JOCUL CU NUMERE SI AXIOME:

SISTEME PEANO-DEDEKIND

A.L. Agore si G. Militaru

ABSTRACT: We give a completely elementary and new prove, without using the infinite axiom, of the
converse of the famous Hilbert’s recursion theorem concerning natural numbers (Peano-Dedekind
sistems). Also, a detailed prof of Hilbert’s recursion theorem is included, due to the very fine arguments
used.

Introducere

Ce este un numar natural? De ce 1 + 1 = 2? Sunt intrebari pe care si le pun probabil unii copii
cand iau pentru prima data contact cu matematica elementara. Ceva mai tirziu unii dintre
acestia, atrasi de matematica, probabil ca se vor intreaba din nou, de data asta mai nuantat:
1+1 = 2 este o axioma? Este o teorema? Se poate demostra ca 1+1 =2? Vom incerca in acest
articol sa elucidam citeva dintre aceste "mistere" ale mereu fascinantelor numere naturale.

Constructia axiomatica a numerelor naturale a fost data pentru prima data riguros de
Giuseppe Peano in 1889 in faimoasa lucrare Arithmetices principia, nova methodo exposita.
In aceasta lucrare au fost definite ceea ce mai tirziu s-au numit sistemele Peano: alti istorici ai
matematicii le denumesc sisteme Peano-Dedekind (asa cum le vom numi si noi in prezenta
lucrare) pentru a marca si contributia lui Dedekind la aceasta constructie fundamentala a
matematicii. In mod neasteptat teorema fundamentala a sistemelor Peano-Dedekind (asa
numita "recursion theorem") a fost demostrata mult mai tirziu: primii care au demostrat-o au
fost Hilbert si Bernays in cartea lor "Grundlangen der Mathematik" si independent de P.
Lorenzen in 1938. Este teorema 1 de mai jos, asa cum a fost demostrata de Hilbert si Bernays
si pe care o reproducem pentru a o face cunoscuta cit mai multor elevi si profesori ce
indragesc matematica pentru ca este una din cele mai frumoase demostratii din matematica
elementara. O consecinta, printre altele, a acestei teoreme este unicitatea pana la un
izomorfism a sistemelor Peano-Dedekind dar si existenta si unicitatea adunarii si inmultirii
numerelor naturale. Teorema 2 de mai jos este o reciproca a acestei teoreme si are o
demostratie foarte elementara si noua fara a folosi axioma infinitului. Aceste doua teoreme
impreuna permit cea mai eleganta si rapida definitie a numerelor naturale: ele sunt obiecte
initiale in ‘clasa’ tuturor tripletelor (A, a, λ ) formate dintr-o multime nevida A, un element a
∈ A si o functie λ :A → A (pentru detalii recomandam un recent si excelent articol [M]). In
anul 1908 Erns Zermelo a propus primul set de axiome care fundamenteaza teoria multimilor:
ele au fost completate ulterior de Abraham Frankel in 1922: sunt cele zece celebre axiome
numite axiomele Zermelo-Frankel care constitutie fundamentul matematicii. Una dintre
aceste axiome este asa numita axioma a infinitului: din ea se construiesc usor numerele
naturale si in fapt toate axiomele Peano se deduc din trei din axiomele Zermelor-Frankel. In
final, vor demostra pe scurt teorema care construieste in mod unic adunarea numerelor
naturale si vom arata ca 1+1 = 2 este de fapt o teorema, raspunzind in felul asta intrebarii din
introducere. In trecere vom face o remarca pentru a indrepta anumite greseli regretabile care
apar prin unele cursuri din facultati si carti scrise in graba atragind atentia ca e nevoie de
multa prudenta atunci cind ne asumam joaca cu numere si axiome.

1
Prezentam in continuare trei dintre cele zece axiome Zermelo-Fraenkel care fundamenteaza
teoria multimilor si care vor fi folosite pe parcursulul lucrarii: axioma perechilor, axioma
separarii si axioma infinitului. Celelalte axiome Zermelo-Frankel pot f gasite in [pag. 103, B].

Axioma perechilor: Pentru orice doua multimi A si B exista o multime C ce contine A si B si

numai pe acestea. In notatia intutiva: C= {A, B}.
Axioma separarii: Daca X este o multime si P este o conditie pe multimi, atunci exista o
multime Y ale carei elemente sunt exact elementele multimii X ce satisfac conditia P. In
notatia intuitiva: Y = {x ∈ X | P(x)}.
Axioma infinitului: Exista o multime X, astfel incit ∅ ∈ X si ∀ y ∈ X avem y ∪ {y} ∈ X.
Pentru a intelege mai bine aceasta axioma a infinitului sfatuim cititorul sa gindesca multimea
X ca o multime ale carei elemente sunt multimi.

In cele ce urmeaza vom lucra cu notiunea de functie asa cum a fost definita de Kuratowski in
1914: se numeste functie un triplet (A, B, f), unde A si B sunt doua multimi nevide, f ⊆ A x B
este o submultime cu propietatea: ∀ a ∈ A ∃ ! b ∈ B a.i. (a,b) ∈ f. Daca (a, b) ∈ f vom nota
acest lucru cu f(a) = b.

Sisteme Peano-Dedekind

Definitie: Se numeste sistem Peano-Dedekind un triplet (N, 0, s), unde N este o multime
nevida, 0 ∈ N si s : N → N este o functie a.i.:
(P1): s(x) ≠ 0, ∀ x ∈ N
(P2): s este o functie injectiva.
(P3): Daca P ⊆ N a.i. 0 ∈ P si ∀ x ∈ P avem ca s(x) ∈ P atunci P = N.

Observatie: Daca (N, 0, s) este sistem Peano-Dedekind atunci folosind axioma (P3) pentru
P:={0} ∪ Im(s) obtinem imediat ca N={0} ∪ Im(s), deci ∀ y ∈ N, y ≠ 0, ∃ ! x ∈ N a.i. y=s(x)

Teorema urmatoare este teorema fundamentala a sistemelor Peano-Dedekind: ea este

cunoscuta sub numele de recursion theorem si a fost demonstrata de D. Hilbert si P. Bernays
si independent de P.Lorenzen ([H], [J]).Vom prezenta demonstratia in detaliu pentru a indica
ca toate cele trei axiome ce definesc sistemele Peano-Dedekind sunt utilizate in cursul
demostratei: in special conditia (P2) care apare intr-un singur loc, extrem de bine ascuns, si
neevidentiat in [J] sau in [BBP].

Teorema 1: Fie (N, 0, s) un triplet Peano-Dedekind. Atunci pentru orice triplet (A, a, λ )
format dintr-o multime nevida A, un elment a ∈ A si o functie λ :A → A, exista si este unica o
functie f:N → A a.i. f(0)=a si f  s= λ  f.
f
In particular, orice doua sisteme Peano-Dedekind sunt
N A izomorfe: i.e. daca (N, 0, s) si (N’, 0’, s’) sunt sisteme
Peano-Dedekind atunci ∃ ! f:N → N’ o functie bijectiva
s ∀ λ
a.i. f(0)=0’ si f  s=s’  f.

N A
f

2
Demonstratie: Fie (A, a, λ ) un triplet, unde A este o multime nevida, a un element din A si
λ :A → A o functie. Fie Γ multimea tuturor submultimilor U ale lui N x A care satisfac
simultan urmatoarele doua conditii:
i. (0,a ) ∈ U
ii. daca (n, b) ∈ U atunci (s(n), λ (b)) ∈ U.

Γ ≠ ∅ , deoarece NxA ∈ Γ . Fie f : =  U ⊆ NxA. Vom arata mai intai ca f este o functie.
U∈ Γ
Pentru aceasta avem de aratat doua conditii:
a) ∀ n ∈ N, ∃ x ∈ A a.i. (n, x) ∈ f
b) daca (n, x) ∈ f si (n, x’) ∈ f ⇒ x=x’
Sa aratam mai intai prima conditie.Vom folosi axioma (P3) pentru: P:= { n ∈ N ∃ x ∈ A a.i.
(n, x) ∈ f}. Evident 0 ∈ P caci (0,a) ∈ f. Fie acum p ∈ P. Atunci ∃ x ∈ A a.i. (p, x) ∈ f. Cum f ∈
Γ obtinem ca (s(p), λ (x)) ∈ f si deci s(p) ∈ P. Din (P3) obtinem ca P=N, i.e. a) are loc.
Sa aratam acum b). Fie P:= { n ∈ N (n, x) ∈ f, (n, x’) ∈ f ⇒ x=x’}. Vom arata ca P verifica
(P3) folosind toate cele trei conditii din axiomele Peano. Sa aratam ca 0 ∈ P. Cum (0, a) ∈ f
este suficient sa arat ca: (0, a’) ∈ f ⇒ a’ = a. Presupunem prin absurd ca a ≠ a’ si (0, a’) ∈ f.
Fie atunci f’ := f \ {(0, a’)} ⊂≠ f.
Vom arata ca f’ ∈ Γ .Avem (0,a) ∈ f’ caci (0, a) ≠ (0, a’). Daca (n, b) ∈ f’ ⊂≠ f, cum f ∈ Γ
obtinem (s(n), λ (b)) ∈ f si deci (s(n), λ (b)) ≠ (0, a’) caci s(n) ≠ 0 ∀ n ∈ N. Deci (s(n), λ (b))
∈ f’ i.e. f’ ∈ Γ . Atunci f ⊆ f’ ⊂≠ f, contradictie. Deci 0 ∈ P. Sa aratam acum ca daca n ∈ P atunci
s(n) ∈ P. Presupunem prin absurd ca ∃ n ∈ P a.i. s(n) ∉ P. Fie x ∈ A a.i. (n, x) ∈ f (existenta
lui x este asigurata de punctul a)). Atunci, cum f ∈ Γ obtinem (s(n), λ (x)) ∈ f. Cum am
presupus ca s(n) ∉ P obtinem ca ∃ z ∈ A a.i. (s(n), z) ∈ f si z ≠ λ (x). Fie f’’:= f \ {s(n),z} ⊂≠
f. Vom arata ca f’’ ∈ Γ . Mai intai (0, a) ∈ f’’ caci (0, a) ∈ f si s(n) ≠ 0 ∀ n ∈ N i.e. (0,a) ≠
(s(n),z). Fie (m,d) ∈ f’’. Vrem sa aratam ca (s(m), λ (d)) ∈ f’’. Avem doua cazuri:

Cazul 1) Daca m=n avem (n, d) ∈ f' ' ⊂≠ f si (n, x) ∈ f , si cum n ∈ p obtinem d = n.
De unde obtinem (s(n), λ (d)) = (s(n), λ (x)) ≠ (s(n),z) caci z ≠ λ (x) si deci (s(n), λ (d))=
(s(n), λ (x)) ∈ f’’

Cazul 2) Daca m ≠ n aunci (s(m), λ (d)) ∈ f (f ∈ Γ ) si (s(m), λ (d)) ≠ (s(n), z) caci s(m) ≠ s(n)
∀ m ≠ n (aici e singurul loc unde se foloseste injectivitatea lui s). Deci f’’ ∈ Γ adica f ⊆ f’ ⊂≠ f,
contradictie. Deci P verifica (P3) si atunci P=N i.e. f e functie; f(0) = a este doar o scriere
pentru (0, a) ∈ f.
Pentru (n, b) ∈ f avem (s(n), λ (b)) ∈ f i.e.daca b = f(n) ⇒ λ (b)=f(s(n)) sau echivalent λ
(f(n))=f(s(n)) ∀ n ∈ N.
A ramas de aratat unicitatea functiei f. Fie g : N → A o functie a.i. g(0) = a si g  s = λ  g si
P:={ n ∈ N g(n) = f(n) }. 0 ∈ P caci g(0) = a = f(0). Fie x ∈ P. Atunci :
g(s(x))= λ (g(x)) = λ (f(x))=f(s(x)) i.e. s(x) ∈ P. Aplic din nou (P3) si obtinem P=N i.e.
x∈ P

g=f si deci f este unica.

A ramas de aratat ca orice doua sisteme Peano-Dedekind sunt izomorfe.
Fie (N, 0, s) si (N’, 0’, s’) doua sisteme Peano-Dedekind. Aplicand succesiv prima parte a
teoremei obtinem:

3
 f

N N’

s g

f
s' ∃ ! f:N → N’ a.i. f(0) = 0’ si f  s=s’  f
∃ ! g:N’ → N a.i. g(0’) = 0 si g  s’=s  g .

N N’

Aratam ca g este inversa lui f:

I
Avem: (g  f)(0)=g(f(0))=g(0’)=0 (*) si
N N (g  f)  s=g  s’  f=s  (g  f) (**)
Dar si Id satisface relatiile (*) si (**) si din unicitate

s gf

gf
s obtinem: g  f=Id. In mod analog se obtine si f  g = Id.

N N

Vom demostra acum reciproca acestei teoreme:

Teorema 2: Fie un triplet (N, 0, s) unde N este o multime nevida, 0 ∈ N, s : N → N este o

functie cu proprietatea ca :
(***) ∀ A multime nevida, ∀ a ∈ A si ∀ λ : A → A o functie ∃ ! f : N → A a.i. f(0)=a si
f(s(n))= λ (f(n)) ∀ n ∈ N.

Atunci (N, 0, s) este sistem Peano-Dedekind.

Demonstratie: Aratam pentru inceput ca (N, 0, s) verifica axioma (P3). Fie P ⊆ N a.i. 0 ∈ N si
s(x) ∈ P, ∀ x ∈ P. Fie i: P → N incluziunea canonica i(x) = x. Vom arata ca i este surjectiva si
deci P = N.

f Consideram tripletul (A, a, λ ):=(P, 0, s P ) care are sens

intrucat s(x) ∈ P, ∀ x ∈ P. Obtinem ca ∃ ! f:N → P a.i. f(0)
N P
= 0 si f  s= s P  f i.e. f(s(x))= s(f(x)) ∀ x ∈ N.
sP Fie functia i  f : N → N. Arat ca i  f=I d N ; va rezulta ca i
sP
este surjectiva.

N P
f
Aplicam din nou (***) pentru (A, a, λ )=(N, 0, s).

4
 I Cum I d N (0)=0 si I d N  s=s  I d N avem ca I d N este unica
N N functie ce inchide comutativ diagrama. Aratam ca i  f are
aceleasi proprietati si deci i  f=I d N .

s if

if
s Avem (i  f)(0)=i(f(0))=i(0)=0 si ((i  f) 
s)(x)=i(f(s(x)))=i(s(f(x)))=s(f(x)) si

N N (s  ( i  f))(x)=s(i(f(x)))=s(f(x)). Deci i  f=I d N i.e. i este

surjectiva si deci P = N.
I

Aratam acum ca s(x) ≠ 0 ∀ x ∈ N. Fie x 0 ∈ N a.i. s( x 0 ) = 0 si luam in (***) (A, a, λ ): = (N,

x 0 , λ ) unde λ :N → N, λ (x):= 0 ∀ x ∈ N. Obtinem ca ∃ ! f : N → N a.i. f(0)= x 0 si f  s= λ 
f. Deci f(s( x 0 )) = λ (f( x 0 )). Obtinem deci ca x 0 =0 adica s(0)=0. Fie P={0} ⊆ N. Atunci 0 ∈ P
si daca p ∈ P atunci s(p) ∈ P, caci s(0)=0 ∈ P. Din ce am aratat mai sus obtinem ca P=N i.e. (N,
0, s) = ({0}, 0, s) indeplineste conditia (***). Fie A:= {a, b} cu a ≠ b (existenta multimii A
este asigurata de axioma perechilor) si tripletul ({a,b}, a, λ ) cu λ :{a, b} → {a, b}, λ (a) = λ
(b) := b. Obtinem ca ∃ ! g: {0} → {a, b} a.i. g(0) = a si g(s(0)) = λ (g(0)). Deci g(0) = b ≠ a =
g(0), contradictie.

A ramas de aratat injectivitatea functiei s. Consideram tripletul (A, 0, λ ) := (N x N, (0, 0), λ

), unde λ : N x N → N x N, λ (n, m):= (m, s(m)). Din (***) obtinem ca ∃ ! f:N → N x N a.i.
f(0) = (0, 0) si f(s(n)) = λ (f(n)) ∀ n ∈ N. Fie g:= π1  f , h:= π 2  f :N → N unde π1 (x, y):=x ,
π 2 (x, y):=y, π1 , π 2 : N x N → N. Atunci f(n)=(g(n), h(n)) ∀ n ∈ N. Evident: g(0)= π1 (f(0)) =
π1 (0, 0) = 0 si h(0) = π 2 (f(0)) = π 2 (0, 0)=0. Cum f(s(n))= λ (f(n)) obtinem (g(s(n)), h(s(n))) =
(h(n), s(h(n))) , adica: g(s(n)) = h(n) si h(s(n)) = s(h(n))
In particular, h(0)=0 si h(s(n)) = s(h(n)) ∀ n ∈ N. Fie (A, a, λ ) := (N, 0, s). Din (***) obtinem
ca I d N :N → N este unica functie ce inchide diagrama comutativ. Dar la fel face si h. Din
unicitate obtinem ca h = I d N . Din relatia g(s(n)) = h(n) obtinem: g(s(n)) = n ∀ n ∈ N deci s
este injectiva.
I

N N

s s
h

h
N N

Observatie: Vom arata acum cum se construieste un model de sistem Peano-Dedekind

folosind axioma infinitului. Fie o multime X a.i. ∅ ∈ X si ∀ y ∈ X avem y ∪ {y} ∈ X. Notam
cu Γ multimea tuturor submultimilor V ale lui X care indeplinesc proprietatile:
i. ∅ ∈ V

5
 ii. Daca y ∈ V ⇒ y ∪ {y} ∈ V.
Evident Γ este nevida caci X∈ Γ . Fie N:=  V . Avem N∈ Γ , ∅ ∈ N si definim s : N → N ,
V∈ Γ
s(y):=y ∪ {y} care are sens deoarece N∈ Γ .

Sa aratam ca (N, ∅ ,s) este un sistem Peano-Dedekind.

In adevar:
 s(y) ≠ ∅ ∀ y ∈ N caci y ∪ {y} ≠ ∅ ({ ∅ } ≠ ∅ )
 s injectiva este evident intrucat din y1 ∪ {y1} = y 2 ∪ {y 2 } obtinem y1 = y 2 (am
folosit axioma de separare).
 Fie P ⊆ N a.i. ∅ ∈ P si y ∈ P ⇒ s(y)= y ∪ {y} ∈ P
Atunci P ∈ Γ i.e. P participa la intersectia care defineste multimea N deci N ⊆ P de unde
obtinem P = N.

Conform teoremei 1, un triplet Peano-Dedekind este unic pana la un izomorfism. Mai sus am
construit efectiv un astfel de model. Fixam un sistem Peano-Dedekind oarecare (N, 0, s), a
carui multime suport N o vom numi multimea numerelor naturale iar elementele sale le vom
numi numere naturale. Vom nota

1 : = s(0), 2 : = s(1), 3 := s(2),...etc.

Printre cele mai importante consecinte ale Teoremei 1 sunt teoreme care demostreaza
existenta si unicitatea a adunarii si inmultirii numerelor naturale. Pentru detalii complete
recomandam [BBP]. Pentru comoditatea cititorului vom indica aici doar cum este construita
adunarea:

Teorema 3: Exista si este unica o functie ϕ : N x N → N (o vom nota ϕ (m,n) = m+n ) astfel
incit:
A1) m + 0 = m, A2) m + s(n) = s(m + n),
∀ m, n ∈ N. Aceasta unica functie ϕ se numeste adunarea numerelor naturale.

Demonstratie: Fie m ∈ N fixat. Consideram tripletul (N, m, s). Conform Teoremei 1 aplicata
tripletului (A, a, λ )=(N, m, s) obtinem ca ∃ ! f m :N → N astfel incat f m (0) = m si f m  s = s 
f m . Definim ϕ : NxN → N, ϕ (m,n) := f m (n) = m+n. Aratam ca ϕ este functia cautata. Avem
m + 0 = f m (0) = m si m+s(n)= ϕ (m, s(n)) = f m (s(n)) = s( f m (n)) = s(m + n) deci ϕ
indeplineste conditiile A1) si A2).
Sa aratam acum unicitatea functiei ϕ : fie functia ψ : N x N → N astfel incat ψ (m, 0) = m si ψ
(m, s(n)) = s( ψ (m, n)), pentru orice ∀ m, n ∈ N. Consideram multimea P := { n ∈ N ϕ (m, n)=
ψ (m, n), ∀ m ∈ N }. Cum ambele functii ϕ si ψ verifica proprietatea A1) deducem ca 0 ∈ P.
Fie acum n ∈ P. Avem ca: ϕ (m, n)= ψ (m, n), ∀ m ∈ N: deci s( ϕ (m, n))=s( ψ (m, n)), ∀ m ∈
N. Deci ϕ (m, s(n))= ψ (m, s(n)) ∀ m ∈ N, i.e. s(n) ∈ P. Obtinem ca P = N, deci cele doua
functii coincid.

Observatii: i) Din Teorema 3 obtinem:

1 + 1 = 1 + s(0) = s( 1+0) = s (1) = 2.

6
Cu alte cuvinte intrebarea din introducere capata un raspuns matematic riguros: 1 + 1 = 2 este
consecinta unei teoreme! Pentru a se ajunge la ea a fost nevoie de citeva secole de
matematica, de inspiratia lui Peano si mana lui Hilbert.

ii) In incheiere dorim sa atragem atentia asupra unor erori intalnite in unele carti sau chiar
cursuri. Este desigur o optiune de notatie cum notam sistemele Peano-Dedekind. Peano si
marea majoritate a matematicienilor le noteaza cu (N, 0, s), unde 0 desemneaza chiar ceea ce
intuim : vestitul zero! Desigur in loc de zero se putea pune orice alt element n din N. Unii
autori, putini ce e drept si prin carti mai vechi noteaza sistemele Peano, riscant am spune, cu
(N, 1, s) si apoi, uitand sau mai grav nestiind teoremele celebre de mai sus „definesc”
adunarea prin inductie in felul urmator:
x + 1 := s(x) si x + s(y) := s (x + y) (&)
pentru orice x si y ∈ N. Atragem atentia ca o astfel de „definire” a adunarii, daca pornim cu 1
ca element fixat in sistemul Peano este incorecta si inconsistenta. Speram ca articolul de fata a
lamurit si de ce este asa: daca pornim cu 1 ca element fixat in loc de 0, din relatia (&)
obtinem pentru x =1: 1 + 1 = s(1) = 2. Insa, Teorema 1) si axioma A1) din Teorema 3) care
ne asigura unicitatea pana la un izomorfism a sistemelor Peano precum si a operatiei de
adunare care poate fi definita pe acestea, ne forteaza sa avem 1+1=1, relatie care este in
evidenta contradictie cu 1+1=2.
In concluzie, atunci cand se considera un sistem Peano-Dedekind (N, n, s) in care elementul
fixat este n, adunarea trebuie definita in modul urmator:
x + n:= x si x + s(y) := s (x + y).

Bibliografie

[B] G. Bergman: An Invitation to General Algebra and Universal Constructions, Henry

Helson, 15 the Crescent, Berkeley CA, 94708 1998, 398 pp. 45, ISBN 0-9655211-41.
Diponibila on-line la http://math.berkeley.edu/~gbergman/245/
[BBP] D. Busneag, F. Boboc, D. Piciu : Aritmetica si teoria numerelor , Editura
Universitaria, Craiova 1999.
Disponibila on-line la http://www.inf.ucv.ro/~busneag/books/aritmetica/aritmetica.pdf
[H] L. Henkin, On Mathematical Induction, The Amer. Math. Monthly, 67(1960), 323-338.
[J] N. Jacobson, Basic Algebra I, W.H. Freeman and Company, San Francsco, 1973.
[M] B. Mazur, "When is one thing equal to some other thing?, prepint 5 septembrie 2006,
disponibil on-line la http://www.math.harvard.edu/~mazur/

Facultatea de Matematica si Informatica, Universitatea din Bucuresti, Str. Academiei 14,

Romania.
E-mail: agoreloredana@yahoo.com si gmilit@al.math.unibuc.ro