Culegere Tipar

Dorel Fetcu
Georgeta Teodoru
Algebr
a liniar
a, geometrie
analitic
a si diferential
a
Culegere de probleme
Cuprins
1 Legi de compozitie. Structuri algebrice
2 Matrici si determinanti
22
3 Sisteme de ecuatii liniare
33
3.1
Sisteme de ecuatii liniare neomogene . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.2
Sisteme de ecuatii liniare omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
4 Aplicatii liniare
63
5 Aplicatii la Teorema Cayley-Hamilton
87
6 Functionale si forme liniare
90
7 Functionale si forme biliniare
95
8 Forme p
atratice
99
9 Spatii euclidiene
108
9.1
Produs scalar, norma, cosinusul unghiului dintre doi vectori
. . 108
9.2
Baze ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
9.3
Transformari de coordonate n baze

ortonormate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
9.4
Proiectia unui vector pe un subspatiu.

Subspatii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
9.5
Transformari liniare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . 120
4
9.6
Forme patratice pe spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . 121
10 Spatiul liniar (vectorial) al vectorilor liberi.

Coliniaritate. Coplanaritate
128
11 Produse de vectori. Caracteriz

ari pentru coliniaritate si coplanaritate cu ajutorul produselor de vectori
134
12 Repere si sisteme de coordonate
140
13 Directii n plan si n spatiu
146
14 Distante. Arii. Volume
152
15 Dreapta n plan
157
16 Planul
166
17 Dreapta si planul n spatiu
171
18 Cercul
183
19 Conice
188
19.1 Conice pe ecuatia redusa (canonica) . . . . . . . . . . . . . . . . 188

19.2 Conice pe ecuatia generala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
20 Sfera
202
21 Gener
ari de suprafete
208
22 Elemente de analiz
a vectorial
a
217
23 Elemente de geometrie diferential

aa
curbelor plane
219

aa
curbelor spatiale
225
5
a
a suprafetelor
231
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
Prefat
a
Algebra liniara, geometria analitica si diferentiala constituie una din disciplinele importante din planul de nvatamant pentru anul I al Facultatii de
Constructii. Culegerea prezenta contine probleme si exercitii propuse spre rezolvare la seminarii, lucrari de control, teme si examene. Aceste exercitii sunt
strans legate de cursul de Algebra liniara, geometrie analitica si diferentiala,
predat studentilor din anul I ai ai facultatilor cu profil tehnic si acopera n
ntregime programa analitica a disciplinei.
Ne exprimam speranta ca aceasta carte, cu tipuri de exercitii necesare
insusirii materiei disciplinei de Algebra liniara, geometrie analitica si diferentiala, va fi un ndreptar util studentilor din anul I ai facultatilor cu profil tehnic,
carora li se adreseaza.
Autorii
Capitolul 1
Legi de compozitie. Structuri
algebrice
Enunturi
n
1. Fie multimea X = A| A =
2x 4y
o
, x, y N . Sa se verifice daca
5y 2x
adunarea si nmultirea matricilor sunt legi de compozitie interne pe X.
2. Fie multimea X = (1, 1). Sa se arate ca operatia pe X, definita

prin xy =
x+y
,
1+xy
pentru orice x, y X, este o lege de compozitie interna
asociativa pe X.
3. Fie multimea X = (, 1) (3, ). Sa se arate ca operatia pe X,
definita prin x y = xy 2x 2y + 6, este o lege de compozitie interna
pe X si sa se verifice daca exista element neutru n raport cu aceasta
operatie.
4. Fie X = R+ \ {1}. Definim operatia pe X, prin x y = x3 ln y . Sa
se arate ca este o lege de compozitie interna pe X si sa se verifice ca
exista element neutru si ca orice element din X este simetrizabil.
5. Pe multimea numerelor ntregi Z definim operatiile si , prin
x y = x + y 5 si, respectiv, x y = xy 5x 5y + 30. Sa se verifice
9
10
Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu
daca Z dotata cu cele doua operatii este un inel.

6. Sa se verifice ca multimea X = (0, ), dotata cu operatiile si ,
definite prin x y = xy si x y = xln y , este un corp comutativ.
7. Fie (K, +, ) un corp comutativ. Definim operatia interna
+ : K n K n K n,
prin x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 , ..., xn + yn ), pentru orice x = (x1 , x2 , ..., xn ),
y = (y1 , y2 , ..., yn ) K n , si operatia externa
: K K n K n,
prin x = ( x1 , ..., xn ), pentru orice K si x K n . Sa se
arate ca (K n , +, ) este un spatiu liniar peste corpul K si sa se verifice ca
(X1 , +, ) este un subspatiu liniar al lui K n , unde X1 = {x| x K n , x =
(0, 0, x3 , ..., xn ), xi K, i = 3, n}.
8. Fie sistemul de vectori S = {x1 , x2 , x3 } R3 , unde x1 = (1, 2, 4), x2 =
(2, 0, 1), x3 = (3, 2, 6). Sa se arate ca S este un sistem de vectori
liniar dependent.
9. Se da multimea F(R) = {f | f : R R}. Definim operatiile + : F(R)
F(R) F(R) si : R F(R) F(R), prin (f + g)(x) = f (x) + g(x),
( f )(x) = f (x), pentru orice , x R.
a) Sa se arate ca (F(R), +, ) este un spatiu liniar real.
b) (C(R), +, ) este un subpatiu liniar al acestui spatiu, unde C(R) este
multimea functiilor continue pe R cu valori n R.
c) Fie S = {f1 , f2 , f3 } F(R), unde f1 (x) = 1, f2 (x) = sin x, f3 (x) =
cos x, oricare ar fi x R. Sa se arate ca S este un sistem liniar
independent.
d) Sa se precizeze structura algebrica a acoperirii liniare L[S], a lui S
si o baza pentru aceasta.
liniara
, geometrie analitica
si diferent
Algebra
iala
11
e) Fie S1 = {g1 , g2 , g3 } F(R), unde g1 (x) = 1, g2 (x) = sin2 x,

g3 (x) = cos2 x, oricare ar fi x R. Sa se arate ca S1 este un sistem
liniar dependent.
10. Fie multimea polinoamelor de grad mai mic sau egal cu n, cu coeficienti
dintr-un corp (K, +, ), P6n [x]. Definim operatiile + : P6n [x]P6n [x]
P6n [x] si : K P6n [x] P6n [x], prin (p + q)(x) = (a0 + b0 )xn + (a1 +
b1 )xn1 +...+(an +bn ), pentru orice p, q P6n [x], p = a0 xn +a1 xn1 +...+
an , q = b0 xn + b1 xn1 + ... + bn , si ( p)(x) = a0 xn + a1 xn1 + ... + an ,
pentru orice K si p P6n [x]. Sa se arate ca (P6n [x], +, ) este un
spatiu liniar peste corpul K si ca B = {e1 , ..., en+1 }, unde e1 = 1, e2 =
x, e3 = x2 , ..., en+1 = xn , este o baza n P6n [x].
11. Fie corpul (K, +, ) si spatiul liniar (K n , +, ), ca n exercitiul 7. Sa se
arate ca B = {e1 , e2 , ..., en }, unde e1 = (1, 0, ..., 0), e2 = (0, 1, 0, ..., 0), . . .,
en = (0, ..., 0, 1), este o baza n (K n , +, ), care se numeste baza canonica.
12. Fie spatiul liniar real (R4 , +, ). Sa se arate ca B = {f1 , f2 , f3 , f4 } este
o baza n acest spatiu, unde f1 = (1, 2, 1, 1), f2 = (0, 1, 0, 1), f3 =
(0, 2, 1, 0), f4 = (0, 0, 0, 1). Sa se determine coordonatele vectorului
x = (7, 2, 3, 4) n aceasta baza.
13. In spatiul liniar real R4 se dau vectorii x1 = (2, 1, 3, 1), x2 = (1, 2, 0, 1),
x3 = (1, 1, 3, 0), exprimati n baza canonica. Sa se determine dimensiunea si o baza n acoperirea liniara a celor trei vectori, L[x1 , x2 , x3 ].
14. In spatiul liniar real R5 se considera vectorii x1 = (2, 0, 1, 3, 1), x2 =
(1, 1, 0, 1, 1), x3 = (0, 2, 1, 5, 3), x4 = (1, 3, 2, 9, 5). Sa se determine dimensiunea si o baza n acoperirea liniara a celor patru vectori,
L[x1 , x2 , x3 , x4 ].
15. Sa se gaseasca coordonatele vectorului x = (1, 2, 1, 1) cand se trece de la
baza canonica {e1 , e2 , e3 , e4 } la baza {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = e1 + e2 +
e3 + e4 , f2 = e1 + e2 e3 e4 , f3 = e1 e2 + e3 e4 , f4 = e1 e2 e3 + e4 .
12

baza canonica {e1 , e2 , e3 , e4 } la baza {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = (1, 1, 0, 1),
f2 = (2, 1, 3, 1), f3 = (1, 1, 0, 0), f4 = (0, 1, 1, 1).
baza canonica {e1 , e2 , e3 , e4 } la baza {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = (1, 0, 0, 1),
f2 = (0, 0, 0, 1), f3 = (1, 1, 1, 1), f4 = (1, 1, 1, 1).
18. Sa se gaseasca coordonatele vectorului x = (1, 2, 3) cand se trece de la
baza canonica {e1 , e2 , e3 } la baza {f1 , f2 , f3 }, unde f1 = (1, 1, 1), f2 =
(2, 3, 0), f3 = (0, 1, 1).
Indicatii si r
aspunsuri
2x1 4y1
2x2 4y2
, xi , yi N, i = 1, 2. Se
5y2 2x2
!
2x1 + 2x2 4y1 + 4y2
, x1 + x2 , y1 + y2 N. Deci
obtine A1 + A2 =
5y1 + 5y2 2x1 + 2x2
A1 + A2 X, adica + : X X X este o lege de compozitie interna
1. Fie A1 =
5y1 2x1
si A2 =
pe X.
Deasemeni, avem si A1 A2 =
4x1 x2 + 20y1 y2
8x1 y2 + 8y1 x2
.
10x2 y1 + 10x1 y2 20y1 y2 + 4x1 x2
Elementele din matricea A1 A2 sunt numere naturale. Deci :
X X X este o lege de compozitie interna pe X.
2. Fie x, y (1, 1). Atunci

(
x+y
(1, 1)
1 + xy
x+y
1+xy
x+y
1+xy
1
1
(x+1)(y+1)
1+xy
(x1)(y1)
1+xy
0
0
1 + xy 0 xy 1.
Urmeaza ca este o lege de compozitie interna pe X. Asociativitatea
se verifica prin calcul direct.
13
liniara
si diferent
Algebra
iala
3. Se observa ca xy 2x 2y + 6 = (x 2)(y 2) + 2. Pentru x, y

(, 1) (3, ) se verifica cu usurinta, folosind egalitatea de mai sus,
ca x y = xy 2x 2y + 6 (, 1) (3, ). Astfel este o lege
de compozitie interna pe X. In continuare cautam e X astfel ncat
pentru orice x X sa avem e x = x e = x. Din aceasta conditie
rezulta ca
x e = x xe 2x 2e + 6 = x e(x 2) = 3(x 2) e = 3
/ X.
In concluzie nu exista element neutru n X n raport cu operatia .
4. Daca x, y X urmeaza ca x y = x3 ln y 0 si x y = x3 ln y 6= 1. Deci
x y X. Astfel este o lege de compozitie interna pe X. Avem
ln(x y) = ln(x3 ln y ) = 3 ln y ln x si ln(y x) = ln(y 3 ln x ) = 3 ln x ln y.
Prin urmare x y = y x, deci legea este comutativa.
Cautam X astfel ncat pentru orice x X sa avem x = x = x.
Avem
x = x 3 ln x = x 3 ln x ln = ln x ln =
1
1
= e 3 X.
3
Fie x X. Cautam x0 X astfel ncat x x0 = x0 x = . Avem

0
x x0 = x3 ln x = e 3 3 ln x0 ln x =
1
1
x0 = e 9 ln x X.
3
Prin urmare orice element din X este simetrizabil.

5. Se arata ca (Z, , ) verifica definitia inelului, prin calcul direct.
6. Se arata, prin calcul direct ca (X, , ) este un corp comutativ.
7. Se verifica direct ca (K n , +, ) este un spatiu liniar peste corpul K. Pentru partea a doua a exercitiului consideram x = (0, 0, x3 , ..., xn ) X1 si
y = (0, 0, y3 , ..., yn ) X1 . Urmeaza ca x + y = (0, 0, x3 + y3 , ..., xn + yn )
X1 si x = (0, 0, x3 , ..., xn ) X1 , pentru orice K. Astfel X1
este un subspatiu liniar al lui K n .
14
8. Consideram 1 , 2 , 3 R astfel ncat 1 x1 +2 x2 +3 x3 = R3 . Aceasta

relatie este echivalenta cu sistemul liniar omogen
1 + 22 33 = 0
21 + 23
=0 .
4 + 6 = 0
1
2
3
2 3
, cu det A = 0. Prin
Matricea acestui sistem este A =
2
0
2
4 1 6
urmare rangul matricii A este mai mic decat 3 si sistemul admite solutii
nebanale, (1 , 2 , 3 ) 6= (0, 0, 0). Rezulta ca sistemul de vectori S este
liniar dependent.
9.
a) Se arata prin calcul direct ca (F(R), +, ) este un spatiu liniar real.

b) Fie f, g C(R) si , R. Din proprietatile functiilor continue
rezulta ca f +g C(R), deci (C(R), +, ) este un subspatiu liniar.
c) Consideram 1 , 2 , 3 R astfel ncat 1 f1 + 2 f2 + 3 f3 = o, unde
o(x) = 0, pentru orice x R. Urmeaza ca 1 + 2 sin x + 3 cos x =
0, pentru orice x R. Dand lui x valorile 0, 2 , se obtine sistemul
1 + 3 = 0
1 + 2 = 0 ,
=0
1
3
care admite doar solutia banala 1 = 2 = 3 = 0. Astfel sistemul

S este liniar independent.
d) L[S] este un subspatiu liniar al F(R), deci este, la randul lui, un
spatiu liniar. Deoarece L[S] este generat de sistemul de vectori S
care este liniar independent rezulta ca S este o baza n L[S].
e) Se observa ca cei trei vectori verifica relatia g2 + g3 g1 = o, care
este o relatie de dependenta liniara. Prin urmare sistemul S1 este
liniar dependent.
liniara
si diferent
Algebra
iala
15
10. Se verifica direct, cu ajutorul definitiei, ca (P5n [x], +, ) este un spatiu

liniar peste K.
Pentru partea a doua consideram 1 , 2 , ..., n+1 K astfel ncat
1 e1 + 2 e2 + ... + n+1 en+1 = 0 1 + 2 x + ... + n+1 xn = ,
pentru orice x K, unde P5n [x], (x) = 0, pentru orice x K,
este elementul neutru la adunare n P5n [x]. Urmeaza ca 1 = 2 = ... =
n+1 = 0, deci B este un sistem liniar independent. In continuare fie p
P5n [x], p(x) = a0 xn +...+an . Rezulta ca p(x) = a0 en+1 +a1 en +...+an e1 ,
deci B este un sistem de generatori pentru (P5n [x], +, ). Astfel B este o
baza n (P5n [x], +, ).
11. Fie 1 , ..., n K astfel ncat 1 e1 + ... + n en = K n . Urmeaza imediat
1 = 2 = ... = n = 0, deci B este un sistem liniar independent. In
continuare fie x = (x1 , ..., xn ) K n x = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en . Prin
urmare B este un sistem de generatori pentru K n . Astfel B este o baza.
12. Deoarece dim R4 = 4 si card B = 4 pentru a arata ca B este o baza este
suficient sa demonstram ca este un sistem de vectori liniar independent.
Fie 1 , 2 , 3 , 4 R astfel ncat 1 x1 + 2 x2 + 3 x3 + 4 x4 = R4 .
Aceasta relatie este echivalenta cu sistemul
1
=0
2 + 2 = 0
1
2
3
,
=
0
1
3
1 + 2 + 4 = 0
care admite doar solutia banala 1 = 2 = 3 = 4 = 0, deci sistemul
de vectori B este liniar independent si prin urmare o baza n R4 .
Deoarece B este o baza urmeaza ca exista 1 , 2 , 3 , 4 R4 astfel ncat
16
x = 1 f1 + 2 f2 + 3 f3 + 4 f4 . Rezulta sistemul
1
=7
2 + 2 = 2
1
2
3
.
=
3
1
3
1 + 2 + 4 = 4
Acesta este un sistem de tip Cramer cu solutia 1 = 7, 2 = 32, 3 =
10, 4 = 29. Astfel x = (7, 32, 10, 29)B .
13. Studiem mai ntai independenta liniara a sistemului format din cei trei
vectori. Fie 1 , 2 , 3 R astfel ncat 1 x1 +2 x2 +3 x3 = 4 . Se obtine
sistemul
21 + 2 3 = 0
+ 2 + = 0
1
2
3
.
3
=
0
1
3
1 + 2
=0
2 1 1
1 2 1
Matricea sistemului este A =

3 0 3 . Avem
1 1 0
1 2
1
1 2 1
2 1 1

1 2 1 2 1 1 0 3 3

A=
3 0 3 3 0 3 0 6 6

1 1 0
0 1 1
1 1 0
!
1 2
1
.
0 1 1
Astfel rang A = 2. Prin urmare sistemul admite si solutii nebanale si

astfel sistemul format din cei trei vectori este liniar dependent, deci nu
este o baza n L[x1 , x2 , x3 ]. Considerand pe rand sistemele formate din
cate doi din cei trei vectori se demonstreaza usor ca acestea sunt liniar
independente si prin urmare sunt baze n L[x1 , x2 , x3 ]. In plus, am demonstrat astfel si ca dim L[x1 , x2 , x3 ] = 2.
liniara
si diferent
Algebra
iala
17
14. In acelasi mod ca n cazul exercitiului 13. se demonstreaza ca oricare doi

din cei patru vectori formeaza o baza n L[x1 , x2 , x3 , x4 ]. Prin urmare
dim L[x1 , x2 , x3 , x4 ] = 2.
x1
matricea coloana a coeficientilor lui x n baza

15. Notam cu =
x
2
x3
x01
0
canonica si cu 0 =
x2 matricea coeficientilor n noua baza. Atunci
x03
formula de transformare a coordonatelor se scrie 0 = (C t )1 , unde C
este matricea schimbarii de baza. In acest caz
1 1 1 1
C=
1 1 1 1
1 1 1 1
Se obtine x01 = 54 , x02 = 41 , x03 = 14 , x04 = 14 .

16. Folosind aceeasi formula ca la exercitiul 15. se obtine x01 = 1, x02 = 0, x03 =
1, x04 = 0.
17. x01 = 1, x02 = 1, x03 = 21 , x04 = 21 .
18. x01 = 13 , x02 = 13 , x03 =
10
.
3
Probleme propuse
1. Se dau multimile Q+ = {x Q|x 0}, R+ = {x R|x 0},
2N = {2k|k N}, 2Z = {2k|k Z}, 2Z + 1 = {2k + 1|k Z}.
a) Sa se precizeze daca adunarea, respectiv scaderea numerelor reale sunt
legi de compozitie interne pe aceste multimi.
b) Sa se precizeze daca nmultirea, respectiv mpartirea numerelor reale
sunt legi de compozitie interne pe aceste multimi.
18
2. Fie Z multimea numerelor ntregi si E = Z Z. Pe aceasta multime

definim legea de compozitie interna , prin (a, b) (a0 , b0 ) = (aa0 , ab0 + ba0 ).
a) Sa se studieze asociativitatea si comutativitatea acestei legi.
b) Sa se arate ca exista si apoi sa se determine elementul neutru.
3.
Sa se determine valorile parametrului real m astfel ncat legea de
compozitie interna : R R R definita prin x y = m(x + y) xy,

x, y R sa fie asociativa si sa se determine elementul ei neutru.
4. Se defineste legea de compozitie pe multimea numerelor complexe C,
prin z1 z2 = z1 + z2 z1 z2 , z1 , z2 C.
a) Sa se calculeze (1 i) (1 + i) si i 2.
b) Sa se arate ca (C \ {1}, ) este grup abelian.
!
2x 3y
5. Fie M = {A|A M2 (Q), A =
, 4x2 3y 2 = 1, x, y Q}.
y 2x
Sa se arate ca (M, ) este grup multiplicativ, semnificand nmultirea
matricilor.
6. Fie G = ( 2 , 2 ) si x y = arctg(tg x + tg y), x, y G. Sa se arate ca
(G, ) este grup.
7. Se considera multimea H = {x + y 2|x Q, y Q, x2 2y 2 = 1}.
a) Sa se arate ca multimea H dotata cu operatia de nmultire a numerelor

reale este grup.
b) Se considera multimea M M2 (Q) a matricilor de forma
,
2b a
unde a, b Q si a2 2b2 = 1. Sa se arate ca nmultirea matricilor este o lege
de compozitie interna pe M si determina pe M o structura de grup.
c) Sa se arate ca cele doua grupuri sunt izomorfe.
8. Sa se arate ca, n fiecare din urmatoarele cazuri, multimea considerata
are o structura algebrica de inel fata de legile de compozitie specificate:
a) A = {z|z = 2k + 1, k Z}, : A A A, x y = x + y + 1,
: A A A, x y = 12 xy + 21 x + 12 y 12 .
!
x y
b) A = {M |M =
M2 (Q), x, y Z, z Q} fata de adunarea
0 z
si nmultirea matricilor.
liniara
si diferent
Algebra
iala
19
9. Pe multimea R R definim operatiile si prin (x1 , y1 ) (x2 , y2 ) =

(x1 + x2 , y1 + y2 ), (x1 , y1 ) (x2 , y2 ) = (x1 x2 y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 ). Sa se arate
ca (R R, , ) este un corp comutativ.
10. Sa se arate ca, n fiecare din urmatoarele cazuri, multimea considerata
are o structura algebrica de corp fata de legile de compozitie specificate:
p
a) R fata de si , unde x y = 3 x3 + y 3 , x y = xy, x, y R.
b) X = ( 2 , 2 ), x y = arctg(tg x + tg y + 5), x y = arctg(5tg x + 5tg y +
tg x tg y + 20).
11. Fie V3 spatiul vectorial real al segmentelor orientate cu originea comuna, n care consideram urmatoarele submultimi:
a) U = {u|u V3 , u
d
, v = , [0, ], v vector f ixat};
b) O1 = {u|u V3 , u = AB, A, B sunt in primul octant};
c) W = {u|u V3 , u = AB, A, B (), plan dat}.

Care dintre aceste submultimi este un subspatiu vectorial al lui V3 ?
12. a) Sa se arate
ca n spatiul
!
! liniar (M2 (R), R)!matricile
1 1
1 2
1 2
A=
,B=
,C=
sunt liniar dependente
1 2
2 5
2 1
si sa se determine o relatie de dependenta liniara.
b) Sa se arate c
a n spatiul liniar (M2,3
!
!(R), R) matricile
!
0 1 0
0 1 0
2 1 0
A =
, B =
, C =
sunt liniar
1 0 1
1 0 1
1 0 1
independente.
13. Sa se arate ca n spatiul liniar real al polinoamelor cu coeficienti reali de
grad mai mic sau egal cu 3, P53 [x], familia de polinoame B 0 = {f1 , f2 , f3 , f4 },
unde f1 (x) = 1 + x2 , f2 (x) = x + x2 , f3 (x) = x2 , f4 (x) = x3 + x2 , este o baza.
Sa se determine coordonatele vectorului p(x) = x3 x2 x + 1 n aceasta baza.
14. Fie polinoamele p1 (x) = (x b)(x c), p2 (x) = (x c)(x a), p3 (x) =
(x a)(x b) n spatiul liniar real al polinoamelor cu coeficienti reali de grad
cel mult egal cu 2, P5n [x], x R.
a) Sa se arate ca cele trei polinoame formeaza un sistem de vectori liniar
independent daca si numai daca (a b)(b c)(c a) 6= 0.
b) Sa se arate ca cele trei polinoame formeaza un sistem de generatori daca
20
(a b)(b c)(c a) 6= 0.
c) Sa se determine coordonatele polinomului p(x) = 1 + 2x x2 n baza
{p1 , p2 , p3 } luand valorile a = 1, b = 2, c = 3.
15. Daca X1 si X2 sunt subspatii liniare ale spatiului liniar (X, K) sa se
arate ca:
a) X1 + X2 = {x|x = x1 + x2 , x1 X1 , x2 X2 } este un subspatiu vectorial
al lui X, numit suma subspatiilor X1 si X2 .
b) X1 X2 este un subspatiu al lui X, numit subspatiul intersectie.
c) X1 X2 nu este un subspatiu liniar al lui X.
16. Fie spatiul liniar (X, K) si sistemul de vectori liniar independent S =
{x1 , ..., xn } n acest spatiu. Sa se studieze independenta liniara a urmatoarelor
sisteme:
a) S1 = {a1 , ..., an }, unde a1 = x1 + x2 , a2 = x2 + x3 , ..., an1 = xn1 +
xn , an = xn + x1 .
b) S2 = {a1 , ..., an }, unde a1 = x1 x2 , a2 = x2 x3 , ..., an1 = xn1
xn , an = xn x1 .
c) S3 = {a1 , ..., an }, unde a1 = x1 , a2 = x1 + x2 , ..., an = x1 + x2 + ... + xn .
17. Fie A Mn (C) o matrice inversabila si B Mp,n (C) o matrice ai carei
vectori linie sunt liniar independenti. Sa se arate ca vectorii linie ai matricii
BA sunt liniar independenti.
18. In spatiul liniar real R3 se da sistemul de vectori S = {v1 , v2 , v3 }. Sa se
arate ca acest sistem este o baza si apoi sa se determine coordonatele vectorului
x = (5, 1, 3) n aceasta baza.
a) v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (1, 2, 3).
b) v1 = (1, 1, 0), v2 = (4, 6, 10), v3 = (1, 3, 9).
b) v1 = (1, 1, 0), v2 = (0, 1, 1), v3 = (1, 0, 1).
19. In spatiul liniar real R3 se dau vectorii a1 = (1, 0, 0), a2 = (2, 1, 0),
a3 = (3, 2, 1), a = 8a1 + 4a2 a3 , b1 = a1 + a2 + a3 , b2 = a1 + a2 a3 ,
b3 = a1 a2 + a3 . Sa se arate ca sistemul {b1 , b2 , b3 } este o baza si sa se
determine coordonatele vectorului a n aceasta baza.
20. Fie spatiul liniar real R4 si L[u1 , u2 , u3 ]. Sa se determine dimensiunea
si o baza pentru subspatiul liniar L[u1 , u2 , u3 ].
liniara
si diferent
Algebra
iala
21
a) u1 = (4, 2, 12, 8), u2 = (6, 12, 9, 13), u3 = (10, 5, 31, 21).

b) u1 = (1, 2, 3, 1), u2 = (0, 1, 1, 0), u3 = (1, 3, 4, 1).
21. Fie F[a, b] = {f : [a, b] R|f f unctie}. Sa se arate ca sistemele de
vectori S1 = {1, sin x, sin 2x, ..., sin nx} si S2 = {1, cos x, cos 2x, ..., cos nx}
sunt liniar independente n F[a, b] si sa se deduca de aici ca acest spatiu este
infinit dimensional.
Capitolul 2
Matrici si determinanti
Enunturi
1. S

i:

urmatorii determinant

a se calculeze
+ i + i
sin cos
2 3

a)
; i = 1
; c)
; b)
i i
cos sin
1 4

1 lg a

b

d)
+ i sin 2
;
; e)
, unde = cos 2
3
3
lga b 1
1

1 1
1
1

f)
, unde = cos 3 + i sin 3 ; g) 1 0 1 ;
1

1 1 0

a a
i 1+i
a
1

h) a a x ; i) i 1
0 , i = 1;

a a x
1i 0
1

1 1 1

j) 1 2 , = cos 2
+ i sin 2
.
3
3

1 2
22
liniara
si diferent
Algebra
iala
2. Sa se arate ca D = 0, unde

40
41
42
C102
C100 C101

41
42
43
D = C100
C101
C102
41
43
42
C101 C102
C103
3. Sa se rezolve ecuatia

2a
3a
ax

2a 4a x
6a

3a
6a
9a x
23

= 0.

4. Fie spatiul liniar al matricilor cu doua linii si trei coloane cu elemente din
!
1
1
0
,
R, M23 (R). In acesta multime consideram elementele A1 =
0 0 0
!
!
!
0 1 0
0 0 1
0 0 0
A2 =
, A3 =
, A4 =
,
0 0 1
0 0 0
1 1 0
!
!
0 0 0
0 0 0
, A6 =
. Sa se arate ca sistemul B, format din
A5 =
0 1 1
0 0 1
cele 6 matrici este o!baza n M23 (R) si sa se determine coordonatele matricii
1 1
2
A=
n aceasta baza (A = 1E11 + 1E12 + 2E13 + 2E21 E22
2 1 3
3E23 , este scrisa n baza formata din cele 6 matrici unitare fundamentale).
5. Fie spatiul liniar al matricilor patratice de ordinul 2 cu elemente din
!
1 1
R, M2 (R). Sa se arate ca sistemul format din matricile A1 =
,
0 0
!
!
!
0 1
0 0
0 0
A2 =
, A3 =
, A4 =
este o baza n M2 (R)
0 0
1 1
0 1
!
7 5
si sa se determine coordonatele matricii A =
n aceasta baza
3 2
(A = 7E11 + 5E12 3E21 + 2E22 , este scrisa n baza formata din cele 4 matrici
unitare fundamentale).
6. Sa se determine rangul matricilor urmatoare:
24
2 3 1
0 4 10 1
1 1 1 1
4 8 18 7
a) A = 1 2 0 1 ; b) B =
10 18 40 17 ;
3 4 2 1
1 7 17 3
1 0 2 3
2 1 11 2
1 1 2
3
4
1 0 4 1
2
1 1 2
0
c) C = 11 4 56 5 ; d) D = 1 2
1
1
3 .
2 1 5 6
1
5 8 5 12
1 0 2 3
3 7 8
9
13
7. Sa se stabileasca daca matricile urmatoare sunt inversabile si n caz
afirmativ sa se calculeze
A1 .
!
1 2
a) A =
; b) A =
2 5
a b
, ad bc 6= 0;
c d
3 2 0 1
1 2 2
0 2
2
1
.
c) A = 3 0 1 , d) A =
1 2 3 2
7 2 4
0 1
2
1
8. Sa se afle
! matricea necunoscut
! a X, din urmatoarele ecuatii:
2 5
4 6
a)
X=
;
1 3
2 1
1 1 1
1 1 3
= 4 3 2 ;
b) X
2
1
0
1 1 1
1 2 5
!
!
!
2 1
3 2
2 4
c)
X
=
;
3 2
5 3
3 1
!
!
2 1
1 0
d) X
=
.
2 1
0 1
9. Sa se calculeze determinantii Vandermonde:
25
liniara
si diferent
Algebra
iala

1 1 1

a) V1 = a b c
2 2 2
a b c

1 1 1 1

; b) V2 = a b c d .

a2 b 2 c 2 d 2

3
3
3
3
a b c d
Indicatii si r
aspunsuri
1. a) 5; b) 1; c) 2 + 2 2 2 ; d) 0;

3
4
2
2
1
+
isin
)
+
(cos
+
isin
)
=
e)
= 2 + = (cos 4
3
3
3
3
2
2
1
1
2
+i
3
2
= 1. Altfel, tinand cont ca este una din radacinile cubice ale lui 1
3
2
2
(diferit
a de 1), din = 1 rezulta ( 1)( + + 1) = 0, adica + = 1;
1

i 3
2
1
f)
+
isin
+
1
=
+
= . Altfel este
= 2 + 1 = cos 2
3
3
2
2
1
una dintre radacinile cubice ale lui -1 (diferita de -1) si, din + 1 = 0 rezulta
( + 1)(2 + 1) = 0, deci 2 + 1 = ;
g) 1; h) 2a2 (x + a); i) -2; j) 3( 2 ).

1

41
41
40
C101
C100
2. Determinantul se scrie D = C100
1

1
noul determinant se obtine D = 0.
101
41
101
42
102
42
101102
4142
101102
4243
102103
4243

. Calculand

3. Ecuatia este echivalenta cu x3 14ax2 = 0. Prin urmare solutia este

x1 = x2 = 0, x3 = 14a.
4. Consideram i R, i = 1, 6, astfel ncat
sistemul
=0
1 + 2
=0
=0
=0
4 + 6
=0
2 + 5 + 6 = 0
P6
i=1
i Ai = O23 . Se obtine
26
cu matricea
A=
0
0
0
0 0
0 0
0 1 0 0 0
,
0 0
1 0 0
0 0 1 0 1
1 0
0 1 1
1 1
0
care are rangul 6. Deci sistemul admite doar solutia banala i = 0, i = 1, 6.

Astfel sistemul de vectori B este liniar independent si, deoarece card B = 6 =
dim M23 (R), urmeaza ca B este o baza n M23 (R).
Deoarece A M23 (R) si B este o baza, rezulta ca exista i R, i = 1, 6,
P
astfel ncat A = 6i=1 i Ai , relatie care este echivalenta cu sistemul
1
=1
1 + 2
=1
3
=2
.
=
2
4 + 6
= 1
2 + 5 + 6 = 3
Se demonstreaza cu usurinta ca acest sistem este de tip Cramer, ntrucat matricea sa este A cu rang A = 6, si ca solutia sa, unica, este 1 = 1, 2 = 2, 3 =
2, 4 = 2, 5 = 6, 6 = 1. Deci
A=
2 6
2
1
!
,
B
n baza B.
5. Se arata usor ca sistemul format din cele 4 matrici este liniar independent
si, deoarece dim M2 (R) = 4, rezulta ca!acest sistem este o baza. La fel ca la
7 12
exercitiul 4. se obtine ca A =
, n aceasta baza.
3 1
27
liniara
si diferent
Algebra
iala
6. a) Avem
2 3
1 1
A= 1 2
3 4
1 0
1 1 1
1

0 1

2 1

2 3
2 3 1
0

1 2 0 1

3 4 2 1

1 0 2 3
1 1
1 2
0 1 1 2
0 1 1 2
0 1 1
2
0
0 1 1 2
0 0 0
0 .
0 0 0
0 0 0
0
Astfel rang A = 2.
b) Avem
10
17
4 8 18 7 0 4 10 1
B=
4 8 18 7
10
18
40
17

10 18 41 17
1 7 17 3
17
0 4
10
1
0 20 50 5
0 52 130 13
1 7 17 3
1 7 17 3

0 4 10 1 0 4 10 1
0 4 10 1 0 0 0 0 .

0 0 0 0
0 4 10 1
Deci rang B = 2.
c) Avem
11

1 0 4 1

C = 11 4 56 5

2 1 5 6

1 0 2 3
11 4 56 5
2 1 5 6
1 0 2 3
2
11
28

1 0 2 3 0

2 1 11 2 0

11 4 56 5 0

2 1 5 6
0
1 0 4 1

0 0 2 4
0 1 3
4
0

0 1 3
4
0
0 1 3
4
1
3
4
4 12 16
1 3 4
0
4
.
4
0 2
0 2
Deci rang C = 3.
d) Avem
2
1 1 2
0
D = 1 2
1
1
3
1
5 8 5 12
3 7 8
9
13
1 1
1
3
6
4
1
1
3
4
0
1 1

0 3 5 4 8

0 1
3
4
7

0 6 10 8 16

0 4 2
0
1
1 1

0 1
3
4

5 4 8 0 3 5 4

10 8 16
0 3 5 4
0 4 2
0
2
0
1

2
3
4
1 1 2
3

3
4
7
3
4
0 1

5 4 8 0 0 14 16

2
0
1
14
16
0 0
0
0
0
0 0
0
0
3
29
29
29
liniara
si diferent
Algebra
iala
1 1
1
0
0
0
14 16 29 .
0 0 0
0 0 0
3
Deci rang D = 3.
7. a) Deoarece
det A = 1 urmeaza ca A este inversabila, cu inversa A1 =
!
5 2
.
2 1
b) Deoarece det A =!ad bc 6= 0 urmeaza ca A este inversabila, cu inversa
d b
1
A1 = adbc
.
c a
c) Deoarece det A = 0 matricea A nu este inversabila.
d) Deoarece det A = 1 urmeaza ca A este inversabila, cu inversa A1 =
1
1 2 4
0
1
0
1
.
1 1 3
6
2
1 6 10
!
2 5
8. a) Notam cu A =
. Deoarece det A = 1 6= 0 rezulta ca exista
1 3
!
!
4
6
3
5
si, din AX =
,
A1 . Se obtine A1 =
2 1
1 2
X = A1
4 6
2
!
=
b) Notam cu A =
2
1 1
4 6
2
!
=
0
, det A = 2. Se obtine
1
1
2
1
2
A1 =
1
1
1
3
1
2 1 2
2 23
0
!
.
30
1 1 3
si, din XA =
4
2
,
1 2 5
1
1
0
1 1 3
1 1 3
2
1
2
X=
A
=
4 3 2
4 3 2 1 1 1 =
1 2 5
1 2 5
32 1 12
3 2 0
.
=
4
5
2
5 3 0
!
!
2 1
3 2
c) Notam cu A =
si cu B =
. Se obtine A1 =
3 2
5 3
!
!
!
2
4
3
2
2 1
B 1 ,
. Prin urmare, X = A1
si B 1 =
3 1
5 3
3 2
adica
!
!
!
!
24
13
3 2
2 4
2 1
.
=
X=
34 18
5 3
3 1
3 2
!
!
2 1
1 0
d) Notam cu A =
si cu E2 =
. Deoarece det A = 0 si
2 1
0 1
det E2 = 1 6= 0 rezulta ca ecuatia nu are solutie.
3
9. a) V1 = (a b)(b c)(c a).

b) V2 = (b a)(c a)(d a)(c b)(d b)(d c).
Probleme propuse
1. Sa se gaseasca rangul urmatoarelor matrici:
a) folosind metoda lui Kronecker:
1 1
2
3
3 1 1 2
, A =
A=
2 3 1 1
1 2
3 4
2 1 1 1 1 1
1 3 1 1 2 1
,
1 1 4 1 3 1
1 1 1 5 4 1
31
liniara
si diferent
Algebra
iala
A=
1
9
.
2 4 4 18 9
b) folosind transformarile
A= 1
2
elementare:
4 5
2 7
1 4 1 3
.
1 0 1 3 3 1 4
3 2
c) sa se discute dupa valorile parametrilor, a, b R,
2 1
1
3
2 3 1 b
3 2 1 4
A = 1 2 0
1 , A =
a
3
5
3
3 a 5 3
7 5 3
1
3. Sa se arate, folosind proprietatile determinantilor, ca urmatorii determinanti au valoarea 0.

a

b

a 2 + b2 a + b

2ab

b

c
a) D1 = a2 + b2 2a + b a + b ; b) D2 =
a

c

b+c c+a
a+b
a+b
2

2
2

x
x+1 x+2 x+3

x+1 x+2 x+3 x+4

;
c) D3 =

x
+
2
x
+
3
x
+
4
x
+
5

x+3 x+4 x+5 x+6

a2
b2
c2

d) D4 = (b + c)2
(c + a)2 (a + b)2 .

a + b + c a b + c a + b c

1
4
4x

4. Sa se rezolve ecuatia 1
2x
2 = 0.

2
4
1x

1
1
1

2

5. Sa se rezolve inecuatia 1 sin x sin x 0.

1 sin2 x sin4 x
c
a
b
a+b
2

1

1
;
1

1
32
6. Sa secalculeze, daca esteposibil, A1.
1 1 1 1
1 1
1
1
1 2 3 4
1 1 1 1
a) A =
, b) A = 2 3 4 5 ,
1
1
1
1
1 1 3 2
1 1 1 1
2 1 0 0
1 3 0 1
3 2 0 0
2 1 2 1
,
c) A =
, d) A = 5 2 3
1
2
3
4
2
2 1 2 3
1 2 4
2
1 1
, C,
e) A =
1
1 1
f) Sa se obtina valorile parametrului real m astfel ncat matricea inversa sa
coincida cu matricea adjuncta, pentru matricea
1
m+1 m2
A = 3m
m + 1 2
2m + 3
1
3
7. Fie A, B Mn (R) doua matrici cu proprietatea AB = A + B. Sa se

arate ca AB = BA.
8. Fie A, B Mn (C) astfel ncat A + B = En si A3 = A2 . Sa se arate ca
En + AB este inversabila si sa se determine inversa ei.
Capitolul 3
Sisteme de ecuatii liniare
3.1
Sisteme de ecuatii liniare neomogene
Enunturi
1. S
sistemele urmatoare:
a se rezolve, n caz de compatibilitate,
2x1 3x2 + x3 = 3
3x1 + 2x2 + x3 = 5
a)
x1 + x2 x3 = 0 ;
2x1 + 3x2 + x3 = 1 ; b)
2x + x x = 1
2x + x + 3x = 11
1
2
3
1
2
3
x1 + x2 + x3 = 1
c)
, a 6= b 6= c, k, a, b, c R;
ax1 + bx2 + cx3 = k
a2 x + b2 x + c2 x = k 2
1
d)
x1 + x2 + x3 + x4
2x + 2x + x
2
2x1 + 2x2 x4
3x1 + x2 x3
=2
4
=2
=2
=2
; e)
2x1 x2 x3 =
3x1 + 4x2 2x3 = 11 ;
3x 2x + 4x = 11
1
2
3
2x1 x2 + 3x3 + 2x4 =
3x + 3x + 3x + 2x =
1
2
3
4
f)
2x1 x2 + 2x3 = 4 ; g)
3x1 x2 x3 + 2x4 =
4x + x + 4x = 2
1
2
3
3x1 x2 + 3x3 x4 =
x1 + x2 + 2x3 =
33
4
6
6
6
34
x1 + 3x2 + 5x3 + 7x4 = 12
3x + 5x + 7x + x = 0
1
2
3
4
;
h)
5x
+
7x
+
x
+
3x
=
4
1
2
3
4
7x1 + x2 + 3x3 + x4 = 16
x1 + 2x2 3x3 + 4x4 x5 =
2x1 x2 + 3x3 4x4 + 2x5 =
i)
3x1 + x2 + 3x3 + 2x4 x5 =
4x1 + 3x2 + 4x3 + 2x4 + 2x5 =
x x x + 2x x =
1
2
3
4
5
2. Pentru ce valori ale parametrului
1
8
3
2
3
real sistemul urmator este un sis-
tem Cramer? Sa se rezolve sistemul pentru valorile gasite. Sa se cerceteze

compatibilitatea sistemului pentru R.
x1 + x2 + x3 = 1
x1 + x2 + x3 = .
x + x + x = 2
1
2
3
3. Sa se studieze compatibilitatea urmatoarelor sisteme si sa se rezolve,

cand este posibil.
x1 x2 + 2x3 + x4 + x5 =
a)
c)
x1 + x2 3x3 =
2x + x 2x =
1
2
3
2x1 + x2 + x3 x4 + 3x5 = 5 ; b)
x1 + x2 + x3 =
x1 4x2 + 5x3 + 4x4 =

2
x1 + 2x2 3x3 =
2x1 x2 + x3 = 2
x1 + x2 + x3 x4 = 2
x1 + x2 + 2x3 = 4 ; d)
2x1 x2 + x3 + x4 = 3 ;
3x x + 3x =
5x x + 4x = 1
1
1
1
1
3
2x1 2x2 + x3 x4 + x5 =
1
x + 2x x + x 2x =
1
1
2
3
4
5
e)
.
4x
10x
+
5x
5x
+
7x
=
1
1
2
3
4
5
2x1 14x2 + 7x3 7x4 + 11x5 = 1

4. Sa se discute, n functie de parametrul real R si, n caz de compatibilitate, sa se rezolve sistemele
35
liniara
si diferent
Algebra
iala
(
a)
( + 1)x + 3y = 8 + 3
x + y = 3
.
( + 4)x + 3y = 5
6x + ( 1)y = 2
5. Sa se discute si sa se rezolve sistemele, n functie de parametrii reali m
si : (
a)
(m 2)x + (2m 1)y = 4

mx + 2(m 1)y = 6
(
c)
; b)
(
; b)
4x my = m 4
(2m + 6)x + y = 2m + 1
(m + 3)x1 + x2 + 2x3 = m
x + (3m 1)y = 0
;
; d)
mx1 + (m 1)x2 + x3 = 2m
x + 2y = m 4
3(m + 1)x + mx + (m + 3)x = 3

1
2
3
mx1 + x2 + x3 + x4
x + mx + x + x
1
2
3
4
e)
x1 + x2 + mx3 + x4
x1 + x2 + x3 + mx4
x + y + z = 4
=1
=m
= m2
(
; f)
mx 3y = 2
3x my = m 1
= m3
2x 4y + z = 0
g)
x + 5y 3z = 7 .
x + my + z = 3 ; h)
2x + y + mz = 5
x + 2my + z = 4
6. Fie sistemul
x + 2y + z = 4
3x y + 7z = 2
.
x 9y 3z =
2x + y + 4z = m
Sa se determine , , , m, astfel ncat sistemul sa fie de rang 2 si compatibil.
In acest caz sa se rezolve sistemul.
36
Indicatii si r
aspunsuri
3 2 1
, cu
1. a) Matricea sistemului este A =
2
3
1
2 1 3

5 2

0, deci sistemul este de tip Cramer. Avem 1 = 1 3

11 1

3 2 5
3 5 1

2 1 11 = 24, 3 = 2 3 1 = 36. Rezulta x1

2 1 11
2 11 3
2
= 2, x3 =
= det A = 12 6=

1

1 = 24, 2 =

3
=
= 2, x2 =
= 3.
2 3
1
, cu = det A = 2 6= 0.
2 1 1

3 3 1

Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem 1 = 0 1 1 = 2, 2 =

1 1 1

2 3 3
2 3 1

1 0 1 = 0, 3 = 1 1 0 = 2. Rezulta x1 = 1 = 1, x2 = 2 = 0,

2 1 1
2 1 1
x3 = 3 = 1.
b) Matricea sistemului este A =

1
1 1 1
c) Matricea sistemului este A = a b c

, cu = det A = (ab)(b
a2 b 2 c 2

1 1 1

c)(c a) 6= 0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem 1 = k b c =
2 2 2
k b c

1 1 1

(k b)(b c)(c k), 2 = a k c = (a k)(k c)(c a), 3 =
2 2 2
a k c
37
liniara
si diferent
Algebra
iala

1 1 1

a b k

2 2 2
a b k
(ak)(kc)
,
(ab)(bc)

= (a b)(b k)(k a). Rezulta x1 =

x3 =
(kb)(ck)
,
(ab)(ca)
x2 =
(bk)(ka)
.
(bc)(ca)
0 2 2 1
d) Matricea sistemului este A =

2 2 0 1 , cu = det A =
3 1 1 0

2 1 1
1

2 2 2
1
=
4 6= 0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem 1 =

2 2 0 1

2 1 1 0

1 1 2 1
1 2 1
1

0 2 2 1

0 2 2
1

= 8, 3 =
4, 2 =
2 2 2 1 = 12, 4 =

2 2 0 1

3 1 2 0
3 2 1 0

1 1 1 2

0 2 2 2
2
3
1

2 2 0 2 = 16. Rezulta x1 = = 1, x2 = = 2, x3 = = 3,

3 1 1 2
x4 = 4 = 4.
2 1 1
e) Matricea sistemului este A = 3 4 2

, cu = det A = 60 6=
3 2 4

4 1 1

0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem 1 = 11 4 2 = 180,

11 2 4

2 4 1
2 1 4

2 = 3 11 2 = 60, 3 = 3 4 11 = 60. Rezulta x1 = 1 = 3,

3 11 4
3 2 11
x2 =
= 1, x3 =
= 1.
38
, cu = det A = 6 6= 0.
f) Matricea sistemului este A =
2
1
2
4 1 4

1 1 2

Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem 1 = 4 1 2 = 6, 2 =

2 1 4

1 1 2
1 1 1

2 4 2 = 12, 3 = 2 1 4 = 12. Rezulta x1 = 1 = 1,

4 2 4
4 1 2
x2 =
= 2, x3 =
= 2.
2 1
3 3
3
2
g) Matricea sistemului este A =

3 1 1 2 , cu
3 1 3 1
= det A = 176 6= 0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem 1 =
4 1 3
2 4 3
2
2

3 6 3

6 3
2
3
2

= 352, 2 =

3 6 1 2 = 0,
6 1 1 2

3 6 3 1
6 1 3 1

2 1 3 4
2 1 4 2

3 3
3 3 6 2
3
6
= 0. Rezulta x1 = 1 =
= 0, 4 =
3 =

3 1 1 6
3 1 6 2

3 1 3 6
3 1 6 1
2, x2 = 2 = 0, x3 = 3 = 0, x4 = 4 = 0.
1 3 5 7
3 5 7 1
h) Matricea sistemului este A =

5 7 1 3 , cu = det A = 1920 6=
7 1 3 1

12 3 5 7

0 5 7 1
= 4224,
0. Astfel sistemul este de tip Cramer. Avem 1 =

4 7 1 3

16 1 3 1
39
liniara
si diferent
Algebra
iala

1
1 12 5 7

3
3 0 7 1
= 3712, 3 =

5 4 1 3
5

7
7 16 3 1

1 3 5 12

3 5 7 0
= 4096. Rezulta

4 =

5 7 1 4

7 1 3 16

2 =

x3 =
2
,
15
x4 =
32
.
15

3 12 7

5 0 1
= 256,
7 4 3

1 16 1
x1 =
2 1 3
i) Matricea sistemului este A = 3 1

3
4 3
4
1 1 1
= det A = 280 6= 0. Astfel sistemul este de tip
11
,
5
x2 =
2 1 , cu
2
2
2 1
Cramer. Avem 1 = 776,
4
2 = 736, 3 = 336, 4 = 1160, 5 = 1104. Rezulta x1 =
97
,
35
4
= 42
, x4 =
= 145
, x = 5 = 138
.
35
35 5
35
1 1
2. Matricea sistemului este A = 1 1

, cu
1 1
x2 =
= 29
,
15
92
,
35
x3 =
= det A = ( 1)2 ( + 2).

Sistemul este de tip Cramer daca si numai daca
6= 0 D = R \ {1, 2}.
Pentru D calculam 1 = ( 1)2 ( + 1), 2 = ( 1)2 , 3 = (
1)2 ( + 1)2 si obtinem x1 =
= +1
, x2 =
+2
3. a) Matricea sistemului este
1 1 2 1 1
A=
2 1 1 1 3
1 4 5 4 0
1 1
1
,
+2
x3 =
(+1)2
.
+2
0 3 3 3 1

0 3 3
3 1
40
1 1
1 1
0
!
.
3 3 1
Se obtine rang A = 2. Matricea extinsa a

1 1 2 1 1 1
A=
2
1
1
1
3
5

1 4 5 4 0 2
sistemului este
1 1
0
3 3
0 3
1
1 1
3
!
1 3
1
3 3 1 3
Astfel rang A = rang A = 2, deci sistemul este compatibil (nedeterminat),

conform teoremei lui Kronecker-Capelli, doua necunoscute sunt principale, iar
celelalte trei, secundare (arbitrare).

1 1

Putem alege ca deteminant principal p =
= 3 6= 0. Astfel x1 , x2
2 1
sunt necunoscutele principale iar, x3 = , x4 = , x5 = sunt necunoscutele
secundare. Primele doua ecuatii ale sistemului sunt ecuatii principale, iar
ecuatia a treia este ecuatie secundara. Subsistemul principal (format din cele
doua ecuatii principale) devine
(
x1 x2 = 1 2
2x1 + x2 = 5 + 3
Acesta este un sistem de tip Cramer si are ca determinant pe p . Solutia

sistemului este x1 = 2 43 , x2 = 1 + 3 + 13 , , , R. Solutia se
poate scrie n forma matriciala
x1
2
x2 1
x3 = 0 +
x 0
x5
0
1 +
1 1 3
2 1 2
1 1 1
1 2 3
0 +
34
13
0 .
liniara
si diferent
Algebra
iala
41

1
1
3

Deoarece p = 2 1 2 = 4 6= 0 rezulta ca rang A = 3. Matricea

1 1 1
1 1 3 1
2 1 2 1
extinsa a sistemului este A =

1 1 1 3 cu det A = 12 6= 0. Urmeaza
1 2 3 1
ca rang A = 4 6= rang A = 3. Astfel
sistemul este
incompatibil.
2 1 1
, cu det A = 0. Putem conc) Matricea sistemului este A =

1
1
2
5 1 4

2 1

sidera determinantul principal p =
= 3, deci rang A = 2. Matri 1 1

2 1 1 2
2 1 2

cea extinsa a sistemului este A =
1 1 2 4 . Deoarece 1 1 4 =

5 1 1
5 1 4 1
21 6= 0 rezulta ca rang A = 3.
Astfel, conform teoremei Kronecker-Capelli, sistemul este incompatibil, deoarece rang A = 2 6= rang A = 3.
d) Matricea sistemului este
1 1
1 1
1 1
1 1
0 3 1 3
A=
2
1
1
1
0 3 1 3
0 3 1 3
0 3 1
1
3
!
.
Se obtine rang A = 2. Matricea extinsa a sistemului este
1 1
1 1 2
1 1
1 1 2
A = 2 1 1
1
3 0 3 1 3 1
0 3 1 3 1
0 3 1 3 1
42
0 3 1
!
.

celelalte

doua, secundare (arbitrare). Alegem determinantul principal p =
1 1

= 3 6= 0. Astfel x1 , x2 sunt necunoscutele principale iar, x3 = ,
2 1
x4 = , sunt necunoscutele secundare. Primele doua ecuatii ale sistemului
sunt ecuatii principale, iar ecuatia a treia este ecuatie secundara. Subsistemul
principal (format din cele doua ecuatii principale) devine
(
x1 + x2 = 2 +
.
2x1 x2 = 3
Acest sistem, care este de tip Cramer, are solutia x1 = 53 23 , x2 = 13 13 +,
, R. Solutia se scrie n forma matriciala
5
x1
2
31
31
x2 3
= + 3
x 0
1
3
x4
0
0

+ 1 .
e) Matricea sistemului este

2 2 1 1 1
2 2 1
1

1 2 1 1 2 1 2 1 2

A=
4 10 5 5 7 4 10 5
7

2 14 7 7 11
2 14 7 11
1 1 2
4 5
7
2 7 11
1 1 2
1 1 2
1
0
5
7
0
7 11
0
!
1 1 2
.
0 3
5
4

2
3
9
9
15
15
43
liniara
si diferent
Algebra
iala
Se obtine rang A = 2. Matricea extinsa a sistemului este

2 2 1
1
1
2 2 1 1 1
1

1 2 1 1 2 1 1 2 1 2 1
A=
4 10 5 5 7
7
1
1
4 10 5
2 14 7 11 1
2 14 7 7 11 1
1 1 2 1
4 5
7
1
2 7 11 1
1 1 2
4

2
1 1 2
1
0
5
7
1
0
7 11 1
0
!
1 1 2 1
.
0 3
5 1
1
15 3
15 3
9
9

celelalte trei, secundare (arbitrare).

2 2

Putem alege ca deteminant principal p =
. Astfel x1 , x2 sunt
1 2
necunoscutele principale iar, x3 = , x4 = , x5 = sunt necunoscutele
secundare. Primele doua ecuatii ale sistemului sunt ecuatii principale, iar
ecuatia a treia este ecuatie secundara. Subsistemul principal (format din cele
doua ecuatii principale) devine
(
2x1 2x2
=1+
x1 + 2x2
= 1 + + 2
Acesta este un sistem de tip Cramer si are ca determinant pe p . Solutia

sistemului este x1 =
2
3
+ 13 , x2 =
1
6
fi scrisa n forma matriciala

2
x1
3
x2 1

x3 = 0 +
x 0
4
0
x5
+ 21 21 + 65 , , , R. Solutia poate
0
1
3
1
5
2
6
1 + 0 + 0 .
1
0
0
0
0
1
1
2
44
4) a) Matricea sistemului este A =
+1
!
, cu det A = 3(2 4).
+ 4 3
Deci = 0 pentru = 2.
Cazul I.
8 + 3 3

5
3
Pentru
R \ {2}, sistemul
Avem 1 =

este de tip Cramer.

+ 1 8 + 3

= 3(82 + 3 5), 2 =
= 82 30 7.

+4

5
1
82 +35
,y
2 4
= 2 = 83(+30+7
2 4) .
(
3x + 3y = 19
Cazul II. 1) Daca = 2 sistemul devine
. Matricea aces6x + 6y = 5
!
3 3
tui sistem este A =
cu rang A = 1. Matricea extinsa a sistemului
6 6
!
3 3 19
este A =
cu rang A = 2. Deci sistemul este incompatibil,
6 6 3
conform teoremei Kronecker-Capelli. (
x + 3y = 13
2) Daca = 2 sistemul devine
. Matricea acestui
2x 6y = 5
!
1 3
sistem este A =
cu rang A = 1. Matricea extinsa a sistemului
2 6
!
1 3 13
cu rang A = 2. Deci sistemul este incompatibil,
este A =
2 6 5
conform teoremei Kronecker-Capelli.
!
1
, cu = det A = (
6 1
3)( + 2)
Solutia sistemului este x =
Cazul I. Daca R \ {2, 3} sistemul este de tip Cramer. Calculam

1 = 3, 2 = 2(2 9) si obtinem solutia x =
1
,
+2
y=
2+6
.
+2
Cazul II. Daca !

{2, 3} rezulta ca rang A = 1. Matricea extinsa este
1
3
A=
. Distingem urmatoarele cazuri:
6 1 2
i) Daca = 2 urmeaza rang A = 2 6= rang A, deci sistemul este incompatibil, conform Kronecker-Capelli.(
ii) Daca = 3 sistemul devine
3x + y = 3
6x + 2y = 6
. Rezulta ca rang A = 1 =
45
liniara
si diferent
Algebra
iala
rang A. Sistemul este compatibil nedeterminat, conform teoremei KroneckerCapelli. Astfel, consideram x necunoscuta principala si prima ecuatie, ecuatie
principala, iar y = R necunoscuta secundara si. Rezulta x = 1 3 . Sub
forma matriciala solutia se scrie
!
x
=
y
1
0
!
+
13
1
!
.
m 2 2m 1
m
2m 2
!
. Avem =
det A = 5m + 4.
Cazul
I. Daca m 6= 54 rezulta ca sistemul

este de tip
Cramer. Obtinem
4 2m 1
m2 4

1 =
= 4m 2 si 2 =
= 2m 12. Solutia
6 2(m 1)
m
6
2m12
este x = 1 = 4m+2
, y = 2 = 5m+4
.
5m4
4
5
urmeaza ca rang A = 1. Matricea extinsa este

!
m 2 2m 1 4
A=
. Obtinem rang A = 2. In concluzie, n acest
m
2(m 1) 6
caz, sistemul este incompatibil, conform teoremei Kronecker-Capelli.
!
4
m
, cu = det A =
2m + 6 1
2(m + 1)(m + 2).
Cazul II. Daca m =
Cazul I. Daca m R \ {2, 1} sistemul este de tip Cramer. Obtinem

1 = 2(m 2)(m + 1), 2 = 2(m 7)(m + 2) si solutia sistemului x =
m2
,y
m+2
7m
.
m+1
Cazul II. Daca m {2, 1}!rezulta ca rang A = 1. Matricea extinsa

4
m m 4
este A =
.
2m + 6 1 2m + 1
i) Daca m = 2 rezulta ca rangul matricii extinse este 1 si sistemul este
compatibil nedeterminat, conform teoremei Kronecker-Capelli. Considerand
x necunoscuta principala si y = R necunoscuta secundara, se obtine
x=
62
.
4
ii) Daca m = 1 rezulta ca rangul matricii extinse este 2. Prin urmare, n

acest caz, sistemul este incompatibil, conform teoremei Kronecker-Capelli.
46
1 3m 1
, cu = det A = 3 3m.
1
2
Cazul I. Daca m R \ {1} sistemul este de tip Cramer. Obtinem 1 =
c) Matricea sistemului este A =
(3m 1)(m 4), 2 = m 4. Solutia sistemului este x =
(3m1)(m4)
,y
3m3
m4
.
33m
Cazul II. Daca m = 1 matricea extinsa devine A =
1 2
. Astfel,
1 2 3
rangul matricii sistemului este 1 si rangul matricii extinse este 2. Sistemul este
incompatibil, conform teoremei Kronecker-Capelli.
m+3
1
2
d) Matricea sistemului este A =

m
m1
1
3m + 3
m
m+3
2
det A = m (m 1).
, cu =
Cazul I. Daca m R \ {0, 1}, sistemul este de tip Cramer. Avem 1 =

3
m +3m2 15m+9, 2 = m3 +12m9, 3 = 4m3 +3m2 +12m9. Solutia,

n acest caz, este x1 =
m3 +3m2 15m+9
,
m2 (m1)
x2 =
m3 +12m9
,
m2 (m1)
x3 =
4m3 +3m2 +12m9

.
m2 (m1)
Cazul II. Daca m {0, 1} avem
3x1 + x2 + 2x3 = 0
. Rangul matricii sisi) Daca m = 0 sistemul devine
x2 + x3 = 0
3x + 3x = 3
1
temului este 2, iar cel al matricii extinse este 3 deci sistemul nu este compatibil,
conform teoremei Kronecker-Capelli.
4x1 + x2 + 2x3 = 1
ii) Daca m = 1 sistemul devine
. Rangul matricii
x1 + x3 = 2
6x + x + 4x = 3
1
2
3
sistemului este 2, iar cel al matricii extinse este 3 si rezulta ca si n acest caz
sistemul este incompatibil.
1
e) Matricea sistemului este A =
1
1
3
(m 1) (m + 3).
1
. Avem = det A =
m 1
1 m
1
1
Cazul I. Daca m R \ {3, 1} sistemul este de tip Cramer. Avem 1 =
liniara
si diferent
Algebra
iala
47

m 1 1 1
1

1 m 1 1
m m 1 1
3
2
=

= (m 1) (m + 2m + 2), 2 =

2
2
m 1 m 1
1 m m 1

1 m3 1 m
m3 1 1 m

m 1 1 1

1 m m 1
3
2
= (m 1)3 (2m + 1), 4 =

(m 1) (m + m 1), 3 =

2
1 1 m 1

1 1 m3 m

m 1 1 1

1 m 1 m
3
3
2

1 1 m m2 = (m 1) (m + 3m + 2m + 1). Obtinem solutia x1 =

3
1 1 1 m

2 +2m+2
m+3
+m1
, x2 = m m+3
, x3 =
2m+1
,
m+3
x4 =
m3 +3m2 +2m+1
.
m+3
Cazul II. Daca m {3, 1}, = det A = 0 si rang A 4. Avem doua

situatii.
x1 + x 2 + x3 + x4 = 1
x +x +x +x =1
1
2
3
4
. Rezulta ca
i) Daca m = 1 sistemul devine
x
+
x
+
x
+
x
=
1
1
2
3
4
x1 + x2 + x3 + x4 = 1
rang A = 1 si rangul matricii extinse este deasemeni 1. Astfel sistemul este
compatibil nedeterminat. Consideram drept determinant principal p = 1,
x1 necunoscuta principala, x2 = , x3 = , x4 = , , , R, necunoscute
secundare. Obtinem x1 = 1 . Solutia se
x1
1
1
1
x2 0
1
0
x = 0 + 0 + 1
3
x4
0
0
0
scrie matricial sub forma
+ 0 .
48
ii) Daca m = 3 matricea sistemului este
3 1
1
1
1 3 1
1
1 3 1
3 1
1
1
1
A=
1 3 1 1
1 3 1
1
1
1
1 3
1
1
1 3
1 3 1
1
1 3 1
1
0 8 4
0 2 1
4
1
0 4 4 0 0 1 1 0
0 4
0 4
0 1
0 1
1 3 1
1
1 3 1 1
0 1 1 0
0 1 1 0
.
0 0 1 1
0 0 1 1
0 0
1 1
Se obtine rang
1
A=
1
A = 3. Matricea extinsa a sistemului este

1 3 1
1 3
1
1
1
1
1
1
1
3 1
1 3
3 1
1 3 1
9
1 3 1
9 1
1
1
1 3 27
1
1 3 27

1 3 1
1 3
3 1
1 3

1 2
8 4
4 8
0 2 1
3
4 4 0
12 0 1 1 0
4
0 4 24
0 1
0 1 6

1 3 1
1 3
1 3 1 1 3

0 1 1 0 3
0 1 1 0
3
0 0 1 1
4
0 0 1 1 4
0 0
1 1 9
0 0
0 0 5
Urmeaza ca rang A = 4 6= rang A = 3, deci sistemul

! este incompatibil.
m 3
f) Matricea sistemului este A =
, cu = det A = (m
3 m
3)(m + 3).
49
liniara
si diferent
Algebra
iala
Cazul I. Daca m R \ {3, 3} sistemul este de tip Cramer. Avem 1 =

1
m 3, 2 = (m 3)(m + 2). Obtinem solutia x = m+3
, y = m+2
.
m+3
(
3x 3y = 2
Cazul II. i) Daca m = 3 sistemul devine
. Rangul
3x + 3y = 4
!
3 3
matricii A =
, a sistemului, este 1 si rangul matricii extinse
3
3
!
3 3 2
A=
este 2. Sistemul este, n acest caz, incompatibil.
3
3 4
(
3x 3y = 2
ii) Daca m = 3 sistemul devine
. Rangul matricii A =
3x 3y = 2
!
!
3 3
3 3 2
, a sistemului, este 1 si rangul matricii extinse A =
3 3
3 3 2
este tot 1. Conform teoremei Kronecker-Capelli sistemul este compatibil ne-
determinat. Alegem x necunoscuta principala si y = , R, necunoscuta

secundara. Rezulta x =
2
3
+ . Matricial, solutia se scrie

!
!
!
2
1
x
3
+
, R.
=
0
1
y
1 1
. Avem = det A =
g) Matricea sistemului este A =
1
m
1
1 2m 1
m(1 ).
Cazul I. Daca m 6= 0, 6= 1 sistemul este de tip Cramer. Avem 1 =
1 2m, 2 = 1 , 3 = 2m + 4m 1. Solutia sistemului este x =

y=
1
,
m
z=
12m
,
m(1)
2m+4m1
.
m(1)
1 1
Cazul II. Daca m = 0 matricea sistemului devine A =

1 0 1 .
1 0 1
Rezulta rang A = 2. Matricea extinsa este
1 1 4
1 1 4
1 0 1 3 .
A=
1
0
1
3
1 0 1 4
0 0 0 1
50
Se obtine rang A = 3. Prin urmare sistemul este incompatibil.

Cazul III. Daca = 1 si m 6= 0 matricea
1 1 1
A=
1 m 1
1 2m 1
sistemului devine
Rezulta ca rang A = 2. Matricea extinsa este
1 1 1 4
1 1 4
m 1 3
A=
1
m
1
3
1 2m 1 4
2m 1 4
Se obtine cu usurinta ca rang A = 2 daca si numai daca 1 2m = 0. Avem
cazurile
i) Daca m 6=
1
2
rezulta ca rangul matricii extinse este 3 si sistemul este
incompatibil.
1
2
x+y+z =4
x + 21 y + z = 3 . Rangul matricii ex
x+y+z =4
tinse este 2 si sistemul este compatibil nedeterminat. Consideram x, y necuii) Daca m =
sistemul devine
noscute principale si z = R necunoscuta secundara. Sistemul devine

(
x+y =4
.
x + 21 y = 3
Solutia este x = 2 ,
y = 2, z = , R. Matricial, solutia se scrie

2
1

= 2 + 0 , R.

0
1
2 4 1
h) Matricea sistemului este A =

1 5 3 . Avem = det A =
2 m
7(2m + + 2).
51
liniara
si diferent
Algebra
iala
Cazul I. Daca 2m+ 6= 2 rangul matricii

sistemuluieste 3 si, n acest caz,

0 4 1

sistemul este de tip Cramer. Avem 1 = 7 5 3 = 72 + 28m + 35,

5 m

1
2 4 0
2 0

2 = 1 7 3 = 14m14+35, 3 = 1 5 7 = 142 56+

2 5
2 5 m
70. Solutia sistemului este x =
2 +4m+5
,
2m++2
y=
2m2+5
,
2m++2
z=
22 8+10
.
2m++2
Cazul II. Daca 2m + = 2 rezulta ca rangul lui A este 2. Matricea

extinsa a sistemului este
2
4
1
0
A= 1
5
3 7(2m 2)
2 2m 2 m
5
2 4
0
0
2 4
1
0

= 1 5
3 7

2 +2
5
2
0 14
0
7
14

+4
2 +2
0
+
4
5
5
2
2

1
5
3
7
1
5
3
7

0 2
0 2
1
2
1
2

+4
+4
0 +4 2
0 +4 2
5
5

3
5
7
1 3 5
7

0 1 2
1
2 2
2

+4
2 +4
5
0 0
0 ( + 4) + 5
1 3
7
5
0
1
2
2
0 0 ( + 4) + 5 0
1
Putem extrage un minor de ordinul 3,

7
1 3

d = 0 1
2

0 0 ( + 4) + 5

= ( 1)( + 5).

52
Avem urmatoarele cazuri

i) Daca R \ {5, 1} rezulta ca rang A = 3 6= rang A = 2 si sistemul
este incompatibil.
ii) Daca = 5 rezulta ca rangul matricii extinse este 2 si sistemul este
compatibil nedeterminat. Sistemul devine
2x 4y + z = 0
x + 5y 3z = 35 .
2x 5y + 3 z = 5
2

2 4

Alegem drept determinant principal p =
= 14, x, y sunt necunos 1 5
cute principale si z = , R, necunoscuta secundara. Subsistemul principal
se scrie
2x 4y =
x + 5y = 35 + 3
Solutia sistemului este x = 10 + 21 , y = 5 + 12 , z = , R. Matricial,

avem
10
1
2
1
2

y = 5 + , R.

0
z
1
iii) Daca = 1 rezulta ca rangul matricii extinse este 2 si sistemul este
compatibil nedeterminat. Sistemul devine
2x 4y + z = 0
x + 5y 3z = 7 .
2x + y 3 z = 5
2

2 4

= 14, x, y sunt necunos 1 5
cute principale si z = , R, necunoscuta secundara. Subsistemul principal
devine
2x 4y
x + 5y
= 7 + 3
liniara
si diferent
Algebra
iala
53
Solutia sistemului este x = 2 + 12 , y = 1 + 21 , z = , R. Matricial, avem

1
x
2

2
y = 1 + 1 , R.

2
z
0
1
1 2
1
3 1 7
, iar matricea extinsa
6. Matricea sistemului este A =
9 3
2
1 2
1 4
3 1 7 2
. Rangul matricii A este 2 daca si numai daca
A=
9 3
2
4 m

1
1 2 1
1 2

d1 = 3 1 7 = 0, d2 = 3 1 7 = 0,

2
9 3
4

1
1 2
3 1 7

d3 = 9 3 = 0, d4 = 9 3 = 0.

2
2
4
4
Din aceste relatii rezulta = 5 si = 1. Pentru ca sistemul sa fie compatibil
rang A = 2. Aceasta relatie are loc daca si numai daca

1 4
2
2 1 4

1 7 2 = 0, 1 7 2 = 0,

9 3
1 4 m
de unde rezulta = 86
si m = 25 .
5
In continuare, pentru valorile gasite, rezolvam sistemul. Consideram drept

1 2

determinant principal p =
= 5, necunoscutele principale x si
3 1
y, necunoscuta secundara z = R. Subsistemul principal devine
(
x + 2y = 4
.
3x y = 2 7
54
Solutia sistemului initial este x =
6
5
85 , y =
13
5
13
,
10
z = R. Matricial,
aceasta se scrie
6
5
13
5
85
y =
+ 13 , R.

10
z
0
1
3.2
Sisteme de ecuatii liniare omogene
Enunturi
1. Fie
sistemele de ecuatii omogene:
x1 + x2 + 2x3 x4 + x5 = 0
x1 + 2x2 + 3x3 + 4x4 = 0
x x + x + 3x x = 0
x + x + 2x + 3x = 0
1
2
3
4
5
1
2
3
4
; b)
a)
x1 + 5x2 + x3 11x4 + 5x5 = 0

x1 + 5x2 + x3 + 2x4 = 0
2x2 + x3 4x4 + 2x5 = 0

x1 + 5x2 + 5x3 + 2x4 = 0
x1 + 3x2 + 2x3 = 0
x1 + x2 + x3 + x 4 = 0
x + 2x + 3x + 4x = 0
2x x + 3x = 0
1
2
3
1
2
3
4
;
; d)
c)
3x
5x
+
4x
=
0
x
+
3x
+
6x
+
10x
=
0
1
2
3
1
2
3
4
x1 + 17x2 + 4x3 = 0
x1 + 4x2 + 10x3 + 20x4 = 0
3x1 + 4x2 5x3 + 7x4 = 0

2x1 + 3x2 x3 + 5x4 = 0
3x x + 2x 7x = 0
2x 3x + 3x 2x = 0
1
2
3
4
1
2
3
4
;
e)
; f)
4x1 + 11x2 13x3 + 16x4 = 0

4x1 + x2 3x3 + 6x4 = 0
x1 2x2 + 4x3 7x4 = 0

7x1 2x2 + x3 + 3x4 = 0
x1 + x2 + x3 + x 4 + x5 =
0
3x + 2x + x x 3x = 0
1
2
3
4
5
g)
;
x
+
2x
+
2x
+
6x
=
0
2
3
4
5
5x1 + 4x2 + 3x3 + 3x4 x5 = 0

(
x1 x2 + x3 + x4 2x5 + 3x6 =
0
h)
.
2x1 + x2 + 4x3 5x4 + 2x5 + x6 = 0
Sa se studieze existenta solutiilor nebanale pentru aceste sisteme, sa se rezolve sistemele, sa se determine dimensiunea si o baza n spatiul S al solutiilor,
55
liniara
si diferent
Algebra
iala
sa se scrie solutiile generale sub forma vectoriala si sub forma matriciala.

2. Sa se demonstreze ca sistemul
ax1 + bx2 + cx3 + dx4 = 0
bx ax + dx cx = 0
1
2
3
4
cx1 dx2 ax3 + bx4 = 0
dx1 + cx3 bx3 ax4 = 0

admite o solutie unica, daca a, b, c, d sunt numere reale, nu toate nule.
Indicatii si r
aspunsuri
1 2 3 4
1 1 2
1 5 1
1 5 5
Prin urmare sistemul admite numai solutia banala
3
, cu det A = 20 6= 0.
2
2
x1 = x2 = x3 = x4 = 0.
b) Matricea sistemului este
1 1 1 3 1 0 2 1 4 2

A=
1 5 1 11 5 0 6
3
12
6
0 2
1 4 2
0
2 1 4 2
1 1 2 1 1
0 2 1 4 2
!
.
Se obtine rang A = 2 5. Astfel sistemul

admite si solutii nebanale. Alegem
1 1

drept determinant principal p =
= 2. Consideram necunoscutele
1 1
principale x1 , x2 si necunoscutele secundare x3 = , x4 = , x5 = , , ,
R. Subsistemul principal devine
(
x1 + x2 = 2 +
x1 x2 = 3 +
56
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu solutia x1 = 32 , x2 = 12 +

2 . Spatiul solutiilor sistemului omogen este
3
1
S = {s = ( , + 2 , , , )|, , R}.
2
2
Acesta este un subspatiu liniar n R5 cu dim S = 3. O baza n acest subspatiu
este sistemul fundamental de solutii B = {u1 , u2 , u3 }, unde
3 1
u1 = ( , , 1, 0, 0), u2 = (1, 2, 0, 1, 0), u3 = (0, 1, 0, 0, 1).
2 2
Solutia generala se poate scrie sub forma matriciala
32
1
x1

2
x2
1
0
x3
0
1
x
4
0
x5
0
0 .
c) Matricea sistemului este
1 1
1 2 3 4
A=
1 3 6 10 .
1 4 10 20
Determinantul matricii sistemului este det A = 1 6= 0, deci rangul matricii
este 4, egal cu numarul de necunoscute. Prin urmare sistemul admite numai
solutia banala.
d) Matricea sistemului este

1 3 2

2 1 3

A=
3 5 4

1 17 4
0 14 2
0 14
2
0

1 3

2 1
1 3 2
0 7 1
admite si solutii nebanale. Alegem

= 7. Consideram necunoscutele

57
liniara
si diferent
Algebra
iala
principale x1 , x2 si necunoscuta secundara x3 = R. Subsistemul principal

devine
x1 + 3x2 = 2
2x1 x2 = 3
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu solutia x1 = 11

, x2 = 71 . Spatiul
7
solutiilor sistemului omogen este
S = {s = (
11
1
, , )| R}.
7
7

, 71 , 1).
este sistemul fundamental de solutii B = {u1 }, unde u1 = ( 11
7
11
x1
7
x2 = 1 .
7
x3
1
e) Determinantul matricii sistemului este 217, diferit de 0, deci rangul matricii este 4, egal cu numarul de necunoscute. Prin urmare sistemul admite
numai solutia banala.
f) Matricea sistemului
3 4
2 3
A=
4 11
7 2
este
5
2
2 3 3 2
13 16
4 11 13 16
1
3
7 2 1
3
3
0 17 19 20
0 17 19 20
0 51 57 60
0 17 19 20
!
.

admite
si solutii nebanale. Alegem

3 4

= 17. Consideram necunoscu 2 3
tele principale x1 , x2 si necunoscutele secundare x3 = , x4 = , , R.
58
Subsistemul principal devine

(
3x1 + 4x2 = 5 7
2x1 3x2 = 3 + 2
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu solutia x1 =
.
3
13
,
17
17
x2 =
19
20
.
17
17
Spatiul solutiilor sistemului omogen este

S = {s = (
3
13 19
20
, , , )|, R}.
17
17 17
17

este sistemul fundamental de solutii B = {u1 , u2 }, unde
u1 = (
3 19
13 20
, , 1, 0), u2 = ( , , 0, 1).
17 17
17 17
13
3
x1
17
17
20
x2
19
= 17 + 17 .
0
x
1
0
1
x4
g) Matricea sistemului este

1
1 1 1 1
1

3 2 1 1 3 0
A=
0
0 1 2 2
6

5 4 3 3 1
0

1 1 1 1 1
1
0 1 2 4 6 0
0 1 2 2 6
0
1 2 4 6
1
2
2
6
1 2 2 6
1 1 1 1
1 2 4 6
.
0 0 2 0

admite

si solutii nebanale. Alegem

1 1 1

drept determinant principal p = 3 2 1 = 2. Necunoscutele princi

0 1 2
pale sunt x1 , x2 , x4 si necunoscutele secundare x3 = , x5 = , , R.
liniara
si diferent
Algebra
iala
59
Subsistemul principal devine
x1 + x2 + x4 =
3x1 + 2x2 x4 = + 3 .
x + 2x = 2 6
2
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu solutia x1 = + 5, x2 = 2 6,

x4 = 0. Spatiul solutiilor sistemului omogen este
S = {s = ( + 5, 2 6, , 0, )|, R}.
este sistemul fundamental de solutii B = {u1 , u2 }, unde
u1 = (1, 2, 1, 0, 0), u2 = (5, 6, 0, 0, 1).
5
1
x1
6
2
x2
x3 = 1 + 0 .
0
0
x
4
1
0
x5
h) Matricea sistemului este
A=
1 1 1
2
4 5
2 3
2

admite
si solutii nebanale.

1 1

= 3. Necunoscutele prin 2 1
cipale sunt x1 , x2 si necunoscutele secundare x3 = , x4 = , x5 = , x6 = ,
, , , R. Subsistemul principal devine
(
x1 x2 = + 2 3
2x1 + x2 = 4 + 5 2
60
Acesta este un sistem de tip Cramer, cu solutia x1 = 53 + 43 34 , x2 =

23 + 73 2 + 35 , x4 = 0. Spatiul solutiilor sistemului omogen este
5
4
4
2
7
5
S = {s = ( + , + 2 + , , , , )|, , , R}.
3
3
3
3
3
3
este sistemul fundamental de solutii B = {u1 , u2 , u3 , u4 }, unde
4 7
5 2
u1 = ( , , 1, 0, 0, 0), u2 = ( , , 0, 1, 0, 0),
3 3
3 3
4 5
u3 = (0, 2, 0, 0, 1, 0), u4 = ( , , 0, 0, 0, 1).
3 3
5
4
x
0
3
1
3
x
7
2
3
2
3
x3
0
0
x = 0 + 1 + 0 +
x5
0
1
0
x6
0
0
34
5
3
0
.
0
2. Se verifica prin calcul direct ca determinantul matricii sistemului este

det A = (a2 + b2 + c2 + d2 )2 6= 0.
Probleme propuse
1. Sa se arate ca urmatoarele sisteme de ecuatii liniare sunt sisteme Cramer
si sa serezolve aceste sisteme:
x1 +x2 +2x3 +3x4
3x x
x3 2x4
1
2
a)
2x1 +3x2 x3 x4
x1 +2x2 +3x3 x4
x2
3x3 +4x4
x
2x3 +3x4
1
b)
3x1 +2x2
5x4
4x1 +3x2 5x3
= 4
= 6
= 4
= 5
= 4
= 12
=
liniara
si diferent
Algebra
iala
61
2. S
a se rezolve pe cale matriceala urmatoarele sisteme Cramer:
x1 +x2 +x3 2x4 +7x5 = 0
+x3
2x5 = 9
2x1
a)
3x1 +x2
x4
= 9 ,
2x2 +5x3
+x5 = 8
x x
+3x4
= 1
1
2
x1 +x2 +2x3 +2x4 = 2
3x x 4x 6x = 0
1
2
3
4
.
b)
2x1 +3x2 6x3 9x4 = 7
x1 2x2 +8x3 12x4 = 3

3. S
a se studieze compatibilitatea si sa se rezolve daca este posibil
2x1 +7x2 +3x3 +x4 = 6

a)
3x1
9x
1
x1
2x
1
b)
3x1
2x1
2x1
4x
1
c)
2x1
x
1
3x1
2x1
+5x2 +2x3 +2x4 = 4 ,
+4x2
+x3
+x2
+3x3 2x4 +3x5 = 1
+2x2 +4x3
+7x4 = 2
x4
+3x5 = 2
+3x2 +5x3 2x4 +3x5 = 2
+2x2 +8x3 3x4 +9x5 = 2

+5x2 8x3 =
+3x2 9x3 =
+3x2 5x3 =
+8x2 7x3 = 12
+2x2 +2x3 +2x4 = 2
+3x2 +2x3 +5x4 = 3
9x1 +x2 +4x3 5x4 = 1 .
2x1 +2x2 +3x3 +4x4 = 5
7x +x +6x x = 7
1
2
3
4
4. Sa se discute compatibilitatea urmatoarelor sisteme n functie de valorile
d)
parametrilor
reali m, n si sa se obtina solutia cand este posibil:
3x2
+4x3 = 1
mx1
a)
5x1
x
1
+(m 1)x2
4x3
8 ,
+(m 5)x2 12x3 = 10
62
b)
c)
mx1
x1
x
1
x1
+x2
+x3 = 4
+nx2 +x3 = 2 ,
+2x2 +x3 = 3
mx2
+x3 =
x1
x2
+x3 = 1
mx +m2 x x = m2
1
2
3
5. Pentru ce valori ale parametrilor sistemele urmatoare au solutii nebanale?
a)
b)
c)
mx1
+x2
+x3
= 0
x1
+(m + 1)x2
+x3
= 0 ,
x1
+x2
x1
+(m 1)x2
x1
+2x2
2x1
+x2
mx1
x1
+x2
+4x3 = 0
+x3
= 0
+mx3 = 0 ,
+x3
= 0
+x3 = 0
+nx2 +x3 = 0 .
x1
+x2 +x3 = 0
6. Sa se determine dimensiunea si o baza n subspatiul liniar al solutiilor
urmatoarelor
(
2x1
a)
x
1
x1
b)
sisteme omogene:
+3x2 4x3 +5x4 = 0
+x2
+x3
+x4
= 0
2x2 +10x3 = 0
x1 x2
2x +3x
1
2
+x3
= 0 .
x3
= 0
Capitolul 4
Aplicatii liniare
Enunturi
1. Fie spatiile liniare X = {f | f : [a, b] R, f derivabil
a pe [a, b]}, al
functiilor derivabile definite pe intervalul [a, b] cu valori reale, si Y = {g| g :
[a, b] R}, al functiilor definite pe intervalul [a, b] cu valori reale. Definim
aplicatia D : X Y , prin D(f ) = f 0 . Sa se arate ca D este o aplicatie liniara
si sa se determine ker D, nucleul lui D.
2. Fie X un spatiu liniar de dimensiune 2, peste un corp K, si Y un
spatiu liniar de dimensiune 3, peste acelasi corp, K. Sa se precizeze care din
urmatoarele aplicatii, f : X Y , este o aplicatie liniara:
a) f (x) = (1 + 2 , 1 2 , 1 )B1 ;
b) f (x) = (1 , 1, 2 )B1 ;
c) f (x) = (1 + 2 , 1 2 , 1 2 )B1 , unde x = (1 , 2 )B X ntr-o baza B n
X, iar B1 este o baza n Y .
3. Se dau spatiile liniare peste un corp K, X, de dimensiune 3, si Y ,
de dimensiune 2. Un element din X este de forma x = (1 , 2 , 3 )B ntr-o
baza B n X. Definim aplicatiile liniare f1 : X Y , f2 : X Y , prin
f1 (x) = (21 , 2 3 )B1 si f2 (x) = (1 , 2 + 3 )B1 , unde B1 este o baza n Y .
a) Sa se defineasca aplicatiile f1 + f2 si 3f1 f2 si sa se arate ca aceste
aplicatii sunt liniare;
63
64
b) Sa se determine ker f1 , ker f2 , ker(f1 + f2 ), ker(3f1 f2 ).

4. Se dau spatiile liniare peste un corp K, X de dimensiune 3 si Y de
dimensiune 2. Un element din X este de forma x = (1 , 2 , 3 )B ntr-o baza B n
X. Fie aplicatia liniara f : X Y , data de f (x) = (1 2 +3 , 21 32 +3 )B1 ,
unde B1 este o baza n Y . Sa se determine Im f , imaginea aplicatiei f .
5. Fie aplicatiile liniare f L(R2 , R3 ) si g L(R3 , R2 ), definite prin
f (x) = (1 22 , 1 , 2 )B1 , x = (1 , 2 )B R2 , si, respectiv, g(u) = (u1 u2 +
u3 , u1 + u2 u3 )B , u = (u1 , u2 , u3 )B1 R3 .
a) Sa se determine rangul r si defectul d al fiecareia din cele doua aplicatii
si sa se verifice, n fiecare caz, relatia r + d = n. Care din aceste aplicatii este
injectiva?
b) Sa se scrie ecuatiile scalare si matricea fiecarei aplicatii n perechea de
baze (B, B1 ).
c) Sa se determine aplicatiile f g si g f . Sa se scrie matricile celor doua
aplicatii, sa se determine rangul fiecareia si sa se precizeze care din ele este
bijectiva.
6. a) Sa se determine aplicatia liniara (operator liniar) U L(R3 ), stiind
ca U(xi ) = yi , pentru i = 1, 3, unde x1 = (0, 0, 1), x2 = (0, 1, 1), x3 = (1, 1, 1)
si y1 = (2, 3, 5), y2 = (1, 0, 0), y3 = (0, 1, 1). Toti vectorii sunt reprezentati n
baza canonica B = {e1 , e2 , e3 } din R3 .
b) Sa se gaseasca expresia si matricea operatorului U n baza B 0 = {x1 ,
x2 , x3 }.
c) Sa se scrie ecuatiile scalare ale operatorului U n bazele B si B 0 .
7. Fie aplicatia liniara f L(R3 , R2 ), f (x) = (1 2 +23 , 21 +2 3 )B1 , n
perechea de baze (B, B1 ), unde x = (1 , 2 , 3 )B R3 , n baza B = {e1 , e2 , e3 }
din R3 , iar B1 = {f1 , f2 } este o baza n R2 . In R3 consideram baza B 0 =
{e01 , e02 , e03 }, e01 = 2e1 + 2e2 + e3 , e02 = 2e1 e2 2e3 , e03 = e1 2e2 + 2e3 , si n
R2 baza B10 = {f10 , f20 }, f10 = f1 2f2 , f20 = f1 + f2 .
a) Sa se determine matricea aplicatiei liniare f n perechile de baze (B, B1 )
si (B 0 , B10 ).
b) Sa se scrie expresiile lui f n perechile de baze (B, B1 ) si (B 0 , B10 ).
c) Sa se scrie ecuatiile scalare ale lui f n perechile de baze (B, B1 ) si (B 0 , B10 ).
liniara
si diferent
Algebra
iala
65
8. Fie aplicatia liniara (operator liniar) f L(R4 ), data prin f (x) =

(1 + 2 , 2 23 , 3 + 4 , 34 )B , unde x = (1 , 2 , 3 , 4 )B , n baza canonica, B,
din R4 .
a) Sa se precizeze daca f este un izomorfism.
b) Consideram baza B 0 = {e01 , e02 , e03 , e04 } n R4 , unde e01 = (1, 1, 1, 1), e02 =
(1, 1, 1, 0), e03 = (1, 1, 0, 0), e04 = (1, 0, 0, 0). Sa se determine matricea aplicatiei
liniare f n noua baza B 0 .
c) Sa se scrie expresia aplicatiei liniare f n baza B 0 .
d) Sa se scrie ecuatiile scalare ale aplicatiei liniare f n baza B si n baza
B0 .
9. Fie U :
R3 R3 ,
U L(R3 ), o aplicatie liniara (operator liniar) cu
1 1 0
n baza V = {e1 , e2 , e3 }. Sa se gaseasca matricea

matricea A =
1
0
1
0 1 1
aplicatiei U n baza W = {f1 , f2 , f3 }, unde f1 = e1 +2e2 +e3 , f2 = 2e1 +e2 +3e3 ,
f3 = e1 + e2 + e3 .
10. Sa se determine valorile si vectorii proprii pentru urmatoarele aplicatii
liniare (operatori liniari), cu matricile asociate precizate. Sa se studieze daca
exista o baza a spatiului de definitie n raport cu care matricile aplicatiilor
liniare sa fie diagonale. In caz afirmativ sa se verifice legea de transformare a
matricii unei aplicatii liniare (operator liniar) la o schimbare de baza.
a) U : R2 R2 ,!U L(R2 )
!
!
2 2
1 0
2 1
1) A =
; 2) A =
; 3) A =
;
1 1
2 0
1 2
3
3
b) U : R
R3 , U L(R
)
1 1 2
1
2
1
; 2) A = 1 2 1 ;
1) A =
1
1
2
2 2 0
1 1 2
c) U : R4 R4 , U L(R4 )
66
1 0
0 1
0 1 0
4 2
0
.
; 2) A =
1) A =
2 1 0
0 0 1 2
2 1 1 2
1 0 2 5
11. Sa se determine valorile si vectorii proprii corespunzatori, si sa se
verifice expresiile U(x0 ) = ax0 bx00 , U(x00 ) = ax00 + bx0 , unde x0 si x00 sunt
partea reala si respectiv coeficientul partii imaginare pentru x = x0 + ix00
corespunzatori valorilor proprii 1,2 = a ib, i = 1, pentru urmatorii

operatori liniari definiti pe spatii reale.
2 3
a) U : X X, (X, R), dim X = 2, A =
!
;
4 5 7
b) U : X X, (X, R), dim X = 3, A = 1 4 9

.
4 0 5
Indicatii si r
aspunsuri
1. Fie f, g X si , R. Folosind proprietatile derivatei, si anume
operatii cu functii deivabile, se obtine D(f + g) = (f + g)0 = f 0 + g 0 =
D(f ) + D(g). Prin urmare D L(X, Y ).
Nucleul lui D este ker D = {f X|D(f ) = o Y }, unde o este functia
identic nula, definita prin o(x) = 0, x [a, b]. Dar D(f ) = o f 0 (x) =
0, x [a, b] f = constant
a. Astfel ker D = {f X|f = constant
a}.
2. a) Fie x = (1 , 2 )B si y = (1 , 2 )B . Avem x + y = (1 + 1 , 2 + 2 )B .
Astfel
f (x + y) = ((1 + 1 ) + (2 + 2 ), (1 + 1 ) (2 + 2 ), 1 + 1 )B1 =
= ((1 + 2 ) + (1 + 2 ), (1 2 ) + (1 2 ), 1 + 1 )B1 =
= (1 + 2 , 1 2 , 1 )B1 + (1 + 2 , 1 2 , 1 )B1 = f (x) + f (y).
Deci f este aditiva.
Pentru orice K avem x = (1 , 2 )B si
f (x) = (1 + 2 , 1 2 , 1 )B1 =
liniara
si diferent
Algebra
iala
67
= (1 + 2 , 1 2 , 1 )B1 = f (x).
Prin urmare f este si omogena. Urmeaza ca f este o aplicatie liniara.
Altfel, pentru , K avem x + y = (1 + 1 , 2 + 2 )B si
f (x + y) = ((1 + 1 ) + (2 + 2 ), (1 + 1 ) (2 + 2 ), 1 + 1 )B1 =
= ((1 + 2 ) + (1 + 2 ), (1 2 ) + (1 2 ), 1 + 1 )B1 =
= (1 + 2 , 1 2 , 1 )B1 + (1 + 2 , 1 2 , 1 )B1 = f (x) + f (y).
Am obtinut, din nou, ca f este o aplicatie liniara.
b) Se verifica cu ajutorul definitiei ca f nu este nici aditiva nici omogena
si, prin urmare, nu este o aplicatie liniara.
c) Ca si la punctul anterior, se verifica cu usurinta ca f nu este nici aditiva
nici omogena, deci nu este o aplicatie liniara.
3. a) Avem g, h : X Y , g(x) = (f1 + f2 )(x) = f1 (x) + f2 (x) = (1 , 22 )B1 ,
h(x) = (3f1 f2 )(x) = 3f1 (x) f2 (x) = (71 , 22 43 )B1 . Deoarece g, h sunt
combinatii liniare de aplicatiile f1 , f2 si (L(X, Y ), +, ) este un spatiu liniar,
urmeaza ca g, h L(X, Y ).
( b) Avem ker f1 = {x X|f1 (x) = Y }. Din f1 (x) = Y rezulta sistemul
21
=0
. Matricea acestui sistem este
2 3 = 0
!
2 0 0
A=
,
1 1 1
cu rangul 2, astfel ca sistemul admite
si solut
ii nebanale. Putem considera
2 0

drept determinant principal =
= 2 si necunoscutele principale
1 1
1 , 2 , necunoscuta secundara 3 = R. Se obtine solutia 1 = 0, 2 = ,
3 = R. Rezulta ker f1 = {(0, , )| R} = L[u1 ], unde u1 = (0, 1, 1).
In continuare ker f2 = {x X|f2 (x) = Y }. Din f2 (x) = Y rezulta
(
1
=0
sistemul
. Matricea acestui sistem este
2 + 3 = 0
!
1 0 0
A=
,
0 1 1
68
cu rangul 2, astfel ca sistemul admite

si solut

ii nebanale. Putem considera
1 0

drept determinant principal =
= 1, necunoscutele principale
0 1
1 , 2 si necunoscuta secundara 3 = R. Se obtine solutia 1 = 0, 2 = ,
3 = R. Rezulta ker f1 = {(0, , )| R} = L[u2 ], u2 = (0, 1, 1).
( Avem ker g = {x X|g(x) = Y }. Din g(x) = Y rezulta sistemul
1 = 0
. Matricea acestui sistem are rangul 2, astfel ca sistemul admite
22 = 0
si solutii nebanale. Putem considera necunoscutele principale 1 , 2 si necunoscuta secundara 3 = R. Se obtine solutia 1 = 0, 2 = 0, 3 = R.
Rezulta ker g = {(0, 0, )| R} = L[u3 ], u3 = (0, 0, 1).
( Avem ker h = {x X|h(x) = Y }. Din g(x) = Y rezulta sistemul
71
=0
. Matricea acestui sistem are rangul 2, astfel ca sistemul
22 43 = 0
admite si solutii nebanale. Putem considera necunoscutele principale 1 , 2
si necunoscuta secundara 3 = R. Se obtine solutia 1 = 0, 2 = 2,
3 = R. Rezulta ker h = {(0, 2, )| R} = L[u4 ], u4 = (0, 2, 1).
Rezulta ca dimensiunile celor patru nuclee sunt egale cu 1, si, astfel, nici
una dintre aplicatii nu este injectiva.
4. Avem f : X Y , f L(X, Y ), f (x) = (1 2 + 3 , 21 32 + 3 )B1 .
Imaginea aplicatiei f este Im f = {y Y |x X, f (x) = y}. Fie y =
(1 , 2 )B1 Y si x = (1 , 2 , 3 )B X. Atunci
(
1 2 + 3 = 1
f (x) = y
.
21 32 + 3 = 2
Matricea sistemului este A =
1 1 1 1
1 1 1
2 3 1
!
, iar matricea extinsa este A =
. Se arata cu usurinta ca rangul matricii acestui sistem este

2 3 1 2
egal cu rangul matricii extinse, pentru orice 1 si orice 2 . Prin urmare sistemul
este compatibil pentru orice y Y , conform teoremei lui Kronecker-Capelli.
Rezulta Im f = Y , deci f este surjectiva.
5. a) Rangul aplicatiei f este r = dim Im f , iar defectul d = dim ker f .
69
liniara
si diferent
Algebra
iala
Pentru determinarea nucleului lui f , ker f = {x X|f (x) =

R3 }, vom rezolva
1 22 = 0
ecuatia f (x) = R3 . Aceasta este echivalenta cu sistemul
=0 ,
2
=0
unde x = (1 , 2 , 3 )B . Se obtine usor ca rangul matricii sistemului este 2, egal
cu numarul de necunoscute, deci sistemul admite doar solutia banala. Astfel
ker f = {R2 } si d = 0. De aici rezulta si ca f este
In continuare vom determina imaginea lui f .
1 22
Ecuatia f (x) = y este echivalenta cu

1
o aplicatie injectiva.
Fie y = (1 , 2 , 3 )B R3 .
= 1
= 2 . Acest sistem este
= 3
compatibil daca si numai daca rangul matricii sale extinse este 2, adica deter2
minantul ei este 0. Se obtine conditia de compatibilitate 2 23 = 1 . Avem

y = (1 , 2 , 3 ) = (2 23 , 2 , 3 ) = (2 , 2 , 0) + (23 , 0, 3 ) = 2 (1, 1, 0) +
3 (2, 0, 1). Rezulta Im f = {(2 23 , 2 , 3 )|2 , 3 R} = L[v1 , v2 ], unde
v1 = (1, 1, 0), v2 = (2, 0, 1). Deoarece v1 si v2 sunt liniar independenti rezulta
r = 2. Aplicatia f nu este surjectiva.
In acelasi mod, obtinem, pentru g, ker g = L[v3 ], si Im g = R2 , unde
v3 = (0, 1, 1)B1 . Prin urmare defectul lui g este 1, iar rangul lui g este 2. Astfel
aplicatia g nu este injectiva dar este surjectiva.
b) Matricea asociata lui f , A = (aij ) M32 (R), prin
izomorfismul
:
1 2
.
L(R2 , R3 ) M32 (R), n perechea de baze (B, B1 ), este A =
1
0
0 1
P2
Ecuatiile scalare ale lui f , j=1 aij j = i , i = 1, 3, sunt
1 22 = 1
= 2 .
= 3
Matricea asociata lui g, B = (bij ) M23 (R), prin izomorfismul !:

1 1 1
L(R3 , R2 ) M23 (R), n perechea de baze (B1 , B), este B =
.
1 1 1
70
Ecuatiile scalare ale lui g,

(
P3
j=1 bij uj
= i , i = 1, 2, sunt
u1 u2 + u3 = 1
u1 + u2 u3 = 2
c) Avem f g : R3 R3 , (f g)(u) = (u1 3u2 + 3u3 , u1 u2 + u3 , u1 +

3
u2 u
a n baza B1 este
3 ), unde u = (u
1 , u2 , u3 )B1 R . Matricea asociat
1 3 3
. Obtinem r1 = rang (f g) = rang A1 = 2 6= 3.

A1 =
1
1
1
1
1 1
Urmeaza ca aplicatia nu este surjectiva. Din relatia r1 + d1 = 3 rezulta ca
defectul d1 al aplicatiei este egal cu 1 si, prin urmare, f g nu este nici injectiva.
In concluzie aceasta aplicatie nu este un endomorfism.
In continuare avem g f : R2 R2 , (g f )(x) = (2 , 21 32 )B , unde
!
0
1
x = (1 , 2 ) R2 . Matricea asociata este A2 =
. Rangul aplicatiei
2 3
este r2 = rang A2 = 2 si rezulta ca g f este surjectiva. Se obtine, deasemeni,
defectul d2 = 0, din r2 +d2 = 2. Astfel aplicatia este si injectiva, deci bijectiva.
In concluzie, g f este un endomorfism.
P
6. a) Fie x R3 . Rezulta ca x = 3k=1 k ek . Deoarece U L(R3 ) urmeaza
P
ca U(x) = 3k=1 k U(ek ). Din U(xi ) = yi , i = 1, 2, 3, se obtine sistemul
U(e3 ) = 2e1 + 3e2 + 5e3
U(e2 )+ U(e3 )
U(e )+ U(e )+ U(e )

1
2
3
= e1
= e2 e3
cu solutia U(e1 ) = e1 +e2 e3 , U(e2 ) = e1 3e2 5e3 , U(e3 ) = 2e1 +3e2 +5e3 .
De aici rezulta
U(x) = (1 2 + 23 , 1 32 + 33 , 1 52 + 53 )B .
b) Sistemul de vectori B 0 = {x1 , x2 , x3 } este o baza n R3 , fiind liniar
Intr-adevar, matricea coordonatelor vectorilor n baza B este
independent.
0 0 1
, cu rang C = 3. Matricea C este matricea schimbarii de

C =
0
1
1
1 1 1
liniara
si diferent
Algebra
iala
71
baza (trecerea de la B la B 0 ). Notam cu A0 matricea asociata operatorului U

prin izomorfismul : L(R3 ) M3 (R). Formula de transformare a matricii
t
unui operator liniarla schimbarea
bazei este A0 = (C t )1 AC
. In cazul nostru
0 1 1
2 0 2
t 1
0
t 1
t
se obtine (C ) = 1 1 0 si A = (C ) AC = 1 1 1
.
1
0 0
2 1
0
0
0
0
Fie x = (1 , 2 , 3 )B0 . Atunci expresia analitica a operatorului n baza B 0
este
U(x) = (210 230 , 10 20 + 30 , 210 20 )B0 .
c) Notam y = U(x), y = (1 , 2 , 3 )B , i R, i = 1, 3, x = (1 , 2 , 3 )B .
Ecuatiile scalare ale operatorului U n baza B sunt
1 2 + 23 = 1
1 32 + 33 = 2 .
5 + 5 =
1
2
3
3
Notam y 0 = U(x), y 0 = (10 , 20 , 30 )B0 , i0 R, i = 1, 3, x = (10 , 20 , 30 )B0 .

Ecuatiile scalare ale operatorului U n baza B 0 sunt
210 230 = 10
10 20 + 30 = 20 .
2 0 0 = 0
1
7. a) Matricea aplicatiei n perechea de baze initiale este

!
1 1 2
A=
.
2 1 1
Pentru determinarea matricii asociate A0 n perechea de baze (B 0 , B10 ) folosim
formula A0 = (Dt )1 AC t , unde C este matricea de trecere de la baza B la baza
0
B 0 iarD este matricea

de trecere de la baza B1 la baza B1 . In cazul nostru
!
2 2
1
1
2
. Obtinem
C=
2 1 2 , D = 1 1
1 2 2
!
1
1
(Dt )1 =
2 1
72
si
A0 =
1 1
2 1
1 1
2
7 4
2 1 2 =
1 2 2
9 3 12
b) Expresia analitica a aplicatiei f n perechea de baze (B, B1 ) este

y = f (x) = (1 2 + 23 , 21 + 2 3 )B1 , i R, i = 1, 3, i R, i = 1, 2,
unde x = (1 , 2 , 3 )B , y = (1 , 2 )B1 .
Expresia analitica a aplicatiei f n perechea de baze (B 0 , B10 ) este
y 0 = f (x) = (710 420 530 , 910 320 1230 )B10 ,
i0 R, i = 1, 3, i0 R, i = 1, 2,
unde x = (10 , 20 , 30 )B0 , y = (10 , 20 )B10 .
c) Ecuatiile scalare ale aplicatiei liniare f n perechea de baze (B, B1 ) sunt
(
1 2 + 23 = 1
,
21 + 2 3 = 2
iar ecuatiile scalare ale aplicatiei liniare f n perechea de baze (B 0 , B10 ) sunt
(
710 420 530 = 10
.
910 320 1230 = 20
1 1
0 1 2
8. a) Matricea asociata lui f este A =
0 0 1
0 0 0
Astfel r = rang f = rang A = 4. De aici rezulta ca Im
0
, cu det A = 3.
1
3
f = R4 , deci f este
surjectiva. Pe de alta parte, din r + d = 4 urmeaza ca defectul lui f este d = 0,

deci f este injectiva. Deoarece f este bijectiva rezulta ca este un izomorfism.
liniara
si diferent
Algebra
iala
b) Matricea n
1 1
1 1
unde C =
1 1
1 0
73
noua baza se obtine cu ajutorul formulei A0 = (C t )1 AC t
1 1
1 0
este matricea schimbarii de baza. Se obtine
0 0
0 0
t 1
(C )
0 0
1 1
.
=
0 1 1 0
1 1 0
0
si
0 0
1 1 0 0
.
A =
3
2
1
0
3
3 1 1
0
c) Notam x = (10 , 20 , 30 , 40 )B0 . T

inand cont de forma matricii A0 , expresia
aplicatiei liniare f n baza B 0 este
f (x) = (310 , 10 + 20 , 310 220 + 30 , 310 + 320 + 30 + 40 )B0 .
d) Ecuatiile scalare ale aplicatiei liniare f n baza B sunt
1 +2
= 1
2 23
= 2
,
+
=
3
4
3
34 = 4
unde x = (1 , 2 , 3 , 4 )B si y = f (x) = (1 , 2 , 3 , 4 )B , iar ecuatiile scalare ale
aplicatiei liniare f n B 0 sunt
310
0 + 0
1
2
0
31 220 + 30
0
31 + 320 + 30 + 40
= 10
= 20
= 30
= 40
74
0.
unde x = (10 , 20 , 30 , 40 )B0 si y 0 = f (x) = (10 , 20 , 30 , 40 )B
1 1 0
9. Matricea aplicatiei n baza initiala este A =

1 0 1
0 1 1
0
t 1
t
asociata n noua baza este A = (C ) AC unde C =
2
1
matricea schimbarii de baza. Avem

2 1
1
1 1 0
1 2 1
1
A = 1 0
1 1 0 1 2 1 1 = 0
5 1 3
0 1 1
1 3 1
4
. Matricea
2 1
1 3
este
1 1
0
.
2 2
1
10. a) 1) Pentru determinarea valorilor proprii ale operatorului U trebuie
rezolvata ecuatia caracteristica a matricii A, P ()

= det (A E2 ) = 0. In
2
2

acest caz obtinem ecuatia P () =
= 2 3 = 0. Prin urmare
1
1
valorile proprii pentru U sunt 1 = 0 si 2 = 3.
Vectorii proprii ai lui U sunt vectorii x R2 care verifica ecuatia U(x) =
x, unde este o valoare proprie a lui U. Pentru 1 = 0 rezulta ecuatia
U(x)
= 1 x = R2 . Daca x = (1 , 2 )B ecuatia este echivalenta cu sistemul
(
21 + 22 = 0
. Se obtine cu usurinta ca acesta este un sistem liniar omo1 + 2 = 0
gen cu rangul matricii egal cu 1. Astfel sistemul admite si solutii nebanale.
Consideram 2 = necunoscuta secundara si obtinem 1 = . Rezulta astfel
subspatiul propriu al lui U corespunzator valorii proprii 1 = 0
S1 (U) = {x = (, )| R} = L[u1 ],
unde u1 = (1, 1). O baza n acest spatiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea
sa este 1, egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii 1 .
( Pentru 2 = 3 se obtine ecuatia U(x) = 3x, echivalenta cu sistemul
1 + 22 = 0
. Rangul matricii sistemului este egal cu 1. Consideram
1 22 = 0
2 = necunoscuta secundara si obtinem 1 = 2. Rezulta subspatiul propriu
75
liniara
si diferent
Algebra
iala
al lui U corespunzator valorii proprii 2 = 0

S2 (U) = {x = (2, )| R} = L[u2 ],
unde u2 = (2, 1). O baza n acest spatiu este B2 = {u2 }, deci dimensiunea sa
este 1, egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii 2 .
Deoarece valorile proprii ale operatorului sunt reale si dimensiunile subspatiilor proprii corespunzatoare fiecareia dintre ele sunt egale cu ordinele de
multiplicitate ale acestora rezulta ca operatorul U este de structura simpla,
2
adica exista baza B 0 = {u
n care matricea operatorului este di!1 , u2 } n R !
1 0
0 0
agonala A0 =
=
. Matricea schimbarii de baza este
0 2
0 3
!
!
1 1
1
2
, cu (C t )1 = 31
C =
. Se verifica cu usurinta formula
2 1
1 1
de transformare a matricii coeficientilor A0 = (C t )1 AC t .
10. a) 2)
1 0

2
si 2 = 1.
Ecuat
ia caracteristica a matricii A este P () = det (A E2 ) =

= (1 ) = 0. Astfel, valorile proprii ale lui U sunt 1 = 0

(
Ecuatia U(x) = 1 x este echivalenta cu sistemul
=0
, unde x =
21 = 0
(1 , 2 )B R2 . Acest sistem are solutia 1 = 0, 2 = , cu R. Rezulta
subspatiul propriu al lui U corespunzator valorii proprii 1 = 0
S1 (U) = {x = (0, )| R} = L[u1 ],
Ecuatia U(x) = 2 x este echivalenta cu 21 2 = 0. Solutia ecuatiei este
1 = , 2 = 2, cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U corespunzator
valorii proprii 2 = 1
S2 (U) = {x = (, 2)| R} = L[u2 ],
76
Deoarece valorile proprii ale operatorului sunt reale si dimensiunile subspatiilor proprii corespunzatoare fiecareia dintre ele sunt egale cu ordinele de multiplicitate ale acestora rezulta ca operatorul U este de structura simpla, adica
2
exista baza B 0 =
! {u1 , u2 } n !R n care matricea operatorului este diagonala
1 0
0 0
A0 =
=
.
0 2
0 1
10. a) 3) Ecuat
ia caracteristica a matricii A este P () = det (A E2 ) =
2
1

= ( 1)( 3) = 0. Astfel, valorile proprii ale lui U sunt
1
2
1 = 1 si 2 = 3.
(
1 + 2 = 0
, unde
1 + 2 = 0
x = (1 , 2 )B R2 . Acest sistem are solutia 1 = , 2 = , cu R.
Rezulta subspatiul propriu al lui U corespunzator valorii proprii 1 = 0

S1 (U) = {x = (, )| R} = L[u1 ],
unde u1 = (1, 1). O baza n acest spatiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea
sa este 1, egala cu ordinul de multiplicitate al valorii
( proprii 1 .
1 + 2 = 0
. Solutia
1 2 = 0
sistemului este 1 = , 2 = , cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U
corespunzator valorii proprii 2 = 1
S2 (U) = {x = (, )| R} = L[u2 ],
2
exista baza B 0 =
! {u1 , u2 } n !R n care matricea operatorului este diagonala
1 0
1 0
A0 =
=
.
0 2
0 3
77
liniara
si diferent
Algebra
iala
10. b) 1) Ecuatia caracteristica a matricii A este P () = det (A E3 ) =

2
1 1

1 1 2 = ( 4)( + 2) = 0. Astfel, valorile proprii ale lui

2
2
U sunt 1 = 0, 2 = 4 si 3 = 2.
1 2 + 23 = 0
1 + 2 23 = 0 ,
2 2
=0
1
unde x = (1 , 2 , 3 )B R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege

drept necunoscuta secundara 1 = . Se obtine solutia sistemului 1 = , 2 =
, 3 = 0, cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U corespunzator valorii
proprii 1 = 0
S1 (U) = {x = (, , 0)| R} = L[u1 ],
unde u1 = (1, 1, 0). O baza n acest spatiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea
31 2 + 23 = 0
1 32 23 = 0 ,
2 2 4 = 0
1
unde x = (1 , 2 , 3 ) R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege

, 3 = , cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U corespunzator
S2 (U) = {x = (, , )| R} = L[u2 ],
31 2 + 23 = 0
1 + 32 23 = 0 ,
2 2 + 2 = 0
1
78
unde x = (1 , 2 , 3 ) R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege drept

necunoscuta secundara 3 = . Se obtine solutia sistemului 1 = 2 , 2 =
, 3
2
= , cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U corespunzator valorii
proprii 3 = 2

S3 (U) = {x = ( , , )| R} = L[u3 ],
2 2
existabaza B 0 = {u1
, u2 , u
n R3 n care
3}
matricea operatorului este diagonala
0 0 0
1 0 0
= 0 4 0 .
A0 =
0
0
2
0 0 2
0 0 3
a a matricii A este P () = det (A E3 ) =

10. b) 2) Ecuatia caracteristic

2
1
1

1 2 1 = (1 )(2 )2 = 0. Astfel, valorile proprii ale lui

1
1 2
U sunt 1 = 1, 2 = 3 = 2.
22 + 3
=0
1 + 2 3 = 0 ,
+
=0
1
2
3
3
unde x = (1 , 2 , 3 )B R . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege
drept necunoscuta secundara 3 = .
3
, 2
2
2 , 3
Se obtine solutia sistemului 1 =
= , cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U co-
respunzator valorii proprii 1 = 1

S1 (U) = {x = (
3
, , )| R} = L[u1 ],
2
2
liniara
si diferent
Algebra
iala
79
1 + 22 + 3 = 0
1 3
1 2
=0 ,
=0
unde x = (1 , 2 , 3 ) R3 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege

, 3 = , cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U corespunzator
S2 (U) = {x = (, , )| R} = L[u2 ],
sa este 1, diferita de ordinul de multiplicitate al valorii proprii 2 . Prin urmare
U nu este un operator de structura simpla.
10. c) 1) Ecuatia caracteristic
1
0
0
1

0
1
0
0
= (1 )2 ( 6) = 0. Astfel, valorile proprii

0
0
1 2

1
0
2 5
ale lui U sunt 1 = 0, 2 = 6 si 3 = 4 = 1.
1 + 4
=0
2
=0
,
2
=
0
3
4
1 23 + 54 = 0
4
unde x = (1 , 2 , 3 , 4 ) R . Matricea sistemului are rangul 3. Putem
alege drept necunoscuta secundara 4 = . Se obtine solutia sistemului 1 =
, 2 = 0, 3 = 2, 4 = , cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U
corespunzator valorii proprii 1 = 0
S1 (U) = {x = (, 0, 2, )| R} = L[u1 ],
unde u1 = (1, 0, 2, 1). O baza n acest spatiu este B1 = {u1 }, deci dimensiunea sa este 1, egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii 1 .
80
51 + 4
=0
52
=0
2
=
0
3
4
1 23 4 = 0
4
unde x = (1 , 2 , 3 , 4 ) R . Matricea sistemului are rangul 3. Putem alege
drept necunoscuta secundara 4 = . Se obtine solutia sistemului 1 = 5 , 2 =
0, 3 = 2
, 4 = , cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U cores5
punzator valorii proprii 2 = 6
2
S2 (U) = {x = ( , 0, , )| R} = L[u2 ],
5
5
unde u2 = (1, 0, 2, 5). O baza n acest spatiu este B2 = {u2 }, deci dimensiunea sa este 1, egala cu ordinul de multiplicitate al valorii
proprii 2 .

24
2 + 4
=0
=0 ,
=0
unde x = (1 , 2 , 3 , 4 ) R . Matricea sistemului are rangul . Putem alege
1
drept necunoscute secundare 1 = , 2 = . Se obtine solutia sistemului

1 = , 2 = , 3 = 2 , 4 = 0, cu R. Rezulta subspatiul propriu al lui U
corespunzator valorii proprii 3 = 4 = 1
S3 (U) = {x = (, , , 0)|, R} = L[u3 , u4 ],

2
unde u3 = (2, 0, 1, 0), u4 = (0, 1, 0, 0). O baza n acest spatiu este B2 =
{u3 , u4 }, deci dimensiunea sa este 2, egala cu ordinul de multiplicitate al valorii
proprii 3 .
exista baza B 0 = {u1 , u2 , u3 , u4 } n R4 n

1 0 0 0
0

0 2 0 0 0

gonala A0 =
0 0 0 = 0

3
0
0 0 0 4
care matricea operatorului este dia

0 0 0
6 0 0
.
0 1 0
0 0 1
liniara
si diferent
Algebra
iala
81

10. c) 2) Ecuatia caracteristic

1
0
2
1

0
1 4
2

= ( 1)4 = 0. Astfel, valorile proprii ale lui U

2
1
1

2
1 1 2
sunt 1 = 2 = 3 = 4 = 1.
23 4
=0
43 24
=0
,
=
0
1
2
3
4
21 2 3 + 4 = 0
unde x = (1 , 2 , 3 , 4 )B R4 . Matricea sistemului are rangul 2. Putem alege
drept necunoscute secundare 1 = , 3 = . Se obtine solutia sistemului
1 = , 2 = 2 + , 3 = , 4 = 2, cu , R. Rezulta subspatiul propriu
al lui U corespunzator valorii proprii 1 = 1
S1 (U) = {x = (, 2 + , , 2)|, R} = L[u1 , u2 ],
unde u1 = (1, 2, 0, 0), u2 = (0, 1, 1, 2). O baza n acest spatiu este B1 =
{u1 , u2 }, deci dimensiunea sa este 2, diferita de ordinul de multiplicitate al
valorii proprii 1 . Prin urmare operatorul U nu este de structura simpla.
11. a) Ecuatia caracteristica este

2 3

P () = det(A E2 ) =
1
2

= 2 4 + 7 = 0,

cu solutiile (valorile proprii ale operatorului) 1 = 2 + i 3, 2 = 2 i 3 C.

Un vector propriu al operatorului U va fi de forma x = (1 , 2 ) cu 2 , 2 C.
Avem 1 = 10 + i100 , 2 = 20 + i200 , unde 10 , 100 , 20 , 200 R.
(
21 32 = (2 + i 3)1
,
1 + 22 = (2 + i 3)2
82
echivalent, la randul sau, cu urmatoarele doua sisteme n multimea R

(
(
210 320 = 210 3100

2100 3200 = 310 + 2100
.
,
10 + 220 = 220 + 3200

100 + 2200 = 320 + 2200
Notand cu x0 = (10 , 20 ) X si cu x00 = (100 , 200 ) cele doua sisteme se pot scrie
U(x0 ) = 2x0 3x00 , U(x00 ) = 3x0 + 2x00 .

Revenim la sistemul initial, n C. Acesta are matricea
!
i 3 3
A 1 E2 =
,
1
i 3
cu rangul 1. Alegem 2 = , necunoscuta secundara si obtinem 1 = i 3.
Astfel x = (i 3, 1) = [(0, 1) + i( 3, 0)] = u1 . Subspatiul propriu corespunzator valorii proprii 1 este

S1 (U) = L[x0 , x00 ],
unde x0 = (0, 1), x00 = ( 3, 0).

Pentru valoarea proprie 2 = 1 se obtine sistemul conjugat celui corespunzator lui 1 , avand ca solutie conjugatul solutiei acestuia, x = u2 ,
u2 = u1 = (i 3, 1). Astfel subspatiul propriu corespunzator lui 2 este

S2 (U) = L[x0 , x00 ].
Deoarece solutiile ecuatiei caracteristice nu sunt numere reale operatorul
nu este de structura simpla.
Daca X este un spatiu liniar peste C, atunci
matricea operatorului
!
! se poate
1 0
2+i 3
0
aduce la forma diagonala A0 =
=
, n baza
0 2
0
2i 3
B 0 = {u1 , u2 }, n spatiul (X, C).
b) Procedand n mod analog se obtin valorile proprii ale lui U, 1 = 1,
2 = 2 + 3i, 3 = 2 3i si subspatiile proprii corespunzatoare
S1 (U) = L[u1 ],
unde u1 = (1, 2, 1),
S2 (U) = S2 (U) = L[x0 , x00 ],
83
liniara
si diferent
Algebra
iala
unde x0 = (3, 5, 4) si x00 = (3, 3, 0).

Deoarece avem si valori proprii care nu apartin lui R rezulta ca, n cazul n care X este un spatiu vectorial real, matricea operatorului nu poate fi
adusa la forma diagonala. In cazul n care X este un spatiu vectorial complex,
subspatiile proprii corespunzatoare valorilor proprii complexe sunt
S2 (U) = L[u2 ], S3 (U) = L[u3 ],
unde u2 = x0 + ix00 si u3 = u2 = x0 ix00 . In acest caz, deoarece toate valorile
proprii sunt n C iar dimensiunile subspatiilor proprii sunt egale cu multiplicitatile valorilor proprii corespunzatoare rezulta ca n baza B 0 = {u1 , u2 , u3 },
in X, matricea operatorului este
1 0 0
0
A =
0 2 0
0 0 3
1
0
0

= 0 2 + 3i
0
.

0
0
2 3i
In concluzie, daca X este un spatiu vectorial complex U este un operator de

structura simpla.
Probleme propuse
1. Care dintre urmatoarele aplicatii este un operator liniar?
a) f (x) = (2 + 3 , 21 + 3 , 31 2 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
b) f (x) = (1 , 2 , sin 3 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
c) f (x) = (3 , 2 , 1 1), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
d) f (x) = (3 , 2 , 1 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
e) f (X) = CX, X Mn (R), unde C Mn (R) este o matrice fixata.
2. Fie aplicatia f : C C definita prin f (z) = z. Sa se demonstreze ca T
este un operator liniar daca C este privit ca un spatiu liniar real si nu este un
operator liniar daca C este privit ca un spatiu liniar complex.
3. Sa se cerceteze care dintre aplicatiile urmatoare este un operator liniar si
pentru aceste aplicatii sa se determine rangul, defectul si o baza n subspatiile
liniare imagine si nucleu:
84
a) f (x) = (1 , e1 +2 +3 , 1 + 2 + 3 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
b) f (x) = (1 , 2 + 3, 3 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
c) f (x) = (1 2 , 1 + 2 , 3 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
d) f (x) = (1 + 2 , 0, 1 + 2 + 3 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
e) f (x) = (1 2 + 3 4 , 1 + 23 4 , 1 + 2 + 33 34 ), x =
(1 , 2 , 3 , 4 ) R4 .
4. Fie f : V W un operator liniar ntre doua spatii liniare finit dimensionale. Sa se arate ca:
a) f este surjectiv daca si numai daca exista operatorul liniar S : W V
astfel ncat T S = IdW .
b) f este injectiv daca si numai daca exista operatorul liniar S : V W
astfel ncat ST = IdW .
4
) cu matricile asociate A1 =
1 , f2 L(R
aplicatiile liniare f
5. Se dau
1 4 2
3 1 0
0 2 1 si, respectiv, A2 = 0 4 1 , n raport cu baza canonica
0 0 5
1 2 3
3
a lui R .
a) Sa se determine expresiile celor doua aplicatii.

b) Sa se determine ker f1 , Im f1 , ker f2 , Im f2 .
c) Sa se arate ca f1 si f2 sunt bijective si sa se determine f11 si f21 .
d) Sa se calculeze imaginea vectorului u = (0, 1, 1) prin fiecare din aplicatiile f1 , f2 , f11 , f21 .
e) Sa se verifice teorema referitoare la inversa operatorului invers n cazul
operatorului liniar f = f1 + f2 .
6. Fie f : V W un operator liniar ntre doua spatii liniare. Daca S
este o submultime a lui V sa se arate ca T (L[S]) = L[T (S)], unde L[S] este
acoperirea liniara a lui S si T (S) este imaginea submultimii S a lui V prin T .
7. Pentru urmatoarele perechi de aplicatii liniare sa se determine f g si
g f , daca este posibil, apoi sa se verifice faptul ca acestea sunt aplicatii liniare.
Sa se gaseasca subspatiile imagine si nucleu pentru operatorii compusi. Sa se
verifice teorema referitoare la matricile asociate operatorilor compusi.
a) f : R3 R2 , f (x) = (1 2 + 3 , 1 + 3 ), x = (1 , 2 , 3 ) R3 ,
liniara
si diferent
Algebra
iala
85
g : R2 R3 , g(y) = (1 , 1 2 , 2 ), y = (1 , 2 ) R2 .
b) f : R2 R4 , f (x) = (1 , 31 + 2 , 21 2 , 2 ), x = (1 , 2 ) R2 ,
g : R3 R2 , g(y) = (1 + 2 + 3 , 21 2 3 ), y = (1 , 2 , 3 ) R3 .
8. Sa se determine matricile asociate urmatoarelor aplicatii liniare si, cu
ajutorul lor, sa se determine rangul si defectul fiecarei aplicatii. Sa se determine
cate o baza n subspatiile imagine si nucleu pentru fiecare aplicatie.
a) f L(X, Y ), dim X = 3, f (x) = (1 + 2 23 , 21 + 2 + 3 , 2 + 53 ),
x = (1 , 2 , 3 ) X.
b) f L(X, Y ), dim X = 2, f (x) = (21 2 , 1 + 2 , 31 + 2 , 1 , 2 ),
x = (1 , 2 ) X.
9. Pentru urmatoarele aplicatii liniare, date cu ajutorul matricilor asociate,
sa se obtina expresiile lor dupa schimbarile de baze indicate
n fiecare caz:
2 5 1
a) f L(X), dim X = 3, (f ) =B A M3 (R), A =

1 3 2 , iar
7
1 1
0
0
0
0
0
noua baza este B1 = {e1 , e2 , e3 }, unde e1 = 2e1 + 3e2 e3 , e2 = e1 + e2 + e3 ,
e03 = e1 + 2e2 + e3 , B = {e1 , e2 , e3 } fiind baza initiala.
b) f L(X, Y!), dim X = 4, dim Y = 2, (f ) =BB0 A M3 (R), A =
1 1 0 2
, iar noile baze sunt B1 = {e01 , e02 , e03 , e04 }, unde e01 = 3e1 +
3 2 1 1
e2 + e3 + e4 , e02 = e1 + e2 e3 , e03 = e2 + 4e3 , e04 = e4 , n X, si B10 = {f10 , f20 },
unde f10 = 3f1 + f2 , f20 = f1 + f2 , n Y , B = {e1 , e2 , e3 , e4 } si B 0 = {f1 , f2 }
fiind bazele initiala.
10. Sa se determine operatorul liniar f!: M2 (R) M2!
(R) cu proprietat!
ile
1 1
0 1
0 0
f (Ai ) = Bi , i = 1, 4, unde A1 =
, A2 =
, A3 =
,
0 0
0 1
1 1
!
!
!
!
0 0
2 1
1 1
0 1
A4 =
si B1 =
, B2 =
, B3 =
, B4 =
0 1
0 2
1 0
2 1
!
0 0
.
1 1
11. Pentru operatorul liniar U L(R3 ) cu matricea asociata A sa se determine valorile si vectorii proprii corespunzatori, n fiecare dintre urmatoarele
86
cazuri. Sa se precizeze daca matricea operatorului are forma canonica si, n

caz afirmativ, sa se gaseasca baza n care matricea este diagonala, iar apoi sa
se verifice formula de transformare a matricii unui operator la o schimbare de
baza.
0 1 0
4 0 0
7
4 1
a) A = 1 1 1 , b) A = 0 0 1 , c) A = 4
7 1
,
0 1 0
0 1 2
4 4 4
3 7 5
1 0 3
0 1 1
, e) A = 3 2 3 , f) A = 1 0 0 ,
d) A =
2
4
3
1
2
2
3 0 1
1 1 0
5 2 3
.
g) A =
6
4
4
4 5 4
12. Pentru operatorul liniar U L(R4 ) cu matricea asociata A sa se determine valorile si vectorii proprii corespunzatori, n fiecare dintre urmatoarele
cazuri. Pentru subspatiile invariante bidimensionale sa se gaseasca vectorii x0 ,
x00 care le genereaz
a.
1 2 0
0
1 1 0
0
a) A =
0 0 2 3
0 0 1 2
, b) A = 2
0
3
2
0 1
3
2
1
2
Capitolul 5
Aplicatii la Teorema
Cayley-Hamilton
Enunturi
1. Folosind Teorema Cayley-Hamilton sa se calculeze An si A1 , daca este
posibil, pentru urmatoarele matrici
!
!
0 1 1
1 0
1 0
.
a) A =
; b) A =
; c) A =
0
1
1
1 1
0 1
0 0 0
Indicatii si r
aspunsuri
caracteristic al matricii A este P () = det(A E2 ) =
1. a) Polinomul

1

0

= 2 2 + 1. Conform Teoremei Cayley-Hamilton rezulta
1
1
P (A) = A2 2A + E2 = O2 . Urmeaza ca A(2E2 A) = E2 !
si, deoarece
1 0
det A = 1 6= 0, A este nesingulara si A1 = 2E2 A =
.
1 1
In continuare, din P (A) = O2 rezulta ca A2 = 2A E2 . Calculam A3 =
2A2 A = 3A 2E2 .
Vom demonstra prin inductie matematica relatia An = nA (n 1)E2 ,
87
88
pentru orice n N . Primii doi pasi sunt demonstrati. Presupunem adevarata

relatia p(k) : Ak = kA (k 1)E2 si vom demonstra p(k + 1) : Ak+1 =
(k + 1)A kE2 . Avem Ak+1 = Ak A = [kA (k 1)E2 ]A = (k + 1)A kE2 .
Conform principiului inductiei complete rezulta ca p(n) este adevarata pentru
orice n N .
b) Polinomul caracteristic al matricii A este P () = det(A E2 ) =
1
0

= 2 1. Conform Teoremei Cayley-Hamilton rezulta

0
1
P (A) = A2 E2 = O
!2 . Deoarece det A = 1 6= 0, A este nesingulara si
1 0
A1 = A =
.
1 1
In continuare, din P (A) = O2 rezulta ca A2 = E2 . Calculam A3 = A2 A =
A. Deasemeni
A4 = A3 A = E2 . Prin inductie matematica se demonstreaza ca
(
E2 , n = par
An =
.
A, n = impar
al matricii A este P () = det(A E3 ) =

c) Polinomul caracteristic

1
1

0 1 1 = 3 + 2 . Conform Teoremei Cayley-Hamilton rezulta

0
0

P (A) = A3 + A2 = O2 . Urmeaza A3 = A2 = A. Se demonstreaza prin
inductie matematica An = A. Deoarece det A = 0 rezulta ca A este o matrice
singulara.
Probleme propuse
1. Sa se obtina valoarea polinomului matriceal p(A)
n urmatoarele
cazuri:
a 1 0
2
.
a) p(k) = k 3 (a2 + 2a)k 2 + (a2 + 2a3 )k a4 , A =
0
a
1
a 0 a
89
liniara
si diferent
Algebra
iala
2 3 1 4
4 5 2 7
.
b) p(k) = k 6k 6k 6k + 1, A =
3 3 2 5
2 2 2 3
2. Folosind teorema Cayley-Hamilton sa se calculeze An si, daca este posi4
bil, A1 n
urmatoarelecazuri:
2 0 0
0 1 1
, b) A = 0 2 2 .
a) A =
0
1
0
0 1 1
0 0 0
3. Determinati p(A) = A4 8A3 + 13A2 6A, unde
1 0
0 1 0
0
A=
0 0 1 2 .
1 0 2 5
4. Folosind teorema Cayley-Hamilton, sa se exprime A1 ca un polinom n
A, cu coeficient
dintre
urmatoarele cazuri:
i reali, n fiecare
3 7 5
1 0 3
,
, b) A = 2
a) A =
4
3
3
2
3
1
4
2
3 0 1
0 2 2
.
c) A =
2
1
0
2 0 1
Capitolul 6
Functionale si forme liniare
Enunturi
1. Sa se arate ca urmatoarele functionale (forme) sunt liniare.
a) f : C3 C, f (x) = 3i1 (1 + i)2 + (2 + 3i)3 , pentru orice x =
(1 , 2 , 3 ) C3 , i = 1;
Rb
b) f : C([a, b]) R, f (x) = a k(t)x(t)dt, unde k : [a, b] R este o functie
continua pe [a, b];
c) f : Mn (R) R, f (A) =
Pn
i=1
aii , unde A = (aij ), (f (A) se numeste
urma matricii A si se noteaza cu T rA sau SpA, dupa denumirea din limbile

engleza (Trace of a matrix A), franceza (Trace dune matrice A), si, respectiv,
germana (Spur einer matrix A).
2. Fie f : R3 R, f (x) = 1 + 2 + 3 , pentru orice x = (1 , 2 , 3 ) R3
a) Sa se arate ca f este o functionala liniara pe R3 .
b) Sa se obtina coeficientii acestei functionale liniare n baza B 0 = {e01 , e02 ,
e03 }, unde e01 = (0, 1, 0), e02 = (1, 0, 1), e03 = (2, 1, 1).
3. In spatiul liniar R3 se considera functionala f : R3 R, f (x) = 1 + 2 ,
unde x = (1 , 2 , 3 ), i R, i = 1, 2, 3. Sa se arate ca aceasta functionala este
liniara.
4. Sa se determine functionala liniara f : R3 R, astfel ncat f (x1 ) = 1,
f (x2 ) = 2, f (x3 ) = 0, unde x1 = (1, 0, 1), x2 = (1, 1, 1), x3 = (1, 2, 3).
90
91
liniara
si diferent
Algebra
iala
0 1
5. In spatiul liniar M2 (R) se considera elementele X1 =

1 0
1 1
1 1
1 1
!
, X2 =
, X3 =
, X4 =
.
1 1
0 1
1 0
a) Sa se gaseasca functionala liniara f : M2 (R) R, care satisface
conditiile f (X1 ) = 3, f (X2 ) = 0, f (X3 ) = 5, f (X4 ) = 2.
b) Care sunt coeficientii functionalei liniare gasite, n baza B 0 = {E10 , E20 , E30 ,
E40 }, stiind ca matricea care da schimbarea de baze este
1 1 0 0
C=
0 0 1 2 .
0 0 1 1
Indicatii si r
aspunsuri
1. a) Fie , C si x = (1 , 2 , 3 ), y = (1 , 2 , 3 ) C3 . Avem
f (x + y) = 3i(1 + 1 ) (1 + i)(2 + 2 ) + (2 + 3i)(3 + 3 ) =
= [3i1 (1 + i)2 + (2 + 3i)3 ] + [3i1 (1 + i)2 + (2 + 3i)3 ] = f (x) + fy .
Astfel f este o forma liniara (f L(C3 , C) = (C3 ) ).
b) Fie , R si x, y : [a, b] R. Avem
Z
f (x + y) =
Z
k(t)(x + y)(t)dt =
k(t)x(t)dt +
a
k(t)y(t)dt =
a
= f (x) + f (y).
Prin urmare f este o forma liniara.
c) Fie , R si A = (aij ), B = (bij ) Mn (R. Avem
n
X
f (A + B) =
(aii + bii ) = f (A) + f (B).
i=1
Rezulta ca f este o forma liniara.
92
2. a) f este o functionala liniara a carei expresie este de forma f (x) =

Pn
si x = (1 , ..., n ) X. Conform teoremei de caracterizare
i=1 ai i , ai K
rezulta ca f este
o form
a liniar
a.
a1
1
b) Fie a = a2 = 1
matricea coloana a coeficientilor lui f n
a3
1
a01
0 matricea coloan
a a coeficientilor n noua baza.
baza canonica si a0 =
a
2
0
a3
0
Legatura dintre cele doua matrici este data de formula
unde C este
a = Ca,
0 1 0
matricea schimbarii de baza. In cazul nostru C =

1 0 1 . Obtinem
2 1 1

1
0
0
0
0

a0 =
2
. In noua baza f (x) = 1 + 22 , unde x = (1 , 2 )B0 .
0
3. f este o functionala liniara a carei expresie este de forma f (x) =
Pn
si x = (1 , ..., n ) X. Conform teoremei de caracterii=1 ai i , ai K
zare rezulta ca f este o forma liniara.
4. Deoarece f este o forma liniara rezulta ca f este de forma f (x) =
P3
a=1
ai i , unde x = (1 , 2 , 3 ). Din f (x1 ) = 1, f (x2 ) = 2, f (x3 ) = 0 se obtine
sistemul
a1 + a3
=1
a1 + a2 + a3 = 2 ,
a + 2a + 3a = 0
1
2
3
cu solutia unica a1 = 25 , a2 = 4, a3 = 72 . Rezulta ca f (x) = 52 1 42 + 72 3 .
P
5. a) Din faptul ca f este aplicatie liniara avem f (X) = 4i=1 ai i , unde
liniara
si diferent
Algebra
iala
X=
1 2
3 4
93
!
M2 (R), n baza canonica. Din ipoteza rezulta sistemul
a2 + a3 + a4 = 3
a +a +a
=0
1
3
4
.
a1 + a2 + a4 = 5
a1 + a2 + a3 = 2
Rezolvand sistemul obtinem a1 = 1, a2 = 2, a3 = 3, a4 = 4. Astfel f (X) =

1 22 + 33 44
.
a1
2
a2
0
b) Notam a =
a = 3 si, folosind formula a = Ca, unde
3
4
a4
a01
0
a2
0
0
0
0
a0 =
a0 , obtinem a1 = 1, a2 = 3, a3 = 5, a4 = 7, coeficientii lui f
3
a04
n noua baza.
Probleme propuse
1. Sa se arate ca urmatoarele aplicatii sunt forme liniare:
a) f : C R, f (z) = x1 + x2 , z = x1 + ix2 C, x1 , x2 R.
b) f : C C, f (z) = 0, z C.
2. Sa se determine coeficientii urmatoarelor forme liniare n raport cu
baza canonica si cu baza B 0 = {e01 , e02 , e03 }, unde e01 = (1, 0, 1), e02 = (1, 1, 0),
e03 = (0, 0, 1).
a) f : R3 R, f (x) = 21 2 + 3 , x = (1 , 2 , 3 ) R3 .
b) f : R3 R, f (x) = 1 + 2 3 , x = (1 , 2 , 3 ) R3 .
c) f : R3 R, f (x) = 21 + 3 , x = (1 , 2 , 3 ) R3 .
3. Sa se determine forma liniara f : R4 R astfel ncat f (x1 ) = 1,
f (x2 ) = 1, f (x3 ) = 0, f (x4 ) = 2, unde x1 = (1, 0, 1, 0)B , x2 = (1, 1, 0, 1)B ,
94
x3 = (1, 2, 0, 3)B , x4 = (1, 1, 1, 1)B , B = {e1 , e2 , e3 , e4 } fiind o baza n R4 .

Care sunt coeficientii formei liniare n baza B 0 = {e01 , e02 , e03 , e04 }, unde e01 =
e2 + e4 , e02 = e3 , e03 = e1 + e3 , e04 = e1 e2 + e3 + e4 ?
4. Sa se determine forma liniara f : R3 R astfel ncat f (x1 ) = 3,
f (x2 ) = 3, f (x3 ) = 6, unde x1 = (1, 2, 0), x2 = (2, 1, 2), x3 = (2, 1, 3).
Capitolul 7
Functionale si forme biliniare
Enunturi
1. Fie f si g doua functii liniare reale definite pe spatiul R. Sa se arate ca
A : R R R, A(x, y) = f (x)g(y), este o functionala biliniara.
Rb
2. In spatiul L2 [a, b] = {f | f : [a, b] R, a f 2 (t)dt}, definim
Z b
x(t)y(t)dt.
A(x, y) =
a
Sa se arate ca A este o functionala biliniara simetrica.

3. Fie aplicatiile A : R3 R3 R
i) A(x, y) = 1 3 + 2 2 + 3 1 + 1;
ii) A(x, y) = 21 2 + 2 1 3 3 ,
unde x = (1 , 2 , 3 )B si y = (1 , 2 , 3 )B ;
a) Care dintre aceste aplicatii este o forma biliniara?
b) Pentru forma biliniara gasita la punctul anterior sa se scrie matricea
asociata si sa se precizeze daca este nedegenerata, simetrica sau antisimetrica.
c) Sa se gaseasca matricea acestei forme biliniare n baza B 0 = {e01 , e02 , e03 },
unde e01 = e2 e3 , e02 = e3 , e03 = e1 + e2 + e3 .
4. Sa se
5
A=
1
9
arate ca forma
biliniara A : X X R, cu matricea asociata
1 9
1 3
, unde X este un spatiu liniar de dimensiune 3, este
3 15
95
96
simetrica. Sa se gaseasca rangul acestei forme biliniare si sa se precizeze daca

este nedegenerata.
5. In spatiul R3 se considera A : R3 R3 R, A(x, y) = 1 1 + 32 2
3 3 , x = (1 , 2 , 3 ), y = (1 , 2 , 3 ), scrisa n baza {e1 , e2 , e3 }. Se cere forma
biliniara n baza {f1 , f2 , f3 }, unde f1 = (1, 1, 0), f2 = (1, 0, 1), f3 = (1, 0, 0).
Indicatii si r
aspunsuri
1. Fie x1 , x2 , y, , R. Avem
A(x1 + x2 , y) = f (x1 + x2 )g(y) = f (x1 )g(y) + f (x2 )g(y) =
= A(x1 , y) + A(x2 , y),
deoarece f este o aplicatie liniara. Astfel am demonstrat ca A este liniara
n primul argument. In mod analog rezulta ca A este liniara si n al doilea
argument. Prin urmare A este o functionala biliniara.
2. Fie x1 , x2 , y L2 [a, b] si , R. Avem, folosind proprietatile integralei
Riemann,
Z
A(x1 + x2 , y) =
Z
a
Z
+
x1 (t)y(t)dt+
(x1 + x2 )(t)y(t)dt =
x2 (t)y(t)dt == A(x1 , y) + A(x2 , y).

a
Astfel am demonstrat ca A este liniara n primul argument. In mod analog

rezulta ca A este liniara si n al doilea argument. Prin urmare A este o
functionala biliniara.
Pe de alta parte
Z b
Z b
A(x, y) =
x(t)y(t)dt =
y(t)x(t)dt = A(y, x), x, y L2 [a, b].
a
Rezulta ca A este o functionala biliniara simetrica.

3. a) Se verifica cu ajutorul definitiei ca aplicatia de la punctul i) nu este
liniara n nici unul dintre argumente, n timp ce aplicatia de la punctul ii) este
biliniara.
liniara
si diferent
Algebra
iala
97
b) Pentru functionala biliniara gasita matricea asociata este
0 2 0
.
A=
1
0
0
0 0 1
Deoarece det A = 2 6= 0 rezulta ca rang A = rang A = 3, deci A este o
functionala biliniara nedegenerata. Deoarece A 6= At si A 6= At urmeaza ca
A nu este simetrica si nici antisimetrica.
0 1 1
. Aplicand formula
c) Matricea schimbarii de baza este C =
0
0
1
1 1 1
de transformare a matricii unei
funct
ionale
biliniare
la o schimbare de baza,
1 1
2
0
t
0
A = CAC , se obtine A = 1 1 1
.
3 1 2
5
1 9
= A rezulta ca A este o functionala

4. Deoarece At =
1
1
3
9 3 15

5 1

biliniara simetrica. Avem det A = 0 si p =
. Astfel rang A =
1 1
rang A = 2 6= 3. Rezulta ca A este o functionala
biliniara degenerat
a.
1 1 0
, iar matricea
5. Matricea schimbarii de baza este C =
1
0
1
1 0 0
1 0 0
. Aplicand formula
asociata lui A n baza initiala este A =
0
3
0
0 0 1
de transformare
a matricii la o schimbare de baza, A0 = CAC t , obtinem
3 1 1
A = 1 0 1
.
1 1 1
98
Probleme propuse
1. Fie P63 = {p|p R[x], grad p 6 3} si A : P63 P63 R, A(p, q) =
R1
0
xp(x)q(x)dx.
a) Sa se arate ca A este o forma biliniara.
b) Sa se determine matricea ei n baza canonica a spatiului.
c) Sa se gaseasca matricea ei n baza {x2 1, x2 x, x2 , x2 x3 }.
2. Care dintre urmatoarele functionale sunt forme biliniare? Se cere ma-
tricea si rangul fiecarei forme biliniare gasite.

R2
a) A : P6n P6n R, A(x, y) = 0 x(t)[y(t) + k]dt, k R \ {0}.
b) A : R3 R3 R, A(x, y) = 1 2 2 1 + 1 3 3 1 + k, k R \ {0},
x = (1 , 2 , 3 ), y = (1 , 2 , 3 ).
c) A : R4 R4 R, A(x, y) = 21 1 + 2 2 + 33 3 + 4 1 + 4 4 , x =
(1 , 2 , 3 , 4 ), y = (1 , 2 , 3 , 4 ).
3. Se da forma biliniara A : X X R, dim X = 4, o baza n X,
B = {e1 , e2 , e3 , e4 }, x = (1 , 2 , 3 , 4 )B , y = (1 , 2 , 3 , 4 )B ,
A = 1 2 2 1 +1 3 3 1 +1 4 4 1 +2 3 3 2 +2 4 4 2 +3 4 4 3 .
a) Sa se scrie matricea asociata formei biliniare A si apoi sa se gaseasca
matricea corespunzatoare n baza B 0 = {e01 , e02 , e03 , e04 }, unde e01 = (1, 0, 0, 0)B ,
e02 = (0, 1, 1, 0)B , e03 = (0, 1, 0, 1)B , e04 = (1, 0, 0, 1)B .
b) Sa se precizeze daca forma biliniara este nedegenerata si daca este antisimetrica.
4. Sa se arate ca o forma biliniara A : X X R este antisimetrica daca
si numai daca A(x, x) = 0, x X.
5. Fie o forma biliniara A : X X R, unde X este un spatiu liniar
finit dimensional. Daca N1 = {x X|A(x, y) = 0, y X} si N2 = {y
X|A(x, y) = 0, x X}. Sa se arate ca dim N1 = dim N2 .
Capitolul 8
Forme p
atratice
Enunturi
1. Se considera forma patratica P : X R, P (x) = 212 322 + 532
1 2 + 82 3 + 141 3 , unde x = (1 , 2 , 3 )B . Sa se scrie matricea formei, forma
biliniara polara si sa se arate ca forma patratica nu este singulara.
2. Sa se aduca urmatoarea forma patratica la forma canonica, folosind
metoda lui Gauss, si sa se precizeze baza n care se obtine forma canonica.
P : X R,
P (x) = 22 32 + 41 2 41 3 ,
unde X este un spatiu liniar real de dimensiune 3, si x = (1 , 2 , 3 ) X.

3. Fie forma patratica
P : X R,
P (x) = 1 2 21 3 + 22 4 ,
unde X este un spatiu liniar real de dimensiune 4, si x = (1 , 2 , 3 , 4 ) X.

Sa se determine o forma canonica a acestei forme patratice, prin metoda lui
Gauss, si baza n care se obtine. Sa se determine signatura lui P .
4. Sa se determine forma canonica si baza n care aceasta se obtine, pentru
urmatoarea forma patratica, folosind metoda lui Jacobi.
P : X R,
P (x) = 512 + 622 + 432 1 2 41 3 ,
unde X este un spatiu liniar real de dimensiune 3, si x = (1 , 2 , 3 ) X.

99
100
5.
Sa se gaseasca cate o expresie canonica pentru urmatoarele forme
patratice, gasindu-se n fiecare caz transformarea corespunzatoare a bazei:

a) P : X R, dimX = 3, P (x) = 12 + 21 3 + 22 + 32 3 , x = (1 , 2 , 3 )B ;
b) P : X R, dimX = 3, P (x) = 1 2 + 2 3 + 1 3 , x = (1 , 2 , 3 )B ;
c) P : X R, dimX = 3, P (x) = 12 + 22 + 21 3 , x = (1 , 2 , 3 )B .
Indicatii si r
aspunsuri
21
2
7
1. Matricea formei patratice este A =

2 3 4 . Forma biliniara
7
4 5
polara A a formei patratice va avea aceeasi matrice asociata si, prin urmare,
1
1
A(x, y) = 21 1 1 2 + 71 3 2 1 2 2 + 42 3 +
2
2
+73 1 + 43 2 + 53 3 ,
unde A : X X R si x = (1 , 2 , 3 ), y = (1 , 2 , 3 ) X.
Pe de alta parte, deoarece det A =
287
4
6= 0 urmeaza ca matricea A este
nesingulara, deci si forma patratica este nesingulara.

2. Avem
P (x) = (22 + 41 2 + 412 ) 412 32 41 3 =
32
) + 32 32 =
4
1
= (21 + 2 )2 4(1 + 3 )2 .
2
= (21 + 2 )2 4(12 + 1 3 +
Facand substitutia
21 + 2 = 1
1 + 21 3 = 2 , rezulta o forma canonica pentru forma
=
3
3
patratica P ,
P (x) = 12 422 ,
unde x = (1 , 2 , 3 )B0 , B 0 = {f1 , f2 , f3 } fiind baza n care se obtine aceasta
forma canonica.
liniara
si diferent
Algebra
iala
101
Revenind la substitutia efectuata obtinem legatura dintre coordonatele

unui vector n baza initiala si coordonatele n baza B 0
2 21 3
1 =
2 = 1 22 + 3 .
Folosind formula de transformare a coordonatelor unui vector la o schimbare

t 0
de
baza, = C , rezulta ca transpusa
matricii schimb
arii de baza este C =
0 1 21
0
1 0
1 2 1 . Prin urmare C = 1 2 0 . Astfel obtinem f1 =
1
2 1 1
0 0
1
1
(0, 1, 0), f2 = (1, 2, 0), f3 = ( 2 , 1, 1), vectorii noii baze.
1 = 1 2
= +
2
1
2
3. Mai ntai facem substitutia
. Obtinem
3 =
3
4 =
4
P (x) = 12 22 21 2 + 22 3 + 21 4 + 22 4 =
= (12 21 3 +21 4 23 4 +32 +42 )+23 4 32 22 42 +22 3 +22 4 =
= (1 3 + 4 )2 (22 22 3 22 4 + 23 4 + 32 + 42 )+
+32 + 42 + 23 4 + 23 4 32 42 =
= (1 2 + 4 )2 (2 3 4 )2 + 43 4 .
1 2 + 4
= 1

= 2
2
3
4
Facand substitutia
, obtinem o forma canonica
3
3
4
4
= 3 + 4
pentru forma patratica P ,
P (x) = 12 22 + 432 442 ,
unde x = (1 , 2 , 3 , 4 )B0 , B 0 = {f1 , f2 , f3 , f4 } fiind baza n care se obtine
aceasta forma canonica.
102
1 = 1 + 2 + 3 4
=
2 + 23
2
.
Din ultima substitutie facuta rezulta
3
3
4
4 =
3 + 4
1 =
1 2 4
= + 2 + 3
2
1
2
3
4
.
Revenind la substitutia initiala avem
3
3
4
4 =
3 + 4
Rezulta ca transpusa matricii schimbarii de baza este
1 1 0 1
1 2 3 1
t
C =
0 0 1 1 .
0 0 1 1
1
1
0 0
1 2
0
0
si vectorii bazei n care se obtine forma
Astfel C =
0
3
1 1
1 1 1 1
canonica
f1 = (1, 1, 0, 0), f2 = (1, 2, 0, 0), f3 = (0, 3, 1, 1), f4 = (1, 1, 1, 1).
Deoarece indicele de inertie pozitiv este p = 2 si indicele de inertie negativ
este q = 2 rezulta ca signatura lui P este sgn P =
0.
1
4. Matricea asociata formei patratice este A =
2
21 2
0
. Deoa2 0
4

1

5 2 2
5 1

2
rece 1 = 5 6= 0, 2 = 1
6= 0, 3 = 12 6
= 119
0 = 95 6=
4

6

2
2 0
4
0, rezulta, conform teoremei lui Jacobi, ca o forma canonica pentru forma
6
patratica este
P (x) =
1 2 1 2 2 2 1 2
20 2 119 2
1 +
2 +
3 = 1 +
+
,
1
2
3
5
119 2 380 3
103
liniara
si diferent
Algebra
iala

forma canonica.
Daca B = {e1 , e2 , e3 } este baza initiala cautam vectorii bazei B 0 de forma
f1 = c11 e1 , f2 = c21 e1 + c22 e2 , f3 = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 , impunand conditiile
A(f3 , e1 ) = 0
A(f2 , e1 ) = 0
A(f1 , e1 ) = 1,
,
A(f3 , e2 ) = 0 ,
A(f2 , e2 ) = 1
A(f , e3) = 1
3
unde A este forma biliniara polara asociata lui P .
Din A(f1 , e1 ) = 1 rezulta c11 A(e1 , e1 ) = 1. Astfel c11 = 51 . Prin urmare
f1 = ( 15 , 0, 0).
In continuare
(
A(f2 , e1 ) = 0
A(f2 , e2 ) = 1
c21 A(e2 , e1 ) = 0
c22 A(e2 , e2 ) = 1
c21 =
c22 =
2
119
20
119
A(f3 , e1 ) = 0
f2 = (
5c21 21 c22
=0
21 c21 + 6c22 = 1
2 20
,
, 0).
119 119
c31 A(e3 , e1 ) = 0
c A(e3 , e2 ) = 0
A(f3 , e2 ) = 0
32
c A(e , e3) = 1
A(f , e3) = 1
33
3
3
12
5c31 21 c32 2c33 = 0

c31 = 95
12 1 119
1
f3 = ( , ,
).
21 c31 + 6c32
=0
c32 = 95
95 95 380
c
2c + 4c
=1
= 119
31
33
33
380
5. a) Vom determina o forma canonica pentru forma patratica P prin

metoda lui Gauss. Avem
P (x) = (12 + 21 3 + 32 ) 32 + 22 + 32 3 =
9
9
= (1 + 3 )2 + (22 + 32 3 + 32 ) 32 32 =
4
4
3
13
= (1 + 3 )2 + (2 + 3 )2 32 .
2
4
104
Facand substitutia
1 + 3 =
2 + 23 3 = 2
3 =
1 =
1 3
2 = 2 32 3 ,
=
3
3
rezulta o forma canonica pentru P ,

P (x) = 12 + 22
13 2
,
4 3

forma canonica.
Din forma finala a substitut
iei facute
rezulta ca transpusa matricii schimba1 0 1
3 . Rezult
rii de baza este C t =
a matricea schimbarii de baza
0
1
2
0 0 1
1
0 0
si vectorii bazei n care se obtine forma canonica f1 =

C=
0
1
0
1 23 1
(1, 0, 0), f2 = (0, 1, 0), f3 = (1, 23 , 1).
b) Vom determina o forma canonica
pentru forma patratica P prin metoda
1 = 1 2
lui Gauss. Mai ntai facem substitutia
2 = 1 + 2 . Avem
=
3
3
P (x) = 12 22 + 1 3 + 1 3 + 2 3 2 3 =
= (12 + 21 3 + 32 ) 22 32 =
= (1 + 3 )2 22 32 .
Facand substitutia
1 + 3 = 1
2 =
3 =
1 = 1 3
2 =
=
3
liniara
si diferent
Algebra
iala
105
1 = 1 2 3
2 = 1 + 2 3
=
3
3
P (x) = 12 22 32 ,
forma canonica.
Din forma finala a substitut
iei facute
rezulta ca transpusa matricii schimba
1 1 1
t
. Rezulta matricea schimbarii de baza
rii de baza este C =
1
1
1
0 0
1
1
1 0
C = 1 1 0
si vectorii bazei n care se obtine forma canonica f1 =
1 1 1
(1, 1, 0), f2 = (1, 1, 0), f3 = (1, 1, 1).
c) Vom determina o forma canonica pentru forma patratica P prin metoda
lui Gauss. Avem
P (x) = (12 + 21 3 + 32 ) 32 + 22 =
= (1 + 3 )2 + 22 .
Facand substitutia
1 + 3 = 1
2 =
3 =
1 = 1 3
2 =
=
3

P (x) = 12 + 22 32 ,
forma canonica.
106
Din forma finala asubstitutiei f

acute rezulta ca transpusa matricii schimba
1 0 1
. Rezulta matricea schimbarii de baza C =

rii de baza este C t =
0
1
0
0 0 1
1 0 0
0 1 0 si vectorii bazei n care se obtine forma canonica f1 = (1, 0, 0),
1 0 1
f2 = (0, 1, 0), f3 = (1, 0, 1).
Probleme propuse
1. Sa se determine formele biliniare polare corespunzatoare urmatoarelor
forme patratice:
a) P : X R, dim X = 2, x = (1 , 2 )B , P (x) = 12 + 22 + 41 2 .
b) P : X R, dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 )B , P (x) = 12 + 22 32 + 21 3 +
42 3 .
2. Sa se obtina o expresie canonica prin metoda lui Gauss pentru urmatoarele forme patratice si sa se gaseasca baza spatiului n care matricea formei
patratice este diagonala si apoi sa se verifice formula transformarii matricii
formei patratice la o schimbare de baza.
a) P : X R, dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 )B , P (x) = 22 832 + 21 2 +
41 3 .
b) P : X R, dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 )B , P (x) = 312 + 622 + 332
41 2 81 3 42 3 .
c) P : X R, dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 )B , P (x) = 12 + 22 532 +
61 3 + 42 3 .
3. Sa se obtina o expresie canonica prin metoda lui Gauss pentru urmatoarele forme patratice si sa se gaseasca baza spatiului n care matricea formei
patratice este diagonala si apoi sa se verifice formula transformarii matricii
formei patratice la o schimbare de baza.
a) P : X R, dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 )B , P (x) = 22 832 + 21 2 +
41 3 .
liniara
si diferent
Algebra
iala
107
b) P : X R, dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 )B , P (x) = 312 + 622 + 332

41 2 81 3 42 3 .
c) P : X R, dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 )B , P (x) = 12 + 22 532 +
61 3 + 42 3 .
Capitolul 9
Spatii euclidiene
9.1
Produs scalar, norm

a, cosinusul unghiului
dintre doi vectori
Enunturi
1. Se considera spatiul euclidian R4 si urmatoarele perechi de vectori:
a) x = (2, 1, 1, 2), y = (3, 1, 2, 1), b) x = (2, 1, 3, 2), y = (1, 2, 2, 1)
c) x = (1, 1, 1, 2), y = (3, 1, 1, 0), d) x = (1, 2, 1, 1), y = (2, 3, 5, 1).
i) Sa se calculeze < x, y >, k x k, k y k, d(x, y), cos(d
x, y).
ii) Sa se verifice inegalitatea Cauchy-Buniacovski-Schwarz.
iii) Sa se verifice Teorema lui Pitagora n cazul x y.
2. Se considera spatiul euclidian R4 si vectorii:
1 1 1 1
1 1 1 5
v1 =
, , , , v2 =
, , , .
2 2 2 2
6 6 2 6
a) Se cere < v1 , u >, unde u = 2v1 + 3v2 .
b) Sa se calculeze k v1 k, k v2 k, v[
1 , v2 .
c) Sa se determine toti vectorii x R4 , x vi , i = 1, 2, astfel ncat kxk = 1.
3. In spatiul C([a, b]), al functiilor continue pe [a, b], se considera aplicatia
Z
<, >: C([a, b]) C([a, b]) R, < f, g >=
f (x)g(x)dx.
a
108
liniara
si diferent
Algebra
iala
109
a) Sa se arate ca aplicatia definita mai sus este un produs scalar.

b) Sa se verifice inegalitatea
Z b
Z b
12 Z b
21

2
2
f (x)g(x)dx 6
f (x)dx
g (x)dx .

a
4. Fie P62 (R) spatiul liniar al polinoamelor care au gradul mai mic sau
egal cu doi.
a) Sa se arate ca <, >: P62 (R)P62 (R) R, < p, q >= a0 b0 +a1 b1 +a2 b2 ,
unde p = a0 + a1 x + a2 x2 , q = b0 + b1 x + b2 x2 , este un produs scalar.
b) Se considera polinoamele q1 = 3x2 + 2x + 1, q2 = x2 + 2x + 1, q3 =
3x2 + 2x + 5, q4 = 3x2 + 5x + 2. Sa se gaseasca un polinom de grad cel mult
doi, echidistant fata de aceste polinoame. Sa se calculeze aceasta distanta.
Indicatii si r
aspunsuri
1. i) a) hx, yi = 6 1 + 2 + 2 = 9, kxk = 4 + 1 + 1 + 4 = 10, kyk =
hx,yi
9 + 1 + 4 + 1 = 15, d(x, y) = kx yk = 7, cos(d
x, y) = kxkkyk
= 59 6 .
b) hx, yi = 2 + 2 6 + 2 = 0 x y, kxk = 4 + 1 + 9 + 4 = 3 2,
hx,yi
kyk = 1 + 4 + 4 + 1 = 10, d(x, y) = kx yk = 2 7, cos(d
x, y) = kxkkyk
= 0.
c) hx, yi = 3+11+0 = 3, kxk = 7, kyk = 11, d(x, y) = kxyk = 2 3,

cos(d
x, y) =
hx,yi
kxkkyk
3 .
77
d) hx, yi = 2 + 6 5 + +1 = 0 x y, kxk = 1 + 4 + 1 + 1 = 7,
hx,yi
kyk = 4 + 9 + 25 + 1 = 39, d(x, y) = kx yk = 46, cos(d
x, y) = kxkkyk
=
0.
ii) Se verifica, n fiecare din cele 4 cazuri, inegalitatea Cauchy- BuniacovskiSchwarz, |hx, yi| 6 kxkkyk.
iii) Se verifica, n cazurile b) si d), teorema lui Pitagora, conform careia
x y kx + yk2 = kxk2 + kyk2 .
2. a) hv1 , ui = hv1 , 2v1 + 3v2 i = 2hv1 , v1 i + 3hv1 , v2 i = 2.
b) kv1 k = 1, kv2 k = 1, cos(v[
1 , v2 ) = 0 v1 v2 .
c) Fie x = (1 , 2 , 3 , 4 ) R4 astfel ncat
(
(
(
x v1
hx, v1 i = 0
1 + 2 + 3 + 4 = 0
.
x v2
hx, v2 i = 0
1 + 2 + 33 54 = 0
110
Acest sistem are solutiile x= (, 2, , ), , R. Impunand conditia

kxk = 1 se obtine =
3.
Rb
a
42(16)
.
2
a) Evident h, i este o forma biliniara simetrica. In plus hf, f i =
f 2 (x)dx > 0 si hf, f i = 0 f = 0.

b) Inegalitatea este inegalitatea Cauchy-Buniacovski-Schwarz, valabila pen-
tru orice produs scalar.

4. a) Se verifica cu usurinta ca h, i este o forma biliniara simetrica. In plus
P
hp, pi = 2j=0 a2j > 0, p = a0 + a1 x + a2 x2 , si hp, pi = 0 p = 0. Prin urmare
h, i este un produs scalar pe P62 (R).
b) Fie p = a0 + a1 x + a2 x2 . Avem q1 p = (3 a2 )x2 + (2 a1 )x + (1 a0 ),
q2 p = (1a2 )x2 +(2a1 )x+(1a0 ), q3 p = (3a2 )x2 +(2a1 )x+(5a0 ),
q4 p = (3a2 )x2 +(5a1 )x+(2a0 ). Impunand conditia kq1 pk = kq2 pk =
kq3 pk = kq4 pk se obtine a0 = 3, a1 = 3, a2 = 1, deci p0 = x2 + 3x + 3.
Distanta este d(q1 , p0 ) = kq1 p0 k = 3.
9.2
Baze ortogonale
Enunturi
1. In spatiul euclidian (R3 , <, >), dotat cu produsul scalar uzual, se considera vectorii v1 = (1, 2, 3), v2 = (0, 3, 2). Sa se arate ca acesti vectori sunt
ortogonali si sa se completeze cu un vector v3 astfel ncat {v1 , v2 , v3 } sa fie o
baza ortogonala.
2. Sa se construiasca o baza ortonormata pornind de la baza B = {f1 , f2 , f3 ,
f4 }, n spatiul euclidian R4 , prin procedeul Gram-Schmidt, unde f1 = (1, 1,
1, 1), f2 = (2, 1, 1, 1), f3 = (0, 0, 1, 0), f4 = (1, 0, 2, 2).
3. Sa se construiasca o baza ortonormata pornind de la baza B = {f1 , f2 , f3 ,
f4 }, n spatiul euclidian R4 , prin procedeul Gram-Schmidt, unde f1 = (1, 1,
0, 0), f2 = (0, 1, 0, 0), f3 = (0, 0, 1, 1), f4 = (0, 1, 1, 0).
liniara
si diferent
Algebra
iala
111
Indicatii si r
aspunsuri
1. Se verifica hv1 , v2 i = 0. Fie x = (1 , 2 , 3 ) R3 astfel ncat
(
(
(
x v1
hx, v1 i = 0
1 22 + 33 = 0
.
x v2
hx, v2 i = 0
32 + 23 =
0
Acest sistem are solutia v3 = (13, 2, 3), R. Astfel sistemul B 0 =
{v1 , v2 , v3 } este o baza ortogonala n (R3 , h, i).
2. Se verifica cu usurinta ca sistemul B este liniar independent si, deoarece
dimR4 = 4, o baza.
Din Teorema Gram-Schmidt rezulta ca exista {g1 , g2 , g3 , g4 } o baza ortogonala n R4 . Mai ntai calculam hf1 , f2 i = 1, hf1 , f3 i = 1, hf1 , f4 i = 5,
hf2 , f3 i = 1, hf2 , f4 i = 2, hf3 , f4 i = 2. Se observa ca nici o pereche de vectori
din baza B nu este ortogonala.
In continuare consideram g1 = f1 si cautam g2 de forma g2 = f2 g1 .
Impunand conditia hg1 , g2 i = 0 se obtine hf2 , f1 i hf1 , f1 i = 0. Rezulta
=
1
4
si g2 = ( 94 , 34 , 34 , 43 ).
Cautam g3 de forma g3 = f3 g1 g2 . Avem

(
(
(
g3 g1
hg3 , g1 i = 0
hf3 , g1 i hg1 , g1 i hg2 , g1 i = 0
.
g3 g2
hg3 , g2 i = 0
hf3 , g2 i hg1 , g2 i hg2 , g2 i = 0
Acest sistem are solutia = 41 , = 19 . Prin urmare g3 = (0, 31 , 23 , 31 ).
Cautam g4 de forma g4 = f4 1 g1 2 g2 3 g3 . Avem
1
4
hg4 , g1 i = 0
g4 g2
hg4 , g2 i = 0
g g
hg , g i = 0
4
hf4 , g1 i 1 hg1 , g1 i 2 hg2 , g1 i 3 hg3 , g1 i = 0
hf4 , g2 i 1 hg1 , g2 i 2 hg2 , g2 i 3 hg3 , g2 i = 0 .
hf , g i hg , g i hg , g i hg , g i = 0
4 3
1 1 3
2 2 3
3 3 3
Acest sistem are solutia 1 = 45 , 2 =

(0, 1, 0, 1).
1
,
9
3 = 1. Prin urmare g4 =
112
Consideram
e1 = kgg11 k = ( 12 , 21 , 12 , 12 ),
g2
3
e
=
=
(
, 1 , 1 , 1 ),
2
kg2 k
2 2 3 2 3 2 3
e3 = kgg33 k = (0, 16 , 23 , 16 ),
e4 = kgg44 k = (0, 12 , 0, 12 ).
Sistemul B 0 = {e1 , e2 , e3 , e4 } este o baza ortonormata n R4 . Se observa ca
matricea C, a schimbarii de baza, este o matrice ortogonala, adica CC t = E4 .
3. Se verifica cu usurinta ca sistemul B este liniar independent si, deoarece
dimR4 = 4, o baza.
Din Teorema Gram-Schmidt rezulta ca exista {g1 , g2 , g3 , g4 } o baza ortogonala n R4 . Mai ntai calculam hf1 , f2 i = 1, hf1 , f3 i = 0, hf1 , f4 i = 1,
hf2 , f3 i = 1, hf2 , f4 i = 0, hf3 , f4 i = 1. Se observa ca f1 f3 si f2 f4 .
In continuare consideram g1 = f1 si g2 = f3
Cautam g3 de forma g3 = f2 g1 g2 . Avem
(
(
(
g3 g1
hg3 , g1 i = 0
hf2 , g1 i hg1 , g1 i hg2 , g1 i = 0
.
g3 g2
hg3 , g2 i = 0
hf2 , g2 i hg1 , g2 i hg2 , g2 i = 0
Acest sistem are solutia = 21 , = 12 . Prin urmare g3 = ( 12 , 21 , 12 , 12 ).
Cautam g4 de forma g4 = f4 1 g1 2 g2 3 g3 . Avem
1
4
hg4 , g1 i = 0
g4 g2
hg4 , g2 i = 0
g g
hg , g i = 0
4
3
4 3
hf4 , g1 i 1 hg1 , g1 i 2 hg2 , g1 i 3 hg3 , g1 i = 0
hf4 , g2 i 1 hg1 , g2 i 2 hg2 , g2 i 3 hg3 , g2 i = 0 .
hf , g i hg , g i hg , g i hg , g i = 0
4 3
1 1 3
2 2 3
3 3 3
Acest sistem are solutia 1 = 21 , 2 = 12 , 3 = 0. Prin urmare g4 =

( 21 , 12 , 12 , 12 ).
liniara
si diferent
Algebra
iala
113
Consideram
e1 = kgg11 k = ( 12 , 12 , 0, 0),
g2
1 1
e2 = kg2 k = (0, 0, 2 , 2 ),
e3 =
e4 =
g3
kg3 k
= ( 12 , 12 , 12 , 12 ),
g4
kg4 k
= ( 12 , 12 , 12 , 12 ).
Sistemul B 0 = {e1 , e2 , e3 , e4 } este o baza ortonormata n R4 . Matricea C, a

schimbarii de baza, este o matrice ortogonala.
9.3
Transform
ari de coordonate n baze
ortonormate
Enunturi
3
1. Sa se gaseasca coordonatele vectorului
x = (2,
4, 1) R ntr-o noua
1 0
0
3
1 .
baza care se obtine cu matricea C =
0
2
2
1
0 2 23
2. Sa se gaseasca coordonatele vectorului x = (1, 2, 1, 1) R4 , la schim-
barea de la baza canonica la baza B 0 = {f1 , f2 , f3 , f4 }, unde f1 = (0, 0, 1, 0),

f2 = ( 12 , 0, 0,
3
),
2
f3 = (0, 1, 0, 0), f4 = (
3
, 0, 0, 21 ).
2
3. a) Sa se determine o baza ortogonala a spatiului euclidian tridimensional,

X, n care matricea
A=
2
0
2
,
2 5
6
a operatorului liniar autoadjunct U : X X, sa aiba forma diagonala.
114
b) Aceeasi cerinta n cazul matricii
1 1 3
,
A=
1
5
1
3 1 1
a operatorului liniar autoadjunct U : X X.
4. Fie Mn (R). Produsul scalar uzual pe acest spatiu liniar este definit prin
t
< A, B >= trace (A B) =
n
X
aji bij ,
A = (aij ), B = (bij ), i, j = 1, n.
i,j=1
Fie n = 3. Se considera multimile

2 M3 (R),
1 , A2 , A3 },
M1 = {A
M1 , M
1 0 0
1 2 3
, A2 = 0 2 0 ,
M2 = {B1 , B2 , B3 }, unde A1 =
0
1
2
0 0 1
0 0 1
3 0 0
1 2 3
2 3
4
A3 =
0 1 1 , B1 = 0 2 3 , B2 = 0 0 0 ,
0 0 1
0 0 3
0 0 1
1 0 0
. Care din aceste multimi este ortogonala?

B3 =
0
2
0
0 1 1
Indicatii si r
aspunsuri
1 0
1. Matricea C = 0 23
0 12
0
1
2
3
2
este ortogonala (C GO(3, R)), cu
matricea coordonatelor n baza B 0

det C = 1. Daca notam =
si cu = 2
matricea coordonatelor n baza initiala, avem formula de
3
115
liniara
si diferent
Algebra
iala
transformare
a coordonatelor
de baz
la schimbarea
a = C. In cazul nostru
2
2
1 0
0
3
1
= 2 3 + 1 . Rezulta x = (2, 2 3 +
=
4
0
2
2
2
3
1
1
0 2 2
2 + 23
1
, 2
2
3
) 0.
2 B
0 1
1
2
2. Matricea schimbarii de baza C =
0

3
2
3
2
1
2
este orto
gonala (C GO(4, R)). Notam =

matricea coordonatelor n
3
4
2
0
matricea coordonatelor n baza initiala. Avem

baza B si cu =
3
4
formula de transformare
la schimbarea de baza = C =
a coordonatelor
1
0 0 1
0
1 3

1
1
2 0 0 23 2
= 2 .
0 1 0
0
1

1+ 3
2
3
1
1
0 0
2
2
Rezulta x = (1, 12 3 , 2, 1+2 3 )B0 .

3. a) Avem ecuatia caracteristica

0
7 2

P () = det (A E3 ) = 2 6 2

0
2 5

= ( 3)( 9)( 6).

Astfel valorile proprii ale operatorului U sunt 1 = 3, 2 = 9 si 3 = 6.
116
41 22 =
0
21 + 32 23 = 0 ,
22 + 23 =
unde x = (1 , 2 , 3 ). Spatiul solutiilor acestui sistem este subspatiul propriu

al lui U corespunzator valorii proprii 1 . Rezolvand sistemul obtinem
SU (1 ) = {x = ( , , )| R} = L[u1 ],
2
unde u1 = (1, 2, 2).
21 22 =
0
21 32 23 = 0 .
22 43 =
Obtinem
SU (2 ) = {x = (2, 2, )| R} = L[u2 ],
unde u2 = (2, 2, 1).
1 22 = 0
21 23 = 0 .
2 = 0
2
Obtinem
SU (3 ) = {x = (, , )| R} = L[u3 ],
2
unde u2 = (2, 1, 2).
Deoarece valorile proprii sunt reale si dimensiunile subspatiilor proprii corespunzatoare fiecarei valori proprii sunt egale cu ordinele de multiplicitate
respective, urmeaza c
a n
forma diagonala A =
0
0
baza B
= {u1 , u2 , u3 } matricea operatorului are
0 0
9 0
. Mai mult, deoarece valorile proprii sunt
0 6
liniara
si diferent
Algebra
iala
117
distincte doua cate doua rezulta ca vectorii proprii corespunzatori sunt ortogonali, adica ui uj , i, j = 1, 3, i 6= j. Astfel baza n care se obtine forma
diagonala a matricii, B este ortogonala.
b) Avem ecuatia caracteristica

1
3
1

P () = det (A E3 ) = 1
5
1

3
1
1

= ( 3)( 6)( + 2).

Astfel valorile proprii ale operatorului U sunt 1 = 3, 2 = 6 si 3 = 2.

21 + 2 + 33 = 0
1 + 22 + 3 = 0 ,
3 + 2 = 0
1
unde x = (1 , 2 , 3 ). Rezolvand sistemul obtinem

SU (1 ) = {x = (, , )| R} = L[u1 ],
unde u1 = (1, 1, 1).
51 + 2 + 33 = 0
1 2 + 3 =
0 .
3 + 5 = 0
1
Obtinem
SU (2 ) = {x = (, 2, )| R} = L[u2 ],
unde u2 = (1, 2, 1).
31 + 2 + 33 = 0
1 + 72 + 3 = 0 .
3 + + 3 = 0
1
2
3
118
Obtinem
SU (3 ) = {x = (, 0, )| R} = L[u3 ],
unde u2 = (1, 0, 1).
Deoarece valorile proprii sunt reale si dimensiunile subspatiilor proprii corespunzatoare fiecarei valori proprii sunt egale cu ordinele de multiplicitate
respective, urmeaza c
a n baza B= {u1 , u2 , u3 } matricea operatorului are
3 0 0
. Mai mult, deoarece valorile proprii sunt

forma diagonala A =
0
6
0
0 0 2
distincte doua cate doua rezulta ca vectorii proprii corespunzatori sunt ortogonali, adica ui uj , i, j = 1, 3, i 6= j. Astfel baza n care se obtine forma
diagonala a matricii, B este ortogonala.
4. Calculam hA1 , A2 i = trace (At1 A2 ) = 0 A1 A2 , hA1 , A3 i =
trace (At1 A3 ) = 20 6= 0. Rezulta ca multimea M1 nu este ortogonala.
In continuare avem hB1 , B2 i = trace (B t B2 ) = 0 B1 B2 , hB1 , B3 i =
1
trace (B1t B3 ) = 0 B1 B3 , hB2 , B3 i = trace (B2t B3 ) = 2 6= 0. Astfel nici
M2 nu este ortogonala.
9.4
Proiectia unui vector pe un subspatiu.

Subspatii ortogonale
Enunturi
1. Sa se determine proiectia ortogonala a vectorului f = (14, 3, 6, 7)
R4 pe subspatiul X0 , generat de vectorii f1 = (1, 4, 3, 2), f2 = (2, 2, 2, 2),
f3 = (3, 0, 7, 6), X0 = L[f1 , f2 , f3 ].
2. In spatiul euclidian R3 se considera subspatiile S1 = {x = (x1 , x2 , x3 )|
x1
1
x2
0
x3
}
1
si S2 = {x = (x1 , x2 , x3 )| x11 =
x2
3
=
3
x3
}.
1
Sa se determine un
subspatiu S3 , ortogonal pe S1 si S2 , astfel ncat R = S1 S2 S3 .
119
liniara
si diferent
Algebra
iala
Indicatii si r
aspunsuri
1. Se demonstreaza usor ca vectorii {f1 , f2 , f3 } nu sunt liniar independenti.
Se verifica, deasemeni, ca oricare doi din cei trei vectori sunt liniar independenti
si, astfel, formeaza o baza n L[x1 , x2 , x3 ]. Consideram baza B0 = {f1 , f2 }.
In continuare verificam f
/ X0 . Presupunem ca f X0 . Rezulta ca exista
1 , 2 R astfel ncat f = 1 f1 + 2 f2 . In acest caz 1 , 2 verifica sistemul
de ecuatii
1 + 22 =
4 + 2 =
1
2
31 2 =
21 2 =
14
3
6
Se verifica cu usurinta ca rangul matricii sistemului este 2 iar cel al matricii

extinse este 3. Prin urmare sistemul este incompatibil si astfel f
/ X0 .
Cautam f0 X0 f0 = 1 f1 +2 f2 astfel ncat f f0 X0 f f0 B0 .
Rezulta
f f0 f1
hf f0 , f1 i = 0
f f0 f2
hf f0 , f2 i = 0
(
1 hf1 , f1 i + 2 hf2 , f1 i = hf, f1 i
.
1 hf1 , f2 i + 2 hf2 , f2 i = hf, f2 i

hf , f i hf , f i
2 1
1 1
Determinantul matricii sistemului G =
hf2 , f1 i hf2 , f2 i

este un determi
nant de tip Gram si, deoarece {f1 , f2 } sunt liniar independenti, urmeaza ca
G 0. Astfel sistemul este de tip Cramer si are solutia unica 1 = 1, 2 = 3.
In sfarsit f0 = f1 + 3f2 = (5, 2, 9, 8).
2. S1 = {(, 0, )| R} iar S2 = {(, 3, )| R} si sunt subspatii de
dimensiune 1 n R3 (drepte n spatiul euclidian geometric). O baza n S1 este
B1 = {v1 }, unde v1 = (1, 0, 1), iar n S2 este B2 = {v2 }, unde v2 = (1, 3, 1).
Cautam v3 = (x1 , x2 , x3 ) astfel ncat hv3 , v1 i = hv3 , v2 i = 0. Obtinem v3 =
(3, 2, 3). Cum dim S3 = 1 rezulta S3 = {(3, 2, 3)| R} (S3 este
tot o dreapta, perpendiculara pe S1 si pe S2 ).
120
9.5
Transform
ari liniare n spatii euclidiene
Enunturi
1. Sa se arate ca T : R3 R3 ,
2
2
1 2
1
2
1
2
2
T (x) = ( 1 + 2 3 , 1 2 + 3 , 1 + 2 + 3 ).
3
3
3 3
3
3
3
3
3
unde x = (1 , 2 , 3 ), iar pe R3 se considera produsul scalar uzual, este ortogonala n R3 . Sa se calculeze T 1 .
2. Sa se determine parametrul real a astfel ncat transformarea T : R2 R2
sa fie ortogonala, unde T (x) = (a1 + 21 2 , 12 1 + a2 ), x = (1 , 2 ) R2 , iar
pe R2 se considera produsul scalar uzual.
Indicatii si r
aspunsuri
1. Matricea transformarii T este A =
2
3
2
3
2
3
13
13
2
3
2
3
. Se verifica
13 32
AAt = E3 A GO(3, R) si astfel T este o transformare ortogonala. Se
3
poate verifica, deasemeni, si ca hT (x), T (y)i
! = hx, yi, x, y R .
a 21
2. Matricea lui T este A =
. Din conditia AAt = E2 rezulta
1
2 a
a=
3
,
2
deci se obtin doua transformari
1
1
3
3
T1 (x) = (
1 + 2 , 1 +
2 ),
2
2
2
2
3
3
1
1
T2 (x) = (
1 + 2 , 1
2 ).
2
2
2
2
121
liniara
si diferent
Algebra
iala
9.6
Forme p
atratice pe spatii euclidiene
Enunturi
1. Sa se aduca la forma canonica formele patratice definite pe un spatiu
euclidian ntr-o baza ortonormata, determinand si noua baza.
a) P : X R, P (x) = 12 + 322 + 42 3 ;
b) P : X R, P (x) = 312 + 622 + 332 41 2 81 3 42 3 ;
unde dim X = 3, x = (1 , 2 , 3 ) X.
2. Sa se gaseasca expresia canonica ntr-o baza ortonormata si schimbarea
corespunzatoare de baze, pentru urmatoarele forme patratice, P : X R:
a) P (x) = 212 41 2 + 522 , x = (1 , 2 );
b) P (x) = 212 + 22 42 3 , x = (1 , 2 , 3 );
c) P (x) = 212 + 522 + 532 + 41 2 41 3 82 3 , x = (1 , 2 , 3 ).
Indicatii si r
aspunsuri
1 0 0
. Polinomul
1. a) Matricea asociata formei patratice este A =
0
3
2
0 2 0

1
0
0

caracteristic al matricii este P () = det (A E3 ) = 0
3 2 =

0
2

(1 )( + 1)( 4). Rezulta ca valorile proprii ale matricii A sunt 1 = 1,
2 = 1 si 3 = 4. Urmeaza ca exista o baza ortonormata B 0 = {f1 , f2 , f3 }
astfel ncat, n aceasta baza, forma patratica are forma canonica
P (x) = 1 12 + 2 22 + 3 32 = 12 22 + 432 ,
unde x = (1 , 2 , 3 )B0 .
Vectorii proprii corespunzatori celor trei valori proprii sunt: pentru 1 = 1,
u1 = (1, 0, 0), pentru 2 = 1, u2 = (0, 1, 2), pentru 3 = 4, u3 = (0, 2, 1).
122
Deoarece valorile proprii sunt distincte rezulta ca cei trei vectori proprii
sunt ortogonali doi cate doi. Atunci vectorii bazei ortonormate n care se
obtine forma canonica sunt f1 =
f3 =
u3
ku3 k
u1
ku1 k
= (1, 0, 0), f2 =
u2
ku2 k
= (0, 15 , 25 ),
= (0, 25 , 15 ).
2 4
. Polib) Matricea asociata formei patratice este A =

2
6
2
4 2 3
nomul caracteristic al matricii este

4
3 2

P () = det (A E3 ) = 2 6 2 = (7 + )2 ( + 2).

4
2 3
Rezulta ca valorile proprii ale matricii A sunt 1 = 2 = 7 si 3 = 2.
Urmeaza ca exista o baza ortonormata B 0 = {f1 , f2 , f3 } astfel ncat, n aceasta
baza, forma patratica are forma canonica
P (x) = 1 12 + 2 22 + 3 32 = 712 + 722 232 ,
unde x = (1 , 2 , 3 )B0 .
Vectorii proprii corespunzatori celor trei valori proprii sunt: pentru 1 =
2 = 7, u1 = (1, 2, 0), u2 = (0, 2, 1), pentru 3 = 2, u3 = (2, 1, 2).
Deoarece 1 6= 3 rezulta u1 u3 si u2 u3 . In schimb u1 si u2 nu
sunt ortogonali. Se verifica cu usurinta ca {u1 , u2 , u3 } este o baza n R3 . Din
teorema Gram-Schmidt rezulta ca exista o baza ortogonala {g1 , g2 , g3 }, n R3 .
In continuare consideram g1 = u1 si g2 = u3 .
Cautam g3 de forma g3 = u2 g1 g2 . Avem
(
(
(
g3 g1
hg3 , g1 i = 0
hu2 , g1 i hg1 , g1 i hg2 , g1 i = 0
.
g3 g2
hg3 , g2 i = 0
hu2 , g2 i hg1 , g2 i hg2 , g2 i = 0
Acest sistem are solutia = 45 , = 0. Prin urmare g3 = ( 45 , 52 , 1).
liniara
si diferent
Algebra
iala
Consideram
f1 =
g1
kg1 k
123
= (1, 0, 0),
f2 = kgg22 k = (0, 15 , 25 ),
f = g3 = (0, 2 , 1 ).
3
kg3 k
5
5
Se observa ca matricea C, a schimbarii de baza, este o matrice ortogonal
a.
!
2 2
2. a) Matricea asociata formei patratice este A =
. Polinomul
2 5

2 2

caracteristic al matricii este P () = det (A E2 ) =
=
2 5
( 1)( 6). Rezulta ca valorile proprii ale matricii A sunt 1 = 1, 2 = 6.
Urmeaza ca exista o baza ortonormata B 0 = {f1 , f2 } in R2 , astfel ncat, n
aceasta baza, forma patratica are forma canonica
P (x) = 1 12 + 2 22 = 12 + 622 ,
unde x = (1 , 2 )B0 .
Vectorii proprii corespunzatori celor doua valori proprii sunt: pentru 1 =
1, u1 = (2, 1), pentru 2 = 6, u2 = (1, 2).
Deoarece valorile proprii sunt distincte rezulta ca cei doi vectori proprii
sunt ortogonali. Atunci vectorii bazei ortonormate n care se obtine forma
u1
ku1 k
= ( 25 , 15 ), f2 =
u2
ku2 k
= ( 15 , 25 ).
2 0
0
b) Matricea asociata formei patratice este A = 0 1 2

. Polino0 2 0
mul caracteristic al matricii este

0
0
2

P () = det (A E3 ) = 0
1 2 =

0
2
canonica sunt f1 =
= ( 2)(
1+
17
)(
17
).
124
Rezulta ca valorile proprii ale matricii A sunt 1 = 2, 2 =
1+ 17
2
3
si 3 =
1 17
.
2
Urmeaza ca exista o baza ortonormata B 0 = {f1 , f2 , f3 } in R , astfel ncat, n

aceasta baza, forma patratica are forma canonica
1 + 17 2 1 17 2
2
2
2
2
P (x) = 1 1 + 2 2 + 3 3 = 21 +
2 +
3 ,
2
2
unde x = (1 , 2 , 3 )B0 .
Vectorii proprii corespunzatori celor trei valori proprii sunt: pentru 1 = 2,
u1 = (1, 0, 0), pentru 2 =
1+ 17
,
2
u2 = (0, 1+4 17 , 1), pentru 3 =
1 17
,
2
u3 = (0, 14 17 , 1).
Deoarece valorile proprii sunt distincte rezulta ca cei trei vectori proprii
sunt ortogonali doi cate doi. Atunci vectorii bazei ortonormate n care se obtine
forma canonica sunt f1 = kuu1 k = (1, 0, 0), f2 = kuu2 k = (0, 1 , 4 ),
1
f3 =
u3
ku3 k
= (0, 1 ,
2 17
2 17
34+2 17
).
342 17
. Polic) Matricea asociata formei patratice este A =

2
5
4
2 4 5
nomul caracteristic al matricii este

2
2
2

P () = det (A E3 ) = 2
5 4 = ( 1)2 ( 10).

2
4 5
Rezulta ca valorile proprii ale matricii A sunt 1 = 2 = 1 si 3 = 10. Urmeaza
ca exista o baza ortonormata B 0 = {f1 , f2 , f3 } in R3 , astfel ncat, n aceasta
baza, forma patratica are forma canonica
P (x) = 1 12 + 2 22 + 3 32 = 12 + 22 + 1032 ,
unde x = (1 , 2 , 3 )B0 .
Vectorii proprii corespunzatori celor trei valori proprii sunt: pentru 1 =
2 = 1, u1 = (2, 0, 1), u2 = (2, 1, 0), pentru 3 = 10, u3 = (1, 2, 2).
Deoarece 1 6= 3 rezulta u1 u3 si u2 u3 . In schimb u1 si u2 nu
sunt ortogonali. Se verifica cu usurinta ca {u1 , u2 , u3 } este o baza n R3 . Din
teorema Gram-Schmidt rezulta ca exista o baza ortogonala {g1 , g2 , g3 }, n R3 .
liniara
si diferent
Algebra
iala
125
In continuare consideram g1 = u1 si g2 = u3 .
Cautam g3 de forma g3 = u2 g1 g2 . Avem
(
(
(
g3 g1
hg3 , g1 i = 0
hu2 , g1 i hg1 , g1 i hg2 , g1 i = 0
.
g3 g2
hg3 , g2 i = 0
hu2 , g2 i hg1 , g2 i hg2 , g2 i = 0
Acest sistem are solutia = 0, = 54 . Prin urmare g3 = ( 25 , 1, 54 ).
In final consideram
f1 = kgg11 k = ( 13 , 23 , 23 ),
f2 = kgg22 k = ( 25 , 0, 15 ),
f = g3 = ( 2 , 5 , 4 ).
3
kg3 k
45
45
45
Probleme propuse
1. Fie spatiul liniar real Rn cu dimensiunea n si x = (1 , ..., n ), y =
(y1 , ..., yn ) doi vectori oarecare. Sa se studieze care dintre urmatoarele functionale biliniare A : Rn Rn R reprezinta produse scalare pe Rn :
P
a) A(x, y) = ni=1 xi |yi |.
P
b) A(x, y) = ni=1 |xi yi |.
P
c) A = ni=1 x2i yi2 .
P
P
P
d) A(x, y) = ni=1 (xi + yi )2 ni=1 x2i ni=1 yi2 .
2. Pe spatiul vectorial X = {f |f : [1, l] R, f continua} definim
Rl
AX X R, A(f, g) = 1 ln xf (x)g(x)dx.
a) Sa se arate ca functionala liniara A este un produs scalar.
b) Sa se calculeze kf k, unde f (x) = x.

c) Sa se gaseasca o functie g X de forma g(x) = ax + b astfel ncat g f ,
unde f (x) = 1, x [1, l].
3. Pe spatiul vectorial real al polinoamelor cu coeficienti reali care au
gradul cel mult 2 definim forma biliniara A prin A(p, q) = a0 b0 + a1 b1 + a2 b2 ,
unde p = a0 + a1 x + a2 x2 , q = b0 + b1 x + b2 x2 . Sa se arate ca A este un produs
126
scalar si sa se gaseasca un polinom echidistant fata de p1 = 3x2 + 2x + 1,

p2 = x2 + 2x + 1, p3 = 3x2 + 2x + 5 si p4 = 3x2 + 5x + 2.
4. Fie (X, h, i) un spatiu euclidian peste corpul numerelor reale sau peste
corpul numerelor complexe. Sa se demonstreze inegalitatea lui Minkowski:
1
hx + y, x + yi 2 6 hx, xi 2 + hy, yi 2 , x, y X.
5. Sa se ortonormeze prin procedeul Gram-Schmidt baza B = {f1 , f2 , f3 ,
f4 } din R4 , unde f1 = (0, 1, 1, 0), f2 = (0, 4, 0, 1), f3 = (1, 1, 1, 0), f4 =
(1, 3, 0, 1).
6. In R4 se considera X = L[f1 , f2 , f3 .f4 ], unde f1 = (1, 0, 1, 1), f2 =
(2, 1, 3, 1), f3 = (1, 4, 2, 1).
a) Sa se arate ca B = {f1 , f2 , f3 } este baza n X.
b) Sa se ortonormeze prin procedeul Gram-Schmidt aceasta baza.
7. In R3 se considera B = {f1 , f2 , f3 }, f1 = (1, 2, 3), f2 = (1, 1, 2),
f3 = (2, 1, 4). Sa se arate ca B este o baza si sa se ortonormeze aceasta baza.
8. Sa se ortonormeze prin procedeul Gram-Schmidt urmatoarele sisteme
de vectori din spatiile euclidiene cu produsul scalar uzual:
a) B = {v1 , v2 }, v1 = (3, 4), v2 = (4, 3) din (R2 , h, i).
b) B = {v1 , v2 , v3 }, v1 = (2, 1, 2), v2 = (1, 2, 2), v3 = (2, 2, 1) din
3
(R , h, i).
9. Sa se gaseasca un vector x R4 cu kxk = 1, ortogonal pe multimea de
vectori {x1 , x2 , x3 }, unde x1 = (1, 1, 1, 1), x2 = (1, 1, 1, 1), x3 = (2, 1, 1, 3).
10. Sa se gaseasca n spatiul euclidian R4 un vector ortogonal pe L[f1 , f2 ,
f3 ], unde f1 = (1, 1, 1, 2), f2 = (2, 1, 0, 3), f3 = (1, 2, 3, 1).
11. Sa se gaseasca proiectia ortogonala a vectorului f pe X0 = L[f1 , f2 , f3 ],
fi R4 , i = 1, 3.
a) f1 = (1, 3, 0, 2), f2 = (3, 7, 1, 2), f3 = (2, 4, 1, 0).
b) f1 = (1, 2, 1, 2), f2 = (1, 2, 1, 2), f3 = (0, 1, 2, 1).
12. Sa se studieze
daca submult
3 , A4 },
!
!imea S M2 (R),
! S = {A1 , A2 , A!
1 0
1 0
0 2
1 2
A1 =
, A2 =
, A3 =
, A4 =
este
0 1
0 1
3 0
2 4
ortogonala n raport cu produsul scalar definit prin hA, Bi = trace(At B).
liniara
si diferent
Algebra
iala
127
13. Determinati vectorii din R4 ortogonali pe subspatiul S = L[v1 , v2 ],

v1 = (1, 2, 0, 1), v2 = (2, 1, 4, 1), relativ la produsul scalar uzual. Sa se arate
ca acesti vectori formeaza un subspatiu liniar, notat S , numit complementul
ortogonal al lui S. Sa se determine o baza ortonormata n acest subspatiu.
14. Fie spatiul euclidian R3 si endomorfismul T : R63 R3 ,
1
2
2 2
1
2 2
2
1
T (x) = ( 1 + 2 + 3 , 1 + 2 3 , 1 2 + 3 ),
3
3
3 3
3
3 3
3
3
unde x = (1 , 2 , 3 ) R3 .
a) Sa se arate ca T este ortogonal.
b) Sa se scrie matricea lui T n baza canonica si sa se arate ca este ortogonala.
c) Sa se determine T 1 .
15. Sa se aduca la o expresie canonica ntr-o baza ortonormata, determinand si matricea schimbarii de baza, urmatoarele forme patratice, definite
pe spatii euclidiene:
a) P (x) = 22 32 + 41 2 41 3 , x = (1 , 2 , 3 ).
b) P (x) = 12 + 22 + 32 + 1 2 + 1 3 + 2 3 , x = (1 , 2 , 3 ).
c) P (x) = 12 + 22 + 532 61 2 + 21 3 22 3 , x = (1 , 2 , 3 ).
d) P (x) = 512 + 722 + 532 + 21 2 + 21 3 + 22 3 , x = (1 , 2 , 3 ).
Capitolul 10
Spatiul liniar (vectorial) al
vectorilor liberi.
Coliniaritate. Coplanaritate
Enunturi
1. Sa se arate ca trei vectori liberi, a, b, c, pot fi laturile unui triunghi daca
si numai daca a + b + c = 0.
2. Fie triunghiul ABC si G, centrul sau de greutate. Sa se arate ca:

a) GA + GB + GC = 0;

b) OA + OB + OC = 3OG, pentru orice punct O din spatiu.
3. Fie paralelogramul ABCD. Notam AC = a, BD = b. Sa se calculeze

vectorii de pe laturi n functie de a si b.
4. Fie punctele A si B n spatiu si O un punct n spatiu, pe care l vom
numi pol de pozitie. Notam OA = r1 si OB = r2 . Fie M un punct oarecare

din spatiu. Sa se arate ca M AB daca si numai daca exista numerele reale
si , astfel ncat + = 1 si r = r1 + r2 , unde OM = r.

5. Se da o piramida cu varful S si baza un paralelogram ABCD, ale carui
diagonale se intersecteaza n O. Sa se arate ca

SA + SB + SC + SD = 4SO.
128
liniara
si diferent
Algebra
iala
129

6. Fie AB si CD doua coarde perpendiculare ntr-un cerc de centru O si I
punctul lor de intersectie. Sa se arate ca
IA + IB + IC + ID = 2IO.
7. Fie punctele A, B si C, necoliniare n spatiu si polul de pozitie O.
Notam OA = r1 , OB = r2 si OC = r3 . Fie M un punct oarecare din spatiu.

Sa se arate ca M apartine planului determinat de punctele A, B si C daca
si numai daca exista numerele reale , si , astfel ncat + + = 1 si
r = r1 + r2 + r3 , unde OM = r.
8. Se dau vectorii necoliniari u si v si vectorii a = 2u + 3v, b = u v,
R. Pentru ce valori ale lui , a si b sunt coliniari?
9. Se dau vectorii necoplanari v 1 , v 2 , v 3 si vectorii a = 2v 1 v 2 v 3 ,
b = v 1 + 2v 2 v 3 , c = v 1 v 2 + 2v 3 . Sa se arate ca a, b si c sunt coplanari
si sa se obtina relatia de coplanaritate (de dependenta liniara).
10. Sa se arate ca vectorii a, b, c =
a+b
,
2
au extremitatile pe aceeasi dreapta.
Indicatii si r
aspunsuri
1. Mai ntai presupunem ca cei trei vectori sunt laturile unui tringhi ABC.
Rezulta a = BC, b = AC, c = BC. Conform relatiei lui Chasles avem

AB + BC = CA adica a + b + c = 0.
Reciproc, presupunem ca a+b+c = 0. Consideram un triunghi ABC astfel

ncat c = AB, a = BC. Conform relatiei lui Chasles avem AB + BC = CA
si, din ipoteza, rezulta AC = a.

2. a) Fie D mijlocul segmentului BC si fie E mijlocul segmentului AD
astfel ncat GD DE. Rezulta ca GCEB este un paralelogram si, astfel,

GB + GC = GE = 2GD. Pe de alta parte G fiind centru de greutate rezulta

2GD = AG. Prin urmare GA = 2GD. In concluzie GA + GB + GC = 0.

b) Fie O un punct oarecare. In 4OBG avem OG + GB = OB. In 4OAG

avem OG + GA = OA. In 4OCG avem OG + GC = OC. Adunand cele trei

relatii si tinand cont de punctul a) rezulta OA + OB + OC = 0.
130
3. Notam AB = d si AD = c. Deoarece ABCD este un paralelogram
rezulta ca BC = c, DC = d. In 4ADB avem AB + BD = AD adica

d c = b. In 4ACB avem AC + CB = AB adica c + d = a. Din cele doua
ecuatii obtinute rezulta d = 12 a 12 b si c = 12 a + 12 b.

4. Presupunem ca M AB. Rezulta ca sistemul S = {AM , AB} este liniar
dependent, adica exista 1 , 2 R, 21 +22 0, astfel ncat 1 AM +2 AB = 0.

Deoarece AM = OM OA = r r1 si AB = OB OA = r2 r1 , urmeaza ca
1 (r r1 ) + 2 (r2 r1 ) = 0 1 r = (1 + 2 )r1 2 r2 .
Presupunem prin reducere la absurd ca 1 = 0. Rezulta 2 AB = 0, deci

A = B, ceea ce contrazice ipoteza. Astfel 1 6= 0 si r =
Consideram =
1 +2
1
1 +2
r1
1
2
r .
1 2
si = 21 . Avem r = r1 + r2 si + = 1.
Reciproc, presupunem ca exista , R astfel ncat + = 1 si r =
r1 + r2 . Rezulta ca = 1 si r = (1 )r1 + r2 , adica AM AB = 0.

Rezulta ca sistemul S = {AM , AB} este liniar dependent. Astfel M AB.

5. In 4SAO avem SA + AO = SO. In 4SCO avem SC + CO = SO. In

4SBO avem SB + BO = SO. In 4SDO avem SD + DO = SO. Adunand

cele patru relatii si tinand cont ca AO = OC, BO = OD, rezulta SA + SB +

SC + SD = 4SO.
6. Fie M mijlocul segmentului AD si N mijlocul segmentului CB. Rezulta,
folosind regula paralelogramului de adunare a vectorilor, ca IA + ID = 2IM

si IC + IB = 2IN .
In continuare, fie BB 0 diametru. Rezulta ca O este mijlocul BB 0 . Prin
urmare ON este linie mijlocie n 4BB 0 C si ON = 21 B 0 C. In 4B 0 CB avem
0 CB =
0 CD = DAB
\
\
\ = IDA,
[ deoarece 4AID este triunghi
B
si astfel B
2
0 CD CDA.
d si B
\
\ Rezulta ACD
\
\ DCB
\ = 1 BD
dreptunghic. Avem DAB
2
0 DC. Astfel, conform cazului de congruent
\
B
a U.L.U., 4ACD 4B 0 DC.
Urmeaza ca B 0 C AD si ON = 12 AD. Dar cum 4IAD este dreptunghic si M

este mijlocul AD rezulta IM = 12 AD. In concluzie ON IM . Analog se arata

ca OM IN . Rezulta ca IM ON este paralelogram si astfel IM + IN = IO.

In final
IA + IB + IC + ID = 2IO.

7. Mai ntai presupunem M (ABC). Rezulta ca {AM , AB, AC} sunt
liniara
si diferent
Algebra
iala
131
liniar dependenti adica exista 1 , 2 , 3 R3 , 21 + 22 + 23 0, astfel ncat
1 AM +2 AB+3 AC = 0. Deoarece AM = rr1 , AB = r2 r1 , AC = r3 r1 ,

relatia precedenta este echivalenta cu 1 r = (1 + 2 + 3 )r1 2 r2 3 r3 .
Presupunem prin reducere la absurd ca 1 6= 0. Atunci 2 AB + 3 AC = 0

si 22 + 23 0, de unde rezulta ca A, B, C sunt coliniare, ceea ce contrazice
ipoteza. Astfel, 1 6= 0 si
r=
unde =
1 + 2 + 3
2
3
r1 r2 r3 = r1 + r2 + r3 ,
1
1
1
1 +2 +3
,
1
= 12 , = 13 . Se observa cu usurinta ca ++ = 1.
Reciproc, presupunem ca exista , , R, cu + + = 1 si r =
r1 + r2 + r3 . De aici rezulta r r1 = (r2 r1 ) + (r3 r1 ) adica AM =

AB + AC. Urmeaza ca AM , AB, AC sunt coplanare, adica M (ABC).
8. Vectorii a si b sunt coliniari daca si numai daca sunt liniar dependenti,
adica exista 1 , 2 R, 21 + 22 0, astfel ncat 1 a + 2 b = 0. Aceasta
relatie devine (21 + 2 )u + (3
( 1 2 )v = 0. Dar cum u si v sunt liniar
21 + 2 = 0
independenti rezulta sistemul
, care, deoarece 21 + 22 0,
31 2 = 0
admite solutii nebanale. Astfel rangul matricii A, a sistemului, este 1 si, prin
urmare det A = 0, adica 2 3 = 0. Urmeaza = 32 .
9. Fie 1 , 2 , 3 R astfel ncat 1 a + 2 b + 3 c = 0. Rezulta
(21 2 3 )v 1 + (1 + 22 3 )v 2 + (1 2 + 23 )v 3 = 0.
Deoarece v 1 , v 2 , v 3 sunt necoplanari, deci liniar independenti, rezulta
21 2 3 = 0
1 + 22 3 = 0 .
+ 2 = 0
1
2
3
Matricea acestui sistem are rangul 2, deci sistemul admite si solutii nebanale
si, prin urmare a, b, c sunt coplanari. In continuare rezolvam sistemul pentru a
obtine relatia de liniara dependenta. Consideram 3 = necunoscuta secundara si obtinem 1 = 2 = . Rezulta ca relatia de liniara dependenta este
a + b + c = 0.
132
10. Deoarece a + b 2c = 0 rezulta ca {a, b, c} este un sistem liniar

dependent, adica cei trei vectori sunt coplanari. Daca a k b urmeaza ca a + b k
a, de unde c k a, deci a, b, c sunt coliniari. Daca a si b nu sunt coliniari rezulta,
din regula triunghiului de adunare a doi vectori, ca varful lui c se afla pe
dreapta determinata de varfurile celorlalti doi vectori.
Probleme propuse
1. Sa se demonstreze ca segmentul de dreapta care uneste mijloacele laturilor neparalele ale unui trapez este paralel cu bazele si egal cu semisuma
lor.
2. Fie a, b, c vectorii ce coincid cu laturile unui triunghi. Sa se exprime cu
ajutorul lor vectorii ce coincid cu medianele triunghiului si apoi sa se arate ca
si acestia pot fi laturile unui triunghi.
3. Fie vectorii v 1 = m1 a + n1 b + p1 c si v 2 = m2 a + n2 b + p2 c, unde a, b, c
sunt necoplanari. Sa se determine relatiile ce trebuie sa existe ntre coeficientii
descompunerii astfel ncat:
a) v 1 = v 2 ; b) v 1 k v 2 .
4. Se dau vectorii v 1 = i + ( )j + k si v 2 = i + j + k. Pentru ce
valori ale parametrilor v 1 k v 2 ?
5. Sa se determine R astfel ncat vectorii v 1 = 2i+j3k, v 2 = i+j+k,
v 3 = 2i + 3j + 7k sa fie coplanari.
6. Se dau n plan vectorii a, b, c, d cu suma 0. Sa se arate ca
kak + kbk + kck + kdk > ka + dk + kb + dk + kc + dk.
7. Fie O un punct n spatiu si un patrulater ABCD. Notam cu rA = OA,
rB = OB, rC = OC, rD = OD. Sa se arate ca ABCD este un paralelogram

daca si numai daca rA + rC = rB + rD .
8. Sa se arate ca mijloacele laturilor unui patrulater convex sunt laturile
unui paralelogram.
9. Fie 4ABC nscris n cercul de centru O. Daca

kOA + OBk = kOA + OCk = kOB + OCk
liniara
si diferent
Algebra
iala
atunci triunghiul este echilateral.
133
Capitolul 11
Produse de vectori.
Caracteriz
ari pentru
coliniaritate si coplanaritate cu
ajutorul produselor de vectori
Enunturi
1. Fie vectorii v 1 = 3a b, b = a + 3b, v 3 = a b, unde a si b sunt doi
cb = . Sa se calculeze v v
vectori cu proprietatile kak = 3, kbk = 3 si a,
1
2
3
si v 1 v 2 + 2v 2 v 3 + 3v 1 v 3 .
cb, stiind ca v v , v v unde
2. Sa se calculeze unghiul = a,
1
2
3
4
v 1 = a b, v 2 = 2a + 3b, v 3 = 3a + b, v 4 = a + 3b.
3. Sa se determine parametrul real astfel ncat v 1 v 2 , unde v 1 =
i + 2j ( 1)k si v 2 = (3 )i + j + 3k, n baza ortonormata {i, j, k} n
spatiu.
4. Sa se calculeze unghiul dintre vectorii a = 2i + j 3k si b = i j + k,
unde {i, j, k} este baza ortonormata.
5. Sa se verifice identitatea
2
(a + b)2 + (a b)2 = 2(a2 + b ),

134
liniara
si diferent
Algebra
iala
135
si sa se gaseasca interpretarea geometrica n paralelogramul construit pe vectorii a si b.

6. Sa se arate ca produsul scalar a 2 vectori ramane neschimbat, daca
adaugam unuia dintre ei un vector oarecare, perpendicular pe celalalt.
7. Sa se arate ca ntr-un romb diagonalele sunt perpendiculare.
8. Sa se detemine kv 1 v 2 k, unde v 1 = a + 2b, v 2 = a 3b si kak = 5,
cb = .
kbk = 3, a,
6
9. Sa se calculeze aria paralelogramului din spatiu, construit pe vectorii

a = i + 2j k, b = 2i j + 3k.
10. Sa se calculeze lungimile laturilor, lungimile diagonalelor si aria paralelogramului construit pe vectorii a = k j, b = i + j + k.
11. Fie baza ortonormata {i, j, k} n spatiu si vectorii a = 2i 3j + 4k,
b = i + j k. Sa se calculeze:
a) v = a b;
b) naltimea h, corespunzatoare bazei a, n paralelogramul construit pe
vectorii a si b;
c) sa se verifice ca v a si v b.
12. Sa se determine parametrul real astfel ncat volumul paralelipipedului
construit pe vectorii a = 2i 3j + k, b = i + j 2k, c = i + 2j, sa fie 5.
13. Se dau vectorii a = 2i j + k, b = i + 7j k, c = 3i + 4j + 2k. Sa se
calculeze a (b c), n doua moduri.
14. Se dau vectorii a = 2i + j + 3k, b = i j + 2k, c = i + j + 4k. Sa se
verifice daca a si b sunt coliniari si daca a, b si c sunt coplanari.
15. Fie a = i + j + k, b = i 3j + k, , R. Sa se determine si
astfel ncat cei doi vectori sa fie coliniari.
16. Fie vectorii a = i + 2j k, b = i + j + 2k, c = 2i + 3j k. Sa se
determine parametrul real astfel ncat cei trei vectori sa fie coplanari.
17. Sa se verifice egalitatea
(a + 3b c)[(a b) (a b c)] = 4(a, b, c).
136
Indicatii si r
aspunsuri
2
1. v 1 v 2 = (3a b) (a + 3b) = 3a2 + 2a b 3b =

cb) 3kbk2 = 27 + 243 1 9 = 18 + 123.
= 3kak2 + 2kakkbkcos(a,
2
2
v 2 v 3 = (a + 3b) (a b) = a2 + 2a b 3b =
cb) 3kbk2 = 33.
= kak2 + 2kakkbkcos(a,
2
v 1 v 3 = (3a b) (a b) = 3a2 4a b + b =
cb) + kbk2 = 30 63.
= 3kak2 4kakkbkcos(a,
(
(
(
v1 v2
v1 v2 = 0
2kak2 + a b 3kbk2 = 0
2. Avem
.
3kak2 + 2a b + 3kbk2 = 0
v3 v4
v3 v4 = 0
Din acest sistem rezulta kakkbk = 7a b. Prin urmare

cos =
Astfel = arccos
ab
1
= .
kakkbk
7
1 .
7
3. Avem v 1 v 2 v 1 v 2 = 0 3 + 2 3 + 3 = 0 = 3.
cb) = ab = 2 a,
cb = arccos ( 2 ).
4. cos (a,
kakkbk
2
42
42
5. Avem (a + b) + (a b) = a + 2a b + b + a 2a b + b = 2(a2 + b ). Fie
ABCD paralelogramul construit pe cei doi vectori, cu AC = a + b si BD =

2
b a. Rezultatul obtinut anterior poate fi formulat astfel: suma patratelor

diagonalelor unui paralelogram este egala cu suma patratelor laturilor acestuia.
6. Fie a si b doi vectori oarecare. Fie v b. Urmeaza ca (a + v) b =
a b + v b = a b.

7. Fie rombul ABCD. Rezulta ca AC = AB + AD = a + b si BD = AD
AB = b a, unde AB = a si AD = b. Urmeaza ca AC BD = kbk2 kak2 = 0,

deci AC BD.
8. Avem v 1 v 2 = (a + 2b) (a 3b) = a a 3a b + 2b a 6b b =
cb) = 75 .
5a b kv v k = 5ka bk = 5kakkbkcos (a,
1
liniara
si diferent
Algebra
iala
137
este data de formula = ka bk. Avem a b =

9. Aria paralelogramului

k
i j

1 2 1 = 5i 5j 5k. Rezulta = 5 3.

2 1 3
10. Avem AB = a, AD = b. Rezulta kACk = kak = 2, kADk = kbk =
3. Mai avem AC = a + b = i + 2k kACk = 5 si BD = b a = i + 2j
kBDk = 5.

i
j
k

11. a) Avem v = a b = 2 3 4 = i + 6j + 5k.

1 1 1
b) Aria paralelogramului
poate fi obtinuta din = kabk sau din = hkak.
q
Rezulta h =
kabk
kak
61
.
29
c) Prin calcul direct se obtine v a = 0 si v b = 0, adica v a si v b.

12. Volumul paralelipedului este dat de formula

2 3 1

V = |(a, b, c)| = 1 1 2 = |10 + 5|.

2
0
Rezulta |10 + 5| = 5. Urmeaza 1 = 1, 2 = 3.

i j k

13. Metoda I. Avem b c = 1 7 1 = 18i 5j 17k si a (b c) =

3 4 2

j
k
i

2 1 1 = 22i + 52j + 8k.

18 5 17
Metoda a II-a. a (b c) = (a c) b (a b) c = 4b + 6c = 22i + 52j + 8k.
14. Vectorii

i j

a b = 2 1

1 1
Vectorii a, b
a si b sunt coliniari daca si numai daca a b = 0. Avem

k

3 = 5i j 3k 6= 0. Rezulta ca a si b nu sunt coliniari.

2
si c sunt coplanari daca si numai daca (a, b, c) = 0. Avem
138

2 1 3

(a, b, c) = 1 1 2

1 1 4

= 8 6= 0. Rezulta ca cei trei vectori sunt necoplanari.

i j k

15. Avem a b = 1 1 = ( + 3)i (1 )j (3 + )k = 0 daca

3 1
si numai daca = 3 si = 1.

2
1

16. Avem (a, b, c) = 1 1 2 = 7+9 = 0 daca si numai daca = 97 .

2 3 1
17. Mai ntai calculam (a b) (a b c) = a b a c b a + b c =
bcac. Apoi avem (a+3bc)[(ab)(abc)] = (a, b, c)3(b, a, c) =
4(a, b, c).
Probleme propuse
1. Fie vectorii v 1 = (b c)a (a c)b si v 2 = c. Sa se arate ca v 1 v 2 .
2. Sa se calculeze a b + b c + a c, stiind ca a, b, c sunt laturile unui
triunghi.
3. Se dau vectorii v 1 = 2i 3j + 4k si v 2 = 4i + 2j + k. Sa se determine:
a) Proiectia vectorului 2v 1 v 2 pe vectorul v 1 2v 2 ;
b) Unghiurile dintre vectorul v 2 si axele de coordonate.
4. Ce unghi formeaza ntre ei vectorii a si b, stiind ca vectorii v 1 = a + 2b
si v 2 = 5a 4b sunt perpendiculari?
5. Cunoscand vectorii a, b si c, ce formeaza un triunghi, sa se determine
naltimile acestui triunghi.
6. Daca D, E, F sunt mijloacele laturilor BC, CA si, respectiv, AB, ale
triunghiului ABC. Sa se arate ca pentru orice punct O avem

OD BC + OE CA + OF AB = 0.
7. Folosind proprietatile produsului scalar sa se demonstreze concurenta
naltimilor unui triunghi.
liniara
si diferent
Algebra
iala
139
8. Se dau vectorii v 1 si v 2 . Sa se calculeze aria paralelogramului construit

pe ei.
a) v 1 = 2i j + 2k, v 2 = i + 3j + k;
b) v 1 = 2i 3j + 4k, v 2 = i + 2j 3k;
cb = .
c) v 1 = a + 3b, v 2 = 2a b, unde kak = 3, kbk = 4, a,
3
9. Se dau vectorii v 1 = 2i + 3j + 5k, v 2 = 4i + 6j k, v 3 = 6i + 9j + 2k.
Sa se arate ca vectorii v 1 v 2 , v 1 v 3 , v 2 v 3 sunt coliniari.
10. Folosind proprietatile produsului vectorial sa se demonstreze teorema
sinusurilor ntr-un triunghi oarecare.
11. Sa se calculeze produsul mixt (v 1 , v 2 , v 3 ) stiind ca v 1 = a + b + c,
v 2 = a b + c, v 3 = a + b c, cu a, b, c necoplanari.
12. Sa se calculeze naltimea paralelipipedului construit pe vectorii v 1 , v 2 ,
v 3 , luand ca baza paralelogramul format pe vectorii v 1 , v 2 .
a) v 1 = i + j k, v 2 = i j + k, v 3 = i + j + k;
b) v 1 = i j, v 2 = j k, v 3 = i + k.
13. Sa se verifice identitatile:
a) v 1 (v 2 + v 3 ) + v 2 (v 3 + v 1 ) + v 3 (v 1 + v 2 ) = 0;
b) (v 1 v 2 , v 2 v 3 , v 3 v 1 ) = (v 1 , v 2 , v 3 )2 .
14. Sa se determine vectorul v astfel ncat v a = 18, v a = b, unde
a = i j + k, b = i + 2j + k.
15. Sa se rezolve ecuatia v (v a) = b n raport cu vectorii necoliniari a
si b.
16. Sa se deduca o formula de calcul pentru produsul vectorial a doua
produse vectoriale.
Capitolul 12
Repere si sisteme de coordonate
Enunturi
1. Fie reperul R(O; {i}) n spatiul de dimensiune 1 al vectorilor liberi, si

punctele A(3), B(6), C(1), D(4) n acest spatiu. Sa se determine AB, BC
si distanta dintre punctele D si A.
2. Fie reperul R(O; {i, j}) n plan, si punctele A(2, 1), B(1, 3), C(2, 0),

D(0, 4). Sa se determine AB si CD.
3. Fie punctele A(4, 2), B(0, 1), C(3, 5), n plan. Sa se studieze daca
triunghiul ABC este isoscel.
4. Se da punctul M (3, 2). Sa se construiasca punctele simetrice cu acest
punct fata de axa Ox, axa Oy si fata de originea axelor de coordonate.
5. Sa se afle coordonatele varfurilor unui hexagon regulat ABCDEF , a
carui latura este egala cu a, originea axelor de coordonate fiind n varful A,
iar axa Ox trecand prin varfurile nealaturate A si C.
6. Un punct cu o miscare rectilinie s-a deplasat din punctul A(1, 3) n
punctul B(4, 2). Care este spatiul parcurs si care este unghiul pe care-l face
traiectoria punctului cu axa absciselor?
7. Sa se calculeze aria unui pentagon care are varfurile n punctele A(2, 0),
B(0, 1), C(0, 2), D(3, 2), E(1, 3).
8. Sa se verifice ca patrulaterul cu varfurile n punctele A(5, 2, 6), B(6, 4, 4),
140
liniara
si diferent
Algebra
iala
141
C(4, 3, 2), D(3, 1, 4) este un patrat.

9. Se dau punctele A(2, 1, 3), B(4, 3, 5), C(0, 1, 7) raportate la un
sistem de axe perpendiculare. Sa se gaseasca n planul xOy un punct M astfel
ncat M A = M B = M C.
10. Se dau punctele A(3, 2, 1), B(2, 1, 1), C(3, 1, 2), D(2, 2, 2). Sa se arate
ca tetraedrul ABCD este echilateral.
11. Fie punctele A(4, 2 ), B(8, 5
), C(3, 7
) ntr-un reper polar n plan.
6
6
a) Sa se reprezinte cele trei puncte;
b) Sa se determine perimetrul triunghiului ABC;
c) Sa se determine coordonatele carteziene ale celor trei puncte si sa se
verifice rezultatul de la punctul anterior.
12. Sa se reprezinte punctele A(4, 1, 0) si B(1, 2, 3) ntr-un reper cartezian
n spatiu, sa se determine AB si distanta de la A la B.
13. Fie reperul cartezian R(O; {i, j, k}) n spatiu si punctul M (2 3, 6, 4).
Sa se determine coordonatele polare ale acestui punct. Reciproc, pentru punctul dat n coordonate polare, M 0 (8, 6 , 3 ), sa se determine coordonatele carteziene.
14. Fie reperul cartezian R(O; {i, j, k}) n spatiu si punctul M (2, 3, 4).
Sa se determine coordonatele cilindrice ale acestui punct. Reciproc, pentru
punctul dat n coordonate cilindrice, M 0 (2, 4 , 4), sa se determine coordonatele
carteziene.
Indicatii si r
aspunsuri

1. AB = OB OA = 3i, BC = OC OB = 7i, AD = OD OA =
7i d(A, D) = kADk = 7.

2. AB = OB OA = 3i + 2j, CD = OD OC = 2i + 4j.
p
p
3. AB = (4 0)2 + (2 + 1)2 = 5, AC = (4 3)2 + (2 + 5)2 =
p
7 2, BC = (3 0)2 + (5 + 1)2 = 5. Rezulta AB BC adica 4ABC

este un triunghi isoscel.
4. Fie M 0 = simOx M . Rezulta ca A(3, 0) este mijlocul segmentului M M 0 .
142
(
Avem
xA =
xM +xM 0
xM 0 = 3
2
yM +yM 0
yM 0 = 2
2
. Am obtinut M 0 (3, 2).
yA =
Fie(M 00 = simOy M . Rezulta ca B(0, 2) este mijlocul segmentului M M 00 .
x +x
xB = M 2 M 00 xM 00 = 3
. Am obtinut M 00 (3, 2).
Avem
yM +yM 00
yB =
yM 00 = 2
2
Fie(M1 = simO M . Rezulta ca O(0, 0) este mijlocul segmentului M M1 .
x +x
xO = M 2 M1 xM1 = 3
Avem
. Am obtinut M1 (3, 2).
y +y
yO = M 2 M1 yM1 = 2
5. Deoarece hexagonul este regulat rezulta ca are toate unghiurile de
[ = 4 . Rezulta AC = a 3
masura 4
. In triunghiul isoscel ABC avem ABC
3
3
[ = si, de aici F[
si C(a 3, 0). Pe de alta parte avem BAC
AC = . Urmeaza
3
F AY si, astfel, F (0, a). Deoarece F AY rezulta CD k AY si D(a 3, a).

Fie BB 0 AC, cu B 0 AC. Urmeaza ca n 4ABB 0 avem BB 0 =
\0 = a si B 0 este mijlocul segmentului AC. Rezulta B( a 3 , a ).

ABsin BAB
2
2
2
In acelasi mod, din 4F ED obtinem E( a 3 , 3a ).

2
2
p
6. Avem AB = (4 + 1)2 + (2 + 3)2 = 5 2. Fie D(4, 0) si {C} = AB

Ox. Ecuatia dreptei AB este AB : x+1
= y+3
y = x 2. Rezulta C(2, 0) si
5
5
\ = BD = 1, deci BCD
\ = .
CD = 2. In 4BCD avem tg (BCD)
DC
4
7.
EE 0 AE 0
= 23 . Avem DC
2
0
0)
DCEE 0 = CE (DC+EE
= 10.
2
Fie EE 0 AC. Rezulta E 0 (1, 0) si AEE 0 =

Ox si, de aici, DCEE 0 este un trapez, cu aria
sfarsit avem ABC =
BOAC
2
In
= 52 . Astfel ABCDE = AEE 0 + EE 0 CD + ABC =
14.

8. Avem AB = OB OA = i + 2j 2k, AC = OC OA
= i + j 4k,

2 2
1

AD = OD OA = 2i j 2k. Rezulta (AB, AC, AD) = 1 1 4 =

2 1 2
0, deci A, B, C, D sunt coplanare. In continuare, deoarece AB BC CD
AD = 3, rezulta ca ABCD este un patrat.
143
liniara
si diferent
Algebra
iala
(
9. Fie M (xOy). Rezulta M (, , 0). Avem
MA MB
MA MC
( p
p
( 2)2 + ( 1)2 + 9 = ( 4)2 + ( + 3)2 + 25
p
p
( 2)2 + ( 1)2 + 9 = 2 + ( + 1)2 + 49

(
4 8 = 36
.
4 4 = 36
Obtinem = 3, = 6, deci M (3, 6, 0).
10. Avem AB AC AD BC BD CD =
2, deci ABCD este
un tetraedru echilateral.
11. a)
b) Folosind teorema lui Pitagora generalizata avem: n 4AOB, AB 2 =
[ = 48 AB = 4 3, n 4AOC, AC 2 =
OB 2 + OA2 2OA OB cos (BOA)
[ = 37 AC = 37, n 4COB, BC 2 =
OC 2 + OA2 2OA OC cos (COA)
\ = 49 AB = 7. Prin urmare perimetrul
OB 2 + OC 2 2OA OC cos (BOC)
triunghiului ABC este p = AB + AC + BC = 7 + 4 3 + 37.

c) Legatura dintre coordonatele
carteziene si coordonatele polare ale unui
(
x = cos
punct, n plan este data de
. Rezulta A(0, 4), B(4 3, 4),
y = sin
C( 3 2 3 , 32 ).
12.
AB = OB OA = 3i + 3j + 3k. Rezulta d(A, B) = kABk = 3 3.

13. Legatura dintre coordonatele carteziene si coordonatele polare ale unui
punct, n spatiu este data de
x = cos sin
y = sin sin
z=
cos
si, reciproc,
=
x2 + y 2 + z 2
=
arctg xy
.
= arccos z
2
2
2
x +y +z
144
Pentru M avem = 8, = 3 , = 3 . Pentru M 0 avem x = 6, y = 2 3, z = 4.

14. Legatura dintre coordonatele carteziene si coordonatele cilindrice ale
unui punct n spatiu este data de
x = cos
y = sin
z=
z
si, reciproc,
x2 + y 2
=
=
z=
Pentru M avem =
y = 2, z = 4.
arctg xy
13, = arctg 23 , z = 4. Pentru M 0 avem x =
2,
Probleme propuse
1. Fie n plan un reper oblic cu unghiul axelor de
2
.
3
Sa se construiasca
un hexagon regulat cu latura a astfel ncat sa aiba trei varfuri pe axele de

coordonate. Sa se determine coordonatele varfurilor.
), C( 73 , 3 ),
2. Sa se reprezinte ntr-un reper polar punctele A(2, 4 ), B(2, 3
4
D( 73 , 0).
3. Sa se determine coordonatele polare ale varfurilor unui hexagon regulat a
carui latura are lungimea a, daca se iau drept pol unul din varfurile hexagonului
si drept semiaxa polara semidreapta pe care este asezata una din laturile ce
trece prin acest varf.
4. Sa se obtina coordonatele carteziene ale punctelor care au urmatoarele
coordonate polare A(3, 3 ), B( 57 , 2

), C( 2, 2 ), D(1, ).
3
5. Sa se obtina coordonatele polare ale punctelor care au urmatoarele
coordonate carteziene A(5, 12), B(1, 1), C(0, 3), D(4, 4).
6. Fie un cub a carui muchie are lungimea a 2. Se considera un reper

ortogonal avand axele Ox si Oy de-a lungul diagonalelor bazei. Sa se obtina
coordonatele varfurilor.
145
liniara
si diferent
Algebra
iala
7. Se da punctul P (2, 3, 1). Sa se reprezinte acest punct. Sa se calculeze

coordonatele simetricelor acestui punct fata de:
a) planele de coordonate;
b) axele de coordonate;
c) originea axelor.
, 5
), C(4,
8. Fiind date n coordonate sferice punctele A(8, 6 , 3 ), B(12, 4
3
6
3 2
, 3)
4
sa se afle coordonatele carteziene ale acestor puncte fata de un reper
cartezian n spatiu si apoi sa se reprezinte.
9. Sa se determine coordonatele sferice ale punctelor A(2 3, 6, 4), B( 2,

2, 2 3), C(16, 0, 0), date n coordonate carteziene.
10. Intr-un reper semipolar n spatiu se dau punctele A(3, , 3), B(5,
3
3
, 6),
4
C(5,
, 2),
3
D(4,
7
, 2).
4
a) Sa se determine coordonatele lor carteziene.

b) Sa se arate ca punctul C se gaseste n semiplanul determinat de Oz si
A, iar D se gaseste n planul determinat de Oz si B.
11. Sa se afle coordonatele cilindrice ale urmatoarelor puncte date n coor
donate carteziene A(2, 2 3, 5), B(3, 3, 4), C(4, 4, 6), D(3 3, 9, 0).
12. Fie punctele A(1, 1, 1), B(5, 1, 2), C(7, 9, 1). Sa se determine coordonatele punctului de intersectie dintre bisectoarea unghiului A si latura BC.
Capitolul 13
Directii n plan si n spatiu
Enunturi
1. Sa se gaseasca cosinusurile directoare ale unui vector director v, stiind
ca v w, w(4, 3, 2) si v i.
2. Sa se determine directia din plan care face unghiul = 60 cu axa Ox
si unghiul = 30 cu axa Oy.
3. Se dau directiile v 1 (, 2, 1), v 2 (1, 4, 2), R.
a) Pentru ce valori ale lui cele doua directii coincid?
b) Pentru ce valori ale lui directiile sunt perpendiculare?
c) Pentru = 5 sa se determine unghiul dintre cele doua directii.
4. Se dau directiile v 1 ( 3, 1) si v 2 (1, 1) n plan.

a) Sa se reprezinte cele doua directii.
b) Sa se determine cosinusurile directoare ale celor doua directii.
c) Sa se determine pantele celor doua directii.
d) Sa se determine unghiul dintre directii folosind pantele lor.
5. Fie reperul cartezian R(O; {i, j}), n plan. Ce devine ecuatia
f (x, y) = x2 + y 2 + 2x 4y 11 = 0,
dupa translarea reperului initial cu noua origine n punctul O0 (1, 2). Interpretarea geometrica.
146
147
liniara
si diferent
Algebra
iala
6. Fie reperul cartezian R(O; {i, j}) n plan. Ce devine ecuatia

f (x, y) = 4xy + 3y 2 + 16x + 12y 36 = 0,
dupa o rotatie a reperului initial cu un unghi (0, 2 ), tg 2 = 34 si
translatia cu noua origine n punctul O0 (3, 4).
7. Fata de reperul cartezian R(O; {i, j, k}) punctele M (x, y, z) se afla pe
suprafata de ecuatie () : x2 y 2 + z 2 8x 6y + 4z + 15 = 0. Sa se afle
ecuatia suprafetei dupa translatia cu noua origine n punctul O0 (4, 3, 2).
8. Se dau punctele A(2, 3, 4), B(3, 1, 2), C(4, 1, 3). Sa se afle coordonatele acestor puncte dupa translatia reperului R(O; {i, j, k}) cu noua origine n
centrul de greutate al triunghiului ABC.
9. Se da punctul M (2, 4, 1) raportat la reperul R(O; {i, j, k}). Sa se
gaseasca noile sale coordonate n reperul obtinut printr-o rotatie data de unghiurile 1 = 0 , 2 = 30 , 3 = 30 .
Indicatii si r
aspunsuri
(
1. Fie v(a, b, c) astfel ncat
(
vw
vi
4a 3b + 2c = 0
a=
(
. Rezulta
a=
c=
3b
2
vw =0
vi=0
v(0, b,
3b
).
2
Pentru b = 2 se obtine v(0, 2, 3).

Cosinusurile directoare sunt cos =
2 ,
13
cos =
c
a2 +b2 +c2
a
a2 +b2 +c2
= 0, cos =
b
a2 +b2 +c2
3 .
13
2. Fie v(cos , cos , cos ). Deoarece cos2 + cos2 + cos2 = 1 rezulta

cos2 = 0, deci v( 12 ,
3
, 0).
2
3. a) Directiile v 1 si v 2 coincid daca si numai daca (v[

1, v2) = 0
10
cos(v[
ine ecuatia 10 =
1 , v 2 ) = 1. Dar cos(v[
1 , v 2 ) = 252 +25 . Se obt
20
2
2 52 + 25 19 + 20 = 0, cu solutiile 1 = 0 si 2 = 19
.
b) v 1 v 2 cos(v[
1 , v 2 ) = 0 = 10.
6
c) Pentru = 5 obtinem cos(v[
1 , v 2 ) = 12 .
148
4. a)
b) Avem v 1 (cos 1 , cos 1 ) si v 2 (cos 2 , cos 2 ). Rezulta cos 1 =

cos 1 =
1
2
si cos 2 =
2
,
2
cos 2 =
2
.
2
c) Pantele celor doua directii sunt m1 = tg 1 =
3
,
2
3 si m2 = tg 2 = 1.
d) Fie unghiul dintre cele doua directii. Avem = 2 1 , deci tg =
= 2 + 3.
m2 m1
1+m1 m2
5. Legatura dintre coordonatele initiale (x, y), ale unui punct oarecare n
plan, si coordonatele dupa translatie, (x0 , y 0 ), ale aceluiasi punct este data de
(
x = x0 + x0
,
y = y0 + y 0
unde O0 (x0 , y0 ) este originea
( noului reper.
x = 1 + x0
In cazul nostru avem
. Obtinem f (x0 , y 0 ) = (1 + x0 )2 +
0
y =2+y
0 2
0
(2 + y ) + 2(1 + x ) 4(2 + y 0 ) 11 = 0. Dupa efectuarea calculelor rezulta
f (x0 , y 0 ) = x02 + y 02 16 = 0. Aceasta este ecuatia unui cerc cu centrul n O0
si de raza 4.
6. Legatura dintre coordonatele initiale (x, y), ale unui punct oarecare n
plan, si coordonatele dupa o rotatie si o translatie, (x0 , y 0 ), ale aceluiasi punct
este data de
x = x0 + x0 cos y 0 sin
y = y0 + x0 sin + y 0 cos
unde O0 (x0 , y0 ) este originea noului reper si este unghiul de rotatie.

Avem tg 2 =
2tg
1+tg 2
= 34 . Rezulta tg = 2, deoarece (0, 2 ).
Obtinem sin = 2cos si, tinand cont ca sin2 +cos2 = 1, avem sin =
si cos = 15 .
Inlocuind n formulele precedente obtinem
(
x = 3 + 15 x0 25 y 0
y = 4 +
2 x0
5
1 y 0
5
Inlocuind n expresia f (x, y) = 0, dupa efectuarea calculelor rezulta

f (x0 , y 0 ) = 4x02 y 02 36 = 0.
2
5
149
liniara
si diferent
Algebra
iala
Aceasta este ecuatia unei hiperbole cu centrul de simetrie O0 si axele de simetrie

axele noului reper.
7. Ecuatiile translatiei n spatiu sunt
x = x0 + x
y = y0 + y 0 ,
z = z + z0
0
unde O0 (x0 , y0 , z0 ) este originea

noului reper.
x=4+x
y = 3 + y 0 . Inlocuind n ecuatia suprafetei si
z = 2 + z 0
efectuand calculele se obtine ecuatia n noul reper : x02 y 02 + z 02 + 4 = 0.
8. Coordonatele centrului de greutate al triunghiului sunt
xA +xB +xC
=3
3
xG =
yA +yB +yC
yG =
=1 .
3
z = zA +zB +zC = 3
G
3
x = x x0 = x 3
Folosind formulele
y 0 = y y0 = y 1 rezulta A(1, 2, 1), B(0, 0, 1),
z0 = z z = z 3
0
C(1, 2, 0), n noul reper.

9. Vom folosi ecuatia matriciala

cos 1
x0

y 0 = cos 2

0
cos 3
z
a rotatiei n spatiu

cos 1 cos 1
x

cos 2 cos 2
y .
cos 3 cos 3
z
Pentru determinarea valorilor necunoscute care intervin aici vom folosi

relatiile dintre unghiuri
cos2 1 + cos2 1 + cos2 1 =
cos2 2 + cos2 2 + cos2 2 =
cos2 3 + cos2 3 + cos2 3 =
cos 1 cos 2 + cos 1 cos 2 + cos 1 cos 2 =
1
1
1
0
0
0
150
Obtinem cos 1 = 1, cos 2 = 0, cos 3 = 0, cos 1 = 0, cos 2 =
3
,
2
cos 3 = 12 , cos 1 = 0, cos 2 = 21 , cos 3 = 23 .
Inlocuind n ecuatia rotatiei rezulta M (2, 2 3 + 1 , 2 + 3 ), n noul reper.

2
Probleme propuse
1. Sa se calculeze coordonatele punctului A(3, 2) dupa ce s-a efectuat o
translatie a originii n O1 (1, 2), O2 (3, 6), O3 (3, 4). Desen.
2. Sa se calculeze coordonatele punctului A(1, 1) dupa ce s-a efectuat o
rotatie de unghi 1 = 6 , 2 = 2 , 3 = .
3. Fie punctele A(5, 5), B(2, 1), C(12, 6) n reperul initial xOy. Care
sunt coordonatele acestor puncte n reperul x0 By 0 obtinut printr-o translatie
n B si o rotatie de unghi = arctg 43 .
4. Sa se calculeze coordonatele punctului A(3, 4) dupa ce s-a efectuat
o translatie n O0 (2, 3) si se considera ca noi axe O0 x0 si O0 y 0 doua drepte
paralele cu bisectoarele vechiului sistem si astfel ca sensul axei O0 x0 sa fie de
la O0 spre cadranul al doilea al primului reper. Desen.
5. Axele de coordonate coincid initial cu laturile AB, repectiv AD ale unui
patrat de latura 2. Se iau apoi drept axe de coordonate diagonalele AC si BD.
Sa se scrie formulele de transformare ale coordonatelor si sa se gaseasca noile
coordonate ale varfurilor patratului.
6. Axele de coordonate coincid initial cu catetele AB, AC ale unui triunghi
dreptunghic cu AB = 6, AC = 8. Se iau apoi drept axe de coordonate
perpendiculara coborata din varful unghiului drept pe ipotenuza si ipotenuza.
Sa se scrie formulele de transformare si sa se afle noile coordonate ale varfurilor.
7. Coordonatele carteziene ale unor puncte n planul xOy satisfac ecuatia
14x2 + 24xy + 21y 2 4x + 18y 139 = 0. Ce ecuatie vor satisface coordonatele
acestor puncte daca se face o translatie n O0 (1, 1) si o rotatie n sens direct
de unghi , (0, 2 ), tg2 = 24
.
7
8.
Sa se calculeze coordonatele punctului M (2, 1, 4) fata de reperul

0
R(O0 , {i , j , k }), obtinut din reperul R(O, {i, j, k}) prin translatia n punctul O0 (1, 3, 4) si rotatia de matrice:
liniara
si diferent
Algebra
iala
1
2
a) A =
0
3
2
3
4
3
2
1
2
3
4
1
2
; b) A =
32
2
3
1
3
1
3
2
3
2
3
1
3
2
3
151
34
32
9. Sa se obtina cele noua unghiuri ale rotatiei definite de unghiurile 1 = 4 ,
2 ( 2 , ), cos2 = 13 , 3 ( 3
, 2), cos3 =
2
1 .
6
Capitolul 14
Distante. Arii. Volume
Enunturi
1. Fie punctele A(2, 3, 4), B(3, 1, 2), C(4, 1, 3).
a) Sa se reprezinte cele trei puncte.
b) Sa se arate, prin doua metode, ca punctele A, B, C sunt necoliniare.
c) Sa se determine coordonatele punctului M de pe axa Oz astfel ncat
M A M B.
d) Sa se determine coordonatele centrului de greutate al triunghiului ABC.
e) Sa se calculeze aria triunghiului ABC.
2. Se dau punctele A(1, 2), B(5, 4). Sa se determine pe dreapta AB:
a) punctele L, M, N , care mpart segmentul AB, respectiv, n rapoartele
1
,
3
3, 35 .
b) punctele P, Q, care mpart segmentul BA, respectiv, n rapoartele 31 , 2.
3. Mijloacele laturilor unui triunghi ABC fiind A0 (1, 3), B 0 (5, 7), C 0 (3, 1)
sa se afle coordonatele varfurilor A, B, C, respectiv, opuse lui A0 , B 0 , C 0 .

4. Sa se arate ca patrulaterul ABCD, avand A(3, 1, 2), B(1, 1, 10),
C(1, 7, 6), D(3, 5, 2) este un paralelogram.
5. Fie punctele A(5, 2, 6), B(6, 4, 4), C(4, 3, 2), D(3, 1, 4).
a) Sa se studieze daca cele patru puncte sunt coplanare.
b) Sa se determine coordonatele punctului M din planul xOy egal departat
152
liniara
si diferent
Algebra
iala
153
de A, B, C.
c) Sa se determine coordonatele punctelor P si Q care mpart segmentul
AD n trei parti egale.
d) Sa se determine distanta de la punctul S(3, 7, 25) la planul (BCD).
6. Sa se calculeze aria totala a tetraedrului ABCD, A(3, 2, 1), B(1, 0, 4),
C(6, 3, 1), D(1, 0, 1).
7. Sa se determine distanta de la punctul A(3, 2, 1) la planul definit de
B(1, 0, 2), C(2, 1, 1), D(0, 1, 2).
Indicatii si r
aspunsuri
1. a)
b) AB = OB

Avem AB AC =

necoliniare.

2j
2k, AC = OC OA = 2i 4j + k.

1 2 2 = 10i 5j 6= 0. Rezulta ca A, B, C sunt

2 4 1
OA = i
i j
k
Altfel, avem
ABC
v
u
1u
1 2
= t
2 2 4

2

1 2 2 2 2 2 15

6= 0.
=
+
+
4 1

2 1
2
In concluzie A, B, C sunt necoliniare.

c) Avem M Oz. Rezulta M (0, 0, ). Din M A M B obtinem
p
p
15
4 + 9 + ( 4)2 = 9 + 1 + ( 2)2 4 15 = 0 = .
4
).
Astfel M (0, 0, 15
4
d) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Avem
xA +xB +xC
=3
3
xG =
yG =
z =
G
Astfel G(3, 1, 3).
yA +yB +yC
3
zA +zB +zC
3
=1 .
=3
154
2. a) Fie A(xA , yA ), B(x

(B , yB ) si M un punct care mparte segmentul AB
+kxB
xM = xA1+k
ntr-un raport k. Rezulta
.
+kyB
yM = yA1+k
Pentru k = 13 avem xL = 2, yL = 52 , deci L(2, 25 ). Pentru k = 3 avem
xM = 7, yM = 5 si, prin urmare, M (7, 5). Pentru k = 35 avem xN = 5, yN =
1 si N (5, 1).
b) Pentru punctul P obtinem, aplicand formulele de la a), xP = 4, yP = 27 ,
deci P (4, 72 ). Pentru Q avem xQ = 37 , yQ = 83 . Rezulta Q( 73 , 83 ).
3. Avem urmatoarele formule pentru coordonatele mijloacelor laturilor
(
(
(
xA +xC
A
C
0 =
x
xC 0 = xB +x
xA0 = xB +x
B
2
2
2
,
,
.
C
C
A
yA0 = yB +y
yB 0 = yA +y
yC 0 = yB +y
2
2
2
Obtinem urmatoarele doua sisteme
xA + xB = 6
yA + yB = 2
xA + xC = 10 , yA + yC = 14 ,
y +y =6
x + x = 2
B
C
B
C
cu solutiile xA = 9, xB = 3, xC = 1 si yA = 5, yB = 3, yC = 9. Rezulta
A(9, 5), B(3, 3), C(1, 9).
4. Mai ntai vom demonstra ca punctele A, B, C, D sunt coplanare. Avem
AB = 4i + 2j + 8k, AC = 4i + 8j + 4k, AD = 6j 4k. Rezulta

( B , AC, AD) = 0, deci cele patru puncte sunt coplanare.
In continuare calculam AB = 84, BC = 52, CD = 84, DA = 52.

Rezulta ca ABCD este un paralelogram.
5. a) Volumul tetraedrului determinat de cele patru puncte este

5 2 6 1

1 6 4 4 1
V =
= 0.
6 4 3 2 1

3 1 4 1
Rezulta ca A, B, C, D sunt coplanare.
155
liniara
si diferent
Algebra
iala
(
b) Deoarece M (xOy) rezulta M (, , 0). Din
( p
MA MB
MA MC
obtinem
p
( 6)2 + ( 4)2 + 16
p
p
( 5)2 + ( 2)2 + 36 =
( 4)2 + ( 3)2 + 4
(
2 + 4 =
3
.
2 + 2 = 36
( 5)2 + ( 2)2 + 36 =
25
, = 11
, deci M ( 25
, 11
, 0).
2
2
2
2
AQ
AP
1
13 5 16
= 2 rezulta P ( 3 , 3 , 3 ). Avem QD
PD
Urmeaza =
c) Avem
= 2, deci Q( 11
, 4 , 14 ).
3 3 3
d) Volumul tetraedrului SBCD poate fi calculat n doua moduri. Mai ntai

3 7 25 1

1 6 4 4 1 135
V =
.
=
6 4 3 2 1
6

3 1 4 1
Apoi avem V =
1
hBCD
3
1
hkBC
6
BDk =
3
h,
2
unde am notat cu h =
d(S, (BCD)). Urmeaza ca d(S, (BCD)) = 15.
1
6. Avem ABC = 12 kAB ACk = 2534
,
=
k
AB
ADk
=
3
6,
ABD
2
2

1486
1
1
ACD = 2 kAC ADk = 10, BCD = 2 kBC ADk = 2 . Adunand cele
patru relatii obtinem tot = 10 + 3 6 + 2534+2 1486 .

7. Volumul tetraedrului ABCD

3

1 1
V =
6 2

0
Pe de alta parte avem V = 13 hBCD
este

1

0
2 1
= 7.
1 1 1

1 2 1

= 16 hkBC BDk =
2
cu h = d(A, (BCD)). Urmeaza ca d(A, (BCD)) =
146
21 146
.
73
h, unde am notat
Probleme propuse
1. Se dau punctele A(2, 1), B(5, 2), C(1, 5). Sa se arate ca 4ABC este
un triunghi isoscel si sa se determine coordonatele centrului sau de greutate.
156
Desen.
2. Se dau punctele A(1, 0), B(3, 1), C(5, 2), D(1, 3). Sa se arate ca
ABCD este un paralelogram si sa se calculeze lungimile diagonalelor si aria
sa.
3. Se dau punctele A(1, 2), B(3, 1). Sa se determine coordonatele
punctelor M astfel ncat 4ABM sa fie echilateral. Desen.
4. Se da 4ABC de varfuri A(0, 7), B(2, 0), C(7, 5). Sa se arate ca
4ABC este dreptunghic si isoscel. Sa se determine doua puncte pe latura AB
care mpart segmentul AB n trei parti egale.
5. Se dau punctele A(2, 3, 4), B(3, 1, 2), C(4, 1, 3). Sa se arate ca aceste
puncte sunt necoliniare si sa se calculeze aria triunghiului ABC si lungimea
naltimii din A.
6. Sa se gaseasca un punct pe axa Ox egal departat de punctele A(2, 4, 5),
B(3, 2, 7). Desen.
7.
Sa se gaseasca un punct n planul yOz egal departat de punctele
A(1, 1, 5), B(3, 4, 4), C(4, 6, 1).

8. Doua varfuri ale triunghiului ABC sunt A(4, 1, 2) si B(3, 5, 6). Sa
se gaseasca al treilea varf stiind ca mijlocul laturii AC se afla pe axa Oy, iar
mijlocul laturii BC n planul (xOz).
9. Sa se arate ca punctele A(3, 2, 3), B(0, 4, 9), C(2, 0, 5), D(2, 8, 1)
sunt coplanare.
10. Sa se calculeze volumul tetraedrului cu varfurile A(1, 1, 3), B(2, 1,
1), C(3, 3, 1), D(1, 4, 2) si apoi sa se afle distanta de la varful B la planul
(ACD).
Capitolul 15
Dreapta n plan
Enunturi
1. Fie punctele A(2, 3), B(1, 1), C(4, 1), D(3, 3), n plan.
a) Sa se reprezinte aceste puncte.
b) Sa se scrie ecuatiile dreptelor AB si CD.
c) Sa se determine unghiul dintre cele doua drepte de la punctul b) cu
ajutorul vectorilor directori si cu ajutorul pantelor dreptelor.
2. Se da punctul M0 (2, 7), n plan.
a) Sa se scrie diverse forme ale ecuatiei dreptei (d), care trece prin M0 si
are directia v(1, 1).
b) Sa se determine distanta de la punctul A(4, 4) la dreapta (d).
c) Sa se determine ecuatia dreptei (d1 ), perpendiculara pe dreapta (d), care
trece prin punctul M1 (2, 4).
d) Sa se determine pozitia relativa a dreptelor (d) si () : 4x + 3y 7 = 0.
Desen.
3. Se dau dreptele (d1 ) : 2x + y 3 = 0, (d2 ) : x y = 3, (d3 ) : 3x + 4y = 0,
n plan.
a) Sa se reprezinte (d1 ).
b) Sa se determine distanta de la punctul M0 (4, 4) la dreapta (d3 ).
c) Sa se determine ecuatia dreptei (D) paralela cu dreapta (d3 ), care trece
157
158
prin punctul M1 , de intersectie a dreptelor (d1 ) si (d2 ), fara a determina coordonatele acestui punct.
d) Sa se determine ecuatia dreptei () perpendiculara pe (d3 ), care trece
prin M1 .
e) Sa se determine pozitia relativa a dreptelor (d1 ), (d2 ), (d3 ).
4. Sa se obtina pozitia relativa a dreptelor (d1 ) : 3x + 4y 1 = 0, (d2 ) :
4x +
16
y
3
1 = 0, (d3 ) : 32 x 2y + 5 = 0.
5. Se da punctul A(2, 4). Sa se scrie ecuatiile parametrice ale dreptelor

care trec prin A si fac cu Ox, respectiv, unghiurile = 60 , 150 , 225 .
6. Sa se scrie sub forma normala ecuatiile dreptelor
(d1 ) : 3x + 4y 5 = 0; (d2 ) : 5x + 12y + 1 = 0; (d3 ) : x + y 4 = 0.
7. Sa se determine R, astfel ncat punctele A(, 2), B(2 + 1, 1),
C(3 + 2, 3) sa fie coliniare.
8. Varfurile unui triunghi ABC sunt A(1, 2), B(1, 1), C(3, 5). Sa se
scrie:
a) ecuatiile laturilor triunghiului;
b) ecuatiile paralelelor la laturi prin varfurile opuse;
c) ecuatiile dreptelor ce unesc mijloacele a doua laturi opuse;
d) ecuatiile medianelor.
9. Un triunghi echilateral are centrul de greutate n originea O iar unul din
varfuri n A(0, 1). Sa se scrie ecuatiile laturilor.
10. Se da dreapta (d) : 6x + 5y 15 = 0.
a) sa se scrie ecuatia dreptei (d) cu ajutorul taieturilor.
b) sa se scrie ecuatiile simetricelor dreptei (d) fata de Ox, Oy si O.
11. Sa se scrie ecuatia unei drepte care trece prin A(3, 1) si se afla la
distante egale de punctele B(7, 2), C(9, 6).
12. Sa se afle distanta dintre dreptele (d1 ) : 3x y 1 = 0 si (d2 ) :
6x 2y 1 = 0.
13. Sa se scrie ecuatia unei drepte care trece prin A(2, 1) si prin intersectia
dreptelor (d1 ) : x 2y 3 = 0, (d2 ) : 3x + y + 1 = 0.
159
liniara
si diferent
Algebra
iala
14. Sa se determine ecuatia dreptei care trece prin intersectia dreptelor

(d1 ) : 2x + y 1 = 0, (d2 ) : x 3y + 1 = 0 si este paralela cu
a) Ox; b) Oy.
15. Sa se determine dreapta care trece prin intersectia dreptelor (d1 ) :
7x + 8y + 3 = 0, (d2 ) : 5x + 2y 1 = 0 si a carei distanta pana la origine este
1.
16. Se dau fasciculele de drepte
(F1 ) : (2 + 3k)x (4 7k)y + k = 0; (F2 ) : (3 2p)x + (4 7p)y + 5 = 0,
k, p R. Sa se afle dreapta lor comuna.
Indicatii si r
aspunsuri
1. a)
b) Avem (AB) :
x2
3
y3
2
si (CD) :
x4
1
y1
.
2
c) Vectorul director al dreptei (AB) este v 1 (3, 2), iar cel al dreptei
(CD) este v 2 (1, 2). Daca este unghiul dintre cele doua drepte, rezulta
cos =
v 1 v 2
kv 1 kkv 2 k
= 165 . Urmeaza = arccos( 165 .
Panta dreptei (AB) este m1 = tg 1 =
2
,
3
iar cea a dreptei (CD) este
m2 = tg 2 = 2. Avem tg = tg(1 2 ) =
m2 m1
1+m1 m2
= 8. Rezulta
= arctg(8).
2.
a) Avem ecuatia canonica (d) :
x2
1
y7
,
1
ecuatia redusa (d) : y = x + 9
si ecuatia generala (d) : x + y 9 = 0.

b) Distanta de la punctul A la dreapta (d) este d(A, (d)) =
|4+49|
1+1
2
.
2
c) Fie m1 panta dreptei (d1 ). Deoarece d d1 rezulta m m1 = 1, unde

m = 1 este panta dreptei (d). Astfel m1 = 1. Acum, deoarece M1 d1 ,
obtinem (d1 ) : y + 4 = x 2 x y 6 = 0.
d) Consideram sistemul format din ecuatiile celor doua drepte
(
x+y =9
.
4x + 3y = 7
160
1 1
, cu det C = 1 6= 0, deci sistemul

4 3
este de tip Cramer cu solutia x = 20, y = 29. Am obtinut d = {M2 },
Matricea sistemului este C =
unde M2 (20, 29).

3. a) Alegem A(0, 3) si B(1, 1), doua puncte de pe dreapta (d1 ).
b) Distanta de la punctul M0 la dreapta (d1 ) este d(M0 , (d1 )) =
9 5
.
5
|24+143|
4+1
c) Folosim fasciculul de drepte determinat de (d1 ) si (d2 ). Ecuatia acestuia

este (F) : (d1 ) + (d2 ) = 0, cu , R. Cum (d2 ) nu este paralela cu (d3 ),
rezulta ca putem considera 6= 0 si, atunci, ecuatia fasciculului se poate scrie
(F) : (d1 ) + (d2 ) = 0, unde R. De aici obtinem
(F) : (2 + )x + (1 )y 3 3 = 0.
Dreapta (D) apartine fasciculului, deci panta sa va fi de forma mD =
2+
.
1
Pe de alta parte D k d3 , deci mD = md3 = 34 . Obtinem = 27 si ecuatia

dreptei (D), (D) : 12x + 9y 15 = 0.
d) Dreapta () apartine fasciculului (F), deci panta sa va fi m =
2+
.
1
Dar cum d3 rezulta m md3 = 1 si, astfel, m = 34 . Obtinem = 11

si () : 9x + 12y + 30 = 0.
e) Mai ntai studiem daca cele trei drepte au un punct comun. Pentru
aceasta consideram sistemul format din ecuatiile dreptelor
2x + y = 3
xy =3 .
3x + 4y = 0
Se verifica cu usurinta ca rangul matricii sistemului este diferit de rangul matricii extinse, deci sistemul este incompatibil si d1 d2 d3 = .
Pe de alta parte, considerand sistemele formate din ecuatiile a cate doua
din cele trei drepte, obtinem d1 d2 = {M1 }, d1 d3 = {M2 } si d2 d3 = {M3 },
unde M1 (2, 1), M2 ( 12
, 95 ), M3 ( 12
, 79 ).
5
7
4. Se observa ca ntre coeficientii ecuatiilor celor trei drepte exista relatiile
3
4
4
16
3
d2 k d3 .
6=
1
, 4
1 32
16
3
6=
1
5
si
3
32
4
2
6=
1
.
5
Rezulta d1 k d2 , d1 k d3 si
161
liniara
si diferent
Algebra
iala
5. Panta unei drepte care face un unghi cu axa Ox este m = tg , deci,
pentru cele trei drepte avem, respectiv, m1 = tg60 = 3, m2 = tg150 =

13 , m3 = tg225 = 1. Ecuatiile parametrice ale dreptelor cu aceste pante,
care trec prin punctul A(2, 4) sunt
(
(
x=2+t
x=2+t
(d1 ) :
, t R, (d2 ) :
, t R,
y = 4 13 t
y = 4 + 3t
(
x=2+t
(d3 ) :
, t R.
y = 4 + t
6. Fie o dreapta (d) cu ecuatia generala (d) : ax + by + c = 0. Vectorul
normal la aceasta dreapta va fi N (a, b), cu versorul n( 2a 2 , 2b 2 ). In cazul
a +b
a +b
5 12
, 13 ) si n3 ( 12 , 12 ). Ecuatiile normale ale celor trei
nostru n1 ( 35 , 45 ), n2 ( 13
drepte vor fi:

3
4
5
12
1
1
1
4
(d1 ) : x+ y1 = 0, (d2 ) : x+ y+ = 0, (d3 ) : x+ y = 0.
5
5
13
13 13
2
2
2
7. Ecuatia dreptei (AB) este (AB) :
3+2
+1
x
+1
y2
.
3
x1
2
y2
7
Daca C (AB) rezulta
= 13 . De aici obtinem = 1.
8. a) Avem (AB) :
x1
2
y2
,
1
(AC) :
si (BC) :
x+1
4
y1
.
6
b) Fie dreapta (d1 ) astfel ncat A d1 si d1 k (BC). Din ultima conditie

obtinem ca panta acestei drepte este md1 = mBC = 32 si, cum A d1 ,
urmeaza (d1 ) : y 2 = 32 (x 1).
Fie dreapta (d2 ) astfel ncat B d2 si d1 k (AC). Din ultima conditie
obtinem ca panta acestei drepte este md2 = mAC = 72 si, cum B d2 ,
urmeaza (d2 ) : y 1 = 27 (x + 1).
Fie dreapta (d3 ) astfel ncat C d3 si d3 k (AB). Din ultima conditie
obtinem ca panta acestei drepte este md3 = mAB =
1
2
si, cum C d3 , urmeaza
(d3 ) : y 3 = 12 (x + 5).
c) Fie A0 , B 0 , C 0 mijloacele laturilor BC, AC si, respectiv AB. Avem
C yB +yC
C yA +yC
B yA +yB
A0 ( xB +x
, 2 ), B 0 ( xA +x
, 2 ) si C 0 ( xA +x
, 2 ). Obtinem A0 (1, 2),
2
2
2
B 0 (2, 32 ) si C 0 (0, 32 ). Rezulta ecuatiile liniilor mijlocii n triunghi

(A0 B 0 ) :
y + 32
x1
y+2
x1
y+2
x2
= 1 , (A0 C 0 ) :
= 7 , (B 0 C 0 ) :
=
.
1
1
2
3
2
2
162
d) Folosind coordonatele mijloacelor laturilor, determinate la punctul precedent, obtinem ecuatiile medianelor triunghiului
x+1
y1
y+5
x3
0 0
=
= 13 .
5 , (B C ) :
3
3
2
2
(AA0 ) : x = 1, (BB 0 ) :
9. Deoarece O este centrul de greutate al triunghiului ABC rezulta relatii= 0 si yA +y3B +yC = 0. Inlocuind n aceste relatii coordonatele
le
xA +xB +xC
3
punctului A, rezulta xB + xC = 0 si yB + yC = 1. Cum triunghiul ABC este

echilateral, avem AB AC BC, adica
(
p
p
x2B + (yB 1)2 = x2C + (yC 1)2
p
p
.
x2B + (yB 1)2 = (xC xB )2 + (yC yB )2
Din relatiile anterioare se obtine ca acest sistem este echivalent cu
(
x2B + (yB 1)2 = x2B + (yB 2)2
.
x2B + (yB 1)2 = 4x2B + (1 2yB )2
Acest sistem are solutia xB =
3
,
2
3
3
1
,
s
i
C(
, 21 ).
2
2
2
y1
, (AC) : x3 = y1
,
32
23
yB = 21 . Rezulta B(
x
Ecuatiile laturilor triunghiului sunt (AB) :
3
2
(BC) : y = 12 .
10. a) Punctele de intersectie ale dreptei (d) cu axele sunt A( 15

, 0) si
6
B(0, 3). Rezulta ecuatia dreptei (d) :
x 15
6
15
6
= y3 .
b) Fie (d0 ) = simOy d. Rezulta ca intersectia dreptei (d0 ) cu axa Ox este

punctul A si intersectia cu axa Oy este punctul B 0 = simOx B, adica B 0 (0, 3).
Ecuatia dreptei (d0 ) va fi (d0 ) :
x 15
6
15
6
y
.
3
Fie (d00 ) = simOx d. Rezulta ca intersectia dreptei (d00 ) cu axa Oy este

punctul B si intersectia cu axa Ox este punctul A0 simOy A, adica A0 ( 15
, 0).
6
Ecuatia dreptei (d00 ) va fi (d00 ) :
x+ 15
6
15
6
= y3 .
Fie (d1 ) = simO d. Rezulta ca intersectia dreptei (d1 ) cu axa Ox este

punctul A0 si intersectia cu axa Oy este punctul B 0 . Ecuatia dreptei (d1 ) va fi
(d1 ) :
x+ 15
6
15
6
y
.
3
11. Fie (d) : ax + by + c = 0 dreapta cautata. Deoarece A d rezulta

3a + b + c = 0, adica c = 3a b. Distantele de la punctele B si C la dreapta
|9a6b+c|
(d) sunt egale, adica d(B, (d)) = d(C, (d)) |7a+2b+c|

2
2
2 =
2
2
2 . Inlocuind
a +b +c
a +b +c
liniara
si diferent
Algebra
iala
163
pe c n aceasta relatie, obtinem | 10a + b| = | 12a 7b|. Distingem doua

cazuri.
Cazul I. 10a + b = 12a 7b a = 4b. In acest caz ecuatia dreptei
este (d) : 4x + y + 11 = 0.
Cazul al II-lea. 10a + b = 12a + 7b b = 11
a. In acest caz ecuatia
3
dreptei este (d) : 3x 11y + 2 = 0.
12. Se observa ca avem relatia
3
6
1
2
6=
1
,
1
deci d1 k d2 . Astfel distanta
dintre cele doua drepte va fi egala cu distanta de la un punct al unei drepte la

cealalta, d(d1 , d2 ) = d(M, d2 ), unde M d1 . Obtinem cu usurinta M (0, 1)
d1 , deci d(d1 , d2 ) = d(M, d2 ) =
10
.
20
13. Dreapta cautata, (d), face parte din fasciculul de drepte determinat
de (d1 ) si (d2 ). Deoarece A
/ d2 ecuatia acestui fascicul poate fi scrisa (F) :
(d1 ) + (d2 ) = 0, R, adica
(F) : (1 + 3)x + (2 + )y 3 + = 0.
Deoarece d F si A d rezulta 2 + 6 2 + 3 + = 0, de unde = 83 .
Dreapta (d) are ecuatia (d) : 17x 13y + 21 = 0.
14. Dreptele cautate, (d) si (d0 ), fac parte din fasciculul de drepte determinat de (d1 ) si (d2 ). Ecuatia acestui fascicul poate fi scrisa (F) : (d1 )+(d2 ) = 0,
R, adica
(F) : (2 + )x + (1 3)y 1 + = 0.
a) Deoarece d F si d k Ox rezulta 1 3 = 0, de unde = 13 . Dreapta
(d) are ecuatia (d) : 7x 2 = 0.
b) Deoarece d0 F si d0 k Oy rezulta 2 + = 0, de unde = 2. Dreapta
(d) are ecuatia (d) : 7y 3 = 0.
15. Dreapta cautata, (d), face parte din fasciculul de drepte determinat de
(d1 ) si (d2 ). Ecuatia acestui fascicul este (F) : (d1 ) + (d2 ) = 0, R, adica
(F) : (7 + 5)x + (8 + 2)y + 3 = 0.
Deoarece d F si d(O, d) = 1 rezulta (3 )2 = (7 + 5)2 + (8 + 2)2
72 + 27 + 26 = 0, de unde 1 = 13
si 2 = 2. Obtinem dreptele (d) de
7
ecuatie (d) : 16x + 30y + 34 = 0 si (d0 ) de ecuatie (d0 ) : 3x + 4y + 5 = 0.
164
16. Dreapta comuna, (d), se determina impunand conditiile

k
.
5
De aici rezulta sistemul

(
2+3k
32p
7k4
47p
10 + 12k + 2pk = 0
20 + 31k + 7pk = 0
Obtinem k = 5 si ecuatia dreptei cautate (d) : 13x 39y 5 = 0.
Probleme propuse
1. Un patrat are doua varfuri consecutive n punctele A(2, 3) si B(6, 6). Se
cer coordonatele celorlalte varfuri, precum si ecuatiile dreptelor pe care sunt
situate laturile patratului. Desen.
2. Scrieti ecuatia dreptei (d) n fiecare dintre cazurile:
a) contine punctul A(1, 2) si este paralela cu (d0 ) : x y + 2 = 0.
b) contine punctul A(3, 1) si face cu axa Ox unghiul = 6 .
c) contine punctul A(1, 2) si este perpendiculara pe dreapta (d0 ) : y +2 = 0.
3. Fie 4ABC cu varfurile A(1, 3), B(1, 2), C(2, 4). Se cer ecuatiile
dreptelor pe care sunt situate laturile triunghiului si naltimile triunghiului.
4. a) Daca A(1, 2) este piciorul perpendicularei din origine pe dreapta (d),
scrieti ecuatia acestei drepte.
b) Aflati proiectia punctului A(1, 2) pe dreapta (d0 ) : x + 2y 1 = 0.
5. Fie A(2, 1), B(4, 5). Sa se determine ecuatia mediatoarei segmentului
AB.
6. Sa se determine distanta de la punctul M0 (3, 5) la dreapta (d) : 9x
12y + 2 = 0.
7. Sa se scrie ecuatia dreptei ce trece prin A(1, 2) si este egal departata de
M (1, 1) si N (0, 3).
8. Sa se determine distanta dintre dreptele (d1 ) : 3x y 1 = 0 si (d2 ) :
6x 2y 1 = 0.
9. Se considera 4ABC dat prin ecuatiile laturilor: (AB) : x + 2y 2 = 0,
(BC) : x y + 1 = 0, (AC) : 2x + y 4 = 0. Fara a calcula coordonatele
varfurilor se cer:
liniara
si diferent
Algebra
iala
165
a) Sa se scrie ecuatiile dreptelor pe care sunt situate naltimile triunghiului.

b) Sa se scrie ecuatia dreptei care trece prin A si este paralela cu dreapta
(D) : 5x 2y + 6 = 0.
c) Sa se obtina ecuatia normala a dreptei ce trece prin B si prin M0 (1, 3).
10. Sa se determine masura unghiul dintre dreptele (d1 ) : 2x + 3y 1 = 0,
(d2 ) : 4x 3y 9 = 0.
11. Fie A(4, 4), B(7, 0), C(1, 8). Sa se scrie ecuatia bisectoarei unghiub al triunghiului ABC.
lui A
12. Sa se determine simetricul punctului M (1, 2) fata de dreapta (d) :
2x + y + 2 = 0.
13. Determinati simetrica dreptei (d) : 2x + y + 2 = 0 fata de punctul
M (1, 2).
14. Sa se determine pozitia relativa a urmatoarelor grupe de drepte:
a) (d1 ) : 2x + y + 3 = 0, (d2 ) : 3x y + 5 = 0.
b) (d1 ) : 2x + y 1 = 0, (d2 ) : 4x 2y + 3 = 0.
c) (d1 ) : 4x + y 7 = 0, (d2 ) : 8x 2y + 14 = 0.
d) (d1 ) : 3x y + 4 = 0, (d2 ) : x 4y 6 = 0, (d3 ) : x + 4y + 5 = 0.
e) (d1 ) : 4x + y 5 = 0, (d2 ) : x y 2 = 0, (d3 ) : 3x 4y + 1 = 0.
15. Se dau dreptele (d1 ) : x + y + = 0, (d2 ) : x y + 2 = 0. In ce
conditii dreptele sunt: a) paralele, b) confundate, c) perpendiculare?
Capitolul 16
Planul
Enunturi
1. Sa se determine ecuatia planului () paralel cu planul xOy, care trece
prin punctul M0 (2, 5, 3).
2. Sa se determine ecuatia planului () care contine axa Oz si punctul
M0 (3, 1, 2).
3. Sa se determine ecuatia planului () paralel cu axa Ox, care contine
punctele M1 (4, 0, 2), M2 (5, 1, 7).
4. Sa se determine ecuatia planului care trece prin punctul M0 (7, 5, 1) si
taie pe axele Ox, Oy si Oz, segmente egale.
5. Sa se scrie ecuatia planului ABC care determina pe axe segmentele
OA = 1, OB = 3, OC = 2.
6. Fiind dat tetraedrul cu varfurile A(1, 3, 2), B(0, 2, 1), C(1, 0, 3),
D(3, 1, 2), sa se scrie ecuatia planului care trece prin muchia AB si este
paralel cu muchia CD.
7. Sa se stabileasca prin calcul pozitia relativa a planelor:
a) 2x 3y + 6z 2 = 0; x + 3y + 4z 2 = 0;
b) 2x + 3y 6z 1 = 0; 4x + 6y 12z 1 = 0;
c) 3x 6y + 9z 12 = 0; 5x 10y + 15z 20 = 0;
d) 2x y z + 1 = 0; x + 2y + 3z 2 = 0; 3x + 4y 2z 1 = 0.
166
167
liniara
si diferent
Algebra
iala
Indicatii si r
aspunsuri
1. Ecuatia unui plan care trece prin M (x0 , y0 , z0 ) si are normala N (A, B, C)
este () : A(x x0 ) + B(y y0 ) + C(z z0 ) = 0. In cazul nostru k (xOy),
deci N k k. Astfel N (0, 0, 1). Ecuatia planului este () : z 3 = 0.
2. Ecuatia unui plan care trece prin M0 (3, 1, 2) este de forma () : A(x +
3) + B(y 1) + C(z 2) = 0. Cum Oz rezulta N k, de unde N k = 0
si, prin urmare, C = 0. Tot din Oz rezulta O . Astfel OM0 ,
deci N OM0 . Urmeaza N OM0 = 0. Se obtine B = 3A. Avem ecuatia

planului () : x + 3y = 0.
3. Un punct M (x, y, z) apartine planului cautat, (), daca si numai daca

vectorii M1 M , M1 M2 si i sunt coplanari. Astfel ecuatia planului se scrie sub
forma

x4 y z+2

() : (M1 M , M1 M2 , i) = 0 1
1
9

1
0
0

=0

() : 9y z 2 = 0.
4. Presupunem ca planul cautat, (), taie pe axe segmente de lungime
a. Rezulta ca planul intersecteaza axele n punctele M1 (a, 0, 0), M2 (0, a, 0) si
M3 (0, 0, a).
Cautam ecuatia planului n forma generala () : Ax + By + Cz + D = 0.
Avem M1 aA + D = 0 A = Da , M2 aB + D = 0 B = Da ,
M3 aC + D = 0 C = Da . Se obtine () : x + y + z a = 0. Dar,
cum M0 , rezulta 7 5 + 1 a = 0 a = 3. Ecuatia planului este
() : x + y + z 3 = 0.
5. Avem A(1, 0, 0), B(0, 3, 0), C(0, 0, 2). Un punct M apartine planului

(ABC) daca si numai daca vectorii AM , AB, AC sunt coplanari. Rezulta
ecuatia planului

x+1 y z

(ABC) : (AM , AB, AC) = 0 1
3 0

1
0 2

=0

168
(ABC) : 6x + 2y 3z + 6 = 0.
6. Muchia CD are ecuatia (CD) :
x1
2
y
1
v 1 (2, 1, 5). Ecuatia muchiei (AB) este (AB) :
z3
5
x+1
1
si vectorul director
=
y3
2
z2
,
1
deci
vectorul director este v 2 (1, 2, 1). Un punct M (x, y, z) apartine planului
cautat, (), daca si numai daca AM , v 1 , v 2 sunt coplanari. Rezulta

x+1 y3 z2

() : (AM , v 1 , v 2 ) = 0 1
2
1 = 0

2
1
5
() : 9x + 3y + 3z 6 = 0.
(
7. a) Fie sistemul
2x y + 6z = 2
. Se verifica cu usurinta ca rangul

x + 3y + 4z = 2
matricii sistemului este 2, egal cu rangul matricii extinse, deci sistemul este
compatibil nedeterminat. De aici rezulta ca planele se intersecteaza dupa
dreapta (d), de ecuatie
(
(d) :
b) Se observa ca
2
4
3
6
2x y + 6z = 2
x + 3y + 4z = 2
6
12
6= 11 , deci planele sunt paralele.
Altfel, se demonstreaza usor ca sistemul format din ecuatiile celor doua

plane este compatibil, deci planele nu se intersecteaza si nu coincid. Astfel se
obtine, din nou, ca planele sunt paralele.
c) Se observa ca
3
5
6
10
9
15
12
,
20
deci planele coincid.
d) Consideram sistemul format din ecuatiile celor trei plane
2x y z = 1
x + 2y + 3z = 2 .
3x + 4y 2z = 1
2 1 1
Matricea acestuia este A = 1 2

3
, cu det A = 41 6= 0. Prin
3 4 2
urmare sistemul este de tip Cramer, deci este compatibil determinat. Astfel
liniara
si diferent
Algebra
iala
169
cele trei plane au un punct comun. Rezolvand sistemul se obtine punctul

3 20 15
comun M ( 41
, 41 , 41 ).
Probleme propuse
1. Se dau punctele M1 (1, 1, 2), M2 (2, 1, 5). Sa se scrie ecuatia planului
ce trece prin M1 si este perpendicular pe directia M1 M2 . Ce unghi face acest

plan cu planul (P1 ) : 3x y + z = 0?
2. Sa se scrie ecuatiile planelor determinate prin:
a) punctul A(1, 0, 2) si vectorii u = 2i + j + k, v = 2j k.
b) punctele A(1, 3, 2), B(5, 1, 4), C(2, 0, 3).
c) punctul A(1, 2, 1) si normala la plan N (2, 1, 1).
3. Sa se determine ecuatia planului (P ) paralel cu planul (P1 ) : 2x y +
2z 3 = 0 si care trece prin centrul de greutate al triunghiului cu varfurile
A(1, 2, 5), B(3, 3, 1), C(2, 1, 2).
4. Sa se scrie ecuatia planului ce trece prin punctele A(2, 1, 3), B(3, 1, 2)
si este paralel cu vectorul v(3, 1, 4).
5. Sa se determine ecuatia planului ce trece prin origine si este perpendicular pe planele (P1 ) : 2x y + 3z = 0 si (P2 ) : x + 2y + z = 0.
6. Se dau planele (P1 ) : 2x y z 2 = 0 si (P2 ) : x + 2y + 2z + 1 = 0 si
se cere:
a) unghiul dintre cele doua plane.
b) sa se verifice daca M1 (1, 1, 1) este n planul (P1 ).
c) sa se calculeze distanta de la M1 la planul (P2 ).
7. Sa se scrie ecuatia unui plan ce trece prin punctul M0 (2, 1, 4) si taie
pe axa Oz un segment de doua ori mai mic decat pe axele Ox si Oy.
8. Sa se determine ecuatia planului mediator al segmentului AB, unde
A(3, 1, 2) si B(1, 5, 4).
9. Sa se determine ecuatia planului (P ) stiind ca perpendiculara din origine
pe plan l intersecteaza n punctul A(2, 3, 4).
10. Sa se gaseasca unghiul dintre planele care trec prin punctul M0 (1, 1,
1) dintre care unul contine axa Oz si celalalt axa Ox.
170
11. Sa se scrie ecuatiile planelor care trec prin axele de coordonate si sunt
perpendiculare pe planul (P ) : 3x 4y + 5z 12 = 0.
12. Se dau punctele A(1, 1, 0), B(2, 0, 3), C(3, 2, 1), D(1, 3, 3). Sa se
scrie ecuatiile planelor n care sunt situate fetele tetraedrului ABCD.
Capitolul 17
Dreapta si planul n spatiu
Enunturi
1. Se dau dreptele (d1 ) :
x1
3
y2
2
z+1
,
2
(d2 ) :
x = 2 3t
y = 1 2t , t R.
z = 1 2t
a) Sa se reprezinte dreapta (d1 ).

b) Sa se determine pozitia relativa a celor doua drepte si distanta dintre
ele.
c) Sa se construiasca o perpendiculara din origine pe dreapta (d2 ).
d) Sa se determine simetricul punctului O fata de dreapta (d2 ) si distanta
de la O la (d2 ).
2. Sa se scrie ecuatiile canonice si ecuatiile reduse ale dreptei
(
x 2y 3z + 2 = 0
(d) :
.
4x + y + 5z 18 = 0
Sa se gaseasca cosinusurile directoare
(ale directiei sale. Sa se determine unghiul
2x + 3y 6z 1 = 0
dintre dreapta (d) si dreapta (D) :
.
5x + 6y 12z + 1 = 0
(
xy+z4=0
3. Se dau dreptele (d1 ) : x2 = y1
= z+1
, (d2 ) :
si
1
2
2x + y 2z + 5 = 0
planele (P1 ) : x + 2y + 4z 5 = 0, (P2 ) : 3x z + 1 = 0. Se cere:
171
172
a) Sa se precizeze pozitia dreptelor (d1 ) si (d2 ).

b) Sa se precizeze pozitia dreptei (d1 ) fata de planul (P1 ).
c) Sa se precizeze pozitia dreptei (d2 ) fata de planul (P2 ).
d) Sa se gaseasca coordonatele proiectiei punctului M0 (1, 1, 1) pe planul
(P1 ).
(
4. Se dau dreptele (d1 ) :
x
1
y
m
z
,
3
(d2 ) :
x y + 2z 5 = 0
x + 3y 2z 1 = 0
punctul M0 (1, 1, 1) si planul (P ) : 3x 4y + 2z + 1 = 0. Se cere:
a) Sa se determine parametrul real m astfel ca dreptele (d1 ) si (d2 ) sa fie

coplanare.
b) Pentru m = 1 sa se obtina simetricul punctului M0 fata de dreapta
(d1 ).
c) Sa se obtina proiectia punctului M0 pe dreapta (d2 ).
d) Sa se gaseasca simetricul punctului M0 fata de planul (P ).
5. Se dau planele (P1 ) : x 2y 3z + 2 = 0, (P2 ) : 4x + y + 5z + 1 = 0.
a) Sa se determine planul care trece prin intersectia celor doua plane si este
paralel cu axa Oz.
b) Sa se determine planul care trece prin intersectia celor doua plane si
prin M0 (0, 2, 1).
c) Sa se gaseasca proiectia ortogonala a dreptei de intersectie a planelor
(P1 ) si (P2 ) pe planul (P ) : x + 3y 5z + 3 = 0.
6. a) Sa se scrie ecuatia planului care trece prin M0 (4, 3, 7) si este
paralel cu planul (P ) : 6x 5y + 4z + 15 = 0.
b) Sa se scrie ecuatia unui plan paralel cu (P ) si care se afla la o distanta
egala cu 4 unitati de acesta.
7. Sa se determine unghiul format de dreapta
(
4x + 3y 5z + 12 = 0
(D) :
2x + 3y 6z 1 = 0
si planul (P ) : x y + z = 0.
8. Sa se determine ecuatiile perpendicularei comune a dreptelor (d1 ) :
x1
2
y
3
z
2
si (d2 ) :
x+1
2
y1
3
z+1
,
2
iar apoi sa se calculeze lungimea
segmentului de perpendiculara comuna taiat de ele.
173
liniara
si diferent
Algebra
iala
9. Sa se scrie ecuatia fasciculului de plane care trece prin dreapta

(
2x + y 3z + 2 = 0
(d) :
,
x 4y + 5z 12 = 0
si sa se determine planul din acest fascicul care trece prin
a) punctul A(2, 1, 3); b) punctul O(0, 0, 0).
Indicatii si r
aspunsuri
a)
Din ecuatia dreptei d1 deducem ca M1 (1, 2, 1) d1 si ca vectorul director
al dreptei este v 1 (3, 2, 2).
b) Din ecuatiile parametrice ale dreptei d2 rezulta ca M2 d2 si ca dreapta
are directia v 2 (3, 2, 2). Se observa ca v 1 k v 2 (deoarece componentele celor
doi vectori sunt proportionale). Urmeaza ca cele doua drepte sunt paralele.
Din acest motiv distanta dintre ele este egala cu distanta de la un punct
situat pe una din drepte la cealalta. Fie M1 M2 AB paralelogramul construit
pe vectorii v 1 si v 2 , aplicati n M2 . Rezulta ca distant
qa dintre cele doua drepte
este egala cu d(M1 , d2 ) =
M1 M2 AB
kv 2 k
kM1 M2 v 2 k
kv 2 k
237
.
17
c) Pentru a scrie ecuatiile unei drepte ce trece prin O si este perpendiculara

pe (d2 ) vom construi un plan prin O cu directia normala la plan data de directia
dreptei (d2 ). Atunci, daca M 0 este punctul de intersectie dintre (d2 ) si acest
plan, n mod evident avem d2 OM 0 . Ecuatia planului cautat este
(P ) : 3x + 2y + 2z = 0.
Pentrua determina intersectia dintre dreapta (d2 ) si planul (P ) consideram sis
3x + 2y + 2z =
0
x=
2 3t
6
. Obtinem t = 17
temul
si punctul corespunzator
y
=
1
2t
z=
1 2t
29 5
0 16
acestei valori M ( 17 , 17 , 17 ) (acest punct este proiectia lui O pe dreapta (d2 )).
In final obtinem ecuatiile dreptei cautate (OM 0 ) : x = y = z .
16
29
174
d) Fie M 00 = simd2 O.Rezulta ca M 0 este mijlocul segmentului OM 00 .

x +x 00
xM 0 = O 2 M
y +y
58 10
Atunci, folosind formulele
, 17
, 17 ).
yM 0 = O 2 M 00 , obtinem M 00 ( 32
17
z
+z
00
z 0= O M
M
2
.
Distanta de la O la dreapta (d2 ) este d(O, d2 ) = kOM 00 k = 4122
17
( 2. Pentru z = 1 n ecuatiile dreptei (d) obtinem sistemul de tip Cramer
x 2y = 1
, cu solutia x = 3, y = 1. Astfel am gasit M0 (3, 1, 1) d.
4x + y = 13
In continuare, fie N 1 si N 2 vectorii normali la cele doua plane a caror
intersectie este dreapta (d). Rezulta N 1 (1, 2, 3) si N 2 (4, 1, 5). Deoarece
N 1 d si N 2 d urmeaz
a ca vectorul director al dreptei (d) este v = N 1

k
i j

N 2 = 1 2 3 = 7i 17j + 9k.

4 1
5
Rezulta ecuatiile canonice ale dreptei (d), (d) : x3
= y1
= z1
.
7
17
9
Pentru a obtine ecuatiile reduse cautam solutia generala a sistemului de
ecuatii ale dreptei (d), avand pe z ca necunoscuta secundara, si gasim
(
x = 79 z + 34
9
(d) :
, z R.
17
26
y=9z+ 9
Deoarece directia dreptei (d) este v(7, 17, 9) gasim cosinusurile directoare cos =
,
419
cos =
17
,
419
cos =
9
.
419
0
Fie
v vectorul director al dreptei (D). La fel ca n cazul dreptei (d) obtinem

k
i j

v 0 = 2 3 6 = 6j 3k. Unghiul dintre cele doua drepte este unghiul

5 6 12
dintre vectorii lor directori. Prin urmare cos =
vv 0
kvkkv 0 k
25 .
2095
3. a) Din ecuatiile dreptei (d1 ) obtinem M1 (0, 1, 1) d1 si vectorul director al dreptei (d1 ), v 1 (2, 1, 2).
Pentru a determina elementele geometrice ale dreptei (d2 ) procedam la fel
ca la exercitiul precedent. Mai ntai facem x = 0 n ecuatiile dreptei si obtinem
un sistem cu solutia y = 3, z = 1. Astfel avem M2 (0, 3, 1) d2 . Daca N 1 si
175
liniara
si diferent
Algebra
iala
N 2 sunt vectorii normali la planele a caror intersectie este dreapta

(d2 ) rezulta

k
i j

ca vectorul director al dreptei este v 2 = N 1 N 2 = 1 1 1 = i+4j+3k.

2 1 2
Cele doua drepte sunt coplanare daca si numai daca vectorii M1 M2 , v 1 , v 2

0 4 2

sunt coplanari. Calculam (M1 M2 , v 1 , v 2 ) = 2 1 2 = 30 6= 0, si obtinem

1 4 3
ca cei trei vectori nu sunt coplanari, deci dreptele sunt drepte oarecare n
spatiu.
x=
2t
y = 1+t .
z = 1 + 2t
Pozitia dreaptei fata de planul (P1 ) se obtine rezolvand sistemul format din
b) Ecuatiile parametrice ale dreptei (d1 ) sunt (d1 ) :
aceste ecuatii parametrice si ecuatia planului,
x=
2t
y=
1+t
z=
1 + 2t
x + 2y + 4z 5 =
0
Rezulta t =
ta si plan,
7
12
si punctul corespunzator acestei valori, intersectia dintre dreap-
M ( 76 , 19
, 1 ).
12 6
c) Ecuatiile parametrice ale dreptei (d2 ) sunt (d1 ) :
x=
y = 3 + 4t .
z = 1 + 3t
Pozitia dreaptei fata de planul (P2 ) se obtine rezolvand sistemul
x=
t
y=
3 + 4t
.
z
=
1
+
3t
3x z + 1 =
0
Rezulta t R, deci dreapta si planul au o infinitate de puncte de intersectie.
Astfel d2 ( P2 .
176
d) Proiectia punctului M0 pe planul (P ) se obtine intersectand dreapta

ce trece prin M0 cu directia perpendiculara pe plan, cu planul (P ). Directia
normal
a la plan este N (1, 2, 4). Ecuatiile parametrice ale dreptei cautate sunt
x=1+t
(D) :
y = 1 + 2t . Intersectam dreapta (D) cu planul (P ) si obtinem siste
z = 1 + 4t
mul
x=
1+t
y=
1 + 2t
z=
1 + 4t
x + 2y + 4z 5 =
De aici rezulta t = 71 si proiectia lui M0 pe planul (P ), M 0 ( 67 , 57 , 73 ).

4. a) Din ecuatiile dreptei (d1 ) obtinem M1 = O(0, 0, 0) d1 si vectorul
director al dreptei (d1 ), v 1 (1, m, 3).
Facem x = 0 n ecuatiile dreptei si obtinem un sistem cu solutia y = 3, z =
4. Astfel avem M2 (0, 3, 4) d2 . Daca N 1 si N 2 sunt vectorii normali la planele
a caror intersectie este dreapta (d2 ) rezulta ca vectorul director al dreptei este

k
i j

v 2 = N 1 N 2 = 1 1 2 = 4i + 4j + 4k.

1 3 2
Cele doua drepte sunt coplanare daca si numai daca

0 3 4

(M1 M2 , v 1 , v 2 ) = 0 1 m 3 = 0 4m + 8 = 0 m = 2.

4 4 4
b) Pentru m = 1 avem ecuatiile dreptei (d1 ), (d1 ) :
x=t
y = t , t R.
z = 3t
Mai ntai gasim proiectia punctului M0 pe dreapta (d1 ). Ecuatia unui plan
care trece prin M0 si este perpendicular pe dreapta este (1 ) : x y + z 3 = 0
(deoarece vectorul normal la plan este coliniar cu v 1 ). Formam sistemul cu
liniara
si diferent
Algebra
iala
177
ecuatiile dreptei (d1 ) si ecuatia acestui plan
x=
t
y=
t
,
z
=
3t
xy+z3= 0
si obtinem t =
3
5
si proiectia punctului pe dreapta, M 0 ( 35 , 53 , 95 ).
Fie M 00 simetricul punctului M0 fata de dreapta (d1 ). Atunci punctul

M 0 va fi mijlocul segmentului
M0 M 00 . Folosind formulele pentru coordonatele
xM0 +xM 00
2
xM 0 =
y
+y
00
, 13 ).
yM 0 = M0 2 M , obtinem M 00 ( 15 , 11
5 5
z 0 = zM0 +zM 00
M
2
c) Ecuatia unui plan care trece prin M0 si este perpendicular pe dreapta
mijlocului unui segment
(d2 ) este (2 ) : x y z + 1 = 0 (deoarece vectorul normal la plan este coliniar

cu v 2 ). Formam sistemul cu ecuatiile dreptei (d2 ) si ecuatia acestui plan
x=
t
y=
3t
,
z
=
4
xyz+1=
0
si obtinem t = 2 si proiectia punctului pe dreapta (d2 ), M 000 (2, 1, 2).
d) Construim dreapta (D) care trece prin M0 si este perpendiculara pe
planul (P ).
Deoarece vectorul director al dreptei este vectorul normal la plan,
x = 1 + 3t
avem (D) :
y = 1 4t . Consideram sistemul format din ecuatiile acestei
z = 1 + 2t
drepte si ecuatia planului (P )
x=
1 + 3t
y=
1 4t
.
z
=
1
+
2t
x 4y + 2z + 1 =
0
178
2
23 37 25
Rezulta t = 29
si proiectia punctului M0 pe planul (P ), A( 29
, 29 , 29 ). Daca
B este simetricul lui M0 fata de planul (P ) atunci A este mijlocul segmentului

17 45 21
M0 B. Obtinem B( 29
, 29 , 29 ).
5. Pentru rezolvare vom folosi fasciculul de plane avand drept axa dreapta
(d), de intersectie dintre planele (P1 ) si (P2 ). Ecuatia fasciculului este
(F) : P1 + P2 = 0 (1 + 4)x + (2 + )y + (3 + 5)z + 2 + = 0.
a) Planul cautat face parte din fascicul si, n plus, normala sa este ortogonala cu directia axei Oz, versorul k. Avem N (1 + 4, 2 + , 3 + 5)
si
3
N k N k = 0 3 + 5 = 0 = .
5
Obtinem ecuatia planului () : 17x 7y + 13 = 0.
b) Planul cautat face parte din fascicul si, n plus, M0 apartine planului. Impunand aceasta conditie, din ecuatia fasciculului rezulta 8 5 = 0.
Obtinem =
5
8
si ecuatia planului ( 0 ) : 28x 11y + z + 21 = 0.
c) Planul proiectant (P 0 ) face parte din fascicul si, n plus, deoarece P 0 P

avem N N P . De aici rezulta N N P = 0 26 + 8 = 0 =
4
.
13
Ecuatia planului proiectant este (P 0 ) : 29x (22y 19z + 30 = 0.

29x 22y 19z + 30 = 0
Ecuatiile proiectiei ortogonale este () :
.
x + 3y 5z + 3 = 0
6. Pentru rezolvare vom folosi fasciculul de plane paralele cu planul (P ).
Ecuatia fasciculului este (F) : 6x 5y + 4z + = 0.
a) Planul cautat face parte din fascicul si, n plus, coordonatele punctului
M0 verifica ecuatia sa. Obtinem = 67. De aici rezulta ecuatia planului
cautat () : 6x 5y + 4z + 67 = 0.
b) Distanta dintre doua plane paralele este egala cu distanta de la un punct
din primul plan la cel de-al doilea. Se obtine cu usurinta M1 (1, 5, 1) P .
Atunci distanta dintre planul (P ) si un plan din fascicul (P ) este egala cu
d(M1 , P ) = |15+|
= 4. Rezulta 1 = 15+4 77, 2 = 154 77. Gasim doua
77
plane la distanta de 4 unitati de planul (P ), (1 ) : 6x5y +4z +15+4 77 = 0
si (2 ) : 6x 5y + 4z + 15 4 77 = 0
179
liniara
si diferent
Algebra
iala
7. Folosim formula cos( 2 ) = sin =
Aa+Bb+Cc
,
A2 +B 2 +C 2 a2 +b2 +c2
unde vectorul
normal la plan este N (A, B, C) iar vectorul director al dreptei

este v(a, b, c).

i j k

Vectorul director al dreptei se obtine v = N 1 N 2 = 4 3 5 , unde

2 3 6
N 1 si N 2 sunt vectorii normali la planele a caror intersectie este (D). Rezulta
v(3, 14, 6).
Obtinem sin = 11
. Gasim unghiul dintre dreapta si plan =
723
arcsin( 11
).
723
8. Perpendiculara comuna celor doua drepte are drept vector director produsul vectorial v = v 1 v 2 , al vectorilor directori ai dreptelor date, v 1 (2, 3, 2)
si v 2 (2, 3, 2). Obtinem v(0, 2, 3).
Perpendiculara comuna poate fi definita ca dreapta de intersectie a planului
(P1 ) (care trece prin M1 (1, 0, 0) si contine vectorii v 1 si v) cu planul (P2 ) (care
trece prin M2 (1, 1, 1) si contine vectorii v 2 si v).
Ecuatiile acestor plane

x1 y

(P1 ) : 2
3

0
2
sunt

z
x+1 y1 z+1

3
2
2 = 0, (P2 ) : 2

0
2
3
3

= 0,

adica (P1 ) : 13x 6y 4z 13 = 0 si (P2 ) : 13x + 6y + 4z + 11 = 0. Deci

ecuatiile perpendicularei comune sunt
(
13x 6y 4z 13 = 0
() :
.
13x + 6y + 4z + 11 = 0
Sistemul format din ecuatiile parametrice ale dreptei (d1 ) si din ecuatia
planului (P2 ) este
x=
1 + 2t
y=
3t
z=
2t
13x + 6y + 4z + 11 =
180
1
12
Obtinem t = 24
si punctul A1 ( 13
, 18
, 13
), de intersectie dintre (d1 ) si
52
13
perpendiculara comuna.
Sistemul format din ecuatiile parametrice ale dreptei (d2 ) si din ecuatia
planului (P1 ) este
x=
1 2t
y=
1 3t
z=
1 + 2t
13x 6y 4z 13 =
7
1
8
27
Obtinem t = 13
si punctul A1 ( 13
, 13
, 13
), de intersectie dintre (d2 ) si
perpendiculara comuna.
Lungimea segmentului taiat de cele doua drepte pe perpendiculara comuna
este = kA1 A2 k = 5 1313 .

9. Fie (P1 ) : 2x + y 3z + 2 = 0 si (P2 ) : x 4y + 5z 12 = 0 planele
care determina dreapta (d). Ecuatia fasciculului de plane cu axa (d) este
(F) : P1 + P2 = 0 (F) : (2 + )x + (1 4)y + (3 + 5)z + 2 12 = 0.
a) Punctul A(2, 1, 3) verifica ecuatia planului () din fasciculul (F). Rezulta 4 = 0. Deci = 4 si () : 6x 15y + 17z 46 = 0.
b) Punctul O(0, 0, 0) verifica ecuatia planului ( 0 ) din fasciculul (F). Rezulta 2 12 = 0. Deci =
1
6
si ( 0 ) : 13x + 2y 13z = 0.
Probleme propuse
1. Sa se obtina ecuatiile parametrice ale dreptei
(
2x y + z 1 = 0
(d) :
x+yz =0
n doua moduri.
2. Se da dreapta (d) :
x3
5
y+2
7
z4
.
3
a) Sa se determine cosinusurile directoare ale dreptei.

b) Sa se determine intersectiile dreptei cu planele de coordonate.
181
liniara
si diferent
Algebra
iala
3. Intersectia diagonalelor unui paralelogram este M ( 23 , 1, 1), dreapta suport a laturii AB are ecuatia
x+1
2
are ecuatia
y1
1
z+1
.
2
x1
3
y2
1
z1
,
2
iar dreapta suport a laturii AD
Sa se afle ecuatiile dreptelor suport ale celorlalte
laturi.
4. Sa se scrie sub forma parametrica ecuatiile dreptei care uneste centrul de greutate al triunghiului ABC, cu varfurile A(2, 3, 1), B(1, 4, 0),
C(3, 2, 5), cu punctul care mparte segmentul orientat AB n raportul 23 .

5. Se considera dreapta ce trece prin punctul A(1, 1, 1) si este paralela cu
dreapta ce trece prin punctele B(1, 2, 3) si C(1, 0, 3). Se cere reprezentarea
generala a acestei drepte si pozitia sa fata de planul (xOy).
6. Sa se scrie ecuatiile laturilor, medianelor si bisectoarelor triunghiului cu
varfurile A(2, 0, 4), B(6, 2, 0), C(4, 4, 2).
7. Sa se scrie ecuatiile canonice ale dreptei ce trece prin punctul M0 (2, 1, 1)
si este paralela cu planele (P1 ) : x y + z + 2 = 0 si (P2 ) : x + y + 2z 1 = 0.
8. Sa se scrie ecuatiile dreptei care trece prin punctele de intersectie ale
planului (P ) : 2x + y 3z + 1 0 cu dreapta (d1 ) :
dreapta (d2 ) :
x5
2
y3
4
x3
1
y5
5
z1
2
si cu
z+4
.
6
9. Fie A(2, 1, 1), B(3, 0, 0), C(1, 2, 2). Sa se scrie ecuatiile naltimilor
triunghiului ABC.
10. Se dau punctele A(1, 1, 0), B(2, 0, 3), C(3, 2, 1), D(1, 3, 3). Sa se
determine coordonatele proiectiei punctului A pe planul (BCD).
11. Sa se calculeze coordonatele simetricului punctului M0 (4, 3, 10) fata de
x1
2
dreapta (d) :
y2
4
z3
.
5
12. Sa se scrie ecuatiile perpendicularei coborate din punctul M0 (2, 3, 1)

pe dreapta (d) :
x+1
2
y
1
z2
3
si apoi sa se obtina distanta de la punct la
dreapta n doua moduri.

13. Sa se determine R astfel ncat dreptele (d1 ) :
(d2 ) :
x1
y+1
2
z1
1
x+1
2
x+1
4
y3
1
y1
1
z+1
3
si
z
1
si
sa fie concurente.
14. Sa se determine R astfel ncat dreptele (d1 ) :

(d2 ) :
x1
3
y+1
2
sa fie concurente. Sa se afle coordonatele punctului
de intersectie si sa se scrie ecuatia planului determinat de cele doua drepte

concurente.
182
15. Sa se studieze pozitia relativa a dreptei (d) fata de planul (P ) n

urmatoarele situatii:
a) (d) :
b) (d) :
x12
= y9
= z1
, (P ) : 3x +
4
3
1
x+1
= y3
= z3 , (P ) : 3x 3y
2
4
5y z 2 = 0.
+ 2z 5 = 0.
16. Sa se scrie ecuatiile perpendicularei comune pe dreptele:

= y1
= z1
.
3
(2
x+z2=0
2x + 1 = 0
b) (d1 ) :
, (d2 ) :
.
x+yz3=0
y + 5z = 0
17. Sa se determine distanta de la o muchie a unui cub de latura a la o
a) (d1 ) :
x7
(1
y3
2
z9
,
1
(d2 ) :
x3
7
diagonala a cubului pe care nu o intersecteaza.

18. Sa se calculeze lungimea segmentului de perpendiculara comuna taiat
de cele doua drepte, daca:
a) (d1 ) :
x+3
4
y6
3
z3
, (d )
2 ( 2
b) (d1 ) : x = y = z, (d2 ) :
(
c) (d1 ) :
x4
8
x1=0
y2=0
x+yz1=0
y+1
3
z+7
.
3
.
(
x + 2y z 2 = 0
.
x + 2y + 2z + 4 = 0
(
2x + 2y z 10 = 0
19. Sa se calculeze distanta dintre dreptele (d1 ) :
x y z 22 = 0
y5
x+7
z9
si (d2 ) : 3 = 1 = 4 si sa se obtina ecuatiile proiectiei ortogonale a
2x + y z 2 = 0
, (d2 ) :
fiecareia pe planul (P ) : 7x 3y + 5z 14 = 0.
20. Sa se afle masura unghiului dintre dreapta (d) :
planul (P ) : 3x 3y + 2z 5 = 0.
x+1
2
y3
4
z
3
si
Capitolul 18
Cercul
Enunturi
1. Sa se scrie ecuatia unui cerc n urmatoarele conditii:
a) centrul este C(1, 2) si raza r = 3;
b) C(1, 3) si trece prin M (2, 5);
c) extremitatile unui diametru sunt A(1, 1) si B(3, 5).
2. Sa se determine coordonatele centrelor si razele cercurilor de ecuatii:
a) x2 + y 2 + 4x 5y 3 = 0;
b) 2(x2 + y 2 ) + x 3y + 1 = 0.
3. Sa se scrie ecuatia cercului care trece prin punctele M1 (1, 2),M2 (2, 1),
M3 (0, 3), si sa se precizeze coordonatele centrului si raza sa.
4. Sa se scrie ecuatia cercului cu centrul n C(1, 2) si tangent dreptei
(d) : 2x y + 1 = 0.
5. Sa se afle ecuatia cercului care trece prin punctele A(11, 2) si B(7, 2)
si are centrul pe dreapta (d) : y = 3x 19.
6. Sa se scrie ecuatia cercului ce trece prin M0 (3, 0) si este tangent n
origine la prima bisectoare.
7. Se cer ecuatiile tangentelor la cercul x2 + y 2 = 100, care sunt perpendiculare pe dreapta (d) : 3x 4y + 60 = 0.
8. Sa se scrie ecuatia tangentei n punctul P ( 21 , 12 ) la cercul x2 + y 2 5x +
183
184
4y = 0.
9. Se da cercul cu centrul n O si raza r = 1.
a) Ce pozitie are dreapta (d) : y = x + 1 fata de cerc?
b) Sa se afle lungimea tangentei la cerc, dusa din M0 ( 2, 0).
Indicatii si r
aspunsuri
1. Ecuatia unui cerc cu centrul C(a, b) si raza R este (C) : (xa)2 +(yb)2 =
R2 .
a) (C) : (x 1)2 + (y + 2)2 = 9.
b) Distanta dintre C si M este raza cercului, deci R = CM =
13. Rezulta
(C) : (x + 1)2 + (y 3)2 = 13.

c) Daca A si B sunt extremitatile unui diametru atunci C este mijlocul
segmentului AB, iar raza este jumatate din lungimea acestui segment. Rezulta
B yA +yB
C( xA +x
, 2 ) = C(2, 2) si R = 10. Avem (C) : (x 2)2 + (y + 2)2 = 10.
2
2. a) Avem x2 +y 2 +4x5y3 = 0 (x2 +4x+4)4+(y 2 5y+ 25
) 25
3 =
4
4
53
.
2
1
3
1
2
2
2
2
b) Avem 2x + 2y + x 3y + 1 = 0 x + y + 2 x 2 y + 2 (x2 + 21 x +
1
9
9
1
) 16
+ (y 2 23 y + 16
) 16
+ 12 = 0 (x + 41 )2 + (y 34 )2 = 18 . Am obtinut
16
C( 41 , 34 ) si R = 42 .

0 (x + 2)2 + (y 52 )2 =
53
.
4
Am obtinut C(2, 52 ) si R =

1 2 1

3. Punctele M1 , M2 , M3 sunt necoliniare deoarece 2 1 1 = 6 6= 0.

0
3 1
Ele determina n mod unic un cerc cu ecuatia

x2 + y 2 x y 1
x2 + y 2 x
y 1

2

x1 + y12 x1 y1 1

5
1
2
1
=0
=0
(C) : 2

5
2 1 1
x2 + y22 x2 y2 1

x2 + y 2 x3 y3 1

9
0
3 1
3
3
(C) : x2 + y 2 2x 2y 3 = 0 (x 1)2 + (y 1)2 5 = 0.
Am obtinut C(1, 1) si R = 5.
185
liniara
si diferent
Algebra
iala
2
4. Avem R = d(C, (d)) = |211(2)+1|
=
2
2 +(1)
5. Ecuatia cercului este
(C) : (x 1)2 + (y + 2)2 5 = 0.

5. Ecuatia cercului este de forma (C) : x2 + y 2 + x + y + = 0. Coordonatele punctelor A si B verifica ecuatia cercului, deci
(
7 2 + + 53 = 0
11 + 2 + + 125 = 0
si C( 2 , 2 ) se afla pe dreapta (d), adica 2 = 32 19. Se obtine sistemul
7 2 + = 53
11 + 2 + = 125 ,
3 =
38
cu solutia = 14, = 4, = 37. Ecuatia cercului este (C) : x2 + y 2

14x 4y + 37 = 0.
6. Ecuatia unui cerc care trece prin origine este (C) : x2 +y 2 +2x+2y = 0.
Deoarece M (3, 0) apartine cercului rezulta 9 6 = 0, adica = 32 . Astfel
ecuatia unui cerc care trece prin origine si prin M este (C) : x2 +y 2 +3x+2y =
0. Dedubland aceasta ecuatie obtinem ecuatia tangentei la cerc ntr-un punct
oarecare de coordonate (x0 , y0 ), de pe cerc, xx0 +yy0 + 32 (x+x0 )+(y+y0 ) = 0.
In origine avem 3 x + y = 0. Pentru ca aceasta ecuatie sa coincida cu ecuatia
2
primei bisectoare trebuie ca = 32 . Am obtinut ecuatia cercului

(C) : x2 + y 2 + 3x 3y = 0.
7. Panta dreptei (d) este m = 34 . Prin urmare tangentele vor avea panta
m0 = m1 = 34 . O dreapta cu panta m0 are ecuatia y = 43 x + n si pentru
a fi tangenta la cerc trebuie sa-l intersecteze ntr-un singur punct. Rezulta ca
sistemul
x2 + y 2 = 100
y = 34 x + n
trebuie sa aiba o singura solutie reala. Urmeaza ca ecuatia
25 2
x
9
83 nx + n2
100 = 0 trebuie sa admita o singura solutie reala. Astfel = n2 +
2500
9
= 0.
186
Rezulta n = 50
. Tangentele cautate sunt (t1 ) : y = 34 x +
3
34 x
50
3
si (t2 ) : y =
50
.
3
8. Se verifica cu usurinta ca punctul P apartine cercului. Atunci ecuatia

tangentei n P se obtine dedubland ecuatia cercului. Avem (t) : 8x 10y + 1 =
0.
9. a) Ecuatia cercului este (C) : x2 + y 2 = 1. Comparam distanta de la
centrul cercului la dreapta (d) cu raza R = 1. Avem d(O, (d)) =
2
2
1, deci
dreapta este secanta cercului.
b) Avem kOM0 k = 2 1, deci punctul M0 este exterior cercului. Ecuatia
unei drepte oarecare prin M0 este y = m(x 2). Conditia de tangenta este
ca sistemul
x2 + y 2 = 1
y = m(x 2)
sa aiba solutie unica. Rezulta ca ecuatia (1 + m2 )x2 2m2 2x + 2m2 1 = 0

trebuie sa aiba o singura solutie reala. Astfel = 4m2 + 4 = 0, adica
m = 1. Se obtin punctele de tangenta T1 ( 22 , 22 ) si T1 (
segmentelor tangente este kM0 T1 k = kM0 T2 k = 1.
2
2
,
).
2
2
Lungimea
Probleme propuse
1. Se da un hexagon regulat ABCDEF de latura R, cu centrul n originea
axelor si cu varful A pe axa Ox. Sa se scrie ecuatiile cercurilor circumscrise
triunghiurilor AOB, BOC, COD, DOE, EOF , F OA, AOC, BOD, DOF ,
EOA, F OB.
2. Sa se scrie ecuatiile cercurilor de raza 3, tangente la dreapta de ecuatie
x + y = 6 n punctul A(2, 4).
3. Sa se scrie ecuatia cercului care are centrul pe dreapta de ecuatie y = 2x,
este tangent axei Ox si contine punctul A(3, 2).
4. Sa se scrie ecuatia cercului de centru C(4, 3) tangent cercului (C 0 ) :
x2 + y 2 2x + 2y 2 = 0.
5. Sa se scrie ecuatiile cercurilor care taie pe axa Ox un segment de lungime
3, iar pe axa Oy unul de lungime 2 5 si care au raza r = 3 2 5 .
liniara
si diferent
Algebra
iala
187
6. a) Sa se scrie ecuatiile tangentelor la cercul x2 + y 2 6x + 4y 12 = 0

paralele cu laturile unui triunghi echilateral ce are o latura pe Oy.
b) Sa se scrie ecuatia tangentei n punctele M1 (0, 6) si M2 (0, 2) la cercul
dat.
c) Sa se scrie ecuatiile tangentelor duse din A(2, 4) la acest cerc.
7. Sa se scrie ecuatia tangentei n P ( 21 , 12 ) la cercul de ecuatie x2 + y 2
5x + 4y = 0.
8. Sa se scrie ecuatia unui cerc avand centrul C(4, 1) care determina pe
dreapta (d) : 4x 3y + 2 = 0 o coarda de lungime 8.
9. Sa se studieze, n functie de parametrul real a, pozitia dreptei (d) :
x + ay + 1 = 0 fata de cercul (C) : x2 + y 2 2x 2y 2 = 0.
10. Se dau cercurile
(C1 ) : x2 + y 2 + 2x + 2y 2 = 0, (C2 ) : x2 + y 2 6x 4y + 4 = 0.
Sa se arate ca cercurile sunt tangente si sa se determine ecuatia tangentei
interioare comune.
Capitolul 19
Conice
19.1
Conice pe ecuatia redus

a (canonic
a)
Enunturi
1. Fie elipsa de ecuatie x2 + 2y 2 6 = 0. Sa se determine elementele geometrice ale acestei elipse si sa se scrie ecuatiile ei parametrice. Sa se determine

ecuatiile tangentelor la elipsa prin A( 2, 2) si, respectiv, prin B(1, 3).
2. Sa se scrie ecuatia hiperbolei echilatere care trece prin A(10, 8) si sa
se reprezinte grafic.
3. Sa se scrie ecuatia tangentei si ecuatia normalei n M (2, 5) la hiperbola
x2
2
y2
25
1 = 0.
4. Sa se scrie ecuatia parabolei care are focarul ntr-unul din focarele elipsei
9x2 + 25y 2 = 225 si varful n centrul elipsei.
5. Sa se scrie ecuatia tangentei n M0 (3, 3) la parabola y 2 = 3x.
6. Sa se scrie ecuatia tangentei la parabola y 2 = 8x, paralela cu prima
bisectoare a axelor de coordonate.
7. Sa se scrie ecuatiile parabolelor care au:
a) F (3, 0) si directoarea x = 3;
b) F (2, 0) si directoarea x = 2;
c) F (0, 4) si directoarea y = 4;
188
liniara
si diferent
Algebra
iala
189
d) F (0, 1) si directoarea y = 1.
8. Se dau parabolele
a) y 2 = 4x;
b) y 2 = 20x;
c) y 2 = x.
Sa se determine focarul si directoarea fiecarei parabole.
9. Se dau parabola y 2 8x = 0 si punctele M (2, 3), N (2, 5).
a) Sa se calculeze polarele acestor puncte n raport cu parabola.
b) Sa se arate ca polarele acestor puncte trec prin focarul parabolei.
10. Sa se demonstreze ca tangenta si normala duse ntr-un punct oarecare
al unei parabole ntalnesc axa parabolei n doua puncte egal departate de focar.
Indicatii si r
aspunsuri
2
1. Ecuatia elipsei se poate scrie (E) : x6 + y3 1 = 0. Se obtin semiaxele
elipsei a = 6, b = 3, varfurile elipsei A( 6, 0), A0 ( 6, 0), B(0, 3),
B 0 (0, 3), semidistanta focala c = a2 b2 si focarele F ( 3, 0), F 0 ( 3, 0).

Excentricitatea este e =
2 3.
c
a
2
2
1. Directoarele elipsei au ecuatiile x =

Se verifica cu usurinta ca punctul A( 2, 2) se afla pe elipsa, deci ecuatia
tangentei n acest punct se determina dedubland ecuatia elipsei. Obtinem

tangenta (t) :
x 2
6
y 2
3
1 = 0.
Se verifica prin calcul direct ca punctul B(1, 3) se afla n exteriorul elipsei.

Ecuatia unei drepte prin punctul este (d) : y 3 =(m(x 1). Conditia ca
y 3 = m(x 1)
dreapta (d) sa fie tangenta la elipsa este ca sistemul
sa
2
x2
+ y3 1 = 0
6
aiba solutie unica. De aici rezulta ca ecuatia (1+m2 )x2 +2(6m2m2 )x+2m2
12m+12 = 0 are o singura solutie reala. Obtinem = 4(10m2 +12m12) = 0,
de unde m1,2 =
6+ 39
(x
5
2.
6 39
.
5
Rezulta ecuatiile tangentelor prin B: (t1 ) : y 3 =
1) si (t2 ) : y 3 =
6 39
(x
5
1).
190
Ecuatia unei hiperbole echilatere este de forma (H) :

Deoarece A(10, 8) H rezulta
100
a2
64
b2
x2
a2
y2
a2
1 = 0.
= 1, deci a = 6. Se obtine ecuatia
hiperbolei (H) : x y 36 = 0. Varfurile reale sunt A(6, 0), A0 (6, 0), iar
2
cele imaginare B(0, 3), B 0 (0, 3).

3. Se verifica cu usurinta ca M apartine hiperbolei. Dedubland ecuatia
acesteia se obtine ecuatia tangentei n M : (M T ) : x
y
5
1 = 0.
Normala este perpendiculara pe tangenta, deci panta normalei, m, verifica

relatia m mM T = 1. Se obtine m = 51 si ecuatia normalei (M N ) : y 5 =
51 (x 2) x + 5y 27 = 0.
4. Ecuatia elipsei se scrie (E) :
x2
25
y2
9
1 = 0. Semiaxele elipsei sunt
a = 5, b = 3, deci semidistanta focala este c = 4. Rezulta ca focarele elipsei

sunt F (4, 0) si F 0 (4, 0). Centrul de simetrie al elipsei este O(0, 0).
Ecuatia canonica a unei parabole este (P ) : y 2 = 2px. Focarul parabolei
(P ) este FP ( p2 , 0). Deoarece acesta coincide cu unul din focarele elipsei, rezulta
p
2
= 4, adica p = 8. Obtinem doua parabole (P1 ) : y 2 = 16x si (P2 ) : y 2 =
16x.
5. Se verifica cu usurinta ca M0 apartine parabolei. Ecuatia tangentei
se obtine, n acest caz, dedubland ecuatia parabolei. Avem (M0 T ) : 3y =
3
x+3
2
3x + 6y + 9 = 0.
6. Prima bisectoare are ecuatia y = x, deci panta ei este m1 = 1. O dreapta

paralela cu prima bisectoare are ecuatia (d) : y = m1 x(+ n y = x + n.
y =x+n
Daca (d) este tangenta la parabola atunci sistemul
are solutie
y 2 = 8x
unica. De aici rezulta ca ecuatia x2 + (2n + 8)x + n2 = 0 are o singura solutie
reala. Astfel = 32n + 64 = 0, adica n = 2. Obtinem ecuatia tangentei
cautate (d) : x y 2 = 0.
7. a) Ecuatia canonica a unei parabole este (P ) : y 2 = 2px. Focarul
parabolei este F ( p , 0), iar directoarea are ecuatia x = p . In cazul nostru
2
avem p = 6 si (P ) : y 2 = 12x.
b) p = 4, (P ) : y 2 = 8x.
c) Ecuatia acestei parabole este de forma (P ) : x2 = 2py. In acest caz
focarul este F (0, p2 ) si directoarea y = p2 . Obtinem p = 8 si (P ) : x2 = 16y.
191
liniara
si diferent
Algebra
iala
d) p = 2, (P ) : x2 = 4y.
8. a) Focarul este F (2, 0), iar ecuatia dreptei directoare x = 2.
b) Focarul este F (10, 0), iar ecuatia dreptei directoare x = 10.
c) Focarul este F ( 21 , 0), iar ecuatia dreptei directoare x = 21 .
9. a) Ecuatiile polarelor se obtin dedubland ecuatia conicei. Astfel avem
(pM ) : 3y 4(x 2) = 0 4x 3y 8 = 0 si (pN ) : 5y 4(x 2) = 0
4x 5y 8 = 0.
b) Focarul parabolei este F (2, 0).
Evident coordonatele lui F verifica
ecuatiile celor doua polare.

10. Fie parabola (P ) : y 2 = 2px si un punct M (P ). Rezulta ca M are
2
coordonatele de forma M ( 2p , ). Tangenta la parabola prin M are ecuatia

(M T ) : y = p(x +
2
2
) px y +
= 0,
2p
2
iar normala are ecuatia
2
(M N ) : y = (x ).
p
2
2
2
, 0).
2p
2
p 2p |.
Avem M T Ox = {A}, A( 2p , 0) si M N Oy = {B}, B(p +

parabolei este
19.2
F ( p2 , 0).
Obtinem AF =
| p2
2
|
2p
si BF =
| p2
Focarul
Conice pe ecuatia general

a
Enunturi
1. Sa se determine natura, genul, ecuatia canonica, reperul canonic si sa se
reprezinte urmatoarele conice:
a) 8x2 12xy + 17y 2 8x 44y + 32 = 0;
b) 6xy + 8y 2 12x 26y + 11 = 0;
c) 5x2 + 4xy y 2 5x + y = 0;
d) x2 2xy + y 2 10x 6y + 25 = 0;
e) 4x2 12xy + 9y 2 + 20x 30y 11 = 0;
f) 4x2 + 9y 2 24x + 18y + 9 = 0;
192
g) x2 + 2xy y 2 + 8x + 4y 8 = 0.
2. Fiind data conica
(C) : f (x, y) = x2 5xy + 3y 2 + 5x + 3y 6 = 0,
sa se afle ecuatiile tangentelor la conica n punctele de intersectie cu axele de
coordonate.
3. Sa se determine R astfel ncat dreapta (d) : 2x y + = 0 sa fie
tangenta la conica
(C) : f (x, y) = x2 4xy + y 2 2x + 4y 3 = 0,
si sa se afle punctul de contact (tangenta).
4. Fie conicele
(C1 ) : 2x2 2xy + y 2 + y 2 = 0,
(C2 ) : 4x2 2xy y 2 2x + 3y 2 = 0.
Sa se determine:
a) punctele lor de intersectie;
b) ecuatia fasciculului de conice dat de (C1 ) si (C2 );
c) conica acestui fascicul care trece prin O(0, 0).
5. Se da fasciculul de conice
f (x, y, ) = x2 + xy + 2y 2 3x + y 1 = 0, R.
Sa se afle locul geometric al centrelor conicelor din fascicul.
Indicatii si r
aspunsuri
1. a) Mai ntai calculam invariantii conicei

8 6 4
8 6

=
= 100, = 6 17 22
6 17

4 22 32

= 2000, I = 8 + 17 = 25.

193
liniara
si diferent
Algebra
iala
Deoarece 0 conica are centru de simetrie si este de gen eliptic. Din 6= 0

rezulta ca avem o conica nedegenerata. Cum I 0 conica este o elipsa
reala.
Ecuatia canonica este S1 X 2 + S2 Y 2 + = 0, unde S1 si S2 sunt solutiile
ecuatiei S 2 IS + = 0. In acest caz avem S 2 25S +100 = 0, cu solutiile S1 =
5 si S2 = 20 (deoarece S1 S2 0). Obtinem ecuatia canonica
X2
4
+Y 2 1 = 0.
Reperul n care conica are ecuatia canonica se obtine din reperul initial
printr-o translatie n centrul de simetrie al elipsei urmata de o rotatie de unghi
, unde tg2 =
2a12
.
a11 a22
Coordonatele centrului de simetrie se obtin rezolvand sistemul

(
(
1 f
=
0
8x 6y 4 = 0
2 x
.
1 f
=
0
6x
+
17y
22
=
0
2 y
Rezulta solutia x = 2, y = 2 si centrul de simetrie C(2, 2).
In continuare, notam tg = m si, identificand coeficientii din ecuatia
conicei, obtinem tg2 =
2m
1m2
4
,
3
de unde rezulta pantele noilor axe de
coordonate m1 = 12 , m2 = 2. Astfel reperul canonic are originea C(2, 2) si

axele de ecuatii (Cx0 ) : y 2 = 12 (x 2) si (Cy 0 ) : y 2 = 2(x 2).
Studiem daca elipsa intersecteaza axele reperului initial. Consideram ecuatia f (x, 0) = 0, unde f (x, y) = 0 este ecuatia conicei, si, n acest caz obtinem
ca nu avem solutii reale, deci conica nu intersecteaza axa Ox. Consideram
ecuatia f (0, y) = 0, care, deasemeni, nu are solutii reale, deci conica nu intersecteaza axa Oy.
b) Mai ntai calculam invariantii conicei

0
3
6

0 3

=
= 9, = 3
8 13 = 81, I = 8.
3 8

6 13 11
Deoarece 0 conica are centru de simetrie si este de gen hiperbolic. Din
6= 0 rezulta ca avem o conica nedegenerata, deci aceasta este o hiperbola
reala.
194
Ecuatia canonica este S1 X 2 + S2 Y 2 +
= 0, unde S1 si S2 sunt solutiile
ecuatiei S 2 8S 9 = 0. Obtinem S1 = 9 si S2 = 1 (deoarece S1 S2 0).

Rezulta ecuatia canonica X 2
Y2
9
1 = 0.
printr-o translatie n centrul de simetrie al hiperbolei urmata de o rotatie de
unghi , unde tg2 =
2a12
.
a11 a22

(
(
1 f
=
0
3y 6 = 0
2 x
.
1 f
=
0
3x
+
8y
13
=
0
2 y
2m
1m2
m2 = 13 .
3
,
4
de unde rezulta pantele noilor axe de
coordonate m1 = 3,
Astfel reperul canonic are originea C(2, 2) si
axele de ecuatii (Cx ) : y 2 = 3(x + 1) si (Cy 0 ) : y 2 = 13 (x + 1).

Studiem daca hiperbola intersecteaza axele reperului initial. Consideram
ecuatia f (x, 0) = 0, unde f (x, y) = 0 este ecuatia conicei, si, n acest caz
obtinem x =
11
,
12
deci conica intersecteaza axa Ox n punctul A( 11

, 0). Con12
sideram ecuatia f (0, y) = 0, care are solutiile y1 =
1
2
si y2 =
11
,
4
deci conica
intersecteaza axa Oy n punctele B1 (0, 12 ) si B2 (0, 11

).
4
c) Mai ntai calculam invariantii conicei

5

5
2

2
5 2

=
= 9, = 2 1 12 = 0, I = 4.
2 1
5 1

2 2
0
= 0 rezulta ca avem o conica degenerata. Rezulta ca, n acest caz, conica
este reuniunea a doua drepte concurente.
ecuatiei S 2 4S 9 = 0. Obtinem S1 = 2 + 13 si S2 = 2 13. Rezulta
ecuatia canonica (2 + 13)X 2 + (2 13)Y 2 = 0.
liniara
si diferent
Algebra
iala
195
Pentru reprezentare privim ecuatia initiala ca pe o ecuatie n necunoscuta

y si o rezolvam. Obtinem ecuatiile dreptelor care formeaza conica, n reperul
initial, (d1 ) : y = 5x si (d2 ) : y = x + 1.
d) Mai ntai calculam invariantii conicei

1
1
5

1 1

=
= 0, = 1 1 3 = 64, I = 2.
1 1

5 3 25
Deoarece = 0 conica nu are centru de simetrie si este de gen parabolic. Din
6= 0 rezulta ca avem o conica nedegenerata, deci
q o parabola reala.
Ecuatia canonica este Y 2 = 2pX, unde p =
. In cazul nostru avem
I3
Y 2 = 4 2X.
printr-o translatie n varful parabolei, V , urmata de o rotatie de unghi ,
unde tg = aa11
. Aici avem tg = 1, adica = 4 .
12
Pentru obtinerea coordonatelor varfului parabolei consideram mai ntai
rotatia de unghi a reperului initial. Relatiile dintre coordonatele unui punct
nainte si dupa rotatie sunt
(
x = x0 cos y 0 sin =
y = x0 sin + y 0 cos =
2
(x0
2
2
(x0
2
y0)
+ y0)
Obtinem ecuatia conicei n noul reper
2y 02 8 2x0 + 2 2y 0 + 25 = 0.
In continuare consideram translatia noului reper n V (x0 , y 0 ), varful para0 0
bolei. Relatiile ntre vechile coordonate ale unui punct, si cele noi sunt
(
x0 = x00 + X
.
y 0 = y00 + Y
Ecuatia conicei n noul reper este
2Y 2 8 2X + (4y00 + 2 2)Y + 2y002 8 2x00 + 2 2 + 25 = 0.
196
Aceasta ecuatie trebuie sa coincida cu ecuatia canonica dedusa anterior. Obtinem sistemul
cu solutia x00 =
3 2
,
2
4y00 + 2 2 = 0
,
2y002 8 2x00 + 2 2y00 + 25 = 0
y00 =
(
2
.
2
Coordonatele lui V n reperul initial sunt
x0 =
y0 =
2
(x00
2
2
(x00
2
y00 ) = 2
+ y00 ) = 1
Axa de simetrie a parabolei trece prin V si are panta m = tg = 1. Astfel

avem (V X) : y 1 = x 2 si cealalta axa a reperului canonic, care trece prin
V si este perpendiculara pe V X, (V Y ) : y 1 = x + 2.
Studiem daca parabola intersecteaza axele reperului initial. Consideram
obtinem solutia x = 5, deci conica intersecteaza axa Ox n punctul A(5, 0).
Consideram ecuatia f (0, y) = 0, care nu are solutii reale, deci conica nu intersecteaza axa Oy.
e) Mai ntai calculam invariantii conicei

4
6
10

4 6

=
= 0, = 6 9 15 = 0, I = 13.
6 9

10 15 11
Deoarece = 0 conica nu are centru de simetrie si este de gen parabolic. Din
= 0 rezulta ca avem o conica degenerata. Astfel conica este reuniunea a
doua drepte paralele.
Ecuatia canonica a conicei este Y 2 + IK2 = 0, unde

a

11 a13 a22 a23 a11 a12
K=
+
+
a13 a33 a23 a33 a12 a22
In cazul nostru obtinem ecuatia canonica Y 2
36
13

= 468.

= 0.
Pentru reprezentarea grafica revenim la ecuatia initiala si, grupand corespunzator termenii, obtinem
(2x 3y)2 + 10(2x 3y) 11 = 0.
liniara
si diferent
Algebra
iala
197
Notam 2x 3y = t si obtinem ecuatia t2 + 10t 11 = 0, cu solutiile t1 = 1 si

t2 = 11. Rezulta ecuatiile celor doua drepte care formeaza conica, n reperul
initial, (d1 ) : 2x 3y 1 = 0 si (d2 ) : 2x 3y + 11 = 0.
f) Mai ntai calculam invariantii conicei

4
0
12

4 0

=
= 36, = 0 9 9 = 1296, I = 13.
0 9

12 9 9
Deoarece 0 conica are centru de simetrie si este de gen eliptic. Din 6= 0
rezulta ca avem o conica nedegenerata. Cum I 0 conica este o elipsa
reala.
ecuatiei S 13S + 36 = 0. Rezulta S1 = 4 si S2 = 9 (deoarece S1 S2 0).

Obtinem ecuatia canonica
X2
9
Y2
4
1 = 0.
printr-o translatie n centrul de simetrie al elipsei urmata de o rotatie de unghi
, unde tg2 =
2a12
.
a11 a22

(
(
1 f
=
0
8x 24 = 0
2 x
.
1 f
=
0
18y
+
18
=
0
2 y
2m
1m2
= 0, de unde rezulta = 0. Astfel reperul
canonic are originea C(3, 1) si axele de ecuatii (Cx0 ) : y = 3 si (Cy 0 ) : x = 1.

Studiem daca elipsa intersecteaza axele reperului initial. Consideram ecuatia f (x, 0) = 0, unde f (x, y) = 0 este ecuatia conicei, si, n acest caz
obtinem solutiile x1,2 =
A1,2 ( 632 3 , 0).
63 3
,
2
deci conica intersecteaza axa Ox n punctele
Consideram ecuatia f (0, y) = 0, care are solutia y = 1, deci
conica intersecteaza axa Oy n punctul B(0, 1).
198
g) Mai ntai calculam invariantii conicei

4
1 1
1 1

=
= 2, = 1 1 2
1 1

4 2 8

= 44, I = 0.


6= 0 rezulta ca avem o conica nedegenerata, deci aceasta este o hiperbola
reala.
Ecuatia canonica este S1 X 2 + S2 Y 2 + = 0, unde S1 si S2 sunt solutiile
ecuatiei S 2 2 = 0. Obtinem S1 = 2 si S2 = 2 (deoarece S1 S2 0).
Rezulta ecuatia canonica 2X 2 2Y 2 22 = 0.

printr-o translatie n centrul de simetrie al hiperbolei urmata de o rotatie de
unghi , unde tg2 =
2a12
.
a11 a22

(
(
1 f
=
0
2x + 2y + 8 = 0
2 x
.
1 f
=
0
2x
2y
+
4
=
0
2 y
2m
conicei, obtinem tg2 = 1m
a pantele noilor axe de
2 = 1, de unde rezult
coordonate m1 = 2 1, m2 = 2 1. Astfel reperul canonic are originea
C(3, 1) si axele de ecuatii (Cx0 ) : y + 1 = ( 2 1)(x + 3) si (Cy 0 ) : y + 1 =
( 2 + 1)(x + 3).
Studiem daca hiperbola intersecteaza axele reperului initial. Consideram

6
obtinem x1,2 = 84
, deci conica intersecteaza axa Ox n punctele A1,2 (4
2
2 6, 0). Consideram ecuatia f (0, y) = 0, care nu are solutii reale, deci conica
nu intersecteaza axa Oy.

2. Determinam mai ntai intersectiile conicei cu axele de coordonate. Fie
M (x, 0). Daca M C rezulta ecuatia x2 + 5x 6 = 0, cu solutiile x1 = 1,
x2 = 6. Rezulta ca (C) intersecteaza axa Ox n punctele M1 (1, 0) si M2 (6, 0).
liniara
si diferent
Algebra
iala
199
Fie P (0, y). Daca P C rezulta ecuatia y 2 + y 2 = 0, cu solutiile y1 = 1,

y2 = 2. Rezulta ca (C) intersecteaza axa Ox n punctele P1 (0, 1) si P2 (0, 2).
Ecuatiile tangentelor la conica n aceste puncte se obtin dedubland ecuatia
lui (C). Dupa efectuarea calculelor obtinem tangentele:
(M1 T1 ) : 7x 2y 7 = 0, (M2 T2 ) : 7x + 33y 42 = 0,
(P1 T3 ) : 6y 9 = 0,
(P2 T4 ) : 15x 9y 18 = 0.
3. Dreapta este tangenta la conica daca si numai daca sistemul

(
2x y + = 0
,
x2 4xy + y 2 2x + 4y 3 = 0
are solutie unica. Inlocuind y n a doua ecuatie, avem
x2 4x(2x+)+(2x+)2 2x+4(2x+)3 = 0 3x2 +6x+2 +43 = 0.
Aceasta ecuatie are o singura solutie reala daca si numai daca = ( + 4) =
0. Rezulta 1 = 0 si 2 = 4. Obtinem tangentele (d1 ) : 2x y = 0 si
(d2 ) : 2x y 4 = 0 si punctele de tangenta T1 (1, 2), pentru 1 = 0, si
T2 (1, 2), pentru 2 = 4.
4. a) Punctele de intersectie se determina rezolvand sistemul
(
2x2 2xy + y 2 + y 2 = 0
.
4x2 2xy y 2 2x + 3y 2 = 0
A doua ecuatie se poate scrie 2x2 2xy +y 2 +y 2+2x2 2y 2 2x+2y = 0.
T
inand cont de prima ecuatie rezulta 2x2 2y 2 2x + 2y = 0 2(x y)(x +
y 1) = 0. Distingem doua cazuri.
Cazul I. Daca x = y, nlocuind n prima ecuatie obtinem x2 +x2 = 0, de
unde x1 = 1 si x2 = 2. Rezulta punctele de intersectie A1 (1, 1) si A2 (2, 2).
Cazul al II-lea. Daca x + y 1 = 0, nlocuind n prima ecuatie obtinem
2
5x 5x = 0, de unde x1 = 0 si x2 = 1. Rezulta punctele de intersectie A3 (0, 1)

si A4 (1, 0).
b) Ecuatia fasciculului este (F) : (C1 ) + (C2 ) = 0, , R. Obtinem
(F) : (2 + 4)x2 (2 + 2)xy + ( )y 2 2x + ( + 3)y 2 2 = 0.
200
c) Daca o conica (C) apartine fasciculului si O C rezulta 2 + 2 = 0,

adica = n ecuatia de la punctul anterior. Avem
(C) : 2x2 2y 2 2x + 2y = 0.
5. Coordonatele centrului de simetrie se obtin rezolvand sistemul
(
(
1 f
=
0
2x + ( + 4)y = 3
2 x
.
f
1
=
0
x
+
4y
=
2 y
Se verifica cu usurinta ca daca y = 0 rezulta = 0 si x = 23 . Presupunem y 6= 0 si eliminam ntre ecuatiile sistemului. Obtinem ecuatia locului
geometric
2x2 4xy + 4y 2 + x 4y + 3 = 0.
Se observa ca x = 23 , y = 0 verifica aceasta ecuatie.
Probleme propuse
1. Scrieti ecuatia unei elipse raportata la axele sale de simetrie stiind ca:
a) Focarele sunt F (4, 0), F 0 (4, 0), iar semiaxa mare este a = 5.
b) Contine punctele M (3, 4), N (6, 2).
c) Are varful B(0, 2) si este tangenta dreptei (d) : x y + 3 = 0.
2. Sa se scrie ecuatia elipsei trecand prin M0 (1, 1) si tangenta n acest
punct dreptei de ecuatie x + 2y = 3.
3. Fie A si B doua puncte pe Ox simetrice fata de O. Punctele A, B fiind
fixe se cere locul geometric al punctelor P astfel ca perpendiculara n P pe P A
si perpendiculara n P pe P B sa taie pe Ox un segment de lungime constanta.
4. Sa se scrie ecuatiile tangentelor duse din punctul M0 (3, 2) la elipsa
2
x + 4y 2 4 = 0.
5. Se da hiperbola (H) : x2 2y 2 2 = 0.
a) Sa se scrie ecuatia tangentei la (H) n punctul M0 (2, 1). Exista tangente
la hiperbola paralele cu normala n M0 la (H)?
b) Sa se scrie ecuatiile tangentelor la (H) duse prin N (0, 1).
liniara
si diferent
Algebra
iala
201
6. Sa se arate ca tangenta ntr-un punct la o hiperbola taie asimptotele n

doua puncte simetrice n raport cu punctul de contact.
7. O dreapta taie hiperbola (H) n M si N , iar asimptotele acesteia n M 0
si N 0 . Sa se arate ca segmentele M N si M 0 N 0 au acelasi mijloc.
8. Aflati distanta de la dreapta (d) : x y 1 = 0 la parabola (P ) : y = x2 .
9. Daca N este un punct situat pe directoarea unei parabole de focar F ,
sa se arate ca mediatoarea segmentului F N este tangenta la parabola.
10. Sa se obtina ecuatia canonica si sa se reprezinte grafic conicele:
a) x2 3xy + 5y 2 4x + 6y + 1 = 0;
b) x2 4xy + y 2 + 3x 3y + 2 = 0;
c) 6x2 4xy + 9y 2 4x 32y 6 = 0;
d) 7x2 8xy + y 2 6x + 6y + 1 = 0;
e) 4x2 + 2xy + y 2 2x + y + 3 = 0;
f) 5x2 + 4xy + 8y 2 32x 56y + 80 = 0;
g) 8y 2 + 6xy 12x 26y + 11 = 0;
h) 3x2 + 4xy + 8y 16 = 0.
11. Sa se determine locul geometric al centrelor conicelor din familia
f (x, y, ) = x2 + 2xy y 2 4x + 6( + 1)y + 1 = 0, R.
12. Sa se gaseasca ecuatia conicei care trece prin punctele O(0, 0), A(2, 0),
B(0, 3) si al carei centru este punctul C(2, 1).
13. Sa se determine ecuatiile tangentelor la conica x2 +xy+y 2 +2x+3y3 =
0 paralele cu dreapta (d) : 3x + 3y 5 = 0.
14. Sa se determine ecuatiile asimptotelor conicei 2x2 3xyx+3y+4 = 0.
Capitolul 20
Sfera
Enunturi
1. Sa se gaseasca:
a) sfera cu centrul C(1, 1, 3) si raza r = 2;
b) sfera cu centrul C(2, 1, 5) care trece prin M0 (4, 2, 2);
c) centrul si raza sferei de ecuatie 2x2 + 2y 2 + 2z 2 + x + 5y 3z = 0.
2. a) Sa se determine ecuatia sferei care trece prin A(1, 0, 0), B(0, 1, 0),
C(0, 0, 1), D(1, 0, 1).
b) Sa se gaseasca centrul si raza acestei sfere.
c) Sa se determine ecuatiile parametrice ale sferei.
3. Sa se determine
ecuatia sferei care are centrul n C(1, 8, 0) si taie pe
(
x+y+3=0
dreapta (d) :
o coarda de lungime 12.
4x z + 1 = 0
4. Sa se determine centrul si raza cercului de intersectie dintre sfera (S) :
x2 + y 2 + z 2 + 2x + 8y + 2z 72 = 0 si planul (P ) : 4x + y + 3z 15 = 0.
5. Sa se determine planul tangent la sfera (S) : x2 +y 2 +z 2 10x+6y+28 = 0
prin punctul M0 (6, 1, 1).
6. Sa se determine planele tangente la sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 14x + 4y
2z + 45 = 0 paralele cu planul (P ) : 2x 2y + z + 2 = 0.
202
203
liniara
si diferent
Algebra
iala
Indicatii si r
aspunsuri
1. a) Ecuatia unei sfere cu centrul C(a, b, c) si raza R este (S) : (x a)2 +
(y b)2 + (z c)2 = R2 . In cazul nostru (S) : (x + 1)2 + (y 1)2 + (z 3)2 = 4.
b) Avem raza sferei cautate R = d(C, M ) = 4 + 1 + 9 = 14. Ecuatia

sferei este (S) : (x 2)2 + (y 1)2 + (z 5)2 = 14.
x
2
5y
2
3z
= 0
2
1
25
9
(x+ 41 )2 16
+(y+ 54 )2 16
+(z 34 )2 16
= 0 (x+ 41 )2 +(y+ 45 )2 +(z 34 )2 = 35
,
16
deci centrul sferei este C( 14 , 45 , 34 ) si raza R = 435 .
c) Ecuatia sferei se poate scrie (S) : x2 +
+ y2 +
+ z2
2. a) Patru puncte necoplanare Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 4, determina n mod

unic o sfera. Aceasta sfera va avea ecuatia

x2 + y 2 + z 2 x

2
x1 + y12 + z12 x1

(S) : x22 + y22 + z22 x2

x2 + y 2 + z 2 x
3
3
3
3
2
2
2
x4 + y4 + z4 x4
y1 z1
y2 z2
y3 z3
y4 z4

1

1

1 = 0.

1

1
Mai ntai vom demonstra ca punctele A, B, C, D sunt necoplanare. Calculam

volumul tetraedrului ABCD
VABCD
1
0
0
1

0 1

1 0 1
= 1 6= 0
0 1 1

0 1 1
0
Astfel rezulta ca cele patru puncte sunt necoplanare si determina o sfera cu

ecuatia

x2 + y 2 + z 2 x
y z 1

1
1 0 0 1

(S) :
1
0 1 0 1

1
0
0 1 1

2
1
0 1 1

= 0 x2 + y 2 + z 2 x y + z 2 = 0.

b) Ecuatia sferei se scrie

1
1
1
1
1
1
(S) : (x )2 + (y )2 + (z + )2 2 = 0
2
4
2
4
2
4
204
1
1
1
11
(S) : (x )2 + (y )2 + (z + )2 = ,
2
2
2
4
deci centrul ei este C( 21 , 12 , 21 ) si raza R =
11
.
2
c) Ecuatiile parametrice ale unei sfere cu centrul C(a, b, c) si raza R sunt
x = a + Rcossin
(S) :
y = b + Rsinsin , [0, 2), [0, ].
z=
c + Rcos
In cazul nostru
(S) :
x=
y=
z=
1
2
1
2
11
cossin
2
+ 211 sinsin
12 + 211 cos
, [0, 2), [0, ].
3. Ecuatia sferei cautate este de forma (S) : (x + 1)2 + (y + 8)2 + z 2 = R2 ,

unde R este raza sferei.
x=t
y = 3 t , t R.
z = 1 + 4t
Consideram sistemul format din aceste ecuatii si ecuatia sferei
x=t
y = 3 t
.
z
=
1
+
4t
(x + 1)2 + (y + 8)2 + z 2 = R2
Ecuatiile parametrice ale dreptei (d) sunt (d) :
2
2
0, deci t1,2 =
qInlocuind x, y, z n a patra ecuatie obtinem 18t + 27 R =q
2 27
R2 27
si punctele de intersectie dintre sfera si dreapta (d), A( R 18

, 3
18
q
q
q
q
q
2 27
2 27
2 27
2 27
R2 27
, 1 + 4 R 18
) si B( R 18
, 3 + R 18
, 1 4 R 18
).
18
2
2(R 27)
Rezulta AB =
= 12, deci R = 63 si ecuatia sferei este
3
(S) : (x + 1)2 + (y + 8)2 + z 2 = 63.

4. Ecuatia sferei se poate scrie
(S) : (x + 1)2 + (y + 4)2 + (z + 1)2 = 90,
205
liniara
si diferent
Algebra
iala
deci centrul sferei este C(1, 4, 1) si raza R = 90.
Avem d(C, (P )) = |44315|

=
26 90. Astfel intersectia dintre planul
6+1+9
(P ) si sfera (S) este un cerc real. Fie C1 centrul acestui cerc si R1 raza lui.
Dreapta (CC1 ) va avea directia normala la planul (P ), deci vectorul ei director
este v(4, 1, 3).
Deoarece C (CC1 ) rezulta ca ecuatiile parametrice ale acestei
x = 1 + 4t
drepte sunt
y = 4 + t . Sistemul format din aceste ecuatii si din ecuatia
z = 1 + 3t
sferei este
x = 1 + 4t
y = 4 + t
z = 1 + 3t
(x + 1)2 + (y + 4)2 + (z + 1)2 = 90
Rezulta t = 1 si punctul corespunzator acestei valori C1 (3, 3, 2).

In continuare consideram un punct M pe cerc. Evident, acest punct se afla
pe sfera si R = CM , R1 = C1 M . In 4CC1 M avem, conform teoremei lui
Pitagora, C1 M 2 = CM 2 CC12 = 64. Rezulta R1 = 8.
5. Se verifica cu usurinta ca punctul M0 (S). Ecuatia unui plan care
trece prin M0 este de forma
() : A(x 6) + B(y + 1) + C(z 1) = 0.
Planul () este tangent la sfera daca si numai daca normala la plan are directia
vectorului CM0 , unde C este centrul sferei.

Ecuatia sferei se scrie (S) : (x 5)2 + y + 3)2 + z 2 = 6, deci C(5, 3, 0).
Urmeaza CM0 = i 4j k. Rezulta ca normala la plan este N (1, 4, 1) si

ecuatia planului este () : x 4y z 9 = 0.
6. Un plan () este paralel cu planul (P ) daca si numai daca are aceeasi
normala. Prin urmare ecuatia lui () este de forma () : 2x 2y + z + = 0.
Planul () este tangent la sfera daca si numai daca distanta de la centrul sferei
la plan este egala cu raza sferei.
Ecuatia sferei se scrie (S) : (x 7)2 + (y + 2)2 + (z 1)2 = 9, deci centrul
ei este C(7, 2, 1) si raza R = 3. Avem d(C, ()) =
|14+4+2+|
4+4+1
= 3. Obtinem
206
1 = 10 si 2 = 28. Planele cautate vor fi

(1 ) : 2x 2y + z 10 = 0, (2 ) : 2x 2y + z 28 = 0.
Probleme propuse
1. Sa se scrie ecuatia unei sfere stiind ca:
a) are centrul C(1, 2, 2) si raza R = 3.
b) are centrul C(2, 1, 3) si trece prin M0 (2, 0, 1).
c) are centrul C(1, 2, 3) si este tangenta axei Ox.
d) are centrul C(1, 2, 3) si e tangenta la planul (P ) : 6x + 7y 6z + 31 = 0.
2. Sa se determine coordonatele centrului si raza sferei cu ecuatia:
a) (S) : x2 + y 2 + z 2 x + 3y 4z 1 = 0.
b) (S) : 2x2 + 2y 2 + 2z 2 + 4x y + 2z 5 = 0.
3. Sa se obtina centrul si raza sferei care trece prin punctele M1 (1, 0, 0),
M2 (0, 1, 2), M3 (1, 2, 1), M4 (1, 0, 2).
4. Sa se scrie ecuatia sferei avand centrul C(2, 3, 1), care determina pe
dreapta (d) :
x+15
2
y+13
1
z1
.
2
5. Sa se determine ecuatia planului (P ) tangent la sfera (S) : (x 2)2 +

(y 1)2 + (z 3)2 = 21 n punctul M0 (3, 5, 5).
6. Sa se determine coordonatele centrului si raza cercului de intersectie a
sferei (S) : x2 + y 2 + z 2 4x 2y 6z + 1 = 0 cu planul (P ) : x + 2y z 3 = 0.
7. Sa se gaseasca punctele de intersectie dintre sfera (S) : x2 + y 2 + z 2
2x 2y 2z 6 = 0 si dreapta (d) : x = y = z.
8. Sa se scrie ecuatiile planelor tangente la sfera (S) : x(2 + y 2 + z 2 4x +
x+y1=0
2y 6z + 8 = 0 n punctele de intersectie cu dreapta (d) :
.
2x z 1 = 0
9. Sa se scrie ecuatiile planelor tangente la sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 14x +
4y 2z + 45 = 0 paralele cu planul (P ) : 2x 2y + z + 2 = 0.
10. Sa se scrie ecuatiile planelor tangente la sfera (S) : x2 + y 2 + z 2 10x +
2y + 26z + 118 = 0 care sunt paralele cu dreptele (d1 ) :
(d2 ) :
x+7
3
y+1
2
z8
.
0
x+5
2
y1
3
z+13
2
si
liniara
si diferent
Algebra
iala
207
11. Sa se determine locul geometric al punctelor care au aceeasi putere fata

de sferele (S1 ) : x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y 6z 11 = 0 si (S2 ) : x2 + y 2 + z 2
2x + 10y + 4z 7 = 0.
Capitolul 21
Gener
ari de suprafete
Enunturi
1.(Sa se determine suprafata cilindrica cu(generatoarele paralele cu dreapta
x+y =0
x2 2y 2 z = 0
(d) :
si curba directoare () :
.
z=0
x1=0
Reprezentare grafica.
2. Sa se determine suprafata cilindric
a cu generatoarele paralele cu directia
(
2
x 2z = 0
v(1, 1, 0) si curba directoare () :
. Reprezentare grafica.
y2 + z2 x = 0
3. Sa se determine suprafata cilindrica avand curba directoare
(
2x 3y + z = 0
() :
,
x2 + y 2 + z 2 1 = 0
si generatoarele paralele cu o dreapta de vector director v(2, 1, 2).
4. Sa se determine suprafata conica cu varful
(P1 ) : x + 3z 10 = 0
V :
(
si curba directoare () :
(P2 ) : y 2 = 0
(P ) : x z + 2 = 0
3
x2 + z 2 2z = 0
y=0
208
209
liniara
si diferent
Algebra
iala
5.(Sa se determine suprafata conica cu varful V (3, 0, 0) si curba directoare

3x2 + 6y 2 z = 0
() :
.
x+y+z1=0
6. Sa se gaseasca ecuatia suprafetei de rotatie generata de curba
(
x2 2y 2 + z 2 5 = 0
() :
,
x+z+3=0
n rotirea ei n jurul axei x = y = z.
7. Sa se(determine ecuatia suprafetei de rotatie obtinuta prin rotirea cerx2 + y 2 = r 2
cului (C) :
n jurul axei Oz.
y=0
8. Sa se afle ecuatia conoidului generat de o dreapt
( a care ramane paralela
x=0
cu planul xOy : z = 0 si se sprijina pe dreapta (d) :
si pe parabola
y=a
(
z 2 2px = 0
() :
.
y=0
9. Sa se determine
( ecuatia suprafetei conoid
( generata de o dreapta ce se
y=0
z 2 2x = 0
sprijina pe axa Ox :
si pe curba () :
, ramanand
z=0
3y 2 16xz = 0
paralela cu planul yOz : x = 0.
10. Sa se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
2
4y z 2 = 2x, ce trec prin A(6, 2, 2).

11. Sa se determine generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o panza,
de ecuatie x2 + y 2 z 2 = 1, ce trec prin M0 (1, 1, 1).
12. Sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
x2
16
y2
4
= z care sunt paralele cu planul (P ) : 3x + 2y 4z = 0.
Indicatii si r
aspunsuri
(
1. Ecuatiile unei drepte paralele cu dreapta (d) sunt (G) :
x+y =
.
z
=
Impunem conditia ca aceste drepte sa intersecteze curba . Consideram siste-
210
mul format din aceste ecuatii si ecuatia curbei ()
x+y
=
z
=
.
2
2
2y
z
=
0
x1
=0
Determinam x, y, z n functie de si si apoi nlocuim n ecuatia de gradul 2.
Obtinem conditia de compatibilitate a sistemului (, ) = 22 4++1 = 0.
T
inand cont ca din ecuatiile generatoarelor rezulta = x + y, = z, obtinem,
nlocuind n conditia de compatibilitate, ecuatia suprafetei cautate
() : 2x2 + 2y 2 + 4xy 4x 4y + z + 1 = 0.
(
2. O dreapta care are vectorul director v(1, 1, 0) este (d) :
(
Ecuatiile unei drepte paralele cu dreapta (d) sunt (G) :
y=x
z=0
x + y =
. Imz
=
punem conditia ca aceste drepte sa intersecteze curba . Consideram sistemul
format din aceste ecuatii si ecuatia curbei ()
x + y
=
z
=
.
x2 2z
=0
2
y + z2 x = 0
Determinam x, y, z n functie de si , folosind primele trei ecuatii, si apoi
nlocuim n ecuatia a patra. Obtinem conditia de compatibilitate a sistemului
(, ) = 2 + 2 + 2 2(2 + 1) = 0. T
inand cont ca din ecuatiile
generatoarelor rezulta = x + y, = z, obtinem, nlocuind n conditia de
compatibilitate, ecuatia suprafetei cautate
() : ((y x)2 + z 2 + 2z)2 z(2y 2x + 1)2 = 0.
(
3. O dreapta care are vectorul director v(2, 1, 2) este (d) :
(
Ecuatiile unei drepte paralele cu dreapta (d) sunt (G) :
x 2y = 0
xz =0
x 2y =
xz
. Im-
211
liniara
si diferent
Algebra
iala
punem conditia ca aceste drepte sa intersecteze curba . Consideram sistemul

format din aceste ecuatii si ecuatia curbei ()
x 2y
=
xz
=
.
2x 3y + z
=0
2
x + y2 + z2 1 = 0
Determinam x, y, z n functie de si , folosind primele trei ecuatii, si apoi
nlocuim n ecuatia a patra. Obtinem conditia de compatibilitate a sistemului
(, ) = 92 + 22 4 3 = 0. T
inand cont ca din ecuatiile generatoarelor
rezulta = x2y, = xz, obtinem, nlocuind n conditia de compatibilitate,
ecuatia suprafetei cautate
() : 7x2 + 36y 2 + 2z 2 28xy + 2xz 8yz 3 = 0.
4. Dreptele care contin punctul V au ecuatiile de forma
(
(
(P1 ) = (P2 )
x + 3z = (y 2)
(G) :
.
(P3 ) = (P2 )
x z + 2 = (y 2)
Impunem conditia ca aceste drepte sa intersecteze curba . Consideram sistemul format din aceste ecuatii si ecuatia curbei ()
x + 3z
= (y 2)
x z + 2 = (y 2)
.
2
2
x
+
z
2z
=
0
y
=0
Determinam x, y, z n functie de si , folosind ecuatiile de gradul ntai, si
apoi nlocuim n ecuatia de gradul doi. Obtinem conditia de compatibilitate a
sistemului (, ) = (8 3)2 + (6 + )2 4( ) 24 = 0. T
inand
cont ca din ecuatiile generatoarelor rezulta =
x+3z10
,
y2
xz+2
,
y2

() : 2x2 + 5y 2 + 2z 2 2xy 6yz 3y + 2z = 0.
obtinem,
212
5. Punctul V se afla la intersectia planelor (P1 ) : x + 3 = 0, (P2 ) : y = 0,

(P3 ) : z = 0. Dreptele care contin punctul V au ecuatiile de forma
(
(
(P1 ) = (P2 )
x + 3 = y
(G) :
.
(P3 ) = (P2 )
z
= y
Impunem conditia ca aceste drepte sa intersecteze curba . Consideram sistemul format din aceste ecuatii si ecuatia curbei ()
x+3
= y
z
= y
.
2
2
3x
+
6y
z
=
0
x+y+z
=1
Determinam x, y, z n functie de si , folosind ecuatiile de gradul ntai, si
apoi nlocuim n ecuatia de gradul doi. Obtinem conditia de compatibilitate a
sistemului (, ) = 32 (3 + 2)2 + 6(3 + 1)2 (3 + 1) = 0. T
inand cont
ca din ecuatiile generatoarelor rezulta =
x+3
,
y
= yz , obtinem, nlocuind n
conditia de compatibilitate, ecuatia suprafetei cautate

() : 3(x + 3)2 (3z + 2y)2 + 6y 2 (3x + 10)2 zy 2 (3x + 10) = 0.
6. O suprafata de rotatie se obtine prin deplasarea unui cerc de raza variabila, cu centrul pe axa de rotatie, situat ntr-un plan perpendicular pe aceasta
si sprijinindu-se pe curba ().
In cazul nostru ecuatiile unui astfel de cerc sunt
(
x+y+z
=
(C) :
.
x2 + y 2 + z 2 = 2
Impunem conditia ca aceste cercuri sa intersecteze curba (). Consideram
sistemul format din aceste ecuatii si ecuatia curbei ()
x+y+z
=
2
2
2
x +y +z
= 2
.
x2 2y 2 + z 2 5 = 0
x+z+3
=0
liniara
si diferent
Algebra
iala
213
Determinam x, y, z n functie de si si apoi nlocuim n ecuatia a treia.

Obtinem conditia de compatibilitate a sistemului (, ) = 2 3( + 3)2
5 = 0. T
inand cont ca din ecuatiile generatoarelor rezulta = x + y + z,
2 = x2 + y 2 + z 2 , obtinem, nlocuind n conditia de compatibilitate, ecuatia
suprafetei cautate
() : x2 + y 2 + z 2 3(x + y + z + 3)2 5 = 0.
(
z
=
7. Avem ecuatiile cercurilor (C) :
.
2
2
2
x + y + z = 2
Impunem conditia ca aceste cercuri sa intersecteze curba (). Consideram
sistemul format din aceste ecuatii si ecuatia curbei ()
z
=
x2 + y 2 + z 2 = 2
.
x2 + z 2
= r2
y
=0
Determinam x, y, z n functie de si si apoi nlocuim n ecuatia a doua.
Obtinem conditia de compatibilitate a sistemului (, ) = r2 2 = 0. T
inand
cont ca din ecuatiile generatoarelor rezulta = z, 2 = x2 + y 2 + z 2 , obtinem,
() : x2 + y 2 + z 2 r2 = 0.
8. Generatoarea suprafetei se va gasi la intersectia dintre
( un plan care
y a = x
contine dreapta (d) si un plan paralel cu (xOy). Astfel (G) :
.
z
=
Conditia ca (G) sa se sprijine pe () revine la compatibilitatea sistemului
ya
= x
z
=
.
z 2 2px = 0
y
=0
Determinam x, y, z n functie de si si, nlocuind n ecuatia a treia, obtinem
conditia de compatibilitate (, ) = 2 + 2pa = 0. Deoarece =
ya
x
si
214
= z rezulta ecuatia suprafetei cautate

() : z 2 (y a) + 2pax = 0.
9. Generatoarea suprafet
( ei se va gasi la intersectia dintre un plan care
y=0
contine dreapta (Ox) :
si un plan paralel cu (yOz). Astfel (G) :
z=0
(
z = y
. Conditia ca (G) sa se sprijine pe () revine la compatibilitatea
x =
sistemului
z
= y
x
=
.
2
2x
=
0
2
9y 16xz = 0
Determinam x, y, z n functie de si si, nlocuind n ecuatia a treia, obtinem
conditia de compatibilitate (, ) = 9 82 2 = 0. Deoarece = yz si

= x rezulta ecuatia suprafetei cautate
() : 81y 4 128xz 4 = 0.
10. Ecuatia paraboloidului se scrie (2y z)(2y + z) = 2x. De aici rezulta
ecuatiile celor doua familii de generatoare
(
(
2y + z =
2y z =
(d ) :
, R.
, R, ( ) :
2x
2y z = 2x
2y + z =
Se verifica usor ca A(6, 2, 2) (Ph ). Prin fiecare punct al paraboloidului

trece cate o dreapta din fiecare familie de generatoare. Impunand conditiile
A (d ) si A ( ) obtinem cele doua generatoare care trec prin A:
(
(
2y z = 2
2y + z = 6
(d1 ) :
, (2 ) :
.
2y + z = x
2y z = x3
11. Ecuatia hiperboloidului se scrie (x z)(x + z) = (1 y)(1 + y). De aici
rezulta ecuatiile celor doua familii de generatoare
(
(
x + z = (1 )
x z = (1 y)
(d ) :
,
R,
(
)
:
, R.
x z = 1 (1 + y)
x + z = 1 (1 + y)
215
liniara
si diferent
Algebra
iala
Se verifica usor ca M0 (1, 1, 1) (H)). Prin fiecare punct al hiperboloidului

trece cate o dreapta din fiecare familie de generatoare. Impunand conditiile
M0 (d ) si M0 ( ) obtinem cele doua generatoare care trec prin M0 :
(
(
xz =1y
xz =0
(d1 ) :
, (2 ) :
.
x+z =1+y
1+y =0
12. Ecuatia paraboloidului se scrie (x 2y)(x + 2y) = 16z. De aici rezulta
ecuatiile celor doua familii de generatoare
(
(
x + 2y =
x 2y =
(d ) :
,
R,
(
)
:
, R.
16z
x
2y
=
x + 2y = 16z
Conditia ca generatoarele sa fie paralele cu planul (P ) este echivalenta cu

N d si N , unde
N este normala
la plan. Vectorul director al unei

k
i j

drepte (d ) este v 1 = 1 2 0 = 32
i + 16
j + 4k, iar al unei drepte v 2 =

16
1 2

k
i j

1 2
i + 16
j 4k. Impunand conditiile de perpendicularitate
0 = 32

1 2 16

N v 1 = 0 si N v 2 = 0 obtinem = 32, = 16. Rezulta ecuatiile

generatoarelor cautate
(
(d1 ) :
x 2y = 32
x + 2y =
z2
(
, (2 ) :
x + 2y = 16
x 2y = z
Probleme propuse
1. Sa se scrie ecuatia suprafetei
( cilindrice ale carei generatoare au directia
x3 + y 3 1 = 0
v(6, 3, 1) si curba directoare () :
.
z=0
2. Sa se determine ecuatia suprafetei cilindrice care are drept curba directoare cercul (C) : x2 + (y 1)2 = 4, si ale carei generatoare sunt paralele cu
dreapta (d) :
x
2
y1
1
= z1 . Sa se determine punctele de intersectie ale acestei
suprafete cu axele de coordonate.
216
3. Sa se afle ecuatia suprafetei cilindrice circumscrise sferei (S) : x2 + y 2 +

z 2 = 1, ale carei generatoare sunt perpendiculare pe planul (P ) : x2y+z+3 =
0.
4. Sa se scrie ecuatia( suprafetei cilindrice ale carei generatoare sunt pax+y+z =0
ralele cu dreapta (d) :
, iar curba directoare este () :
x + 2y + 3z = 0
(
x2 + y 2 + z 2 2 = 0
.
y=0
5. Sa se scrie ecuat(ia suprafetei conice cu varful V (2, 2, 2) si avand drept
y 3 4x + 1 = 0
curba directoare () :
.
z=0
6.( Sa se scrie ecuatia suprafetei de rotatie obtinuta prin rotirea curbei
x1=0
() :
n jurul axei Oz.
2y z = 0
7. Sa se determine ecuatia suprafetei conoid generate de o dreapta care
se sprijina pe dreapta (d) :
x
2
y
1
z
, ramane
2 (
x 2y z = 0 si se sprijina pe curba () :
paralela cu planul (P ) :
y 2z + 1 = 0
.
x 2z 1 = 0
8. Sa se determine generatoarele rectilinii ale hiperboloidului (H1 ) : 16x2 +
36y 2 9z 2 144 = 0 care trec prin punctul M0 (6, 2, 8).

9. Sa se scrie ecuatiile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
(Ph ) :
x2
16
y2
4
= z care sunt paralele cu planul (P ) : 3x + 2y 4z = 0.
10. Sa se determine generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic

(Ph ) : 4x2 9y 2 = 36z, ce trec prin punctul M0 (3, 0, 1).
11. Sa se calculeze unghiul format de generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o panza (H1 ) :
x + 2y + z 4 = 0.
x2
9
y2
4
z2
16
1 = 0 paralele cu planul (P ) :
Capitolul 22
Elemente de analiz
a vectorial
a
Enunturi
1. Se considera vectorii a = ti + t2 j + t3 k, b = sin ti + cos2 tj + tg 3 tk,
c = et i + ln tj + arctg tk, t 0, t 6= (2k + 1) 2 , k N. Sa se calculeze:
a)
d(ab)
;
dt
b)
d(ab)
;
dt
c)
d3 a
;
dt3
d)
d
(a, b, c).
dt
v
u+v
2. Se considera vectorul r(u, v) = arctg uv
i + ln uv
j + ve 2u k, unde u 6= 0,
u+v
u+v
uv
0. Sa se calculeze:
a)
r
(2, 1);
u
b)
r
(2, 1);
v
c)
r
u
r
.
v
Indicatii si r
aspunsuri
1. Avem
et i + 1t j +
da
dt
= i + 2tj + 3t2 k,
db
dt
= cos ti sin 2tj + 3tg 2 t cos12 t k si
1
k.
1+t2
d(ab)
= da
b + a db
.
dt
dt
dt
d(ab)
da
Se foloseste formula dt = dt b + a db
.
dt
d2 a
d3 a
Avem dt2 = 2j + 6tk si dt3 = 6k.
Se foloseste formula dtd (a, b, c) = ( da
, b, c) + (a, db
, c)
dt
dt
a) Se foloseste formula
b)
c)
d)
+ (a, b, dc
).
dt
2. a),b) Avem
r
v
2v
v2 v
(u, v) = 2
i
e 2u k
u
u + v2
u2 v 2
2u2
217
dc
dt
218
si
v
r
u
2u
v
(u, v) = 2
i+ 2
j + (1 + )e 2u k.
2
2
v
u +v
u v
2u
Rezulta
r
(2, 1) =
u
r
(2, 1) =
v
c)
r
u
r
v

i
j

v
= u2 +v
u22v
2
v 2

u
2u
u2 +v2 u2 v2
1
2
1 1
i j e 4 k,
5
3
8
2
4
5 1
i + j e 4 k.
5
3
4

k

v
2
v
= 22v 2 i +
2u
2u
2e
u v

v
v
(1 + 2u
)e 2u
v
j.
u2 +v 2
Probleme propuse
1. Se da vectorul v = x(t)i + y(t)j + z(t)k ale carui componente satisfac
relatia x2 (t) + y 2 (t) + z 2 (t) = c. Sa se determine v
dv
.
dt
2. Se da vectorul u = et i + ln tj + sin tk. Sa se calculeze
dn u
.
dtn
2
3. Se dau vectorii v 1 = ti + t2 j (2t + 3)k, v 2 = 2ti + 3t j + k si v 3 =

1
i+ 2t j +3k.
t
Sa se calculeze
du1 du2 du3

, dt , dt ,
dt
unde u1 = (v 1 v 2 )v 3 , u2 (v 1 v 2 )v 3 ,
u3 = (v 1 v 2 ) v 3 .
4. Se da vectorul r(u, v) = (u2 + v 2 )i + 2uvj + (u3 + v 3 )k. Sa se calculeze
a=
r
(0, 1)
u
r
(0, 1).
v
Capitolul 23
Elemente de geometrie
diferential
aa
curbelor plane
Enunturi
1. Se da curba () : y = ln sin x, x (0, ).
a) Sa se scrie ecuatiile tangentei si normalei la curba n punctul de abscisa
x0 =
3
4
d al curbei, x [ , ].
b) Sa se determine lungimea arcului de curba AB
3 2
c) Sa se determine curbura minima a curbei.
(
2
3
2
3
2
3
2. Fie curba () : x + y a = 0 ( astroida), ( sau
x = a cos3 t
y = a sin3 t
t [0, 2]).
a) Sa se scrie ecuatia tangentei si ecuatia normalei la curba n punctul
M0 ( 2a 2 , 2a 2 ).
b) Sa se afle lungimea arcului situat n primul cadran.
c) Sa se obtina ecuatia cercului osculator n M0 si ecuatia evolutei pentru
().
3. Sa se afle nfasuratoarea cercurilor care au centrul pe o parabola si trec
prin varful ei.
219
220
4. Sa se afle nfasuratoarea familiei de drepte (d ) : 2 x ( 1)y + 2 = 0.

5. Sa se obtina punctele multiple ale curbelor date de ecuatiile:
a) F (x, y) = a4 y 2 x4 (a2 x2 ) = 0, a R;
b) F (x, y) = y 2 x(x 1)2 = 0;
c) F (x, y) = x4 2ax2 y ay 3 = 0, a 0.
(
6. Sa se precizeze daca urmatoarele curbe, (1 ) :
x = a(cos t + tsin t)
,
y = a(sin t tcos t)
t [0, 2] si (2 ) : x2 + y 2 = a2 , a 0, au n punctul M0 (t0 = 0) un contact
de ordin cel putin 2.
Indicatii si r
aspunsuri
3
si y0 =
4
0 3
f ( 4 ) = 1.
1. a) Coordonatele carteziene ale punctului M0 sunt x0 =
f (x0 ) = ln
2
,
2
unde f (x) = ln sin x. Avem f 0 (x) = ctg x, deci
Rezulta ecuatia tangentei n M0 ,
(M0 T ) : y y0 = f (x0 )(x x0 ) y ln
2
3
= (x
).
2
4
Normala n punctul M0 va avea ecuatia:
1
2
3
(M0 N ) : y y0 = 0
(x x0 ) y ln
=x
.
f (x0 )
2
4
d este
b) Lungimea arcului de curba AB
Z p
Z r
2
2
cos2 x
x 2
02
1 + f (x)dx =
1+
dx
=
ln
|tg
|
=
ln
3.
lAB

d =
sin2 x
2 3
3
3
c) Folosim formula pentru curbura curbei ntr-un punct oarecare K(x) =
f 00 (x)
3
(1+f 02 (x)) 2
= sin x. Rezulta curbura minima Kmin = K( 2 ) = 1.

2
2. Curba este reprezentata implicit F (x, y) = x 3 + y 3 a 3 = 0. Folosind

F
x
teorema functiilor implicite avem y 0 (x) = F
. Urmeaza ca ecuatia tangentei
y
n M0 este
(M0 T ) :
x x0
F
(x0 , y0 )
y
y y0
,
F
x (x0 , y0 )
221
liniara
si diferent
Algebra
iala
iar ecuatia normalei n punct

(M0 N ) :
x x0
F
(x0 , y0 )
x
F
(x, y)
x
y y0
.
F
(x
,
y
)
0
0
y
= 23 x 3 si
1
= 23 y 3 . Inlocuind n
F
(x, y)
y
formulele precedente obtinem

a
2 2
1
2
( a ) 3
3 2 2
(M0 T ) :
2 2
1
23 ( 2a 2 ) 3
si
2 2
1
2
( a ) 3
3 2 2
(M0 N ) :
a
a
y = (x )
2 2
2 2
2 2
1
2
( a ) 3
3 2 2
y = x.
b) Lungimea arcului de curba este

Z
l=
1+
y 02 (x)dx
1+
0
1
3
= a lim
2
3
2
x3
dx =
a3
2
x3
dx =
1
2
2
1
3
x 3 dx = a 3 lim (a 3 3 ) = a.
0
2
c) Coordonatele centrului cercului osculator ntr-un punct (x, y) al curbei

sunt = x
y(
x 2 +y 2 )
x
y
xy
si = y +
x(
x 2 +y 2 )
x
y
xy
iar raza este R =
(x 2 +y 2 ) 2
|x
y y
x|
O reprezentare parametrica a curbei este

(
x = acos3 t
() :
, t [0, 2].
y = asin3 t
Derivatele de ordinul ntai si al doilea sunt
x = 3a cos2 tsin t, y = 3a sin2 tcos t,
x = 3a cos t(cos2 t 2sin2 t), y = 3a sin t(2cos2 t sin2 t).
Obtinem = a cos t(cos2 t + 3sin2 t), = a sin t(3cos2 t + sin2 t), R =
3a|sin tcos t|.
In M (t = ) avem = a 2, = a 2, R =
4
3a
2
si cercul osculator
9a2
(C) : (x a 2)2 + (y a 2)2 =
.
4
222
Pentru obtinerea ecuatiei evolutei tinem cont de faptul ca aceasta este

nfasuratoarea familiei normalelor n punctele curbei. Consideram sistemul
format din ecuatia normalei ntr-un punct oarecare si derivata acesteia n raport cu t,
(
x(X
x) + y(Y
y) = 0
x(X x) + y(Y y) (x 2 + y 2 ) = 0
Inlocuind cu valorile obtinute anterior pentru derivate obtinem ecuatiile

parametrice ale evolutei
(
X = acos t(3 2cos2 t)
Y = asin t(3 2sin2 t)
, t [0, 2].
Eliminand t ntre cele doua ecuatii se obtine reprezentarea implicita a evolutei

2
(X + Y ) 3 + (X Y ) 3 = 2a 3 .
3. Fie C(, ) centrul unui cerc, situat pe parabola. Daca cercul trece prin
origine atunci el va avea ecuatia (x )2 + (y )2 = 2 + 2 sau, echivalent,
x2 +y 2 2x2y = 0. Pe de alta parte C(, ) verifica ecuatia parabolei (P ) :
y 2 = 2px, deci 2 = 2p. Obtinem familia de cercuri sub forma f (x, y, ) =
x2 + y 2
2
x
p
2y = 0. Pentru a gasi nfasuratoarea familiei de cercuri

(
f (x, y, ) = 0
trebuie eliminat ntre ecuatiile sistemului
, echivalent cu
f
(x,
y,
)
=
0
(
2
2
2
x + y p x 2y = 0
. Rezulta ecuatia nfasuratoarei x3 +y 2 (x+p) = 0.
2
p x 2y = 0
(
(
f (x, y, ) = 0
2 x ( 1)y + 2 = 0
.
4. Formam sistemul
f
(x, y, ) = 0
2x y = 0
Eliminand ntre cele doua ecuatii obtinem ecuatia nfasuratoarei 4xy y 2 +

8x = 0. Aceasta este ecuatia unei hiperbole.
5. Punctele multiple
ale unei curbe reprezentate implicit F (x, y) = 0 sunt
F (x, y) = 0
solutiile sistemului
F
(x, y)
x
F
(x, y)
y
=0 .
=0
223
liniara
si diferent
Algebra
iala
2 2
4 2
2
a y x (a x ) = 0
2x3 (3x2 2a2 ) = 0
a) Avem sistemul
, cu solutia x = 0, y = 0. Sin-
2a4 y = 0
gurul punct multiplu al curbei este O(0, 0). Calculam

3ax4 ,
2F
(x, y)
xy
= 0,
2F
(x, y)
y 2
= 2a4 . Avem
2F
(0, 0)
y 2
2F
(x, y)
x2
4
= 12a2 x2 +
= 2a 6= 0. Deci O(0, 0)
este punct dublu.

b) Avem sistemul
2
2
y x(x 1) = 0
3x2 + 4x 1 = 0 , cu solutia x = 1, y = 0. Sin-
y=0
gurul punct multiplu al curbei este M0 (1, 0). Calculam

2F
xy
(x, y) = 0,
2F
y 2
(x, y) = 2. Avem
2F
y 2
2F
(x, y)
x2
= 6x + 4,
(1, 0) = 2 6= 0. Deci M0 (1, 0) este
punct dublu.
c) Avem sistemul
4
2
3
x 2ax y ay = 0
4x(x2 ay) = 0
, cu solutia x = 0, y = 0. Sin-
a(2x2 + 3y 2 ) = 0
2F
(x, y) = 12x2
x2
2F
2F
(0, 0) = xy
(0, 0) =
x2
3
F
(0, 0) = 4a 6= 0. In
x2 y
gurul punct multiplu al curbei este O(0, 0). Calculam

4ay,
2F
y 2
2F
(x, y)
xy
= 4ax,
(0, 0) = 0. Calculam
2F
(x, y)
y 2
3
F
(x, y)
x2 y
= 6ay. Avem
= 4a. Rezulta
concluzie O(0, 0) este punct triplu.

6. Punctul M0 (t0 = 0) are coordonatele carteziene x = a si y = 0. Se
observa ca M0 se afla pe ambele curbe deoarece coordonatele sale verifica
ecuatiile acestora. Fie functia de contact (t) = F (x(t), y(t)) = a2 t2 . Avem
0 (t) = 2a2 t si 00 (t) = 2a2 . Deci 0 (0) = 0, 00 (0) = 2a2 6= 0. Astfel M0 este
un punct de contact de ordinul doi pentru cele doua curbe.
Probleme propuse
1. Sa se arate ca parabolele y 2 = 2ax + a2 si y 2 = 2bx + b2 se taie
ortogonal.
2. Sa se arate ca curba ay = sin ax taie axa Ox sub un unghi constant,
oricare ar fi valoarea lui a.
3. Sa se determine elementul de arc al curbelor:
224
x = a(t sin t)
a)
, a 0;
y = a(1 cos t)
(
b)
x = a(sin t tcos t)
, a 0.
y = a(cos t + tsin t)
4. Sa se scrie ecuatia tangentei la curba () : ysin x + xcos y
= 0 n
punctul sau de intersectie cu axa Ox. Care este expresia elementului de arc?
5. Sa se scrie ecuatia tangentei la curba r = r(t) = a sin4t n punctul
M0 (t =
)
16
si sa se determine elementul de arc si curbura acestei curbe.
6. Sa se determine punctele multiple ale urmatoarelor curbe:

a) xy = y x , x 0, y 0.
b) y 2 =
x3
.
2ax
7. Sa se determine ecuatia evolutei pentru curbele:

a) elipsa de semiaxe a si b;
b) hiperbola de semiaxe a si b.
8. Sa se determine centrul de curbura si evoluta curbei y =
a2
.
2x
9. Sa se(scrie ecuatia cercului osculator pentru urmatoarele curbe:

x = a(2cos t cos 2t)
a) () :
, a 0, t [0, 2];
y = a(2sin t + sin 2t)
(
x = a(cos t + tsin t)
b) () :
, a 0, t [0, 2].
y = a(sin t tcos 2t)
10. Sa se arate ca cercul (C) : (x 3a)2 + (y 3a)2 = 8a2 si parabola
(P ) : x + y = 2 a, a 0, au un contact de ordinul trei n punctul

M (a, a).
11. Sa se determine nfasuratoarele familiilor de curbe:
2
a) y = x (1 + 2 ) x4 ;
b) (2 x + 1)x 2y 1 = 0;
c) 2 (x + y + 1) + (x + 2y) + x + 3y + 2 = 0.
Capitolul 24
diferential
aa
curbelor spatiale
Enunturi
1. Se considera curba (C) : r(t) = et i + et j +
2tk, t R si punctul
M0 (t0 = 0).
a) Sa se calculeze versorii bazei triedrului lui Frenet n M0 .
b) Sa se scrie ecuatiile axelor si planelor triedrului lui Frenet n M0 .
c) Sa se scrie formulele lui Frenet ntr-un punct curent al curbei.
2. Sa se gaseasca vectorii de pozitie ai punctelor de pe curba (C) : r(t) =
1
i
t
+ tj + (2t2 1)k, t 6= 0, n care tangenta la curba este perpendiculara pe

(
3x y + 2 = 0
dreapta (d) :
.
xz8=0
3. Sa se determine tangentele la curba (C) : r(t) = 21 t4 i 31 t3 j + t2 k, t R,
paralele cu planul (P ) : 3x 2y 2z = 1.
4. Sa se gaseasca punctele curbei (C) : r(t) = (2t1)i+t3 j+(1t2 )k, t R,
ale caror plane osculatoare sunt perpendiculare pe planul (P ) : 7x12y +5z =
0.
225
226
5. (Sa se gaseasca ecuatiile tangentei si ecuatia planului normal la curba

x2 + y 2 = 10
(C) :
.
y 2 + z 2 = 25
6. Sa se
determine lungimea arcelor
x = 3cos t
d
a) AB :
y = 3sin t , t [0, 2], A(t0 = 0), B(t1 = 2);
z = 4t
(
y = 21 ln x
d:
b) AB
, x [1, 2].
2
z = x2
Indicatii si r
aspunsuri
1. a) Versorii bazei triedrului lui Frenet sunt: versorul tangent =
r(t)
,
kr(t)k
r(t)
versorul binormalei = kr(t)
, si versorul normalei principale = .
r(t)
r(t)k
t
t
Avem r (t) = e i e j + 2k, r (0) = i j + 2k, r(t) = et i + et j,
r(0) = i + j, (r r)(0) = 2i + 2j + 2k.
Obtinem
1
1
(0) = 2 i 2 j +
2
k
2
(0) = 21 i + 12 j + 22 k
(0) = 22 i + 22 j
b) Coordonatele carteziene ale punctului M0 sunt x0 = 1, y0 = 1, z0 = 0.

Axa M0 T cu directia data de are ecuatia
(M0 T ) :
x1
1
2
y1
z
x1
y1
z

=
= .
1 =
2
1
1
2
2
2
Axa M0 N cu directia data de are ecuatia

(M0 T ) :
x1
1
2
y1
1
2
z
=
0
x=y
z=0
Axa M0 B cu directia data de are ecuatia

(M0 B) :
x1
y1
z
x1
y1
z
=
=
= .
1 =
1
2
1
1
2
2
2
2
liniara
si diferent
Algebra
iala
227
Planul osculator n M0 (determinat de (0) si (0)) are normala (0) si,

prin urmare, ecuatia
(o ) : 2(x 1) + 2(y 1) + 2z = 0.
Planul normal n M0 (determinat de (0) si (0)) are normala (0) si
ecuatia
(n ) : (x 1) (y 1) +
2z = 0.
Planul rectificator n M0 (determinat de (0) si (0)) are normala (0) si

ecuatia
(r ) :
2(x 1) +
2(y 1) = 0 x + y 2 = 0.
c) Formulele lui Frenet sunt
ds =
d
ds
d
ds
= K + ,
=
r(t)k
kr(t)
3
2
(r (t)) 2
...
r(t), r (t))
si (t) = (r(t),
sunt curbura si, respectiv, tor
kr(t)
r(t)k2
...
...
siunea curbei. Avem r (t) = et i + et j si (r (t), r(t), r (t)) = 2 2. Rezulta
unde K(t) =
K(t) =
(et +et )2
si (t) =
2. Avem r (t) =
(et +et )2
t12 i
+ j + 4tk. Tangenta
la curb

a are directia acestui

j
k
i

vector, iar dreapta (d) are directia v d = 3 1 0 = i 3j + k.

1
0 1
Tangenta la curba este perpendiculara pe dreapta daca si numai daca r(t)
v d r(t) v d (t 1)(4t2 + t + 1) = 0 t = 1. Prin urmare punctul cautat
are vectorul de pozitie r(1) = i + j + k.
3. Avem r (t) = 2t3 i t2 j + 2tk. Tangentele la curba au directia acestui
vector. Ele vor fi paralele cu planul (P ) daca si numai daca r (t) N
r (t) N = 0 2t(3t2 + t 2) = 0. Rezulta t1 = 0, t2 = 1, t3 = 23 . In
M1 (t1 = 0) avem r (0) = 0. In M2 (t2 = 1) avem r (1) = 2i j 2k si
tangenta
(M2 T ) :
x 12
y 31
z1
=
=
.
2
1
2
228
In M3 (t3 = 2 ) avem r ( 2 ) =
3
3
16
i
27
(M3 T ) :
49 j + 23 k si tangenta
8
81
16
27
8
y + 81
z 49
=
.
4
49
3
4. Planul osculator la curba are vectorul normal cu directia binormalei la

curba, r (t) r(t). Planul osculator este perpendicular pe planul (P ) daca si
numai daca r (t) r(t) N . Avem r (t) = 2i + 3t2 j 2tk, r(t) = 6tj 2k si
r (t) r(t) = 6t2 i + 4j + 12tk. Conditia de ortogonalitate este 7t2 + 10t 8 = 0.
64 33
, 49 ).
Rezulta t1 = 2, t2 = 47 . Obtinem punctele M1 (5, 8, 3) si M2 ( 17 , 343
5. Curba (C) este reprezentata ca intersectie a doua suprafete cu ecuatiile

F (x, y, z) = 0 si G(x, y, z) = 0. Folosim urmatoarele formule. Pentru tangenta
ntr-un punct M0
(M0 T ) :
x x0

D(F,G)
D(y,z)
M0
y y0

D(F,G)
D(z,x)
M0
z z0

D(F,G)
D(x,y)
M0
si pentru planul normal

D(F, G)
D(F, G)
D(F, G)
(n ) :
(x x0 ) +
(y y0 ) +
(z z0 ) = 0.
D(y, z) M0
D(z, x) M0
D(x, y) M0
Determinantii functionali care apar n aceste ecuatii se calculeaza astfel

F F
F F
D(F, G)
D(F, G)
y z
z x
= 4y0 z0 ,
= 4x0 z0 ,
=
=
D(y, z) M0 G G
D(z, x) M0 G G
y
D(F, G)

D(x, y) M0
F
x
G
x
F
y
G
y

= 4x0 y0 .

6. a) Avem x(t)
= 3sin t, y(t)
= 3cos t, z(t)
= 4. Lungimea arcului este
Z 2 p
Z 2
2

2
2
2
lAB
x (t) + y (t) + z (t)dt =
5dt = 5t = 10.
d =
0
b) Notam f (x) = 12 ln x, g(x) =
x2
.
2
Avem f 0 (x) =
1
,
2x
g 0 (x) = x. Lungimea
arcului de curba este

Z 2p
Z 2
1
02
02
lAB =
1 + f (x) + g (x)dx =
(x + )dx =
2x
1
1
2 3 + ln 2
x2 1

= ( + ln x) =
.
2
2
2
1
liniara
si diferent
Algebra
iala
229
Probleme propuse
1. Sa se determine lungimile arcelor de curba:
d : x = t, y = t2 , z = 2 t3 , t [0, 3];
a) AB
3
d : x = t sin t, y = 1 cos t, z = 4sin t , t [o, ].

b) AB
2
x = e cos t
2. Fie curba () :
y = et sin t , t R.
z = et
a) Sa se arate ca aceasta curba este situata pe un con. Sa se determine
d unde A(1, 0, 1), B(0, e 2 , e 2 ).
lungimea arcului AB,
b) Sa se scrie ecuatiile muchiilor si ale fetelor triedrului Frenet asociat
curbei n punctul A.
3. Fie curba () :
x = acos2 t
y = a 2sin tcos t , a 0, t R. Sa se gaseasca
z = asin2 t
ecuatiile carteziene ale curbei si sa se determine planul osculator n punctul
M0 ( a2 , a 2 2 , a2 ).
(
4. Fie curba () :
x2 + y 2 + z 2 16 = 0
.
y+z4=0
a) Sa se determine proiectia curbei pe planul (xOy). Sa se obtina o repre-
zentare parametrica pentru curba ().

b) Sa se obtina versorii triedrului Frenet pentru curba () n punctul
M0 (0, 4, 0).
5. Sa se scrie ecuatia tangentei si ecuatia planului normal la curba () :
x = t, y = t2 , z = t3 n punctul M0 (t = 1) si ntr-un punct oarecare al curbei.
6. Fie curba r(t) = (2t 1)i + t3 j + (1 t2 )k.
a) Sa se determine curbura si torsiunea curbei n punctul M0 (1, 0, 1),
ecuatiile muchiilor si fetelor triedrului lui Frenet atasat curbei n acest punct.
b) Sa se determine punctele curbei n care planul osculator este perpendicular pe planul (P ) : 7x 12y +
5z 6 = 0.
3
x = acos t
7. Sa se arate ca curba () :
y = asin3 t este situata pe o suprafata de
z = bcos 2t
230
rotatie.
8. Sa se arate ca n orice punct al curbei () :
x = e cos t
y = et sin t , a 0, t R
raportul dintre curbura si torsiune este constant.
z = aet
Capitolul 25
diferential
a
a suprafetelor
Enunturi
1. Sa se scrie ecuatia planului tangent, ecuatiile normalei la suprafata n
punctul M0 , elementul de arie si prima forma fundamentala pentru suprafetele
date de ecuat
iile:
2
x=u+v
a) () :
, (u, v) R2 , M0 (u = 0, v = 0);
y = u2 + 3v
z = uv + u + v + 1
b) () : z = x3 + y 3 , (x, y) R2 , M0 (1, 2, 7);
c) () : x3 + y 3 + z 3 + xyz 6 = 0, M0 (1, 2, 1).
2. Sa se afle locul geometric al picioarelor perpendicularelor coborate din
O(0, 0, 0) pe planele tangente la paraboloidul de rotatie: 2az = x2 + y 2 .
3. Sa se demonstreze ca suprafetele (S1 ) : xyz = a2 si (S2 ) : 2z 2 =
x2 + y 2 + f (x2 y 2 ) se taie ortogonal, unde f este o functie derivabila.
231
232
Indicatii si r
aspunsuri
1. a) Suprafata este reprezentata parametric. In acest caz ecuatia planului
tangent n M0 este data de

y y0
z z0
x x0

x0 (u0 , v0 ) y 0 (u0 , v0 ) z 0 (u0 , v0 )
u
u
u
0
0
xv (u0 , v0 ) yv (u0 , v0 ) zv0 (u0 , v0 )

= 0,

iar ecuatiile normalei la suprafata

x x0

y 0 (u , v ) z 0 (u , v )
u 0 0
u 0 0
0
yv (u0 , v0 ) zv0 (u0 , v0 )
y y0
=

z 0 (u , v ) x0 (u , v )

u 0 0
u 0 0

0

zv (u0 , v0 ) x0v (u0 , v0 )
z z0
.
=
x0 (u , v ) y 0 (u , v )
u 0 0
u 0 0

0
xv (u0 , v0 ) yv0 (u0 , v0 )
Elementul de arie se calculeaza d = EG F 2 dudv, unde E = r02

u, F =
r0u r0v , G = r02
a fundamentala este dr2 = ds2 = Edu2 +2F dudv+
v , iar prima form
Gdv 2 .
Se obtine cu usurinta ca u0 = 0 si v0 = 0. Dupa efectuarea calculelor
obtinem ecuatia planului tangent

x y z1

1 0
1 = 0 3x + y 3z + 3 = 0,

0 3
1
ecuatiile normalei
x
y
z1
=
=
.
3
1
3
Coeficientii primei forme fundamentale sunt
E = 1 + 4u2 + (v + 1)2 , F = 2v + 6u + (u + 1)(v + 1), G = 4v 2 + 9 + (u + 1)2 .
b) Suprafata este reprezentata explicit. In acest caz planului tangent la
suprafata z = f (x, y) n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) de pe suprafata este
(x x0 )
f
f
(x0 , y0 ) + (y y0 ) (x0 , y0 ) (z z0 ) = 0.
x
y
233
liniara
si diferent
Algebra
iala
Ecuatiile normalei la suprafata n acest punct sunt

x x0
f
(x0 , y0 )
x
Elementul de arie este d =
y y0
f
(x0 , y0 )
y
z z0
.
1
p
1 + p2 + q 2 dxdy, iar prima forma fundamen-
tala dr2 = ds2 = (1 + p2 )dx2 + 2pqdxdy + (1 + q 2 )dy 2 , unde p =

f
(1, 2)
y
f
x
= 3x2 ,
f
y
= 3y 2 . Prin urmare
f
,
x
q=
f
(1, 2)
x
f
.
x
= 3,
= 12.
Inlocuind n ecuatiile anterioare obtinem

(t ) : 3(x 1) + 12(y + 2) (z + 7) = 0,
x1
y+2
z+7
=
=
,
3
12
1
p
d = 1 + 9x4 + 9y 4 dxdy,
(M0 N ) :
ds2 = (1 + 9x4 )dx2 + 18x2 y 2 dxdy + (1 + 9y 4 )dy 2 .

c) Suprafata este data implicit, printr-o ecuatie de forma F (x, y, z) = 0.
Ecuatia planului tangent n M0 (x0 , y0 , z0 ) este
(x x0 )
F
F
F
(x0 , y0 , z0 ) + (y y0 )
(x0 , y0 , z0 ) + (z z0 )
(x0 , y0 , z0 ) = 0.
x
y
z
Ecuatiile normalei la suprafata n acest punct sunt

x x0
F
(x0 , y0 , z0 )
x
y y0
F
(x0 , y0 , z0 )
y
z z0
.
F
(x0 , y0 , z0 )
z
Formulele pentru elementul de arie si pentru prima forma fundamentala se

F
y
x
obtin din cele de la punctul b) stiind ca p = F
si q = F
.
z
z
In cazul nostru F = 3x2 + yz, F = 3y 2 + xz si F = 3z 2 + xy. In M0
x
y
z
avem
F
(1, 2, 1)
x
= 1,
F
(1, 2, 1)
y
= 11 si
F
(1, 2, 1)
z
Ecuatia planului tangent n M0 este

x + 11y + 5z 18 = 0,
iar ecuatiile normalei
x1
y2
z+1
=
=
.
1
11
5
= 5.
234
2. Planul tangent n M0 (x0 , y0 , z0 ) la suprafata este, conform exercitiului

precedent,
xx0 + yy0 az az0 = 0.
Perpendiculara din O pe un astfel de plan are ecuatia
x
y
z
=
=
.
x0
y0
a
Locul geometric cautat se obtine prin eliminarea parametrilor x0 , y0 , z0 din
sistemul
x20 + y02 = 2az0

xx0 + yy0 az az0 = 0
x
x0
y
y0
z
a
Obtinem ecuatia locului geometric 2z(x2 + y 2 + z 2 ) + a(x2 + y 2 ) = 0.

3.
Calculam, folosind formulele de la exercitiul 1.c) de la acest capi-
tol, parametrii directori ai normalelor la cele doua suprafete. Avem (S1 ) :

F1 (x, y, z) = 0, (S2 ) : F2 (x, y, z) = 0. Rezulta
si
F2
x
= 2x 2xf ,
0
F2
y
= 2y + 2yf ,
F2
z
F1
x
= yz,
F1
y
= xz,
F1
z
= xy
= 4z. Atunci N 1 (yz, xz, xy),
N 2 (2x 2xf , 2y + 2yf , 4z). Avem N 1 N 2 = 0, deci cele doua suprafete

se taie ortogonal.
Probleme propuse
1. Se da suprafata () : r(u, v) = (u + v)i + (u2 + v 2 )j + (u3 + v 3 )k,
(u, v) R2 .
a) Sa se scrie ecuatia planului tangent si ecuatiile normalei n M0 (u0 =
1, v0 = 2).
b) Sa se obtina ecuatia carteziana implicita a suprafetei.
c) Sa se determine expresiile primei forme fundamentale si a elementului
de arie pe suprafata.
2. Pentru urmatoarele suprafete sa se determine ecuatiile normalei, ecuatia
planului tangent n punctul precizat, precum si expresiile pentru prima forma
fundamentala si pentru elementul de arie:
liniara
si diferent
Algebra
iala
235
x = ue
y = uev , (u, v) R2 , M0 (u = 2, v = 0);
z = 4uv
b) () : x2 + y 2 + z 2 + 2xy + 4xz + 2x + 4y 6z + 8 = 0, M0 (0, 0, 2);
a) () :
c) () : z = 5x2 + 4y 3, M0 (1, 0, 2).

3. Fie suprafata () : z 2 = a2 arctg xy + f (x, y), unde f este o functie
diferentiabila. Fie P un punct oarecare pe suprafata, A proiectia lui P pe
planul xOy, iar B punctul n care normala la suprafata n P intersecteaza
planul xOy. Sa se determine f astfel ncat AOB =
a2
,
4
P ().
4. Fie suprafata () : r(u, v) = ucos vi + usin vj + avk. Sa se determine a

astfel ncat unghiul facut de curbele u + v = 0 si u v = 0 situate pe suprafata
sa fie pe rand 90 , 30 , 60 .
5. Sa se calculeze unghiul curbelor v = u + 1, v = 3 u de pe suprafata de
rotatie () : r(u, v) = ucos vi + usin vj + u2 k.
Bibliografie
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache - Algebra liniara, geometrie
analitica si diferentiala, ecuatii diferentiale. Culegere de probleme, Editura
All, 1994.
[2] Alexandru Barbosu - Notiuni de algebra abstracta tratate prin exemple,
Editura Dacia, Cluj, 1974.
[3] Malca Bercovici, Sarlota Rimer, Ana Triandaf - Culegere de probleme
de geometrie analitica si diferentiala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1973.
[4] Veronica Teodora Borcea, Catalina Ileana Davideanu, Corina Forascu Probleme de algebra liniara, Editura Gh. Asachi Iasi, 2000.
[5] V.T. Borcea, C.I. Davideanu - Geometrie analitica, Editura PIM, Iasi,
2002.
[6] Veronica Teodora Borcea, Alexandru Neagu - Probleme de algebra si
ecuatii diferentiale, Universitatea Tehnica Gh. Asachi Iasi, 1993.
[7] Maria Cazacu, Catalina Davideanu - Culegere de probleme de matematici
superioare, Vol. I, Rotaprint, Institutul Politehnic Iasi, 1983.
[8] Mihu Cerchez - Sisteme de ecuatii liniare si forme patratice, Editura Tehnica, Bucuresti, 1985.
[9] Stan Chirita - Probleme de matematici superioare, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1989.
236
liniara
si diferent
Algebra
iala
237
[10] Iacob Crisan, Andrei Lare - Culegere de probleme de geometrie analitica,

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[11] N. Donciu, D. Flondor, Gh. Simionescu - Algebra si analiza matematica.
Culegere de probleme, Vol. I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1964.
[12] C. Fetecau, E. Sarbu - Probleme de geometrie analitica si diferentiala,
Universitatea Tehnica Gh. Asachi Iasi, 1993.
[13] Eremia Georgescu-Buzau, Nazarie Matei - Relatii, functii, structuri algebrice. Exercitii si probleme, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1973.
[14] Paul Georgescu, Gabriel Popa - Structuri fundamentale n algebra liniara,
geometria vectoriala si geometria analitica-Probleme rezolvate, Editura
Matrix Rom, Bucuresti, 2003.
[15] Aurel Ioanovici, Nicolae Mihaileanu si colectivul - Culegere de probleme
de geometrie analitica si diferentiala, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1970.
[16] Viorel Murgescu - Culegere de probleme de analiza matematica si matematici speciale( cap. III - Elemente de geometrie diferentiala), Vol. I,
Rotaprint, Institutul Politehnic Iasi, 1980.
[17] Elena Murgulescu, Nicolae Donciu - Culegere de probleme de geometrie
analitica si diferentiala. Algebra vectoriala si geometrie analitica plana,
Vol I, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.
[18] Elena Murgulescu, Nicolae Donciu, Violeta Popescu - Geometrie analitica
n spatiu si geometrie diferentiala. Culegere de probleme, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[19] A.L. Pletea, A. Corduneanu, M. Lupan - Lectii de algebra liniara, Editura
Politehnium, Iasi, 2005.
238
[20] I.L. Popescu, G.G. Vranceanu, C. Tudor - Probleme de matematici superioare, ( cap. IV - Geometrie diferentiala, cap. V. - Analiza functionala
(Operatii liniare n spatii liniare)), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1964.
[21] Constantin I. Radu - Algebra liniara, geometrie analitica si diferential
a.
Teorie, exemple, probleme, Editura All, Bucuresti, 1996.
[22] M. Rosculet, D. Filipescu, E. Grosu, R. Medintu - Matematici generale
pentru subingineri. Culegere de probleme, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975.
[23] V. Rudner - Probleme de matematici speciale ( cap. II - Algebra liniara),
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970.
[24] Teodor Stihi - Algebra liniara. Teorie si probleme rezolvate, Editura All,
Bucuresti, 1996.
[25] Ion D. Teodorescu - Geometrie analitica si elemente de algebra liniar
a.
Culegere de probleme, Editia a doua, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1971.
[26] Elena Vamanu, Nicoleta Negoescu - Culegere de probleme de algebra liniara, geometrie analitica si diferentiala, Rotaprint, Institutul Politehnic
Iasi, 1983.

Culegere Tipar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere Tipar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dorel Fetcu

3 Sisteme de ecuatii liniare

Sisteme de ecuatii liniare neomogene . . . . . . . . . . . . . . . 33

Sisteme de ecuatii liniare omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . 54

5 Aplicatii la Teorema Cayley-Hamilton

6 Functionale si forme liniare

7 Functionale si forme biliniare

Produs scalar, norma, cosinusul unghiului dintre doi vectori

Baze ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

Transformari de coordonate n baze

Proiectia unui vector pe un subspatiu.

Transformari liniare n spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . 120

Forme patratice pe spatii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . 121

10 Spatiul liniar (vectorial) al vectorilor liberi.

11 Produse de vectori. Caracteriz

12 Repere si sisteme de coordonate

13 Directii n plan si n spatiu

14 Distante. Arii. Volume

17 Dreapta si planul n spatiu

19.1 Conice pe ecuatia redusa (canonica) . . . . . . . . . . . . . . . . 188

23 Elemente de geometrie diferential

24 Elemente de geometrie diferential

2. Fie multimea X = (1, 1). Sa se arate ca operatia pe X, definita

pentru orice x, y X, este o lege de compozitie interna

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

daca Z dotata cu cele doua operatii este un inel.

e) Fie S1 = {g1 , g2 , g3 } F(R), unde g1 (x) = 1, g2 (x) = sin2 x,

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

16. Sa se gaseasca coordonatele vectorului x = (0, 0, 0, 1) cand se trece de la

2. Fie x, y (1, 1). Atunci

3. Se observa ca xy 2x 2y + 6 = (x 2)(y 2) + 2. Pentru x, y

Fie x X. Cautam x0 X astfel ncat x x0 = x0 x = . Avem

Prin urmare orice element din X este simetrizabil.

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

8. Consideram 1 , 2 , 3 R astfel ncat 1 x1 +2 x2 +3 x3 = R3 . Aceasta

a) Se arata prin calcul direct ca (F(R), +, ) este un spatiu liniar real.

care admite doar solutia banala 1 = 2 = 3 = 0. Astfel sistemul

10. Se verifica direct, cu ajutorul definitiei, ca (P5n [x], +, ) este un spatiu

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

Matricea sistemului este A =

Astfel rang A = 2. Prin urmare sistemul admite si solutii nebanale si

14. In acelasi mod ca n cazul exercitiului 13. se demonstreaza ca oricare doi

matricea coloana a coeficientilor lui x n baza

Se obtine x01 = 54 , x02 = 41 , x03 = 14 , x04 = 14 .

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

2. Fie Z multimea numerelor ntregi si E = Z Z. Pe aceasta multime

Sa se determine valorile parametrului real m astfel ncat legea de

compozitie interna : R R R definita prin x y = m(x + y) xy,

7. Se considera multimea H = {x + y 2|x Q, y Q, x2 2y 2 = 1}.

a) Sa se arate ca multimea H dotata cu operatia de nmultire a numerelor

9. Pe multimea R R definim operatiile si prin (x1 , y1 ) (x2 , y2 ) =

b) O1 = {u|u V3 , u = AB, A, B sunt in primul octant};

c) W = {u|u V3 , u = AB, A, B (), plan dat}.

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

a) u1 = (4, 2, 12, 8), u2 = (6, 12, 9, 13), u3 = (10, 5, 31, 21).

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

3. Ecuatia este echivalenta cu x3 14ax2 = 0. Prin urmare solutia este

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

care are rangul 6. Deci sistemul admite doar solutia banala i = 0, i = 1, 6.

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

Georgeta Teodoru, Dorel Fetcu

9. a) V1 = (a b)(b c)(c a).

c) sa se discute dupa valorile parametrilor, a, b R,