Sunteți pe pagina 1din 79

GHEORGHE PROCOPIUC

PROBLEME
DE
ANALIZĂ MATEMATICĂ
ŞI
ECUAŢII DIFERENŢIALE
PARTEA I

IAŞI, 2006
2 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Cuprins

1 Noţiuni preliminare 5

2 Şiruri de numere reale 13

3 Limita unei funcţii de o variabilă reală 19

4 Funcţii continue 25

5 Derivata şi diferenţiala unei funcţii 31


5.1 Derivata şi diferenţiala funcţiilor de o variabilă . . . . . . . . . . . . . . . 31
5.2 Proprietăţi ale funcţiilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

6 Funcţii vectoriale de o variabilă reală 43


6.1 Funcţii cu valori în R2 . Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
6.2 Funcţii cu valori în R3 . Curbe în spaţiu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

7 Integrala nedefinită 55

8 Integrala definită 61

9 Integrale improprii 71

A Curbe plane 77

3
4 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Capitolul 1

Noţiuni preliminare

1.1 Fie A, B ⊂ X, două mulţimi. Să se arate că:


1. A \ B = A ∩ B.
2. A ∪ B = A ∩ B şi A ∩ B = A ∪ B (formulele lui De Morgan).
 
Soluţie. 1. Avem: x ∈ A\B ⇔ (x ∈ A)∧(x ∈ / B) ⇔ (x ∈ A)∧ x ∈ B ⇔ x ∈ A∩B.
   
2. Avem: x ∈ A ∪ B ⇔ x ∈ / A ∪ B ⇔ (x ∈ / A) ∧ (x ∈
/ B) ⇔ x ∈ A ∧ x ∈ B ⇔
x ∈ A ∪ B. Analog se demonstrează şi a doua formulă.

1.2 Fie A, B ⊂ X, două mulţimi. Să se arate că:


1. A ⊂ B ⇔ A ∪ B = B ⇔ A ∩ B = A ⇔ A \ B = ∅.
2. A ∪ B = A ∩ B ⇔ A = B.
3.(A \ B) ∪ (A ∩ B) = A.
4. (A \ B) ∪ (A ∩ B) ∪ (B \ A) = A ∪ B.

Soluţie. 1. Evident.
2. (⇒) Dacă x ∈ A, atunci x ∈ A ∪ B = A ∩ B, deci x ∈ B, ca atare A ⊂ B. Analog
se arată că B ⊂ A, deci A = B. Reciproca
  este evidentă.  
3. Avem: (A \ B) ∪ (A ∩ B) = A ∩ B ∪ (A ∩ B) = A ∩ B ∪ B = A.
 4. Ţinând
 seama de punctul
 3, putem scrie: (A \ B) ∪ (A ∩ B) ∪ (B \ A) = A ∪
B ∩ A = (A ∪ B) ∩ A ∪ A = A ∪ B.

1.3 Fie A, B, C ⊂ X, trei mulţimi. Să se arate că:


1. A ⊂ B ⇔ (A ∪ C ⊂ B ∪ C) ∧ (A ∩ C ⊂ B ∩ C).
2. A = B ⇔ (A ∪ C = B ∪ C) ∧ (A ∩ C = B ∩ C).
3. A ∪ (B \ C) = (A ∪ B) \ (A ∪ C) ⇔ A = ∅.

5
6 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. 1. (⇐) Fie x ∈ A. Atunci, x ∈ A ∪ C ⊂ B ∪ C. Dacă x ∈


/ B, atunci x ∈ C
şi deci x ∈ A ∩ C ⊂ B ∩ C. Contradicţie.
2. Rezultă din 1.
3. (⇒) Presupunem că A = ∅ şi fie x ∈ A. Atunci x ∈ A ∪ (B \ C) = (A ∪ B) \
(A ∪ C). Deci (x ∈ A ∪ B) ∧ (x ∈ / A ∪ C). Contradicţie.

1.4 Fie A, B, C ⊂ X, trei mulţimi. Să se arate că:


1. A × (B ∪ C) = (A × B) ∪ (A × C).
2. A × (B ∩ C) = (A × B) ∩ (A × C).
3. A × (B \ C) = (A × B) \ (A × C).

Soluţie. 1. (x, y) ∈ A × (B ∪ C) ⇔ (x ∈ A) ∧ (y ∈ B ∪ C) ⇔ (x ∈ A ∧ y ∈ B) ∨
(x ∈ A ∧ y ∈ C) ⇔ (x, y) ∈ (A × B) ∪ (A × C).
2. Analog ca la 1.
3. (x, y) ∈ A × (B \ C) ⇔ (x ∈ A) ∧ (y ∈ B \ C) ⇔ (x ∈ A) ∧ (y ∈ B ∧ y ∈
/ C) ⇔
(x ∈ A) ∧ (y ∈ B ∧ y ∈/ C) ⇔ (x, y) ∈ (A × B) \ (A × C).

1.5 Fie A şi B două mulţimi numărabile. Să se arate că A ∪ B este numărabilă.

Soluţie. Presupunem că A ∩ B = ∅ şi fie A = {a1 , a2 , a3 , . . .} şi B = {b1 , b2 , b3 , . . .}.


Atunci, A ∪ B = {a1 , b1 , a2 , b2 , a3 , b3 , . . .}.
Dacă A ∩ B = ∅, scriem A ∪ B = (A \ B) ∪ B şi procedăm ca mai sus.

1.6 Fie f : A → B şi g : B → C două funcţii. Atunci:


1. Dacă f şi g sunt injective, atunci g ◦ f este injectivă.
2. Dacă f şi g sunt surjective, atunci g ◦ f este surjectivă.
3. Dacă f şi g sunt bijective, atunci g ◦ f este bijectivă şi (g ◦ f )−1 = f −1 ◦ g −1 .

Soluţie. 1. Fie x1 , x2 ∈ A pentru care (g ◦ f ) (x1 ) = (g ◦ f ) (x2 ) ⇔ g (f (x1 )) =


g (f (x2 )). Cum g este injectivă, rezultă f (x1 ) = f (x2 ). De unde, f fiind injectivă,
deducem x1 = x2 .
2. Fie z ∈ C. Funcţia g fiind surjectivă, ∃y ∈ B a.î. g (y) = z. Cum f este surjectivă
∃x ∈ A a.î. f (x) = y. Deci (g ◦ f ) (x) = z.
3. Din 1 şi 2 rezultă că g ◦ f este bijectivă şi deci inversabilă. Apoi:
 −1 −1   
f ◦g ◦ (g ◦ f ) = 1A , (g ◦ f ) ◦ f −1 ◦ g −1 = 1C .

Inversa unei funcţii fiind unică, rezultă (g ◦ f )−1 = f −1 ◦ g −1 .


GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 7

1.7 Fie f : A → B o funcţie. Atunci următoarele trei afirmaţii sunt echivalente:


(a) f este injectivă;
(b) f (X ∩ Y ) = f (X) ∩ f (Y ) , ∀X, Y ⊂ A;
(c) f (X \ Y ) = f (X) \ f (Y ) , ∀X, Y ⊂ A.

Soluţie. (a) ⇒ (b). Dacă y ∈ f (X ∩ Y ), ∃x ∈ X ∩ Y a.î. f (x) = y, deci y = f (x) ∈


f (X) şi y = f (x) ∈ f (Y ) şi deci y ∈ f (X)∩f (Y ). Ca atare, f (X ∩ Y ) ⊂ f (X)∩f (Y ).
Apoi, dacă y ∈ f (X) ∩ f (Y ), ∃x1 ∈ X şi x2 ∈ Y a.î. f (x1 ) = y şi f (x2 ) = y. Funcţia
fiind injectivă, avem x1 = x2 ∈ X ∩ Y . Deci ∃x ∈ X ∩ Y a.î. f (x) = y şi deci
y ∈ f (X ∩ Y ).
(b) ⇒ (a). Fie x1 , x2 ∈ A pentru care f (x1 ) = f (x2 ). Luăm X = {x1 } şi Y = {x2 }.
Atunci f (X ∩ Y ) = f (X) ∩ f (Y ) = f (X) = ∅. Deci X ∩ Y = ∅ şi ca atare x1 = x2 .
Echivalenţa (a) ⇔ (c) rezultă din precedenta, ţinând seama că X \ Y = X ∩ Y .

1.8 Fie f, g : A → B două funcţii. Atunci f şi g sunt inversabile d.d. g ◦ f şi f ◦ g sunt
inversabile.

Soluţie. (⇒) Dacă f şi g sunt inversabile sunt bijective, deci g ◦f şi f ◦g sunt bijective
şi deci inversabile.
(⇐) Presupunem că g◦f şi f ◦g sunt inversabile. Există atunci funcţiile h1 , h2 : A → A
a.î.
(f ◦ g) ◦ h1 = h1 ◦ (f ◦ g) = 1A , (g ◦ f ) ◦ h2 = h2 ◦ (g ◦ f ) = 1A ,
deci
f ◦ (g ◦ h1 ) = (h1 ◦ f ) ◦ g = 1A , g ◦ (f ◦ h2 ) = (h2 ◦ g) ◦ f = 1A
sau
f ◦ (g ◦ h1 ) = (h2 ◦ g) ◦ f = 1A , g ◦ (f ◦ h2 ) = (h1 ◦ f ) ◦ g = 1A ,
de unde rezultă că f şi g sunt inversabile.

1.9 Fie A o mulţime finită şi f : A → A o funcţie. Să se arate că f este injectivă d.d.
este surjectivă d.d. f este bijectivă.

Soluţie. Fie f injectivă, deci numărul elementelor mulţimii f (A) ⊂ A este egal cu
numărul elementelor mulţimii A şi deci f (A) = A. De unde rezultă că f este surjectivă.
Fie f surjectivă, deci f (A) = A şi fie x1 , x2 ∈ A pentru care f (x1 ) = f (x2 ). Dacă
x1 = x2 , atunci numărul elementelor mulţimii A este mai mare decât numărul elementelor
mulţimii f (A). Contradicţie. Deci x1 = x2 şi f este injectivă.
8 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

√ 1 1
1.10 Să se arate că mulţimea A = {xn = n
n+ √ + + 1, n ∈ N, n ≥ 2} este
n
n n
mărginită.

1
Soluţie. Din x + ≥ 2 pentru orice număr real pozitiv, rezultă xn > 2 + 0 + 1 = 3,
x
√ 1 1
adică a = 3 este un minorant pentru A. Cum pentru n ≥ 2, 1 < n n < 2 şi ≤ ,
n 2
1 9 9
urmează xn < 2 + 1 + + 1 = , adică b = este un majorant pentru A.
2 2 2
αx + 1
1.11 Să se arate că mulţimea Aα = {y ∈ R, y = , x ∈ R} este mărginită
x2 +x+2
pentru orice α ∈ R şi să se determine inf Aα şi sup Aα .

Soluţie. Fie y ∈ Aα . Atunci: yx2 + (y − α)x + 2y − 1 = 0, care trebuie să aibă soluţii
reale. √Deci (y − α)2 − 4y(2y − 1) = −7y 2 − 2(α − 2)y + α2 ≥ 0, de unde, notând cu
β = 2 2α2 − α + 1,  
2−α−β 2−α+β
y∈ , .
7 7
Aşadar:
2−α−β 2−α+β
inf Aα = min Aα = , sup Aα = max Aα = .
7 7
1.12 Să se determine minoranţii, majoranţii, cel mai mic element şi cel mai mare ele-
ment (dacă există) ale următoarelor mulţimi de numere reale:
 
1 ∗
1) A = {sin 1, sin 2, sin 3}. 2) A = 1 − , n ∈ N .
 n  n
2 −1
3) A = , n ∈ N∗ . 4) A = {x ∈ R, x2 ≤ 5}.
2n + 1
5) A = {x ∈ R, x ≥ 0, x2 > 5}. 6) A = {x ∈ R, x3 − x ≤ 0}.

Soluţie. 1) Cum: sin 2 = sin(π − 2), sin 3 = sin(π  deoarece: 0 < π − 3 < 1 <
 −π3),
π
π − 2 < şi funcţia sinus este strict crescătoare pe 0, , rezultă:
2 2
π
sin 0 < sin(π − 3) < sin 1 < sin(π − 2) < sin
2
şi deci 0 < sin 3 < sin 1 < sin 2 < 1. Aşadar: min A = sin 3, max A = sin 2 şi orice număr
a ≤ sin 3 este un minorant, iar orice număr b ≥ sin 2 este un majorant.
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 9

1 1
2) Deoarece ≤ 1, rezultă că 1 − ≥ 0. Deci 0 este un minorant al mulţimii A şi
n n
orice număr a ∈ (−∞, 0] eare minorant. Nici un număr a > 0 nu poate fi minorant al
mulţimii A deoarece 0 ∈ A şi din definiţia minorantului ar rezulta că a ≤ 0 (contradicţie).
Evident inf A = min A = 0. Mulţimea majoranţilor este [1, ∞). Într-adevăr, b ≥ 1
1
implică b ≥ 1 − , pentru orice n ∈ N∗ . Dacă b < 1 rezultă 1 − b > 0 şi atunci ∃n ∈ N∗
n
1 1
a.î. 1 − b > sau b < 1 − , adică b nu ar mai fi majorant. Evident sup A = 1, în timp
n n
ce max A nu există.
3) Din inegalitatea:
1 2n − 1
≤ n < 1, n ∈ N∗ ,
3 2 +1

1
deducem că mulţimea minioranţilor lui A este −∞, , mulţimea majoranţilor este
3
1
[1, ∞), inf A = min A = , sup A = 1, iar max A nu există.
3√ √
4) inf A = min
√ A = − 5, sup A = max A = 5.
5) inf A = 5, sup A = ∞.
6) inf A = −∞, sup A = ∞.

1.13 Să se determine inf A, min A, sup A şi max A dacă:


a+1
1) A = {x ∈ R, x = , a ∈ R}.
a2
+a+1
2
x − 3x + 2
2) A = {y ∈ R, y = 2 , x ∈ R}.
x + x +√1
3x2 + 4x 3 − 1
3) A = {y ∈ R, y = , x ∈ R}.
x2 + 1
 
1
Soluţie. 1) Din xa + (x − 1)a + x − 1 = 0, cu a ∈ R, rezultă A = − , 1 .
2


3
√ √
1 9 − 2 21 9 + 2 21
Deci inf A = min A = − , sup A = max A = 1. 2) A = , . 3)
3 3 3
A = [−3, 5].

1.14 Dacă a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.

Soluţie. Folosim metoda inducţiei matematice. α(2) : dacă a1 , a2 ∈ R∗+ şi a1 · a2 = 1,


atunci a1 + a2 ≥ 2. Fie a1 ≥ 1 şi a2 ≤ 1. Urmează (a1 − 1)(a2 − 1) ≤ 0 sau a1 + a2 ≥
1 + a1 · a2 = 2.
10 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

α(n) : dacă a1 , a2 , . . . , an ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an = 1, atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n.


α(n + 1) : dacă a1 , a2 , . . . , an , an+1 ∈ R∗+ şi a1 · a2 · · · · · an · an+1 = 1, atunci a1 + a2 +
· · · + an + an+1 ≥ n + 1.
Printre numerele a1 , a2 , . . . , an , an+1 există cel puţin unul mai mare sau cel puţin egal
cu 1 şi cel puţin unul mai mic sau cel mult egal cu 1. Fără a restrânge generalitatea,
putem presupune că acestea sunt a1 şi a2 . Din α(2) avem că a1 + a2 ≥ 1 + a1 · a2 , de
unde deducem:

a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + a1 · a2 + a3 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + n,

deoarece a1 · a2 , a3 , . . . , an , an+1 sunt n numere al căror produs este 1.

1.15 Inegalitatea mediilor. Fie x1 , x2 , . . . , xn ∈ R∗+ şi A media aritmetică, G media


geometrică, H media armonică a celor n numere, definite prin
x1 + x2 + · · · + xn √ n
A= , G = n x1 · x2 · · · · · xn , H = .
n 1 1 1
+ + ··· +
x1 x2 xn
Să se arate că au loc inegalităţile: H ≤ G ≤ A.

Soluţie. Din definiţia mediei geometrice avem:


x1 · x2 · · · · · xn x1 x2 xn
n
= 1 sau · · ··· · = 1.
G G G G
xk x1 x2 xn
Luând în exerciţiul precedent ak = , k = 1, n, obţinem: + + ··· + ≥ n, sau
G G G G
1
A ≥ G. Înlocuind aici pe xk prin , k = 1, n, găsim H ≤ G.
xk
1.16 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. Pentru orice numere reale a1 , a2 , . . . , an şi
b1 , b2 , . . . , bn are loc inegalitatea:
n  
 n  n


ak bk ≤  ak · 
2
b2k .

k=1 k=1 k=1

Soluţie. Fie trinomul de gradul al doilea:


   
f (x) = a21 + a22 + · · · + a2n x2 − 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) x + b21 + b22 + · · · + b2n ,

care se mai scrie f (x) = (a1 x − b1 )2 + (a2 x − b2 )2 + · · · + (an x − bn )2 ≥ 0, pentru orice


x ∈ R, deci ∆ ≤ 0, ceea ce implică inegalitatea dată.
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 11

1.17 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale ak , bk , k = 1, n are loc
inegalitatea:   
 n  n  n
 2
 
 (ak + bk ) ≤  ak + 
2
b2k .
k=1 k=1 k=1

Soluţie. Ţinând seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy, avem:


 
n n n n n  n  n n
2
 
2 2 2
(ak + bk ) = a +2
k ak bk + b ≤ a + 2
k a ·
2
k b2 + b2 , k k k
k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1 k=1

sau   2
n  n  n
 
(ak + bk )2 ≤  a2k +  b2k  ,
k=1 k=1 k=1

de unde, extrăgând radicalul rezultă inegalitatea dată.

1.18 Inegalitatea lui Bernoulli. Oricare ar fi x ∈ (−1, ∞) şi n ∈ N∗ avem:

(1 + x)n ≥ 1 + nx.

Soluţie. Se aplică metoda inducţiei matematice.


n+1
an + 1
1.19 Dacă a > 0, a = 1, atunci: > an .
n+1
Soluţie. Deoarece
n+1 n+1 n+1
an + 1 1−a n+1 1−a
= a+ =a 1+ ,
n+1 n+1 a (n + 1)
1−a
aplicând inegalitatea lui Bernoulli pentru x = a(n+1)
> −1, rezultă
n+1 
an + 1 n+1 1−a
>a 1+ = an .
n+1 a
1.20 Să se arate că:
n+1 n n+1 n
1 1 1 1
1) 1 + > 1+ . 2) 1 − > 1− .
n+1 n n+1 n
12 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

1 1
Soluţie. Se ia în inegalitatea precedentă a = 1 + , respectiv a = 1 − .
n n
1.21 Să se arate că oricare ar fi numerele reale x1 , x2 , . . . , xn ≥ −1, de acelaşi semn,
are loc inegalitatea (generalizare a inegalităţii lui Bernoulli):

(1 + x1 )(1 + x2 ) · · · (1 + xn ) ≥ 1 + x1 + x2 + · · · + xn .

Soluţie. Se aplică metoda inducţiei matematice.


Capitolul 2
Şiruri de numere reale

2.1 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui şir, să se arate că:
n 1 n2 + 2
1) lim = . 2) lim = +∞.
n→∞ 2n − 1 2 n→∞ n + 1

Soluţie. 1) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient să arătăm că există un rang N = N(ε)
a.î.
n 1

2n − 1 − 2 < ε, ∀n > N.

n 1 1 1 1
Dar − = ≤ < ε pentru n > . Aşadar, putem lua
2n − 1 2 2 (2n − 1) 2n 2ε
 
1
N(ε) = .

2) Fie ε > 0 arbitrar. Este suficient să arătăm că există un rang N = N(ε) a.î.
n2 + 2 n2 + 2 3
> ε, ∀n > N. Însă = n−1+ > n − 1 > ε, pentru n > 1 + ε. Putem
n+1 n+1 n+1
lua N(ε) = [1 + ε].
2.2 Folosind criteriul lui Cauchy, să se arate că şirurile (xn )n∈N∗ sunt convergente,
unde:
n
sin(kx)
1) xn = k
, x ∈ R.
k=1
2
n
αk
2) xn = , |αk | < 1, k ∈ N∗ , a > 1.
k=1
ak

13
14 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. 1) Arătăm că ∀ε > 0, ∃ N(ε) a.î. |xn+p − xn | < ε, ∀n > N(ε) şi p ∈ N∗ , sau,
echivalent, |xn+p − xn | → 0, când n → ∞ şi p ∈ N∗ . Avem:

sin(n + 1)x sin(n + p)x 1 1

|xn+p − xn | = + ··· + ≤ n+1 + · · · + n+p =
2n+1 2n+p 2 2

1 1 1
= n 1 − p < n → 0, ∀ p ∈ N∗ .
2 2 2
2) Avem
α αn+p |αn+1 | |αn+p |
n+1
|xn+p − xn | = n+1 + · · · + n+p ≤ n+1 + · · · + n+p <
a a a a
1 1
< n+1 + · · · + n+p ,
a a
 p 
1 1 1
deci |xn+p − xn | < n · 1− < n → 0, ∀ p ∈ N∗ .
a (a − 1) a a (a − 1)
2.3 Să se cerceteze natura următoarelor şiruri (xn )n∈N cu termenii generali:
10 11 n + 10
1) xn = + +···+ . 2) xn = sin n.
1 3 2n + 1
Soluţie. 1) Şirul este divergent. Se observă că:
n + 11 2n + 10 2n + 10 1
|x2n − xn | = + ··· + > > .
2n + 3 4n + 1 4n + 1 2
2) Presupunem că există lim xn = x. Atunci avem şi lim xn+1 = x, lim xn−1 = x,
n→∞ n→∞ n→∞
ceea ce implică:
lim [sin(n + 1) − sin(n − 1)] = 0,
n→∞
adică lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta că
n→∞ n→∞
lim sin 2n = 0. Dar şirul (sin 2n)n∈N∗ este un subşir al şirului (sin n)n∈N∗ , de unde se
n→∞  
deduce că lim sin n = 0. Aşadar am avea: lim sin2 n + cos2 n = 0. Contradicţie.
n→∞ n→∞
Deci şirul (xn ) este divergent.

2.4 Folosind criteriul lui Cauchy, să se studieze natura şirurilor cu termenii generali:
n n n
cos k! cos kx sin kx
1) xn = . 2) xn = k
, a > 1. 3) xn = .
k=1
k (k + 1) k=1
a k=1
3k
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 15

Soluţie. Se arată că


|xn+p − xn | → 0, ∀ p ∈ N∗ .

2.5 Să se calculeze limita şirului cu termenul general:

a0 nk + a1 nk−1 + · · · + ak
xn = , a0 , b0 = 0, k, h ∈ N.
b0 nh + b1 nh−1 + · · · + bh
2.6 Să se arate că dacă |a| < 1, atunci lim nan = 0.
n→∞

1
Soluţie. Deoarece |a| < 1, există b > 0 a.î. |a| = şi se dezvoltă după binomul
1+b
lui Newton.

2.7 Să se arate că lim n
n = 1.
n→∞
√ √
Soluţie. Deoarece n
n > 1 pentru n ≥ 2, xn = n n − 1 > 0. Putem scrie, folosind
binomul lui Newton,
n = (1 + xn )n > Cn2 x2n ,
de unde,
2
x2n < → 0.
n−1
2.8 Fie x1 , x2 , . . . , xp numere reale pozitive. Să se arate că:

lim n xn1 + xn2 + · · · + xnp = max{x1 , x2 , . . . , xp }.
n→∞

Soluţie. Fie x = max{x1 , x2 , . . . , xp }. Rezultă: xn ≤ xn1 + xn2 + · · · + xnp ≤ pxn , adică


 √
x ≤ n xn1 + xn2 + · · · xnp ≤ x n p.

Dar lim n p = 1.
n→∞

2.9 Să se calculeze limitele şirurilor (xn ) date prin termenii generali:
√ n
5n2 − 3n + 2 3n + 2 2an + bn
1) xn = . 2) xn = . 3) xn = n , a, b > 0.
4n + 1 3n + 5 3a + 4bn

22 + 42 + · · · + (2n)2 √ √ √
4) xn = . 5) xn = n + 1 − 2 n + 2 + n + 3.
12 + 32 + · · · + (2n − 1)2
16 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
  √
√ √
6) xn = n + 2 n + 1 − n + 4 n + 1. 7) xn = n2 + n + 1 − an.
3
1
2  −6n √ n 1+ −1
2n + 5n + 4 3n+1 n+ n+1 n
8) xn = . 9) xn = √ . 10) xn = 2 .
3n2 + 2 n+ 3n+2 1
3+ −9
n
n (13 + 23 + · · · + n3 ) √ √
11) xn = . 12) x = n4 + n2 + 1 − n4 − n2 + 1.
n
(n + 2)5
 
n + 2 1
  
13) xn = nk − 1 . 14) xn = n 3 3 (n + 1)2 − 3 (n − 1)2 .
n+5

2.10 Să se discute după valorile parametrului real p:



 
n + 1 n + 2
 = lim np − 3 .
n→∞ n+2 n+3

Soluţie. Notăm
      
n+1 3 n+2 n+1 3 n + 2
an = − = −1 + 1− .
n+2 n+3 n+2 n+3

1
Avem an → 0, iar nan → − . Deci:
6

 0,
 p ∈ (−∞, 1),
1 1
 = − · lim np−1 = − , p = 1,
6 n→∞  6

−∞, p ∈ (1, ∞).

a1 + a2 + · · · + an
2.11 Să se arate că dacă an → a, atunci sn = → a.
n
Soluţie. Se aplică teorema lui Stolz-Cesaro.

2.12 Să se arate că dacă şirul de numere pozitive bn → b, atunci



pn = n b1 · b2 · · · · · bn → b.
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 17

Soluţie. Se reduce la exerciţiul precedent, ţinând seama de faptul că


ln b1 + ln b2 + · · · + ln bn
ln pn = .
n
2.13 Fie (an ) un şir de numere pozitive. Să se arate că dacă
an+1 √
lim = α ⇒ lim n an = α.
n→∞ an n→∞


√ a1 a2 an
Soluţie. Se ţine seama de egalitatea an = n
n · · ··· · .
1 a1 an−1

2.14 Să se calculeze:


 √
√ n (n + 1)(n + 2) · · · (2n) n
n!
1) lim n n. 2) lim n
. 3) lim .
n→∞ n→∞ n n→∞ n
4 1
Soluţie. Se aplică exerciţiul precedent. Se obţine: 1) 1, 2) , 3) .
e e
2.15 Să se arate că:
1p + 2p + · · · + np 1
lim p+1
= , ∀p ∈ N.
n→∞ n p+1

Soluţie. Se aplică teorema lui Stolz-Cesaro:


p
1
1+
an+1 − an (n + 1)p n
= =  p  p .
bn+1 − bn (n + 1)p+1 − np+1 1 1
n 1+ −1 + 1+
n n
 p 
1
Dar lim n 1 + − 1 = p.
n→∞ n
18 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Capitolul 3
Limita unei funcţii de o variabilă
reală

3.1 Să se calculeze:



(x + 1)2 3
x2 + 1 x2 − 7x + 10
1) lim . 2) lim . 3) lim .
x→∞ x2 + 1 x→∞ x + 1 x→5 x2 − 25
√ √
(x + h)3 − x3 1+x−1 3− 5+x
4) lim . 5) lim √ . 6) lim √ .
h→0 h x→0 3 1 + x − 1 x→4 1 − 5−x
Soluţie. 1) grad P (x) =grad Q (x),  = 1. 2)  = 0. 3) Nedeterminare 00 . Avem,
x2 − 7x + 10 (x − 5) (x − 2) x−2 3
lim 2
=lim =lim = .
x→5 x − 25 x→5 (x − 5) (x + 5) x→5 x + 5 10
4) Nedeterminare 00 . Avem,
(x + h)3 − x3  
lim = lim 3x2 + 3xh + h2 = 3x2 .
h→0 h h→0

5) Nedeterminare 0 . Amplificând cu conjugatele numitorului şi numărătorului, avem


0

 
2 √
√ x 3 3
(1 + x) + 1 + x + 1
1+x−1 3
lim √ =lim √  = .
x→0 3
1 + x − 1 x→0 x 1+x+1 2
6) Nedeterminare 00 . Amplificând cu conjugatele numitorului şi numărătorului, avem
√  √ 
3− 5+x (4 − x) 1 + 5 − x 1
lim √ =lim  √  =− .
x→4 1 − 5 − x x→4 − (4 − x) 3 + 5 + x 3

19
20 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

3.2 Să se calculeze:


sin 5x cos x − cos a tg πx
1) lim . 2) lim . 3) lim .
x→0 sin 2x x→a x−a x→−2 x + 2
x
x−1 1 1
4) lim . 5) lim (1 + sin x) x . 6) lim (cos x) x .
x→∞ x+1 x→0 x→0

Soluţie. 1) Nedeterminare 00 . Avem,


sin 5x 5 sin 5x 2x 5
lim = lim = .
sin 2x 2
x→0 x→0 5x sin 2x 2
x+a x−a
2) Nedeterminare 00 . Avem, cos x − cos a = −2 sin sin şi deci
2 2
x−a
cos x − cos a x + a sin 2
lim = − lim sin x − a = − sin a.
x→a x−a x→a 2
2
3) Nedeterminare 00 . Avem,
tg πx tg π (x + 2)
lim = π lim = π.
x→−2 x+2 x→−2 π (x + 2)

4) Nedeterminare 1∞ . Adunăm şi scădem 1,


x x x
x−1 x−1 −2
lim = lim 1 + − 1 = lim 1 + =
x→∞ x+1 x→∞ x+1 x→∞ x+1

 x+1 −2x
x+1
−2 −2
= lim 1+ = e−2 .
x→∞ x+1
5) Nedeterminare 1∞ . Avem,
1
 1
 sinx x
lim (1 + sin x) =lim (1 + sin x)
x sin x = e.
x→0 x→0

6) Nedeterminare 1∞ . Avem,
1 1
 x  x1
lim (cos x) x =lim (1 − (1 − cos x)) x = 1 − 2 sin2 =
x→0 x→0 2
2 sin2 x
2
− lim
=e x→0 x
= e0 = 1.
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 21

3.3 Să se arate că funcţia f : R\ {0} → R, definită prin


1 1
f (x) = cos
x x
nu tinde către infinit când x → 0.
1
Soluţie. Pentru şirul xn = π → 0, f (xn ) = 0 şi deci tinde la 0.
2
+ nπ

3.4 Să se arate că funcţia f : R → R, definită prin f (x) = sin x, nu are limită pentru
x → ∞.

3.5 Să se determine α ∈ R a.î. funcţia f : (0, 2] → R, definită prin


! 
α2 − 2αx ln (ex) + x2 , x ∈ (0, 1),
f (x) = x
α+ , x ∈ [1, 2],
e
să aibă limită în punctul x = 1.

1 1 1
Soluţie. f (1 − 0) = f (1 + 0) implică |α − 1| = α + . De unde, α = 1− .
e 2 e
3.6 Să se cerceteze dacă funcţia f : R → R, definită prin f (x) = [x], are limită în
punctul x = 2.

Soluţie. f (2 − 0) = 1 iar f (2 + 0) = 2. Deci f nu are limită în punctul x = 2.

3.7 Să se arate că:


xk ln x
1) lim x
= 0. 2) lim k = 0, k ∈ N∗ .
x→∞ e x→∞ x

Soluţie. 1) Vom arăta mai general, că dacă a > 1 atunci,


xk
lim = 0.
x→∞ ax
Cum x → ∞ putem presupune că x > k + 1. Fie n = [x], deci n ≤ x < n + 1 şi x → ∞
d.d. n → ∞. Atunci xk < (n + 1)k , an ≤ ax . Pe de altă parte, deoarece a > 1 putem
scrie a = 1 + α, cu α > 0. Dar
n n (n − 1) 2 n (n − 1) · · · (n − k) k+1
an = (1 + α)n = 1 + α+ α + ··· + α + · · · + αn ,
1! 2! (k + 1)!
22 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

de unde
n (n − 1) · · · (n − k) k+1
an ≥ α
(k + 1)!
şi deci
xk (n + 1)k (k + 1)!
x
< → 0.
a n (n − 1) · · · (n − k) αk+1
2) De la punctul 1), pentru k = 1, avem
x
lim x = 0.
x→∞ e

Fie ex = y, atunci x = ln y şi x → ∞ d.d. y → ∞, încât limita precedentă devine


ln y
lim = 0.
y→∞ y
Pentru k ≥ 1, avem
ln x ln x 1
= → 0.
xk x xk−1
3.8 Să se calculeze:
2 x+1
x − 2x + 3  2
 x32 ln (1 + arcsin 2x)
1) lim 2
. 2) lim 1 + 2 sin x . 3) lim .
x→∞ x − 3x + 2 x→0 x→0 sin 3x
√ √
esin 2x − esin x x2 − 2x + 6 − x2 + 2x − 6
4) lim . 5) lim .
x→0 sin 2x − sin x x→3 x2 − 4x + 3
√3
√ √ √
x3 − 5x + 3 − x2 + 3x − 9 x + 4 − 3 x + 22
6) lim . 7) lim √ .
x→2 x2 + x − 6 x→5 4
x + 11 − 2
 π 2
√3
√ arcsin x −
2 4
1 + x − 1 − 2x
8) lim . 9) lim 2 .
x→0 x + x2 x→1−0 1 − x2
√ √
1 − cos x · cos 2x · 3 cos 3x
10) lim .
x→0 x2
1
x
11) lim [1 + ln (1 + x) + · · · + ln (1 + nx)] .
x→0
 x1
pα1 1 x + p2α2 x + · · · + pαnn x
12) lim , pi > 0, αi ∈ R.
x→0 n
sin x  x1
a + btg x
13) lim , cu a, b > 0.
x→0 2
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 23

2 1 7 112 1
Soluţie. 1) e. 2) e6 . 3) . 4) 1. 5) − . 6) − . 7) . 8) . 9) 1. 10) Pentru orice
3 3 30 27 2
trei numere a, b, c, putem scrie: 1 − abc = 1 − a + a (1 − b + b (1 − c)). Se obţine  = 3.
n(n+1)  √
11) e 2 . 12) Se adună şi se scade 1. Se obţine  = n pα1 1 · pα2 2 · · · · · pnαn . 13) ab.

3.9 Să se determine parametrul real α a.î.


√ √ 
3
lim x2 + x + 1 + x3 + x2 + x + 1 − ax ,
x→∞

să fie finită şi nenulă.


5
Soluţie. Se scade şi se adună 2x. Se obţine a = 2 şi limita egală cu .
6
3.10 Să se calculeze:
cos (xex ) − cos (xe−x ) 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx
1) lim 3
. 2) lim , n ∈ N∗ .
x→0 x x→0 x2
α+β β−α
Soluţie. 1) Se ţine seama că cos α − cos β = 2 sin sin şi se obţine  = −2.
2 2
2) Notăm
1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx
an = lim .
x→0 x2
1 n2 n (n + 1) (2n + 1)
Avem că a1 = şi an = an−1 + . Se obţine an = .
2 2 12
24 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Capitolul 4
Funcţii continue

4.1 Să se determine α real a.î. următoarele funcţii să fie continue pe mulţimile lor de
definiţie:
1) f : [1, 3] → R, definită prin
 √
α2 − 2αx + x2 , x ∈ [1, 2),
f (x) =
αx + 3, x ∈ [2, 3].
2) f : [0, 2] → R, definită prin

 6 sin(x − 1)
, x ∈ [0, 1),
f (x) = x − 1
 −α + 5x, x ∈ [1, 2].
1
Soluţie. 1) f (2 + 0) = f (2 − 0) pentru α = − . 2) f (1 + 0) = f (1 − 0) pentru
3
α = −1.
4.2 Să se determine α real a.î. următoarele funcţii să fie continue în punctele indicate:
1) f : R → R, definită prin

 α (1 − cos x) , x = 0,

f (x) = 2
x2 în x0 = 0.
 α ,

x = 0,
2
2) f : [1, ∞) → R, definită prin

 α · arctg (x − 1)
, x = 1,
f (x) = 2 în x0 = 1.
 α2 , x − 1 x = 1,

25
26 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

3) f : R → R, definită prin
 1

f (x) = (1 + αx) x , x > 0, în x0 = 0.


x + e, x ≤ 0,

4) f : R → R, definită prin

 2x+2 − 16
f (x) = x
, x = 2, în x0 = 2.
 α,4 − 16 x = 2,

5) f : [0, π] → R, definită prin



 e3x , x ∈ [0, 1],
f (x) = α sin (x − 1) în x0 = 1.
 2 , x ∈ (1, π],
x − 5x + 4
6) f : R → R, definită prin
 1
 (x + ex ) x , x < 0,
f (x) = 2
e, x = 0, în x0 = 0.
 α
(sin x + cos x) , x > 0,
x

 
1 1
Soluţie. 1) α ∈ {0, 1}. 2) α ∈ 0, . 3) α = 1. 4) α = . 5) α = −3e3 . 6) α = 2.
2 2
4.3 Să se determine punctele de discontinuitate ale funcţiilor:
 
"√ # √ 1
1) f (x) = x − x, x > 0. 2) f (x) = x , x = 0, f (0) = 1.
x
1 1
3) f (x) = x sin , x = 0, f (0) = 0. 4) f (x) = xp arctg , x = 0, f (0) = 0, p > 0.
x x
1
Soluţie. 1) Discontinuă în x = n2 , n ∈ N. 2) Discontinuă în x = , cu k întreg nenul.
k
3) şi 4) Funcţii continue pe R.

4.4 Să se studieze continuitatea funcţiei f : R → R definită prin:


! 3
x − x2 , x ∈ Q,
f (x) = 1
− x, x ∈ R \ Q.
4
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 27

Soluţie. Dacă x0 ∈ R este un punct de continuitate pentru f , atunci pentru orice şir
1
xn ∈ Q, xn → x0 şi orice şir xn ∈ R \ Q, xn → x0 , avem: x30 − x20 = − x0 , de unde
  4
1
rezultă că x0 ∈ 0, .
2
4.5 Fie funcţia f : [0, 1] → R, definită prin
 √
x, x ∈ Q,
f (x) =
1 − x, x ∈ R \ Q.
Să se studieze continuitatea, să se arate că f ([0, 1]) este un interval şi că f nu are
proprietatea lui Darboux.

Soluţie. Punctul
√ x 0 ∈ [0, 1] este un punct de continuitate pentru f d.d. x0 = 1 − x0 ,
3− 5
adică x0 = este singurul punct de continuitate al lui f . Pentru orice x ∈ [0, 1],
√ 2
x, 1−x ∈ [0, 1], deci f ([0, 1]) ⊂ [0, 1]. Fie y ∈ [0, 1]. Dacă y ∈ Q, există x = y 2 (x ∈ Q)
a.î. f (x) = y, iar dacă y ∈ R \ Q, există x = 1 − y (x ∈ R \ Q) a.î. f (x) = y. Aşadar,
[0, 1] ⊂ f ([0, 1]). Avem: f ([0, 1])  = [0, 1]. Pentru a arăta că
fnu are proprietatea
1 1 1 1 1 1
lui Darboux, fie intervalul , ⊂ [0, 1], cu f = , f = . Considerăm
 9 4 9 3 4 2 
1 1 1 1 1
λ= √ ∈ , şi arătăm că ecuaţia f (x) = λ nu are soluţii în intervalul , .
4
17 3 2 9 4
√ 1 1 1
Dacă x ∈ Q, x = √ 4
, dă x = √ ∈/ Q, dacă x ∈ R \ Q, 1 − x = √ 4
, dă
 17 17 17
1 1 1 1 1
x=1− √ ∈
/ , , deoarece 1 − √ > .
4
17 9 4 4
17 4
4.6 Să se arate că funcţia f (x) = x3 , x ∈ [1, 3] este uniform continuă pe [1, 3].
Soluţie. Într-adevăr,
|f (x) − f (x )| = |x − x | · (x2 + xx + x2 ) < 27 |x − x | < ε,
ε
pentru orice x, x ∈ [1, 3] pentru care |x − x | < δ(ε), cu δ(ε) = .
27
4.7 Să se arate că funcţia f : (0, ∞) → R, definită prin
x
f (x) = + x,
x+1
este uniform continuă pe (0, ∞).
28 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

ε
Soluţie. Fie x, x ∈ (0, ∞) pentru care |x − x | < δ (ε) = . Atunci
2

  1
|f (x) − f (x )| = |x − x | 1 + 
< 2 |x − x | < ε,
(1 + x) (1 + x )

x
4.8 Să se arate că funcţia f : (−1, ∞) → R, definită prin f (x) = + x, nu este
x+1
uniform continuă pe (−1, ∞).

n+1  n
Soluţie. Într-adevăr, să considerăm şirurile xn = − , xn = − . Avem
n+2 n+1
1
|xn − xn | = .
(n + 1) (n + 2)

Punctele xn şi xn sunt oricât de apropiate pentru n suficient de mare, însă

1
|f (xn ) − f (xn )| = 1 + > 1,
(n + 1) (n + 2)

deci funcţia nu este uniform continuă.

4.9 Să se arate că funcţia f : [a, e] → R, a > 0, definită prin f (x) = ln x, este uniform
continuă pe [a, e].

Soluţie. Funcţia f este continuă pe intervalul [a, e] mărginit şi închis, deci este uniform
continuă pe acest interval.

4.10 Să se arate că funcţia f : (0, 1) → R, definită prin f (x) = ln x, nu este uniform
continuă pe (0, 1).

1  1
Soluţie. Fie xn = , xn = 2 . Avem |xn − xn | < δ, dar
n n +1


n2 + 1
|f (xn ) − f (xn )| = ln → ∞.
n

4.11 Să se studieze uniforma continuitate a funcţiei f : R → R, definită prin f (x) =


x sin2 x2 .
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 29
 
π  π
Soluţie. Fie xn = (4n + 1) , xn = (4n + 3) . Avem
2 2
π
|xn − xn | =   → 0,
π π
(4n + 1) + (4n + 3)
2 2
 

π π

|f (xn ) − f (xn )| = (4n + 1) − (4n + 3) → 0.
2 2

Dar, pentru xn = 2nπ, avem


π √

|f (xn ) − f (xn )| = (4n + 1) − 2nπ · 0 → ∞.
2

Aşadar, f nu este uniform continuă pe R.

4.12 Să se studieze uniforma continuitate a următoarelor funcţii:



1 1
1) f : 0, → R, f (x) = sin . 2) f : R → [−1, 1] , f (x) = sin x2 .
π x
1
3) f : [0, 1] → R, f (x) = . 4) f : R → [−1, 1] , f (x) = cos x.
x2 − x − 2
1
5) f : (0, 1) → R+ , f (x) = . 6) f : [0, ∞) → R, f (x) = x2 .
x
Soluţie. 1) Nu. 2) Da. 3) Da. 4) Da, se ţine seama că


x − x
|cos x − cos x | ≤ 2 sin ≤ |x − x | .
2
1 1
5) Nu, este suficient să luăm xn = şi xn = . 6) Nu, este suficient să luăm xn = n
n n+1
1
şi xn = n + .
n
30 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Capitolul 5

Derivata şi diferenţiala unei funcţii


de o variabilă reală

5.1 Derivata şi diferenţiala funcţiilor de o variabilă


5.1 Utilizând definiţia, să se calculeze derivatele următoarelor funcţii, în punctele spe-
cificate:


1) f (x) = x + 2, în x0 = √ 7. 2) f (x) = ln (x2 + 5x) , în x0 = 1.
3) f (x) = sin 3x2 , în x0 = π. 4) f (x) = arcsin (x − 1) , în x0 = 1.
5) f (x) = e3x , în x0 = 1. 6) f (x) = tg x, în x0 = π4 .

5.2 Să se studieze derivabilitatea următoarelor funcţii, în punctele specificate:

 ! 1
1 ln (1 + 2x) , x ∈ (− , 0],
1) f : − , ∞ → R, f (x) = 2 în x0 = 0.
2 2x, x ∈ (0, ∞) ,
! √ 2
x + 5x + 2, x ∈ (0, 2],
2) f : (0, ∞) → R, f (x) = 9 7 în x0 = 2.
x+ , x ∈ (0, ∞) ,
8 4

9
Soluţie. 1) f  (0) = 2. 2) f  (2) = .
8
31
32 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

5.3 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:


√ √
1) f (x) = x4 + 5x3 − 8. 2) f (x) = x2 + x − 3 x.
x−1
3) f (x) = x cos x. 4) f (x) = 2 .
x +1
sin x x2
5) f (x) = . 6) f (x) = ln .
2 + cos x
 x+1
1 − x2 2
7) f (x) = 3 2
. 8) f (x) = ex cos x .
1+x

Soluţie. Se obţine:
1 1
1) f  (x) = 4x3 + 15x2 . 2) f  (x) = 2x + √ − √ 2 .
2 x 3 ( x) 3

x2 − 2x − 1
3) f  (x) = cos x − x sin x. 4) f  (x) = − .
(x2 + 1)2
2 cos x + 1 1x+2
5) f  (x) = 2 . 6) f (x) =

.
(2 + cos x) $ xx+1
2 2
4 x x +1
7) f (x) = −
 3
.
3 (x2 + 1)2 1 − x2
2
8) f  (x) = (2x cos x − x2 sin x) ex cos x .

5.4 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:


√ √  sin x 1 + sin x
1) f (x) = ln 2 sin x + 1 + 2 sin x − 1 . 2) f (x) = 2
+ ln .
cos x cos x
x√ 2 k  √ 
3) f (x) = x + k + ln x + x2 + k . 4) f (x) = 5sh3 15x
+ 3sh5 15
x
.
2 2√ x
x x x
5) f (x) = e arctg e − ln 1 + e2x . 6) f (x) = x (x ln x − x − 1) .
e
x√ 2 a2 x  √ 
7) f (x) = a − x2 + arcsin . 8) f (x) = loge2 xn + x2n + 1 .
2 2 a

Soluţie. Se obţine:
cos x 2
1) f  (x) =  . 2) f  (x) = .
4 sin2
x − 1 cos3 x

3) f  (x) = x2 + k. 4) f  (x) = sh2 15 x
ch3 15
x
.
5) f (x) = e arctg e . 6) f (x) = x e (ln x) (ln x − 1).
 x x  x+1 −x

√ nxn−1
7) f  (x) = a2 − x2 . 8) f  (x) = √ .
2 x2n + 1
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 33

5.5 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:


√ √ 
1 + sin x
1) f (x) = ln √ + 2arctg sin x .
1 − sin x
3 x2 + 1 1 x − 1 1
2) f (x) = ln 2 + ln + arctg x.
4 x −1 4 x+1 2
1 1 1 2x − 1
3) f (x) = ln (1 + x) − ln (x2 − x + 1) + √ arctg √ .
3  6 3 3
x √
4) f (x) = 3b2 arctg − (3b + 2x) bx − x2 .
b−x

2 x (x − 3) 1
Soluţie. 1) f  (x) = √ . 2) f  (x) = 4 . 3) f  (x) = 3 .
 cos x sin x x − 1 x + 1
x
4) f (x) = 4x

.
b−x
5.6 Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
arcsin x x
1) f (x) = − + ln √ .
x 1 + 1 − x2
√ 2 2x2 + 1
4 2
2) f (x) = ln x + x + 1 + √ arctg √ .
3 3
x 3x 3
3) f (x) = + + arctg x.
4 (x2 + 1)2 8 (x2 + 1) 8 
5 2 13 √ 
4) f (x) = (2x + 8x + 1) − √ ln 2 (x + 2) + (2x2 + 8x + 1) .
2 2
Soluţie. Se obţine:
arcsin x 2x3 + 3x
1) f  (x) = . 2) f 
(x) = .
x2 x4 + x2 + 1
1 5x − 3
3) f  (x) = 3 . 4) f (x) =
 √ .
2
(x + 1) 2x2 + 8x + 1
5.7 Să se arate că derivata unei funcţii pare este o funcţie impară, iar derivata unei
funcţii impare este o funcţie pară.

5.8 Să se arate că derivata unei funcţii periodice este o funcţie periodică.

5.9 Să se arate că funcţia y = xe−x satisface relaţia xy  = (1 − x) y.


x2
5.10 Să se arate că funcţia y = xe− 2 satisface relaţia xy  = (1 − x2 ) y.
34 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

1
5.11 Să se arate că funcţia y = satisface relaţia xy  = y (y ln x − 1).
1 + x + ln x
5.12 Să se calculeze derivatele de ordinul al doilea ale următoarelor funcţii:
2 2
1) f (x) = x8 + 7x√
6
− 5x + 4.
 2) f (x) = (arcsin2 x) . 3) f (x) = ex .
4) f (x) = ln x + a2 + x2 . 5) f (x) = (1 + x ) arctg x. 6) f (x) = sin2 x.

Soluţie. Se obţine:
2 2x
1) f  (x) = 56x6 + 210x4 . 2) f  (x) = +  arcsin x.
1 − x2 2 3
(1 − x )
2 2 x
3) f  (x) = 2ex + 4x2 ex . 4) f  (x) = −  .
2 2 3
(a + x )
x
5) f  (x) = 2arctg x + 2 2 . 6) f  (x) = 2 cos 2x.
x +1
5.13 Să se calculeze derivatele de ordinul n ale următoarelor funcţii:
1 1
1) f (x) = eax . 2) f (x) = . 3) f (x) = .
x−a x2− a2
2x
4) f (x) = cos x. 5) f (x) = sin x. 6) f (x) = ln 2 .
x −1
1
7) f (x) = 2x . 8) f (x) = 2 . 9) f (x) = ln (ax + b) .
x − 3x + 2
1
10) f (x) = eax · ebx . 11) f (x) = . 12) f (x) = (1 + x)α .
ax + b

Soluţie. 1) f (n) (x) = an eax . 2) Se scrie f (x) = (x − a)−1 . Se obţine f (n) (x) =
1 1 1 1
(−1)n n! (x − a)−(n+1) . 3) Se ţine seama de identitatea: 2 2
= − .
 x − a 2a x − a x + a
nπ   nπ 
4) f (n) (x) = cos x + . 5) f (n) (x) = sin x + .
2 2
x2 + 1
6). f  (x) = − şi se scrie fracţia ca sumă de fracţii simple.
x (x2 − 1)
7) f (n) (x) = 2x lnn 2.  
1 1 n 1 1
8) f (x) = − , se obţine f (n) (x) = (−1) n! − .
x−2 x−1 (x − 2)n+1 (x − 1)n+1
(n − 1)!an
9) f (n) (x) = (−1)n−1 . 10) f (n) (x) = eax · ebx (a + b)n .
(ax + b)n
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 35

n n!an
11) f (x) = (−1)
(n)
.
(ax + b)n+1
12) Avem: f (n) (x) = α (α − 1) · · · (α − n + 1) (1 + x)α−n .
5.14 Fie f (x) = x2 · e3x . Să se calculeze f (10) (x).

Soluţie. Se aplică formula lui Leibniz. Se obţine: f (10) (x) = 39 · e3x · (3x2 + 20x + 30).
5.15 Fie f (x) = x2 · sin x. Să se calculeze f (20) (x).
Soluţie. Se aplică regula lui Leibniz. Se obţine: f (20) (x) = x2 sin x − 40x cos x −
380 sin x.
5.16 Utilizând regula lui Leibniz, să se calculeze derivatele de ordinul n ale funcţiilor:
1) f (x) = x · ex . 2) f (x) = x2 · e−2x . 3) f (x) = (1 − x2 ) cos x.
1+x
4) f (x) = √ . 5) f (x) = x3 ln x.
x
5.17 Să se determine cu cât se modifică (aproximativ) latura unui pătrat dacă aria sa
creşte de la 9 m2 la 9, 1 m2 .

Soluţie. Dacă x este aria pătratului şi y latura sa, atunci y = x. Se dau: x0 = 9,
h = 0, 1. Creşterea laturii pătratului este dată de:
1
y − y0 ≈ dy = f  (x) · h = √ · 0, 1 = 0, 016 m.
2 9
5.18 Să se găsească creşterea y −y0 şi diferenţiala dy ale funcţiei y = 5x+x2 în punctul
x0 = 2, dacă h = 0, 001.
Soluţie. y − y0 = 0, 009001 şi dy = 0, 009.
π π
5.19 Să se calculeze diferenţiala funcţiei y = cos x în punctul x0 = , pentru h = .
6 36
2
5.20 Să se calculeze diferenţiala funcţiei y = √ în punctul x0 = 9, pentru h = −0, 01.
x
5.21 Să se calculeze diferenţialele funcţiilor:
1 x
1) f (x) = n
. 2) f (x) = x ln x − x. 3) f (x) = .
x 1−x
1−x
4) f (x) = ln . 5) f (x) = x2 e−x . 6) f (x) = ex sin x.
1+x
36 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. Se obţine:
n 1
1) df (x) = − n+1 dx. 2) df (x) = ln x dx. 3) df (x) = dx.
x (1 − x)2
2
4) df (x) = 2 dx. 5) df (x) = x (2 − x) e−x dx. 6) df (x) = e (x sin x + cos x) dx.
x −1
5.22 Să se calculeze diferenţialele de ordinul al doilea ale funcţiilor:

1) f (x) = 1 − x2 . 2) f (x) = arccos x. 3) f (x) = sin x ln x.
1
4) f (x) = ln x. 5) f (x) = x2 e−x . 6) f (x) = ex sin x.
x
5.23 Să se arate că:

n n−1 (n − 1)! 1
d (arctg x) = (−1) · sin n arctg dxn .
(1 + x2 )n/2 x

5.2 Proprietăţi ale funcţiilor derivabile


5.24 Să se determine abscisele punctelor de extrem ale funcţiilor:
x2 − 2x + 2
1) f (x) = 2 cos x + x2 . 2) f (x) = x2 (x − 12)2 . 3) f (x) = .
 x−1
x x
4) f (x) = 3 (x2 − 1)2 . 5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x. 6) f (x) = 2 cos + 3 cos .
2 3
Soluţie. 1) x0 = 0 este punct de minim.
2) x1 = 0, x2 = 12 sunt puncte de minim, x3 = 6 este punct de maxim.
3) x1 = 0 este punct de maxim, x2 = 2 este punct de minim.
4) x1,2 = ±1 sunt puncte de minim, x3 = 0 este punct de maxim.
π π
5) xk = − + kπ sunt puncte de minim, xk = + kπ sunt puncte de maxim.
6  6
2
6) xk = 12kπ şi xk = 12 k ± π sunt puncte de maxim, yk = 6 (2k + 1) π şi
 5
1
yk = 12 k ± π sunt puncte de minim.
5
5.25 Fie a1 , a2 , . . . , an ∈ (0, ∞) şi ax1 + ax2 + · · · + axn ≥ n pentru orice x ∈ R. Să se
arate că atunci a1 · a2 · · · · · an = 1.
Soluţie. Fie funcţia f : R → R, definită prin f (x) = ax1 + ax2 + · · · + axn . Avem că
f (x) ≥ n = f (0), ∀x ∈ R, deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f şi conform
teoremei lui Fermat: f  (0) = 0.
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 37

2 2
5.26 Fie a, b ∈ (0, ∞) \ {1} a.î. ax · b + a · bx ≥ 2ab, pentru orice x ∈ R. Să se arate
că ab = 1.
2 2
Soluţie. Fie uncţia f : R → R, definită prin f (x) = ax · b + a · bx . Avem că
f (x) ≥ 2ab = f (1), ∀x ∈ R, deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f şi conform
teoremei lui Fermat: f  (1) = 0.
 π
5.27 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţia f : 0, → R,
2
definită prin   
 cos x, x ∈ 0, π ,
f (x) =  4 
 sin x, x ∈ π , π .
4 2
π
Soluţie. Funcţia nu este derivabilă în .
4
5.28 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţiile f : [0, 2] → R,
definite prin:
1) f (x) = |x − 1| . 2) f (x) = |x − 1|3 .

Soluţie. 1) Nu. 2) Da, c = 1.


 π π
5.29 Să se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funcţiile f : − , → R,
2 2
definite prin:
1) f (x) = |sin x| . 2) f (x) = sin3 x .

Soluţie. 1) Nu. 2) Da, c = 0.

dn n
5.30 Să se arate că polinomul lui Legendre Pn (x) = n
(x2 − 1) are n rădăcini dis-
dx
tincte în intervalul (−1, 1).
n
Soluţie. Se aplică de n ori teorema lui Rolle funcţiei fn (x) = (x2 − 1) .

5.31 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b], derivabilă pe (a, b) şi a.î. f (a) =
f (b). Să se arate că există c ∈ (a, b) a.î. f (a) − f (c) = f  (c) (c − a).

Soluţie. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei g (x) = (x − a) f (x)−xf (a) pe intervalul
[a, b].
38 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

5.32 Fie numerele reale a0 , a1 , a2 , . . . , an care verifică relaţia


a0 2a1 22 a2 2n an
+ + +···+ = 0.
1 2 3 n+1
Să se arate că funcţia f : [1, e2 ] → R, definită prin f (x) = a0 + a1 ln x + a2 ln2 x + · · · +
an lnn x se anulează cel puţin într-un punct din intervalul (1, e2 ).

a1 ln2 x an lnn+1 x
Soluţie. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei g (x) = a0 ln x+ +· · ·+ .
2 n+1
5.33 Se consideră funcţia f : [−1, 1] → R, definită prin:
 2
x + mx + n, x ∈ [−1, 0] ,
f (x) =
px2 + 4x + 4, x ∈ (0, 1].

Să se determine m, n, p ∈ R a.î. f să satisfacă ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul
[−1, 1] şi să se găsească valoarea constantei c în acest caz.
2
Soluţie. n = 4, m = 4, p = −7, c = .
7
5.34 Fie f, g : [a, b] → R două funcţii continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) şi cu
f (a) = f (b) şi g (a) = g (b). Să se arate că ecuaţia f (x) g  (x) + f  (x) = 0 are cel puţin
o soluţie în intervalul (a, b).

Soluţie. Funcţia h : [a, b] → R, definită prin h (x) = f (x) eg(x) , este o funcţie Rolle.
Există deci c ∈ (a, b) a.î. h (c) = 0. Dar h (x) = f  (x) eg(x) + f (x) g  (x) eg(x) .

5.35 Fie f : [a, b] → R o funcţie de trei ori derivabilă pe [a, b] a.î. f (a) = f (b) = 0 şi
f  (a) = f  (b) = 0. Să se arate că există cel puţin un punct c ∈ (a, b) a.î. f  (c) = 0.

Soluţie. Aplicăm teorema lui Rolle. Există d ∈ (a, b) a.î. f  (d) = 0. Există apoi
c1 ∈ (a, d) şi c2 ∈ (d, b) a.î. f  (c1 ) = 0 şi f´ (c2 ) = 0. Deci există c ∈ (c1 , c2 ) a.î.
f  (c) = 0.

aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funcţia f : [0, 1] → R,


5.36 Să se cerceteze √
definită prin f (x) = x2 + ax, a > 0, şi în caz afirmativ să se determine constanta c
corespunzătoare.
1 √ 
Soluţie. Da, c = −a + a2 + a ∈ (0, 1).
2
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 39

5.37 Să se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funcţiilor f , definite
prin:

 x, x ∈ [1, 2] ,  2
2 x, x ∈ [0, 1] ,
1) f (x) = x 2) f (x) =
 + 1, x ∈ (2, 3]. 2x − 1, x ∈ (1, 2].
4 
! √ 2
x + 1, x ∈ (0, 3],  3 − x , x ∈ [0, 1] ,

3) f (x) = x 4) f (x) = 2
+ 1, x ∈ [−4, 0] . 
 ,1
2 x ∈ (1, 2].
x

9 9 3 13 1
Soluţie. 1) Da, f  (c) = , c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = . 4) Da, c1 = ,
√ 8 4 4 36 2
c2 = 2.

5.38 Să se determine abscisa c a unui punct în care tangenta la graficul funcţiei f :
R → R, definită prin
! x+2
, x ≤ 0,
f (x) = √ 2
x + 1, x > 0,
este paralelă cu coarda care uneşte punctele de pe grafic de abscise x1 = −4 şi x2 = 3.

13
Soluţie. c = .
36

3 1
5.39 Să se arate că 30 − 3 < .
9

√ Se aplică teorema lui Lagrange funcţiei f : [27, 30] → R, definită prin


Soluţie.
f (x) = 3 x.

5.40 Să se găsească soluţiile reale ale ecuaţiei (a − 1)x + (a + 3)x = ax + (a + 2)x , cu
a > 1.

Soluţie. Ecuaţia se mai scrie: ax − (a − 1)x = (a + 3)x − (a + 2)x . Considerăm


funcţia f : (0, ∞) → R, definită prin f (t) = tx , pentru x ∈ R, fixat. Aplicăm teorema
lui Lagrange pe intervalele [a − 1, a] şi [a + 2, a + 3]. Există deci c1 ∈ (a − 1, a) şi c2 ∈
(a + 2, a + 3) a.î. f (a) − f (a − 1) = f  (c1 ) şi f (a + 3) − f (a + 2) = f  (c2 ). Din
f  (c1 ) = f  (c2 ) cu c1 = c2 , rezultă x1 = 0, x2 = 1.
40 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

5.41 Fie f o funcţie de două ori derivabilă într-o vecinătate V a punctului a ∈ R. Să
se arate că pentru orice h suficient de mic există punctele p, q ∈ V a.î.
f (a + h) − f (a − h) f (a + h) − 2f (a) + f (a − h)
= f  (p) , = f  (q) .
2h h2
Soluţie. Se aplică teorema lui Lagrange pe [a − h, a + h], respectiv pe [a − h, a] şi
[a, a + h], apoi pe [c1 , c2 ].
5.42 Să se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru funcţiile f şi g, definite
prin:
e
1) f, g : [1, e] → R, f (x) = ln x, g (x) = .
! √ x
x + 3, x ∈ [−2, 1),
2) f, g : [−2, 5] → R, f (x) = x 7 g (x) = x.
+ , x ∈ [1, 5] ,
 34 4
 x − x2 + 1, x ∈ [1, 3] ,

3) f, g : [0, 3] → R, f (x) = 3 g (x) = x.
 −x + 4 ,
 x ∈ [0, 1] ,
3

e 1 2 2
Soluţie. 1) Da, c = . 2) Da, c = . 3) Da, c = + 1.
e−1 16 3
5.43 Să se calculeze, utilizând regula lui l Hospital:
tg x − x xx − x ln (sin 2x)
1) lim . 2) lim . 3) lim .
x→0 x − sin x x→1 ln x − x + 1 x→0 ln (sin 3x)
  x1
n
 1
x
x 1 (1 + x) 
4) lim ax , a > 0. 5) lim ctg x − . 6) lim  .
x→∞ e x→0 x x→0 e
   πx tg πx
1 2 2 1+x 2
7) lim 2
− ctg x . 8) lim x − x ln . 9) lim tg .
x→0 x x→∞ x x→1 4
1
Soluţie. 1) 2. 2) −2. 3) 1. 4) 0. 5) 0. 6) − . 7) Putem scrie:
2
1 2 sin2 x − x2 cos2 x
− ctg x =
x2 x2 sin2 x
2 1
şi se aplică de patru ori regula lui l Hospital. Se obţine . 8) Luăm x = , cu t → 0
3 t
1 1
pentru x → ∞. Se obţine . 9) .
2 e
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 41

5.44 Să se calculeze, utilizând regula lui l Hospital:

tg x − sin x x [ln x − ln (x + 1)] + 1


1) lim . 2) lim .
x→0 x − sin x x→∞ ex [ln (ex + 1) − ln (ex)] − 1

Soluţie. 1) 3. 2) −e.

5.45 Să se dezvolte polinomul f (x) = x3 − 2x2 + 3x + 5 după puterile binomului x − 2.

Soluţie. f (x) = 11 + 7 (x − 2) + 4 (x − 2)2 + (x − 2)3 .

5.46 Să se determine o funcţie polinomială de gradul trei a.î. f (0) = 1, f  (0) = 1,
f  (0) = 2 şi f  (0) = 6.

Soluţie. Polinomul Taylor al funcţiei f este f (x) = 1 + x + x2 + x3 .

5.47 Să se găsească primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funcţiei f (x) = ex după
puterile binomului x + 1.

1 1 1 1 1
Soluţie. P4 (x) = + (x + 1) + (x + 1)2 + (x + 1)3 + (x + 1)4 .
e e 2e 6e 24e
5.48 Să se găsească primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funcţiei f (x) = ln x după
puterile binomului x − 1.

1 1 1
Soluţie. P4 (x) = (x − 1) − (x − 1)2 + (x − 1)3 − (x − 1)4 .
2 3 4
1 1 1
5.49 Să se evalueze eroarea comisă în aproximarea: e ≈ 2 + + + .
2! 3! 4!
1 1 1 1 x5
Soluţie. Avem că: ex = 1 + x + x2 + x3 + x4 + R4 (x), unde R4 (x) = eθx ,
1! 2! 3! 4! 5!
3 1
cu θ ∈ (0, 1). Pentru x = 1, |R4 (1)| ≤ = .
5! 40
5.50 Să se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funcţiile:

1) f (x) = ex , x ∈ R. 2) f (x) = sin x, x ∈ R.


3) f (x) = cos x, x ∈ R. 4) f (x) = ln(1 + x), x ∈ (−1, ∞).
5) f (x) = (1 + x)α , x ∈ (−1, ∞), α ∈ R.
42 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. Avem dezvoltările:


2 n xn+1 θx
1) ex = 1 + x
1!
+ x2! + · · · + xn! + (n+1)! e , cu θ ∈ (0, 1),
3 5 n
 
x x x x nπ xn+1 (n+1)π
2) sin x = 1!
− 3!
+ 5!
− · · · + n!
sin 2
+ (n+1)!
sin θx +2
,
2 4
 
cos θx + (n+1)π
n xn+1
3) cos x = 1 − x2! + x4! − · · · + xn! cos nπ
2
+ (n+1)! 2
,
2 3 n n+1
4) ln(1 + x) = x1 − x2 + x3 − · · · + (−1)n−1 xn + (−1)n (n+1)(1+θx)
x
n+1 ,
)n
α(α−1)···(α−k+1) k
5) (1 + x)α = 1 + k!
x + α(α−1)···(α−n)
(n+1)!
xn+1 (1 + θx)α−n−1 .
k=1


5.51 Să se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funcţia f (x) = a + x, a > 0,
x > −a.
√  x  12
Soluţie. Funcţia se mai scrie: f (x) = a 1+ . Se obţine:
a

n

√  k
x k−1 1 · 3 · · · · · (2k − 3) x
f (x) = a 1 + + (−1) + Rn (x) .
2a k=2 k! · 2k a

5.52 Să se determine n ∈ N astfel


√ ca valorile polinomului Taylor de gradul n în punctul
x0 = 0 asociat funcţiei f (x) = 1 + x, pe intervalul [0, 1], să nu difere de f (x) cu mai
1
mult de .
16
1 · 3 · · · · · (2n − 1) 1
Soluţie. Avem |Rn (x)| ≤ n+1
< . Se obţine n ≥ 2.
(n + 1)! · 2 16

5.53 Utilizând formula Mac-Laurin să se calculeze următoarele limite:

ex + e−x − sin2 x − 2 ln (1 + 2x) − sin 2x + 2x2


1) lim . 2) lim .
x→0 x4 x→0 √ x3
sin x − sin a 1 − 1 + x2 · cos x
3) lim . 4) lim .
x→0 x−a x→0 tg4 x
1 1
Soluţie. 1) . 2) 4. 3) cos a. 4) .
12 3
Capitolul 6

Funcţii vectoriale de o variabilă reală

6.1 Funcţii cu valori în R2. Curbe plane


−→
6.1 Se dă un cerc de diametru ||OA|| = 2a şi tangenta în A. O coardă variabilă care
trece prin O întâlneşte cercul în P şi tangenta în Q. Să se găsească locul geometric al
−−→ −→
punctului M de pe coardă pentru care OM = P Q (cissoida lui Diocles).

Soluţie. Fie x = 2a ecuaţia tangentei în A, y = tx o dreaptă


variabilă prin
 origine
2a 2at
şi (x − a)2 + y 2 = a2 ecuaţia cercului. Atunci: Q(2a, 2at), P , . Dacă
1 + t 1 + t2
2
−−→ −→
M(x, y) este un punct curent al locului, scriind că r = OM = P Q, găsim,

2at2 2at3
r= i + j, t ∈ R,
1 + t2 1 + t2

adică o funcţie vectorială r : R → R2 , de componente:

2at2 2at3
x (t) = , y (t) = , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2

numite şi ecuaţii parametrice ale curbei (Fig. 6.1, Anexa A).

6.2 Dreapta x = a întâlneşte axa Ox în punctul A şi o dreaptă oarecare prin O în


B. Pe dreapta OB se iau de o parte şi de alta a lui B segmentele [BM1 ] şi [BM2 ] a.î.
d(B, M1 ) = d(B, M2 ) = d(A, B). Să se găsească locul geometric al punctelor M1 şi M2 .
Să se dea o reprezentare parametrică a curbei loc geometric (strofoida).

43
44 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. Fie A(a, 0), B(a, λ). Punctele M1 , M2 , A aparţin cercului cu centrul în B
λ
şi rază λ, de ecuaţie: (x − a)2 + (y − λ)2 = λ2 . Dreapta (AB) are ecuaţia: y = x.
a
y
Eliminând pe λ obţinem ecuaţia: x(x − a)2 − (2a − x)y 2 = 0. Luând = t, obţinem
x−a
reprezentarea parametrică:

2at2 at(t2 − 1)
x= , y= , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2

(Fig. 6.2, Anexa A)

6.3 Extremităţile segmentului [AB] de lungime a alunecă pe axele Ox şi Oy perpendi-


culare. Paralelele la axe prin A şi B se intâlnesc în C. Din C se coboară perpendiculara
CM pe AB. Să se găsească locul geometric al punctului M (astroida).

x y
Soluţie. Fie A(λ, 0), B(0, µ) cu λ2 + µ2 = a2 . Atunci: (AB) + − 1 = 0 sau
λ µ
µx + λy − λµ = 0. Cum C(λ, µ) şi v = N(λ, −µ) rezultă: (CM) λ(x − λ) − µ(y − µ) = 0.
Luând: λ = a cos t, µ = a sin t, obţinem reprezentarea parametrică a curbei:

x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ [0, 2π] .

(Fig. 6.3, Anexa A).

−→
6.4 Un cerc C(C, R) se rostogoleşte fără alunecare pe axa Ox, adică ||OI|| = lg arc IM
(I fiind punctul de contact). Să se găsească locul geometric al unui punct M invariabil
legat de acest cerc (cicloida).

−→ −−→
Soluţie. Fie t unghiul dintre CI şi CM. Atunci: xI = lgarc OI = Rt şi: x =
xI − R sin t, y = R − R cos t. Se obţine:

r = R(t − sin t)i + R(1 − cos t)j, t ∈ R.

6.5 Se dau: un cerc cu centrul în punctul C şi rază d(O, C) = 2a şi mediatoarea segmen-
tului [OC]. O coardă variabilă care trece prin O întâlneşte cercul în P şi mediatoarea
segmentului [OC] în Q. Să se găsească locul geometric al punctelor M de pe coardă
−−→ −→
pentru care OM = P Q (trisectoarea lui Mac-Laurin).
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 45

Soluţie. Fie y = tx ecuaţia secantei,


(x − 2a) + y = 4a ecuaţia cercului şi x = a
2 2 2

4a 4at −−→ −→
ecuaţia mediatoarei. Atunci: P 2
, 2
, Q(a, at). Scriind că r = OM = P Q,
1+t 1+t
obţinem ecuaţiile parametrice ale locului:

t2 − 3 t2 − 3
x=a 2 , y = at 2 , t ∈ R.
t +1 t +1

(Fig. 6.4, Anexa A).

6.6 Curba descrisă de un punct M situat pe un cerc de rază R, care se rostogoleşte fără
alunecare pe un cerc fix de rază R0 , cele două cercuri fiind tangente exterior, se numeşte
epicicloidă. Să se găsească o reprezentare parametrică a curbei.

Soluţie. Fie I punctul de contact al cercului C (C, R) cu cercul C (O, R0 ), t unghiul


−→ −−→ −→
pe care OI îl face cu axa Ox şi θ unghiul dintre CM şi CI. Atunci, R0 t = Rθ şi din
−→ −−→
r = OC + CM rezultă reprezentarea parametrică a curbei

R0 + R R0 + R
x = (R0 + R) cos t − R cos t, y = (R0 + R) sin t − R sin t.
R R

În particular, dacă R0 = R, curba se numeşte cardioidă.

6.7 Curba descrisă de un punct M situat pe un cerc de rază R, care se rostogoleşte


fără alunecare pe un cerc fix de rază R0 , cele două cercuri fiind tangente interioare, se
numeşte hipocicloidă. Să se găsească o reprezentare parametrică a curbei.

Soluţie. O reprezentare parametrică a curbei este

R0 − R R0 − R
x = (R0 − R) cos t + R cos t, y = (R0 − R) sin t − R sin t.
R R
Pentru R0 = 3R curba se numeşte hipocicloida lui Steiner, iar pentru R0 = 4R curba
obţinută este astroida.

6.8 Să se găsească ecuaţiile tangentei şi normalei la curbele:


1) x = t3 − 2t, y = t2 + 1 în punctul M0 (1).
2) x = a cos3 t, y = a sin3 t (astroidă) în punctul M(t).
3) x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t) (cicloidă) în punctul M(t).
46 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. 1) Ecuaţiile tangentei şi normalei într-un punct M0 (t0 ) al curbei x = x(t),
y = y(t) sunt:
x − x(t0 ) y − y(t0 )

= , x (t0 )(x − x(t0 )) + y  (t0 )(y − y(t0 )) = 0.
x (t0 ) y  (t0 )
x+1 y−2
Dar, x(1) = −1, y(1) = 2, x (1) = 1, y  (1) = 2, deci: = , x + 1 + 2(y − 2) = 0.
1 2
2) x (t) = −3a cos2 t sin t, y  (t) = 3a sin2 t cos t,
ecuaţia tangentei: x sin t + y cos t − a sin t cos t = 0,
ecuaţia normalei: −x cos t + y sin t − a(1 − 2 cos2 t) = 0.
3) x (t) = a(1 − cos t), y  (t) = a sin t,
ecuaţia tangentei: x sin t − y(1 − cos t) − a(t − sin t) sin t + a(1 − cos t)2 = 0,
ecuaţia normalei: (1 − cos t)x + y sin t − at(1 − cos t).
6.9 Să se calculeze lungimea arcului de curbă:

1) x = 8at3 , y = 3a(2t2 − t4 ), t ∈ [0,  2].
π
2) x = a cos3 t, y = a sin3 t, t ∈ 0, .
2
*b
R: 1) Dacă x = x(t), y = y(t), t ∈ [a, b], atunci: s = a x2 (t) + y 2 (t) dt, deci:
* √2 *π 3
s = 12a 0 t (1 + t2 ) dt = 24a. 2) s = 3a 02 sin t cos tdt = a.
2
6.10 Să se calculeze curbura curbei:
1) x = a cos t, y = b sin t. 2) x = a ch t, y = b sh t. 3) y = sin x.
2 x
4) y = 2px. 5) y = a ch (lănţişorul). 6) y = ln x.
a
R: 1) Pentru o curbă dată printr-o reprezentare parametrică x = x(t), y = y(t),
curbura are expresia:
r × r  |x (t)y  (t) − x (t)y  (t)|
κ(t) = = .
r 3 (x2 (t) + y 2 (t))3/2
ab ab
Se obţine: κ = 2 . 2) κ = 2 2 .
(a2 2 2
sin t + b cos t) 3/2 (a sh t + b2 ch2 t)3/2
3) Pentru o curbă dată prin reprezentarea y = f (x), curbura are expresia:
|f  (x)|
κ(x) = .
(1 + f 2 (x))3/2

|sin x| p a
Se obţine: κ = . 4) κ = = p2
/(y 2
+ p2 3/2
) . 5) κ = .
(1 + cos2 x)3/2 (p + 2x)3/2 y2
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 47

6.11 Spunem că o curbă C dată prin ecuaţia r = r(t) are o ramură infinită pentru t = t0 ,
t0 fiind punct de acumulare al mulţimii de definiţie al funcţiei r, dacă
lim ||r(t)|| = ∞.
t→t0

adică dacă:
(a) lim x(t) = ±∞, (b) lim y(t) = ±∞, (c) lim x(t) = ±∞, lim y(t) = ±∞.
t→t0 t→t0 t→t0 t→t0

O dreaptă D se numeşte asimptotă la o ramură infinită în t0 a curbei plane C dacă


lim d(M(t), D) = 0.
t→t0

Să se arate că:


a) Dacă curba C are în t0 o ramură infinită de forma (a) şi există şi este finită
lim y(t) = b,
t→t0

atunci dreapta D de ecuaţie y = b este asimptotă orizontală la ramura infinită în t0 .


b) Dacă curba C are în t0 o ramură infinită de forma (b) şi există şi este finită
lim x(t) = a,
t→t0

atunci dreapta D de ecuaţie x = a este asimptotă verticală la ramura infinită în t0 .


c) Dacă curba C are în t0 o ramură infinită de forma (c) şi
y(t)
lim = m, lim [y(t) − mx(t)] = n,
t→t0 x(t) t→t0

dreapta D de ecuaţie y = mx + n este asimptotă oblică la ramura infinită în t0 .


6.12 Să se găsească ramurile infinite şi asimptotele curbelor:
2t t2
1) x = , y= .
(t − 1)(t − 2) (t − 1)(t − 3)
2t − 1 t2
2) x = , y= .
t2 − 1 t−1
2
t t
3) x = , y= 2 .
t−1 t −1
t2
4) x = , y = t.
t2 − 4
1 + t3 1 − t3
5) x = , y = .
2t2 2t2
48 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. 1) Ramuri infinite pentru: t = 1, t = 2, t = 3. Asimptotă orizontală: y = −4,


1 1 1 1
verticală: x = 3. Asimptotă oblică: y = x − . 2) y = − , x = 0, y = 2x + . 3)
4 4 2 2
1
x = − , y = 0, 2x − 4y − 3 = 0. 4) y = ±2, x = 1. 5) y = ±x.
2

6.13 Să se studieze variaţia şi să se reprezinte grafic curbele:


1) x = −t3 + 3t, y = 3t2 .
3at 3at2
2) x = , y = (foliul lui Descartes).
1 + t3 1 + t3
2t2 2t3
3) x = 2 ,y= 2 .
t −1 t −1
4) x = r(2 cos t + cos 2t), y = r(2 sin t − sin 2t) (hipocicloida lui Steiner).

Soluţie. 1) t ∈ R, lim x(t) = ∓∞, lim y(t) = +∞. Curba are două ramuri
t→±∞ √ t→±∞ √
infinite. x(t) = 0 pentru t1 = 0, t2,3 = ± 3, y(0) = 0, y(± 3) = 9, y(t) = 0 pentru t1 =
0, x(0) = 0. Curba intersectează axa Oy în două puncte O(0, 0), A(0, 9). x(−t) = x(t),
y(−t) = y(t), curba este simetrică faţă de axa Oy. x (t) = −3(t2 − 1), x (t) = 0 pentru
t = ±1, x(±1) = ±2, y(±1) = 3, y  (t) = 6t, y  (t) = 0 pentru t = 0, x(0) = 0, y(0) = 0.
Tabelul de variaţie:
√ √
t −∞ − 3 −1 0 1 3 +∞
x − − − − 0 + + + 0 − − − −
x +∞ 0 −2 ! 0 ! 2 0 −∞

y − − − − − − 0 + + + + + +
y +∞ 9 3 0 ! 3 ! 9 ! +∞

Nu există asimptote. Graficul este dat în Fig. 6.5, Anexa A.


2) t ∈ R \ {−1}. Curba este simetrică faţă de prima bisectoare, x = 0, y = 0 tangente
în origine. Tabelul de variaţie:

1 √3
t −∞ −1 0√
3
2 +∞
2
x + + + + + + 0
√ − −
√ − −
3
x 0 ! | ! 0 ! a 4 a32 0
y − − − − 0 + +
√ + 0
√ − −
y 0 | 0 ! a 2 ! a34
3
0

Asimptotă: x + y + a = 0. Graficul este dat în Fig. 6.6, Anexa A.


GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 49

3) Curba este simetrică faţă de axa Ox. O(0, 0) este punct de întoarcere. Tabelul de
variaţie:
√ √
t −∞ − 3 −1 0 1 3 ∞
x + + + + + + 0 − − − − − −
x 2 ! 3 ! | ! 0 | 3 2

y + + 0√ − − − 0 − − − 0
√ + +
y −∞ ! −3 3 ! | 0 | 3 3 ! ∞

Are trei asimptote: x = 2, x − y + 1 = 0, x + y + 1 = 0. Graficul este dat în Fig. 6.7,


Anexa A.
4) t ∈ [0, 2π]. Curba este simetrică faţă de axa Ox.
 
  2π 4π
x (t) = −2r sin t(1 + 2 cos t), x (t) = 0 ⇒ t ∈ 0, , π, , 2π ,
3 3
 
  2π 4π
y (t) = 2r(1 − cos t)(1 + 2 cos t), y (t) = 0 ⇒ t ∈ 0, , , 2π .
3 3
2π 4π
t = 0, t = ,t= puncte singulare. Tabelul de variaţie:
3 3
2π 4π
t 0 π 2π
3 3
x 0 − 0 + 0 − 0 + 0
3 3
x 3r − r ! −r − r ! a

2 2
y 0 + √0 − − − 0
√ + 0
3 3 3 3
y 0 ! r 0 − r ! 0
2 2
Graficul este dat în Fig. 6.8, Anexa A.

6.2 Funcţii cu valori în R3. Curbe în spaţiu


6.14 Se numeşte elice curba descrisă de un punct de pe cilindrul x2 + y 2 = a2 a cărui
proiecţie în planul Oxy se deplasează cu viteză unghiulară ω constantă şi a cărui proiecţie
pe axa Oz se deplasează cu viteză constantă k. Să se găsească o reprezentare parametrică
a elicei.
50 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. Proiecţia punctului M(x, y, z) de pe cilindru în planul Oxy are coordonatele:



x = a cos θ, y = a sin θ cu = ω, ω = const, deci θ = ωt. Proiecţia punctului M pe axa
dt
dz
Oz are cota z cu = k, deci z = kt. Se obţine reprezentarea parametrică: x = a cos ωt,
dt
y = a sin ωt, z = kt. Dacă se ia θ ca parametru, obţinem reprezentarea: x = a cos θ,
k
y = a sin θ, z = bθ, cu b = .
ω
6.15 Un punct M se deplasează pe o generatoare a unui cilindru circular cu viteză pro-
porţională cu drumul parcurs. Cilindrul se roteşte în jurul axei sale cu viteză unghiulară
constantă. Să se găsească ecuaţiile parametrice ale curbei descrise de punctul M.
Soluţie. x = a cos θ, y = a sin θ, z = bekθ .
R
6.16 Sfera de rază R şi cilindrul circular de rază , care trece prin centrul sferei,
2
se intersectează după o curbă numită fereastra lui Viviani. Să se găsească ecuaţiile
carteziene implicite ale curbei, precum şi o reprezentare parametrică a acesteia.
Soluţie. Alegem originea reperului în centrul sferei, axa Oz paralelă cu axa cilindrului,
axa Ox trecând prin centrul cilindrului. Se obţine: x2 + y 2 + z 2 = R2 , x2 + y 2 − Rx = 0.
R R2 R R
Deoarece ecuaţia cilindrului se scrie: (x − )2 + y 2 = , luând: x − = cos t,
2 4 2 2
R
y = sin t, obţinem:
2
R R t
x = (1 + cos t), y = sin t, z = ±R sin .
2 2 2
6.17 Axele a doi cilindri circulari, de raze a şi b, se taie sub un unghi drept. Cilindrii
se intersectează după două curbe închise numite bicilindrice. Să se găsească ecuaţiile
carteziene implicite ale lor şi o reprezentare parametrică. Să se studieze cazul a = b.
Soluţie. x2 + y 2 = a2 , y 2 + z 2 = b2 . O reprezentare parametrică (cu a ≤ b):

x = a cos t, y = ± b2 − a2 sin2 t, z = a sin t.
Pentru b = a se obţin două elipse.
6.18 Se dau curba:
r = a(sin t + cos t)i + a(sin t − cos t)j + be−t k
şi punctul ei M0 (0). Să se găsească ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal în M0 .
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 51

Soluţie. Deoarece r(0) = a(i − j) + bk, r (0) = a(i + j) − bk, ecuaţiile tangentei în
x−a y+a z−b
M0 la curbă se scriu = = , iar ecuaţia planului normal va fi a(x − a) +
a a −b
a(y + a) − b(z − b) = 0.

6.19 Se dau curba:


y = 2ex , z = 3 ln(x + 1)
şi punctul M0 (0, 2, 0) situat pe curbă. Să se găsească ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului
normal în M0 .
x y−2 z
Soluţie. Deoarece f  (0) = 2, g  (0) = 3, ecuaţiile tangentei în M0 vor fi = = ,
1 2 3
iar ecuaţia planului normal: x + 2(y − 2) + 3z = 0.

6.20 Să se găsească ecuaţiile tangentelor şi planelor normale la curbele:


1 π
1) x = , y = th t, z = at, pentru t = .
cos t 4
2) x = et , y = e−t , z = t2 , pentru t = 1.
3) x = et cos t, y = et sin t, z = et , pentru t = 0
t π
4) x = a(t − sin t), y = a(1 − cos t), z = 4a sin , pentru t = .
2 4
√ −1
Soluţie. 1) x−√2 2 = y−1
2
= z−aπ/2
a
. 2) x−e
e
= y−e
−e−1
= z−1
2
.
3) x = y + 1 = z. 4) x − 2 (π − 4) = y = √2 z − a.
a 1

6.21 Să se găsească punctele curbei: x = 3t − t3 , y = 3t2 , z = 3t + t3 , în care tangenta


la curbă este paralelă cu planul (P ) 3x + y + z + 2 = 0.

Soluţie. M1 (−2, 12, 14), M2 (−2, 3, −4).

6.22 Să se găsească ecuaţiile tangentei şi planului normal la elicea: x = 2 cos t, y =
2 sin t, z = 4t, în punctul M0 (0).

Soluţie. x = 2, 2y − z = 0; y + 2z = 0.

6.23 Să se găsească curba de intersecţie a tangentelor la curba: x = t, y = t2 , z = t3 ,


cu planul Oxy.

Soluţie. 4y = 3x2 , z = 0.
52 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
√ √ √
6.24 Să se arate că curba: x = et/ 2 cos t, y = et/ 2 sin t, z = et/ 2 , este situată pe
conul: x2 + y 2 − z 2 = 0 şi întâlneşte generatoarele sale sub un unghi de 45o .
√ √ √
Soluţie. F (et/ 2
cos t, et/ 2
sin t, et/ 2 ) = 0. Generatoarea prin M(t) are ecuaţiile:
x y z
√ = t/√2 = t/√2 .
et/ 2 cos t e sin t e

v·r (t) 2
cos θ = ||v||||r (t)||
= 2
, deci: θ = π4 .

6.25 Să se găsească ecuaţiile planelor osculatoare ale curbei: x = t, y = t2 , z = t3 , care


trec prin punctul A(2, − 31 , −6).

Soluţie. r (t)×r (t) = 6t2 i−6tj+2k. Ecuaţia planului osculator în punctul M(t, t2 , t3 )
este: (P ) 3t2 (x − t) − 3t(y − t2 ) + (z − t3 ) = 0. A ∈ P dacă 6t2 − t3 + t − 6 = 0, se obţine:
t1 = 1, t2 = 6, t3 = −1.

6.26 Să se găsească ecuaţia planului osculator al curbei: x = a cos t, y = b sin t, z =


et , în punctul M0 (0).

Soluţie. bx + ay + abz = 2ab.

6.27 Se dă curba r =3 (i cos t + j sin t) + 4t k (elicea circulară). Să se scrie ecuaţiile
axelor şi planelor reperului Frénet ataşat curbei într-un punct M(t) al acesteia. Să se
calculeze curbura şi torsiunea şi să se scrie formulele lui Frénet.

6.28 Să se calculeze curbura şi torsiunea curbelor:


1) x = a ch t, y = a sh t, z = at. 2) x = a cos t, y = a sin t,√z = bt.
3) x = t cos t, y = t sin t, z = bt. 4) x = et , y = e−t , z = t 2.
5) x = 2t, y = ln t, z = t2 . 6) x = cos3 t, y = sin3 t, z = cos 2t.
1
Soluţie. 1) κ = τ = .
2a ch2 t
a b
2) κ= 2 2
,τ= 2 .
a +b a + b2 √
2 2
3) κ= 2
. 4) κ = −τ = t .
1+a (e + e−t )2
2t
5) κ = −τ = .
(1 + 2t2 )2
3 4
6) κ= ,τ= .
25 sin t cos t 25 sin t cos t
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 53

6.29 Să se arate că următoarele curbe sunt plane şi să se găsească ecuaţiile planelor ce
le conţin:
1+t 1 1
1) x = , y= 2
, z= .
1−t 1−t 1+t
2) x = a1 t2 + b1 t + c1 , y = a2 t2 + b2 t + c2 , z = a3 t2 + b3 t + c3 .

Soluţie. 1) (r , r , r ) = 0. Dacă Ax + By + Cz + D = 0 este planul ce conţine curba,


atunci:
Ax(t) + By(t) + Cz(t) + D = 0
pentru t ∈ R \ {−1, +1}, de unde: x − 4y + 2z + 1 = 0.
2) (r , r , r ) = 0. Planul curbei:

x − c1 y − c2 z − c3

a1 a2 a3
= 0.

b1 b2 b3

6.30 Să se găsească ecuaţiile intrinseci ale curbelor:


√ c
1) x = a ch t, y = a sh t, z = at. 2) x = ct, y = c 2 ln t, z = .
t

a c 2
Soluţie. 1) κ = τ = 2 . 2) κ = τ = 2 .
2a + s2 4c + s2
6.31 Să se arate că există un vector ω a.î. formulele lui Frénet să se scrie sub forma:

ṫ = ω × t, ṅ = ω × n, ḃ = ω × b.

Soluţie. Formulele lui Frénet sunt: ṫ = κt, ṅ = −κt + τ b, ḃ = −τ n. Luăm


ω = αt + βn + γb. Se obţine: ω = τ t + κb.
54 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Capitolul 7

Integrala nedefinită

7.1 Să se calculeze integralele:


+ +  +
 2  dx
1) 6x + 8x + 3 dx. 2) 2pxdx. 3) √ .
n
x
+ + +
dx dx dx
4) √ . 5) 2
. 6) 2
.
8−x 2 x +7 x − 10

Soluţie. Se folosesc formulele de integrare a funcţiilor uzuale. 1) 2x3 + 4x2 + 3x + C,


2 √ n x
2) x 2px + C, 3) √ + C,
3 n−1 x n

x 1 x 1 x − √10

4) arcsin √ + C, 5) √ arctg √ + C, 6) √ ln √ + C.
2 2 7 7 2 10 x + 10

7.2 Să se calculeze integralele:


+ + +
xdx dx dx
1) 2 . 2) 3 2
. 3) 2
.
(x − 1) (x + 1) x − 2x + x 2x + 3x + 2
+ + +
dx dx x4 dx
4) . 5) . 6) .
(x + 4x + 5)2
2 4
x +1 x3 − 1

1 x − 1
Soluţie. Se descompun funcţiile de integrat în sume de fracţii simple. 1) ln −
4 x + 1
1 x
+ C. 2) ln − 1 + C. 3) √2 arctg 4x√+ 3 + C.
2 (x + 1) x − 1 x − 1 7 7

55
56 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

* dt
4) Cu x + 2 = t integrala se scrie: I2 = . Integrând prin părţi integrala
+ 1)2
(t2
* dt 1 t 1 1 x+2 1
I1 = 2
, găsim: I2 = 2 + I1 = 2
+ arctg (x + 2) + C.
√t +1 √ 2 t√+ 1 2 2 x + 4x √+ 5 2
2 x2 + x 2 + 1 2  √  2  √ 
5) ln √ + arctg x 2 + 1 + arctg x 2 − 1 + C.
8 x2 − x 2 + 1 √4 4
2 2
x 1 (x − 1) 3 2x + 1
6) + ln 2 + arctg √ + C.
2 6 x +x+1 3 3
7.3 Să se calculeze, efectuând schimbarea de variabilă indicată:
+ √ +
ln x ex
1) dx, t = ln x. 2) x
dx, t = ex .
x e +1
+ +
dx x3 dx
3) √ , t = 5x. 4) √ , t = x4 .
1 − 25x2 1 − x8
+ +
cos x 1 dx 1
5) 2 2 dx, t = sin x. 6) 2 2
, t = tg x.
a + 2 sin x a sin x + 4 cos x 2
+  +
cos x 2 xdx 1
7)  dx, t = sin x. 8) √ , t2 = 1 + 4 .
2 + cos (2x) 3 1+x 4 x
2 3 1 1
Soluţie. 1) ln 2 x + C. 2) ln (ex + 1) + C. 3) arcsin 5x + C. 4) arcsin x4 + C.
3 √  5  4
1 2 1 tg x
5) √ arctg sin x + C. 6) arctg + C.
|a| 2 |a| 2 2
√ √ 
2 6 1  √ 
7) arcsin sin x + C. 8) ln x2 + 1 + x4 + C.
2 3 2
7.4 Să se calculeze integralele:
+ + + 2
x (1 − x2 ) 2x √ 1
1) dx. 2) √ dx. 3) x+ √ dx.
1 + x4 1 − 4x 3
x
+ + +
x 2x 3x 2 x
4) 2 · 3 · 5 dx. 5) (tg x + ctg x) dx. 6) √ earcsin x dx.
1 − x2
+ + + √
ln3 x ax
7) dx. 8) e cos (bx) dx. 9) x2 + 1dx.
x2
+ √ + √ + √
x
10) 2
9 − x dx. 11) √ dx. 12) x2 + x + 1dx.
1 − x3
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 57

1 1 1
Soluţie. 1) t = x2 , dă: arctg x2 − ln (1 + x4 ) + C. 2) t = 2x , dă: arcsin t + C.
2 4 ln 2
1 12 √ 7 √ 1 x
3) x2 + ( 6 x) + 3 3 x + C. 4) 2 3
(2 · 32 · 53 ) + C.
2 7 ln (2 · 3 · 5 )
1
5) tg x − ctg x + C. 6) t = arcsin x, dă: et (sin t − cos t) + C.
2
1 3 3 2 6 6
7) − ln x − ln x − ln x − + C.
x x x x
a b
8) 2 ax
e cos bx + 2 ax
e sin bx + C.
a + b2 a + b2 
1  2 1 
9) x (x + 1) + ln x + (x + 1) + C. 2
2 2
1  9 1 2
10) x (9 − x ) + arcsin x + C. 11) t2 = x3 , dă: arcsin t + C.
2
2 2 3 3 
1 √ 3 1 √
12) (2x + 1) x2 + x + 1 + ln x + + x2 + x + 1 + C.
4 8 2
7.5 Să se găsească formule de recurenţă pentru integralele:
+ +
1) In (x) = sin x dx. 2) Jn (x) = cosn xdx.
n

n−1 1
Soluţie. 1) In (x) = In−2 (x) − sinn−1 x cos x, n ≥ 2.
n n
n−1 1
2) Jn (x) = Jn−2 (x) + cosn−1 x sin x, n ≥ 2.
n n
7.6 Să se găsească formule de recurenţă pentru integralele:
+ +
dx
1) In (x) = n
. 2) In (x) = xn e−x dx.
cos x
sin x n
Soluţie. 1) In+2 (x) = n+1
+ In (x). 2) In (x) = −xn e−x + nIn−1 (x).
(n + 1) cos x n+1
7.7 Să se calculeze integralele:
+ √ + 4 +
2
x +1 dx
1) −x + 3x − 2dx. 2) 3
dx. 3) .
x +1 x + x5
3
+ + +
x+1 dx 3x − 1
4) 4 2
dx. 5) . 6) 2
dx.
x +x +1 x (x + 1) (x + 2) x − 4x + 8
+ + +
dx x2 + 1 dx
7) 2 . 8) 3 dx. 9) 2
.
2
(x + 1) (x − 1) (x + 3) 2x + 3x + 2
58 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

√ 
1
Soluţie. 1) Se ţine seama că −x2 + 3x − 2 = 1 − (2x − 3)2 .
2
2x − 3 √ 2 1
Se obţine −x + 3x − 2 + arcsin (2x − 3) + C.
4 8
1 2 2 1
2) x + ln (x + 1) − ln (x − x + 1) + C.
2
2 3 3
* dx 1 1
3) = − − ln x + ln (x2 + 1) + C.
x3 + x5 2x2 2
1 x2 + x + 1 1 √ 2x + 1 1 √ 2x − 1
4) ln 2 − 3 arctg √ + 3 arctg √ + C.
4 x −x+1 6 3 2 3
1 1
5) ln x − ln (x + 1) + ln (x + 2) + C.
2 2
3 5 x−2 1 x 1
6) ln (x2 − 4x + 8) + arctg + C. 7) 2
+ arctg x + C.
2 2 2 2x +1 2
1 3 5 x−1 2 4x + 3
8) − 2 − + ln + C. 9) √ arctg √ + C.
4 (x − 1) 8 (x − 1) 32 x + 3 7 7

7.8 Să se calculeze integralele:


+ +
(e3x − ex ) dx
1) . 2) cos x · cos 3x · cos 6x dx.
e4x − e3x + 2e2x − ex + 1
+ 2 +
x + x + 1 arctg x 2x − 5
3) e dx. 4) dx, a > 1.
x2 + 1 (x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4) + a

Soluţie. 1) t = ex , t4 − t3 + 2t2 − t + 1 = (t2 + 1) (t2 − t + 1).


e2x − ex + 1
Se obţine ln + C. 2) Deoarece 2 cos α cos β = cos (α − β) + cos (α + β),
e2x + 1 
1 1 1 1
se obţine sin 2x + sin 4x + sin 8x + sin 10x .
8 2 4* 5 *  arctg x
3) x = tg t, integrala devine: (1 + tg2 t + tg t) et dt = (et tg t) dt = xe + C.
2
4) Deoarece (x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4) + 1 = (x − 5x + 5) .
2

1 x2 − 5x + 5
Se obţine √ arctg √ + C.
a−1 a−1

7.9 Să se calculeze integralele:


+ +
sin x ex + cos x
I (x) = dx, J (x) = dx.
ex + sin x + cos x ex + sin x + cos x

Soluţie. J (x) + I (x) = x + C1 şi J (x) − I (x) = ln (ex + sin x + cos x) + C2 .


GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 59

7.10 Să se calculeze integralele:


+ 3 + 4
x + 2x2 + 3x + 4 x + 4x2
1) √ dx. 2) √ dx.
x2 + 2x + 2 x2 + 4

Soluţie. 1) Integrala se poate pune sub forma:


+ 3 +
x + 2x2 + 3x + 4  2 √ dx
√ dx = αx + βx + γ x + 2x + 2 + λ √
2 .
2
x + 2x + 2 2
x + 2x + 2
1 1 7 5
Derivând şi identificând coeficienţii, obţinem: α = , β = , γ = , λ = . Găsim:
3 6 6 2

1 2 1 7 √ 2 5 √

x + x+ x + 2x + 2 + ln x + 1 + x2 + 2x + 2 + C.
3 6 6 2
3 
x x √ 2  √ 
2) + x + 4 − 2 ln x + x2 + 4 + C.
4 2

7.11 Să se calculeze integralele binome:


+ + + + 
3

dx dx xdx 1+ 4x
1) √ . 2) √ . 3)  √ . 4) √ dx.
3
x x2 + 1 4
x4 + 1 3
1 + x2 x

m+1
Soluţie. 1) = 0, se efectuează schimbarea de variabilă: x2 + 1 = t3 şi se obţine:
n
+
3 tdt 1 t−1 1√ 1 √
= ln √ + 3 arctan (2t + 1) 3 + C.
2 t3 − 1 2 t2 + t + 1 2 3
m+1
2) + p = 0, se efectuează schimbarea de variabilă: 1 + x−4 = t4 şi se obţine:
n
+ 
t2 1 t+1 1
− 4
dt = ln − arctg t + C.
t −1 4 t−1 2
m+1 2 * 2 3
3) = 3, 1 + x 3 = t2 şi se obţine 3 (t2 − 1) dt = t5 − 2t3 + 3t + C.
n 5
m+1 1 * 3 3 12
4) = 2, 1 + x 4 = t şi se obţine 12 t (t − 1) dt = t7 − 3t4 + C.
3
n 7
60 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Capitolul 8

Integrala definită

8.1 Să se arate că:


n
n
1 π 1
1) lim n 2 2
= . 2) lim = ln 2.
n→∞
k=1
n +k 4 n→∞
k=1
n+k

Soluţie. Se va utiliza definiţia integralei definite ca limită a sumelor integrale Riemann.


n
+ 1 n + 1
1 1 1 1
1) lim n = dx. 2) lim = dx.
n→∞
k=1
n + k2
2
0 1+x2 n→∞
k=1
n+k 0 1+x

8.2 Să se calculeze limitele următoarelor şiruri:


n n
1 4 1 k2
1) an = k . 2) an = .
n5 k=1 n2 k=1 n + k

n n

1 k22 1 k2
3) an = 2 e n . 4) an = 1+ .
n k=1 n k=1 n2

Soluţie. Se va utiliza definiţia√ integralei


 definite
√  ca limită a sumelor integrale Riemann.
1) 51 . 2) 2 − 2 ln 2. 3) 0. 4) 22 + 12 ln 1 + 2 .

8.3 Să se calculeze, aplicând formula lui Leibniz-Newton:


+ 1 + x + x
1 t
1) dx. 2) e dt. 3) cos t dt.
0 1+x −x 0

61
62 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
+ 1 + 4 √ + −1
x 1+ x x
4) 2
dx. 5) 2
dx. 6) 2
dx.
0 x + 3x + 2 1 x −2 x + 4x + 5
+ 1 + π + 1
x3 3
7) 8
dx. 8) ctg x dx. 9) ch x dx.
0 x +1 π
6
0

7 1 1
Soluţie. 1) ln 2. 2) ex − e−x . 3) sin x. 4) 2 ln 3 − 3 ln 2. 5) . 6) ln 2 − π.
4 2 2
1 1 1
7) π. 8) ln 3. 9) (e − e ). −1
16 2 2

8.4 Să se arate că:


+ π + π
2
n
2 n−1
In = sin x dx = cosn x dx şi că In = In−2 .
0 0 n

8.5 Să se găsească o formulă de recurenţă pentru integrala:


+ 1  n
Jn = 1 − x2 dx.
0

Soluţie. Efectuând schimbarea de variabilă x = sin t, se obţine Jn = I2n+1 , de unde:


2n
Jn = Jn−1 .
2n + 1

8.6 Să se calculeze:


+ 1 + b + π
2 x
1) x e dx. 2) (x − a) (b − x)dx. 3) x2 cos x dx.
0 a 0

+ 1 + 1 + 4 √
x+1 dx
4) √ dx. 5) . 6) x x2 + 9dx.
0 1 + x2 0 e + e−x
x
0
+ π + 1 + π
4
2
7) ln (1 + tg x) dx. 8) x arctg x dx. 9) x2 sin2 x dx.
0 0 0

π √ √ 
(b − a)2 . 3) −2π. 4) 2 − 1 + ln 2 + 1 .
Soluţie. 1) e − 2. 2)
8
1 98 π 1 π  π2 π
5) arctg e − π. 6) . 7) ln 2. 8) − 1 + ln 2 . 9) − .
4 3 8 6 2 6 4
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 63

8.7 Să se calculeze:


+ 2 + 3 + 2
x
, 2- dx
1) e max 1, x dx. 2) √ . 3) min {x − 1, x + 1} dx.
0 2 (x + 1) x2 − 1 −2

+ e + 2 + π
sin (ln x) dx 3 x sin x
4) dx. 5) √  . 6) dx.
x cos2 x
1 0 x + 1 + (x + 1)3 − π3


1 1 π 2π 5π
Soluţie. 1) 2e2 − e. 2) √ − √ . 3) 2. 4) 1 − cos 1. 5) . 6) 2 − ln tg .
2 3 6 3 12

8.8 Să se calculeze:


+ π + 2nπ
2 cos x
1) I = dx. 2) I = sin (x + sin x) dx, n ∈ N∗ .
π (2 − cos2 x) (ex + 1)
−2 0

Soluţie. 1) Avem, succesiv:


+ 0 + π
cos x 2 cos x
I =   dx +   dx =
− π2 1 + sin2 x (ex + 1) 0 1 + sin2 x (ex + 1)
+ π
2 cos x π π
= 2 dx = arctg (sin x)|0 =
2
.
0 1 + sin x 4

2) Efectuăm schimbarea de variabilă: x = t + nπ şi obţinem succesiv:


+ nπ + nπ
I= sin [t + nπ + sin (t + nπ)] dt = sin [nπ + (t + (−1)n sin t)] dt =
−nπ −nπ

+ nπ
n
= (−1) sin [t + (−1)n sin t] dt = 0,
−nπ

deoarece integrantul este o funcţie impară.

8.9 Să se arate că:



1 − cos kx
lim dx = kπ, k ∈ Z.
ε→0 1 − cos x
ε
64 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. Notăm

1 − cos kx
I (k) = dx.
1 − cos x
ε

Se constată că: + π
I (k + 1) + I (k − 1) = 2I (k) + 2 cos kx dx,
ε

de unde: lim [I (k + 1) − 2I (k) + I (k − 1)] = 0. Cum lim I (1) = π, presupunând că


ε→0 ε→0
lim I (k − 1) = (k − 1) π şi lim I (k) = kπ, rezultă prin inducţie, că lim I (k + 1) =
ε→0 ε→0 ε→0
(k + 1) π.

8.10 Să se calculeze integrala:


+ b
Im,n = (x − a)m (b − x)n dx, cu m, n ∈ N.
a

Soluţie. Integrând prin părţi, se obţine formutla de recurenţă:


m
Im,n = · Im−1,n+1 ,
n+1
de unde rezultă:
n!m!
Im,n = (b − a)n+m+1 .
(n + m + 1)!

8.11 Dacă a < b şi n ∈ N∗ , să se arate că:


+ b  n1
1
lim (x − a) (b − x) dx = (b − a)2 .
n n
n→∞ a 4

Soluţie. Din exerciţiul precedent avem că:

(n!)2
In,n = (b − a)2n+1 ,
(2n + 1)!

de unde rezultă că


$
 (n!)2 1
lim n In,n = (b − a)2 lim = (b − a)2 .
n

n→∞ n→∞ (2n + 1)! 4


GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 65

8.12 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă. Să se arate că:


+ π + π
2
x · f (sin x) dx = π · f (sin x) dx.
0 0

Soluţie. Într-adevăr,
+ π + π + π
2
x · f (sin x) dx = x · f (sin x) dx + x · f (sin x) dx.
π
0 0 2

Efectuând în cea de-a doua integrală schimbarea de variabilă: x = π − t, obţinem:


+ π + π + π
2 2
x · f (sin x) dx = π · f (sin x) dx − x · f (sin x) dx.
π
2
0 0

8.13 Fie f : [0, a] → R∗+ o funcţie integrabilă. Să se arate că:


+ a
f (x) a
dx = .
0 f (x) + f (a − x) 2

Soluţie. Fie:
+ a + a
f (x) f (a − x)
I (a) = dx şi J (a) = dx.
0 f (x) + f (a − x) 0 f (x) + f (a − x)

Evident: I (a)+J (a) = a. Efectuând în integrala J (a) schimbarea de variabilă x = a−t,


a
obţinem că J (a) = I (a). Deci, I (a) = .
2

8.14 Să se calculeze integralele:


+ π + π
2 (cos x)sin x 2 sin2 x + sin x
1) dx. 2) dx.
0 (cos x)sin x + (sin x)cos x 0 sin x + cos x + 1
π 
sin x
Soluţie. 1) Fie f (x) = (cos x) . Atunci, f − x = (sin x)cos x şi conform ex-
2
π
erciţiului precedent valoarea integralei este . 2) Fie f (x) = sin2 x + sin x. Atunci,
π  4
π
f − x = cos x + cos x şi deci valoarea integralei este .
2
2 4
66 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

8.15 Fie f : [−1, 1] → R o funcţie continuă cu proprietatea că f (x) + f (−x) = π,


pentru orice x ∈ [−1, 1]. Să se calculeze integrala:
+ (2n+1)π
I= f (cos x) dx.
0

Soluţie. Efectuăm schimbarea de variabilă: x = (2n + 1) π − t. Obţinem:


+ (2n+1)π
I= f (− cos t) dt.
0

2n + 1 2
Dar: f (− cos t) = π − f (cos t) şi deci I = π .
2

8.16 Fie f : R+ → R+ o funcţie continuă strict crescătoare pe R+ şi f (0) = 0. Să se


stabilească inegalitatea lui Young:
+ a + b
f (x) dx + f −1 (y) dy ≥ ab, ∀a, b ∈ R+ .
0 0

Soluţie. Fie Sx aria suprafeţei cuprinsă între graficul funcţiei f , axa Ox şi dreapta
x = a şi Sy aria suprafeţei cuprinsă între graficul funcţiei f , axa Oy şi dreapta y = b.
Evident: Sx + Sy ≥ ab, de unde inegalitatea cerută.

8.17 Fie + x3
2
F (x) = et dt.
0

Să se calculeze F  (x).


2 2
Soluţie. Notăm cu G (t) o primitivă a funcţiei et , deci a.î. G (t) = et . Atunci:
3   6
F (x) = G (t)|0x = G x3 − G (0) , de unde: F  (x) = 3x2 G (x) = 3x2 ex .
* arctg x 2
8.18 Fie f : R → R o funcţie derivabilă pe R, definită prin: f (x) = 0
etg t dt. Să
se calculeze f  (x) şi să se arate că:
+ 1 + 1 2
xf (x) 1 ex π
x 2 dx + 2
dx = .
0 e 2e 0 1+x 8
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 67
2
ex
Soluţie. Se constată că f (0) = 0 şi f (x) = 
. Integrând prin părţi, avem:
1 + x2
+ 1 1 1 + 1
xf (x) 1 −x2 2 π f (1)
x 2 dx = − f (x) e + e−x f  (x) dx = − .
0 e 2 0 2 0 8 2e
8.19 Fie + √
x
f (x) = cos t2 dt, x > 0.
1
x

Să se calculeze f  (x).


1 1 1
Soluţie. f  (x) = √ cos x + 2 cos 2 .
2 x x x
8.20 Să se determine funcţiile derivabile f : [0, ∞) → R, care verifică relaţia:
+ x
x+ f (t) dt = (x + 1) f (x) .
0

Soluţie. f (0) = 0 şi prin derivarea relaţiei date, obţinem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)] ,
1
de unde: f  (x) = . Deci f (x) = ln (1 + x).
x+1
8.21 Fără a calcula efectiv integrala, să se arate că:
+ 1
ex + 1 e+1
0≤ ln dx ≤ ln .
0 2 2
ex + 1
Soluţie. Fie f (x) = ln . Din: f  (x) > 0 pe R, rezultă: f (0) < f (x) < f (1)
2
etc.

8.22 Fie f : [0, 1] → [a, b] o funcţie continuă pe [0, 1]. Să se arate că dacă:
+ 1 + 1
f (x) dx = 0, atunci f 2 (x) dx ≤ −ab.
0 0

Soluţie. Se integrează pe [0, 1] inegalitatea: [f (x) − a] [f (x) − b] ≤ 0.

8.23 Fie f : [a, b] → R o funcţie derivabilă, cu derivată continuă, a.î.


f  (x) ≥ 1 + f 2 (x) , ∀x ∈ [a, b] .
Să se arate că: b − a < π.
68 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. Se integrează pe [a, b] inegalitatea:

f  (x)
≥ 1, ∀x ∈ [a, b]
1 + f 2 (x)
π π
şi se ţine seama de faptul că: − < arctg α < , pentru orice α ∈ R.
2 2

8.24 Dacă f : R → R este o funcţie continuă şi periodică, de perioadă T , atunci:


+ x+T + T
f (t) dt = f (t) dt, ∀x ∈ R.
x 0

* x+T
Soluţie. Fie F : R → R, definită prin F (x) = x f (t) dt. Deoarece F  (x) =
*T
f (x + T ) − f (x) = 0, rezultă că F (x) = C. Pentru x = 0 obţinem C = 0 f (t) dt.

8.25 Fie
+1
x2n
In = dx.
1+x
0

Se cere:
1
1) Să se arate că pentru orice n ∈ N are loc inegalitatea: 0 ≤ In ≤ .
2n + 1
2) Să se calculeze lim In .
n→∞
3) Folosind identitatea:

1 x2n
1 − x + x2 − x3 + · · · − x2n−1 = − ,
1+x 1+x
să se arate că: 
1 1 1 1
lim 1 − + − + · · · − = ln 2.
n→∞ 2 3 4 2n

8.26 Fie P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn . Să se arate că există c ∈ (0, 1) a.î.


a1 a2 an
P (c) = a0 + + + ··· + .
2 3 n+1
*1
Soluţie. Aplicăm prima formulă de medie integralei 0
P (x) dx.
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 69

8.27 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă care satisface condiţia:


+ 1
6 f (x) dx = 2a + 3b + 6c.
0

Să se arate că există x0 ∈ (0, 1) a.î. f (x0 ) = ax20 + bx0 + c.

Soluţie. *Fie g : [0, 1] → R definită prin: g (x) = 6 [f (x) − ax2 + bx + c]. Se constată
1
imediat că 0 g (x) dx = 0. Pe de altă parte, din teorema de medie, rezultă că există
*1
x0 ∈ (0, 1) a.î. 0 g (x) dx = g (x0 ).

*1 1
8.28 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă care satisface condiţia: 0
f (x) dx = . Să
3
se arate că există c ∈ (0, 1) a.î. f (c) = c2 .
*1
Soluţie. Condiţia din enunţ se mai scrie: 0
[f (x) − x2 ] dx = 0 şi se aplică teorema
de medie.

8.29 Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, cu derivată continuă pe [0, 1]. Să se arate
că există c ∈ (0, 1) a.î.
+ 1
1
f (x) dx = f (0) + f  (c) .
0 2

Soluţie. Avem:
+ 1 + 1
f (x) dx = (x − 1) f (x)|10 − (x − 1) f  (x) dx,
0 0

dar, conform formulei de medie, există c ∈ (0, 1) a.î.


+ 1 + 1
  1
(x − 1) f (x) dx = f (c) (x − 1) dx = − f  (c) .
0 0 2

8.30 Fie f : [0, 1] → R o funcţie de două ori derivabilă, cu derivata f  continuă pe


[0, 1]. Să se arate că există c ∈ (0, 1) a.î.
+ 1
1 1
f (x) dx = f (0) + f  (0) + f  (c) .
0 2 6

Soluţie. Se integrează de două ori prin părţi şi se aplică teorema de medie.
70 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

8.31 Să se determine funcţiile continue f : [0, ∞) → R care verifică egalitatea


+ x 
x
sin f (t) dt = , x > 0.
0 1+x

Soluţie. Din egalitatea dată rezultă:


+ x
x 1
f (t) dt = arcsin , de unde f (x) = √ .
0 1+x (1 + x) 1 + 2x

8.32 Fie f : [a, b] → R o funcţie continuă pe [a, b]. Să se arate că există c ∈ (a, b)
pentru care: + c + b + b
a f (x) dx + b f (x) dx = xf (x) dx.
a c a
*t
Soluţie. Fie funcţia F : [a, b] → R, definită prin: F (t) = a
f (x) dx, derivabilă cu
F (t) = f (t), ∀x ∈ [a, b]. Avem, succesiv:


+ b + b + b + b + b
xf (x) dx = 
xF (x) dx = xF (x)|ba − F (x) dx = b f (x) dx − F (x) dx.
a a a a a
*b
Conform teoremei de medie există c ∈ (a, b) a.î. a
F (x) dx = (b − a) F (c).

8.33 Fie f : [0, 1] → R o funcţie continuă pe [0, 1] pentru care există n ∈ N∗ a.î.
+ 1
1 1 1
f (x) dx = 1 + + + · · · + .
0 2 3 n
1 − xn0
Să se arate că există x0 ∈ (0, 1) a.î. f (x0 ) = .
1 − x0

Soluţie. Fie g : [0, 1] → R, definită prin:


 
g (x) = f (x) − 1 + x + x2 + · · · + xn−1 .
*1
Se constată imediat că 0
g (x) dx = 0, deci după teorema de medie există x0 ∈ (0, 1)
a.î. g (x0 ) = 0.
Capitolul 9
Integrale improprii

9.1 Să se studieze natura şi în caz de convergenţă să se calculeze integralele improprii:
+ ∞ + a
dx ∗ xn
1) In = , a > 0, n ∈ N . 2) In = √ dx, a > 0, n ∈ N.
0 (a2 + x2 )n 0 a2 − x2
x2n
Soluţie. 1) Deoarece |f (x)| x2n = ≤ 1, ∀x ∈ (0, ∞), cum α = 2n > 1 şi
(a2 + x2 )n
M = 1, rezultă că integrala este convergentă. Avem apoi:
π 1 2n − 3
I1 = , In = 2 In−1 , n ≥ 2.
2a a 2 (n − 1)
1
xn an 1
2) Deoarece |f (x)| (a − x) 2 = √ ≤ √ , ∀x ∈ (0, a), cum α = < 1 şi
a+x a 2
an
M = √ , rezultă că integrala este convergentă. Avem apoi:
a
π n−1
I1 = , In = a2 In−1 , n ≥ 2.
2 n
9.2 Să se studieze natura şi în caz de convergenţă să se calculeze integralele improprii:
+ ∞ + ∞ + ∞
1 1 ln x
1) I = √ dx. 2) I = √ dx, a > 0. 3) I = dx.
1
2
x x −1 a
2
x x +1 1 xα
" √ #
Soluţie. 1) Scriem integrala ca sumă de două integrale, una pe intervalul 1, 2 şi
√ 1 1
a doua pe intervalul [ 2, ∞). Pentru prima integrală α = < 1, M = √ , pentru a
2 2

71
72 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

doua integrală α = 2 > 1, M = 2, deci ambele integrale sunt convergente. Se obţine
π 1 a2 + 1 1
I = . 2) Convergentă şi I = ln 2 . 3) Convergentă pentru α > 1 şi I = ,
2 2 a −1 (α − 1)2
divergentă pentru α ≤ 1.

9.3 Să se studieze natura şi în caz de convergenţă să se calculeze integralele improprii:
+ ∞ + 2 + 1
dx dx x−1
1) I = . 2) I = √ . 3) I = √ dx.
1 x (x + 1) 2
0 (1 + x ) 4 − x
2
−1
3
x5
π
Soluţie. 1) Convergentă şi I = ln 2. 2) Convergentă şi I = √ . 3) Divergentă.
2 5

9.4 Să calculeze integralele:


+ 2π + π
dx dx
1) I = . 2) I = 4 2 .
0 4 − 3 cos x 4 2
0 sin x + cos x + sin x cos x

Soluţie. 1) Efectuăm schimbarea de variabilă x = π + u şi obţinem:


+ π + ∞
du 2 dt 2π
I= = 2
=√ .
−π 4 + 3 cos u −∞ t + 7 7
 π π 
2) Scriind integrala ca sumă a două integrale, una pe 0, şi a doua pe , π cu
2 2
schimbarea de variabilă t = tg x, se obţine:
+ ∞
1 + t2 2π
I =2 4 2
dt = √ .
0 t +t +1 3

9.5 Să calculeze integralele:


+ ∞ + ∞ + ∞
−x n arctg x x ln x
1) In = e x dx. 2) I = dx. 3) I = dx.
(1 + x2 )3
3
0 0 (1 + x2 ) 2 0

+ b + 1 √ + ∞ √
dx ln (2 + 3 x) x
4) I =  , a < b. 5) I = √ dx. 6) I = dx.
a (x − a) (b − x) −1
3
x 1 (1 + x)2
+ b + e + 1
x dx dx
7) I =  , a < b. 8) I = √ . 9) I = ln (1 − x) dx.
a (x − a) (b − x) 1 x ln x 0
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 73


arctg x 3 π
Soluţie. 1) In = nIn−1 , deci In = n!. 2) Deoarece
3 x < , ∀x (0, ∞),
(1 + x2 ) 2 2
π 1
integrala este convergentă. Integrând prin părţi, obţinem: I = − 1. 3) I = − . 4)
2 8
I = π.
√ 1 π
5) I = 6 − 9 ln 3. 6) I = (π + 2). 7) I = (a + b). 8) I = 2. 9) I = −1.
4 2
9.6 Să calculeze integralele:
+ ∞ + 1 + 5
dx x2 dx
1) I = e−αx cos (βx) dx, α > 0. 2) I = e . 3) I =  .
0 0 x ln2 x 3 (x − 3) (5 − x)
+ 1 + 1 + 1
dx dx x2 dx
4) I = √ . 5) I = √ . 6) I =  .
2 2 2
0 1−x +2 1−x −1 (2 − x) 1 − x 0 3
(1 − x2 )5
+ ∞ + 4 + π
dx 3 + cos x 2
7) I = √
3
. 8) I = 2 dx. 9) I = ln (cos x) dx.
1 2x + x2 + 1 + 5 2 (x − 2) 0

α 33π π π
Soluţie. 1) I = 2 . 2) I = 1. 3) I = . 4) I = √ . 5) I = √ .
α2
+β 2 3 3 3
6) Divergentă. 7) Divergentă. 8) Divergentă.
π
9) Efectuăm schimbarea de variabilă x = − 2t şi obţinem:
2
+ π + π + π
4 4 4
I = 2 ln 2 dt + 2 ln (sin t) dt + 2 ln (cos t) dt.
0 0 0
π π
În ultima integrală efectuăm schimbarea de variabilă t = − u. Rezultă I = − ln 2.
2 2
9.7 Fie f : [0, ∞) → R o funcţie continuă pe [0, ∞) şi integrala improprie ( integrala
lui Froullani): + ∞
f (ax) − f (bx)
I= dx, o < a < b.
0 x
1) Să se arate că dacă există lim f (x) = k ∈ R, atunci integrala I este convergent
x→∞
b
şi I = [f (0) − k] ln .
a *∞
2) Dacă există lim f (x) nu este finită, dar α f (x) dx este convergentă pentru orice
x→∞
b
α > 0, atunci integrala I este convergentă şi I = f (0) ln .
a
74 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

Soluţie. 1) Pentru orice [t1 , t2 ] ⊂ [0, ∞) avem:


+ t2 + t2 + t2
f (ax) − f (bx) f (ax) f (bx)
dx = dx − dx =
t1 x t1 x t1 x
+ at2 + bt2 + bt1 + bt2
f (u) f (u) du du b
= du − du = f (c1 ) − f (c2 ) = [f (c1 ) − f (c2 )] ln ,
at1 u bt1 u at1 u at2 u a
cu c1 ∈ [at1 , bt1 ] şi c1 ∈ [at2 , bt2 ]. Dacă t1 → 0 şi t2 → ∞, atunci c1 → 0 şi c2 → ∞, deci:
f (c1 ) → f (0), iar f (c2 ) → k.
f (x)
2) Fie F : (0, ∞) → R o primitivă a funcţiei pe (0, ∞). Pentru orice t ∈ (0, ∞),
x
avem:
+ ∞ + ∞ + ∞
f (ax) − f (bx) f (u) f (u)
dx = du − du = F (bt) − F (at) =
t x at u bt u
+ bt
f (u) b
= du = f (c) ln ,
at u a

cu c ∈ [at, bt]. Dacă t → 0, atunci c → 0, deci: f (c) → f (0).

9.8 Folosind integrala lui Froullani, să se calculeze:


+ ∞ + ∞
e−ax − e−bx 1 p + qe−ax
1) I = dx, a, b > 0. 2) I = ln dx, a, b, p, q > 0.
0 x 0 x p + qe−bx
+ ∞ 2 x2 2 x2 + ∞
e−a − e−b sin ax − sin bx
3) I = dx, ab = 0. 4) I = dx, a, b > 0.
0 x 0 x
+ ∞ + ∞
cos ax − cos bx arctg (ax) − arctg (bx)
5) I = dx, a, b > 0. 6) I = dx.
0 x 0 x

b p+q b b
Soluţie. 1) I = ln . 2) I = ln ln . 3) I = ln .
a p a a
b π a
4) I = 0. 5) I = ln . 6) I = ln .
a 2 b
*∞ 2
9.9 Să se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I = 0
e−x dx.
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 75
*∞ 2 *∞
Soluţie. Pe intervalul (1, ∞) avem: 1 e−x dx < 1 e−x dx = 1e , iar pe intervalul
[0, 1] avem o integrală definită. * Deci integrala *dată este convergentă. Observăm că
∞ 2 2 ∞ 2
pentru x > 0 are loc egalitatea: 0 xe−x y dy = 0 e−y dy = I. Putem scrie succesiv:
+ ∞ + ∞ + ∞ + ∞ 
2 −x2 −x2 −x2 y2 2
I = I e dx = Ie dx = xe dy e−x dx =
+ ∞0 + ∞ 0
 0 0

xe−x (y +1) dx dy.


2 2
=
0 0

Efectuând schimbarea de variabilă t = x2 (y 2 + 1), obţinem:


+ + ∞  +
2 1 ∞ 1 −t 1 ∞ dy π
I = 2
e dt dy = 2
= .
2 0 y +1 0 2 0 y +1 2

9.10 Să se calculeze integralele lui Fresnel:


+ ∞ + ∞
2
Ic = cos x dx, Is = sin x2 dx.
0 0

Soluţie. Efectuând schimbarea de variabilă t = x2 , obţinem:


+ ∞ + ∞
cos t sin t
Ic = √ dt, Is = √ dt,
0 t 0 t
care sunt convergente. Putem însă scrie:
+ ∞ + ∞
 2 2
 2
Ic − iIs = cos x − i sin x dx = e−ix dx.
0 0

1 π
Cu schimbarea de variabilă ix = u , găsim: Ic − iIs = (1 − i)
2 2
, de unde:
2 2

1 π
Ic = Is = .
2 2
76 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1
Anexa A

Curbe plane

Cissoida lui Diocles şi strofoida de ecuaţii:

6t2 6t3
x= , y = , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2

6t2 3t(t2 − 1)
x= , y = , t ∈ R.
1 + t2 1 + t2

10
4

5
2

-10 01 2 3 4 5 6 7 -1 0 0 1 2 3 4 5 6

-2
-5

-4
-10

Fig. 6.1 Fig. 6.2

Astroida şi trisectoarea lui Mac-Laurin de ecuaţii:

x = cos3 t, y = sin3 t, t ∈ [0, 2π] ;

t2 − 3 t2 − 3
x=2 , y = 2t , t ∈ R.
t2 + 1 t2 + 1

77
78 GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1

1
4

0.5
2

-1 -0.5 0 0 0.5 1 -8 -6 -4 -2 00 2

-2
-0.5

-4
-1

Fig. 6.3 Fig. 6.4

Curbele de ecuaţii:
x = −t3 + 3t, y = 3t2 , t ∈ R,

6t 6t2
x= , y = , t ∈ R (foliul lui Descartes).
1 + t3 1 + t3

12 3

10 2

x 1
8 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3
0
6 -1

4 -2
y
-3
2
-4
-5
-4 -2 00 2 4

Fig. 6.5 Fig. 6.6

Curbele de ecuaţii:

2t2 2t3
x= , y = , t ∈ R \ {±1} ,
t2 − 1 t2 − 1

x = 2 cos t + cos 2t,
t ∈ [0, 2π] (hipocicloida lui Steiner).
y = 2 sin t − sin 2t,
GHEORGHE PROCOPIUC - PROBLEME DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 1 79

10
2
y5
1

-10 -5 00 5 10 -1 00 1 2 3
x
-1
-5
-2
-10

Fig. 6.7 Fig. 6.8