Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTEGRE
y1
x1
... = A ...
ym
xn
obtinem
y1
U ... = DV 1
ym
Fie
si
f1
... := V 1
fn
x1
.. .
.
xn
x1
..
.
xn
y1
e1
... := U ... .
ym
em
Din lema 1.8 rezulta ca e1 , . . . , em este baza n L iar f1 , . . . , fn este baza n F .
Deoarece
f1
e1
... := D ...
em
fn
Proof. Exercitiu.
2. Anulatori si torsiune
(ii) Aratati ca daca I, J sunt ideale ale unui inel comutativ unitar R care au proprietatea ca R/I R/J (izomorfism de R-module), atunci I = J.
(iii) Dati exemple care sa arate ca proprietatea de la (ii) nu este adevarata pentru
izomorfisme de inele.
Teorema 3.3. Fie R PID si M R-modul finit generat nenul. Exista x1 , . . . , xn M
astfel ncat:
(i) M = Rx1 u u Rxn .
(ii) R ) Ann(x1 ) Ann(xn ).
Proof. Deoarece M este finit generat exista z1 , . . . , zn M astfel ncat M = Rz1 +
+ Rzn . Definim : F = Rn M prin (ei ) = zi . Deducem ca M F/L, unde
L = ker . Din teorema 1.7 stim ca exista o baza f1 , . . . , fn a lui F si di R, di = 0,
1 i m n cu d1 | | dm astfel ncat d1 f1 , . . . , dm fm sa fie baza pentru L. Fie
xi = (fi ), i = 1, . . . , n.
Aratam ca M = Rx1 u u Rxn . Deoarece este surjectie rezulta M =
Rx
Fie yi Rxi cu
n1 + + Rxn . Ramane de aratat
nca suma este directa.
si din i=1 ai xi = 0 deducem ca ni=1 ai (fi ) = 0,
i = 0. Scriem yi = ai xi
i=1 y
adica ni=1 ai
fi ker = L. Cum d1 f1 , . . . , dm fm este baza pentru L obtinem ca
n
m
sadar ai = bi di pentru i = 1, . . . , m si ai = 0 pentru
i=1 ai fi =
i=1 bi di fi , a
i = m + 1, . . . , n, deci yi = 0 pentru i = m + 1, . . . , n. Pentru i = 1, . . . , m scriem
yi = ai xi = bi di (fi ) = bi (di fi ) = 0 (deoarece di fi ker ).
Ultimul pas al demonstratiei este sa aratam ca Ann(xi ) = (di ) pentru i = 1, . . . , m
si Ann(xi ) = (0) pentru i = m + 1, . . . , n.
Pentru i = 1, . . . , m scriem di xi = di (fi ) = (di fi ) = 0, deci di Ann(xi ).
Reciproc, fie a Ann(x
i ). Rezulta ca axi = 0, adica afi ker . Aceasta nseamna
ca putem scrie afi = m
si de aici obtinem a = ci di (di ).
j=1 cj dj fj
Pentru i = m + 1, . . . , n din a Ann(xi ) obtinem, procedand ca mai sus, a = 0.
Deoarece d1 | | dm si Ann(xi ) = (di ) pentru i = 1, . . . , m, rezulta Ann(x1 )
Ann(xm ) ) Ann(xm+1 ) = = Ann(xn ) = (0). (Daca Ann(x1 ) = R,
adica d1 este inversabil, atunci x1 = 0 si-l putem scoate din sistemul de generatori.
Procedand astfel cu toti xi = 0 putem presupune din start ca Ann(x1 ) = R.)
Teorema 3.4. (Teorema factorilor invarianti)
Fie R PID si M R-modul finit generat nenul. Exista m, n N, m n, x1 , . . . , xm
M si d1 , . . . , dm R nenule si neinversabile cu d1 | | dm astfel nc
at:
(i) M = Rx1 u u Rxn .
(ii) Ann(xi ) = (di ) pentru i = 1, . . . , m si Ann(xi ) = (0) pentru i = m + 1, . . . , n.
Mai mult, numerele m, n si elementele d1 , . . . , dm sunt unic determinate de M
(acestea din urma pana la o asociere n divizibilitate).
Proof. Existenta se obtine imediat din teorema 3.3. Unicitatea se va demonstra
ulterior.
Definitia 3.5. Elementele d1 , . . . , dm se numesc factorii invarianti ai lui M .
Corolarul 3.6. Fie R PID si M R-modul finit generat nenul. Atunci exista si sunt
unice m, n N, m n si d1 , . . . , dm R nenule si neinversabile cu proprietatea ca
d1 | | dm astfel ncat
M R/(d1 ) R/(dm ) Rnm .
Remarca 3.7. (i) t(M ) = Rx1 u uRxm iar M/t(M ) Rnm . (nm se numeste
rangul lui M .)
Exercitiul 3.8. Aratati ca rangul unui modul finit generat M peste un PID coincide
cu numarul maxim de elemente liniar independente din M .
Exercitiul3.9. Fie M unR-modul si (Ni )iI o familie de R-module. Atunci
(i) HomR ( iINi , M ) iI HomR (Ni , M );
(ii) HomR (M, iI Ni ) iI HomR (M, Ni ).
Exercitiul 3.10. Fie M un R-modul si I R un ideal. Atunci HomR (R/I, M )
(0 :M I), unde (0 :M I) = {x M : Ix = 0}.
Proof. Sa demonstram acum unicitatea factorilor invarianti. Aceasta se reduce la a
arata ca daca
R/(d1 ) R/(dm ) R/(d1 ) R/(dm ),
unde d1 , . . . , dm , d1 , . . . , dm R sunt nenule si neinversabile cu d1 | | dm si
d1 | | dm , atunci m = m si (d1 ) = (d1 ), . . . , (dm ) = (dm ).
Mai ntai aratam ca m = m . Pentru aceasta consideram p un divizor prim al lui
d1 . Vom avea
HomR (R/(p), R/(d1 ) R/(dm )) HomR (R/(p), R/(d1 ) R/(dm ).
Folosind exercitiul 3.9(ii) deducem
HomR (R/(p), R/(d1 )) HomR (R/(p), R/(dm ))
HomR (R/(p), R/(d1 )) HomR (R/(p), R/(dm )).
Din exercitiul 3.10 deducem ca HomR (R/(p), R/(d)) (0 :R/(d) p) = {
a R/(d) :
pa (d)}. Acum sunt doua posibilitati:
(p, d) = 1, caz n care (0 :R/(d) p) = 0, sau
(p, d) = 1, adica p | d, caz n care obtinem (0 :R/(d) p) = (d/p)/(d) R/(p).
Cum p a fost ales divizor al lui d1 avem ca
HomR (R/(p), R/(d1 )) HomR (R/(p), R/(dm )) (R/(p))m .
Deoarece R/(p) este corp iar izomorfismul de mai sus este izomorfism de R/(p)-spatii
vectoriale, rezulta ca p divide exact m dintre elementele d1 , . . . , dm . In particular,
m m . Un argument similar implica m m, deci egalitate.
Pentru a demonstra ca (di ) = (di ) pentru orice i = 1, . . . , m sa ncepem prin a
observa ca (dm ) = (dm ) deoarece (dm ) = AnnR (R/(d1 ) R/(dm )) si (dm ) =
AnnR (R/(d1 ) R/(dm )) (vezi exercitiul 3.2(i)). Fie acum 1 j < m minimal
cu proprietatea ca (dj ) = (dj ) si fie a (dj ) \ (dj ). Din
R/(d1 ) R/(dm ) R/(d1 ) R/(dm )
obtinem
a(R/(d1 ) R/(dm )) a(R/(d1 ) R/(dm )),
adica
a(R/(d1 )) a(R/(dm )) a(R/(d1 )) a(R/(dm )).
Dar a(R/(d)) = 0 daca a (d), asadar
a(R/(dj+1 )) a(R/(dm )) a(R/(dj )) a(R/(dm )).
Daca a = (d), atunci a(R/(d)) = ((a) + (d))/(d) = (a, d)/(d) R/(), unde =
d/(a, d). Obtinem astfel
),
R/(j+1 ) R/(m ) R/(j ) R/(m
(m ) = (m
). Acum putem aplica prima parte a acestei demonstratii n care am
aratat ca un astfel de izomorfism conduce la egalitatea numarului de factori n cele
doua sume directe, ceea ce n acest caz este imposibil. In concluzie, (di ) = (di )
pentru orice i = 1, . . . , m.
Remarca 3.11. Demonstratia de mai sus se poate adapta cu usurinta pentru a
obtine urmatorul rezultat:
Fie R un inel comutativ unitar si R = I1 Im = 0, R = J1 Jn = 0
dou
a siruri descrescatoare de ideale cu proprietatea ca
R/I1 R/Im R/J1 R/Jn .
Atunci m = n si Ii = Ji pentru orice i = 1, . . . , m.
Exercitiul 3.12. (Kaplansky) Fie R un inel comutativ unitar si I1 , . . . , Im , respectiv
J1 , . . . , Jn ideale cu proprietatea ca fiecare contine un non-zerodivizor. Daca
I1 Im J1 Jn ,
atunci m = n si I1 Im J1 Jm .
4. Module indecompozabile
In principiu, atunci cand obtinem o descompunere a unui modul n suma directa
de submodule dorim ca acestea sa nu se mai descompuna la randul lor n sume
directe de submodule. Astfel de submodule se numesc indecompozabile.
Definitia 4.1. Fie M un R-modul si N M un submodul. Spunem ca N este
sumand direct n M daca exista un submodul N al lui M astfel nc
at M = N u N ,
adic
a M = N + N si N N = 0.
Exemple 4.2. (i) 0 si M sunt ntotdeauna sumanzi directi n M .
(ii) Daca V este un spatiu vectorial, atunci orice subspatiu al sau este sumand direct.
Definitia 4.3. Un R-modul M se numeste indecompozabil daca nu are sumanzi
directi diferiti de 0 si M .
Exemplul 4.4. (i) Un inel integru R este R-modul indecompozabil.
(ii) Q este Z-modul indecompozabil.
Teorema 5.1. Fie R un PID si M un R-modul finit generat nenul. M se descompune n mod unic n suma direct
a de R-module (ciclice) indecompozabile.
Proof. Din teorema 3.4 stim ca exista m, n N, m n, x1 , . . . , xm M si
d1 , . . . , dm R nenule si neinversabile cu d1 | | dm astfel ncat:
(i) M = Rx1 u u Rxn .
(ii) Ann(xi ) = (di ) pentru i = 1, . . . , m si Ann(xi ) = (0) pentru i = m + 1, . . . , n.
Cum Rxi R pentru i = m + 1, . . . , n, iar R este R-modul indecompozabil, ne
vom ndrepta atentia asupra lui t(M ) = Rx1 u uRxm . Fie p1 , . . . , ph factorii primi
distincti (n sensul de neasociati) care apar n descompunerile tuturor elementelor
d1 , . . . , dm . Scriem di = pk1i1 pkhih si cum d1 | | dm avem
k11 k21 km1 ,
.........
k1h k2h kmh .
Din corolarul 4.8 rezulta ca fiecare Rxi , 1 i m, este de forma Rzi1 u u Rzih
k
cu Ann(zij ) = (pj ij ), deci Rzij sunt indecompozabile.
k
10
In cele ce urmeaza vom prezenta doua aplicatii importante ale teoremei factorilor
invarianti: prima la grupuri abeliene finite iar cea de-a doua la endomorfisme de
spatii vectoriale de dimensiune finita (echivalent, la matrice patratice cu elemente
ntr-un corp).
6. Aplicat
ii la grupuri abeliene
Grupurile abeliene sunt Z-module (si viceversa) si astfel rezultatele obtinute pana
acum se aplica la grupurile abeliene finit generate. Asadar din teorema factorilor
invarianti obtinem o teorema de structura pentru grupurile abeliene finit generate.
Teorema 6.1. Fie G un grup abelian finit generat. Atunci exista si sunt unice
m, n N, m n si d1 , . . . , dm N {0, 1} cu proprietatea ca d1 | | dm astfel
nc
at
G Z/(d1 ) Z/(dm ) Znm .
Din aceasta teorema deducem cateva consecinte imediate:
Corolarul 6.2. (i) Un grup abelian finit generat este grup de torsiune daca si
acest caz, ordinul grupului este produsul factorilor
numai daca este grup finit. In
sai invarianti.
(ii) Intr-un
grup abelian finit exista un element al carui ordin se divide cu ordinul
tuturor elementelor.
(iii) Un grup abelian finit al carui ordin este liber de patrate este grup ciclic.
Din teorema 5.5 rezulta o teorema de descompunere a grupurilor abeliene finite
n suma directa de grupuri abeliene finite indecompozabile.
Teorema 6.3. Fie G un grup abelian finit cu |G| = pk11 pkhh . Atunci
G = Gp1 u u Gph .
Mai mult,
km
11
finita
Fie K corp, V un K-spatiu vectorial si u EndK V . Pentru f K[X], f =
a0 + a1 X + + an X n avem f (u) = a0 idV + a1 u + + an un . Definim pe V o
structura de K[X]-modul astfel: f v := f (u)(v).
Definitia 7.1. Fie V V un K-subspatiu vectorial. Spunem ca V este u-invariant
dac
a u(V ) V .
Sa observam ca daca V este u-invariant, atunci u|V EndK V . Aceasta arata
ca daca V este suma directa (finita) de subspatii u-invariante (finit dimensionale),
atunci exista o baza a lui V n care matricea asociata lui u este bloc-diagonala.
Lema 7.2. V K V este u-invariant daca si numai daca V K[X] V .
De acum ncolo presupunem ca dimK V = n < .
Lema 7.3. V este K[X]-modul finit generat de torsiune.
Proof. Orice baza a lui V este sistem de generatori pentru K[X]-modulul V .
Fie v V . Atunci v, u(v), . . . , un (v) sunt liniar dependente peste K, deci exista
f K[X], f = 0 cu f v = 0.
Deoarece V este K[X]-modul finit generat de torsiune rezulta ca AnnK[X] V = 0.
Fie mu K[X] monic astfel ncat AnnK[X] V = (mu ). mu se numeste polinomul
minimal al lui u.
Propozitia 7.4. Daca V este K[X]-modul ciclic, V = K[X]v, atunci elementele
v, u(v), . . . , un (v) formeaza o K-baz
a n V si deg mu = n.
Corolarul 7.5. Daca V este K[X]-modul ciclic, atunci exista o baz
a B n V astfel
nc
at MB (u) = Cmu . (MB (u) este matricea lui u n baza B iar Cmu companionul
matriceal al lui mu .)
a este K[X]Definitia 7.6. Fie V K V . V se numeste subspatiu ciclic dac
submodul ciclic al lui V .
Teorema 7.7. Fie K un corp si V un K-spatiu vectorial de dimensiune finita.
(i) Exista o descompunere a lui V n suma direct
a de subspatii ciclice
V = V1 u u Vr
12
Cm1 . . .
0
.. not
...
= Cu
MB (u) = ...
.
0 . . . Cmr
Corolarul 7.8. Fie K un corp si A Mn (K). Exista (si sunt unice) polinoamele
monice m1 , . . . , mr K[X] de grad 1 cu m1 | | mr astfel nc
at
Cm1 . . .
0
.
.. not
.
..
A ..
= CA
.
0 . . . Cmr
Definitia 7.9. Polinoamele m1 , . . . , mr se numesc factorii invarianti ai matricei
A (respectiv ai endomorfismului u). Matricea CA (respectiv Cu ) se numeste forma
Frobenius a matricei A (respectiv a endomorfismului u).
Pentru a determina factorii invarianti ai unei matrice A Mn (K) folosim rezultatul urmator:
Propozitia 7.10. Matricea XIn A Mn (K[X]) este echivalent
a cu o matrice
diagonal-canonica D = diag(m1 , . . . , mn ), mi K[X] monice. Polinoamele mi cu
deg mi 1 sunt factorii invarianti ai matricei A.