Geo Dif 2

LIVIU ORNEA
O INTRODUCERE
N
GEOMETRIA DIFEREN
TIAL A
Introducere
Multumiri. Le snt ndatorat colegilor si studentilor care au citit parti din manuscris, n diferite etape ale scrierii lui, au corectat greseli si mi-au facut observatii extrem
de utile, mi-au furnizat informatii istorice sau bibliografice. i mentionez aici, n ordine
alfabetica; Ion Dinca, Dragos Fratila, Alin Galatan, Cristian Gavrus, Catalin Gherghe,
Adriana Nastase, Mihaela Pilca, George Popescu. Tuturor, calde multumiri.
Cuprins
Introducere
Partea 1. Curbe si suprafete n R3
Capitolul 1. Proprietati locale ale curbelor

1. Parametrizarea canonica
2. Invarianti euclidieni locali
3. Curbe plane
8
8
12
24
Capitolul 2. Proprietati globale ale curbelor

1. Teorema de clasificare
2. Teorema indicelui
3. Inegalitatea izoperimetrica
31
31
34
37
Capitolul 3. Proprietati locale ale suprafetelor

1. Definitii. Exemple
2. Planul tangent. Functii diferentiabile
3. Parametrizari speciale
4. Prima forma fundamentala
5. A doua forma fundamentala. Curbura
6. Curbe pe suprafete. Geodezice
7. Derivata covarianta
8. Teorema fundamentala a teoriei suprafetelor
40
40
44
50
52
56
72
78
82
Capitolul 4. Proprietati globale ale suprafetelor

1. De la local la global. O caracterizare a sferei
2. Suprafete orientabile
3. Teorema Gauss-Bonnet
86
86
87
92
Partea a 2-a. Varietati diferentiabile abstracte
101
Capitolul 5. Varietati diferentiabile

2. Structuri diferentiabile
3. Aplicatii si functii diferentiabile
4. Grupuri Lie
5. Partitia unitatii
102
102
105
112
115
115
C UPRINS
6. Constructii: actiuni de grupuri, spatii de acoperire

7. Orientare
118
123
Capitolul 6. Vectori tangenti si cotangenti

1. Spatiul tangent
2. Diferentiala unei aplicatii ntr-un punct
3. Spatiul cotangent
4. Fibratul tangent si fibratul cotangent
125
125
130
133
134
Capitolul 7. Imersii. Submersii. Subvarietati

2. Teorema rangului
3. Teorema valorii regulate. Noi exemple
4. Teorema de scufundare a lui Whitney
137
137
138
140
142
Capitolul 8. Cmpuri vectoriale si tensoriale

1. Cmpuri vectoriale. Crosetul a doua cmpuri
2. Cmpuri invariante pe grupuri Lie. Algebra Lie a unui grup Lie.
3. Grupul local cu un parametru asociat unui cmp vectorial
4. Subgrupuri cu un parametru ale unui grup Lie. Aplicatia exponentiala
5. Derivata Lie pe directia unui cmp vectorial
6. Teoreme de ndreptare a cmpurilor de vectori
7. Distributii. Teorema lui Frobenius
8. Tensori si cmpuri de tensori
145
145
150
152
157
162
164
165
169
Capitolul 9. Forme diferentiale. Integrare

1. Tensori alternati
2. Forme diferentiale
3. Derivata Lie a formelor diferentiale.
4. Integrare pe varietati. Formula lui Stokes
176
176
180
187
194
Capitolul 10. Fibrari vectoriale

2. Sectiuni
3. Reducerea grupului structural
4. Operatii cu fibrari
203
203
205
206
208
Capitolul 11. Conexiuni lineare n fibrari vectoriale

1. Definitie. Existenta . Formule locale
2. Tensorul de curbura
3. Conexiuni induse n fibrari vectoriale
4. Transport paralel dea lungul curbelor
5. Conexiuni lineare n fibratul tangent
213
213
216
218
220
225
Capitolul 12. Spatii Riemann

1. Definitii. Exemple.
2. Conexiunea Levi-Civita
232
232
238
5
3. Curbura riemanniana
4. Geodezice
Bibliografie
243
254
267
Partea 1
Curbe si suprafete n R3
CAPITOLUL 1
Proprietati locale ale curbelor

1. Parametrizarea canonica
Capitolul acesta este dedicat studiului celor mai simple obiecte ale geometriei diferentiale. Definitia pe care o vom da ,,curbei (si, mai apoi, ,,suprafetei si ,,varietatii)
trebuie sa permita utilizarea tehnicilor de analiza matematica. Ne intereseaza aici, ca
si n restul cartii, sa gasim proprietati care sa identifice o curba printre alte obiecte
cu structura diferentiabila (asa numiti invarianti diferentiali) si proprietati geometrice
care sa distinga, de exemplu, un cerc de o elipsa sau de o elice (asa numiti invarianti
metrici). De fapt, ceea ce urmarim este sa dam un sens precis notiunilor intuitive de
,,curbura si ,,torsiune. Ne vor preocupa att proprietatile locale, ct si cele globale.
Vom arata ca, n unele cazuri, informatii de natura locala conduc la concluzii globale.
Prin Rn (spatiul euclidian n-dimensional) vom nota spatiul afin Rn dotat cu produsul scalar canonic notat , . Cnd spunem ,,vector din Rn ntelegem de fapt vector
din Rn , legat n 0. n primele doua capitole ne vom margini la studiul unor submultimi
ale spatiului euclidian 3-dimensional.
Sa precizam ca, n tot ce urmeaza, n lipsa unei alte mentiuni explicite, ,,diferentiabil nseamna ,,de clasa C .
Definitia 1.1.1. O submultime R3 se numeste curba diferentiabila (pe scurt, curba)
daca pentru orice punct p exista o vecinatate deschisa U a sa n R3 si o aplicatie
diferentiabila : (a, b) U astfel nct:
i) e homeomorfism ntre (a, b) si U ;
ii) d t 6= 0 n orice t (a, b).
O pereche (U , ) ca n definitie se numeste parametrizare (locala) pentru . Este

clar ca multimile de tipul U snt deschise n topologia relativa a lui si formeaza
o acoperire a sa. Conditia i) spune ca, local, o curba se poate deforma la un interval
deschis. Aici cuvntul local e esential: gnditi-va la un cerc; acesta nu se poate deforma
continuu la un interval. n consecinta, un cerc si, mai general, orice curba nchisa
1 PARAMETRIZAREA CANONIC A
care se poate deforma la un cerc vor fi descrise cu cel putin doua parametrizari locale.
Vom vedea ca, surprinzator poate, orice curba conexa se poate descrie folosind una
sau doua parametrizari.
Daca notam (x 1 , x 2 , x 3 ) coordonatele n R3 , atunci o aplicatie diferentiabila :
(a, b) R3 se scrie explicit sub forma (t ) = (x 1 (t ), x 2 (t ), x 3 (t )) cu x i functii reale diferentiabile de o variabila reala. Conditia ii) cere ca, n orice t 0 (a, b), cel putin o derid x1
d x2
d x3
d xi
|t0 6= 0; altfel spus: (
|t0 )2 + (
|t0 )2 + (
|t )2 6= 0. Observati ca aceasta
vata
dt
dt
dt
dt 0
conditie pare foarte restrictiva: din moment ce existenta derivatelor functiilor coordonate asigura existenta unui vector tangent n fiecare punct, se exclud din discutie
curbele ,,cu colturi. De fapt, daca exista doar o multime finita de colturi, studiul nca
poate fi facut pe fiecare portiune dintre doua ruperi consecutive. Asemenea curbe se
numesc diferentiabile pe portiuni.
Pentru a simplifica expunerea, vom discuta mai nti despre curbe parametrizate,
adica pur si simplu despre aplicatii diferentiabile : I R3 . La acestea se refera studiul
local al curbelor.
Exemplul 1.1.2. Cercul C := S 1 (r ) = {(x 1 , x 2 , 0); (x 1 )2 + (x 2 )2 = r 2 } se poate acoperi cu
doua parametrizari locale:
1 : (0, 2) R3 ,
2 : (, 3) R3 ,
1 (t ) = (r cos t , r sin t , 0),
2 (t ) = (r cos t , r sin t , 0).
Se observa ca punctul neacoperit de prima parametrizare se afla n imaginea celei de-a

doua.
Exemplul 1.1.3. Elicea circulara este curba descrisa de parametrizarea (unica):
(t ) = (a cos t , a sin t , bt ),
a, b > 0, t R.
Imaginea ei e situata pe cilindrul circular drept (x 1 )2 + (x 2 )2 = a 2 , 2b (pasul elicei)

fiind distanta masurata pe o generatoare ntre doua intersectii consecutive cu elicea.
Elicea circulara.
Ce se ntmpla cnd un punct al lui se afla n imaginea a doua parametrizari, fie

ele (t ) si (s)? n primul rnd, cum si snt homeomorfisme pe cte o submultime a
lui , se poate exprima t ca functie continua de s si reciproc (scrierea unui parametru
n functie de celalalt se numeste schimbare de coordonate). Mai mult nsa, folosind cea
de-a doua conditie din definitie putem demonstra ca orice schimbare de coordonate e
un difeomorfism:
10
Propozitia 1.1.4. Fie : (a, b) U si : (c, d ) V doua parametrizari n jurul

lui p W = U V . Atunci h = 1 : 1 (W ) 1 (W ) e difeomorfism.
Demonstratie. Trebuie sa aratam ca schimbarea de coordonate t = t (s), s 1 (W ) e
difeomorfism (stiind ca e homeomorfism).
V
1(W)
b
h
1(W)
Demonstratia consta ntr-o aplicare aproape directa a teoremei functiei inverse.

Fie s 0 1 (W ), t 0 = h(s 0 ), deci (s 0 ) = (t 0 ). Cum d t 6= 0 n orice t (a, b), putem
d x1
|t 6= 0. Fie acum
presupune (dupa o eventuala rotatie a axelor de coordonate) ca
dt 0
F : (a, b) R2 R3 data prin:
F (t , (, )) = (x 1 (t ), x 2 (t ) + , x 3 (t ) + ).
Evident F e diferentiabila si restrictia sa la (a, b) {(0, 0)} coincide cu . Determinantul
sau iacobian n t 0 este:
1
dx
d x2
d x 3
|
|
|
1
t
t
t
dt 0
dt 0
d t 0 = d x | 6= 0.
0
1
0
dt 0
0
0
1
Conform Teoremei functiei inverse, exista o vecinatate U a lui F (t 0 , (0, 0)) = (t 0 ) n

R3 pe care F 1 exista si e diferentiabila. Pe de alta parte, cum e continua, gasim o
vecinatate I a lui s 0 , I (c, d ) astfel nct ( I) U . n fine, vedem ca h |I= F 1 |I e diferentiabila ca o compunere de aplicatii diferentiabile, ceea ce ncheie demonstratia.
Sntem, astfel, ndreptatiti sa numim reparametrizare a unei portiuni de curba :
(a, b) R3 orice difeomorfism h : (c, d ) (a, b). De exemplu, difeomorfismul t 7
b + a t este o reparametrizare numita schimbare de orientare pentru ca are ca efect
parcurgerea n sens invers a curbei. n general, despre o reparametrizare h care verifica
dh
> 0 (respectiv < 0) se spune ca pastreaza (respectiv schimba) orientarea. E, de
dt
asemenea, natural sa ne punem problema gasirii, daca exista, a unor parametrizari
simple care sa usureze calculele.
d
se numeste vector tangent sau vecPentru o curba parametrizata , vectorul
dt
d x2
d x3
d x1
|t 0 ,
|t 0 ,
|t ), atunci ecuatiile
tor viteza. Daca n t 0 componentele lui snt (
dt
dt
dt 0
11
1 PARAMETRIZAREA CANONIC A
tangentei la Im n (t 0 ) snt:
(1.1)
x 1 x 1 (t 0 )
d x1
d t |t 0
x 2 x 2 (t 0 )
d x2
d t |t 0
x 3 x 3 (t 0 )
d x3
d t |t 0
Conditia ii) din definitie asigura existenta vectorului tangent de-a lungul curbei. Daca
imaginam curba ca traiectorie a unui mobil, atunci lungimea acestui vector reprezinta
viteza instantanee de deplasare. Aceasta motiveaza (din punctul de vedere al fizicii; o
justificare matematica gasiti n cartile de analiza) calculul lungimii s(t ) a unui arc de
curba prin formula:
Zt
d
k
s(t ) =
kd , t 0 I = (a, b).
t0 d
Formula de schimbare de variabila ne spune ca lungimea arcului de curba e independenta de parametrizare. Se obtine n felul acesta o functie diferentiabila s : I I = s(I )
ds
numita functia lungime de arc. Evident s e diferentiabila si
> 0, deci inversabila.
dt
d 1
dh
k > 0, deci h e o repara=k
Notam h inversa ei si t parametrul pe I . Atunci
dt
dt
metrizare care pastreaza orientarea curbei. Fie = h. Conform regulii de derivare a
functiilor compuse avem:
d d dh
=
,
dt dt
dt
astfel ca
dh
d
d
k |
k=k
|= 1.
k
dt
dt
dt
Am demonstrat astfel un rezultat extrem de important din punct de vedere teoretic:
Propozitia 1.1.5. Orice curba parametrizata se poate reparametriza astfel ca lungimea
vectorului tangent sa fie 1.
n aceasta parametrizare, lungimea parcursa pe curba ntre t si t 1 este chiar t 1 t ,
adica parametrul reprezinta lungimea arcului. De aceea o numim parametrizare prin
lungime de arc (se mai numeste canonica sau naturala). Printr-un abuz de notatie
traditional vom nota cu s parametrul canonic.
d
Elicea din Exemplul 1.2 nu e parametrizata canonic: d t = (a sin t , a cos t , b) si
p
d
k d t k = a 2 + b 2 . Acesta e, nsa, un caz fericit: e usor sa reparametrizam canonic punnd s = t (a 2 + b 2 )1/2 . n general e foarte greu sa realizam practic o parametrizare
canonica. Doua dificultati pot aparea. De multe ori e foarte greu sa calculam integrala
care da lungimea arcului; de exemplu, lungimea arcului elipsei, o curba foarte simpla,
conduce la o integrala eliptica, necalculabila prin cuadraturi. Pe de alta parte, chiar
daca am calculat integrala, inversarea functiei lungime de arc nu este totdeauna la ndemna. Cu toate acestea putem considera ntotdeauna ca avem de-a face cu arce de
curba parametrizate canonic, presupunerea aceasta fiind extrem de utila n demonstrarea unor rezultate locale.
Am indicat o constructie pentru parametrizarea canonica. Nu rezulta defel ca ar fi
unica posibila. Mai precis, pornind de la orice parametrizare locala se poate ajunge la
una canonica. Prin ce difera doi parametri canonici? Raspunsul e continut n:
12
Lema 1.1.6. Daca i : I i Ui , i = 1, 2 snt doua parametrizari canonice astfel nct

U1 U2 6= ;, atunci pe fiecare componenta conexa lui U1 U2 avem s 1 s 2 = const .
1
1
Demonstratie. Fie h : 1
a
1 (U1 U2 ) 2 (U1 U2 ), h = 2 1 . h exprim
schimbarea de coordonata s 2 = s 2 (s 1 ). Ca sa demonstram enuntul e suficient sa aratam
d s2
d s2
= 1, apoi sa integram (nu uitati ca scrierea
e doar un substitut pentru
ca
d s1
d s1
dh
). Avem 1 = 2 h si aplicnd regula de derivare a functiilor compuse:
d s1
d 1 d (2 h) d 2 d h
=
=
.
d s1
d s1
d s2 d s1
Lund aici norma gasim:
d 1
d 2
dh
k=k
k |
|.
d s1
d s2
d s1
d 1
d 2
dh
Cum ambele parametrizari snt canonice, k
k = 1, k
k = 1. Atunci |
|= 1
d s1
d s2
d s1
ceea ce ncheie demonstratia. Binenteles, semnul constantei pe fiecare componenta
conexa e pozitiv sau negativ dupa cum h pastreaza sau schimba orientarea pe curba.
k
Observatia 1.1.7. Se observa cu usurinta ca, mutatis mutandis, tot ce am facut pna
aici, n particular existenta si proprietatile parametrizarii canonice, are loc si pentru
curbe din spatiul euclidian Rn .
2. Invarianti euclidieni locali
Fie : I = (a, b) R3 un arc de curba regulata parametrizat canonic. Vom construi un reper triortonormat solidar cu curba (adica avnd originea mobila pe curba).
Schimbarile directiilor axelor sale vor codifica proprietatile geometrice ale curbei.
Fie t (s) vectorul tangent la curba. E unitar pentru ca parametrizarea e canonica.
Acesta va fi primul versor al reperului. Fie acum
d 2
dt
k=k 2 k
ds
ds
functia curbura. Denumirea e motivata de:
k(s) = k
Observatia 1.2.1. k 0 pe [s 0 , s 1 ] daca si numai daca |[s0 ,s1 ] e o portiune de dreapta.

dt
Demonstratia e imediata (integrati
= 0).
ds
Exemplul 1.2.2. Pentru un cerc de raza r curbura este 1/r . Curbura elicei din Exemplul
1.2 (cu a 2 + b 2 = 1 ca sa avem parametrizare canonica) este 1.
Exercitiul 1.2.3. Aratati ca functia curbura e invarianta la schimbari de orientare si la izometriile
lui R3 .
Deoarece t (s) e unitar, derivnd n t (s), t (s) = 1 obtinem
face parte din planul normal la t (s) n (s).
dt
dt
, t (s) = 0, deci
ds
ds
Observatia 1.2.4. Ecuatia planului normal la Im n (s 0 ) este:

(1.2)
(x 1 x 1 (s 0 ))
d x2
d x3
d x1
|s0 +(x 2 x 2 (s 0 ))
|s0 +(x 3 x 3 (s 0 ))
|s = 0.
ds
ds
ds 0
13
2 I NVARIAN TI
EUCLIDIENI LOCALI
ntr-un punct s n care k(s) 6= 0 putem pune
dt
= k(s)n(s),
ds
dt
unde am notat n(s) versorul unitar al lui
. n(s) se numeste vector normal principal.
ds
Acesta va fi al doilea versor al reperului. Subliniem ca ntr-un punct n care curbura se
anuleaza nu avem nici un criteriu de a alege un vector anume din planul normal. Al
treilea versor al triedrului se construieste acum n mod natural prin produs vectorial.
Punem
b(s) = t (s) n(s)
si-l numim vector binormal.
Definitia 1.2.5. Triedrul ortonormat {t (s), n(s), b(s)} asociat curbei ntr-un punct n
care curbura e nenula se numeste triedrul (reperul) lui Frenet1.
Triedrul lui Frenet n trei puncte

ale unei curbe spatiale.
Planul {t , n} se numeste osculator2, planul {b, n} se numeste normal, iar planul

{t , b} se numeste rectifiant3.
Ecuatia vectoriala (parametrica) a planului osculator este:
r (s, , ) = (s) + t (s) + n(s),
unde r (s) este vectorul de pozitie al unui punct generic din planul osculator, iar ,
snt parametri reali independenti.
Exercitiul 1.2.6. Planul osculator este independent de parametrizare. Deduceti de aici ca si directia vectorului binormal si, n consecinta , planul rectifiant, snt independente de parametrizare.
Exercitiul 1.2.7. Scrieti ecuatiile planelor normal si rectifiant n reperul canonic al lui R3 .
Exercitiul 1.2.8. O curba regulata : I R3 este plana daca si numai daca e continuta n planul
osculator.
1Dupa numele lui Jean Frdric Frenet (18161900), matematician, astronom si meteorolog francez.
Formulele de derivare care vor aparea imediat au fost publicate n teza sa de doctorat din 1847. n 1851, au
fost redescoperite, independent, de Joseph Alfred Serret (18191885).
2Cuvntul vine de la latinescul osculare, a saruta. Planul osculator ntrun punct este cel care are contact de ordin maximal cu curba n acel punct, lucru care va fi mai clar dupa Exercitiul 1.2.16.
3Denumirea se va clarifica dupa parcurgerea sectiunii 6. Anticipnd, sa spunem ca pe suprafata care
nfasoara planele rectifiante, curba noastra devine geodezica, adica ,,dreapta, fiind astfel ,,ndreptata, sau
rectifiata.
14
Indicatie: Daca e plana, atunci, modulo o rotatie n R3 , putem presupune Im {x 3 = 0}.

Acum ecuatia planului osculator devine x 3 = 0, deci coincide cu planul curbei. Reciproca e
evidenta.
Pentru a studia variatia axelor reperului Frenet va trebui sa calculam derivatele

functiilor t , n, b. Vom folosi urmatorul rezultat ajutator:
Lema 1.2.9. Fie e i : I R3 , i = 1, 2, 3, functii diferentiabile astfel nct {e i (s)} e o baza
ortonormata n orice punct din I . Atunci exista o matrice antisimetrica de functii difed ei
j
rentiabile (a ij )i , j =1,2,3 cu proprietatea ca
= a i e j (cu sumare dupa indicele j 4).
ds
d ei
} e un sistem de vectori n R3 , deci exista o unica matrice (a ij ) astfel
Demonstratie. {
ds
d ei
j
nct
= a i e j . Ramne de vazut antisimetria. Aceasta rezulta din derivarea relatiei
ds
e i (s), e j (s) = i j :
de j
d ei
, e j (s) + e i ,
= 0,
ds
ds
de unde
a ik e k , e j + e i , a kj e k = 0,
j
ceea ce implica a i + a ij = 0.
Aplicnd acest rezultat pentru e 1 = t , e 2 = n, e 3 = b, gasim a 12 = k, a 13 = 0. n ce

priveste a 23 , o vom nota (s) si o vom numi torsiune. Putem acum formula:
Propozitia 1.2.10. Versorii reperului Frenet verifica urmatoarele relatii de derivare (numite ale lui Frenet) :
(1.3)
dt
= k(s)n(s)
ds
dn
= k(s)t (s) + (s)b(s)
ds
db
= (s)n(s)
ds
Denumirea de torsiune este explicata de:

Propozitia 1.2.11. Urmatoarele afirmatii snt echivalente:
(i ) (s) = 0 pe I ;
(i i ) reprezinta o curba plana;
(i i i ) vectorul b(s) e constant.
Demonstratie. Echivalenta lui (i ) cu (i i i ) rezulta direct din a treia formula Frenet. Pentru a dovedi ca (i i i ) implica (i i ) fixam s 0 I si aratam ca (s) (s 0 ) b. Pentru asta
calculam derivata functiei f (s) = (s) (s 0 ), b(s). Avem f (s) = t (s), b(s) = 0, ceea
ce implica f (s) = const . si cum f (s 0 ) = 0 avem f 0 pe I . Reciproc, daca e plana,
4Am folosit aici, si o vom folosi de acum ncolo repetat, conventia de sumare a lui Einstein: indicii care
j
se repeta ntr-o formula sus si jos snt indici de sumare. Deci a i e j nseamna
P3
j
a e .
j =1 i j
2 I NVARIAN TI
EUCLIDIENI LOCALI
15
imaginea ei e situata neaparat n planul osculator, vezi Exercitiul 1.2.8. Astfel, planul osculator e fix (coincide cu planul curbei) si vectorul sau normal e constant.
Ca si pentru curbura, propunem:

Exercitiul 1.2.12. Aratati ca functia torsiune e invarianta la schimbari de orientare si la izometriile lui R3 .
Putem acum sa dam o noua interpretare a curburii. Presupunnd curba regulata

si parametrizata canonic, fie (s) unghiul dintre tangentele t (s) si t (s 0 ), cu s 0 (a, b)
fixat. Avem evident:
sin (s) = kt (s) t (s 0 )k = kt (s) (t (s) t (s 0 ))k,
deci obtinem, folosind prima formula Frenet:

lim
ss 0
sin (s)
t (s) t (s 0 )
= kt (s 0 ) lim
k
ss
0
| s s0 |
| s s0 |
= kt (s 0 ) k(s 0 )n(s 0 )k = k(s 0 )kb(s 0 )k = k(s 0 ).
Cum, pe de alta parte, (s) 0 cnd s s 0 , avem:

lim
ss 0
sin (s)
(s)
(s)
sin (s)
= lim
lim
= lim
,
| s s 0 | ss0 (s) ss0 | s s 0 | ss0 | s s 0 |
astfel ca am demonstrat:
Propozitia 1.2.13. Curbura unui arc de curba parametrizata, regulata este data de formula:
(s)
k(s 0 ) = lim
,
ss 0 | s s 0 |
(s) fiind unghiul dintre tangentele n punctele (s) si (s 0 ).
Exercitiul 1.2.14. Formulati si demonstrati o interpretare analoaga a torsiunii folosind unghiul
dintre doua binormale apropiate.
Formulele lui Frenet scrise n parametrizarea canonica nu permit, n general, calcule explicite. Dar furnizeaza rezultate calitative. Un exemplu este:
Propozitia 1.2.15. Fie o curba parametrizata, regulata si cu torsiunea nicaieri nula.
Urmatoarele afirmatii snt echivalente:
(i ) Directiile tangente fac unghi constant cu o directie fixa.
(i i ) k/ = ct .;
(i i i ) Directiile normale snt paralele cu un plan fix.
(i v) Directiile binormale fac unghi constant cu o directie fixa.
Demonstratie. Putem presupune curba parametrizata canonic. Fie a versorul directiei fixe din enunt. Avem a, t = cos , cu un unghi constant. Derivnd aici si folosind
prima formula Frenet gasim a n, deci (i ) (i i i ). Asadar a apartine planului rectifiant si se descompune dupa t si b ca: a = t cos +b sin . Derivnd si aceasta relatie, din
prima si a treia formula Frenet rezulta k/ = tg , deci (i ) (i i ). Celelalte implicatii se
demonstreaza similar.
O curba cu proprietatile de mai sus se numeste elice. Elicea circulara este doar
un caz particular. Un alt exemplu de elice, cu curbura si torsiune neconstante, este:
(t ) = (2t , t 2 , ln t ), t R.
16
Un exemplu: elicea sferica.
Exercitiile care urmeaza furnizeaza alte interpretari geometrice pentru planele triedrului Frenet, pentru curbura si torsiune.
Exercitiul 1.2.16. (Forma canonica locala a unui arc de curba.) Sa se scrie ecuatiile unui arc de
curba regulata ntr-o vecinatate a unui punct s 0 , raportate la axele triedrului Frenet n (s 0 ).
Solutie. Presupunem parametrizata canonic. Mai mult, putem presupune s 0 = 0. Dezvoltam
functia n serie Taylor n jurul lui 0. Avem:
(s) = (0) + s (0) +
s3
s 2
(0) + (0) + R,
2
6
lim
s0 s 3
=0
Dar (0) = t , (0) = kn, (0) = k n + k(kt + b) (cu toate functiile din membrul drept calculate n 0). n consecinta :
(s) (0) = (s
s3 2
s2
s3
s3
k )t + (k + k )n + k b + R.
6
2
6
6
Facem acum o translatie a reperului din R3 astfel nct (0) = 0. Daca notam x, y, z coordonatele
n reperul Frenet, atunci coordonatele lui (s) n reperul Frenet n punctul (0) snt:
(1.4)
x(s)
(1.5)
y(s)
(1.6)
z(s)
1
s k 2 s3 + Rx ,
6
1 2 1 3
ks + k s + R y ,
2
6
1
3
ks + R z .
6
cu R x , R y , R z de acelasi ordin de marime cu s 3 .
17
2 I NVARIAN TI
EUCLIDIENI LOCALI
Exercitiul 1.2.17. Planul osculator n s 0 e pozitia limita a planului determinat de t si (s 0 +

h) cnd h 0. Sa se deduca de aici ca planul osculator n s 0 e pozitia limita si pentru planul
determinat de punctele (s 0 ), (s 0 + h 1 ), (s 0 + h 2 ) cnd h 1 , h 2 tind la 0.
Solutie. Lund s 0 = 0 si (0) = 0, un plan care trece prin t are, n reperul Frenet, ecuatia z = a y,
a R, sau y = 0. Aceasta din urma este ecuatia planului rectifiant si iese din discutie (motivati!).
Daca z = a y trece prin (h) atunci:
kh 3
+
z
6
a= =
,
y
kh 2 k h 3
+
+
2
6
deci a 0 cnd h 0. A doua caracterizare se obtine din prima observnd ca, atunci cnd h 1 0,
coarda determinata de (s 0 ) si (s 0 + h 1 ) tinde la tangenta n s 0 .
Rezulta de aici ca, dintre toate planele tangente la curba, planul osculator este cel care o
aproximeaza cel mai bine. Astfel, curbura masoara tendinta curbei de a se departa de tangenta
18
n acest plan, de a se ndoi. Analog, torsiunea masoara tendinta curbei de a iesi din planul osculator.
Exercitiul 1.2.18. Fie k(s 0 ) 6= 0. Sa se arate ca n planul osculator n punctul (s 0 ) exista un unic
cerc care are un contact de ordinul 3 cu curba (intersecteaza curba n trei puncte confundate).
Cercul acesta se numeste cerc osculator sau de curbura; raza sa este 1/k(s 0 ) si se numeste raza
de curbura.
Solutie. Ca mai sus, presupunem s 0 = 0 si (s 0 ) = 0. Consideram R3 raportat la reperul Frenet n
punctul (0). Cercul cautat trebuie sa fie, n planul osculator, tangent curbei n (0), deci va avea
centrul pe directia normala principala la curba. Ecuatiile unui cerc din planul osculator n (0)
snt:
2
x + (y r )2 = r 2 ,
z
= 0.
t
1/k
Cercul osculator al unei curbe

plane.
n
Punctele de intersectie cu curba snt solutiile ecuatiei:
x(s)2 + (y(s) r )2 = r 2
nlocuim aici x(s), y(s) din forma canonica locala:
s2
r + O(2))2 = r 2 .
2
Obtinem, neglijnd termenii de grad mai mare sau egal cu trei:
(s + O(2))2 + (k
s 2 (1 r k) + O(2) = 0
Avem contact de ordinul trei daca si numai daca 1 r k = 0. n concluzie, cercul cerut exista si
are raza egala cu inversul curburii n punctul considerat.
Exercitiul 1.2.19. Cercul osculator n s 0 e pozitia limita a cercului determinat de punctele
(s 0 ), (s 0 + h 1 ), (s 0 + h 2 ) cnd h 1 , h 2 tind la 0.
Exercitiul 1.2.20. Formulati si demonstrati un rezultat asemanator pentru torsiune folosind
planul rectifiant.
Propozitia 1.2.10 admite o reciproca cunoscuta sub numele de Teorema fundamentala a teoriei curbelor care spune, n esenta , ca exista un unic (pna la izometrii ale
spatiului) arc de curba cu curbura si torsiunea prestabilite. Mai precis:
Teorema 1.2.21. Fie I R si k : I R+ , : I R doua functii diferentiabile. Atunci
exista curbe parametrizate canonic : I R3 pentru care functiile curbura si torsiune
snt k, respectiv . Mai mult, imaginile a oricare doua astfel de curbe difera printr-o
izometrie a lui R3 .
Demonstratie. Vom mparti demonstratia n trei pasi .
Pasul 1. Consideram sistemul de ecuatii diferentiale liniare (1.3) cu necunoscutele t ,
19
2 I NVARIAN TI
EUCLIDIENI LOCALI
n, b. Conform teoremei de existenta si unicitate pentru sisteme de ecuatii diferentiale

(vezi, de exemplu, [Ha]) avem solutie unica de ndata ce fixam un triplet {t (s 0 ), n(s 0 ), b(s 0 )}
drept conditie initiala ntr-un punct s 0 I . Trebuie acum sa aratam ca daca {t (s 0 ), n(s 0 ), b(s 0 )}
e ortonormat, atunci si {t (s), n(s), b(s)} e ortonormat (cu alte cuvinte, trebuie aratat ca
solutia problemei de ecuatii diferentiale e solutie si pentru problema de geometrie de
la care am plecat). Pentru aceasta reluam notatiile e 1 = t , e 2 = n si e 3 = b. Punem
e i j = e i , e j . Trebuie vazut ca e i j (s) = i j . Avem
(1.7)
d ei j
ds
= a ik e k j + a kj e i k
Cu conditia initiala e i j (s 0 ) = i j , sistemul (1.7) are solutie unica. Deoarece e i j (s) = i j

verifica sistemul (pentru ca matricea (a ik ) e antisimetrica), aceasta e unica solutie.
d
Pasul 2. Consta n integrarea ecuatiei
= t (s) cu t (s) solutie gasita la Pasul 1. Avem :
ds
Zs
(s) =
t ()d + (s 0 ),
s0
astfel ca vectorul tangent la este chiar t (s). Cum acesta e unitar, e parametrizata
canonic. Se verifica imediat ca si k snt, respectiv, torsiunea si curbura lui .
Pasul 3. Unicitatea pna la deplasari n R3 rezulta n felul urmator. Sa consideram
i : I R3 , i = 1, 2, cu k 1 (s) = k 2 (s), 1 (s) = 2 (s). Fie E i 0 = {t i 0 , n i 0 , b i 0 } triedrele Frenet
corespunzatoare n punctul s 0 . Cum acestea snt ortonormate, exista o izometrie F a
lui R3 care pastreaza orientarea si satisface: F (1 (s 0 )) = 2 (s 0 ) si F (E 10 ) = E 20 . Deoarece
sistemul Frenet (1.3) e liniar, F (E 1 (s)) si E 2 (s) snt solutii ale sale cu aceeasi conditie initiala E 20 . Din unicitatea solutiei rezulta E 2 (s) = F (E 1 (s)) deci 2 (s) = F (1 (s)).
De exemplu, folosind acest rezultat se poate demonstra:

Exercitiul 1.2.22. O curba regulata plana cu curbura constanta este un arc de cerc.
Un alt exemplu de aplicare a formulelor lui Frenet si a Teoremei fundamentale

avem n:
Exemplul 1.2.23. Fie : I R3 o curba regulata, cu curbura si torsiunea nicaieri nule.
se numeste curba Bertrand daca exista o curba 1 : I R3 astfel nct normalele la
si 1 n fiecare t I sa fie coliniare. n acest caz cele doua curbe se numesc vecine
Bertrand. Atunci:
1. 1 (t ) = (t ) + r n(t ) cu r = const ..
2. e curba Bertrand daca si numai daca exista constantele reale A si B astfel nct
(1.8)
Ak(t ) + B (t ) = 1.
3. Daca are cel putin doua vecine Bertrand, atunci e elice circulara si are o infinitate de vecine Bertrand.
ntr-adevar, conform definitiei, e curba Bertrand daca si numai daca exista 1 cu
(1.9)
1 (t ) = (t ) + r (t )n(t ).
20
Fie s (respectiv s 1 ) parametrul canonic pe (respectiv 1 ). n general, s 6= s 1 . Derivam

(1.9) n raport cu s si gasim:
(1.10)
1 = [1 r (s)k(s)]t (s) + r (s)n(s) + r (s)(s)b(s).
Cum n e normal si la 1 , 1 , n = 0. Deci, ecuatia anterioara implica r = 0, adica 1.

Pentru 2., derivam n raport cu s functia t , t 1 . Rezulta:
kn, t 1 + t , k 1
d s1
n 1 = 0,
ds
deci t , t 1 = const . Cum t si t 1 snt unitari, putem scrie t , t 1 = cos , cu = const .

Revenind n relatia (1.10) scrisa sub forma:
d s1
t 1 = [1 r k(s)]t (s) + r (s)b(s),
ds
vedem ca t 1 apartine planului rectifiant al lui . Facnd, pe rnd, produsul scalar cu t
si b obtinem:
d s1
cos = 1 r k(s),
ds
d s1
sin = r (s).
ds
De aici decurge (1.8) cu A = r si B = r ctg .
Reciproc, definim 1 = + An cu A dat de (1.8). Trebuie aratat ca normalele lui
si 1 snt coliniare. Avem:
d 1
= (1 Ak)t + Ab = (B t + Ab),
ds
deci un vector tangent unitar la 1 (egal cu t 1 pna la semn) va fi
t 1 = (A 2 + B 2 )1/2 (B t + Ab).
Atunci:
k1 n 1 =
ds
dt1 dt1 ds
=
= (A 2 + B 2 )1/2 (Bk A)
n,
d s1
d s d s1
d s1
ceea ce trebuia demonstrat.

Pentru a demonstra 3. observam nti ca o elice circulara, de ecuatie (a cos s, a sin s, bs)
cu a 2 + b 2 = 1, a, b > 0, avnd k = a, = b este o curba Bertrand si are o infinitate
de vecine Bertrand (scrieti explicit ecuatiile lor). Pe de alta parte, conform Teoremei
fundamentale, elicea circulara este singura curba cu curbura si torsiunea constante.
Dar daca admite vecinele Bertrand diferite 1 si 2 , atunci putem asocia sistemul
A 1 k(t ) + B 1 (t ) = 1, A 2 k(t ) + B 2 (t ) = 1. E un sistem liniar, cu coeficienti constanti al
carui determinant nu poate fi nul (motivati!). Rezulta curbura si torsiunea lui constante, ca solutii ale sistemului. Deci e elice circulara.
Exercitiul 1.2.24. 1) Produsul torsiunilor a doua curbe Bertrand e constant.
2) Orice curba care nu e elice circulara si are curbura constanta pozitiva are o vecina Bertrand, cu aceeasi curbura. Fiecare dintre cele doua curbe e locul centrelor de curbura ale celeilalte.
21
2 I NVARIAN TI
EUCLIDIENI LOCALI
Deoarece, asa cum spuneam mai sus, cele mai multe curbe care apar n aplicatii
nu snt parametrizate canonic si reparametrizarea e, cel mai adesea, anevoioasa, e util
sa avem si expresiile curburii si torsiunii ntr-o parametrizare oarecare.
Propozitia 1.2.25. ntr-o parametrizare oarecare avem:
(1.11)
k(t )
(1.12)
(t )
unde am notat =
k k
,
k k3
det( , , )
k k2
d d 2 d 3
, =
.
, =
dt
dt2
dt3
Demonstratie. Notnd cu s parametrul canonic pe avem
. Derivam n raport cu s si obtinem:

k k
kn
=
=
d
ds
=k
k. Atunci t =
dt
dt
d t d t k k k k
=
ds ds
k k2
k k
t.
k k2 k k2
Sa presupunem k 6= 0. nmultim vectorial la stnga cu t egalitatea anterioara si (deoarece v v = 0 pentru orice vector v) gasim:
kb =

.
k k3
Cum b e unitar si k > 0, lund aici norma rezulta prima formula din enunt. n plus,
vedem ca b e la fel orientat cu , deci expresia sa ntr-o parametrizare arbitrara
este:
(1.13)
b=

.
k k
Sa mai observam ca daca ntr-un punct curbura se anuleaza, atunci e coliniar cu

si produsul lor vectorial e nul, rezultat consistent cu formula pe care am gasit-o.
Pentru expresia torsiunii plecam cu a treia formula Frenet n care exprimam derivata lui b n raport cu s prin intermediul derivatei n raport cu t , folosind formula
(1.13):
db db dt
1
d
=
=
ds
d t d s k k d t k k

1

1
d
.
+ ( )
=
k k k k
d t k k
n =
nmultim la stnga cu b relatia gasita. Rezulta:

t =
1 ( ) ( )
.
k k
k k2
22
Acum folosim o formula binecunoscuta care exprima neasociativitatea produsului vectorial:

u (v w) = u, wv u, vw.
Lund u = , v = , w = si tinnd seama ca produsul vectorial a doi vectori e

perpendicular pe fiecare dintre ei, avem:
( ) ( ) = , = det( , , )
ceea ce, tinnd seama ca t =
, ncheie demonstratia.
k k
Exemplul 1.2.26. Fie curba

Avem:
(t ) = (e t cos t , e t sin t , e t ),
t R.
(t ) = (e t (cos t sin t ), e t (sin t + cos t ), e t ),

p
deci k (t )k = e t 3. Pentru lungimea arcului obtinem:
Zt p
p
e 3d = 3(e t 1),
s(t ) =
p
s+ 3
cu inversa h(s) = ln( p ). Deci expresia curbei n parametrizarea prin lungimea
3
arcului este:
p
p
p
p
p
s+ 3
s+ 3 s+ 3
s+ 3 s+ 3
(s) = ( p cos ln( p ), p sin ln( p ), p .)
3
3
3
3
3
Acesta este unul dintre cazurile fericite cnd putem parametriza explicit prin lungime
de arc, dar nu vom continua calculele n aceasta parametrizare ci vom reveni la cea
arbitrara, n t , pentru a calcula curbura si torsiunea. Pentru derivatele a doua si a treia
gasim:
(t ) = (2e t sin t , 2e t cos t , e t ),
(t ) = (2e t (cos t + sin t ), 2e t (cos t sin t ), e t ).
Pentru produsul vectorial obtinem:
= (e 2t (sin t cos t ), e 2t (cos t + sin t ), 2e 2t ).

p
Astfel k k = e 2t 6 si, conform cu (1.11), curbura este:
p
2 t
e .
k(t ) =
3
n fine,
t
e (cos t sin t )
e t (sin t + cos t ) e t
2e t sin t
2e t cos t )
e t = 2e 3t ,
det( , , ) =
2e t (cos t + sin t ) 2e t (cos t sin t ) e t
ceea ce, cu formula (1.12), conduce la:
1
(t ) = e t .
3
2 I NVARIAN TI
EUCLIDIENI LOCALI
23
Sa observam ca, desi curbura si torsiunea lui snt neconstante, raportul lor este conk p
stant:
= 2. Deci este o elice (Propozitia 1.2.15). Deoarece (x 1 )2 + (x 2 )2 = e 2t =
(x 3 )2 , imaginea curbei sta pe un con cu vrful n origine si cu naltimea Ox 3 , anume pe

pnza corespunzatoare lui x 3 > 0. Sa gasim versorul directiei fixe, fie el a = (, , ) cu
1
care face unghi constant. Cerem ca produsul scalar dintre a si versorul ((cos t
3
sin t ), (sin t + cos t ), 1) al directiei tangente sa fie constant. Obtinem ecuatia:
(cos t sin t ) + (sin t + cos t ) + = const .
Deci derivata functiei
f (t ) = ( + ) cos t + ( ) sin t +
trebuie sa fie identic nula. Asadar ecuatia:
( + ) sin t ( ) cos t = 0
trebuie sa fie identic satisfacuta. Cum cos t , sin t snt liniar independente peste R, obtinem + = 0 si = 0, adica = = 0. Atunci = 1 si a = (0, 0, 1). Rezulta de aici
si ca elicea conica taie generatoarele conului sub un unghi constant.
Exercitiul 1.2.27. Sa se calculeze curbura si torsiunea curbei (situata pe un cilindru eliptic):

(t ) = (a cos t , b sin t , c t ), a, b, c, > 0, t R.
Exercitiul 1.2.28. Gasiti curbura si torsiunea unei curbe de forma (t , f (t ), g (t )), cu f , g diferentiabile. Aplicatie pentru curba data ca intersectie a suprafetelor x 3 = 3a 2 y si 2xz = a 2 .
Exercitiul 1.2.29. Prin fiecare punct P al curbei (t ) = (t sin t , 1 cos t , 4 sin 2t ) se duce, n
directia pozitiva a normalei principale n P , un segment de lungime egala cu de patru ori curbura
lui n P . Sa se arate ca ecuatia planului osculator la curba descrisa de capatul segmentului este
x 2 = 1.
Observatia 1.2.30. n cazul unei curbe din Rn (vezi Observatia 1.1.7) un ,,reper Frenet
d n1
d
, . . . , n1 } snt independenti (este
se poate atasa astfel: se presupune ca vectorii {
ds
ds
generalizarea conditiei din R3 de neanulare a celei de-a doua derivate) si se ortonormeaza cu procedeul Gram-Schmidt. Apoi, derivnd relatiile de ortonormalitate dintre
vectorii obtinuti se obtin analoagele formulelor Frenet si n functii k 1 ,. . . , k n numite
,,curburi. Detalii se gasesc n [Ia1], pag.30.
24
3. Curbe plane
Sa presupunem acum ca = Im e situata ntr-un plan. Dupa o eventuala izometrie a lui R3 putem considera ca acest plan este x 1 Ox 2 identificat cu R2 . Presupunem
curba parametrizata canonic. S tim deja ca planul curbei coincide cu planul osculator (acolo unde acesta e definit). Rezulta ca n punctele n care triedrul Frenet exista,
el poate fi nlocuit de un reper format de doar doi vectori ortonormati n R2 . Pentru
curbele plane e util sa deosebim ntre cele convexe si cele concave. Distinctia se face
cu ajutorul curburii care acum capata semn (curbura fara semn nu poate distinge un
arc de parabola de simetricul sau fata de tangenta prin vrf; ori aceste arce snt direct
izometrice n R3 dar nu n R2 ). Pentru aceasta vom modifica nti definitia vectorului
normal principal. Directia lui n fiind cunoscuta (cea a lui d 2 /d s 2 ) vom stabili sensul
astfel ca reperul Frenet {t , n } sa fie la fel orientat cu reperul canonic {(1, 0), (0, 1)}. Cu
aceasta alegere definim functia curbura prin ecuatia
dt
= (s)n(s).
ds
Exercitiul 1.3.1. Sa se arate ca | | este curbura lui vazuta ca o curba n spatiu.

Indicatie: Folositi cercul osculator.
k<0
Semnul curburii este legat de convexitate.

Pe o curba convexa, curbura are semn
constant.
k>0
E usor de aratat ca a doua (si ultima n acest caz) formula Frenet este:
dn
= (s)t (s).
ds
25
3 C URBE PLANE
Forma canonica locala a unei curbe plane se va reduce acum la primele doua ecuatii
n care, de altfel, nu apare torsiunea. Doar ca acum, noteaza curbura cu semn (de
altfel, ecuatiile care urmeaza se pot deduce si direct din formulele Frenet pentru curbe
plane).
1
s 2 s 3 + R x ,
6
1 2 1 3
y(s) =
(1.15)
s + s + R y .
2
6
Folosind aceste noi ecuatii putem da o interpretare simpla a modulului curburii curbelor plane:
Exercitiul 1.3.2. Fie T dreapta tangenta n p = (s 0 ) la . Fie L o paralela la n(s 0 ) la distanta d de
(1.14)
x(s)
p. Fie h lungimea segmentului determinat pe L de si intersectia cu T . Atunci:

| (s 0 ) |= lim
2h
h0 d 2
Solutie: Presupunem s 0 = 0, (0) = 0. Alegem un sistem de coordonate cu originea O n p si cu

axele orientate, respectiv, dupa t (s 0 ), n(s 0 ). Atunci ecuatiile canonice locale ale lui vor fi, pna
la termeni de ordinul al doilea inclusiv:
x(s) = s + R x ,
y(s) =
s 2
+ Ry
2
cu R x , R y tinznd la zero odata cu s 2 si semnul lui y depinznd de orientare. Atunci:

| (0) |= lim
s0
2 | y(s) |
s2
= lim
2h
s0 d 2
La fel cum am gasit expresia curburii si torsiunii curbelor strmbe ntr-o parametrizare
oarecare, putem gasi expresia curburii pentru o curba plana:
Propozitia 1.3.3. ntr-o parametrizare oarecare curbura unei curbe plane e data de
relatia:
det( , ) (x 1 ) (x 2 ) (x 1 ) (x 2 )
.
=
(t ) =
3
k k3
((x 1 )2 + (x 2 )2 ) 2
Demonstratie. Cheia demonstratiei este determinarea vectorului normal unitar. Fie s
ds
d
parametrul canonic pe . Avem

=k
k, deci t = = (k k)1 ((x 1 ) e 1 + (x 2 ) e 2 ).
dt
dt
k k
Fie n = ae 1 + be 2 , cu a, b functii diferentiabile de t si a 2 + b 2 = 1. Trebuie sa avem
t , n = 0, de unde:
a(x 1 ) + b(x 2 ) = 0.
Obtinem (a, b) = k k1 ((x 2 ) , (x 1 ) ) cu = 1 determinat de conditia ca {t , n} sa fie

pozitiv orientat. Deci impunem conditia:
1
(x )
(x 2 )
> 0.
(x 2 ) (x 1 )
Rezulta = 1, adica n = k k1 ((x 2 ) e 1 + (x 1 ) e 2 ). Pe de alta parte, din prima formula

Frenet rezulta:
dt dt dt
k k
n =
=
= 2 3 t.
d s d t d s k k
k k
26
Facem produsul scalar cu n = k k1 ((x 2 ) e 1 + (x 1 ) e 2 ) si obtinem:

= k k2 , n = k k3 ((x 1 ) (x 2 ) + (x 2 ) (x 1 ) ),
Exercitiul 1.3.4. Sa se calculeze curbura tractricei:

t
(t ) = (sin t , cos t + ln tg )
2
si a catenarei (sau lantisorului; este pozitia de echilibru a unui fir greu si omogen, flexibil si
inextensibil, ale carui capete snt fixate n doua puncte):
(t ) = (ch t , t ).
Sa se arate ca segmentul de pe tangenta la tractrice determinat de punctul de contact si intersectia cu Ox 2 are lungime constanta. Sa se arate ca tangentele catenarei snt normalele tractricei.
Ne vom rentlni cu aceste curbe n Capitolul 2 cnd vom studia suprafetele generate de rotirea
lor n jurul axei verticale.
Tractricea si evoluta sa catenara.

O curba care nfasoara normalele alteia se numeste evoluta celei de-a doua (nfasuratoarea unei familii de drepte este o curba care, n fiecare punct al ei, e tangenta
unei unice drepte din familie). Deci ecuatia evolutei lui este + 1 n, adica evoluta
unei curbe plane e locul centrelor cercurilor osculatoare. Reciproc, fata de evoluta sa,
se numeste involuta. n exercitiul anterior am vazut ca evoluta plana tractricei e catenara.
Exercitiul 1.3.5. Aratati ca evoluta elipsei (a cos t , b sin t ) e astroida de ecuatie
(
b2 a2
a2 b2
cos3 t ,
sin3 t ).
a
b
Aratati ca, n general, astroida (a cos3 t , a sin3 t ) e locul unui punct fix de pe un cerc de raza a/4
care se roteste fara frecare n interiorul unui cerc de raza a. Aratati ca segmentul de tangenta
la astroida dintre axele de coordonate are lungime constanta. Astroida e o curba care a aparut
n cercetarile legate de roti dintate, dar evoluta elipsei fusese determinata, cu mijloace exclusiv
sintetice, nca de Apollonius.
27
3 C URBE PLANE
Evoluta elipsei e o astroida.
Exercitiul 1.3.6. Aratati ca tangentele la elicea (cos t , sin t , t ) intersecteaza planul x 1 Ox 2 dupa o
involuta a cercului unitate.
Exercitiul 1.3.7. Sa se arate ca locul geometric al unui punct fix de pe un cerc de raza a care se
rostogoleste fara frecare pe o dreapta este curba de ecuatii:
x 1 (t ) = a(t sin t ),
x 2 (t ) = a(1 cos t ).
Curba aceasta se numeste cicloida si are proprietati geometrice si mecanice foarte interesante.
Se poate arata ca evoluta cicloidei e tot o cicloida. ntr-adevar: (t ) = (a(1 cos t ), a sin t ),
1
1
. Cum n =
(a sin t , a(1 cos t )),
(t ) = (a sin t , a cos t ) si curbura rezulta =
4a sin 2t
2a sin 2t
rezulta pentru evoluta ecuatia:
+
1
n = (a(t + sin t ), a(cos t 1)).
Dar aceasta e o curba congruenta cu , modulo translatia la stnga cu a si n jos cu 2a, adica
vectorul de translatie e (a, 2a).
Cicloida ca loc geometric.
Evoluta cicloidei e tot o cicloida.
Johann Bernoulli, Jacob Bernoulli si Christian Huygens au aratat, separat, ca cicloida este
solutia problemelor tautocronei (sau izocronei) si a brahistocronei.
Problema tautocronei cere sa se gaseasca acea curba care uneste A si B n asa fel nct, din
orice punct al ei ar porni un corp de masa fixa, sa ajunga n B n acelasi timp. Pornind de la
aceasta proprietate si de la faptul ca evoluta cicloidei e tot o cicloida, Huygens a proiectat un
pendul cicloidal: firul greu e fortat sa oscileze ntre doua arce de cicloida tangente ntr-un capat. Frecventa acestui pendul nu va mai depinde de amplitudinea oscilatiei, astfel ca un pendul de acest tip poate indica ora locului unde a fost potrivit initial oriunde pe glob (sa zicem la
Greenwich), chiar pe mare, indiferent de conditiile atmosferice. Cu ajutorul lui se poate determina longitudinea n grade (fata de meridianul Greenwich) unui punct de pe glob dupa formula
(ora locala - ora Greenwich) 15 /h.
28
Iata cum se poate arata ca arcul de cicloida (A + a(t sin t ), B a(1 cos t )) simetricul fata
de Ox 1 al celui de mai sus satisface problema tautocronei: energia cinetica e legata de energia
potentiala prin relatia v 2 = 2g (y 2 y 1 ) (aici g e acceleratia gravitationala si, pentru simplitate,
notam x = x 1 , y = x 2 ). Cum timpul e distanta raportata la viteza, iar distanta se obtine integrnd
ds
lungimea vectorului tangent, timpul se calculeaza integrnd ecuatia d t = p
. Cum
2g (y y 0 )
q
dx
dy
d u = a(1 cos u)d u, d y =
d u = a sin u, avem de calculat
d s = d x 2 + d y 2 si d x =
du
du
Z s
s Z s
2a 2 (1 cos u)
a
1 cos u
du =
2ag (cos u 0 cos u)
g u0 cos u 0 cos u
u0
s Z
s Z
cos u2
sin u2
a
a 1 dz
du = 2
d z (cu substitutia z =
=
q
p
u )
g u0 cos2 u0 cos2 u
g 0
cos 20
1 z2
2
2
s
s
1
a
a
arcsin z =
,
=2
0
g
g
T=
deci timpul de parcurs nu depinde de punctul intermediar de pornire.

Pentru detalii (si nu numai) se pot consulta articolele: H. Geiges, Christian Huygens and
contact geometry, arXiv:math.HO/0501255 si Jeff Brooks, Satha Push, The cycloidal pendulum,
The Amer. Math. Monthly, 109 (2002), 463465.
Problema brahistocronei cere sa se uneasca doua puncte A si B ntr-un plan vertical printro curba n asa fel ca un corp de masa fixa care aluneca numai sub actiunea gravitatiei sa ajunga
n timpul cel mai scurt din A n B . De rezolvarea ei se leaga nasterea a ceea ce azi numim calcul
variational. Problema este mai grea pentru ca presupune gasirea unei curbe (cilcoida, n speta )
cu o anume proprietate de minimalitate ntre toate curbele unesc doua puncte.
Fie o curba plana si : S 1 aplicatia ((s)) = t (s) (s e parametrul canonic).

Cum vectorul tangent e acelasi n orice parametrizare canonica e bine definita, continua si diferentiabila. Fie (s) [0, 2) unghiul orientat (n sens trigonometric) dintre
x 1 si (s). (s) e unghiul dintre axa absciselor si raza vectoare prin origine paralela
cu tangenta n (s). Din pacate nu e nici macar continua (e suficient sa vedeti ce se
ntmpla la trecerea printr-un punct n care tangenta e paralela cu Ox 1 : de o parte a
punctului tinde la zero, de cealalta se apropie de 2). Totusi, putem demonstra:
Lema 1.3.8. Pe orice subinterval nchis [a, b] I exista functii continue (s) care satisfac
relatia (s) = (s) + 2m(s), cu m(s) Z. O asemenea functie e complet determinata de
alegerea arbitrara a lui m(a). Doua asemenea functii difera prin 2h, cu h constanta
ntreaga.
Demonstratie. Functia t (s) e uniform continua pe [a, b]. Atunci exista > 0 astfel ca
| s s |< sa implice ca t (s ) apartine semicercului deschis cu centrul n t (s) (unde am
notat la fel tangenta unitara la curba si raza vectoare paralela cu ea n cercul unitate
centrat n origine). Alegem acum o diviziune a < s 1 < < s n < b a intervalului [a, b]
de norma strict inferioara lui . Definim (a) fixnd n mod arbitrar un m(a) ntreg.
Exista o unica functie (s) pe [a, s 1 ], continua, de forma (s) + 2m(s) si astfel nct
| (s) (a) |< /2. Aceasta din urma conditie poate fi ndeplinita datorita felului n
care a fost aleasa diviziunea. Pe de alta parte, daca ar mai exista o functie cu aceleasi
29
3 C URBE PLANE
proprietati am avea:
|<| (s) (a) | + | (s)
(a) |<
| (s) (s)
astfel ca cele doua valori (s), (s)

nu pot masura acelasi unghi (s). Asadar exista o
unica functie (s) ca mai sus. Continuitatea ei este clara. Cunoastem acum valoarea
m(s 1 ). Cu ea reluam constructia pe intervalul [s 1 , s 2 ] si asa mai departe. A rezultat ca
snt doua astfel de funcpoate fi definita ntr-un numar finit de pasi. Daca (s) si (s)
tii, diferenta lor e o functie continua cu valori ntregi, deci constanta. Acum solutia e
completa.
De fapt, e adevarat mai mult:

Lema 1.3.9. Functia unghiulara construita anterior e diferentiabila pe ntreg intervalul de definitie. Demonstratie. Functia verifica ecuatiile:
d x1
= cos ,
ds
d x2
= sin
ds
de unde
(x 2 )
(x 1 )
deci este local derivabila. Din formulele lui Frenet rezulta acum
= arctg
(1.16)
(s) =
d
ds
Consideram acum curba data si-i calculam curbura cu relatia din Propozitia 1.3.3
(n care nu intervine functia unghiulara). Construim un nou arc de curba 1 astfel:
determinam nti o functie unghiulara diferentiabila prin formula
Zs
(s)d s.
1 (s) = (s 0 ) +
s0
Integrarea e posibila pentru ca functia k e continua. Punem apoi:

Zs
y 1 (s) = x 1 (s 0 ) +
cos 1 (s)d s,
s
Z0s
sin 1 (s)d s.
y 2 (s) = x 2 (s 0 ) +
s0
Prin constructie, curba (y (s), y (s)) are functia unghiulara diferentiabila si are aceeasi
curbura ca si . Pe de alta parte, din Teorema fundamentala a teoriei curbelor, avnd
aceeasi curbura si intersectndu-se n s 0 , si 1 coincid.
p
Exercitiul 1.3.10. Gasiti parametrizarea unei curbe plane cu = 1/ s.
Exercitiul 1.3.11. Uneori e convenabil sa reprezentam o curba plana n coordonate polare (r, ),
unde r e distanta de la originea reperului x 1 Ox 2 la punctul de pe curba si e unghiul orientat
dintre Ox 1 si raza vectoare.
(1) Aratati ca daca e definita de ecuatia r = r (), atunci lungimea arcului ntre 1 si 2
Z2 q
2r r r + r 2
este s =
r 2 + r 2 d si =
.
1
(r 2 + r 2 )3/2
30

(2) Calculati curbura spiralei lui Arhimede, data n coordonate polare prin r () = a, a =
const .
(3) Spirala logaritmica este curba descrisa n coordonate polare de ecuatiile: r (t ) = e t ,
(t ) = at , a = const . Aratati ca lungimea ei n intervalul (, t ] e proportionala cu
raza r (t ), iar vectorul de pozitie face unghi constant cu vectorul tangent. n plus, spirala logaritmica e congruenta cu evoluta si cu evolventa sa.
Spirale logaritmice aproximative apar n natura: bratele unor galaxii spirale, sectiuni ntr-un nautilus, unele plaje oceanice. Vedeti imagini, de exemplu la:
http://scienceblogs.com/chaoticutopia/upload/2006/11/spiral.jpg
Spirala lui Arhimede
Spirala logaritmica
CAPITOLUL 2
Proprietati globale ale curbelor

Scopul acestei sectiuni este sa arate cum se pot utiliza invariantii locali pentru
a trage concluzii globale, de natura topologica. Vom prezenta doar cteva asemenea
rezultate care se ncadreaza n linia generala cartii. Cititorul interesat poate gasi si alte
rezultate n excelenta monografie [Ca] sau n [Ia1], [Kl], [Va], [Sp] etc.
1. Teorema de clasificare
Prezentam acum clasificarea curbelor pna la difeomorfisme. Demonstratia (datorata lui J. Milnor, cf [Mi]) e surprinzator de elementara: n afara unor fapte standard
de topologie generala vom folosi doar existenta parametrizarii prin lungime de arc.
Teorema 2.1.1. O curba diferentiabila care e conexa e difeomorfa cu:
i) R daca e necompacta;
ii) cercul S 1 daca e compacta.
n particular, orice curba necompacta se acopera cu o unica parametrizare, orice
curba compacta se acopera cu doua parametrizari.
Demonstratia va folosi urmatoarele trei leme:
Lema 2.1.2. Fie i , i = 1, 2, doua arce ale lui parametrizate canonic. Atunci 1 2
are cel mult doua componente conexe.
Lema 2.1.3. Daca exista pe doua arce 1 , 2 parametrizate canonic, astfel nct 1
2 6= ; si are doua componente conexe, atunci e difeomorfa cu un cerc.
Lema 2.1.4. Daca exista pe doua arce 1 , 2 parametrizate canonic, astfel nct 1
2 6= ; si are doar o componenta conexa, atunci 1 2 e un arc care se poate acoperi cu
o singura parametrizare canonica.
Amnam, pentru moment, demonstratia lemelor si dam
Demonstratia Teoremei Fie : I = (a, b) R3 o parametrizare oarecare a unui arc din
, maximala (n sensul ca nu poate fi prelungita peste capetele lui I ). E suficient sa
aratam ca daca nu e difeomorfa cu S 1 , atunci e surjectiva (adica parametrizarea
acopera intreaga multime ). Daca, prin absurd, 1 = (I ) e strict inclusa n , atunci
exista un punct limita al lui 1 p 0 1 . Fie 2 o vecinatate deschisa n a lui p 0 .
O parametrizam canonic si rezulta ca arcele 1 si 2 satisfac ipoteza din Lema 2.1.4.
Atunci reuniunea lor se poate acoperi cu o singura parametrizare care, pe 1 va coincide cu ; contradictie cu maximalitatea lui I .

Vom demonstra acum cele trei leme.
32
Cele trei posibilitati pentru panta 1

Demonstratie Lema 2.1.2 Fie i (s i ) parametrizari canonice ale arcelor i . Pe fiecare componenta conexa C a intersectiei 1 2 avem, conform Lema 1.1.6,
s 2 = s 1 + c .
Consideram functia liniara s 2 = s 2 (s 1 ) descrisa mai sus. Graficul sau
G = {(s 1 , s 2 ) I 1 I 2 ; 1 (s 1 ) = 2 (s 2 )}
e o reuniune de segmente de panta 1 n planul (s 1 , s 2 ), existnd un singur segment
pentru fiecare componenta conexa C . Cum orice componenta conexa e o multime
deschisa n 1 2 , fiecare segment e o multime deschisa n planul (s 1 , s 2 ) (care nusi contine capetele). Pe de alta parte, fiecare asemenea segment e nchis n topologia relativa a lui I 1 I 2 pentru ca e definit de egalitatea F (s 1 , s 2 ) = 0 cu F (s 1 , s 2 ) =
1 (s 1 ) 2 (s 2 ) functie continua. n concluzie, capetele segmentelor trebuie sa fie situate pe laturile dreptunghiului I 1 I 2 . Deoarece schimbarile de coordonate snt bijectii,
doua segmente nu pot atinge o aceeasi latura. Astfel ca snt posibile doar situatiile din
primele trei diagrame de mai sus (si celelalte trei corespunzatoare pantei 1):
Demonstratie Lema 2.1.3 n acest caz G e format din doua segmente (ultima diagrama
din 1). Facnd, eventual, o schimbare de orientare (ca sa avem panta +1) si o translatie
putem admite ca avem diagrama din 1.
Am pus, aici, a 2 = d . Fie I = I 1 I 2 = (a 1 , b 2 ) unde
(2.1)
a1 < c d = a2 < b1 = < b2
si
c a 1 = b 2 .
Fie s parametrul canonic pe I : s |(a1 ,b1 ) = s 1 si s |(a2 ,b2 ) = s 2 . Definim functia p : I S 1

prin
s a1
s a1
2, sin
2 .
p(s) = cos
a1
a1
33
1 T EOREMA DE CLASIFICARE
s2
b2
= b1
a2 = d
a1
b1
s1
Dupa translatia n urma careia a 2 = d

Evident p e diferentiabila. E, n plus, surjectiva: ntr-adevar, surjectivitatea e echivalenta cu 0 (s a 1 )/( a 1 ) 1, ceea ce e echivalent cu a 1 s . Cum a 1 = c b 2 ,
rezulta ca p((a 1 , ]) = p([c, b 2 )) = S 1 , adica p acopera cercul de doua ori. Cu ajutorul
lui p definim h : S 1 prin
1 (z), daca exista p 1 (z) (a 1 , b 1 )

h(z) =
2 (z), daca exista p 1 (z) (a 2 , b 2 )
Sa aratam ca h e bine definita (e necesar pentru ca p 1 (z) poate avea doua elemente,
unul n (a 1 , ], celalalt n [c, b 2 )). Fie z S 1 si fie p 1 (z) (a 1 , ] = {1 }, p 1 (z)[c, b 2 ) =
{2 } Atunci p(1 ) = p(2 ) implica:
2 a 1
1 a 1
2 =
2 + 2m , k Z
a1
a1
34
De aici deducem:
2 = 1 + m( a 1 ) = 1 + m(b 2 c).
Tinnd
cont de inegalitatile (2.1) vedem ca m poate lua doar valorile 0 si 1. Atunci:

(1) 1 = 2 = [c, ] sau
(2) 1 (a 1 , c), 2 (, b 2 ) si 2 = 1 + ( a 1 ).
Dupa cum se vede, n ambele cazuri relatia dintre 1 si 2 e aceeasi cu cea dintre s 1 si
s 2 (aici folosim alegerea diagramei cu a 2 = d ). Deci 1 (1 ) = 2 (2 ) si h e bine definita.
Sa aratam acum ca h e bijectiva. Deoarece i snt parametrizari, h e injectiva. n
plus e diferentiabila. Cum S 1 e compact, h aplica homeomorf S 1 pe imaginea h(S 1 ) si
h(S 1 ) e o multime nchisa n (aici am folosit urmatoarele rezultate de topologie generala: (a) o injectie continua unui compact ntr-un spatiu separat e homeomorfism
pe imagine si (b) un compact ntr-un spatiu separat e nchis). Pe de alta parte h(S 1 ) =
1 2 e deschisa n . Cum e conexa, singurele ei submultimi nchise si deschise snt
; si . Dar h(S 1 ) 6= ; ceea ce arata ca h e surjectie. n fine, inversa lui h e diferentiabila
si demonstratia e ncheiata.
Demonstratie Lema 2.1.4 n
acest caz G are un singur segment, grafic al functiei s 2 = s 1 + c. Dar aceasta functie are
sens pentru orice s 1 R, astfel ca o putem considera ca o reparametrizare a ntregului
arc 1 . Asadar 1 2 e parametrizat canonic de s 2 .
Observatia 2.1.5. ntruct nu utilizeaza n demonstratie dect proprietatile parametrizarii canonice, teorema e adevarata si pentru curbe din Rn (vezi Observatia 1.1.7.)
2. Teorema indicelui
Fie acum imaginea unei curbe nchise, conexe. n particular e compacta, deci
e difeomorfa cu un cerc. nseamna ca {punct } poate fi acoperita cu o singura parametrizare. Sntem condusi la urmatoarea:
Definitia 2.2.1. O curba nchisa e imaginea unei functii diferentiabile periodice :
R R3 .
Daca o curba nchisa nu are autointersectii (adica e injectiva) spunem ca ea e
simpla.
Fie o curba plana nchisa (presupusa parametrizata canonic), l lungimea ei (putem admite ca e definita pe [0, l ]) si o functie unghiulara ca cea gasita n Lema 1.3.9.
Cum (l ) = (0), (l ) (0) e un multiplu ntreg de 2, fie el n. Cum orice doua functii
unghiulare difera printr-un multiplu ntreg al lui 2, numarul n nu depinde de alegerea
functiei unghiulare. Este bine definit si se numeste indice de rotatie. Intuitiv el indica
numarul de rotatii (orientate) pe care le face un punct care parcurge o data curba n
jurul unui punct fix din interiorul curbei. Este un invariant topologic (desi acest lucru
nu e evident, el fiind definit cu ajutorul unor constructii diferentiabile. ncercati totusi
sa-l definiti doar pentru curbe continue). De exemplu indicele unui opt este 0, al unui
cerc este 1.
Teorema pe care o vom demonstra n continuare i era cunoscuta lui Riemann, dar
demonstratia pe care o prezentam apartine lui H. Hopf (cf. [Ch]).
35
2 T EOREMA INDICELUI
Curbe cu indice 0, 1, 2
Teorema 2.2.2. Indicele de rotatie al unei curbe plane, simple, nchise este 1 (n functie
de orientarea curbei).
O curba de indice 1...
Demonstratie. Fie = {((s 1 ), (s 2 ))

mod 0 s 1 s 2 l } multimea bipunctelor
orientate cu capetele pe curba. se poate reprezenta ca un triunghi n planul s 1 Os 2
cu vrfuri A(0, 0), B (0, l ), C (l , l ). Fie : S 1 aplicatia care asociaza fiecarui bipunct
orientat din capatul vectorului unitar cu originea n (0, 0) paralel cu segmentul determinat de acel bipunct. Restrictia lui la latura AC este aplicatia tangenta (cf.
paragrafului despre curbe plane).
Pentru un p fie (p) [0, 2) unghiul dintre axa Ox 1 si O(p). Ca si n cazul
functiei unghiulare , nici aceasta nu e continua. Vom arata si aici ca exista o functie
diferentiabila care difera de printr-un multiplu ntreg de 2.
Sa fixam un punct m n interiorul lui . E clar ca putem folosi argumentele de
la constructia functiei unghiulare pentru a deduce si aici existenta unei functii
continue a pe fiecare raza prin m si astfel nct (p) (p) (mod 2).
Fie acum p 0 . Pentru a demonstra continuitatea lui n p 0 , avem nevoie de
(t )(t )
niste observatii preliminare. Cum ((t 1 , t 2 )) = |(t22 )(t11 )| , e continua pe . n particular, e uniform continua pe segmentul [mp 0 ] (care e compact n ). Deci exista un
= (p 0 ) > 0 astfel nct pentru q 0 [mp 0 ] si orice q cu distanta d (q, q 0 ) < , punctele (q), (q 0 ) nu snt antipodale. Altfel spus:
(2.2)
(q) (q 0 ) 6 0
(mod )
36
Pe de alta parte, tot din continuitatea lui , pentru orice (0, /2), exista o vecinatate
U0 a lui p 0 , U0 B (p 0 , ), astfel nct pentru orice p U unghiul dintre O(p 0 ) si O(p)
e strict inferior lui , adica:
(p) (p 0 ) = + 2r (p),
(2.3)
| |<
cu r (p) Z.
Acum, pentru a demonstra continuitatea n p 0 , luam q 0 arbitrar pe [mp 0 ] si q pe
[mp] astfel nct dreptele q 0 q si p 0 p sa fie paralele. Functia (q) (q 0 ) e continua n
q de-a lungul lui [mp] si tinde la 0 cnd q tinde la m. Conform observatiilor anterioare,
din d (q, q 0 ) < si (2.2) rezulta (q) (q 0 ) < . Folosind si (2.3) obtinem r (p) = 0 ceea
ce arata ca e continua si chiar diferentiabila deoarece (mod 2).
n notatiile descrise la nceputul demonstratiei indicele de rotatie poate fi calculat
cu relatia:
Z
Z
Z
2n =
AC
d =
AB
d +
BC
d .
Pentru calculul ultimilor doua integrale alegem un sistem de coordonate convenabil.

Anume, unul n care axa Ox 1 sa fie tangenta n origine curbei si curba sa stea numai
n semiplanul superior. Un asemenea sistem de coordonate exista pentru ca, exista
un punct (s 0 ) cu ordonata minima si putem presupune s 0 = 0. Atunci integrala de-a
lungul lui AB reprezinta unghiul cu care se roteste raza OP cnd p parcurge . Deoarece OP nu mpunge dect n sus, acest unghi va fi . Similar, integrala de-a lungul
lui BC masoara unghiul cu care se roteste raza PO cnd p parcurge o data curba. PO
mpunge doar n jos, astfel ca valoarea acestei integrale este tot . Suma lor este 2
si demonstratia e ncheiata.
Vom utiliza acest rezultat, ntr-o versiune un pic mai generala, pentru demonstrarea Teoremei Gauss-Bonnet pe suprafete.
d
pentru orice curba plana. Atunci
Reamintim, conform (1.16), ca avem =
ds
pentru o curba nchisa (nu neaparat simpla) de lungime l avem
Zl
Zl
2n =
d =
(s)d s,
0
si rezulta
Corolarul 2.2.3. Pentru o curba plana simpla, nchisa

Zl
(s)d s = 2.
0
Un rezultat neasteptat, recunoasteti! Care nu e adevarat n cazul curbelor cu autointersectii. Mai precis, cititorul poate demonstra:
Exercitiul 2.2.4. O curba plana nchisa, cu curbura strict pozitiva si cu cel putin o autointersectie
are indicele mai mare sau egal cu 2.
Exercitiul 2.2.5.
(1) Aratati ca (t ) = (sin t , sin 2t ) e o curba regulata, nchisa, cu indice 0.
(2) Calculati indicele si curbura totala a curbei date n coordonate polare prin r = cos 2,
0 2.
37
3 I NEGALITATEA IZOPERIMETRIC A
3. Inegalitatea izoperimetrica
Prezentam n final un rezultat cu un enunt extrem de simplu si cu o demonstratie foarte ingenioasa. Problema apare nca din antichitate. Se povesteste ca regina
Didona, fugara din Tyrul natal, ar fi ajuns cu oamenii sai pe ta rmul actual al Tunisiei.
Acolo ar fi cerut ngaduinta zeilor sa construiasca o cetate, viitoarea Cartagina. Acestia
i-au dat voie sa foloseasca att pamnt ct poate cuprinde cu pielea unui bou. Oamenii
ei au taiat pielea ntr-o fsie subtire si foarte lunga cu care au delimitat un semicerc
la ta rmul marii. S tiau, deci, ca aria maxima la un perimetru dat corespunde cercului.
Asta urmeaza sa demonstram.
Teorema 2.3.1. Fie o curba regulata, plana, nchisa, simpla, de lungime l . Fie A aria
domeniului marginit de Im . Atunci
4A l 2 ,
(2.4)
cu egalitate daca si numai daca este cerc. Demonstratie. Fie D domeniul marginit
de . nainte de a face demonstratia propriu-zisa, avem nevoie de o formula pentru
calculul ariei. Vom folosi formula lui Green. Pentru orice doua functii f , g cu derivate
partiale continue pe D, aceasta ne da:
Z
g
d x1
d x2
f
+g
)d t .
( 1 2 )d x 1 d x 2 = ( f
x
x
dt
dt
D
Punem aici f = x , g = x , integram prin parti si obtinem:

Zl
Z
d x1
d x2
d x2
x2
)d t =
(x 1 )2 d t
2
d x1d x2 =
(x 1
1
dt
dt
0 dt x
D
D
=
1
x2
(x 1 )2 |l0 2
x1
2
Zl
0
x2
d x1
dt.
dt
Cum x (0) = x (l ) si x (0) = x (l ), am demonstrat ca aria lui D se calculeaza dupa

formula:
Zl
Zl
d x2
d x1
x1
dt =
dt.
x2
(2.5)
A=
dt
dt
0
0
Acum ncadram Im ntre doua tangente d , d paralele, la distanta 2r , care nu mai
intersecteaza a doua oara curba; e clar ca exista mai multe directii d pentru care acest
lucru e posibil, deci r depinde de directia lui d (intuitiv, cu ct exista mai multe directii
d ca mai sus, cu att mai simetrica e curba ). Consideram si un cerc de raza r tangent
la d si d care nu taie Im . Alegem un reper cu originea n centrul cercului si cu axa
Ox 1 perpendiculara pe d , d .
Fata de reperul ales, cu presupunerea ca (0) este punctul de tangenta cu d , avem
pentru si cerc parametrizarile:
:[0, l ] R2 ,
c :[0, l ] R2 ,
(s) = (x 1 (s), x 2 (s)),
c(s) = (x 1 (s), y 2 (s)).
38
Aici s este parametrul canonic pe , dar nu neaparat pe cerc. Cum aria cercului este
r 2 , formula (2.5) implica
Zl
d x1
r 2 =
y2
d s.
ds
0
Adunnd aceasta relatie cu a doua egalitate din (2.5) obtinem:
Zl
d x1
d x2
2
y2
)ds
A + r = (x 1
ds
ds
0
Rb
Rb
Aplicam aici inegalitatea a f a | f | si gasim:
s
Zl
d x2
d x1 2
A + r 2
(x 1
y2
) d s.
ds
ds
0
P
P
P
Acum folosim inegalitatea lui Lagrange ( a i b i )2 ( a i2 )( b i2 ) si rezulta:
s
Zl
d x1 2
d x2 2
2
[(x 1 )2 + (y 2 )2 ] [(
) +(
) ] d s.
A + r
ds
ds
0
Dar
(2.6)
d x1 2
d x2 2
) +(
) = 1,
ds
ds
(x 1 )2 + (y 2 )2 = r 2
39
3 I NEGALITATEA IZOPERIMETRIC A
pentru ca am presupus ca s e parametrul canonic pe si (x 1 (s), y 2 (s)) parametrizeaza

un cerc de raza r . Deci avem:
Zl
rds = rl.
A + r 2
0
Cum, pe de alta parte, din inegalitatea mediilor:

p
A + r 2 2 Ar 2 ,
p
obtinem 2 Ar 2 r l care, prin ridicare la patrat, conduce la inegalitatea de demonstrat.
Fie acum o curba nchisa, simpla care satisface (2.4) cu egalitate. Atunci avem
egalitate si n ultimele inegalitatile care au condus la demonstratie. n particular, avem
egalitate n inegalitatea mediilor, deci A = r 2 si l = 2r , adica, n acest caz, r nu depinde de alegerea directiei lui d . De asemenea, inegalitatea lui Lagrange devine egalitate:
2
1 2
1 2
d x1 2
d x2 2
1 dx
2 2
2 dx
x
= (x ) + (y ) (
y
) +(
) .
ds
ds
ds
ds
Rezulta:
d x1
d x2
x1
+ y2
= 0.
ds
ds
Scriem aceasta relatie sub forma de proportie:
x1
y2
,
dx
d x1
ds
ds
facem o proportie derivata n care tinem seama de (2.6) si obtinem:
p
(x 1 )2 + (y 2 )2
x1
=
= r.
s
2
dx
d x1 2
d x2 2
(
) +(
)
ds
ds
ds
2
d x2
. Sa observam ca am ajuns la aceasta relatie presupunnd,
ds
1
2
1
2
implicit, ca ddxs si ddxs snt diferite de 0. Dar, daca ddxs |s0 = 0, atunci ddxs |s0 = 1 si x ( s 0 ) =
d x2
2
are loc si n s 0 . Analog daca ddxs |s0 = 0.
r , astfel ca x 1 = r
ds
Cum r nu depinde de directia lui d , putem schimba ntre ele axele reperului ceea
ce conduce la inversarea rolurile lui x 1 si x 2 n ultima ecuatie diferentiala. Deci avem
d x1
. Atunci (x 1 )2 + (x 2 )2 = r 2 si demonstratia e completa.
si x 2 = r
ds
De aici rezulta x 1 = r
CAPITOLUL 3
Proprietati locale ale suprafetelor

Dupa studiul curbelor din spatiul cu trei dimensiuni (obiecte ,,1-dimensionale,
pentru ca snt parametrizate cu un singur parametru), pasul imediat urmator este studiul suprafetelor: obiecte descrise cu ajutorul a doi parametri independenti. S i aici
vom fi interesati de rezolvarea acelorasi probleme: gasirea de invarianti diferentiabili
si euclidieni, locali si globali. Dar o teorema de simplitatea celei de clasificare a curbelor nu exista pentru dimensiunea doi.
Definitia 3.1.1. O submultime S R3 se numeste suprafata diferentiabila (sau regulata
sau, pe scurt, suprafata ) daca pentru orice punct p S exista o vecinatate deschisa V a
sa n R3 , o multime deschisa U n R2 si o aplicatie diferentiabila h : U V astfel nct:
i) h e homeomorfism ntre U si V S;
ii) d q h : R2 R3 e injectiva (adica matricea sa iacobiana are rang maxim, 2) n
orice q U .
Remarcati paralelismul perfect cu definitia curbei.
Vom nota cu (u 1 , u 2 ) coordonatele n R2 si cu J (h) sau h/(u 1 , u 2 ) matricea iacobiana a lui h. De obicei, putem presupune ca U e vecinatate a lui (0, 0): ntotdeauna
se poate face o translatie n R2 care sa duca un punct fixat peste origine. O pereche
(U , h) ca n definitie se numeste parametrizare; perechea corespunzatoare (V S, h 1 )
se numeste harta (de coordonate). E clar ca multimea tuturor domeniilor de harta de
tipul V S formeaza o acoperire deschisa a lui S (n topologia relativa). Vom vedea
curnd care e semnificatia geometrica conditiilor din definitie. Deocamdata sa dam
cteva exemple.
Exemplul 3.1.2. Orice plan e o suprafata diferentiabila. ntr-adevar, fie Ax 1 + B x 2 +
C x 3 + D = 0 ecuatia implicita a planului . Cum (A, B,C ) 6= (0, 0, 0), putem presupune
C 6= 0 si gasim ecuatia echivalenta x 3 = ax 1 + bx 2 + c cu a = A/C etc. Atunci, pentru
fiecare punct p din plan, U = R2 , h(u 1 , u 2 ) = (u 1 , u 2 , au 1 +bu 2 +c) si V = R3 satisfac de1 1 2 3
1 2
finitia: h e continua (pentru ca e liniara) cu
inversa continua h (x , x , x ) = (x , x ),
1
0
a
, cu rangul 2.
pentru (x 1 , x 2 , x 3 ) ; iar J (h) =
0 1 b
Exemplul 3.1.3. Sfera
S 2 = {(x 1 , x 2 , x 3 ) | (x 1 )2 + (x 2 )2 + (x 3 )2 = 1}
41
1 D EFINI TII
. E XEMPLE
se poate acoperi cu parametrizari geografice de forma:

h(u 1 , u 2 ) = (sin u 1 cos u 2 , sin u 1 sin u 2 , cos u 1 ),
unde U = (0, ) (0, 2). Evident h e diferentiabila. Cum u 1 (0, ), ecuatia cos u 1 =
x 3 determina u 1 univoc ca u 1 = arccos x 3 . Acum, cu u 1 determinat, se gasesc sin u 2
si cos u 2 ca functii de x 1 , x 2 . Rezulta ca si u 2 e bine determinat ceea ce arata ca h e
bijectiva. Formulele gasite dovedesc ca e bicontinua. Conditia a doua se verifica de
asemenea prin calcul direct. Imaginea lui h omite un semicerc (inclusiv polii). Pentru
a acoperi si acest semicerc se mai considera o parametrizare de acelasi tip, cu domeniul
translatat cu pe ambele directii.
Parametrizarea geografica. u 1 , u 2 se numesc, respectiv, zenit, si azimut.
Masurate n grade, 180 u 1 reprezinta

latitudinea, iar azimutul cu domeniul
(180 , 180 ) este longitudinea.
O alta parametrizare utila a sferei este proiectia stereografica. Identificam R2 cu

planul orizontal (u 1 , u 2 , 0). Fie P (u 1 , u 2 ) si N (0, 0, 1) polul nord al sferei. P = h(P )=intersectia
sferei cu dreapta P N . Atunci coordonatele lui P vor fi
2u 1
1 + (u 1 )2 + (u 2 )2
2u 2
1 + (u 1 )2 + (u 2 )2
(u 1 )2 + (u 2 )2 1
,
1 + (u 1 )2 + (u 2 )2
iar inversa lui h are expresiile:
u1 =
x1
,
1 x3
u2 =
x2
.
1 x3
Cum imaginea lui h nu atinge polul nord, e necesara nca o asemenea parametrizare
folosind polul sud.
42

N
Proiectia stereografica din polul nord.

P
O alta parametrizare a sferei se poate realiza prin proiectii ortogonale pe planele

de coordonate. Vor fi necesare 6 harti.
Nu ntmplator exemplele de parametrizari pe sfera aveau cel putin doua harti:
Exercitiul 3.1.4. Nici o suprafata compacta nu poate fi acoperita cu mai putin de doua harti.
Exemplul 3.1.5. Fie U un deschis din R2 si f : U R o functie diferentiabila. Atunci
graficul sau S = {x 3 = f (x 1 , x 2 )} e o suprafata diferentiabila acoperita cu o singura parametrizare: h(u 1, u 2 ) = (u 1 , u!2 , f (u 1 , u 2 )). h e clar diferentiabila, homeomorfism pe imaf
1 0 u 1
gine, iar J (h) =
f , cu rangul 2. Astfel, de exemplu, paraboloidul hiperbolic
0 1 u 2
x 3 = x 1 x 2 e o suprafata diferentiabila. Observati ca justificarea din primul exemplu se
ncadreaza tot aici.
Reciproc, se poate demonstra:
Propozitia 3.1.6. Fie p un punct al unei suprafete S. Atunci exista o vecinatate V a lui p
n S care e graficul unei functii diferentiabile de forma: x 3 = h 3 (x 1 , x 2 ), x 2 = h 2 (x 1 , x 3 )
sau x 1 = h 1 (x 2 , x 3 ). Altfel spus: local, orice suprafata se expliciteaza.
Demonstratie. Fie h(u 1 , u 2 ) = (x 1 (u 1 , u 2 ), x 2 (u 1 , u 2 ), x 3 (u 1 , u 2 )), (u 1 , u 2 ) U , o parametrizare oarecare n jurul lui p. Conform definitiei, cel putin unul dintre determinantii iacobieni (x 1 , x 2 )/(u 1 , u 2 ), (x 2 , x 3 )/(u 1 , u 2 ), (x 3 , x 1 )/(u 1 , u 2 ) e nenul n q =
h 1 (p). Putem presupune ca (x 1 , x 2 )/(u 1 , u 2 )(q) 6= 0. Dar acesta este chiar determinantul iacobian n q al functiei diferentiabile h unde proiectia ortogonala a lui
R3 pe planul x 1 Ox 2 . Deci exista vecinatatile V1 a lui q si V2 a lui h(q) ntre care
h e difeomorfism. Cum h e homeomorfism pe imagine, rezulta ca V = h(V1 ) S e
vecinatate a lui p n S si restrictia lui la V e injectiva. De asemenea, exista inversa
diferentiabila ( h)1 : V2 V1 . Astfel am obtinut u 1 , u 2 ca functii diferentiabile de
(x 1 , x 2 ). Acum compunem ( h)1 cu functia x 3 (u 1 , u 2 ). Atunci V e graficul functiei
f (x 1 , x 2 ) = x 3 ( h)1 (x 1 , x 2 ).
Exemplul 3.1.7. Suprafete de rotatie. Fie ((u 2 ), (u 2 )), cu u 2 (a, b), un arc de curba
regulata a carei imagine, considerata n planul x 1 Ox 3 , nu intersecteaza axa Ox 3 . O
rotim n jurul axei Ox 3 ; fiecare punct al curbei va descrie un cerc cu centrul pe axa Ox 3
de raza (u 2 ). Obtinem suprafata de ecuatie:
h(u 1 , u 2 ) = ((u 2 ) cos u 1 , (u 2 ) sin u 1 , (u 2 )),
(u 1 , u 2 ) (0, 2) (a, b).
Trebuie verificat ca aceasta este o parametrizare: succes! Curba initiala se numeste generatoare. Curbele u 1 = const . se numesc meridiane, curbele u 2 = const . se numesc
43
1 D EFINI TII
. E XEMPLE
cercuri paralele. Aceasta parametrizare nu acopera un meridian si e nevoie de nca o

parametrizare etc.
x3
curba
generatoare
meridiane
paralele
Suprafata de rotatie.
x2
axa
x1
Un exemplu banal este cilindrul, generat de rotatia unei drepte. Rezulta parametrizarea:
h(u 1 , u 2 ) = (r cos u 1 , r sin u 1 , u 2 ).
Sfera din primul exemplu este un caz particular. De asemenea, torul obtinut prin
rotirea unui cerc de raza r n jurul unei drepte din planul sau, situate la distanta a > r
de centrul cercului. El poate fi acoperit cu (cte?) parametrizari de forma:
h(u 1 , u 2 ) = ((r cos u 2 + a) cos u 1 , (r cos u 2 + a) sin u 1 , r sin u 2 ).
a+rcosu 2
r
u2
a+r
Torul ca suprafata de rotatie.

Sa dam si un contraexemplu. Conul cu doua pnze (x 3 )2 = (x 1 )2 + (x 2 )2 nu e o suprafata diferentiabila. Punctul problema, n jurul caruia nu exista parametrizare, este
vrful O. Daca h : U R 3 e o parametrizare n jurul lui O, fara a restrnge generalitatea
putem presupune ca U este un disc deschis centrat n origine si h(0, 0) = (0, 0, 0). Cum
h este continua, h(U ) este o multime conexa care contine O. Pe de alta parte, U {(0, 0)}
e, nca, o multime conexa n timp ce imaginea sa prin h, h(U ) O e neconexa. Aceasta
e o contradictie deoarece
h e continua. Pentru a arata ca, asa cum banuiti, nici conul
p
cu o pnza x 3 = + (x 1 )2 + (x 2 )2 nu e suprafata diferentiabila, aplicam Propozitia 3.1.6:
daca ar fi, atunci ar exista o vecinatate a vrfului O pe care presupusa suprafata s-ar
explicita sub una dintre formele x 3 = h 3 (x 1 , x 2 ), x 2 = h 2 (x 1 , x 3 ), x 1 = h 1 (x 2 , x 3 ). Ultimele doua variante se exclud pentru ca proiectiile conului pe planele x 1 Ox 3 si x 2 Ox 3
nu snt bijective. Ramne prima forma care, pe o vecinatate eventual mai mica, trebuie
44
p
sa coincida cu explicitarea din definitie. Dar (x 1 )2 + (x 2 )2 nu e diferentiabila n (0, 0),
contradictie.
Propunem cititorului sa demonstreze ca, la fel ca la curbe, are loc:
Propozitia 3.1.8. Fie h 1 : U1 V1 S si h 2 : U2 V2 S doua parametrizari n jurul lui
p W = V1 V2 S. Atunci h = h 11 h 2 : h 21 (W ) h 11 (W ) e difeomorfism.
Functia pe care o veti folosi acum pentru aplicarea teoremei functiilor implicite
este F (u 1 , u 2 , t ) = (x 1 (u 1 , u 2 ), x 2 (u 1 , u 2 ), x 3 (u 1 , u 2 ) + t ).
Pentru a produce noi exemple avem nevoie de:
Definitia 3.1.9. Fie f : U Rn Rm o functie diferentiabila. Un punct p U se numeste critic pentru f daca d p f nu are rang maxim. n caz contrar p se numeste punct
regulat. Imaginea unui punct critic se numeste valoare critica. Un punct a Rm care
nu e valoare critica se numeste valoare regulata.
E clar ca daca f ia valori n R, un punct e regulat daca si numai daca cel putin
o derivata partiala a lui f nu se anuleaza n el. De exemplu, pentru f (x 1 , x 2 , x 3 ) =
(x 1 )2 (x 2 )2 + (x 3 )2 1, 0 e o valoare regulata (verificati).
Urmatorul rezultat e tot o aplicatie directa a teoremei functiilor implicite:
Propozitia 3.1.10. Preimaginea unei valori regulate a unei functii f : U R3 R e o
suprafata diferentiabila.
Demonstratie. Fie a R o valoare regulata lui f si p = (x 01 , x 02 , x 03 ) S = f 1 (a). Asa
cum am observat, cel putin o derivata partiala a lui f e nenula n p. Renumerotnd
eventual axele de coordonate, putem presupune f 3 (p) 6= 0 (vom nota f i = f /x i ).
Fie atunci F : U R3 , F (x 1 , x 2 , x 3 ) = (x 1 , x 2 , f (x 1 , x 2 , x 3 )). Evident determinantul iacobian lui F n p este det(J (F )(p)) = f 3 (p) 6= 0. Atunci exista o vecinatate deschisa V
a lui p si o vecinatate deschisa W a lui F (p) pe care exista F 1 : W V diferentiabila. Deci notnd cu (u 1 , u 2 , t ) coordonatele pe W , componentele lui F 1 snt de forma:
1 , u 2 , t )), cu h diferentiabila. n particular, x 3 = h(u
1 , u 2 , a) = h(u 1 , u 2 ) cu h
(u 1 , u 2 , h(u
1
2
diferentiabila pe proiectia lui V pe planul x Ox . Graficul lui h este f 1 (a) V . Din
Exemplul 3.1.5, un grafic de functie diferentiabila este o portiune de suprafata , adica o
parametrizare n jurul lui p.
Aplicnd acest rezultat pentru f (x 1 , x 2 , x 3 ) = (x 1 )2 (x 2 )2 + (x 3 )2 1 vedem ca hiperboloidul cu doua pnze e suprafata diferentiabila (neconexa) corespunzatoare valorii regulate 0. La fel, hiperboloidul eliptic este preimaginea valorii regulate 0 pentru
functia f (x 1 , x 2 , x 3 ) = (x 1 )2 + (x 2 )2 (x 3 )2 1.
Observatia 3.1.11. Nu orice suprafata e preimagine de valoare regulata pentru o functie diferentiabila. De exemplu 0 nu e valoare regulata pentru f (x 1 , x 2 , x 3 ) = (x 3 )2 , totusi
f 1 (0) e suprafata diferentiabila (un plan). Conform, pentru detalii, paragrafului dedicat suprafetelor orientabile si exercitiilor 2.1.13, 2.1.14 din [Or].
2. Planul tangent. Functii diferentiabile

E momentul acum sa interpretam ultima conditie din definitia suprafetei. Fixam
un punct p S si o parametrizare h : U R2 S, q = h 1 (p). Matricea iacobiana a lui
45
2 P LANUL TANGENT. F UNC TII

DIFEREN TIABILE
h n q este
J (h)(q) =
h
|q
u 1
x 1
1 |q
u2
x
h
|
|q
q =
2
u
u 1
x 3
|q
u 1
x 1
|
q
u 2
x 2
|q
.
u 2
x 3
|q
u 2
Aceasta matrice are rangul maxim, adica 2, daca si numai daca vectorii h 1 (q) =
h
|q ,
u 1
h
|q snt liniar independenti n R3 , caz n care ei genereaza un plan vectorial
u 2
L(h 1 (q), h 2 (q)) 2-dimensional, notat n acest context T p S si numit planul tangent n p
la S. Cum T p S = {v 1 h 1 (q) + v 2 h 2 (q) | (v 1 , v 2 ) R2 } = {J (h)(q) v | v = (v 1 , v 2 ) R2 }, rezulta T p S = d q h(R2 ). Chiar daca ni-l imaginam legat n punctul p si tangent suprafetei
n acest punct, trebuie sa-l gndim ca un plan vectorial. Dependenta lui de parametrizarea cu care a fost definit e numai aparenta. Daca p se afla si n imaginea unei alte
atunci notnd schimbarea de coordonate h 1 h 1 avem:
parametrizari, fie ea h,
h 2 (q) =
(h h 1 h)
k
h i =
=
hk .
u i
u i
(3.1)
h
h1
u2
h2
u1
Tp S
S
Planul tangent e generat de h 1 si de h 2 .
Cum din Propozitia 3.1.8 rezulta ca e difeomorfism, deci matricea (k /u i ) e
nedegenerata, tragem concluzia ca {h 1 , h 2 } si {h 1 , h 2 } genereaza acelasi subspatiu vectorial n R3 .
Exemplul 3.2.1. Fie p = (x 1 , x 2 , x 3 ) un punct de pe sfera S 2 (r ). Pentru a determina planul tangent T p S 2 (r ), sa consideram o parametrizare ortogonala n jurul lui p: h(u 1 , u 2 ) =
1Aici si de-acum nainte folosim conventia de sumare a lui Einstein: indicii repetati sus si jos snt de
sumare.
46
p
(u 1 , u 2 , r 2 (u 1 )2 (u 2 )2 ) (am presupus, implicit, ca p face parte din emisfera nordica; celelalte cazuri se trateaza la fel). Avem
h 1 = (1, 0, p
h 2 = (0, 1, p
u1
r 2 (u 1 )2 (u 2 )2
u2
r 2 (u 1 )2 (u 2 )2
T p S 2 (r ) = L(h 1 , h 2 ) = {(v 1 , v 2 , p
),
), deci
v 1u1 + v 2u2
)}.
r 2 (u 1 )2 (u 2 )2
p
Evident ca pentru orice v T p S 2 (r ), are loc v, (u 1 , u 2 , r 2 (u 1 )2 (u 2 )2 ) = 0, adica
planul tangent n orice punct la sfera e perpendicular pe raza n acel punct, n particular T p S 2 (r ) coincide cu planul tangent cunoscut din geometria elementara.
Pentru a da planului tangent la o suprafata si o expresie invarianta (independenta
de parametrizare) introducem:
Definitia 3.2.2. Un vector din R3 tangent n p la o curba cu imaginea pe S care trece
prin p se numeste vector tangent n p la S.
Acum putem demonstra:
Propozitia 3.2.3. T p S coincide cu multimea vectorilor tangenti n p la S.
Demonstratie. Fie (U , h) o parametrizare n jurul lui p, v un vector tangent n p la S
si : I R S astfel nct (0) = p, (0) = v o curba (nu e unica) la care v e tangent n
p. Chestiunea fiind locala, putem presupune ca (I ) h(U ). Atunci putem considera
curba c = h 1 din U , c(0) = h 1 (p) = q. Atunci v = d q h(c (0)) deci v T p S.
Reciproc, fie v = d q h(w) T p S. Consideram curba c(t ) = t w + q cu t suficient de
mic pentru ca c(t ) U . Daca = h c atunci e clar ca v = (0).
Astfel, vectorii h 1 , h 2 snt tangenti liniilor de coordonate u 2 = const ., respectiv

u = const . Schimbarea parametrizarii duce la schimbarea retelei de linii de coordonate, dar pastreaza planul tangent.
1
Exemplul 3.2.4. Fie S o suprafata descrisa implicit de ecuatia f (x 1 , x 2 , x 3 ) = 0, cu f

diferentiabila. Pentru p S determinam T p S folosind Propozitia 3.2.3. Fie : (a, a)
S astfel nct (0) = p. Daca (t ) = (x 1 (t ), x 2 (t ), x 3 (t )), atunci (t ) S daca si numai
daca f (x 1 (t ), x 2 (t ), x 3 (t )) = 0. Derivam aceasta relatie n t = 0 si obtinem:
d x1
d x2
d x3
f
f
f
|
|
+
|
+
|0 = 0.
p
p
p
0
0
x 1
dt
x 2
dt
x 3
dt
Daca notam grad f (gradientul lui f ) vectorul din R3 care are drept componente derivatele partiale ale lui f 2, ecuatia anterioara se poate scrie:
grad f (p), (0) = 0.
Deci grad f (p) este un vector normal la T p S.
2Desi, formal, gradientul unei functii cu valori reale are aceeasi expresie cu matricea diferentialei functiei, obiectele snt diferite: gradientul este un vector, diferentiala este o aplicatie lineara. Dar ele snt echivalente via produsul scalar canonic din Rn .
47

DIFEREN TIABILE
(0)
T pS
c
I
u2
c(0)
u1
Planul tangent n p ca multime a vectorilor

tangenti la curbe care trec prin p.
De exemplu, pentru elipsoidul dat de f (x 1 , x 2 , x 3 ) =
(x 1 )2 (x 2 )2 (x 3 )2
+
+ 2 1 =
a2
b2
c
x1 x2 x3
, , ), astfel ca ecuatia planului tangent (vectorial) ntr-un
a2 b2 c 2
punct arbitrar al elipsoidului este:
0, avem grad f = 2(
x1 1 x2 2 x3 3
X + 2 X + 2 X = 0.
a2
b
c
n cazul sferei, a = b = c si ecuatia planului tangent devine x 1 X 1 + x 2 X 2 + x 3 X 3 = 0.
Exercitiul 3.2.5. Aratati ca pentru orice functie diferentiabila f , planele tangente la suprafata
2
x 3 = x 1 f ( x 1 ) snt concurente.
x
Exercitiul 3.2.6. Aratati ca planul tangent (afin) n orice punct la un plan este chiar planul respectiv.
Exercitiul 3.2.7. Gasiti ecuatia planului tangent ntr-un punct la o suprafata descrisa ca un grafic: x 3 = F (x 1 , x 2 ). Apoi scrieti ecuatia planului tangent ntr-un punct arbitrar pentru fiecare
cuadrica.
Indicatie: Aplicati exemplul anterior pentru f (x 1 , x 2 , x 3 ) = F (x 1 , x 2 ) x 3 .
Acum sntem n masura sa introducem functiile diferentiabile pe suprafete.
Definitia 3.2.8. Fie S o suprafata diferentiabila si f : S R. f e diferentiabila n p

daca exista o parametrizare (U , h) n jurul lui p astfel nct f h sa fie diferentiabila n
h 1 (p).
e o alta parametrizare n jurul lui p, atunci f h =
Observatia 3.2.9. Daca (U , h)
1
( f h) (h h) e diferentiabila n h 1 (p), din Propozitia 3.1.8. Conchidem ca proprietatea de diferentiabilitate a unei functii, desi definita cu ajutorul unei parametrizari,
nu depinde de parametrizare.
n particular, inversa oricarei parametrizari e diferentiabila. A posteriori, putem
spune ca o suprafata e o submultime a lui R3 local difeomorfa cu R2 .
48
Vom defini acum diferentiala unei functii diferentiabile. Pentru aceasta, sa observam ca daca v T p S si , : I S, (0) = (0) = p, (0) = (0) = v, atunci ( f ) (0) =
( f ) (0). Putem da:
Definitia 3.2.10. Fie f : S R diferentiabila n p. Aplicatia d p f : T p S R data prin

d p f (v) = ( f ) (0), unde : I S, (0) = p, (0) = v, se numeste diferentiala functiei
f n punctul p.
Daca h : U S e o parametrizare n jurul lui p (cu h(u 01 , u 02 ) = p) si pentru v T p S,
alegem o traiectorie cu imaginea n h(U ) (acest lucru e ntotdeauna posibil: ceea ce
conteaza e vectorul tangent la curba n p si acesta poate definit pentru un arc orict de
d u2
d u1
|0 h 1 (u 01 , u 02 ) +
|0 h 2 (u 01 , u 02 ) si
mic), atunci (t ) = h(u 1 (t ), u 2 (t )), v =
dt
dt
( f h)
( f h)
d u1
d u2
|
|
|
+
|0 .
1
1
2
2
0
u 1 (u0 ,u0 ) d t
u 2 (u0 ,u0 ) d t
Deci, local, actiunea lui d p f se exprima prin aplicarea matricei derivatelor partiale ale
lui f asupra componentelor vectorului v n baza canonica data de parametrizare:
1
du
d t |0
( f h)
( f h)
d p f (v) =
| 1 2
| 1 2
u 1 (u0 ,u0 )
u 2 (u0 ,u0 ) d u 2
|0
dt
Am demonstrat, n particular:
d p f (v) = ( f ) (0) =
Propozitia 3.2.11. d p f : T p S R e liniara.
Exercitiul 3.2.12. Fie S o suprafata regulata si p 0 6 S. Sa se arate ca f : S R, f (q) = kq p 0 k e

diferentiabila pe S si sa se calculeze d q f . Studiati existenta si semnificatia punctelor critice ale
lui f .
Acelasi exercitiu pentru F (q) = kq p 0 k2 , p 0 arbitrar n R3 .
Indicatie: Daca (U , h) e o parametrizare n jurul lui q cu q = h(u 0 ), atunci:
( f h)
u i
|u 0 =
h i (u 0 ), q p 0
kq p 0 k
care exista si snt diferentiabile n orice u 0 numai daca p 0 6 S. Daca v = v 1 h 1 + v 2 h 2 T q S,

atunci:
2 ( f h)
2 h (u ), q p
X
X
v, q p 0
0
i 0
d q f (v) =
|u0 v i =
vi =
.
i
kq p 0 k
kq p 0 k
i =1 u
i =1
Analog, pentru F obtinem d q F (v) = 2kq, v p 0 k. n ambele cazuri, punctele critice, daca exista,
snt cele pentru care segmentul [p 0 q] este perpendicular pe T q S, adica acele puncte de pe S a
caror distanta la p 0 atinge un extrem local sau care snt puncte de inflexiune (pentru a distinge,
e nevoie de a doua derivata).
Similar definim diferentiabilitatea aplicatiilor ntre suprafete:

Definitia 3.2.13. Fie S 1 , S 2 doua suprafete si f : S 1 S 2 . f e diferentiabila n p S 1
daca exista parametrizarile (U1 , h 1 ) n jurul lui p, (U2 , h 2 ) n jurul lui f (p), astfel nct
h 21 h h 1 sa fie diferentiabila n h 11 (p).
Exercitiul 3.2.14. Sa se arate ca definitia nu depinde de alegerea parametrizarilor.
Pentru o astfel de f diferentiala ntr-un punct va fi d p f : T p S 1 T p S 2 , data prin
d p f (v) = ( f ) (0), unde (0) = p, (0) = v (observati ca acum f e o curba pe S 2 ).
49

DIFEREN TIABILE
Exercitiul 3.2.15. Fie f : S S . Sa se arate ca, daca notam f h = ( f 1 , f 2 , f 3 ), cu f i : U S ,

atunci local avem:
f 1
f 1
| 1 2
| 1 2
u 1 (u0 ,u0 ) u 2 (u0 ,u0 )

d u1

f 2
d t |0
f 2
d p f (v) =
|
|
1
2
1
2
u 1 (u0 ,u0 ) u 2 (u0 ,u0 ) d u 2
|0
f 3
f 3
dt
| 1 2
| 1 2
u 1 (u0 ,u0 ) u 2 (u0 ,u0 )
unde h(u 01 , u 02 ) = p.
Exemplul 3.2.16. Fie f : R3 R3 , f (x 1 , x 2 , x 3 ) = (ax 1 , bx 2 , cx 3 ). Atunci restrictia ei la

1 2
2 2
3 2
sfera de raza 1 are imaginea n elipsoidul (xa 2) + (xb 2) + (xc 2) = 1 si e diferentiabila.

Exercitiul 3.2.17. Fie S 2 sfera de raza 1 si f : S 2 S 2 data prin f (x 1 , x 2 , x 3 ) = (x 1 , x 2 , x 3 ). Sa
se arate ca f e diferentiabila si sa se calculeze diferentiala ei n polul nord.
O aplicatie diferentiabila ntre doua suprafete, bijectiva si cu inversa diferentiabila

se numeste difeomorfism. Doua suprafete ntre care exista un difeomorfism se numesc
difeomorfe. Conform exemplului anterior, sfera si elipsoidul snt difeomorfe. E clar ca
o compunere de difeomorfisme e tot un difeomorfism. Se ajunge astfel la mpartirea
suprafetelor n clase de echivalenta de suprafete difeomorfe. Evident, diferentiala unui
difeomorfism ntr-un punct este un izomorfism liniar. Cititorul va demonstra ca multimea difeomorfismelor unei suprafete formeaza un grup.
O notiune mai putin restrictiva este cea de difeomorfism local.
Definitia 3.2.18. O aplicatie f : S 1 S 2 e difeomorfism local n p daca exista o vecinatate U a lui p n S 1 si o vecinatate V a lui f (p) n S 2 astfel nct f |U sa fie difeomorfism
ntre U si V .
Exercitiul 3.2.19. Aratati ca f : R S 1 , f (t ) = (cos t , sin t ) e difeomorfism local, dar nu global.
Ce semnificatie are? Dati exemple de aplicatii de la R la R si de la R2 la R2 care snt difeomorfisme locale, dar nu globale.
Exercitiul 3.2.20. Aratati ca un difeomorfism local bijectiv e
difeomorfism.
Aplicnd teorema functiei inverse se obtine:

Propozitia 3.2.21. Daca f : S 1 S 2 e diferentiabila pe U S 1 , p U si d p f e izomorfism liniar, atunci f e difeomorfism local n p.
Exemplul 3.2.22. Elicoidul este suprafata obtinuta n felul urmator: prin fiecare punct
al unei elice de ecuatie (cos u 1 , sin u 1 , au 1 ) se duce o dreapta paralela cu planul orizontal x 1 Ox 2 si care intersecteaza axa Ox 3 . Ecuatiile parametrice ale unei asemenea
x1
x2
x 3 au 1
drepte fiind
=
=
= u 2 , o parametrizare pentru elicoid este:
1
1
cos u
sin u
0
h(u 1 , u 2 ) = (u 2 cos u 1 , u 2 sin u 1 , au 1 ).
Pe de alta parte, catenoidul este suprafata obtinuta prin rotirea lantisorului; parametrizarea lui este:
k(u 1 , u 2 ) = (a ch u 2 cos u 1 , a ch u 2 sin u 1 , au 2 ),
u 1 (0, 2), u 2 R. Aplicatia f (h(u 1 , u 2 )) = k(u 1 , u 2 ) e un difeomorfism local ntre

elicoid si catenoid.
50
Elicoidul (stnga) si catenoidul.
3. Parametrizari speciale
Studiul curbelor a fost simplificat de utilizarea unei parametrizari speciale, cea
prin lungimea arcului. Exista si pentru suprafete o parametrizare canonica? Raspunsul
este nu. n schimb exista mai multe tipuri de parametrizari cu proprietati particulare,
utile n rezolvarea unor probleme specifice. Vom arata n acest paragraf ca, n esenta ,
exista parametrizari cu liniile de coordonate avnd directia prescrisa. Pentru a enunta
si demonstra acest rezultat avem nevoie nti de traducerea n limbajul geometriei diferentiale a unor rezultate de ecuatii diferentiale.
Definitia 3.3.1. Un cmp de vectori tangenti X pe un deschis V al unei suprafete S este
o asociere n fiecare punct p V a unui vector tangent X (p) T p S.
X e diferentiabil n p V daca exista o parametrizare (U , h) n jurul lui p astfel
nct componentele lui X n baza {h 1 , h 2 } sa fie functii diferentiabile.
Observatia 3.3.2. n spiritul definitiei functiilor diferentiabile pe multimi nchise, vom
spune ca X e un cmp de vectori definit pe multimea nchisa F daca exista o vecinatate
deschisa V a lui F si un cmp de vectori X pe V astfel nct X |F = X . n particular,
vectorul tangent la o curba pe suprafata e un astfel de exemplu, deoarece imaginea
unei curbe e nchisa n S.
Exemplul 3.3.3. Pe o suprafata de rotatie putem obtine doua cmpuri de vectori astfel: unul dintre ele asociaza n fiecare punct vectorul tangent la cercul paralel prin acel
punct, al doilea asociaza vectorul tangent la curba generatoare (presupusa n parametrizarea canonica). Pe sfera, acest al doilea cmp nu va putea fi definit continuu n poli.
Se poate corecta constructia: Parametrizam fiecare semimeridian cu acelasi parametru t (1, 1) si consideram Y (p) vectorul tangent la semimeridian (din care eliminam
polii). Fie X (t ) = (1t 2 )Y (p) cnd p e diferit de poli si X = 0 n poli. Acum X e definit pe
toata sfera, diferentiabil, dar se anuleaza n poli. Nu e ntmplator: se poate demonstra
cu tehnici de topologie algebrica nonexistenta unui cmp continuu si fara zerouri pe
sfera.
51
3 PARAMETRIZ ARI
SPECIALE
Cmp vectorial pe sfera.
Noi vom presupune ca toate cmpurile cu care lucram snt diferentiabile.

Dat un cmp de vectori X pe V , o curba tangenta n fiecare punct cmpului,
(t ) = X ((t )), se numeste traiectorie a cmpului. Binenteles, am vrea ca prin fiecare punct al lui U sa existe o traiectorie a cmpului. Dar, local, cmpul X produce un
sistem de doua ecuatii diferentiale de ordinul I. ntr-adevar, (discutia fiind locala, putem admite ca V e situat n imaginea unei parametrizari (U , h)) daca X = X 1 h 1 + X 2 h 2 ,
cu X i functii diferentiabile pe U , existenta traiectoriei prin p = h(u 01 , u 02 ) se reduce la
existenta solutiei pentru problema Cauchy:
(3.2)
d ui
= X i (u 1 , u 2 ),
dt
u i (0) = u 0i ,
i = 1, 2.
Exercitiul 3.3.4. Aratati ca o ecuatie implicita de forma

a(u 1 , u 2 )
d u1
d u2
+ b(u 1 , u 2 )
=0
dt
dt
determina un cmp vectorial pe U R2 .
Aplicnd rezultatele cunoscute de ecuatii diferentiale (vezi [Ha] sau [Mir]) obtinem
pentru cazul nostru:
Teorema 3.3.5. Fie X un cmp de vectori tangenti la V S. Dat p V exista o traiectorie

: I R V a lui X cu (0) = p. Daca : J V e o alta traiectorie prin p, atunci
(t ) = (t ) pe I J .
Teorema curentului local devine:
Teorema 3.3.6. Fie X un cmp de vectori tangenti la V S. Pentru orice p V exista o
vecinatate W V , un interval I care-l contine pe 0 si o aplicatie : W I V diferentiabila si astfel nct pentru fiecare q W , (q, t ) e traiectoria lui X prin q:
(q, 0) = q,
(q, t ) = X ((q, t )).

t
Dupa cum stim, aceste rezultate implica existenta integralelor prime (functii constante de-a lungul traiectoriilor unui cmp ). Mai precis:
Teorema 3.3.7. Fie X un cmp de vectori tangenti la V S si p V cu X (p) 6= 0. Exista
o vecinatate W V a lui p si o functie diferentiabila f : W R constanta de-a lungul
fiecarei traiectorii a lui X si cu d q f 6= 0 n orice q W .
Observatia 3.3.8. O functie e integrala prima daca si numai daca fiecare traiectorie a
cmpului e continuta ntr-o singura multime de nivel a func tiei. De aceea, n general,
nu exista integrale prime globale, ci doar locale. De exemplu, cmpul definit pe ntreg
52
planul prin d u i /d t = u i , i = 1, 2 nu admite integrale prime neconstante (pentru ca

ar fi vorba despre o functie diferentiabila, deci continua, constanta pe orice raza prin
origine).
Putem acum formula si demonstra teorema care face obiectul acestui paragraf:
Teorema 3.3.9. Fie X 1 , X 2 doua cmpuri tangente pe V S astfel nct X 1 (p), X 2 (p) snt
independente ntr-un p V fixat. Atunci exista o parametrizare (U , h) n jurul lui p
astfel nct liniile de coordonate sa fie tangente cmpurilor X 1 , X 2 : h i = a i X i .
Demonstratie. Observati ca nu am cerut ca X i sa fie chiar vectorii tangenti la liniile de
coordonate, ci doar multipli ai acestora. Ne multumim sa aiba aceeasi directie.
Fie V o vecinatate pe care snt definite integralele prime f i ale lui X i . Cu ele definim f : V R2 , f (q) = ( f 1 (q), f 2 (q)). Daca d p f 6= 0, din teorema functiei inverse,
exista U R2 , vecinatate deschisa a lui f (p) si h = f 1 difeomorfism al lui U pe o vecinatate W = h(U ), deci parametrizare. n plus, liniile de coordonate ale lui h snt chiar
f i = const ., tangente la X i din nsasi definitia integralei prime.
Sa aratam acum ca d p f 6= 0. Fie c 1 = d p f 1 (X 2 (p)), c 2 = d p f 2 (X 1 (p)). Cum f i snt
constante pe traiectoriile lui X i , avem d p f i (X i (p)) = 0. Daca c 1 sau c 2 ar fi 0, atunci
f 1 sau f 2 ar fi constanta si pe traiectoriile celuilalt cmp; avnd o integrala prima comuna cele doua cmpuri ar coincide local, n contradictie cu independenta lor liniara.
Rezulta ca c i 6= 0 si
d p f (X 1 (p)) = (0, c 2 ), d p f (X 2 (p)) = (c 1 , 0)
ceea ce ncheie demonstratia.
4. Prima forma fundamentala

Pna acum am privit suprafetele numai din punct de vedere diferentiabil. Odata
cu acest paragraf introducem si punctul de vedere metric. Discutia va fi locala.
Fie p S si (U , h) o parametrizare n jurul sau. Lungimea unui
vector v = v 1 h 1 + v 2 h 2 din T p S se calculeaza cu ajutorul produsului scalar din R3
dupa formula:
kvk2 = v, v = (v 1 )2 h 1 , h 1 + v 1 v 2 h 1 , h 2 + (v 2 )2 h 2 , h 2 .
Astfel, pentru a calcula lungimea unui vector tangent la suprafata nu folosim ,,tot produsul scalar canonic din spatiul ambiant ci ne snt necesare doar functiile h i , h j .
Aceasta observatie aproape banala va conduce la ideea fundamentala a spatiilor riemanniene: pentru a ntelege geometria unui spatiu trebuie doar sa stim sa masuram,
iar modalitatea de masurare poate fi intrinseca, nu trebuie neaparat indusa de pe un
spatiu ambiant.
Revenind, vom nota
g i j = h i , h j ,
i = 1, 2.
Datorita proprietatilor produsului scalar si ale parametrizarii, functiile g i j snt diferentiabile si definesc o matrice simetrica pozitiv definita. Aceasta poarta numele de prima
forma fundamentala a suprafetei n parametrizarea (U , h).
53
4 P RIMA FORM A FUNDAMENTAL A
Exercitiul 3.4.1. Folositi formulele (3.1) pentru a dovedi ca, la o schimbare de parametrizare,
functiile g i j se schimba dupa formula:
gi j =
k l
u i u j
g kl ,
unde = h 1 h.
Astfel ca prima forma fundamentala, desi definita cu ajutorul unei parametrizari,

determina un obiect independent de parametrizare: o forma biliniara, simetrica si pozitiv definita, adica un produs scalar, pe T p S. Notam g p acest produs scalar. Matricea
sa n baza {h 1 , h 2 } este (g i j ). Se poate, de asemenea, observa ca asocierea p 7 g p este
diferentiabila, deoarece coeficientii g i j snt diferentiabili, dar nu vom folosi nca acest
lucru.
Observatia 3.4.2. E clar ca g 12 = h 1 , h 2 = cos kh 1 k kh 2 k masoara unghiul al
liniilor de coordonate n parametrizarea considerata. n particular, o parametrizare
pentru care g 12 = 0 se numeste ortogonala.
Exemplul 3.4.3. Pentru o suprafata de rotatie (vezi Exemplul 3.1.7), considernd curba
generatoare parametrizata canonic, avem:
g 11 = 2 ,
g 12 = 0,
g 22 = 1,
iar pentru o suprafata descrisa explicit (vezi Exemplul 3.1.5):

g 11 = 1 + f 12 ,
g 12 = f 1 f 2 ,
g 22 = 1 + f 22 .
Cu ajutorul primei forme fundamentale se poate calcula lungimea curbelor ,,mici

R1
de pe o suprafata . Fie : [0, 1] R3 cu Im S. Atunci: L() = 0 k k. Daca imaginea
lui e inclusa ntr-un domeniu de harta h(U ), atunci:
s
Z1
d ui d u j
(3.3)
L() =
dt
g i j ((t ))
dt dt
0
unde (t ) = h(u 1 (t ), u 2 (t )).

De asemenea, aria unei portiuni de suprafata incluse ntr-un domeniu de harta
h(U ) se poate exprima n functie de coeficientii primei forme fundamentale. ntradevar, daca admitem ca aproximam aria unui paralelogram curbiliniu infinitezimal
cu aria paralelogramului subntins de vectorii tangenti laturilor celui curbiliniu, aria
domeniului infinitezimal pe S corespunzator dreptunghiului D = [u 01 , u 01 +1 ][u 02 , u 02 +
2 ] este kh 1 h 2 k(u 01 , u 02 ). Atunci aria unei regiuni (deschis conex si marginit) R h(U )
va fi definita prin:
A(R) =
h 1 (R)
kh 1 h 2 kd u 1 d u 2 .
Tinnd
seama de formula
ku vk2 + u, v2 = kuk2 kvk2 ,
avem:
kh 1 h 2 k =
2
=
g 11 g 22 g 12
q
det(g ).
54
Deci
A(R) =
det(g ).
h 1 (R)
Daca o portiune de suprafata e cuprinsa n intersectia a doua domenii de harta, atunci

formula de schimbare de variabila pentru integrala dubla, laolalta cu formulele din
Exercitiul 3.4.1, arat
a ca definitia ariei nu depinde de parametrizare. Folosind acum o
acoperire a oricarei regiuni de pe S cu domenii de harta se poate construi o teorie coerenta a ariei (conform , de exemplu, [Ca]).
Mai general, daca f : h(U ) R e diferentiabila se poate defini integrala lui f pe R
prin
q
f h det(g )d u 1 d u 2 ,
f d =
R
h 1 (R)
unde d este elementul de suprafata . Din nou definitia nu depinde de parametrizare.

Pentru f = 1 se regaseste aria lui R.
A aparut mai sus necesitatea considerarii vectorului h 1 h 2 , normal la suprafata
n punctele n care e definit (si nenul peste tot deoarece h 1 , h 2 snt independenti). Versorul sau va fi numit vector normal unitar:
N=
h1 h2
.
kh 1 h 2 k
Precizam ca N e asociat unui domeniu de parametrizare si n general, nu poate fi extins

prin continuitate la ntreaga suprafata .
Demonstram n finalul acestui paragraf un rezultat util mai departe:
Propozitia 3.4.4. n jurul oricarui punct al unei suprafete exista parametrizari ortogonale: g 12 = 0.
Demonstratie. E o aplicatie directa pentru Teorema 3.3.9. ntr-adevar, fie (U , h) o
parametrizare oarecare n jurul lui p S. Consideram cmpurile ortogonale X 1 = h 1 ,
X 2 = (g 12 /g 11 )h 1 +h 2 pe h(U ). Evident X 1 , X 2 snt liniar independente n orice punct.
Nu mai ramne dect sa le aplicam teorema citata.
Izometrii locale. n context metric, notiunea de difeomorfism local admite o ntarire naturala: izometria locala. Mai precis:
Definitia 3.4.5. Suprafetele S, S snt local izometrice daca pentru orice punct p S
exista: o vecinatate V a lui p, deschisa n S, o multime V deschisa n S si o functie
diferentiabila, injectiva F : V V astfel nct lungimea oricarei curbe (t ) din V este
egala cu lungimea curbei F (t ) din V .
Aplicatia F din definitie se numeste izometrie locala n p. Daca se poate lua V = S,
V = S si F difeomorfism atunci se obtine o izometrie globala si se spune ca suprafetele
snt global izometrice. Notiunea de izometrie locala va fi mai bine lamurita de urmatoarea teorema de caracterizare cu ajutorul careia va fi usor si sa construim exemple.
Teorema 3.4.6. Suprafetele S, S snt local izometrice daca si numai daca pentru orice
punct p S exista parametrizarile locale (U , h) n jurul lui p si (U , h ) pe S astfel nct
55
4 P RIMA FORM A FUNDAMENTAL A
n orice punct din U coeficientii primelor forme fundamentale sa fie egali: g i j (u 1 , u 2 ) =

g i j (u 1 , u 2 ).
Demonstratie. Probam nti suficienta conditiei. Fie V = h(U ) S, V = h (U ) S

si F : V V definita prin F = h h 1 . Cum h, h snt parametrizari, F e o bijectie
diferentiabila. Daca : I V e o curba pe V , ea corespunde unei curbei c : I U
((t ) = h(c(t )) = h(u 1 (t ), u 2 (t ))). Atunci F (t ) = h (c(t )) si, conform formulei (3.3):
s
Z
d ui d u j
g i j (u 1 (t ), u 2 (t ))
L() =
dt,
dt
dt
I
s
Z
d ui d u j
g i j (u 1 (t ), u 2 (t ))
L(F ) =
dt.
dt
dt
I
Rezulta L() = L(F ) pentru ca g i j = g i j .
Reciproc, fie F : V V o izometrie locala n p. Consideram o parametrizare locala

(U , h) n jurul lui p astfel nct h(U ) V . Rezulta imediat ca h = F h e o parametrizare
pe S n jurul lui F (p). Sa observam ca daca o curba (t ) din V e parametrizata canonic,
atunci si = F e parametrizata canonic de acelasi parametru t . ntr-adevar,
L( |[0,t ] ) = L( |[0,t ] ) = t .
Cum orice vector unitar tangent la S n p poate fi considerat vector tangent la o curba
parametrizata canonic, rezulta ca d p F aplica vectori unitari n vectori unitari. Dar
orice v T p S de norma a > 0 se poate scrie v = av 0 cu v 0 unitar. Atunci, deoarece
d p F e liniara:
kd p F (v)k = akd p F (v 0 )k = kvk,
deci d p F conserva norma. Rezulta, din nou datorita liniaritatii, ca d p F invariaza produsul scalar. Deci diferentiala n orice punct a unei izometrii locale e o aplicatie ortogonala ntre spatiile vectoriale euclidiene T p S, TF (p) S . Atunci, pentru p = h(u 1 , u 2 ):
g i j (u 1 , u 2 ) = (F h)i , (F h) j = d p F (h i ), d p F (h j ) = h i , h j = g i j (u 1 , u 2 ),
Exemplul 3.4.7. Planul R2 (cu structura euclidiana canonica) si cilindrul snt suprafete local izometrice. Pentru verificare e suficient sa consideram parametrizarile standard: h(u 1 , u 2 ) = (u 1 , u 2 , 0) pe plan, h (u 1 , u 2 ) = (cos u 1 , sin u 1 , u 2 ) pe cilindru, ambele
avnd prima forma fundamentala g i j = i j . Izometria locala dintre aceste suprafete
este F (u 1 , u 2 , 0) = (cos u 1 , sin u 1 , u 2 ). Se verifica direct ca F nu e difeomorfism. Dar,
oricum, cilindrul nu este global izometric cu planul (nici homeomorf nu poate fi) pentru ca nu e simplu conex. Pe de alta parte, cititorul poate arata ca orice doi cilindri de
raze r , respectiv r snt local izometrici.
Exercitiul 3.4.8. Gasiti o parametrizare a conului cu o pnza, fara vrf, n care coeficientii primei
forme fundamentale sa fie i j . Va rezulta o izometrie locala ntre con si plan (deci si ntre con si
cilindru).
Exercitiul 3.4.9. Verificati ca difeomorfismul local gasit n Exemplul 3.2.22 ntre elicoid si catenoid nu este o izometrie locala. Aratati ca (v 1 , v 2 ) = (u 1 , a ch u 2 ) e o schimbare de coordonate
56
(un difeomorfism), deci h = h e o alta parametrizare pentru elicoid. Verificati egalitatea coeficientilor primelor doua forme fundamentale pentru parametrizarile k si h si conchideti ca
elicoidul si catenoidul snt local izometrice.
Exercitiul 3.4.10. Prin analogie cu notiunea de izometrie, spunem ca un difeomorfism f : S 1
S 2 este echiarial daca aplica orice regiune de pe S 1 ntr-una de aceeasi arie.
Demonstrati ca un difeomorfism este echiarial daca si numai daca pentru orice parametrizare (U , h) pe S 1 , prima forma fundamentala asociata are acelasi determinant ca si prima forma
fundamentala asociata parametrizarii (U , f h) pe S 2 .
Dati exemplu de difeomorfism echiarial care nu e izometrie.
y
,q
, z) este un difeomorfism echiarial ntre sfera
Aratati aplicatia f (x, y, z) = ( q x
x 2 +y 2
x 2 +y 2
de raza 1 (fara poli) si cilindrul circumscris ei (teorema lui Arhimede).

Folositi teorema lui Arhimede pentru a calcula aria lunulei sferice de unghi (regiunea
cuprinsa ntre 2 arce de meridian care se taie sub unghiul ). Veti obtine 2, ceea ce, n particular
arata ca aria sferei este 4.
Ca o alta aplicatie a teoremei lui Arhimede, folosind si aria lunulei, aratati ca aria unui triunghi sferic format de arce de meridian este egala cu excesul lui, adica diferenta dintre suma
unghiurilor interioare si .
5. A doua forma fundamentala. Curbura

Problema principala a geometriei diferentiale, n masura n care se deosebeste de
topologia diferentiala, este ntelegerea si, n cazul varietatilor abstracte, definirea chiar,
a notiunii de curbura. ntr-o prima abordare, curbura pare o proprietate sesizabila numai ,,din afara, privind suprafata din exterior, studiindu-i forma. Asa o vom defini,
desi, apoi, Teorema egregium a lui Gauss ne va lamuri ca, de fapt, curbura e o proprietate intrinseca.
Pentru a studia forma unei suprafete vom adopta un procedeu asemanator celui
utilizat n studiul curbelor. Vom atasa fiecarei harti locale un reper ale carui variatii n
directie vor fi interpretate drept curbura. Fie (U , h) o parametrizare locala pe S. Cum
h 1 , h 2 snt liniar independenti pe U , vectorul normal principal N = (h 1 h 2 )/kh 1 h 2 k
e bine definit si {h 1 , h 2 , N } constituie un reper n R3 , legat de punctul q h(U ). n plus,
vectorii sai snt functii diferentiabile pe U . Vom considera derivatele de ordinul doi
h i j si derivatele de ordinul nt Ni si le vom descompune ntr-o parte tangenta si una
normala la suprafata :
(3.4)
h i j = kij h k + b i j N
Reamintim ca folosim conventia de sumare a lui Einstein, deci n formula anterioara

sumam dupa k. Relatia (3.4) poarta numele de formula lui Gauss. n privinta lui N ,
j
cum acesta este unitar, avem Ni , N = 0. Atunci Ni snt vectori tangenti. Notam L i
componenta lui Ni pe h j :
(3.5)
Ni = L i h j
Aceasta este formula lui Weingarten. n continuare ne vom ocupa cu explicitarea functiilor (chiar daca, pentru simplificarea scrierii, nu am precizat argumentele, se ntelege
j
ca e vorba de functii de (u 1 , u 2 )) care au aparut: kij , b i j , L i .
5 A DOUA FORM A FUNDAMENTAL A . C URBUR A
57
Deoarece h este de clasa C , h i j = h j i , astfel ca si b i j = b j i . b i j definesc o forma

biliniara simetrica b pe fiecare spatiu tangent (aceasta rezulta din teoria generala a
spatiilor vectoriale finit dimensionale). Mai mult, asocierea aceasta e diferentiabila n
sensul ca functiile b i j variaza diferentiabil cu p (observati analogia cu diferentiabilitatea cmpurilor de vectori). b se numeste forma a doua fundamentala a suprafetei.
Curbura va fi definita cu ajutorul ei. Coeficientii b i j se calculeaza cu formula:
b i j = h i j , N
iar daca v = v i h i , w = w i h i n T p S, atunci
b(v, w) = b i j v i w j .
Pe de alta parte, derivnd relatiile h i , N = 0 obtinem

h i j , N + h i , N j = 0.
Folosind formulele Gauss si Weingarten obtinem:
b i j L kj g i k = 0.
(3.6)
Aceasta relatie ne spune ca functiile L kj definesc un endomorfism L al lui T p S, echivalent via produsul scalar cu forma a doua fundamentala:
Lv, w = b(v, w).
Rezulta, n particular, ca L este un endomorfism simetric (atunci, ntr-o baza ortonorj
mata, matricea sa va fi simetrica, dar, n general, matricea (L i ) nu e simetrica). Fie (g i j )
kj
i
inversa matricei (g i j ) i .e. g i k g = j . nmultind ambii membri ai ecuatiei (3.6) cu g i l
avem:
b i j g i l = L kj g ki g i l = L kj lk = L lj .
j
Am gasit expresia coeficientilor (L i ) sub forma:

j
L i = g j k b ki , sau matricial L = g 1 b.
Aici am notat cu acelasi simbol un operator (respectiv forma biliniara) si matricea sa
n baza h 1 , h 2 .
Operatorul liniar L poarta numele de operatorul lui Weingarten. E clar din cele
spuse pna acum ca a studia forma a doua fundamentala sau operatorul Weingarten
snt lucruri echivalente. La o alta interpretare o sa ajungem considernd aplicatia lui
Gauss. Aceasta asociaza fiecarui punct p h(U ) punctul de pe S 2 ntepat de vectorul
N (p) vazut cu originea n (0, 0, 0). De aceea se noteaza simplu N . Diferentiala acestei
j
aplicatii va avea matricea (L i ) (pentru ca pe coloanele sale trebuie sa apara vectorii
Ni ), astfel ca formula lui Weingarten este echivalenta cu d N = L, dupa identificarile
de rigoare. n functie de forma suprafetei n jurul lui p, de curbura ei, aplicatia lui
Gauss va acoperi o suprafata mai mare sau mai mica din sfera. De aceea n unele texte,
mai ales n cele de limba engleza, L e numit operatorul forma.
Exercitiul 3.5.1. Fie S o suprafata data local ca graficul unei functii x 3 = f (x 1 , x 2 ). Aratati ca,
ntr-un punct n care normala la suprafata verticala (adica paralela cu axa Ox 3 ), forma a doua
fundamentala coincide cu hesiana lui f .
58
Ramne sa gasim expresia functiilor kij . Acestea se numesc coeficientii lui Chris-
toffel3 (de a doua specie). Din formula lui Gauss deducem:

h i j , h l = kij g kl .
Pentru calculul produselor scalare din membrul stng pornim de la g i l = h i , h l si derivam:

g i l
h i j , h l + h i , h l j =
.
u j
Scriem acum si relatiile care se obtin din aceasta permutnd circular indicii (i , j , l ):
h j l , h i + h j , h i l =
h l i , h j + h l , h j i =
g j i
u l
g l j
u i
Adunam prima cu a treia relatie si o scadem pe a doua (tinnd seama de simetria lui
h i j ). Obtinem:
1 g i l g l j g j i
+
h i j , h l = kij g kl =
.
2 u j
u i
u l
nmultind cu matricea (g i j ) rezulta, n fine:
g i l g l j g j i
1
.
+
(3.7)
kij = g kl
2
u j
u i
u l
n concluzie: derivatele axelor reperului local {h 1 , h 2 , N } se exprima n functie de primele doua forme fundamentale.
Am atasat astfel unei suprafete, local, un operator simetric L. Pentru un asemenea
operator exista o baza ortogonala de vectori proprii n care matricea sa se diagonalizeaza. Notam k 1 , k 2 valorile proprii ale operatorului Weingarten. Snt functii diferentiabile pe h(U ). Pentru a gasi semnificatia lor geometrica va trebui sa facem un mic
ocol.
Fie : I R3 o curba pe S cu Im() h(U ), parametrizata canonic cu parametrul
s. n general vectorul normal principal n((s)) (conform capitolului 1) nu este coliniar
cu N (((s)). Tocmai diferenta dintre directiile lor are semnificatie geometrica. Vom
numi curbura normala k n a curbei marimea (cu semn) a proiectiei vectorului acceleratie (s) pe normala la suprafata n punctul considerat. Cum avem (s) = kn(s) si
vectorii n(s), N (p) snt unitari obtinem:
k n (, p) = (s), N (p) = k(s) cos(n(s), N (p)),
3Din punct de vedere istoric, lucrurile snt mai complicate: lucrarea fundamentala lui Gauss Disquisitiones generales circa superficies curvas a aparut n 1827, iar lucrarea lui Christoffel, fara nici o legatura cu
teoria suprafetelor, n care apar prima data coeficientii care azi i poarta numele, e publicata n 1869. Pentru
o tratare istorica a teoriei suprafetelor, cea mai buna referinta ramne [Sp], vol.II.
59
unde k e curbura curbei n p = (s). Dar, cum (s) = h(u 1 (s), u 2 (s)), avem:
d ui
hi ,
ds
d ui d u j
d 2ui
h
+
hi j .
(s) =
i
d s2
ds ds
(s) =
kn
kn
S
Curbura normala
Exprimnd h i j din formula lui Gauss obtinem:
k n (, p) =
d ui d u j
d ui d u j
b i j N (p), N (p) =
b i j = b( , ).
ds ds
ds ds
Din aceasta relatie se vede ca, de fapt, curbura normala nu depinde de curba ci doar
de vectorul ei tangent, n sensul ca toate curbele care au acelasi vector tangent n p
au aceeasi curbura normala4. Pe de alta parte, dintre toate curbele care au vectorul
tangent v n p, numai una este plana: cea de la intersectia suprafetei cu planul (normal
la suprafata ) determinat de v si N (p), de aici denumirea de ,,curbura normala. n
concluzie putem obtine toate curburile normale n p considernd intersectiile cu S ale
planelor din fascicolul de suport N (p).
Cum pentru orice vector tangent unitar exista o curba (si nu numai una) la care
acesta este tangent, ntr-o prima instanta putem defini o functie curbura normala pe
multimea vectorilor tangenti unitari. Apoi o putem extinde prin liniaritate la tot planul
tangent. Astfel ajungem la definitia:
Definitia 3.5.2. Functia k n : T p S R data prin
k n (v) =
b(v, v)
g (v, v)
se numeste curbura normala.

Interpretarea geometrica pe care o anuntasem pentru k i este furnizata de:
4Acest rezultat este cunoscut si sub forma de Teorema lui Meusnier.
60
Toate curbele cu
acelasi vector tangent determina o
aceeasi
sectiune
normala.
Teorema 3.5.3. (Olinde Rodriguez) Vectorii proprii ai operatorului Weingarten snt punctele critice ale functiei curbura normala. Valorile proprii asociate k 1 , k 2 reprezinta valorile critice ale curburii normale (i.e. maximul si minimul curburii normale restrnse
la vectori unitari).
Demonstratie. Vom face un calcul local. n parametrizarea (U , h) n care lucram avem:
k n (v) =
bi j v i v j
gi j v i v j
Rezulta ca putem considera k n ca functie de doua argumente, v 1 , v 2 (aceasta revine la

identificarea lui T p S cu R2 via baza {h 1 , h 2 }). Punctele critice ale lui k n snt cele n care
toate derivatele partiale se anuleaza. Un calcul simplu care tine seama ca b i j , g i j nu
depind de v l , conduce la:
k n
v l
=2
g (v, v)b l s v s b(v, v)g l s v s

1
=2
b l s v s k n (v)g l s v s .
2
g (v, v)
g (v, v)
Atunci v e punct critic daca si numai daca
b l s v s = k n (v)g l s v s .
nmultind relatia aceasta cu g l k si sumnd dupa l gasim:

b l s g l k v s = k n (v)v k .
Cum b l s g l k = L ks , demonstratia e ncheiata.
Vom numi k 1 , k 2 curburi principale. Snt functii diferentiabile pe suprafata (chiar

daca, de obicei, nu le mentionam argumentul). Ele dau informatii despre curbura suprafetei pe doua directii privilegiate.
Exercitiul 3.5.4. Pentru orice curba sferica nchisa, integrala torsiunii este nula.
Exercitiul 3.5.5. Aratati ca daca ntr-o parametrizare avem g 12 = b 12 = 0, atunci k 1 =
b 22
g 22
b 11
, k2 =
g 11
61
Exemplul 3.5.6. Folosind Teorema lui Rodriguez putem calcula usor curburile principale ale sferei, planului si cilindrului.
ntr-adevar, fie p un punct fixat pe o sfera de raza r . Pentru a determina curbura
normala k n (v) n directia v T p S 2 (r ), e suficient sa consideram curba plana determinata de intersectia planului normal la sfera prin v cu sfera. Cum acest plan normal
trece prin centrul sferei, intersectia este un cerc mare al sferei. Acesta are raza r , deci
curbura lui este r1 . Cum normala la un meridian este orientata dupa raza vectoare, deci
e coliniara cu normala la suprafata , = 0, am gasit k n (v) = r1 cos = r1 , adica toate curburile normale n p snt egale, anume cu r1 . Atunci si curburile principale n p, care
reprezinta maximul si minimul curburilor normale, snt egale cu r1 .
Fie acum un plan fixat. n orice punct al sau, orice plan normal l intersecteaza
dupa o dreapta. Cum dreptele au curbura nula, toate curburile normale ale unui plan,
n orice punct, snt nule. Deci si curburile principale ale planului snt nule.
n cazul unui cilindru drept de raza r , curbele de la intersectia unui plan normal
cu cilindrul pot fi elipse (inclusiv cercul paralel prin punctul considerat) sau dreapta
(generatoarea prin punct). Cum toate elipsele au curbura pozitiva si maximul acestor
curburi este cea a cercului paralel, iar curbura generatoarei este zero, am gasit curbu1
rile principale k 1 = 0, k 2 = .
r
Sectiuni normale pe cilindru.
Exemplul 3.5.7. Sa calculam coeficientii primei si celei de-a doua forme fundamentale
si curburile principale pentru o suprafata de rotatie. Fie
h(u 1 , u 2 ) = ((u 2 ) cos u 1 , (u 2 ) sin u 1 , (u 2 )),
(unde > 0 si u 2 e parametru canonic pe curba generatoare : ( )2 + ( )2 = 1) o parametrizare locala pentru o suprafata de rotatie. Pentru simplitatea scrierii, vom omite
62
argumentul lui . Avem:

h 1 = ( sin u 1 , cos u 1 , 0),
h 2 = ( cos u 1 , sin u 1 , ),
N = ( cos u 1 , sin u 1 , ),
g 11 = 2 ,
g 12 = 0,
1
g 22 = 1,
det(g ) = 2 ,
h 11 = ( cos u , sin u 1 , 0),
h 12 = ( sin u 1 , cos u 1 , 0),
h 22 = ( cos u 1 , sin u 1 , ),
b 11 = ,
L 11 =
b 12 = 0,
b 22 = ,
L 21 = L 12 = 0,
L 22 = ,
2
, k 2 = . n particular, n cazul sferei de raza r , (u 2 ) = r sin ur ,
2
(u 2 ) = r cos ur , de unde k 1 = k 2 = r .
Exercitiul 3.5.8. Aplicati formulele de mai sus pentru a calcula curburile principale ale torului si
deci k 1 =
ale cuadricelor de rotatie.
Nu e ntmplator faptul ca pe sfera curburile principale snt egale n fiecare punct.

Acelasi lucru se ntmpla pe plan (verificati!). n general, un punct al unei suprafete n
care toate curburile normale snt egale se numeste punct ombilical. Dar numai sfera si
planul au toate punctele de acest fel:
Teorema 3.5.9. Daca toate punctele unei suprafete regulate, conexe S snt ombilicale,
atunci S e o portiune de sfera sau de plan.
Demonstratie. Fie p S si (U , h) o parametrizare locala n jurul lui p astfel ca V =
Im(h) S sa fie conexa. n fiecare q V curburile principale snt egale: k 1 (q) = k 2 (q) =
k(q). Conform Teoremei lui Rodriguez, valorile proprii ale operatorului Weingarten
snt egale. Atunci diferentiala aplicatiei lui Gauss este, n fiecare punct, proportionala
cu operatorul identic: d N q = k(q)I . Avem :
N1 = kh 1 ,
N2 = kh 2 .
Derivam prima ecuatie n raport cu u 2 , a doua n raport cu u 1 si tinem seama ca derivatele mixte de ordinul 2 snt egale: N12 = N21 si h 12 = h 21 . Scaznd ecuatiile obtinute
gasim:
k
k
h1 =
h2
2
u
u 1
si de aici, cum h 1 , h 2 snt liniar independenti:
k
k
=
= 0.
u 1 u 2
Deci k = const . pe V .
Daca k = 0, atunci N1 = N2 = 0, adica N = N0 = const . pe V . Rezulta imediat
h(u 1 , u 2 ), N0 = const .
63
ceea ce nseamna ca V face parte dintr-un plan.
1
N (u 1 , u 2 ) e fix si
k
1
2
| h(u 1 , u 2 ) O | = 2
k
adica V este inclusa n sfera de centru O si raza 1/k.
Aceasta rezolva problema local. Fie acum r un punct diferit de p. S, fiind conexa
(n topologia indusa din R3 ), e si conexa prin arce. Consideram o curba care uneste
p cu r si deoarece imaginea ei e compacta n S, o acoperim cu o multime finita de
imagini de parametrizare Vi . Acum, daca o asemenea vecinatate e inclusa ntr-un plan
(respectiv ntr-o sfera), toate vecinatatile din acoperire trebuie sa fie incluse n acelasi
plan (respectiv n aceeasi sfera). n particular, p si r fac parte din acelasi plan (respectiv
n aceeasi sfera). Cum r a fost ales arbitrar, demonstratia e completa.
Daca k 6= 0 pe V , atunci punctul O = h(u 1 , u 2 )
Exercitiul 3.5.10. Determinati punctele ombilicale ale elipsoidului.
Cu ajutorul curburilor principale introducem acum cel mai important invariant

metric al suprafetelor:
Definitia 3.5.11. Curbura gaussiana K a unei suprafete este produsul curburilor principale: K = k 1 k 2 .
Deoarece
det(b i j )
K = k 1 k 2 = det(L ij ) =
det(g i j )
curbura gaussiana pare sa fie sesizabila doar din exteriorul suprafetei. Ca nu este asa
ne lamureste urmatoarea teorema a lui Gauss:
Teorema 3.5.12. (Teorema egregium)5 Curbura gaussiana depinde doar de coeficientii
primei forme fundamentale.
Demonstratie. Tinnd
seama de formula anterioara va fi suficient sa demonstram ca

determinantul formei a doua fundamentale se poate exprima numai n functie de coeficientii primei forme fundamentale. Demonstratia este tehnica si destul de nenaturala. Dar are avantajul de a fi directa si scurta. Pornim de la formula lui Gauss pe care
o derivam:
is j
b i j
h i j
=
h s + is j h sk +
N + b i j Nk .
u k
u k
u k
Aici folosim din nou formula lui Gauss pentru exprimarea lui h sk si formula lui Weingarten pentru explicitarea lui Nk . Gasim:
!
s
i j
b i j
h i j
s
r
s
s
h
+
=
+
b
L
+
b
(3.8)
s
ij k
i j sk N .
rk i j
u k
u k
u k
Deoarece am presupus ca parametrizarile snt de clasa C (de fapt, clasa C 3 ar fi fost
de ajuns aici), trebuie sa avem:
h i j
h i k
.
=
u j
u k
5n latina, egregium = important, distins, deosebit.
64
Scriem egalitatea aceasta folosind (3.8) si egalam coeficientii lui h s , respectiv N (pentru
ca {h 1 , h 2 , N } snt liniar independenti n orice punct). Rezulta ecuatiile:
is j
(3.9)
u k
isk
u j
b i j
(3.10)
u k
+ rs k ri j rs j rik = b i j L ks b i k L sj ,
b i k
u j
= isk b s j is j b sk .
Notam, pentru simplitate, membrul stng al ecuatiilor (3.9) cu R is j k . Atunci ecuatia

(3.9) devine
R is j k = b i j L ks b i k L sj
(3.11)
care, nmultita cu g sm (sumare dupa s) conduce la:

g sm R is j k = b i j L ks g sm b i k L sj g sm = b i j b km b i k b j m .
Aici punem k = i = 1, j = m = 2. Rezulta
s
g s2 R 121
= (b 12 )2 b 11 b 22 = det(b i j ).
Cum functiile R is j k depind doar de coeficientii Christoffel care, la rndul lor, depind
doar de coeficientii primei forme fundamentale, demonstratia e ncheiata.
Tinnd
seama de Teorema 3.4.6, deducem urmatoarea consecinta importanta:

Corolarul 3.5.13. Doua suprafete local izometrice au aceeasi curbura gaussiana.
Ecuatiile (3.11) si (3.10) se numesc, respectiv ecuatiile lui Gauss si Codazzi.
Conform Teoremei egregium, niste fiinte imaginare bidimensionale care ar locui
o suprafata si nu ar fi constiente ca n afara lumii lor mai exista si altceva (adica nu ar
putea sa-si priveasca planeta din exterior) ar fi capabile totusi sa determine curbura
suprafetei doar prin masuratori pe suprafata . Este o observatie fundamentala care l-a
condus ulterior pe Riemann la introducerea curburii pentru spatiile abstracte care azi
i poarta numele.
Sa dam acum si o interpretare geometrica curburii gaussiene. Fie p 0 S un punct
n care K (p 0 ) > 0. Consideram o parametrizare (U , h) n jurul sau astfel ca h(u 0 ) = p 0
si o vecinatate V h(U ) S a lui p 0 n S. Fie N : V S 2 aplicatia lui Gauss. Vom
demonstra ca raportul dintre aria lui N (V ) si cea a lui V tinde la K (p 0 ) cnd V tinde la
p0.
V
N
h
N(V)
65
Aratam nti ca, (micsornd, eventual, deschisul U ), f = N h e o parametrizare a

portiunii N (V ) S 2 . Cum h si N snt diferentiabile, f e diferentiabila. Deoarece h e
homeomorfism ntre V si h 1 (V ) iar N nu e dect o translatie n R3 , f e homeomorfism
pe imagine. Ramne sa dovedim ca f 1 , f 2 snt independente pe U ; echivalent, f 1 f 2 6=
0. Avem:
j
f 1 f 2 = N1 N2 = (L i1 h i ) (L 2 h j ) = L i1 L 2 (h i h j )
= L 11 L 22 (h 1 h 2 ) + L 21 L 12 (h 2 h 1 ) = det(L)h 1 h 2 = K (p)h 1 h 2 .
Cum K (p 0 ) > 0, prin continuitate K ramne pozitiva pe o vecinatate suficient de mica

V V a lui p 0 . Deoarece h 1 h 2 6= 0 pe U , avem f 1 f 2 6= 0 pe U = h 1 (V ) U . Atunci:
A(N (V )) =
k f1 f2k =
q
K kh 1 h 2 k =
K det(g i j ).
U
Folosind teorema de medie pentru integrala dubla avem:
Similar:
q
A(N (V )) = K (u 1 ) det(g i j (u 1 ))A(U ) pentru un u 1 U .
A(V ) =
q
U
det(g i j ) =
q
det(g i j (u 2 ))A(U ) pentru un u 2 U .
Sa observam ca daca aria lui V tinde la 0, V ramnnd tot timpul vecinatate pentru
p 0 , atunci u 1 tinde sa coincida cu u 2 si imaginile lor prin h tind sa coincida cu p 0 ; n
particular, datorita continuitatii K (u 1 ) va tinde la K (u 0 ) = K (p 0 ), deci obtinem:
lim
A(V )0
A(N (V ))
= K (p 0 )
A(V )
ceea ce constituie interpretarea geometrica promisa.

Observatia 3.5.14. Argumentul de mai sus functioneaza si pentru K (p 0 ) < 0, dar
atunci obtinem interpretarea geometrica a modulului curburii. n schimb, pentru curbura nula nu se poate da o astfel de interpretare.
Exercitiul 3.5.15. Pentru suprafata lui Enneper, data prin:
(u 1 (u 1 )3 /3 + u 1 (u 2 )2 , u 2 (u 2 )3 /3 + (u 1 )2 u 2 , (u 1 )2 (u 2 )2 ),
2
aratati ca aplicatia lui Gauss este bijectiva si ca imaginea discului {u 1 + u 2 3} prin aplicatia
lui Gauss acopera mai mult dect o emisfera.
Exercitiul 3.5.16. Folosind Exemplul 3.5.7, aratati ca pentru o suprafata de rotatie K =

. n
particular, demonstrati ca: pe pseudosfera (obtinuta prin rotatia tractricei, deci cu parametri2
zarea h(u 1 , u 2 ) = (sin u 2 cos u 1 , sin u 2 sin u 1 , cos u 2 + ln tg u2 ), curbura gaussiana este constanta,
egala cu 1, iar pe sfera de raza r , K = 1/r 2 .
66
Pseudosfera. Meridianele (verticale) snt tractrice.
Observati ca pe tor curbura gaussiana nu are semn constant. Determinati punctele n care
este pozitiva si interpretati geometric rezultatul.
Exercitiul 3.5.17. Sa se calculeze curbura gaussiana pentru o suprafata data explicit prin x 3 =
f (x 1 , x 2 ).
Indicatie: Parametrizam cu h(u 1 , u 2 ) = (u 1 , u 2 , f (u 1 , u 2 )) si avem:
h 1 = (1, 0, f 1 ),
g 11 = 1 + f 12 ,
h 2 = (0, 1, f 2 ),
g 12 = f 1 f 2 ,
h 11 = (0, 0, f 11 ),
b 11 = q
f 11
N=q
1 + f 12 + f 22
( f 1 , f 2 , 1),
g 22 = 1 + f 22 ,
h 12 = (0, 0, f 12 ),
1 + f 12 + f 22
h 22 = (0, 0, f 22 ),
f 12
,
b 12 = q
1 + f 12 + f 22
b 22 = q
f 22
1 + f 12 + f 22
2
f 11 f 22 f 12
det(b)
.
=
det(g ) (1 + f 2 + f 2 )2
1
2
Aplicati formulele gasite pentru paraboloidulp
hiperbolic x 3 = x 1 x 2 si pentru o portiune de
sfera parametrizata prin proiectii ortogonale x 3 = (x 1 )2 + (x 2 )2 . n cazul sferei, comparati curbura gaussiana gasita cu cea calculata n parametrizarea geografica (suprafata de rotatie).
Exercitiul 3.5.18. Sa se arate ca, ntr-o parametrizare ortogonala, curbura gaussiana se poate
calcula cu formula:
g
g
Deci K =
11
22
u 1
1
u 2
K = p
2 p
+ 1 p
.
2 g 11 g 22 u
g 11 g 22
g 11 g 22
u
2
2
y2
Exercitiul 3.5.19. Fie K curbura gaussiana a elipsoidului x 2 + 2 + z 2 = 1.
a
a
b
(i ) Aratati ca K d = 4.
67

(i i ) Calculnd direct integrala de la punctul i , aratati ca
Z
2
ab 2 cos
(a 2 sin2 + b 2 cos2 ) 2
= 2.
n functie de curbura gaussiana, un punct p al unei suprafete poate fi:
eliptic daca K (p) > 0;

hiperbolic daca K (p) < 0;
parabolic daca K (p) = 0, dar una dintre curburile principale este nenula;
planar daca k 1 (p) = k 2 (p) = 0.
Exemplul 3.5.20. Orice punct al unui plan este planar. Toate punctele unui cilindru sau
ale unei portiuni de con (n afara vrfului) snt parabolice. Punctele pseudosferei (suprafata de rotatie generata de rotirea tractricei, conform cu Exercitiul 1.3.4) snt, toate,
hiperbolice. Sfera are toate punctele eliptice si, n general:
Exercitiul 3.5.21. Orice suprafata compacta are puncte eliptice.
Indicatie: Fie p 0 6 S. Functia f : S R+, f (p) = kp p 0 k e diferentiabila. Fiind definita pe o
multime compacta are punte de extrem local. Fie q un punct de maxim local. Aratati geometric
ca sfera S de centru p 0 si raza f (q) este tangenta exterior n q la S. Cum S si S au aceeasi
directie normala, n orice sectiune normala curba de sectiune de pe S e interioara meridianului
corespunzator de pe S , deci are curbura mai mare. Astfel n q toate curburile normale snt
pozitive.
O interpretare geometrica a punctelor eliptice si hiperbolice avem n:

Exercitiul 3.5.22. Fie S o suprafata regulata.
Fie p S un punct eliptic. Atunci exista o vecinatate a lui p ale carei puncte snt, toate, de o
aceeasi parte a lui T p S.
Fie p S un punct hiperboliic. Atunci n orice vecinatate a lui p exista puncte de o parte si
de alta a lui T p S.
Indicatie: Se considera o parametrizare (U , h) n jurul lui p, si se studiaza functia f (u 1 , u 2 ) =
1
h(u , u 2 ) p, N (p) care da distanta cu semn de la q = h(u 1 , u 2 ) la T p S. Dezvoltnd n serie
Taylor h(u 1 , u 2 ), se exprima f n functie de coeficientii formei a doua fundamentale.
Stnga: punct eliptic (local, suprafata e de o singura parte a planului tangent). Dreapta:
punct hiperbolic (Planul tangent taie suprafata).
Conditiile de mai sus snt doar necesare, nu si suficiente, dupa cum dovedesc urmatoarele doua exercitii:
68
Exercitiul 3.5.23. Studiati punctul p = (0, 0, 0) de pe suprafata x 3 = (x 1 )3 3x 1 (x 2 )2 (saua maimutei). Aratati ca forma a doua fundamentala n p este nula, deci p e planar, totusi exista puncte
de ambele parti ale planului tangent n p n orice vecinatate a punctului.
S aua maimutei.
Cu exceptia punctului (0, 0, 0), care e planar, toate celelalte
puncte au curbura gaussiana negativa:
1 2
2 2
(u ) +(u )
K = 36 (1+9((u
1 )2 +(u 2 )2 ))2 .
Exercitiul 3.5.24. Rotiti curba de ecuatie x 3 = (x 1 )3 1, x 3 [2, 0], n jurul axei x 2 . Aratati
ca punctele generate de rotatia punctului (1, 0) snt parabolice si n orice vecinatate a lor exista
puncte de ambele parti ale planului tangent. Atentie, parametrizarea nu e canonica, nu puteti
folosi direct formulele din Exemplul 3.5.7.
Exercitiul 3.5.25. Sa se clasifice suprafetele de rotatie cu curbura gaussiana constanta 1, 0 sau
1.
Indicatie: E suficient sa clasificam curbele generatoare (u 2 ) = ((u 2 ), (u 2 )) cu > 0 si
( )2 + ( )2 = 1. Din Exercitiul 3.5.16: K = . Deci e solutie a ecuatiei diferentiale cu coeficienti constanti:

+ K = 0,
(3.12)
iar e dat de formula:
(u 2 ) =
Zu 2 q
1 2 (t ) d t ,
0
cu u 2 astfel ca radicalul de sub integrala sa aiba sens.

Pentru K = 1, solutiile lui (3.12) snt:
(u 2 ) = C 1 cos u 2 + C 2 sin u 2 ,
C i = const .
Introducem, n plus, restrictia ca suprafata sa taie ortogonal planul x 1 Ox 2 , adica (u 2 ) Ox 1

n punctul de intersectie. Putem presupune (0) = 0, atunci conditia de perpendicularitate se
reduce la C 2 = 0. Punem C 1 = C si gasim solutia generala sub forma:
(u 2 ) = (C cos u 2 ,
Zu 2 q
0
1 C 2 sin2 (t ) d t ),
C = (0).
Pentru C = 1 se obtine sfera de raza 1.

Pentru K = 0 se obtine = 0 deci e liniara. Suprafetele de rotatie cu curbura gaussiana
nula snt, deci: cilindri, conuri (mai putin vrful) si plane.
Pentru K = 1, (3.12) furnizeaza:
2
(u 2 ) = C 1 e u + C 2 e u ,
Ci = c t .
69
Cu aceeasi ipoteza suplimentara ca n cazul K = 1, forma generala a lui e una dintre urmatoarele trei:
r
Zu 2
2
2
2
(u ) = (C ch u ,
1 C 2 sh(t )) d t ,
0
r
Zu 2
2
(u 2 ) = (C sh u 2 ,
1 C 2 ch(t ) d t ),
0
Zu 2 p
(u 2 ) = (e u ,
1 e 2t ) d t ).
2
R
Rp
Deoarece substitutia t = ln sin v conduce la
1 e 2t d t = cos v ctg vd v = cos v + ln tg v2 , ultima ecuatie gasita e cea a tractricei. Deci suprafata generata, n acest caz, este pseudosfera.
Reamintim ca, datorita Teoremei egregium, doua suprafete local izometrice au

aceeasi curbura gaussiana (Corolarul 3.5.13), desi nu au aceleasi curburi principale.
Altfel spus, doua suprafete ale caror curburi gaussiene difera nu snt local izometrice:
o portiune de sfera nu poate fi niciodata ,,ntinsa pe un plan. Reciproca nu mai este
adevarata: curbura gaussiana nu este suficienta pentru clasificarea metrica a suprafetelor. E adevarat, nsa, un rezultat mai slab:
Teorema 3.5.26. Doua suprafete cu aceeasi curbura gaussiana constanta snt local izometrice.
Demonstratia acestui rezultat necesita unele pregatiri. Vom reveni asupra lui n
finalul discutiei despre geodezice.
Recapitulnd: am asociat unei parametrizari un obiect algebric (operatorul Weingarten sau, echivalent, forma a doua fundamentala). Acesta ne-a pus la dispozitie
niste invarianti algebrici (valorile sale proprii) care s-au dovedit a avea interpretare geometrica (Teorema lui Rodriguez). Valorile proprii ale unui operator simetric produc
doi noi invarianti: produsul lor (determinantul operatorului) si suma lor (urma (matricei) operatorului). Primul dintre acestia este curbura gaussiana a carei semnificatie
geometrica am discutat-o. Ne ocupam acum, pe scurt, de al doilea.
Definitia 3.5.27. Functia
H=
1
(k 1 + k 2 )
2
se numeste curbura medie.

Exercitiul 3.5.28. Demonstrati urmatoarea formula:
(3.13)
H=
1 g 11 b 22 2g 12 b 12 + g 22 b 11
2
det(g i j )
Exercitiul 3.5.29. Fie S o suprafata data local ca graficul unei functii x 3 = f (x 1 , x 2 ). Aratati ca,
ntr-un punct n care normala la suprafata verticala, curbura medie este egala cu urma hesianei
lui f n acel punct (vezi si Exercitiul 3.5.1).
Curbura medie intervine n probleme de fizica. Se poate demonstra ca, daca se

nfasoara suprafata unui corp cu o membrana elastica (de cauciuc), atunci presiunea
exercitata de membrana ntr-un punct p este orientata pe N (p) si are modulul H (p).
n particular, daca se considera o membrana de sapun ntinsa pe un anumit contur
fix, presiunea membranei nu este echilibrata de nici o forta de reactiune, deci trebuie
70
sa fie nula. Cu alte cuvinte: suprafata dupa care se asaza un balon de sapun este cea
cu H = 0. Pe de alta parte, o picatura de lichid trebuie sa ia, n absenta altor surse de
presiune, o forma n care curbura sa medie sa fie constanta (pentru ca presiunea superficiala e aceeasi n toate directiile). n experimentul lui Plateau se iau doua lichide
cu aceeasi densitate si se lasa o bula din primul lichid sa pluteasca n echilibru n interiorul celuilalt. Se constata ca lichidul plutitor ia forma unei sfere. Astfel, o suprafata
cu curbura medie constanta ar trebui sa fie o sfera. Rezultatul precis este cel al lui H.
Hopf: O suprafata compacta, cu curbura medie constanta, homeomorfa cu o sfera este o
sfera. Demonstratia este mai complicata, necesita cunostinte de functii complexe (vezi
problema 2.3.6 n [Or]).
Din cele spuse pna acum se vede ca suprafetele cu curbura medie nula snt un
obiect interesant de studiu. Asemenea suprafete se numesc minimale.
Exemplul 3.5.30. Prin calcul direct se arata ca urmatoarele suprafete snt minimale:
elicoidul, catenoidul (vezi Exemplul 3.2.22), suprafata lui Enneper data prin:
(u 1 (u 1 )3 /3 + u 1 (u 2 )2 , u 2 (u 2 )3 /3 + (u 1 )2 u 2 , (u 1 )2 (u 2 )2 ),
suprafata lui Scherk, data prin:
x 3 = ln
cos x 2
,
cos x 1
(x 1 , x 2 ) (0,
) (0, ).
2
2
Suprafetele lui Enneper (stnga) si Scherk.

Dam n continuare motivatia denumirii.
Fie (U , h) o parametrizare locala a unei portiuni de suprafata si D U o regiune
marginita. Fie f : D R o functie diferentiabila. O functie
: D (, ) R3
data prin:
(u 1 , u 2 , t ) = h(u 1 , u 2 ) + t f (u 1 , u 2 )N (u 1 , u 2 )
se numeste variatie normala a lui h(D). n general, pentru un t fixat arbitrar, t (u 1 , u 2 ) =

(u 1 , u 2 , t ) nu mai este o parametrizare. n schimb, pentru t suficient de mic, este
parametrizare (de aceea spunem ca reprezinta o variatie a suprafetei initiale 0 prin
suprafetele t ).
71
fN
h+tfN
tfN
O variatie normala a
unei portiuni de suprafata .
t=0
ntr-adevar, prin calcul direct obtinem:

1t = h 1 + t f N1 + t f 1 N ,
2t = h 2 + t f N2 + t f 2 N ,
t
g 11
= g 11 + 2t f h 1 , N1 + t 2 f 2 N1 , N1 + t 2 f 12 ,
t
g 12
= g 12 + t f (h 1 , N2 + h 2 , N1 ) + t 2 f 2 N1 , N2 + t 2 f 1 f 2 ,
t
g 22
= g 22 + 2t f h 2 , N2 + t 2 f 2 N2 , N2 + t 2 f 22 .
j
nlocuind aici, din formula lui Weingarten, Ni = L i h j , obtinem h i , N j = b i j . Rezulta ca, neglijnd termenii n t de grad mai mare sau egal cu 2, ultimele trei formule
de mai sus devin:
t
g 11
= g 11 2t f b 11 + O(t 2 ),
t
g 12
= g 12 2t f b 12 + O(t 2 ),
t
g 22
= g 22 2t f b 22 + O(t 2 ).
t e parametrizare numai daca 1t 2t 6= 0. Echivalent, daca det(g it j ) 6= 0. Calculele de

mai sus mpreuna cu formula 3.13 conduc la:
det(g it j ) = det(g i j )(1 4t f H ) + O(t 2 ),
unde n O(t 2 ) am grupat toti termenii care contin puteri ale lui t mai mari sau egale
cu 2. n concluzie, daca e suficient de mic, (1 4t f H ) 6= 0 si t e nca parametrizare.
Aria portiunii de suprafata t (D) va fi:
Zq
Zq
q
A(t ) =
det(g it j ) d u 1 d u 2 =
1 4t f H + O (t 2 ) det(g i j ) d u 1 d u 2 ,
D
unde O (t ) = (det(g i j ) O(t ). Rezulta ca pentru t mic A(t ) e diferentiabila si

Z
q
A (0) = 2 f H det(g i j ) d u 1 d u 2 .
D
Propozitia 3.5.31. O suprafata este minimala daca si numai daca A (0) = 0 pentru orice
domeniu D si orice variatie normala ca mai sus.
72
Demonstratie. Daca H = 0 pe S lucrurile snt clare. Reciproc: daca, prin absurd, exista
p cu H (p) 6= 0, alegem un domeniu mic D n jurul lui h 1 (p) (astfel nct H sa nu se anuleze pe h(D)) si construim o functie f care se anuleaza n afara unei vecinatati mici a
lui h 1 (p) si f (h 1 (p)) = H (p) (o asemenea f se numeste functie test; existenta ei va
fi demonstrata n capitolul de varietati diferentiabile). Atunci A (0) < 0 pentru variatia
asociata lui f , contradictie.
Propozitia aceasta motiveaza doar partial denumirea de suprafata minimala: ea

arata numai ca suprafetele cu curbura medie nula snt puncte critice ale functionalei
arie, nu neaparat minime. Dar denumirea a fost propusa de Lagrange (care a determinat la 1760, primul, o asemenea suprafata , anume catenoidul) si traditia o pastreaza
(conform [Ca]).
Exercitiul 3.5.32. Sa se demonstreze ca singura suprafata de rotatie minimala este catenoidul.
Indicatie: Fie (, ) curba generatoare, parametrizata canonic. Conform Exemplului 3.13,
k 1 = , k 2 = . Deci avem de rezolvat sistemul de ecuatii diferentiale:
= 0,
2
2
( ) + ( ) = 1
cu conditia > 0. Daca = 0 peste tot, atunci din prima ecuatie = 0, iar din a doua = 1,
contradictie. Deci exista puncte n care 6= 0. Lucram pe un interval deschis I ce contine un
asemenea punct. Aici 6= 0. nmultim prima ecuatie cu , tinem seama ca din derivarea celei
de-a doua avem + = 0 si obtinem ecuatia + = 0. Daca = 0 pe I , atunci
k 1 = k 2 = 0 si = 1; deci e liniara si suprafata e un plan, un con sau un cilindru. Dar numai
planul are ambele curburi principale nule. Retinem deci planul ca exemplu (trivial) de suprafata
de rotatie minimala. Putem presupunem ca > 0 pe I (micsornd, eventual, intervalul). Rezulta
= , de unde log + log = C = const . De aici = e C . Ridicam la patrat, folosim
s
( )2 = 1 ( )2 si gasim =
da:
(t ) =
Atunci pentru se obtine:
C2
2
q
. E o ecuatie cu variabile separabile care, prin integrare,
(t + C )2 + C 1 ,
C 1 = const .
q
p
(t ) = k ln(t + C + (t + C )2 + C 1 ) + C 2 ,
C 2 = const .
Punem u = t + C , adica putem lua p

C = 0 n formulele pentru si . Acum se vede usor ca
schimbarea de variabila u 2 = arccos t 2 + C 1 conduce la ecuatiile catenarei.
Exercitiul 3.5.33. Nu exista suprafete minimale compacte.
6. Curbe pe suprafete. Geodezice

Vom studia acum proprietatile curbelor de pe o suprafata . Vom construi n fiecare
punct al curbei un triedru ortonormat (altul dect cel al lui Frenet), variatiile axelor
caruia vor reflecta comportarea curbei pe suprafata . Discutia fiind locala, se poate
73
6 C URBE PE SUPRAFE TE
. G EODEZICE
presupune, fara a restrnge generalitatea, ca avem de-a face cu o curba : I R3 parametrizata canonic cu parametrul s si cu Im() h(U ) unde (U , h) e o parametrizare.
Atunci avem (s) = h(u 1 (s), u 2 (s)).
Fie T (s) = d /d s vectorul tangent (unitar) la 6. Vectorul acceleratie, d 2 /d s 2 , e
normal pe T dar nu neaparat orientat dupa normala la suprafata (conform discutiei
privind curbura normala). l descompunem ntr-o componenta tangenta la suprafata
si una normala la suprafata :
2
2
d 2
d
d
+ nor
.
= tg
d s2
d s2
d s2
Observam ca:
t g
Atunci
d 2
d 2
, T (s) = 2 , T (s) = 0.
2
ds
ds
N g (s) = N (s) T (s)
e un vector unitar coliniar cu t g (d 2 /d s 2 ). Triedrul {T (s), N g (s), N (s)} astfel introdus

poarta numele lui Darboux. Cmpul vectorial N g se numeste normala geodezica. La fel
ca n cazul triedrului Frenet, derivnd cele sase relatii de ortonormalitate dintre vectorii
triedrului, se demonstreaza urmatoarele formule de derivare:
dT
ds
d Ng
k g (s)N g (s) + k n (s)N (s)
= k g (s)T (s) + g (s)N (s)

ds
dN
= k n (s)T (s) g (s)N g (s)
ds
Aici k n este curbura normala, iar k g , g snt functii nou introduse, numite respectiv
curbura geodezica si torsiunea geodezica.
Pentru a gasi interpretarea geometrica a curburii geodezice facem nti un calcul
explicit al ei. Cu formula lui Gauss rezulta:
!
k
j
d u j d uk
d 2ui
d 2
i du du
h
+
b
+
N (s), N g (s)
k g (s) = 2 , N g (s) =
i
j
k
jk
ds
d s2
ds ds
ds ds
!
k
j
d 2ui
i du du
h i , N (s) T (s)
+ jk
=
d s2
ds ds
! !
k
j
d 2ui
i du du
= det T (s), N (s),
hi .
+ jk
d s2
ds ds
Atunci, cum N e ortogonal si pe T si pe h i ,
!
k
j
d 2ui
i du du
h i = (s)T (s)
+ jk
k g (s) = 0
d s2
ds ds
6Preferam aici notatia cu majuscula pentru vectorul tangent, si nu cu minuscula ngrosata ca n capitolul despre curbe, din motive de coerenta a notatiilor.
74
pentru o anumita functie diferentiabila . Rezulta ca

(s) = T (s), (s)T (s) = T (s),
d 2
=0
d s2
pentru ca parametrizarea e canonica.

Calculul anterior, laolalta cu prima formula de derivare pentru triedrul Darboux
demonstreaza:
Propozitia 3.6.1. Fie s 0 I . Urmatoarele afirmatii snt echivalente:
1) k g (s 0 ) = 0;
2) Vectorul normal principal al curbei n s 0 e coliniar cu vectorul normal la suprafata n (s 0 );
3) Coordonatele locale ale curbei verifica ecuatiile:
(3.14)
d 2ui
du j
d uk
|s0 +ij k (s 0 )
|s 0
|s = 0, i = 1, 2
2
ds
ds
ds 0
Curbele de-a lungul carora vectorul normal principal este coliniar cu vectorul normal la suprafata se numesc (linii) geodezice si joaca un rol central n geometria diferentiala si n teoria relativitatii. Propozitia anterioara spune ca o geodezica e caracterizata
de anularea, de-a lungul ei, a curburii geodezice. Echivalent, geodezicele snt solutii ale
sistemului de (doua) ecuatii diferentiale ordinare de ordinul 2 (3.14) n care punctul s 0
nu mai este fixat. Aplicnd Teorema de existenta si unicitate pentru ecuatii diferentiale
rezulta:
Propozitia 3.6.2. Fie p S si v T p S. Atunci exista o unica geodezica : I S astfel
nct (0) = p si (0) = v.
Observatia 3.6.3. 1) Deoarece coeficientii sistemului (3.14) depind doar de prima

forma fundamentala, geodezicele snt intrinsec asociate unei suprafete. n consecinta ,
geodezicele a doua suprafete local izometrice se corespund prin respectiva izometrie
locala.
2) Sistemul (3.14) nu e invariant la schimbari de parametru. E usor de vazut ca doar
schimbarile afine de parametru i conserva forma. Deci o geodezica poate fi ntotdeauna considerata ca fiind parametrizata proportional cu lungimea arcului. n particular,
vectorul tangent al unei geodezice are ntotdeauna lungime constanta.
2 i
Exemplul 3.6.4. n cazul planului, sistemul (3.14) se reduce la dd su2 = 0: geodezicele

planului snt dreptele.
Deoarece un cilindru e local izometric cu planul, izometria locala fiind desfasurarea cilindrului pe plan, conform observatiei anterioare 1), geodezicele cilindrului snt
de trei feluri: generatoare, cercuri paralele si elice. Similar se determina geodezicele
conului (fara vrf ).
Meridianele unei suprafete de rotatie snt geodezice deoarece satisfac proprietatea
2) din Propozitia 3.6.1 (dar nu toate cercurile paralele snt geodezice, ci numai cele
generate de punctele de extrem local ale curbei generatoare; n general, geodezicele
unei suprafetie de rotatie se determina cu metoda lui Clairaut, cf. [Ca]), n particular,
meridianele sferei snt geodezice. Iar cum prin orice punct al sferei exista meridiane
orientate dupa orice directie tangenta, acestea snt singurele geodezice ale sferei.
75
. G EODEZICE
Cele trei tipuri de geodezice ale cilindrului.
Exercitiul 3.6.5. Aratati ca ntr-o parametrizare ortogonala, sistemul geodezicelor se reduce la:
!2
!2 #
"
1
g 11 d u 1
g 11 d u 1 d u 2 g 22 d u 2
d 2u1
+
+2
=0
2g 11 u 1 d t
dt2
u 2 d t d t
u 1 d t
(3.15)
!2
!2 #
"
d 2u2
1
g 22 d u 1 d u 2 g 22 d u 2
g 11 d u 1
+
+
+
2
=0
2g 22
dt2
u 2 d t
u 1 d t d t
u 2 d t
Pentru a demonstra nca o proprietate geometrica importanta a geodezicelor avem

nevoie de un rezultat mai tehnic.
Lema 3.6.6. Fie p S si C o geodezica prin p. Atunci exista o parametrizare n jurul lui
p n care coeficientii primei forme fundamentale satisfac g 11 = 1, g 12 = 0, g 22 (0, u 2 ) = 1.
n plus, C h(U ) face parte din familia de curbe u 2 = const . O parametrizare de acest
fel se numeste semigeodezica.
Demonstratie. Fie geodezica (unica) prin p parametrizata canonic si ortogonala la
C . Notam v 1 , v 2 parametrul canonic pe C , respectiv . Putem presupune (0) = C (0) =
p. Prin fiecare punct (v 2 ) trece o unica geodezica C (v 1 , v 2 ) ortogonala la . Evident
C = C (v 1 , 0). Fie acum X cmpul vectorial tangent la C si Y cmpul vectorial ortogonal
lui X . Din Teorema 3.3.9 exista o parametrizare ale carei linii de coordonate snt tangente acestor cmpuri. Parametrizarea e ortogonala pentru ca X si Y snt ortogonale.
Pe de alta parte, curbele v 2 = const . snt geodezice prin constructie si satisfac sistemul
(3.14). Pentru i = 2 rezulta de aici 211 = 0. Atunci din formula coeficientilor Christoffel (3.7) avem g 11 /v 2 = 0. Pentru a obtine g 11 = 1 nu avem dect sa reparametrizam
punnd
Z
p
u1 =
g 11 d v 1 , u 2 = v 2 .
Pe de alta parte si curba , de ecuatie u 1 = 0 satisface (3.14) de unde
(g 22 /u 1 ) |u 1 =0 = 0
si lema e complet demonstrata.

76
Propozitia 3.6.7. Lungimea unui arc de geodezica cuprins n imaginea unei parametrizari semigeodezice e mai mica dect lungimea oricarei alte curbe care-i uneste capetele.
Demonstratie. Fie : [0, 1] S o geodezica cu (0) = p, (1) = q si (U , h) parametrizare semigeodezica furnizata n lema (asfel ca sa fie data de u 2 = 0). Fie : [0, 1]
h(U ) avnd aceleasi capete cu . Atunci, deoarece g 11 = 1, g 12 = 0 avem:
s
2 2
Z1
Z1 1 2
du
du
+ g 22
dt
d u 1 = u 1 (1) u 1 (0).
L() =
dt
dt
0
0
Deoarece e data de u 2 = 0 lungimea sa va fi:
Z1
d u 1 = u 1 (1) u 1 (0),
L() =
0
Conform acestui rezultat, geodezicele joaca n geometria unei suprafete rolul dreptelor din geometria euclidiana. Vom vorbi, astfel, despre triunghiuri geodezice etc.
Pentru a construi o geometrie coerenta ar trebui, nsa, demonstrat ca prin orice doua
puncte trece o geodezica. nca nu ar fi de ajuns, pentru ca nu am avea unicitate: ntre
doua puncte antipodale pe sfera exista o infinitate de meridiane. Vom reveni asupra
acestor chestiuni n capitolul de varietati riemanniene.
n fine, putem acum da:
Demonstratie. (pentru Teorema 3.5.26) . Vom arata ca, n vecinatatea oricarui punct,
curbura gaussiana determina univoc coeficientii primei forme fundamentale.
Fie p S. Consideram n jurul sau o parametrizare semigeodezica (ortogonala, n
particular). Din Exercitiul 3.5.18, n aceasta parametrizare curbura gaussiana se exprima
astfel:
1
2 p
g 22 .
K = p
g 22 (u 1 )2
Atunci, pentru K = const ., g 22 e solutia ecuatiei diferentiale cu coeficienti constanti:
2 p
p
g 22 + K g 22 = 0.
1
2
(u )
Pentru K > 0 aceasta are solutia generala:
p
p
p
g 22 = c 1 (u 2 ) cos( K u 1 ) + c 2 (u 2 ) sin( K u 1 )
care, laolalta cu conditiile initiale impuse, furnizeaza:

p
g 22 = cos2 ( K u 1 ).
Pentru K < 0 se obtine
iar pentru K = 0 gasim g 22 = 1.
p
g 22 = ch2 ( K u 1 ),
n ce priveste interpretarea geometrica a torsiunii geodezice, din a treia formula

de derivare pentru triedrul Darboux rezulta usor:
Propozitia 3.6.8. g (s 0 ) = 0 daca si numai daca (s 0 ) e vector principal al operatorului
Weingarten.
77
. G EODEZICE
Curbele de-a lungul carora torsiunea geodezica este nula se numesc linii de curbura. Ele snt caracterizate de ecuatia L( (s)) = k(s) (s) sau, local:
L ij
(3.16)
du j
d ui
=k
.
dt
dt
Deci directia tangenta ntr-un punct la o linie de curbura e principala.

Exercitiul 3.6.9. Determinati liniile de curbura ale unei suprafete de rotatie. Aplicatie pentru
sfera si tor.
Aratati ca pe suprafata lui Enneper (Exemplul 3.5.30), liniile de coordonate snt linii de curbura.
Liniile de curbura ale elipsoidului.
Exercitiul 3.6.10. ([OP].) Aratati ca, pentru o geodezica , operatorul Weingarten are proprietatea: L( ) = k b, unde k este curbura lui , e torsiunea ei si b e vectorul binormal. Deduceti
ca o geodezica plana este linie de curbura. Folositi acest fapt pentru a demonstra ca daca toate
geodezicele unei suprafete snt plane, atunci toate punctele suprafetei snt ombilicale, deci suprafata e o portiune de sfera sau de plan.
Urmatorul rezultat deriva direct din Teorema 3.3.9. Va fi, de asemenea, util mai
departe.
Propozitia 3.6.11. n vecinatatea unui punct neombilical exista o parametrizare ale carei linii de coordonate snt linii de curbura.
Demonstratie. Fie p un punct neombilical pe S si (U , h) o parametrizare oarecare n
jurul sau. O curba h(u 1 (t ), u 2 (t )) e linie de curbura daca si numai daca satisface (3.16)
care, scris desfasurat produce urmatoarele doua ecuatii:
d u2
d u1
d u1
+ L 12
=k
,
dt
dt
dt
d u1
d u2
d u2
L 21
+ L 22
=k
.
dt
dt
dt
L 11
Eliminam k ntre aceste ecuatii si obtinem ecuatia liniilor de curbura sub forma:
1 2
2 2
du
du
d u1 d u2
(3.17)
L 21
L 12
(L 11 L 22 )
= 0.
dt
dt
dt dt
Daca reusim sa factorizam aceasta ecuatie sub forma
d u1
d u2
d u2
d u1
c
= 0,
+b
+d
(3.18)
a
dt
dt
dt
dt
cu a, b, c, d functii diferentiabile de u 1 , u 2 , atunci fiecare dintre cei doi factori determina cte un cmp vectorial X 1 , respectiv X 2 (vezi Exercitiul 3.3.4) ale carui traiectorii
78
snt linii de curbura. Daca aceste cmpuri snt independente n p (ceea ce revine la
ad bc 6= 0 n p, atunci putem aplica Teorema 3.3.9 si demonstratia e ncheiata.
Pentru a gasi functiile necunoscute a, b, c, d , identificam coeficientii n ecuatiile
(3.17) si (3.18). Rezulta sistemul
ac = L 21 ,
ad + bc = L 11 L 22 ,
bd = L 12 .
Daca exista, solutia nu e unica. Exprimnd a (respectiv b) n functie de c (respectiv d )

si punnd x = c/d , obtinem ecuatia de gradul al 2-lea
L 12 x 2 (L 11 L 22 )x L 21 = 0
care are radacini reale distincte daca si numai daca
(3.19)
(L 11 L 22 )2 + 4L 21 L 12 > 0.
j
Pe de alta parte, cum p e neombilical, L are valori proprii distincte n p, deci det(L i
j
i ) are radacini (reale) distincte n p. Facnd calculul, vedem ca (3.19) este exact
discriminantul acestei din urma ecuatii.
Daca ac bd = 0, atunci L 21 + L 12 = 0, situatie care conduce usor la contradictie cu
simetria lui L.
ncheiem acest paragraf cu definitia curbelor asimptotice: acestea snt caracterizate de anularea curburii normale de-a lungul lor. (t ) e asimptotica daca si numai
daca b( (t ), (t )) = 0 sau, local:
b i j (t )
d ui d u j
= 0.
dt dt
Exercitiul 3.6.12. Determinati liniile asimptotice ale paraboloidului hiperbolic x 3 = x 1 x 2 , ale

hiperboloidului cu o pnza (x 1 )2 + (x 2 )2 (x 3 )2 1 = 0 si ale suprafetei lui Enneper.
Se poate arata ca n vecinatatea unui punct hiperbolic exista parametrizari cu linii

asimptotice (conform, pentru detalii si alte proprietati, [Or]).
7. Derivata covarianta
Revenim acum la notiunea de cmp vectorial (definita n paragraful Parametrizari

speciale). Fie : I S e o curba diferentiabila si X un cmp vectorial de-a lungul lui
, i.e. X ((t )) T(t ) S (vezi (Observatia 3.3.2)). Elementele triedrului Darboux snt
exemple de cmpuri vectoriale de-a lungul unei curbe. Putem privi un asemenea X ca
o functie definita pe I , depinznd de argumentul t . Daca imaginea curbei e cuprinsa n
imaginea unei parametrizari (U , h) atunci avem:
X (t ) = X i (t )h i (u 1 (t ), u 2 (t ))
cu X i functii diferentiabile.
79
7 D ERIVATA COVARIANTA
n general, derivata n raport cu t a unui cmp vectorial nu mai este un vector tangent la S. ntr-adevar, local avem:
dX
dXi
dXi
du j
du j k
i j h k + b i j N .
=
hi + X i
hi j =
hi + X i
dt
dt
dt
dt
dt
Definitia 3.7.1. Partea tangenta a lui
lungul lui si se noteaza
Avem:
(3.20)
dX
se numeste derivata covarianta a lui X de-a
dt
X
. Este un cmp vectorial de-a lungul lui .
dt
!
j
dXk
X
i du
k
=
+X
hk .
dt
dt
dt i j
Definitia 3.7.2. Un cmp vectorial se numeste paralel de-a lungul (pe) daca derivata
sa covarianta e identic nula.
Sa observam ca, deoarece vectorii h k snt liniar independenti, un cmp vectorial e
paralel de-a lungul lui daca si numai daca
(3.21)
dXk
du j k
+Xi
= 0 pentru orice k = 1, 2.
dt
dt i j
Daca n formula (3.20) luam X = (t ), cmpul vectorial tangent la curba, gasim:

!
d 2uk d ui d u j k
=
+
hk
dt
dt2
dt dt i j
Comparnd cu forma sistemului (3.14) obtinem imediat:
Propozitia 3.7.3. e geodezica daca si numai daca e paralel pe .
E motivul pentru care geodezicele se mai numesc si curbe autoparalele.
n particular, daca X e paralel pe geodezica , atunci
d
X
X (t ), (t ) =
, (t ) = 0,
dt
dt
deci produsul scalar dintre el si vectorul tangent la curba este constant n fiecare punct
la curbei. Asadar, paralelismul de-a lungul unei curbe generalizeaza notiunea de paralelism din planul euclidian.
Aplicnd sistemului (3.21) teorema de existenta si unicitate pentru ecuatii diferentiale rezulta:
Propozitia 3.7.4. Dat v T(0) S, exista un unic cmp vectorial paralel pe cu X (0) = v.
Vom reveni asupra notiunii de paralelism n capitolele dedicate fibrarilor vectoriale si spatiilor riemanniene.
X
dX
, X (t ) = 0, deci
e ortogonal
Daca X e un cmp unitar, kX (t )k = 1, atunci
dt
dt
att pe X ct si pe N . n acest caz
X
= (t )(N (t ) X (t )).
dt
80
Vom nota (n cele

ceurmeaza, urmam prezentarea din cartea lui7 do Carmo) functia
(t ) cu simbolul X
i o vom numi modulul derivatei covariante . n particular, pendt s
tru o curba parametrizata canonic,
= k g (s)N g (s) = k g (s)(N (s) (s)).

ds
Am obtinut o interpretare geometrica a modulului derivatei covariante:

= k g (s).
ds
Pentru o curba plana, curbura reprezenta variatia unghiului facut de vectorul ei
tangent cu o directie fixa. Dreptele erau caracterizate de anularea curburii. Pe o suprafata , rolul dreptelor e jucat de geodezice. Acestea snt caracterizate de anularea curburii geodezice. Astfel apare natural sa ncercam sa exprimam curbura geodezica cu
ajutorul variatiei unghiului facut de cmpul vectorial tangent cu o directie fixa. Dar mai
nti trebuie sa definim acest unghi. Cu asta ne vom ocupa n finalul acestui paragraf.
Fie o curba simpla, nchisa cu imaginea cuprinsa n imaginea unei parametrizari
si X (t ), Y (t ) doua cmpuri vectoriale unitare pe . Vrem sa definim unghiul dintre ele
ca functie diferentiabila. Avem nevoie de:
Lema 3.7.5. Fie a, b : I R derivabile, astfel nct a(t )2 + b(t )2 = 1. Fie 0 R cu
proprietatea a(t 0 ) = cos 0 , b(t 0 ) = sin 0 . Atunci functia
Zt
(t ) = 0 + (ab a b)()d
t0
e derivabila si cos (t ) = a(t ), sin (t ) = b(t ), (t 0 ) = 0 .

Demonstratie. Derivabilitatea lui e imediata. n continuare e suficient sa aratam ca
f = (a cos )2 + (b sin )2 0,
sau, dupa dezvoltarea patratelor:
a cos + b sin 1.
Pentru aceasta, aratam ca derivata lui a cos + b sin e identic nula si folosim faptul
ca, n t 0 , valoarea functiei este 1. Tinnd
cont ca = ab a b si aa + bb = 0 avem:
(a cos + b sin ) = a cos a sin + b sin + b cos
= a cos + b sin + (ab a b)(b cos a sin )

= (aa + bb )(a cos + b sin ) = 0.
Fie acum X un cmp vectorial pe astfel nct {X (t ), X (t )} sa fie baza ortonormata

n T(t ) S, la fel orientata cu {h 1 , h 2 }. Atunci Y se poate exprima ca:
Y (t ) = a(t )X (t ) + b(t ) X (t )
7Functia (t ) poate fi negativa: denumirea de modul are, aici, semnificatia de cantitate (scalara).
81
7 D ERIVATA COVARIANTA
cu a, b derivabile si a 2 + b 2 = 1. Daca fixam o determinare 0 pentru unghiul dintre

X (t 0 ) si Y (t 0 ), aceasta se extinde la o functie derivabila conform lemei. Demonstram
acum:
Lema 3.7.6.
Y
dt
d
X
=
.
dt
dt
Demonstratie. Fie X = N X , Y = N Y . Atunci:

Y = X cos + X sin ,
Y = (N X ) cos + (N X ) sin = X cos X sin .

Cum X , X snt ortogonali prin constructie, iar X , d X /d t = X , d X /d t = 0 deoarece
X , X snt unitari, avem succesiv:
Y
Y
dY
=
,N Y =
, Y =
dt
dt
dt
dX
d X
d
+ cos2
, X sin2
, X .
=
dt
dt
dt
Derivnd egalitatea X , X = 0 gasim
dX
d X
, X +
, X = 0.
dt
dt
nlocuim n formula anterioara si demonstratia e completa.
Corolarul 3.7.7. Fie X un cmp unitar paralel pe si Y = . Atunci

d
=
kg =
ds
ds
Derivata covarianta va interveni n demonstratia celui mai important rezultat global despre suprafete, teorema Gauss-Bonnet. Rezultatul de care vom avea nevoie este
cuprins n:
Lema 3.7.8. Fie (U , h) o parametrizare ortogonala, X un cmp unitar pe si unghiul
dintre h 1 si X . Atunci:
X
1
d
g 22 d u 2 g 11 d u 1
= p
+
dt
2 g 11 g 22 u 1 d t
u 2 d t
dt
Demonstratie. Normam cmpurile h 1 , h 2 :
h1
,
e1 = p
g 11
h2
e2 = p
.
g 22
Atunci e 1 e 2 = N si, conform lemei anterioare,

d
e 1
X
=
+
dt
dt
dt
82
Pe de alta parte:
e 1
dt
d e1
e 1 d u 1 e 1 d u 2
, N e1 = 1
+ 2
, e2
dt
u d t
u d t
e 1
d u1
e 1
d u2
,
e
,
e
2
2
u 1
dt
u 2
dt
p
g 11
p
h1
h 11 g 11
d u1
u 1
, e2
g 11
dt
p
g 11
p
h 12 g 11
h1
d u2
u 2
, e2
g 11
dt
h 11 , h 2 p
=
=
1
g 11 g 22
d u1
1
d u2
+ h 12 , h 2 p
dt
g 11 g 22 d t
Dar, h 11 , h 2 = 211 g 22 , datorita faptului ca h 1 , h 2 = 0. Pe de alta parte, cu formula
(3.7) gasim 211 = 12 g 22
g 11
.
u 2
Cum g 22 = 1/g 22 , avem n final

h 11 , h 2 =
1 g 11
.
2 u 2
La fel gasim
h 12 , h 2 = h 21 , h 2 =
1 g 22
.
2 u 1
8. Teorema fundamentala a teoriei suprafetelor

Vom ncheia discutia proprietatilor locale ale unei suprafete diferentiabile cu un
rezultat de existenta si unicitate locala pentru suprafete datorat lui Bonnet8.
Teorema 3.8.1. Fie U R2 un deschis conex si simplu conex. Fie g i j , b i j : U R functii
diferentiabile care satisfac conditiile:
1) Matricea (g i j (u 1 , u 2 )) e simetrica si pozitiv definita pe U .
2) Matricea (b i j (u 1 , u 2 )) e simetrica pe U .
3) Snt verificate ecuatiile Gauss (3.11) si Codazzi (3.10) n care functiile kij snt date
de formulele (3.7).
Atunci exista o parametrizare h : U R3 care defineste o suprafata avnd prima si a
doua forma fundamentala g i j , respectiv b i j . Aceasta suprafata e unic determinata pna
la o izometrie liniara a lui R3 .
Demonstratie. Orice suprafata care satisface conditiile enuntului trebuie, de asemenea, sa satisfaca formulele Gauss si Weingarten:
8Pierre Ossian Bonnet, 18121892, matematician francez cu contributii importante n geometria diferentiala a suprafetelor.
83
8 T EOREMA FUNDAMENTAL A A TEORIEI SUPRAFE TELOR
(3.22)
hi j
(3.23)
Ni
kij h k + b i j N
g k j b j i h k
Vom arata ca, daca interpretam ecuatiile de mai sus ca un sistem de ecuatii cu
derivate partiale de ordinul 1 cu necunoscutele h i si N , acesta e integrabil. ntr-adevar,
sistemul este echivalent cu cel pfaffian
1 = 0,
unde
1
2 = 0
d h i kij h k + b i j N d u j
d N + g k j b j i hk d u i
Conform Teoremei lui Frobenius (vezi [Mir]), conditiile necesare si suficiente de integrabilitate snt:
d 1 = d 2 = 0
(mod 1 , 2 )
sau, ntr-o forma mai familiara:
k
k
h
+
b
N
=
h
+
b
N
,
i
j
k
k
i
l
i
j
i
l
u j
u l
kj
kj
g b j l hk
g b j i hk =
j
l
u
u
care, explicitate (a doua ecuatie se dovedeste chiar redundanta), conduc la ecuatiile
Gauss si Codazzi (vezi demonstratia Teorema egregium). Cum, prin ipoteza, aceste
ecuatii snt satisfacute, sistemul e complet integrabil.
Din teorema de existenta si unicitate (vezi, din nou, [Mir]) fixnd conditia initiala
h i0 , N 0 asociata unui punct (u 0i ) U , exista o unica solutie h i , N care satisface (3.22),
(3.23) si
j
h i (u 0 ) = h i0 ,
N (u 0 ) = N 0 .
Sa aratam acum ca solutia gasita are si proprietatile geometrice necesare. Mai precis:
daca
(3.24)
h i0 , h 0j = g i j (u 0k ), N 0 , h k0 = 0, kN 0 k = 1, i , j , k = 1, 2
atunci snt verificate relatiile analoage pentru h i , N . Pentru aceasta introducem functiile
i j = h i , h j , i = N , h i , = kN k2 1
despre care aratam ca snt constante (atentie: indicii lui , nu reprezinta derivate
partiale !) Avem (folosind formulele Gauss si Weingarten):
i j
u k
i
u k
u k
li k l j + lj k l i + b i k j + b j k i
g j l b l k i j + b i k + li k l ,
2g j l b l k j
g i j
u k
84
Am obtinut un nou sistem de ecuatii cu derivate partiale de ordinul 1. Se verifica direct

ca acesta admite solutia
i j = g i j , i = 0, = 1
care satisface conditia initiala (3.24). Din unicitate rezulta ca aceasta este solutia cautata (remarcati similitudinea cu demonstratia teoremei fundamentale a teoriei curbelor).
Cu h i gasite anterior, definim acum parametrizarea h prin:
Z(u 1 ,u 2 )
1 2
hi d u i + h0
h(u , u ) =
(u 01 ,u 02 )
unde integrala curbilinie nu depinde de drumul din U ntre (u 01 , u 02 ) si (u 1 , u 2 ) pe care

este calculata deoarece U e simplu conex. Ca h e o parametrizare rezulta din faptul ca
derivatele sale partiale snt exact h i , solutiile sistemului (3.22), (3.23), satisfac h i , h j =
g i j iar g i j e pozitiv definita prin ipoteza. E, de asemenea, evident, ca prima si a doua
forma fundamentala a parametrizarii (U , h) snt g i j , b i j .
Fie acum o alta suprafata h : U R3 cu aceleasi prima si a doua forme fundamentale. Atunci, urmatoarele doua repere carteziene ale lui R3 : {h(u 0i ); h 1 (u 0i ), h 2 (u 0i ), N (u 0i )}
i ; h 1 (u i ), h 2 (u i ), N (u i )} difera printr-o izometrie afina. Fie F partea liniara a
si {h(u
0
0
0
0
acestei izometrii. Atunci h i si F h i snt solutii ale aceluiasi sistem cu aceleasi conditii initiale. Deci h i = F h i pe U . Rezulta ca d h = d F h (pentru ca F e liniara) sau,
echivalent, h = F h + const . ceea ce ncheie demonstratia.
Cititorul poate observa similitudinea dintre acest rezultat si analogul sau referitor
la curbe. Nu doar enunturile, dar si metodele de demonstratie snt asemanatoare, cu
mentiunea ca aici am avut de-a face cu un sistem de ecuatii cu derivate partiale. De
altfel, n unele texte, de exemplu n [Ca], cele doua snt demonstrate simultan.
ncheiem capitolul cu cteva exercitii care introduc o clasa particulara de suprafete:
Exercitiul 3.8.2. O suprafata parametrizata prin: h(u 1 , u 2 ) = (u 1 )+u 2 w(u 1 ), cu u 1 I si u 2 R,
se numeste suprafata riglata. E definita de curba generatoare (u 1 ) prin punctele careia trec
drepte L paralele cu vectorul w(u 1 ).
1. Aratati ca toate cuadricele riglate snt suprafete riglate. n particular, suprafetele riglate
pot avea singularitati (puncte n care h 1 si h 2 nu snt independenti).
2. Presupunnd kw(u 1 )k = 1 si w 6= 0 pe I , aratati ca punctele singulare ale unei suprafete
, w
riglate se afla pe o curba (numita de strngere) a carei ecuatie este = + uw, cu u =
.
kw k2
Determinati aceasta curba pentru cuadricele riglate.
3. Aratati ca, n punctele regulate, curbura gaussiana a unei suprafete riglate este data de
det( , w, w )
2
, unde =
. Caracterizati punctele pentru care K = 0.
formula K = 2
2
2
( + u )
kw k2
4. Aratati ca elicoidul este suprafata riglata cu linia de strngere axa Ox 3 . Aratati ca elicoidul
este singura suprafata riglata minimala, n afara planului.
5. Daca o suprafata contine o familie de linii asimptotice care snt si geodezice, atunci e
riglata.
Exercitiul 3.8.3. O suprafata riglata (cu kw(u 1 )k = 1) care satisface det(w, w , ) = 0 se numeste
desfasurabila.
8 T EOREMA FUNDAMENTAL A A TEORIEI SUPRAFE TELOR
85
1. Aratati ca suprafetele desfasurabile au curbura gaussiana identic nula. Care dintre cuadrice snt desfasurabile?
2. Fie o curba pe suprafata regulata S. Fie S suprafata riglata (u 1 )+u 2 N (u 1 ), unde N (u 1 )
este restrictia normalei unitare ale lui S la Im . Sa se arate ca e linie de curbura pe S daca si
numai daca S e suprafata desfasurabila.
3. Considerati suprafetele riglate definite de o curba spatiala si de vectorul sau normal,
respectiv binormal. Ce conditii trebuie sa satisfaca pentru ca aceste suprafete sa fie desfasurabile?
Suprafata riglata cu curba generatoare

(u 2 ) = (u 1 , (u 1 )2 , (u 1 )3 )
si
1
w(u ) = ((u 1 )2 , 1, u 1 ).
Un exemplu de suprafata desfasurabila.
CAPITOLUL 4
Proprietati globale ale suprafetelor

1. De la local la global. O caracterizare a sferei
Printre cele mai spectaculoase rezultate de geometrie diferentiala snt cele care
trag concluzii de natura globala din ipoteze locale. Un prim exemplu l-am avut n Teorema 3.5.9. Scopul acestui paragraf este sa exploateze mai departe acel rezultat. Vom
demonstra, urmnd linia din [Ca], o teorema de caracterizare a sferei:
Teorema 4.1.1. O suprafata compacta, conexa S cu curbura gaussiana constanta este o
sfera.
Demonstratie. Demonstratia care urmeaza e datorata lui S.S. Chern. Prima demonstratie a fost data de H. Liebmann n 1899.
Observam nti ca S, fiind compacta, are cel putin un punct eliptic; n acest punct
K > 0, deci K , fiind constanta, e strict pozitiva.
Fie acum k 1 , k 2 curburile principale ale lui S. Cu conventia k 1 k 2 , acestea snt
functii diferentiabile pe S. Datorita compacitatii, exista un punct p n care k 1 si atinge
un maxim local. Cum k 1 k 2 = K = const . > 0, k 2 are n p un minim local. Vom arata ca
p e un punct ombilical. n caz contrar, exista n jurul sau o parametrizare cu linii de
curbura (vezi Propozitia 3.6.11). ntr-o asemenea parametrizare g 12 = 0, b 12 = 0 si prin
calcul direct, curburile principale snt:
(4.1)
k1 =
b 11
,
g 11
k2 =
b 22
,
g 22
iar ecuatiile lui Codazzi devin:

(4.2)
b 11 1 g 11
=
(k 1 + k 2 ),
u 2
2 u 2
(4.3)
b 22 1 g 22
=
(k 1 + k 2 ).
u 1
2 u 1
Derivam prima ecuatie din (4.1) n raport cu u 2 , pe a doua n raport cu u 1 si gasim:

k 1 1 g 11
=
(k 2 k 1 ),
u 2 2 u 2
k 2 1 g 22
g 22 1 =
(k 1 k 2 ).
u
2 u 1
g 11
87
2 S UPRAFE TE
ORIENTABILE
nlocuim aceste expresii n formula curburii gaussiene din (Exercitiul 3.5.18); rezultatul
se poate pune sub forma:
2 g 11
2 g 22
g 11
g 22
+
+A
+B
,
2
2
(u )
(u 1 )2
u 1
u 1
unde A, B snt functii diferentiabile ale caror forme exacte nu au importanta pentru
discutia noastra. Calculnd si derivatele partiale de ordinul doi ale curburilor principale n functie de cele ale coeficientilor primei forme fundamentale, formula de mai
sus devine:
2g 22 2 k 2
k 1
k 2
2g 11 2 k 1
+
+ 2 + 1 ,
2K g 11 g 22 =
2
2
k 1 k 2 (u )
k 1 k 2 (u 1 )2
u
u
unde, ca si pentru A, B , expresiile exacte ale lui , snt irelevante. Evaluam egalitatea
de mai sus n p. Derivatele partiale ale curburilor principale se anuleaza n p deoarece
acesta e punct de extrem local pentru amndoua. 2 k 1 /(u 2 )2 (p) < 0 pentru ca p e
maxim local al lui k 1 si 2 k 2 /(u 1 )2 (p) > 0 pentru ca p e minim local al lui k 2 . Atunci
membrul drept al ultimei egalitati e strict pozitiv, n timp ce membrul stng e negativ.
Am ajuns la o contradictie care arata ca p e ombilical.
Fie, acum, q 6= p. Avem sirul de inegalitati:
2K g 11 g 22 =
k 1 (p) k 1 (q) k 2 (q) k 2 (p).
Cum k 1 (p) = k 2 (p), rezulta k 1 (q) = k 2 (q), deci si q e ombilical. Atunci suprafata este
o portiune de sfera. Fiind deschisa (ca reuniune de imagini de parametrizare) n R3 e
deschisa si n topologia relativa a sferei. Datorita compacitatii e si nchisa n topologia
sferei. Cum sfera e conexa, singurele ei submultimi simultan deschise si nchise snt ;
si sfera nsasi. Cum suprafata noastra e nevida, demonstratia e completa.
Corolarul 4.1.2. O suprafata compacta, conexa cu curbura gaussiana strict pozitiva si

curbura medie constanta este o sfera.
Demonstratie. E suficient sa observam ca n demonstratia anterioara constanta lui K
a intervenit numai prin aceea ca a fortat functia k 2 (k 1 ) sa fie descrescatoare. Or, acest
lucru e implicat si de ipotezele K > 0, H = const .
Alte caracterizari ale sferei se gasesc n [Or].

2. Suprafete orientabile
Urmarim n paragraful de fata sa dam un sens precis notiunilor de ,,sus si ,,jos
(respectiv interior si exterior) pentru o suprafata nchisa. Suprafetele pentru care acest
lucru va fi posibil se vor numi orientabile.
Fie, pentru nceput, V un spatiu vectorial real de dimensiune finita n. Prin baza
vom ntelege acum baza ordonata (sau reper). Spunem ca doua baze snt la fel orientate
daca matricea de trecere dintre ele are determinant pozitiv. E clar ca relatia a fi la
fel orientate e una de echivalenta pe multimea bazelor din V . Alegem arbitrar o baza
din V . Numim clasa ei de echivalenta orientare pozitiva. Odata facuta o asemenea
alegere, V se zice orientat. De obicei, n Rn orientarea pozitiva e data de baza canonica
{e 1 , ..., e n }.
88
O orientare a lui R2 induce o orientare (un sens de parcurgere) pe curbele plane

nchise. Iata cum: fie o curba nchisa. Conform teoremei lui Jordan snt bine definite
interiorul si exteriorul ei. Atunci n fiecare punct putem vorbi despre normala exterioara. Pe directia tangenta la curba n fiecare punct alegem sensul vectorului tangent
astfel nct baza {T, N } sa fie pozitiv orientata.
Aplicam cele de mai sus pentru spatiul vectorial T p S. O orientare a lui T p S induce
un sens de parcurs pe curbele nchise infinitezimale dintr-o vecinatate mica a lui p
(deoarece acestea pot fi aproximate de curbe din T p S). E posibil ca pe intersectia a
doua astfel de vecinatati orientarile sa concida?
Fixam (U , h) o parametrizare n jurul lui p si orientam T p S conform bazei {h 1 , h 2 }.
e o alta parametrizare n jurul lui p, atunci
Daca (U , h)
u k
hk ,
h i =
u i
astfel ca cele doua baze snt la fel orientate daca si numai daca iacobianul schimbarii
de coordonate e pozitiv. n consecinta vom da:
Definitia 4.2.1. O suprafata e orientabila daca exista o acoperire a sa (un atlas) cu parametrizari cu toti iacobienii schimbarilor de coordonate pozitivi. Alegerea unui astfel
de atlas se numeste orientare.
Observatia 4.2.2. Din formula de schimbare de variabila, se vede ca orientabilitatea e
invarianta la difeomorfisme. Pe de alta parte, un difeomorfism poate pastra sau nu o
orientare fixata.
Exemplul 4.2.3. Suprafetele acoperite cu o singura parametrizare (n particular suprafetele descrise ca grafice) snt orientabile.
Orice suprafata care se acopera cu numai doua parametrizari e orientabila. ntradevar, daca schimbarea de coordonate se face cu iacobian negativ, nu avem dect sa
permutam u 1 , u 2 n una dintre parametrizari. n particular sfera e orientabila.
Reamintim ca fiecarei parametrizari i se asociaza vectorul normal unitar:
N=
h1 h2
.
kh 1 h 2 k
Sa observam ca deoarece pe intersectia a doua parametrizari
!
k
u
h 1 h 2 = det
h1 h2 ,
u i
vectorul normal unitar e bine definit numai daca iacobianul schimbarii de coordonate
e pozitiv (altfel N schimba semnul, deci se anuleaza, o contradictie). Mai mult:
Teorema 4.2.4. O suprafata e orientabila daca si numai daca admite un cmp de vectori
normali unitari continuu, global definit.
Demonstratie. Necesitatea conditiei rezulta din observatia anterioara: daca S e orientabila, atunci alegnd un atlas cu schimbari de coordonate cu iacobian pozitiv, vectorii
normali unitari asociati la parametrizari diferite coincid pe intersectii si se lipesc dnd
nastere unui cmp de vectori global.
Pentru suficienta , fie N cmpul global dat de enunt si A un atlas cu domeniile de
parametrizare conexe. Daca (U , h) A si p h(U ), putem presupune N (p) = h 1
89
2 S UPRAFE TE
ORIENTABILE
h 2 /kh 1 h 2 k. ntr-adevar,
N ,
h1 h2
(q) = f (q) = 1
kh 1 h 2 k
si f e continua pentru ca N e continuu. Cum U e conex, f = 1 sau f = 1 pe U si afirmatia noastra rezulta (permutnd, eventual, u 1 , u 2 ). Daca, prin absurd, pe o intersectie
u k
U U avem det( i ) < 0, atunci
u
h1 h2
h 1 h 2
(p) = N (p).
(p) = N (p) =
kh 1 h 2 k
kh 1 h 2 k
Rezulta N (p) = 0, contradictie.
Definitia 4.2.5. Pe o suprafata orientata, o parametrizare (U , h) se numeste compatibila cu orientarea daca

h1 h2
N=
.
kh 1 h 2 k
Exemplul 4.2.6. Banda lui Mbius e un exemplu de suprafata neorientabila. Se obtine
prin identificarea laturilor opuse ale unui dreptunghi dupa ce, n prealabil, una dintre
ele a fost simetrizata fata de mijlocul ei. Pentru a o parametriza consideram cercul
x 2 + y 2 = 4 si segmentul deschis AB n planul x 2 Ox 3 descris de ecuatiile x 2 = 2, | x 3 |< 1.
Rotim mijlocul C al lui AB n jurul lui Ox 3 si , n acelasi timp, rotim segmentul AB n
jurul lui C n planul x 3 OC . Miscarea trebuie astfel facuta nct atunci cnd C a acoperit
un unghi u 1 , AB sa se fi rotit cu u 1 /2. Drept rezultat, cnd C revine n pozitia initiala,
AB s-a rotit cu 180 .
A
C
u1
Banda lui Mbius construita prin rotirea segmentului AB n jurul unei axe si a propriului
centru.
C
B
u1/2
Parametrii directori ai dreptei AB atunci cnd C are coordonatele (2 sin u 1 , 2 cos u 1 , 0)

1
1
1
snt (sin u 1 sin u2 , cos u 1 sin u2 , cos u2 ), astfel ca obtinem parametrizarea:
h(u 1 , u 2 ) = ((2 u 2 sin
u1
u1
u1
) sin u 1 , (2 u 2 sin ) cos u 1 , u 2 cos )
2
2
2
cu (u 1 , u 2 ) (0, 2) (1, 1) si u 1 masurat dinspre axa Ox 2 . Se acopera asfel toata suprafata n afara punctelor corespunzatoare lui u 1 = 0. Pentru a o acoperi complet consideram si parametrizarea:
1
u 1 , u 2 ) = ((2 u 2 sin( + u )) cos u 1 ,

h(
4
2
90
(2 u 2 sin(
u1
u 1
+
)) sin u 1 , u 2 cos( +
))
4
2
4
2
unde, acum, u 1 e masurat dinspre axa Ox 1 si u 2 = u 2 . A doua parametrizare nu acopera

punctele cu u 1 = /2, dar acestea se afla n imaginea primeia.
Intersectia celor doua harti este reuniunea multimilor S 1 , S 2 , unde
S1
S2
< u 1 < 2}
2
{h(u 1 , u 2 ) ; 0u 1 < }
2
{h(u 1 , u 2 ) ;
Schimbarile de coordonate snt, respectiv, (u 1 , u 2 ) = (u 1 /2, u 2 ) n S 1 si (u 1 , u 2 ) =

(3/2 + u 1 , u 2 ) n S 2 . Schimbarea de coordonate se face cu determinant pozitiv n
S 1 si cu determinant negativ n S 2 . Aceasta nu este, nsa, suficient pentru a conchide
ca Banda lui Mbius nu e orientabila: nimic nu ne asigura a priori (vezi exercitiul urmator) ca nu exista un alt atlas cu schimbari de coordonate cu determinant pozitiv.
Sa presupunem ca exista un cmp diferentiabil de vectori normali unitari N : S R 3 .
snt compatibile cu orientarea. Cum iacobianul
Putem presupune ca (U , h) si (U , h)
schimbarii de coordonate va fi 1 n S 1 sau S 2 , rezulta ca N (p) = N (p) daca p e din
acea componenta a intersectiei. Dar normala unitara nu se poate anula pentru ca suprafata e regulata. La fel se rationeaza daca una dintre parametrizari e compatibila cu
orientarea si cealalta nu, etc. Deci Banda lui Mbius nu e orientabila.
Banda lui Mbius.
Exemplul 4.2.7. Daca, n exemplul anterior, n loc sa rotim un segment, rotim o figura
opt, obtinem o suprafata neorientabila numita Sticla lui Klein. O parametrizare a ei
este:
u1
u1
u1
u1
sin u 2 sin
sin 2u 2 ) cos u 1 , (a + cos
sin u 2 sin
sin 2u 2 ) sin u 1 ,
2
2
2
2
u1
u1
sin u 2 + cos
sin 2u 2 .
sin
2
2
(a + cos
Imaginea care se obtine este o suprafata cu autointersectie:
91
2 S UPRAFE TE
ORIENTABILE
Sticla lui Klein.
Se poate vedea ca suprafata anterioara e echivalenta topologic (adica n urma unei

deformari continue) cu urmatoarea (acum se justifica si denumirea):
Sticla lui Klein imersata n R3 .
De fapt, din punct de vedere topologic, sticla lui Klein se obtine dintr-un patrat cu
laturile opuse identificate conform sagetilor de pe desenul de mai jos (e ca si cum am
face nti un tor caruia apoi i-am identifica cele doua acpete dupa o rotatie de 180 de
grade):
Sticla lui Klein ca obiect topologic.
Exemplul benzii lui Mbius sugereaza:

Exercitiul 4.2.8. Daca o suprafata se acopera cu doua parametrizari a caror intersectie are doua
componente conexe, cu iacobianul schimbarii de coordonate pozitiv pe o componenta, negativ
pe cealalta, atunci suprafata e neorientabila.
92
3. Teorema Gauss-Bonnet
Rezultatul pe care l demonstram n acest paragraf este, fara ndoiala, cel mai profund din teoria suprafetelor. El face evidenta legatura dintre geometrie si topologie.
Pentru a-l enunta n toata generalitatea va trebui sa acceptam fara demonstratie cteva
fapte de topologie algebrica.
Prima versiune apare n memoriul lui Gauss de la 1823-1827 si se refera la triunghiuri cu laturile arce de geodezica de pe o suprafata :
Teorema 4.3.1. Pentru un triunghi geodezic T cu unghiuri interioare 1 , 2 , 3 excesul
P3
i =1 i este egal cu aria imaginii triunghiului prin aplicatia lui Gauss:
ZZ
3
X
i =
K d
i =1
n consecinta , n geometria euclidiana plana suma unghiurilor unui triunghi este

. n schimb, pe suprafete de curbura gaussiana nenula se pot modela geometrii neeuclidiene. De exemplu, pseudosfera (cu K = 1) e un model pentru geometria hiperbolica a lui Lobacevski. n general, daca K = const ., excesul (-defectul triunghiului) este
proportional cu aria triunghiului. (Sa ne reamintim ca n geometria hiperbolica aria
unui triunghi este, prin definitie, defectul sau).
3
1
P
P
Triunghi geodezic pe sfera ( i > ) si pe pseudosfera ( i < ).
Pe de alta parte, daca fixam un punct p S si consideram un triunghi geodezic

infinitezimal n jurul sau, atunci K (p) este limita raportului dintre excesul triunghiului
si aria sa. Cum unghiurile si aria se calculeaza folosind numai prima prima fundamentala, se obtine astfel o noua demonstratie pentru Teorema egregium. De fapt, aceasta
a fost demonstratia initiala a lui Gauss; ulterior a cautat si o demonstratie directa.
Pasul urmator a fost facut de O. Bonnet. El a extins formula la regiuni marginite de
curbe simple nchise, nu neaparat geodezice. Dar, pentru nceput, cteva pregatiri.
Fie S o suprafata diferentiabila, orientata, fixata.
Definitia 4.3.2. O aplicatie continua : [0, l ] S se numeste curba simpla, nchisa,
neteda pe portiuni daca:
1) (0) = (l );
2) e injectiva;
3) exista o diviziune 0 = t 0 < t 1 < ... < t k+1 = l astfel nct restrictia lui la orice
subinterval [t i , t i +1 ] e curba diferentiabila.
Punctele (t i ) se numesc vrfuri.
93
3 T EOREMA G AUSS -B ONNET
n aceasta sectiune, daca nu se specifica altceva, va fi o curba simpla, nchisa,

neteda pe portiuni. Conditia 3) implica existenta limitelor laterale
lim (t ) = (t i 0) 6= 0,
t t i
lim (t ) = (t i + 0) 6= 0.
t t i
Aceasta permite definirea unghiurilor exterioare n vrfuri. Fie | i |, 0 <| i | cea

mai mica determinare a unghiului dintre (t i 0) si (t i + 0). Daca (t i ) nu e punct
de ntoarcere (cusp), semnul lui i e dat de orientarea lui S: sgn i = sgn det( (t i
0), (t i + 0), N ). Numarul i (, ) se numeste unghi exterior. Daca (t i ) e punct de
ntoarcere, atunci | i |= si semnul nu mai poate fi determinat ca mai sus deoarece
determinantul n chestiune e nul. n schimb exista > 0 astfel nct pentru orice < ,
sgn det( (t i ), (t i + ), N ) = const . Acest semn se atribuie unghiului.
sgn 4 >0
1
2= ||
h1
3 (t)
(t)
Determinarea unghiului exterior n puncte unghiulare si a semnului n punctele de

ntoarcere.
Fie acum (U , h) o parametrizare compatibila cu orientarea. Presupunem U homeomorf cu discul unitar deschis din plan. Fie : [0, l ] h(U ) neteda pe portiuni, i unghiurile ei exterioare si i : [t i , t i +1 ] R, o funtie diferentiabila care masoara unghiul
pozitiv orientat ntre h 1 si (t ). Urmatorul rezultat, generalizare a teoremei indicelui
pentru curbe plane, e esential n demonstratia formulei Gauss-Bonnet:
Teorema 4.3.3. (a indicelui) Daca Im e situata n imaginea unei parametrizari semigeodezice, atunci are loc relatia
k
k
X
X
i (t i +1 ) i (t i ) +
i = 2,
i =0
i =0
94
semnul depinznd de orientarea lui .

Demonstratie. Sa observam nti ca daca h(U ) e un deschis din plan si curba e diferentiabila, (fara vrfuri), atunci enuntul se reduce la Teorema 2.2.2 (a indicelui). E usor
de vazut, urmarind demonstratia, ca rezultatul e valabil si pentru curbe plane netede
pe portiuni. Putem admite ca am demonstrat teorema noastra n cazul n care S e plan.
Fie acum
t
t
t
= t + (1 t )g 22 ,
= 0, g 22
= 1, g 12
g 11
o familie continua de prime forme fundamentale corespunzatoare unei familii de parametrizari semigeodezice definite pe U . Expresia exacta a parametrizarilor nu intereseaza; la drept vorbind, parametrizarile nu intra n discutie, ci doar prima forma
fundamentala asociata lor. Deoarece g i0j = g i j , iar g i1j = i j este prima forma fundamentala a planului, am realizat n felul acesta o trecere continua ntre felul n care
se masoara pe S si pe plan: obiectul masurat nu se schimba, ci doar felul n care e masurat. Cum unghiurile se masoara numai cu prima forma fundamentala, obtinem o
functie continua
f (t ) =
k
X
i =0
k
X
it (t i +1 ) it (t i ) +
it = 2n(t ),
i =0
indicele superior t desemnnd valoarea unghiului masurata cu forma patratica (g it j ).

Aici n(t ) este, ca si n cazul planului, un numar ntreg, deoarece, dupa o rotatie completa, tangenta geometrica se suprapune pe cea de plecare. Cum functia n este continua si are valori ntregi, ea trebuie sa fie constanta. Dar n(1) = 1, functie de orientare,
conform teoremei indicelui n plan. Astfel, teorema e demonstrata.
Observatia 4.3.4. Teorema indicelui este adevarata indiferent de parametrizare, dar

demonstratia nu mai este elementara. Vezi, de exemplu, [Ca] sau [Ma].
n fine, sa dam:
Definitia 4.3.5. O regiune (deschis conex, reunit cu frontiera sa) R se numeste simpla daca e homeomorfa cu un disc si R e o curba simpla, nchisa, diferentiabila pe
portiuni.
O regiune simpla cu numai trei vrfuri se numeste triunghi. Reamintim ca n paragraful ,,Prima forma fundamentala am definit elementul de suprafata si integrala unei
functii diferentiabile pe o regiune. Cu aceste pregatiri putem formula:
Teorema 4.3.6. (Gauss-Bonnet, forma locala) Fie (U , h) o parametrizare semigeodezica, cu U homeomorfa cu un disc plan deschis, compatibila cu orientarea suprafetei
orientate S. Fie R h(U ) o regiune simpla si : [0, l ] S parametrizata canonic, pozitiv orientata astfel nct R = Im . Fie (s i ) vrfurile lui , i unghiurile exterioare
corespunzatoare, i = 0, k + 1. Atunci are loc formula:
k Zs i +1
k
X
X
k g (s)d s +
K d +
i = 2
i =0 s i
i =0
unde k g e curbura geodezica a arcelor diferentiabile ale lui , K e curbura gaussiana si

d e elementul de suprafata .
95
Demonstratie. Fie X = (s) (pe portiunile diferentiabile ale curbei). Avem

(s)
X
=
= k g (s).
ds
ds
Atunci Lema 3.7.8 furnizeaza formula:
1
k g (s) |[si ,si +1 ] = p
2 g 11 g 22
g 22 d u 2 g 11 d u 1
d i
+
1
2
u d s
u d s
ds
unde i este unghiul pozitiv orientat dintre h 1 si (s) pe [s i , s i +1 ]. Deoarece lucram

ntr-o parametrizare semigeodezica, g 11 = 1 si formula anterioara se reduce la:
1 g 22 d u 2 d i
k g (s) |[si ,si +1 ] = p
+
.
2 g 22 u 1 d s
ds
Integram si sumam dupa i :

k
k Zs i +1
k Zs i +1
X
X
X
1 g 22 d u 2
d s + (i (s i +1 ) (s i )).
k g (s) =
p
1
2 g 22 u d s
0
i =0 s i
i =0 s i
Transformam integrala din membrul drept cu formula lui Green si obtinem:
k Zs i +1
k
X
X
1 g 22
k g (s) =
d u 1 d u 2 + (i (s i +1 ) (s i )).
p
1
1
u 2 g 22 u
0
i =0 s i
h 1 (R)
Pe de alta parte, ntr-o parametrizare semigeodezica, ortogonala n particular, curbura

gaussiana are expresia (vezi Exercitiul 3.5.18):
g 22
u 1
1
K = p
p
2 g 22 u 1
g 11 g 22
pe care o folosim pentru calculul integralei duble. Rezulta (pentru ca det(g ) = g 22 ):
k Zs i +1
k
X
X
p
k g (s) =
K g 22 d u 1 d u 2 + (i (s i +1 ) (s i ))
i =0 s i
h 1 (R)
K d +
k
X
i =0
(i (s i +1 ) i (s i )).
Acum Teorema tangentelor ncheie demonstratia.
Observatia 4.3.7. Daca n formula Gauss-Bonnet luam cu numai trei vrfuri si cu

portiunile regulate geodezice, curbura geodezica e nula de-a lungul acestor portiuni si
obtinem demonstratia pentru Teorema 4.3.1.
Exercitiul 4.3.8. Daca S e difeomorfa cu o sfera (resp. cu un tor), atunci S K d = 4 (resp. 0).
Indicatie pentru sfera: Daca S e difeomorfa cu sfera prin difeomorfismul , luam imaginea
ecuatorului prin si S 1 , S 2 imaginile emisferelor nordic
am drept frontiR a si sudica. Consider
era a lui S 1 si aplica formula Gauss-Bonnet; obtinem Im k g = 2 S 1 K , deoarece imaginea

ecuatorului e neteda. Luam acum
R drept frontier
R a a lui S 2 si tinem seama ca, datorita orientarii,
va fi parcurs invers. Obtinem Im k g = 2 S 2 K , de unde, prin adunare, rezultatul.
96
Trecem acum la globalizarea teoremei. Vom avea nevoie de unele fapte de topologie algebrica a caror demonstratie depaseste cadrul acestui curs. Cititorul interesat
poate consulta, de exemplu, cartea [Mas].
Definitia 4.3.9. O regiune se numeste regulata daca e compacta si frontiera sa e o
reuniune finita, disjuncta de curbe simple, nchise, netede pe portiuni. O suprafata
compacta e asimilata cu o regiune regulata cu frontiera vida.
Definitia 4.3.10. Se numeste triangulare a unei regiuni regulate R e o familie finita
{Ti }i =1,n de triunghiuri cu proprietatile:
S
1) i Ti = R;
2) doua triunghiuri se pot intersecta cel mult ntr-un vrf sau dupa o latura.
T
Intersectii nepermise ntro triangulare.
Frontiera fiecarui triunghi al triangularii are o orientare (sens de parcurgere) indus de orientarea suprafetei. Doua triunghiuri care au n comun o latura au orientari
compatibile: latura comuna este parcursa n sensuri opuse pe cele doua triunghiuri.
Triangulari pe sfera si pe tor.

Pentru o triangulare T vom nota:
F = numarul de triunghiuri (fete),
E = numarul de laturi (de la englezescul ,,edge),
V = numarul de vrfuri.
Definitia 4.3.11. Numarul
(T ) = F E + V
se numeste caracteristica Euler-Poincar a triangularii.

Snt adevarate urmatoarele afirmatii (conform [Mas]):
Propozitia 4.3.12. Orice regiune regulata a unei suprafete diferentiabile admite o triangulare (nu unica).
97
Propozitia 4.3.13. Consideram un atlas al lui S compatibil cu orientarea. Fie R o regiune regulata. Exista o triangulare T a lui R astfel nct fiecare triunghi sa fie inclus
ntr-un domeniu de harta a atlasului. Numim o astfel de triangulare subordonata atlasului.
Propozitia 4.3.14. Orice doua triangulari ale aceleiasi regiuni au aceeasi caracteristica Euler-Poincar. Deci e bine definita (R), calculabila cu ajutorul indiferent carei
triangulari.
Observatia 4.3.15. Triangularile pot fi folosite pentru a aproxima suprafete prin poliedre, caz n care snt interesante cele cu numar ct mai mare de vrfuri. Dimpotriva,
atunci cnd vrem sa facem anumite calcule, n praticular sa calculam caracteristica
Euler-Poincar, devin utile triancularile cu numar ct mai mic de vrfuri. Dar e o problema complet netriviala (de combinatorica, n ultima instanta ) determinarea numarului minim de vrfuri necesar pentru triangularea unei regiuni (suprafete) date. Iata
o triangulare care nu e minimala a trului (vazut ca un patrat cu laturile opuse identificate):
Cte fete are? Numarul minim de fete are legatura cu numarul Heawood si cu numarul cromatic al suprafetei. Pe tor, numarul minim de fete e 14 (vezi [Mas]). Puteti
construi o astfel de triangulare a torului?
n particular, e bine definita caracteristica Euler-Poincar a unei suprafete compacte (regiune regulata cu frontiera vida). De exemplu, (S 2 ) = 2, (T 2 ) = 0. Daca R e o
regiune simpla, atunci (R) = 1.
Mai mult, suprafetele compacte, orientabile snt complet clasificate din punct de
vedere topologic de caracteristica Euler-Poincar. Mai precis:
Teorema 4.3.16. Fie S o suprafata compacta, conexa, orientabila. Atunci (S) e un ntreg par mai mic dect 2: (S) {2, 0, 2, 4, ...}. Daca (S) = (S ) atunci S e homeomorfa cu S .
Observatia 4.3.17. Cum orice poliedru convex este homeomorf cu sfera S 2 , caracteristica EulerPoincar a lui este 2. Rezultatul, care se poate demonstra elementar, i era
cunoscut lui Euler (de aici denumirea), cu deosebirea ca vrfurile, laturile si fetele luate
n considerare erau chiar cele ale poliedrului. Dar e usor de vazut ca rezultatul nu se
schimba daca triangulam.
Pentru poliedre, demonstratia se poate face n felul urmator. Se demonstreaza nti, prin inductie, ca numarul Euler al unui figuri plane, nchise, convexe este 1 (ceea
ce corespunde faptului, mai general, amintit deja: caracteristica EulerPoincar a unei
98
regiuni simple si nchise e 1). Apoi se arata ca exista un plan si punct exterior poliedrului din care poliedrul se poate proiecta pe plan ntr-o figura nchisa convexa. Acum
se aplica pasul anterior si se tine seama de felul cum se schimba numerele implicate
dupa proiectie.
n fine, nainte de a enunta teorema centrala, sa mai observam ca daca f e o functie diferentiabila pe o regiune R triangulata de triangularea {T a }, a = 1, k, subordonata
atlasului {(Ui , h i )}, T a h i a (Ui a ), atunci, datorita proprietatii de aditivitate a integralei
duble, avem:
q
k
X
f d =
f (u i1 , u i2 ) det g i d u i1 d u i2
a=1
h i1 (T a )
a
Acum sntem n masura sa demonstram:

Teorema 4.3.18. (Gauss-Bonnet, forma globala) Fie S o suprafata orientata si R o regiune regulata a sa avnd frontiera R = n1 C i , cu C i curbe nchise, simple, diferentiabile
pe portiuni. Consideram pe fiecare C i orientarea pozitiva si fie 1 , . . . , p toate unghiurile exterioare pozitiv orientate ale frontierei. Atunci are loc formula:
p
n Z
X
X
k g (s)d s +
K d +
l = 2(R),
R
i =1 C i
l =1
unde C i noteaza suma integralelor pe fiecare arc diferentiabil al lui C i .

Demonstratie. Consideram un atlas format din parametrizari semigeodezice si o triangulare a lui R subordonata lui. Aplicam Teorema Gauss-Bonnet, forma locala, pe
fiecare triunghi si sumam. Fiecare latura interioara a triangularii (comuna la doua triunghiuri) e parcursa de doua ori, n sensuri opuse. Astfel ca cele doua integrale ale
curburii geodezice pe o latura interioara se anuleaza reciproc (k g nu depinde de sensul de parcurs!). Ramne
n Z
3 X
F
X
X
(4.4)
k g (s)d s +
K d +
j k = 2F
i =1 C i
k=1 j =1
unde j k snt unghiurile exterioare ale triunghiului T j . Mai trebuie sa calculam suma
unghiurilor exterioare. Pentru aceasta introducem j k = j k unghiurile interioare
ale triunghiurilor. Atunci:
(4.5)
3 X
F
X
k=1 j =1
j k = 3F
3 X
F
X
k=1 j =1
jk .
Putem mparti laturile triangularii n doua categorii: cele exterioare (acestea se afla pe
curbele C i si snt parcurse o singura data), n numar de E e si cele interioare (nu fac
parte din frontiera, snt parcurse de cte doua ori) n numar de E i . Corespunzator, vorbim despre vrfuri exterioare (pe frontiera), n numar de Ve si despre vrfuri interioare,
n numar de Vi . Avem
V = Ve + Vi ,
E = Ee + Ei ,
E e = Ve ,
ultima egalitate avnd loc deoarece fiecare C i e nchisa. n plus, se arata usor, prin
inductie, ca:
3F = 2E i + E e
99
Acum (4.5) devine:

3 X
F
X
(4.6)
k=1 j =1
j k = 2E i + E e
3 X
F
X
k=1 j =1
jk .
De asemenea, ntre vrfurile exterioare distingem doua feluri: cele care snt puncte de
nediferentiabilitate ale frontierei (am notat cu p numarul lor) si cele ,,false, introduse
de triangulare (conform figurii de mai jos); notam numarul lor cu Vet :
Ve = p + Vet
vf. interior
vf. fals
vf. exterioare
n jurul fiecarui vrf interior suma unghiurilor e 2, iar n jurul fiecarui vrf exterior
introdus de triangulare suma unghiurilor este . Atunci (4.6) se scrie:
3 X
F
X
k=1 j =1
jk
p
X
2E i + E e 2Vi Vet
2E i + 2E e 2Vi E e Vet p +
2E i + 2E e 2Vi Ve (Vet + p) +
2E 2V +
p
X
( l )
l =1
p
X
l =1
p
X
l =1
l =1
nlocuind n (4.4), teorema e complet demonstrata.
Corolarul 4.3.19. Daca R e o regiune simpla, atunci:
p
k Zs i +1
X
X
k g (s)d s +
K d +
l = 2.
0
si
l =1
Cum orice suprafata compacta e o regiune regulata cu frontiera vida, avem si

Corolarul 4.3.20. Fie S o suprafata compacta, orientata. Atunci:
K d = 2(S)
R
100
De aici, folosind teorema de clasificare Teorema 4.3.16 urmeaza:

Corolarul 4.3.21. O suprafata compacta orientata cu curbura gaussiana strict pozitiva
e homeomorfa cu sfera.
Exercitiul 4.3.22. (i ) Aratati ca pe sfera nu exista 5 puncte care sa poata fi unite prin curbe care
se taie numai n acele 5 puncte.
(i i ) Fie punctele P 1 , P 2 , P 3 , Q 1 , Q 2 , Q 3 pe sfera. Aratati ca nu e posibil sa unim fiecare P i
cu fiecare Q j prin 9 curbe care sa nu se taie dect n punctele date.
Propunem, n ncheiere, urmatoarele rezultate sub forma de exercitii (solutiile se

gasesc, de exemplu, n [Or]):
Exercitiul 4.3.23. Fie S o suprafata orientatabila cu curbura gaussiana nepozitiva si 1 , 2 doua
geodezice care izvorasc din acelasi punct p. Atunci ele nu se pot ntlni din nou ntr-un punct
q astfel nct sa margineasca o regiune simpla. n particular, pe o astfel de suprafata nu exista
geodezice simple, nchise care sa margineasca regiuni simple.
Exercitiul 4.3.24. Fie S o suprafata cu curbura gaussiana strict negativa, homeomorfa cu un
cilindru. Atunci ea contine cel mult o geodezica nchisa simpla.
Exercitiul 4.3.25. (Jacobi) Fie : I R 3 o curba regulata, simpla, nchisa cu curbura nenula. Fie
n(I ) imaginea curbei descrise pe sfera S 2 de vectorul normal unitar al lui Daca n(I ) e simpla,
atunci mparte S 2 n doua regiuni de arii egale.
Partea a 2-a
Varietati diferentiabile abstracte
CAPITOLUL 5
Varietati diferentiabile
Planul proiectiv real e un mediu excelent pentru geometrie. Totusi el nu este o suprafata a lui R3 . Nu e singurul exemplu de obiect geometric ,,bun care nu e scufundat
ntr-un mediu ambiant cu o dimensiune n plus.
Generalizarea teoriei suprafetelor se poate face pe mai multe nivele. n primul
rnd, se poate renunta la dimensiunea doi: vorbim atunci de hipersuprafete n Rn . E o
generalizare imediata care nu aduce nimic nou din punct de vedere conceptual. Urmatorul pas este sa refacem ntreaga teorie metrica a suprafetelor pornind de la un alt
produs scalar dect cel indus din spatiul euclidian, un produs scalar pe care ni-l alegem
noi. Iar al treilea pas este sa renunta m si la mediul ambiant, sa consideram spatii topologice abstracte pe care sa le nzestram cu o structura diferentiabila si cu o metrica: este
ceea ce ne-a nvatat Riemann ca e suficient pentru a face geometrie. Acest program, pe
care l vom dezvolta de aici nainte, este destul de lung si necesita introducerea multor
notiuni noi. n acest capitol punem bazele teoriei.
Spatii local euclidiene.
ncepem prin a reaminti cteva fapte de topologie generala pe care le vom folosi
repetat. Pentru chestiuni de topologie generala se poate consulta [Ke].
Fie (M , T ) un spatiu topologic. Aici T este o familie de submultimi ale lui M ,
numite deschise si care satisface urmatoarele conditii:
(1) T contine M si ;.
S
(2) Pentru orice subfamilie {U }A a lui T , reuniunea A U e continuta n
T.
(3) Intersectia a doua multimi din T e continuta n T .
Complementarele multimilor deschise se numesc nchise.
O multime U se numeste vecinatate a lui x daca x U si exista V T cu x V U .
Vecinatatile pot sa nu fie ele nsele deschise, dar orice deschis e o vecinatate a oricai
punct al sau.
O subfamilie B a lui T cu proprietatea ca orice deschis din T e reuniune de elemente din B, se numeste baza pentru topologia T . E clar ca elementele unei baze
acopera M . O caracterizare utila este:
Propozitia 5.1.1. B e baza pentru T daca si numai daca pentru orice U ,V B si orice
x U V exista W B astfel nct x W si W U V .
103
1 D EFINI TII
. E XEMPLE
Evident, multimea tuturor vecinatatilor punctelor lui M formeaza o baza. De exemplu, multimea bilelor deschise (a intervalelor deschise) e baza pentru topologia naturala a lui Rn (a lui R).
O subfamilie a lui T se numeste subbaza daca familia intersectiilor finite de elemente ale sale formeaza o baza a lui T . De exemplu, pentru topologia naturala a lui R,
intervalele de tipul (a, ) si (, a) formeaza o subbaza.
Definitia 5.1.2. Un spatiu topologic se numeste:
Separat sau Hausdorff daca orice doua puncte diferite admit vecinatati deschise disjuncte.
Paracompact daca orice acoperire a sa cu deschisi admite o rafinare (subacoperire) local finita: orice punct sta doar ntr-un numar finit de multimi din
subacoperire;
Compact daca orice acoperire cu deschisi admite o rafinare finita.
Local compact daca fiecare punct are o vecinatate compacta. Orice spatiu
compact e local compact.
Conex daca nu poate fi acoperit cu doi deschisi netriviali (diferiti de spatiul
total si de ;) disjuncti. Echivalent, singurele submultimi simultan nchise si
deschise snt ; si spatiul total. Multimile conexe maximale se numesc componente (conexe). Un spatiu conex are o singura componenta. Orice funtie
continua transforma multimi conexe n multimi conexe.
Local conex daca are o baza de topologie formata din multimi conexe. Conexiunea nu implica conexiunea locala.
Conex prin arce daca orice doua puncte pot fi unite printr-o curba continua
(a carei imagine se va numi drum).
Cu baza numarabila daca topologia sa admite o baza numarabila. ntr-un
spatiu separat, local compact si cu baza numarabila {Ui }, familia acelor Ui
care au nchiderea compacta e, de asemenea, o baza (numarabila) de topologie.
Vom avea nevoie de:
Propozitia 5.1.3. Un spatiu topologic M local compact, separat, cu baza numarabila
e paracompact. Mai precis: fiecare acoperire cu deschisi admite o rafinare local finita,
numarabila, formata din multimi deschise cu nchiderea compacta.
Demonstratie. Fie {Ui }, i = 1, 2 . . ., o baza numarabila pentru topologia lui M , fiecare
Ui avnd nchiderea compacta (vezi mai sus). Construim inductiv un sir de multimi
deschise G i cu proprietatile:
[
G i e compacta, G i G i +1 , M = G i .
i
Fie G 1 = U1 . Presupunem definit
G k = U1 U j k .
Luam apoi j k+1 cel mai mic numar natural mai mare ca j k astfel nct:
Gk
j[
k+1
i =1
Ui .
104
Definim apoi:
G k+1 =
j[
k+1
Ui .
i =1
Se verifica usor ca sirul astfel definit satisface proprietatile cerute.

Pornim acum cu o acoperire arbitrara cu deschisi U = {U a }aA . Observam ca, deoarece G i G i 1 e compacta si continuta n deschisul G i +1 G i 2 , pentru fiecare i 3
exista o subacoperire finita a acoperirii deschise {U a (G i +1 G i 2 )} a lui G i G i 1 . De
asemenea, din acoperirea deschisa {U a G 3 } a compactului G 2 se poate extrage o subacoperire finita. La un loc, aceste familii finite furnizeaza subacoperirea local finita,
numarabila a lui U . n plus, toate elementele sale au nchidere compacta.
Ct priveste proprietatile de conexiune avem:

Propozitia 5.1.4. Un spatiu topologic conex prin arce e conex.
Demonstratie. Rezulta din urmatoarele observatii simple:
1) O reuniune de multimi conexe nedisjuncte e conexa.
2) Orice drum e conex ca imagine continua a unui interval real.
3) Daca M e conex prin arce si x M arbitrar, atunci orice y M e unit de x prin
drumul C (x, y), deci M = yM C (x, y), adica M e reuniune de multimi conexe nedisjuncte.
Reciproca nu e, n general, adevarata:

Exemplul 5.1.5. Fie M = {(x, y) R2 | y = sin x1 , x > 0} {(0, 0)} nzestrat cu topologia
indusa de pe plan. Acest spatiu topologic se numeste sinusoida topologului. E clar ca
M e conex, dar nu conex prin arce.
Exercitiul 5.1.6. Sa se studieze din punct de vedere topologic (conexiune, conexiune prin arce,
separare, compacitate) cuadricele din R3 .
Acum putem da:

Definitia 5.1.7. Un spatiu topologic Hausdorff si cu baza numarabila se numeste local
euclidian (sau varietate topologica) de dimensiune m daca orice punct al sau admite o
vecinatate homeomorfa cu un deschis din Rm .
Pentru a preciza dimensiunea, vom scrie uneori M m . n lipsa unei alte precizari,
dimensiunea va fi m.
Observatia 5.1.8. La prima vedere, definitia aceasta pare prea restrictiva: de ce nu
am lasat numarul m, dimensiunea, sa varieze cu punctul? E doar o generalizare aparenta pentru ca teorema de invarianta a domeniului a lui Brouwer ne spune ca Rm e
homeomorf cu Rn daca si numai daca m = n; cf. [Gr].
Un spatiu local euclidian M admite o acoperire cu deschisi homeomorfi cu deschisi din Rm . O pereche (U , ) cu U M deschis si : U Rm homeomorfism pe
imagine se numeste harta (locala). U se numeste domeniu de harta.
E clar ca orice curba e un spatiu local euclidian 1-dimensional, orice suprafata e
un spatiu local euclidian 2-dimensional. Alte exemple, netriviale, vor aparea ulterior.
Definitia aceasta are implicatii topologice puternice:
105
2 S TRUCTURI DIFEREN TIABILE
Lema 5.1.9. Fie M un spatiu local euclidian si x M . Atunci orice vecinatate a sa

contine o vecinatate homeomorfa cu bila unitate deschisa din Rm .
Demonstratie. Fie W o vecinatate a lui x, (U , ) o harta n jurul lui x. Fie U = int(U )
W . Atunci (U ) e o vecinatate deschisa a lui y = (x). Asta implica existenta unei bile
deschise B (y, ) (U ). Luam W = 1 (B (y, )). Cum B (y, ) e homeomorf cu B (y, 1),
demonstratia e ncheiata.
Corolarul 5.1.10. Un spatiu local euclidian e local compact, local conex si paracompact.
Observatia 5.1.11. Cum orice bila deschisa din Rm e homeomorfa cu Rm (demonstrati!), definitia spatiului local euclidian se poate reformula cernd ca fiecare punct sa
aiba o vecinatate homeomorfa cu Rm .
Pentru spatii local euclidiene distinctia dintre conexiune si conexiune prin arce nu
are loc:
Propozitia 5.1.12. Un spatiu local euclidian e conex daca si numai daca e conex prin
arce.
Demonstratie. Din Propozitia 5.1.4 mai avem de dovedit necesitatea. Presupunem M
conex. Fie x M fixat si A multimea punctelor care pot fi unite cu x printr-un arc continuu. x A deci A 6= ;. Vom arata ca A e nchisa si deschisa, ceea ce implica A = M .
1) A e nchisa: Fie y A si (U , ) harta n jurul lui y. Exista > 0 astfel nct B ((y), )
(U ). Atunci, cum e homeomorfism, 1 (B ((y), ))A 6= ;. Fie y 1 (B ((y), ))
A. Deoarece (y ) B ((y), ) exista un drum continuu c n B ((y), ) care uneste
(y) cu (y ). Atunci c = 1 c uneste y cu y. Pe de alta parte, y A; rezulta ca
exista drumul c care uneste y cu x. Juxtapunnd c si c obtinem un drum care leaga y
de x. Asta arata ca y A, adica A A si A e nchisa.
2) A e deschisa: Fie y A si (U , ) harta n jurul lui y. Cu acelasi ca mai sus se arata
ca 1 (B ((y), )) e deschisa si continuta n A.
Exercitiul 5.1.13. Orice componenta conexa a unui spatiu local euclidian e submultime deschisa.
Nu este scopul nostru sa dezvoltam o teorie a spatiilor local euclidiene. Cele prezentate pna aici ajung pentru ntelegerea notiunii de varietate diferentiabila.
2. Structuri diferentiabile
m
Fie, n continuare, M un spatiu local euclidian. Pentru o harta (U , ) notam

x i = p i , p i fiind proiectia canonica a lui Rm pe componenta i a produsului direct.
Astfel, fiecarui punct din U i se asociaza m numere reale {x i (p)}. Functiile x i : U R
se numesc coordonate locale si snt continue pe U . Ansamblul lor se numeste sistem de
coordonate locale.
Ce se ntmpla daca un punct poate fi exprimat cu ajutorul a doua sisteme de coordonate locale? Ajungem astfel la problema compatibilitatii sistemelor de coordonate.
Definitia 5.2.1. Spunem ca hartile (U , ), (V, ) snt C k -corelate (compatibile) daca
U V = ; sau, daca U V 6= ;, atunci 1 : (U V ) (U V ) e difeomorfism de
clasa C k .
106
00
11
00
11
00
11
00
11
111
000
00
11
00
11
000
111
00
11
000
111
000
111
00
11
111
000
00
11
00
11
00
11
000
111
00
11
00
11
00
11
00011
111
00
00
11
00
11
00
11
00
11
111
000
00
11
00
11
000
111
00
11
1
0
Semnificatia compatibilitatii hartilor este urmatoarea: eventualele proprietati de

diferentiabilitate ale unui obiect local definite cu ajutorul coordonatelor locale nu vor
depinde de alegerea sistemului de coordonate.
Definitia 5.2.2. Un atlas de clasa C k pe M e o familie de harti C k -corelate (U , ) ,
S
(cu o multime arbitrara de indici), ale caror domenii acopera M : U = M .
Fie A (M ) multimea atlaselor de clasa C k . Pentru a, b A (M ), a b e o multime
de harti care nu snt neaparat corelate. Daca a b A (M ), atunci spunem ca a si b
snt echivalente si scriem a b. Este imediat:
Exercitiul 5.2.3. Echivalenta atlaselor e o relatie de echivalenta pe A (M ).
Definitia 5.2.4. O clasa de echivalenta de atlase de clasa C k se numeste structura
diferentiabila de clasa C k pe M .
Un spatiu local euclidian mpreuna cu o structura diferentiabila de clasa C k se
numeste varietate diferentiabila de clasa C k , pe scurt varietate.1
Observatia 5.2.5. Orice varietate diferentiabila e paracompacta.
Fie acum A (M ) o structura diferentiabila (de clasa C k , cu k fixat, dar nu vom
mai specifica) si fie A = a a.
Lema 5.2.6. A .
Demonstratie. E clar ca reuniunea domeniilor hartilor din A acopera M . Apoi, deoarece hartile lui snt corelate, hartile lui A snt corelate. Deci A e un atlas. Pe de
alta parte, A a = A pentru orice a ceea ce ncheie demonstratia.
Un element maximal (fata de relatia de incluziune) al unei clase de echivalenta de

atlase se numeste atlas maximal. Fiecare clasa de echivalenta poate contine un singur
atlas maximal: daca a 6= b ar fi ambele maximale n clasa , atunci a b ar fi nca un
atlas care ar contine strict a si b, contradictie. Pe de alta parte A e un atlas maximal n
clasa . Deci n orice clasa de echivalenta de atlase pe M , A este unicul atlas maximal.
Reciproc, fie A un atlas maximal din A (M ) si clasa sa de echivalenta . Atunci el
este maximal si n clasa , deci coincide cu atlasul maximal A construit anterior. Am
demonstrat:
Propozitia 5.2.7. O structura diferentiabila este definita de un atlas maximal.
1Notiunea este implicita n memoriul lui Riemann din 1854 ber die Hypothesen, welche der Geometrie
zu Grunde liegen; o prima formalizare a ei apare la H. Weyl, Die Idee der Riemannschen Flche, Teubner,
Leipzig, 1913, iar prima definitie riguroasa pare sa fi fost data n cartea lui Veblen si Whitehead din 1932: The
foundations of differential geometry.
107
n practica, pentru a construi o structura diferentiabila pe un spatiu local euclidian, se pune n evidenta un atlas (preferabil cu ct mai putine harti) si se considera
clasa sa de echivalenta .
Exercitiul 5.2.8. Fie {U , )} un atlas pe varietatea diferentiabila M . Atunci {U } e o baza pentru topologia lui M .
De acum nainte vom lucra numai cu atlase de clasa C
Exemplul 5.2.9. Rm are structura canonica de varietate diferentiabila data de un atlas

cu o singura harta: (Rm , 1Rm ). La fel orice spatiu vectorial finit dimensional, n particular multimea M (m, n) a tuturor matricilor de tip m n, identificata cu Rmn .
Exemplul 5.2.10. Orice deschis al lui Rn e varietate diferentiabila n-dimensionala aco2

perita cu o singura harta. n particular, GL(R) care e un deschis n Rn , e varietate
diferentiabila.
Mai general, fie M (k, n) multimea matricelor de tip k n de rang k. Multimea
minorilor unei matrice de tip k n e finita si poate fi ordonata. Consideram de aici
nainte o asemenea ordonare A 1 , . . . , A l , l = C nk a minorilor de ordin k fixata. Atunci
M (k, n) =
l
[
i =1
{A M (k, n) | det A i 6= 0}
e deschisa n M (k, n), deoarece determinantul e o functie continua.

Identificnd o matrice de rank k cu un sistem de k vectori independenti din Rn (liniile sale), putem privi M (k, n) ca varietatea k-reperelor (ordonate ) din Rn . n aceasta
acceptiune ea se noteaza V (k, n) si se numeste varietatea Stiefel.
Exemplul 5.2.11. Din Propozitia 3.1.8, orice suprafata diferentiabila e o varietate diferentiabila 2-dimensionala.
Exemplul 5.2.12. Vom acoperi sfera
S n = {(x 1 , . . . , x n+1 ) | (x 1 )2 + + (x n+1 )2 = 1}
pe care consideram topologia indusa de cea canonica a lui Rn+1 , cu un atlas format
cu doa harti date de proiectia stereografica (vezi si Exemplul 3.1.3). Identificam Rn cu
hiperplanul orizontal (x n+1 = 0). Fie P un punct de coordonate (x i ) si N (0, . . . , 1) polul
nord al sferei. Fie U N = S n {N }. Definim N : U N Rn prin N (P ) = Q unde {Q} =
Rn P N . Un calcul simplu conduce la urmatoarele ecuatii pentru N si pentru inversa
sa:
xn
x1
,
.
.
.
,
),
1 x n+1
1 x n+1
2u 1
2u n r 1
1
n
1
,...,
,
),
N (u , . . . , u ) = (
1+r
1+r 1+r
N (x 1 , . . . , x n+1 ) = (
108
unde r = (u 1 )2 + +(u n )2 . Similar definim US = S n {S} si S : US Rn prin S (P ) = Q

unde {Q} = Rn P S. De data aceasta avem ecuatiile:
x1
xn
,...,
)
n+1
1+x
1 + x n+1
2u 1
2u n 1 r
1
n
1
(u
,
.
.
.
,
u
)
=
(
,
.
.
.
,
,
).
S
1+r
1+r 1+r
S (x 1 , . . . , x n+1 ) = (
Rezulta imediat ca:
un
u1
,...,
),
r
r
deci cele doua harti snt (analitic) corelate si determina o structura diferentiabila pe
sfera.
Un alt atlas pe sfera se obtine prin proiectii ortogonale pe planele de coordonate.
Vor fi necesare 2(n + 1) harti, fie ele (Ui , i ), i = 1, . . . , n + 1 definite astfel:
1
n
S 1
N (u , . . . , u ) = (
Ui + = S n {x i > 0},
Ui = S n {x i < 0},
i + (x 1 , . . . , x n+1 ) = (x 1 , . . . , x i 1 , x i +1 , . . . , x n+1 ),
i (x 1 , . . . , x n+1 ) = (x 1 , . . . , x i 1 , x i +1 , . . . , x n+1 ).
E clar ca Im(i ) = D n (discul unitate deschis din Rn si

p
1
n
1
i 1
1
, 1 r , u i , . . . , u n ),
i (u , . . . , u ) = (u , . . . , u
(u 1 , . . . , u n ) D n .
Schimbarile de coordonate snt, si n acest caz, analitice (verificati!).

Cele doua atlase definite snt echivalente si genereaza aceeasi structura diferentiabila pe sfera. ntr-adevar, avem:
1
n
i 1
N (u , . . . , u ) = (
2u 1
2u i 1 2u i +1
r 1
,...,
,
,...,
),
1+r
1+r 1+r
1+r
daca i < n etc.

Nu nseamna ca nu exista si alte structuri diferentiabile pe S n , neechivalente cu
aceasta (numita canonica), vezi Exemplul 5.6.3.
Exemplul 5.2.13. Spatiul proiectiv. Pe Rn+1 {0} consideram urmatoarea relatie: x y
daca si numai daca exista R {0} astfel nct y = x (i .e. daca x si y snt vectori
colineari nenuli). E usor de vazut ca e o relatie de echivalenta . Notam
P n R = (Rn+1 {0})/
si-l numim spatiul proiectiv real n-dimensional. Fie proiectia canonica. Un punct
din P n R reprezinta o dreapta din Rn+1 {0} care trece prin origine. Daca x Rn+1 {0},
vom nota clasa sa cu [x].
Introducem pe P n R topologia factor: aceasta e cea mai fina care face proiectia
canonica continua. O multime din P n R e deschisa daca si numai daca preimaginea sa
e deschisa n Rn+1 {0} (acesta din urma avnd topologia indusa de pe Rn+1 ).
n general, proprietatea unei topologii de a fi Hausdorff nu se transmite prin factorizare. Totusi, n cazul spatiului proiectiv topologia factor e Hausdorff. ntr-adevar, fie
[x 1 ] 6= [x 2 ]. Rezulta ca dreptele d 1 , d 2 cu directiile x 1 si x 2 snt distincte. Atunci exista
astfel nct conurile deschise C i = {x Rn+1 {0} | (x,

x i ) < }, i = 1, 2, sa fie disjuncte
(de exemplu, se poate lua o treime din unghiul dintre x 1 , x 2 ). E evident ca C i snt
multimi deschise n Rn+1 {0}. n plus, ele snt saturate relativ la relatia de echivalenta :
109
un punct sta n C i odata cu toata clasa sa de echivalenta . Atunci (C i ) snt deschise,

disjuncte si contin x i , ceea ce trebuia demonstrat.
Spatiul proiectiv e conex ca imagine continua de spatiu conex. Cititorul poate
arata, ca exercitiu, ca este si conex prin arce, desi aceasta va rezulta n urma existentei
structurii de varietate.
O alta proprietate topologica importanta este compacitatea. Pentru a o justifica, e
utila o alta constructie a spatiului proiectiv. Consideram sfera unitate S n Rn+1 {0} cu
topologia indusa. Pe ea introducem relatia de echivalenta x y daca si numai daca y =
x. Fiecare clasa de echivalenta contine doar doua puncte (antipodale). Orice dreapta
prin origine taie sfera n doua puncte antipodale si, reciproc, doua puncte antipodale
de pe sfera determina o unica dreapta prin origine. Atunci, ca multimi, P n R = S n / .
Pe de alta parte, deoarece S n are topologia indusa de pe Rn+1 {0} ea induce pe S n /
aceeasi topologie ca cea descrisa anterior. Deci egalitatea dinainte e adevarata la nivel
de spatii topologice. Acum e clar ca spatiul proiectiv e compact ca imagine continua a
unui spatiu compact: sfera.
Putem descrie acum structura de spatiu local euclidian. Fie multimile
Ui = {[(x 1 , . . . , x n+1 )] | x i 6= 0}.
1 (Ui ) este hiperplanul deschis x i 6= 0 astfel ca Ui e o multime deschisa n topologia

factor. Definim acum aplicatiile de harta i : Ui Rn prin
i ([(x 1 , . . . , x n+1 )] = (
x1
xi
,...,
x i 1 x i +1
x n+1
, i ,..., i )
i
x
x
x
Acestea snt bijective, cu inversele:

1
n
1
i 1
1
, 1, x i , . . . , x n )].
i ((x , . . . , x )) = [(x , . . . , x
P
Daca B = { (x j )2 < } e un disc deschis din Rn , atunci 1 (1
(B )) e conul deschis
i
peste acelasi disc translatat n x i = 1. Rezulta ca i e continua. Analog se arata ca 1
i
e continua. n consecinta (Ui , i ) e o harta pe P n R.
Evident P n R = i Ui . Pentru a arata ca cele n +1 harti definesc o structura diferentiabila, mai trebuie aratat ca snt corelate. Avem, daca i < j :
x1
x i i x i +1
x j i 1 x j
xn
,
,
.
.
.
,
,
,
,
.
.
.
,
).
xi
xi
xi
xi x j xi
xi
Formule analoage se obtin pentru i > j . n concluzie i 1
snt difeomorfisme anaj
litice, ceea ce arata ca P n R e o varietate analitica.
Atlasul construit reprezinta acoperirea spatiului proiectiv cu spatii afine.
Exercitiul 5.2.14. Aratati ca P 3 R este homeomorf cu SO(3), deci are si o structura naturala de
1
n
i 1
j (x , . . . , x ) = (
,...,
grup. Snt cele doua varietati si difeomorfe?
Un al doilea exemplu de varietate diferentiabila care nu e o submultime a unui

spatiu euclidian este Varietatea lui Grassmann, generalizare a spatiului proiectiv:
Exemplul 5.2.15. Varietatea Grassmann. Fie G(k, n) (k < n) multimea subspatiilor kdimensionale din Rn (evident P n R = G(1, n + 1)). Vom construi structura de varietate
pe grassmanniana prin analogie cu cea construita pe spatiul proiectiv.
Fie M (k, n) varietatea tuturor matricelor de tip k n de rang k (cf. Exemplul 5.2.10
pentru notatii). Consideram urmatoarea relatie pe varietatea M (k, n): A B daca si
110
numai daca exista g GL(k, R) astfel nct B = g A. E imediat ca e o relatie de echivalenta . Deoarece o matrice A M (k, n) are rangul k, liniile sale a 1 , . . . , a k reprezinta
vectori linear independenti din Rn si genereaza un subspatiu k-dimensional, adica un
element al lui G(k, n). Atunci liniile lui g A genereaza acelasi subspatiu: nmultirea cu
g nu face dect sa schimbe baza subspatiului. n concluzie
G(k, n) = M (k, n)/
cu proiectia canonica : M (k, n) G(k, n)
(A) = subspatiul vectorial generat de {a 1 , . . . , a k }
Punem pe G(k, n) topologia factor. Ca si n cazul spatiului proiectiv, se arata ca ea e
Hausdorff, compacta si conexa.
Fie acum (A) G(k, n). Exista un minor A i nenul, i {1, . . . , l }. Fie P i o matrice de
permutare care, nmultind A la dreapta aduce minorul A i pe pozitia k k:
AP i = [A i A i ],
unde A i e o matrice de tip k (n k). Fie
Ui = {S G(k, n) | S = (A) cu A i nesingular}.
Ui e bine definita deoarece n matricea g A, minorul de pe pozitia i , (g A)i este chiar
g A i . Pe de alta parte, Ui e deschisa fiind definita printr-o conditie de neanulare a unei
functii continue (determinantul). Definim acum aplicatiile de harta: i : Ui Rk(nk)
prin:
i ((A)) = A 1
i Ai .
Ca mai sus, se vede ca i e bine definita. Daca B Rk(nk) (privit ca spatiu de matrice)
si g GL(k, R) atunci B = g 1 (g B ) astfel ca putem lua g = A i , g B = A i si A = [g g B ]P i1 .
Deci 1 (B ) = (A). Toate operatiile pe care le-am facut se exprima cu ajutorul fractiilor rationale. Rezulta ca i snt homeomorfisme, astfel ca (Ui , i ) dau o structura de
spatiu local euclidian pe G(k, n).
E clar ca Ui acopera grassmanniana pentru ca orice matrice de rang k are un minor
de ordin k nenul. Daca (A) Ui U j atunci A = [A i A i ]P i1 = [A j A j ]P 1
. Asadar,
j
pentru B j (Ui U j ), 1
(B ) = ([g g B ]P 1
). Prin nmultire cu P i aceasta matrice
j
j
1
devine [g g B ]P P i = [A i A i ]. Rezulta schimbarea de coordonate i 1 (B ) = A 1 A j
j
cu A i definita mai sus. Din nou operatiile facute snt fractii rationale: grassmanniana
are structura analitica.
Prezentam n continuare o constructie alternativa (cf. [GO]) a structurii diferentiabile a grassmannienei. Cititorul se va convinge singur de echivalenta celor doua.
Fixam {e 1 , . . . , e n }, baza standard a lui Rn . Fie S i 1 ...i k subspatiul k-dimensional generat
de vectorii e i 1 , . . . , e i k . Fie
Ui 1 ...i k = {S G(k, n) | S se proiecteaza ortogonal surjectiv pe S i 1 ...i k }.
111
Orice k-plan S Ui 1 ...i k e izomorf prin proiectie ortogonala cu S i 1 ...i k . Sa notam cu

{ f i 1 , . . . , f i k } baza lui S care se proiecteaza ortogonal pe {e i 1 , . . . , e i k }. Avem:
f j = ei j +
n
X
lj e l
l =1
l 6=i 1 ,...,i k
si putem defini i 1 ...i k : Ui 1 ...i k Rk(nk) prin

i 1 ...i k (S) = (lj ), 1 j k, 1 l n, l 6= i 1 , . . . , i k .
E clar ca i 1 ...i k snt bijectii. Acestea vor fi viitoarele harti. Dar pentru a vorbi despre
harti trebuie sa avem o topologie pe grassmanniana. O vom introduce decretnd mul, baza de topologie. Pentimile Ui 1 ...i k , nzestrate cu topologia lui Rk(nk) prin 1
i ...i
1
tru aceasta e necesar sa dovedim ca ele acopera G(k, n). ntr-adevar, fie S G(k, n) si
{g 1 , . . . , g k } o baza a sa. Pornind de la ea, construim una care se proiecteaza ortogonal
pe o subbaza {e i 1 , . . . , e i k } ceea ce va arata ca S Ui 1 ...i k . Fie
ga =
j
n
X
j =1
a e j , 1 a k.
Matricea (a ) are rangul k: fie (ab ) un minor (format pe liniile i 1 , . . . , i k ) nenul. Notam
P
(ia ) matricea inversa. Atunci vectorii f a = nb bi g b snt cei cautati deoarece:
a
b
X
n
n
n
n
n
X
X
X
X
j
lb e l
b e j =
bia cia e i c +
fa =
bia
c=1
j =1
b=1
b=1
l =1
n
X
b,c=1
i
bia bc e i c +
eia +
n
X
l =1
b=1
l 6=i 1 ,...,i k
n
X
n
X
!
b l
i a b e l
l 6=i 1 ,...,i k
la e l
l =1
l 6=i 1 ,...,i k
unde la =
b = 1n bi lb , l 6= i 1 , . . . , i k . n aceasta topologie doua k-plane snt vecine

a
daca stau n aceeasi Ui 1 ...i k si daca numerele (la ) snt, respectiv, apropiate n sensul
distantei euclidiene. Topologia astfel definita e Hausdorff pentru ca asa este cea euclidiana. Compacitatea, nsa, nu mai e usor de vazut.
Ca mai sus, se observa ca aplicatiile de harta si inversele lor snt exprimabile prin
functii rationale rezultnd homeomorfisme.
Daca S Ui 1 ...i k U j 1 ... j k , atunci exista bazele { f a }, { fb } astfel nct
f a = eia +
n
X
l =1
la e l
l 6=i 1 ,...,i k
112
n
X
fb = e i b +
lb e l .
l =1
l 6=i 1 ,...,i k
revine la exprimarea matricei (la ) n functie

Schimbarea de coordonate i 1 ...i k 1
j ... j
1
de matricea ( lb ). Acest lucru se poate face cu functii rationale, asemanator calculului

facut mai sus cnd am aratat ca Ui 1 ...i k acopera grassmanniana. Rezulta si pe aceasta
cale structura analitica si nu e greu de vazut ca aceasta coincide cu cea anterioara.
Un pic mai conceptual, constructia anterioara se poate descrie asa ([Na]). Fie V un
spatiu vectorial real de dimensiune n si fie G(k,V ) grassmanniana tuturor subspatiilor
k-dimensionale din V . Fie acum V un subspatiu de dimensiune n k si
U (V ) := {W V ; W subspatiu siW V = V }.
E clar ca
G(k,V ) =
U (V ).
V V
Ca sa aratam ca U (V ) pot juca rolul domeniilor de harta, observatia cheie e ca U (V )

este un spatiu afin. Mai precis, daca notam p : V V /V proiectia canonica, atunci
avem
U (V ) = L(V ) := { : V /V V ; p = Id}.
Iata cum. Fie L(V ). Atunci dim Im() = k si Im() V = {0}. Invers, dat W cu
W V = V si notnd W : V W proiectia lui V pe sumandul W , avem W (V ) = 0,
deci W se factorizeaza la o aplicatie lineara : V /V W care se poate extinde la o
aplicatie lineara : V /V V . Se vede imediat ca p = Id.
Pentru a arata ca L(V ) e spatiu afin, trebuie sa aratam ca, pentru orice 0 L(V )
fixat, multimea
{ 0 ; L(V )}
e spatiu vectorial. Or, nu e greu de vazut ca
{ 0 ; L(V )}
= L(V /V ,V ),
multimea endomorfismelor lineare de la V /V W la V .

Fixnd acum o baza pentru V si completnd-o la una a lui V , identificam L(V /V ,V )
cu L(Rk , Rnk ) iar pe aceasta din urma cu multimea matricelor de tip (k(n k) deci cu
Rk(nk) . Daca notam aceasta identificare cu 0 (pentru ca depinde si de alegerea lui
0 ), atunci (U (V ), 0 ) este o harta. Compatibilitatea oricaror astfel de doua harti rezulta usor, la fel faptul ca topologia rezultata e separata.
Pentru a construi alte exemple avem nevoie de cteva pregatiri.
3. Aplicatii si functii diferentiabile
113
3 A PLICATII
S I FUNC TII
DIFEREN TIABILE
Definitii. Exemple. Ca de obicei cnd se introduce o noua categorie, dupa definirea obiectelor (n cazul nostru varietatile), se definesc morfismele. Vom proceda
urmarind definitiile analoage de la suprafete.
Definitia 5.3.1. Fie M , N varietati diferentiabile. f : M N e diferentiabila n x M
daca exista o harta (U , ) n jurul lui x si o harta (V, ) pe N astfel nct f |U (U ) V si
f |U 1 e diferentiabila (de clasa C ) n (x).
M
x
N
f
f(x)
V
1
f
(x)
( f(x))
Daca f e diferentiabila n fiecare punct al unui deschis W din M se spune ca e

diferentiabila pe W .
f e diferentiabila pe o multime nchisa A M daca e restrictia unei functii diferentiabile pe un deschis W A.
harti pe M n jurul lui x, respectiv pe N . Atunci
f |U U
(V , )
Fie acum (U , ),
1
1
1
1
= ( ) ( f |U U ) (
) e diferentiabila n (x)
pentru ca schimbarile de coordonate snt difeomorfisme. Am demonstrat, deci, ca proprietatea de diferentiabilitate nu depinde de hartile cu ajutorul carora este definita.
Cum suprafetele snt varietati, exemplele de aplicatii diferentiabile din Capitolul 2
snt exemple si n contextul de acum.
Exercitiul 5.3.2. Sa se arate ca proiectiile canonice ale unui produs de varietati pe factori snt
aplicatii diferentiabile.
Definitia 5.3.3. O aplicatie diferentiabila f : M N bijectiva, cu inversa diferentiabila

se numeste difeomorfism.
Exercitiul 5.3.4. Sa se arate ca G(k, n) e difeomorfa cu G(n k, n).
Daca pentru orice p M exista o vecinatate deschisa V astfel nct f (V ) e deschisa
n N si f |V e difeomorfism, atunci f se numeste difeomorfism local.
Am vazut deja exemple de difeomorfisme si difeomorfisme locale n sectiunea 2
Exercitiul 5.3.5. Orice homeomorfism local (n particular orice difeomorfism local) e aplicatie
deschisa: adica f 1 ( f (U )) e deschisa pentru orice U deschis.
Observatia 5.3.6. Sa notam M 1 , M 2 doua copii ale aceleiasi multimi M nzestrate cu

doua structuri diferentiabile diferite. Atunci exista un difeomorfism ntre M 1 si M 2
daca si numai daca cele doua structuri diferentiabile (atlase) snt compatibile.
Urmatorul rezultat e imediat:
114
Lema 5.3.7. Multimea Diff(M ) a tuturor difeomorfismelor lui M este grup fata de operatia de compunere.
Exercitiul 5.3.8. Aratati ca multimea difeomorfismelor cu suport compact (vezi Definitia 5.5.1)
ale lui M formeaza un subgrup normal al lui Diff(M ).
Am ntlnit deja exemple: aplicatiile de harta snt difeomorfisme ale domeniilor

lor pe imagine. Un alt exemplu e cuprins n :
Propozitia 5.3.9. Dreapta proiectiva e difeomorfa cu S 1 .
Demonstratie. Fie S 1 = {z C | |z| = 1} si f : S 1 S 1 , f (z) = z 2 . f e continua, surjectiva, dar nu injectiva: punctele antipodale au aceeasi imagine. Atunci f se factorizeaza
la f : S 1 P 1 R, f(z) = [z 2 ], care este difeomorfismul cautat.
Se vede de aici ca P n R este compactificarea cu un punct (Alexandrov) a dreptei
reale.
Exercitiul 5.3.10. P 2 R nu e homeomorf cu S 2 .

Exercitiul 5.3.11. Sa se arate ca proiectia canonica a sferei pe spatiul proiectiv este diferentiabila.
La fel pentru proiectia canonica a varietatii M (k, n) pe grassmanniana G(k, n).
Exercitiul 5.3.12. Fie f : Rn+1 \{0} Rk+1 \{0} o aplicatie diferentiabila cu proprietatea ca exista
d Z cu f (x) = d f (x) pentru orice R ( f e omogena de grad d ). Sa se arate ca f : P n R
P k R prin f[x] = [ f (x)] e bine definita si diferentiabila.
n cazul n care N = R obtinem:
Definitia 5.3.13. f : M R e diferentiabila n x M daca exista harta (U , ) n jurul lui

x astfel nct f |U 1 sa fie diferentiabila n (x).
Analog se definesc functiile diferentiabile pe deschisi respectiv nchisi din M . Ca
mai sus, definitia nu depinde de harta cu care este data.
Vom pastra denumirea de functii diferentiabile pentru cele cu valori reale si vom
numi morfisme sau aplicatii diferentiabile pe cele cu valori ntr-o varietate oarecare.
Fie C (W ) multimea tuturor functiilor diferentiabile pe deschisul W M . Lasam
pe seama cititorului demonstrarea urmatoarei propozitii:
Propozitia 5.3.14. Cu adunarea si nmultirea functiilor, C (W ) devine inel. C (W ) e
algebra reala fata de operatiile de inel si fata de nmultirea cu scalari reali.
Exercitiul 5.3.15. Sa se arate ca orice izomorfism al lui Rn+1 induce, prin trecere la ct, un difeomorfism al lui P Rn . Grupul astfel obtinut se noteaza P GL(n+1, R) si e izomorf cu GL(n+1, R)/R .
Exercitiul 5.3.16. Fie M , N spatii local euclidiene (n particular, varietati) conexe si de aceeasi
dimensiune. Atunci o bijectie continua f : M N e homeomorfism.
ntr-un anume sens, algebra tuturor functiilor diferentiabile pe o varietate identifica unic structura diferentiabila:
Exercitiul 5.3.17. Fie M , N doua varietati diferentiabile si f : M N continua. Fie f : C (N )
C (M ) definita prin f () = f . Aratati ca f e diferentiabila daca si numai daca f (C (N ))
C (M ). Daca f e homeomorfism, atunci e difeomorfism daca si numai daca f se restrnge la
un izomorfism.
Exercitiul 5.3.18. (Milnor) Fie S multimea matricelor simetrice de tip (n + 1) (n + 1), cu urma
1 si cu proprietatea A 2 = A.
(i ) Aratati ca S e varietate diferentiabila.
i j
(i i ) Fie f : P n R S, data prin P n R [x 1 , . . . , x n+1 ] 7 ( f i j ) = Px xi 2 S. Sa se arate ca f e
difeomorfism.
(x )
115
TII
5 PARTI TIA
UNITA
4. Grupuri Lie
Odata ce avem la dispozitie notiunea de diferentiabilitate a functiilor, putem introduce o clasa foarte importanta de varietati:
Definitia 5.4.1. Un grup Lie este o varietate G care are si o structura de grup compatibila cu cea de varietate n sensul ca multiplicarea din grup, ca aplicatie G G G, si
luarea inversului, ca aplicatie G G, snt diferentiabile.
Un grup Lie are doua clase distincte de aplicatii diferentiabile, translatiile stngi
si translatiile drepte, definite, respectiv, prin: L a : G G, L a (b) = ab si R a : G
G, R a (b) = ba. E evident ca L a L b = L ab si R a R b = R ba si daca e noteaza elementul
1
neutru al grupului, avem L e = 1G = R e . n plus: L a 1 = L 1
sadar:
a , R a 1 = R a . A
Propozitia 5.4.2. Translatiile stngi (respectiv drepte) formeaza un subgrup al lui Diff(G).
Sa mai observam si ca translatiile stngi comuta cu cele drepte.
Exemplul 5.4.3. 1) (Rn , +). Adunarea vectorilor e data de formule polinomiale de gradul 1, deci e diferentiabila. n particular, (R, +) e grup Lie.
2) Mai general, orice spatiu vectorial e grup Lie fata de adunarea vectorilor.
3) Multimea vectorilor nenuli din plan (se poate identifica cu C ) este grup Lie fata de
nmultirea indusa din C (din nou, formule polinomiale, aici de gradul al II-lea).
4) S 1 cu structura de grup indusa din C .
5) S 3 vazut ca grup al cuaternionilor de norma 1.
6) Produsul a orice doua grupuri Lie este un grup Lie fata de structura de grup produs.
n
La fel pentru un numar finit de grupuri. n particular, torul T n = (S 1 ) este un grup Lie.
7) GL(n) := GL(n, R). Operatia de grup este multiplicarea matricelor care e data, n
coordonate, prin formule polinomiale. n particular, (R , )
= GL(1, R), multimea numerelor reale nenule, e grup Lie, de asemenea R+ , care e deschis n R . GL(n, R) e un
grup necompact, de dimensiune n 2 , neconex: aplicatia det : GL(n) R e neteda si
aplica GL(n) pe cele doua componente conexe ale lui R \ {0}. Matricele din GL(n) care
au determinant pozitiv constituie componenta conexa a identitatii. Folosind teorema
de descompunere polara (pentru orice matrice nedegenerata A exista o unica matrice
ortogonala R si matricea pozitiv definita S astfel nct A = RS, cf. [OT]), se poate arata
ca GL(n) are exact doua componente conexe, cele descrise mai sus.
Vom reveni mereu asupra grupurilor Lie n sectiunile urmatoare.
5. Partitia unitatii
Am introdus structura diferentiabila numai pe spatii topologice cu baza numarabila de topologie. Reamintim, de asemenea, ca spatiile local euclidiene si, n particular,
varietatile snt paracompacte. E momentul sa vedem care snt implicatiile acestei proprietati. Dam nti:
Definitia 5.5.1. O partitie (diferentiabila) a unitatii e o familie de functii diferentiabile
pe M { f a }aA (A o multime arbitrara de indici), cu proprietatile:
1) f a (x) [0, 1] pentru orice a A.
def.
2) Familia suporturilor supp( f a ) = {x M ; f a (x) 6= 0} e local finita.
116
P
3) aA f a (x) = 1.
O partitie a unitatii e subordonata acoperirii {U } daca pentru orice a A exista
astfel nct supp f a U .
Aici A este nchiderea topologica a multimii A. Sa observam ca suma din 3) are
sens deoarece pentru orice x M , f i (x) 6= 0 pentru cel mult un numar finit de indici i ,
astfel ca suma e, de fapt, finita.
Scopul acestui paragraf este demonstrarea existentei partitiei unitatii si schitarea
unor aplicatii. Rezultatul principal este:
Teorema 5.5.2. Fie M o varietate diferentiabila si {U } o acoperire deschisa arbitrara a sa. Exista o partitie numarabila a unitatii { f i | i = 1, 2 . . .} subordonata acoperirii
{U } cu suportul fiecarei f i compact. Daca nu se impune compacitatea suporturilor,
atunci exista o partitie a unitatii { f } (adica supp( f ) U , aceeasi multime de indici)
cu doar cel mult o familie numarabila dintre f neidentic nule.
Pentru demonstratie avem nevoie de urmatoarea lema:
Lema 5.5.3. (Existenta functiilor test). Fie M o varietate diferentiabila si W o vecinatate
deschisa a unui punct x. Exista o vecinatate deschisa V a lui x, V W si exista o functie
diferentiabila f : M [0, 1] astfel nct f |V = 1 si f |M \W = 0
Demonstratie. Aratam nti cum se poate rezolva problema pe dreapta reala. Date
0 < a < b, exista o functie indefinit derivabila care ia valoarea 1 pentru t | a | si se
anuleaza identic pe t >| b |. ntr-adevar, plecnd cu
(
12
t
t >0
h(t ) = e
0
t 0
despre care se stie ca e indefinit derivabila, construim succesiv
g (t ) =
apoi, n fine
h(t )
,
h(t ) + h(1 t )
b+t
bt
)g (
).
ba
ba
Se verifica usor ca are proprietatile cerute. Cu ajutorul lui construim acum o functie C pe Rm care ia valoarea 1 pe cubul nchis de latura 2a centrat n origine:
(t ) = g (
D a = {(u 1 , . . . , u m ) Rm
| u i |< a}
si se anuleaza n afara cubului deschis D b . Nu avem dect sa punem

= ( pr 1 ) ( pr n )
unde pr i snt proiectiile canonice ale lui Rm pe factori.

Revenind pe varietate, fie (U , ) o harta n jurul lui x, U W . Dupa un eventual
difeomorfism n Rm putem presupune (x) = 0. Alegem 0 < a < b astfel ca D a D b
(U ) si definim V = 1 (D a ),
h
pe U
f =
0
pe M U
Aceasta e funtia test cautata.
117
TII
5 PARTI TIA
UNITA
Corolarul 5.5.4. Fie W o vecinatate deschisa a lui x M si fie f C (W ). Atunci exista

o vecinatate deschisa V a lui x, V W si f C (M ) astfel nct f |V = f |V .
Demonstratie. Luam V o vecinatate deschisa a lui x care intra n W mpreuna cu nchiderea sa si pentru care exista f , functie test care ia valoarea 1 pe V si se anuleaza
n afara lui W . Atunci

f f
pe W
f =
0
pe M W
rezolva problema.
Acum putem da demonstratia teoremei:

Demonstratie. Consideram o acoperire numarabila cu deschisi {G i } ca cea construita
n Propozitia 5.1.3. Convenim ca G 0 = ;. Pentru x M fie i x cel mai mare numar
natural pentru care x M G i x . Alegem un x pentru care x Ux si (U , ) o harta n
jurul lui x cu U Ux (G i x +2 G i x ) si astfel nct (U ) sa contina o vecinatate D b . Fie
x o functie test cu suportul n U ; aceasta ia valoarea 1 pe un deschis Vx . Pentru fiecare
i 1 alegem o multime finita de puncte x ale caror vecinatati Wx corespunzatoare
acopera compactul G i G i 1 . Obtinem o multime numarabila de funtii i , i = 1, 2 . . .
ale caror suporturi formeaza o familie local finita. Rezulta ca e bine definita funtia
X
= i .
i
Avem (y) > 0 pe M deci putem pune
fi =
i
.
Functiile { f i } formeaza o partitie a unitatii cu suporturi compacte, subordonata acoperirii {U }. Pe de alta parte, putem sa adaugam acestor funtii altele astfel nct sa avem
cte una asociata fiecarei U : daca pentru un indice nici o f i nu are suportul n U ,
punem f = 0; altfel, f e suma tuturor f i -urilor cu suportul n U . Acum suporturile
lui f nu mai snt compacte. Dar am cstigat aceeasi multime de indici.
Partitia unitatii se foloseste de obicei pentru globalizarea unor obiecte locale prin
lipire. O aplicatie tipica este:
Corolarul 5.5.5. Fie F o multime nchisa n varietatea M . Orice functie diferentiabila pe
F se poate prelungi la una diferentiabila pe M . n particular, exista functii cu valoarea
prescisa ntr-un punct.
Demonstratie. Fie f o functie diferentiabila pe F . Din definitia diferentiabilitatii unei
functii pe o multime nchisa, pentru fiecare x F exista o vecinatate deschisa Vx si o
functie f x C (Vx ) astfel nct f x = f pe Vx F . Consideram acoperirea deschisa a
lui M {Vx ; x F } (M F ) si alegem o rafinare local finita a sa {Ui }. Acum definim
g i C (Ui ) dupa cum urmeaza: daca Ui e continut n vreun Vx , alegem arbitrar un
asemenea Vx si punem g i = f x |Ui ; daca Ui M x Vx , lasam g i = 0. Fie { f i } o partitie
P
a unitatii subordonata acoperirii {Ui }. Definim f = i f i g i . Aceasta e extensia cautata.
118
6. Constructii: actiuni de grupuri, spatii de acoperire

Exista cteva moduri prin care se pot fabrica varietati noi.
Data o varietate M si o bijectie F : N M , exista o unica structura diferentiabila pe N astfel nct F sa devina difeomorfism. ntr-adevar, N se topologizeaza cu
ajutorul lui F : V e deschis n N daca si numai daca F (V ) e deschis n M . Acum F
e homeomorfism. Apoi, daca (Ui , i ) e un atlas pe M , (F 1 (Ui ), i F ) se dovedeste
usor a fi un atlas pe N . Fata de aceasta structura diferentiabila F devine difeomorfism.
Partea de unicitate a enuntului rezulta din Observatia 5.3.6.
Fie M j , j = 1, 2 varietati cu atlasele {(U1i , 1i )}i A , {(U1k , 1k )}kB respectiv. Atunci
produsul direct M 1 M 2 are structura unica de varietate n asa fel nct proiectiile canonice pr j pe cei doi factori sa fie diferentiabile. Topologia lui M 1 M 2 este cea produs. Atlasul este, de asemenea, cel produs: (U1 j U2k , 1 j 2k ). Lasam verificarile
pe seama cititorului. Evident, procedeul se poate generaliza pentru un produs finit de
varietati.
Exemplul 5.6.1. Torul n-dimensional T n este produsul direct S 1 S 1 (n copii).
Cititorul va arata ca T 2 coincide cu torul 2-dimensional construit n capitolul al doilea.
Exercitiul 5.6.2. Proiectiile canonice ale unei varietati produs pe fiecare factor snt aplicatii diferentiabile
Exemplul 5.6.3. Acelasi spatiu local euclidian poate suporta structuri diferentiabile diferite, neechivalente, ceea ce nseamna ca exista functii care snt diferentiabile fata
de o structura, dar nu snt diferentiabile fata de cealalta structura. Asemenea structuri diferentiabile neechivalente pe un acelasi spatiu local euclidian se numesc exotice.
Exemplele nu snt deloc usor de construit, iar demonstratiile folosesc tehnici avansate
de topologie. Prezint doar (dupa [CCL, p.6]) descrierea multimilor pe care J. Milnor
(On manifolds homeomorphic to the 7-sphere, Ann. of Math. 64 (1956), 399405), a
construit sferele exotice de dimensiune 7 (28 la numar).
Fie sfera S 4 si U N , US multimile din Exemplul 5.2.12. Fie varietatile produs (de
dimensiune 7) U N S 3 si US S 3 . Vom defini o aplicatie diferentiabila ntre cel doua
cu ajutorul caruia le vom ,,lipi (adica vom identifica punctele uneia cu imaginile lor
pe cealalta).
Observam nt ca U N US
= R4 \{0}, deci elementele intersectiei pot fi gndite drept
cuaternioni. De asemenea, gndim elementele lui S 3 drept cuaternioni unitari. Fixam
un ntreg impar k astfel nct k 2 sa nu fie de forma 7p +1. Acum definim : (U N US )
S 3 : (U N US ) S 3 prin
(u, v) = (
u u h vu j
,
),
kuk2 kuk
h=
k +1
,
2
j=
1k
,
2
unde multiplicarea si norma snt n sensul cuaternionilor. Cum norma, multiplicarea

si fractiile respective conduc la formule rationale, e diferentiabila. Pe produsul (U N
S 3 )(US S 3 ) definim o relatie de echivalenta astfel (u, v) (u v ) daca (u , v ) = (u, v).
Spatiul ct rezultat se noteaza 7 si se poate arata ca e homeomorf cu S 7 , dar structura
diferentiabila construita nu este echivalenta cu cea standard a sferei.
6 C ONSTRUC TII
:
AC TIUNI
DE GRUPURI , SPATII
DE ACOPERIRE
119
Mai mentionam ca, ulterior lui Milnor, s-au descoperit structuri exotice si pe R4
(M. Friedmann).
Spatii de acoperire.
Definitia 5.6.4. Fie M , B varietati diferentiabile si : M B o surjectie diferentiabila.
se numeste aplicatie de acoperire (si M spatiu de acoperire al lui B ) daca orice b B
are o vecinatate deschisa U (zisa, de obicei, ,,buna) astfel nct:
S
1) 1 (U ) = i I Ui , cu Ui deschisi disjuncti. Aici I e o multime arbitrara de indici.
2) |Ui : Ui U e difeomorfism.
M se numeste spatiu total, B se numeste baza.
U
i
1
(U)
U2
U1
Spatiu de acoperire: o vecinatate buna.
Observatia 5.6.5. Definitia se poate da si n categoria spatiilor topologice. n acest caz

e doar continua si restrictia sa la Ui e homeomorfism.
Exercitiul 5.6.6. O aplicatie de acoperire e difeomorfism local. n particular, o aplicatie de acoperire e aplicatie deschisa. Reciproc, un difeomorfism local cu domeniul compact ntre varietati
conexe e aplicatie de acoperire (aici intervine esential faptul ca varietatile snt separate si conexe). Dati exemple de difeomorfisme locale care nu snt aplicatii de acoperire. (O posibilitate
este restrictia aplicatiei de acoperire a sferei peste proiectiv la sfera din care s-a scos un punct).
Exercitiul 5.6.7. Folositi faptul ca varietatile diferentiabile snt spatii topologice separate, local
compacte si local conexe pentru a demonstra ca un difeomorfism local ntre doua varietati conexe e aplicatie de acoperire finita daca si numai daca ntoarce compacti n compacti.
Rezultatul din exercitiul anterior poate fi folosit pentru a demonstra un criteriu

foarte util dat de R. Palais (cf. [Ba]) pentru a decide daca o aplicatie este sau nu difeomorfism:
Exercitiul 5.6.8. Fie f = ( f 1 , . . . , f n ) : Rn Rn , cu f i diferentiabile. Atunci f e difeomorfism daca
si numai dac
a:
fi
(i ) det
nu se anuleaza n nici un punct.
x j
(i i ) lim||x|| || f (x)|| = .
Exemplul 5.6.9. Identitatea oricarei varietati e aplicatie de acoperire.

p
Dreapta reala este spatiu de acoperire a cercului prin proiectia t 7 exp 2 1t .
Facnd produsul, Rn e spatiu de acoperire a torului n-dimensional.
Un exemplu de alt tip: sfera e spatiu de acoperire a spatiului proiectiv. Proiectia
este aici chiar cea canonica x 7 [x].
Exemplele prezentate snt diferite calitativ: n primele doua, deasupra unui punct
din baza sta o infinitate de puncte din spatiul total. n ultimul, numai doua puncte din
spatiul total se proiecteaza peste unul din baza. Putem demonstra:
120
Propozitia 5.6.10. Daca B e varietate diferentiabila conexa, atunci cardinalul lui 1 (b)
e constant.
Demonstratie. Fie b B si V o vecinatate buna a sa ca n definitie. Atunci 1 (b)
1 (V ) deci, pentru orice i , 1 (b) Ui contine un singur punct pentru ca V si Ui snt
homeomorfe. Asadar, card 1 (b) = card I pe V .
Fie acum b 6= b. Cum B e conexa, e si conexa prin arce. Fie c un arc care uneste
b cu b . Fiind compact el poate fi acoperit cu un numar finit de vecinatati nedisjuncte
de tipul celei de mai sus. Din aproape n aproape rezulta ca 1 (b) si 1 (b ) au acelasi
cardinal.
Multimea 1 (b) se numeste fibra deasupra lui b iar cardinalul sau numar de foi
al acoperirii. De exemplu dreapta acopera cercul cu o infinitate de foi, sfera acopera
spatiul proiectiv cu doua foi. n legatura cu acest enunt se poate demonstra:
Exercitiul 5.6.11. Fie f : M B un homeomorfism local. Daca M e compact si B separat (sau,
mai general, regulat), atunci f 1 (b) e o multime finita. n particular, o varietate compacta nu
poate fi spatiul total dect pentru acoperiri cu un numar finit de foi.
Vom avea nevoie n continuare de:

Definitia 5.6.12. Fie G un grup cu element neutru e si M o varietate diferentiabila.
Se spune ca G actioneaza pe M prin difeomorfisme daca exista un morfism de grupuri
: G Diff(M ).
De obicei, pentru g G, difeomorfismul (g ) se noteaza simplu prin juxtapunere:
not.
(g )(x) = g x. Dat x M , multimea G x = {g x | g G} se numeste orbita lui x. Orice

actiune de grup pe o varietate induce o relatie de echivalenta : doua puncte snt echivalente daca stau ntr-o aceeasi orbita. De aceea e interesant de studiat spatiul orbitelor
(multimea factor a lui M prin relatia de echivalenta descrisa) notat M /G. Pentru a obtine un obiect geometric bun, vom avea nevoie de unele presupuneri aditionale asupra
actiunii. Ele snt cuprinse n definitiile:
Definitia 5.6.13. (1) G actioneaza fara puncte fixe (sau liber) daca, pentru orice g 6= e,
(g ) nu are puncte fixe.
(2) G actioneaza total discontinuu daca orice x M are o vecinatate deschisa U
astfel nct g 1U g 2U = ; oricare ar fi g 1 6= g 2 . Echivalent, gU U = ; pentru orice
g 6= e.
(3) G actioneaza separabil daca pentru orice x, x neechivalente (nesituate n aceeasi orbita) exista vecinatatile deschise U x, U x astfel nct gU g U = ; pentru
orice g , g G. Echivalent, gU U = ; pentru orice g 6= e.
Exercitiul 5.6.14. 1) O actiune total discontinua e fara puncte fixe.
2) Orbitele unei actiuni total discontinue snt discrete.
Exemplul 5.6.15. Urmatoarele actiuni snt separabile si total discontinue:

1) Z pe R2 prin n(x, y) = (x + n, y). Spatiul orbitelor se identifica cu un cilindru.
2) Z2 pe R2 prin (m, n)(x, y) = (x +m, y +n). Spatiul orbitelor se identifica cu un tor
2-dimensional.
3) Z2 pe S n prin 1x = x, (1)x = x. Spatiul factor este spatiul proiectiv.
4) Z pe R2 prin n(x, y) = (x +n, (1)n y). Spatiul factor este o banda Mbius infinita
care se autointersecteaza daca e parametrizata ca suprafata n R3 . Ea se poate scufunda
6 C ONSTRUC TII
:
AC TIUNI
DE GRUPURI , SPATII
DE ACOPERIRE
121
doar n R4 . Pentru a regasi banda lui Mbius familiara trebuie sa actionam n acelasi
mod cu Z pe o banda orizontala deschisa, de exemplu R (2, 2).
Lasam verificarile n sarcina cititorului.
Exercitiul 5.6.16. Fie (d 1 , . . . , d n ) Zn . Definim actiunea lui (R, +) pe Cn prin
(t , (z 1 , . . . , z n )) 7 (e i d1 t , . . . , e i dn t ).
Gasiti cazuri particulare n care aceasta actiune nu e libera. Aratati ca daca d i snt prime ntre
ele, atunci actiunea e libera. Descrieti, n acest caz, orbitele ei.
Exercitiul 5.6.17. Sa se arate ca urmatoarea actiune a lui (R, +) pe R2 nu e separabila:
t (x 1 , x 2 ) = (x 1 + t x 2 , x 2 ).
Teorema 5.6.18. Fie G un grup care actioneaza total discontinuu si separabil pe varietatea diferentiabila M . Atunci:
(i ) Spatiul orbitelor e varietate diferentiabila.
(i i ) Surjectia canonica : M M /G e aplicatie de acoperire.
Demonstratie. Vom nota, pentru simplitate, M = M /G spatiul orbitelor si x = G x
elementele sale. nzestram M cu topologia factor. Acum e continua.
Sa vedem nti ca topologia factor e Hausdorff. Fie x 6= y . Exista reprezentanti
ai lor neechivalenti x 6 y. Cum G actioneaza separabil, exista vecinatatile U x x, U y
y astfel nct gU x g U y = ; pentru orice g , g G. Atunci orice element din U x e
neechivalent cu orice element din U y . n consecinta U x = (U x ) si U y = (U y ) snt
vecinatati disjuncte pentru x , y .
Introducem acum harti pe M . Vom construi, de fapt, un atlas special pe M care
se proiecteaza ntr-un atlas pe M . Cum G actioneaza total discontinuu, fiecare punct
x are o vecinatate U cu proprietatea gU U = ;, g G {e}. Fie U = (U ). Atunci
|U : U U e bijectie. n plus:
[
(5.1)
1 (U ) =
gU
g G
ntr-adevar, daca x 1 (U ), atunci (x) U si cum e bijectie ntre U si U exista

x U astfel nct (x ) = (x). Rezulta ca x x adica x = g x si x gU . Analog se
demonstreaza incluziunea inversa. Deoarece U e deschisa, toate translatatele gU snt
deschise; conform egalitatii (5.1), U e deschisa. Vom numi U un deschis (vecinatate)
bun(a).
Fie acum (V, ) o harta oarecare n jurul lui x. Atunci, pentru o vecinatate buna U
a lui x, (U V, |U V ) e o noua harta cu domeniul bun. n acest fel, pornind de la un
atlas arbitrar, construim unul, notat tot A , cu domenii de harta bune. Pentru fiecare
astfel de harta (U , ), fie
1
f : U f (U ), f = |U
Vom arata ca A = {(U , )} e un atlas pe M . E clar ca snt homeomorfisme pe

imagine. De asemenea, e imediat ca multimile deschise U acopera M . Ramne de
verificat compatibilitatea hartilor. Fie (U , f ) si (V , ) astfel nct U V 6= ;. Daca
U si V corespunzatori se taie, U V 6= ;, atunci, cum se vede si pe figura
122
00
11
111
000
00
11
00
11
00
11
000
111
00
11
00
11
00
11
00011
111
00
00
11
00
11
00
11
00
11
111
000
00
11
00
11
000
111
00
11
000
111
000
111
U*
00
0011
11
00
11
00
11
00
11
00
11
00
11
V*
00
11
00
11
00
11
00
11
111
000
00
11
00
11
000
111
00
11
1
0
e imediat ca
1

1
1
1
1
= 1
= |U
1 = |U
V |U V
V |U V
care e difeomorfism. Dar e posibil ca U V = ;. n acest caz, cum U V 6= ;, trebuie

sa existe elemente din U echivalente cu elemente din V . Deci exista g G pentru care
U g V 6= ;. Difeomorfismul (g 1 ) : g U U uneste cele doua parti ale diagramei de
mai jos
00
11
00
11
00
11
00
11
111
000
00
11
00
11
00
11
000
111
00
11
00
11
00
11
111
000
00
11
000
111
00
11
000
111
00
11
000
111
000
111
gV
U*
(g 1)
11
00
00
11
00
0011
11
00
11
00
11
00
11
00
11
00
11
V*
111
000
00
11
11
00
000
111
00
11
00
11
000
111
00
11
1
0
si, la fel ca nainte, e usor de vazut ca:

1 = (g 1 ) 1
si deci e difeomorfism (pentru ca, a posteriori, aplicatiile de harta snt difeomorfisme.
Astfel, demonstratia e completa.
Daca grupul care actioneaza e finit verificarile se simplifica:

Propozitia 5.6.19. Un grup G finit care actioneaza fara puncte fixe pe o varietate diferentiabila actioneaza total discontinuu si separabil.
Demonstratie. Fie G = {e = g 0 , g 1 , . . . , g k }. Fixam x M . Cum M e separata si g i x
distincte, exista vecinatatile deschise Ui j g i x, U j i g j x astfel nct pentru orice i ,
j = 0, . . . , k sa avem Ui j U j i = ;. Fie acum U = i 6= j g i1Ui j ; e o vecinatate deschisa
a lui x. Deoarece (g i ) snt difeomorfisme, rezulta ca g i U Ui j , g j U U j i asadar
g i U g j U = ; si actiunea e total discontinua.
Fie acum x 6 x : nu exista g i G astfel ca g i x = x . Atunci g i x 6= g j x si, ca mai
sus, exista Wi j g i x, W ji g j x , vecinatati deschise disjuncte: Wi j W ji = ;. Definim W = i 6= j g i1 Wi j , W = i 6= j g 1
W j i . Evident g i W Wi j , g j W W ji astfel ca
j
g i W g j W = ; si actiunea e separabila.
123
7 O RIENTARE
Exercitiul 5.6.20. Privim S 1 ca multimea numerelor complexe de modul 1 si fie difeomorfismul

torului S 1 S 1 dat prin (z 1 , z 2 ) 7 (z 1 , z2 ). Aratati ca G := {I d , } e un grup izomorf cu Z2 si
demonstrati ca (S 1 S 1 )/G e varietate 2-dimensionala.
Exercitiul 5.6.21. 1) Sa se arate ca singurul subgrup netrivial al lui O(2n+1) care actioneaza liber
pe S 2n (actiunea indusa de cea naturala pe R2n+1 ) e cel cu doua elemente {I d , I d }. (Indicatie:
Folositi faptul ca orice aplicatie ortogonala n dimensiune impara are macar o valoare proprie
reala.)
2) Consideram S 3 ca
{(z, z ) C2 | | z |2 + | z |2 = 1}.
Fie p un numar natural si u o radacina complexa primitiva de ordinul p a unitatii. Sa se arate ca

formula
(k, (z, z ) 7 (u k z, u k z )
defineste o actiune total discontinua si separabila a lui Zp pe S 3 . Spatiul factor S 3 /Zp se numeste spatiu lenticular. Mai general, se poate considera actiunea
(k, (z, z ) 7 (u k z, u kr z )
unde r este un numar natural prim cu p. Spatiul factor se noteaza L r,p . Se poate arata (dar
acesta e un exercitiu mai greu) ca L 1,5 nu e homeomorf cu L 2,5 si ca L 2,1 este P 3 R. Pentru detalii
se poate consulta [Wo].
Exercitiul 5.6.22. (Suspensia unui difeomorfism.) Fie M o varietate si f Diff(M ). Definim o
actiune a lui Z pe R M prin formula:
(n, (t , x)) 7 (t + n, f n (x)).
Sa se arate ca aceasta actiune e separabila si fara puncte fixe. Sa se arate ca exista o surjectie
diferentiabila : (R M )/Z S 1 cu fibra 1 (z) difeomorfa cu M .
7. Orientare
n cazul suprafetelor, notiunea de orientare fusese necesara pentru a le putea distinge pe cele pe care distinctia deasupradedesubt are sens. Cum suprafetele erau
scufundate n R3 , orientarea era echivalenta cu existenta unui cmp vectorial normal
unitar nicaieri nul. Dar Definitia 4.2.1 se poate extinde la cazul varietatilor fara nici o
problema:
Definitia 5.7.1. O varietate diferentiabila este orientabila daca exista un atlas cu proprietatea ca toate schimbarile de coordonate se fac cu determinant de acelasi semn.
Alegerea unui asemenea atlas, atunci cnd exista, echivaleaza cu darea unei orientari pe varietate; atunci varietatea se numeste orientata. E clar ca o varietate admite
numai doua orientari. Pe de alta parte, orice varietate care se poate acoperi cu doar
doua harti (sfera, de exemplu) e orientabila.
Exercitiul 5.7.2. Fie M , N doua varietati conexe orientate si f un difeomorfism ntre ele. Explicati ce nseamna ca f pastreaza (schimba) orientarea si aratati ca nu exista o a treia posibilitate.
Cum intervine aici ipoteza de conexiune?
Exercitiul 5.7.3. Aratati ca spatiul proiectiv n-dimensional e orientabil daca si numai daca n e
impar.
Indicatie: Priviti P n R ca un ct al sferei S n prin actiunea lui Z2 . Pe de alta parte, aplicatia f :
S n S n , f (p) = p schimba sau pastreaza orientarea sferei dupa cum p e par sau impar si e
compatibila cu actiunea lui Z2 .
124
Exercitiul 5.7.4. Aratati direct ca P 2 R contine o banda Mbius, deci e neorientabil.
Putem folosi acest rezultat pentru a dovedi ca P 2 R nu se poate scufunda (notiunea

se va preciza ulterior) ca suprafata n R3 , deci reprezinta un prim exemplu de varietate doi-dimensionala abstracta (dar se va putea scufunda n R4 ). ntr-adevar, aceasta
rezulta din:
Teorema 5.7.5. ([Sa]) O suprafata regulata compacta n R3 e orientabila.
Vom reveni asupra notiunii de orientare n sectiunea dedicata formelor diferentiale.
CAPITOLUL 6
Vectori tangenti si cotangenti

1. Spatiul tangent
Diferentiala ntr-un punct a unei aplicatii ntre doua suprafete era o aplicatie lineara ntre spatiile tangente respective. Ca sa putem extinde aceasta constructie la
aplicatiile ntre varietati, trebuie nti sa definim vectorii tangenti n asa fel nct spatiul tangent ntr-un punct sa fie linear, de aceeasi dimensiune cu varietatea si, daca
varietatea e o suprafata n R3 , sa regasim vectorii tangenti cunoscuti.
Reamintim ca pentru o suprafata S spatiul tangent T p S era d u h(R2 ) unde h : U S
era o parametrizare oarecare n jurul lui p si h(u) = p. Nu putem generaliza aceasta
definitie pentru ca diferentialele parametrizarilor noastre (ale inverselor hartilor), ar
trebui sa ia valori chiar n spatiul tangent pe care vrem sa-l definim. Pe de alta parte,
aratasem ca elementele lui T p S nu snt altceva dect vectori tangenti la curbe din R3
care stau pe S. Nici aceasta definitie nu se poate generaliza direct: nu stim ce este
un vector tangent la o curba pe o varietate! Dar stim ca pe o suprafata puteau exista
o infinitate de curbe cu acelasi vector viteza n p. E usor de vazut ca relatia ,,a avea
acelasi vector tangent n p e de echivalenta pe multimea curbelor care trec prin p.
Astfel, un element al lui T p S poate fi privit ca o clasa de echivalenta de curbe prin p.
Aceasta va fi definitia potrivita.
Definitia 6.1.1. Se numeste curba (diferentiabila) prin x M o aplicatie : (, )
M , (0) = x, diferentiabila n sensul diferentiabilitatii aplicatiilor ntre varietati.
Astfel, deoarece (, ) e varietate acoperita cu o singura harta ((, ), i d ), pentru
orice harta (U , ) n jurul lui x, functia e diferentiabila. Echivalent, componentele
ei locale
not.
i = x i
snt functii diferentiabile de t , cu valori reale.
Notam C (x) multimea curbelor diferentiabile prin x.
Discutia care urmeaza e strict locala. De aceea introducem o multime de functii
diferentiabile pentru care ne intereseaza doar comportarea n vecinatatea lui x. Fie Fx
multimea functiilor diferentiabile pe vecinatati deschise ale lui x. Daca f i : Ui R,
i = 1, 2, snt din Fx , atunci putem defini
def.
f 1 + f 2 = f 1 |U1 U2 + f 2 |U1 U2 ,
def.
f 1 f 2 = f 1 |U1 U2 f 2 |U1 U2 .
126
Cu aceste operatii si cu nmultirea naturala cu scalari reali, Fx devine aproape o algebra reala: lipseste doar unicitatea elementului neutru fata de adunare. Acum putem
da:
Definitia 6.1.2. Vom spune ca doua curbe , 1 snt echivalente si vom scrie 1
daca
d ( f 1 )
d ( f )
|t =0 =
|t =0
dt
dt
pentru orice functie f Fx .
Exercitiul 6.1.3. e o relatie de echivalenta pe C (x).
Vom nota clasa de echivalenta a curbei cu (0).
Propozitia 6.1.4. Fiecare harta n jurul lui x produce o identificare a multimii factor
C (x)/ cu Rm , m = dim M . n particular, C (x)/ are structura (necanonica) de spatiu
vectorial real m-dimensional. Orice doua asemenea structuri snt izomorfe.
Demonstratie. Fie (U , ) o harta fixata n jurul lui x. Pentru C (x) avem:
d ( f )
d ( f 1 )
( f 1 )
d i
|t =0 =
|t =0 =
|t =0 ,
|(x)
i
dt
dt
dt
u
unde (u i ) snt coordonatele pe (U ) Rn . De aici si din definitia relatiei de echivalenta

rezulta ca
d i1
d i
1 atrage dupa sine
|t =0 =
|t =0 ,
dt
dt
deci unei clase (0) i se asociaza unic m numere reale (d i /d t ) |t =0 .
Reciproc, date (v 1 , . . . , v m ) Rm , consideram n (U ) curba (t ) = (v 1 t +u 01 , . . . , v m t +
m
u 0 ) unde u 0i = x i (x) snt coordonatele lui x n harta fixata. Atunci = 1 e o curba
diferentiabila prin x si (d i /d t ) |t =0 = v i .
E clar ca cele doua asocieri snt inverse una alteia. Am obtinut o bijectie :
a a lui Rm se transporta
C (x)/ Rm indusa de harta (U , ). Prin 1
structura linear
pe C (x)/ . Fie acum (V, ) o alta harta n jurul lui x. Atunci 1 e un difeomorfism al lui (U V ) pe (U V ) si F = d (x) ( 1 ) e un izomorfism linear al lui Rm .
Atunci 1
F e un izomorfism ntre structurile lineare induse pe C (x)/ de cele
doua harti.
Daca (U , ), (U , ) snt doua harti n jurul lui x, relatia dintre coordonatele (d i /d t ) |t =0

si (d i /d t ) |t =0 rezulta din urmatorul sir de egalitati:
d i
|t =0
dt
=
=
=
d (x i )
d ( )i
|t =0 =
|t =0
dt
dt
d ( ) j
d (1 )i
(1 )i
|
|t =0 =
|t =0
(x)
dt
dt
u j
(1 )i
u j
|(x)
dj
|t =0 ,
dt
adica
(6.1)
d i
u i
dj
|
|t =0 =
|t =0 .
(x)
dt
dt
u j
127
1 S PATIUL
TANGENT
Vom arata n continuare ca pe C (x)/ se poate da si o structura vectoriala invarianta, care nu depinde de fixarea vreunei harti, dar izomorfa cu cele dinainte. Pentru
aceasta introducem niste obiecte noi:
Definitia 6.1.5. O derivare n x e o aplicatie v : Fx R cu proprietatile:
1) v( f + ag ) = v( f ) + av(g ), a R;
2) v( f g ) = f (x)v(g ) + g (x)v( f ).
Multimea derivarilor n x se noteaza D(x).
O consecinta imediata a proprietatii 2) este:
v(1) = v(1 1) = 1 v(1) + 1 v(1) = 2v(1)
deci v(1) = 0. De aici rezulta ca pentru orice scalar real a avem:

v(a) = v(1 a) = av(1) = 0,
adica orice derivare se anuleaza pe constantele reale.
Exemplul 6.1.6. Fiecarei harti (U , ) i se asociaza m derivari (sa le spunem elementare)
|x : Fx R
x i
prin formulele:
( f 1 )
|
(
f
)
=
|(x) .
x
x i
u i
Vom nota, uneori, mai simplu
f
|x
x i
not.
x i
|x ( f ).
Subliniem ca aceasta e doar o notatie: nu este o derivare partiala a lui f n raport cu x i .

Sa verificam proprietatile din definitia derivarii:
x i
|x ( f + g )
(( f + g ) 1 )
u i
( f 1 )
u i
|x
x i
x i
|x ( f g )
=
=
=
( f g ) 1
u i
( f 1 )
u i
|x
x i
|(x) +
(f )+
|(x) =
x i
(g 1 )
u i
|(x)
|x (g ),
(( f 1 )(g 1 ))
|(x) g (x) +
( f ) g (x) +
|(x)
x i
u i
(g 1 )
|x (g ) f (x).
Putem acum demonstra:

Teorema 6.1.7. Operatiile naturale:
(v + w)( f ) = v( f ) + w( f )
(v)( f ) = v( f )
u i
|(x)
|(x) f (x)
128
definesc pe D(x) o structura de spatiu vectorial real m-dimensional pentru care multimea derivarilor elementare (/x i ) |x asociate oricarei harti constituie o baza.
Demonstratie. Se verifica usor ca suma derivarilor si produsul lor cu scalari reali snt
tot derivari. De asemenea, lasam pe seama cititorului verificarea axiomelor spatiului
vectorial.
Fie (U , ) o harta fixata si (/x i ) |x derivarile elementare asociate. Aratam ca snt
linear independente peste R. ntr-adevar, daca:
ai
x i
|x = 0, a i R,
atunci
ai
x i
|x ( f ) = 0, f Fx .
n particular:
0 = ai
x i
|x (x j ) = a i
(x j 1 )
u i
|(x) = a i
u j
u i
|(x) = a i i = a j .
Pentru a arata ca orice derivare se scrie ca o combinatie lineara de derivari elementare, avem nevoie de un rezultat de analiza (asemanator formulei lui Taylor) pe care l
formulam n:
Lema 6.1.8. Pentru orice vecinatate V a lui x, orice f : V R si orice harta (U , ) n jurul
lui x exista o vecinatate deschisa W U V a lui x si functiile diferentiabile f i : W R,
i = 1, . . . n, astfel nct :
1) f i (x) = (/x i ) |x ( f ) si
2) f = f (x) + [x i x i (x)] f i pe W .
Presupunnd, pentru moment, lema demonstrata putem scrie:
v( f ) = v( f (x)) + v(x i x i (x)) f i (x) + [x i x i (x)](x)v( f i ).
Cum f (x) R, v( f (x)) = 0. La fel, v(x i x i (x)) = v(x i )) v(x i (x)) = v(x i ). Apoi [x i
x i (x)](x) = x i (x) x i (x) = 0 de unde:
v( f ) = v(x i ) f i (x) = v(x i )
x i
|x ( f ).
Adica, renuntnd la argument:

v = v(x i )
x i
|x ,
ceea ce arata ca derivarile elementare genereaza D(x). Sa dam acum demonstratia

lemei.
Fie g = f |U V 1 , u 0 = (x), > 0 astfel nct B (u 0 , ) (U V ). Vom demonstra, de fapt, lema pentru functia g . Fie g i : B (u 0 , ) R,
g i (u) =
Z1
0
g
u i
(u 0 + t (u u 0 ))d t .
129
1 S PATIUL
TANGENT
Atunci:
(u
u 0i )g i (u)
=
=
Pe de alta parte:
g i (u 0 ) =
Z1
0
Z1
g
(u 0 + t (u u 0 ))(u i u 0i )d t
i
u
0
Z1
d
g (u 0 + t (u u 0 ))d t = g (u) g (u 0 ).
0 dt
g
u i
|u0 d t =
g
u i
|u0
Z1
0
dt =
g
u i
|u0 .
Nu mai avem dect sa punem f i = g i , W = 1 (B (u 0 , )) si demonstratia e completa.
Observatia 6.1.9. n demonstratia lemei anterioare, n locul bilei B (u 0 , ) se putea folosi orice submultime convexa a lui (U V ).
Numerele reale
not.
v i = v(x i )
se numesc componentele derivarii v n harta (U , ). Daca (U , ) e o alta harta n jurul
lui x, cu coordonate (x i ), atunci pentru orice f Fx avem formulele:
x i
( f ) |x
=
=
( f 1 )
|(x)
u i
( f 1 1 )
|(x) =
( f 1 )
u i
u j
De aici rezulta ca cele doua baze snt legate prin relatiile:
|(x)
u j
u i
|(x) .
u j
|(x) j |x .
x i
u i
x
Atunci relatia dintre componentele derivarii v n cele doua baze este:
(6.2)
|x =
vi =
(6.3)
u i
u i
|(x) v j .
Observam, de asemenea, ca
(6.4)
(v + w)i = v i + w i ,
(av)i = av i .
Mai avem de facut un pas: sa identificam spatiile vectoriale C (x)/ si D(x). La

nivel de multimi lucrurile snt clare: data o derivare v, consideram componentele sale
(v i ) ntr-o harta. Lor le asociem clasa de curbe (0) cu componente (d i /d t )(0) = v i .
Formulele (6.1) si (6.3) arata ca (0) nu depinde de harta cu ajutorul careia e definita.
Reciproc, data o clasa (0), definim vectorul tangent v prin
v( f ) =
d ( f )
|t =0 .
dt
E imediat ca ntr-o harta (U , ) componentele lui v snt (d i /d t )(0). Am definit astfel

o bijectie : D(x) C (x)/ .
Fixam acum o harta n jurul lui x. Aceasta induce o structura de spatiu vectorial m dimensional pe C (x)/ . Pentru orice derivari v, w, (v + w) = (v) + (w) si
130
(av) = a(v) conform formulelor (6.4). Asadar e izomorfism fata de oricare dintre structurile lineare definite pe C (x)/ n Propozitia 6.1.4. Cu aceasta interpretare
geometrica n minte putem n sfrsit da:
Definitia 6.1.10. Spatiul tangent n x la varietatea M este spatiul vectorial m-dimensional
D(x). l notam T x M . Elementele sale se numesc vectori tangenti n x la M .
Cele de mai sus arata ca fiecare harta furnizeaza o baza (zisa canonica) a lui T x M
formata din derivari elementare.
Exercitiul 6.1.11. Sa se arate ca daca M e o suprafata n R3 , T x M coincide cu cel definit n capitolul al doilea.
Exercitiul 6.1.12. Aratati ca spatiul tangent la P n R ntr-un punct [x] se identifica cu multimea
aplicatiilor lineare de la dreapta x la subspatiul x . Generalizare pentru varietatea Grassmann.
Observatia 6.1.13. Deoarece Rn se acopera cu o singura harta care produce coordonatele globale (u 1 , . . . , u n ), spatiul tangent T z Rn se identifica natural cu Rn prin aplicatia:
a1
|z + + a n n |z 7 (a 1 , . . . , a n ).
u 1
u
Exercitiul 6.1.14. Fie curba : (0, ) R2 , (t ) = (cos t , sin t ), si fie f : R2 R data prin f (x, y) =
2x + y 2 . Calculati (/4)( f ).
n ncheiere, revenim un pic la multimea notata Fx , a functiilor diferentiabile definite pe deschisi care contin punctul x. Putem scapa de neplacerea de a nu avea unicitatea zeroului identificnd ( f ,U ) cu ( f ,U ) de ndata ce f = f pe U U . Clasele
de echivalenta obtinute se numesc germeni de functii diferentiabile n x. Notam, pentru simplitate, tot cu Fx aceasta algebra (acum chiar este!). Fie mx idealul germenilor
care se anuleaza n x. E clar ca m2x mx . Urmatoarea definitie echivalenta a spatiului
tangent e extrem de utila pentru ca se poate da (ca definitie) pe alte feluri de varietati
(algebrice, analitice...):
Propozitia 6.1.15. T x M se identifica natural cu (mx /m2x ) , unde dualitatea se refera la

structura de spatiu vectorial real.
Pentru demonstratie, un vector tangent v e vazut ca o aplicatie lineara pe Fx .
Atunci, pentru orice germene f mx , v( f 2 ) = 2 f (x)v( f ) = 0, deci v se anuleaza pe m2x .
Reciproc, un element (mx /m2x ) defineste un vector tangent v n x prin formula
v ( f ) = ([ f f (x)]), unde [g ] reprezinta clasa n m2x mx a lui g din mx . Verificarile
snt imediate.
2. Diferentiala unei aplicatii ntr-un punct
Consideram acum o aplicatie diferentiabila f : M N .
Definitia 6.2.1. Diferentiala lui f n x este aplicatia lineara

d x f : T x M T f (x) N
definita prin:
d x f (v)(g ) = v(g f ), v T x M , g F f (x) .
131
2 D IFEREN TIALA
UNEI APLICATII
NTR - UN PUNCT
Ca definitia e buna se verifica imediat:

1) d x f (v) e ntr-adevar un vector tangent: aditivitatea nu pune probleme, iar pentru
proprietatea de derivare,
d x f (v)(g h)
v((g h) f ) = v((g f )(h f ))
g ( f (x))v(h f ) + h( f (x))v(g f )
g ( f (x))d x f (v)(h) + h( f (x))d x f (v)(g ).
2) d x f e lineara:
d x f (v + w)(g )
(v + w)(g f ) = v(g f ) + w(g f )
d x f (v)(g ) + d x f (w)(g ),
d x f (av)(g ) = (av)(g f ) = av(g f ) = ad x f (v)(g ).
Daca privim vectorii tangenti ca fiind clase de echivalenta de curbe, atunci d x f

aplica vectorul (0) n vectorul ( f ) (0) (vezi, de asemenea, si discutia locala care
urmeaza). Regasim astfel actiunea diferentialei unei aplicatii de suprafete.
Local, daca consideram o harta (U , ) n jurul lui x si o harta (V, ) n jurul lui f (x)
cu coordonate locale (x 1 , . . . , x m ), respectiv (y 1 , . . . , y n ) vom avea:
dx f (
x i
| x ) = i
y j
| f (x) ,
unde scalarii i se determina astfel:

j
=
=
dx f (
|x )(y
x i
( f 1 ) j
u i
)=
|x
x i
(y j f )
(y j f 1 )
u i
|(x)
|(x) .
Matricea (( f 1 ) j )/u i ) se numeste matricea iacobiana sau, pe scurt, iacobianul

lui f n punctul x relativ la sistemele de coordonate considerate. Daca (U , ), (V , )
snt alte harti n jurul lui x, respectiv f (x), vom avea:
( f 1 ) j
u i
|(x)
1 j
v l
( 1 )k
|( f (x))
( f 1 )l
u k
|(x)
|(x) .
u i
Deoarece matricele derivatelor partiale ale schimbarilor de coordonate snt nedegenerate, putem defini rangul aplicatiei f n x prin formula:
!
( f 1 )l
rg ( f )x = rg
|(x) .
u k
=
Exercitiul 6.2.2. Fie f : R3 R3 , f (x 1 , x 2 , x 3 ) = (x 1 x 2 , x 2 , x 3 ). Aratati ca f se restrnge la o aplicatie : S 2 R3 al carei rang calculati-l n fiecare punct al lui S 2 .
O functie reala de variabila reala cu derivata identic nula e constanta. Rezultatul

se generalizeaza n:
132
Propozitia 6.2.3. Daca M e conexa si f : M N are diferentiala nula n orice punct,

atunci f = const .
Demonstratie. Fie y N arbitrar. Deoarece N e Hausdorff, {y} e o multime nchisa
deci A = f 1 (y) e nchisa n M . Vom arata ca A e si deschisa ceea ce, data fiind conexiunea lui M , va dovedi ca A = M .
Fie x A. Alegem harti (U , ), (V, ) n jurul lui x, respectiv y, (cu aceleasi notatii
de mai sus), astfel nct f (U ) V . Atunci n orice punct z U avem (pentru ca (U , ) e
harta si n jurul lui z):
0 = dz f (
x i
|z ) =
( f 1 ) j
u i
|(z)
y j
| f (z) ,
de unde rezulta
( f 1 ) j
u i
|(z) = 0,
i = 1, . . . , m; j = 1, . . . , n.
Asadar, functiile ( f 1 ) j snt constante pe (U ) si cum , snt homeomorfisme

obtinem f = const . pe U adica U A.
Exercitiul 6.2.4. Fie f : M N , g : N P diferentiabile. Sa se arate ca este adevarata regula

lantului pentru derivarea funtiilor compuse:
d x (g f ) = d f (x) g d x f .
Scrieti si forma locala a acestei egalitati.
n cazul unei functii reale f : M R diferentiala d x f va actiona ntre T x M si R (vezi

Observatia 6.1.13). Local, daca (U , ) e o harta n jurul lui x si daca pe R consideram
coordonata globala t care produce baza canonica d /d t , avem:
dx f (
1
( f
u i
|(x)
|x )
x i
d
| f (x)
dt
=
=
(i d f 1 )
u i
(i d f 1 )
u i
|(x)
d
d
| f (x) = i |x ( f )
| f (x) .
dt
dt
x
Folosind din nou Observatia 6.1.13, identificam rezultatul cu numarul real

Astfel, n general:
d x f (v) = v( f ).
| (f
x i x
).
Exercitiul 6.2.5. ([Ta])Fie f : Rn Rn diferentiabila, cu f (r v) = r f (v), pentru orice r R si

v Rn . Sa se arate ca f e lineara. (Indicatie: E suficient de vazut ca f coincide cu diferentiala
f (t v) = d t v f (v) = f (v), deci d t v f (v) nu

ei ntr-un punct. verificati ca pentru orice t R, t
depinde de t , adica e egal cu d 0 f (v).)
Exercitiul 6.2.6. Fie i proiectia canonica a produsului de varietati M 1 M 2 pe factorul M i ,
i = 1, 2 (vezi Exercitiul 5.3.2). Sa se arate ca, pentru orice x i M i , aplicatia : T(x1 ,x2 ) (M 1 M 2 )
=
T x1 M 1 T x2 M 2 , data prin (X ) = (d x1 1 X , d x2 2 X ) e un izomorfism. Astfel, spatiile tangente
T xi M i pot fi vazute ca subspatii n T(x1 ,x2 ) (M 1 M 2 ). Generalizare pentru un produs de m varietati.
Exercitiul 6.2.7. Fie G un grup Lie, : G G G nmultirea de grup si i : G G luarea inversului
n G (ambele snt aplicatii diferentiabile). Ca mai sus, identificam T(e,e) (G G) cu Te G Te G.
Aratati ca d (e,e) (X , Y ) = X + Y si d e i X = X .
133
3 S PATIUL
COTANGENT
Observatia 6.2.8. Folosind notiunea de diferentiala, putem arata ca una dintre conditiile din definitia grupului Lie e superflua. Mai precis, putem arata ca luarea inversului
n G este o aplicatie diferentiabila. ntr-adevar fie ecuatia ab = e. A o rezolva pentru
necunoscuta b revine la a considera b ca functie de a. Dar derivata partiala a functiei
ab n raport cu b este d b L a care e un izomorfism (am vazut ca L a e difeomorfism).
Atunci, conform teoremei functiilor implicite, b = a 1 este diferentiabila.
3. Spatiul cotangent
Definitia 6.3.1. Dualul algebric al spatiului tangent se numeste spatiu cotangent si se
noteaza T x M . Elementele sale se numesc vectori cotangenti sau covectori.
Dupa cum se stie orice spatiu vectorial finit dimensional este izomorf (dar necanonic, e extrem de important!) cu dualul sau. Deci T x M este un spatiu vectorial de
dimensiune m=dimM . Elementele sale snt aplicatii lineare : T x M R. Asadar, pentru orice aplicatie diferentiabila f : M R si orice x M , d x f e un vector cotangent.
n particular, pentru functiile coordonate x i asociate unei harti locale (U , ) avem:
dx x i (
x j
|x ) =
x j
|x (x i ) =
u i
u j
|(x) = ij
ceea ce dovedeste:
Propozitia 6.3.2. Pentru orice sistem de coordonate locale x i , diferentialele {d x x i } formeaza baza duala bazei {(/x j ) |x }.
Rezulta ca, local, orice vector cotangent se scrie:
= i d x x i ,
numerele reale i reprezentnd componentele covectorului n harta respectiva. (Atentie: e important sa notam componentele vectorilor cu indici ,,sus si cele ale covectorilor cu indici ,,jos; aceasta usureaza calculele cu conventia de sumare a lui Einstein).
Exercitiul 6.3.3. Sa se arate ca la o schimbare de coordonate, componentele unui vector cotangent se schimba dupa formula:
i =
( 1 ) j
u i
|(x) j .
Fie, din nou, f : M N cu diferentiala d x f : T x M T f (x) N . Fiind lineara, aceasta

din urma produce o aplicatie duala
d x f : T f(x) N T x M
care actioneaza dupa formula:
d x f () = d x f .
n particular, pentru g : N R rezulta: d x f (d f (x) g ) = d x (g f ).
Observatia 6.3.4. Se folosesc uneori notatiile: f ,x , F x pentru d x f , respectiv d x f .
Observatia 6.3.5. Insistam asupra faptului ca spatiile tangent si cotangent ntr-un

punct snt izomorfe necanonic, fiecare sistem de coordonat fixat n jurul punctului
respectiv dnd nastere unui izomorfism, via bazele de vectori tangenti, respectiv cotangenti induse. Reamintim nsa ca n spatiile vectoriale euclidiene se poate lucra cu
134
baze ortogonale, fiecare asemenea baza inducnd acelasi izomorfism n spatiul respectiv si dualul sau. Vom reveni asupra acestei observatii pe varietati riemaniene.
4. Fibratul tangent si fibratul cotangent
Vom atasa acum fiecarei varietati o noua varietate, de dimensiune dubla, formata
prin punerea laolalta (ntr-un fel care se va preciza) a tuturor vectorilor tangenti. n
afara faptului ca se obtin astfel noi exemple de varietati constructia pe care o vom prezenta e tipica n geometria diferentiala si va fi dezvoltata n capitolul dedicat fibrarilor
vectoriale.
Fie M o varietate diferentiabila. Notam
[
Tx M
TM =
xM
si-l numim fibratul tangent sau fibrarea tangenta. T M reuneste toti vectorii tangenti,
dar ,,tine minte pentru fiecare punctul de tangenta astfel ca este definita o proiectie
canonica
: T M M , T x M v 7 x.
Propozitia 6.4.1. T M e varietate diferentiabila 2m-dimensionala si e aplicatie diferentiabila.

Demonstratie. Construim nti topologia pe T M . Fixam pentru aceasta un atlas {(U , )}A
pe M . Fiecare harta de pe M furnizeaza coordonate locale pe domeniul sau. Corespunzator, orice vector tangent ntr-un punct din domeniul hartii se identifica unic prin
componentele sale n acea harta. Astfel, hartii (U , ) i atasa m perechea (1 (U ), )
(viitoare harta pe T M ):
: 1 (U ) U Rm ,
(v) = (x, t (v)), t (v) = (v 1 , . . . , v m ), v T x M ,
v i fiind componentele lui v n harta (U , ): v = v i x i |x . Cu observatia de mai

m
sus vedem ca snt bijectii. Atunci, prin 1
a
, topologia lui U R se transport
1
pe 1 (U ) si 1
devin
homeomorfisme.
Deoarece
mul
t
imile
(U
)
acoper
a
T
M
(pentru ca U acopera M ) putem topologiza T M astfel (procedeul e tipic n topologia generala): W e deschisa n T M daca si numai daca W 1 (U ) e deschisa pentru
orice A. Cititorul va verifica singur ca aceasta este o topologie. Faptul ca ea are
baza numarabila e evident.
Din Exercitiul 5.2.8, stim ca {U } e o baza pentru topologia lui M . Atunci faptul ca
1 (U ) snt deschise e suficient pentru a trage concluzia ca e continua.
Aratam acum ca topologia construita e Hausdorff. Fie v 6= w n T M . Snt posibile doua
situatii:
a) x = (v) 6= (w) = y. n acest caz exista hartile (U , ), (U , ) n jurul lui x,
respectiv y astfel nct U U = ; (pentru ca M e Hausdorff ). Rezulta v 1 (U ),
w 1 (U ) si 1 (U ) 1 (U ) = ;.
b) Daca v, w T x M , atunci componentele lor (v i ), (w i ) snt diferite. Deoarece Rm
e Hausdorff, exista D v , D w , vecinatati deschise disjuncte pentru (v i ), (w i ). Rezulta ca
1
pentru orice harta (U , ) n x, 1
atati deschise
(U D v ), (U D w ), snt vecin
si disjuncte pentru v, w.
135
4 F IBRATUL TANGENT S I FIBRATUL COTANGENT
Pna acum T M e spatiu local euclidian. Demonstram n continuare ca orice doua

harti (1 (U ), ), (1 (U ), ) cu 1 (U ) 1 (U ) 6= ; snt corelate. Evident hartile n cauza provin din doua harti corelate pe M . Avem
m
m
1
: (U U ) R (U U ) R ,
1
m
1 1
m
1
(x, (v , . . . , v )) = (x, t t (v , . . . , v )).
Cum t t 1 (v 1 , . . . , v m ) reprezinta componentele vectorului t 1 (v 1 , . . . , v m ) n harta

(U , ), corelarea pe T M revine la dependenta diferentiabila a componentelor unui
vector tangent ntr-o harta de cele n alta harta. Or, acest lucru e asigurat de formulele
(6.3) pe care le putem scrie:
(t t 1 (v 1 , . . . , v m )) j = v i
( 1
)j
| (x) .
u i
Pentru diferentiabilitatea lui n v T x M consideram o harta arbitrara (U , )
n jurul lui x si harta corespunzatoare (1 (U ), ) n jurul lui v; trebuie sa aratam ca
1 e diferentiabila n (v). Acest lucru e evident deoarece 1 este compunerea dintre si proiectia pe primul factor al produsului U Rm , ambele aplicatii
diferentiabile (vezi Exercitiul 5.6.2). Cu aceasta demonstratia e completa.
n acest context, fiecare spatiu tangent T x M se numeste fibra fibrarii tangente deasupra punctului x.
Exemplul 6.4.2. Atunci cnd are sens, de exemplu pentru varietati care snt subvarietati ale lui Rn , putem vorbi despre lungimea vectorilor tangenti. Astfel, pentru sfere,
putem considera fibratul tangent al vectorilor unitari, notat T1 S n . n particular, T1 S 2
admite o descriere foarte simpla. Fie v un vector tangent unitar la S 2 n punctul x. Cum
si x este un vector din R3 , putem considera vectorul w = x v (ordinea e importanta).
Acest w e perpendicular pe x, deci e si el tangent la S 2 n x. n plus, e perpendicular
pe v, astfel ca {x, v, w} formeaza un reper ortonormat pozitiv orientat n R3 . Ascierea
dintre v si reper este, n mod evident, bijectiva. Pe de alta parte, exista o unica matrice
A SO(3) care aplica reperul canonic din R3 peste reperul {x, v, w}. Astfel ca avem o
identificare F ntre T1 S 2 si SO(3), F (v) = A. Se poate vedea ca aceasta aplicatie e un
difeomorfism: expresia n coordonate a lui F este data de functii rationale. n concluzie, T1 S 2 e difeomorf cu SO(3) (care, la rndul lui, e difeomorf cu spatiul proiectiv
3-dimensional).
Exercitiul 6.4.3. Aratati ca T Rn
= R2n .
1
Exercitiul 6.4.4. Aratati ca T S = S 1 R, dar T S 2

6 S 2 R2 .
=
Exercitiul 6.4.5. Aratati ca fibratele tangente ale unui inel circular deschis (S 1 (0, 1)) si al benzii
lui Mbius deschise snt difeomorfe cu S 1 R3 . Deci exista varietati nedifeomorfe cu fibratele
tangente difeomorfe.
S
Exercitiul 6.4.6. Organizati, dupa modelul de mai sus, T M = xM T x M (fibratul cotangent)
ca varietate diferentiabila 2m-dimensionala cu proiectie naturala peste M diferentiabila.
Pentru o aplicatie diferentiabila f : M N , putem acum defini diferentiala ei

(obiect global, nu mai e legat de un punct) prin:
d f : T M T N,
d f (v) = d x f (v) daca v T x M .
136
Similar vom pune:

d f : T N T M ,
d f () = d x f () daca T x N
Accentuam ca d f , d f nu snt lineare: numai restrictiile lor la fibrele celor doua fibrari
snt. Mai precis, cititorul poate demonstra singur urmatoarea proprietate:
Propozitia 6.4.7. Fie M i , i = 1, 2 varietati diferentiabile, i : T M i M i fibrarile lor
tangente, f : M 1 M 2 diferentiabila. Atunci:
1) d f si d f snt diferentiabile;
2) 2 d f = f 1 , 1 d f = f 2 (adica d f si d f pastreaza fibrele celor doua
fibrari);
3) rg d f = rg d f = 2rg f .
Observatia 6.4.8. Mentionam ca se folosesc si notatiile

not.
f = d f ,
def.
f ,x = d f x .
Le vom folosi si noi atunci cnd va fi cazul.

ncheiem paragraful cu urmatorul rezultat foarte util:
Exercitiul 6.4.9. Fie M i , i = 1, 2 varietati diferentiabile, p i proiectiile canonice ale varietatii pro-
dus M 1 M 2 pe factori (vezi Exercitiul 5.3.2).

1) Sa se arate ca f : N M 1 M 2 e diferentiabila daca si numai daca p i f snt diferentiabile.
2) Sa se arate ca se arate ca T(x1 ,x2 ) M 1 M 2 si T x1 M 1 T x2 M 2 snt izomorfe prin aplicatia
v 7 (d x1 p 1 (v), d x2 p 2 (v)). n particular, pentru un grup Lie G cu multiplicarea notata si luarea
inversului notata i , identificati T(e,e)G G cu Te G Te G si aratati ca daca d (e,e) (v, w) = v + w
(acest lucuru va rezulta mai trziu) atunci d e i (v) = v.
3) Fie x 0i M i fixate arbitrar. Consideram incluziunile i x01 : M 2 M 1 M 2 , i x01 (x 2 ) =
(x 01 , x 2 ), respectiv i x02 : M 1 M 1 M 2 , i x02 (x 1 ) = (x 1 , x 02 ). Fie v T(x01 ,x02 ) M 1 M 2 , v 1 =
d x01 p 1 (v) T x01 M 1 , v 2 = d x02 p 1 (v) T x02 M 2 . Sa se arate ca pentru orice f C (M 1 M 2 ),
v( f ) = v 1 ( f i x02 ) + v 2 ( f i x01 ).
Exercitiul 6.4.10. Aratati ca fibratele tangent si cotangent ale oricarei varietati snt orientabile.
Observatia 6.4.11. Din punctul de vedere al mecanicii, daca punctele unei varietati
reprezinta multimea pozitiilor posibile ale unui sistem de particule, fibratul tangent
reprezinta spatiul starilor (un element al sau descrie pozitia si viteza sistemului la un
moment dat), iar fibratul cotangent reprezinta spatiul fazelor (un element al sau descrie pozitia si momentul la un moment dat).
CAPITOLUL 7
Imersii. Submersii. Subvarietati

n acest paragraf definim subvarietatile unei varietati diferentiabile. Acestea vor fi
submultimi-imagine ale unor varietati prin aplicatii diferentiabile cu proprietati speciale. ncepem cu:
Definitia 7.1.1.
1) O aplicatie diferentiabila f : M N , m = dim M n = dim N , se numeste imersie daca rg d x f = m n fiecare x M (d x f e injectiva).
2) O imersie injectiva care e homeomorfism pe imagine se numeste scufundare .
3) Daca M e submultime a lui N , are structura de varietate diferentiabila si incluziunea canonica n N e scufundare, atunci M se numeste subvarietate a lui N . Diferenta codim(M ) = dim(N ) dim(M ) se numeste codimensiunea lui M .
O imersie neinjectiva a
cercului n plan.
Figura ca imersie injectiva, dar nu scufundare, a cercului n plan. Imersia este:

(2 cos( f (t ) 2 ), sin 2( f (t ) 2 )) cu lim f (t ) =
0, lim f (t ) = 2, f (0) = si f crescatoare.
Propozitia 7.1.2. Orice imersie injectiva a unei varietati compacte e o scufundare.

Demonstratie. Fie f : M N , cu M compacta si f (M ) considerata cu topologia de
subspatiu al lui N , deci separata. Cum f e continua, e suficient sa mai aratam ca e aplicatie deschisa pe f (M ). Ar trebui aratat ca f duce deschisi din M n deschisi din f (M ).
Dar, cum f e injectiva, e suficient sa vedem ca aplica nchisi n nchisi. Deoarece M e
compacta, orice nchis e compact si e aplicat prin f (care e continua) ntr-un compact
din f (M ). Pe de alta parte, orice compact dintr-un spatiu Hausdorff e nchis.
Propozitia anterioara furnizeaza numeroase exemple de subvarietati. Anume:
138
Corolarul 7.1.3. Imaginea oricarei scufundari e o subvarietate.

Exercitiul 7.1.4. Fie f : M N diferentiabila. Sa se arate ca graficul lui f e subvarietate nchisa
n M N si M x 7 (x, f (x)) e o scufundare.
Exercitiul 7.1.5. Aratati ca f : S 2 R3 , f (x, y, z) = (x, y, z 2z 3 ) e o imersie.
Exercitiul 7.1.6. Sa se scufunde T 3 n R4 si S 2 S 2 n R5 .
Indicatie: Consideram scufundarea standard a lui T 2 n C2 R4 (, ) 7 (e i , e i ) pe care
o ,,ngrosa m:
cos i
cos
(, , ) 7 (e i (1
), e (1
)).
2
2
Produsul scufundarii standard a lui S 2 n R3 cu el nsusi furnizeaza o scufundare a lui S 2 S 2
n R6 . E suficient sa observam ca imaginea acesteia e cuprinsa n R5 si sa facem o proiectie
stereografica convenabila.
Exercitiul 7.1.7. Sa se arate ca aplicatia R2 {0} Rn+1 ,
(u, v) 7 (u n , . . . , u nk v k , . . . , v n )
defineste o imersie a lui P 1 R n P n R. Este aceasta o scufundare?

Exercitiul 7.1.8. 1) Sa se arate ca aplicatia v : R3 R6 ,
p
p
p
v(x, y, z) = (x 2 , y 2 , z 2 , 2x y, 2y z, 2zx),
defineste o imersie a lui S 2 n R6 . Cum formulele snt omogene, v induce si o scufundare a lui
P 2 R n P 5 R.
Indicatie: Se va arata nti ca v e o imersie a lui R3 {0} n R6 .
2) Sa se arate ca v defineste un homeomorfism v al lui P 2 R pe v(S 2 ).
3) Sa se arate ca v(S 2 ) e o subvarietate n R6 si v e o scufundare a lui P 2 R n R6 .
4) Sa se arate ca v(S 2 ) = v(P 2 R) e inclus n H S 5 , unde H e un hiperplan afin al lui R6 .
Deduceti de aici ca exista o scufundare a lui P 2 R n R5 si chiar n R4 . Aceasta din urma poarta
numele de scufundarea Veronese.
Indicatie: Se observa ca v(P 2 R) e inclus n S 4 si se face proiectia stereografica dintr-un
punct care nu e n imagine. Motivatia formulelor de pornire este urmatoarea: fiecarei drepte
v i se asociaza operatorul p v de proiectie ortogonala pe v. ntr-o baza ortonormata n care un
versor al lui v are coordonatele (x, y, z), matricea lui p v este
2
x
x y xz
x y y2 yz .
xz y z z 2
Asemanator, asociind fiecarui k-plan al lui Rn , considerat ca spatiu euclidian, operatorul de

proiectie ortogonala pe el nsusi, se obtine o scufundare a grassmannienei k-planelor din Rn
ntr-un spatiu euclidian.
Exercitiul 7.1.9. Sa se arate ca S n nu se poate imersa n Rn .
Indicatie: Daca exista o imersie , ea e si submersie, deci aplicatie deschisa. Cum S n e
compacta, rezulta ca (S n ) e deschisa si nchisa n Rn care e conex, deci (S n ) = Rn , contradictie
cu faptul ca Rn nu e compact.
2. Teorema rangului
Intuitiv, o subvarietate ar trebui sa fie o submultime a carei structura de varietate
sa coincida local cu cea a varietatii ambiante. Ca asa stau lucrurile, vedem din urmatoarea teorema:
139
2 T EOREMA RANGULUI
Teorema 7.2.1. (a rangului) Fie M , N varietati diferentiabile de dimensiune m, respectiv n si f : M N o aplicatie diferentiabila cu rangul r n fiecare punct al lui M . Atunci,
pentru orice x M exista hartile (U , ) n x (V, ) n f (x), cu (U ) (respectiv (V )) cub
centrat n (x) = 0 Rm (respectiv ( f (x)) = 0 Rn ) si n care aplicatia f = f 1
se exprima prin formulele locale:
a
x , daca a = 1, . . . , r
(7.1)
fa (x 1 , . . . , x m ) =
0,
daca a = r + 1, . . . , n
Demonstratie. E clar ca daca gasim harti locale n care f satisface relatiile (7.1), atunci
micsornd convenabil domeniile de harta si compunnd cu translatii oportune n Rm
si Rn putem usor realiza si celelalte conditii impuse n enunt.
Fie, atunci, (U1 , 1 ), (V1 , 1 ) harti arbitrare n x, f (x) supuse doar conditiei f (U1 )
V1 , care induc coordonatele locale (x 1i ), i = 1, . . . , m, respectiv (y 1a ), a = 1, . . . , n. Deci,
m
a
a 1
daca punem f1 = 1 f 1
1 , avem y 1 = f 1 (x 1 , . . . , x 1 ). Deoarece rangul lui f este r ,
renumerotnd, eventual, coordonatele, putem presupune ca iacobianul lui f1 n x are
minorul r -dimensional din stnga sus nenul:
!
f1a
(7.2)
det
(x) 6= 0, 1 i , a r.
x 1i
Cautam nti o harta (U , ) n x, cu coordonate x 1 , . . . , x n n care iacobianul lui f1 =
1 f 1 sa aiba forma:
Ir 0
(7.3)
.
A 0
cu A matrice de tip (m r, r ) oarecare. Nu avem dect sa punem
i 1
f 1 (x 1 , . . . , x 1m ), daca i = 1, . . . , r
(7.4)
xi =
x 1i ,
daca i = r + 1, . . . , m
Conditia (7.2) ne asigura ca
det
x i
x 1k
(x) 6= 0, 1 i , k m.
Atunci, conform teoremei functiei inverse, exista un difeomorfism local al unei vecinatati a punctului 1 (x) pe o vecinatate U a punctului (x 1 (x), . . . , x m (x)). Punem
= 1 , U = 1 (U ) si obtinem harta (U , ) cu coordonate locale (x 1 , . . . , x m ). Pentru a dovedi ca n hartile (U , ), (V1 , 1 ), iacobianul lui f1 are forma (7.3) mai trebuie
verificat doar ca f1r +s /x r +t = 0 pentru orice 1 s n r , 1 t m r . Or, acest

lucru rezulta imediat din presupunerea facuta asupra rangului lui f .
Pentru a ajunge la ecuatiile (7.1) facem si o schimbare de coordonate n jurul lui
f (x). Anume, punem:
i
y1,
daca i = 1, . . . , r
(7.5)
yi =
y 1i f1 (y 11 , . . . , y 1r ), daca i = r + 1, . . . , n
140
Se verifica imediat ca (7.5) e o schimbare de coordonate (iacobianul n f (x) e nenul).

Ca mai sus, gasim harta (V, ) ceea ce ncheie demonstratia.
Ca o consecinta imediata deducem urmatoarea teorema de caracterizare locala a

imersiilor:
Corolarul 7.2.2. Fie f : M N o imersie si x M . Atunci exista hartile (U , ) n x,
(V, ) n f (x), cu f (U ) V astfel nct f are expresia locala:
f 1 (u 1 , . . . , u m ) = (u 1 , . . . , u m , 0, . . . , 0).
Cu alte cuvinte, local, o imersie se comporta ca si incluziunea canonica a lui Rm n

Rm+s . n ce priveste subvarietatile, deducem imediat urmatorul rezultat:
Corolarul 7.2.3. Fie M o subvarietate a lui N . Atunci orice punct x M are o harta
(V, ) cu coordonate (y 1 , . . . , y n ), cu (x) = 0 si (V ) = C (0, ) (cub de latura centrat n
origine) astfel ca
(V M ) = {(z) C (0, ) | y m+1 (z) = = y n (z) = 0}.
Exercitiul 7.2.4. 1) Sa se arate ca o suprafata diferentiabila e subvarietate 2-dimensionala a lui
R3 .
2) Sa se arate ca S n e subvarietate n-dimensionala a lui Rn+1 .
Exercitiul 7.2.5. 1) Sa se arate ca multimea punctelor lui P n R cu prima coordonata omogena
nula e o subvarietate difeomorfa cu P n1 R.
2) Fie f : Rn+1 {0} Rn+1 ,
!
2t x n
t 2 + x 2
2t x 1
1
n
f (t , x , . . . , x ) = 2
.
,..., 2
,
t + x 2
t + x 2 t 2 + x 2
Sa se arate ca, prin trecere la ct, f defineste o aplicatie neteda p a lui P n R n S n . Care e preimaginea prin p a polului nord (resp. sud)?
3) Folosind proiectia stereografica, sa se arate ca p induce un difeomorfism al lui P n R
1
p (N ) pe S n {N }. Ce se poate spune n cazul n = 1?
Exercitiul 7.2.6. Sa se arate ca multimea
{(x, y, z, t ) R4 ;
x2 + y 2 = z2 + t 2 =
1
}
2
e o subvarietate a lui S 3 , difeomorfa cu varietatea produs S 1 S 1 . Dati exemple de subvarietati

ale lui S n difeomorfe cu (S 1 )n .
3. Teorema valorii regulate. Noi exemple

Notiunea care urmeaza e generalizarea celei date n capitolul despre suprafete. Cu
ajutorul ei vom putea produce noi exemple de varietati.
Definitia 7.3.1. Pentru o aplicatie diferentiabila de varietati f : M N , vom spune
ca y N e valoare regulata a lui f daca d x f e surjectie pentru orice x din preimaginea f 1 (y) a lui y. O valoare care nu e regulata se numeste critica (se poate vedea si
Definitia 2.2, caz particular al acesteia).
3 T EOREMA VALORII REGULATE . N OI EXEMPLE
141
Daca N = R, o valoare a e regulata daca si numai daca rangul lui d x f = 1 pe preimaginea lui a, deci daca, local, exista cel putin o derivata partiala care nu se anuleaza.
Pe de alta parte, daca dim M < dim N , toate punctele lui N snt valori critice.
E clar ca, n conditiile de mai sus, rangul lui f e constant pe f 1 (y). Acum putem
deduce din Teorema rangului un rezultat care produce noi exemple de subvarietati
(conform, de asemenea, si Propozitia 2.3 pentru care am dat o demonstratie directa):
Teorema 7.3.2. Fie y o valoare regulata a lui f : M N . Atunci f 1 (y) e subvarietate
a lui M , de dimensiune m n. n plus, T x ( f 1 (y) = Ker d x f pentru orice x f 1 (y).
Demonstratie. Ca P := f 1 (y) e subvarietate rezulta din Teorema rangului.
Pentru a determin apsatiul tangent, observam ca, deoarece f e constanta pe P ,
T x P e cuprins n nucleul diferentialei. Pe de alta parte, d x f e surjectiva, deci
dim Ker(d x f ) = dim T x M dim T f (x) N = dim M dim N = dim P.
Rezulta ca T x P e un subspatiu al nucleului de aceeasi dimensiune cu acesta; trebuie sa

coincida.
Observatia 7.3.3. Teorema lui Sard (vezi [Mi]; demonstratia depaseste cadrul si scopul
acestui carti) spune ca multimea valorilor critice e de masura Lebesgue nula n N , astfel
ca enuntul anterior e justificat: exista ntotdeauna suficiente valori regulate.
Exemplul 7.3.4. Aratam ca SL(n) = SL(n, R) e subvarietate a lui GL(n) = GL(n, R). Vom
arata ca functia det : GL(n) R are rang constant 1. Atunci va rezulta ca SL(n) =
det1 (1) e subvarietate de dimensiune n 2 1. Trebuie verificat ca pentru orice matrice
nedegenerata A, forma lineara
d A det : T A GL(n) Tdet(A) R
are rangul 1. E suficient sa gasim o curba s(t ) in GL(n) cu s(0) = A si det(s(t )) 6= 0.

Definim s(t ) ca fiind matricea obtinuta nmultind prima linie a lui A cu 1 + t , celelalte elemente ramnnd neschimbate. Evident s(0) = A si det(s(t )) = (1+ t ) det(A), deci
s(t ) GL(n) pentru t suficient de mic. n plus, det(s(t )) = det(A) 6= 0 ceea ce ncheie
demonstratia.
Exercitiul 7.3.5. Sa se arate ca grupul O(n) al matricelor ortogonale e subvarietate compacta de
dimensiune n(n 1)/2 a varietatii tuturor matricelor.
Cu cele de mai sus, vedem ca SL(n) si O(n) snt grupuri Lie, chiar subgrupuri Lie ale
lui GL(n). n general, este o problema dificila de decis daca un grup Lie este subgrup Lie
al altuia (adica structura de varietate e cea indusa). Functioneaza urmatoarea teorema:
Teorema 7.3.6. (Cartan). Un subgrup care e multime nchisa ntr-un grup Lie are o
unica structura de subgrup Lie.
Exercitiul 7.3.7. Dati exemplu de aplicatii diferentiabile f : M N si valori critice y N ale
caror preimagini snt, totusi, subvarietati.

Exercitiul 7.3.8. Fie f : R2 R, f (x, y) = x 3 + x y + y 3 +1. Sa se determine punctele A R2 pentru
care f 1 ( f (A)) e subvarietate a lui R2 .
Exercitiul 7.3.9. 1) Fie q o forma patratica de rang maxim pe R4 si p : R4 {0} proiectia canonica.
Sa se arate ca p(q 1 (0)) e o subvarietate a lui P 3 R, eventual vida.
2) Daca q are signatura (1, 3) sau (3, 1) atunci aceasta subvarietate e difeomorfa cu S 2 ; iar
daca q are signatura (2, 2), subvarietatea e difeomorfa cu P 1 R P 1 R, i.e. cu S 1 S 1 .
142
Indicatie: 2) Alegnd convenabil baza lui R4 , cuadrica Q de signatura (1, 3) sau (3, 1) este
multimea punctelor ale caror coordonate omogene verifica
x 2 + y 2 + z 2 t 2 = 0.
Deci ultima coordonata a oricarui punct al cuadricei trebuie sa fie nenula. nseamna ca Q e
inclusa n deschisul de coordonate U4 , difeomorf cu R3 prin aplicatia
x y y
[x, y, z, t ] 7 ( , , ).
t t t
E clar ca prin aceasta aplicatie imaginea cuadricei este S 2 . n al doilea caz ecuatia cuadricei n
coordonate omogene devine
x2 + y 2 z2 t 2 = 0
care, dupa o schimbare de coordonate, se mai poate scrie

X Y Z T = 0.
Acum putem defini aplicatia f = ( f 1 , f 2 ) : Q P 1 R P 1 R prin
(X : Z ), pentru (X , Z ) 6= (0, 0)
f 1 ((X : Y : Z : T ]) =
(T : Y ), pentru (T, Y ) 6= (0, 0)
(X : T ), pentru (X , T ) 6= (0, 0)
f 2 ((X : Y : Z : T ]) =
(Z : Y ), pentru (Z , Y ) 6= (0, 0)
Aplicatia e bine definita deoarece X /Z = T /Y si X /T = Z /Y .

Exercitiul 7.3.10. Fie P C[Z ] un polinom cu coeficienti complecsiIdentificnd C cu R2 , putem
vedea P ca o aplicatie diferentiabila de la R2 la R2 . Sa se arate ca z C e punct critic pentru P
daca si numai daca P (z) = 0.
Exercitiul 7.3.11. Fie N M o subvarietate si c : (a, b) N o curba diferentiabila. Sa se arate ca
c (t ) poate sa nu fie tangent n fiecare punct la subvarietate.
n cazul n care m = dim M dim N = n, o aplicatie f : M N cu rg f = dim M se

numeste submersie. Tot din teorema rangului se obtine:
Corolarul 7.3.12. Fie f : M N o submersie. Pentru orice x M exista o harta (U , ) n
jurul lui x si o harta (V, ) n jurul lui f (x) astfel ca expresia locala a lui f este:
f 1 (x 1 , . . . , x m ) = (x 1 , . . . , x n ).
Altfel spus: local, o submersie se comporta ca proiectia canonica a lui Rm pe primele n coordonate.
Exercitiul 7.3.13. 1) Folosind forma locala a unei submersii deduceti ca o submersie e aplicatie
deschisa.
2) Daca m = n, atunci multimea f 1 (y), y N (numita fibra) e discreta.
3) Snt aplicatiile de acoperire studiate n paragraful 3.3 submersii?
4. Teorema de scufundare a lui Whitney

ncheiem acest paragraf cu prezentarea unor rezultate generale de scufundare a
varietatilor compacte n spatii euclidiene. Cu precizarea ca acestea se pot extinde (nu
usor!) si la cazul necompact, rezulta ca, principial, ar fi de ajuns studiul subvarietatilor spatiilor euclidiene. Din pacate, asa cum vom vedea, codimensiunea scufundarii
poate fi foarte mare, ceea ce reduce drastic aplicabilitatea practica a unor asemenea
rezultate. Importanta lor conceptuala este, nsa, considerabila.
4 T EOREMA DE SCUFUNDARE A LUI W HITNEY
143
Teorema 7.4.1. Orice varietate compacta se scufunda ntr-un spatiu vectorial.

Demonstratie. Vom folosi aici rezultatele demonstrate n paragraful 3.2.2 consacrat
partitiei unitatii. Fie {(Ui , i )}, 1 i N un atlas finit pe varietatea compacta M . Fie
Vi o acoperire a lui M cu V i Ui , fie f i o functie test cu suportul n Ui si f i |Vi = 1
pentru orice i . Atunci functia f i i , prelungita cu 0 n afara lui Ui furnizeaza o functie
diferentiabila M Rm , m = dim M . Punem acum
N (m+1)
F = ( f 1 1 , . . . , f N N , f 1 , . . . , f N ).
E clar ca F : M R
e neteda. Este, de asemenea, imersie: cum fiecare x M
sta ntr-un Vi , al i -lea bloc al lui d x F este egal cu d x i care e bijectie deoarece aplicatiile de harta snt difeomorfisme locale. Pentru a vedea ca F e injectiva, presupunem
F (x) = F (y). Atunci, pentru orice i , f i (x) = f i (y). Exista un i 0 astfel nct f i 0 (x) 6= 0
(pentru ca Vi -urile acopera M ). Atunci x, y Ui 0 si f i 0 (x)i 0 (x) = f i 0 (y)i 0 (y) de unde
i 0 (x) = i 0 (y), deci x = y. Propozitia 7.1.2 ncheie demonstratia.

Schita m acum demonstratia pentru:
Corolarul 7.4.2. (Whitney, forma ,,usoara) Orice varietate compacta n-dimensionala
se imerseaza n R2n si se scufunda n R2n+1 .
Demonstratie. (dupa [GP].) Plecam cu scufundarea F a lui M n RN gasita n Propozitia anterioara. Pe aceasta o vom compune cu o proiectie ortogonala p v de-a lungul
unei directii convenabile v din RN astfel nct proiectia compusa cu F sa fie nca imersie (chiar injectiva daca vrem sa obtinem o scufundare). n cazul favorabil, am gasit o
imersie (sau scufundare) n v RN 1 . Apoi iteram procedeul atta vreme ct putem
gasi proiectia necesara.
Consideram un produs scalar euclidian oarecare pe RN . Pentru orice vector unitar
v S N 1 , fie p v proiectia ortogonala pe v . Restrictia lui p v la F (M ) e injectiva daca si
numai daca pentru orice x 6= y din F (M )
x y 6= t v, oricare ar fi t R (verificati!).
Cum alegem v? Sa presupunem ca p v F nu e imersie. Atunci exista x M si
w T x M astfel nct d x (p v F )(w) = 0. Cum p v e aplicatie lineara, aplicnd regula
lantului rezulta p v d x F (w) = 0. Cu cele de mai sus, rezulta ca d x F (w) = t v, pentru un
t R. Dar F e imersie, deci d x F (w) 6= 0, asa ca t 6= 0. Ca acest lucru sa nu se ntmple,
v trebuie ales n asa fel ca ecuatia d x F (w) = t v sa nu aiba o solutie (x, w) cu w 6= 0.
Altfel spus, trebuie ca aplicatia g : T M R N prin g (x, w) = d x F (w) sa nu l aiba pe
v n imagine (n caz contrar, g (x, 1t v) = d x F ( 1t v) = 1t d x F (v) = v). Dar, atta timp ct
dim RN = N 2n = dim T M , Teorema lui Sard ne asigura ca multimea valorilor care
nu snt regulate pentru g e de masura nula, deci exista v RN valoare regulata pentru
g . Cum f e imersie, singura posibilitate ca v sa fie valoare regulata e sa nu se afle n
imaginea lui g .
n concluzie, daca alegem v valoare regulata a lui g , atunci p v F e nca imersie si
acest lucru e posibil daca 2n N .
La fel, ca p v F sa fie injectiva, trebuie ca din p v F (x) = p v F (y) sa rezulte x = y.
Dar
p v F (x) = p v F (y) F (x) F (y) = t v, t R.
144
Cum F e injectiva, daca t 6= 0, rezulta x 6= y. Din nou, ca acest lucru sa nu fie posibil, e
suficient ca aplicatia diferentiabila h : M M R RN prin h(x, y, t ) = t (F (x)F (y)) sa
nu-l aiba pe v n imagine (altfel, h(x, y, 1t ) = v. Ca mai sus, deoarece dim(M M R) =
2n + 1 N = dim RN , Teorema lui Sard ne asigura ca putem gasi un astfel de v RN .
CAPITOLUL 8
Cmpuri vectoriale si tensoriale

1. Cmpuri vectoriale. Crosetul a doua cmpuri
Generalizam acum Definitia 2.7 la cazul varietatilor diferentiabile.
Definitia 8.1.1. i) Un cmp vectorial diferentiabil pe deschisul U M este o aplicatie
diferentiabila X : U T M astfel nct X = IdU . Vom nota X x vectorul tangent valoare
a cmpului X n punctul x.
ii) Un cmp vectorial de-a lungul curbei c : [a, b] M este o aplicatie diferentiabila
X : [a, b] T M astfel nct X = c.
Exemplul 8.1.2. Schita m doua cmpuri vectoriale pe R2 :
X = x 2 x 1 x 1 x 2
X = x 1 x 1 + x 2 x 2
Deocamdata vom lucra mai mult cu cmpuri vectoriale definite pe deschisi sau
chiar pe ntreg M . E de remarcat ca se pot defini si cmpuri vectoriale pe multimi
nchise din M (un asemenea caz avem n punctul ii) al definitiei). Folosind partitia
unitatii se poate arata:
Propozitia 8.1.3. Orice cmp definit pe un nchis se poate prelungi (nu unic!) la un cmp
pe M . n particular, fixat v T x M , exista un cmp X astfel ca X x = v.
Nu vom da aici demonstratia propozitiei pentru ca ea nu e dect un caz particular
al unui enunt mai general despre sectiunile fibrarilor vectoriale; acesta va aparea n capitolul urmator. Vom nota X (U ), respectiv X (M ) multimea cmpurilor diferentiabile
pe U , respectiv M . Tinnd
seama de felul cum am construit structura diferentiabila a

fibratului tangent, deducem ca un cmp vectorial e diferentiabil pe U daca si numai
daca pentru orice x U exista o harta (V, ) n jurul lui x si functiile diferentiabile
146
X 1 , . . . , X m C (V ) astfel nct
X |U V = X i |U V
.
x i
Cum, pe de alta parte, vectorii tangenti actioneaza n mod natural asupra functiilor
C , obtinem urmatoarea actiune a cmpurilor vectoriale asupra functiilor: pentru f
C (U ) si X X (U ):
X ( f ) C (U ),
data prin
X ( f )(x) = X x ( f ).
Cititorul va verifica singur ca aceasta ultima proprietate poate fi luata, la rndul ei,
drept definitie a unui cmp vectorial.
Exercitiul 8.1.4. Consideram o varietate M descrisa ca f 1 (0) pentru o functie diferentiabila
f : Rn R. Aratati ca un cmp vectorial X pe Rn e tangent n x la M daca si numai daca X x ( f ) = 0.
Aplicatie pentru f (x, y, z) = x 2 + y 2 1 si X = (x 1) x

+ x y y
+ xz z
.
Propozitia 8.1.5. nzestrata cu operatiile naturale (adunare si nmultire cu functii diferentiabile), X (U ) are structura de C (U ) - modul.
Demonstratia, imediata, rezulta din definitie si din proprietatile vectorilor tangenti. De exemplu, suma X + Y se defineste prin actiunea sa asupra functiilor ca
(X + Y )( f ) = X ( f ) + X ( f ) etc.
Pe modulul X (U ) se defineste o nmultire specifica, numita croset (unele texte
adopta denumirea de paranteza Poisson sau paranteza Lie a doua este cea corecta).
Crosetul se noteaza [X , Y ] si se defineste prin:
(8.1)
[X , Y ]x ( f ) = X x (Y ( f )) Y x (X ( f )),
x U,
f C (U ).
Cititorul se va convinge singur ca formula anterioara defineste un cmp vectorial.

Observatia 8.1.6. Crosetul are un caracter local: daca V U e un deschis, atunci
[X |V , Y |V ] = [X , Y ] |V .
Vom vedea deocamdata proprietatile formale ale crosetului, amnnd pentru mai
trziu interpretarea geometrica.
E usor de vazut ca, nzestrat cu adunarea si cu crosetul pe post de nmultire, X (U )
capata structura de algebra anticomutativa, deoarece, conform definitiei, are loc: [X , Y ]+
[Y , X ] = 0. Mai mult, algebra nu e nici asociativa, proprietate nlocuita de urmatoarea
identitate care se demonstreaza prin calcul direct, (simplu, dar trebuie facut macar o
data!):
Propozitia 8.1.7. Crosetul satisface identitatea lui Jacobi:
(8.2)
[[X , Y ], Z ] + [[Z , X ], Y ] + [[Y , Z ], X ] = 0.
Definitia 8.1.8. O algebra reala a carei nmultire este anticomutativa si satisface identitatea lui Jacobi se numeste algebra Lie. nmultirea unei algebre Lie se mai numeste
croset.
Exercitiul 8.1.9. Verificati ca urmatoarele multimi, cu operatiile indicate, snt algebre Lie:
1) Orice spatiu vectorial cu nmultirea banala: [v, w] = 0. O asemenea algebra Lie se numeste abeliana.
2) Spatiul vectorial gl(n) al tuturor matricelor reale n n cu crosetul (se mai numeste comutator) [A, B ] = AB B A.
147
1 C MPURI VECTORIALE . C RO S ETUL A DOUA CMPURI

3) R3 cu produsul vectorial pe post de nmultire.
Expresia locala a crosetului. Sa vedem acum care este expresia locala a crosetului. Fie X = X i /x i , Y = Y j /x j . Atunci pentru orice f diferentiabila pe respectivul
domeniu de coordonate avem:
f
) Y j (x) j |x (X i i ) =
[X , Y ]x ( f ) = X i (x) i |x (Y j
j
x
x
x
x
j
2
Y
f
X i (x)
|x
|x +Y j (x) i j |x
x i
x j
x x
i
f
2 f
X
i
|
|
+X
(x)
|
Y j (x)
x
x
x .
x j
x i
x i x j
Punnd aici, n locul lui f , functia coordonata x k gasim:

[X , Y ]kx = X i (x)
deci avem:
[X , Y ] = X
Y k
x i
Y k
x i
|x Y j (x)
Y
X k
x j
X k
|x ,
x j
x k
Particulariznd aici X = /x i , Y = /x j , obtinem imediat:
Corolarul 8.1.10. Orice doua cmpuri din baza canonica au crosetul nul:
,
= 0.
x i x j
Observatia 8.1.11. Se vede astfel ca orice doua cmpuri elementare satisfac regula de
comutare a derivatelor partiale prezisa de Teorema lui Hermann Schwarz, iar crosetul
a doua cmppuri arbitrare masoara abaterea lor, privite ca ,,derivari partiale, pe directii
diferite, de la aceasta Teorema.
n fine, urmatoarea relatie va fi utila:
Exercitiul 8.1.12. Pentru orice f , g C (U ) si X , Y X (U ) avem:
(8.3)
[ f X , g Y ] = f g [X , Y ] + f X (g )Y g Y ( f )X .
Exercitiul 8.1.13. Pe R3 se dau cmpurile vectoriale:

X =z
y ,
y
z
Y =x
z
,
z
x
Z =y
x
.
x
y
1) Sa se arate ca cele trei cmpuri snt linear independente peste R. Fie E spatiul vectorial
real generat de ele. Sa se arate ca E e nchis la croset.
2) Fie : E R3 data prin:
Sa se arate ca e izomorfism si
(a X + bY + c Z ) = (a, b, c).
([V,W ]) = (V ) (W ),
unde noteaza produsul vectorial din R3 .

Exercitiul 8.1.14. Sa se arate ca [X , Y ] = 0 pentru orice Y daca si numai daca X = 0.
148
Exercitiul 8.1.15. Fie A o matrice patrata nn, cu elemente reale. Ea determina cmpul vectorial
(linear) A pe Rn prin Ax = Ax, pentru orice x Rn . Aratati ca [A , B]x = (AB B A)x (crosetul
a doua cmpuri lineare e opusul comutatorului matricelor care definesc cmpurile).
Exercitiul 8.1.16. Determinati X X (R3 ) care satisface ecuatiile: [ x

, X ] = X si [ y
,X]= X.
O interpretare geometrica a crosetului. Fie P un punct dintr-o vecinatate U cu

coordonate (x i ) si cmpurile X = a i (x) x i si Y = b i (x) x i pe U . Fie t 7 x i (t ) curba
integrala a lui X prin P , astfel nct P corespunde lui x i (0). Orice alt punct Q de pe
curba integrala considerata, suficient de aproape de P , va avea coordonatele legate de
cele ale lui P n felul urmator:
y i = x i (t ) = x i (0) + t a i (x) +
t 2 a i j
a + ,
2! x j
unde am neglijat termenii de ordin superior lui 2. Pentru simplitate, vom scrie formula
de mai sus sub forma:
a a
.
y = x + t a(x) + t 2
2
Imaginam trecerea de la P la Q ca o deplasare de-a lungul curbei integrale a lui X prin
P (altfel spus, n directia cmpului X ). Din Q, ne deplasam ntr-un alt punct apropiat,
R, dar pe directia lui Y , adica pe curba integrala a lui Y prin Q, parametrizata cu parametrul s (nu e nici un motiv ca cele doua curbe integrale sa fie parametrizate la fel). Ca
mai sus, coordonatele lui R vor fi:
z = y + sb(y) + s 2
bb
.
2
Acum ne ntoarcem: mergem din R pe curba integrala a lui X prin R (care e aceeasi
cu cea a lui X , dar parcursa invers), parametrizata tot cu t , pna n S care va avea coordonatele:
a a
.
w = z t a(z) + t 2
2
De aici ne deplasam pe curba integrala a lui Y prin S pna n T care va avea coordonatele:
bb
.
u = w sb(y) + s 2
2
Q
ntrebarea e daca T coincide cu P , punctul de

plecare, adica daca paralelogramul infinitezimal
se nchide sau nu. Pentru a raspunde, trebuie sa
calculam coordonatele u n functie de cele ale
lui P . Avem (atentie: cnd vom scrie, de exemplu, b(w) vom considera doar cantitatile pna la
ordinul al doilea, adica vom scrie b(z t a(z))):
X
Y
P
R
T
u = w sb(y) + s 2
bb
a a
bb
= z t a(z) + t 2
sb(z t a(z)) + s 2
.
2
2
2
149
1 C MPURI VECTORIALE . C RO S ETUL A DOUA CMPURI
Dezvoltam n serie Taylor (ca functie de t ) b(z t a(z)) si luam numai termenii de pna
la ordinul nti:
b(z t a(z)) = b(z) t b (z)a(z) +
nlocuim mai sus si, relund de nca doua ori procedeul, gasim:
a a
bb
sb(z) + st b a + s 2
2
2
bb
2a a
2b b
t a(y + sb) + t
sb(y + sb) + st b a + s 2
= y + sb(y) + s
2
2
2
2a a
+ st b a
= y t a(y) t sa b + t
2
a a
a a
= x + ta + t2
t a(x + t a) t sa b + t 2
+ st b a
2
2
= x t sa b + st b a.
u = z t a(z) + t 2
Revenind la notatiile complete, am aratat ca punctul T are coordonatele:

u i = x i + st (
b i
x j
aj
a i
x j
b j ).
Recunoastem n coeficientul lui st componentele locale ale crosetului [X , Y ], deci T se

afla pe curba integrala a cmpului [X , Y ] prin P . Altfel spus, crosetul [X , Y ] reprezinta
obstructia la nchiderea paralelogramului infinitezimal PQRT .
Actiunea unei aplicatii diferentiabile asupra unui cmp vectorial. Fie acum f :
M N o aplicatie diferentiabila. La sfrsitul paragrafului trecut am definit diferentiala
f = d f : T M T N . Este normal sa ne ntrebam daca d f nu induce si o actiune ntre
algebrele Lie ale cmpurilor de vectori pe M , respectiv N . Cum am putea proceda?
Daca X X (M ) si y N , ar fi natural sa punem
(8.4)
d f (X ) y = d f 1 (y) f X f 1 (y) .
Dar o asemenea definitie are sens numai daca f e difeomorfism. Deci, un difeomorfism induce, ntr-adevar o actiune asupra cmpurilor de vectori prin formula (8.4). Ti
nnd seama ca un cmp vectorial actioneaza asupra functiilor, din (8.4) obtinem:
d f (X )()(y) = X f 1 (y) ( f ) = X ( f )( f 1 (y)),
sau nca, renuntnd la argumentul y:
(8.5)
d f (X )() f = X ( f ).
n general, atunci cnd f nu e un difeomorfism, avem urmatoarea notiune:

Definitia 8.1.17. Fie f : M N o aplicatie diferentiabila. Cmpurile X X (M ), Y
X (N ) se numesc f -corelate daca diagrama
150
df
TM
TN
Y
f
e comutativa.
Observatia 8.1.18. Daca f e difeomorfism, atunci X si d f (X ) snt f -corelate.
Exercitiul 8.1.19. (i ) Fie f : R R2 , f (t ) = (cos t , sin t ). Aratati ca d /d t X (R) e f -corelat cu
x y
y x
X (R2 ).
(i i ) Fie f : R S 1 , f (t ) = (cos t , sin t ). Aratati ca t ddt nu e f -corelat cu nici un cmp pe S 1 .
Propozitia 8.1.20. f : M M o aplicatie diferentiabila, X , Y X (M ), X , Y X (M ).

Daca X e f -corelat cu X si Y e f -corelat cu Y atunci [X , Y ] e f -corelat cu [X , Y ].
Demonstratie. Vom arata ca d f [X , Y ] = [X , Y ] f . Este o egalitate de cmpuri vectoriale pe M , deci, pentru a o proba trebuie vazut ca cei doi membri actioneaza la fel
pe functii din C (M ). Fie, deci, x M si C (M ). Trebuie demonstrat ca
adica, pentru orice x M :
d f ([X , Y ])() = [X , Y ]()
d x f ([X , Y ]x )() = [X , Y ] f (x) ().
Nu trebuie dect sa aplicam definitiile:

d x f ([X , Y ]x )()
[X , Y ]x ( f )
X x ((d f Y )()) Y x ((d f X )())
X x (Y ( f )) Y x (X ( f ))
X x (Y () f ) Y x (X () f )
d f (X x )(Y ()) d f (Y x )(X ())
[X , Y ] f (x) ().
X f (x) (Y ()) Y f (x) (X ())
2. Cmpuri invariante pe grupuri Lie. Algebra Lie a unui grup Lie.

Date un difeomorfism f si un cmp vectorial X pe o varietate M , putem fabrica
imediat cmpul d f X , definit prin d f X (x) = d f 1 (x) f X f 1 (x) . Daca acesta coincide cu
X , adica d f X = X , atunci spunem ca X este invariant fata de f . Nu e obligatoriu ca
asemenea cmpuri sa existe pe orice varietate. Dar pe grupuri Lie ele exista din belsug
si pot fi construite cu ajutorul translatiilor stngi sau drepte.
Definitia 8.2.1. Un cmp vectorial pe grupul Lie G se numeste stng invariant daca
pentru orice a, b G are loc egalitatea
d a L b X a = X ba .
2 C MPURI INVARIANTE PE GRUPURI L IE . A LGEBRA L IE A UNUI GRUP L IE .
151
Asemanator se definesc cmpurile drept invariante.

Se vede din definitie ca orice cmp stng invariant e L b -corelat cu el nsusi, pentru
orice b G. Atunci, din Propozitia 8.1.20, crosetul [X , Y ] a doua cmpuri stng invariante e L b corelat cu el nsusi:
Propozitia 8.2.2. Crosetul a doua cmpuri stng (respectiv drept) invariante este un
cmp stng (respectiv drept) invariant.
Corolarul 8.2.3. Multimea L(G) (respectiv R(G)) a cmpurilor stng (respectiv drept)
invariante pe un grup Lie G este o subalgebra Lie reala a lui X (G).
Exercitiul 8.2.4. Aratati ca L(G) si R(G) snt izomorfe ca algebre Lie.
Definitia 8.2.5. L(G) se numeste algebra Lie a grupului G si se mai noteaza cu g.
Aceasta structura de algebra Lie poate fi transportata pe spatiul tangent n origine
Te G. Iata cum: plecnd cu un vector Te G, putem defini un cmp stng invariant prin
formula X a = d e L a (). Reciproc, daca X L(G), atunci i asociem vectorul X e Te G. E

usor de vazut ca cele doua asocieri snt reciproce, deci Te G si L(G) snt n bijectie. Corespondenta aceasta e clar izomorfism de spatii vectoriale reale. Cu ajutorul ei definim
acum o multiplicare de algeba Lie pe Te G prin
[, ] = [X , X ]e ,
, Te G.
De acum ncolo, cnd vorbim de algebra Lie a unui grup Lie, ne referim, fara distinctie,
la L(G) sau la Te G cu structura tocmai descrisa.
Exercitiul 8.2.6. Constructia anterioara se poate reface pentru translatiile drepte, obtinndu-se
un alt croset pe Te G, notat [, ]R . Aratati ca [, ]R = [, ].
Exemplul 8.2.7. Algebra Lie a lui GL(n) este gl(n), algebra tuturor matricelor patrate
n n cu crosetul [, ] = . ntr-adevar, ca spatiu vectorial, gl(n) este izomorf cu
2
Rn ; cum GL(n) este deschis n gl(n), este clar ca L(GL(n))
= gl(n) ca spatii
= Te GL(n)
vectoriale. Ramne sa identificam crosetul de algebra Lie. Fie L(GL(n)). i atasa m un
seama ca translatiile
cmp pe GL(n) prin X A = A (simpla nmultire de matrice). Tinnd
stngi pe GL(n) actioneaza tot prin nmultire de matrice, L A B = AB si snt, n particular,
lineare (deci coincid cu diferentialele lor), avem
(d A L B )X A = B X A = B A = X B A .
deci X e stng invariant.
Acum vom face un calcul local. Fie x i j coordonatele pe GL(n, R), adica x i j (A) =
2
a i j , unde A = (a i j ). n plus, datorita identificarii gl(n)
= Rn , componentele locale ale
unui vector tangent T I n GL(n) snt chiar componentele matricei (i j ), adica (x i j ) =
i j . Atunci
Pe de alta parte,
[X , X ](x i j )(A) = X A (X (x i j )) X A (X (x i j )).
si
X (x i j )(A) = X A (x i j ) = d I n L A ()(x i j ) = (x i j L A )
x i j L A (B ) = x i j (AB ) =
X
k
x i k (A)x k j (B ),
pentru orice B GL(n, R),
152
deci
xi j L A =
astfel ca
X (x i j )(A) =
Rezulta
[X , X ](x i j )(A) =
X
k
XA
x i k (A)(x k j ) =
deci, n A = I n , obtinem
xi k k j
[X , X ]I n (x i j ) =
XA
x i k (A)x k j ,
x i k (A)k j deci X (x i j ) =
X
k
x i k k j =
X
k
x i k k j .
X A (x i k ) k j X A (x i k )k j ,
X
(i k k j i k k j ) = x i j ( ) = [, ]i j ,
k
si crosetul de algebra Lie pe L(GL(n, R)) coincide cu comutatorul obisnuit de matrice.

Observatia 8.2.8. Daca G e grupul aditiv subiacent unui spatiu vectorial real V , atunci
Te V se identifica cu V si orice cmp stng invariant X v , v V = Te V e constant, adica
X uv = v. Atunci crosetul de algebra Lie devine trivial (cmpurile constante au derivata
nula): [u, v] = 0 pentru orice u, v V . n particular, acest lucru e adevarat pentru
(Rn , +).
Exercitiul 8.2.9. O algebra Lie n care crosetul oricaror doua elemente e nul se numeste abeliana. Am vazut ca algebra Lie a grupului abelian (V, +) e abeliana. E adevarat, n general, ca
algebra Lie a unui grup Lie abelian e abeliana?
3. Grupul local cu un parametru asociat unui cmp vectorial

n capitolul al II-lea, dupa Definitia 2.7, am explicat care e legatura dintre cmpuri
vectoriale (n R2 ) si ecuatii diferentiale, prin intermediul notiunii de curba integrala.
Reluam acum aceasta discutie, ntregind-o.
Definitia 8.3.1. Fie X un cmp vectorial pe M . Curba neteda : I M e curba integrala
pentru X daca
(8.6)
(t ) = X (t ) , t I .
Ne aducem aminte ca, prin definitie,

(t ) = d (
d
|t ).
ds
Astfel ca, fixnd un sistem de coordonate (U ; x 1 , . . . , x m ) n jurul lui x M , presupunnd

ca 0 I si (0) = x, ca X |U = X i x i , conditia (8.6) devine:
d (x i )
|(t ) = X i ((t )) i |(t ) .

|t
ds
x i
x
Deci e curba integrala a lui X daca si numai daca e satisfacut sistemul de ecuatii
diferentiale ordinare:
(8.7)
d i
= X i ((t )),
dt
i = 1, . . . , m, t 1 (U ),
3 G RUPUL LOCAL CU UN PARAMETRU ASOCIAT UNUI CMP VECTORIAL
153
unde i = x i . Pentru a merge mai departe avem nevoie de transcrierea n limbajul

varietatilor a unor rezultate de ecuatii diferentiale, aplicabile sistemului de mai sus. Le
vom grupa n doua teoreme ale caror demonstratii le vom schita numai (cf. [Wa]).
Teorema 8.3.2. Fie X cmp diferentiabil pe varietatea M . Pentru orice x M exista
a(x), b(x) R {} si curba neteda
x : (a(x), b(x)) M
astfel nct :
1) 0 (a(x), b(x)) si x (0) = x.
2) x e curba integrala a lui X .
3) Daca : (c, d ) M e o alta curba care satisface proprietatile 1), 2), atunci (c, d )
(a(x), b(x)) si = |(c,d ) .
Demonstratia este doar o aplicatie directa a teoremei de existenta si unicitate pentru sistemul de ecuatii (8.7) ((0) = x reprezinta conditia initiala care transforma sistemul ntr-o problema Cauchy), a existentei intervalului maximal de definitie etc. (cf
[Mi]). nainte de a continua, avem nevoie de urmatoarea notiune fundamentala
Definitia 8.3.3. Pentru orice t R fie
Dt = {x M | t (a(x), b(x))}
si aplicatia X t definita pe Dt prin:
X t (x) = x (t ).
X t se numeste curentul local sau fluxul lui X 1.
traiectoria prin X t (x)
X (x)
t
traiectoria prin x
x
Exercitiul 8.3.4. 1) Sa se calculeze fluxul cmpului a X + bY + c Z din Exercitiul 8.1.13.
2) Sa se calculeze fluxul unui cmp fundamental local /x i .
3) Calculati fluxul cmpurilor din Exemplul 8.1.2.
4) Calculati fluxul cmpului X = x 1 1 pe R2 .
x
Proprietatile curentului local snt cuprinse n :
Teorema 8.3.5.
1) Pentru orice x M exista o vecinatate deschisa V si un > 0 astfel nct aplicatia
(t , y) 7 X t (y) e definita si de clasa C pe (, ) V cu valori n M .
2) Dt e multime deschisa pentru orice t .
S
3) t >0 Dt = M .
4) X t : Dt Dt e difeomorfism, cu inversa X t .
1ntotdeauna t , s vor fi parametri reali, iar x, y, z puncte de pe varietate; deci nu este pericol de confuzie
ntre X x , valoarea cmpului X n punctul x M si X t , curentul local al lui X .
154
5) Pentru orice numere reale s, t , domeniul lui X s X t e cuprins (n general strict)

n Ds+t . Domeniul lui X s X t este exact Ds+t daca s si t au acelasi semn. Mai mult, pe
domeniul lui X s X t are loc relatia:
(8.8)
X s X t = X s+t .
Demonstratie. 1) e consecinta a teoremei de dependenta diferentiabila a solutiei n

raport cu conditia initiala. Demonstram acum 5). Fie t (a(x), b(x)). Atunci s 7 x (t +
s) e tot o curba integrala a lui X , dar cu conditia initiala x (t ) si cu interval maximal de
definitie (a(x) t , b(x) t ). Teorema 8.3.2, 3) implica egalitatea
(a(x) t , b(x) t ) = (a(x (t )), b(x (t )))
si, pentru orice s n acest interval:
(8.9)
x (t ) (s) = x (t + s).
Daca x e n domeniul lui X s X t , atunci t (a(x), b(x)) si s (a(x (t )), b(x (t ))), astfel
ca s + t (a(x), b(x)). n concluzie x Ds+t si (8.8) rezulta din (8.9).
Pe de alta parte, pentru cmpul X = /x 1 pe R2 \ {(0, 0)}, se vede usor (verificati!)
ca domeniul lui X 1 X 1 e strict inclus n D0 . Daca, totusi, st > 0 si x Ds+t , adica s +t
(a(x), b(x)), atunci t (a(x), b(x)) ceea ce implica s (a(x (t )), b(x (t ))). Urmeaza ca
x sta n domeniul lui X s X t .
Proprietatile 2) si 4) snt triviale daca t = 0. Vom presupune t > 0, demonstratia
fiind identica n cazul t < 0. Fie x Dt . Din 1) si din compacitatea intervalului [0, t ]
rezulta existenta unei vecinatati W a lui x ([0, t ]) si a unui > 0 astfel nct aplicatia
(t , y) 7 X t (y) e definita si de clasa C pe (, ) W . Acum alegem un n N destul de
i, inductiv,
mare ca t /n (, ). Fie 1 = X t /n |W , W1 = 1
1 (W ) s
i = X t /n |Wi 1 , Wi = 1
i (Wi 1 ), i = 2, . . . , n.
E clar ca i e de clasa C pe Wi 1 W . Rezulta ca Wn e un deschis care l contine pe

x deoarece
X t /n | {z
} X t /n (x) = x (t ) W
n ori
Mai mult, conform punctului 5),

(8.10)
1 n |Wn = X t |Wn ,
astfel ca Wn Dt . n concluzie Dt e deschisa, adica 2).

Ct priveste 4), X t e bijectie ntre Dt si Dt , cu inversa X t ; si e C conform relatiei
(8.10).
Definitia 8.3.6. Un cmp vectorial X se numeste complet daca Dt = M pentru orice

t R, i.e. domeniul oricarei curbe integrale x este R.
Pentru un cmp complet, transformarile {X t } care determina curentul local formeaza un grup (Teorema 8.3.5) parametrizat dupa R. De aceea X t se mai numeste, n
acest caz, grupul local uniparametric generat de X . Daca X nu e complet, X t formeaza
un pseudogrup local uniparametric. n general avem:
3 G RUPUL LOCAL CU UN PARAMETRU ASOCIAT UNUI CMP VECTORIAL
155
Definitia 8.3.7. O aplicatie : R M M diferentiabila se numeste grup local uniparametric pe M daca:

i) pentru orice t R, aplicatia t : M M , t (x) = (t , x) este difeomorfism;
ii) Pentru orice x M , aplicatia x : R M , x (t ) = (t , x) este de clasa C si
x (0) = x;
iii) Pentru orice s, t R, s t = s+t .
Am vazut ca orice cmp genereaza un pseudogrup de transformari cu un parametru. O reciproca partiala este, de asemenea, adevarata:
Propozitia 8.3.8. Orice grup uniparametric de transformari ale lui M determina un
cmp vectorial pe M . Transformarile din pseudogrupul de transformari generate de
acesta snt restrictii ale celor din grupul uniparametric de plecare. n particular, exista
o bijectie ntre multimea grupurilor locale uniparametrice si multimea cmpurilor vectoriale complete.
Demonstratia este simpla. Nu avem dect sa definim X y = y (0) si sa aplicam, din
nou, teorema de dependenta diferentiabila a solutiei n raport cu conditiile initiale.
n cazul generic, un cmp vectorial nu e complet. Pentru a ne convinge e suficient
sa consideram X = /x 1 pe R2 {(0, 0)}: intervalul maximal de definitie al unei curbe
integrale prin (a, 0) este (a, ). n schimb:
Teorema 8.3.9. Un cmp vectorial cu suport compact e complet.
Demonstratie. Acoperim supp X cu deschisii U1 , . . . ,Ur astfel nct curentul local X t
sa contina transformarile
X ti : (i , i ) Ui M , i = 1, . . . , r
Fie U0 = M suppX . U0 e deschisa si X |U0 = 0. i asociem
X t0 : R U0 M , X t0 (x) = x.
Cum {Ui } acopera M si X ti concorda pe intersectiile Ui U j am obtinut un curent local
generat de X . Punnd = min1i r i putem obtine aplicatia
(8.11)
: (, ) M M
care face parte din curentul local. Acum demonstratia va rezulta din:
Lema 8.3.10. Daca curentul local contine un element de forma (8.11) cu > 0 atunci X
e complet.
Fie t R. Alegem k Z si r (/2, /2) astfel nct t = r + k/2. Pentru x M
definim
/2 /2 r (x), pentru k < 0
{z
}
|
k or i
r (x),
pentru k = 0
t (x) =
pentru k > 0
/2 /2 r (x),
{z
}
|
k or i
Sa aratam ca t e bine definita. Presupunem t > 0 (cazul t < 0 se trateaza similar) si

r + k/2 = t = s + q/2,
156
cu r, s (/2, /2). Rezulta r s (, ), deci q k = 1, 0 sau 1. Daca q k = 0, atunci

r = s si totul e n regula. Fie q k = 1 (cazul celalalt e asemanator). Atunci r s = /2,
r = /2 s si
/2 r (x) = /2 /2 s (x).
}
{z
}
|
| /2 {z
k or i
k+1=q or i
Acum, dupa ce am vazut ca e bine definita, e imediat ca t (x) e o curba integrala prin
x pentru orice x M . Aceasta ncheie demonstratia.
Corolarul 8.3.11. Pe o varietate compacta orice cmp vectorial e complet.

Propozitia 8.3.12. Fie f un difeomorfism al lui M si X X (M ), X t curentul sau local.
Atunci curentul local al lui d f (X ) este f X t f 1 .
Demonstratie. Se verifica nti ca f X t f 1 este un grup local cu un parametru, deci
genereaza un cmp vectorial. i cercetam curbele integrale. Fie x M . Deoarece X f 1 (x)
e tangent la curba X t ( f 1 (x)) n f 1 (x), vectorul
(d f (X ))x = d f f 1 (x) X f 1 (x)
va fi tangent la curba
c(t ) = f X t ( f 1 (x)) = f X t f 1 (x)
Corolarul 8.3.13. Pentru orice t pentru care e definit, d X t (X ) = X (pentru ca X t =

X t X t X t1 ).
Exemplul 8.3.14. Aplicatia
(t , (x 1 , x 2 )) = (x 1 cos t x 2 sin t , x 1 sin t + x 2 cos t )
p
defineste un curent global pe R2 : orbita unui punct (x 1 , x 2 ) este cercul de raza (x 1 )2 + (x 2 )2 ;
altfel spus, acest curent e asociat grupului rotatiilor planului. Cmpul vectorial asociat
se obtine derivnd coordonatele cmpului:
d
|0 (x 1 cos t x 2 sin t ) = x 2 ,
dt
d
|0 (x 1 sin t + x 2 cos t ) = x 1 .
X2
dt
X1 =
Avem deci X = x 2 x 1 + x 1 x 2 .
n schimb, cmpul vectorial X = (x 1 )2 x 1 + x 1 x 2 x 2 produce curentul local

(t , (x 1 , x 2 )) = (
deci X nu este complet.
x2
x1
,
),
1 t x1 1 t x1
Exercitiul 8.3.15. Cum GL(n) e deschis n M (n, n), avem T GL(n) = GL(n) M (n, n). Definim
cmpul vectorial pe GL(n) prin A 7 (A, A 2 ). Determinati curentul sau local.
Exercitiul 8.3.16. Folositi curentul local al unui cmp vectorial (pe care trebuie sa l alegeti) ca
sa demonstrati ca pentru orice r, r > 0 si x, y B (0, r ) Rn , exista un difeomorfism al lui Rn
cu proprietatile: f (x) = y si f (z) = z pentru orice z cu kzk r .

4 S UBGRUPURI CU UN PARAMETRU ALE UNUI GRUP L IE . A PLICATIA
EXPONEN TIAL
157
Trecnd pe varietati, aratati ca orice x M admite o vecinatate V cu proprietatea ca pentru

orice y V , exista un difeomorfism al lui M astfel nct (x) = y.
n particular, daca M e conexa, deduceti ca grupul difeomorfismelor lui M actioneaza tranzitiv pe M .
Mai mult: daca dim M > 1, atunci pentru orice k si orice (x 1 , . . . , x k ), (y 1 , . . . , y k ), puncte din
M cu x i 6= y i , exista un difeomorfism al lui M astfel nct (x i ) = y i , pentru orice i = 1, 2, . . . , k.
4. Subgrupuri cu un parametru ale unui grup Lie. Aplicatia exponentiala

Am vazut ca oricarui cmp vectorial pe o varietate i se asociaza, cel putin local, un
grup cu 1 parametru. Atunci cnd varietatea e un grup Lie si cmpul e stng invariant,
obtinem informatii mult mai precise.
Fie, deci, G un grup Lie. Numim subgrup cu 1 parametru al lui G orice omomorfism C de grupuri : R G. Iata, n continuare, legatura dintre aceasta definitie si cmpurile stng invariante. Fie g si X cmpul stng invariant asociat (prin
X a = d e L a ()). Fie : R G curba integrala (unica!) a lui X prin e: (0) = e,
( ) (t ) = X .
(t )
Propozitia 8.4.1. e un subgrup cu un parametru, adica

(s + t ) = (s) (t ).
ntr-adevar, ambii membri ai egalitatii de demonstrat snt egali cu (s) n t = 0 si,
deoarece X e stng invariant, ambii satisfac aceeasi ecuatie diferentiala: (t ) = X (t ) .
Tot datorita invariantei la translatii stngi rezulta si ca domeniul lui e R, n particular:

cmpurile stng invariante snt complete.
Definitia 8.4.2. Aplicatia exponentiala exp : g G e definita prin
exp() = (1).
Urmatoarea propozitie rezuma proprietatile aplicatiei exponentiale:
Propozitia 8.4.3.
1) exp(t ) = (t ) pentru orice t R.
2) exp(t 1 + t 2 ) = exp(t 1 ) exp(t 2 ) pentru orice t 1 , t 2 R.
3) exp(t ) = (exp(t ))1 pentru orice t R.
4) Grupul cu un parametru al lui X se exprima cu ajutorul translatiilor drepte
prin formula X t = R exp(t ) .

5) Aplicatia exponentiala e C si diferentiala ei n 0 g este identitatea. n particular, exp aplica difeomorf o vecinatate a lui 0 g pe o vecinatate a lui e G.
Demonstratie. Aratam nti ca
(8.12)
(t s) = t (s).
Punnd aici s = 1 rezulta 1). Pentru a dovedi (8.12), vom arata ca ambii membri ai
egalitatii, vazuti ca functii de s, snt curbe integrale ale lui X t prin e, deci, datorita
unicitatii curbei integrale, trebuie sa coincida. Pentru membrul drept nu e nimic de
158
demonstrat, pentru cel stng calculam derivata:

d (t
d
t
= t d e L (st ) = d e L (st ) (t ) = X .
|st ) = t X
(st )
(st )
ds
Acum 2) si 3) rezulta din 1) si din Propozitia 8.4.1. Pentru fluxul lui X avem:
X t (a) = aX t (e) (din invarianta la stnga) = a (t ).

Formula dorita rezulta acum din 1). Pentru 5), identificam g cu Te G, deci T0 g se poate
identifica cu g (spatiul tangent n orice punct la un spatiu vectorial se identifica cu
spatiul vectorial respectiv). Atunci d exp : g g. Definim acum cmpul vectorial V pe
G g prin V(a,) = (X a , 0) T a G T g. V e diferentiabil si, conform lui 5), curentul sau

local e Vt (a, ) = (a exp(t ), ). Rezulta ca V e complet si V1 e definit si diferentiabil pe
G g. Acum, daca notam cu proiectia (diferentiabila!) a lui G g pe G, putem scrie
exp = V1 (e, ), deci exp e diferentiabila. Calculam acum d 0 exp() = dds |s=0 exp(s) =
( ) (0) = X 0 = , deci d 0 exp = 1g .
Am vazut ca exp(t ) e un subgrup uniparametric pe G. Mai mult: putem arata ca,

reciproc, orice subgrup uniparametric e de aceasta forma:
Propozitia 8.4.4. Fie (t ) un subgrup cu un parametru al lui G. Atunci exista g
astfel nct = .
Demonstratie. Avem (0) = e pentru ca : R G e homomorfism. Vom arata ca =
cu = (0). Pornim cu relatia (t + s) = (t )(s) pe care o derivam n raport cu s, n
s = 0:
d
L (t ) (s)|s=0 = d e L (t ) (0) = X (t ) ,
(t ) =
ds
deci = , ambele fiind egale cu e la t = 0.
Exercitiul 8.4.5. Fie G 1 , G 2 doua grupuri Lie. Aratati ca L(G 1 G 2 ) = g1 g2 si aplicatia exponentiala a produsului este (1 , 2 ) 7 (exp1 (1 ), exp2 (2 )).
Exemplul 8.4.6. Aratam ca exponentiala lui GL(n) coincide cu exponentiala obisnuita

a matricelor, ceea ce si justifica denumirea. Pentru orice A L(GL(n)) = gl(n), aplicatia
A : R GL(n) data prin
ti
X
A (t ) =
Ai
i
!
t =0
satisface relatiile
A (0) = I n ,
( A ) (t ) =
t i 1
X
A i = A (t )A,
t =0 (i 1)!
deci A e un subgrup cu un parametru. Atunci, conform celor demonstrate anterior,

P
Ai
A
exp(A) = A (1) =
t =0 i ! = e .
Exemplul 8.4.7. Determinam acum algebrele Lie ale grupurilor SL(n) si O(n). n primul caz, am vazut ca det : GL(n) R e o submersie (Exemplul 7.3.4) si SL(n) = det1 (1).

EXPONEN TIAL
159
Rezulta de aici ca T I n SL(n) = Ker d I n det. Pentru calculul derivatei lui det avem de calculat
d
det(I n + C )|=0 .
d
Folosind identitatea pentru polinomul caracteristic
rezulta
d
d
det(I n + C ) = 1 + trC + + n detC ,

det(I n + C )|=0 = trC . Am obtinut:
sl(n) := T I n SL(n) = {C gl(n) | trC = 0},

cu crosetul uzual pe gl(n). Sa mai observam ca o matrice n n de urma nula e descrisa
de n 2 1 parametri, deci dim SL(n) = n 2 1.
Grupul ortogonal poate fi si el descris ca preimagine de valoare regulata, anume
pentru aplicatia : GL(n) S(n) = {A gl(n) | A = A t }, (A) = A A t . E clar ca O(n) =
1 (I n ). Aratam ca I n e valoare regulata a lui . Pentru A O(n), avem
(d A )B = AB t + B A t
care e surjectie: pentru orice C dat, B = 21 C A satisface (d A )B = C . Ca mai sus, pentru

a determina algebra Lie a lui O(n) determinam spatiul tangent n I n , iar acesta este egal
cu nucleul diferentialei lui : obtinem multimea matricelor antisimetrice:
o(n) := T I n O(n) = {C gl(n) | C +C t = 0}.
n particular, rezulta de aici ca dim O(n) = 21 n(n 1).

Exercitiul 8.4.8. Aratati ca grupul special ortogonal SO(n) := O(n)SL(n) este un grup Lie conex,
de dimensiune 12 n(n 1), care are aceeasi algebra Lie ca si O(n).

Exercitiul 8.4.9. Aratati ca SL(2) e difeomorf cu S 1 R2 . (Indicatie: Notati a 11 = x u, a 12 =
v y, a 21 = v + y, a 22 = x + u; aratati ca e vorba despre o schimbare de variabil
p a pe multimea
matricelor
(2, 2). Definiti apoi aplicatia S 1 R2 SL(2) prin (, a, b) 7 (x = a 2 + b 2 cos , y =
p
a 2 + b 2 sin , u = a, v = b) e un difeomorfism.)
Exercitiul 8.4.10. Fie : G H un morfism (diferentiabil) de grupuri Lie. Aratati ca exp =
exp d .Aplicati acest rezultat pentru G = GL(n), H = {1, 1} si f = det pentru a obtine formula
det e A = e trA ,
A gl(n).
Exercitiul 8.4.11. Aratati direct ca daca A e o matrice antisimetrica, atunci e A e ortogonala.

Exercitiul 8.4.12. Aratati ca, date matricele A, B , exista matricele C si D astfel nct:
e A e B = e A+B + C [A, B ]D,
unde [A, B ] = AB B A.
Observatia 8.4.13. Descriem acum o metoda generala de lucru pe grupuri Lie. Diferentiala n a G unei functii sau aplicatii f definite pe G se calculeaza lund o curba
arbitrara (t ) pe G, cu (0) = a, si evalund ( f ) (0). Existenta subgrupurilor cu un
parametru permite folosirea curbelor particulare exp(t ), ceea ce usureaza mult calculele.
Cu ajutorul aplicatiei exponentiale putem demonstra un rezultat foarte important:
Teorema 8.4.14. Un homomorfism continuu de grupuri Lie : H G este C .
Demonstratie. Vom descrie doar pasii demonstratiei, fara toate detaliile.
160
Aratam nti ca enuntul este adevarat pentru subgrupuri continue cu 1 parametru,

adica pentru H = R. Deoarece pe un grup Lie avem la dispozitie translatiile (drepte
sau stngi), care snt difeomorfisme, e suficient sa demonstram enuntul local, pe o vecinatate I a lui 0 R. Vom ncerca sa exprimam valorile (t ), pentru t mic, ca niste
exp-uri despre care stim ca snt diferentiabile. Alegem o vecinatate V a lui e G difeomorfa prin exp cu o vecinatate U a lui 0 din g = Te G. Fie t 0 ndeajuns de mic pentru ca
(t ) exp(U ) pentru | t | t 0 . Atunci (t 0 ) = exp(Y ), pentru un unic Y U si, pentru
orice n N, (t 0 /n) = exp(X ) (X unic). Cum exp(nX ) = (t 0 ) = exp(Y ), daca nX U ,
atunci rezulta nX = Y Pentru nX U , se arata ca daca j X U , atunci si ( j + 1)X U .
Acum, pentru orice t ca mai sus, avem (t ) = exp(t Y /t 0 ) (aici vedem caavem nevoie
sa alegem U stelata etc.): ntr-adevar, putem aproxima (t /t 0 )Y /0 cu un sir (m/n)Y si
folosim continuitatea lui .
Pentru un H arbitrar, h-dimensional, fie X 1 , . . . , X h o baza n h = Te H . Pentru fiecare i , aplicatia exp(t X i ) e un morfism continuu de la R la H ; atunci, conform pasului
anterior, este de clasa C . Mai mult, este difeomorfism local. n consecinta , aplicatia
: Rh H , (t 1 , . . . , t h ) = (exp(t X 1 ), . . . , exp(t X h )) e difeomorfism local ntre o vecinatate cubica din Rh si o vecinatate U a lui e H . Acum e C si, cum e local
inversabila, rezulta ca |U = ( ) 1 este C . n fine, argumentul deja invocat,
compunerea cu translatiile, arata ca e C n orice punct.
Reprezentarea adjuncta a unui grup Lie. Fie I a : G G automorfismul interior

care lucreaza dupa formula I a (b) = aba 1 .
Definitia 8.4.15. Reprezentarea adjuncta a lui G pe algebra sa Lie este homomorfismul

Ad : G GL(g), dat prin:
Ad a = d e I a .
E usor de verificat ca, ntr-adevar, pentru orice a G, Ad a este un izomorfism
linear al lui g. Se poate vedea si ca:
(8.13)
Ad a = d a 1 L a d e R a 1 .
Notam diferentiala reprezentarii adjuncte cu ad , adica d (Ad ) = ad . Cum, pentru orice

2
spatiu vectorial V , GL(V ) se identifica cu un deschis al lui Rn , spatiul tangent n orice
2
punct la GL(V ) se identifica cu Rn , vazut ca multimea tuturor matricelor n n, adica,
pentru orice A GL(V ), avem T A GL(V ) = End(V ). Astfel, ad : g End(g). Aplicnd
Exercitiul 8.4.10, obtinem diagrama comutativ
a:
ad
g End(g)
expy
Ad
exp
y
G GL(g).
Deoarece am notat Ad a (n loc de Ad (a)), vom nota si ad (n loc de ad ()). Demonstram acum:
Propozitia 8.4.16. ad = [, ].
161
EXPONEN TIAL
Demonstratie. Cu observatia anterioara si cu formula (8.13), folosind interpretarea

geometrica a crosetului, avem egalitatile:
[, ] = [X , X ]e =
|t =0 d X (e) (X t )1 X
(X t )e
t
dt
d
|t =0 d exp(t ) R exp(t ) X exp(t )
dt
d
|t =0 d exp(t ) R exp(t ) d e L exp(t )
=
dt
d
|t =0 d e (L exp(t ) R exp(t ) )
=
dt
d
|t =0 Ad exp(t ) = ad .
=
dt
=
Observatia 8.4.17. Formula de mai sus e echivalenta cu urmatoarea: pentru orice

doua curbe n G, a(t ), b(s), cu a(0) = b(0) = e si a (0) = , b (0) = , are loc:
[, ] =
d
d
|t =0 |s=0 a(t )b(s)a(t )1 .
dt
ds
Exercitiul 8.4.18. Aratati ca pe GL(n), reprezentarea adjuncta este Ad B C = BC B 1

Exercitiul 8.4.19. Aratati ca daca G e comutativ, atunci si algebra sa Lie e comutativa.
1 x y
Exemplul 8.4.20. Grupul lui Heisenberg H3 (R) este grupul format de matricele: 0 1 z ,
0 0 1
cu x, y, z R. Aratati ca este un grup Lie conex, simplu conex, nilpotent, 3-dimensional.
Grupul Heisenberg compact este H3 (R)/H3 (Z), unde H3 (Z) este laticea ntreaga, adica
subgrupul lui H3 (R) format cu matrice cu elemente ntregi.
0 x y
Aratati ca algebra sa Lie e formata din matrice de forma: 0 0 z , cu x, y, z R
0 0 0
si o baza de cmpuri stng invariante este data de:
X=
,
x
Z=
,
z
V=
+x .
y
z
Analog se defineste grupul lui Heisenberg 2n + 1-dimensional, cu aceleasi propri
1 X z
etati, format cu matrice patrate n + 2 dimensionale de forma 0 I n Y , cu z R,
0 0 1
X = (x i , . . . , x n )t si Y = (y 1 , . . . , y n ). Varianta sa compacta se obtine factoriznd la lati
0 X
z
cea ntreaga. Algebra sa Lie h2n+1 (R) e formata din matrice de forma: 0 0n Y . O
0 0
1
162
baza de cmpuri stng invariante este, ca mai sus:
,
z
x i
y i
+ xi
.
z
Calculati, pentru cazul general, aplicatia exponentiala a exp : h2n+1 (R) H2n+1 (R)
si verificati ca e difeomorfism (este un rezultat mai general, adevarat pentru aplicatia
exponentiala a oricarei algebre Lie nilpotente pe unicul grup Lie conex si simplu conex
asociat ei).
Grupul lui Heisenberg este un obiect foarte important n geometria simplectica
si de contact, n geometria subriemanniana si n fizica matematica. Vom continua
discutia lui, din punctul de vedere al geometriei riemanniene, n Exemplul 12.4.13.
5. Derivata Lie pe directia unui cmp vectorial

Un cmp vectorial X actioneaza, prin intermediul curentului sau local, asupra
functiilor reale definite pe M si asupra cmpurilor vectoriale: prin compunere la dreapta,
respectiv prin actiunea lui d X t (discutia e locala, nu are importanta ca se lucreaza, de
fapt, cu un pseudogrup). Facnd diferenta dintre valoarea functiei (respectiv cmpului)
si valoarea functiei (respectiv cmpului) n urma actiunii curentului local si trecnd cu
parametrul t la 0 se obtine o noua functie (respectiv un nou cmp). Rezultatul acestei
operatii se numeste derivata Lie n raport cu (pe directia) cmpul(ui) X si se noteaza
L X . Avem deci:
1
L X f = lim
f Xt f .
t 0 t
Exercitiul 8.5.1. Sa se arate ca pentru orice f : M R avem:

L X f = X ( f ) = d f (X )
Exercitiul 8.5.2. Sa se arate ca L X f = 0 daca si numai daca f X t = f .
Ct priveste derivarea Lie a cmpurilor de vectori, conform celor spuse mai sus,
definim:
1
(L X Y )x = lim (d X t (Y ) Y x ) .
t 0 t
d y X t(Y y)
Sa precizam ca d X t Y e
doar scrierea prescurtata
pentru (d X t (x) X t )(Y X t (x) ).
Figura alaturata arata schematic ce se ntmpla:
Acum putem da
Teorema 8.5.3. L X Y = [X , Y ].
Yy
Yx
Xx
Xy
x
y =X (x)
t
163
5 D ERIVATA L IE PE DIREC TIA
UNUI CMP VECTORIAL
Demonstratie. Vom aplica L X Y pe o functie oarecare f C (M ) si vom calcula valoarea rezultatului n x M . Avem:
1
(L X Y )( f )(x) = (L X Y )x ( f ) = lim d X t (Y )( f ) Y x ( f )
t 0 t
(8.14)
1
= lim Y X t (x) ( f X t ) Y x ( f ) .
t 0 t
Pentru exprimarea lui Y X t (x) ( f X t ), avem nevoie de urmatorul rezultat (foarte asemanator cu Lema 6.1.8: pentru orice f : U R, exista g : [, ] U R neteda, cu
urmatoarele proprietati:
f (t , x) = f (x) + t g (t , x) unde
g (0, x) = X ( f )(x).
ntr-adevar, f (0, x) = f (x), deci
f (t , x) f (x) =
sau, dupa schimbarea de variabila s 7 t u,
f (t , x) f (x) = t
Asadar punem
g (t , x) =
Pentru calculul lui g (0, x) observam ca
Z1
0
f (t , x) = f X t ,
Zt
f (s, x)
d s,
s
Z1
f (st , x)
d s.
s
f (st , x)
d s.
s
1
1
1
g (t , x) = ( f (t , x) f (x) = ( f X t (x) f (x) = ( f f X t )(X t (x)),
t
t
t
deci, trecnd la limita cu t 0, obtinem g (0, x) = X x ( f ). Acum putem continua sirul
de egalitati din ecuatia (8.14) (scriind, pentru simplitate, g t (x) = g (t , x)):
1
(L X Y )( f )(x) = lim Y X t (x) ( f + t g t ) Y x ( f )
t 0 t
1
= lim Y X t (x) ( f ) Y x ( f ) + lim Y X t (x) (g t )
t 0
t 0 t
1
= lim Y X t (x) ( f ) Y x ( f ) Y x (X ( f ))
t 0 t
= X x (Y ( f )) Y x (X ( f )) = [X , Y ]( f )(x),
Exercitiul 8.5.4. 1) Sa se arate ca

d X s ([X , Y ]) = lim
t 0 t
(d X s (Y ) d X s+t Y ) .
2) Punnd n formula anterioara s = t , aratati ca
d
|t =0 d X t (Y X t (x) ).
dt
3) Folosind punctul 1) aratati ca [X , Y ] = 0 daca si numai daca X t Y s = Y s X t .
4) Daca [X , Y ] = 0, atunci curentul local al lui X + Y este X t Y t .
164
Exercitiul 8.5.5. Derivnd n raport cu t identitatea:

d Z t ([X , Y ]) = [d Z t X , d Z t Y ],
regasiti identitatea lui Jacobi.
Exercitiul 8.5.6. (Interpretarea geometric
a a crosetului) Fie curba
c(t ) = Ypt X pt Ypt X pt (x)
prin x M , pentru t [0, ). Sa se arate ca:
[X , Y ]x ( f ) = lim
t 0 t
f (c(t )) f (c(0)) .
Deci: daca c e neteda n 0, n membrul drept avem ,,c (0)( f ). Dar c nu e derivabila n 0 (de
ce?). n consecinta , trebuie nti aratat ca exista limita din dreapta. Revedeti si sectiunea ,,O
interpretare geometrica a crosetului.
6. Teoreme de ndreptare a cmpurilor de vectori

Teorema care urmeaza este una de ecuatii diferentiale. Importanta ei teoretica este
foarte mare. Noi o vom folosi n demonstratia Teoremei lui Frobenius, din paragraful
urmator.
Teorema 8.6.1. Fie x M si X X (M ) cu X x 6= 0. Atunci exista un sistem de coordonate
(U , ) cu coordonate locale (x 1 , . . . , x m ) pe o vecinatate a lui x astfel nct
.
x 1
Demonstratie. Pornind cu un sistem arbitrar de coordonate n jurul lui x, putem face
translatii si rotatii n Rn astfel nct, n harta (V, ) rezultata, cu coordonate (y 1 , . . . , y m )
, sa avem
(z) = 0 si X x = 1 |x .
y
X |U =
Pe V , X = X i y i si, cum X 1 (x) = 1, din continuitate, X 1 > 0 pe o vecinatate U a lui
x inclusa n V . Asta nseamna ca fluxul lui X prin orice punct din U taie transvers
hipersuprafata 1 (0, u 2 , . . . , u m ) pentru orice (u 2 , . . . , u m ) Rm1 cu proprietatea ca
1 (0, u 2 , . . . , u m ) U . Atunci, din Teorema 8.3.5, punctul 1), exista un > 0 si o vecinatate a originii din Rm1 , W , astfel nct
def.
c(t , u 2 , . . . , u m ) = X t (1 (0, a 2 , . . . , a m ))
e bine definita si neteda pe (, ) W . Observam ca c are diferentiala nenula n origine:
dc
|
|x (i 2).
|
|
s
i
d
c
=
X
=
0 =
0
x
x
1
1
i
u
y
u
y i
Atunci, conform Teoremei functiei inverse, = c 1 e o aplicatie de harta pe o vecinatate convenabila U a lui x. Daca x 1 , . . . , x m snt coordonatele locale induse de , avem:
| 2
= X c(t ,u 2 ,...,u m ) ,
dc
m
u 1 (t ,u ,...,u )
de unde concluzia.
165
7 D ISTRIBU TII
. T EOREMA LUI F ROBENIUS
Rezultatul anterior spune

ca, n vecinatatea unui
punct nesingular, pnna
la un difeomorfism local,
toate cmpurile vectoriale
arata la fel.
n general, doua cmpuri vectoriale nu se pot ndrepta simultan, chiar cnd snt independente ntr-un punct. Dar comutativitatea lor e o conditie suficienta (aici cititorul
si-ar putea aduce aminte de diagonalizarea simultana a endomorfismelor diagonalizabile care comuta):
Teorema 8.6.2. Fie x M , V o vecinatate deschisa a sa si X 1 , . . . , X k X (V ). Daca aceste
cmpuri comuta ([X i , X j ] = 0) si daca X 1 (x), . . . , X k (x) snt linear independenti n T x M ,
atunci exista o harta locala (U , ) n jurul lui x astfel nct
X i |U =
x i
Demonstratie. Va fi suficient sa facem demonstratia n Rn (adica vom gasi harta convenabila n aceasta situatie, apoi vom compune cu inversa aplicatiei care ne-a dus de
pe varietate n Rn ). Consideram deci ca x = 0 etc. Putem presupune ca V e suficient de
mica pentru ca pseudogrupurile cu un parametru X i t sa fie definite, toate, pe V . Fie
acum W o vecinatate suficient de mica a lui 0 Rn si : W V prin
(t 1 , . . . , t n ) = X 1t 1 X kt k (0, . . . , 0, t k+1 , . . . , t n ).
Rezulta ca e diferentiabila si, deoarece fluxurile X i t comuta, diferentiala ei n 0 are

proprietatea:
d
|0 X i t (X 1t 1 Xbi t i X kt k (0, . . . , 0)) = X i x ,
dt
d 0 ( i ) = i , k + 1 i n.
t
t
d 0 (
t i
)=
Harta cautata este 1 .
1 i k,
7. Distributii. Teorema lui Frobenius
Am vazut ca, dat un cmp vectorial, el se poate integra: prin orice punct al varietatii trece o curba integrala a sa. Dar daca ne dam doua cmpuri vectoriale, exista o
subvarietate 2-dimensionala tangenta lor n fiecare punct n care snt independente?
Are vreo importanta dimensiunea 2? Pentru a raspunde, avem nevoie de cteva notiuni
noi.
Ne vor interesa acum familii de subspatii vectoriale ale spatiilor tangente la o varietate data. Sa presupunem ca asociem fiecarui punct x M un subspatiu vectorial
k-dimensional D x T x M (pentru k = 1 avem un cmp vectorial). O asemenea asociere se numeste distributie k-dimensionala. Diferentiabilitatea cmpurilor vectoriale se
generalizeaza usor:
166
Definitia 8.7.1. O distributie e diferentiabila n x daca exista cmpurile vectoriale diferentiabile X 1 , . . . , X k definite pe o vecinatate U a lui x care reprezinta o baza a lui D y n
orice y U . O distributie e diferentiabila pe M atunci cnd e diferentiabila n fiecare
punct din M .
Cititorul atent a observat, desigur, ca, n termeni mai conceptuali, o distributie
diferentiabila e o aplicatie diferentiabila de la M n grassmanniana k-planelor spatiului
tangent la M .
Nu vom lucra dect cu distributii diferentiabile, asa ca vom spune simplu distributie.
Notiunea de curba integrala capata acum urmatoarea extindere:
Definitia 8.7.2. O subvarietate N a lui M se numeste varietate integrala a distributiei D
daca T x N D x , pentru orice x N . O varietate integrala de dimensiune k (deci pentru
care T x N = D x ) se numeste varietate integrala maximala. Daca prin fiecare punct al lui
M exista o varietate integrala maximala, distributia se numeste complet integrabila.
n acest limbaj, distributiile 1-dimensionale (cmpurile vectoriale) snt complet integrabile. Dar daca dimensiunea creste, proprietatea nu mai e adevarata automat. O
prima obstructie avem n:
Propozitia 8.7.3. O distributie complet integrabila D este nchisa la croset: daca X , Y
D, atunci [X , Y ] D.
Demonstratie. Chestiunea fiind locala, fixam x M si fie N varietatea integrala maximala prin x. Putem alege o harta locala (U , ) n x astfel nct (x) = 0 si U N sa fie
descris de ecuatiile x k+1 = x n = 0. Atunci, pentru orice y U N , D y e generat de
, . . . , xk . Asadar, daca X , Y D, expresiile lor n coordonate locale (pe U N ) snt:

x 1
X=
n
X
Xi
i =1
unde coeficientii X i , Y i verifica:
x i
Y =
n
X
i =1
Yi
x i
X i (x 1 , . . . , x k , 0, . . . , 0) = Y i (x 1 , . . . , x k , 0, . . . , 0) = 0 pentru i > k.
Rezulta de aici ca
X j
x i
(0) =
x i
(0) = 0 pentru i k, j > k.
P
P
j
j
Y i X
), e clar ca Z j (x) = 0 pentru j > k,
Cum [X , Y ] = Z j x j cu Z j = ni=1 (X i Y
x i
x i
deci [X , Y ](x) D x .
Deoarece vom mai folosi aceasta proprietate, e util s-o numim:

Definitia 8.7.4. O distributie nchisa la croset se numeste involutiva.
Teorema care urmeaza arata ca involutivitatea este, de fapt, echivalenta cu completa integrabilitate. Prezentam aici teorema lui Frobenius n varianta cu cmpuri vectoriale, urmnd ca, mai ncolo, sa o exprimam si cu forme diferentiale, asa cum apare
ea, de obicei, n cursurile de ecuatii.
Teorema 8.7.5. (Frobenius) O distributie involutiva este complet integrabila.
Demonstratie. Fie D o distributie k-dimensionala involutiva. E suficient sa fixam
x M si sa construim o varietate integrala maximala prin x. Ideea demonstratiei este
167
7 D ISTRIBU TII
. T EOREMA LUI F ROBENIUS
sa aratam ca involutivitatea asigura existenta (locala) a unui sistem de k cmpuri comutative doua cte doua si care genereaza D n fiecare punct n care snt definite. Pe
acestea le vom putea ndrepta simultan obtinnd usor varietatile integrale cautate.
Fie U vecinatate de coordonate n jurul lui x si Y1 , . . . , Yk generatori ai lui D n fiecare punct din U (n particular, pentru ca snt n numar de k, Yi snt independenti
P
j
n fiecare punct din U ). Fie Yi = ni=1 Yi x j expresiile lor locale. Datorita linear indej
pendentei, rezulta ca matricea (Yi )i =1,...,n; j =1,...,k are rangul k. Deci putem presupune,
j
modulo o renumerotare a coordonatelor, ca matricea (Yi )i , j =1,...,k e inversabila n orice

P
j
j
j
y U . Fie atunci Y componentele matricei inverse lui (Y ) si fie X i = k Y Y j . Ini
troducnd aici expresiile locale ale lui Y j , gasim

(8.15)
Xi =
x i
n
X
j =k+1
Zi
x j
j =1
cu Zi functii diferentiabile pe U . E clar ca si X i snt independente n fiecare punct y

din U , deci formeaza o baza a lui D y . Atunci ipoteza de involutivitate spune ca trebuie
sa existe functiile f l pe U astfel nct sa avem
X l
[X i , X j ] =
f X l pe U .
Dar cum [ x i , x j ] = 0, din (8.15) deducem ca [X i , X j ] e combinatie lineara numai de
, . . . , xn .
x k+1
Asadar f 1 = f k = 0, adica [X i , X j ] = 0 pe U .
Ca n demonstratia la Teorema 8.6.2, construim acum o vecinatate W a lui 0 Rk

si aplicatia : W U cu proprietatea ca
d 0 (
t i
) = X i (x).
Liniar independenta vectorilor {X i (x)} atrage dupa sine injectivitatea lui d 0 : T0 Rk

T x M . Conform Teoremei rangului, micsornd, eventual, W , putem presupune ca e
o scufundare, astfel ca imaginea sa N = (W ) e o subvarietate k-dimensionala a lui
M (care trece prin x). Ramne sa dovedim ca N e varietate integrala a lui D, adica sa
vedem ca T y N = D y pentru orice y U . Prin constructie T x N = D x . Pentru y N \ {x},
putem scrie (vezi Teorema 8.6.2)
y = (t 1 , . . . , t k ) = X t11 X tkk (x).
Cum comutativitatea cmpurilor X i revine la comutativitatea curentilor lor locali fata
de compunere, relatia de mai sus se poate rescrie, aducnd curentul lui X i pe prima
pozitie, sub forma
i +1
k
y = X tii X t11 X tii1
1 X t i +1 X t k (x).
n ecuatia de mai sus variaza toti parametrii t j . Dar putem presupune ca i-am fixat pe
toti, cu exceptia lui t i , cel de pe prima pozitie. Atunci y descrie o curba (parametrizata
dupa t i ) care trece prin x si, pentru valori mici ale parametrului, ramne pe N . Aceasta
curba e, prin definitie, o curba integrala a lui X i , astfel ca X i (y) e tangent la N (ca vector viteza al curbei). Cum i a fost ales arbitrar, rezulta ca T y N = D y si demonstratia e
168
completa.
Exercitiul 8.7.6. Aratati ca distributia pe R4 generata de cmpurile X = y

+ x z
si Y = x
+ y w
nu are varietati integrale n nici o dimensiune.
Exercitiul 8.7.7. Prin fiecare punct al unei varietati trece o singura varietate integrala maximala
conexa a unei distributii integrabile.
Vedem, deci, ca existenta unei distributii complet integrabile confera varietatii o

anume structura, ne-am putea-o reprezenta cam ca pe o varza. Nu ntmplator varietatile integrale maximale se numesc foi, iar familia tuturor foilor se numeste foliatie.
Exemplul 8.7.8. (Structura de contact canonica a lui R2n+1 ). Fie R2n+1 cu coordonatele
(x 1 , . . . , x n , y 1 , . . . , y n , z). Definim o distributie D de hiperplane (deci 2n-dimensionala)
generata n fiecare punct de cmpurile:
Xi =
x i
+ yi
,
z
X n+i =
y i
i = 1, . . . , n.
Observam ca
[X i , X n+ j ] = [y i

, i ] = ij
,
z y
z
deci [X i , X n+i ] = z
6= 0, astfel ca D nu e involutiva, deci nu e nici complet integrabila.
Pe de alta parte, e clar ca subvarietatile n-dimensionale definite de x 1 = ct ., . . . , x n =
ct ., y 1 = ct ., . . . , y l = ct ., z = ct . snt tangente cmpurilor X n+i , i = l + 1, . . . , n, deci snt
varietati integrale de dimensiune n l .
Pe acest exemplu putem verifica si ca unicitatea nu functioneaza pentru varietati
integrale de dimensiune mai mica dect a distributiei (vezi Exercitiul 8.7.7). ntr-adevar,
pentru n = 1 (numim coordonatele x, y, z), distributia de contact este generata de X 1 =
i X 2 = y
, iar subvarietatile C 1 , C 2 descrise, respectiv, de ecuatiile:
x + y z s
C 1 : y = 3x 2 ,
C 2 : y = 4x 2 ,
z = 2x 3 ,
z = 3x 4 ,
snt varietati integrale (1-dimensionale), ambele continnd originea lui R3 . E clar ca

ambele curbe au aceeasi directie tangenta n origine, anume dreapta de ecuatii y =
z = 0. Denumirea de structura de contact este motivata de o anume interpretare a
principiului lui Huygens. Vom reveni asupra acestui exemplu cnd vom vorbi despre
forme diferentiale.
Exercitiul 8.7.9. Identificam R cu H prin corespondenta (x, y, z, u) 7 q = x + yi + z j + uk),
apoi R4n
= (R4 )n cu Hn , spatiul vectorial cuaternionic n-dimensional. Astfel S 4n+3 = {q Hn
P
mod kqk = 1}. Fie N cmpul vectorial normal unitar (exterior) la sfera: N (x, y, z, u) = ( x i i +
x
y i i + z i i + u i i ). Fie X 1 = N i , X 2 = N j , X 3 = N k (fata de structura de H-spatiu vectorial a

y
lui Hn ). Aratati ca X i snt tangente la sfera si genereaza o distributie involutiva.
Cmpuri vectoriale pe sfere. Varietati paralelizabile. Sa observam ca pentru n =

3, exercitiul de mai sus spune ca pe sfera S 3 exista 3 cmpuri vectoriale care snt independente n fiecare punct. E clar ca acesta e numarul maxim de cmpuri cu aceasta
8 T ENSORI S I CMPURI DE TENSORI
169
proprietate pe S 3 (n general, pe o varietate de dimensiune n pot exista cel mult n cmpuri independente n fiecare punct). Cu o constructie similara, utiliznd octonionii lui
Cayley n locul cuaternionilor, se pot construi (ncercati!) 7 cmpuri independente n
fiecare punct al lui S 7 . Ct despre S 1 , va las sa trageti singuri concluzia...
n general, o varietate diferentiabila de dimensiune n care admite exact n cmpuri
independente n fiecare punct se numeste paralelizabila. Cititorul va demonstra fara
dificultate:
Propozitia 8.7.10. Varietatea M e paralelizabila daca si numai daca T M e difeomeorf
cu produsul M Rn .
Surprinzator, se poate demonstra (dar cu metode care depasesc nivelul acestui
text):
Teorema 8.7.11. Sferele S 1 , S 3 , S 7 snt singurele sfere paralelizabile.
Nu e ntmplator, pentru acest rezultat, ca S 1 si S 3 au structura de grup (al unitatilor din grupurile multiplicative C \ {0}, respectiv H \ {0} (S 7 e grup?). De fapt, are loc
urmatorul rezultat mai general:
Propozitia 8.7.12. Orice grup Lie e o varietate paralelizabila.
Demonstratia este simpla: se porneste cu o baza de vectori tangenti n origine.
Fiecare vector din baza genereaza, prin translatii la stnga, un cmp stng invariant.
Cum translatiile stngi snt difeomorfisme, diferentialele lor snt izomorfisme lineare,
deci pastreaza linear independenta.
Nu numai ca, n general, nu exista foarte multe cmpuri care sa fie independente
peste tot (cu ct snt mai multe, cu att este fibratul tangent mai aproape de a fi un
produs), dar se poate sa nu existe nici unul care sa nu se anuleze nicaieri: cu mijloace
de topologie algebrica se poate dovedi:
Teorema 8.7.13. S n admite un cmp vectorial nicaieri nul daca si numai daca n =
2k + 1.
Ceea ce, pentru n = 2, spune ca oricum ne-am pieptana, tot ne alegem cu un vrtej.
P
Exercitiul 8.7.14. Pe sfera S 2n1 = {(z j = x j + i y j ) | z j z j = 1} Cn , fie cmpul vectorial =
P
(x j y j y j x j ). Aratati ca nu se anuleaza nicaieri si distributia ortogonala lui (pe sfera) e

neintegrabila.
8. Tensori si cmpuri de tensori

Tensorii snt obiectele specifice geometriei diferentiale clasice si mecanicii. Nu cu
multa vreme n urma, erau definiti ca ,,obiecte care la o schimbare de reper se schimba
dupa legea.... Astazi i-am putea defini rapid ca elemente ale unui produs tensorial
de r spatii tangente si s spatii cotangente ntr-un acelasi punct. Dar ar fi sa ne bazam
prea mult pe cunostintele de algebra (multi)lineara ale cititorului... Preferam o cale
mediana.
Putina algebra multilineara. Fie V1 , . . . ,Vk , W spatii vectoriale. O aplicatie f :
V1 Vk W se numeste multilineara daca e lineara n fiecare variabila: pentru
orice i = 1, 2 . . . , k are loc relatia
f (v 1 , . . . , a i v i + a i v i , . . . , v k ) = a i f (v 1 , . . . , v i , . . . , v k ) + a i f (v 1 , . . . , v i , . . . , v k ).
170
Ati ntlnit exemple de aplicatii bilineare produsul scalar (V1 = V2 , W = R), produsul vectorial n R3 (V1 = V2 = R3 , W = R3 ) atunci cnd ati studiat spatiile vectoriale
euclidiene. De asemenea, determinantul este un exemplu tipic de aplicatie multilineara.
Fie acum V un spatiu vectorial real finit-dimensional2.
Definitia 8.8.1. Se numeste tensor covariant de ordinul k (sau k-tensor covariant) pe
V o aplicatie k-lineara T : V
V} R.
| {z
k
Prin conventie, un 0-tensor e un numar real.

Notam T 0,k (V ) multimea k-tensorilor covarianti pe V (deci T 0,0 (V ) = R) si definim
pe ea o structura de spatiu vectorial cu operatiile naturale:
(T + T )(v 1 , . . . , v k ) = T (v 1 , . . . , v k ) + T (v 1 , . . . , v k ),
(aT )(v 1 , . . . , v k ) = aT (v 1 , . . . , v k ),
a R.
E clar, conform definitiei de mai sus, ca aplicatiile lineare snt 1-tensori covarianti (deci
T 0,1 (V ) se identifica natural cu dualul V ), formele bilineare, n particular produsele
scalare (nu neaparat pozitiv definite), snt 2-tensori covarianti. Forma a doua fundamentala unei suprafete defineste, pe fiecare plan tangent, un tensor covariant de
ordinul al 2-lea.
Sa observam ca e ntotdeauna posibil sa obtinem k-tensori covarianti plecnd cu
aplicatii lineare. Iata cum: fie , V . Sa definim : V V R (Simbolul se
citeste produs tensorial) prin
(v 1 , v 2 ) = (v 1 )(v 2 ).
E usor de verificat ca T 0,2 (V ). La fel, facnd produsul tensorial al k aplicatii lineare (1-tensori covarianti) vom obtine un k-tensor covariant. Dar, atentie!, nu
este defel adevarat ca orice k-tensor covariant e de acest tip: verificati, de exemplu,
ca 2-tensorul covariant pe R f dat prin f (v 1 , v 2 ) = v 1 + v 2 nu se poate scrie ca produs
(v 1 )(v 2 ).
Constructia anterioara se generalizeaza usor. Fie T T 0,k (V ) si S T 0,m (V ). Definim T S T 0,k+m (V ) prin
T S(v 1 , . . . , v k , v k+1 , . . . , v k+m ) = T (v 1 , . . . , v k )S(v k+1 , . . . , v k+m ).
Verificarea faptului ca S T e, ntr-adevar, multilineara e triviala. La fel ca mai sus,
nu este adevarat ca orice k-tensor e produs tensorial de doi (nici mai multi) tensori de
ordine mai mici.
Cititorul (constiincios) va proba singur urmatoarele proprietati elementare ale produsului tensorial:
(1) Bilinearitate: (a 1 S 1 +a 2 S 2 )T = a 1 S 1 T +a 2 S 2 T , S (a 1 T1 +a 2 T2 ) = a 1 S
T1 + a 2 S T2 .
(2) Asociativitate: (S T ) R = S (T R).
2Dar multe dintre notiunile pe care le definim functioneaza si n dimensiune infinita. De asemenea, se
poate lucra si peste C sau peste un alt corp.
171
Asa cum ne-am obisnuit cnd lucram pe spatii finit dimensionale, exprimam acum
totul ntr-o baza {e 1 , . . . , e n } a lui V . Sa numim scalarii
Ti 1 ...i k := T (e i 1 , . . . , e i k )
componentele lui T T 0,k (V ) n baza fixata B. Daca B = {e 1 , . . . , e n } e alta baza si
j
e i = a i e j (folosim conventia de sumare a lui Einstein, de aici ncolo se va vedea ct de

utila e), atunci pentru componentele tensorului avem imediat
(8.16)
Ti1 ...i k = a i 1 a i k T j 1 ... j k .
n relatia de mai sus, facem k sumari, dupa indicii j 1 , . . . , j k . Proprietatea aceasta era
luata, de multe ori, drept definitie a tensorilor.
Sa notam cu B = {e 1 , . . . , e n } baza duala lui B. Avem
i
T (v 1 , . . . , v k ) = T (v 11 e i 1 , . . . , v kk e i k ) = v 11 v kk Ti 1 ...i k .
i
Pe de alta parte, folosind baza duala, putem scrie v 11 = e i 1 (v 1 ), . . . , v kk = e i k (v k ), astfel

ca relatia anterioara ne da
T (v 1 , . . . , v k ) = Ti 1 ,...i k e i 1 (v 1 ) e i k (v k ).
Recunoastem n partea dreapta a egalitatii produsul tensorial al unor elemente din
baza duala (de fapt, e vorba de o suma de produse tensoriale). Asa ca, renuntnd la
argumentele v i , putem scrie
T = Ti 1 ...i k e i 1 e i k .
Am dovedit, asadar, ca produsele tensoriale e i 1 e i k genereaza T 0,k (V ). Tentatia
e mare sa dovedim si ca snt linear independente, pentru a forma o baza. ntr-adevar,
daca
a i 1 ...i k e i 1 e i k = 0,
aplicam ambii membri ai egalitatii de mai sus pe (e j 1 , . . . , e j k ) si obtinem a j 1 ... j k = 0.
Cum indicii j 1 , . . . , j k snt arbitrari, linear independenta e dovedita. Am demonstrat:
Propozitia 8.8.2. Fie V un spatiu vectorial n-dimensional si B = {e 1 , . . . , e n } o baza n
V . Atunci multimea k-tensorilor covarianti {e i 1 e i k | 1 i 1 , . . . , i k n} formeaza
o baza n T 0,k (V ) care are, deci, dimensiunea n k .
Repetnd constructiile anterioare pentru spatiul dual V (unde tinem seama ca
orice spatiu vectorial finit dimensional e reflexiv, adica (V ) = V ), obtinem p-tensorii
contravarianti, aplicatii multilineare V

V } R. Notam multimea lor cu T p,0 (V ).
| {z
p
Exact ca mai sus se demonstreaza:
Propozitia 8.8.3. Fie V un spatiu vectorial n-dimensional si B = {e 1 , . . . , e n } o baza

n V . Atunci multimea p-tensorilor contravarianti {e i 1 e i k | 1 i 1 , . . . , i p n}
formeaza o baza n T p,0 (V ) care are, deci, dimensiunea n p .
Mai avem de facut un pas. Putem combina cele doua tipuri de tensori, contravarianti si covarianti. Vom numi tensor de p ori contravariant si de k ori covariant, pe
172
scurt (p, k)-tensor (adoptam conventia din [KO]: scriem nti indicele de contravarianta ), o aplicatie multilineara:
T :V
V } V
V} R.
| {z
| {z
p
p,k
Vom nota T (V ) multimea tuturor (p, k)-tensorilor pe V . Am ntlnit deja tensori

de tip (1, 1) n partea dedicata suprafetelor: operatorul lui Weingarten defineste un
astfel de tensor pe fiecare spatiu tangent. Combinnd cele doua propozitii de mai sus,
ajungem la urmatoarea descriere locala a (p, k)-tensorilor:
Propozitia 8.8.4. Fie V un spatiu vectorial n-dimensional si B = {e 1 , . . . , e n } o baza n
V , {e 1 , . . . , e n } baza ei duala. Atunci multimea (p, k)-tensorilor contravarianti {e i 1
e i k e j 1 e j p | 1 i 1 , . . . , i k n, 1 j 1 , . . . , j p n} formeaza o baza n T p,k (V ).
j 1 ... j p
Componentele unui tensor T T p,k (V ) n aceasta baza se noteaza Ti ...i , deci

1
k
avem
j 1 ... j p
T = Ti ...i e j 1 e j p e i 1 e i k .
1
Daca {ei } este o alta baza n V si ei = a ik e k , atunci, pentru baza duala {e j } avem
j
e = ak e k , unde (ak ) noteaza matricea inversa a lui (a ij ). Obtinem imediat

(8.17)
jp
j 1 ... j p
j
s
s
Ti ...i = T (e j 1 , . . . , e j p , ei 1 , . . . , ei k ) = T (ar 11 e r 1 , . . . , ar p e r p , a i 1 e s1 , . . . , a i k e sk )
1
r 1 ...r p
jp s
j
s
= ar 11 ar p a i 1 a i k T s1 ...s p .
1
k
Este clar din cele de mai sus ca putem considera si suma directa
T=
obtinnd astfel o algebra asociativa.
T p,k (V ),
p=0,k=0
Exemplul 8.8.5. Exista un izomorfism canonic ntre T 1,1 (V ) si End(V ). ntr-adevar, lui
T : V V R i se asociaza endomorfismul f : V V dat prin ( f (v)) = T (v, ) pentru
orice v V , V . Se verifica usor ca asocierea aceasta e un izomorfism. Mai general,
la fel se arata ca T 1,p (V ) e canonic izomorf cu spatiul aplicatiilor p-lineare de la V n
V.
Contractia tensoriala. Urmatoarea operatie este specifica algebrei tensorilor. Fie
p 1 si k 1, fie i si j doi indici care satisfac 1 i p, 1 j k. Definim nti contracj
tia C i pe elemente omogene:
j
C i : T p,k (V ) T p1,k1 (V ),
prin:
j
cj p ,
C i (v 1 v k 1 p ) = j (v i )v 1 vbi v k 1
apoi extindem prin linearitate.

Pentru a vedea care snt componentele tensorului contractat, observam ca
j
j
C i (e i 1 e i k e j 1 e j p ) = i e i 1 ebi e i k e j 1 ebj e j p ,
173
deci:
j 1 ... j p1
1 ...i k1
C i (T )i
n
X
s=1
j 1 ...s... j p1
,
1 ...s...i k1
Ti
unde indicele s se afla: sus pe pozitia j , iar jos pe pozitia i . Altfel spus, pentru a
gasi componentele tensorului contractat, se egaleaza indicii de covarianta si contravarianta de pe pozitiile indicate si se sumeaza.
De exemplu, pentru un tensor de tip (1, 1), avem o singura contractie posibila, C 11 ,
al carei rezultat este un scalar de componente T11 + + Tnn .
Tensori si cmpuri de tensori pe varietati. Fie acum M o varietate diferentiabila
si x M . Aplicnd constructiile de mai sus pentru V = T x M , deci V = T x M , obtinem
p,k
spatiul vectorial T x M al tensorilor de tip (p, k) n punctul x. Fiecare harta n jurul lui
x furnizeaza un sistem de coordonate (x 1 , . . . , x n ) si baza canonica corespunzatoare a
p,k
lui T x M .
n rezumat, un (p, k)-tensor n x este o aplicatie multilineara
t : T x M T x M T x M T x M R
{z
}
{z
} |
|
p
care se descompune n baza canonica asociata unei harti de coordonate dupa cum
urmeaza:
j 1 ... j p
t = t i ...i
|x
|x d x i 1 |x d x i k |x .
1
k x j 1
x j p
E clar acum ca un tensor de tip (0, 1) este un vector cotangent, iar un tensor de tip
(1, 0) este un vector tangent.
doua harti n x. Folosind formulele de schimbare pentru bazele
Fie (U , ), (U , )
canonice din T x M , T x M ,
x k
x j
|x d x r |x ,
x r
x
x i x
si formula (8.17), obtinem formula de schimbare a componentelor unui tensor de tip
(p, k):
j
x sk
x j p
x s1
r 1 ...r p x 1
j 1 ... j p
|
.
|
ti ...i = t s1 ...sk
x
x
x
1
k
x r 1
x r p
x i 1
x i k
Pe modelul fibrarilor tangenta si cotangenta, definim acum fibrarea tensorilor de
tip (p, k). Punem deci
[ k,p
Tx M
T p,k M =
| =
i x
|x
d x j |x =
| ,
k x
xM
si notam cu proiectia naturala a lui T p,k M pe M . Astfel, fibrarea tangenta, respectiv cotangenta, devin cazuri particulare ale fibrarii tensoriale, respectiv T M = T 1,0 M ,
T M = T 0,1 M . Ca si n aceste cazuri particulare, T p,k M are structura naturala de varietate diferentiabila n asa fel nct sa devina submersie. Anume, fiecare atlas pe M
p+k
induce unul pe T p,k M : pentru o harta (U , ) n x, definim : 1 (U ) U Rn
prin
i ...i
i ...i
(t ) = (y, t j 1 ... jk ), unde t T p,k M , y U si T j 1... j k snt componentele lui t n baza cano1
nica asociata hartii (U , ). n continuare, demonstratia e doar o rescriere a celei de la

fibrarea tangenta.
174
Generalizarea cmpurilor vectoriale este acum naturala:

Definitia 8.8.6. Un cmp tensorial de tip (p, k) pe deschisul U M este o aplicatie
diferentiabila T : U T p,k M cu proprietatea ca T = 1U .
Vom nota cu T p,k M multimea cmpurilor tensoriale de tip (p, k) pe M . Astfel,
cmpurile vectoriale snt cmpuri tensoriale de tip (1, 0) si X (M ) = T 1,0 M .
Cpurile tensoriale de tip (0, 1) se vor numi 1-forme si multimea lor se va nota
1 (M ). Ca si X (M ), si 1 (M ) este un C (M )-modul.
Pentru simplificarea notatiilor, valoarea n x a cmpului tensorial T se noteaza T x
(n loc de T (x)).
Urmatorul rezultat, fundamental, furnizeaza o caracterizare a cmpurilor tensoriale (prezint demonstratia dupa [KO]):
Propozitia 8.8.7. Un cmp tensorial de tip (p, k) poate fi vazut ca o aplicatie
T : 1 (M ) 1 (M ) X (M ) X (M ) C (M ),
|
{z
} |
{z
}
p
p,k
C (M )-multilineara. n particular, T
M este un C (M )-modul.
p,k
Demonstratie. Fie T T
M . i asociem aplicatia
T : 1 (M ) 1 (M ) X (M ) X (M ) C (M )
|
{z
} |
{z
}
p
data prin
(8.18)
Avem:
T ( 1 , . . . , p , X 1 , . . . , X k )(x) = T x ( 1x , . . . , px , X 1x , . . . , X kx ).
T ( 1 , . . . , f i i + g i i , . . . , p , X 1 , . . . , f j X j + g j Y j , . . . , X k ) =
(datorita R-linearitatii lui T x )
T x ( 1x , . . . , f i (x) i x + g i (x)i x , . . . , px , X 1x , . . . , f j (x)X j x + g j (x)Y j x , . . . , X kx ) =

f i (x) f j (x)T x ( 1x , . . . , i x , . . . , px , X 1x , . . . , X j x , . . . , X kx )+
f i (x)g j (x)T x ( 1x , . . . , i x , . . . , px , X 1x , . . . , Y j x , . . . , X kx )+
g i (x) f j (x)T x ( 1x , . . . , i x , . . . , px , X 1x , . . . , X j x , . . . , X kx )+
g i (x)g j (x)T x ( 1x , . . . , i x , . . . , px , X 1x , . . . , Y j x , . . . , X kx ),
ceea ce dovedeste ca T e C (M )-multilineara.
Reciproc, data o astfel de T , vrem sa definim cmpul tensorial din care provine. Ca
sa citim (8.18) de la dreapta la stnga, avem nevoie ca, date valorile 1x , . . . , px T x M
si X 1x , . . . , X kx T x M , sa le putem extinde la niste cmpuri vectoriale pe M cu exact
aceste valori n punctul x. Acest lucru e posibil (am vazut ca exista functii cu valori
prestabilite ntr-un punct), dar extensiile nu snt unice. E deci nevoie sa aratam ca:
() valoarea T ( 1 , . . . , p , X 1 , . . . , X k )(x) = T x ( 1x , . . . , px , X 1x , . . . , X kx )
depinde numai de valorile argumentelor i , X j n x.
Dovedim n continuare afirmatia (). Va fi suficient sa consideram ca T are un singur
argument, de exemplu T : V C (M ). Fie deci 1 (M ). Datorita linearitatii, va fi
de ajuns sa demonstram ca daca x = 0, atunci si T ()(x) = 0. Cum chestiunea e locala,
alegem o harta (U , ) n jurul lui x, astfel nct pe U avem = a i d x i pentru niste functii
175
a i diferentiabile pe U si cu a i (x) = 0. Alegem acum o functie test f care ia valoarea 1

pe o vecinatate V U si se anuleaza pe complementara lui U (cf. Lema 5.5.3). Cu ea
prelungim 1-formele d x i din baza canonica, definite doar pe U , la niste 1-forme i
definite pe ntreg M : punem i = f d x i pe U si i = 0 n rest. La fel prelungim functiile
locale a i la functiile diferentiabile ai egale cu f a i pe U si nule n rest. Acum avem:
Rezulta, din C -linearitate:
= ai i + (1 f 2 ).
T ()(x) = ai (x)T ()(x) + (1 f 2 )(x)(T ()(x)) = 0,
si demonstratia e completa.
Actiunea unui difeomorfism asupra unui cmp tensorial. S tiind cum actioneaza
un difeomorfism asupra sectiunilor fibratului tangent si asupra sectiunilor fibratului
cotangent, putem combina cele doua actiuni Astfel, vom avea, pe rnd:
(8.19)
(8.20)
Pentru un cmp tensorial T de tip (0, k):
(d f (T )(X 1 , . . . , X k )) f (x) = T f (x) (d x f X 1x , . . . , d x f X kx ).
Pentru un cmp tensorial S de tip (p, 0):
( f S)(1 , . . . , p ))x = S x (( f 1 )x , . . . , ( f p )x ).
Pentru un cmp tensorial R de tip (p, k), notam f R cmpul tensorial:

(8.21)
( f R)(X 1 , . . . , X k , 1 , . . . , p )x
= R(d f (x) f 1 X 1 f (x) , . . . , d f (x) f 1 X k f (x) , ( f 1 )x , . . . , ( f p )x ).
Definitia de mai sus e echivalenta cu urmatoarea: Pe elemente decompozabile punem:

f (X 1 X p 1 k ) = (d f X 1 ) (d f X p ) ( f 1 ) ( f k ),
Exercitiul 8.8.8. Fie f : R2 R2 , f (x, y) = (x + 2y, y), si cmpul tensorial R = x x

d y + y
d y.
Calculati f r .
Observatia 8.8.9. Contractia tensoriala se extinde n mod natural de la tensori pe varietati la cmpuri tensoriale. Astfel, pentru un cmp tensorial T de tip (p, k), vom pune
j
j
(C i T )x = C i (T x ).
CAPITOLUL 9
Forme diferentiale. Integrare

1. Tensori alternati
Dintre (cmpurile de) tensori, cei covarianti (de tip (0, r )) alternati joaca un rol
aparte. Constructia care urmeaza furnizeaza cadrul necesar pentru generalizarea pe
varietati a obiectelor clasice din calculul vectorial, anume gradient, divergenta , rotor si
a teoremelor de integrare de tip Green, Gauss, Stokes.
Definitia 9.1.1. Un tensor de tip (0, r ) se numeste alternat, sau total antisimetric,
daca pentru orice permutare S r are loc:
(v (1) , . . . , v (r ) ) = sgn()(v 1 , . . . , v r ).
Se verifica usor ca multimea tensorilor alternati din T 0,r (V ) este un subspatiu vectorial. l vom nota r (V ). n acest context, r se mai numeste gradul tensorului alternat.
Exercitiul 9.1.2. Daca T e un r tensor alternat si v 1 , . . . , v r snt dependenti, atunci T (v 1 , . . . , v r ) =
0.
Pe de alta parte, se vede imediat ca produsul tensorial nu pastreaza alternarea:

daca i r i (V ), i = 1, 2, atunci 1 2 nu e neaparat alternat. Dar oricarui tensor covariant putem sa-i atasa m unul alternat prin procedeul numit de alternare, sau
antisimetrizare. Fie A : T 0,r (V ) r (V ), data prin:
1 X
(9.1)
A ()(v 1 , . . . , v r ) =
sgn()(v (1) , . . . , v (r ) ).
r ! S r
Exercitiul 9.1.3. Verificati ca A () este, ntr-adevar, alternat si ca, daca e alternat, atunci
A () = .
Alternarea produsului tensorial se numeste produs exterior si se noteaza 1 2 .

Avem deci:
1 2 = A (1 2 ).
Observatia 9.1.4. Unii autori (de exemplu Abraham, Marsden & Ratiu, vezi [MR]) de!r 2 !
. Conventia cu care lucram respecta cartea
finesc produsul exterior cu un factor (rr11+r
2 )!
lui Kobayashi & Nomizu.
De exemplu:
Daca si snt unu-forme, avem:
1
( )(v 1 , v 2 ) = ((v 1 )(v 2 ) (v 2 )(v 1 )).
2
177
1 T ENSORI ALTERNATI
Daca 2 (V ) si 1 (V ), atunci:
1
( )(v 1 , v 2 , v 3 ) = ((v 1 , v 2 )(v 3 ) + (v 3 , v 1 )(v 2 ) + (v 2 , v 3 )(v 1 )).
3
Propozitia 9.1.5. Produsul exterior are urmatoarele proprietati:

1) Asociativitate: () = (). Nu vom mai tine deci seama de paranteze
si vom scrie .
2) Bilinearitate:
(a 1 1 + a 2 2 ) = a(1 ) + a 2 (2 ),
(b 1 1 + b 2 2 ) = b 1 ( 1 ) + b 2 ( 2 ).
3) Anticomutativitate: daca i r i (V ), i = 1, 2, atunci

1 2 = (1)r 1 r 2 2 1 .
Cititorul va face singur demonstratia care consta n calcule elementare de algebra

lineara.
Observatia 9.1.6. 1) Din proprietatea de anticomutativitate rezulta ca pentru orice
vector covariant V , avem = 0.
2) De ndata ce unul dintre factori e de grad par, produsul exterior e comutativ.
Punctul 1) al observatiei anterioare demonstreaza:
Propozitia 9.1.7. Daca {e 1 , . . . , e n } este o baza n V , atunci
{e i 1 e i r | i 1 < i 2 < < i r }
formeaza o baza n r (V ), asadar dim r (VX

) = C nr .
r
i 1 ...i r e i 1 e i r .
Astfel, orice (V ) se scrie =
i 1 <i 2 <<i r
Din proprietatea de alternare rezulta, n particular, antisimetria n orice pereche

de indici a componentelor lui : ...i ... j ... = ... j ...i ... .
Exemplul 9.1.8. Din Propozitia 9.1.7 rezulta:
dim n (V ) = 1 daca dimV = n.
Dar un exemplu de ntensor alternat pe V = Rn este determinantul: det(v 1 , . . . , v n )

este chiar determinantul matricei care are pe coloane componentele vectorilor v i n
baza canonica. Rezulta acum ca, pe Rn , orice ntensor alternat este un multiplu al
determinantului.
Vom nota, de asemenea, (V ) = r (V ). O vom numi algebra exterioara a lui
V (este o algebra reala graduata (nmultirea este produsul exterior), dar n acest curs
ncerc sa evit notiuni mai avansate de algebra).
Actiunea unei aplicatii lineare asupra tensorilor alternati. Constructia care urmeaza e deosebit de importanta. Fie A : V W o aplicatie lineara. I se asociaza
transpusa, aici notata A , ntre spatiile duale, actionnd prin: A : W V , A () =
A. Aceasta actiune se extinde n mod natural asupra algebrei exterioare: e de ajuns
sa definim A : k (W ) k (V ) prin:
(A )(v 1 , . . . , v k ) = (Av 1 , . . . , Av k ).
178
Linearitatea lui A e imediata, de asemenea, proprietatea:

A ( ) = A A .
Pe de alta parte, e clar ca, daca dimV = n, atunci dim n (V ) = 1. Atunci, daca A e
izomorfism, ea ntoarce orice element n (V ) ntr-un multiplu al sau: A = a .
Putem determina constanta a? Raspunsul e dat de:
Teorema 9.1.9. (a determinantului.) Fie A GL(V ). Atunci A = det(A). n particular, pentru orice 1tensori covarianti 1 , . . . , n , avem:
A 1 A n = det(A)1 n .
Demonstratie. Conform exemplului anterior, determinantul este un ntensor alternat
pe Rn . Cum V e izomorf (necanonic) cu Rn , alegem un asemenea izomorfism B : V
Rn si ntoarcem determinantul de pe Rn pe V . Obtinem B det n (V ). Acestuia i
aplicam A si avem:
A (B det) = B det .
Acum, prin B 1 , ne ntoarcem pe Rn (unde stim ca trebuie sa obtinem un multiplu al

determinantului). Deoarece (B 1 ) = (B )1 , gasim:
(B )1 A B det = (B )1 B det = (B B 1 ) det = det .
Dar (B )1 A B = (B AB 1 ) , deci avem:
(B AB 1 ) det = det .
Evaluam egalitatea aceasta pe baza canonica a lui Rn :

det(e 1 , . . . , e n ) = ,
(B AB 1 ) det(e 1 , . . . , e n ) = det(B AB 1 e 1 , . . . , B AB 1 e n )
= det(B AB 1 ) = det(A),
Exercitiul 9.1.10. Fie 1 , . . . , r V si v 1 , . . . , v r V . Atunci:

(1 r )(v 1 , . . . , v r ) =
1
det[i (v j )].
r!
Cum dim n (V ) = 1, e imediat ca n (V )\{0} are exact doua componente conexe.

Conform Teoremei determinantului, alegerea uneia dintre ele echivaleaza cu alegerea
unei familii de baze ordonate ntre care orice schimbare se face cu determinant pozitiv.
Am obtinut:
Corolarul 9.1.11. Fiecare dintre cele doua componente conexe ale lui n (V )\{0} induce
o orientare pe V . A orienta V revine la a alege un ntensor alternat nenul (situat n una
dintre cele doua componente conexe).
Exemplul 9.1.12. Asa cum am discutat despre k (V ) (care ne intereseaza pentru ca
ne conduce catre formele diferentiale), putem discuta k (V ) care este tot o algebra
179
1 T ENSORI ALTERNATI
exterioara. Ca mai sus, e usor de vazut ca daca {w i } snt combinatii lineare de {v j },

j
w i = t i v j , atunci are loc formula:
w 1 w k = det(t i )v 1 v k .
Algebra k (V ) e legata de varietatea G(k, n) n mod foarte natural: pentru orice S

G(k, n), alegerea unei baze {v i } conduce la multivectorul := v 1 v k k (V ). Formula (determinantului) de mai sus arata ca schimbarea bazei modifica multivectorul
prin nmultire cu un scalar nenul. Deci lui S i se pot asocia coordonatele lui definite pna la multiplicare (e o generalizare clara a coordonatelor omogene din spatiul
proiectiv). Acestea se numesc coordonate plckeriene ale lui S.
Iata o exemplificare pentru G(2, 4) (cf. [CCL]). Fixam baza {e 1 , e 2 , e 3 , e 4 } n R4 . Pentru un S 2-dimensional din R4 , fixam, de asemenea, o baza {v, w} si avem descompunerile:
X
X
v = v i ei , w = w i ei .
Acum
= v w =
i <k
p i k ei ek .
Coordonatele p i k se determina usor, folosind linearitatea si proprietatile produsului

exterior (e i e i = 0, e i e j = e j e i ) si rezulta
pik = vi wk vk wi .
Scalarii {p i k , i < k}, unici pna la un factor nenul, snt coordonatele plckeriene ale lui
S.
Dar, deoarece = 0, trebuie sa avem
deci
(9.2)
(p 12 p 34 + p 13 p 42 + p 14 p 23 )e 1 e 2 e 3 e 4 = 0,
p 12 p 34 + p 13 p 42 + p 14 p 23 = 0.
Ecuatia aceasta fiind de gradul al doilea, rezulta ca ntre cele 6 coordonate, numai 4
snt independente. Regasim faptul cunoscut ca dimG(2, 4) = 4.
Reciproc, daca ne dam 6 scalari, nu toti nuli, care satisfac (9.2) putem recompune
multivectorul , deci elementul S G(2, 4). Astfel, G(2, 4) apare ca o cuadrica a lui P 3 R.
Observam acum ca sistemul
x 1 + y 1 = p 12 ,
x 2 + y 2 = p 13 ,
x 3 + y 3 = p 14 ,
x 1 y 1 = p 34
x 2 y 2 = p 42
x 3 y 3 = p 23 ,
are solutii deoarece, n necunoscutele {x i , y i }, i = 1, 2, 3, are determinantul (2)3 . n

plus, ecuatia (9.2) ne spune ca solutiile satisfac relatia
x 12 + x 22 + x 32 = y 12 + y 22 + y 32 .
Cum p i k snt determinate pna la un factor nenul, putem presupune ca avem chiar
x 12 + x 22 + x 32 = y 12 + y 22 + y 32 = 1,
180
astfel ca tripletele (x i ) si (y i ) reprezinta puncte pe sfera S 2 . n consecinta , am definit o

surjectie
: S 2 S 2 G(2, 4).
Mai mult, cum (x, y) = (x, y), surjectia aceasta e o aplicatie de acoperire cu 2 foi
a lui G(2, 4). Dar S 2 S 2 e simplu conexa, astfel ca e chiar acoperirea universala a lui
G(2, 4). De unde deducem ca grupul fundamental 1 (G(2, 4)) este Z2 .
2. Forme diferentiale
Trecnd acum pe varietati, V = T x M si consideram r (T x M ).
Formele diferentiale de grad r snt cmpuri tensoriale pe M ale caror valori n fiecare punct snt (0, r )-tensori alternati. Din Propozitia 8.8.7, o r forma diferentiala este
o aplicatie multilineara si alternata
: X (M ) X (M ) C (M ).
Evident, 0 (M ) = C (M ). Propozitia 9.1.7 ne spune ca, local, o r forma se scrie:

X
i 1 ...i r d x i 1 d x i r ,
=
i 1 <i 2 <<i r
cu i 1 ...i r functii antisimetrice n fiecare pereche de indici.

Multimea tuturor r formelor diferentiale pe M se noteaza r (T M ) si este un
C (M )modul. La fel ca pentru tensorii alternati, putem forma si modulul graduat

(M ) = r (T M ).
Observatia 9.2.1. Pe o varietate ndimensionala orice n + i forma diferentiala este

nula, deci suma directa anterioara e finita.
Actiunea unei aplicatii diferentiale asupra formelor diferentiale. Fie acum f :

M N . Am vazut cum actioneaza f , prin diferentiala ei, a asupra cmpurilor de vectori. Actiunea era bine definita numai pentru difeomorfisme. n schimb, asupra formelor diferentiale, f actioneaza natural prin imagine inversa (pullback n textele englezesti), asociind unei r forme pe N una pe M . Pentru r (N ), definim f r (M )
prin:
( f )x (v 1 , . . . , v r ) = f (x) (d x f (v 1 ), . . . , d x f (v r )).
Putem scrie, formal, ( f )(X 1 , . . . , X r ) = (d f (X 1 ), . . . , d f (X r )), dar numai daca ntelegem ca, de fapt, egalitatea e punctuala, d f neactionnd bine pe cmpuri vectoriale
daca f nu e difeomorfism.
Prin calcul direct se verifica:
Propozitia 9.2.2. f : (N ) (M ) este morfism de algebre:
f (a + b) = a f + b f ,
f ( ) = f f .
Exercitiul 9.2.3. Fie f : R3 R2 dat prin f (x, y, z) = (x + y, xz). Fie formele diferentiale pe R2 :
= e v d u + ud v,
= vd u d v.
Calculati , f , f si verificati ca f ( ) = f f .
181
2 F ORME DIFEREN TIALE
Exemplul 9.2.4. (1-forma canonica pe T M .) Fibratul cotangent al oricarei varietati e

nzestrat cu o 1-forma global definita, canonica (depinde, asadar, nu mai de structura
diferentiabila a varietatii). Definitia a fost data de Poincar si este esentiala pentru
formalizarea mecanicii analitice si a geometriei simplectice.
Fie : T M M proiectia canonica. Asadar, asociaza unei 1-forme pe M , care
e un element al lui T M , punctul n care e considerata acea 1-forma. Imaginea inversa
a lui actioneaza asa: : T M T (T M ). Definim 1 (T M ) prin () := .
Punctual, forma canonica lucreaza astfel:
x (v) = x (d x (v)),
x M , x T x M , v Tx (T M ).
Exercitiul 9.2.5. Aratati ca daca f : M N , atunci f N = M , unde M , N snt formele canonice din exemplul precedent.
O forma diferentiala de grad maxim pe M si nicaieri nula se numeste forma volum.

Din Corolarul 9.1.11 obtinem direct:
Propozitia 9.2.6. O varietate e orientabila (vezi Sectiunea 7) daca si numai daca admite
o forma volum.
Aplicatie. Forme stng invariante pe grupuri Lie. O r forma diferentiala pe un grup
Lie G se numeste stng invarianta daca L a = pentru orice a G. Explicit, avem
(L a )b = b , adica:
b (d a 1 b X 1 , . . . , d a 1 b X r ) = b (X 1 , . . . , X r ).
Vom nota multimea formelor stng invariante de grad r cu rinv (G) (se mai numesc
forme Maurer-Cartan; definitia a fost introdusa de lie Cartan). Proprietatea a doua
din Propozitia anterioara demonstreaza ca i nv (G) e nchisa la produs exterior, deci e
o subalgebra a lui (M ).
Ca si cmpurile stng invariante, formele stng invariante pot fi generate pornind de
la o baza n spatiul tensorilor alternati pe Te G pe care o transportam n orice punct prin
translatii paralele. n particular, pentru 1forme stng invariante are loc: 1i nv (G)
=
TeG
= g (dual de spatiu vectorial real). Rezulta atunci ca pentru orice X L(G) si
orice 1i nv (G), avem (X ) = e (X e ) = const . Acum putem demonstra un rezultat
foarte important despre grupuri Lie:
Propozitia 9.2.7. Fie {X 1 , . . . , X n } o baza de cmpuri stng invariante. Atunci [X i , X j ] =
c i j k X k cu c i j k = const . si care verifica urmatoarele proprietati:
c i j k + c j ki = 0,
X
(c i j s c skt + c j ks c si t + c ki s c s j t ) = 0.
s
ntr-adevar, cum L(G) e subalgebra Lie, e clar ca [X i , X j ] = c i j k X k , pentru niste

functii c i j k . Faptul ca ele snt, de fapt, constante rezulta prin aplicarea 1formelor
stng invariante duale lui {X i }. Prima relatie de mai sus exprima anticomutativitatea
crosetului, a doua nu e altceva dect identitatea lui Jacobi.
{c i j k } se numesc constantele de structura ale grupului G fata de baza {X i }. Cunoasterea lor echivaleaza cu cunoasterea ntregii algebre Lie a grupului.
182
Diferentiala exterioara. Caracteristica principala a formelor diferentiale este ca

pot fi derivate, operatorul linear pe care-l vom defini fiind de patrat nul si reducndu-se
la diferentiala obisnuita pe functii. Vom defini acest operator local, folosind expresia
n coordonate a unei forme diferentiale, apoi vom arata ca definitia nu depinde de
alegerea coordonatelor si ca operatorul astfel definit verifica niste proprietati care-l
identifica.
Fie o r -forma diferentiala care, n harta locala (U , ) se scrie = i 1 ...i r d x i 1
d x i r . Pentru simplitate, vom nota I = (i 1 . . . i r ) si d x I = d x i 1 d x i r . Astfel,
= I d x I . Prin definitie, punem:
d (I d x I ) = (d I ) d x I .
(9.3)
Asadar, d : r (U ) r +1 (U ). nainte de a dovedi independenta definitiei de coordonate, demonstram trei proprietati esentiale, cuprinse n:
Propozitia 9.2.8. Operatorul definit de (9.3) satisface egalitatile:
(i ) d (1 + 2 ) = d 1 + d 2 .
(i i ) d (1 2 ) = d 1 2 + (1)r 1 1 d 2 ,
(i i i )
d (d ) = 0.
unde r 1 = deg 1 .
Demonstratie. Prima egalitate, linearitatea, este evidenta, pentru ca se reduce la linearitatea diferentialei functilor.
Acum, pentru a demonstra a doua egalitate, o folosim pe prima: putem presupune
ca 1 = a 1 d x I , 2 = a 2 d x J (aici a 1 , a 2 snt functii). Atunci 1 2 = a 1 a 2 d x I d x J .
Urmeaza:
d (1 2 ) = d (a 1 a 2 ) d x I d x J
= (a 2 d a 1 + a 1 d a 2 ) d x I d x J
= a2 d a1 d x I d x J + a1 d a2 d x I d x J
= (d a 1 d x I ) (a 2 d x J ) + (1)r 1 a 1 d x I d a 2 d x J
= d 1 2 + (1)r 1 1 d 2 .
Pentru a treia egalitate, o folosim din nou pe prima si luam = ad x I . E clar n primul
rnd ca:
X
d (d x I ) = d (d x i 1 d x i r ) = (1) j d x i 1 d (d x i j ) d x i r = 0.
j
Atunci, din nou din a doua egalitate, rezulta:

d (d ) = d (d a d x I ) = d (d a) d x I d a d (d x I ) = d (d a) d x I .
Deci e suficient sa aratam ca d are patrat nul pe functii. Aici folosim expresia locala a
diferentialei functiilor:
d (d a) = d (
a
x i
d xi ) =
X
i,j
a
x i x j
d x i d x j = 0,
183
pentru ca derivatele partiale de ordinul al doilea snt simetrice n i , j , pe cnd d x i d x j

snt antisimetrice.
Acum putem demonstra ca cele trei egalitati din propozitie identifica operatorul
de derivare:
Propozitia 9.2.9. Doi operatori care satisfac egalitatile din Propozitia 9.2.8 si coincid
pe functii snt egali.
Demonstratie. Fie d un alt operator care satisface egalitatile din Propozitia 9.2.8 si
astfel nct d f = d f pentru orice f C (U ). Va fi suficient sa demonstram ca d =
d pentru = f d x I . Avem:
d ( f d x I ) = (d f ) d x I + f d (d x I )
I
= (d f ) d x + f d (d x )
= d + f d (d x I ).
din (i i )
pentru ca d f = d f
Ramne sa aratam ca d (d x I ) = 0. Dar, datorita egalitatii pe functii, d x i = d x i si avem:

d (d x I ) = d (d x i 1 d x i r ) = d (d x i 1 d x i r )
X
= (1) j 1 d x i 1 d (d x i j ) d x i r = 0.
j
Datorita unicitatii operatorilor locali cu proprietatile de mai sus, rezulta ca definitia nu depinde de harta n care a fost data. Putem deci formula:
Teorema 9.2.10. Exista un unic operator d : r (M ) r +1 (M ) care satisface (i ), (i i ),
(i i i ) din Propozitia 9.2.8 si coincide cu d f pe 0 (M ).
Observatia 9.2.11. n analiza clasica n R3 se definesc operatorii gradient, divergenta
si rotor care au semnificatie fizica. Astfel, daca f e o functie diferentiabila pe R3 si
X = (X 1 , X 2 , X 3 ) e un cmp vectorial, atunci:
f f f
,
,
),
x 1 x 2 x 3
1
X 2 X 3
d e f . X
div X =
+
+
,
x 1
x 2
x 3
3
2
1
X
X
X
X 3 X 2 X 1
rot X = ( 2
),
(
),
(
)
.
x
x 3
x3
x 1
x1
x 2
not .
de f .
f = grad f = (
Formal, folosind produsele scalar si vectorial din R3 , se poate scrie div X = X si rot =
X . Se verifica usor formulele
(9.4)
div rot = 0,
rot grad = 0.
Sa consideram acum urmatoarele izomorfisme:
7 d x i . Deci lui X i corespunde 1-forma X 1 d x 1 +

(1) (R3 ) 1 R3 , prin
x i
X 2d x2 + X 3d x3.
184
(2) (R3 ) 2 R3 , prin X 7 X , unde X (Y , Z ) = X (X Z ) (altfel spus, (Y , Z ) =

det(X , Y , Z )).
(3) C (R3 ) 3 (R3 ), prin f 7 f vol, unde 3-forma vol e definita prin vol(X , Y , Z ) =
det(X , Y , Z ).
Cu aceste identificari, se poate verifica imediat ca formulele (9.4) se reduc la una singura, si anume la d d = 0. Nu e un fapt banal: formulele clasice pareau sa depinda de
proprietati specifice lui R3 , cum ar fi existenta produsului vectorial, n timp ce d d = 0
e o proprietate a structurii diferentiabile.
Observatia 9.2.12. Cum d : r (M ) r +1 (M ) este operator linear, studiul nucleului
si al imaginii sale este foarte important.
Formele din nucleul lui d se numesc nchise. Deci e nchisa daca si numai daca
d = 0.
Formele din imaginea lui d se numesc exacte. Astfel e exacta daca si numai daca
exista cu = d .
Cum d d = 0, e clar ca orice forma exacta e nchisa, astfel ca se pot considera R
modulele
Ker(d : r (M ) r +1 (M ))
,
H r (M ) =
Im(d : r 1 (M ) r (M ))
numite module de coomologie de Rham. Cum pe o varietate n-dimensionala orice
forma de grad strict mai mare ca n e nula, rezulta ca H n+i (M ) = 0 pentru orice i .
Se poate arata ca modulele acestea snt libere. Dimensiunea reala a lui H k (M ) se
numeste numarul Betti de ordinul k al lui M . Cu ajutorul numerelor Betti se poate
introduce suma lor alternata, notata (M ): deci:
(M ) = b 0 (M ) b 1 (M ) + b 2 (M ) + + (1)n b n (M ).
Este generalizarea caracteristicii Euler a poliedrelor si suprafetelor (vezi paragraful dedicat Teoremei GaussBonnet) si se numeste caracteristica EulerPoincar. Legatura ei
cu invariantul definit anterior, cu ajutorul triangularilor, nu poate fi explicata n cadrul
acestui curs; se poate consulta [Gr].
Teorema lui de Rham, care se demonstreaza n cadrul topologiei algebrice, afirma
ca modulele de coomologie (deci si (M )) snt invarianti topologici: altfel spus, doua
varietati care nu au aceleasi module de coomologie nu pot fi homeomorfe (cititorul
interesat poate consulta, de exemplu, monografia [BT]). Este remarcabil ca niste invarianti topologici pot fi calculati cu ajutorul unor obiecte diferentiabile!
Ca modulele de coomologie nu snt, n general, triviale rezulta din faptul ca nu
yd x+xd y
orice forma nchisa e exacta. De exemplu, pe R2 \ {0}, 1forma = x 2 +y 2 e nchisa,
dar nu e exacta (demonstrati).
Vom vedea, nsa, ca toate modulele de coomologie ale lui Rn snt triviale, ceea ce
revine la a demonstra ca orice forma nchisa pe Rn este exacta (lema lui Poincar). n
consecinta , vedem ca, pe orice varietate, orice forma nchisa este local exacta.
Revenind, observam ca diferentiala functiilor are o expresie foarte simpla: pentru
f C (M ) si X X (M ), avem d f (X ) = X ( f ). Cum formele diferentiale snt aplicatii multilineare alternate pe X (M ), e util sa avem si o formula asemanatoare pentru
diferentiala exterioara a functiilor de orice grad.
185
Propozitia 9.2.13. Pentru orice r -forma are loc formula:

X
(r + 1)d (X 0 , . . . , X r ) = (1)i X i ((X 0 , . . . , X i , . . . , X r ))
i
(9.5)
(1)i + j ([X i , X j ], X 0 , . . . , X i , . . . , X j , . . . , X r ),
i<j
undemarcheaza lipsa argumentului respectiv.

Demonstratia este un simplu exercitiu: datorita linearitatii, este suficient sa verificam formula lund X i = x i . Acum formula se simplifica deoarece crosetele cmpurilor
din baza canonica se anuleaza. Apoi, datorita proprietatilor lui d , e suficient sa luam
= ad x I . Cu aceste alegeri, verificarile snt imediate.
De exemplu, pentru 1 (M ) avem:
2d (X , Y ) = X ((Y )) Y ((X )) ([X , Y ]).
Corolarul 9.2.14. Fie o 1forma care nu se anuleaza n nici un punct al varietatii si

satisface d = 0. Atunci nucleul ei, D = {X X (M ) | (X ) = 0}, e o foliatie.
ntr-adevar, se vede usor ca D e distributie, iar formula dinainte asigura involutivitatea ei.
Exercitiul 9.2.15. Aratati ca, mai general, nucleul unei 1forme e o foliatie daca si numai daca
d = 0.
O proprietate extrem de importanta, care se demonstreaza cel mai usor tot local,
ca si cea dinainte, este urmatoarea:
Propozitia 9.2.16. Diferentiala exterioara comuta cu imaginea inversa:
d ( f ) = f (d ).
Demonstratie. Datorita linearitatii, e suficient sa facem demonstratia pentru monoame
de felul = ad x i 1 d x i k . Avem
f = (a f )( f d x i 1 ) ( f d x i k ).
Dar, pentru orice g C (M ), d g 1 (M ) si f (d g ) = d (g f ) (vezi Spatiul cotangent). Asadar, f (d x i ) = d (x i f ). Rezulta, folosind si f ( ) = f f :

d ( f ) = d {(a f )d (x i 1 f ) d (x i k f )}
= d (a f ) d (x i 1 f ) d (x i k f ),
termenii de tipul d (d (x i 1 f )) fiind nuli datorita proprietatii d 2 = 0. Pe de alta parte,

din aceleasi motive ca mai sus:
f ( d ) = f (d a d x i 1 d x i k = ( f d a) f (d x i 1 ) f (d x i k )
= d ((a f ) d (x i 1 f ) d (x i k f ),
Exercitiul 9.2.17. Daca , snt nchise, atunci si e nchisa. Daca e nchisa si exacta,
atunci e exacta.
Exercitiul 9.2.18. Am vazut n Exemplul 9.2.4 ca pe T M exista o 1-forma canonica . Aratati
ca d este o 2-forma nedegenerata (ceea ce nseamna ca T M are, n mod canonic, o structura
simplectica).
186
Aplicatie. Forme stng invariante pe grupuri Lie. (Continuare). Fie acum 1i nv (G)
si X , Y L(G). Atunci, deoarece (X ) = const ., (Y ) = const ., obtinem d (X , Y ) =
12 ([X , Y ]).
Ca urmare, daca {X 1 , . . . , X n } e o baza de cmpuri stng invariante, cu constantele
de structura asociate {c i j k }, iar {1 , . . . , n } e baza duala de 1forme stng invariante,
atunci avem:
1 X
c j ki k j .
d i =
2 j <k
Produsul interior. Produsul exterior este o operatie interna pe multimea formelor
diferentiale. Exista nsa si o operatie externa, ntre cmpuri vectoriale si forme.
Definitia 9.2.19. Fie X X (M ) si r (M ). Forma diferentiala i X r 1 (M ), definita prin:
i X (X 1 , . . . , X r 1 ) = (X , X 1 , . . . , X r 1 ),
se numeste produsul interior al lui X cu .
Asadar, produsul interior fixeaza primul argument al formei diferentiale. Actiunea
sa asupra produsului exterior este urmatoarea:
(9.6)
i X (1 2 ) = i X 1 2 + (1)r 1 1 i X 2 .
Pentru demonstratie, observam nti ca, deoarece produsul interior este C (M )

linear (i X (a + b) = ai X + bi X ) si i f X +g Y = f i X + g i Y ), e suficient sa verificam
(9.6) pe forme decompozabile de forma 1 = d x i 1 d x i r 1 si 2 = d x j 1 d x j r 2 .
Pe de alta parte, e usor de vazut ca:
X
i X (d x i 1 d x i r ) = (1)k+1 d x i 1 i X d x k d x i r .
k
Verificarea se face lund X = x s , cu s {i 1 , . . . , i r }. Restul verificarilor snt acum imediate. Direct din definitie rezulta comutarea actiunii unui difeomorfism (prin imagine
inversa) cu produsul interior:
Propozitia 9.2.20. Fie f un difeomorfism si o r forma. Atunci are loc relatia:
i X ( f ) = f (i d f X ).
Local, daca X = X i x i si = a i 1 ...i r d x i 1 d x i r , avem:
i X = X i i i 2 ...i r d x i 2 d x i r .
Observatia 9.2.21. Alte notatii foarte folosite pentru produsul interior snt: X (cmpul intra n forma) si i (X ). De asemenea, de multe ori, n loc de i X apare X .
Exercitiul 9.2.22. Pentru X = x

+(sin zcos x) y
x 2 y z
X (R3 ) si = y 2 d xd z+log(x y)d x
d y + tg xd y d z 2 (R3 ), calculati d si i X .
Exercitiul 9.2.23. Fie o forma volum pe M . Aratati ca aplicatia X (M ) X 7 i X n1 (M ) e
izomorfism de module.
187
3 D ERIVATA L IE A FORMELOR DIFEREN TIALE
3. Derivata Lie a formelor diferentiale.

n sectiunea 5 am definit derivata Lie a functiilor si a cmpurilor vectoriale pe directia unui cmpX . Ea masura variatia functiei, respectiv, cmpului, sub actiunea fluxului X t . Reamintim ca aveam formulele:
1
f X t f = X ( f ).
t
(9.7)
L X f = lim
(9.8)
(L X Y )x = lim
t 0
t 0
1
(d X t (Y ) Y x ) .
t
Similar, folosind actiunea fluxului prin imagine inversa, pentru o r forma , definim:
1
X t X t (x) x .
t 0 t
(9.9)
(L X )x = lim
Dupa cum se vede, L X este o r forma care verifica relatia:

(L X )x =
d
|t =0 (X t X t (x) ).
dt
Urmatoarea propozitie listeaza proprietatile derivatei Lie a formelor diferentiale:

Propozitia 9.3.1. Pentru orice cmp vectorial X :
(1) L X : r (M ) r (M ) e o derivare:
L X ( ) = L x + L X .
(2) Derivata Lie comuta cu diferentiala exterioara: d L X = L X d .
(3) Formula lui Cartan1: L X = d i X + i X d .
(4)
(L X )(X 1 , . . . , X r ) = L X ((X 1 , . . . , X r ))
X
(X 1 , . . . , X i 1 , L X X i , X i +1 , . . . , X r ),
i
sau, echivalent:
(L X )(X 1 , . . . , X r ) = X ((X 1 , . . . , X r ))
X
(X 1 , . . . , X i 1 , [X , X i ], X i +1 , . . . , X r ).
i
(5) i [X ,Y ] = [L X , i Y ].
(6) [L X , L Y ] = L [X ,Y ] .
1Formula magica, dupa cum o numesc multi autori. ntr-adevar, formula aceasta este esentiala pentru
ntreaga geometrie simplectica, anume geometria unei 2forme nchise si de rang maxim.
188
Demonstratie. Pentru prima proprietate, folosim f ( ) = f f si definitia.

Pentru simplitate, nu mai indicam punctul n care calculam derivatele:
1
X t ( )
t
1
= lim X t X t + X t X t x
t 0 t
1
1
= lim X t + lim X t lim X t
t 0 t
t 0
t 0 t
= L x + L X ,
L X ( ) = lim
t 0
unde, pentru ultima egalitate, am tinut seama ca X 0 = I d .

Pentru comutarea lui L cu d , demonstram nti ca relatia are loc pe functii. Avem,
folosind definitia si comutarea lui d cu imaginea inversa (Propozitia 9.2.16):
d
d
d
|0 X t (d f ) =
|0 d (X t f ) = d
|0 (X t f ) = d L X f .
L X (d f ) =
dt
dt
dt
Fie acum r (M ). Derivata Lie si diferentiala exterioara snt operatori locali, deci e
suficient sa lucram pe un sistem de coordonate locale n care putem lua = a i 1 ...i r d x i 1
d x i r = a I d x I si d = d a I d x I . Asadar:
L X (d ) = L X (d a I d x I ) = L X (d a I ) d x I + d a I L X (d x I )
= d (L X a I ) d x I + d a I
I
= d (L X a I ) d x + d a I
d x I + a I L X (d x I )
r
X
k=1
r
X
k=1
d x i 1 L X (d x i k ) d x i r
d x i 1 d (L X x i k ) d x i r .L X x i k d x i r )
Pe de alta parte:
d (L X ) = d ((L X a I )d x I + a I L X (d x I )) =
= d (L X a I ) d x I + d a I L X (d x I ) + a I d (L X d x I ),
ceea ce ncheie demonstratia deoarece d (L X d x I ) = 0, conform calculului anterior.

Pentru formula lui Cartan, observam ca, la fel ca si L X , membrul drept e o derivare:
(d i X + i X d )(1 2 )
= d (i X 1 2 + (1)r 1 1 i X 2 ) + i X (d 1 2 + (1)r 1 1 d 2 )
= d (i X 1 ) 2 + (1)r 1 1 i X 1 d 2 + (1)r 1 (d 1 i X 2 + (1)r 1 1 d (i X 2 ))
+ i X (d 1 ) 2 + (1)r 1 +1 d 1 i X 2 + (1)r 1 (i X 1 d 2 + (1)r 1 1 i X (d 2 ))

= (d i X + i X d )(1 ) 2 + 1 (d i X + i X d )(2 ).
n plus, e evident ca, deoarece d d = 0, membrul drept comuta cu d :

d (d i X + i X d ) = d d i X + d i X d = d i X d + i X d d = (d i X + i X d )d .
189
Observam apoi ca, pe functii, egalitatea se verifica:

(d i X + i X d ) f = i X (d f ) = d f (X ) = L X ( f ).
Acum demonstratia continua ca si cea dinainte, folosind expresia locala a unei r forme.
Expresia (4) pentru derivata Lie se obtine n felul urmator, folosind definitia:
(L X )x (X 1x , . . . , X r x )
1
= lim (X t )x (X 1x , . . . , X r x ) x (X 1x , . . . , X r x )
t 0 t
1
= lim X t (x) (d X t (X 1x ), . . . , d X t (X r x )) X t (x) (X 1X t (x) , . . . , X r X t (x) )
t 0 t
1
+ lim X t (x) (X 1X t (x) , . . . , X r X t (x) ) x (X 1x , . . . , X r x )
t 0 t
= L X ((X 1 , . . . , X r )x (e a doua limita dinainte)
X
1
lim X t (x) (d X t (X 1X t (x) ), . . . , d X t (X (i 1)X t (x) ),
t 0 t
k
X i X t (x) d X t (X i X t (x) ), X (i +1)X t (x) , . . . , X r X t (x)

X
= L X ((X 1 , . . . , X r )x lim X t (x) (d X t (X 1X t (x) ), . . . , d X t (X (i 1)X t (x) ),

k
t 0
1
(X i X t (x) d X t (X i X t (x) )), X (i +1)X t (x) , . . . , X r X t (x)
t
X
= L X ((X 1 , . . . , X r )x ((X 1 , . . . , X i 1 , L X X i , X i +1 , . . . , X r ))x .
i
Acum, folosind aceasta formula, relatia (5) e aproape imediata:
((L X i Y )())(X 1 , . . . , X r 1 ) = (L X (i Y ))(X 1 , . . . , X r 1 )

X
= X ((Y , X 1 , . . . , X r ) (Y , X 1 , . . . , [X , X i ], . . . , X r 1 ).
((i Y L X )())(X 1 , . . . , X r 1 ) = (L X )(Y , X 1 , . . . , X r 1 )
= X ((Y , X 1 , . . . , X r ) ([X , Y ], X 1 , . . . , X r 1 )
X
(Y , X 1 , . . . , [X , X i ], . . . , X r 1 ), deci:
((L X i Y )()) ((i Y L X )()) = i [X ,Y ] .
n fine, relatia (6) rezulta usor folosind formula lui Cartan si relatia (5).
Observatia 9.3.2. Aplicata pe cmpuri vectoriale, relatia (6) nu e altceva dect identitatea lui Jacobi.
Exercitiul 9.3.3. Aratati ca, local, expresia derivatei Lie este:
LX = X l
i 1 ...i r
x l
d x i 1 d x i r + l i 2 ...i r
X l
x i k
d x i1 d x ik d x ir .
Exercitiul 9.3.4. Folositi formula invarianta a derivatei Lie ca sa demonstrati ca, pentru orice
difeomorfism f : M M si orice r (M ), are loc formula:
L d f ( f )X f = f L X .
190
Exercitiul 9.3.5. (Lema lui Cartan) Fie k n = dim M si 1 , . . . , k 1-forme independente n

P
fiecare punct. Fie 1 , . . . , k 1-forme care satisfac ki=1 i i = 0. Atunci exista funtiile diferenP
tiabile A i j , cu A i j = A j i , i , j = 1, . . . , k, astfel nct i = kj=1 A i j j .
Exercitiul 9.3.6. (Forme de contact) O 1forma pe o varietate 2n +1-dimensionala se numeste

de contact daca (d )n e forma volum. Aratati ca nucleul unei forme de contact e o distributie neintegrabila ale carei varietati integrale au dimensiune maxima n + 1. Aratati ca exista un
unic cmp vectorial R (numit cmp Reeb sau caracteristic) cu proprietatile i R = 1 si i R d = 0.
Deduceti de aici si formulele: L R = 0, L R d = 0, L f R = d f , L f R d = 0, f C (M ).
Aratati, prin inductie, ca exista un sistem local de coordonate n care se scrie
= d x 1 + x 2 d x 3 + + x 2s d x 2s+1 .
Reciproc, orice forma care admite astfel de exprimari locale e de contact.
Aratati ca, pe sfera S 2n+1 R2n+2 , restrictia formei
= x 2 d x 1 x 1 d x 2 + + x 2n+2 d x 2n+1 x 2n+1 d x 2n+2
e de contact.
Mai general, fie S n1 Rn si N o varietate paralelizabila de dimensiune n si 1 , . . . , n o
baza de 1forme globale pe N . Atunci varietatea produs S n1 N admite forma de contact
= x 1 1 + x n n .
Exercitiul 9.3.7. Fie M i varietati diferentiabile, M 1 conexa, si fie 2 : M 1 M 2 M 2 proiectia naturala. Aratati ca o r forma pe M 1 M 2 e imaginea inversa a unei r forme de pe M 2 , =
2 2 ,
daca si numai daca i X = 0 si L X = 0 pentru X X (M 1 M 2 ) pentru care d (x1 ,x2 ) 2 X (x1 ,x2 ) =
0.
Observatia 9.3.8. Deoarece avem definita derivata Lie pentru cmpuri si pentru 1
forme, putem sa i extindem actiunea asupra cmpurilor tensoriale de tip (p, k) n felul
urmator. ncepem prin a defini actiunea lui X asupra unui cmp decompozabil T =
X 1 X k 1 p (vezi subsectiunea 8) prin:
(9.10)
LX T =
d
|t =0 d X t (X 1 X k ) X t (1 p ),
dt

Rezulta ca si derivata Lie a cmpurilor tensoriale e o derivare. n plus, ea comuta
cu contractia tensoriala (demonstrati!). De asemenea, toate formulele demonstrate
anterior (care nu implica derivata exterioara) se extind la cmpuri tensoriale.
Ce semnificatie are anularea derivatei Lie pe directia unui cmp vectorial? Avem
raspunsul n:
Propozitia 9.3.9. Fie T un cmp tensorial si X X (M ). Atunci L X T = 0 daca si numai
daca T e invariant n raport cu grupul local uniparametric generat de X .
Demonstratie. Daca, pentru orice t , avem X t T = T (notam, formal, cu X t actiunea
lui X t asupra lui T , dar stim ca ea are loc diferit pe componentele covariante si pe cele
contravariante), atunci din (9.10) rezulta L X T = 0.
Pentru reciproca, observam nti ca:
X t (L X T ) =
d
|t (X s T ).
ds
191
ntradevar, avem:
X t (L X T ) = X t (L d X t (X ) T )
= L X (X t T )
fluxul lui X invariaza X

din Exercitiul 9.3.4
1
1
T X t T )
= lim (X s (X t T ) X t T ) = lim (X s+t
s0 s
s0 s
d
|t (X s T ).
=
ds
Asadar, daca L X T = 0, rezulta ca X t T e constanta n raport cu t . Deci X t T = X 0 T = T .
Divergenta unui cmp vectorial. Fie M o varietate orientata de o forma volum .

Cum derivata Lie nu schimba gradul formelor, L X trebuie sa fie tot o forma de grad
maxim, deci un multiplu al lui . Definim divergenta lui X fata de prin egalitatea:
L X = div (X ).
Atunci cnd forma volum e fixata, scriem, de obicei, doar div(X ).
Exercitiul 9.3.10. Verificati ca, pentru M = Rn si = d x 1 d x n , definitia divergentei se
X X i
reduce la cea clasica, anume div X =
.
x i
Din propozitia anterioara, aplicata pentru T = , obtinem:
Corolarul 9.3.11. div(X ) = 0 daca si numai daca forma volum e invarianta la actiunea
fluxului lui X .
n general, despre un difeomorfism care invariaza o forma volum se spune ca pastreaza volumul; aceeasi terminologie e folosita pentru un cmp vectorial cu divergenta
nula.
Exercitiul 9.3.12. Demonstrati urmatoarele proprietati ale divergentei:
(i ) div f (X ) = div (X ) + 1f X ( f ), f C (M ) \ {0}.
(i i ) div (g X ) = g div (X ) + X (g ), g C (M ).
(i i i ) div ([X , Y ]) = X (div (Y ) Y (div (X )).
Aplicatie: Distributii si forme diferentiale; Teorema lui Frobenius, varianta cu forme.

Schita m aici (cf. [Le, 11.3]) interpretarea teoremei lui Frobenius (vezi sectiunea 7) n
limbaj de forme diferentiale. Cititorul interesat va completa singur detaliile.
1. Orice distributie se poate descrie cu ajutorul unor 1-forme. Mai precis: Fie D
o distributie r -dimensionala; atunci pentru fiecare punct x M n exista o vecinatate
deschisa U si 1-formele 1 , . . . , nr linear independente pe U astfel nct
D y = Ker 1 Ker nr ,
pentru orice y U .
Se spune ca formele cu aceasta proprietate definesc local D. Pentru demonstratie, se

alege un sistem de cmpuri independente X 1 , . . . , X r care genereaza D ntr-o vecinatate
a lui x, se completeaza la o baza de cmpuri X 1 , . . . , X n independente, eventual pe o vecinatate mai mica a lui x (cum anume? acesta e pasul netrivial), apoi se considera reperul dual 1 , . . . , n . Se vede usor ca v D y daca si numai daca i (v) = 0, i = r +1, . . . , n.
192
Luam deci i = r +i . Observati ca enuntul acesta nu e altceva dect versiunea diferentiala a faptului ca orice subspatiu linear r -dimensional e intersectia a n r hiperplane,
fiecare dintre ele fiind nucleul unei functionale.
2. Spunem ca o p-forma definita pe un deschis U anihileaza distributia D pe
U daca y (v 1 , . . . , v p ) = 0 pentru orice y U si v 1 , . . . , v p D y . E usor de verificat ca
multimea formelor din (U ) care anihileaza D pe U formeaza un ideal ID (U ). E clar
ca daca i definesc local D, atunci d i ID (U ).
3. Se poate arata acum, folosind formula d (X , Y ) = X ((Y ))(Y (X ))([X , Y ]),
ca D e involutiva daca si numai daca pentru orice deschis U , daca ID (U ) 1 (U )
atunci si d ID (U ).
Anihilatorul ID (U ) poate fi descris n termeni de forme care definesc local distributia: ID (U ) p (M ) daca si numai daca pentru orice 1 , . . . nr care definesc
local D avem
nr
X
i i , pentru niste i p1 (U ).
|U =
1
Suficienta conditiei e clara. Mai greu de demonstrat e necesitatea, adica identificarea

formelor j . Iata pasii care trebuie urmati:
(1) Alegem formele 1 , . . . , nr care definesc local D, le prelungim la un reper

de forme 1 , . . . , n pe o vecinatate V U . Considera reperul dual X 1 , . . . , X n
astfel nct X nr +1 , . . . , X n sa genereze D pe V .
(2) Aratam ca ID (V ) p (V ) daca si numai daca (X i 1 , . . . , X i p ) = 0, cu n
r + 1 i j n.
(3) Putem deci scrie:
X
|V =
i 1 ...i j |V i 1 |V i j |V
i 1 <<i j
i 1 <<i j
i 1 ...i j ,i 1 nr |V i 1 |V i j |V
(pt. ca macar un indice tebuie sa fie n r )

=
nr
X
i =1
i |V
i 2 <<i j
i i 2 ...i j |V i 2 |V i j |V
P
si punem i |V := i 2 <<i j i i 2 ...i j |V i 2 |V i j |V .
Acoperim U cu multimi V pe care am definit formele si globalizam
folosind o partitie a unitatii.
Acum rezulta imediat:
4. Distributia D e involutiva daca si numai daca pentru orice multime de 1-forme
1 , . . . , nr care o definesc local are loc
d i =
nr
X
k=1
i i k ,
pentru niste 1-forme i k , cu 1 i , k nr. n fine, putem demonstra varianta cu forme

a teoremei lui Frobenius:
5. Distributia D e involutiva daca si numai daca I (D) e un ideal diferential, adica
d I (D) I (D).
193
Necesitatea: Fie o 1-forma care anihileaza D pe U . Alegem x U si o functie test

cu suport n U si care ia valoarea 1 ntr-o vecinatate a lui x. Avem d () = d f +
d I (D) pentru ca d I (D). Cum d ()x = (d )x , rezulta ca si d anihileaza D
pe U . Acum aplicam 3.
Suficienta: Alegem I (D). Ca de obicei, putem presupune omogena de grad
mai mare ca 2 (gradul 1 e continutul punctului 3.). Fie 1 , . . . , nr 1-forme care definesc local D pe U . Un calcul direct, folosind rezultatele anterioare conduce la
d |U = d
nr
X
i =1
i i =
nr
XX
i =1 k
i i k i
de unde rezulta ca d anihileaza si ea D.
nr
X
i =1
i d i ,
Aplicatie: Coomologia lui Rn . Prezentam n ncheiere demonstratia faptului ca toate

grupurile de coomologie ale lui Rn snt nule. Motivul includerii acestei demonstratii
aici (desi nu vom merge mai departe cu studiul coomologiei de Rham) este ca ea poate
fi vazuta ca o aplicatie a formulei lui Cartan pentru derivata Lie.
Teorema 9.3.13. (Lema lui Poincar). Orice forma nchisa pe un deschis homeomorf cu
o bila deschisa din Rn e exacta.
n particular, orice forma diferentiala nchisa pe o varietate diferentiabila este local
exacta (adica exista un deschis pe care restrictia formei este exacta).
Demonstratie. E clar ca e suficient sa demonstram enuntul pentru forme definite pe
bila deschisa B := B n . Fie o astfel de kforma nchisa.
Cheia demonstratiei consta n definirea unui asanumit operator de omotopie (vezi
[Wa], [BT]) K : k (B ) k1 (B ) care satisface relatia:
K d + d K = 1k (B ) .
E clar ca, daca am construit K , atunci d = 0 atrage dupa sine:

= d (K ),
adica e exacta.
Pentru constructia lui K , va fi suficient sa gasim un cmp vectorial X si un operator
h : k (B ) k (B ) cu proprietatile:
h d = d h.
h L X = 1k (B ) .
ntr-adevar, formula lui Cartan mpreuna cu relatia a doua produce:

h(i X d + d i X ) = 1k (B ) ,
iar comutarea lui h cu d conduce, mai departe, la:
(hi X )d + d (hi X ) = 1k (B ) .
Vom pune, asadar, K := h i X .

Pe postul lui X se ia cmpul radial X = u i u i . Operatorul h e definit cu ajutorul
integrarii (nu ar trebui sa surprinda: formal, integrarea e ,,inversa derivarii, deci scade
gradul formelor). Ca de obicei, dam nti definitia pe forme monomiale:
Z1
I
k1
h(a I d u )(u) =
t
f (t u)d t d u I (u),
0
194

Demonstram acum cele doua proprietati ale lui h.
Pentru prima dintre ele, facem un calcul direct:
Z1
a I
j
I
k1 a I
(u)
=
d
u
d
u
|
d
t
d u j d u I (u)
t
h(d (a I u I ))(u) = h
tu
u j
u j
0
Z1
=d
t k2 f (t u)d t d u I (u) = d (h(a I d u I ))(u).
0
Pentru a doua, din forma speciala a lui X rezulta ca

a I
d u I + a I u j L X (d u I ).
u j
Pentru calculul ultimului termen, tinem seama ca, n general:
L X (a I d u I ) = u j
L Y (d u) = i Y (d d u) + d (i Y (d u)) = d (i Y (d u)).
Pentru Y = X , vom avea:
Lu j
u j
(d u i ) = d (d u i (u j
u j
)) = d (u j ij ) = d u i .
Astfel, cum L X e derivare, avem:

Lu j
Avem deci:
u j
a I
duI .
(d u i 1 d u i k ) = ka I + u j
u j
a I
I
h(L X (a I d u I ))(u) = h ka I + u j
(u)
d
u
u j

Z1
a I
j
k1
=
ka I (t u) + u (t u) j |t u d t d u I (u)
t
u
0
Z1
=
(t k a I (t u)) d t d u I = a I (u)d u I (u).
0
Acum demonstratia e completa.
Corolarul 9.3.14. Coomologia de Rham a oricarei bile deschise din Rn (n particular, a

lui Rn ) e nula n orice dimensiune k 1.
4. Integrare pe varietati. Formula lui Stokes
Definitia integralei unei forme de grad maxim cu suport compact. Vom extinde
acum integrarea de la Rn la varietati (orientate). Dar nu vom mai integra functii, ci
forme diferentiale (de fapt, si pe R tot forme se integreaza, aceasta e semnificatia acelui
Rb
d x din scrierea a f (x)d x a carui prezenta nu se motiveaza niciodata n liceu...) Mai
mult, deoarece varietatea pe care integram nu e neaparat compacta, ne vom limita la
forme cu suport compact.
Fie, deci, M o varietate de dimensiune n, orientabila, pe care am ales o orientare.
Reaminim ca suportul unei forme este multimea sup = {x M |x 6= 0}, deci, daca
p
M e compacta, atunci sup , care e nchisa, e automat compacta. Vom nota cu 0 (M )
195
4 I NTEGRARE PE VARIETA TI
. F ORMULA LUI S TOKES
p-formele cu suport compact pe M . E evident ca avem de-a face cu un subspatiu vectorial real al lui p (M ).
p
p
Exercitiul 9.4.1. Daca f : M N e un difeomorfism si 0 (N ), atunci f 0 (M ).
n cazul cel mai simplu, M = Rn , avem un sistem global de coordonate si orice
n-forma se scrie = a(x 1 , . . . , x n )d x 1 d x n . Putem deci defini
Z
Z
:= a(x 1 , . . . , x n )d x 1 . . . d x n ,
integrarea din dreapta avnd sens deoarece are suport compact.

n cazul general, fixam un atlas {(Ui , i )} compatibil cu orientarea (adica toate
schimbarile de coordonate se fac cu determinant pozitiv) si o partitie a unitatii { f }
subordonata acoperirii {Ui } (vezi Capitolul 5, 5).
Daca i e o n-forma cu sup i Ui compact, putem ,,muta forma i pe Rn cu
ajutorul lui 1 (vom obtine o forma cu suport compact n i (Ui )). Definim, ca mai
sus:
Z
Z
Z
Ui
i :=
i (Ui )
(1
i ) i (=
i (Ui )
1
n
(1
i a i )d u . . . d u ),
unde (u 1 , . . . , u n ) snt coordonatele de pe i (Ui ).

Acum folosim partitia unitatii ca sa ,,spargem forma ntr-o suma de forme cu
suportul n Ui : scriem
X
X
= ( f ) = ( f ).
Cum, din definitia partitiei unitatii, fiecare f are suportul continut ntr-un Ui , rezulta
ca fiecare form
R a f va avea suportul n acel Ui . Deci, conform celor de mai sus, stim
ce nseamna Ui f si putem defini:
Z
Z
f :=
f .
M
Ui
Dar, ca egalitatea de mai sus sa aiba sens, trebuie sa ne asiguram ca nu depinde de multimea Ui n care se afla suportul lui f (si nici de aplicatia de harta corespunzatoare).
Or, daca sup( f ) Ui U j si notam (u 1 , . . . , u n ), respectiv (v 1 , . . . , v n ) coordonatele pe
i (Ui ), respectiv j (U j ), atunci avem
1
n
(1
i ) ( f ) = a i (u)d u . . . d u ,
1
n
(1
i ) ( f ) = a j (v)d v . . . d v
si functiile a i , a j snt legate prin relatia

a = a J ,
unde J e iacobianul schimbarii de coordonate (pozitiv, conform alegerii acoperirii compatibile cu orientarea):
J = det d ( j 1
i ) = det
(v 1 , . . . , v n )
.
u 1 , . . . , u n )
Atunci formula de schimbare de variabila pentru integrala Riemann ne spune ca:

Z
Z
Z
a j (v)d v 1 . . . d v n =
a j |J |d u 1 . . . d u n =
ai d u 1 . . . d u n ,
Ui U j
Ui U j
Ui U j
196
asadar
Ui
f =
Uj
f .
Cu aceasta verificare, putem, n fine, sa definim:

Z
XZ
:=
(9.11)
f ,
M
cu observatia ca suma din dreapta are sens: sup fiind compact, va fi acoperit de un
numar finit de Ui si va intersecta numai un numar finit de sup f .
Pentru ca definitia sa fie corecta, mai ramne sa demonstram ca e independenta
de partitia unitatii aleasa, ceea ce rezulta din urmatorul calcul ({g } e o alta partitie a
unitatii, subordonata aceleiasi acoperiri):
XZ
XXZ
XZ X
XZ
g =
f g =
g f =
f .
Definitia 9.4.2. Integrala n-formei cu suport compact pe o varietate diferentiabila

M de dimensiune n este scalarul din membrul drept al formulei (9.11).
Observati ca nu exista, n acest context, dect notiunea de integrala definitaR. Pe de
alta parte, daca sup e cuprins ntr-o singura vecinatate de coordonate, atunci M se
reduce la obisnuita integrala Riemann; notiunea pe care am introdus-o e deci naturala.
Exercitiul 9.4.3. Aratati ca daca sup i e compact, i = 1, 2, atunci si sup(1 + 2 ) e compact. La
R
fel, sup(c) e compact pentru orice c R. Deduceti ca M : n
a lineara.
0 (M ) R e o functional
Atragem nca o data atentia ca pe o varietate n-dimensionala putem integra numai

n-forme (cu suport compact). La rndul lor, p-formele, cu p < n, se pot integra pe orice
subvarietate p-dimensionala. Iata cum. Fie h : N M o subvarietate p-dimensionala
a lui M (h poate fi si incluziunea canonica, dar poate fi, mai general, orice scufundare)
p
p
si fie 0 (M ). Atunci h 0 (N ) (demonstrati!). Punem, prin definitie:
Z
Z
:=
h .
h(N )
Vom avea nevoie de aceasta definitie n sectiunea urmatoare.
1
1
2
Exercitiul 9.4.4
R. Fie f : S S , prin f (z) = z . Fie d t elementul de lungime pe cerc. Aratati ca
R
(d t ) = 2
d
t
.
f
1
1
S
S
Mai general, daca f : M N e o acoperire cu k foi si o forma de grad maxim pe N , cu
R
R
suport compact, atunci M f = k N .
Exercitiul 9.4.5. (Teorema lui Fubini) Fie , forme de grad maxim cu suport compact pe
M 1 , respectiv M 2 . Fie i : M 1 M 2 M i proiectiile canonice. Aratati ca

1 2 are suport
compact n M 1 M 2 si
Z
Z
2
1
M 1 M 2
M1
M2
Formula schimbarii de variabila capata, n acest context, urmatoarea nfatisare:

Teorema 9.4.6. (Schimbarea de variabila.) Fie M si N varietati n-dimensionale,
orientate si h : M N un difeomorfism care pastreaza orientarile respective. Fie o
197
n-forma cu suport compact pe N . Atunci

Z
Z
h =
.
M
Demonstratie. Conform exercitiului Exercitiul 9.4.1, suportul lui h e compact, deci

integrala din membrul stng are sens. Alegem un atlas {(Ui , i )} compatibil cu orientarea lui M si { f } o partitie a unitatii subordonata lui {Ui }, ca mai sus. Atunci {(h(Ui ), i
h 1 )} e un atlas pe N , compatibil cu orientarea lui N , iar { f h 1 )} e o partitie a unitatii
subordonata acoperirii {h(Ui )} (demonstrati!). Acum putem scrie:
Z
XZ
XXZ
f =
f f =
(1
i ) ( f f )
M
=
=
=
Rn
Rn
n
[(i h 1 ) h 1
i ] (i ) ( f f ) (s.v. n R )
Rn
((1
i ) h )((h ) ( f f ))
1
(h 1
i ) ( f h ) =
Rn
XXZ
XXZ
XXZ
XZ
( f h
) =
Exemplul 9.4.7. (1) Odata ce stim sa integram, putem

asocia oricarei forme volum fiR
xate o masura pozitiva prin formula ( f ) := M f , pentru orice f diferentiabila
(chiar continua), cu suport compact.
(2) Daca M e un grup Lie G, se poate arata mai mult: exista o masura stng invarianta, adica una cu proprietatea ( f L a ) = ( f ), pentru orice a G. ntr-adevar, e
suficient sa construim o forma volum stng invarianta. Presupunnd ca o avem, fie ea
, atunci:
Z
Z
( f ) = ( f L a )L a = ( f L a ).
G
Ramne sa explicam constructia lui . Nu avem dect sa plecam cu un tensor alternat

(0, n), fie el , pe Te G si l prelungim la o forma diferentiala stng invarianta punnd:
a (X 1 , . . . , X n ) = (d a L a 1 X 1 , . . . , d a L a 1 X n ).
O masura stng invarianta pe un grup Lie se numeste masura Haar. Se poate arata
si ca este unica, dar nu o vom face aici. De asemenea, existenta ei se poate arata si mai
general, pe grupuri topologice local compacte.
Formula lui Stokes. n analiza clasica, Teorema fundamentala a lui Leibniz-Newton:
Zb
f (x)d x = f (b) f (a),
a
are cteva generalizari importante n doua si trei dimensiuni, care se studiaza n cadrul
teoriei integrarii de suprafata si volum.
198
Anume, daca D e un domeniu marginit din R2 si D e frontiera sa (cu orientarea

indusa) si P , Q snt functii diferentiabile pe D, avem formula lui Green:
Z
Z
Q P
(P d x +Qd y) =
d xd y.
y
D
D x
Daca acum, D e un domeniu orientat n R3 si P,Q, R snt diferentiabile pe D, avem
formula lui Gauss:
Z
Z
P Q R
d xd yd z.
+
+
(P d yd z +Qd zd x + Rd xd y) =
y
z
D
D x
De asemenea, pentru o suprafata S R3 cu frontiera o curba neteda si P,Q, R diferentiabile pe un domeniu care contine S, avem formula lui Stokes clasica:

Z
R Q
P R
Q P
d yd z +
d zd x +
d xd y.
(P d x +Qd y +Rd z) =
y
z
z x
x y
S
S
Nu e greu de vazut ca toate aceste formule pot fi exprimate unitar, cu ajutorul formelor
diferentiale. Pentru formula lui Green (respectiv Stokes clasica), lucrul e transparent:
punem = P d x +Qd y (respectiv = P d x +Qd y + Rd z) si formula devine
Z
Z
= d .
D
Aceeasi formula produce si formula lui Gauss, lund = P d y d z +Qd z d x + Rd x

d y.
Trecem acum la generalizarea acestor formule pe varietati de dimensiune arbitrara. Avem nevoie de notiunea de subvarietate cu bord. Dar, ca sa nu complicam
expunerea (nu vom folosi aceasta notiune dect aici), vom da o definitie ad-hoc.
Definitia 9.4.8. O regiune cu bord D a varietatii n-dimensionale M e o submultime cu
doua tipuri de puncte:
(i ) puncte interioare: fiecare are o vecinatate din M continuta n D;
(i i ) puncte frontiera: un asemenea punct x are o vecinatate de coordonate (U , )
cu (x) = 0 si U D = {y U |n (y) 0}. Vedem ca punctele frontiera snt caracterizate de sisteme de coordonate modelate pe ,,semispatiul superior, ele corespunznd
punctelor de pe frontiera semispatiului. Notam cu D multimea punctelor frontiera.
Demonstram acum:
Propozitia 9.4.9. Frontiera unei regiuni cu frontiera D e o subvarietate nchisa (n 1)dimensionala. Daca M e orientabila, atunci si D e orientabila.
Demonstratie. ntr-adevar, D e o subvarietate nchisa n D, punctele ei fiind definite
de egalitati: daca U e o vecinatate cu coordonate (x i ) a lui D, atunci U D = {y
U |x n (y) = 0}.
Sa presupunem acum ca M e orientata si fie x D. Fie U un deschis de coordonate compatibil cu orientarea lui M , si compatibil cu structura de subvarietate a lui D,
n jurul lui x. S tim deci ca, daca (x 1 , . . . , x n ) snt coordonate pe U , atunci (x 1 , . . . , x n1 )
snt coordonate pe deschisul U D (corespunzator subvarietatii D). Alegem pe acest
deschis forma volum
(1)n d x 1 d x n1 .
199
Vom arata ca aceasta alegere e consistenta, adica, la o schimbare de (astfel de) coordonate, iacobianul este pozitiv, ceea ce va nsemna ca D e orientata de aceasta forma
volum.
Daca V e un alt deschis de coordonate n jurul lui x, cu coordonate (y i ), avem
j
) > 0 pentru ca M e orientata. Pe de alta parte, prin schimbarea de coordonate

det( v
u i
considerata, putem scrie v n = v n (u 1 , . . . , u n ). Cnd u n = 0 (adica ne aflam pe frontiera),
si v n = 0; iar cnd u n > 0 (adica sntem n interiorul lui D), atunci si v n > 0, indiferent de
v n
valorile variabilelor u 1 , . . . , u n1 . Rezulta de aici ca
> 0. Atunci, facnd o schimbare
u n
n
n
de variabila, putem presupune ca v = u . n acest caz, iacobianul anterior devine
0 < det
deci det(
v j
u i
v j
u i
v j
( i )|i , j =1,n1
= u
)|i , j =1,n1 > 0, si demonstratia e ncheiata.
Observatia 9.4.10. Orientarea descrisa n propozitia anterioara se numeste orientarea

indusa pe bord (de orientarea interiorului). Ea mai poate fi descrisa si astfel. n orice
punct x al bordului, T x (D) e un hiperplan al lui T x D. Orice vector transvers la acest
hiperplan, depinde si de x n , deci are o componenta pe xn . Numim vector transvers
exterior, unul pentru care aceasta componenta e pozitiva. De exemplu, daca D este interiorul bilei din R3 , atunci bordul sau este S 2 si normala exterioara obisnuita e un vector transvers exterior n sensul acestei definitii. Acum spunem ca o baza {v 1 , . . . , v n1 }
din T x (D) e pozitiv orientata daca baza {v 1 , . . . , v n1 , t } e pozitiv orientata (pe D) pentru orice vector transvers exterior t .
Harti pe o regiune cu bord

200
Teorema 9.4.11. (Formula lui Stokes). Fie D o regiune cu frontiera n varietatea ndimensionala M si fie o (n 1) forma diferentiala cu suport compact pe M . Are loc
formula:
Z
Z
(9.12)
d =
.
D
R
Daca D = ;, atunci formula devine D d = 0.
Demonstratie. Ca si la definirea integralei, fixam un atlas de coordonate compatibil
cu orientarea, fie el {(Ui , i )}, si partitie a unitatii { f } subordonat
a acoperirii (Ui ) cu
R
P
care descompunem forma ca f . Cum operatorii d si snt lineari, avem si:
Z
Z
XZ
XZ
d =
d ( f ),
=
( f ).
D
Reducem astfel problema la una locala: e suficient sa demonstram ca

Z
Z
d ( f ) =
( f ), pentru orice .
D
Cu alte cuvinte, e suficient sa demonstram (9.12) pentru o forma diferentiala de grad

n 1, cu suport compact continut ntr-un deschis de coordonate U (cu coordonate
x 1 , . . . , x n ), compatibil cu orientarea lui M . Dar atunci e ca si cum am lucra direct n
Rn , adica e suficient sa consideram U deschis n Rn si forma cu suport compact n
U (deci functiile a j depind acum de (u = (u i )), iar D va fi un domeniu cu frontiera din
Rn . Putem scrie
X
= (1) j 1 a (u 1 , . . . , u n )d u 1 dd
u j d un
j
d =
X a j
j
u j
d u1 d un .
Avem de discutat doua cazuri: D intersecteaza sau nu deschisul U .

Daca D U 6= ;, avem, dupa definitia bordului:
U D = {u U |u n 0},
U D = {u U |u n = 0}.
Cum functiile a j au suportul n U , le putem prelungi cu 0 n afara lui U . Alegem acum

un cub C n semispatiul superior al lui Rn , plasat cu o fata pe frontiera semispatiului si
cu 0 n centrul acestei fete: {u Rn | | u i | r, 1 i n 1, 0 u n 2r }, n asa fel nct
U D sa fie continut n ntregime n interiorul cubului (revine la a alege r suficient de
mare). n particular, functiile a j se anuleaza pentru orice argument u i > r . Atunci:
Z
Z
Z
X
= (1) j 1
=
a j (u 1 , . . . , u n )d u 1 dd
u j d un
D
U D
= (1)n1
Z
=
U D
U D
an d u 1 d u n
|u i |r,i =1,...,n1
a n (u 1 , . . . , u n1 , 0)d u 1 . . . d u n1 ,
unde semnul din ultima egalitate apare datorita felului cum e indusa orientarea pe
frontiera.
201
Similar:
d =
U D
d =
XZ
j
U D
a j
u j
d u1 d un .
Cum, pentru i n 1, folosind formula lui Fubini, avem:

Z
a j
d u1 d un
j
U D u
Zr
Z
a j
j
= i
u j . . . d u n = 0,
d u d u 1 . . . dd
j
|u |r,i 6= j ,n
r u
n
0u 2r
astfel ca singurul sumand eventual nenul este ultimul:

Z
a n
d u1 d un
n
u
U D
Z
(a n (u 1 , . . . , u n1 , r ) a n (u 1 , . . . , u n1 , 0))d u 1 . . . d u n1
=
|u i |r ;i 6=n
Z
=
a n (u 1 , . . . , u n1 , 0)d u 1 . . . d u n1
|u i |r ;i 6=n
si egalitatea e demonstrata.
Daca, n schimb, D U = ;, atunci U (M \ D) sau U IntD. Consideram acum
un cub C ca mai nainte (dar de data aceasta el va contine ntreg U ) si prelungim la fel,
cu 0, functiile a j . Vom avea:
Z
Z
a j
a j
1
n
du ...du =
d u1 . . . d un
j
j
u
u
U
C
Zr
Z
a j
j
=
d u 1 . . . dd
u j . . . d u n = 0,
d
u
j
r u
|u i |r,i 6= j
pentru ca
Zr
a j
u j
du j
= a j (u 1 , . . . , u j 1 , r, . . . , u n ) a j (u 1 , . . . , u j 1 , r, . . . , u n ) = 0.
Cu aceasta, formula lui Stokes este complet demonstrata.
Corolarul 9.4.12. Fie M o R

varietate compacta n-dimensionala orientata si o (n 1)forma diferentiala. Atunci M d = 0.
Exercitiul 9.4.13. Sa se arate ca pe o varietate compacta, orientabila, n-dimensionala, nu exista(n
1) forme cu derivata exterioara nenula n fiecare punct.

Exercitiul 9.4.14. Pe o varietate compacta de dimensiune 2n nu exista 2-forme diferentiale
exacte si de rang maxim.
R
Indicatie: Daca = d e o astfel de forma, atunci n e forma volum, deci M n 6= 0. Dar,
R
R
R
din Stokes, M n = M d n1 = M d ( n1 ) = 0, contradictie.
Exercitiul 9.4.15. Fie M o varietate orientata, compacta, cu bord. Sa se arate ca nu exista f :
M M astfel nct f |M sa fie identitatea. Folositi acest fapt pentru a demonstra ca orice
aplicatie diferentiabila f : B n B n , B n = {x Rn ; kxk 1}, are un punct fix (este o forma slaba
a teoremei lui Brouwer).
202
Indicatie: Punem pe M orientarea indusa si alegem o forma volum (de grad n 1 pe

M . Atunci d = 0. Daca prin absurd, exista f ca n enunt, atunci f e o n 1 forma pe M si
d ( f ) = f d = 0. Acum formula lui Stokes conduce la contradictie. Pentru partea a doua, daca
exista f fara puncte fixe, deci f (p) 6= p pentru orice p B n , putem face sa corespunda oricarui
punct p B n punctul de pe S n1 = B n n care semidreapta [ f (p)p) taie frontiera bilei. Se arata
ca se obtine o functie diferentiabila care se restrnge la identitate pe frontiera, contradictie.
CAPITOLUL 10
Fibrari vectoriale
n capitolul acesta generalizam fibrarile tensoriale cu care am lucrat pna acum.
Vom da definitia abstracta pentru care cele dinainte reprezinta cazuri particulare.
Definitia 10.1.1. O fibrare1 vectoriala (reala) de rang r este este o surjectie diferentiabila : E M cu proprietatile:
(1) E x := 1 (x) este spatiu vectorial (real) r dimensional.

(2) Pentru orice x M , exista o vecinatate deschisa U a sa si un difeomorfism
: 1 (U ) U Rr astfel nct urmatoarea diagrama sa fie comutativa:
/ U Rr
KK
KK
pr1
K
KKK
K%
1 (UK)
unde pr1 este proiectia pe primul factor. n plus, restrictia x : E x {x} Rr

este izomorfism linear.
E
x
U
U XR
Trivializare locala. Aici E x

= Rr .
n acest context, E , respectiv M , se numesc spatiul total, respectiv baza fibrarii.
Spatiul vectorial E x se numeste fibra. Perechea (U , ) se numeste harta fibrata. E clar
ca M admite o acoperire deschisa cu domenii de harti fibrate. ca si n cazul varietatilor,
vorbim despre un atlas de trivializare {(U , )}.
Analog se definesc fibrarile vectoriale complexe.
De cele mai multe ori, n loc de ,,fibrare vectoriala, vom spune doar ,,fibrare.
1Se foloseste si termenul fibrat, ca n ,,fibratul tangent.
204
Fibrari vectoriale
O fibrare pentru care U poate fi luat ntreg M este un produs M Rr , de aceea se

numeste fibrare triviala. Astfel, orice harta fibrata produce o trivializare locala a lui E .
Exemplul 10.1.2. Fibrarile tensoriale, n particular fibrarea tangenta si cea cotangenta,
snt exemple particulare. De asemenea, fibrarea formelor diferentiale.
Daca M e paralelizabila (grup Lie, de exemplu), atunci T M si T M snt fibrari
triviale.
Banda lui Mbius infinita este o fibrare vectoriala peste S 1 , cu fibra R. Cilindrii, n
schimb, snt fibrari vectoriale triviale peste S 1 , cu fibra R.
Pentru doua trivializari locale ale caror domenii se intersecteaza, U U 6= ;,
putem considera aplicatiile:
n
r
1
: (U U ) R (U U ) R .
Cum fiecare e izomorfism pe fibra, e clar ca:

1
(x) GL(r, R),
x U U .
Putem deci defini aplicatiile (numite functii de tranzitie):

g : U U GL(r, R),
r
g (x) = 1
|{x}R .
Se verifica usor ca func ctiile de tranzitie satisfac conditiile (zise de cociclu):

(10.1)
g (x) = I d ;
g g = g
pe U U U 6= ;.
Exercitiul 10.1.3. Verificati ca g (x) = d (x) 1

snt functiile de tranzitie pentru T M (aici
(U , ) e un atlas pe M ).
Gasiti functiile de tranzitie pe T M si pe T p,q M .
Pentru a continua, avem nevoie de notiunea de morfism de fibrari (peste aceeasi

baza):
Definitia 10.1.4. Fie : E M si : E M fibrari vectoriale de rang r , r . O aplicatie
diferentiabila f : E E se numeste morfism de fibrari daca pastreaza fibrele (adica
f = ) si e lineara pe fibre (adica f |E x : E x E f (x) e lineara).
Daca f e difeomorfism si restrictia ei la orice fibra e izomorfism linear, atunci f se
numeste izomorfism de fibrari.
Exercitiul 10.1.5. Aratati ca izomorfismul de fibrari defineste o relatie de echivalena pe multimea fibrarilor peste o aceeasi baza.
Sa presupunem acum ca pentru aceeasi acoperire avem doua trivializari: si

. Atunci exista aplicatiile : U GL(r, R), date prin = ( )1 . Asadar:
= , iar functiile de tranzitie asociate snt legate prin relatia:
g = g
1
.
n aceasta situatie, spunem ca cele doua pachete de functii de tranzitie snt echivalente.
Pe de alta parte, e clar ca relatia aceasta ntre functiile de tranzitie se poate scrie
si pentru fibrari diferite, dar de acelasi rang: nu intervin n ea dect date de pe baza.
Cititorul va demonstra singur:
Lema 10.1.6. Doua fibrari vectoriale snt echivalente daca si numai daca exista o acoperire de trivializare cu pachete de functii de tranzitie echivalente.
205
2 S EC TIUNI
E limpede acum ca functiile de tranzitie identifica o fibrare pna la izomorfism.

Mai precis, data varietatea M laolalta cu o acoperire deschisa {U } si cu un pachet de
aplicatii g care satisfac conditiile de cociclu (10.1), construim fibrarea n felul urma`
tor. Consideram pentru nceput reuniunea disjuncta (U Rr ) pe care o factorizam
la relatia de echivalenta :
(x, v) (x , v ) x = x, v = g (x)(v).
`
Definim E := (U Rr )/ si ([x, v]) = x. Se verifica imediat ca fibrarea : E M
astfel definita are functiile de tranzitie {g }.
E important de notat ca aceasta constructie arata cum o fibrare vectoriala e perfect
de terminata de baza ei, de o acoperire a bazei si de un pachet de functii care iau valori
n grupul de izomorfisme al fibrei; dar fibra nsasi nu e data, ci se construieste.
ncheiem paragraful cu un exemplu foarte important:
Exemplul 10.1.7. Fibratul tautologic. Fie M = P n R si Un+1 = {(d , v)|v d } P n R

Rn+1 . Deci Un+1 contine acele perechi de drepte si vectori din Rn+1 cu proprietatea
ca dreapta are directia vectorului. Altfel spus, Un+1 este reuniunea disjuncta a dreptelor din Rn+1 . Putem organiza acest spatiu ca fibrare de rang 1 peste spatiul proiectiv,
: Un+1 P n R, fibra deasupra unui punct din spatiul proiectiv fiind chiar dreapta
reprezentata de acel punct (de aici denumirea de fibrat tautologic).
Orice v Un+1 se reprezinta sub forma v = t (x 0 , . . . , x n ) Rn+1 , cu t R. Proiectia
lucreaza dupa formula
(t (x 0 , . . . , x n )) = [x 0 , . . . , x n ].
Pentru a construi trivializarile locale, folosim atlasul canonic al lui P n R (vezi Exemplul
5.2.13). Cum U = {[x 0 , . . . , x n ]|x 6= 0}, un element din 1 (U ) e de forma t (x 0 , . . . , x n ))
, 1, xx+1
, . . . , xxn ). Putem ceci defini :
si se poate scrie unic sub forma t ( xx0 , . . . , xx1
1 (U ) U R prin
(t (x 0 , . . . , x n )) = ([x 0 , . . . , x n ], t ).
Se vede imediat ca daca x 6= 0 si x 6= 0, atunci t =

g =
x
x
x
x t , deci functiile de tranzitie snt
GL(1, R) = R .
Analog se defineste fibratul tautologic peste varietatea Grassmann G(k, n). Aici
vom defini spatiul total Uk,n ca fiind reuniunea disjuncta a tuturor kplanelor din Rn .
Proiectia va fi : Uk,n+1 G(k, n), (v) = V daca v V (dimV = k). Evident, U1,n+1 =
Un+1 .
Fibrarile tautologice se mai numesc universale pentru ca, asa cum vom vedea,
orice fibrat vectorial peste o varietate compacta se poate obtine dintr-o fibrare universala printr-o constructie specifica.
2. Sectiuni
Cum baza si spatiul total al unei fibrari snt varietati diferentiabile, e legitima considerarea aplicatiilor de la baza la spatiul total. Dintre acestea, unele au o importanta
deosebita:
Definitia 10.2.1. Se numeste sectiune (globala) a fibrarii o aplicatie diferentiabila s :
M E cu proprietatea s = 1M .
206
Fibrari vectoriale
Daca s e definita doar pe un deschis U , atunci vorbim despre o sectiune locala.

De exemplu, cmpurile vectoriale tangente snt sectiuni ale lui T M . La fel, orice
cmp tensorial de tip (r, s) este o sectiune n fibrarea tensoriala respectiva, orice forma
diferentiabila e o sectiune a lui (T M ).
Este clar ca multimea sectiunilor pe U are o structura de C (U )modul (demonstrati!). Vom nota acest modul cu (U , E ) sau cu C (U , E ). n particular, vedem acum
de ce am folosit doua notatii pentru forme: (T (M ) este spatiul total al fibratului,
( M ) este modulul sectiunilor.
Sectiuni locale, definite pe deschisi suficient de mici, exista ntodeauna; pentru un
deschis U inclus n unul de trivializare U , folosind difeomorfismul dintre 1 (U ) si
U Rr , putem defini sectiunile s i , i = 1, . . . , r , prin s i (x) = 1
(x, e i ), unde {e 1 , . . . , e r } e
baza canonica a lui Rr . E imediat faptul ca {s 1 , . . . , s r } snt independente peste C (U ).
Am demonstrat:
Propozitia 10.2.2. Modulul C (U , E ) este liber, de rang r peste C (U ).
Pe de alta parte, desi sectiunile locale s i se pot prelungi la M , nimic nu ne asigura
ca prelungirile vor mai fi independente (n general, vor avea zerouri). Deci C (M , E )
poate fi infinit dimensional.
Observatia 10.2.3. Daca U U 6= ; si {s 1 , . . . , s r }, respectiv si {s 1 , . . . , s r } snt reperele

de sectiuni locale asociate, atunci avem
1
s i (x) = 1 (x, e i ) = g
(x)s i (x),
x U U .
n consecinta , daca o sectiune s C (U U ) se scrie s =

vectorii din Rr f := ( f i ) si f :=
legati prin relatia:
( fi )
f i s i =
f i s i , atunci
(componentele lui s n cele doua repere) snt
1
f = g
f .
(10.2)
Atentie: aici, indicii , nu snt de sumare.

Reciproc, daca plecam cu o sectiune globala s, ea se poate localiza: pe orice desP
chis de trivializare U vom avea s|U = ri=1 f i s i , cu f i C (U ). Din cele de mai
sus, e clar ca, data o acoperire de trivializare, o familie de vectori ( f ) din Rr determina o sectiune globala daca si numai daca are loc (10.2).
Sectiuni globale, asadar, exista de asemenea: acest lucru rezulta folosind teoremele de prelungire cu ajutorul partitiei unitatii. Dar nu stim daca exista sectiuni globale nenule peste tot. De ce ne intereseaza existenta lor? Deoarece, cu ct exista mai
multe sectiuni globale independente n fiecare punct (n particular, nenule peste tot),
fibrarea e mai aproape de una triviala.
Exercitiul 10.2.4. Aratati ca M poate fi privita ca o subvarietate a lui E prin intermediul sectiunii
nule s(x) = 0 E x , pentru orice x M .
3. Reducerea grupului structural

Se poate ntmpla ca, pentru o anume acoperire de trivializare, functiile de tranzitie sa ia valori ntr-un subgrup strict H al lui GL(r, R): g (x) H , pentru orice x
U U . n acest caz, spunem ca grupul structural al fibrarii a fost redus la H (terminologia e motivata de teoria fibrarilor cu grup structural, n particular a fibrarilor
207
3 R EDUCEREA GRUPULUI STRUCTURAL
principale, si de faptul ca orice fibrare vectoriala e asociata ntr-un mod care se poate
preciza unei fibrari principale. Nu vom aborda fibrarile principale; cititorul poate consulta cartea [KN]).
Cazul tipic pentru o asemenea situatie este prezentat n:
Teorema 10.3.1. Grupul structural al oricarui fibrat vectorial real de rang r se poate
reduce la O(r).
Demonstratie. Vom vedea ca, de fapt, enuntul e echivalent cu existenta unui produs
scalar global pe C (M , E ). Iata cum l construim.
Fie {(U , )} o acoperire de trivializare fixata. Pe fiecare deschis U consideram reperul de sectiuni locale {s 1 , . . . , s r }. Cu ajutorul lui, definim un produs scalar
pe C (U , E ): nu avem dect sa decretam ca reperul respectiv e ortonormat. Punem,
asadar,
s i , s j = i j .
Consideram acum o partitie a unitatii { } subordonata acoperirii {U } si definim un
produs scalar global prin
X
, = , .
Simetria si bilinearitatea snt evidente, pozitiv definirea rezulta din faptul ca snt
pozitive.
Din Observatia 10.2.3 stim ca functiile de tranzitie reprezinta matricele de trecere
ntre reperele de sectiuni {s i }, {s i }. Or, acestea fiind ortonormate, matricea de trecere

este ortogonala. Obtinem g O(r ).
Definitia 10.3.2. O fibrare se numeste orientabila daca exista o acoperire de trivializare

cu functii de tranzitie cu determinant pozitiv.
Corolarul 10.3.3. O fibrare este orientabila daca si numai daca grupul ei structural se
poate reduce la SO(r ).
Exercitiul 10.3.4. Daca M este orientabila, atunci T M M este orientabila.
Definitia 10.3.5. Un produs scalar pe fibrarea T M M se numeste metrica Riemann.

O varietate mpreuna cu o metrica Riemann fixata se numeste spatiu Riemann.
Teorema anterioara implica:
Propozitia 10.3.6. Orice varietate diferentiabila admite metrici Riemann.

Mai mult, pe o varietate data exista o infinitate de metrici Riemann. Spatiul acestor
metrici fiind att de bogat, este utila, pe de o parte, cautarea de structuri pe el si, pe de
alta parte, cautarea unor metrici Riemann cu proprietati speciale. Vom reveni asupra
acestor chestiuni n capitolele urmatoare.
Exemplul 10.3.7. Structuri aproape complexe O structura aproape complexa pe un
spatiu vectorial V de dimensiune n este un endomorfism J de patrat 1V (deci J 1 =
1V ). Aplicnd aici determinantul, rezulta det(J )2 = (1)n , deci n = 2m. E usor de
vazut ca daca {v 1 , . . . , v s } e linear independent, atunci si {v 1 , J v 1 , . . . , v s , J v s } e linear independent. Rezulta ca pe un spatiu vectorial aproape complex se pot considera repere
adaptate structurii aproape complexe, de tipul {e 1 , Je 1 , . . . , e m , Je m }. Matricea de trecere ntre doua astfel de repere are pe diagonala blocuri patratice 2-dimensionale de
208
Fibrari vectoriale
a
b
, restul elementelor fiind nule. Daca ne amintim ca un numar complex
b a
a + bi se reprezinta matriceal ca o matrice 2dimensionala ca mai sus, ntelegem ca
matricea de trecere sta n GL(m, C) vazut ca subgrup al lui GL(2m, R).
O structura aproape complexa pe o varietate este un cmp tensorial de tip (1, 1)
cu proprietatea ca, n fiecare punct, J x2 = 1Tx M (compunerea J 2 are sens pentru ca
T 1,1 M e izomorf cu End(T M )). Fiecare spatiu tangent are, asadar o structura aproape
complexa J x si asocierea x 7 J x e diferentiabila. n particular, dim M = 2m.
O varietate diferentiabila mpreuna cu o structura aproape complexa se numeste
varietate aproape complexa.
Daca M admite o structura aproape complexa, atunci putem considera repere locale de cmpuri tangente de forma {X 1 , J X 1 , . . . , X m , J X m }. Acestea induc trivializari
corespunzatoare ale fibrarii tangente. Conform observatiilor anterioare, functiile de
tranzitie asociate, care snt exact schimbarile de reper, vor sta n GL(m, C) GL(2m, R).
Reciproc, daca functiile de tranzitie ale lui T M stau n GL(m, C), atunci se trece la
o reprezentare reala a cestui grup (adica se alege o scufundare a sa
n GL(2m,
R)). De
A B
exemplu, daca A +i B GL(m, C), putem lua reprezentarea sa reala
. ConsideB A
ram acum reperele locale de cmp {X 1 , . . . , X 2m } care se schimba cu asemenea matrice
si definim J X 1 = X m+1 , . . . , J X m = X 2m , J X m+1 = X 1 , . . . , J X 2m = X m . (Remarcati deosebirea fata de reperele dinainte; de unde provine diferenta?)
n concluzie: O varietate admite o structura aproape complexa daca si numai daca
grupul structural al fibrarii sale tangente se reduce la GL(m, C).
Exercitiul 10.3.8. O varietate aproape complexa e orientabila.
Exercitiul 10.3.9. Folosind expresia locala a unei forme de contact (cf. Exercitiul 9.3.6), aratati
forma
ca existenta unei forme de contact pe o varietate diferentiabila este echivalenta cu reducerea

grupului structural al fibratului tangent la {1} U(n).
4. Operatii cu fibrari
Cum fibrele unei fibrari au structura de spatii vectoriale, operatiile algebrice care
se pot face pe fibre (suma directa, produs tensorial, dualizare) produc noi fibrari vectoriale, cu fibrele rezultate n urma operatiilor amintite. Vom descrie aceste noi fibrari,
peste aceeasi baza initiala, identificnd fibrele lor si functiile de tranzitie. n afara de
aceste operatii algebrice, vom mai prezenta preimaginea unui fibrat.
Fie fibrarile i : E i M , (peste aceeasi baza), i = 1, 2. E clar ca putem considera o
aceeasi acoperire de trivializare pentru amndoua fibrarile (plecam cu doua acoperiri
distincte si facem toate intersectiile posibile), astfel ca vom avea functii de tranzitie
i
indexate cu aceiasi indici g
, i = 1, 2.
Suma Whitney. Se noteaza E 1 E 2 . Fibrele
! snt sumele directe (E 1 E 2 )x = (E 1 )x (E 2 )x .
g
0
Functiile de tranzitie vor fi
2 . Deci rg (E 1 E 2 ) = rg E 1 + rg E 2 .
0
g
Produsul tensorial. Se noteaza E 1 E 2 . Fibrele snt sumele directe (E 1 E 2 )x = (E 1 )x

1
2
(E 2 )x . Functiile de tranzitie vor fi g
g
. Avem rg (E 1 E 2 ) = rg E 1 rg E 2 .
209
4 O PERATII
CU FIBR ARI
Duala unei fibrari se noteaza E sau E (vom prefera prima notatie). Fibrele snt
dualele fibrelor. Functiile de tranzitie snt mai putin evidente. Pentru a le gasi, fie
: E |U U Rr o trivializare locala a lui E . Restrnsa la fibra E x , este un izomorfism ntre E x si R4 . Acesta induce, prin transpunere (deci actionnd n sens invers), un
izomorfism ntre spatiile duale t : (Rr ) E x . Acum putem defini pe E trivializarea
t 1
: E |U U (Rr ) , unde = (
) . Vom avea deci aceleasi harti de trivializare.
Daca notam cu g functiile de tranzitie ale lui E , vom avea:
t 1
t 1
t 1
g
= (
) t = (( 1
= (g
) .
) )
Evident rg E = rg E .
Mai general, se poate considera Hom(E1 , E2 ). Functiile lui de tranzitie vor fi
2
1
g (x)( f ) = g
(x) f (g
(x))1 ,
f Hom(Rr1 , Rr2 ).
Sa observam si ca spatiul sectiunilor lui Hom(E1 , E2 ) este format din toate morfismele
de fibrari de la E 1 la E 2 .
E clar ca E = Hom(E, R) unde R e vazut ca fibrat trivial de rang 1 peste M .
Exemplul 10.4.1. T M este dualul (T M ) .
T M}.
Fibrarea tensorilor de tip (p, q) este T
T M} |T M {z
| M {z
q
Preimaginea unei fibrari2. Aceasta e o constructie specifica, nu intra n categoria anterioara, a operatiilor algebrice.
Fie : E N o fibrare de rang r si f : M N o aplicatie diferentiabila. Definim
multimea
f (E ) := {(x, e) M E | f (x) = (e)},
si proiectia naturala f (x, e) = x. Cu acestea, f E M devine fibrare vectoriala cu

fibra ( f E )x = E f (x) , deci de acelasi rang cu E . Este un fel de schimbare a bazei: prin
intermediul lui f , fibrele lui E snt asezate peste M . Daca {(U , )} e un atlas de trivif
f
alizare pe E N , atunci {( f 1 (U ), )}, cu (x, e) = (x, (e)), e un atlas de trivialif
zare pe f E M , cu functii de tranzitii g = f g .
Sectiunile lui f E snt aplicatii diferentiabile s : M f E cu proprietatea ca s(x)
E f (x) .
E usor de vazut ca proiectia naturala f : f E E , f (x, e) = e, este un morfism de
fibrari asociat lui f (vezi Definitia 10.1.4).
f
Exercitiul 10.4.2. Daca P M N si E N , atunci (g f ) E = f (g E ).
Exemplul 10.4.3. Daca : I M e o curba diferentiabila, atunci putem considera

fibratul (T M ) I . Sectiunile sale snt aplicatii X : I (T M ) cu proprietatea
X (t ) T(x) M . Acestea se numesc cmpuri tangente de-a lungul curbei , le-am ntlnit
n discutia despre suprafete. Problema era, acolo, ca ele nu puteau fi definite corect
doar pe imaginea (I ) care nu e deschisa n M . De aici necesitatea prelungirii lor la
un deschis (tub) n jurul lui (I ) etc. Considerarea lor ca sectiuni n imaginea inversa
rezolva problema.
2Pullback n engleza: termenul e preluat ca atare si n unele texte romnesti
210
Fibrari vectoriale
Daca f este incluziunea unei subvarietati, i : M , N , atunci i E se numeste restrictia lui E la M si se noteaza simplu E |M . n acest caz, spatiul total este o subvarietate
a lui E . Acesta este doar un exemplu particular al urmatoarei definitii:
i
Definitia 10.4.4. Fie E M o fibrare vectoriala. O subvarietate E E este o subfibrare

a lui E daca:
(i ) E E x este subspatiu vectorial al lui E x pentru orice x M .
(i i ) |E : E M are structura de fibrare vectoriala indusa de aceea a lui E . Mai
precis, exista trivializari (U , ), respectiv (U , ) pentru E si E care fac diagrama
urmatoare comutativa:
U Rr
x
i d j
1 (U )
x
1 (U ) E U Rr
unde Rr Rr e incluziunea canonica.
Exemplul 10.4.5. Multimea tensorilor simetrici de tip (0, q) pe o varietate formeaza o

subfibrare S 0,q M a lui T 0,q M . n particular, o metrica riemanniana e o sectiune pozitiv
definita a lui S 0,2 M .
La fel, q (T M ) e o subfibrare a lui T 0,q M .
Exemplul 10.4.6. Fie f : E F un morfism de fibrari vectoriale peste aceeasi baza M .
Definim:
[
Ker f =
Ker f |E x ,
xM
Im f =
xM
Im f |E x .
Daca f are rang constant (vezi Definitia 6.2.1 si explicatiile care urmeaza), de exemplu, daca e imersie sau submersie, atunci se vede usor ca Ker f devine o subfibrare a
lui E , iar Im f o subfibrare a lui F .
Exercitiul 10.4.7. n conditiile de mai sus, sa se arate ca exista izomorfismul de fibrari E
= Ker f
Im f .
n particular, acum putem defini siruri exacte de fibrari. Anume, sirul de morfisme
de fibrari (peste aceeasi baza)
fi
f i +1
E i E i +1 E i +2
e exact daca, pentru fiecare i , Ker f i +1 = Im f i .
Pentru un sir exact scurt
f1
f2
0 E 1 E 2 E 3 0,
rezulta ca f 1 e injectiva si f 2 surjectiva, deci Ker f 2 = Im f 1 e subfibrare a lui E 2 .
Exemplul 10.4.8. Fie S R3 o suprafata diferentiabila. Fibratul tangent al lui R3 se

poate restrnge la S; notam restrictia cu T R3 |S (e un fibrat trivial). n fiecare punct x S,
putem considera spatiul tangent T x M si vectorul normal unitar N x . E clar ca T x M
211
4 O PERATII
CU FIBR ARI
N x = (T R3 |S )x , deci, daca notam cu T M fibratul de rang 1 a carui fibra n fiecare

punct este directia normala la S n acel punct, avem un exemplu de suma Whitney:
T R3 |S = T M T M .
Sa mai observam ca N este o sectiune a lui T M , deci acest fibrat e trivial daca si numai
daca S e orientabila.
n exemplul anterior am vazut ca pentru un anume fibrat, T M , am putut gasi un
sumand direct astfel nct suma sa fie un fibrat trivial. E aproape clar ca rezultatul se
poate generaliza pentru subvarietati de codimensiune oarecare ale lui Rn (vom face
acest lucru n capitolul dedicat subvarietatilor riemanniene). Pe de alta parte, exista si
o proprietate mult mai generala, adevarata pentru fibra ri cu baza compacta:
Teorema 10.4.9. Pentru orice fibrat vectorial E M , cu M compact, exista un fibrat
vectorial F M astfel nct suma directa E M sa fie fibrat trivial.
Demonstratie. Datorita compacitatii lui M , putem considera de la nceput un atlas
finit de trivializare al lui E , {(U , )}, = 1, . . . , N . Fie N fibratul trivial U Rr , izoa directa de fibrari triviale e, n continuare, triviala,
morf cu E |U prin 1
. Cum o sum
punem N := N .
Fie acum { } o partitie a unitatii subordonata acoperirii {1 (U )} a lui E . Cu
ajutorul ei prelungim diferentiabil aplicatiile la E ; fie : E N aceste prelungiri
(avem (e) = (e) pe E |U si = 0 pe complementara lui deschisului pe care
= 1). Definim
: E N,
N
(e) = =1
(e) := (1 (e), . . . , N (e)).
Evident, rg rg . Cum n orice punct e E n care (e) 6= 0, rg = rg E , vedem

ca rg rg E . Pe de alta parte, cum orice e E sta n cel putin un 1 (U ), si deci
(e) 6= 0, deducem rg = rg E , n particular rangul lui e constant si are sens sa
consideram nucleul si imaginea lui (ca fibrari). n consecinta , Ker = 0 si deci E
=
Im .
Pnna acum am scufundat E ca un subfibrat ntr-un fibrat trivial N (care nu e unic:
el depinde de alegerea initiala a atlasului finit de trivializare). Constructia unui complement F e un pic mai delicata. Punctual, fiecare fibra E x are un complement direct
n N x , dar, cum acesta nu e unic, nu avem o alegere canonica, n asa fel nct sa fim asigurati ca vom obtine un fibrat. Putem nsa sa dotam N cu un produs scalar (conform
cu Teorema 10.3.1). Acum alegem n fiecare fibra N x complementul ortogonal F x = E x .
Cu aceasta alegere, F este fibrat vectorial si teorema e complet demonstrata.
ncheiem capitolul cu un rezultat teoretic foarte important care arata cum se poate
obtine orice fibrat ca preimagine a fibratului universal peste o grassmanniana:
Teorema 10.4.10. Fie fibratul vectorial E M , de rang r , cu baza M compacta. Exista
un numar ntreg N > 0 care depinde numai de M , si o aplicatie diferentiabila f : M
G(r, N ) astfel nct E
= f Ur,N .
Demonstratie. Fie {(U , )} un atlas finit de trivializare a lui E ( = 1, . . . , k) si, pentru fiecare , un reper de sectiuni {s , 1, . . . , s r } pe U . Ca n demonstratia anterioara,
cu o partitie a unitatii { } prelungim sectiunile s i la niste sectiuni globale ale lui E
212
Fibrari vectoriale
(cu zerouri). Obtinem astfel multimea de sectiuni { s 1 , . . . , s r }=1,...,k . Fie N = r k

numarul total de sectiuni din multime. Cele N sectiuni genereaza E x n fiecare x M .
Fie acum V spatiul vectorial real generat de aceste sectiuni, renumerotate s 1 , . . . , s N .
Grassmanniana pe care o cautam este cea a r planelor din V , izomorfa (necanonic) cu
G(r, N ). Evident, pentru fiecare x M , avem o surjectie lineara p x : V E x , data prin
P
P
p x ( a j s j ) = a j s j (x) (aplicatie de evaluare n x). Nucleul sau are codimensiune r .
Alegem un produs scalar arbitrar pe V , astfel ca pentru fiecare subspatiu sa putem
considera complementul ortogonal.
Definim f : M G(N r, N ) prin f (x) = (Ker p x )
=
= E x . Acum e clar ca f U N r,N
E . Pe de alta parte, G(r, N ) = G(N r, N ), ceea ce ncheie demonstratie.
CAPITOLUL 11
Conexiuni lineare n fibrari vectoriale

E nevoie, uneori, sa comparam vectori tangenti n puncte diferite ale unei varietati. Cum ei nu snt elemente ale unui acelasi spatiu vectorial, trebuie gasita o modalitate de a-l aduce pe unul n punctul de aplicatie al celuilalt. n Rn , acest lucru se face
foarte simplu: cele doua puncte se unesc cu o dreapta si unul dintre vectori e transportat prin paralelism de-a lungul ei pna n punctul dorit. Dar pe o varietate arbitrara
procedeul nu mai e asa de lesnicios. Problema este definirea transportului prin paralelism de-a lungul unei curbe. Apoi trebuie sa vedem n ce masura depinde acest
transport de curba pe care se face. Notiunea care rezolva aceste chestiuni este conexiunea lineara. O vom defini n general, ntr-o fibrare vectoriala arbitrara1, apoi o vom
specializa la fibratul tangent si la cele tensoriale.
1. Definitie. Existenta . Formule locale
Pentru a putea da definitia care ne intereseaza, avem nevoie sa introducem formele diferentiale cu valori ntr-un fibrat. Fie, deci, E M un fibrat vectorial.
Definitia 11.1.1. O forma diferentiala cu valori n E este o sectiune a fibratului (T M )

E . Vom nota (M , E ) modulul acestor sectiuni.
O p-forma cu valori n E este, deci, o aplicatie multilineara alternata pe (M ) cu
valori n E :
(X 1 , . . . , X p )(x) E x .
Local, daca (U , ) e o trivializare locala a lui E , cu reper de sectiuni asociate

{s 1 , . . . , s r }, o pforma cu valori n E se scrie, local:
X
|U = i s i , i p (U ).
i
n particular, 0 (M , E ) = (E ), adica 0formele cu valori n E snt simple sectiuni

ale lui E .
Acum putem da:
Definitia 11.1.2. O conexiune lineara2 n fibrarea E M este un operator diferential

R-linear de ordinul 1
: 0 (M , E ) 1 (M , E ),
cu proprietatea
(11.1)
( f s) = d f s + f s,
pentru orice f C (M ).
1Denumirea provine tocmai din faptul ca ea pune n legatura, conecteaza, fibre peste puncte diferite.
2De obicei spunem simplu: conexiune.
214
E clar ca (11.1) este, n acest context, regula lui Leibniz. Astfel, o conexiune lineara
se comporta ca o derivare.
Cum s este o 1forma cu valori n E , valoarea ei se calculeaza aplicnd-o pe un
cmp vectorial tangent X (M ). Vom nota
X s
pentru (s)(X ).
X s se numeste derivata covarianta a sectiunii s pe directia lui X . Vom vedea mai

trziu ca este o generalizare a derivatei covariante de-a lungul unei curbe introduse pe
suprafete. Evident avem
(11.2)
hX +Y s = h X s + Y s,
h C (M ).
Formula (11.1) devine, pentru derivata covarianta:

(11.3)
X ( f s) = X ( f )s + f X s.
Observatia 11.1.3. Obtinem astfel o definitie echivalenta a conexiunii (de fapt, a derivatei covariante): este un operator : (M ) (E ) (E ), cu proprietatile:
(i ) Este C (M )lineara n raport cu primul argument (cf. (11.2)).
(i i ) Verifica formula lui Leibniz (11.3) (n particular, este Rlineara) n raport cu al
doilea argument.
Exemplul 11.1.4. Fie E un fibrat trivial si {s 1 , . . . , s r } o baza globala de sectiuni. Putem
defini
s i = 0,
P
folosind regula lui Leibniz: daca s = f i s i , avem
s = d f i s i .
Deci orice fibrat trivial admite conexiuni.

Teorema 11.1.5. Orice fibrat vectorial E M admite conexiuni lineare.

Multimea tuturor acestor conexiunilor formeaza un spatiu afin infinit dimensional
modelat pe (T M Hom(E , E )).
Demonstratie. Fie {(U , )} un atlas de trivializare al lui E . Cum fiecare E |U U e
fibrat trivial, el admite o conexiune (conform cu Exemplul 11.1.4). Alegem acum o
partitie a unitatii { } subordonata acoperirii {U } si definim
X
= .
Avem de verificat ca satisface regula lui Leibniz. ntr-adevar:
X
X
X
( f s) = ( f s) = d f s + f s =
X
X
= ( )d f s + f
s = d f s + f s.
Daca , snt doua conexiuni n E , atunci
( )( f s) = d f s + f s (d f s + f s) = f ( )(s),
deci e C (M )lineara n raport cu (E ), ceea ce trebuia demonstrat.
215
. F ORMULE LOCALE
1 D EFINI TIE
. E XISTEN T
A
Observatia 11.1.6. Din a doua afirmatie a teoremei rezulta ca, daca se fixeaza o conexiune n E , atunci orice alta conexiune e de forma = + A, unde A e o 1forma
pe M cu valori n Hom(E , E ).
Fie acum o conexiune n fibrarea E M . Ca si pentru celelalte obiecte cu care
am lucrat, vrem sa gasim exprimarea locala a conexiunii. Fie, deci o harta de trivializare (U , ), cu reperul local de sectiuni s := (s 1 , . . . , s r ). Aplicnd conexiunea unei
sectiuni din reper vom gasi:
X j
s i = i s j .
j
j i
snt 1forme pe U (indicele nu e de sumare: el marcheaza dependenta de

Aici
harta de trivializare). Asadar, local, conexiunea produce o matrice de 1forme.
P
Daca s = f i s i e o sectiune arbitrara pe U , din proprietatile conexiunii obtinem:
X
X
s = ( f i s i ) = (d f i s i + f i s i )
i
X j
X
= (d f i s i + f i i s j )
j
X
X j
= (d f j + i f i ) s j .
j
Asadar, daca notam cu matricea de 1forme ( i expresia locala a conexiunii este:

|U = d + .
Definitia 11.1.7. Matricea de 1forme se numeste 1forma de conexiune asociata
conexiunii n trivializarea data.
Astfel, local, conexiunea e unic determinata de forma de conexiune. Sigur ca ne
putem ntreba cnd anume niste forme de conexiune asociate unor deschisi de trivializare produc o conexiune globala. Cautam, deci, o conditie de compatibilitate. Consideram si o a doua trivializare locala (U , Phi ), cu U U 6= 0, si supraindexam elementele corespunzatoare cu . Trecerea ntre cele doua repere de sectiuni se face cu
matricea functiilor de tranzitie g = g dupa formulele (vezi Observatia 10.2.3:
s = g 1 s ,
f = g 1 f ,
unde f Rr noteaza vectorul componentelor unei sectiuni n reperul s . Scriem nti

descompunerea lui n reperul s . Vom avea:
(s)|U = d f + b e f = d (g 1 f ) + (g 1 f ) =
= d g 1 f + g 1 d f + (g 1 f ).
Cum componentele lui (s)|U si (s)|U snt legate tot de matricea functiilor de tranzitie, (s)|U = g 1 (s)|U , gasim:
d g 1 f + g 1 d f + (g 1 f ) = g 1 (d f + f ),
de unde, dupa simplificare,

(11.4)
Am demonstrat:
= g 1 d g + g 1 g .
216
Propozitia 11.1.8. Dat un atlas de trivializare {(U , )} cu functii de tranzitie g ,

1formele locale definesc o conexiune pe E M daca si numai daca satisfac relatiile
de compatibilitate (11.4) (numite transformari gauge).
2. Tensorul de curbura
Actiunea unei conexiuni se poate extinde la pforme cu valori n E . Astfel, putem
defini
: p (M , E ) p+1 (M , E ), p [1, n 1] Z
prin
( s) = d s + (1)p s.
n aceasta formula, produsul exterior din ultimul termen se face ntre o forma uzuala () si una cu valori n E . n general, daca p (M ) si s r (M , E ), avem
(et a s) = ( ) s.
E clar ca, pentru p = 0, punnd = f , definitia anterioara se reduce la regula lui
Leibniz.
Obtinem acum un sir de module si morfisme Rlineare:
0 (M , E ) 1 (M , E ) 2 (M , E )
Obstructia ca acest sir sa fie un complex este 2 := . Desi nu este C (M )lineara,

2 este, dupa cum se vede dintr-un calcul elementar:
2 ( f s) = (d f s + f s) = (d f s) + ( f s)
= d (d f ) s + (1)1 (d f ) s + f 2 s + (d f ) s = f 2 s.
Acsadar 2 2 (T M ) Hom(E , E ), adica este o 2forma pe M cu valori n Hom(E , E ).
Definitia 11.2.1. 2 se numeste tensorul de curbura al conexiunii .

Denumirea va fi motivata n sectiunea urmatoare, n care vom vedea cum arata
conexiunea si curbura ei n fibrarea tangenta si ne vom convinge ca tensorul de curbura generalizeaza curbura gausiana a suprafetelor. Deocamdata, sa observam ca, fiind o 2forma, 2 s se aplica pe doua cmpuri tangente. Vom nota
1
(2 s)(X , Y ) = R X Y s.
2
Pentru R X Y se mai foloseste si notatia R(X , Y ). Factorul

care am adoptat-o n definitia produsului exterior.
Local, ntr-un reper de sectiuni, avem:
X j
s i = i s j ,
j
2 s i
X
j
d i s j
X
j ,k
i ( j s k ) =
1
2
apare datorita conventiei pe
X
j X
j
k
(d i + j i ) s k .
k
Daca renunta m la indici, putem scrie, formal 2 = d + 3
3Atentie: aici, reprezinta matrice de 1forme: produsul exterior dintre ele nu e nul, ci nseamna
produs de matrice n care produsul obisnuit al elementelor se nlocuieste cu cel exterior.
217
2 T ENSORUL DE CURBUR A
Definitia 11.2.2. 2forma locala := d + se numeste 2forma de curbura a

conexiunii .
Astfel, o conexiune defineste, local, 1forme de conexiune si 2forme de curbura.
Observatia 11.2.3. Fiind C (M )lineara, e clar ca, la o schimbare de reper cu functii
de tranzitie g , forma de curbura se transforma dupa formula = g 1 g .
Definitia 11.2.4. O conexiune cu curbura nula se numeste plata.

Denumirea este motivata de exemplul conexiunii s = 0 pe fibrari triviale, asa
cum, n particular e fibrarea tangenta a lui Rn care e prototipul de spatiu plat (vom
reveni n sectiunea urmatoare).
Explicitam acum actiunea tensorului de curbura vazut ca 2forma. Facem un calcul local (consideram fixate trivializarea si reperul de sectiuni locale si nu mai scriem
indicele superior):
(X , Y ) = d (X , Y ) + ( )(X , Y )
1
1
= (X ((Y )) Y ((X )) ([X , Y ]) + ((X )(Y ) (Y )(X ))
2
2
1
= {(X ((Y )) (Y )(X )) (Y ((X )) (X )(Y )) ([X , Y ])}.
2
Pe de alta parte (renuntnd si aici la indici), Y s = (Y )s si

X (Y s) = X ((Y ))s + (Y )(X )s,
deci X ((Y )) (Y )(X ) = X Y . Am obtinut formula
(11.5)
2(X , Y ) = X Y Y X [X ,Y ] ,
adica
(11.6)
R X ,Y = X Y Y X [X ,Y ] = [ X , Y ] [X ,Y ] .
Observatia 11.2.5. n unele texte, formula anterioara se ia cu semn schimbat.

ncheiem sectiunea cu o identitate foarte importanta, a carei demonstratie e aproape
banala. Dar pentru a o formula trebuie sa extindem comutatorul dintre endomorfisme
ale lui E la forme cu valori n Hom(E , E ).
Daca i p i (M , Hom(E , E )), i = 1, 2, si i reprezinta expresiile lor locale, punem
[1 , 2 ] = 1 2 (1)p 1 p 2 2 1 .
Se verifica usor ca, la o schimbare de reper cu matrice de tranzitie g , comutatorul se

schimba dupa formula
[ 1 , 2 ] = g 1 [1 , 2 ]g ,
Deci comutatorul e bine definit global. De asemenea, e usor de verificat ca el verifica

identitatea lui Jacobi. Acum putem formula:
Teorema 11.2.6. Identitatea lui Bianchi. Forma de curbura a unei conexiuni satisface
ecuatia d = [, ].
Demonstratie. Avem, pe de o parte,
d = d (d + ) = d d ,
218
si, pe de alta parte,

[, ] = [d + , ]
= d + (1)12 ( d + )
= d d ,
Exemplul 11.2.7. ([Ta1]) Fie M = R4 si E = R4 R4 , deci fibrarea triviala cu fibra R4

2
4
4
(care se poate identifica si cu C
tie s : R R .
tiune n E e o func
). O sec
i 0
0 i
0 1
, P 4 = I 2 din M (2, C).
, P3 =
, P2 =
Fie matricele Pauli: P 1 =
0 i
i 0
1 0
P
Cu ele, construim aplicatia x : R4 End(C2 ), x = 4i =1 x i P i . Cum P i2 = I 2 si P i P j =
ii j k P k , unde (i , j , k) este o permutare a lui (1, 2, 3), de signatura i j k , observam ca
x 2 = |x|2 P 4 .
P
P
Sa notam d x = 4i =1 d x i P i si d x t = 4i =1 d x i P it (t noteaza adjuncta complexa,
adica transpusa conjugata).
De asemenea, fie im(P i ) = P i pentru i = 1, 2, 3 si im(P 4 ) = 0.
Acum putem defini derivata covarianta n E prin:
s = d s +
im(xd x t )
s.
1 + |x|2
Prin calcul direct se arata ca

R =
im(d x d x t )
.
(1 + |x|2 )2
3. Conexiuni induse n fibrari vectoriale

Am vazut, n capitolul precedent, ca putem face operatii cu fibrari vectoriale (suma
directa, produs tensorial, dual, preimagine etc.). Daca fibrarile care intervin n astfel
de operatii snt dotate cu conexiuni, atunci si fibrarea rezultata capata o conexiune
definita n mod natural. O vom descrie n fiecare caz, punnd n evidenta forma de
conexiune si forma de curbura.
Fie E M , E M cu conexiunile , . Putem considera atlase de trivializare pe
E , E cu aceleasi domenii de harta, astfel astfel nct si sectiunile din repere au aceleasi
domenii.
Pe suma directa E E definim conexiunea corespunzatoare formei de conexiune + . Evident, pentru curbura vom avea = + .
Pe produsul tensorial E E definitia pe care o dam trebuie sa respecte regula de
derivare a produsului (conexiunea inducnd o derivare covarianta). Va fi suficient sa
definim conexiunea pe monoame s s , apoi definitia se extinde folosind proprietatile
conexiunii. Punem:
(s s ) = s s + s s .
219
3 C ONEXIUNI INDUSE N FIBR ARI

VECTORIALE
Rezulta ca, local, formele de conexiune si de curbura corespunzatoare vor fi:

= I d + I d
(11.7)
= I d + I d
Un caz particular este acela n care E si E snt fibrari de forme diferentiale cu valori
ntr-un fibrat F . Anume, daca E = (T M ) F si E = (T M ) F , atunci ntre
sectiunile lor se poate defini si un produs exterior. Local, pe monoame de forma =
s, = s , punem
= ( ) (s s ).
(11.8)
Se vede astfel ca, de fapt, sntem interesati de sectiuni din (M , F F ). Conexiunea

actioneaza pe astfel de sectiuni prin formula:
( ) = + (1)gr .
E clar ca daca si snt sectiuni de grad 0, produsul lor exterior coincide cu cel tensorial si formula aceasta se reduce la cea dinainte.
Se verifica usor ca formula locala dinainte defineste o conexiune globala (adica
satisface formulele de transformare (11.4).
}, dual reperului
Pe fibratul dual E , consideram un reper de sectiuni locale {(s )
i
local de pe E {s i }. Definim
( ) = ( )t .
(11.9)
Sa verificam ca satisface formulele de schimbare (11.4). Daca g := g snt functiile

de tranzitie pe E astfel nct s = g 1 s , atunci g := (g t )1 snt functiile de tranzitie pe
E si avem (s ) = g t (s ) . Vrem sa verificam relatia
( ) = (g )1 d g + (g )1 ( ) g ,
care e echivalenta, conform definitiei noastre, cu

( )t = g t d (g t )1 g t ( )t (g t )1 .
O transpunem si obtinem
= d g 1 g g 1 g .
Dar derivnd g g 1 = I d , avem d g g 1 + g d g 1 = 0, de unde d g 1 = g 1 d g g 1 ,

relatie cu care formula anterioara se reduce la transformarea gauge pentru .
Sa observam ca aparitia semnului minus n formula lui d g 1 motiveaza, a posteriori, definirea formei de conexiune duale ca minus transpusa celei directe: daca renunta m la semn, asa cum am fi tentati initial, nu mai obtinem o conexiune.
Scrierea globala a conexiunii duale, actionnd pe (M , E ) va fi:
( u)(s) = d (u(s)) (1)gru u(s),
u (M , E ), s (M , E ).
Pentru forma de curbura, obtinem imediat:

= t .
Asemanator vom defini conexiunea Hom n Hom(E , E ) prin:

(11.10)
(Hom u)(s) = (u(s)) (1)gru u(s),
220
astfel ca pentru E = M R, cnd Hom(E , E ) E , definitia sa se reduca la cea a lui

. Ca sa gasim formele locale de conexiune, respectiv de curbura, tinem seama de
izomorfismul Hom(E , E ) E E si de definitiile conexiunii din dual si din produsul
tensorial. Rezulta:
Hom = t I d + I d ,
Hom = I d E t I d E
Exercitiul 11.3.1. Aratati ca identitatea lui Bianchi, d = [, ], este echivalenta cu Hom = 0.
n fine, daca f : M N si e o conexiune n E N , definim n fibrarea imagine

inversa f E M o conexiune f care, local, sa fie data de forma de conexiune f .
Deci
( f )(s) = d s + f s,
s (M , f E ).
Sa observam ca, pentru orice sectiune = u (N , E ), exista sectiunea f (N , f E ),

data prin f = ( f ) (u f ). Atunci rezulta usor formulele:
( f )( f ) = f (),
f
= f ,
unde n membrul stng f e notatie, dar n membrul drept f () are semnificatia

preimaginii sectiunii, asa cum am explicat mai sus.
Vom aplica aceste constructii n sectiunile urmatoare.
4. Transport paralel dea lungul curbelor
Avem acum totul pregatit pentru a explica felul n care o conexiune pune n legatura fibrele unei fibrari.
Fie x, y doua puncte distincte pe M . Presupunem, pentru nceput, ca ele se afla
n domeniul U ale unei trivializari. Cum M e conexa, fie ; I = [0, 1] M o curba
diferentiabila care le uneste: (0) = x, (1) = y. Fie s C ( E ) o sectiune a lui E
de-a lungul lui . Deci s poate fi vazuta ca o functie definita pe I cu valori n E si cu
proprietatea s(t ) E (t ) . Daca E M e dotata cu o conexiune , atunci putem defini
derivata covarianta a lui s de-a lungul lui prin formula
s
d
:= (( )s)( ).
dt
dt
E clar ca s
d t (t 0 ) E (t 0 ) .
De fapt, ca sa fim foarte rigurosi, ar trebui sa marcam si curba n notatia pentru
derivata covarianta; nu o facem ca sa nu mai ncarcam notatia. Vom preciza ntotdeauna curba nainte de a deriva covariant.
Daca X e un cmp vectorial pe M , fie curba sa integrala prin x M . Atunci e clar
ca
s
( X s)(0) =
(0),
dt
deci derivata covarianta determina, la rndul ei, conexiunea.
4 T RANSPORT PARALEL DE A LUNGUL CURBELOR
Local, daca s =
indicele superior ):
221
f i s i , cu formulele din sectiunea anterioara obtinem (omitem
X d fk
d
s X
= (d f k + f k )( )s k = (
+ (t ) ( (t )) f k )s k .
dt
dt
dt
Definitia 11.4.1. O sectiune s ( E ) se numeste paralela de-a lungul lui daca

s
d t = 0 pentru orice t I .
O sectiune se numeste paralela n raport cu cmp X daca daca este paralela n
raport cu orice curba integrala a lui X .
O sectiune se numeste paralelaa daca este paralela n raport cu orice cmp X
X (M ).
Observatia 11.4.2. (i ) Definitia de mai sus nu e locala, ea are sens chiar daca nu e
cuprinsa ntr-o harta de trivializare.
(i i ) Motivatia denumirii este urmatoarea. Daca M = Rn , E = T M Rn Rn , e o
P
dreapta din Rn si s = X = X k e k , un cmp vectorial definit de-a lungul dreptei, atunci
paralelismul lui X fata de conexiunea canonica a lui Rn , pentru care = 0, se traduce
prin:
dXk
= 0,
dt
de unde X k = const ., astfel ca vectorul X e constant, deci X (t1 ) e paralel cu X (t2 ) .
Paralelismul definit de o conexiune, generalizeaza deci paralelismul uzual euclidian4.
Revenind la contextul general, vedem ca, local, o sectiune s e paralela pe atunci
si numai atunci cnd coordonatele sale f k satisfac ecuatiile
d fk
+ (t ) ( (t )) f k = 0, k = 1, . . . , r.
dt
Acestea se numesc ecuatiile paralelismului n fibrarea E . Ele se constituie ntr-un
sistem de r ecuatii diferentiale ordinare de ordinul 1. Asadar, prin fixarea conditiei
initiale, (11.11) devine o problema Cauchy. Putem enunta
(11.11)
Teorema 11.4.3. Pentru fiecare e E (0) exista o unica sectiune locala s paralela ( s
d t = 0)
si care verifica s(0) = e.
Cu ajutorul notiunii de paralelism, putem defini acum o aplicatie
: E (0) E (t ) ,
prin
(e) = s((t )),
cu s solutie a lui (11.11).
se numeste transport paralel de-a lungul lui . Ca transportul paralel e bine definit,
rezulta din existenta si unicitatea din Teorema 11.4.3. Mai mult, din forma sistemului
(11.11), rezulta ca e aplicatie lineara.
n plus, daca definim inversa curbei prin 1 (t ) := (1 t ) (parcurgerea lui n
1
sens invers), se vede imediat ca e bijectiva, si anume ( )1 = .
4Asadar, o sectiune paralela nu e ,,paralela cu o alta, ci valorile ei n puncte diferite ale curbei snt
,,paralele ntre ele.
222
Daca imaginea curbei Im nu este cuprins ntr-un singur domeniu de harta de

trivializare, atunci acoperim Im (care e compacta) cu un numar finit de astfel de domenii de harta si transportam prin paralelism pe portiuni, valoarea s(t i ) rezultata n
(t i ) Ui Ui +1 devenind conditie initiala pentru transportul paralel pe portiunea
urmatoare etc.
Asadar am demonstrat rezultatul anuntat n introducerea sectiunii:
Teorema 11.4.4. Transportul paralel este un izomorfism linear ntre fibre.
Reciproc, se poate arata:
Propozitia 11.4.5. Transportul paralel determina unic derivata covarianta, deci conexiunea.
Demonstratie. Fie transportul paralel de-a lungul curbei , unde (0) = x, (1) = y.
Notam, pentru simplitate, (s)(t ) = (s(0)) valoarea sectiunii transportate n punctul
(t ). Acum aratam ca
s
(s(t )) s(0)
(t = 0) = lim
.
t 0
dt
t
Lucram local. Fie
X
X
(s)t ) =
f i (t )s i (t ), s(0) =
f i (0)s i (0).
Din formula de medie, avem
f i (t ) = f i (0) +
d fi
|t t , t 0 [0, t ], t 1.
dt 0
Cum g (s) e paralela pe , componentele ei satisfac ecuatiile de paralelism:
d fi
+ (t ) f i (t ) = 0.
dt
Acestea, introduse n relatia anterioara, folosind si faptul ca (s)(0) = s(0), furnizeaza
Acum avem
f i (t ) = f i (0) (t0 ) f i (t 0 )t = f i (0) (t0 ) f i (t 0 )t .
s i (t ) s i (0)
(s)(t ) s(0) X
f i (0)
=
(t0 ) f i (t 0 )s i (t ) .
t
t
Trecem aici la limita cu t 0, tinem seama ca atunci si t 0 0, si obtinem relatia dorita.
Desigur, problema care se pune este: ct de mult depinde transportul paralel de

curba de-a lungul careia se face? E clar ca n Rn el nu depinde de curba. Dar pe alte
varietati?
Sa presupunem ca avem doua curbe, 0 si1 , cu aceleasi capete x, y, care se pot
deforma diferentiabil una n cealalta. Mai precis, presupunem ca exista o aplicatie
h : I I M , diferentiabila n ambele argumente si astfel nct, pentru orice (u, t ) I I
sa avem
h(u, 0) = x, h(u, 1) = y, h(0, t ) = 0 (t ), h(1, t ) = 1 (t ).
O asemenea aplicatie se numeste o omotopie diferentiabila ntre cele doua curbe (care
se zic omotope). Studiul omotopiei este parte a topologiei algebrice si diferentiale, dar
223
4 T RANSPORT PARALEL DE A LUNGUL CURBELOR
noi nu avem nevoie dect de definitie aici. De obicei, h(t , u) se noteaza u , pentru ca e
o deformare, la timpul u, a curbei 0 .
curbe
transverse
x
curbe
longitudinale
Omotopie diferentiabila ntre doua

curbe
Exercitiul 11.4.6. Aratati ca omotopia (diferentiabila) e o relatie de echivalenta pe multimea

curbelor care unesc doua puncte date.
Putem privi imaginea lui h ca pe o pnza (suprafata 2-dimensionala) acoperita cu

o retea de curbe: unele longitudinale, anume cele date de h(ct ., t ), celelalte transverse,
h(u, ct .). Curbele din fiecare familie, longitudinale si transverse, snt diferentiabile si
), respectiv d h( t
). Astfel, penau, fiecare, un cmp de vectori tangenti, anume d h( u
,
tru o sectiune s (h E ) putem considera derivata covarianta a lui s pe directia u
respectiv pe directia t . Mai precis:

s
s
s
s
= ((h )s)( ),
= ((h )s)( ).
t
t
u
u
Spre deosebire de derivatele partiale obisnuite, derivatele partiale covariante nu mai
comuta. Abaterea de la comutare este data, conform, (11.5), de curbura. Sa notam,
= h . Cum
= h , avem, conform formulei citate:
= h si
pentru simplitate,
2h(u,t ) (
h h

,
)s = 2(
,
)s
t u
t u

,
] = 0.
t u
Acum, daca fixam un e 0 E x , exista o unica sectiune s(u, t ), cu s(u, 0) = e 0 si pa
ralela de-a lungul curbelor longitudinale, deci s
i
t = 0 pentru orice u I . Existenta s
diferentiabilitatea lui s(u, t ) se obtin considernd acum ecuatiile transportului paralel
ca ecuatii diferentiale ordinare cu parametrul u. Din calculul de mai sus rezulta ca,
daca = 0, atunci derivatele covariante ale oricarei sectiuni pe directiile u

, t
co

=
t
s,
pentru ca [
muta: [
t , t u ] = 0.
n particular, fie =
s
u .
Atunci

s =
s = 0,
=
t
u
u
t
t
deci e paralela si e unica daca punem conditia initiala (u, 0) = 0 (pentru ca s(u, 0) =
e 0 care e constanta n raport cu u). Cum si sectiunea nula satisface ecuatia, avem
=0
pe I I . Rezulta de aici ca u (e 0 ) = s(u, 1), transportul paralel al lui e 0 de-a lungul unei
224
curbe longitudinale, nu depinde de u, deci nu depinde de curba longitudinala pe care

ne deplasam. Am demonstrat:
Teorema 11.4.7. Transportul paralel asociat unei conexiuni plate depinde numai de
clasa de omotopie a curbei de-a lungul careia se efectueaza.
n particular, daca U M e simplu conex5, atunci transportul paralel de-a lungul
curbelor din U nu depinde de curba.
Corolarul 11.4.8. O conexiune e plata daca si numai daca pe orice deschis simplu conex
exista repere de sectiuni paralele.
Demonstratie. Sa presupunem ca avem o conexiune plata si fie U un deschis simplu
conex. Fixam arbitrar un punct x U si un reper {v 1x , . . . , v r x } n E x . Fie acum y 6=
x. Transportam prin paralelism v i x n punctul y (transportul nu depinde de drum) si
obtinem valorile v i y E y . Acestea snt linear independente: n caz contrar, ar exista
P
o combinatie lineara netriviala a i v i y = 0 pe care am putea-o transporta napoi n
P
x; cum transportul paralel e izomorfism linear, am obtine a i v i x = 0, contradictie.
Asadar, aplicatiile s i (y) = v i y formeaza un reper de sectiuni paralele.
Reciproca e imediata, din formula (11.5).
Urmare a acestui corolar n prezenta unei conexiuni plate (caz n care fibrarea se
numeste plata), restrictia fibrarii la U simplu conex este triviala: deoarece exista o
baza de sectiuni pe U (nu are importanta ca sectiunile snt paralele), fibrarea E |U =
1 (U ) U e triviala. n particular,
Corolarul 11.4.9. O fibrare vectoriala plata peste o baza simplu conexa este triviala.
Paralelismul unei sectiuni poate fi extins la un subfibrat. Astfel:
Definitia 11.4.10. Subfibratul E E este paralel n raport cu daca E admite, pe

orice deschis de trivializare, un reper de sectiuni paralele.
Fie E paralel si {s i } reper de sectiuni paralele pe U . Atunci orice sectiune pe U se
P
scrie s = f i s i si
X
X
X
s = d f i s i + f i s i = d f i s i C (E |U ).
Reciproc, daca stim ca pentru orice sectiune locala s, s C (E |U ), atunci putem gasi
un reper de sectiuni paralele. ntr-adevar, fie {s i } un reper arbitrar de sectiuni locale ale
P
lui E . Catam o schimbare de reper s i = g j i s j astfel nct s i = 0. Avem
X
X
X
X
0 = s i = d g j i s j + g j i s j = d g j i s j + g j i h k j s k .
j
j ,k
Deci conditia noastra e echivalenta cu sistemul de ecuatii

X
d g ki + h k j g j i = 0, i , k = 1, . . . , rg E ,
j
care are, evident, solutie. Am demonstrat
Propozitia 11.4.11. Un subfibrat E este paralel n raport cu o conexiune daca si numai

daca s C (E ) pentru orice s C (E ).
5Reamintim ca o multime se numeste simplu conexa daca orice curba pe ea este omotopa cu un punct.
De exemplu, Rn , S n (pt. n 2) snt simplu conexe, dar Rn \ {pt .}, sau torul, nu snt simplu conexe.
225
5 C ONEXIUNI LINEARE N FIBRATUL TANGENT
5. Conexiuni lineare n fibratul tangent

Vom particulariza acum notiunile si rezultatele din sectiunile anterioare n cazul
fibratului tangent. Vom lua deci E = T M 6. n acest caz, o conexiune este definita pe
X (M ) cu valori n 1 (M ) sau, asa cum apare de obicei (este, de fapt, derivata covarianta asociata conexiunii):
: X (M ) X (M ) (M ),
cu proprietatile (notam X Y pentru Y (X ))
f x+Y Z = f X Z + X Z ,
X ( f Z ) = X ( f )Z + f X Z .
Local, daca {x , . . . , x } e un sistem de coordonate pe un domeniu de harta pe M , consideram reperul natural de cmpuri vectoriale { x 1 , . . . , xn } (reper de sectiuni locale n
T M ) si punem
= kij k .

j
x
x i x
unde (aici si mai departe) folosim conventia de sumare a lui Einstein. Functiile kij
se numesc coeficienti de conexiune n reperul considerat si coincidenta notatiei cu cea
pentru simbolurile lui Christoffel, de la supreafete, nu e deloc ntmplatoare: vom vedea, n capitolul dedicat subvarietatilor riemanniene, ca acele simboluri definesc o
anume conexiune pe suprafata 7.
Astfel, daca X = X i x i si Y = Y j x j , aplicnd proprietatile conexiunii vom avea
X i
n particular, lund Y =
x j
x i
x j
= Xi(
Y k
x i
+ Y j kij )
x k
, pentru forma de conexiune avem

X
x j
X
i
ij
x i
deci legatura dintre forma de conexiune si coeficientii de conexiune este
).
x i
Formula de schimbare a coeficientilor de conexiune la o schimbare de reper rezulta
k snt coeficientii de conexiune
acum imediat din formula (11.4). Astfel, daca k si
kij = kj (
ij
ij
asociati reperelor { x i } si { x i }, avem:

x i
x r x s
2 x i
isr
=
.
x s
x j x k x j x k
n particular, coeficientii de conexiune nu definesc un cmp tensorial de tip (1, 2) asa
cum s-ar putea crede dupa faptul ca i scriem cu 2 indici jos si unul sus.
(11.12)
ks j
6Conexiunile n T M se mai numesc conexiuni pe M .

7Unii autori (de exemplu, Ianus n [Ia2], pe urmele lui Vranceanu, [Vr]) scriu indicii de jos n ordine
inversa si iau coeficientii de conexiune cu semn schimbat. Cititorul trebuie sa aiba mare grija la conventiile
adoptate n fieare text.
226
Exercitiul 11.5.1. Demonstrati (11.12) direct, fara a recurge la (11.4).

prin
X Y = Y X + [X , Y ]. Aratati ca
Exercitiul 11.5.2. Data o conexiune lineara , definim

e conexiune lineara si determinati simbolurile ei Christoffel.
Cum coeficientii de conexiune depind de doi indici jos, se poate pune problema
comutativitatii lor (cu att mai mult cu ct am vazut ca simbolurile lui Christoffel se
bucura de aceasta proprietate). Pentru a studia comutativitatea, introducem acum un
cmp tensorial specific conexiunilor din fibrarea tangenta:
Definitia 11.5.3. Cmpul tensorial de tip (0, 2) definit prin
T (X , Y ) = X Y Y X [X , Y ]
se numeste torsiunea conexiunii .
Observatia 11.5.4. E clar ca tensorul de torsiune este antisimetric: T (X , Y ) = T (Y , X ).

Deoarece crosetul a doua cmpuri din reperul natural este nul, obtinem imediat:
T(
,
) = (kij kji ) k ,
x i x j
x
deci
kij = kji
daca si numai daca T 0.
Din acest motiv, o conexiune cu torsiune nula (,,fara torsiune, se mai spune) se
numeste simetrica. Vom vedea ca geometria riemanniana este descrisa de o conexiune
fara torsiune. pe de alta parte, teorii mai noi din fizica teoretica au (re)impus recent
studiul conexiunilor cu torsiune.
Exemplul 11.5.5. Fie M o varietate paralelizabila(n particular, un grup Lie) si {E 1 , . . . , E n }
o paralelizare fixata. Putem defini conexiunea prin relatiile
E i E j = 0,
adica cerem anularea coeficientilor de conexiune n reperul dat. Cum, n general,
[E i , E j ] 6= 0 (pe un grup Lie, daca consideram paralelizarea data de un reper de cmpuri stng invariante, crosetele acestea snt combinatii lineare cu coeficienti constati
de cmpurile din paralelizare: [E i , E j ] = c ikj E k ), e o conexiune cu torsiune.
Pe grupuri Lie, daca luam {E i } paralelizarea data de cmpuri stng invariante, se
verifica usor ca urmatoarele formule definesc conexiuni:
+
E i E j = [E i , E j ],
1
0E i E j = [E i , E j ].
2
Torsiunile lor snt, respectiv, T + (X , Y ) = [X , Y ] si T 0 0.

Din Observatia 11.1.6 rezulta ca diferenta a doua conexiuni lineare e un cmp tensorial de tip (1, 2). Cum si torsiunea e de acest tip, obtinem:
Propozitia 11.5.6. (i ) Pe orice varietate exista conexiuni simetrice.
(i i ) Dat un cmp tensorial A de tip (1, 2), exista o conexiune lineara cu torsiunea A.
Demonstratie. Fixam o conexiune pe M (stim ca exista conexiuni), cu torsiune T , si
punem
1
0 = T 0 .
2
227
Din antisimetria lui 0 rezulta imediat ca torsiunea lui 0 este nula.

Acum definim
1
= 0 + A
2
si verificam usor ca torsiunea lui este A.
n ce priveste curbura unei conexiuni pe M , e convenabil sa lucram nu cu forma

de curbura, ci cu tensorul de curbura. Aici, deorece toate argumentele snt de acelasi
tip (cmpuri vectoriale) e mai comod sa scriem R(X , Y )Z n loc de R X Y Z . Avem deci
R(X , Y )Z = X Y Z Y X Z [X ,Y ] Z ,
astfel ca R e un cmp tensorial de tip (1, 3), antisimetric n primele doua argumente:
R(X , Y )Z = R(Y , X )Z .
Local, n reperul natural, punem
R(
x i
x j
x k
= R il j k
x l
si rezulta imediat
lj k
li k
l
m l
+ m
j k i s i k j s .
x i
x j
x l
Observam ca e aceeasi formula care a aparut n demonstratia Teoremei Egregium, la
suprafete, mai precis, n expresia ecuatiei lui Gauss. Lucrurile se vor lamuri n capitolul
dedicat subvarietatilor riemanniene.
Prin calcul direct se arata:
R il j k
Propozitia 11.5.7. (Prima identitate Bianchi.) Tensorul de curbura al unei conexiuni

simetrice satisface identitatea:
X
R(X , Y )Z := R(X , Y )Z + R(Z , X )Y + R(Y , Z )X = 0.
ci cl .
Am vazut deja ca anularea curburii are consecinte asupra transportului paralel

(vom reveni). n cazul conexiunilor pe M , exista si alte consecinte. Mai precis, putem
demonstra:
Propozitia 11.5.8. Varietatea M admite un atlas cu schimbari de coordonate afine daca
si numai daca admite o conexiune cu curbura si torsiune nule.
Demonstratie. Daca M admite un atlas cu schimbari afine de coordonate, x i = a ij x j +
b i x i , atunci definim kij = 0 si formula (11.12) ne asigura ca definitia e coerenta: la o
k depinde linear de r , deci si n coordonatele x i coefischimbare de coordonate,
ij
st
cientii snt nuli. Evident ca o asemenea conexiune are curbura si torsiune nula.
Reciproc, presupunem ca torsiunea si curbura snt nule. Aratam ca putem gasi
un atlas n care toti coeficientii de conexiune sa fie nuli. ntr-un asemenea atlas, din
2 x i
i depinde afin de x j .
(11.12) va rezulta xj x
k = 0, deci x
Ca sa gasim atlasul acesta, fixam un atlas initial cu coordonate x i si cautam noile

k = 0. Din nou din (11.12) rezulta ca
functii coordonate x i = x i (x j ) cu proprietatea
ij
228
trebuie sa avem
2 x i
x i
.
x s
Tratam ecuatiile de mai sus ca pe un sistem de ecuatii cu derivate partiale n necunoscutele x i , pe care l transformam ntr-un sistem de ecuatii cu derivate partiale de
x i
tinem sistemul:
ordinul nti prin substitutia y si = x
s . Ob
x j x k
= ks j
x i
= y si ,
x s
y ki
x j
= y si ks j .
Nu ne intereseaza sa rezolvam sistemul; vrem doar sa vedem daca are solutii. Pentru
aceasta, l transformam ntr-unul pfaffian. Cum
d x i =
x i
d x s = y si d x s
x s
si
d y si =
y si
x j
d x j = y ki ksj d x j ,
daca introducem 1formele locale 1 = d x i y si d x s si 2 = d y si y si ks j d x j , sistemul

nostru este echivalent cu cel pfaffian:
1 = 0,
2 = 0.
Din Teorema lui Frobenius (vezi [Mir]), rezulta ca sistemul e integrabil daca si numai
daca
d 1 = 0,
d 2 = 0 mod (2 , 2 ).
Cu alte cuvinte, ca sa obtinem conditia de integrabilitate, scriem diferentialele exterioare ale formelor 1 , 2 n care folosim ecuatiile 1 = 0, 2 = 0 (remarcati similitudinea cu metoda folosita n demonstratia Teoremei fundamentale a teoriei suprafetelor).
Obtinem:
d 1 = d y si d x s = y ki ksj d x j d x s ,
i
d 2 = y m
(kjs m
kl +
m
sj
x l
)d x l d x j .
Tinnd
seama de faptul ca y si e matrice nedegenerata pe un deschis (fiind matricea unei

schimbari de coordonate) si de anticomutativitatea produsului exterior de 1forme,
conditiile de integrabilitate corespunzatoare snt:
ksj kjs = 0,
kjs m
kl +
m
sj
x l
kls m
kj
m
sl
x j
= 0,
adica tocmai anularea tensorilor de torsiune si curbura ale conexiunii date.
Daca nu impunem anularea curburii, ci doar a torsiunii, nu mai putem obtine un

atlas n care coeficientii de conexiune sa fie nuli. Dar putem obtine un rezultat mai
slab, nca foarte util n calcule:
229
Propozitia 11.5.9. Fie o conexiune lineara simetrica pe M . Atunci, n jurul oricarui

punct x din M , existu a o harta de coordonate n care toti coeficientii de conexiune se
anuleaza n punctul x.
Demonstratie. Fie U un deschis de coordonate arbitrar n jurul lui x, cu coordonate
x i . Facem schimbarea de coordonate (sugerata de forma ecuatiilor (11.12)):
1
x i = x 1 + ij k (x)(x j x j (x))(x k x k (x)).
2
x i
x j
= ij , deci formula anterioara chiar e o schimbare de coordonate. Apoi,

i (x) = 0.
din (11.12) rezulta imediat ca
jk
E clar ca
Observatia 11.5.10. Teorema GaussBonnet arata ca aspectul metric al unei suprafete

compacte este influentat de topologia ei. Mai precis, cum integrala curburii e un multiplu al caracteristicii EulerPoincar, nu orice suprafata compacta poate avea orice
fel de curbura. La fel, se poate demonstra ca anumite clase de coomologie de Rham
(numite clase Pontreaghin) se pot exprima n termeni de de curbura a unei conexiuni
n T M . Daca aceste clase snt nenule, curbura conexiunii nu poate fi nula. Morala
este ca topologia unei varietati poate obstructiona existenta unor conexiuni cu anumite proprietati, n speta cu curbura nula. E clar, nsa, ca pe o varietate paralelizabila,
conexiunea definita de E i E j = 0 are curbura nula.
Cum am vazut, o conexiune ntr-un fibrat induce n mod natural conexiuni n fibrarile tensoriale asociate. Astfel, o conexiune n fibrarea tangenta va da posibilitatea
derivarii covariante a cmpurilor tensoriale, n particular a formelor diferentiale. Pentru simplitate, vom nota la fel, , conexiunea indusa n orice fibrare tensoriala (la unii
autori apare ).
Folosind formula (11.9), deducem ca, pe 1-forme, conexiunea actioneaza prin:
( X )(Y ) = X ((Y )) ( X Y ).
Acum, cu prima formula (11.7), gasim modul cum actioneaza conexiunea asupra cmpurilor tensoriale. De exemplu, pentru cmpuri tensoriale de tip (0, k) si (1, k) avem:
( X S)(X 1 , . . . , X k )
(11.13)
= X (S(X 1 , . . . , X k ))
X
i
S(X 1 , . . . , X i 1 , X X i , X i +1 , . . . , X k ).
Verificarea se face pe cmpuri tensoriale locale de tip monom, apoi se extinde folosind
proprietatile conexiunii.
n particular, formula este valabila pentru kforme diferentiale.
Exercitiul 11.5.11. Fie o conexiune simetrica. Atunci diferentiala exterioara unei k-forme diferentiale ste alternarea derivatei sale covariante: d = A ().
Exemplul 11.5.12. Tensorul de curbura se deriveaza dupa formula:

( X R)(Y , Z )U = X (R(Y , Z )U ) R( X Y , Z )U R(Y , X Z )U R(Y , Z ) X U .
Exercitiul 11.5.13. Gasiti prima identitate a lui Bianchi (suma ciclica a tensorului de curbura)
pentru conexiuni cu torsiune.
230
Propozitia 11.5.14. (A doua identitate Bianchi). Tensorul de curbura al unei conexiuni simetrice satisface identitatea:
X
( X R)(Y , Z ) = 0,
ci cl .
sau, explicit:
( X R)(Y , Z )U + ( Z R)(X , Y )U + (Y R)(Z , X )U = 0.
Demonstratia, pe care o lasam cititorului, se poate face ori direct, aplicnd formula
din exemplu si identitatea lui Jacobi, ori traducnd identitatea generala a lui Bianchi
din Teorema 11.2.6.
Curbe autoparalele. Am vazut ca pentru orice conexiune si orice curba pe varietate, se poate defini notiunea de sectiune paralela de-a lungul acelei curbe. n cazul
particular al unei conexiuni n fibratul tangent, aceasta notiune se poate rafina.
Definitia 11.5.15. Curba (t ) se numeste autoparalela fata de conexiunea daca vectorul sau tangent e paralel de-a lungul lui (adica (t ) (t ) = 0).
Observatia 11.5.16. E clar ca (t ) (t ) e o generalizare a derivatei a doua pentru

functii reale de o variabila. Deci autoparalelele unei conexiuni snt generalizarea curbelor cu acceleratie nula din R3 , adica a geodezicelor.
Ecuatia curbelor autoparalele se gaseste simplu, particulariznd ecuatiile (11.11):
k
daca, local, (t ) = (x i (t )), atunci = ( ddxt

astfel ca obtinem:
x k
) si f k din formula mentionata va fi
d xk
dt
j
i
d 2xk
k dx dx
+
= 0, k = 1, . . . , n.
i
j
dt2
dt dt
Similitudinea cu ecuatiile geodezicelor pe suprafete este evidenta. De aceea, curbele
autoparalele se mai numesc geodezice. Dar preferam sa pastram aceasta denumire
pentru autoparalelele unei anumite conexiuni (Levi-Civita) pe varietati riemanniene.
Exercitiul 11.5.17. Pe R2 , consideram conexiunea definita de coeficientii de conexiune: 112 =
(11.14)
121 = 1, toti ceilalti fiind nuli. Gasiti curbele ei autoparalele printr-un punct oarecare (x 01 , x 02 ).
Daca si snt doua autoparalele care pleaca din 0 ((0) = (0)) si daca (0) = r (0), pentru
un r R, aratati ca (t ) = (r t ) pentru orice t .
Teorema 11.4.3, mpreuna cu rezultate clasice din teoria ecuatiilor diferentiale ordinare referitoare la dependenta diferentiabila a solutiei de conditiile initiale si de parametri, se specializeaza acum la urmatoarea:
Teorema 11.5.18. Fie o conexiune lineara pe M , x M si v T x M fixati. Atunci,
pentru orice a R, exista > 0 si o curba autoparalela unica : [a , a + ] M , cu
(0) = x si (0) = v. Curba = (t ; x, a, v) depinde diferentiabil de x, a, v pentru valori
suficient de mici ale acestora.
n ce masura determina autoparalele unei conexiuni conexiunea nsasi? Altfel
spus, este adevarat ca daca doua conexiuni lineare au aceleasi autoparalele, atunci snt
egale? Formulam raspunsul n urmatorul exercitiu:
au aceleasi autoparalele daca si numai daca A(X , X ) = 0,
Exercitiul 11.5.19. Conexiunile si
X Y . (Indicatie: Fie v T x M si autoparalela (fata de ambele conexiuni)

unde A(X , Y ) := X Y
prin x cu viteza initiala v. Atunci A(v, v) = 0 prin definitie. Cum x si v au fost arbitrari, am
demonstrat o implicatie. Cealalta se demonstreaza asemanator).
231
Folositi acest rezultat pentru a arata ca: data o conexiune lineara , exista o conexiune
cu aceleasi autoparalele.
lineara simetrica unica
Exemplul 11.5.20. Pe R3 , notam X i cmpurile vectoriale globale x i . Definim conexiunea prin formulele:
X i X j = sgn(i j k)X k ,
X i X i = 0.
Cum singurii coeficienti de conexiune vor fi kij = kji = 1 (pentru i , j , k diferiti), ecu2 i
atiile autoparalelelor se reduc la dd tx2 = 0, deci autoparalele snt drepte euclidiene, la

fel ca pentru conexiunea plata 0 , data prin 0X X j = 0. Dar, spre deosebire de 0 ,
i
conexiunea nu e simetrica: T (X i , X j ) = 2X k .
Am vazut n Exemplul 11.5.5 ca pe orice grup Lie exista o conexiune, notata + ,
care satisface +
E i E j = 0 pentru orice cmpuri stng invariante E i . n particular, toate
cmpurile stng invariante snt + -paralele pe orice curba, astfel ca orice curba integrala a lor e + -autoparalela. Se poate arata mai mult:
Exercitiul 11.5.21. Orice + -autoparalela pe un grup Lie G e translatata la stnga a unui subgrup
cu un parametru (t ): (t ) = L (0) (t ).
Urmatorul exercitiu introduce o notiune extrem de importanta: olonomia unei

conexiuni lineare:
Exercitiul 11.5.22. Fie M o varietate nzestrata cu o conexiune fixata . Pentru fiecare x M ,
consideram toate buclele n x, diferentiabile pe portiuni, si pentru fiecare asemenea bucla ,

transportul prin paralelism asociat (care e un izomorfism linear : T x M T x M ). Aratatti ca
{ | = bucla n x} este un subgrup, notat H x , al lui GL(T x M ). Hm se numeste grupul de olonomie n x.
Aratati ca daca M e conexa, atunci H x
= H y pentru orice x 6= y, caz n care putem vorbi
despre subgrupul de olonomie, fara a mai preciza punctul n care e calculat. (Indicatie: daca M
e conexa, atunci e conexa prin arce, fie, deci, o curba care uneste x cu y; asociati unei bucle
x n x bucla x 1 n y, unde 1 noteaza curba parcursa invers, iar alaturarea reprezinta
concatenare, nu compunere.)
Aratati ca daca e plata, atunci H x = 0, pentru orice x.
Problema care se pune, n mod natural, este care anume subgrupuri ale lui GL(n)
pot aparea ca grupuri de olonomie. Problema este extrem de complicata si nu i se
cunoaste raspunsul n general, ci numai pentru anumite conexiuni. Pentru conexiuni
riemanniene (cf. capitolului urmator), rezolvarea completa a venit la nceputul anilor
60, prin lucrari ale lui M. Berger si J. Simons. Pentru cazul mai general, al conexiunilor
lineare simetrice, clasificarea a fost data n 1999, ntr-un articol al lui S. Merkulov si L.
Schwachhfer, Ann. Math. vol. 150, 77149.
CAPITOLUL 12
Spatii Riemann
Am ajuns acum la subiectul central al acestui curs. Dupa ce am introdus varietatile
abstracte si le-am asociat varii constructii (tensori, fibrari, conexiuni) si operatii geometrice pe ele (derivare, integrare), putem acum sa studiem operatia fundamentala n
geometrie, anume masurarea. Revenim, astfel, la punctul de vedere din Partea I a cartii, unde am discutat proprietatile metrice, locale si globale, ale curbelor si suprafetelor
din R3 , nimic altceva dect cazuri particulare de (sub)varietati riemanniene. Ceea ce
ne va interesa n primul rnd va fi definirea si studiul unei notiuni de curbura. Vom
face acest lucru cu ajutorul unei conexiuni speciale, a lui Levi-Civita. Din pacate, nu
ne putem permite o prezentare istorica, euristica; sntem nevoiti sa ne marginim la o
expunere n linia obisnuita a manualelor moderne. Dar cititorul ar avea numai de cstigat daca ar citi memoriul lui Riemann din 1854 [Ri] (publicat postum, de Dedekind) n
care snt introduse si explicate, motivate matematic si fizic, ideile fundamentale si articolul [Lc] din 1917 al lui Levi-Civita (traduceri ale lor n romna se gasesc, de exemplu,
pe pagina: gta.math.unibuc.ro/pages/teachlee.html)
1. Definitii. Exemple.
Reamintim, cf. Definitia 10.3.5:
Definitia 12.1.1. O metrica riemanniana pe o varietate diferentiabila M este un cmp
tensorial de tip (0, 2), simetric si pozitiv definit (n particular, nedegenerat)1.
Altfel spus, a da o metrica riemanniana este echivalent cu a dota fiecare spatiu tangent T x M cu un produs scalar g x n asa fel nct asocierea x 7 g x e diferentiabila. Am
vazut n Capitolul 10 ca orice varietate diferentiabila admite metrici riemanniene (aici
intervenea n mod esential paracompacitatea, prin existenta partitiei unitatii). O examinare atenta ademonstratiei, arata ca proprietatea esentiala pe care se bazeaza este
aceea ca o combinatie convexa de matrice pozitiv definite e pozitiv definita. Existenta
metricilor riemanniene pe orice varietate diferentiabila e un fapt absolut remarcabil.
Daca se renunta la pozitiv definire, adica se cauta metrici semi-riemanniene nedegenerate, o teorema de existenta de asemenea generalitate nu mai e posibila (de exemplu, existenta unei metrici Lorentz, adica de signatura (n 1, 1, e echivalenta cu existenta unui cmp vectorial nicaieri nul, ceea ce, pe varietati compacte, implica anularea
caracteristicii Euler-Poincar).
1Daca se renunta la pozitiv definire si se impune doar nedegenerarea, se ajunge la notiune de metrica
semi-riemanniana, obiect central n teoria relativitatii lui Einstein.
233
1 D EFINI TII
. E XEMPLE .
De obicei, vom nota metricile riemanniene cu g , h sau, cnd nu e pericol de confuzie, cu , .

De aici nainte, (M , g ) va nota o varietate riemanniana (se mai numeste spatiu Riemann).
n coordonate locale (x i ), o metrica g produce coeficientii g i j = g ( x i , x j ), care
snt functii diferentiabile de x. Matricea de functii (g i j ) este simetrica si pozitiv definita. Fiind vorba despre un tensor de tip (0, 2), la o schimbare de coordonate, coeficientii g i j se schimba dupa formula:
(12.1)
gi j =
x k x l
x i x j
g kl .
Matricea (g i j ) e nedegenerata, astfel ca exista inversa ei, pe care o vom nota (g i j ). E

usor de vazut, folosind formulele anterioare, ca, la o schimbare de coordonate, coeficientii g i j se schimba dupa formula:
g i j =
x i x j
x k x l
g kl ,
ceea ce ne spune ca (g i j ) snt componentele locale ale unui tensor contravariant de tip
(2, 0), pe care o sal notam g 1 .
Cu ajutorul formulelor (12.1) se arata usor ca, pe varietati riemanniene, exista o
forma volum globala, asociata metricii, pe care o vom nota volg . Ea se defineste prin:
q
(12.2)
volg = det(g i j ) d x 1 d x n .
O vom folosi la integrarea pe varietati riemanniene.

Cu ajutorul metricii se calculeaza lungimi de cmpuri vectoriale, dupa formula:
care, local, se scrie:
|X |2 = g (X , X ),
|X |2 = g i j X i X j .
Apoi se calculeaza lungimi de curbe:

(12.3)
L() =
Zt 1
t0
| (t )d t ,
deci pe varietati riemanniene se poate vorbi despre curbe2 parametrizate canonic (demonstratia existentei acestei parametrizari nu difera cu nimic de cea pe care am dat-o
n Capitolul 1) etc.
Pe de alta parte, folosind si g 1 , putem defini si calcula lungimea oricarui tensor
i ...i
de tip (r, s). Cel mai comod este sa indicam formula locala. Daca T = T j 1... j r , atunci
1
s
punem:
l ...l r
i ...i
.
|T |2 = g i 1 l 1 g i r l r g j 1 m1 g j s m s T j 1... j r Tm11 ...m
s
1
E usor de vazut ca nu am facut altceva dect sa inducem produsul scalar la toate fibrarile tensoriale asociate (operatie de algebra lineara, nimic mai mult).
2Vom considera ntotdeauna curbele netede pe portiuni, toate constructiile pe care le vom face, chiar
daca definite pentru curbe netede, putnd fi extinse la acest caz.
234
Spatii Riemann
De fapt, g poate fi interpretat ca un izomorfism g : T M T M care lucreaza prin

g (X )(Y ) = g (X , Y ). Atunci g 1 este inversul acestuia3.
Mai precis, oricarui cmp vectorial tangent X i asociem 1-forma X prin X (Y ) =
g (X , Y ). Local, daca X = X i x i , atunci X = X j d x j , unde X j = g j i X i . Se spune ca
trecerea de la X la X s-a facut prin coborrea indicilor, ceea ce motiveaza notatia ,

deoarece, n muzica, bemolul coboara nota la care se refera cu un semiton. Invers,
unei 1-forme i se asociaza un cmp prin g ( , Y ) = (Y ). Daca, local, = i d x i ,
atunci = X j x j , cu X j = g j i i , deci acum am ridicat indicii (diezul ridica nota cu
un semiton). Aplicatiile notate diez si bemol se mai numesc izomorfisme muzicale.
De exemplu, unei functii diferentiabile f , i se asociaza 1-forma d f , iar (d f ) se
noteaza grad f , sau f si e definit prin
g (grad f , Y ) = d f (Y ).
Exemplul 12.1.2. Cel mai simplu exemplu este Rn cu metrica (globala) g i j = i j . O
vom numi metrica plata, pentru ca va avea curbura nula.
Toate suprafetele studiate n Partea I snt varietati riemanniene, pe post de metrica
avnd prima forma fundamentala (acest lucru va fi si mai vizibil n capitolul urmator,
cnd vom vorbi despre subvarietati riemanniene).
Pe GL(n) se poate defini metrica < A, B >= tr(t AB ).
Semispatiul superior, H n := {(x i )|x n > 0} este un deschis n Rn , deci e o varietate
n-dimensionala, acoperita cu o singura harta. Putem pune pe el metrica g i j = (x 1n )2 i j .
Aceasta nu este indusa de metrica plata a lui Rn , deci avem nca un exemplu de varietate riemanniana abstracta.
Daca (M i , g i ) snt varietati riemanniene si i : M 1 M 2 M i , i = 1, 2, surjectiile
canonice ale produsului pe factori. Atunci (M 1 M 2 , 1 g 1 +1 g 2 ) e o varietate riemanniana (metrica 1 g 1 + 1 g 2 se mai noteaza si g 1 + g 2 si se numeste metrica produs).
Izometrii. Pe varietati riemanniene, e normal sa ne uitam la aplicatii diferentiabile care snt compatibile cu metricile. Astfel:
Definitia 12.1.3. Fie f : (M 1 , g 1 ) (M 2 , g 2 ) o aplicatie diferentiabila. f se numeste
izometrie daca d x f : T x M 1 T f (x) M 2 e izometrie pentru orice x M .
Explicit, f e izometrie daca pentru orice x M 1 si orice v, w T x M 1 avem
g 2 (d x f (v), d x f (w)) = g 1 (v, w).
E clar ca orice izometrie e imersie (adica d x f e injectiva).

Corespunzator, pe varietati riemanniene sntem interesati nu de toate difeomorfismele, ci de subgrupul izometriilor (e usor de vazut ca o compunere de izometrii e tot
izometrie si ca identitatea e o izometrie, asadar izometriile formeaza un subgrup). Se
poate demonstra, cf. [MS], dar depaseste cadrul acestui text:
Teorema 12.1.4. Grupul izometriilor unei varietati riemanniene conexe este un grup
Lie, compact atunci cnd M e compacta.
3n general, nu exista izomorfisme canonice ntre spatiile tangent si cotangent. Abia n prezenta unei
metrici sau alte forme patratice nedegenerate se pot face asemenea identificari.
235
1 D EFINI TII
. E XEMPLE .
Exemplul 12.1.5. (Metrici invariante.) Fie M o varietate si H un subgrup Lie al grupului difeomorfismelor lui M . Spunem ca o metrica g e invarianta la actiunea lui H
daca fiecare element al grupului e o izometrie a lui g . Daca H e compact, atunci exista
ntotdeauna metrici invariante fata de el. Procedeul de obtinere a unei asemenea metrici pornind cu una arbitrara (fie ea g 0 ) se numeste mediere si utilizeaza integrarea pe
grup si pe varietate. Pe H exista o forma volum invarianta la stnga, cf. Exemplul 9.4.7
(2), fie ea , fata de care se poate integra. Pe de alta parte, M are un element de volum
dat de metrica g 0 , fie el vol0 . Definim acum
R
a g vol0
.
g= H R
H
R
Observam ca, H fiind compact, H este finit si nenul - e chiar volumul lui H . g este
media tuturor metricilor care se pot obtine prin actiunea elementelor lui H asupra lui
g 0 . Daca H e finit, atunci la numitor apare cardinalul sau si g e chiar o medie aritmetica. Daca b H arbitrar, avem
R
R
(a b) g vol0
H b a g vol0
R
b g=
= G R
= g,
H
H
pentru ca a b parcurge toate elementele lui H . Deci g e o metrica H -invarianta.

De exemplu, daca M e un grup Lie G si H e subgrupul translatiilor stngi {L a },
atunci o metrica H -invarianta se numeste stng invarianta. Metrici stng invariante se
construiesc foarte usor. Fie g e un produs scalar pe algebra Lie g = Te G. Punem
g a (X a , Y a ) := g e (d L a 1 X a , d L a 1 Y a ).
Atunci
(L b g )a (X a , Y a ) = g ba d L b X a , d L b Y a ) = g e (d L (ba)1 (d L b X a ), d L (ba)1 (d L b Y a ))
= g e (d L a 1 X a , d L a 1 Y a ) = g a (X a , Y a ),
deci g e stng invarianta. Reciproc, se vede ca orice metrica stng invarianta induce,
prin restrictie, un produs scalar pe Te G.
Ce nu mai e att de simplu e de produs metrici biinvariante pe grupuri Lie, adica
invariante si la translatiile drepte (vezi, mai jos, Exemplul 12.3.25).
Exercitiul 12.1.6. Fie f : M (N , g ) o imersie. Aratati ca f g este o metrica riemanniana pe M .
Spunem ca (M , f g ) e o imersie izometrica a lui (N , g ). n particular, lund pentru f incluziunea

canonica i , se obtin exemple de subvarietati izometrice. n acest caz, i g este pur si simplu
restrictia lui g la M . Toate suprafetele studiate n Partea 1 snt de acest tip, pentru (N , g ) avnd
(R3 , g i j = i j ).
Exemplul 12.1.7. Sa calculam coeficientii metricii g induse de pe Rn+1 pe sfera S n folosind parametrizarea prin proiectie stereografica din polul nord (x n+1 6= 1):
x1
xn
.
(x 1 , . . . , x n+1 ) =
,
.
.
.
,
1 x n+1
1 x n+1
Daca (u i ) snt coordonatele pe Rn , atunci inversa lui este:
xi =
2u i
, i = 1, . . . , n;
1 + kuk2
x n+1 =
kuk2 1
.
kuk2 + 1
236
Spatii Riemann
Atunci:
x i
u j
=2
=
i j
1 + kuk2
x n+1
u j
=4
ui u j
,
(1 + kuk2 )2
i , j = 1, . . . , n;
uj
.
(1 + kuk2 )2
Fie acum V un vector tangent la S n care, n harta considerata are componentele V i ,

adica V = V i u i . Trebuie sa avem g (V,V ) = d 1 (V ), d 1 (V ), unde , noteaza produsul scalar uzual din Rn . Asadar:
n
X
X
1
g (V,V ) =
4(1 + kuk2 )2 (V i )2 16(1 + kuk2 )( u i V i )2
2
4
(1 + kuk )
o
X
X
+16kuk2 ( u i V i )2 + 16( u i V i )2
=
X i 2
4
(V ) .
(1 + kuk2 )2
n concluzie, coeficientii metricii n harta considerata snt:

(12.4)
g i j (u) =
4
i j .
(1 + kuk2 )2
Exercitiul 12.1.8. Aratati ca Rn \ {0} e difeomorf cu R S n1 . Aratati ca R S n1 cu metrica

d t 2 + t 2 g , unde g e metrica standard a sferei, e izometric cu Rn \ {0} cu metrica indusa de pe Rn .
Gasiti relatia dintre metrica aceasta si metrica produs naturala a lui R S n1 .
Exercitiul 12.1.9. (i ) Aratati ca izometriile lui S n cu metrica indusa de pe Rn+1 snt restrictiile
transformarilor din O(n + 1).
az + b
, cu
(i i ) Aratati ca izometriile semiplanului Poincar snt omografii de forma z 7
cz + d
1
2
ad bc 6= 0, unde am notat z = x + i x .
Spatii de acoperire. Fie : M B un spatiu de acoperire, cf. 6. Daca g B e o

metrica riemanniana pe B , atunci M poate fi nzestrat cu o metrica, fie ea g M , astfel
nct sa devina izometrie locala. Vrem, deci:
(12.5)
B
g xM (v, w) = g (x)
(d x (v), d x (w)),
pentru orice x M , v, w T x M .
Dar putem citi aceasta formula si ca pe o definitie a lui g M . Explicatia e ca d x e izoB

morfism linear ntre spatiile tangente ntre care actioneaza, asa ca produsul scalar g (x)
se transporta prin (d x )1 pe T x M . n acest mod, coeficientii locali ai lui g M si g B , n

harti adaptate acoperirii, vor fi legati prin relatia:
g iMj = g iBj ,
si cum e difeomorfism local, g iMj snt functii diferentiabile.

n particular, acoperirea universala a oricarei varietati riemanniene se poate nzestra cu o unica metrica riemanniana fata de care aplicatia de acoperire devine izometrie
locala.
Exercitiul 12.1.10. Transformarile de acoperire ale spatiului total al unei acoperiri riemanniene
snt izometrii.
237
1 D EFINI TII
. E XEMPLE .
Dar constructia inversa nu mai poate fi facuta: o metrica de pe M nu se poate

,,mpinge ntotdeauna pe B . (12.5) nu poate fi luata ca definitie pentru membrul drept
pentru ca nu e bijectiva. Exista, nsa, situatii cnd acest lucru e posibil:
Propozitia 12.1.11. Fie (M , g M ) un spatiu Riemann si G un grup care actioneaza total
discontinuu si separabil prin izometrii fata de g M pe M . Atunci B := M /G are o unica
metrica g B fata de care proiectia canonica devine izometrie locala.
Demonstratie. S tim din Teorema 5.6.18 ca : M B e aplicatie de acoperire. Vrem sa
folosim (12.5) ca sa definim g B . Trebuie sa plecam cu b B si sa punem:
g bB (v, w) = g xM ((d x )1 (v), (d x )1 (w)),
pentru orice b B, v, w Tb B.
Evident, rezultatul nu trebuie sa depinda de alegerea lui x n fibra 1(b). Adica, daca
x 6= y snt n 1 (b), trebuie sa avem
g xM ((d x )1 (v), (d x )1 (w)) = g yM ((d y )1 (v), (d y )1 (w)).
Dar, cum x si y snt n aceeasi fibra, exista un element a G care aplica x pe y: a(x) =
y. Acest a e o izometrie, deci d x a : T x M TY M e izometrie lineara. Mai mult, cum
a = , derivnd si inversnd relatia, avem (d y )1 = d x a (d x )1 , ceea ce arata ca
definitia lui g B e consistenta.
Unicitatea rezulta usor pentru ca, la fel ca mai nainte, componentele locale ale lui
g M si g B trebuie sa coincida (n harti adaptate acoperirii).
Exemplul 12.1.12. 1) Z2 actioneaza prin izometrii fata de metrica plata a lui Rn+1 :
identitatea e izometrie, x 7 x e simetria fata de origine. Atunci actiunea indusa a
lui Z2 pe S n va fi prin izometrii fata de metrica indusa pe S n . n consecinta , aceasta
metrica se proiecteaza pe P n R = S n /Z2 .
2) Toruri plate. S tim ca actiunea lui Z2 pe R2 prin (m, n)(x, y) = (x +m, y +n) e total
discontinua si separabila, spatiul orbitelor fiind un tor 2-dimensional. Vrem acum sa
vedem daca putem induce metrica plata a lui R2 pe tor.
E util sa ne plasam ntr-un context mai general. Actionam cu Zn pe Rn prin translatii si obtinem un tor T n . Dar translatiile pot fi foarte multe. Alegem deci o baza B =
{v 1 , . . . , v n } (nu e neaparat cea canonica). Acum Zn se identifica cu multimea vectoP
rilor := { i m i v i |(m i ) Zn } (evident e o latice n Rn asa ca are sens ctul Rn /
care e compact). Actiunea lui Zn se face n felul urmator. Daca P Rn are coordonatele (X 1 , . . . , x n ) n B, atunci ((m 1 , . . . , m n ), P ) 7 (x 1 + m 1 , . . . , x n + m n ). Exemplul
2-dimensional cu care am pornit corespunde bazei canonice a lui R2 .
Ca sa ne convingem ca Rn / e un T n := S 1 S 1 , definim : Rn T n prin:
X
j
( x j v j ) = (e 2i x ) mod .
P
Daca x j Z, atunci ( x j v j ) = (1, . . . , 1), deci e constant pe si se factorizeaza
la o aplicatie bijectiva : Rn / T n . Folosind compacitatea lui Rn / se arata ca
e homeomorfism. Acum hartile se pun pe Rn / ca n Teorema 5.6.18 si se transporta
prin pe T n .
Cum orice translatie e o izometrie a metricii plate a lui Rn , e clar ca Rn /, deci T n ,
primeste metrica plata indusa. Toate torurile plate snt local izometrice. Dar nu snt si
238
Spatii Riemann
izometrice (global). Problema clasificarii pna la izometrii se reduce la o problema de

clasificare a laticelor.
E clar ca n hartile date de acoperire, componentele metricii induse pe T n vor fi
g i j = e i , e j , unde , e produsul scalar standard pe Rn . Atunci metricile asociate la-
ticelor si vor fi izometrice daca si numai daca e i , e j , adica daca si numai daca
exista o izometrie a lui Rn care aplica peste .
2. Conexiunea Levi-Civita
Teorema fundamentala geometriei riemanniene. Am vazut n capitolul anterior
ca orice conexiune produce un transport prin paralelism care depinde de curba careia
i e asociat si este izomorfism linear ntre spatiile tangente de la capetele curbei. n
contex riemannian, ne intereseaza acele conexiuni al caror transport paralel e izometrie.
Pentru a gasi o formulare echivalenta a cestei proprietati, reamintim ca orice conexiune lineara induce conexiuni, notate la fel, n toate fibrarile tensoriale asociate
fibrarii tangente, n particular n fibrarea tensorilor de tip (0, 2). Astfel, derivata covarianta a metricii este tot un cmp tensorial de tip (0, 2) si lucreaza dupa formula, cf.
(11.13):
(12.6)
( Z g )(X , Y ) = Z (g (X , Y )) g ( Z X , Y ) g (X , Z Y ).
Propozitia 12.2.1. O conexiune este metrica daca si numai daca Z g = 0 pentru orice
Z X (M ), altfel spus, conform formulei anterioare, daca si numai daca
(12.7)
Z (g (X , Y )) = g ( Z X , Y ) + g (X , Z Y ),
pentru orice X , Y , Z X (M ).
Demonstratie. E suficient sa demonstram ca Z g = 0 pentru orice Z T x M si orice

x M.
Sa observam nti ca daca transportul prin paralelism asociat lui este izometrie,
atunci produsul scalar a orice doi vectori paraleli de-a lungul unei curbe este constant
si reciproc. ntr-adevar, fie o curba si fie transportul paralel asociat de-a lungul ei,
ntre (0) si (t ). Daca X e un cmp paralel pe , atunci, prin definitie, X (t ) = (X (0) )
(la fel pentru Y paralel pe ). Atunci
g (X (t ) , Y(t ) ) = g ( (X (0) ), (Y(0) )) = g (X (0) , Y(0) ),
pentru ca e izometrie. La fel se rationeaza pentru reciproca.

Fie acum x M arbitrar si arbitrara, cu (0) = x. Fie X 0 , Y0 T x M arbitrari si X =
(X 0 ), Y = (Y0 ) transportatii lor prin paralelism de-a lungul lui . Atunci, conform
observatiei anterioare:
d
g (X , Y ) = 0.
dt
Pe de alta parte,
d
g (X , Y ) = (t ) (g (X , Y )) = ( (t ) g )(X , Y ) + g ( (t ) X , Y ) + g (X , (t ) Y ),
dt
conform (12.6). Cum X , Y snt paraleli pe , avem (t ) X = (t ) Y = 0, deci obtinem:
( (t ) g )(X , Y ) =
d
g (X , Y ) = 0.
dt
239
2 C ONEXIUNEA L EVI -C IVITA
Egalitatea are loc n x. Dar cum X 0 , Y0 au fost arbitrari, avem (t ) g = 0 n x. Dar si

a fost aleasa arbitrar, deci, de fapt, avem Z g = 0 n x pentru orice Z T x M , ceea ce
ncheie demonstratia. Reciproca este imediata.
Dar exista oare conexiuni metrice? Daca da, cte? nca nu stim sa raspundem. Dar,
daca, local, punem x j = kij xk , atunci e conexiune metrica daca si numai daca
x i
g j k lj i g l k lki g l j = 0.
x i
Existenta unei conexiuni metrice revine la rezolvarea sistemului (12.8) n necunoscutele kij si la verificarea faptului ca eventualele solutii reprezinta coeficienti de conexiune, adica se schimba dupa formulele (11.12) la o schimbare de coordonate. Daca
impunem si conditia ca sa fie simetrica (fara torsiune), ceea ce revine la kij = kji ,
atunci facnd permutari circulare n (12.8) mai obtinem relatiile:
(12.8)
x i
g jk =
x k
gi j =
x k
g i j li k g l j lj k g l i = 0,
g ki lk j g l i li j g l k = 0.
x j
Avem acum trei relatii. Adunam doua dintre ele si o scadem pe a treia, folosim simetria
functiilor n indicii de jos si simetria functiilor g i j ca sa reducem termeni si, n final,
obtinem:
(12.9)
x j
g ki =
2kij g kl =
x i
g jl +
x j
gi l
x l
gi j .
nmultim aceasta relatie cu matricea g 1 si gasim:
1
g i s g j s g i j
+
(12.10)
kij = g ks
,
2
x s
x j
x i
formula care ne spune ca (12.8) se poate rezolva n cazul simetric. Apoi, folosind formulele (12.1), se arata direct ca kij se schimba dupa relatiile (11.12). Am demonstrat:
Teorema 12.2.2. Fie (M , g ) o varietate riemanniana. Exista o unica conexiune metrica
si fara torsiune.
Conexiunea gasita poarta numele lui Levi-Civita. Dupa cum se vede, ea e unic
determinata de metrica. Formula pe care am gasit-o ne mai spune si ca nu am facut
altceva dect sa generalizam derivata covarianta data de coeficientii Christoffel ai unei
suprafete. n plus, cum curbura gaussiana se exprima numai cu coeficientii Christoffel (Teorema Egregium), avem o indicatie ca ca vom putea, cu ajutorul tensorului de
curbura al conexiunii Levi-Civita, sa formalizam o notiune intuitiva de curbura pentru
varietati riemanniene. Aceasta va fi, prin constructie, intrinseca.
Rezultatul acesta este fundamental pentru toate constructiile care vor urma. Importanta lui este att de mare, nct Spivak, de exemplu, n [Sp], i da nu mai putin de
sase demonstratii.
Sa exprimam acum si invariant conexiunea Levi-Civita. Va fi un exercitiu util si ca
sa nvata m sa facem trecerea de la o formula n coordonate (cu indici...) la una scrisa
invariant.
240
Spatii Riemann
Deoarece e mai greu sa scriem invariant formule n care apar coeficientii contravarianti g i j , ne vom ocupa de formula (2). Sa punem X = X i x i , Y = Y j x j , Z = Z l x l .
nmultim ambii membri ai (2) cu X i Y j Z l si sumam dupa i , j , l . n membrul stng, tinnd seama de proprietatile conexiunii (care nu e lineara dect n raport cu argumentul
,,de jos), obtinem:
,
) = 2g (X i Y j kij , Z ) =
x k x l
Y j
= 2g ( X Y , Z ) 2X i Z l
g jl .
x i
2X i Y j Z l kij g kl = 2X i Y j Z kij g (
Trecem la membrul drept si calculam, pe rnd, cele trei sume:

i
X Y Z
g j l
x i
=X
(Y j Z l g j l )
x i
= X (g (Y , Z )) X
x i
j
x i
Z +Y
Zl +Y
Z l
x i
!
Z l
g jl
g jl .
x i
Analog, vom obtine:

i
X Y Z
X Y Z
g i l
x j
g i j
x l
= Y (g (Z , X )) Y
= Z (g (X , Y )) Z
X i
Z +X
x j
X i
x l
Y +X
Z l
x j
x l
gi l ,
gi j .
Acum (2) devine:

2g ( X Y , Z ) = X (g (Y , Z )) + Y (g (Z , X )) Z (g (X , Y ))
+Xi Zl
Y j X
x i
l
i Z
x j
g jl X i Y
gi l + Z l Y
Z l
x i
i
j X
x l
g jl Y j Z l
gi j + Z l X
X i
x j
j
i Y
x l
gi l
gi j .
Ca sa scriem invariant cei sase termeni ,,cu indici din membrul drept, observam ca
apar expresii care amintesc de formula locala a crosetului a doua cmpuri:
[X , Y ] = X
Y k
x i
X k
x j
x k
Grupam, deci, termeni de felul urmator:
i
j
j X
i Y
Z Y
g jl .
gi l X
x j
x i
l
241
2 C ONEXIUNEA L EVI -C IVITA
Cum indicii i , j snt de sumare, putem sa-i schimbam ntre ei n termenul al doilea, cel
negativ, si obtinem:
i
i
j Y
j X
l
gi l X
Z Y
gi l
x j
x j
i
X i
j Y
X
gi l
=Z l Y j
x j
x j
=Z l [Y , X ]i g i l = g ([Y , X ], Z ).
Procednd la fel si cu ceilalti patru termeni, obtinem n final formula:

(12.11)
2g ( X Y , Z ) = X (g (Y , Z )) + Y (g (X , Z )) Z (g (X , Y ))
+ g ([X , Y ], Z ) + g ([Z , X ], Y ) g ([Y , Z ], X ).
Aceasta poarta numele de formula lui Koszul 4 sau formula cu sase termeni. Evident
ca ar fi fost posibil sa o demonstram nti pe aceasta si sa ajungem de la ea la forma
locala (crosetele dispar cnd lucram cu cmpuri din baza canonica, dar tocmai n asta
sta dificultatea trecerii de la formule locale la formule invariante).
Observatia 12.2.3. Uneori, e mai util sa folosim un reper arbitrar, n locul celui natural
({ x i }) sau a scrierii invariante. Mare parte din articolele de geometrie scrise nainte de
anii saptezeci snt scrise astfel (dar metoda e folosita si acum). Iata cum apare conexiunea Levi-Civita n acest limbaj.
Fie {e i } un reper local de cmpuri tangente si fie i coreperul dual de 1-forme. Conexiunea Levi-Civita va avea formele locale de conexiune ij date prin
j
e i = i e j .
Am vazut, Exercitiul 11.5.11, ca pentru o conexiune simetrica, d este antisimetrizata
lui , pentru orice forma diferentiala. n particular:
d i (X , Y ) = ( X i )(Y ) (Y i )(X ).
Cum formele de conexiune induse n fibrarea duala snt ij (cf. (11.9) si comentariilor
de dupa), avem:
d i (X , Y ) = ij (X ) j (Y ) + ij (Y ) j (X ) = j ij (X , Y ),
deci conditia de simetrie este:
d i = j ij .
(12.12)
Notam coeficientii metricii cu g i j := g (e i , e j ), astfel ca putem scrie

g = g i j i j .
Cu aceste doua formule, g devine:
g =d g i j i j + g i j (d i j + i d j )
= (d g i j g i k kj g k j ik ) i j .
4Dupa numele matematicianului francez Jean-Louis Koszul, nascut n 1921.
242
Spatii Riemann
Conditia de compatibilitate cu metrica, g = 0, se scrie:

(12.13)
d g i j = g i k kj + g k j ik .
Teorema Teorema 12.2.2 devine, n acest limbaj: Fie { i } un coreper pe varietatea riemanniana (M , g ), fata de care componentele locale ale lui g snt g i j . Exista si snt unice
formele de conexiune ij care satisfac (12.12) si (12.13).
Observatia 12.2.4. (Existenta reperelor ortonormate locale.) n orice punct x M
putem considera un reper ortonormat de vectori tangenti {e 1 , . . . , e n } n T x M . Ca sa l
prelungim la un reper ortonormat de cmpuri locale, alegem o vecinatate V suficient
de mica stelata n raport cu x (adica orice punct al ei se poate uni cu x printr-o curba
n V ). Acum transportam prin paralelism vectorii e i n fiecare punct al lui V . Cum
transportul paralel e izometrie, cmpurile obtinute snt ortonormate.
Nu vom mai preciza de acum vecinatatea: cnd vom avea nevoie, vom considera
repere ortonormate locale.
Exercitiul 12.2.5. (Metrici conforme.) Fie g o metrica riemanniana pe M . Aratati ca, pentru
orice functie f C (M ), g := e 2 f g este tot o metrica riemanniana. Metricile g si g se numesc

conforme (daca f = c t ., atunci metricile se numesc omotetice).
Aratati ca unghiurile masurate de doua metrici conforme snt aceleasi.
Daca si snt conexiunile Levi-Civita ale lui g si g , aratati ca:
X Y = X Y d f (X )Y d f (Y )X + g (X , Y ) grad f ,
unde gradientul este calculat fata de metrica g .

Un difeomorfism al lui M se numeste conform daca g e conforma cu g . Aratati ca
multimea difeomorfismelor conforme ale lui (M , g ) formeaza un grup care l contine pe cel al
izometriilor.
Exercitiul 12.2.6. (Cmpuri conforme si Killing.) Un cmp vectorial X se numeste conform (resp.
Killing daca fluxul sau contine numai transformari conforme (resp. izometrii).
(i ) Un cmp X e Killing daca si numai daca L X g = 0 daca si numai daca g (Y X , Z ) +
g (Y , Z X ) = 0 (adica daca si numai daca endomorfismul X : T M T M prin X (Y ) = Y X
e antisimetric).
(i i ) Un cmp X e conform daca si numai daca L X g = g , pentru o C (M ). Exprimati
aceasta ecuatie si cu ajutorul conexiunii Levi-Civita.
(i i i ) Multimea cmpurilor Killing (resp. a cmpurilor conforme) formeaza o subalgebra Lie
a lui X (M ).
(i v) Doua varietati Riemann care au algebre ale cmpurilor Killing diferite nu pot fi local
izometrice.
(v) Determinati cmpurile Killing pe Rn , can), S n , can) si pe semiplanul Poincar.
Exercitiul 12.2.7. Pe R3 introducem urmatoarea lege de compozitie:
(x, y, z) (x , y , z ) = (x + e z x , y + e z y , z + z ).
Aratati ca (R3 , ) e grup Lie (rezolubil). El se noteaza Sol3 . Aratati ca

d s 2 = e 2z d x 2 + e 2z d y 2 + d z 2
e o metrica riemanniana stng invarianta pe Sol3 si ca
e z
,
x
ez
,
y
243
3 C URBUR A RIEMANNIAN A
e un reper ortonormat de cmpuri stng invariante. Aratati ca urmatoarele cmpuri vectoriale:
,
x
,
y
+y
+
x
y x
snt cmpuri KIlling pe Sol3 si determinati curentele lor locale.

Exercitiul 12.2.8. (Coordonate cilindrice.) Fie r, , x 3 date prin x 1 = r cos , x 2 = r sin . Aratati
ca avem
= cos 1 + sin 2 ,
r
x
x
= r sin 1 + cos 2 .
r
x
x
Notati y 1 = r, y 2 = , y 3 = x 3 si aratati ca n aceste coordonate, metrica plata are componentele
g 11 = g 33 = 1, g 22 = r 2 , restul 0. Calculati coeficientii Christoffel asociati.
Divergenta unui cmp tensorial simetric de tip (0, p). . Fie A un astfel de cmp
tensorial. Fixam un reper ortonormat local si definim cmp div A de tip (0, p 1) prin:
X
div A(X 1 , . . . , X p1 ) = (E i A)(E i , X 1 , . . . , X p1 ).
i
Se vede ca divergenta este o contractie a derivatei covariante a lui A.

n particular, daca A e de tip (0, 2), atunci div A e o 1-forma.
Pe de alta parte, am defint n 3 o notiune de divergenta pentru un cmp vectorial
cu ajutorul unei forme volum. Definisem div X prin L X = div X , unde era o forma
volum. Pe varietati Riemann, e normal sa lucram cu forma volum volg indusa de metrica (cf. 12.2). Notam aceasta divergenta cu divg , sau, cnd metrica e fixata si nu e
pericol de confuzie, simplu div.
P
Exercitiul 12.2.9. 1. Aratati ca divg X = tr(X ) = i g (E i X , E i ), unde {E i } e un reper local ortonormat.
2. Aratati ca div g = 0 si div(g ) = d .
3. Curbura riemanniana
Datorita legaturii cu metrica, tensorul de curbura al conexiunii Levi-Civita are proprietati suplimentare fata de tensorul de curbura al unei conexiuni lineare arbitrare.
Acestea snt de doua tipuri: algebrice si diferentiale. Pentru comoditate, le vom lista
acum si pe cele care nu snt specifice conexiunii Levi-Civita si au fost deja demonstrate
n capitolul anterior.
Propozitia 12.3.1. Pentru orice X , Y , Z ,W X (M ) au loc egalitatile:
(1)
(2)
(3)
(4)
(5)
R(X , Y )Z = R(Y , X )Z .
g (R(X , Y )Z ,W ) = g (Z , R(X , Y )W ).
R(X , Y )Z + R(Z , X )Y + R(Y , Z )X = 0.
g (R(X , Y )Z ,W ) = g (R(Z ,W )X , Y ).
P
ci cl ( X R)(Y , Z ) = 0.
Demonstratie. Identitatea (1) este o consecinta directa a definitiei tensorului de curbura, (3) este Bianchi I, (5) este Bianchi II (adevarate pentru orice conexiune lineara
fara torsiune, deci si pentru cea Levi-Civita). Ramn de demonstrat (2) si (4).
244
Spatii Riemann
Pentru (2), sa observam ca pentru orice X , Y fixati putem defini endomorfismul

de curbura R(X , Y ) al fibratului tangent prin R(X , Y )(Z ) := R(X , Y )Z . Atunci (2) exprima antisimetria acestui endomorfism n raport cu produsul scalar, deci e suficient
sa demonstram ca g (R(X , Y )U ,U ) = 0 (conform identitatii de polarizare: daca punem aici U = Z + W regasim (2)). Calculam pe rnd termenii care apar n expresia
lui g (R(X , Y )U ,U ):
g ( X Y U ,U ) = X (g (Y U ,U )) g (Y U , X U ) ( e conexiune metrica)
1
X (Y (g (U ,U ))) g (Y U , X U ) (la fel, pentru 1-ul termen).
2
Schimbnd ntre ei X , Y , gasim:
=
1
g (Y X U ,U ) = Y (X (g (U ,U ))) g ( X U , Y U ),
2
deci, folosind din nou compatibilitatea lui cu g :
1
g (R(X , Y )U ,U ) = [X , Y ](g (U ,U )) g ([X ,Y ]U ,U ) = 0.
2
Acum (4) e o consecinta a primelor trei identitati. Folosind Bianchi 1 (adica (3)), avem:
X
g(
R(Y , Z )X ,W ) = 0.
ci cl .
Acum permutam aici circular (Y , Z , X ,W ) si obtinem nca trei asemenea ecuatii:

X
X
X
g(
R(W, Y )Z , X ) = 0, g (
R(X ,W )Y , Z ) = 0, g (
R(Z , X )W, Y ) = 0.
ci cl .
ci cl .
ci cl .
Desfasuram sumele ciclice (avem doisprezece termeni) si reducem, folosind (1) si (2),
opt dintre ei. Ramnem cu:
2g (R(X , Y )Z ,W ) + 2g (R(W, Z )X , Y ) = 0,
care, folosind nca o data (2), este exact relatia (4).
Exercitiul 12.3.2. Puneti R( i , j ) k = R il j k l si exprimati local identitatile de mai sus.

x x x
x
Observatia 12.3.3. (Curbura n termeni de suprafete parametrizate.) Schita m acum

o constructie care arunca o noua lumina asupra tensorului de curbura si pe care o vom
folosi mai departe.
Fie f : D = [0, 1] [0, 1] M diferentiabila. Putem asimila f cu o suprafata parametrizata n M . Daca parametrii lui D snt (t , s), ea e descrisa de doua familii de
linii de coordonate, s = ct . si t = ct ., avnd vectorii tangenti respectiv f t = d f (t ) si
f s = d f (s).
Cmpurile vectoriale tangente la Im( f ), cum snt f t si f s , nu snt chiar cmpuri de
vectori tangenti la M , ci de-a lungul lui f . De fapt, snt sectiuni ale fibratului f (T M )
D, dar o sa-i derivam covariant n rapoet cu coenxiunea Levi-Civita, nemaifacnd diferenta ntre aceasta si cea indusa n fibratul amintit. Pentru un astfel de cmp Z , vom
nota Z t , respectiv Z s , derivata covarianta f t Z , respectiv f s Z . Daca Z = f t , respectiv
Z = f s , atunci Z t = f t t , respectiv Z s = f ss reprezinta acceleratiile curbelor de coordonate.
245
Local, daca Im( f ) e cuprinsa ntr-o vecinatate de coordonate (x i ), avem

ft =
f i
,
t x i
fs =
f i
.
s x i
n particular:
f t s = ( f t )s = f s f t =
2 f
f i f j
+ kij
.
t s
s t
Cum kij = k j i , formula anterioara demosntreaza ca

(12.14)
f t t = f ss .
Acum, daca Z e un vector arbitrar, ca mai sus,

Zt s = f s f t Z ,
deci
Z t s Z st = R( f s , f t )Z + [ f t , f s ] Z .
Dar
[ f t , f s ] = [d f (t ), d f (s)] = d f [t , s] = d f (0) = 0.
Am demonstrat:
(12.15)
Z t s Z st = R( f s , f t )Z .
Sa definim acum cmpul tensorial de tip (0, 4)

R(X , Y , Z ,W ) = g (R(X , Y )Z ,W ).
Acesta se numeste tensorul lui Riemann si are expresia localca:
R i j kl = g ml R imj k .
Vedem ca el este echivalent cu tensorul de curbura prin metrica, fiind obtinut din acela
prin cobirrea unui indice. Functiile R i j kl snt cele care apar n lucrarea originala a lui
Riemann, nu cele legate de coeficientii Christoffel (care nici nu existau nca).
Uneori, se mai foloseste notatia R(X , Y ; Z ,W ), pentru a pune n evidenta gruparea
pe perechi a argumentelor. Nu o vom folosi, dar ne vom referi la aceasta grupare.
Propozitia 12.3.1 se poate acum reformula:
Propozitia 12.3.4. Tensorul de curbura al lui Riemann are urmatoarele proprietati:
(1) R(X , Y , Z ,W ) = R(Y , X , Z ,W ), R(X , Y , Z ,W ) = R(X , Y ,W, Z ) (antisimetrie
n fiecare pereche).
(2) R(X , Y , Z ,W ) = R(Z ,W, X , Y ) (simetrie n perechi).
(3) R(X , Y , Z ,W ) + R(Z , X , Y ,W ) + R(Y , Z , X ,W ) = 0 (Bianchi I).
(4) (U R)(X , Y , Z ,W ) + (Y R)(U , X , Z ,W ) + ( X R)(Y ,U , Z ,W ) = 0 (Bianchi II).
Demonstratie. Tot ce mai avem de demonstrat este (4). Aceasta e o consecinta a lui
g = 0 si a lui Bianchi II pentru tensorul de curbura de tip (1, 3). Anume, cum g = 0,
246
Spatii Riemann
U va ,,trece prin g (R(X , Y , Z ),W ) si se va reduce la g (U R(X , Y )Z ,W ). Sa detaliem

calculul:
(U R)(X , Y , Z ,W ) = U (R(X , Y , Z ,W )) R(U X , Y , Z ,W ) R(X , U Y , Z ,W )
R(X , Y , U Z ,W ) R(X , Y , Z , U W )
= U (g (R(X , Y )Z ,W )) g (R(U X , Y )Z ,W )
g (R(X , U Y )Z ,W ) g (R(X , Y )U Z ,W ) g (R(X , Y )Z , U W )
= g (U (R(X , Y )Z ),W ) + g (R(X , Y )Z , U W )) g (R(U X , Y )Z ,W )
g (R(X , U Y )Z ,W ) g (R(X , Y )U Z ,W ) g (R(X , Y )Z , U W )
= g ((U R)(X , Y )Z ,W ) + g (R(U X , Y )Z ,W ) + g (R(X , U Y )Z ,W )
+ g (R(X , Y )U Z ,W ) g (R(U X , Y )Z ,W ) g (R(X , U Y )Z ,W )
g (R(X , Y )U Z ,W ) = g ((U R)(X , Y )Z ,W ).
Mai ramne sa sumam ciclic dupa U , X , Y si sa aplicam Bianchi II.
Exemplul 12.3.5. Conuri riemanniene (deschise). Un exemplu important snt conurile peste o varietate Riemann. Fie (N , g ) o varietate Riemann. Conul deschis peste ea
este varietatea C (N ) := N R+ cu metrica g = t 2 g + d t 2 , unde t este coordonata pe
R+ = (0, ). Local, fie x 1 , . . . , x n coordonate pe N si fie x 0 := t , deci pe C (N ) avem co k , 0 i , j , k n cei de pe
ordonatele x 0 , . . . , x n . Fie kij coeficientii Christoffel pe N si
ij
C (N ). Prin calcul direct gasim formulele:
k = k ,
ij
ij
0 = t g i j ,
ij
1 i, j,k n
1 i, j n
1
k =
k = k ,
1 i,k n
i0
0i
t i
0 =
i = 0,
0 i n.
00
i0
Formulele acestea conduc la formulele corespunzatoare pentru curbura:
,
)
= 0,
0 i, j n
x i x j x 0
R(
, j ) i = R( i , j ) i + g i i
gi j i ,
i
j
x x x
x x x
x
x
R(
1 i , j n.
Curbura sectionala. Consideram acum5 cmpul tensorial de tip (0, 4)

G(X , Y , Z ,W ) = g (X , Z )g (Y ,W ) g (X ,W )g (Y , Z ).
Ca G e ntr-adevar un cmp tensorial se verifica imediat. n plus, el are exact aceleasi
proprietati algebrice ca si R, adica proprietatile (1)-(3) din Propozitia 12.3.4.
5Definitia care urmeaza se va justifica abia post factum, prin proprietatile si semnificatia geometrica
pe care le va avea. Deocamdata, sa spunem doar ca ea corecpunde unei operatii de algebra lineara numite
produs Kulkarni-Nomizu.
247
Fixam un punct x M si consideram vectorii care apar ca fiind tangenti n acest

punct. Observam ca, daca luam X = Z , Y = W , obtinem
G(X , Y , X , Y ) = kX k2 kY k2 g (X , Y )2 = kX k2 kY k2 sin2 (X
, Y ).
Astfel, G este generalizarea normei produsului vectorial din R3 : cnd X , Y snt linear independenti, G(X , Y , X , Y ) reprezinta aria paralelogramului construit pe cei doi vectori
si e o cantitate nenula.
Sa vedem cum se schimba valoarea G(X , Y , X , Y ) la o schimbare de baza. Fie, deci
X = aX + bY , Y = c X + d Y , cu ad bc 6= 0. Un calcul simplu, care foloseste proprietatile lui G, conduce la:
G(X , Y , X , Y ) = (ad bc)2G(X , Y , X , Y ).
Dar, cum R are aceleasi proprietati, avem si
R(X , Y , X , Y ) = (ad bc)2 R(X , Y , X , Y ).

R(X , Y , X , Y )
este constant, n sensul ca nu depinde dect de
n concluzie, raportul
G(X , Y , X , Y )
punctul x si de planul tangent 2-dimensional T x M subntins de X , Y , nu si de baza
pe care e calculat. Avem asadar, o functie
K (x, ) :=
R(X , Y , X , Y )
.
G(X , Y , X , Y )
Definitia 12.3.6. Functia K (x, ) se numeste curbura sectionala a 2-planului .

Observatia 12.3.7. Daca luam e 1 =
simple, K (x, ) =
R 1212
2 .
g 11 g 22 g 12
x i
, e2 =
x j
, = L(e 1 , e 2 ), gasim, dupa calcule
Exprimnd aici R 1212 cu ajutorul simbolurilor lui Christo-
ffel, regasim expresia curburii gaussiene din demonstratia Teoremei Egregium. Ceea ce
arata ca, ntr-adevar, curbura sectionala ca fiind curbura unei anumite suprafete care
trece prin x si are planul tangent n x. Chiar daca nu avem, deocamdata, suprafata,
calculele se fac n planul tangent.
Observatia 12.3.8. Cum curbura sectionala e definita cu ajutorul tensorului de curbura care, la rndul lui, e definit numai cu ajutorul metricii, vedem ca orice izometrie
locala pastreaza curbura sectionala.
Urmatorul rezultat spune ca, pentru a cunoaste tensorul de curbura, e suficient sa
cunoastem toate curburile sectionale:
Propozitia 12.3.9. Curbura sectionala determina univoc tensorul de curbura.
Demonstratie. Este un rezultat de algebra lineara, nu face apel la proprietati diferentiale. Datorita linearitatii si a tensorialitatii, e suficient sa aratam ca daca K (x, ) = 0
atunci si R x (X Y )Z = 0, oricare ar fi x M , plan 2-dimensional n T x M , X , Y , Z
Tx M .
Altfel spus, vrem sa aratam ca daca R(X , Y , X , Y ) = 0, atunci si R(X , Y , Z ,W ) = 0.
Evident, va fi vorba despre polarizare.
Prin ipoteza, avem
R(X + Z , Y , X + Z , Y ) = 0.
Dezvoltam folosind proprietatile lui R si obtinem:
R(X , Y , Z , Y ) = 0.
248
Spatii Riemann
Atunci avem si
R(X , Y + W, Z , Y + W ) = 0,
care, dupa dezvoltare, produce:
R(X , Y , Z ,W ) + R(X ,W, Z , Y ) = 0.

Dar, cu proprietatea (1):
R(X , Y , Z ,W ) = R(X ,W, Z , Y ) = R(X ,W, Y , Z )
= R(X , Z , Y ,W ) = R(X , Z ,W, Y ).
Aceasta, combinata Bianchi I, duce la

3R(X , Y , Z ,W ) = 0.
Observatia 12.3.10. Mai rezulta ceva din demonstratia de mai sus. Deoarece am folosit numai proprietatile algebrice ale tensorului de curbura, nu definitia lui specifica,
rezulta ca exact acelasi rezultat se obtine pentru orice cmp tensorial (0, 4) F care satisface proprietatile (1)-(3) din Propozitia 12.3.4. Adica: daca F (X , Y , X , Y ) = 0, atunci si
F (X , Y , Z ,W ) = 0.
n particular, curbura sectionala se poate defini numai cu ajutorul lui R, nu si cu
vreun alt cmp tensorial cu proprietatile (1) (3). Pentru ca daca s-ar putea defini si cu,
sa zicem, F , atunci R F ar avea si el (1)-(3) si ar fi nul pe (X , Y , X , Y ), deci ar fi identic
nul.
Daca functia K (x, ) e constanta pe M (adica nu depinde nici de x nici de 2-planul
), (M , g ) se numeste cu curbura (sectionala) constanta (sau forma spatiala). n acest
caz, avem:
R(X , Y , X , Y ) = K G(X , Y , X , Y ) = K g (X , X )g (Y , Y ) g (X , Y )2 .
Propozitia 12.3.11. Tensorul de curbura al unei varietati Riemann cu curbura constanta K e dat de formula:
R(X , Y )Z = K g (X , Z )Y g (Y , Z )X .
Demonstratie. Sa observam ca tensorul
F (X , Y , Z ,W ) := K g (X , Z )g (Y ,W ) g (Y , Z )g (X ,W )
are proprietatile (1)-(3) si, conform ipotezei, F (X , Y , X , Y ) = K G(X , Y , X , Y ). Atunci,

conform discutiei dinainte, R = F , de unde concluzia.
Componentele locale ale tensorului de curbura n cazul curburii constante snt:

R i j kl = K (g i k g j l g j k g i l ,
R il j k
= K (g i k lj
sau, echivalent
g j k li ).
4
i j
(1 + kuk2 )2
are curbura constanta pozitiva, iar semispatiul Poincar din Exemplul 12.1.2, cu metrica g i j =
Exercitiul 12.3.12. Aratati ca sfera S n cu metrica gasita n Exemplul 12.1.7, g i j (u) =
249
1
, are curbura constanta strict negativa. Indicatie: Se folosesc formulele locale: trebuie
(x n )2 i j
calculati nti coeficientii Christoffel, apoi componentele R il j k ale curburii.
Observatia 12.3.13. Calculele sugerate n exercitiul anterior trebuie facute, pentru a

capata experienta n manipularea tensorilor n scriere locala. Uneori, nsa (sigur nu
ntotdeauna) ele pot fi evitate. Iata un alt mod de a determina curbura sectionala ametricii induse de pe Rn+1 pe S n . Observam ca grupul izometriilor lui S n care pastreaza
orientarea, anume SO(n+1) actioneaza tranzitiv pe 2-planele lui T S n (adica pe varietatea Grassmann a acestor plane). n primul rnd, cum T p S n e perpendicular pe vectorul
p si SO(n + 1) actioneaza prin izometrii ale metricii euclidiene, daca A SO(n + 1),
Ap = p , atunci A(T p S n ) = T p S n . Cum A are rang maxim, pastreaza dimensiunea subspatiilor, deci duce un 2-plan n alt 2-plan. Apoi, daca si snt 2-plane tangente la
S n n p, p , alegem n primul rnd o matrice A SO(n + 1) care aplica p peste p (existenta ei e evidenta). Daca {e 1 , e 2 } e o baza ortonormata n , actiunea lui A produce
o baza ortonormata { f 1 , f 2 } a unui 2-plan A() T p S n . Acum determinam o matrice
A SO(n + 1) care: (1) fixeaza p si (2) aplica { f 1 , f 2 } peste o baza ortonormata {e 1 , e 2 }
a lui 2 . E un exercitiu elementar de algebra lineara. Odata nteles acest lucru, concluzia e clara: cum SO(n + 1) actioneaza prin izometrii, curbura tuturor 2-planelor va
fi aceeasi.
Observatia 12.3.14. Cum si Rn cu metrica plata are, evident, curbura constanta 0,
avem acum exemple pentru cele trei situatii posibile (K constant negativ, nul, sau pozitiv). Exemplele date snt toate conexe, simplu conexe si complete (topologic). O teorema celebra arata ca acestea snt singurele forme spatiale cu aceste proprietati. Rezulta ca orice alta forma spatiala este acoperit de unul dintre aceste modele, adica e
un ct ale unuia dintre ele printr-un grup discret. Astfel, problema clasificarii spatiilor cu curbura constanta revine la una de clasificare a grupurilor care pot actiona prin
izometrii pe cele trei modele, cf. [Wo].
De exemplu, toate torurile plate au curbura sectionala nula (de aici denumirea),
dar nu snt simplu conexe si am vazut ca nu snt izometrice.
n dimensiune 2, am mai ntlnit pseudosfera, cu curbura gaussiana (deci sectionala, cnd o privim ca varietate Riemann) constanta 1. Rezulta ca si pseudosfera (care
nu e simplu conexa) trebuie sa fie un ct al semiplanului Poincar.
O conditie mai slaba dect constanta curburii sectionale este independenta ei de
2-plan. Conditia e doar aparent mai slaba:
Propozitia 12.3.15. (F. Schur.) Fie (M , g ) un spatiu Riemann conex de dimensiune cel
putin 3. Daca n orice x M , functia K (x, ) nu depinde de , atunci (M , g ) are curbura
sectionala constanta.
Demonstratie. Daca curbura sectionala e functie doar de punct, avem
R(X , Y )Z = K (x) g (X , Z )Y g (Y , Z )X .
Vrem sa aratam ca avem K = ct . Nu putem face altceva dect sa derivam egalitatea de

mai sus n raport cu un cmp arbitrar U si sa ncercam sa obtinem U (K ) = 0. Scriem,
deci:
U (R(X , Y )Z ) = U (K ) g (X , Z )Y g (Y , Z )X + K U g (X , Z )Y g (Y , Z )X .
250
Spatii Riemann
Membrul stng se dezvolta la:

(U R)(X , Y )Z + R(U X , Y )Z + R(X , U Y )Z + R(X , Y )U Z ,
si, folosind din nou ipoteza, devine:
(U R)(X , Y )Z + K g (U X , Z )Y g (Y , X )U X
+ K g (X , Z )U Y g (U Y , Z )X + K g (X , U Z )Y g (Y , U Z )X
Folosind U g = 0, al doilea termen din membrul drept devine:
K g (U X , Z )Y + g (X , U Z )Y + g (X , Z )U Y
g (U Y , Z )X g (Y , U Z )X g (Y , Z )U X .
Permutam circular (U , X , Y ), aplicam Bianchi II n membrul stng, reducem termenii

asemenea n cei doi membri si ramnem cu:
0 = U (K ) g (X , Z )Y g (Y , Z )X
+ Y (K ) g (U , Z )X g (X , Z )U
(12.16)
+ X (K ) g (Y , Z )U g (U , Z )Y .
Cum dim M 3, putem presupune ca U , X , Y snt mutual ortogonali (n particular independenti). Rezulta:
U (K )g (Y , Z ) Y (K )g (U , Z ) = 0,
U (K )g (X , Z ) X (K )g (U , Z ) = 0,
X (K )g (Y , Z ) Y (K )g (X , Z ) = 0.
E suficient acum sa alegem Z = Y ca sa obtinem, din prima egalitate, U (K ) = 0, ceea ce

doream. Cum M e conexa si U arbitrar, rezulta ca functia K e constanta.
Tensorul lui Ricci. Cum tensorul de curbura este linear n toate cele trei argumente, putem fixa doua dintre ele si obtinem un endomorfism al spatiului tangent
caruia i putem calcula urma, obtinnd astfel un tensor de tip (0, 2), sau (1, 2), n functie de argumentele pe care le fixam. Reamintim ca urma unui endomorfism f pe un
P
spatiu euclidean se calculeaza cu formula f (v i ), v i , unde {v i } e o baza ortonormata
arbitrara (iar rezultatul e un scalar care nu depinde de baza aleasa). Sa vedem ce posibilitati avem.
Fixam un reper ortonormat local {E i }. O prima varianta este sa fixam primele doua
P
argumente. Am avea de calculat i g (R(X , Y )E i , E i ). Dar, datorita proprietatiilor (1)(2) avem g (R(X , Y )E i , E i ) = g (R(E i , E i )X , Y ) = 0. Deci nu obtinem nimic interesant.
P
Putem fixa primul si al treilea argument, obtinnd i g (R(X , E i )Y , E i ) care nu mai
e identic nul.
P
Putem fixa al doilea si al treilea argument: i g (R(E i , X )Y , E i ), dar acesta e egal cu
cel dinainte cu semn schimbat.
Macar pentru ca e singura urma nenula a tensorului de curbura, merita sa studiem
tensorul obtinut. Dar el se va dovedi extrem de important. Asadar:
251
Definitia 12.3.16. Tensorul lui Ricci6 de tip (0, 2), este

X
X
Ri c(X , Y ) := g (R(X , E i )Y , E i ) = R(X , E i , Y , E i ),
i
unde {E i } e orice reper ortonormat local.

Local, componentele sale snt:
R i j = R iss j ,
adica tensorul Ricci este contractia C 21 a tensorului de curbura.
Simetria n perechi a tensorului lui Riemann (de fapt, simetria conexiunii LeviCivita) demonstreaza:
Lema 12.3.17. Tensorul lui Ricci este simetric.
Ca atare, i putem asocia si un endomorfism, notat tot Ri c, prin
g (Ri c(X ), Y ) = Ri c(X , Y ).
Fiind simetric, Ri c(X ) are toate valorile proprii reale. De fapt, Ricci a introdus tensorul
care-i poarta numele ca un fel de analog abstract al celei de-a doua forme fundamentale a suprafetelor, valorile proprii ale careia reprezinta curburile sectionale. Dar valorile proprii ale lui Ri c nu au semnificatie geometrica (de aceea Ricci nu si-a folosit
tensorul). n schimb, Ri c s-a dovedit ulterior legat de volumul varietatii si de topologia
ei. ntr-un mod foarte informal, explicatia e ca Ri c e o urma, iar urma e derivata unui
determinant (formula lui Liouville), n timp ce determinantul trimite la volum; astfel,
Ri c, fiind obiect tensorial, deci local, ar trebui sa spuna ceva despre rata de crestere
a volumului sferelor mici centrate ntr-un punct al varietatii: inegalitatea lui Bishop
exact asta exprima (cf. [Be].)
Pe de alta parte, e bine definita si urma acestui operator. Este o functie diferentiabila care se numeste curbura scalara si se calculeaza cu formula:
X
X
Scal = g (Ri c(E i ), E i ) = Ri c(E i , E i ).
i
Sa fixam acum un vector X unitar si sa-l includem ntr-un reper ortonormat {E i } cu

X = E 1 . Avem:
n
X
X
Ri c(X , X ) = g (R(X , E i )X , E i ) = K (i ),
i
unde i e planul subntins de X si de E i . Asadar, Ri c(X , X ) e suma curburilor sectionale ale planelor ortogonale care trec prin X .
Observatia 12.3.18. n teoria relativitatii generalizate, Einstein a folosit tensorul lui

Ricci pentru a modela matematic gravitatia. De aici importanta considerabila a acestui obiect geometric si, n general, a geometriei riemanniene, pentru fizica teoretica.
Formula urmatoare, de exemplu, este fundamentala pentru teoria relativitatii (cf. 2
pentru definitia lui div Ri c):
Exercitiul 12.3.19. d Sc al = 2 div Ri c.
Cum Ri c e simetric, el poate fi, n principiu, proportional cu g . Are deci sens:
6Dupa numele lui Gregorio Ricci-Curbastro, 18531925, unul dintre fondatorii calculului tensorial pe
varietati.
252
Spatii Riemann
Definitia 12.3.20. (M , g ) se numeste spatiu Einstein daca exista o functie C (M )

astfel nct Ri c = g .
Denumirea a fost data pentru ca aceste spatii s-au dovedit cele mai potrivite n tratarea matematica a teorei relativitatii. E usor de vazut, aplicnd egalitatea din definitie
pe un reper ortonormat si sumnd, ca = Scal /n. S i pentru spatii Einstein, are loc un
rezultat de tip Schur:
Propozitia 12.3.21. Fie (M , g ) un spatiu Einstein conex, de dimensiune cel putin 3.
Atunci = ct .
Demonstratie. Se poate proceda exact la fel ca n demonstratia lui Schur. Dar iata si o
alta demonstratie. Derivam relatia Ri c = g , folosind Exercitiul 12.3.19 si Exercitiul 12.2.9
(2). Obtinem 12 d Scal = div(g ) = d . Rezulta ca Scal 2 = ct . Cum Scal = n, avem
(n 2) = ct ., ceea ce implica, pentru ca M e conex, = ct . daca n 3.
Astfel, spatiile Einstein (care nu snt suprafete) au, n particular, curbura scalara
constanta. Toate spatiile cu curbura constanta snt Einstein, dar nu reciproc. De exemplu, pe s-au construit metrici Einstein fara curbura sectionala constanta pe multe spatii omogene, n particular pe sferele S 2n+1 si S 4n+3 . Spatiile Einstein snt extrem de
importante pentru geometria diferentiala si pentru fizica teoretica. Le sint dedicate
enorm de multe articole si mai multe monografii, fundamentala ramnnd deocamdata [Be].
Observatia 12.3.22. (Olonomie riemanniana.) Notiunea de olonomie a unei conexiuni a fost introdusa n Exercitiul 11.5.22. Pentru conexiunea Levi-Civita, notiunea corespunzatoare este olonomie riemanniana. Aici, grupurile care pot aparea trebuie sa
fie subgrupuri ale lui O(n), pentru ca acesta este grupul structural al fibratului tangent.
Clasificarea a fost obtinuta de M. Berger (Sur les groupes dholonomie des varits
connexion affine et des varits riemanniennes, Bull. Soc. Math. France 83 (1953), 279
330) si cuprinde surprinzator de putine grupuri (pentru fiecare, alturam tipul de geometrie pe care o genereaza): SO(n) (varietati orientabile), U(n) (varietati Khler), SU(n)
(varietati Khler-Einstein cu curbura scalara nula), Sp(n)Sp(1) (varietati cuaternionicKhler), Sp(n) (varietati hiperkhler), G 2 , Spin7 . E remarcabil ca, exceptie facnd SO(n)
si U(n), toate celelalte olonomii corespund unor metrici Einstein. Exista acum exemple compacte pentru fiecare caz. Pentru detalii, cf. [Be].
Exercitiul 12.3.23. Aratati ca o varietate riemanniana de dimensiune 2 sau 3 e spatiu Einstein
daca si numai daca are curbura sectionala constanta.
Exercitiul 12.3.24. Determinati conexiunea Levi-Civita a unei metrici produs n functie de conexiunile Levi-Civita ale factorilor. Determinati tensorul de curbura al metricii produs si demonstrati ca planele generate de vectori tangenti la factori au curbura sectionala nula. Aratati ca un
produs riemannian de spatii Einstein cu aceeasi curbura scalara e spatiu Einstein.
Exemplul 12.3.25. (Metrici riemanniene biinvariante pe grupuri Lie.) Fie G un grup

Lie conex si fie g o metrica stng invarianta (am vazut n Exemplul 12.1.5 cum se construieste). Ca de obicei, identificam cmpurile stng invariante cu elemente ale algebrei
Lie g = Te G. Avem urmatoarele echivalente:
(1) g e drept-invarianta (deci biinvarianta).
(2) g e Ad a -invarianta, pentru orice a G (vezi 4 pentru definitia lui Ad ).
253
(3) Aplicatia a 7 a 1 e izometrie a lui g .

(4) g ([Z , X ], Y ) + g (X , [Z , Y ]) = 0 pentru orice X , Y , Z g.
(5) Conexiunea Levi-Civita a lui g e data de formula: X Y =

orice X , Y g.
1
[X , Y ], pentru
2
Echivalenta dintre (1) si (2) rezulta din definitia lui Ad a = d e I a = d e (L a R a 1 ). Astfel, Ad a este un endomorfism al lui g. Diferentiala sa, d e Ad a , se identifica, deci, cu
Ad a . n consecinta , Ad a g = (d e (L a R a 1 )) g = (d e R a 1 ) ((d e L a ) g ). Dar cum g e
L a -invarianta, rezulta Ad a g = (d e R a 1 ) g , deci Ad a -invarianta e echivalenta cu R a invarianta.
Pentru echivalenta dintre (1) si (3), daca i : G G noteaza aplicatia de inversare,
atunci d e i = I d (vezi Exercitiul 6.2.7). Cum avem nevoie de d a i pentru orice a G,
scriem i = R a i L a si derivam n a, aplicnd regula lantului: d a i = (d a R a ) (d e i )
(d a L a ) = (d a R a ) (d a L a ). Daca g e biinvarianta, atunci d a R a si d a L a snt izometrii si
rezulta d a i izometrie. Reciproc, scriem R a = i L a 1 i : daca i e izometrie, cum si L a e
izometrie, rezulta R a izometrie.
Demonstram acum ca (2) e echivalent cu (4). Cum n (4) apare crosetul, ne aducem aminte ca (d e Ad )(X ) = ad X si ca ad X Y = [X , Y ], pentru X , Y g (vezi 4). Asadar,
pornim cu g (Ad a X , Ad a Y ) = g (X , Y ) si derivam. Scriem g (Ad exp(t Z ) X , Ad exp(t Z ) Y ) =
g (X , Y ), derivam n raport cu t sicalculam n t = 0. Cum Ad e = I d si membrul drept
nu depinde de t , obtinem g ([Z , X ], Y ) + g ((X , [Z , Y ]) = 0 (relatie care spune, de fapt, ca
ad Z e un endomorfism antisimetric n raport cu g ). Reciproca e un pic mai delicata
si necesita cunostinte mai multe de grupuri Lie (aici se foloseste conexiunea); demonstratia se gaseste n orice carte de grupuri Lie.
Demonstram echivalenta (4) cu (5). Forma identitatii (4) sugereaza sa folosim formula lui Koszul pentru conexiunea Levi-Civita. n ea, primii trei termeni se anuleaza,
deoarece produsul scalar a doua cmpuri stng-invariante e invariant:
g a (X a , Y a ) = g a (d L a X e , d L a X e ), datorita invariantei cmpurilor

= (L a g )(X e , X e ) = g (X e , X e ), din invarianta lui g .
n consecinta , primii trei termeni ai formulei lui Koszul (care contin derivate ale produselor scalare constante) se anuleaza. Ramn trei termeni care, folosind (4) conduc la
(5). Pentru reciproca, folosim g = 0:
g ([Z , X ], Y ) = 2g ( Z X , Y ) = 2Z (g (X , Y )) 2g (X , Z Y )
= g (X , Z Y ) pentru ca g (X , Y ) = ct .
= g (X , [Z , Y ]) conform (4).
254
Spatii Riemann
Tensorul de curbura al unei metrici biinvariante se poate calcula foarte usor folosind
(5) si identitatea Jacobi. Avem, pentru X , Y , Z g:
R(X , Y )Z = X Y Z Y X Z [X ,Y ] Z
1
1
1
= [X , [Y , Z ]] [Y , [X , Z ]] [[X , Y ], Z ]
4
4
2
1
1
= [[X , Y ], Z ] [[X , Y ], Z ]
4
2
1
= [[X , Y ], Z ].
4
Rezulta si o formula simpla pentru curbura sectionala a oricarui plan generat de vectori
stng invarianti. Cum
1
1
g (R(X , Y )X , Y ) = g ([[X , Y ], X ], Y ) = g ([X , Y ], [X , Y ]), cf. (4),
4
4
obtinem (notam X Y planul generat de X , Y ):
K (X Y ) =
1
g ([X , Y ], [X , Y ])
.
4 g (X , X )g (Y , Y ) g (X , Y )2
Aplicat pe vectori din g, tensorul lui Ricci se poate exprima ca:

1
Ri c(X , Y ) = tr(ad X ad Y ).
4
n particular, vedem ca un grup Lie cu metrica biinvarianta are curbura sectionala pozitiva, iar daca G e abelian, atunci orice metrica biinvarianta e plata.
Un exemplu de metrica biinvarianta se obtine considernd forma Killing a unui
grup Lie:
B (X , Y ) = tr(ad X ad Y ),
X , Y g.
Cum tr(AB ) = tr(B A), B e simetrica. Cum ad X e linear n X , B e bilineara. n general,

B nu e pozitiv definita. Grupurile Lie pentru care B e nedegenerata se numesc semisimple si snt clasificate (vezi [He]). Se stie ca un grup semisimplu e compact daca si
numai daca forma Killing e negativ definita, deci B poate fi luata drept metrica. Asa
snt, de exemplu, grupurile O(n) si U(n).
Pe de alta parte, se arata usor ca B ([X , Y ], Z ) = B (X , [Y , Z ]) si ca B e stng invarianta. Astfel, pe un grup G semisimplu si compact, B e o metrica biinvarianta, cu curbura sectionala pozitiva (nu neaparat constanta). n plus, formula pe care am gasit-o
pentru Ri c arata (G, B ) e spatiu Einstein cu curbura scalara pozitiva.
4. Geodezice
Definitia 12.4.1. Autoparalelele conexiunii Levi-Civita se numesc geodezice.
Toate rezultatele obtinute n paragraful 5 din capitolul anterior ramn valabile,
cu formulele aferente, numai ca acum simbolurile lui Christoffel care apar se refera
la conexiunea Levi-Civita. Pentru comoditate, reformulam aici principalele rezultate,
adagnd fapte specifice contextului riemannian.
Ecuatia locala geodezicelor este:
255
4 G EODEZICE
(12.17)
d 2xk
d xi d x j
+ kij
= 0,
2
dt
dt dt
k = 1, . . . , n.
Exercitiul 12.4.2. Daca e geodezica, atunci o reparametrizare a ei h e tot geodezica daca si

numai daca h e functie afina.
Observatia 12.4.3. Geodezicele, ca orice alte curbe pe varietate, pot fi reparametrizate

prin lungime de arc, exact ca si curbele din R3 . Cum lungimea vectorului tangent la o
geodezica e constanta:
d
g ( (t ), (t )) = d g ( (t ) (t ), (t )) = 0,
dt
reparametrizarea prin lungime de arc e afina, deci, cu exercitiul anterior, se obtine tot
o geodezica. Asadar, cnd va fi nevoie, vom putea presupune ca geodezicele au vector
tangent de lungime 1.
Teorema 12.4.4. Fie v T x M . Exista > 0 si o unica geodezica v : [0, ] M cu
v (0) = x siv (0) = v. n plus, v depinde diferentiabil de x si de v.
Observatia 12.4.5. Cum t 7 at e o schimbare afina de parametru, daca v e geodezica

cu conditiile initiale (x, v), atunci (at ) e geodezica cu conditiile initiale (x, av ):
(12.18)
t
v (t ) = av ( ),
a
a > 0, t [0, ].
n particular, av e definita pe [0, a ]. Astfel, cu ct este mai lung vectorul viteza, cu att
mai scurt va fi intervalul maximal de definitie al lui (atunci cnd nu e ntreg R).
Pe de alta parte, cum v depinde diferentiabil de v si multimea T x1 M := {v T x M |kvk =
1}, sfera unitate din T x M , e compacta, v , exista un 0 > 0 cu proprietatea ca pentru
orice v T x1 M , v e definita pe [0, 0 ]. Cu cele de mai sus, rezulta ca pentru orice
w T x M cu kwk 0 , w e definita pe [0, 1].
Definitia 12.4.6. O varietate riemanniana (M , g ) pe care orice geodezica e definita pe
R se numeste completa geodezic.
Metrica plata a lui Rn e geodezic completa, pentru ca geodezicele ei snt drepte
obisnuite. Dar vom vedea si alte exemple nebanale.
Exercitiul 12.4.7. Aratati ca o curba pe o varietate produs e geodezica daca si numai daca pro-
iectiile sale pe factori snt geodezice. Aratati ca varietatea produs e completa geodezic daca si
numai daca ambii factori snt completi geodezic.
Exercitiul 12.4.8. Scrieti si rezolvati ecuatia geodezicelor pe semiplanul Poincar (n = 2). Trebuie sa obtineti drepte euclidiene verticale si semicercuri euclidiene centrate pe frontiera {x 2 =
0}. Observati ca si aceasta varietate e completa geodezic. Avnd curbura strict negativa, ea constituie un model pentru geometria hiperbolica, rolul dreptelor fiind jucat de geodezice.
Observatia 12.4.9. n general, ecuatia geodezicelor este greu de rezolvat direct. De

aceea, vom cauta alte metode, indirecte, pentru a gasi geodezicele unor varietati.
Aplicatia exponentiala. Urmatoarea constructie este esentiala pentru tot ce urmeaza. Fie Vx T x M multimea vectorilor v pentru care v e definita cel putin pe
intervalul [0, 1]. Cum 0 e geodezica constanta x, rezulta ca Vx contine vectorul nul din
256
Spatii Riemann
T x M . Definim aplicatia exponentiala n x drept

expx : Vp M ,
expx (v) = v (1).
Astfel, exponentiala asociaza unui vector tangent n x punctul corespunzator lui t =

1 de pe unica geodezica prin x pe directia v. Cu observatiile dinainte, domeniul de
definitie al exponentialei contine macar o vecinatate7 n jurul lui 0 din T x M . Daca
varietatea nu e completa, sigur aceasta vecinatate nu coincide cu T x M .
Relatia (12.18) ne lamureste asupra comportarii exponentialei:
(12.19)
expx t v = t v (1) = v (t ).
Asadar, orice punct de pe geodezica de directie initiala v poate fi descris ca imagine a

exponentialei din x. n alta formulare, unei raze t 7 t v prin o n T x M i corespunde o
geodezica radiala expx (t v). Rezultatul precis e urmatorul:
Teorema 12.4.10. Aplicatia exponentiala n x aplica difeomorf o vecinatate a vectorului nul din T p M pe o vecinatate a lui x n M .
Demonstratie. Ideea e sa calculam diferentiala lui expx n 0 T p M , sa vedem ca e
izomorfism si sa aplicam teorema functiei inverse.
Avem de calculat d 0 exp : T0 (T x M ) T x M . Dar T x M e un spatiu vectorial si spatiul
sau tangent n orice punct se identifica de fapt cu el nsusi (e aceeasi identificare ca si
cea din R3 dintre punctul P , vectorul de pozitie OP si vectorul OP translatat cu originea

n P ). Astfel, putem considera ca d 0 expx : T x M T x M . Pentru un v T x M avem:
d
d
|t =0 t v (1) =
|t =0 v (t ) = v (0) = v,
dt
dt
adica d 0 expx = I d Tx M , ceea ce ncheie demonstratia.
d 0 expx (v) =
Sa notam cu W T M multimea vectorilor tangenti v pentru care e definita v (1).

E clar ca W e deschisa si contine toti vectorii nuli 0 T x M , x M . Din dependenta
diferentiabila a solutiilor ecuatiilor diferentiale de conditiile initiale, rezulta ca exp :
W M e diferentiabila.
Definim acum : W M M prin (x, v) = (x, expx (v)).
Corolarul 12.4.11. Fie x 0 un punct fixat n M . Atunci e difeomorfism local al unei

vecinatati V a lui 0x0 T M pe o vecinatate a lui (x 0 , x 0 ) M M .
Demonstratie. E suficient sa aratam ca d (x0 ,0x0 ) are rang maxim. Local, matricea ia
Id
0
cobiana a lui n (x 0 , 0x0 ) este de forma J (x0 ,0) () =
, unde J 0 (expx (v))
J 0 (expx (v))
noteaza matricea iacobiana a lui d 0 expx . Dar am vazut ca d 0 expx = I d .
Exemplul 12.4.12. Fie G un grup Lie cu o metrica biinvarianta g . n Exemplul 12.3.25

(5) am gasit pentru conexiunea Levi-Civita formula X Y = 21 [X , Y ] pe cmpuri stng
invariante. n particular, orice cmp stng invariant satisface X X = 0, deci orbitele sale
snt geodezice ale metricii biinvariante (oricare ar fi aceasta!). Pe de alta parte, pentru
orice a G si v T a G, v face parte dintr-un cmp stng invariant: l transportam pe
7Consideram pe T M topologia naturala indusa de produsul scalar g .
x
x
257
4 G EODEZICE
v n e punnd = d a L a 1 v, apoi atasa m cmpul stng invariant X si rezulta X a = v.

Astfel, geodezica v (t ) este orbita lui X prin a. n concluzie, geodezicele lui (G, g )
snt de forma exp(t ), cu g. Altfel spus, aplicatia exponentiala de grup coincide cu
exponentiala riemanniana unei metrici biinvariante n particular, exponentiala unei
metrici biinvariante e surjectiva.
Exemplul 12.4.13. (Grupul lui Heisenberg. Continuare.) (cf. [GHL]) Fie H grupul
descris n Exemplul 8.4.20. l nzestram cu metrica g pentru care cmp X , Y ,V care
genereaza h snt ortonormale n fiecare punct. Metrica g e automat stng invarianta.
Sa vedem daca e si drept invarianta. Vom nota, pentru comoditate, a H cu a = (x, y, z)
si vom scrie legea de nmultire ca
(x, y, z) (x , y z ) = (x + x , y + y , z + z + x y ).
Un calcul simplu arata ca, de exemplu, d R a (V ) = V x Z . Dar atunci
g (d R a (V ), d R a (V )) = 1 + x 2 6= 1 = g (V,V ),
deci R a nu e izometrie si g nu e biinvarianta.

Folosind formula lui Koszul, calculul conexiunii Levi-Civita se reduce la calculul
crosetelor generatorilor X , Z ,V . Obtinem:
[X ,V ] = Z ,
[X , Z ] = [Z ,V ] = 0,
de unde
1
1
Z , V Z = Z V = X ,
2
2
X X = Z Z = V V = 0.
X V = V X =
1
Z X = X Z = V,
2
Rezulta ca orbitele generatorilor X , Z ,V snt geodezice. Ca sa gasim forma generala a

geodezicelor (care pleaca din identitate) pe grupul Heisenberg, fie (t ) = (x(t ), y(t ), z(t ).
Cum vectorul ei tangent este
= x X + y V + (z x y )Z ,
gasim
= [x + y (z x y )]X + (z x y ) Z + [y x (z x y )]V.
Sistemul de ecuatii diferentiale ale geodezicelor este:

x + y (z x y ) = 0
(z x y )
=0

y x (z x y ) = 0
Pentru simplitate, presupunem geodezica parametrizata canonic: g ( , ) = 1, ceea ce

implica
(x )2 + (y )2 + (z x y )2 = 1.
Relatia aceasta sugereaza sa trecem la coordonate sferice, adica sa consideram (t ) de

forma (cos cos , sin cos , sin ). Acum sistemul devine:

x + (sin )y = 0
z xy
= sin

y (sin )x = 0
258
Spatii Riemann
Cu conditiala x(0) = y(0) = z(0) = 0, x (0) = cos cos , y (0) = sin cos , gasim solutia:
x(t ) = ctg {sin(t sin + ) sin },
y(t ) = ctg {cos cos(t sin + )},
t
1
1
z(t ) =
sin +
{sin 2(t sin + ) sin 2)}
2
sin
4
+ sin ctg2 {cos(t sin sin + ) cos },
pentru sin 6= 0.
Pe planul orizontal, aceste curbe se proiecteaza n cercuri (de raza ctg ) prin origine.
Daca, sa, ctg = 0, obtinem x(t ) = y(t ) = 0, z = t .
Daca sin = 0, rezulta:
1
(t ) = (t cos , t sin , t 2 cos sin ).
2
n fine, calculnd aplicatia exponentiala de grup, gasim ca subgrupul cu un parametru corespunzator unui cmp stng invariant oarecare X + Z + V este
1
t 7 (t , t , t + t 2 ),
2
si nu e ntotdeauna geodezica. Deci exponentiala de grup nu coincide cu exponentiala
riemanniana.
Cu exact aceleasi metode se determina conexiunea Levi-Civita, curbura si geodezicele grupului Heisenberg generalizat (vezi, de exemplu, V. Marenich, Geodesics in
Heisenberg Groups, Geom. Dedicata 66 (1997), 175185.)
Coordonate normale. Conform teoremei anterioare, n jurul oricarui punct x M
exista o vecinatate U al carei fiecare punct y e de forma expx (v), cu v dintr-o vecinatate
V (posibil foarte mica) a lui 0 din T x M . Asta nseamna ca orice y este de forma v (1),
adica poate fi unit cu x printr-o geodezica. Mai mult, cum expx e difeomorfism ntre V
si U , geodezica dintre x si y e unica.
Daca inversam expx , obtinem un difeomorfism de la U la V notat, cum altfel?,
logx . Deci logx (y) = v, cu expx v = y. Pe T x M putem fixa un reper ortonormat fata
de produsul scalar g x . n acest reper, orice v are niste coordonate (v 1 , . . . , v n ) Rn .
Compunnd aplicatia V Rn care vede v prin coordonatele sale cu logx , obtinem o
aplicatie diferentiabila
: U Rn ,
(y) = (v 1 , . . . , v n ), unde y = expx v.
Am obtinut un sistem de coordonate (U , ) n jurul lui x, n care x are coordonatele

(0, . . . , 0). Un punct e identificat de componentele vectorului care-i corespunde prin
expx . Coordonatele acestea se numesc normale sau geodezice8. Utilitatea lor consta
n forma extrem de simpla pe care o iau tensorul metric si coeficientii Christoffel n
punctul x atunci cnd snt exprimati n coordonate normale:
8Erau folosite nca de Gauss. E un exercitiu util sa le identificati n articolul sau din 1827.
259
4 G EODEZICE
Propozitia 12.4.14. n coordonate normale centrate n x, avem

g i j (x) = i j ,
kij (x) = 0,
g i j
|x = 0.
x k
Demonstratie. Daca notam cu x i coordonatele normale, atunci avem
x i (expx (t v)) = x i (t v (1)) = t v i ,
(12.20)
unde v = v i e i .
Calculam acum coeficientii g i j (x) = g ( x i |x , x j |x ) (dar acum
|
x i x
x i
snt diferiti de cei
si e j . Din formula anterioara

din baza naturala). Avem nevoie de legatura dintre
rezulta:
v = v (0) = v i i |x = v j e j ,
x
deci
x i
| x = i e j ,
de unde
g i j (x) = ki lj kl = i j .
Pentru a doua relatie, scriem ecuatia geodezicelor n coordonate normale folosind (12.20).
Avem deci
d xi
dt
= v i , astfel ca ecuatia devine:

kij v i v j (v (t )) = 0.
j
Asadar, n x = v (0) avem kij v i v j (x) = 0 pentru orice v i . Punem v i = il , v j = m

(adica luam v = e l + e m ) si gasim i j (x) = 0.
260
Spatii Riemann
Ultima egalitate e o consecinta a celei de-a doua. Cu formula pentru coeficienti

Christoffel avem:
g s j
g i j
g i s
1
|
0 = kij (x) = g ks (s)
|
+
|
x
x
x
2
x s
x j
x i
g k j
g i j
1 g i k
=
|x .
|x +
|x
2 x j
x i
x k
Permutam indicii (i j k), adunam (tinem seama de simetria g i j = g j i ) si obtinem relatia

dorita.
Observatia 12.4.15. Coordonatele normale snt foarte utile n demonstrarea unor

identitati tensoriale. Iata, spre exemplu, cum ar decurge o demonstratie locala a Teoremei lui Schur. Avem de demonstrat ca ecuatia
R i j kl = f (g i l g j k g i k g j l ),
implica f = ct . Derivam n raport cu x h n x (notam derivata unei functii F n raport

cu x h cu F ,h ) tinnd seama ca g i j (x) = i j iar g i j ,h (x) = 0 si gasim (pentru comoditate
omitem argumentul x):
R i j kl ,h = f h (i l j k i k j l ).
Permutam circular (i j h), folosim Bianchi II. Rezulta:
0 = f h (i l j k i k j l ) + f i ( j l hk j k hl ) + f j (hl i k hk i l ).
Cum dim M 3, odata fixat h, putem gasi i 6= h, j 6= h, i 6= j , l = i , k = j . Ramne f h = 0

n x de unde concluzia.
Exercitiul 12.4.16. (Spatii local simetrice.) Aratati ca urmatoarele trei conditii snt echivalente:
(i ) R = 0.
(i i ) Daca X , Y , Z snt cmpuri paralele de-a lungul curbei , atunci si R(X , Y )Z e paralel
de-a lungul lui .
(i i i ) Curbura sectionala e invarianta la transportul paralel de-a lungul oricarei curbe.
Un spatiu care satisface oricare dintre aceste conditii se numeste local simetric. Motivatia
denumirii este urmatoarea. Pentru fircare x M fixat, consideram o vecinatate normala de coordonate U sidefinim aplicatia x : U U prin x (y) = z, unde z e unicul punct de pe geodezica
prin x care ajunge n y, la aceeasi distanta de x ca si y. E vorba despre simetria geodezica. Diferentiala ei este v 7 v T x M . Se arata ca local simetria este echivalenta cu proprietatea lui x
de a fi izometrie. Pentru o introducere accesibila n teoria spatiilor simetrice, cf. [ON]; pentru o
tratare aplicata, cf. [KN], [He].
Proprietati metrice. Teorema Hopf-Rinow. Am vazut, (12.3), cum se pot calcula

lungimi de curbe cu ajutorul metricii riemanniene. Daca orice doua puncte pot fi unite
cu o curba diferentiabila (chiar numai pe portiuni), atunci e tentant sa definim distanta
dintre puncte ca fiind infimul acestor lungimi (sau minimul, daca am sti ca el se atinge
pe una dintre curbe). Am obtine astfel un spatiu metric atasat varietatii riemanniene.
Vom demonstra ca acest lucru e posibil.
n acest paragraf, M este o varietate conexa (cum, pe varietta ti, conexiunea implica conexiunea prin arce, rezulta ca orice doua puncte snt unite de o curba ca mai
sus).
261
4 G EODEZICE
Definim functia d : M M [0, ) prin

(12.21)
d (x, y) = inf{L() | : [a, b] M , neteda pe portiuni , (a) = x, (b) = y}
Propozitia 12.4.17. d definita n (12.21) este o distanta , adica satisface:

(1) d (x, y) = d (y, x),
(2) d (x, y) + d (y, z) d (y, z),
(3) d (x, y) 0 si d (x, y) = 0 daca si numai daca x = y.
Demonstratie. Simetria lui d rezulta din posibilitatea parcurgerii invers, de la y la x, a

oricarei curbe, prin reparametrizare, lungimea ramnnd aceeasi.
Inegalitatea triunghiului rezulta din posibilitatea juxtapunerii curbelor.
Pentru (3), trebuie demonstrat doar ca d (x, y) = 0 implica x = y. Prin absurd, daca
x 6= y, fie o vecinatate V x cu y 6 V . Consideram si o vecinatate de coordonate normale U n jurul lui x corespunzatoare unei bile deschise de raza r din T x M . Atunci
orice geodezica (t ) = expx (t v) care pleaca din x si are imaginea cuprinsa n U are
lungimea
Zb
Zb
L() =
k (t )kd t =
kvkd t r (b a).
a
Facem acum intersectia U V . Atunci orice curba care uneste x cu y are nti de strabatut U V , deci are lungimea cel putin r (b a). Astfel, d (x, y) r (b a), contradictie.
Cum stim, o distanta induce n mod natural o topologie a carei baza e data de bile
deschise: B (x, r ) := {y M | d (y, x) < r }. Poate n mod neasteptat, nu obtinem astfel
nimic nou:
Propozitia 12.4.18. Pe o varietate riemanniana conexa, topologia indusa de distanta
coincide cu topologia de varietate.
Demonstratie. E suficient sa aratam ca n fiecare bila deschisa B (x, r ) se poate include
un deschis din topologia de varietate si reciproc.
Cum o domeniile hartilor unui atlas pe M constituie o baza pentru topologia lui
M , vom arata ca n orice domeniu de harta intra o bila deschisa si reciproc.
Fie (U , ) o harta n jurul lui x. Cum e homeomorfism ntre U si Rn , topologia
lui U coincide cu cea data de distanta euclideana d 0 de pe Rn (transportata prin 1
pe U ).
E mai comod sa ne situam n Rn . Avem de comparat topologia lui (U ) indusa
de metrica standard a lui Rn cu cea indusa de distanta transportat
qa de pe U . Dar si
aceasta a doua topologie e indusa tot de o norma, anume kuk = g i j v i v j , unde g i j
snt componentele metricii riemanniene n harta (U , ). Cum orice doua norme pe Rn
snt echivalente, totul e demonstrat.
Observatia 12.4.19. Nu e un rezultat chiar banal: exista o infinitate de metrici riemanniene si toate induc aceeasi topologie.
Vrem acum sa vedem daca infimumul care defineste distanta e, de fapt, un minim.
Vom vedea ca acest lucru e adevarat ca, cel putin pentru puncte suficient de apropiate.
262
Spatii Riemann
Toata discutia ne va duce nspre notiunea de vecinatate convexa a unui punct, rolul
segmentelor din definitia euclideana a convexitatii fiind jucat de geodezice.
Rezultatul urmator, de care vom avea nevoie, este oricum foarte important n sine.
El arata ca aplicatia exponentiala nu e doar izometrie locala n 0 T x M , ci ramne izometrie de-a lungul oricarei geodezice care pleaca din x, atta vreme ct geodezica e
definita. Pentru a-l formula, sa reamintim ca pentru orice v T x M , T v (T x M ) se identifica natural cu T x M . n consecinta , un vector Vv T v (T x M ) se va numi radial daca e
colinear cu v.
Propozitia 12.4.20. (Lema lui Gauss.) Fie x M si v T x M \{0}. Fie Vv ,Wv T v (T x M ),
cu Vv radial. Atunci:
g (d v expx (Vv ), d v expx (Wv )) = g (Vv ,Wv ).
Demonstratie. Cum, prin ipoteza, Vv = v, vom presupune Vv = v.

Consideram acum o suprafata parametrizata (vezi Observatia 12.3.3) f : D T x M ,
f(t , s) = t (Vv + sWv ). Avem ft (1, 0) = Vv , fs (1, 0) = Wv . Lui f corespunde suprafata
parametrizata f : D M , f (t , s) = expx ( f(t , s)), pentru care avem
f t (1, 0) = d v expx (Vv ),
f s (1, 0) = d v expx (Wv ).
Trebuie deci sa aratam ca

g ( f t (1, 0), f s (1, 0) = g (Vv ,Wv ).
Prin constructie, suprafata parametrizata f n M e una speciala: una dintre familiile
de curbe de coordonate e formata din geodezice, anume {s = ct .}. Viteza lor initiala e
Vv + sWv . Atunci f t t = 0 si
g ( f t , f t ) = ct . = g (Vv + sWv ,Vv + sWv ).
263
4 G EODEZICE
Derivam (covariant) n raport cu t si folosim f t s = f st (cf. (12.14)). Rezulta
(g ( f t , f s ) = g ( f t , f st ) = g ( f t , f t s ) =
g ( f t , f t ) = g (Vv + sWv ,Vv + sWv ),
t
2 s
de unde
|(1,0) (g ( f t , f s ) = g (Vv ,Wv ), pentru orice t .

t
Pe de alta parte, g ( f t , f s )(0, 0) = 0 pentru ca, indiferent de s, f (0, s) = expx (0) = x. n
concluzie,
g ( f t , f s )(t , 0) = t g (Vv ,Wv ), pentru orice t
si pentru t = 1 se obtine concluzia.
Corolarul 12.4.21. (i ) Exponentiala e izometrie pe directii radiale. n particular, razele

t 7 expx (t v) snt perpendiculare pe hipersuprafetele v 7 expx (t v).
Sa observam ca, n notatiile din Corolarul 12.4.11, cu x n loc de x 0 , daca luam
U = W T x M , vedem ca expx |U = |U e difeomorfism local n jurul lui 0x . Astfel,
pentru x dat, exista o vecinatate U si un > 0 cu proprietatea ca orice y, z U snt de
forma z = exp y v, cu kvk < . Altfel spus, y si z snt unite de o unica geodezica de
lungime strict mai mica dect .
Fie B (0, ) T x M si fie B = expx (B (0, )) bila geodezica corespunzatoare centrata
n x. Pe B \ {x} putem introduce un analog al coordonatelor polare. Anume, B \ {x} e
difeomorfa cu (0, )S n1 prin f (t , v) = expx (t v). Se verifica usor ca f e difeomorfism.
Atunci, pentru ca razele snt perpendiculare pe sferele {t } S n1 , avem:
Corolarul 12.4.22. n coordonate polare, metrica g se scrie g = d t 2 + h (t ,v) , unde h (t ,v)
e metrica indusa pe f ({t } S n1 ) n punctul f (t , v).
Expresia lui h nu intereseaza. Important e ca avem o directie (radiala) pe care
metrica nu depinde de v. Acum putem demonstra:
Teorema 12.4.23. Pentru orice x M , exista o vecinatate U si un > 0 astfel nct orice
y, z U snt unite de o unica geodezica de lungime mai mica dect si cu L() =
d (y, z).
Demonstratie. Existenta lui U , si au fost deja demonstrate.
Ramne sa aratam ca e minimala. Fie c o alta curba care uneste y cu z. Dupa o
reparametrizare, putem presupune ca c si snt definite pe [0, 1].
n jurul lui y, consideram o bila geodezica B ca mai sus, de raza . n coordonate
polare, curba c se scrie c(s)) = f (t (s), v(s)). Sa presupunem ca c iese din B nainte de a
atinge z si fie c(s 0 ) primul punct n care c atinge frontiera lui B . Atunci:
Zs 0 q
Zs 0
Z1 q
g c(s) (c (s), c (s))d s >
g c(s) (c (s), c (s))d s
kt (s)kd s .
L(c) =
0
Pe de alta parte, daca Im(c) B , atunci:

Z1 q
Z1 q
g c(s) (c (s), c (s))d s
t (s)2 + h t (s),v(s) (c (s), c (s))d s
L(c) =
0
t (1) t (0) = L().
Evident, egalitatea se atinge daca si numai daca t (s) e monotona si v(s) = ct ., ceea
ce revine la faptul ca c are viteza constanta, fie ea v 0 . Astfel, din L() = L(c) deducem
264
Spatii Riemann
c(s) = f (v 0 s, v), deci c = .
Observatia 12.4.24. Nu rezulta din demonstratie ca geodezica minimala ar fi inclusa n

U . Se poate construi si o astfel de vecinatate (convexa din punctul de vedere al geodezicelor). ntr-adevar, H.C Whitehead a demonstrat ca orice punct admite o vecinatate
care e normala pentru fiecare punct al ei. Mai mult, rezultatul e adevarat pentru conexiuni lineare arbitrare: si pentru acestea existnd o notiune de aplicatie exponentiala
asociata curbelor autoparalele etc. O demonstratie se poate gasi, de exemplu, n [Ia2].
Completitudine. (dupa [Mi2]). Pe un spatiu Riemann, topologia de varietate fiind, a posteriori, una metrica, se poate pune problema completitudinii (orice sir Cauchy e convergent). Pe de alta parte, am introdus si notiunea, specific riemanniana,
de completitudine geodezica: orice geodezica e definita pe ntreg R, adica, echivalent,
pentru orice x, aplicatia exponentiala expx e definita pe tot T x M . Teorema urmatoare
lamureste relatia dintre cele doua notiuni de completitudine.
Exemplul 12.4.25. Rn cu metrica plata e complet geodezic: geodezicele snt drepte,
definite pe tot R. n schimb Rn fara un punct, cu aceeasi metrica, nu mai e complet
geodezic (vezi figura alaturata). Semispatiul superior deschis, cu metrica plata indusa,
nu e complet geodezic, pentru ca geodezicele sale snt segmente deschise de dreapta.
Dar cu metrica Poincar, el este complet geodezic. Sfera, cu orice metrica am dota-o,
e completa geodezic (pentru ca e compacta, vezi mai jos).
Geodezica prin x si y nu
se poate prelungi indefinit
pentru ca ar trece prin originea care lipseste.
Demonstram nti o consecinta extrem de importanta a completitudinii geodezice:

Propozitia 12.4.26. Daca exista un punct x M astfel nct expx e definita pe tot T x M ,
atunci pentru orice y M exista o unica geodezica minimala care uneste x cu y.
Demonstratie. Cum expx e definit pe tot R, e clar ca orice geodezica din x e definita
pe R. Dar nu e evident ca plecnd din x putem ajunge (pe geodezice) n orice alt punct
din M .
Fie S := S (x), < , o sfera (fata de distanta d ) mica centrata n x, unde este
cel prescris de Teorema 12.4.23. Cum S e compacta, exista x S care minimizeaza
265
4 G EODEZICE
distanta de la y la S (x e un cel mai apropiat punct de y pe S). Atunci:

d (x, y) = d (x , y) + .
Fie geodezica de viteza 1 care uneste x cu x (existenta ei e asigurata de Teorema

12.4.23). n particular, avem:
d ((r ), y) = d (x, y) r.
Cum e definita pe tot R, ncercam sa aratam ca ea ajunge n y si e minimala pe toata

lungimea ei.
Fie A := {t R | d ((t ), y) = d (x, y) t }. Conform relatiei anterioare, r A, deci
A 6= ;. Daca aratam ca l := d (x, y) A, atunci d ((l ), y) = l l = 0, deci (l ) = y si
demonstratia e ncheiata.
Cum A e, prin definitie, nchisa, la fel este intersectia A [0, l ]. Fie t 0 = (max A
[0, l ]) si fie z = (t 0 ). Alegem o vecinatate B (z), cu < (de data asta aplicam Teorema 12.4.23 pentru z). Ca mai sus, alegem z pe frontiera S (z), punctul cel mai
apropiat de y, si avem:
d (z , y) = d (z, y) = d (x, y) t 0 .
Daca aratam ca z = (t 0 + ), atunci t 0 + A, contradictie cu alegerea lui t 0 , de unde

l A. Or, pe de o parte avem
d (x, z ) d (x, y) d (z , y) = d (x, y) t 0 + ;
si, pe de alta parte, curba obtinuta prin concatenarea lui |[x,z] cu geodezica ntre z si
z are exact aceeasi lungime d (x, y) t 0 + , astfel ca e o geodezica neteda. Este ceea
ce voiam sa obtinem.

Teorema 12.4.27. (Hopf-Rinow). Fie (M , g ) o varietate Riemann si fie d distanta indusa de g . Urmatoarele afirmatii snt echivalente:
(i ) (M , g ) e completa geodezica.
(i i ) (M , d ) e spatiu metric complet.
Demonstratie. (i ) (i i ). Cum (M , g ) e completa, exponentiala din orice punct e definita pe tot M . Fie {x n } un sir Cauchy si fie n geodezicele minimale unice care unesc
x cu x n . Notnd l n = d (x, x n ) avem:
n (0) = x,
n (l n ) = x n = expx l n v n ,
cu v n T x M vectori unitari. Se vede usor ca sirul {l n v n } e marginit n T x M (cu distanta

indusa de metrica lui M ). Atunci admite un subsir convergent. Deci sirul Cauchy {x n }
admite un subsir convergent, asadar e convergent.
(i i ) (i ). Fie : I M , cu I = (a, b), o geodezica. Vrem sa aratam ca putem
extinde dincolo de b (analog se va demonstra ca se prelungeste dincolo de a). Fie
atunci un sir b n b. Atunci
d ((b n ), (b m )) L(|[bn ,bm ] ) |b n b m |, (e param. canonic),
deci {(b n )} e sir Cauchy, asadar are o limita x M . Dar limita x nu depinde sirul considerat. ntr-adevar, daca b n b, atunci d ((b n ), (b n ) |b n b n |. Asta nseamna ca
266
Spatii Riemann
se poate prelungi prin continuitate n punctul b. Fie : (a, b] M prelungirea conti

nua. Alegem o vecinatate U a lui x = (b)
ca n Teorema 12.4.23: orice geodezica prin
x e definita cel putin pna la t = . Alegem acum b n cu |b n b| < 2 si (b n ) U . Atunci
e definita pna la b + 2 si demonstratia e ncheiata.

De acum nainte, pentru spatii Riemann nu mai trebuie precizat despre ce fel de
completitudine e vorba.
Cum completitudinea de spatiu metrica e echivalenta cu proprietatea lui HeineBorel (orice multime nchisa si marginita e compacta), obtinem:
Corolarul 12.4.28. O varietate Riemann compacta e completa.
Exercitiul 12.4.29. Fie M B o acoperire riemanniana. Atunci M e completa daca si numai
daca B e completa. n particular, acoperirea universala a unei varietati riemanniene complete e

completa.
Exercitiul 12.4.30. Un con riemannian (vezi Exemplul 12.3.5) e complet daca si numai daca
(N , g ) = (S n , c an).
Observatia 12.4.31. E clar ca o izometrie (aplicatie diferentiabila, cu diferentiala n

orice punct aplicatie ortogonala) pastreaza distantele induse de metrici. Nu e, nsa,
deloc evident ca o aplicatie care pastreaza distantele e o izometrie. n primul rnd, nu
e clar ca ar trebui sa fie diferentiabila. S i totusi, cu ipoteze foarte blnde, asa stau lucrurile: o aplicatie surjectiva ntre doua spatii Riemann care pastreaza distantele induse
de metricile respective este izometrie. n particular,e diferentiabila. Ceea ce nseamna
ca distanta determina tensorul metric. Este o teorema farte profunda a lui Meyers si
Steenrod. Cititorul interesat poate gasi demonstratii, de exemplu, n [KN], vol. 1, sau
n [He].
Bibliografie
[Be]
[BC]
[BT]
[Ca1]
[Ca2]
[Ch]
A. Besse, Einstein Manifolds, Springer, 1987.

R. L. Bishop, R. J. Crittenden, Geometry of manifolds, Academic Press, 1964.
R. Bott, L. Tu, Differential forms in algebraic topology, Springer, 1982.
M. P. do Carmo, Differential geometry of curves and surfaces, Prentice Hall, 1976.
M. P. do Carmo, Riemannian geometry, Birkhuser, 1992.
S. S. Chern, Curves and surfaces in Euclidean spaces, Studies in global Analysis and geometry, The
Math. Assoc. of America, 1967.
[CCL] S. S. Chern, W. H. Chen, K. S. Lam, Lectures on differential geometry, World Scientific, 2000.
[Co] L. Conlon, Differentiable manifolds. A first course, Birkhuser, 1993.
[GHL] S. Gallot, D. Hulin, J. Lafontaine, Riemannian geometry, Springer, 1987.
[GO] Ghe. Gheorghiev, V. Oproiu, Varietati diferentiabile finit si infinit dimensionale, vol. I-II, Ed. Academiei,
1976, 1979.
[Gr] A. Grjoaba, 100 de probleme alese despre curbe si suprafete, Psihomedia, Sibiu, 2008.
[Gr] M. J. Greenberg, Lectures on algebraic topology, W. A. Benjamin, 1967.
[GP] V. Guillemin, A. Pollack, Differential topology, Prentice-Hall, Inc., New Jersey, 1974.
[Ha] A. Halanay, Ecuatii diferentiale, Ed. didactica si pedagogica, 1973.
[He] S. Helgason, Differential Geometry, Lie Groups, and Symmetric Spaces, Amer.Math. Soc., Providence,
RI, 2001.
[Ia1] S. Ianus, Curs de geometrie diferentiala, Univ. Bucuresti, 1981.
[Ia2] S. Ianus, Geometrie diferentiala, cu aplicatii n teoria relativitatii, Ed. Academiei, 1983.
[Jo] J. Jost, Riemannian geometry and geometric analysis, Springer, 2002.
[Ke] J. L. Kelley, General topology, Springer, 1975.
[KN] S. Kobayashi, K. Nomizu, Foundations of differential geometry, vol. I-II, Interscience, 1963, 1969.
[Kl] W. Klingenberg, An introduction to differential geometry, Springer, 1977.
[La] J. Lafontaine, Introduction aux varits diffrentielles, Presses Univ. de Grenoble, 1996.
[Le] J.M. Lee, Manifolds and Differential Geometry, GSM 107, Amer. Math. Soc., 2009.
[Lc] T. Levi-Civita, Nozione di parallelismo in una variet qualunque e conseguente specificazione geometrica della curvatura Riemanniana, Rendiconti del Circolo Matematico di Palermo, vol. 42 (1917), 173
205.
[MR] J. Marsden, T.S. Ratiu, Introduction to mechanics and symmetry, Springer, 1999.
[Ma] M. Martin, Introducere n geometria diferentiala a curbelor si suprafetelor, Univ. Bucuresti 1976.
[Mas] W. S. Massey, Algebraic topology: an introduction, Springer, 1977.
[Mi1] J. Milnor, Topology from the differentiable viewpoint, University Press of Virginia, 1965.
[Mi2] J. Milnor, Morse theory, Princeton University Press, 1963
[Mir] S t. Mirica, Ecuatii diferentiale, Univ. Bucuresti 1976, 1979.
[MS] S.B. Myers, N.E. Steenrod, The group of isometries of a Riemannian manifold, Ann. Math. 40 (1939),
400416.
[Na] R. Narasimhan, Analiza pe varietati reale si complexe, Theta, Bucuresti, 2001.
[ON] B. ONeill, Semi-Riemannian geometry. With applications to relativity, Academic Press, 1983.
[OP] J. Oprea, Differential geometry and its applications. Second edition., Math. Assoc. Amer., 2007.
[Po] M. Postnikov, Leons de gomtrie, sm. III-V, ed. Mir.
268
[Ri]
[Sa]
[Sp]
[Ta]
[Ta1]
[Te]
[Va]
[Vr]
[Wa]
[Wo]
B IBLIOGRAFIE
B. Riemann, ber die Hypothesen, welche der Geometrie zu Grunde liegen, Abhandlungen der Kniglichen Gesellschaft der Wissenschaften zu Gttingen, 13, 1867.
H. Samelson, Orientability of hypersurfaces in Rn , Proc. Amer. Math. Soc. 22 (1969), 301302.
M. Spivak, A comprehensive introduction to differential geometry, vol. I-V, Publish or Perish, 1971-1975.
C.H. Taubes, Differential geometry. Bundles, Connections, Metrics and Curvature, Oxford GTM 23, Oxford Univ. Press 2011.
C.H. Taubes, Metrics, connections and gluing theorems, CBMS 89, AMS 1996.
K. Teleman, Metode si rezultate n geometria diferentiala moderna, Ed. S tiintifica si enciclopedica,
1979.
I. Vaisman, A first course in differential geometry, Marcel Dekker, 1984.
G. Vranceanu, Lectii de geometrie diferentiala, vol. I-IV, Ed. Academiei, 1957-1968.
F. Warner, Foundations of differentiable manifolds and Lie groups, Springer, 1983.
J. A. Wolf, Spaces of constant curvature, Publish or Perish, Boston, 1974.

Geo Dif 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geo Dif 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LIVIU ORNEA

Partea 1. Curbe si suprafete n R3

Capitolul 1. Proprietati locale ale curbelor

Capitolul 2. Proprietati globale ale curbelor

Capitolul 3. Proprietati locale ale suprafetelor

Capitolul 4. Proprietati globale ale suprafetelor

Partea a 2-a. Varietati diferentiabile abstracte

Capitolul 5. Varietati diferentiabile

6. Constructii: actiuni de grupuri, spatii de acoperire

Capitolul 6. Vectori tangenti si cotangenti

Capitolul 7. Imersii. Submersii. Subvarietati

Capitolul 8. Cmpuri vectoriale si tensoriale

Capitolul 9. Forme diferentiale. Integrare

Capitolul 10. Fibrari vectoriale

Capitolul 11. Conexiuni lineare n fibrari vectoriale

Capitolul 12. Spatii Riemann

Proprietati locale ale curbelor

O pereche (U , ) ca n definitie se numeste parametrizare (locala) pentru . Este

1 (t ) = (r cos t , r sin t , 0),

2 (t ) = (r cos t , r sin t , 0).

Se observa ca punctul neacoperit de prima parametrizare se afla n imaginea celei de-a

Imaginea ei e situata pe cilindrul circular drept (x 1 )2 + (x 2 )2 = a 2 , 2b (pasul elicei)

Ce se ntmpla cnd un punct al lui se afla n imaginea a doua parametrizari, fie

Proprietati locale ale curbelor

Propozitia 1.1.4. Fie : (a, b) U si : (c, d ) V doua parametrizari n jurul

Demonstratia consta ntr-o aplicare aproape directa a teoremei functiei inverse.

Conform Teoremei functiei inverse, exista o vecinatate U a lui F (t 0 , (0, 0)) = (t 0 ) n

Proprietati locale ale curbelor

Lema 1.1.6. Daca i : I i Ui , i = 1, 2 snt doua parametrizari canonice astfel nct

Observatia 1.2.1. k 0 pe [s 0 , s 1 ] daca si numai daca |[s0 ,s1 ] e o portiune de dreapta.

Deoarece t (s) e unitar, derivnd n t (s), t (s) = 1 obtinem

face parte din planul normal la t (s) n (s).

Observatia 1.2.4. Ecuatia planului normal la Im n (s 0 ) este:

ntr-un punct s n care k(s) 6= 0 putem pune

Triedrul lui Frenet n trei puncte

Planul {t , n} se numeste osculator2, planul {b, n} se numeste normal, iar planul

Proprietati locale ale curbelor

Indicatie: Daca e plana, atunci, modulo o rotatie n R3 , putem presupune Im {x 3 = 0}.

Pentru a studia variatia axelor reperului Frenet va trebui sa calculam derivatele

Aplicnd acest rezultat pentru e 1 = t , e 2 = n, e 3 = b, gasim a 12 = k, a 13 = 0. n ce

Denumirea de torsiune este explicata de:

Ca si pentru curbura, propunem:

Putem acum sa dam o noua interpretare a curburii. Presupunnd curba regulata

deci obtinem, folosind prima formula Frenet:

Cum, pe de alta parte, (s) 0 cnd s s 0 , avem:

Proprietati locale ale curbelor

Un exemplu: elicea sferica.

(s) = (0) + s (0) +

cu R x , R y , R z de acelasi ordin de marime cu s 3 .

Exercitiul 1.2.17. Planul osculator n s 0 e pozitia limita a planului determinat de t si (s 0 +

Proprietati locale ale curbelor

Cercul osculator al unei curbe

n, b. Conform teoremei de existenta si unicitate pentru sisteme de ecuatii diferentiale

Cu conditia initiala e i j (s 0 ) = i j , sistemul (1.7) are solutie unica. Deoarece e i j (s) = i j

De exemplu, folosind acest rezultat se poate demonstra:

Un alt exemplu de aplicare a formulelor lui Frenet si a Teoremei fundamentale

Proprietati locale ale curbelor

Fie s (respectiv s 1 ) parametrul canonic pe (respectiv 1 ). n general, s 6= s 1 . Derivam

1 = [1 r (s)k(s)]t (s) + r (s)n(s) + r (s)(s)b(s).

Cum n e normal si la 1 , 1 , n = 0. Deci, ecuatia anterioara implica r = 0, adica 1.

deci t , t 1 = const . Cum t si t 1 snt unitari, putem scrie t , t 1 = cos , cu = const .

ceea ce trebuia demonstrat.

Demonstratie. Notnd cu s parametrul canonic pe avem