, care se rostogoleşte

fără alunecare pe un cerc fix de rază R0 , cele două cercuri fiind tangente interioare, se
numeşte hipocicloidă. Să se găsească o reprezentare parametrică a curbei.
Soluţie. O reprezentare parametrică a curbei este
R0 − R R0 − R
x = (R0 − R) cos t + R cos t, y = (R0 − R) sin t − R sin t.
R R
Pentru R0 = 3R curba se numeşte hipocicloida lui Steiner, iar pentru R0 = 4R curba
obţinută este astroida.
6.8 Să se găsească ecuaţiile tangentei şi normalei la curbele:

1) x = t3 − 2t, y = t2 + 1 în punctul M0 (1).
2) x = a cos3 t, y = a sin3 t (astroidă) în punctul M(t).
3) x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t) (cicloidă) în punctul M(t).
Soluţie. 1) Ecuaţiile tangentei şi normalei într-un punct M0 (t0 ) al curbei x = x(t),
y = y(t) sunt:
x − x(t0 ) y − y(t0 )

= , x (t0 )(x − x(t0 )) + y (t0 )(y − y(t0 )) = 0.
x (t0 ) y (t0 )
x+1 y−2
Dar, x(1) = −1, y(1) = 2, x (1) = 1, y (1) = 2, deci: = , x + 1 + 2(y − 2) = 0.
1 2
2) x (t) = −3a cos2 t sin t, y (t) = 3a sin2 t cos t,
ecuaţia tangentei: x sin t + y cos t − a sin t cos t = 0,
ecuaţia normalei: −x cos t + y sin t − a(1 − 2 cos2 t) = 0.
3) x (t) = a(1 − cos t), y (t) = a sin t,
ecuaţia tangentei: x sin t − y(1 − cos t) − a(t − sin t) sin t + a(1 − cos t)2 = 0,
ecuaţia normalei: (1 − cos t)x + y sin t − at(1 − cos t).
6.9 Să se calculeze lungimea arcului de curbă:
√
1) x = 8at3 , y = 3a(2t2 − t4 ), t ∈ [0, 2].
π
2) x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ 0, .
2
*b
R: 1) Dacă x = x(t), y = y(t), t ∈ [a, b], atunci: s = a x2 (t) + y 2 (t) dt, deci:
* √2 *π 3
s = 12a 0 t (1 + t2 ) dt = 24a. 2) s = 3a 02 sin t cos tdt = a.
2
6.10 Să se calculeze curbura curbei:
1) x = a cos t, y = b sin t. 2) x = a ch t, y = b sh t. 3) y = sin x.
2 x
4) y = 2px. 5) y = a ch (lănţişorul). 6) y = ln x.
a
R: 1) Pentru o curbă dată printr-o reprezentare parametrică x = x(t), y = y(t),
curbura are expresia:
r × r |x (t)y (t) − x (t)y (t)|
κ(t) = = .
r 3 (x2 (t) + y 2 (t))3/2
ab ab
Se obţine: κ = 2 . 2) κ = 2 2 .
(a2 2 2
sin t + b cos t) 3/2 (a sh t + b2 ch2 t)3/2
3) Pentru o curbă dată prin reprezentarea y = f (x), curbura are expresia:
|f (x)|
κ(x) = .
(1 + f 2 (x))3/2
√
|sin x| p a
Se obţine: κ = . 4) κ = = p2
/(y 2
+ p2 3/2
) . 5) κ = .
(1 + cos2 x)3/2 (p + 2x)3/2 y2
6.11 Spunem că o curbă C dată prin ecuaţia r = r(t) are o ramură infinită pentru t = t0 ,
t0 fiind punct de acumulare al mulţimii de definiţie al funcţiei r, dacă
lim ||r(t)|| = ∞.
t→t0
adică dacă:
(a) lim x(t) = ±∞, (b) lim y(t) = ±∞, (c) lim x(t) = ±∞, lim y(t) = ±∞.
t→t0 t→t0 t→t0 t→t0
O dreaptă D se numeşte asimptotă la o ramură infinită în t0 a curbei plane C dacă

lim d(M(t), D) = 0.
t→t0
Să se arate că:

a) Dacă curba C are în t0 o ramură infinită de forma (a) şi există şi este finită
lim y(t) = b,
t→t0
atunci dreapta D de ecuaţie y = b este asimptotă orizontală la ramura infinită în t0 .

b) Dacă curba C are în t0 o ramură infinită de forma (b) şi există şi este finită
lim x(t) = a,
t→t0
atunci dreapta D de ecuaţie x = a este asimptotă verticală la ramura infinită în t0 .

c) Dacă curba C are în t0 o ramură infinită de forma (c) şi
y(t)
lim = m, lim [y(t) − mx(t)] = n,
t→t0 x(t) t→t0
dreapta D de ecuaţie y = mx + n este asimptotă oblică la ramura infinită în t0 .

6.12 Să se găsească ramurile infinite şi asimptotele curbelor:
2t t2
1) x = , y= .
(t − 1)(t − 2) (t − 1)(t − 3)
2t − 1 t2
2) x = , y= .
t2 − 1 t−1
2
t t
3) x = , y= 2 .
t−1 t −1
t2
4) x = , y = t.
t2 − 4
1 + t3 1 − t3
5) x = , y = .
2t2 2t2
Soluţie. 1) Ramuri infinite pentru: t = 1, t = 2, t = 3. Asimptotă orizontală: y = −4,

1 1 1 1
verticală: x = 3. Asimptotă oblică: y = x − . 2) y = − , x = 0, y = 2x + . 3)
4 4 2 2
1
x = − , y = 0, 2x − 4y − 3 = 0. 4) y = ±2, x = 1. 5) y = ±x.
2
6.13 Să se studieze variaţia şi să se reprezinte grafic curbele:

1) x = −t3 + 3t, y = 3t2 .
3at 3at2
2) x = , y = (foliul lui Descartes).
1 + t3 1 + t3
2t2 2t3
3) x = 2 ,y= 2 .
t −1 t −1
4) x = r(2 cos t + cos 2t), y = r(2 sin t − sin 2t) (hipocicloida lui Steiner).
Soluţie. 1) t ∈ R, lim x(t) = ∓∞, lim y(t) = +∞. Curba are două ramuri
t→±∞ √ t→±∞ √
infinite. x(t) = 0 pentru t1 = 0, t2,3 = ± 3, y(0) = 0, y(± 3) = 9, y(t) = 0 pentru t1 =
0, x(0) = 0. Curba intersectează axa Oy în două puncte O(0, 0), A(0, 9). x(−t) = x(t),
y(−t) = y(t), curba este simetrică faţă de axa Oy. x (t) = −3(t2 − 1), x (t) = 0 pentru
t = ±1, x(±1) = ±2, y(±1) = 3, y (t) = 6t, y (t) = 0 pentru t = 0, x(0) = 0, y(0) = 0.
Tabelul de variaţie:
√ √
t −∞ − 3 −1 0 1 3 +∞
x − − − − 0 + + + 0 − − − −
x +∞ 0 −2 ! 0 ! 2 0 −∞

y − − − − − − 0 + + + + + +
y +∞ 9 3 0 ! 3 ! 9 ! +∞
Nu există asimptote. Graficul este dat în Fig. 6.5, Anexa A.

2) t ∈ R \ {−1}. Curba este simetrică faţă de prima bisectoare, x = 0, y = 0 tangente
în origine. Tabelul de variaţie:
1 √3
t −∞ −1 0√
3
2 +∞
2
x + + + + + + 0
√ − −
√ − −
3
x 0 ! | ! 0 ! a 4 a32 0
y − − − − 0 + +
√ + 0
√ − −
y 0 | 0 ! a 2 ! a34
3
0
Asimptotă: x + y + a = 0. Graficul este dat în Fig. 6.6, Anexa A.

3) Curba este simetrică faţă de axa Ox. O(0, 0) este punct de întoarcere. Tabelul de
variaţie:
√ √
t −∞ − 3 −1 0 1 3 ∞
x + + + + + + 0 − − − − − −
x 2 ! 3 ! | ! 0 | 3 2

y + + 0√ − − − 0 − − − 0
√ + +
y −∞ ! −3 3 ! | 0 | 3 3 ! ∞
Are trei asimptote: x = 2, x − y + 1 = 0, x + y + 1 = 0. Graficul este dat în Fig. 6.7,

Anexa A.
4) t ∈ [0, 2π]. Curba este simetrică faţă de axa Ox.

2π 4π
x (t) = −2r sin t(1 + 2 cos t), x (t) = 0 ⇒ t ∈ 0, , π, , 2π ,
3 3

2π 4π
y (t) = 2r(1 − cos t)(1 + 2 cos t), y (t) = 0 ⇒ t ∈ 0, , , 2π .
3 3
2π 4π
t = 0, t = ,t= puncte singulare. Tabelul de variaţie:
3 3
2π 4π
t 0 π 2π
3 3
x 0 − 0 + 0 − 0 + 0
3 3
x 3r − r ! −r − r ! a

2 2
y 0 + √0 − − − 0
√ + 0
3 3 3 3
y 0 ! r 0 − r ! 0
2 2
Graficul este dat în Fig. 6.8, Anexa A.
6.2 Funcţii cu valori în R3. Curbe în spaţiu

6.14 Se numeşte elice curba descrisă de un punct de pe cilindrul x2 + y 2 = a2 a cărui
proiecţie în planul Oxy se deplasează cu viteză unghiulară ω constantă şi a cărui proiecţie
pe axa Oz se deplasează cu viteză constantă k. Să se găsească o reprezentare parametrică
a elicei.
Soluţie. Proiecţia punctului M(x, y, z) de pe cilindru în planul Oxy are coordonatele:

dθ
x = a cos θ, y = a sin θ cu = ω, ω = const, deci θ = ωt. Proiecţia punctului M pe axa
dt
dz
Oz are cota z cu = k, deci z = kt. Se obţine reprezentarea parametrică: x = a cos ωt,
dt
y = a sin ωt, z = kt. Dacă se ia θ ca parametru, obţinem reprezentarea: x = a cos θ,
k
y = a sin θ, z = bθ, cu b = .
ω
6.15 Un punct M se deplasează pe o generatoare a unui cilindru circular cu viteză pro-
porţională cu drumul parcurs. Cilindrul se roteşte în jurul axei sale cu viteză unghiulară
constantă. Să se găsească ecuaţiile parametrice ale curbei descrise de punctul M.
Soluţie. x = a cos θ, y = a sin θ, z = bekθ .
R
6.16 Sfera de rază R şi cilindrul circular de rază , care trece prin centrul sferei,
2
se intersectează după o curbă numită fereastra lui Viviani. Să se găsească ecuaţiile
carteziene implicite ale curbei, precum şi o reprezentare parametrică a acesteia.
Soluţie. Alegem originea reperului în centrul sferei, axa Oz paralelă cu axa cilindrului,
axa Ox trecând prin centrul cilindrului. Se obţine: x2 + y 2 + z 2 = R2 , x2 + y 2 − Rx = 0.
R R2 R R
Deoarece ecuaţia cilindrului se scrie: (x − )2 + y 2 = , luând: x − = cos t,
2 4 2 2
R
y = sin t, obţinem:
2
R R t
x = (1 + cos t), y = sin t, z = ±R sin .
2 2 2
6.17 Axele a doi cilindri circulari, de raze a şi b, se taie sub un unghi drept. Cilindrii
se intersectează după două curbe închise numite bicilindrice. Să se găsească ecuaţiile
carteziene implicite ale lor şi o reprezentare parametrică. Să se studieze cazul a = b.
Soluţie. x2 + y 2 = a2 , y 2 + z 2 = b2 . O reprezentare parametrică (cu a ≤ b):

x = a cos t, y = ± b2 − a2 sin2 t, z = a sin t.
Pentru b = a se obţin două elipse.
6.18 Se dau curba:
r = a(sin t + cos t)i + a(sin t − cos t)j + be−t k
şi punctul ei M0 (0). Să se găsească ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal în M0 .
Soluţie. Deoarece r(0) = a(i − j) + bk, r (0) = a(i + j) − bk, ecuaţiile tangentei în
x−a y+a z−b
M0 la curbă se scriu = = , iar ecuaţia planului normal va fi a(x − a) +
a a −b
a(y + a) − b(z − b) = 0.
6.19 Se dau curba:

y = 2ex , z = 3 ln(x + 1)
şi punctul M0 (0, 2, 0) situat pe curbă. Să se găsească ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului
normal în M0 .
x y−2 z
Soluţie. Deoarece f (0) = 2, g (0) = 3, ecuaţiile tangentei în M0 vor fi = = ,
1 2 3
iar ecuaţia planului normal: x + 2(y − 2) + 3z = 0.
6.20 Să se găsească ecuaţiile tangentelor şi planelor normale la curbele:

1 π
1) x = , y = th t, z = at, pentru t = .
cos t 4
2) x = et , y = e−t , z = t2 , pentru t = 1.
3) x = et cos t, y = et sin t, z = et , pentru t = 0
t π
4) x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t), z = 4a sin , pentru t = .
2 4
√ −1
Soluţie. 1) x−√2 2 = y−1
2
= z−aπ/2
a
. 2) x−e
e
= y−e
−e−1
= z−1
2
.
3) x = y + 1 = z. 4) x − 2 (π − 4) = y = √2 z − a.
a 1
6.21 Să se găsească punctele curbei: x = 3t − t3 , y = 3t2 , z = 3t + t3 , în care tangenta

la curbă este paralelă cu planul (P ) 3x + y + z + 2 = 0.
Soluţie. M1 (−2, 12, 14), M2 (−2, 3, −4).
6.22 Să se găsească ecuaţiile tangentei şi planului normal la elicea: x = 2 cos t, y =
2 sin t, z = 4t, în punctul M0 (0).
Soluţie. x = 2, 2y − z = 0; y + 2z = 0.
6.23 Să se găsească curba de intersecţie a tangentelor la curba: x = t, y = t2 , z = t3 ,

cu planul Oxy.
Soluţie. 4y = 3x2 , z = 0.
√ √ √
6.24 Să se arate că curba: x = et/ 2 cos t, y = et/ 2 sin t, z = et/ 2 , este situată pe
conul: x2 + y 2 − z 2 = 0 şi întâlneşte generatoarele sale sub un unghi de 45o .
√ √ √
Soluţie. F (et/ 2
cos t, et/ 2
sin t, et/ 2 ) = 0. Generatoarea prin M(t) are ecuaţiile:
x y z
√ = t/√2 = t/√2 .
et/ 2 cos t e sin t e
√
v·r (t) 2
cos θ = ||v||||r (t)||
= 2
, deci: θ = π4 .
6.25 Să se găsească ecuaţiile planelor osculatoare ale curbei: x = t, y = t2 , z = t3 , care

trec prin punctul A(2, − 31 , −6).
Soluţie. r (t)×r (t) = 6t2 i−6tj+2k. Ecuaţia planului osculator în punctul M(t, t2 , t3 )
este: (P ) 3t2 (x − t) − 3t(y − t2 ) + (z − t3 ) = 0. A ∈ P dacă 6t2 − t3 + t − 6 = 0, se obţine:
t1 = 1, t2 = 6, t3 = −1.
6.26 Să se găsească ecuaţia planului osculator al curbei: x = a cos t, y = b sin t, z =

et , în punctul M0 (0).
Soluţie. bx + ay + abz = 2ab.
6.27 Se dă curba r =3 (i cos t + j sin t) + 4t k (elicea circulară). Să se scrie ecuaţiile
axelor şi planelor reperului Frénet ataşat curbei într-un punct M(t) al acesteia. Să se
calculeze curbura şi torsiunea şi să se scrie formulele lui Frénet.
6.28 Să se calculeze curbura şi torsiunea curbelor:

1) x = a ch t, y = a sh t, z = at. 2) x = a cos t, y = a sin t,√z = bt.
3) x = t cos t, y = t sin t, z = bt. 4) x = et , y = e−t , z = t 2.
5) x = 2t, y = ln t, z = t2 . 6) x = cos3 t, y = sin3 t, z = cos 2t.
1
Soluţie. 1) κ = τ = .
2a ch2 t
a b
2) κ= 2 2
,τ= 2 .
a +b a + b2 √
2 2
3) κ= 2
. 4) κ = −τ = t .
1+a (e + e−t )2
2t
5) κ = −τ = .
(1 + 2t2 )2
3 4
6) κ= ,τ= .
25 sin t cos t 25 sin t cos t
6.29 Să se arate că următoarele curbe sunt plane şi să se găsească ecuaţiile planelor ce
le conţin:
1+t 1 1
1) x = , y= 2
, z= .
1−t 1−t 1+t
2) x = a1 t2 + b1 t + c1 , y = a2 t2 + b2 t + c2 , z = a3 t2 + b3 t + c3 .
Soluţie. 1) (r , r , r ) = 0. Dacă Ax + By + Cz + D = 0 este planul ce conţine curba,

atunci:
Ax(t) + By(t) + Cz(t) + D = 0
pentru t ∈ R \ {−1, +1}, de unde: x − 4y + 2z + 1 = 0.
2) (r , r , r ) = 0. Planul curbei:

x − c1 y − c2 z − c3

a1 a2 a3
= 0.

b1 b2 b3
6.30 Să se găsească ecuaţiile intrinseci ale curbelor:

√ c
1) x = a ch t, y = a sh t, z = at. 2) x = ct, y = c 2 ln t, z = .
t
√
a c 2
Soluţie. 1) κ = τ = 2 . 2) κ = τ = 2 .
2a + s2 4c + s2
6.31 Să se arate că există un vector ω a.î. formulele lui Frénet să se scrie sub forma:
ṫ = ω × t, ṅ = ω × n, ḃ = ω × b.
Soluţie. Formulele lui Frénet sunt: ṫ = κt, ṅ = −κt + τ b, ḃ = −τ n. Luăm

ω = αt + βn + γb. Se obţine: ω = τ t + κb.
Capitolul 7
Integrala nedefinită
7.1 Să se calculeze integralele:

+ + +
2 dx
1) 6x + 8x + 3 dx. 2) 2pxdx. 3) √ .
n
x
+ + +
dx dx dx
4) √ . 5) 2
. 6) 2
.
8−x 2 x +7 x − 10
Soluţie. Se folosesc formulele de integrare a funcţiilor uzuale. 1) 2x3 + 4x2 + 3x + C,

2 √ n x
2) x 2px + C, 3) √ + C,
3 n−1 x n

x 1 x 1 x − √10

4) arcsin √ + C, 5) √ arctg √ + C, 6) √ ln √ + C.
2 2 7 7 2 10 x + 10

+ + +
xdx dx dx
1) 2 . 2) 3 2
. 3) 2
.
(x − 1) (x + 1) x − 2x + x 2x + 3x + 2
+ + +
dx dx x4 dx
4) . 5) . 6) .
(x + 4x + 5)2
2 4
x +1 x3 − 1

1 x − 1
Soluţie. Se descompun funcţiile de integrat în sume de fracţii simple. 1) ln −
4 x + 1
1 x
+ C. 2) ln − 1 + C. 3) √2 arctg 4x√+ 3 + C.
2 (x + 1) x − 1 x − 1 7 7
55
* dt
4) Cu x + 2 = t integrala se scrie: I2 = . Integrând prin părţi integrala
+ 1)2
(t2
* dt 1 t 1 1 x+2 1
I1 = 2
, găsim: I2 = 2 + I1 = 2
+ arctg (x + 2) + C.
√t +1 √ 2 t√+ 1 2 2 x + 4x √+ 5 2
2 x2 + x 2 + 1 2 √ 2 √
5) ln √ + arctg x 2 + 1 + arctg x 2 − 1 + C.
8 x2 − x 2 + 1 √4 4
2 2
x 1 (x − 1) 3 2x + 1
6) + ln 2 + arctg √ + C.
2 6 x +x+1 3 3
7.3 Să se calculeze, efectuând schimbarea de variabilă indicată:
+ √ +
ln x ex
1) dx, t = ln x. 2) x
dx, t = ex .
x e +1
+ +
dx x3 dx
3) √ , t = 5x. 4) √ , t = x4 .
1 − 25x2 1 − x8
+ +
cos x 1 dx 1
5) 2 2 dx, t = sin x. 6) 2 2
, t = tg x.
a + 2 sin x a sin x + 4 cos x 2
+ +
cos x 2 xdx 1
7) dx, t = sin x. 8) √ , t2 = 1 + 4 .
2 + cos (2x) 3 1+x 4 x
2 3 1 1
Soluţie. 1) ln 2 x + C. 2) ln (ex + 1) + C. 3) arcsin 5x + C. 4) arcsin x4 + C.
3 √ 5 4
1 2 1 tg x
5) √ arctg sin x + C. 6) arctg + C.
|a| 2 |a| 2 2
√ √
2 6 1 √
7) arcsin sin x + C. 8) ln x2 + 1 + x4 + C.
2 3 2
+ + + 2
x (1 − x2 ) 2x √ 1
1) dx. 2) √ dx. 3) x+ √ dx.
1 + x4 1 − 4x 3
x
+ + +
x 2x 3x 2 x
4) 2 · 3 · 5 dx. 5) (tg x + ctg x) dx. 6) √ earcsin x dx.
1 − x2
+ + + √
ln3 x ax
7) dx. 8) e cos (bx) dx. 9) x2 + 1dx.
x2
+ √ + √ + √
x
10) 2
9 − x dx. 11) √ dx. 12) x2 + x + 1dx.
1 − x3
1 1 1
Soluţie. 1) t = x2 , dă: arctg x2 − ln (1 + x4 ) + C. 2) t = 2x , dă: arcsin t + C.
2 4 ln 2
1 12 √ 7 √ 1 x
3) x2 + ( 6 x) + 3 3 x + C. 4) 2 3
(2 · 32 · 53 ) + C.
2 7 ln (2 · 3 · 5 )
1
5) tg x − ctg x + C. 6) t = arcsin x, dă: et (sin t − cos t) + C.
2
1 3 3 2 6 6
7) − ln x − ln x − ln x − + C.
x x x x
a b
8) 2 ax
e cos bx + 2 ax
e sin bx + C.
a + b2 a + b2
1 2 1
9) x (x + 1) + ln x + (x + 1) + C. 2
2 2
1 9 1 2
10) x (9 − x ) + arcsin x + C. 11) t2 = x3 , dă: arcsin t + C.
2
2 2 3 3
1 √ 3 1 √
12) (2x + 1) x2 + x + 1 + ln x + + x2 + x + 1 + C.
4 8 2
7.5 Să se găsească formule de recurenţă pentru integralele:
+ +
1) In (x) = sin x dx. 2) Jn (x) = cosn xdx.
n
n−1 1
Soluţie. 1) In (x) = In−2 (x) − sinn−1 x cos x, n ≥ 2.
n n
n−1 1
2) Jn (x) = Jn−2 (x) + cosn−1 x sin x, n ≥ 2.
n n
7.6 Să se găsească formule de recurenţă pentru integralele:
+ +
dx
1) In (x) = n
. 2) In (x) = xn e−x dx.
cos x
sin x n
Soluţie. 1) In+2 (x) = n+1
+ In (x). 2) In (x) = −xn e−x + nIn−1 (x).
(n + 1) cos x n+1
+ √ + 4 +
2
x +1 dx
1) −x + 3x − 2dx. 2) 3
dx. 3) .
x +1 x + x5
3
+ + +
x+1 dx 3x − 1
4) 4 2
dx. 5) . 6) 2
dx.
x +x +1 x (x + 1) (x + 2) x − 4x + 8
+ + +
dx x2 + 1 dx
7) 2 . 8) 3 dx. 9) 2
.
2
(x + 1) (x − 1) (x + 3) 2x + 3x + 2
√
1
Soluţie. 1) Se ţine seama că −x2 + 3x − 2 = 1 − (2x − 3)2 .
2
2x − 3 √ 2 1
Se obţine −x + 3x − 2 + arcsin (2x − 3) + C.
4 8
1 2 2 1
2) x + ln (x + 1) − ln (x − x + 1) + C.
2
2 3 3
* dx 1 1
3) = − − ln x + ln (x2 + 1) + C.
x3 + x5 2x2 2
1 x2 + x + 1 1 √ 2x + 1 1 √ 2x − 1
4) ln 2 − 3 arctg √ + 3 arctg √ + C.
4 x −x+1 6 3 2 3
1 1
5) ln x − ln (x + 1) + ln (x + 2) + C.
2 2
3 5 x−2 1 x 1
6) ln (x2 − 4x + 8) + arctg + C. 7) 2
+ arctg x + C.
2 2 2 2x +1 2
1 3 5 x−1 2 4x + 3
8) − 2 − + ln + C. 9) √ arctg √ + C.
4 (x − 1) 8 (x − 1) 32 x + 3 7 7

+ +
(e3x − ex ) dx
1) . 2) cos x · cos 3x · cos 6x dx.
e4x − e3x + 2e2x − ex + 1
+ 2 +
x + x + 1 arctg x 2x − 5
3) e dx. 4) dx, a > 1.
x2 + 1 (x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4) + a
Soluţie. 1) t = ex , t4 − t3 + 2t2 − t + 1 = (t2 + 1) (t2 − t + 1).

e2x − ex + 1
Se obţine ln + C. 2) Deoarece 2 cos α cos β = cos (α − β) + cos (α + β),
e2x + 1
1 1 1 1
se obţine sin 2x + sin 4x + sin 8x + sin 10x .
8 2 4* 5 * arctg x
3) x = tg t, integrala devine: (1 + tg2 t + tg t) et dt = (et tg t) dt = xe + C.
2
4) Deoarece (x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4) + 1 = (x − 5x + 5) .
2
1 x2 − 5x + 5
Se obţine √ arctg √ + C.
a−1 a−1

+ +
sin x ex + cos x
I (x) = dx, J (x) = dx.
ex + sin x + cos x ex + sin x + cos x
Soluţie. J (x) + I (x) = x + C1 şi J (x) − I (x) = ln (ex + sin x + cos x) + C2 .


+ 3 + 4
x + 2x2 + 3x + 4 x + 4x2
1) √ dx. 2) √ dx.
x2 + 2x + 2 x2 + 4
Soluţie. 1) Integrala se poate pune sub forma:

+ 3 +
x + 2x2 + 3x + 4 2 √ dx
√ dx = αx + βx + γ x + 2x + 2 + λ √
2 .
2
x + 2x + 2 2
x + 2x + 2
1 1 7 5
Derivând şi identificând coeficienţii, obţinem: α = , β = , γ = , λ = . Găsim:
3 6 6 2

1 2 1 7 √ 2 5 √

x + x+ x + 2x + 2 + ln x + 1 + x2 + 2x + 2 + C.
3 6 6 2
3
x x √ 2 √
2) + x + 4 − 2 ln x + x2 + 4 + C.
4 2
7.11 Să se calculeze integralele binome:

+ + + +
3
√
dx dx xdx 1+ 4x
1) √ . 2) √ . 3) √ . 4) √ dx.
3
x x2 + 1 4
x4 + 1 3
1 + x2 x
m+1
Soluţie. 1) = 0, se efectuează schimbarea de variabilă: x2 + 1 = t3 şi se obţine:
n
+
3 tdt 1 t−1 1√ 1 √
= ln √ + 3 arctan (2t + 1) 3 + C.
2 t3 − 1 2 t2 + t + 1 2 3
m+1
2) + p = 0, se efectuează schimbarea de variabilă: 1 + x−4 = t4 şi se obţine:
n
+
t2 1 t+1 1
− 4
dt = ln − arctg t + C.
t −1 4 t−1 2
m+1 2 * 2 3
3) = 3, 1 + x 3 = t2 şi se obţine 3 (t2 − 1) dt = t5 − 2t3 + 3t + C.
n 5
m+1 1 * 3 3 12
4) = 2, 1 + x 4 = t şi se obţine 12 t (t − 1) dt = t7 − 3t4 + C.
3
n 7
Capitolul 8
Integrala definită

n
n
1 π 1
1) lim n 2 2
= . 2) lim = ln 2.
n→∞
k=1
n +k 4 n→∞
k=1
n+k
Soluţie. Se va utiliza definiţia integralei definite ca limită a sumelor integrale Riemann.

n
+ 1 n + 1
1 1 1 1
1) lim n = dx. 2) lim = dx.
n→∞
k=1
n + k2
2
0 1+x2 n→∞
k=1
n+k 0 1+x
8.2 Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:

n n
1 4 1 k2
1) an = k . 2) an = .
n5 k=1 n2 k=1 n + k
n n

1 k22 1 k2
3) an = 2 e n . 4) an = 1+ .
n k=1 n k=1 n2
Soluţie. Se va utiliza definiţia√ integralei

definite
√ ca limită a sumelor integrale Riemann.
1) 51 . 2) 2 − 2 ln 2. 3) 0. 4) 22 + 12 ln 1 + 2 .
8.3 Să se calculeze, aplicând formula lui Leibniz-Newton:

+ 1 + x + x
1 t
1) dx. 2) e dt. 3) cos t dt.
0 1+x −x 0
61
+ 1 + 4 √ + −1
x 1+ x x
4) 2
dx. 5) 2
dx. 6) 2
dx.
0 x + 3x + 2 1 x −2 x + 4x + 5
+ 1 + π + 1
x3 3
7) 8
dx. 8) ctg x dx. 9) ch x dx.
0 x +1 π
6
0
7 1 1
Soluţie. 1) ln 2. 2) ex − e−x . 3) sin x. 4) 2 ln 3 − 3 ln 2. 5) . 6) ln 2 − π.
4 2 2
1 1 1
7) π. 8) ln 3. 9) (e − e ). −1
16 2 2

+ π + π
2
n
2 n−1
In = sin x dx = cosn x dx şi că In = In−2 .
0 0 n
8.5 Să se găsească o formulă de recurenţă pentru integrala:

+ 1 n
Jn = 1 − x2 dx.
0
Soluţie. Efectuând schimbarea de variabilă x = sin t, se obţine Jn = I2n+1 , de unde:

2n
Jn = Jn−1 .
2n + 1

+ 1 + b + π
2 x
1) x e dx. 2) (x − a) (b − x)dx. 3) x2 cos x dx.
0 a 0
+ 1 + 1 + 4 √
x+1 dx
4) √ dx. 5) . 6) x x2 + 9dx.
0 1 + x2 0 e + e−x
x
0
+ π + 1 + π
4
2
7) ln (1 + tg x) dx. 8) x arctg x dx. 9) x2 sin2 x dx.
0 0 0
π √ √
(b − a)2 . 3) −2π. 4) 2 − 1 + ln 2 + 1 .
Soluţie. 1) e − 2. 2)
8
1 98 π 1 π π2 π
5) arctg e − π. 6) . 7) ln 2. 8) − 1 + ln 2 . 9) − .
4 3 8 6 2 6 4

+ 2 + 3 + 2
x
, 2- dx
1) e max 1, x dx. 2) √ . 3) min {x − 1, x + 1} dx.
0 2 (x + 1) x2 − 1 −2
+ e + 2 + π
sin (ln x) dx 3 x sin x
4) dx. 5) √ . 6) dx.
x cos2 x
1 0 x + 1 + (x + 1)3 − π3

1 1 π 2π 5π
Soluţie. 1) 2e2 − e. 2) √ − √ . 3) 2. 4) 1 − cos 1. 5) . 6) 2 − ln tg .
2 3 6 3 12

+ π + 2nπ
2 cos x
1) I = dx. 2) I = sin (x + sin x) dx, n ∈ N∗ .
π (2 − cos2 x) (ex + 1)
−2 0
Soluţie. 1) Avem, succesiv:

+ 0 + π
cos x 2 cos x
I = dx + dx =
− π2 1 + sin2 x (ex + 1) 0 1 + sin2 x (ex + 1)
+ π
2 cos x π π
= 2 dx = arctg (sin x)|0 =
2
.
0 1 + sin x 4
2) Efectuăm schimbarea de variabilă: x = t + nπ şi obţinem succesiv:

+ nπ + nπ
I= sin [t + nπ + sin (t + nπ)] dt = sin [nπ + (t + (−1)n sin t)] dt =
−nπ −nπ
+ nπ
n
= (−1) sin [t + (−1)n sin t] dt = 0,
−nπ
deoarece integrantul este o funcţie impară.

+π
1 − cos kx
lim dx = kπ, k ∈ Z.
ε→0 1 − cos x
ε
Soluţie. Notăm
+π
1 − cos kx
I (k) = dx.
1 − cos x
ε
Se constată că: + π
I (k + 1) + I (k − 1) = 2I (k) + 2 cos kx dx,
ε
de unde: lim [I (k + 1) − 2I (k) + I (k − 1)] = 0. Cum lim I (1) = π, presupunând că

ε→0 ε→0
lim I (k − 1) = (k − 1) π şi lim I (k) = kπ, rezultă prin inducţie, că lim I (k + 1) =
ε→0 ε→0 ε→0
(k + 1) π.
8.10 Să se calculeze integrala:

+ b
Im,n = (x − a)m (b − x)n dx, cu m, n ∈ N.
a
Soluţie. Integrând prin părţi, se obţine formutla de recurenţă:

m
Im,n = · Im−1,n+1 ,
n+1
de unde rezultă:
n!m!
Im,n = (b − a)n+m+1 .
(n + m + 1)!
8.11 Dacă a < b şi n ∈ N∗ , să se arate că:

+ b n1
1
lim (x − a) (b − x) dx = (b − a)2 .
n n
n→∞ a 4
Soluţie. Din exerciţiul precedent avem că:
(n!)2
In,n = (b − a)2n+1 ,
(2n + 1)!
de unde rezultă că

$
(n!)2 1
lim n In,n = (b − a)2 lim = (b − a)2 .
n
n→∞ n→∞ (2n + 1)! 4

8.12 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă. Să se arate că:

+ π + π
2
x · f (sin x) dx = π · f (sin x) dx.
0 0
Soluţie. Într-adevăr,
+ π + π + π
2
x · f (sin x) dx = x · f (sin x) dx + x · f (sin x) dx.
π
0 0 2
Efectuând în cea de-a doua integrală schimbarea de variabilă: x = π − t, obţinem:

+ π + π + π
2 2
x · f (sin x) dx = π · f (sin x) dx − x · f (sin x) dx.
π
2
0 0
8.13 Fie f : [0, a] → R∗+ o funcţie integrabilă. Să se arate că:

+ a
f (x) a
dx = .
0 f (x) + f (a − x) 2
Soluţie. Fie:
+ a + a
f (x) f (a − x)
I (a) = dx şi J (a) = dx.
0 f (x) + f (a − x) 0 f (x) + f (a − x)
Evident: I (a)+J (a) = a. Efectuând în integrala J (a) schimbarea de variabilă x = a−t,

a
obţinem că J (a) = I (a). Deci, I (a) = .
2

+ π + π
2 (cos x)sin x 2 sin2 x + sin x
1) dx. 2) dx.
0 (cos x)sin x + (sin x)cos x 0 sin x + cos x + 1
π
sin x
Soluţie. 1) Fie f (x) = (cos x) . Atunci, f − x = (sin x)cos x şi conform ex-
2
π
erciţiului precedent valoarea integralei este . 2) Fie f (x) = sin2 x + sin x. Atunci,
π 4
π
f − x = cos x + cos x şi deci valoarea integralei este .
2
2 4
8.15 Fie f : [−1, 1] → R o funcţie continuă cu proprietatea că f (x) + f (−x) = π,

pentru orice x ∈ [−1, 1]. Să se calculeze integrala:
+ (2n+1)π
I= f (cos x) dx.
0
Soluţie. Efectuăm schimbarea de variabilă: x = (2n + 1) π − t. Obţinem:

+ (2n+1)π
I= f (− cos t) dt.
0
2n + 1 2
Dar: f (− cos t) = π − f (cos t) şi deci I = π .
2
8.16 Fie f : R+ → R+ o funcţie continuă strict crescătoare pe R+ şi f (0) = 0. Să se

stabilească inegalitatea lui Young:
+ a + b
f (x) dx + f −1 (y) dy ≥ ab, ∀a, b ∈ R+ .
0 0
Soluţie. Fie Sx aria suprafeţei cuprinsă între graficul funcţiei f , axa Ox şi dreapta
x = a şi Sy aria suprafeţei cuprinsă între graficul funcţiei f , axa Oy şi dreapta y = b.
Evident: Sx + Sy ≥ ab, de unde inegalitatea cerută.
8.17 Fie + x3
2
F (x) = et dt.
0
Să se calculeze F (x).

2 2
Soluţie. Notăm cu G (t) o primitivă a funcţiei et , deci a.î. G (t) = et . Atunci:
3 6
F (x) = G (t)|0x = G x3 − G (0) , de unde: F (x) = 3x2 G (x) = 3x2 ex .
* arctg x 2
8.18 Fie f : R → R o funcţie derivabilă pe R, definită prin: f (x) = 0
etg t dt. Să
se calculeze f (x) şi să se arate că:
+ 1 + 1 2
xf (x) 1 ex π
x 2 dx + 2
dx = .
0 e 2e 0 1+x 8
2
ex
Soluţie. Se constată că f (0) = 0 şi f (x) =
. Integrând prin părţi, avem:
1 + x2
+ 1 1 1 + 1
xf (x) 1 −x2 2 π f (1)
x 2 dx = − f (x) e + e−x f (x) dx = − .
0 e 2 0 2 0 8 2e
8.19 Fie + √
x
f (x) = cos t2 dt, x > 0.
1
x
Să se calculeze f (x).

1 1 1
Soluţie. f (x) = √ cos x + 2 cos 2 .
2 x x x
8.20 Să se determine funcţiile derivabile f : [0, ∞) → R, care verifică relaţia:
+ x
x+ f (t) dt = (x + 1) f (x) .
0

Soluţie. f (0) = 0 şi prin derivarea relaţiei date, obţinem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)] ,
1
de unde: f (x) = . Deci f (x) = ln (1 + x).
x+1
8.21 Fără a calcula efectiv integrala, să se arate că:
+ 1
ex + 1 e+1
0≤ ln dx ≤ ln .
0 2 2
ex + 1
Soluţie. Fie f (x) = ln . Din: f (x) > 0 pe R, rezultă: f (0) < f (x) < f (1)
2
etc.
8.22 Fie f : [0, 1] → [a, b] o funcţie continuă pe [0, 1]. Să se arate că dacă:
+ 1 + 1
f (x) dx = 0, atunci f 2 (x) dx ≤ −ab.
0 0
Soluţie. Se integrează pe [0, 1] inegalitatea: [f (x) − a] [f (x) − b] ≤ 0.
8.23 Fie f : [a, b] → R o funcţie derivabilă, cu derivată continuă, a.î.

f (x) ≥ 1 + f 2 (x) , ∀x ∈ [a, b] .
Să se arate că: b − a < π.
Soluţie. Se integrează pe [a, b] inegalitatea:
f (x)
≥ 1, ∀x ∈ [a, b]
1 + f 2 (x)
π π
şi se ţine seama de faptul că: − < arctg α < , pentru orice α ∈ R.
2 2
8.24 Dacă f : R → R este o funcţie continuă şi periodică, de perioadă T , atunci:

+ x+T + T
f (t) dt = f (t) dt, ∀x ∈ R.
x 0
* x+T
Soluţie. Fie F : R → R, definită prin F (x) = x f (t) dt. Deoarece F (x) =
*T
f (x + T ) − f (x) = 0, rezultă că F (x) = C. Pentru x = 0 obţinem C = 0 f (t) dt.
8.25 Fie
+1
x2n
In = dx.
1+x
0
Se cere:
1
1) Să se arate că pentru orice n ∈ N are loc inegalitatea: 0 ≤ In ≤ .
2n + 1
2) Să se calculeze lim In .
n→∞
3) Folosind identitatea:
1 x2n
1 − x + x2 − x3 + · · · − x2n−1 = − ,
1+x 1+x
să se arate că:
1 1 1 1
lim 1 − + − + · · · − = ln 2.
n→∞ 2 3 4 2n
8.26 Fie P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn . Să se arate că există c ∈ (0, 1) a.î.

a1 a2 an
P (c) = a0 + + + ··· + .
2 3 n+1
*1
Soluţie. Aplicăm prima formulă de medie integralei 0
P (x) dx.
8.27 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă care satisface condiţia:

+ 1
6 f (x) dx = 2a + 3b + 6c.
0
Să se arate că există x0 ∈ (0, 1) a.î. f (x0 ) = ax20 + bx0 + c.
Soluţie. *Fie g : [0, 1] → R definită prin: g (x) = 6 [f (x) − ax2 + bx + c]. Se constată
1
imediat că 0 g (x) dx = 0. Pe de altă parte, din teorema de medie, rezultă că există
*1
x0 ∈ (0, 1) a.î. 0 g (x) dx = g (x0 ).
*1 1
8.28 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă care satisface condiţia: 0
f (x) dx = . Să
3
se arate că există c ∈ (0, 1) a.î. f (c) = c2 .
*1
Soluţie. Condiţia din enunţ se mai scrie: 0
[f (x) − x2 ] dx = 0 şi se aplică teorema
de medie.
8.29 Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, cu derivată continuă pe [0, 1]. Să se arate
că există c ∈ (0, 1) a.î.
+ 1
1
f (x) dx = f (0) + f (c) .
0 2
Soluţie. Avem:
+ 1 + 1
f (x) dx = (x − 1) f (x)|10 − (x − 1) f (x) dx,
0 0
dar, conform formulei de medie, există c ∈ (0, 1) a.î.

+ 1 + 1
1
(x − 1) f (x) dx = f (c) (x − 1) dx = − f (c) .
0 0 2
8.30 Fie f : [0, 1] → R o funcţie de două ori derivabilă, cu derivata f continuă pe

[0, 1]. Să se arate că există c ∈ (0, 1) a.î.
+ 1
1 1
f (x) dx = f (0) + f (0) + f (c) .
0 2 6
Soluţie. Se integrează de două ori prin părţi şi se aplică teorema de medie.
8.31 Să se determine funcţiile continue f : [0, ∞) → R care verifică egalitatea

+ x
x
sin f (t) dt = , x > 0.
0 1+x
Soluţie. Din egalitatea dată rezultă:

+ x
x 1
f (t) dt = arcsin , de unde f (x) = √ .
0 1+x (1 + x) 1 + 2x
8.32 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b]. Să se arate că există c ∈ (a, b)
pentru care: + c + b + b
a f (x) dx + b f (x) dx = xf (x) dx.
a c a
*t
Soluţie. Fie funcţia F : [a, b] → R, definită prin: F (t) = a
f (x) dx, derivabilă cu
F (t) = f (t), ∀x ∈ [a, b]. Avem, succesiv:

+ b + b + b + b + b
xf (x) dx =
xF (x) dx = xF (x)|ba − F (x) dx = b f (x) dx − F (x) dx.
a a a a a
*b
Conform teoremei de medie există c ∈ (a, b) a.î. a
F (x) dx = (b − a) F (c).
8.33 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă pe [0, 1] pentru care există n ∈ N∗ a.î.
+ 1
1 1 1
f (x) dx = 1 + + + · · · + .
0 2 3 n
1 − xn0
Să se arate că există x0 ∈ (0, 1) a.î. f (x0 ) = .
1 − x0
Soluţie. Fie g : [0, 1] → R, definită prin:

g (x) = f (x) − 1 + x + x2 + · · · + xn−1 .
*1
Se constată imediat că 0
g (x) dx = 0, deci după teorema de medie există x0 ∈ (0, 1)
a.î. g (x0 ) = 0.
Capitolul 9
Integrale improprii
9.1 Să se studieze natura şi în caz de convergenţă să se calculeze integralele improprii:
+ ∞ + a
dx ∗ xn
1) In = , a > 0, n ∈ N . 2) In = √ dx, a > 0, n ∈ N.
0 (a2 + x2 )n 0 a2 − x2
x2n
Soluţie. 1) Deoarece |f (x)| x2n = ≤ 1, ∀x ∈ (0, ∞), cum α = 2n > 1 şi
(a2 + x2 )n
M = 1, rezultă că integrala este convergentă. Avem apoi:
π 1 2n − 3
I1 = , In = 2 In−1 , n ≥ 2.
2a a 2 (n − 1)
1
xn an 1
2) Deoarece |f (x)| (a − x) 2 = √ ≤ √ , ∀x ∈ (0, a), cum α = < 1 şi
a+x a 2
an
M = √ , rezultă că integrala este convergentă. Avem apoi:
a
π n−1
I1 = , In = a2 In−1 , n ≥ 2.
2 n
+ ∞ + ∞ + ∞
1 1 ln x
1) I = √ dx. 2) I = √ dx, a > 0. 3) I = dx.
1
2
x x −1 a
2
x x +1 1 xα
" √ #
Soluţie. 1) Scriem integrala ca sumă de două integrale, una pe intervalul 1, 2 şi
√ 1 1
a doua pe intervalul [ 2, ∞). Pentru prima integrală α = < 1, M = √ , pentru a
2 2
71
√
doua integrală α = 2 > 1, M = 2, deci ambele integrale sunt convergente. Se obţine
π 1 a2 + 1 1
I = . 2) Convergentă şi I = ln 2 . 3) Convergentă pentru α > 1 şi I = ,
2 2 a −1 (α − 1)2
divergentă pentru α ≤ 1.
+ ∞ + 2 + 1
dx dx x−1
1) I = . 2) I = √ . 3) I = √ dx.
1 x (x + 1) 2
0 (1 + x ) 4 − x
2
−1
3
x5
π
Soluţie. 1) Convergentă şi I = ln 2. 2) Convergentă şi I = √ . 3) Divergentă.
2 5
9.4 Să calculeze integralele:

+ 2π + π
dx dx
1) I = . 2) I = 4 2 .
0 4 − 3 cos x 4 2
0 sin x + cos x + sin x cos x
Soluţie. 1) Efectuăm schimbarea de variabilă x = π + u şi obţinem:

+ π + ∞
du 2 dt 2π
I= = 2
=√ .
−π 4 + 3 cos u −∞ t + 7 7
π π
2) Scriind integrala ca sumă a două integrale, una pe 0, şi a doua pe , π cu
2 2
schimbarea de variabilă t = tg x, se obţine:
+ ∞
1 + t2 2π
I =2 4 2
dt = √ .
0 t +t +1 3

+ ∞ + ∞ + ∞
−x n arctg x x ln x
1) In = e x dx. 2) I = dx. 3) I = dx.
(1 + x2 )3
3
0 0 (1 + x2 ) 2 0
+ b + 1 √ + ∞ √
dx ln (2 + 3 x) x
4) I = , a < b. 5) I = √ dx. 6) I = dx.
a (x − a) (b − x) −1
3
x 1 (1 + x)2
+ b + e + 1
x dx dx
7) I = , a < b. 8) I = √ . 9) I = ln (1 − x) dx.
a (x − a) (b − x) 1 x ln x 0

arctg x 3 π
Soluţie. 1) In = nIn−1 , deci In = n!. 2) Deoarece
3 x < , ∀x (0, ∞),
(1 + x2 ) 2 2
π 1
integrala este convergentă. Integrând prin părţi, obţinem: I = − 1. 3) I = − . 4)
2 8
I = π.
√ 1 π
5) I = 6 − 9 ln 3. 6) I = (π + 2). 7) I = (a + b). 8) I = 2. 9) I = −1.
4 2
+ ∞ + 1 + 5
dx x2 dx
1) I = e−αx cos (βx) dx, α > 0. 2) I = e . 3) I = .
0 0 x ln2 x 3 (x − 3) (5 − x)
+ 1 + 1 + 1
dx dx x2 dx
4) I = √ . 5) I = √ . 6) I = .
2 2 2
0 1−x +2 1−x −1 (2 − x) 1 − x 0 3
(1 − x2 )5
+ ∞ + 4 + π
dx 3 + cos x 2
7) I = √
3
. 8) I = 2 dx. 9) I = ln (cos x) dx.
1 2x + x2 + 1 + 5 2 (x − 2) 0
α 33π π π
Soluţie. 1) I = 2 . 2) I = 1. 3) I = . 4) I = √ . 5) I = √ .
α2
+β 2 3 3 3
6) Divergentă. 7) Divergentă. 8) Divergentă.
π
9) Efectuăm schimbarea de variabilă x = − 2t şi obţinem:
2
+ π + π + π
4 4 4
I = 2 ln 2 dt + 2 ln (sin t) dt + 2 ln (cos t) dt.
0 0 0
π π
În ultima integrală efectuăm schimbarea de variabilă t = − u. Rezultă I = − ln 2.
2 2
9.7 Fie f : [0, ∞) → R o funcţie continuă pe [0, ∞) şi integrala improprie ( integrala
lui Froullani): + ∞
f (ax) − f (bx)
I= dx, o < a < b.
0 x
1) Să se arate că dacă există lim f (x) = k ∈ R, atunci integrala I este convergent
x→∞
b
şi I = [f (0) − k] ln .
a *∞
2) Dacă există lim f (x) nu este finită, dar α f (x) dx este convergentă pentru orice
x→∞
b
α > 0, atunci integrala I este convergentă şi I = f (0) ln .
a
Soluţie. 1) Pentru orice [t1 , t2 ] ⊂ [0, ∞) avem:

+ t2 + t2 + t2
f (ax) − f (bx) f (ax) f (bx)
dx = dx − dx =
t1 x t1 x t1 x
+ at2 + bt2 + bt1 + bt2
f (u) f (u) du du b
= du − du = f (c1 ) − f (c2 ) = [f (c1 ) − f (c2 )] ln ,
at1 u bt1 u at1 u at2 u a
cu c1 ∈ [at1 , bt1 ] şi c1 ∈ [at2 , bt2 ]. Dacă t1 → 0 şi t2 → ∞, atunci c1 → 0 şi c2 → ∞, deci:
f (c1 ) → f (0), iar f (c2 ) → k.
f (x)
2) Fie F : (0, ∞) → R o primitivă a funcţiei pe (0, ∞). Pentru orice t ∈ (0, ∞),
x
avem:
+ ∞ + ∞ + ∞
f (ax) − f (bx) f (u) f (u)
dx = du − du = F (bt) − F (at) =
t x at u bt u
+ bt
f (u) b
= du = f (c) ln ,
at u a
cu c ∈ [at, bt]. Dacă t → 0, atunci c → 0, deci: f (c) → f (0).
9.8 Folosind integrala lui Froullani, să se calculeze:

+ ∞ + ∞
e−ax − e−bx 1 p + qe−ax
1) I = dx, a, b > 0. 2) I = ln dx, a, b, p, q > 0.
0 x 0 x p + qe−bx
+ ∞ 2 x2 2 x2 + ∞
e−a − e−b sin ax − sin bx
3) I = dx, ab = 0. 4) I = dx, a, b > 0.
0 x 0 x
+ ∞ + ∞
cos ax − cos bx arctg (ax) − arctg (bx)
5) I = dx, a, b > 0. 6) I = dx.
0 x 0 x

b p+q b b
Soluţie. 1) I = ln . 2) I = ln ln . 3) I = ln .
a p a a
b π a
4) I = 0. 5) I = ln . 6) I = ln .
a 2 b
*∞ 2
9.9 Să se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I = 0
e−x dx.
*∞ 2 *∞
Soluţie. Pe intervalul (1, ∞) avem: 1 e−x dx < 1 e−x dx = 1e , iar pe intervalul
[0, 1] avem o integrală definită. * Deci integrala *dată este convergentă. Observăm că
∞ 2 2 ∞ 2
pentru x > 0 are loc egalitatea: 0 xe−x y dy = 0 e−y dy = I. Putem scrie succesiv:
+ ∞ + ∞ + ∞ + ∞
2 −x2 −x2 −x2 y2 2
I = I e dx = Ie dx = xe dy e−x dx =
+ ∞0 + ∞ 0
0 0
xe−x (y +1) dx dy.

2 2
=
0 0
Efectuând schimbarea de variabilă t = x2 (y 2 + 1), obţinem:

+ + ∞ +
2 1 ∞ 1 −t 1 ∞ dy π
I = 2
e dt dy = 2
= .
2 0 y +1 0 2 0 y +1 2
9.10 Să se calculeze integralele lui Fresnel:

+ ∞ + ∞
2
Ic = cos x dx, Is = sin x2 dx.
0 0
Soluţie. Efectuând schimbarea de variabilă t = x2 , obţinem:

+ ∞ + ∞
cos t sin t
Ic = √ dt, Is = √ dt,
0 t 0 t
care sunt convergente. Putem însă scrie:
+ ∞ + ∞
2 2
2
Ic − iIs = cos x − i sin x dx = e−ix dx.
0 0

1 π
Cu schimbarea de variabilă ix = u , găsim: Ic − iIs = (1 − i)
2 2
, de unde:
2 2

1 π
Ic = Is = .
2 2
Anexa A
Curbe plane
Cissoida lui Diocles şi strofoida de ecuaţii:
6t2 6t3
x= , y = , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2
6t2 3t(t2 − 1)
x= , y = , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2
10
4
5
2
-10 01 2 3 4 5 6 7 -1 0 0 1 2 3 4 5 6
-2
-5
-4
-10
Fig. 6.1 Fig. 6.2
Astroida şi trisectoarea lui Mac-Laurin de ecuaţii:
x = cos3 t, y = sin3 t, t ∈ [0, 2π] ;
t2 − 3 t2 − 3
x=2 , y = 2t , t ∈ R.
t2 + 1 t2 + 1
77
1
4
0.5
2
-1 -0.5 0 0 0.5 1 -8 -6 -4 -2 00 2
-2
-0.5
-4
-1
Fig. 6.3 Fig. 6.4
Curbele de ecuaţii:
x = −t3 + 3t, y = 3t2 , t ∈ R,
6t 6t2
x= , y = , t ∈ R (foliul lui Descartes).
1 + t3 1 + t3
12 3
10 2
x 1
8 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3
0
6 -1
4 -2
y
-3
2
-4
-5
-4 -2 00 2 4
Fig. 6.5 Fig. 6.6
Curbele de ecuaţii:
2t2 2t3
x= , y = , t ∈ R \ {±1} ,
t2 − 1 t2 − 1

x = 2 cos t + cos 2t,
t ∈ [0, 2π] (hipocicloida lui Steiner).
y = 2 sin t − sin 2t,
10
2
y5
1
-10 -5 00 5 10 -1 00 1 2 3
x
-1
-5
-2
-10
Fig. 6.7 Fig. 6.8

Analiza Matematica Si Geom. Diferentiala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Si Geom. Diferentiala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GHEORGHE PROCOPIUC

2 Şiruri de numere reale 13

3 Limita unei funcţii de o variabilă reală 19

5 Derivata şi diferenţiala unei funcţii 31

6 Funcţii vectoriale de o variabilă reală 43

1.1 Fie A, B ⊂ X, două mulţimi. Să se arate că:

1.2 Fie A, B ⊂ X, două mulţimi. Să se arate că:

1.3 Fie A, B, C ⊂ X, trei mulţimi. Să se arate că:

Soluţie. 1. (⇐) Fie x ∈ A. Atunci, x ∈ A ∪ C ⊂ B ∪ C. Dacă x ∈

1.4 Fie A, B, C ⊂ X, trei mulţimi. Să se arate că:

Soluţie. Presupunem că A ∩ B = ∅ şi fie A = {a1 , a2 , a3 , . . .} şi B = {b1 , b2 , b3 , . . .}.

1.6 Fie f : A → B şi g : B → C două funcţii. Atunci:

Soluţie. 1. Fie x1 , x2 ∈ A pentru care (g ◦ f ) (x1 ) = (g ◦ f ) (x2 ) ⇔ g (f (x1 )) =

Inversa unei funcţii fiind unică, rezultă (g ◦ f )−1 = f −1 ◦ g −1 .

1.7 Fie f : A → B o funcţie. Atunci următoarele trei afirmaţii sunt echivalente:

Soluţie. (a) ⇒ (b). Dacă y ∈ f (X ∩ Y ), ∃x ∈ X ∩ Y a.î. f (x) = y, deci y = f (x) ∈

1.13 Să se determine inf A, min A, sup A şi max A dacă:

1.14 Dacă a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.

Soluţie. Folosim metoda inducţiei matematice. α(2) : dacă a1 , a2 ∈ R∗+ şi a1 · a2 = 1,

α(n) : dacă a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.

deoarece a1 · a2 , a3 , . . . , an , an+1 sunt n numere al căror produs este 1.

1.15 Inegalitatea mediilor. Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ R∗+ şi A media aritmetică, G media

Soluţie. Din definiţia mediei geometrice avem:

Soluţie. Fie trinomul de gradul al doilea:

care se mai scrie f (x) = (a1 x − b1 )2 + (a2 x − b2 )2 + · · · + (an x − bn )2 ≥ 0, pentru orice

Soluţie. Ţinând seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, avem:

de unde, extrăgând radicalul rezultă inegalitatea dată.

1.18 Inegalitatea lui Bernoulli. Oricare ar fi x ∈ (−1, ∞) şi n ∈ N∗ avem:

Soluţie. Se aplică metoda inducţiei matematice.

Soluţie. Se aplică metoda inducţiei matematice.

Soluţie. Se arată că

2.5 Să se calculeze limita şirului cu termenul general:

Soluţie. Fie x = max{x1 , x2 , . . . , xp }. Rezultă: xn ≤ xn1 + xn2 + · · · + xnp ≤ pxn , adică

2.10 Să se discute după valorile parametrului real p:

2.12 Să se arate că dacă şirul de numere pozitive bn → b, atunci

Soluţie. Se reduce la exerciţiul precedent, ţinând seama de faptul că

2.14 Să se calculeze:

Soluţie. Se aplică teorema lui Stolz-Cesaro:

3.1 Să se calculeze:

5) Nedeterminare 0 . Amplificând cu conjugatele numitorului şi numărătorului, avem

3.2 Să se calculeze:

Soluţie. 1) Nedeterminare 00 . Avem,

4) Nedeterminare 1∞ . Adunăm şi scădem 1,

3.3 Să se arate că funcţia f : R\ {0} → R, definită prin

3.5 Să se determine α ∈ R a.î. funcţia f : (0, 2] → R, definită prin

Soluţie. f (2 − 0) = 1 iar f (2 + 0) = 2. Deci f nu are limită în punctul x = 2.

3.7 Să se arate că:

Soluţie. 1) Vom arăta mai general, că dacă a > 1 atunci,

Fie ex = y, atunci x = ln y şi x → ∞ d.d. y → ∞, încât limita precedentă devine

3.9 Să se determine parametrul real α a.î.

să fie finită şi nenulă.

f (x) = (1 + αx) x , x > 0, în x0 = 0.

5) f : [0, π] → R, definită prin

4.4 Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R definită prin:

deci funcţia nu este uniform continuă.

4.11 Să se studieze uniforma continuitate a funcţiei f : R → R, definită prin f (x) =

Aşadar, f nu este uniform continuă pe R.

4.12 Să se studieze uniforma continuitate a următoarelor funcţii:

Derivata şi diferenţiala unei funcţii

5.1 Derivata şi diferenţiala funcţiilor de o variabilă

5.2 Să se studieze derivabilitatea următoarelor funcţii, în punctele specificate:

5.3 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:

5.4 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:

5.9 Să se arate că funcţia y = xe−x satisface relaţia xy = (1 − x) y.

5.44 Să se calculeze, utilizând regula lui l Hospital:

Soluţie. 1) (r , r , r ) = 0. Dacă Ax + By + Cz + D = 0 este planul ce conţine curba,