LECŢIA 2: MULŢIMI.

OPERAŢII CU MULŢIMI

MATEMATICA DIDACTICA, ANUL I

1. Noţiunea de mulţime ı̂n teoria naivă a mulţimilor. Relaţia de

apartenenţă. Mulţimea părţilor unei mulţimi. Operaţii cu mulţimi
şi proprietăţi ale lor.
Incepând cu acest paragraf, vom prezenta teoria naivă a mulţimilor prelucrată
după Georg Cantor. Această teorie, spre deosebire de tratarea axiomatică a mulţimilor,
se numeşte teoria naivă a mulţimilor. Cantor a dat următoarea definiţie pentru
mulţime:
Prin mulţime ı̂nţelegem reuniunea ı̂ntr-un tot a unor obiecte ale intuiţiei
sau ale gândirii noastre, bine determinate şi care se pot deosebi ı̂ntre ele.
Această definiţie implică două proprietăţi de bază ale mulţimilor:
1. O mulţime are elemente. Dacă elementul x se găseşte printre elementele mulţimii
A scriem x ∈ A şi citim x aparţine lui A. Simbolul ∈ desemnează relaţia de
apartenenţă. x ∈ A este un exemplu de predicat binar. Negaţia sa o vom nota
x 6∈ A şi vom citi x nu aparţine lui A.
2. O mulţime este determinată de elementele sale, adică dacă A şi B sunt mulţimi,
atunci:
A = B dacă şi numai dacă pentru orice x, x ∈ A ⇔ x ∈ B.
Sunt evidente următoarele proprietăţi ale egalitaţii mulţimilor:
1. reflexivitate: pentru orice mulţime A, A = A.
2. simetrie: pentru orice mulţimi A, B, A = B ⇒ B = A.
3. tranzitivitate: pentru orice mulţimi A, B, C, A = B şi B = C ⇒ A = C.
Se admite existenţa mulţimii fără nici un element, notată ∅ şi numită mulţimea
vidă. Ea este caracterizată de faptul că ∀x, x 6∈ ∅.
O mulţime se poate da enumerând elementele sale:
A = {a1 , a2 , . . . , an }.
In teoria naivă a mulţimilor, se admite principiul de abstracţie conform căruia, fiind
dat predicatul p(x), se poate vorbi de mulţimea A a acelor elemente x pentru care
p(x) este o propoziţie adevărată. In acest caz, se folosesşte notaţia
A = {x|p(x)}.
Definirea unei mulţimi prin enumerarea elementelor sale este un caz particular al
definiţiei cu ajutorul predicatelor. Mulţimea cu elementele a1 , a2 , . . . , an se poate
scrie {x| x = a1 ∧ x = a2 ∧ . . . ∧ x = an }. Cercetările matematice de la ı̂nceputul
secolului au arătat că teoria naivă a mulţimilor este contradictorie, adică există ı̂n
această teorie o serie de rezultate contradictorii numite antinomii. Asupra aces-
tora vom reveni pe parcurs. Incercările de a ı̂nlătura aceste antinomii au condus
la apariţia teoriilor axiomatice ale mulţimilor. Prezentarea unei asemenea teorii nu
face obiectul cursului de faţă, o tratare axiomatică a teoriei mulţimilor fiind greu
1
2 MATEMATICA DIDACTICA, ANUL I

accesibilă studenţilor din anul I.

Definiţie 1.1. Fie A, B mulţimi. se spune că A este inclusă ı̂n B sau că A este o
submulţime (parte) a lui B, dacă are loc implicaţia:
x ∈ A ⇒ x ∈ B.
In acest caz notăm:
A ⊆ B.
Se mai foloseşte şi notaţia B ⊇ A, care se citeşte B include A. Se observă imediat
că este adevărată echivalenţa:
A = B ⇔ (A ⊆ B) ∧ (B ⊆ A).
Această echivalenţă este folosită de multe ori pentru a demonstra egalitatea a două
mulţimi. Procedeul este denumit dublă incluziune.
Relaţia de incluziune ı̂ntre mulţimi are proprietăţile:
1. reflexivitate: pentru orice mulţime A, A ⊆ A.
2. antisimetrie: pentru orice mulţimi A, B, dacă A ⊆ B şi B ⊆ A, atunci A = B.
3. tranzitivitate: pentru orice mulţimi A, B, C, dacă A ⊆ B şi B ⊆ C, atunci A ⊆ C.
Observaţie 1.2. Mulţimea vidă este parte a oricărei mulţimi. Intr-adevăr, dacă A
este mulţime, atunci propoziţia ∀x(x ∈ ∅ ⇒ x ∈ A) este adevărată deoarece x ∈ ∅
este falsă.
Definiţie 1.3. Fie A, B mulţimi. A se numeşte strict inclusă ı̂n B sau submulţime
(parte) strictă a lui B dacă A ⊆ B şi A 6= B. In acest caz scriem A $ B.
Pentru o mulţime dată E, notăm mulţimea părţilor sale cu P(E). Pentru orice
mulţime E, mulţimea P(E) este nevidă deoarece ∅ ∈ P(E).
Exemple 1.4. P(∅) = {∅}.
2. P({a}) = {∅, {a}}.
3. P({a, b}) = {∅, {a}, {b}, {a, b}}.
In continuare, vom reaminti operaţiile cu mulţimi şi proprietăţile lor.
Definiţie 1.5. Fie mulţimile A, B. Mulţimea
A ∪ B = {x| x ∈ A ∨ x ∈ B}
se numeşte reuniunea mulţimilor A, B.
Propoziţie 1.6. Fie A, B, C mulţimi. Atunci:
1◦ A ⊆ A ∪ B; B ⊆ A ∪ B.
2◦ Dacă A ⊂ C şi B ⊂ C atunci A ∪ B ⊂ C.
3◦ A ∪ B = B ∪ A (comutativitatea reuniunii).
4◦ (A ∪ B) ∪ C = A ∪ (B ∪ C) (asociativitatea reuniunii).
5◦ A ∪ A = A (idempotenţa reuniunii).
6◦ A ∪ ∅ = ∅ ∪ A = A.
Demonstraţia se reduce la proprietăţile corespunzătoare ale operatorului ∨.
Definiţie 1.7. Fie mulţimile A, B. Mulţimea
A ∩ B = {x| x ∈ A ∧ x ∈ B}
se numeşte intersecţia mulţimilor A, B.
 LECŢIA 2: MULŢIMI. OPERAŢII CU MULŢIMI 3

Propoziţie 1.8. Fie A, B, C mulţimi. Atunci:

1◦ A ∩ B ⊆ A; A ∩ B ⊆ B.
2◦ Dacă C ⊂ A şi C ⊂ B atunci C ⊂ A ∩ B.
3◦ A ∩ B = B ∩ A (comutativitatea intersecţiei).
4◦ (A ∩ B) ∩ C = A ∩ (B ∩ C) (asociativitatea intersecţiei).
5◦ A ∩ A = A (idempotenţa intersecţiei).
6◦ A ∩ ∅ = ∅ ∩ A = ∅.
7◦ A ∩ (A ∪ B) = A; A ∪ (A ∩ B) = A (proprietaţi de absorbţie).
8◦ A ∩ (B ∪ C) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ C),
A ∪ (B ∩ C) = (A ∪ B) ∩ (A ∪ C) (proprietaţi de distributivitate).
Demonstraţia se reduce la proprietăţile corespunzătoare ale operatorilor ∨ şi ∧.
Definiţie 1.9. Fie mulţimile A, B. Mulţimea
A − B = {x| x ∈ A ∧ x 6∈ B}
se numeşte diferenţa mulţimilor A, B.
Sunt evidente egalităţile:
A − ∅ = A, ∅ − A = ∅, A − A = ∅
şi incluziunea
A − B ⊆ A.
Propoziţie 1.10. Fie A, B, C mulţimi. Atunci:
1◦ A ∪ (B − A) = A ∪ B.
2◦ A − (B ∪ C) = (A − B) ∩ (A − C), A − (B ∩ C) = (A − B) ∪ (A − C).
3◦ (A ∪ B) − C = (A − C) ∪ (B − C), (A ∩ B) − C = (A − C) ∩ (B − C).
Demonstraţie. Se aplică proprietăţile operatorilor logici. Exemplificăm cu demon-
straţia de la 2◦ :
x ∈ A − (B ∪ C) ⇔ x ∈ A ∧ ¬(x ∈ B ∪ C) ⇔ x ∈ A ∧ ¬(x ∈ B ∨ x ∈ C) ⇔
⇔ x ∈ A ∧ (x 6∈ B ∧ x 6∈ C) ⇔ (x ∈ A ∧ x ∈ A) ∧ (x 6∈ B ∧ x 6∈ C) ⇔
⇔ (x ∈ A ∧ x 6∈ B) ∧ (x ∈ A ∧ x 6∈ C) ⇔
⇔ x ∈ A − B ∧ x ∈ A − C ⇔ x ∈ (A − B) ∩ (A − C).

Definiţie 1.11. Fie mulţimile A, T cu A ⊆ T. Mulţimea
∁T A = T − A
se numeşte complementara lui A ı̂n raport cu T.
In cazul ı̂n care mulţimea T se subı̂nţelege, vom nota mai simplu ∁A.
Propoziţie 1.12. Fie mulţimile A, B, T astfel ı̂ncât A, B ⊆ T. Atunci:
1◦ ∁(A ∪ B) = ∁A ∩ ∁B, ∁(A ∩ B) = ∁A ∪ ∁B (formulele lui De Morgan).
2◦ A ∩ ∁A = ∅, A ∪ ∁A = T.
3◦ Dacă A ∩ B = ∅ şi A ∪ B = T, atunci B = ∁A.
Demonstraţie. 1◦ şi 2◦ rezultă din proprietăţile diferenţei mulţimilor (Propoziţia
1.8). Egalitatea de la 3◦ se verifică prin dublă incluziune. 
4 MATEMATICA DIDACTICA, ANUL I

Definiţie 1.13. Fie mulţimile A, B. Mulţimea

A△B = (A − B) ∪ (B − A) = {x| (x ∈ A ∧ x 6∈ B) ∨ (x ∈ B ∧ x 6∈ A)}

se numeşte diferenţa simetrică a mulţimilor A, B.

Propoziţie 1.14. Fie mulţimile A, B. Atunci:

1◦ A△B = B△A (comutativitatea diferenţei simetrice).
2◦ (A△B)△C = A△(B△C) (asociativitatea diferenţei simetrice).
3◦ A△∅ = ∅△A = A.
4◦ A△A = ∅.

Demonstraţie. Afirmaţiile 1◦ , 2◦ , 4◦ sunt uşor de verificat. Pentru a demonstra

asociativitatea diferenţei simetrice deducem mai ı̂ntâi, folosind proprietăţile opera-
torilor logici, următoarea echivalenţă:

x ∈ (A△B)△C ⇔ (x ∈ A ∧ x 6∈ B ∧ x 6∈ C) ∨ (x 6∈ A ∧ x ∈ B ∧ x 6∈ C)∨

∨(x 6∈ A ∧ x 6∈ B ∧ x ∈ C) ∨ (x ∈ A ∧ x ∈ B ∧ x ∈ C).
Predicatul p(x, A, B, C) din partea dreaptă a echivalenţei de mai sus este, ı̂n mod
evident, echivalent cu p(x, B, C, A) datorită proprietaţilor operatorilor logici ∨ şi
∧. Dar p(x, B, C, A) ⇔ x ∈ (B△C)△A. Prin tranzitivitate obţinem

x ∈ (A△B)△C ⇔ x ∈ (B△C)△A.

Cum diferenţa simetrică este comutativă, rezultă

x ∈ (A△B)△C ⇔ x ∈ A△(B△C).

1.1. Exerciţii. 1. Fie A, B două mulţimi. Atunci:

(i) A ⊂ B ⇔ P(A) ⊂ P(B).
(ii) A = B ⇔ P(A) = P(B).
(iii) P(A ∩ B) = P(A) ∩ P(B).
(iv) P(A) ∪ P(B) ⊆ P(A ∪ B) şi egalitatea are loc, dacă şi numai dacă A ∈ P(B)
sau B ∈ P(A).
(v) P(A \ B) ⊆ P(A) \ P(B).

2. Enumeraţi elementele mulţimii P(P({1})).

3. Arătaţi că, oricare din condiţiile: A ⊂ B, A ∩ B = A şi A ∪ B = B asupra

mulţimilor A, B le implică pe celelalte două.
4. Negaţi predicatele următoare, ı̂n care A şi B sunt mulţimi:
(1) x ∈ A ∪ B.
(2) x ∈ A ∩ B.
(3) x ∈ A − B.
(4) x ∈ A△B.
(5) A ⊂ B.
(6) A = B.
 LECŢIA 2: MULŢIMI. OPERAŢII CU MULŢIMI 5

2. Produs cartezian. Relaţie binară. Funcţie

Definiţie 2.1. Perechea ordonată a obiectelor a, b este mulţimea
(a, b) = {{a}, {a, b}}.
Următoarea propoziţie dă proprietatea caracteristică a perechii ordonate a două
obiecte.
Propoziţie 2.2. Perechile ordonate (a, b) şi (c, d) sunt egale, dacă şi numai dacă
a = c şi b = d.
Demonstraţie. Dacă a = c şi b = d, atunci egalitatea (a, b) = (c, d) este evidentă.
Pentru reciprocă, distingem două cazuri:
1) a = b. Atunci (a, b) este mulţimea cu un singur element {a}. Deci şi mulţimea
(c, d) are un singur element. Aceasta implică egalitatea c = d. In plus, {{a}} =
{{c}}, deci a = c = b = d.
2) a 6= b. Atunci elementele mulţimii (a, b) sunt {a} şi {a, b}. Este clar că acestea
trebuie să corespundă elementelor {c} şi respectiv {c, d} ale mulţimii (c, d). Rezultă,
ı̂n primul rând, egalitatea a = c. Apoi, din {a, b} = {a, d}, rezultă şi egalitatea
c = d. 
Corolar 2.3. Fie obiectele a, b. Atunci (a, b) = (b, a), dacă şi numai dacă a = b.
Definiţie 2.4. Fie mulţimile A, B. Mulţimea
A × B = {(a, b)| a ∈ A ∧ b ∈ b}
se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A, B.
Se constată uşor că produsul cartezian nu este nici comutativ şi nici asociativ.
Proprietaţile produsului cartezian sunt enunţate ı̂n următoarea
Propoziţie 2.5. Fie A, B, C mulţimi. Atunci:
1◦ (A ∪ B) × C = (A × C) ∪ (B × C),
A × (B ∪ C) = (A × B) ∪ (A × C) (distributivitatea produsului cartezian faţă de
reuniune).
2◦ (A ∩ B) × C = (A × C) ∩ (B × C),
A × (B ∩ C) = (A × B) ∩ (A × C) (distributivitatea produsului cartezian faţă de
intersectie).
3◦ (A \ B) × C = (A × C) \ (B × C),
A × (B \ C) = (A × B) \ (A × C) (distributivitatea produsului cartezian faţă de
diferenţă ).
4◦ (A∆B) × C = (A × C)∆(B × C),
A × (B∆C) = (A × B)∆(A × C) (distributivitatea produsului cartezian faţă de
diferenţa simetrică ).
Demonstraţie. Vom demonstra spre exemplificare doar prima parte a proprietaţii
2◦ . Deci vom arăta că (A ∩ B) × C = (A × C) ∩ (B × C). Egalitatea de demonstrat
rezultă din următorul şir de echivalenţe:
(x, y) ∈ (A ∩ B) × C ⇔ (x ∈ A ∩ B) ∧ y ∈ C ⇔ (x ∈ A ∧ x ∈ B) ∧ y ∈ C ⇔
⇔ (x ∈ A ∧ x ∈ B) ∧ (y ∈ C ∧ y ∈ C) ⇔ (x ∈ A ∧ y ∈ C) ∧ (x ∈ B ∧ y ∈ C) ⇔
⇔ (x, y) ∈ A × C ∧ (x, y) ∈ B × C ⇔ (x, y) ∈ (A × C) ∩ (B × C).