Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
Ediția a IV-a 2012-2013
Congruenţe modulo n
ABSTRACT: Această lecţie aduce în atenţie modalităţi de abordare a unor diverse tipuri de exerciţii
şi probleme de concurs folosind aşa numita aritmetică modulară.
● Proprietăţi.
(1) a ≡ a (mod n)
(10) a ≡ b(mod n) şi d | a, d | n ⇒ d | b
● Teorema lui Fermat: Pentru orice număr întreg a nedivizibil cu numărul prim p avem :
a p −1 ≡ 1(mod p ) .
(O formă echivalentă, adeseori folosită, este: pentru orice întreg a şi p număr prim, avem:
a p ≡ a (mod p ) ).
● Teorema lui Wilson: Dacă p este un număr prim, atunci: ( p − 1)!+ 1 ≡ 0(mod p) .
r
1
n = p1α1 p2α 2 ⋅ ... ⋅ pr α r , atunci ϕ (n) = n ⋅ ∏ 1 − .
p j
j =1
○ ∑ϕ (d ) = n. (Gauss)
d |n
Notăm x0 = pu şi y0 = pv, aşadar ( x0 , y0 ) e soluţie a ecuaţiei din enunţ. Căutăm acum o altă
not .
soluţie, fie aceasta ( x, y ) ⇒ mx + ny = p ⇒ A = m( x − x0 ) + n( y − y0 ) = 0 .
Aşadar, ecuaţia din enunţ are o infinitate de soluţii, anume toate perechile de forma
( x0 − kn, y0 + km ) , k ∈ ℤ.
Remarcă : E deci suficient să observăm o soluţie ( x0 , y0 ) a ecuaţiei mx + ny = p şi obţinem
mulţimea soluţiilor sale: S = {( x0 − kn, y0 + km ) | k ∈ℤ}.
Remarcă: Putem însă proceda şi astfel: considerăm ambii membri ai ecuaţiei modulo 2 şi avem:
y (mod 2) ≡ 1 ⇒ y = 2r + 1, r ∈ ℤ . Înlocuim în ecuaţie şi găsim imediat: x = 6 − 5r , deci
S = {(6 − 5r ,2r + 1) | r ∈ ℤ}. Arată altfel mulţimea soluţiilor ? Am greşit undeva ? Încercaţi r = 1 + k .
Soluţie: După câteva încercări (şi poate ceva timp) găsim soluţia (7,3). Căutăm alte soluţii şi
presupunem că nici unul din numere nu este 3. Rezultă atunci că p ≡ 1(mod 3) sau p ≡ 2(mod 3) şi
q ≡ 1(mod 3) sau q ≡ 2(mod 3) . Dacă am avea p ≡ q (mod 3), atunci membrul stâng al ecuaţiei ar fi
divizibil cu 3, pe când membrul drept nu . Analog dacă p şi q nu sunt congruente modulo 3.
Dacă p = 3 avem q 5 < 27, absurd, iar dacă q = 3, atunci avem p3 − 243 = ( p + 3) care are
2
unica soluţie întreagă p = 7. (Această ultimă ecuaţie se poate scrie p3 − p 2 − 6 p − 252 = 0 şi,
dacă are soluţii întregi, acestea se găsesc printre divizorii termenului liber ; dintre aceştia, doar 2,
3 şi 7 sunt numere prime).
Soluţie: Considerăm ecuaţia modulo 11. Deoarece ( x 5 ) 2 = x10 ≡ t (mod11) cu t ∈ {0,1} pentru
orice x deducem că x5 ≡ s (mod11) cu s ∈ {−1,0,1}. Aşadar x5 − 4 ≡ q (mod11), unde q ∈ {6,7,8} .
Pe de altă parte y 2 ≡ r (mod11), unde r ∈ {0,1,3, 4,5,9} , deci ecuaţia nu are soluţii întregi.
Soluţie: 67 ≡ 4(mod 21) şi 68 ≡ 5(mod 21) ⇒ 67 68 ≡ 468 (mod 21) şi 6867 ≡ 567 (mod 21) , de unde
67 68 ⋅ 6867 ≡ 4 ⋅ 2067 (mod 21) . Cum însă 20 ≡ −1(mod 21) avem : 4 ⋅ 2067 ≡ −4 ≡ 17(mod 21).
(10) Prin împărţirea la 5, un anumit număr n dă restul 2; pătratul său, prin împărţirea la 25 dă
restul 24, iar cubul său, prin împărţirea la 125 dă restul 93. Care este numărul n ?
Soluţie: n ≡ 2(mod 5), n 2 ≡ 24(mod 25) şi n 3 ≡ 93(mod125). Din prima congruenţă avem
n = 5k + 2; înlocuind în a doua deducem n = 25 j + 7 şi în a treia : n = 125q + 7, q ∈ ℤ.
Determinaţi toate numerele naturale nenule care sunt relativ prime cu fiecare termen al şirului.
Soluţie: Răspunsul este că doar numărul 1 satisface condiţia din enunţ. Se impune (!?) folosirea
teoremei lui Fermat şi astfel avem : pentru un anume număr prim p > 3 numerele 2 p −1 ,3 p −1 ,6 p −1
sunt congruente cu 1 modulo p ⇒ 3 ⋅ 2 p −1 + 2 ⋅ 3 p −1 + 6 p −1 e congruent cu 6 modulo p , dar expresia
anterioară e de fapt 6 ⋅ 2 p −2 + 6 ⋅ 3 p − 2 + 6 ⋅ 6 p − 2 ; prin simplificare cu 6 (care e prim cu p), avem :
● Probleme propuse.
(1) Arătaţi că, dacă ultimele patru cifre ale unui pătrat sunt egale, atunci acestea sunt egale cu 0.
Demonstraţi că a = b.
(5) Dacă p este un număr prim, iar q este un număr întreg care nu se divide cu p, arătaţi că există o
infinitate de numere întregi k pentru care numărul pq divide numărul q k + 1 − k .
● Bibliografie:
[1] Titu Andreescu, Dorin Andrica – O introducere în studiul ecuaţiilor diofantiene, Ed.Gil,Zalău,2002
[2] Artur Bălăucă, Ioan Ţicalo – Algebră, Probleme semnificative pentru concursurile şcolare,
Botoşani, 1995
[4] Laurenţiu Panaitopol, Alexandru Gica – Probleme de aritmetică şi teoria numerelor (idei şi
metode de rezolvare), Ed. Gil, Zalău, 2006