Algebra PT Informatica

ALGEBRA PENTRU INFORMATICA
GEORGE CIPRIAN MODOI
Cuprins
Bibliografie
1. Multimi, Functii, Relatii
1.1. Preliminarii logice
Exercitii la Preliminarii logice
1.2. Multimi
Operatii cu multimi
Exercitii la Multimi
1.3. Functii
Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate
Cardinalul unei multimi
Produsul cartezian
Operatii
Exercitii la functii
1.4. Relatii
Relatii de echivalent
a
Relatii de ordine
Exercitii la Relatii
2. Grupuri, inele, corpuri
2.1. Grupuri
Subgrupuri
Homomorfisme de grupuri
Grupuri ciclice si ordinul unui element
Actiuni ale grupurilor pe multimi
Grupul simetric
Exercitii la grupuri
2.2. Inele si corpuri
Subinele si subcorpuri
Homomorfisme
Elemente speciale ntr-un inel
Exercitii la inele si corpuri
3. Algebra liniara
3.1. Spatii vectoriale si aplicatii liniare
Subspatii vectoriale
Suma si suma direct
a a subspatiilor
Aplicatii liniare
Exercitii la spatii vectoriale
3.2. Baza unui spatiu vectorial
Independent
a liniar
a
1
2
3
3
3
3
4
6
6
8
9
9
10
11
13
15
16
18
20
20
21
22
23
23
24
25
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
39
Baze si coordonate
Dimensiune unui spatiu vectorial
Proprietatea de universalitate a bazei unui spatiu vectorial
Formule legate de dimensiune
Lema substitutiei
Exercitii la Baze
3.3. Aplicatii liniare si matrici
Matricea unei liste de vectori
Matricea unei aplicatii liniare
40
42
42
43
43
44
45
45
46
Bibliografie
[1]
[2]
[3]
[4]
[5]
[6]
[7]
[8]
[9]
[10]
[11]
[12]
[13]
M. Artin, Algebra, Prentice Hall, 1991.

N. Both, S. Crivei, Culegere de probleme de algebr
a, Lito UBB, 1996.
S. Breaz, T. Coconet, C. Contiu, Lectii de Algebr
a, Editura Eikon, Cluj, 2010.
P. M. Cohn, Elements of Linear Algebra, Springer Verlag, N.Y.-Berlin-Heidelberg, 1994.
I. D. Ion, N. Radu, Algbera, Editura Did. Ped. Bucuresti, 1970.
I. D. Ion, N. Radu, C. Nit
a, D. Popescu, Probleme de algebr
a, Ed. Did. Ped., Bucuresti, 1970.
B. K
ulshammer, Lineare Algebra und Analytische Geometrie, Vorlesungsskripte,
https://www.minet.uni-jena.de//algebra//skripten/skripten.html.
C. N
ast
asescu, C. Nit
a, C. Vraciu, Bazele algebrei, Ed. Academiei, 1986.
C. N
ast
asescu, C. Nit
a, M. Brandiburu, D. Joita, Exercitii si probleme de algebr
a, Ed. Did.
Ped. Bucuresti, 1983.
I. Purdea, I. Pop, Algebr
a, Ed. Gill, Zal
au, 2007.
C. Pelea, I. Purdea, Probleme de algebr
a, Editura EFES, Cluj, 2005.
G. Pic, I. Purdea, Tratat de algebr
a modern
a, Editura Academiei, Bucuresti, 1977.
A. E. Schroth, Algebra f
ur die Studierende der Informatik, Vorlesungsskripte,
http://www.carsten-buschmann.de/skripte/Algera fuer Informatiker.pdf.

1. Mult
imi, Funct
ii, Relat
ii
1.1. Preliminarii logice. Propozitiile logice sunt numai acele propozitii care pot fi
adev
arate sau false; celelalte propozitii gramaticale precum ntrebarile, exclamatiile
etc., care nu pot fi adevarate sau false, nu sunt incluse printre propozitiile logice.
Propozitiile sunt conectate de operatori, dintre care noi vom folosi urmatorii:
Negare
si logic
sau logic (neexclusiv)
sau exclusiv
implicatia logic
a
echivalenta logic
a
Acestri operatori sunt definiti prin urmatoarele tabele de avedar: (aici p si q sunt
propozitii, iar 0 si 1 nseamn
a fals, respectiv adevarat):
p q p p q p q p q p q p q
0 0 1
0
0
0
1
1
0 1 1
0
1
1
1
0
1 0 0
0
1
1
0
0
1 1 0
1
1
0
1
1
Exercitii la Preliminarii logice.
Exercitiu 1.1.1. S
a se arate ca urmatoarele formule propozitionale sunt tautologii, adic
a ele sunt ntotdeauna adevarate, indiferent de valoarea de adevar a
propozitiilor p, q r:
(a) ((p q) r) (p (q r))
(b) ((p q) r) (p (q r))
(c) (p q) (q p)
(d) (p q) (q p)
(e) (p (q r)) ((p q) (p r))
(f) (p (q r)) ((p q) (p r))
(g) (p (p q)) p
(h) (p (p q)) p
(i) (p q) ((q r) (p r))
(j) p p
(k) (p q) (q p).
1.2. Multimi. Multimea este o colectie de obiecte distincte si bine determinate
(care obiecte sunt numite elemente). Multimile pot fi date n mod direct prin
enumerarea explicit
a a elementelor lor (altfel spus sintetic) sau prin precizarea unei
conditii (propriet
ati) pe care trebuie sa o ndeplineasca (adica analitic). Vom scrie
x A (si vom spune c
a x apartine multimii A) pentru a exprima faptul ca x este
un element al multimii A. De notat ca notiunile multime si apartenenta sunt
primare, adic
a ele nu se definesc.
Exemplu 1.2.1. a) A = {1, 2, 3}, B = {a, b, c, d}, C = {?, 7, , }, N = {0, 1, 2, 3, . . .}.
b) Z = {x | x N si 0 x < 10}, [3, 8) = {x | x R si 3 x < 8}.
c) Alte exemple ...
Definitie 1.2.2. Dou
a multimi sunt egale exact atunci cand ele contin aceleasi
elemente.
Exemplu 1.2.3. {1, 2, 3} = {x N | 1 x 3} = {x Z | 0 < x < 4},

N = {x Z | x 0}.
Observatie 1.2.4. a) Elementele unei multimi nu sunt ordonate n nici un fel:
{1, 2} = {2, 1} sau {a, b, c} = {b, c, a} = {a, c, b} = {b, a, c} = {c, a, b} = {c, b, a}.
b) Intr-o multime un element apare numai o data: {1, 2} si NU {1, 2, 2, 1}.
c) Definirea analitic
a a unei multimi necesita precautii suplimentare. De examplu constructia: R = {x | x
/ x} conduce la un paradox. Mai precis, amandoua
propozitiile R R si R
/ R conduc la o contradictie (paradoxul lui das Russell). Aici x
/ A este negatia propozitiei x A. Nu ne vom ocupa prea mult
de problemem de acest tip, si vom evita paradoxurile lucrand local, anume,
c
and consider
am o proprietate P (Predicat) definim A = {x U | P (x)} si nu
A = {x | P (x)}, sie U este o multime suficient de cuprinzatoare (Universul discursului).
Exemplu 1.2.5. Multimi de numere:
Numere naturale: N = {0, 1, 2, 3, . . .}, N = {1, 2, 3 . . .}.
Numere ntregi: Z = {. . . , 2, 1, 0, 1, 2, . . .}.
Numere rationale: Q = { m
n | n, m Z, n 6= 0}.
Numere reale: R (R =?).
Numere complexe: C = {a + ib | a, b R} sie i2 = 1.
Definitie 1.2.6. Consider
am doua multimi A si B . Spunem ca A este o submultime
a lui B, dac
a x A implic
a x B. Scriem A B.
Definitie 1.2.7. Multimea vida notata cu este multimea care nu contine nici un
element.
Propozitie 1.2.8. Urm
atoarele afirmatii sunt valabile pentru orice multimi A, B
si C:
(a)
(b)
(c)
(d)
(e)
A A (reflexivitate).
Dac
a A B si B C atunci A C (tranzitivitate).
A=B ddac
a A B si B A (antisimetrie).
A.
Multimea vid
a este unic determinat
a.
Demonstratie.
Operatii cu multimi.
Definitie 1.2.9. Fie A si B mulimi. Se defineste:
(a) Reuniunea dintre A si B prin A B = {x | x A x B}.
(b) Intersectia dintre A si B prin A B = {x | x A x B}.
(c) Diferenta dintre A si B prin A \ B = {x | x A x
/ B}.
In cazul A U se numeste complementara lui A n U multimea CU A = U \ A.
Observatie 1.2.10. Multimile pot fi reprezentate prin asa numitele diagrame
Euler-Venn. De exemplu:

U
A
B
AB
Teorem
a 1.2.11. Fie A, B, C, U multimi, asa nc
at A, B, C U .
(a) (A B) C = A (B C) si (A B) C = A (B C) (asociativitate).
(b) A B = B A si A B = B A (comutativitate).
(c) A (B C) = (A B) (A C) si A (B C) = (A B) (A C) (dubl
a
distributivitate).
(d) A A = A = A A (idempotent
a).
(e) A (A B) = A = A (A B) (absorbtie).
(f) CU (A B) = CU A CU B si CU (A B) = CU A CU B (regulile lui de
Morgan).
Demonstratie.
Definitie 1.2.12. Fie A o multime. Multimea putere a multimii A este multimea

tuturor submultimilor lui A, adica:
P(A) = {X | X A}.
Observatie 1.2.13. Definitia multimii tuturor submultimior necesita precautii
suplimentare: care univers trebuie folosit? De notat: paradoxul lui Cantor este
construit cu ajutorul multimii tuturor submultimilor.
Definitie 1.2.14. Pentru doua multimi A si B, se defineste produsul cartezian ca
fiind:
A B = {(a, b) | a A si b B}.
Aici (a, b) este o pereche (ceea ce nseamna o multime ordonata), care din perspectiva teoriei multimilor poate fi definita prin
(a, b) = {a, {a, b}}.
Observatie 1.2.15. Inductiv se poate defini produsul cartezian a unui numar finit
de multimi:
A1 A2 . . . An1 An = (A1 A2 . . . An1 ) An .
Pentru o multime A avem A1 = A si An = An1 A, pentru orice n > 1.
Exercitii la Multimi.
Exercitiu 1.2.16. S
a se determine A B, A B, A \ B, CN (A), A B, unde
3n + 5
A = {n N |
N} si B = {x Z | x este par si 2 x < 3}.
n+1
Exercitiu 1.2.17. S
a se determine P(), P({}), P({, {}}).
1.3. Functii.
Definitie 1.3.1. O functie (sau aplicatie) este un triplet (A, B, f ) care este format
din dou
a multimi A si B si o lege de corespondenta f , asa ncat fiecarui element
din A i corespunde un singur element din B. Multimile A si B se numesc domeniul
de definitie (sau simplu domeniul), respectiv domeniul de valori (sau codomeniul)
f
functiei. Se scrie f : A B sau A B. Pentru a A se noteazaa f (a) unicul

element din B care i corespunde lui a prin f (numit si imaginea lui a prin f ). Se
noteaz
a cu B A multimea tuturor functiilor de la A la B, adica
B A = {f : A B | f este o functie}.
Observatie 1.3.2. Dou
a func tii f : A B si f 0 : A0 B 0 sunt egale ddaca
0
0
A = A , B = B si f (x) = f (x0 ) pentru orice x A.
Observatie 1.3.3. Functiile pot fi definite n mai multe moduri:
(a) Prin indicarea directa a imaginii fiecarui element din domeniu, de exemplu
f : {1, 2, 3} {a, b, c, d}, f (1) = f (2) = a si f (3) = b. Variante (pentru
x
1 2 3
aceeasi functie): Printr-un tabel:
sau printr-o diagrama:
f (x) a a b
1
(b) Printr-o formul

a de calcul a imaginii fiecarui element, de exemplu f : N N,
f (x) = x + 1 pentru orice x N. Intrebare: Orice formula conduce la o functie
bine definit
a?
Exemplu 1.3.4. (a) Pentru orice multime A se defineste functia identitate prin
1A : A A, 1A (x) = x pentru orice x A. Se noteaza uneoriidA = 1A .
(b) Dac
a A si B sunt multimi, asa ncat A B, se defineste functia incluziune
prin i = iA,B : A B, i(x) = x, pentru orice x A. De notat ca iA,B = 1A ddaca
A = B, altfel iA,B 6= 1A .

(c) Dac
a A, B, C sunt multimi, asa ncat C A si f : A B este o functie se
construieste functia restrictie a lui f la C, prin f |C : C B, f |C (x) = f (x) pentru
orice x C.
(d) Urm
atoarele corespondente nu sunt functii:
1
3
4
Definitie 1.3.5. Fie f : A B o functie si fie X A, Y B doua submultimi

(a lui A respectiv B). Se defineste:
(a) Imaginea lui X prin f , ca fiind
f (X) = {f (x) | x X} = {y B | x X astfel ncat f (x) = y}.
In cazul X = A vom vorbi despre imaginea functiei f , si anume f (A) = Imf .
(b) Contraimaginea (imaginea inversa) lui Y prin f , ca fiind
f 1 (Y ) = {x A | f (x) Y }.
Definitie 1.3.6. Dac
a f : A B si g : B C sunt functii, atunci compunerea
lor este definit
a astfel: g f : A C, (g f )(x) = g(f (x)) pentru orice x A.
Teorem
a 1.3.7. Atunci c
and este definit
a compunerea functiilor este asociativ
a,
f
g
h
adic
a pentru A B C D avem (h g) f = h (g f ). Functia identitate
f
actioneaz
a ca element neutru pentru compunerea functiilor, adic
a pentru A B
avem f = f 1A = 1B f .
Demonstratie.
Definitie 1.3.8. O functie f : A B se numeste inversabil

a daca exista o alta
functie f 0 : B A astfel nc
at f 0 f = 1A si f f 0 = 1B .
Propozitie 1.3.9. Dac
a f : A B este inversabil
a, atunci exist
a o singur
a functie
f 0 : B A cu proprietatea f 0 f = 1A si f f 0 = 1B . Not
am cu f 1 aceast
a
functie si o numim inversa functiei f . De asemenea avem (f 1 )1 = f .
Demonstratie.
Exemplu 1.3.10. exp : R (0, ), exp(x) = ex este inversabila si are inversa

ln : (0, ) R. A se observa legatura dintre inversabilitatea funtiilor si solutia
(eventual unic
a) a ecuatiilor!
f

a A B C sunt do
a functii inversabile, atunci tot asa
este si g f ; mai mult avem (g f )1 = f 1 g 1 .
Demonstratie.
Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate.

Definitie 1.3.12. O functie f : A B se numeste:
(a) injectiv
a dac
a pentru x1 , x2 A, x1 6= x2 implica f (x1 ) 6= f (x2 ).
(b) surjectiv
a dac
a pentru orice y B exista x A asa ncat f (x) = y.
(c) bijectiv
a dac
a f at
at injectiva cat si surjectiva.
Observatie 1.3.13. In mod echivalent o functie f : A B este
(a) injectiv
a dac
a x1 , x2 A, f (x1 ) = f (x2 ) implica x1 = x2 .
(b) surjectiv
a dac
a f (A) = B.
Observatie 1.3.14. O functie f : A B este injectiva, surjectiva sau bijecktiva
ddac
a pentru orice y B ecuatia f (x) = y are cel mult, cel putin, respectiv exact
o solutie x A.
f
Propozitie 1.3.15. Urm

atoarele propozitii sunt adev
arate pentru dou
a functii A
g
B C:
(a)
(b)
(c)
(d)
(e)
(f)
Dac
a
Dac
a
Dac
a
Dac
a
Dac
a
Dac
a
f si g sunt injective, atunci asa este si g f .

f si g sunt surjective, atunci asa este si g f .
f si g sunt bijective, atunci asa este si g f .
g f este injectiv
a, atunci asa este si f .
g f este surjectiv
a, atunci asa este si g.
g f este bijectiv
a, atunci f este injectiv
a si g este surjectiv
a.
Demonstratie.
Propozitie 1.3.16. Fie f : A B o functie cu A 6= . Urm

atoarele afirmatii
sunt echivalente:
(i) f ist injectiv
a.
(ii) f are o invers
a la st
anga, adic
a exist
a g : B A, astfel nc
at g f = 1A .
(iii) f este simplificabil
a la st
anga, adic
a dac
a h1 , h2 : A0 A sunt functii atunci
f h1 = f h2 implic
a h1 = h2 .
Demonstratie.
Propozitie 1.3.17. Fie g : B A o functie. Urm

atoarele afirmatii sunt echivalente:
(i) g ist surjectiv
a.
(ii) g are o invers
a la dreapta, adic
a exist
a f : A B astfel nc
at g f = 1A .
(iii) g este simplificabil
a la dreapta, adic
a dac
a k1 , k2 : A0 A sunt functii atunci
k1 g = k2 g implic
a k1 = k2 .
Demonstratie.
Teorem
a 1.3.18. Fie f : A B o functie. Urm
(i) f este bijectiv
a.
(ii) f este inversabil
a.
(iii) f este inversabil
a la st
anga si inversabil
a la dreapta.
Demonstratie.

Cardinalul unei multimi.

Definitie 1.3.19. Spunem c
a doua multimi A si B au acelasi cardinal daca exista
o bijectie f : A B. O multime A este finit
a daca A = sau exista n N asa
nc
at A si {1, 2, . . . , n} au acelasi cardinal. In ultimul caz, numarul natural n este
unic determinat, deoarece nu exista o bijectie {1, 2 . . . , n} {1, 2, . . . , m} pentru
n 6= m; spunem c
a A are cardinalul n, si scriem |A| = n sau ]A = n. Multimea
vid
a nu are elemente, deci cardinalul ei este zero; scriem || = 0.
Observatie 1.3.20. Pentru multimile finite cardinalul este simplu numarul de
elemente. Dar cardinalul se defineste si pentru multimile infinite, asadar exista o
masur
a cu ajutorul c
areia putem compara marimea acestor multimi.
Propozitie 1.3.21. Fie A o multime finit
a. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente
pentru o functie f : A A:
(i) f ist injectiv
a.
(ii) f ist surjectiv
a.
(iii) f ist bijctiv
a.
Demonstratie.
Observatie 1.3.22. O multime infinita A poate fi caracterizata prin proprietatea

c
a exist
a o functie injectiv
a (sau surjectiva) f : A A care nu este bijectiva.
Definitie 1.3.23. Pentru o submultime X a unei multimi A se defineste functia
caracteristic
a X : A {0, 1} a lui X (n rapurt cu A) prin

1 daca x X
X (x) =
0 daca x
/X
Lem
a 1.3.24. Pentru orice multime A functia : P(A) {0, 1}A , (X) = X
este bijectiv
a.
Demonstratie.
Corolar 1.3.25. Pentru orice multime A avem |P(A)| = |{0, 1}A | si multimile A
si P(A) nu au acelasi cardinal.
Demonstratie.
Produsul cartezian.
Propozitie 1.3.26. Consider
am multimile A1 , A2 , . . . , An , unde n N . S
a se
arate c
a
: A1 A2 . . . An (A1 A2 . . . An ){1,2,...,n} unde
(a1 , a2 , . . . , an )(i) = ai , pentru orice i I
este o functie injectiv
a, a c
arei imagine este:
Im = {f (A1 A2 . . . An ){1,2,...,n} | f (i) Ai pentru orice i I}.
Asadar induce o bijectie
A1 A2 . . . An Im, (a1 , a2 , . . . , an ) 7 (a1 , a2 , . . . , an ).
Demonstratie.
10
Propozitia anterioar
a ne ofera posibilitatea de a extinde definitia produsului
cartezian din cazul familiilor finite de multimi (a se vedea Observatia 1.2.15) pentru
o familie oarecare (posibil infinita).
Definitie 1.3.27. Se considera familia de multimi Ai cu i I. Prin definitie
produsul cartezian a acestei familii este:
(
)
Y
[
Ai = f : I
Ai | f (i) Ai pentru orice i I .
iI
iI
Observatie 1.3.28. (1) Daca n definitia anterioara avem Ai = A pentru orice

i I gilt, atunci:
Y
AI =
Ai = {f : I A | f este o functie}
iI
( a se compara cu notatia B A din definitia 1.3.1).

(2) Existenta produsului cartezian necesita o axioma speciala a teoriei multimilor,
si anume Axioma Alegerii. Desi intuitiv este clar, din punct de vedereSformal nu
este posibil ca n lipsa acestei axiome sa construim o functie f : I iI Ai asa
nc
at f (i) Ai pentru orice i I (adica sa alegem elementele f (i) Ai , i I).
Operatii.
Definitie 1.3.29. Fie A o multime. O operatie (binar
a) pe A este o func tie
: A A A. Adesea se scrie a b n loc de (a, b).
Definitie 1.3.30. O operattie : A A A pe A se numeste:
(a) asociativ
a dac
a a (b c) = (a b) c pentru orice a, b, c A.
(b) comutativ
a dac
a a b = b a pentru orice a, b A.
Un element e A cu proprietatea e a = a e = a pentru orice a A se numeste
element neutru pentru . Daca operatia are un element neutru e, atunci un
element x A se numete inversabil daca exsita x0 A asa ncat x x0 = e = x0 x.
a o operatie : A A A are un element neutru, atunci
el este unic.
Demonstratie.
Propozitie 1.3.32. Se consider

a o operatie asociativ
a : A A A care are un
element neutru e.
(a) Dac
a x A este inversabil, atunci elementul x0 A cu proprietatea xx0 = e =
0
x x este unic. El se noteaz
a cu x1 si se numeste inversul (sau simetricul)
1 1
lui x. Mai mult, avem (x ) = x.
(b) Dac
a x, y A sunt inversabile, atunci xy este de asemenea inversabil si avem
(xy)1 = y 1 x1 .
Demonstratie.
Definitie 1.3.33. Un monoid este o pereche (structura) (M, ) care consista dintr-o
multime M mpreun
a cu o operatie asociativa : M M M , care are un element
neutru. Pentru doi monoizi (M, ) si (N 8 ) se numeste homomorfism de monoizi o
functie f : M N cu proprietatea f (x y) = f (x) f (y) pentru orice x, y M .

11
Exemplu 1.3.34. (1). Urm

atoarele perechi sunt monoizi: (N, +), (Z, +), (N, ),
(Z, ), (Q, +), (Q, ), (R, +), (R, ), (C, +), (C, ).
(2) Dac
a (M, ) si (N, ) sunt monoizi, atunci 1M : M M si e : M N ,
e(x) = e pentru orice x M sunt homomorfisme de monoizi.
Exercitii la functii.
Exercitiu 1.3.35. Se considera functiile:
(1) f1 : R R, f1 (x) = x2
(2) f2 : [0, ) R, f2 (x) = x2
(3) f3 : R [0, ), f3 (x) = x2
(4) f4 : [0, ) [0, ), f4 (x) = x2 .
S
a se studieze pentru fircare dintre ele injectivitatea, surjectivitatea si bijectivitatea.
In cazul existentei inversei s
a se determine aceasta.
Exercitiu 1.3.36. Acelasi exercitiu ca si 1.3.35 pentru funtiile:

2x + 1 daca x 1
(1) f : R R, f (x) =
x2+ 2 daca 1 < x
x + 1 daca x 0
(2) f : R R, f (x) =
x + 2 daca 0 < x

2x + 1 daca x 0
(3) f : R R, f (x) =
x + 2 daca 0 < x
Exercitiu 1.3.37. S
a se precizeze dau a urmatoarele compuneri f g si g f sunt
definite, si n caz afirmativ s
a se determine functia compusa:
2

x 1 daca x 1
x + 1 daca x < 3
(1) f, g : R R f (x) =
si g(x) =
x 1 daca 1 < x
x 2 daca 3 x
(2) f : R [0, ), f (x) = |x| si g : N R, g(x) = 1/x.
(3) f : R [0, ), f (x) = x2 + 1 si g : [0, ) R, g(x) = x.
Exercitiu 1.3.38. Fie A, B, C trei multimi asa ncat C A si fie f : A B o
functie. S
a se arate c
a f |C : f i, unde i : A C este functia de incluziune.
Exercitiu 1.3.39. Fie f : A B o functie inversabila si fie Y B. Atunci prin
f 1 (Y ) putem ntelege fie contraimaginea lui Y prin f sau imaginea Y prin f 1 .
S
a se arate c
a cele du
a interpretari nu intra n conflict (conduc la aceeasi multime.
Exercitiu 1.3.40. S
a se g
aseasca un exemplu de doua functii f, g : N N asa
nc
at g f 6= f g. (Desi compunerea este definita bilateral, ea nu este comutativa).
Exercitiu 1.3.41. S
a se arate ca orice functie f : A B poate fi scrisa ca o
compunere f = i p unde i = if este injectiva iar p = pf este surjectiva.
Exercitiu 1.3.42. S
a se g
aseasca un exemplu care consta dintr-o functie f : A
B, asa nc
at:
(1) f este injectiv
a dar nu are o inversa la stanga.
(2) f are exact o invers
a la stanga, dar nu este bijectiva.
(3) f are exact dou
a inverse la stanga.
(4) f are o infinitate de inverse la stanga.
Exercitiu 1.3.43. S
a se g
aseasca un exemplu care consta dintr-o functie g : B
A, asa nc
at:
(1) g are exact dou
a inverse la dreapta.
12
(2) g are o infinitate de inverse la dreapta.

S
a se arate c
a g are exact o inversa la dreapta ddaca g este bijectiva.
f
Exercitiu 1.3.44. S
a se g
aseasca un exemplu care consta din doua functii A
g
B C, asa nc
at:
(1) g f este injectiv
a, dar g nu este injectiva.
(2) g f este surjectiv
a, dar f nu este surjectiva.
(3) g f este bijectiv
a, dar g nu este injectiva si f nu este surjectiva.
Exercitiu 1.3.45. Fie f : A B o functie, si fie X, X1 , X2 A si Y, Y1 , Y2 B
submultimi. S
a se arate:
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
(6)
X f 1 (f (X)).
f (X1 X2 ) = f (X1 ) f (X2 ).
f (X1 X2 ) f (X1 ) f (X2 ).
f (f 1 (Y ) Y .
f 1 (Y1 Y2 ) = f 1 (Y1 ) f 1 (Y2 ).
f 1 (Y1 Y2 ) = f 1 (Y1 ) f 1 (Y2 ).
Exercitiu 1.3.46. Urm

atoarele afirmatii sunt echivalente, pentru o functie f :
A B:
(i) f este injectiv
a.
(ii) X = f 1 (f (X)) pentru orice submultime X A.
(iii) f (X1 X2 ) = f (X1 ) f (X2 ) pentru orice doua submultimi X1 , X2 A.
S
a se g
aseasc
a un exemplu care sa arate ca injectivitatea lui f este necesara pentru
am
andou
a egalit
atile (2) si (3).
Exercitiu 1.3.47. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente, pentru o functie f :
A B:
(i) f ist surjectiv
a.
(ii) f (f 1 (Y ) = Y pentru orice submultime Y B.
S
a se g
aseasc
a un exemplu care sa arate ca surjectivitatea lui f este necesara pentru
egalitatea (2).
Exercitiu 1.3.48. Fie A si B doua multimi finite cu |A| = n si |B| = m. Sa se
determine |B A |. Indicatie: Se arata prin inductie dupa n ca |B A | = mn .
Exercitiu 1.3.49. Fie A si B multimi finite cu |A| = n si |B| = m. Sa se determine
num
arul tuturor functiilor injective de la A la B. Indicatie: Numarul cautat este
m!
Anm = (mn)!
.
Exercitiu 1.3.50. Fie A o multime finita cu |A| = n. Sa se determine numarul
tuturor functiilor bijective f : A A (adica numarul tuturor permutarilor lui A).
Exercitiu 1.3.51. Fie B o multime finita cu |B| = m. Sa se determine numarul
tuturor submultimilor lui B cu n elemente. Indicatie: Numarul cautat este m
n =
m!
.
n!(mn)!

Pn
Exercitiu 1.3.52. S
a se arate ca i=0 mi = 2m .

13
Exercitiu 1.3.53. (Principiul includerii si al excluderii) Fie A1 , A2 , . . . , An multimi

finite, unde n N . Atunci:
X
X
X
|Ai Aj | +
|Ai Aj Ak |
|Ai |
|A1 A2 . . . An | =
1in
1i<jn
1i<j<kn
n1
. . . + (1)
|A1 A2 . . . An |.
X
X
X
|A1 A2 . . . An | =
|Ai |
|Ai Aj | +
1in
1i<jn
|Ai Aj Ak |
1i<j<kn
. . . + (1)n1 |A1 A2 . . . An |.
Exercitiu 1.3.54. Fie A si B multimi, cu |A| = n si |B| = m. Sa se gaseasca
num
arul tuturor functiilor surjective f : A B.
Exercitiu 1.3.55. S
a se arate ca multimile N, Z, Q au acelasi cardinal.
Exercitiu 1.3.56. S
a se arate ca multimile N si R nu au acelasi cardinal. Indicatie:
Se arat
a c
a |R| = |P(N)|.
Exercitiu 1.3.57. Fie A o multime finita cu |A| = n.
(1) C
ate operatii se pot defini pe A?
(2) C
ate dintre ele sunt comutative?
(3) C
ate dintre ele au un element neutru?
Exercitiu 1.3.58. Se considera operatia : R R R, data prin x y = xy +
2ax+by, pentru orice x, y R. Sa se determine a, b R, asa ncat sa fie asociativa
si comutativ
a.
S
Exercitiu 1.3.59. Fie A o multime (numita alfabet), si fie W = W (A) = nN An
(multimea tuturor cuvintelor peste A). Aici A0 = {}, unde este cuvantul vid si
An = {x1 x2 . . . xn | x1 , x2 , . . . , xn A}. Ca o exceptie de la regula generala vom
nota n acest context x1 x2 . . . xn si nu (x1 , x2 , . . . , xn ) un element din An , asadar
An este multimea tuturor cuvintelor de lungime n. Sa se arate ca (W, ) este un
monoid, unde
(x1 x2 . . . xn ) (y1 y2 . . . ym ) = x1 x2 . . . xn y1 y2 . . . ym An+m
este concatenarea (juxtapunerea) cuvintelor. Cum A1 = A, putem privi A ca o
submultime a lui W . S
a se arate ca (W, ) este monoidul liber peste A, ceea ce
nseamn
a c
a pentru orice monoid (M, ) si pentru orice functie f : A M , exista
un unic homomorfism de monoizi f : W M , asa ncat f |A = f .
1.4. Relatii.
Definitie 1.4.1. O relatie este un triplet (A, B, R), unde A si B sunt doua multimi
oarecare, iar R A B. Uneori notam r = (A, B, R) si scriem arb n loc de
(a, b) R, alteori scriem numai R A B pentru a desemna o relatie. Ca si
n cazul functiilor A si B se numesc domeniu respectiv codomeniu. Daca A = B
atunci relatia R A A se zice omogen
a (pe A).
Observatie 1.4.2. Funtiile pot fi privite ca fiind cazuri speciale de relatii, si anume
o functie f : A B este o relatie f = (A, B, F ) cu prprietatea suplimentara ca
pentru orice x A exist
a un singur element y B asa ncat xf y. In acest caz
F = {(a, f (a)) | a A este graficul functiei f .
14
Exemplu 1.4.3. Ur
atoarele exemple sunt relatii care nu sunt func tii:
(1) Relatia uzual
a mai mic sau egal este o relatie omogena pe N, Z, Q sau R.
(2) Divizibilitatea a|b ddac
a exista c asa ncat b = ac este o relatie omogena pe N
sau Z.
(3) Fie n N, n > 1. Congruenta modulo n este o relatie omogena pe Z. Reamintim: Congruenta modulo n este definita prin x y( mod n) ddaca n|(x y).
(4) Pentru orice multime A apartenenta este o relatie ntre A si P(A).
Exemplu 1.4.4. Pentru orice multime A, egalitatea este o relatie omogena pe A.
Se observ
a c
a aceast
a relatie este si o funtie, mai precis functia identitate a lui A.
Observatie 1.4.5. Ca si n cazul functiilor, exista mai multe moduri n care poate
fi dat
a o relatie:
(1) Prin indicarea direct
a a perechilor care sunt n relatie, de ex. daca A =
{0, 1, 2, 3, 4}, B = {a, b, c, d} si R = {(0, a), (0, b), (1, a), (1, b), (1, c), (2, d), (3, d), (4, c)},
atunci (A, B, R) este o relatie. Diagramele vin si aici n ajutor:
0
3
4
(2) Printr-o matrice cu intr

ari n multimea {0, 1}: Se considera doua multimi finite
A = {a1 , a2 , . . . , am } si B = {b1 , b2 , . . . , bn } si o relatie R A B. Aceasta
relatie poate fi reprezentata printr-o matrice M (R) = (mi,j ) Mmn ({0, 1}),
unde

1 daca (ai , bj ) R
mi,j =
0 daca (ai , bj )
/R
De exemplu matrice relatiei anterioare este:
1 1 0 0
1 1 1 0
0 0 0 1
0 0 0 1
0 0 1 0
Aici prin Mmn ({0, 1}) se noteaza multimea tuturor matricilor (adica tabele
dreptunghice) cu m linii si n coloane si cu intrari din {0, 1}.
(3) Printr-o proprietate pe care trebuie sa o satisfaca toate elementele care se afla
n relatie, ca n Exemplul 1.4.3 (2), (3).
Definitie 1.4.6. Pentru orice relatie (A, B, R) se defineste relatia invers
a ca fiind
(B, A, R1 ), unde (b, a) R1 ddaca (a, b) R pentru orice pereche (a, b) AB.
Observatie 1.4.7. Relatia inversa se poate defini pentru orice relatie, n particular
pentru orice functie privit
a ca relatie. Dar relatia inversa a unei functii este exact
atunci o functie c
and functia de la care pornim este bijectiva.

15
Definitie 1.4.8. Fie r = (A, B, R) o relatie si X A, Y B submultimi. Se

definesc: r(X) = {y B | exista x A asa ncat xry} si r1 (Y ) = {x A |
exist
a y B asa nc
at xry}.
Observatie 1.4.9. Pentru o relatie r = (A, B, R) si o submultime Y B avem
(r1 )(Y ) = r1 (Y ).
Definitie 1.4.10. Fie (A, B, R) si (C, D, S) doua relatii. Compunerea celor doua
relatii este definit
a prin: (A, D, S R) unde
S R = {(a, d) | exist
a x B C asa ncat (a, x) B si (x, d) S}.
Observatie 1.4.11. Spre deosebire de cazul functiilor, compunerea este definita
oric
and f
ar
a a fi necesar
a coincidenta dintre codomeniul primei relatii cu domeniul
celei de-a dou
a.
Definitie 1.4.12. O relatie omogena r = (A, A, R) se numeste:
(a) reflexiv
a dac
a ara pentru orice a A.
(b) tranzitiv
a dac
a pentru orice a, b, c A din arb si brc rezulta arc.
(c) simetric
a dac
a pentru orice a, b A din arb rezulta bra.
(d) antisimetric
a dac
a pentru orice a, b A din arb si bra rezulta a = b.
Se numeste preordine o relatie omogena care este reflexiva si tranzitiva.
Relatii de echivalent
a.
Definitie 1.4.13. Fie A o multime. O relatie de echivalent
a (sau pe scurt echivalent
a)
pe A este o preordine care este de asemene simetrica, adica o relatie omogena pe A
care este reflexiv
a, tranztiv
a si simetrica.
Exemplu 1.4.14. Urm
atoarele relatii sunt echivalente:
(1) Relatia de egalitate pe o multime arbitrara.
(2) Congruenta triunghiurilor (pe multimea tuturor triunghiurilor din plan).
(3) Asem
anarea triunghiurilor (pe multimea tuturor triunghiurilor din plan).
Definitie 1.4.15. Fie o relatie de echivalenta pe o multime A. Pentru un element
a A se noteaz
a
[a] = [a] = {x A | a x}
clasa de echivalent
a a lui a. Se numeste multimea factor a lui A modulo multimea
tuturoe claselor de echivalet
a, adica
A/ = {[a] | a A}.
Funtia p = p : A A/ dat
a prin p(x) = [x] se numete proiectia canonic
a atasata
relatiei de echivalent
a .
Observatie 1.4.16. In definitia formala a multimii factor este posibil, si chiar
foarte probabil, ca anumite elemente sa apara de mai multe ori. Noi stim ca
ntr-o multime un element apare o singura data, si presupunem automat ca se
eleimin
a repetitiile. Totusi aceasta presupunere necesita precautii suplimentare,
c
aci o folosire gresit
a poate conduce la functii care nu sunt bine definite si, prin
urmare, la contradictii.
Propozitie 1.4.17. Fie (A, A, ) o relatie de echivalent
a pe omultime A, si a, b
A. Avem:
(a) a [a], asadar [a] 6= .
16
(b) [a] = [b] ddac

a a b.
(c) [a]
[b]
=
6
ddac
a [a] = [b].
S
(d) xA [x] = A.
Demonstratie.
Definitie 1.4.18. Fie A o multime. O partitie a multimii A este o submultime

P(A) a multimii putere a lui A (adica o multime a carei elemente sunt submultimi
ale lui A), asa nc
at:
(a)
/ .
(b) S
Pentru X, Y dac
a X Y 6= atunci X = Y .
(c) X X = A.
Teorem
a 1.4.19. Fie A o multime.
(1) Dac
a (A, A, ) este o relatie de echivalent
a pe A, atunci A/ este o partitie a
multimii A.
(2) Dac
a P(A) este o partitie a lui A, atunci (A, A, ) este o relatie de
echivalent
a, unde pentru orice a, b A avem
a b ddac
a exist
a X asa nc
at a, b X.
(3) Procedeele de la (1) si (2) descriu dou
a functii inverse una celeilalte ntre
Multimea tuturor echivalentelor pe A si multimea tuturor partitiilor pe A.
Demonstratie.
Relatii de ordine.
Definitie 1.4.20. Fie A o multime. O relatie de ordine (sau pe scurt ordine) pe A
este o preordine care este si antisimetrica, adica o relatie omogena pe A care este
reflexiv
a, tranzitiv
a si antisimetrica.
Adesea se noteaz
a o relatie de ordine cu si se spune ca (A, ) este o multime
ordonat
a. In acest caz not
am x < y relatia x y si x 6= y.
Exemplu 1.4.21. Urm
atoarele relatii sunt de ordine:
(1) Relatia de egalitate pe o multime arbitara.
(2) Relata obisnuit
a de mai mic sau egal pe N, Z, Q sau R.
(3) Incluziunea pe o multime a caror elemente sunt multimi, de exemplu (P(A),
) este o multime ordonata, unde A este o multime oarecare.
De notat c
a n (R, ) avem x y sau y x pentru orice x, y R (aceasta nseamna
(R, ) este un lant sau sir). In general acest lucru nu este adevarat pentru o multime
ordonat
a oarecare, de exemplu (P(A), ) nu este un lant cand A are cel putin doua
elemente, pentru c
a exist
a X, Y P(A) astfel ncat X * Y si Y * X.
Definitie 1.4.22. Fie (A, ) o multime ordonata. Un element a A se numeste:
(a) minimal dac
a pentru orice x A din x a rezulta x = a.
(b) maximal dac
a pentru orice x A din a x rezulta x = a.
(c) cel mai mic element a lui A daca a x pentru orice x A.
(d) cel mai mare element a lui A daca x a pentru orice x A.
Observatie 1.4.23. Fie (A, ) o multime ordonata. Se noteaza =1 , adica
x y ddac
a y x. Este usor de a verifica ca este de asemenea o relatie de
ordine (vezi Exercitiu 1.4.48). Se poate observa ca a A este minimal sau cel

17
mai mic element n (A, ) ddaca a este maximal, respectiv cel mai mare element
n (A, ) si invers. Aceast
a observatie se poate extinde pentru toate notiunile si
afirmatiile referitoare la multimi ordonate si este asa numitul principiu al dualitatii.
Lem
a 1.4.24. Fie (A, ) o multime ordonat
a. Dac
a A are un cel mai mic (mare)
element, atunci acest element este unicul element minimal (respectiv maximal).
Corolar 1.4.25. Cel mai mic (mare) element al unei multimi ordonate, dac
a exist
a, este unic.
Demonstratie.
Teorem
a 1.4.26. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente pentru o multime ordonat
a (A, ):
(i) Orice submultime nevid
a a lui A are un element minimal (conditia minimalit
atii).
(ii) Orice lant descresc
ator de elemente din A este finit, adic
a dac
a a0 a1 a2
ldots cu a0 , a1 , a2 , . . . A, atunci exist
a n N asa nc
at an = an+1 = . . .
(conditia lanturilor descresc
atoare).
(iii) Dac
a B A are propriet
atile
(a) B contine toate elementele minimale ale lui A;
(b) pentru a A dac
a {x A | x < a} B atunci a B;
atunci B = A (conditia inductivit
atii).
Demonstratie.
Definitie 1.4.27. Fie (A, ) o multime ordonata si X A. O margine inferioara

(superioar
a) pentru X este un element a A asa ncat, a x (respectiv x a)
pentru orice x X. Se numeste infimum (supremum) a lui X n A cea mai mare
(mic
a) margine inferioar
a (respectiv superioara) a lui X, adica
(
a x pentru orice x X
inf X A ddac
a
dac
a a0 A asa ncat a0 x pentru orice x X atunci a0 a.
(
x a pentru orice x X
sup X = a A ddac
a
dac
a a0 A asa ncat x a0 pentru orice x X atunci a a0 .
Observatie 1.4.28. Fie (A, ) o multime ordonata si X A.
(1) Dac
a exist
a inf X si sup X sunt unice.
(2) Dac
a exist
a cel mai mic (mare) element a a lui X atunci a = inf X (a =
sup X).
Exemplu 1.4.29. (1) In (R, ) avem inf(0, 1) = inf[0, 1] = 1, sup{x R |
x2 < 2} = 2, nu exista inf Z si nu exsita sup(0, ).
(2) In (Q, ) nu exist

a sup{x Q | x2 < 2}.
(3) Intr-o multime ordonata (A, ) exista inf (sup ) exact atunci cand A
are cel mai mare (respectiv mic) element a, si avem inf = a = sup A
(sup = a = inf A).
Definitie 1.4.30. O latice este o multime ordonata (L, ) cu proprietatea ca exsita
inf{x, y} si sup{x, y} pentru orice doua elemente x, y L. Notam x y = sup{x, y}
si x y = inf{x, y}. Laticea L se zice complet
a daca exista inf(X) si sup(X) pentru
orice submultime X L.
18
Teorem
a 1.4.31. Intr-o
latice (L, ) sunt valabile propriet
atile:
(a) x (y z) = (x y) z si x (y z) = (x y) z (asociativitate).
(b) x y = y x si x y = y x (comutativitate).
(c) x (x y) = x = x (x y) (absorbtie).
Invers, dac
a L este o multime mpreun
a cu dou
a operatii , : L L L asa
nc
at sunt valabile propriet
atile (a), (b), (c) de mai sus, atunci L este o multime
ordonat
a n raport cu relatia x y ddac
a x y = x; mai mult (L, ) este chiar o
latice n care inf{x, y} = x y si sup{x, y} = x y, pentru orice x, y L.
Demonstratie.
Propozitie 1.4.32. O multime ordonat

a (L, ) este o latice complet
a ddac
a exsit
a
inf X pentru orice X L.
Demonstratie.
Exercitii la Relatii.
Exercitiu 1.4.33. Fie f : A B si g : B C doua functii. Sa se arate ca functia
compus
a g f este acelasi lucru ca si relatia compusa g f .
Exercitiu 1.4.34. Fie r = (A, B, R) o relatie si notam cu A si B relatiile de
egalitate pe A respectiv B.
(1) S
a se arate c
a r A = r = B r, adica relatia de egalitate actioneaza ca elemet
neutru pentru compunerea relatiilor.
(2) S
a se arate c
a relatia inversa r1 = (B, A, R1 ) nu este n mod necesar inversa
r aport cu compunerea relatiilor, adica sa se construiasca un exemplu de relatia
r asa nc
at r1 r 6= A .
Exercitiu 1.4.35. Fie r = (A, B, R) si s = (B, C, S) doua relatii, unde A, B si C
sunt multimi finite cu |A| = m, |B| = n si |C| = p. Se ordoneaza elementele din
A, B si C si se consider
a matricile M (r) Mmn ({0, 1}) si M (s) Mnp ({0, 1}).
S
a se determine M (r1 ) si M (s r) n functie de M (r) si M (s). Sa se scrie un
algoritm care citeste M (r) si M (s) si calculeaza M (r1 ), M (s r).
Exercitiu 1.4.36. S
a se arate ca divizibilitatea pe Z este o preordine care nu este
nici simetric
a si nici antisimetrica.
Exercitiu 1.4.37. S
a se determine toate relatiile de echivalenta care se pot defini
pe A = {a, b, c}.
Exercitiu 1.4.38. S
a se arate ca urmatoarele relatii sunt echivalente si sa se calculeze respectivele multimi factor:
(1) (C, C, ) dat
a prin x y ddaca |x| = |y|.
(2) (C , C , ) dat
a prin x y ddaca arg(x) = arg(y).
Exercitiu 1.4.39. S
a se arate ca relatia data prin
(a, b) (c, d) ddaca ad = cb
este o echivalent
a pe Z Z si sa se determine multimea factor
(Z Z )/ .

19
Exercitiu 1.4.40. Sunt bine definite urmatoarele functii

a a + 1
f : Q Q, f
=
pentru orice a, b Z, b 6= 0,
b
b2
a 2a + 3b
g : Q Q, g
=
pentru orice a, b Z, b 6= 0,
b
b
x
h : Z Z, h(x) = pentru orice x Z,
2
1
k : Z Q, k(x) = pentru orice x Z?
x
Exercitiu 1.4.41. Consider
am multimea Q = (Z Z )/ ca n Exercitiul 1.4.39.
S
a se arate c
a +, : Q Q Q sunt bine definite, unde:
c
ad + bc
a c
ac
a
+ =
si =
b
d
bd
b d
bd
pentru orice a, b, c, d Z, b 6= 0, d 6= 0.
Exercitiu 1.4.42. Fie n N, n 2. Sa se arata ca:
(1) Congruenta modulo n, si anume (Z, Z, n ) data de x n y (sau x y(
mod n)) ddac
a n|(x y) este o relatie de echivalenta.
(2) Multimea factor corespunzatoare este multimea tuturor claselor de resturi
modulo n: Zn = Z/n = {[0]n , [1]n , . . . , [n 1]n }.
(3) Operatiile urm
atoare sunt bine definite:
+ : Zn Zn Zn unde [x]n + [y]n = [x + y]n pentru orice x, y Z si
: Zn Zn Zn unde [x]n [y]n = [xy]n pentru orice x, y Z.
Exercitiu 1.4.43. Fie A o multime si r = (A, A, R) o preordine pe A. Sa se arate
c
a r r1 unde x(r r1 )y ddaca xry si yrx este o relatie de echivalenta pe A
si pe multimea factor A/(rr1 ) relatia r induce o ordine: [x] r [y] ddaca xry.
S
a se studieze cazul particular cand A = Z si preordinea este divizibilitatea (vezi
Exercitiu 1.4.36).
Exercitiu 1.4.44. Fie f : A B o funtie. Nucleul funtiei f este o relatie omogena
pe A notat
a cu ker f si definita prin a(ker f )b ddaca f (a) = f (b). Sa se arate ca
ker f este o relatie de echivalenta pe A. Invers, pentru orice relatie de echivalenta
(A, A, ) s
a se g
asesc
a o functie f : A B, astfel ncat este nucleul lui f .
Exercitiu 1.4.45. S
a se g
aseasca numarul tuturor relatiilor de echivalenta care se
pot defini pe o multime A cu n elemente.
Exercitiu 1.4.46. S
a se determine toate relatiile de ordine care se pot defini pe
A = {a, b, c}. In fiecare caz s
a se precizeze elemente;e minimale, maximale, cel mai
mic si/sau cel mai mare element.
Exercitiu 1.4.47. S
a se construiasca un exemplu de multime ordonata cu un
singur element minimal, dar care nu are un cel mai mic element.
Exercitiu 1.4.48. Dac
a (A, ) este o multime ordonata, atunci tot asa este si
(A, ).
Exercitiu 1.4.49. Orice latice finita este completa.
Exercitiu 1.4.50. Orice lant este o latice. Este orice lant o latice completa?
20
Exercitiu 1.4.51. Orice latice completa are cel mai mic si un cel mai mare element.
Exercitiu 1.4.52. (N, |) este o latice (aici cu | se noteaza divizibilitatea). Este
(N, |) complet
a?
Exercitiu 1.4.53. Ar
atati c
a (N, ) este o latice care nu este completa. Explicati
de ce acest exemplu nu contrazice Propozitia 1.4.32.
Exercitiu 1.4.54. (P(A), ) este o latice completa pentru orice multime A.
Exercitiu 1.4.55. Pe multimea L a tuturor propozitiilor logice se defineste relatia
p q ddac
a p q este o tautologie. Sa se arate ca este o preordine. Sa se
determine relatia de echivalenta asociata = ( 1 ) (vezi Exercitiul 1.4.35)
si multimea factor L/ (aceasta multime este numita algebra Lindenbaum-Tarski).
S
a se arate c
a L/ este o latice completa.
2. Grupuri, inele, corpuri
2.1. Grupuri.
Definitie 2.1.1. Un grup este o pereche (G, ) care consta dintr-o multime G
mpreun
a cu o operatie : G G G, astfel ncat este asociativa, are un element
neutru si fiecare element din G este inversabil n raport cu . In cazul n care este
si comutativ
a atunci G se numeste abelian sau comutativ.
Exemplu 2.1.2. Urm
atoarele perechi sunt grupuri (abeliene):
(a) (Z, +), (Q, +), (R, +), (C, +).
(b) (Q , ), (R , ), (C , ).
(c) (Mmn (Z), +), (Mmn (Q), +), (Mmn (R), +), (Mmn (C), +)
Exemplu 2.1.3. Urm
atoarele perechi sunt monoizi dar nu grupuri:
(a) (N, +), (N, ).
(b) (Z, ), (Q, ), (R, ), (C, ).
(c) (Mnn (Z), ), (Mnn (Q), ), (Mnn (R), ), (Mnn (C), )
Observatie 2.1.4. Cel mai adesea operatia unui grup oarecare este notata multiplicativ, adic
a (G, ). In acest caz elementul neutru este notat 1 si pentru x G
1
not
am cu x elementul invers. Pentru un grup abelian nsa operatia este adesea
notat
a aditiv, adic
a (G, +). In acest caz, elementul neutru se noteaza 0, iar pentru
x G not
am x elementul opus.
Propozitie 2.1.5. Fie (M, ) un monoid si consider
am
M = {x M | x este inversabil n M }
= {x M | x1 M astfel nc
at xx1 = 1 = x1 x}.
S
a se arate c
a operatia induce pe M , iar M mpreun
a cu operatia indus
a
formeaz
a un grup.
Demonstratie.
Corolar 2.1.6. Urm

atoarele constructii conduc la grupuri neabeliene:
(1) Dac
a A este o multime, atunci S(A) = { : A A | este bijectiv
a}
este un grup mpreun
a cu compunerea functiilor; acest grup nu este abelian
pentru |A| 3. Grupul S(A) se numeste grupul simetric al multimii A.

21
(2) Fie K {Q, R, C} si n N . Multimea G Ln (K) = {A Mnn (K) |

det(A) 6= 0} mpreun
a cu nmultirea matricilor formeaz
a un grup, care nu
este comutativ pentru n 2. Grupul G Ln (K) se numeste grupul linear
general de rang n peste K.
Demonstratie.
Subgrupuri.
Definitie 2.1.7. Fie (G, ) un grup.
astfel nc
at operatia pe G induce o
xy H; se spune de asemenea ca H
oprtati a indus
a fofrmeaz
a un grup.
Un subgrup a lui G este o submultime H G,

oprttie bine definita pe H (i. e. x, y H
este o parte stabil
a a lui G), si H mpreuna cu
Se scrie H G.
Exemplu 2.1.8.
(1) Z Q R C (cu adunarea).
(2) Q R C (cu nmultirea).
(3) R+ R , unde R+ = (0, ).
(4) Orice grup G are asa numitele subgrupuri triviale i. e. {1} si G.
Propozitie 2.1.9 (Teorema de caracterizare a subgrupurilor). Fie (G, ) un grup
si fie H G o submultime. Urm
(i) H G.
(ii) (a) 1 H.
(b) x, y H xy H.
(c) x H x1 H.
(iii) (a) 1 H.
(b) x, y H xy 1 H.
Demonstratie.
Propozitie 2.1.10. Fie (G, ) un grup. Dac
a Hi G, cu i I, atunci
G.

T
iI
Demonstratie.
Hi
Observatie 2.1.11. Reuniunea a doua sau mai multe subgrupuri nu este cu nece
sitate subgrup (Ubung
2.1.58).
Definitie 2.1.12. Fie (G, ) un grup si X G o submultime a lui G. Subgrupul
generat de X este definit prin
\
hXi = {H G | X H}.
Dac
a X = {x1 , x2 , . . . , xn } este o multime finita atunci scriem hx1 , x2 , h, xn i n loc
de h{x1 , x2 , h, xn }i.
Lem
a 2.1.13. Fie (G, ) un grup si X G o submultime a lui G. Atunci:
(a) hXi G.
(b) X hXi si X = hXi ddac
a X G.
(c) hXi este cel mai mic subgrup a lui G care contine submultimea X, adic
a
H G
H = hXi ddac
a XH
.
dac
a K G astfel nc
at X K atunci H K
22
(d) Gilt X Y G so gilt auch hXi hY i G.

Demonstratie.
Propozitie 2.1.14. Fie (G, ) un grup si X G o submultime a lui G. Atunci:

hXi = {x1 x2 . . . xn | n N, x1 , x2 , . . . , xn X X 1 },
unde X 1 = {x1 | x X}. Aceast
a nseamn
a c
a grupul generat de X contine
toate elementele erzedin G care se pot scrie ca un produs finit de elemente din
X X 1 .
Demonstratie.
Observatie 2.1.15. Fie (G, ) un grup si x G. Pentru orice n Z se defineste:
xx . . . x (n ori) daca n > 0

xn = 1 daca n = 0
1 1
x x . . . x1 (n ori) daca n < 0
Dac
a operatia este scris
a aditiv, adica (G, +) atunci scriem
x + x + . . . + x (n ori) daca n > 0

nx = 0 dac
an=0
(x) + (x) + . . . + (x) (n ori) daca n < 0

Corolar 2.1.16. Fie (G, ) un grup.
(a) Pentru x G avem hxi = {xn | n Z}.
(b) Pentru x, y G cu xy = yx avem hx, yi = {xn y m | n, m Z}.
Homomorfisme de grupuri.
Definitie 2.1.17. Fie (G, ) si (H, ) doua grupuri. Se numeste homomorfism (de
grupuri) ntre G si H o functie f : G H cu proprietatea f (xy) = f (x)f (y)
pentru orice x, y G. Se numeste izomorfism (de grupuri) un homomorfism care
este bijectiv. In acest caz grupurile se zic izomorfe si notam G
= H.
Exemplu 2.1.18. Pentru orice doua grupuri G si H functiile 1G si e : G H,
e(x) = 1 sunt un izomorfism respectv un homomorfism de grupuri. Daca G H
atunci functia de incluziune i : G H este un homomorfism.
Lem
a 2.1.19. Dac
a f : G H este un homomorfism de grupuri atunci:
(a) f (1) = 1.
(b) f (x1 ) = f (x)1 .
Demonstratie.
Lem
a 2.1.20. Compunerea a dou
a homomorfisme este de asemenea un homomorfism. Functia invers
a a unui izomorfism de grupuri este de asemenea un izomorfism.
Demonstratie.
Definitie 2.1.21. Fie f : G H un homomorfism. Numim nucleul respectiv

imaginea lui f multimile
Kerf = {x G | f (x) = 1} si Imf = {f (x) | x G}.

23

a f : G H este un homomorfism, atunci:
(a) Kerf G.
(b) Imf H.
(c) f este injectiv ddac
a Kerf = {1}.
(d) f este surjectiv ddac
a Imf = H.
Demonstratie.
Grupuri ciclice si ordinul unui element.

Definitie 2.1.23. Un grup ciclic este un grup care este generat de un singur element
al s
au.
Definitie 2.1.24. Fie (G, ) un grup si x G. Se spune ca x este de ordin finit
dac
a exist
a n N astfel nc
at xn = 1. In acest caz se numeste ordinul lui x cel mai
mic num
ar natural n N cu aceasta proprietate; scriem n = ord(x). Elementul x
este de ordin infinit dac
a el nu este de ordin finit, caz n care scriem ord(x) = .
Exemplu 2.1.25.
(1) In orice grup (G, ) exista un singur elemet de ordin 1,
anume elementul neutru ord(1) = 1.
(2) In (Z, +) avem ord(2) = ord(3) = si chiar ord(x) = pentru orice
x 6= 0.
(3) In (R , ) avem ord(1) = 2 si ord(2) = ord(2) = ord(3) = ; mai mult,
ord(x) = pentru orice x R \ {1, 1}.

2
= 3, ord(2) =
(4) In (C , ) avem ord(i) = ord(i) = 4, ord cos 2
3 + i sin 3
ord(2) = ; mai mult ord(x) = pentru orice x C cu |x| =
6 1.
Propozitie 2.1.26. Fie (G, ) un grup, x G si n N . Avem:
(
xn = 1
ord(x) = n ddac
a
dac
a m Z are proprietatea xm = 1 atunci n|m
Demonstratie.
.
Propozitie 2.1.27. Fie (G, ) un grup. Pentru orice x G avem ord(x) = |hxi|.
Demonstratie.
Actiuni ale grupurilor pe multimi.

Definitie 2.1.28. Fie A o multime si (G, ) un grup. Se numeste actiune (la st
anga)
a lui G pe A o functie : G A A cu proprietatile:
(1) (g, (h, x)) = (gh, x) pentru orice g, h G si orice x A.
(2) (1, x) = x pentru orice x A.
Observatie 2.1.29. Adesea functia : G A A este vazuta ca o operatie
(nmultire) extern
a, n sensul ca operanzii nu sunt luati din aceeassi multime, si
este notat
a prin gx = (g, x). In acest caz, egalitatile (1) si (2) din definitia 2.1.28
devin:
g(hx) = (gh)x, respectiv 1x = x, pentru orice g, h G si orice x A.
Teorem
a 2.1.30. Fie A o multime si (G, ) un grup.
(a) Dac
a GA A, (g, x) 7 gx este o actiune a lui G pe A, atunci : G S(A),
(g) : A A, (g) : x 7 gx este un homomorfism de grupuri.
24
(b) Dac
a : G S(A) este un homomorfism de grupuri, atunci G A A,
(g, x) 7 (g)(x) este o actiune a lui G pe A.
(c) Procedeele de la (a) si (b) descriu func ctii mutual inverese ntre multimea
tuturor actiunilor lui G pe A si multimea tuturor homomorfismeleor de grupuri
G S(A).
Demonstratie.
Definitie 2.1.31. Fie G A A, (g, x) 7 gx o actiune a grupului (G, ) pe

multimea A. Se numeste reprezentare prin permut
ari a acestei actiuni homomorfismul de grupuri : G S(A) concstruit n Teorema 2.1.30. Actiunea se zice fidel
a,
dac
a reprezentarea ei prin permutari este un homomorfism injectiv.
Propozitie 2.1.32. Fie G A A, (g, x) 7 gx o actiune a grupului (G, ) pe
multimea A. Relatia (A, A, ) dat
a prin x y ddac
a exist
a g G astfel nc
at gx =
y, pentru orice x, y A este o relatie de echivalenta
, a carei clase de echivalenta
(numite orbite) se determin

a ca fiind Gx = {gx | g G}, mit x A.
Demonstratie.
Corolar 2.1.33. Not

am cu [A/ ] un sistem de reprezentanti pentru multimea tuturor orbitelor unei actiuni G A A a grupului (G, ) pe multimea A. Atunci
este valabil
a egalitatea:
X
|A| =
|Gx|.
Gx[A/ ]
Demonstratie.
Corolar 2.1.34. (Teorema lui Lagrange) Fie G un grup finit.

(a) Dac
a H este un subgrup al lui G atunci |H| divide |G|.
(b) Dac
a x G atunci ord(x) divide |G|.
Demonstratie.
Definitie 2.1.35. Ordinul unui grup (G, ) este cardinalul |G|.

Grupul simetric.
Definitie 2.1.36. Fie n un numar natural si G un subgrup al grupului simetric
Sn = S({1, 2, . . . , n}). Actiunea lui G pe {1, 2, . . . , n} a carei reprezentare prin
permut
ari este functia de incluziune i : G Sn este numita actiunea canonica.
Pentru Sn se numesc -orbite orbitele actinii canonica a grupului G = hi.
O -orbit
a se zice trivial
a daca ea contine un singur element. Un ciclu este o
permutare care are o singur
a orbita netriviala. In acest caz, cardinalul acestei
orbite (netriviale) este numita lungimea ciclului. Doa cicluri se zic disjuncte n
cazul n care orbitelel lor netriviale sunt disjuncte (ca multimi).
Observatie 2.1.37. Fie Sn .
(1) = e (e este permutatarea identica) ddaca toate -orbitele sunt triviale;
Altfel spus e este un ciclu de lungime 1.
(2) este un ciclu de lungime 1 < k n ddaca exsita o submultime {i1 , i2 , . . . , ik }
{1, 2, . . . , n}, astfel ncat (i1 ) = i2 , (i2 ) = i3 , . . . , (in ) = i1 si (i) = i
pentru i
/ {i1 , i2 , . . . , ik }. In acest caz {i1 , i2 , . . . , ik } este singura orbita
netrivial
a a lui si notam = (i1 i2 , . . . , ik ).

25
Lem
a 2.1.38. Pentru Sn si i {1, 2, . . . , n} exist
a un cel mai mic num
ar
natural k 1, astfel nc
at k (i) = i. Acest num
ar k este lungimea orbitelor hii si
avem:
hii = {i, (i), . . . , k1 (i)}.
Demonstratie.
Lem
a 2.1.39. Dac
a 1 si 2 sunt cicluri disjuncte, atunci 1 2 = 2 1 .
Demonstratie.
Teorem
a 2.1.40. Orice permutare se scrie ca un produs de cicluri netriviale si
dou
a c
ate dou
a disjuncte. Mai mult, aceast
a descompunere este unic
a (abstractie
f
ac
and e ordinea factorilor).
Demonstratie.
Observatie 2.1.41. Se numeste decompunerea lui ca produs de cicluri duoa cate

dou
a disjuncte dat
a n Teorema 2.1.40. Uneori aceasta descompunere contine de
asemenea si cicluri triviale (i) = e, unde i {1, 2, . . . , n} cu proprietatea (i) = i,
incluz
and cazul = e din Teorema precedenta.
Definitie 2.1.42. O inversiune pentru Sn este o pereche (i, j) {1, 2, . . . , n}2 ,
astfel nc
at i < j si (i) > (j). e noteaza cu m() numarul de inversiuni si se
defineste semnul lui prin () = (1)m() . Permutarea se zice (im)par
a n cazul
n care m() este (im)par.
Teorem
a 2.1.43. (Cayley) Orice grup este izomorf cu un subgrup al unui grup de
permut
ari.
Demonstratie.
Exercitii la grupuri.
Exercitiu 2.1.44. Se considera multimea
Z + iZ = {a + ib | a, b Z} C (aici i2 = 1).
S
a se arate c
a Z + iZ este un monoid n raport cu nmultirea numerelor complexe.
S
a se determine (Z + iZ) .
Exercitiu 2.1.45. Se considera operatia : R R R gegeben durch x y =
xy 5x 5y + 30. Ist (R, ) eine Gruppe? Aber (R \ {5}, ), ((5, ), ) oder
((, 5), )?
Exercitiu 2.1.46. Man ziege, dass (Zn , +) (n N, n 2) eine abelsche Gruppe
ist, si pn : Z Zn , pn (x) = [x]n ein surjektiver Gruppenhomomorphismus ist
(siehe also Ubung

1.4.42).

Q
Exercitiu 2.1.47. Fie (Gi , ) o familie de grupuri. Sa se arate ca
iI G, este
un grup, unde
Y
(xi )iI (yi )iI = (xi yi )iI pentru orice (xi )iI , (yi )iI
Gi .
iI
S
a se arate de asemenea c
a pj :
surjectiv pentru orice j I.
iI
Gj , pj (xi )iI = xj este un homomorfism
26
Exercitiu 2.1.48. Fie G un grup. Sa se arete ca daca pentru orice doua elemente
x, y G, exsit
a k Z astfel ncat (xy)i = xi y i pentru i = k 1, k, k + 1 atunci G
este abelian.
Exercitiu 2.1.49. S
a se arate ca o parte stabila finita a unui grup este ntotdeauna
un subgrup. Dar o parte stabila infinita?
Exercitiu 2.1.50. Se considera un grup (G, ), si se noteaza Sub(G) = {H G |
H G} multimea tuturor subgrupurilor. Sa se arata ca (Sub(G), ) este o latice.
Exercitiu 2.1.51. Fie A1 A2 . . . An un poligon regulat (cu n varfuri si n laturi) cu
centrul O ntr-un plan . (considerat ca o multime de puncte). O izometrie este o
functie f : cu proprietatea ca |f (X)f (Y )| = |XY | pentru orice X, Y ,
unde prin |XY | not
am distanta dintre X si Y . Se considera multimea tuturor
izometriilor care invariaz
a poligonul A1 A2 . . . An mai precis
Dn = {f : |f este o izometrie si
f (A1 A2 . . . An ) = A1 A2 . . . An }.
atre A2 ) si cu t
Not
am cu s rotatia n jurul centrului O cu 2
n radiani, (de la A1 c
simetria axial
a fata de axa A1 O. Sa observam ca s, t : sunt izometrii. Sa se
arate c
a
(1) sn = 1 = t2 (aici 1 = 1 este functia identitate a planului ).
(2) ts = sn1 t.
(3) Dn = {1, s, . . . , sn1 , t, st, . . . , sn1 t}
(4) Dn este un grup n raport cu compunerea functiilor (care este numit grupul
diedral)
(5) S
a se determine hsi, hti, hs, ti
S
a se construiasc
a tablele operatiilor D3 si D4 .
Exercitiu 2.1.52. Pe multimea H = {1, 1, i, i, j, j, k, k} se defineste n felul
urm
ator o nmultire:
1 este elementul neutru.
Inmultirea respect
a regula semnelor: (x)y = x(y) = xy (altfel semnele
+ si nu au nc
a vreun sens).
i2 = j 2 = k 2 = 1.
ij = k = ji, jk = i = kj, ki = j = ik.
S
a se arate c
a (H, ) este un grup (numit grupul quaternionilor).
Exercitiu 2.1.53. S
a se arete ca grupurile (R, +) si (R+ , ) sunt izomorfe.
Exercitiu 2.1.54. S
a se arate ca f : C R, f (x) = arg x este un homomorfism
de grupuri ntre (C , ) si (R, +), si sa se determine Kerf si Imf .

Exercitiu 2.1.55. S
a se arate ca grupurile (Z, +) si (Zn , +) (n N, n 2) sunt
ciclice.
Exercitiu 2.1.56. Fie n N, n 2. Sa se arate ca
Un = {x C | exista n N astfel ncat xn = 1}
este un subgrup a grupului (C , ) si ca Un este ciclic. Sa se gaseasca un izomorfism
ntre (Zn , +) si (Un , ).

27
Exercitiu 2.1.57. S
a se g
aseasca toate subgrupurile lui (Z, +). Indicatie: Sa se
arate c
a
Sub(Z, +) = {nZ | n N}, unde nZ = {nx | x Z}.
Exercitiu 2.1.58. S
a se g
aseasca un exemplu de doua subrupuri ale unui grup a
c
aror reuniune nu este subgrup.
Exercitiu 2.1.59. Fie (G, +) un grup abelian si H, K G dua subgrupuri. Sa se
arate c
a hH Ki = H + K, unde H + K = {x + y | x H, y K}.
Exercitiu 2.1.60. Fie (G, ) un grup si H, K G. Sa se arate ca H K G
ddac
a H K sau K H.
Exercitiu 2.1.61. Fie n, m Z. Sa se arate ca
(a) nZ mZ m|n.
(b) nZ mZ = kZ, unde k = lcm(n, m).
(c) nZ + mZ = dZ, unde d = gcd(n, m).
Exercitiu 2.1.62. S
a se arate ca pentru n, m N cu d = gcd(n, m), exista doua
numere ntregi s, t Z, astfel ncat d = sn+tm. Folositi acest rezultat ca sa aratati
c
a 1 = gcd(n, m) ddac
a exist
a s, t Z astfel ncat 1 = sn + tm.
Exercitiu 2.1.63. S
a se foloseasca algoritmul lui Euclid pentru ca plecand de
la m, n N s
a determin
am numerele ntregi s, t cu proprietatea ca gcd(n, m) =
sn + tm zu bestimmen.
Exercitiu 2.1.64. S
a se g
aseasca toate grupurile (pana la un izomorfism) care se
pot defini pe o multime cu 4 elemente.
Exercitiu 2.1.65. Fie (G, ) un grup si x, y G astfel ncat xy = yx. Avem:
(a) ord(x1 ) = ord(x)
(b) ord(xy) = ord(yx).
Exercitiu 2.1.66. Fie f : G H un homomorfism de grupuri. Daca x G este
de ordin finit, atunci tot asa este si f (x), si avem ord(f (x))| ord(x).
Exercitiu 2.1.67. Dou
a grupuri ciclice infinite sunt izomorfe. Doua grupuri ciclice
finite sunt izomorfe ddac
a au acelasi numar de elemente.
a G este un grup ciclic, atunci exista un homomorfism
surjectiv Z G.
Exercitiu 2.1.69. S
a se arat
a ca urmatoarele perechi de grupuri nu sunt izomorfe:
(Zn , +) si (Zm , +) si n 6= m; (Z, +) si (Q, +); (Z8 , +) si (Z4 Z2 , +) (pentru grupul
produs vezi Ubung

2.1.47).
Exercitiu 2.1.70. Fie G A A, (g, x) 7 gx o actiune a grupului (G, ) pe
multimea A. S
a se arate c
a:
(a) Pentru orice x A submultimea StabG (x) = {g G | gx = x} formeaza un
subgrup a lui G.
(b) Multimea K = {g G | gx = x f
ur alle x A} este un subgrup
T a lui G ( acest
subgrup este numit nucleul actiunii. Mai mult avem: K = xA StabG (x).
(c) Actiunea este fidel
a ddac
a nucleul este trivial, adica K = {1}.
Exercitiu 2.1.71. Fie N = {1, x, x2 } si H = {1, y, y 2 , y 3 } doua grupuri ciclice
generate de elementele x si y cu ord(x) = 3, ord(y) = 4. Atunci:
28
(a) S
a se defineasc
a o actiune netriviala a lui H pe N , (adica : H N N ) asa
nc
at h 1 = h pentru orice h H.
(b) Care este nucleul acestei actiuni?
(c) Pentru h H se consider
a h : N N , h (n) = h n. Sa se arate ca h este
un izomorfism.
(d) Consider
am G = N H ca multimi. Se defineste o operatie pe G prin
(n1 , h1 )(n2 , h2 ) = (n1 (h1 n2 ), h1 h2 ).
S
a se arate c
a G mpreuna cu aceasta operatie este un grup neabelian cu 12
elemente.
Exercitiu 2.1.72. Un grup de ordin prim este ciclic. Indicatie: Se arata ca un
grup de ordin prim nu are subgrupuri netriviale (un astfel de grup se zice simplu).
a multimile A si B au acelasi cardinal,
S(A) si S(B) sunt izomorfe.

1 2 3 4 5 6
Exercitiu 2.1.74. S
a se descompuna =
3 2 1 5 6 4
produs de cicluri dou
a c
ate doua disjuncte.

1 2 3 4 5
1 2
Exercitiu 2.1.75. Fie =
, ==
3 4 1 5 2
2 3
(a) S
a se descompun
a si ca produs de cicluri doua cate doua
(b) S
a se calculeze , , 1 , 2 .
(c) S
a se calculeze ord() si hi.
(d) S
a se calculeze () si ( ).
atunci grupurile
7
8
8
7

S8 ca

3 4 5
S5 .
4 5 1
disjuncte.
Exercitiu 2.1.76. S
a se arate ca
Q
pentru orice Sn .
(a) () = 1i<jn (j)(i)
ji
(b) : Sn {1, 1} = U2 (vezi Exertiul 2.1.56) este un homomorfism.
(c) Ker = An , unde An = { Sn | este para}.
Exercitiu 2.1.77. Un ciclu de lungime k este exact atunci o permutare para cand k
este un num
ar impar. Orice permutare (im)para se scrie ca un produs al unui numar
(im)par de transpozitii, dar aceasta descompunere nu mai este unica. Reamintiim
c
a o transpozitie este un ciclu de lungime 2.
Exercitiu 2.1.78. Fie Sn un ciclu de lungime l. Sa se arate:
(a) Dac
a l = 2k + 1 este impar, atunci 2 este un ciclu de lungime l.
(b) Dac
a l = 2k este par, atunci 2 este un produs de doua cicluri disjuncte
am
andou
a de lungime k.
(c) ord() = l.
Exercitiu 2.1.79. S
a se arate ca (12)(3456) S6 este o permutare para care nu
este patratul nici unei alte permutari din S6 .
2.2. Inele si corpuri.
Definitie 2.2.1. Un inel este un triplet (R, +, ), care constaa dintr-o multime R
mpreun
a cu dou
a operatii +, : R R R, astfel ncat
(a) (R, +) este un grup abelian.
(b) este asociativ
a.

29
(c) este distributiv

a bilateral n raport cu +, adica pentru orice x, y, x R avem:
x(y + z) = xy + xz si (y + z)x = yx + zx.
Inelul R se zice comutativ sau unitar, dupa cum operatia este si comutativa,
respectiv are unitate.
Observatie 2.2.2. Intr-un inel R se noteaza cu 0 elementul neutru pentru + si cu
1 elementul neutru pentru (daca acesta din urma exista). Ordinea operatiilor este
cea obisnuit
a, mai precis mai ntai actioneaza nmultirea si pe urma adunarea.
Exemplu 2.2.3. (a) (Z, +, ), (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt inele comutative si
unitare.
(b) Dac
a R este un inel comutativ, atunci (Mnn (R), +, ) este de asemenea inel;
totusi (Mnn (R), +, ) nu este n mod necesar comutativ. Daca R este unitar
aunci to asa este si (Mnn (R), +, ), iar elementul neutru pentru nmultirea
matricilor este asa numita matrice unitate de rank n:
1
0 ... 0
0
1 ... 0
In =

0
0 ... 1
(c) Dac
a (R, +) este un grup abelian, atunci (R, +, ) este un inel unde xy = 0
pentru orice x, y R (un astfel de inel se numeste de p
atrat nul. In particular
R = {0} este un inel (unitar!), unde 0 + 0 = 0 0 = 0 (acest inel se numeste
inelul nul si este notat R = 0).
(d) Dac
a (R, +, ) este un inel, atunci tot asa este si Ro , +., unde Ro = R si
x y = yx pentru orice x, y R; Ro se numeste inelul opus lui R.
Propozitie 2.2.4. (Reguli de calcul in inele) Fie R un inel si x, y, x R. Avem:
(a) x0 = 0x = 0.
(b) x(y) = (x)y = xy.
(c) x(y z) = xy xz si (y z)x = yx zx.
(d) Dac
a R 6= 0 este un inel unitar, atunci 1 6= 0.
Demonstratie.
Definitie 2.2.5. Un corp este un inel unitar (K, +, ) cu proprietatea ca oricare

x K este inversabil (n raport cu ). (Aici si n continuare notam K = K \ {0})
Observatie 2.2.6. In conformitate cu Propozitia 2.1.5, un inel unitar K este exact
atunci un corp c
and (K , ) este un grup.
Exemplu 2.2.7. (a) (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt corpuri comutative.
(b) (Z, +, ) nu este un corp.
Subinele si subcorpuri.
Definitie 2.2.8. Fie (R, +, ) un inel. Un subinel a lui R este o submultime S R,
cu proprietatea c
a operatiile + si din R induc operatii bine definite pe S (adica
x, y S x + y, xy S; se mai spune ca S este o parte stabil
a n raport cu + si
), iar cu operatiile induse S formeaza un inel. Se scrie S R. Daca 1 R atunci
se zice unitar un subinel S R cu proprietatea 1 S.
Exemplu 2.2.9.
(1) Z Q R C
30
(2) 2Z Z aber 1
/ 2Z.
(3) Orice inel R are asa numitele subinele triviale, adica {0} si R.
Propozitie 2.2.10 (Teorema de caractcterizare a subinelelor). Fie (R, +, ) un inel
si fie S R o submultime. Urm
atoarele afirmatii sunt echivalente :
(i) S R.
(ii) (a) 0 S.
(b) x, y S x + y S.
(c) x S x S.
(d) x, y S xy S.
(iii) (a) 0 S.
(b) x, y H x y H.
(c) x, y S xy S.
Demonstratie.
Propozitie 2.2.11. Fie (R, +, ) un inel. Dac

a Si R, cu i I, atunci avem
T
iI Si R.
Observatie 2.2.12. Reuniunea a doua sau mai multe subinele, nu este cu necesitate subinel ( a se vedea si Observatia 2.1.11). 2.1.11).
Definitie 2.2.13. Fie (K, +, ) un corp. Un subcorp a lui K este o submutime
L K cu proprietatea c
a operatiile + si din R induc operatii bine definite pe S,
iar cu operatiile induse L formeaza un corp. Se scrie L K.
Observatie 2.2.14. Un subcorp este un subinel unitar
Propozitie 2.2.15 (Teorema de caractcterizare a subcorpurilor). Fie (K, +, ) un
corp si fie L K o submultime. Urm
(i) L K.
(ii) (a) 0, 1 L.
(b) x, y L x + y L.
(c) x L x L.
(d) x, y L xy L.
(e) x L x1 L
(iii) (a) 0, 1 L.
(b) x, y L x y L.
(c) x, y L xy 1 S.
Demonstratie.
Observatie 2.2.16. Ca si n cazul grupurilor putem defini subinelul sau subcorpul

generat.
Homomorfisme.
Definitie 2.2.17. Un homomorfism de inele (respectiv corpuri) este o functie f :
R S (f : K L), unde R si S (K si L) sunt doua inele (corpuri), astfel ncat
f (x + y) = f (x) + f (y) si f (xy) = f (x)f (y) pentru orice x, y R (x, y K). Daca
inelele R si S sunt unitare, atunci un homomorfism f : R S se zice unitar daca
f (1) = 1. Un homomorfism de inele (corpuri) se numeste izomorfism daca el este
si bijectiv; n acest caz, inelele (corpurile) se zic izomorfe si scriem R
= S (sau
K
= L).

31
Exemplu 2.2.18. Pentru doua inele (corpuri) R si S funtiile 1R si 0 : G H,

0(x) = 0 sunt un izomorfism, respectiv un homomorfism. Daca S R atunci
aplicatia de incluziune i : S R este un homomorfism.
Lem
a 2.2.19. Un homomorfim de corpuri este sau unitar sau nul.
Demonstratie.
Lem
a 2.2.20. Compunerea a dou
a homomorfisme de inele (corpuri) este de asemenea un homomorfism. Funtia invers
a a unui izomorfism de inele (corpuri) este de
asemenea un izomorfism.
Demonstratie.

Elemente speciale ntr-un inel
Ca si n cazul monoizilor, pentru un inel unitar R notam

R = {x R | x este inversabil (n raport cu nmultirea)}.
Definitie 2.2.21. Fie R un inel. Un element x R se numeste:
(1) divizor al lui zero la st
anga sau dreapta daca exista y R, y 6= 0 astfel
nc
at xy = 0 respectiv yx = 0. Elementul x este numit simplu divizor al
lui zero dac
a este un divizor al lui zero atat la stanga cat si la dreapta.
(2) idempotent dac
a este adevarata egalitatea x2 = x.
(3) nilpotent dac
a exist
a n N, astfel ncat xn = 0.
Observatie 2.2.22. Fie R 6= 0 un inel si fie x R.
(a) In mod evident 0 este un divizor al lui zero. Se spune ca 0 este divizorul trivial
al lui zero. Un inel R se zice f
ar
a divizori ai lui zero, daca R nu contine divizori
netriviali ai lui zero.
(b) 0 si 1 (dac
a exist
a 1 R, ceea ce nseamna R este unitar) sunt elemente
idempotente; acesti idempotenti sunt numiti triviali.
(c) Dac
a x este idempotent, atunci este valabila egalitatea xn = x, pentru orice
n N .
(d) Dac
a x este nilpotent si xn = 0 pentru un n N, atunci avem xn+k = 0 pentru
orice k N.
Exemplu 2.2.23. Se considera inelul (Z12 , +, ).
(1) [3]12 este un divizor al lui zero, pentru ca [3]12 [4]12 = [4]12 [3]12 = [0]12 .
(2) [4]12 este idempotent, pentru ca [4]212 = [4]12 .
(3) [6]12 este nilpotent, pentru ca [6]212 = [0]12 .
Propozitie 2.2.24. Fie R un inel unitar.
(1) Dac
a x R atunci x nu este un divizor al lui zero.
(2) x R nu este un divizor al lui zero la st
anga (dreapta) ddac
a cu x se poate
simplifica la st
anga (dreapta).
(3) Dac
a e R este un idempotent netrivial, atunci e este un divizor al lui
zero.
(4) Dac
a x R este nilpotent, atunci x este un divizor al lui zero.
Demonstratie.
Definitie 2.2.25. Un domeniu de integritate este un inel comutativ, unitar si fara

divizori ai lui zero.
32
Propozitie 2.2.26. Un subinel unitar al unui corp comutativ este un domeniu de

integritate.
Demonstratie.
Corolar 2.2.27. Un corp comutativ este un domeniu de integritate.

Examples 2.2.28. Q, R, C sunt corpuri comutative, deci sunt si domenii deintegritate. Z este un domeniu de integritate care nu este corp.
Propozitie 2.2.29. Un doemeniu de interitate finit este un corp (comutativ).
Demonstratie.
Corolar 2.2.30. Dac

a p este un num
ar prim, atunci (Zp , +, ) este un corp comutativ.
Exercitii la inele si corpuri.
Exercitiu 2.2.31. S
a se verifice ca (Zn , +, ) (n 2) este un inel comutativ si
unitar, unde + si sunt definite ca n Exerctiul 1.4.42.
Exercitiu 2.2.32. Pentru un grup abelian (G, +) se considera
End(G) = {f : G G | f este un homomorfism de grupuri}.
S
a se arate c
a (End(g), +, ) este un inel unitar, unde pentru f, g End(G) se
defineste adunarea prin:
f + g : G G, (f + g)(x) = f (x) + g(x), pentru orice x G.
(End(g), +, ) este numit inelul endomorfismelor lui G.
Exercitiu 2.2.33. Se considera o multime oarecare A si un inel R. Pe multimea
RA = {f : A R | f este o funtie} se definesc operatiile +, : RA RA RA
prin f + g, f g : A R, (f + g)(x) = f (x) + g(x) si (f g)(x) = f (x)g(x) pentru orice
f, g RA si orice x A. S
a se arate ca RA este un inel, iar RA exact atunci este
comutativ sau unitar, c
and R are aceesi proprietate.
Exercitiu 2.2.34. S
a se verifice ca (Q, +, ) este un corp, unde + si sunt definite
ca n Exerctiul 1.4.41.
Exercitiu 2.2.35. Se considera grupul quaternionilor H = {} (vezi Exercitiul
Ubung
2.1.52). S
a se verifice ca
H = {a + bi + cj + dk | a, b, c, d R}
este un corp necomutativ, unde
(a + bi + cj + dk) + (a0 + b0 i + c0 j + d0 k) = (a + a0 ) + (b + b0 )i + (c + c0 )j + (d + d0 )k
(a + bi + cj + dk)(a0 + b0 i + c0 j + d0 k) = (aa0 bb0 cc0 dd0 ) + (ab0 + ba0 + cd0 dc0 )i
+ (ac0 bd0 + ca0 + db0 )j + (ad0 + bc0 cb0 + da0 )k
(adic
a nmultirea n H este indusa de n multirea n H).
Exercitiu 2.2.36. Fie R un inel comutativ si unitar. Sa se verifice ca multimea
tuturor polinoamelor
R[X] = {a0 + a1 X + . . . + an X n | n N, ai R pentru orice 1 i n}.
formeaz
a un inel comutativ si unitar mpreuna cu adunarea si nmultirea bisnuita
a polinoamelor. S
a se arate de asemenea ca R este un subinel al lui R[X].

33
Exercitiu 2.2.37. S
a se determine toate subinelele lui (Z, +, ).
Exercitiu 2.2.38. Fie n N, n 2. Sa se arate ca Z
n = {[k]n | gcd(n, k) = 1}.
S
a se foloseasc
a acest rezultat pentru a arata din nou ca Zn este un corp ddaca n
este un num
ar prim.
Exercitiu 2.2.39. S
a se rezolve urmatoarele ecuatii n Z6 : [4]6 x + [5]6 = [1]6 si
[5]6 x + [3]6 = [1]6
Exercitiu 2.2.40. S
a se arate ca Z + iZ = {a + ib | a, b Z} este un subiel al lui
C. S
a se arate c
a

a b
R=
| a, b Z
b a
este un subiel al lui (M22 (Z), +, ), si R
= Z + iZ. Sunt Z + iZ si/sau R domenii
de integritate? Dar corpuri?
Exercitiu 2.2.41. S
a se determine (Z + iZ) .
Exercitiu 2.2.42. S
a se arate ca R[X] = R , pentru orice inel comutativ si
unitar R.
Exercitiu 2.2.43. Fie R un inel comutativ si unitar. Sa se arate ca inelele
Mnn (R) si Mnn (R)o sunt izomorfe. De aici sa se deduca echivalenta urmatoarelor
afirmatii, pentru orice A Mnn (R):
(i) A este inversabil
a la st
anga.
(ii) A este inversabil
a la dreapta.
(iii) A este inversabil
a.
Exercitiu 2.2.44. S
a se arate ca urmatoarele perechi de inele nu sunt izomorfe:
Z si Q; Z si M22 (Z).
Exercitiu 2.2.45. S
a se arate ca urmatoarele corpuri nu sunt izomorfe: R si C.
Exercitiu 2.2.46. S
a se arate ca Q + iQ = {a + ib | a, b Q} este un subcorp al
lui C.
a R este un domeniu de integritate, atunci aceeasi proprietate este valabil
a pentru R[X] .
Exercitiu 2.2.48. S
a se determine toate elementele idempotente din inelul Zn ,
unde n N, n 2.
Exercitiu 2.2.49. S
a se determine toate elementele nilpotente din inelul Zn , unde
n N, n 2.
3. Algebra liniara
In acest capitol fix
am un corp comutativ (K, +, ). Exemple de corpuri comutative sunt n special K = R sau K = C dar cazurile K = Q sau K = Zp , sie p N
este un num
ar prim sunt de asemenea posibile.
34
3.1. Spatii vectoriale si aplicatii liniare.

Definitie 3.1.1. Un spatiu vectorial peste K sau mai scurt K-spatiu vectorial este
format dintr-un grup abelian (V, +) mpreuna cu o operatie externa : K V V
care satisface urm
atoarele axiome:
(SV1)
(SV2)
(SV3)
(SV4)
(x + y) = x + y;
( + )x = x + x;
(x) = ()x;
1x = x
pentru orice x, y V si orice si orice , K. Se scrie K V . Elementele din V

si K sunt numite vectori respectiv scalari. Adunarea n V si operatia externa se
numesc adunarea vectorilor respectiv nmultirea cu scalari. Spatiile vectoriale sunt
numite uneori spatii liniare.
Exemplu 3.1.2.
(1) V = {0} este un spatiu vectorial, unde 0+0 = 0 si 0 = 0
pentru orice K. Se noteaza cu 0 acest spatiu vectorial.
(2) K n este un K-spatiu vectorial n raport cu adunarea vectorilor:
[x1 , x2 , . . . , xn ] + [y1 , y2 , . . . , yn ] = [x1 + y1 , x2 + y2 , . . . , xn + yn ]
si cu nmultirea cu scalari:
[x1 , x2 , . . . , xn ] = [x1 , x2 , . . . , xn ].
(3) Mmn (K) este un K-spatiu vectorial cu adunarea matricilor si cu nmultirea
unei matrici cu un scalar, adica pentru A = [ai,j ] si B = [bi,j ] si K,
avem A + B = [ai,j + bi,j ] si A = [ai,j ]. ce obtinem cand punem m = 1?
Dar pentru n = 1?
(4) Dac
a K este un corp si L este un subcorp, atunci L este un k-spatiu vectorial, unde adunarea vectorilor este adunarea n L, iar nmultirea cu scalari
este:
K L L, (, x) 7 x, pentru orice x L, K.
(5) Multimea tuturor polinoamelor
K[X] = {a0 + a1 X + . . . + an X n | n N, a0 , a1 , . . . , an K}
este un K-spatiu vectorial n raport cu adunarea polinoamelor (vectori) si
nmultirea polimoamelor cu scalari din K.
(6) Multimea tuturor vectorilor liberi din plan (sau din spatiu) n raport cu
adunarea vectorilor liberi si die obisnuita nmultire cu scalari este un Rspatiu vectorial.
Propozitie 3.1.3. (Reguli de calcul n spatii vectoriale) Fie V un K-spatiu vectorial, x, y V si , K. Avem:
(a)
(b)
(c)
(d)
0 = 0 = 0x.
(x) = ()x = x.
(x y) = x y si ( )x = x x.
x = 0 ddac
a = 0 sau x = 0.
Demonstratie.

35
Subspatii vectoriale.
Definitie 3.1.4. Fie V un K-spatiu vectorial. Un subspatiu (vectorial) a lui V
este o submultime U V , cu proprietatea ca adunarea vactorilor si nmultirea cu
scalari induc operatii bine definite pe U (adica x, y U, K x + y, x U ),
si U mpreun
a cu operatiile restrictionate fromeaza un spatiu vectorial. Se scrie
U K V sau simplu U V .
Exemplu 3.1.5. Orice spatiu vectorial
anume 0 K V si V K V .
KV
are doua subspatii as a zise triviale,
Propozitie 3.1.6 (de caracterizare a subspatiilor). Fie V un K-spatiu vectorial si

fie U V o submultime. Urm
(i) U K V .
(ii) (a) 0 U .
(b) x, y U x + y U .
(c) x U, K x U .
(iii) (a) 0 S.
(b) x, y U x + y U .
Demonstratie.
Propozitie 3.1.7. T
Fie V un K-spatiu vectorial. Dac
a Ui K V sunt subspatii, cu
i I, atunci avem iI Ui K V .
Demonstratie.
Observatie 3.1.8. Reuniunea a doua sau mai multe subspatii nu este cu necesitate
subspatiu (vezi de asemenea Observatia 2.1.11).
Definitie 3.1.9. Fie V un K-spatiu vectorial si X V o submultime a lui V .
Subspatiul generat de X este definit prin
\
hXi = hXiK =
U.
XU K V
Dac
a X = {x1 , x2 , . . . , xn } este o multime finita, scriem hx1 , x2 , . . . , xn iK n loc de
h{x1 , x2 , . . . , xn }iK .
Lem
a 3.1.10. Fie V un K-spatiu vectorial si X V o submultime a lui V . Avem:
(a) hXiK K V .
(b) X hXiK si X = hXiK ddac
a X K V .
(c) hXiK este cel mai mic subspatiu a lui V care contine X i. e.
U K V
U = hXiK ddac
a XU
.
dac
a W K V astfel nc
at X W atunci U K W
(d) Dac
a X Y G atunci hXiK hY iK V .
Demonstratie.
Propozitie 3.1.11. Fie V un K-spatiu vectorial si X V o submultime a lui V .

Avem:
hXiK = {1 x1 +2 x2 +. . .+n xn | n N, x1 , x2 , . . . , xn X si 1 , 2 , . . . , n K}.
36
particular, pentru X = {x1 , x2 , . . . , xn } avem:

In
hx1 , x2 , . . . , xn iK = {1 x1 + 2 x2 + . . . + n xn | 1 , 2 , . . . , n K}.
Demonstratie.
Definitie 3.1.12. Fie V un K-spatiu vectorial si X V . Se numeste combinatie

liniar
a a vectorilor din X o expresie de forma 1 x1 + 2 x2 + . . . + n xn cu n N,
x1 , x2 , . . . , xn X si 1 , 2 , . . . , n K. In particular o combinatie liniara a
vectorilor x1 .x2 , . . . , xn V este o expresie de forma 1 x1 + 2 x2 + . . . + n xn ,
1 , 2 , . . . , n K, si o combinatie liniara a vectorilor x, y V este x + y, cu
, K.
Observatie 3.1.13. Propozitia 3.1.11 spune ca subspatiul generat de X contine
toti vectorii care se pot scrie ca V care se pot scrie n forma de combinatii liniare
de elemente ale lui X.
Corolar 3.1.14. Fie V un K-spatiu vectorial.
(a) Pentru x V avem hxiK = {x | K}.
(b) Pentru x, y V avem hx, yiK = {x + y | , K}.
Suma si suma direct
a a subspatiilor.
Definitie 3.1.15. Fie V un K-spatiu vectorial si fie S, T K V doua subspatii.
Suma acestor subspatii este definita ca fiind S + T = {x + y | x S, y T }.
Propozitie 3.1.16. Fie V un K-spatiu vectorial si fie S, T K V dou
a subspatii.
Atunci avem hS T iK = S + T . In particular suma a dou
a subspatii este un
subspatiu.
Demonstratie.
Corolar 3.1.17. Intr-un

K-spatiu vectorial V not
am cu SubK (V ) = {S | S K
V } multimea tuturor subspatiilor. Atunci (SubK (V ), K ) este o latice n care
inf{S, T } = S T si sup{S, T } = S + T .
Demonstratie.
Elementele unei sume S + T a doua subspatii S, T K V sunt vectorii care se

pot scrie ca o sum
a ntre un vector din S si un vector din T . Suntem interesati
ndeosebi de cazul n care aceasta scriere este unica.
Propozitie 3.1.18. Fie V un K-spatiu vectorial si fie S, T K V dou
a subspatii.
Urm
(i) S T = 0;
(ii) Scrierea oric
ariu vector din S + T ca o sum
a dintre un vector din S si unul
din T este unic
a, i. e. pentru v S + T avem v = x + y = s + t cu x, s S
si y, t T implic
a x = s si y = t.
Demonstratie.
Definitie 3.1.19. Se numeste direct

a o suma S + T a doua subspatii S si T care
satisface conditiile echivalente din Propozitia 3.1.18. In acest caz se scrie S T =
S + T.
Observatie 3.1.20. Fie V K-spatiu vectorial si fie S, T K V doua subspatii.
Atunci V = S T ddac
a S T = 0 si S + T = V .

37
Aplicatii liniare.
Definitie 3.1.21. Fie V si W doua K-spatii vectoriale. Se numeste aplicatie
liniar
a sau homomorfism de spatii vectoriale ntre V si W o functie f : V W cu
propriet
atile f (x + y) = f (x) + f (y) si f (x) = f (x) pentru orice x, y V si orice
K. Se numeste isomorfism o aplicatie liniara care este si bijectiva. In acest
caz spatiile vectoriale V si W ise zic izomorfe si scriem V
= W.
Exemplu 3.1.22. Pentru orice doua K-spatii vectoriale V si W aplicatiile 1V si
0 : V W , 0(x) = 0 sunt liniare; mai mult 1V este chiar un isomorfism. Daca
V K W atunci aplicatia de incluziune i : V W este liniara.
Notatie 3.1.23. Fie V si W doua K-spatii vectoriale. Vom nota
HomK (V, W ) = {f : V W | f este liniara} si EndK (V ) = HomK (V, V )
(o aplicatie liniar
a f : V V mai este numita si endomorfism a lui V ).
Observatie 3.1.24. Orice aplicatie liniara f : V W este si un morfism de
grupuri, asadar avem:
(a) f (0) = 0.
(b) f (x) = f (x).
Propozitie 3.1.25. Fie V si W dou
a K-spatii vectoriale. O aplicatie f : V W
este liniar
a ddac
a f (x + y) = f (x) + f (y), pentru orice x, y V si orice
, K.
Demonstratie.
Observatie 3.1.26. Prin inductie se poate arata ca o aplicatie liniara pastreaza

combinatiileliniare, i. e. daca f : V W este liniara, 1 , . . . , n K si
x1 , . . . , xn V atunci avem:
f (1 x1 + . . . + n xn ) = 1 f (x1 ) + . . . + 2 f (xn ).
Lem
a 3.1.27. Compunerea si adunarea a dou
a aplicatii liniare (dac
a exist
a) sunt
de asemenea aplicatii liniare. Inmult

irea unei aplicatii liniare cu un scalar este o
aplicatie liniar
a. Functia invers
a a unui izomorfism este de asemenea un izomorfism.
Demonstratie.
Teorem
a 3.1.28. Fie V si W dou
a K-spatii vectoriale. Atunci HomK (V, W ) este
de asemenea un K-spatiu vectorial n raport cu adunarea vectorilor (a functiilor):
+ : HomK (V, W ) HomK (V, W ) HomK (V, W ),
(f + g)(x) = f (x) + g(x) pentru orice x V,
si cu nmultirea cu scalari
: K HomK (V, W ) HomK (V, W ), (f )(x) = f (x), pentru orice x V.
particular (EndK (V ), +, ) este un inel unitar.
In
Demonstratie.
Definitie 3.1.29. Fie f : V W o aplicatie liniara. Numim nucleul respectiv

imaginea lui f multimile
Kerf = {x V | f (x) = 0} si Imf = {f (x) | x V }.
38

a f : V W este o aplicatie liniar
aatunci avem:
(a)
(b)
(c)
(d)
Kerf K V .
Imf K W .
f este injectiv
a ddac
a Kerf = 0.
f este surjectiv
a ddac
a Imf = W .
Demonstratie.
Exercitii la spatii vectoriale.

Exercitiu 3.1.31. S
a se arate ca R+ = (0, ) este un R-spatiu vectorial n raport
cu adunarea vectorilor:
: R+ R+ R+ , x y = xy, pentru orice x, y R+ ,
: R R+ R+ ,
x = x pentru orice x R+ , R.
Exercitiu 3.1.32. S
a se verifice ca operatiile:
p
: R R R, x y = 5 x5 + y 5 , pentru orice x, y R,
: R R R, x = 5 x pentru orice , x R
definesc o structur
a de R-spatiu vectorial pe R.
Exercitiu 3.1.33. Care dintre urmatoarele submultimi ale multimii R3 sunt Rsubspatii:
A = {[x1 , x2 , x3 ] R3 | 2x1 + x2 x3 = 0}.

B = {[x1 , x2 , x3 ] R3 | 2x1 + x2 x3 = 1}.
C = {[x1 , x2 , x3 ] R3 | x1 = x2 = x3 }.
D = {[x1 , x2 , x3 ] R3 | x21 + x2 = 0}.
E = R3 \ A.
F = (R3 \ A) {0}.
Exercitiu 3.1.34. Fie n N fixat. Sa se arate ca Kn [X] = {f K[X] | grad(f )

n} este un K-subspatiu a lui K[X].
Exercitiu 3.1.35. S
a se g
aseasca ecuatiile care determina vectorii din urmatoarele
subspatii: S = h[1, 2, 1]i si T = h[1, 2, 1], [2, 1, 3]i ale lui R3 (ecuatiile acestor
subspatii).
Exercitiu 3.1.36. S
a se scrie subspatiile S = {[x1 , x2 , x3 ] R3 | x1 x2 x3 = 0}
si T = {[x1 , x2 , x3 ] R3 | x1 x 2 = x2 x3 = x3 x1 } ale lui R3 ca subspatii
generate (cu num
ar minimal de generatori).
Exercitiu 3.1.37. Se considera submultimile S, T R3 date prin S = {[x1 , x2 , x3 ]
R3 | x1 + x2 + x3 = 0} si T = {[x1 , x2 , x3 ] R3 | x1 = x2 = x3 }. Sa se arate ca
S, T R3 si S T = R3 .
Exercitiu 3.1.38. Se considera S = {I2 M22 (R) | R} si T = {A
M22 (R) | Tr(A) = 0}, unde Tr(A) este suma intrarilor de pe diagonala principala
a matricii A. S
a se arate c
a S, T R M22 (R) si S T = M22 (R).

39
Exercitiu 3.1.39. Se considera o multime oarecare A si RA = {f : A R |

f este o functie}. S
a se arate ca RA este un R-spatiu vectorial n raport cu adunarea
vectorilor (a functiilor):
+ : RA RA RA , (f + g)(x) = f (x) + g(x), pentru orice x A,
: R RA RA , (f )(x) = f (x), pentru orice x A.
Exercitiu 3.1.40. Se considera submultimile S = {f RR | f este para} si T =
{f RR | f este impar
a} n RR . Sa se arate ca S, T RR si S T = RR .
Exercitiu 3.1.41. Se considera un mumar prim p N . Sa se arate ca n orice Zp spatiu vectorial este valabil
a efgalitatea 0 = x+x+. . .+x(p mal), pentru orice x
V. Exist
a o structur
a de Zp -spatiu vectorial pe grupul abelian (Z, +)?
Exercitiu 3.1.42. Care dintre urmatoarele aplicatii sunt liniare:
(1) f : R3 R3 , f [x1 , x2 , x3 ] = [x1 x2 , x2 x3 , x3 x1 ].
(2) f : R3 R3 , f [x1 , x2 , x3 ] = [x1 1, x2 + 2, x3 + 1].
(3) f : R3 R2 , f [x1 , x2 , x3 ] = [2x1 3x2 + x3 , x1 + x2 + 3x3 , x1 + x2 + x3 ].
(4) f : R2 R3 , f [x1 , x2 ] = [x1 + x2 , x1 x2 , 2x1 + x2 ].
(5) f : R2 R, f [x1 , x2 ] = x21 x22 .
(6) f : R2 R2 , f [x1 , x2 ] = [a1,1 x1 +a2,1 x2 , a1,2 x1 +a2,2 x2 ], unde a1,1 , a1,2 , a2,1 , a2,2
R sunt fixate.
Pentru aplicatiile care sunt liniare sa se determine ecuatiile subspatiilor Kerf si
Imf .
3.2. Baza unui spatiu vectorial.
Independent
a liniar
a.
Definitie 3.2.1. Fie V un K-spatiu vectorial. Se numete list
a de vectori un element
v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t din V n1 , unde n N este arbitrar. O lista de vectori v =
[v1 , v2 , . . . , vn ]t se zice liniar independent
a daca pentru 1 , 2 , . . . , n K scalari
avem 1 v1 + 2 v2 + . . . + n vn = 0 1 = 2 = . . . = n = 0. O lista se
zice liniar dependent
a dac
a nu este liniar independenta. In acest caz o relatie de
dependent
a liniar
a este o egalitate de forma 1 v1 + 2 v2 + . . . + n vn = 0 cu scalarii
1 , 2 , . . . , n K nu toti nuli.
Observatie 3.2.2.
(1) Definitia liniar independentei unei liste v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t
se poate scrie astfel:
[1 , 2 , . . . , n ][v1 , v2 , . . . , vn ]t = 0 1 = 2 = . . . = n = 0.
Acesta este motivul pentru care luam [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 n loc de
[v1 , v2 , . . . , vn ] V n .
(2) Lista vid
a de vectori este admisa (pentru n = 0). In particular lista vida
este liniar independenta.
(3) O list
a cu un singur element [v1 ]t este exact atunci liniar independenta cand
v1 6= 0.
(4) Dac
a lista [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 contine vectorul nul vi = 0, atunci ea
este liniar dependent
a, deoarece
0v1 + . . . + 1vi + . . . + 0vn = 0.
40
(5) Dac
a lista [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 contine doi vectori egali vi = vj cu i 6= j
atunci ea este liniar dependenta, deoarece
0v1 + . . . + 1vi + . . . + (1)vj + . . . 0vn = 0.
(6) Uneori nu suntem interesati de ordinea vectorilor dintr-o lista v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t
si spunem c
a vectorii v1 , v2 , . . . , vn sunt liniar (in)dependenti n loc sa
spunem c
a lista de vectori are respectiva proprietate.
Exemplu 3.2.3.
(1) Lista [v1 , v2 , v3 ]t cu vectorii v1 = [1, 0, 1], v2 = [1, 2, 3] si
v3 = v1 + v2 = [2, 2, 4] este liniar dependenta n R3 deoarece
1v1 + 1v2 + (1)v3 = v1 + v2 v3 = 0.
(2) Lista [e1 , e2 , e3 ]t cu vectorii e1 = [1, 0, 0], e2 = [0, 1, 0], e3 = [0, 0, 1] este
liniar independent
a n R3 .
Se spune c
a lista de vectori [w1 , w2 , . . . , wm ]t V m1 este o sublista a listei
[v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 dac
a {w1 , w2 , . . . , wm } {v1 , v2 , . . . , vn }. Cu alte cuvinte [w1 , w2 , . . . , wm ]t = [vi1 , vi2 , . . . , vim ]t , pentru anumiti indici i1 , i2 , . . . , in
{1, . . . , n}.
a w = [vi1 , vi2 , . . . , vim ]t V m1 o sublist
a a listei
t
n1
v = [v1 , v2 , . . . , vn ] V
. Dac
a w este liniar dependent
a, atunci tot asa este si
v. Echivalent, dac
a v este liniar independent
a, atunci tot asa este si w.
Demonstratie.

t
n1
Notatie 3.2.5. Fie v = [v1 , v2 , . . . , vn ] V

o lista de vectori. Pentru i1 , i2 , . . . , ik
{1, 2, . . . , n} not
am v\i1 ,i2 ,...,ik sublista care este obtinuta din v prin eliminarea vectorilor vi1 , vi2 , . . . , vin .
Pentru o list
a de vectori v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 scriem simplu hbi =
hb1 , b2 , . . . , bn i si vom vorbi despre supspatiul generat de respectiva lista.
Propozitie 3.2.6. Fie v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 o list
a de vectori. Lista v este
exact atunci liniar dependent
a c
and exist
a i {1, 2, . . . , n}, astfel nc
at vi este o
combinatie liniar
a a vectorilor din lista v\i .
Demonstratie.
Corolar 3.2.7. Fie v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 o list

a de vectori, astfel nc
at
exist
a i {1, 2, . . . , n}, cu proprietatea c
a vi este o combinatie liniar
a a vectorilor
din lista v\i ist. Atunci hvi = hv\i i.
Demonstratie.
Definitie 3.2.8. O submultime finita {v1 , v2 , . . . , vn } V se numeste liber

ai daca
lista [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 este liniar independenta. O submultime oarecare (posibil infinit
a) B V se numeste liber
a daca fiecare submultime finita a lui B este
liber
a.
Baze si coordonate.
Definitie 3.2.9. O baz
a (ordonat
a) a unui K-spatiu vectorial V este o lista de
vectori b = [b1 , b2 , . . . , bn ]t V n1 astfel ncat b este liniar independenta si hbi = V
gilt (i. e. vactorii din aceast
a lista genereaza V ).

41
Observatie 3.2.10. (a) Adesea suntem interesati de baze care nu sunt ordonate,
ceea ce nseamn
a submultimi
{b1 , b2 , . . . , bn } V
t
astfel nc
at [b1 , b2 , . . . , bn ] este o baza (ordonata) n sensul Definitiei 3.2.9.
(b) Cazul unei baze cu (posibil) o infinitate de elemente este de asemenea admis, chiar dac
a noi nu l vom studi. O baza a unui spatiu vectorial V este o
sumbultime B V astfel ncat B este libera si hBi = V .
Exemplu 3.2.11. Lista e = [e1 , e2 , . . . , en ]t unde e1 = [1, 0, . . . , 0] K n , e2 =
[0, 1, . . . , 0] K n , . . ., en = [0, 0, . . . , 1] K n este o baza pentru K n . Aceasta baza
se numeste baza canonic
a a lui K n . Baza canonica se poate scrie cu ajutorul asa
numitelor simboluri lui Kronecker:
(
1 daca i = j
n
ei = [i,j ]1jn K , unde i,j =
pentru orice i {1, . . . , n}.
0 daca i 6= j
Propozitie 3.2.12. Fie V un K-spatiu vectorial si b = [b1 , b2 , . . . , bn ]t V n1 .
Urm
(i) b este o list
a de vectori maximal liniar independent
a, i. e. b este liniar
independent
a si pentru orice x V lista b0 = [b1 , b2 , . . . , bn , x] nu mai are
aceeasi proprietate.
(ii) b este o list
a minimal
a cu proprietatea c
a genereaz
a V , i. e. hbi = V si
pentru oricare i {1, . . . , n}, avem hb\i i =
6 V.
(iii) b este o baz
a a lui V .
Demonstratie.
Definitie 3.2.13. Un K-spatiu vectorial V se numeste finit generat daca exsita o

submultime finit
a {b1 , b2 , . . . , bn } V astfel ncat hb1 , b2 , . . . , bn i = V .
Corolar 3.2.14. Orice spatiu vectorial finit generat are o baz
a.
Demonstratie.
Observatie 3.2.15. Aici si n ce urmeaza, vom considera numai spatii vectoriale

finit generate. Totusi multe rezultate (de ex. Corolarul 3.2.14, Teorema 3.2.24,
Corolarul 3.2.19 etc.) sunt valabile sau au un analog si n cazul spatiilor vectoriale
care nu sunt finit generate.
Propozitie 3.2.16. Fie V un K-spatiu vectorial si b = [b1 , b2 , . . . , bn ]t V n1 .
Urm
(i) b este o baz
a a lui V .
(ii) Pentru orice vector x V exist
a un unic sistem de scalari
= [1 , . . . , n ] K n astfel nc
at x = b = 1 b1 + 2 b2 + . . . + n bn .
Demonstratie.
Definitie 3.2.17. Fie V un K-spatiu vectorial si b = [b1 , b2 , . . . , bn ]t V n1 .

Numim coordonatele unui vector x V n raport cu b scalari unic determinati
[1 , . . . , n ] cu proprietatea x = 1 b1 + . . . + n bn .
42
Dimensiune unui spatiu vectorial.

Lem
a 3.2.18. (Lema lui Steinitz) Se consider
a dou
a liste de vectori v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t
n1
t
m1
V
si w = [w1 , w2 , . . . , wm ] V
ntr-un K-spatiu vectorial V , unde n, m
N. Dac
a v este liniar independent
a si hwi = V , atunci avem n m si, dup
a o
eventual
a renumerotare, hv1 , . . . , vn , wn+1 , . . . , wm i = V.
Demonstratie.
Corolar 3.2.19. Oricare dou

a baze ale unui K-spatiu vectoriales (finit generat) au
acelasi num
ar de elemente.
Demonstratie.
Definitie 3.2.20. Prin definitie dimensiunea unui K-spatiu vectorial (finit generat) V este num
arul elementelor unei baze a (prin urmare a tuturor bazelor) lui
V . Se scrie dimK V sau simplu dim V . De acum nu vom mai vorbi despre spatii
finit generate, si vom folosi notiunea echivlenta (dar mai eleganta) de spatii finit
dimensionale.
Exemplu 3.2.21.
(1) dim 0 = 0.
(2) dimK K n = n; n particular dimR R = 1, dimR R2 = 2, dimR R3 = 3
Observatie 3.2.22. Urm
atoarele afirmatii sunt adevu arate ntr-un spatiu finit
dimensional:
(a) Orice list
a liniar independenta se poate completa pana la o baza.
(b) Din orice list
a care generaza pe V se poate extrage o baza.
(c) dim V ieste cel mai mare numare de vectori liniar independenti care exista n
V.
(d) dim V este cel mai mic numar de lemente a unel liste care genereaza V .
Propozitie 3.2.23. Fie V un K-spatiu vectorial cu dimK V = n si b = [b1 , b2 , . . . , bn ]
V n1 o list
a de vectori. Urm
(i) b este liniear independent
a.
(ii) hbi = V .
(iii) b este o baz
a.
Demonstratie.
Proprietatea de universalitate a bazei unui spatiu vectorial.

Teorem
a 3.2.24. [Proprietatea de universalitate a bazei] Fie V si W dou
a Kspatii vectoriale si v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t V n1 o baz
a a lui V . Pentru orice functie
f : {v1 , v2 , . . . , vn } W exist
a o aplicatie liniar
a unic
a f : V W astfel nc
at
f (vi ) = f (vi ) pentru orice 1 i n (i. e. f prelungeste pe f sau f este o restrictie

a lui f).
Demonstratie.
Corolar 3.2.25. Fie V si W dou

a K-spatii vectoriale si v = [v1 , v2 , . . . , vn ]t
n1
V
o baz
a a lui V .
(a) Dac
a f, g : V W sunt aplicatii liniare astfel nc
at f (vi ) = g(vi ) pentru orice
1 i n, atunci f = g.
(b) Dac
a dimK W = n atunci V
= W.
(c) V
= K n.

43
Formule legate de dimensiune.

a un K-spatiu vectorial V si S, T K dou
a subspatii.
Avem:
dim S + dim T = dim(S + T ) dim(S T ).
Demonstratie.
Corolar 3.2.27. Dac

a V este un K-spatiu vectorial finit dimensional si S K V ,
atunci dim S dim V . Mai mult, dim S = dim V ddac
a S =V.
Demonstratie.
Propozitie 3.2.28. Fie f : V W o aplicatie liniar

a ntre dou
a K-spatii vectoriale V si W . Atunci:
dim V = dim Kerf + dim Imf.
Demonstratie.
Corolar 3.2.29. Fie V si W dou

a K-spatii vectoriale cu dim V = dim W si f :
V W o aplicatie liniar
a. eine lineare Abbildung. Urm
atoarele afirmatii sunt
echivalente:
(i) f ist injectiv
a.
(ii) f ist surjectiv
a.
(iii) f ist bijectiv
a.
Demonstratie.
Lema substitutiei.
Teorem
a 3.2.30. (Lema substitutiei) Fie b = [b1 , b2 , . . . , bn ]t o baz
a a K-spatiului
vectorial V si v V cu coordonatele [1 , 2 . . . , n ] n raport cu baza b (i. e.
v = 1 b1 + 2 b2 + . . . + n bn ). Consider
am lista de vectori v0 = [b1 , . . . , v, . . . , bn ]
care rezult
a din v prin nlocuirea (substitutia) vectorului bi cu v. Atunci:
0
a i 6= 0.
(a) b este o bazddac
(b) Dac
a b0 este o baz
asi x V are coordonatele [x1 , x2 . . . , xn ] n raport cu v si
[x01 , x02 . . . , x0n ] n raport cu v0 atunci:
(
x0i = i1 xi
.
x0j = i1 (i xj j xi ) pentru j 6= i
Demonstratie.
Definitie 3.2.31. Se numeste rangul unei liste de vectori n v = [v1 , . . . , vn ]t dimensiunea spatiului generat de v, i. e. rank v = dimhvi.
Observatie 3.2.32. Deoarece orice lista liniar independenta se poate completa
p
an
a la o baz
a, se poate folosi lema substitutiei pentru a calcula rangul unei liste
de vectori.
44
Exercitii la Baze.
Exercitiu 3.2.33. S
a se arate ca o lista cu doi vectori [x, y]t V 21 este exact
atunci liniar dependent
a c
and exista K astfel ncat x = y sau y = x. Sa se
g
aseasc
a interpretarea geometrica n cazul K = R, si V = R3 . Cand este o lista de
vectori [x, y, z]t (R3 )31 liniar dependenta?
Exercitiu 3.2.34. Fie V un K-spatiu vectorial cu dim V = n. Sa se arate ca pentru
orice num
ar natural m n exista un subspatiu S K V astfel ncat dim S = m.
Exercitiu 3.2.35. Fie f : V W o aplicatie liniara si X V . Sa se arate ca
f (hXi) = hf (X)i.
Exercitiu 3.2.36. S
a se arate ca Q + Q 2 = {a + b 2 | a, b Q} este un Q-spatiu
vectorial si s
a se determine o baza si demensiunea.
Exercitiu 3.2.37. Fie p un numar prim. Sa se arate ca
p
p
Q + Q 3 p + Q 3 p2 = {a + b 3 p + 3 p2 | a, b, c Q}
este un Q-spatiu vectorial si sa se determine o baza si demensiunea.
Exercitiu 3.2.38. Fie f : V W o aplicatie liniara si v = [v1 , . . . , vn ]t V n1 o
list
a de vectori. Not
am f (v) = [f (v1 ), . . . , f (vn )]t W n1 . Atunci:
(a) dac
a f este injectiv si v este liniar independentaatunci f (v) are aceeasi proprietate.
(b) Dac
a f este surjectiv si hvi = V , atunci hf (v)i = W .
(c) Dac
a f este bijectiv si v este o baza a lui V atunci f (v) este de asemenea o
baz
a (a lui W ).
Exercitiu 3.2.39. Pentru un K-spatiu vectorial V cu dim V = n si S K V , sa
se arate c
a exist
a T K V astfel ncat S T = V .
Exercitiu 3.2.40. Se considera n R3 lista de vectori v = [v1 , v2 , v3 ]t . Folosind
dou
a metode (definitia bazei respectiv lema substitutiei) sa se gaseasca a R astfel
nc
at v este o baz
a a lui R3 , unde:
(1) v1 = [1, 2, 0], v2 = [2, 1, 1], v3 = [0, a, 1].
(2) v1 = [2, 1, 1], v2 = [0, 3, 1], v3 = [1, a, 1].
Exercitiu 3.2.41. S
a se arate ca b = [b1 , b2 , b3 , b4 ]t unde
b1 = [1, 2, 1, 2], b2 = [1, 2, 1, 4], b3 = [2, 3, 0, 1], b4 = [1, 3, 1, 0]
este o baz
a a lui R4 si s
a se determine coordonatele lui x = [2, 3, 2, 10] n raport cu
acea baz
a.
Exercitiu 3.2.42. S
a se determine a R astfel ncat lista v = [v1 , v2 , v3 ]t este o
3
baz
a a lui R , unde:
v1 = (a, 1, 1), v2 = (1, a, 1), v3 = (1, 1, a).
Exercitiu 3.2.43. S
a se determine rangul listelor de vectori din R4 :
(1) [[0, 1, 3, 2], [1, 0, 5, 1], [1, 0, 1, 1], [3, 1, 3, 4], [2, 0, 1, 1]]t ;
(2) [1, 2, 3, 0], [0, 1, 1, 1], [3, 7, 8, 1], [1, 3, 2, 1]]t ;
(3) [[1, 2, 1, 2], [2, 3, 0, 1], [2, 4, 0, 6], [1, 2, 1, 4], [3, 6, 1, 1], [1, 3, 1, 0]]t .

45
Exercitiu 3.2.44. Se considera subspatiile

S = h[2, 0, 1, 1], [0, 1, 2, 3], [1, 0, 1, 1], [1, 1, 5, 2]i
T = h[1, 0, 2, 0], [2, 1, 1, 2], [1, 1, 3, 2]i
ale spatiului vectorial real R4 . Sa se foloseasca lema substitutiei pentru a determina
dimensiunea si c
ate o baz
a n subspatiile S, T , S + T si S T .
Exercitiu 3.2.45. Folosind lema substitutiei sa se calculeze dimensiunea si cate o
baz
a a subspatiilor Kerf si Imf , n cazurile:
(1) f : R3 R3 f [x1 , x2 , x3 ] = [x1 + 2x2 , x2 + x3 , x1 2x3 ].
(2) f : R4 R3 f [x1 , x2 , x3 , x4 ] = [x1 x2 x3 , 3x2 + x4 , 3x1 3x3 + x4 ]
(3) f : R3 R2 f [x1 , x2 , x3 ] = [x1 + 2x2 , x1 x2 + x3 , x2 + 2x3 ].
(4) f : R2 R3 f [x1 , x2 ] = [x1 3x2 , 2x1 , x1 + x2 ].
3.3. Aplicatii liniare si matrici.
Matricea unei liste de vectori. In cele ce urmeaza se considera un K-spatiu
vectorial V cu dimK V = n. Reamintim ca daca b = [b1 , b2 , . . . , bn ]t o baza a lui
V si x V , atunci coordonatele lui x n baza b sunt scalarii unic determinati
[x1 , x2 , . . . , xn ] K n cu proprietatea
x = x1 b1 + x2 b2 + . . . + xn bn = [x1 , x2 , . . . , xn ][b1 , b2 , . . . , bn ]t .
Not
am [x]b = [x1 , x2 , . . . , xn ] si egalitatea de mai sus se scrie x = [x]b b.
Definitie 3.3.1. Fie V un K-spatiu vectorial cu dimK V = n. Fie b = [b1 , b2 , . . . , bn ]t
o baz
a a lui V si x V . Coordonatele lui x n baza b sunt scalarii v = [v1 , v2 , . . . , vm ]t
un sistem de vectori. Prin matricea listei v n baza b se ntelege:
[v]b = [[v1 ]b , [v2 ]b , . . . , [vm ]b ]t Mmn (K).
Cu alte cuvinte
[v]b =
[v1 ]b
[v2 ]b
..
.
[vm ]b
a11
a21
..
.
a12
a22
..
.
...
...
..
.
a1n
a2n
..
.
am1
am2
...
amn
unde vi = ai1 b1 + ai2 b2 + . . . + ain bn pentru 1 i m.

Propozitie 3.3.2. Fie V un K-spatiu vectorial cu dimK V = n. Fie e = [e1 , e2 , . . . , en ]t
o baz
a si fie b = [b1 , b2 , . . . , bn ] un sistem de vectori n V . Atunci b este baz
a ddac
a
[b]e G Ln (K) (adic
a [b]e este inversabil
a), si n acest caz pentru x V avem
[x]b = [x]e [b]1
e .
particular avem [e]b = [b]e1 .
In
Demonstratie.
Observatie 3.3.3. Dac

a e = [e1 , e2 , . . . , en ]t si b = [b1 , b2 , . . . , bn ] sunt baze, iar
v = [v1 , v2 , . . . , vm ] este un sistem de vectori n V atunci
[v]b = [v]e [b]1
e .
Observatie 3.3.4. Dac
a v = [v1 , v2 , . . . , vm ]t este un sistem de vectori iar b =
t
[b1 , b2 , . . . , bm ] este o baza a K-spatiului vectorial V atunci:
rank v = rank[v]b .
46
Matricea unei aplicatii liniare.

Definitie 3.3.5. Se considera K-spatiile vectoriale V si W cu dimK V = m si
dimK W = n. Prin matricea unei aplicatii liniare f HomK (V, M ) n raport
cu perechea de baze v = [v1 , v2 , . . . , vm ] a lui V si w = [w1 , w2 , . . . , wn ] a lui W
ntelegem
[f ]v,w = [f (v)]w Mmn (K),
unde prin f (v) am notat sistemul de vectori [f (v1 ), f (v2 ), . . . , f (vm )]t n W . Cu
alte cuvinte

a11 a12 . . . a1n
[f (v1 )]w
[f (v2 )]w a21 a22 . . . a2n

[f ]v,w =
= ..
..
..
..
..
.
.
.
.
.
am1 am2 . . . amn
[f (vm )]w
unde f (vi ) = ai1 w1 + ai2 w2 + . . . + ain wn pentru 1 i m.
a K-spatiile vectoriale V , W si U cu dimK V =
m, dimK W = n si dimK U = p, mpreun
a cu bazele v = [v1 , v2 , . . . , vm ], w =
[w1 , w2 , . . . , wn ] si u = [u1 , u2 , . . . , up ] n V , W , respectiv U . Dac
a K, f, f
HomK (V, W ) si g HomK (W, U ) atunci avem:
(a) [f + f 0 ]v,w = [f ]v,w + [f 0 ]v,w .
(b) [f ]v,w = [f ]v,w .
(c) [g f ]v,u = [f ]v,w [g]w,u .
Demonstratie.
Teorem
a 3.3.7. Se consider
a K-spatiile vectoriale V si W cu dimK V = m,
dimK W = n, mpreun
a cu bazele v = [v1 , v2 , . . . , vm ] si w = [w1 , w2 , . . . , wn ].
Atunci
(a) Aplicatia : HomK (V, W ) Mmn (K), (f ) = [f ]v,w este un izomorfism de
spatii vectoriale.
(b) Aplicatia : EndK (V ) Mmn (K)o , (f ) = [f ]v,v este un izomorfism de
inele.
Demonstratie.
Observatie 3.3.8. Pentru f EndK (V ) vom nota uneori [f ]v = [f ]v,v (ca si

Mn (K) n loc de Mnn (K)).
Teorem
a 3.3.9 (Formula schimbarii de baza). Se consider
a K-spatiile vectoriale
V si W cu dimK V = m, dimK W = n, mpreun
a cu bazele v = [v1 , v2 , . . . , vm ],
0
] n V si w = [w1 , w2 , . . . , wn ], w0 = [w10 , w20 , . . . , wn0 ] n W .
v0 = [v10 , v20 , . . . , vm
Dac
a f HomK (V, W ) atunci avem
[f ]v0 w0 = [w0 ]w [f ]v,w [v0 ]1
v .
Demonstratie.
si Informatica
, Str. Mihail
Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Matematica
lniceanu 1, 400084 Cluj-Napoca, Roma
nia
Koga
E-mail address: cmodoi@math.ubbcluj.ro

Algebra PT Informatica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Algebra PT Informatica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALGEBRA PENTRU INFORMATICA

GEORGE CIPRIAN MODOI

GEORGE CIPRIAN MODOI

M. Artin, Algebra, Prentice Hall, 1991.

GEORGE CIPRIAN MODOI

Exemplu 1.2.3. {1, 2, 3} = {x N | 1 x 3} = {x Z | 0 < x < 4},

Definitie 1.2.12. Fie A o multime. Multimea putere a multimii A este multimea

GEORGE CIPRIAN MODOI

functiei. Se scrie f : A B sau A B. Pentru a A se noteazaa f (a) unicul

(b) Printr-o formul

Definitie 1.3.5. Fie f : A B o functie si fie X A, Y B doua submultimi

Definitie 1.3.8. O functie f : A B se numeste inversabil

Exemplu 1.3.10. exp : R (0, ), exp(x) = ex este inversabila si are inversa

Propozitie 1.3.11. Dac

GEORGE CIPRIAN MODOI

Injectivitate, surjectivitate, bijectivitate.

Propozitie 1.3.15. Urm

f si g sunt injective, atunci asa este si g f .

Propozitie 1.3.16. Fie f : A B o functie cu A 6= . Urm

Propozitie 1.3.17. Fie g : B A o functie. Urm

Cardinalul unei multimi.

Observatie 1.3.22. O multime infinita A poate fi caracterizata prin proprietatea

GEORGE CIPRIAN MODOI

Observatie 1.3.28. (1) Daca n definitia anterioara avem Ai = A pentru orice

( a se compara cu notatia B A din definitia 1.3.1).

Propozitie 1.3.32. Se consider

Exemplu 1.3.34. (1). Urm

GEORGE CIPRIAN MODOI

(2) g are o infinitate de inverse la dreapta.

Exercitiu 1.3.46. Urm

Exercitiu 1.3.53. (Principiul includerii si al excluderii) Fie A1 , A2 , . . . , An multimi

GEORGE CIPRIAN MODOI

(2) Printr-o matrice cu intr

Definitie 1.4.8. Fie r = (A, B, R) o relatie si X A, Y B submultimi. Se

GEORGE CIPRIAN MODOI

(b) [a] = [b] ddac

Definitie 1.4.18. Fie A o multime. O partitie a multimii A este o submultime

Definitie 1.4.27. Fie (A, ) o multime ordonata si X A. O margine inferioara

(2) In (Q, ) nu exist

GEORGE CIPRIAN MODOI

Propozitie 1.4.32. O multime ordonat

Exercitiu 1.4.40. Sunt bine definite urmatoarele functii

GEORGE CIPRIAN MODOI

Corolar 2.1.6. Urm

(2) Fie K {Q, R, C} si n N . Multimea G Ln (K) = {A Mnn (K) |

Un subgrup a lui G este o submultime H G,

GEORGE CIPRIAN MODOI

(d) Gilt X Y G so gilt auch hXi hY i G.

Propozitie 2.1.14. Fie (G, ) un grup si X G o submultime a lui G. Atunci:

Observatie 2.1.15. Fie (G, ) un grup si x G. Pentru orice n Z se defineste:

xx . . . x (n ori) daca n > 0

x + x + . . . + x (n ori) daca n > 0

(x) + (x) + . . . + (x) (n ori) daca n < 0

Definitie 2.1.21. Fie f : G H un homomorfism. Numim nucleul respectiv

Propozitie 2.1.22. Dac

Grupuri ciclice si ordinul unui element.

Actiuni ale grupurilor pe multimi.

GEORGE CIPRIAN MODOI

Definitie 2.1.31. Fie G A A, (g, x) 7 gx o actiune a grupului (G, ) pe

(numite orbite) se determin

Corolar 2.1.33. Not

Corolar 2.1.34. (Teorema lui Lagrange) Fie G un grup finit.

Definitie 2.1.35. Ordinul unui grup (G, ) este cardinalul |G|.