Introducere n algebra comutativa.

Teoria lui Galois

December 23, 2016

1 Curs 1 - Corpuri si spatii liniare

Definitii: inel, corp, exemple, morfism de corpuri; izomorfism, automorfism.
Observatie 1.1 f : F E morfism de corpuri implic a
k

k
k Z, x F, f (kx) = kf (x), f x = (f (x)) .
Teorema 1.1 Un corp comutativ este un domeniu de integritate.
Teorema 1.2 Orice morfism de corpuri este injectiv.
Teorema 1.3 : F ' E , izomorfism corpuri : F [X] E[X], izomor-
fism de inele.
( morfism surjectiv; (f ) = 0 (ak ) = 0 ak = 0)
F K, subgrup :

(F, +) (F, +)
(F , ) (K , ), subgrup
Exemplu 1.1 Q R C
d Z {0, 1}, d liber de patrate (@ p prim : p2 |d)
    n o   n o
Q d C, Q d = a + b d | a, b Q , Aut Q d = 1Q(d) , u .
    2  
u a+b d =ab d u d = u (d) = d u d = d.

Teorema 1.4 Q este cel mai mic subcorp al lui C.

(F subcorpul prim al lui C 1 F Z F Q F )

Caracteristica unui corp

F corp comutativ
a p 1 = 0, p minim, altfel car F = 0.
car F = p, dac

1
i) p prim;
ii) n 1 = 0 n F p|n.

Demonstratie.
dom
a p = rq p 1 = (r 1)(q 1) = r 1 = 0 sau q 1 = 0, fals!
i) Presupunem c
|{z} integr
=0

ii) Fie r 6= 0 si r < p, n = pq + r n 1} = pq 1+ r 1 r 1 = 0, fals!

| {z | {z }
=0 =0

a p (x y)p = xp y p .
Teorema 1.5 F grup de caracteristic
p1
Demonstratie. (x y)p = xp + Cpk xpk (y)k y p si inductie.
P
k=1 |{z}
=0

Teorema 1.6

i) car F = 0 Q F , p
an
a la izomorfism.
ii) car F = P ZP F , pana la izomorfism.

Demonstratie.

i) n N , n 1 6= 0 (n 1)1 P subcorpul prim

(m 1)(n 1)1 P Q P Q.
| {z }
def P

0
ii) F = {0, 1, 2, ..., p 1} ' Zp. , x 1 x. Asadar rezulta ca F izom.

Zp nu are subcorpuri proprii. (F 00 Zp |F 00 | |p F 00 = Zp ).

Teorema 1.7 Fie f ireductibil, f K[X] K K[X]/(f ) = K1 , K1 este

corp.

Demonstratie. K[X] euclidian K[X] principal.

2
 Ar
at c
a (f ) este maximal.
(f ) (h) K[X] h|f, f ireductibil, avem:
|{z}
I
h 1 (h) = K[X] sau h f (f ) = (h).
k k + (f ), f are radacina x + (f ) n K1
Reciproca (f ) maximal f ireductibil. Presupunem ca:
f = gh (f ) g (f ) sau h (f ), (f ) prim.
f |g sau f |h f g sau f h f ired .

a: F E daca dim
Extindere finit FE (= [E : F ]) < , unde F este
f init
a
subcorp al lui E.
Teorema 1.8
F LE
[L : F ] < , [E : L] < [E : F ] < si [E : F ] = [L : F ] [E : L].
Demonstratie.

B1 = {ei }i baz
a n L E
B2 = {fj }j baz
a n F L
B = {ei fj }(i,j) baz
a n F E.

Liniara independent
a:

X X X
aij ei fj = 0, ai,j F aij fj ei = 0
i,j i j

Sistem de generatori:
X X
zEz= bi ei , bi L bi = aij fj .
i j

Consecinte:
1) [E : F ] = 1 E = F .
2) F L E, [E : F ] = [L : F ] 9 E = L.
3) [E : F ] = p (prim) nu sunt corpuri intermediare .

3
2 Seminar 1

Exercitiu 2.1 F E, [E : F ] = 1 E = F .

Solutie 2.1

x E, f F : x = f 1 F x F .


F LE
Exercitiu 2.2 E = L.
[E : F ] = [L : F ]
ip ex.1
Solutie 2.2 Avem [E : F ] = [L : F ] [E : L] [E : L] = 1 E = L.

Exercitiu 2.3 Q Q( 2) spatiu liniar cu baza {1, 2}.

2

sau: 2 r acina lui X 2 1,
ad 2 = 1 Q Q 2 are baza {1, 2}.

Exercitiu 2.4 Fie f = X 4 + X + 1 Z2 [X] .

i) Ar
atati c
a f este ireductibil n Z2 [X];
ii) Construiti tabelele de compozitie n Z2 (y) , unde y este radacina a lui f.

Solutie 2.3
 

i) f nu are r
ad
acin
a n Z2 f (0) 6= 0, f (1) 6= 0 .

Presupunem c a f = gh cu g = X 2 + a1 X + a2 si h = X 2 + b1 X + b2 ,
ai , bi Z2



a1 + b1 = 0


a1 b1 + a2 + b2 = 0



a1 b2 + a2 b1 = 1


a2 b2 = 1 a2 = b2 = 1 a1 b1 = 0, a1 + b1 = 1.


f als!

ii) Avem y 4 = y + 1.

Observ
am c
a Z2 Z2 (y) are baza {1, y, y 2 , y 3 }.

Obtinem Z2 (y) = {0, 1, y, y + 1, y 2 , y 2 + 1, y 2 + y, y 2 + y + 1, y 3 , y 3 + 1,

y 3 + y, y 3 + y 2 , y 3 + y 2 + y, y 3 + y + 1, y 3 + y 2 + y + 1}.
|Z2 (y)| = 16.

3
3

3
Exercitiu 2.5 Q Q( 3) are baza {1, 3 3, 32 } pentru c
a 3 3 = 3.

4

3




3



Exercitiu 2.6 Q 2, 3, 7 Q 2 3 Q 2 Q.

Solutie 2.4


QQ 2 are baza 1, 2 = B1.



Q( 2) Q 2, 3 3 are baza 1, 3 3, 3 9 = B2 .



Q( 2, 3 3) Q 2, 3 3, 7 are baza 1, 7 = B3 .


Atunci Q Q 2, 3 3, 7 are baza B = B1 B2 B3 .

Exercitiu 2.7 S a se studieze ireductibilitatea lui f = X 2 + aX + b, a, b K.

K {Z3 , Z5 , Q} .

Solutie 2.5 Fie o r

ad
acin
a pentru f .

Atunci
2
(2 + a) = a2 4b, 2 + a + b = 0|4 .


f ired n K [X] a2 4b
/ K 2 = k 2 |k K .
Pentru Z3 ,

K 2 = {0, 1} .
a2 4b
/ K 2 a2 4b = 2 n Z3

Pentru Z5 ,

K 2 = {0, 1, 4} .
a2 4b
/ K 2 a2 4b = 2 sau = 3 n Z5

Se determin
a a, b.

Exercitiu 2.8 Ar
atati c
a multimea subcorpurilor lui R este infinit
a.

Solutie 2.6   h   i
n n
Q 2 R, Q 2 : Q = n.

Exercitiu 2.9 Ar a n N , K : Q K R, [K : Q] = n, (K = Q ( n z)) .
atati c
a ext. Q R infinit
Rezult a.

Exercitiu 2.10 Determinati subcorpurile lui C care contin pe R.

Solutie 2.7 R K C si [C : R] = 2, [C : R] K = R sau K = C.

5
3 Curs 2 - Elemente algebrice

Fie F E, a E.

Definitie 3.1 Spunem c a f F [X] , f 6= 0,astfel nc

a a alg/F dac at, f (a) =
0.

Definitie 3.2 Spunem c

a a transc/F dac
a a nu e alg/F .

Definitie 3.3 Extinderea F E este algebric a a E, a alg/F.

a dac

1) a F , a alg/F , fiind r
adacina pentru X a.

2) Q R, 2 alg/Q , f = X 2 2, e, transc/Q .
3) K K (X) , X transc/K .
4) R C alg : a = x + i y e radacina pentru X 2 2xX + x2 + y 2 .

4 Polinom minimal
Fie F E, a alg/F , a E. Vom face urmatoarea notatie:
not
ma = Irr (a, F ) ,

unde prin Irr (a, F ) ntelegem: ireductibil n F [X], coeficient dominant 1 si

are pe a r
ad
acin
a. (ma ireductibil sau de grad minim).

Teorema 4.1 Fie f F [X] cu f (a) = 0 si g = ma . Atunci g | f.

Demonstratie.

Vom folosi metoda reducerii la absurd, asa ca vom presupune ca g - f.

Din faptul c
a g este ireductibil rezulta ca:

(g, f ) = 1 h1 , h2 F [X] astfel ncat:

h1 g + h2 f = 1, pentru X = a.

Adic
a 0 = 1, fals!

6
Teorema 4.2

1) alg/K K () = K []
2) K () = K [] alg/K

Demonstratie.
1)  
f ()
K () = | f, g K [X] , g () 6= 0 .
g ()
Fie h = m . Cum g () 6= 0 h - g, h ired (h, g) = 1.

u, v K [X] : uh + vg = 1 v () g () = 1
1 f ()
= v () = f () v () K []
g () g ()
K () K [] K () .
f ()
2) Din K () = K [] g() K []. Iau g cu grad 1

1
= v () K [X] .
g ()

Fie f = v g 1 cu r acina . f K [X] , f 6= 0 altfel

ad

vg = 1 g v (K [X]) = K

contradictie cu grad g 1.
Asadar alg|K .

Teorema 4.3 Orice extindere finit

a e algebric
a.

Demonstratie. Fie K L cu [L : K] = n si a L.
Avem {1, a, ..., an } lin. dep. n K L k0 , k1 , ..., kn K nu toate nule,
astfel nc
at:
n
X
ki ai = 0 a radacina polinomului.
i=0
n
X
f= ki X i 6= 0 a alg/K .
i=0

Teorema 4.4 alg/F dimF F () = grad m .

7
Demonstratie. Fie m = X n + an1 X n1 + ... + a0 F [X] . Atunci rezulta
c
a:

n = an1 n1 ... a0 .
X
n+i = bK K B = 1, , ..., n1 sistem de generatori n F F () .


0Kn1

B lin. indep., altfel grad m < n. Deci B baza n F F () .

Teorema 4.5 Fie K L si [L : K] = n. Atunci 1 , ..., n alg/K , astfel

nc
at L = K (1 , ..., n ) .

Demonstratie. Fie B baz a n K L = {1 , ..., n } . Atunci

( n )
X
L= ki i | ki K, i K [1 , ..., n ] = K (1 , ..., n ) L.
i alg
1

a [L : K] <
pentru c

5 Extinderi prin adjunctionare

Fie F E, S E.
\
F (S) = K corpul obtinut prin adjunctionare.
KE
F S K

S = {x1 , ..., xn } F (S) = F (x1 , ..., xn ) si F (S1 S2 ) = (F (S1 )) (S2 ) .

\
F [S] = R subinel obtinut prin adjunctionare.
R subinel n E
F S K

F (S) este corpul de fractie al lui F [S] .

 
A
F (S) = | A F [S] , B F [S] , B 6= 0 .
B

Definitie 5.1 K L este extindere simpl a L : L = K () . :

a dac
element primitiv al lui L peste K.

8
Teorema 5.1 (Teorem
a de structur
a)

Fie L = K () . Ar
atati c
a:
1) alg/K K () ' K [X] /(m) .
2) transc/K K () ' K (X) .

Demonstratie.

f : K [X] K ()
k k
X

Rezult
a c
a Im f = K [] .
1)

Kerf = {P K [X] | f (P ) = P () = 0} = (m )
( P () = 0 m |P )

alg
Obtinem K [X] /(m ) ' K [] = K () .
2)
Kerf = {P | P () = 0} = 0 K [X] ' K[].
dom. integritate

6 Seminar 2
Exercitiu 6.1 Fie a o r ad a pentru f = X 3 X + 1 Q [X]
acin

a) Determinati b1 n Q (a) si a1 n Q (a) , unde b = 1 2a + 3a2 Q (a) .

b) Determinati mc Q [X] , c = 1 + a 2a2 .

c) Ar atati c
a Q (a) = Q (c) .

Solutie 6.1

a) f ired, altfel ar avea un factor de grad 1 cu coeficient n Q, fals!

Deci
ma = f Q Q (a) are baza{1, a, a2 }.

f (a) = 0 a(a2 1) = 1 a(1 a2 ) = 1 a1 = 1 a2 .

b1 = x + ya + za2 , x, y, z Q.
bb1 1 2a + 3a2 x + ya + za2 = 1

Din indentificarea coeficientilor, obtinem:

9
 6 7 8
x= , y= , z=
11 11 11
b) Obtinem mc astfel:

1 + a 2a2 = c | a ac = a + a2 2a3
 

a3 a + 1 = 0 | 2 0 = 2a3 2a + 2
(+)
2
2ac = 2a2 2a + 4
 
ac = a a + 2 | 2

c = 1 + a 2a2 c = 1 + a 2a2
(+)

2ac + c = 1 a + 4 a(2c + 1) = 5 c
5c 1
a= (c 6= )
2c + 1 2
1
c= c = 5, f als!
2

 3
5c 5c
f = ma + 1 = 0 mc = X 3 + X 2 8X + 11.
2c + 1 2c + 1

c)
5c
Q (c) Q (a) Q (c)

a = 2c+1
Q (a) = Q (c) .
c = 1 + a 2a2 Q (a) Qc) Q (a)
Sau: Q Q (c) Q (a)
[Q (a) : Q] = 3 = grad ma = grad mc = [Q (c) : Q] Q (a) = Q (c) .

Exercitiu 6.2

Fie X 3 X + 1 Q [X] si a o radacina a sa.

2
i) 3a +2

a2 +4 n Q (a)
Determinati. : 1
ii) Irr ( , Q), unde = 2 a + a2 .

Solutie 6.2

i)
3a2 + 2
= x + ya + za2 , cu x, y, z Q.
a2 + 4
Folosim a3 a + 1 = 0.
53 10 50
Obtinem : x = 101 ,y= 101 , z= 101 .

10
 ii) Ca mai sus, obtinem:

7 a 2a2
1 = + .
11 11 11
i scriu a n functie de 1 .
S

11 1 = 7 + a 2a2 11 1 a = 7a + a2 2a3
 

0 = a3 a + 1 0 = 2a3 2a + 2
(+)

11 1 a = 5a + a2 + 2 22 1 a = 10a + 2a2 + 4  (+)

  
1 1
 11a+11 = 11( +2a )
11 1 = 7 + a 2a2 11 1 = 7 + a 2a2

Asadar avem:

a + 1 = 1 + 2a 1 a(1 2 1 ) = 1 1
1 1 3
a= , 1 6= 1
1 1 1 1

12 1 2
+ +1 = 0 ...grad Irr 1 = 3.
a3 a + 1 = 0 1 2 1 1 2 1

Exercitiu 6.3

ad. ptr. X 3 X + 1 Q [X] .

Fie a r
i) b = 1 a + a2 , c = 2 + a 2a2 din Q (a) . Determinati Irr
b1 c, Q .

ii) b = 2 + a a2 , c = 1 + 3a + 2a2 . Determinati Irr bc1 , Q .

Solutie 6.3

i)
d = b1 c = 4a2 a + 5.
Scriu a n functie de d, astfel:
d + 11
a= .
4d 5
ii)
10 2 5 2 2d
d= a + a+ a=
11 11 11 2d + 1

Irr (d, Q) = 13X 3 + 14X 2 13X + 7.

11
Exercitiu 6.4

a alg/Q
Fie z = a + bi C. S
a se arate ca z alg/Q .
b alg/Q

Solutie 6.4

Fie A corpul numerelor algebrice peste Q.

z alg/Q
f Q [X] , f 6= 0, f (z) = 0.

z A = f (z) = 0, f (z) f (z) .

z+z zz
a= , b= a, b A.
2 2i
a, b, i A z A.

Observatie
A = {a C | a alg/Q } este corp.
a K L, A = { L | alg/K },
Mai general, dac
Atunci A este corp.
, A

[K (, ) : K] < K K (, ) alg K (, ) A.
, , 1 ( 6= 0) A A corp.

Exercitiu 6.5

Fie F L. A = {a L | a alg/K } si fie u L. Fie f K [X] , grad f 1.

Atunci u A f (u) A.

Solutie 6.5


uA
f (u) A.
A corp

f (u) A g K [X] , g 6= 0, astfel ncat g (f (u)) = 0.

Fie h = gf , deci avem ca h(u) = 0. Folosim faptul ca g 6= 0 h 6= 0.(f are

grad f 1) rezult
a ca u A.

12
Exercitiu 6.6

Fie f Q [X] , grad f 1. Atunci f () transc/Q si f (e) transc/Q.

Exercitiu 6.7


Determinati R 2+i 3 .

Solutie 6.6

a z C R, R (z) = C.
Mai mult, dac
R R (z) C R (z) = R z R fals! sau R (z) = C.

Exercitiu 6.8


Determinati Irr 1 + 2, Q .

Solutie 6.7

Not
am a = 1 + 2.

(a 1) = 2 a2 2a 1 a solutie pentru X 2 2X 1 Q [X] ired.

Irr(1 + 2) = X 2 2X 1.

Exercitiu 6.9
 

Ar
atati c
aQ 3 =Q 6 .
2

Solutie 6.8
 
3 6
= Q 6 .
2 2
!
3 3
6=2 Q
2 2

 
In general, dac uQ
a d liber patrate. Q ( u) = Q d .
u/Q

q pq
u = pq , q 6= 0, p, q Z u = pq = q q u = pq.

 
pq = a2 d q u = a d Q u = Q d

13
7 Curs 3 - Tranzitivitatea extinderii algebrice
Teorema 7.1
Fie K L F. Avem F alg/K F alg/L si L alg/K .

Demonstratie. Din K L F alg/L .


L F 
alg/K .
F alg/K 
Fie F alg/L

X
f= i X i , f 6= 0, f () = 0, i L, i alg/K(0 ,..., n)
i

i L, L alg/K i alg/K , i [K (0 , ..., n ) : K] < . (1)

Cum alg/K(0 ,..., n) [K(, 0 , ..., n ) : K(0 , ..., n )] < si mpreuna
cu (1) rezult a K(, 0 , ..., n ) : K] < alg/K F alg/K .
a c

K - izomorfisme

Fie K L, K L2 .
Definitie 7.1 Functia f : L1 L2 este K - izom dac
a 1) f izomorfism de
corpuri; 2) a K, f (a) = a.
Kizom
Observatie 7.1 Pentru transc./K K () ' K(X).
Teorema 7.2 Fie K L ; , L.
I) , alg/K
1) Irr(, K) = Irr (, K) 2) f : K () K ()
cu Kizom , f () =

II) , transc/K f : K () K () , K- izom, unde f () = .

ata ca 1) 2). Avem

Demonstratie. I) Vom ar
K () ' K [X] /(Irr (, K)) ' K () .
P () ( P + (Irr(, K)) P () .
2) 1) Fie Irr (, K) = f ; Irr (, K) = g. Avem K- izom :
: K () K () cu () = .
(f ()) = f () f () = 0 g/f ; g, f ired. f = g.
II) Avem K () ' K (X) ' K () .

14
Exemplu 7.1
     
f: Q 2 Q 2 =Q 2 .

a+b 2 a b 2.

Exemplu 7.2
f : C C, z z.

Exemplu 7.3

   
3 Q  3 cu  radacina pentru X 2 + X + 1.
3 3
f: Q

a + b 3 + 2 c 9.
3 3 3 3
a+b 3+c 9

Observ
am c
a 3
3,  3 3, 2 3 3 radacina pentru X 3 3 Q [X] .

Exemplu 7.4

a f K [X] ireductibil si {xi }i=1, n sunt radacinile sale, atunci:

Dac
fij : K (xi ) K (xj ) este K- izom.

8 Inchiderea algebric
a a unui corp
K L si A = { L | alg/K }. A corp (, A K (, ) A, pentru
c
a:

[K (, ) : K] < 0 , , 1 A), 6= 0,
/ A, transc/A.

A: nchiderea algebric
a a lui K n L.

Exemplu 8.1 Multimea A, a numerelor algebrice din C are cardinal 0 .

( C, alg/Q P = Irr Q [X]).

Multimea A1 = A R a numerelor algebrice din R.
teorema Bernstein
Q A1 A = card A1 = 0 .

Definitie 8.1 K este nchidere algebric a: K K si

a a lui K dac
alg

(
/ K, transc/K ) ( alg/K , K).

a K = K.
Definitie 8.2 K algebric nchis dac

15
Teorema 8.1 Fie K corp comutativ, f K [X] , grad f 2. Atunci L,
K L, astfel nc
at f are o r
ad
acin
a n L.

Demonstratie. Din lema lui Krull, M ideal maximal, astfel ncat

(f ) M K [X] .

M = (g)
K[X] inel principal g ired.
M maximal
Fie L = K [X] /M .

: K L, (a) = a + M, injectiv.,fiind morfism de corpuri.

f (x + M ) = f (X) + M = M = OL x + M radacina pentru f n L.

Corolar 1

1) Dac a {f1 , ..., fn } K [X] , atunci L, K L astfel ncat fi , f i are o

r
adacin
a n L.
2) Fie f K [X] . Atunci L, K L,astfel ncat f se descompune n L[X]
n factori de gradul I.

Lemma 1 Fie K L, L algebric nchis. Atunci K L = { L | alg/K } e

algebric nchis si K L alg/K .

Demonstratie.

Fie f K L [X] , grad f 1
L, f () = 0
L algebric nchis
alg/K L , K L alg/K alg/K
K L , adica K L algebric nchis.

a a nchiderii algebrice) K corp

Teorema 8.2 (Teorema de existent

comutativ, K K nchidere algebric

a a lui K.

Demonstratie. Construim K 1 , astfel ncat K K 1 si K 1 algebric nchis.

Fie
T = {f K [X] | grad f 1} K [X] .
(T = K [X] K). C autam un corp n care f T, f are o radacina n acel
corp.
Introduc variabilele (Xf )f T . (Cate una pentru fiecare polinom f ).
Fie
G = {f (Xf ) | f T } K [Xf | f T ] .

16
Dac
a T este infinit
a, atunci
[
K[Xf | f T ] = K[Xj | j J]
J T
J finit

Deci, G ( K[Xf | f T ] si fie M (G) .

maximal
Observatie: (G) 6= K[Xf | f T ], altfel 1 = f1 (Xf1 ) g, + ... +fn (Xfn ) gn .
Iau o extindere K
f a lui K, astfel ncat f1 , ..., fn , au radacinile 1 , ..., n n
K.
e
Inlocuiesc Xf cu i si obtin 1 = 0, fals!
i

Fie L1 = K[Xf | f T ] /M corp. f T, f are o radacina n L1 : Xf + M.

Continuand astfel,obtinem:

K L1 ... Ln Ln+1 ...,

unde orice polinom din Ln are o radacina n Ln+1 .
Fie [
K1 = Li .
iN

Avem: 1) K K 1 ;

2) K 1 corp ( Li , Lj ( i j) , Lj , ,
1 (pentru 6= 0) Lj < K 1 )

3) K 1 algebric nchis.

(Fie f K 1 [X] ,
f = a0 + a1 X + ... + an X n ; a0 Li0 , a1 Li1 , ..., an Lin
si j0 = max (i0 , ..., in ) f Lj0 [X]

Lj0 +1 K 1
f = (X ) f1
f () = 0
Repet pentru f1 , ... f are toate radacinile n K 1 .).
Aplic
and apoi Lema rezulta teorema.

Proposition 2 Orice corp finit nu este algebric nchis.

Demonstratie. Fie K = {0, 1, a1 , ..., an } si
n
Y
f = X (X 1) (X ai ) + 1 K [X] .
i=1

f nu are r acini n K, pentru ca f (x) = 1, x K.

ad

17
9 Seminar 3
 
Exercitiu 9.1 [K : Q] = 2 K = Q d (d liber de p
atrate, d
/ Q.)

Solutie 9.1
h   i
Q d : Q = grad Irr d = 2, pentru ca Irr d = X 2 d .

Fie u K Q, [K : Q] = 2 , dimQ K = 2 {1, u} baza n Q K

K = {a + bu| a, b Q} K = Q (u) .

(sau direct: u K Q, [K : Q] = 2 K = Q (u)).

In particular,

u2 K = Q (u) a, b Q : u2 = a + bu

2
b2

b
u = a2 . Deci v rad. pentru X 2 c Q [X] si c
/ Q.
2 4
| {z }
| {z }
=v /Q =cQ


Asadar, K = Q (u) = Q (v) = Q ( c) = Q 2 cu d liber patrate, unde
v = u 2b .

Exercitiu 9.2 Fie K corp finit, |K| = q:

a) Determinati num
arul polinoamelor de grad 2, monice, ireductibile din
K [X] ;
b) Determinati num
arul polinoamelor de grad 3, monice, ireductibile din
K [X] .

Solutie 9.2

a) Fie P = X 2 + aX + b K [X] , monic.

P (a, b) K 2 .
Notam:
P2 = {P | P de grad 2, monic}, |P2 | = |K 2 | = q 2 .
S
a calcul
am num arul polinoamelor reductibile din P2 .
P reductibil dac
a:
2
P = (X ) n numar de q, K.
sau

18
 P = (X ) (X ) n numar de Cq2 . , K , 6= .
Num
arul cerut este:

q (q 1) q (q 1) q2 q
q 2 q Cq2 = q (q 1) = = .
2 2 2
b) Not
a

P3 = {X 3 + aX 2 + bX + c| a, b, c K} |P3 | = q 3 .

Calculam num arul polinoamelor reductibile din P3 .

Polinoamele reductibile au forma:
P = (X ) X 2 + aX + b , , a, b K


| {z }
ired
2
P n num ar de q q 2q (pct. a)).
sau
2
P = (X ) (X ) , , K
P sunt q 2 .
sau
P = (X ) (X ) (X ) cu , , K distincte.
P n num ar de Cq3 = q(q1)(q2)
6 .
Deci numarul cerut este:
q2 q q (q 1) (q 2) q3 q2 q 3 3q 2 + 2q
q3 q q2 =
2 6 2 2 6
2q 3 2q q3 q
= = .
6 3

Exercitiu 9.3 S
a se construiasc
a corpuri cu 4, 8, 9 elemente.

Solutie 9.3

Un corp finit nu are caracteristica 0 p prim, astfel ncat:

Zp K, dimZp K = n |K| = pn .
n
P
x K, x = ai ei , ai Zp .
i=1
Pentru | K | = 4 sau | K | = 8, caut polinoamele ireductibile de grad 2 sau
3 peste Z2 .
Z2 K = Z2 () .
dim Z2 K = [Z2 () : Z2 ] = grad Irr = 2 sau Irr = 3.
X 2 + X + 1 nu are r
adacini n Z2 este ireductibil.

K = Z2 () , cu rad.a lui X 2 + X + 1, are 4 elemente.

19
 X 3 + X + 1 nu are r
adacini n Z3 este ireductibil
.

K = Z2 () , cu radacinaa lui X 3 + X + 1, are 8 elemente.

| K | = 9 = 32 caut un polinom ireductibil de grad 2 peste Z3 .

f = X 2 + 1 ired n Z3 [X] .
K = Z3 () , radacina pentru f.

10 Curs 4 - Corp de descompunere

Fie K corp comutativ. Avem echivalenta:

- K corp algebric nchis;
- K nu are ext. alg. proprii;




- orice polinom din K[X] are o radacina n K;


- orice polinom din K[X] are toate radacinile n K;
- orice polinom din K[X] se descompune n factori liniari n K[X];




- singurele polinoame ireductibile din K[X] au gradul 1.

Definitie 10.1 Fie f K [X] , grad f 1. Corpul de descompunere al lui

f este o extindere algebric a a lui K, astfel nc
at:

- contine toate r
adacinile lui f ;
- f nu are toate r ad
acinile n niciun subcorp propriu

Notatie: Cf

Cf = K(1 , ..., n ) cu 1 , ..., n radacinile lui f.

Exemple
1)  
f = X 2 2 Q [X] . Cf = Q 2 .

2)
 
f = X 4 2 Q [X] , f are radacini
4 4 4
2; i 2. Cf = Q 2, i .

3)  
f = X 4 2 R [X] Cf = R
4
2, i = C.

20
 R
ad
acini de ordin n ale unit
atii:

Fie f = X n 1 K [X] .

Un = { L| n = 1} (gradul radacinii).

(Un , ) (L , ) .
finit

Un e generat de o r
ad
acina primitiva de grad n (ordin) a lui 1.
Dac
a car K = 0 sau car K = p - n, atunci f are radacini distincte.
pk
a car K = p | n, atunci f = (X m 1)
Dac . n = pk m, p - m.

Rad adacinile lui X m 1, cu ordinul de multiplicitate pk .

acinile lui f sunt r
Problema se reduce la cazul p - n.
(Un , ) grup ciclic.
Num arul r
adacinilor primitive (generatori de ordin n) este:
k  
Y 1 k
(n) = n 1 cun = p
1 ...pk .
1

i=1
pi

xk are ordin n (n, k) = 1. (de la grupuri ciclice).

Fie o r
ad
acin
a primitiva a lui 1.

Irr (, Q) = Fn | X n 1.

Teorema 10.1
1) Fn Z [X] ;
2) grad Fn = (n) ;
3) orice r
ad
acin
a a lui Fn e r
ad
acin
a primitiv
a si reciproc.

Y

Proposition 3 X n 1 = a Fd | X d 1 | (X n 1) si
Fd (X) , pentru c
d | n
P
n= (d) .
d | n grad Fd

Exercitiu 10.1 Determinati diverse polinoame ciclotomice.

X 2 1 = (X 1)(X + 1)
F1 F2
 
1
grad F2 = (2) = 2 1 = 1.
2

21
 X 3 1 = (X 1) X 2 + X + 1 = F1 F3 .


 
1
grad F3 = 3 1 = 2.
3

X 4 1 = (X 1) (X + 1) X 2 + 1 = F1 F2 F4


 
1
grad F4 = 4 1 = 2 F4 = X 2 + 1.
2

X 5 1 = (X 1) X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 = F1 F5 .


 
1
grad F5 = 5 1 = 4 = F5 = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1.
5

X 6 1 = (X 1) (X + 1) X 2 + X + 1 X 2 X + 1 = F1 F2 F3 F6



  
1 1
grad F6 = 6 1 1 = 2 F6 = X 2 X + 1.
2 3

X 7 1 = (X 1)(X 6 + X 5 + ... + X + 1) = F1 F7 .
 
1
grad F7 = 7 1 F7 = X 6 + X 5 + ... + X + 1.
7

11 Seminar 4

Exercitiu 11.1

i) Determinati polinoamele de grad 2 si 3, ireductibile n Z2 [X] .

ii) Determinati polinoamele de grad 2, ireductibile n Z3 [X] .

Solutie 11.1

i) f = X 2 + aX + b Z2 [X] , de grad 2.

f ireductibil f nu are radacini n Z2 .

a=b=0
2
a = 0, b = 1 X 2 + 1 = (X + 1) reductibile.
a = 1, b = 0

a = 1 = b X 2 + X + 1 ireductibil.

22
 f = X 3 + aX 2 + bX + c Z2 [X] , de grad 3.

f ireductibil f nu are radacini n Z3 .

a = b = c = 0 reductibil.
a = b = 0, c = 1 X 3 + 1 reductibil.
a = 0, b = 1, c = 0 reductibil.
a = 1, b = c = 0 reductibil.
a = 1, b = 1, c {0, 1} reductibil.

a = 0, b = 1, c = 1 f = X 3 + X + 1 ireductibil.
a = 1, b = 0, c = 1 f = X 3 + X 2 + 1 ireductibil.

ii) f = X 2 + aX + b Z3 [X]

a = b = 0 reductibil.
a = 0, b = 1 X 2 + 1 ireductibil.

f ireductibil f nu are radacini n Z3 .

a = 1, b {0, 1} (X = 2X n Z3 [X]) reductibil.
a = 0, b = 2, f = X 2 + 2 = X 2 1 reductibil.

a = 1, b = 2 f = X 2 + X + 2 ireductibil.
a = 2, b {0, 1} reductibil.

a = 2, b = 2 f = X 2 + 2X + 2 ireductibil.
Mai sunt si alte polinoame, cu coeficientul dominant 2, asociate n divizibilicu
cele de mai sus.

2X 2 + 2
2X 2 + 2X + 1 ireductibile
2X 2 + X + 1

Exercitiu 11.2 R acinile lui X n a K [X] .

ad

Solutie 11.2

Fie o r
ad a a lui X n a =
acin

n = a.

Facem substitutia X = y

X n a = n y n a = a (y n 1) .

23
 Fie o r
ad
acina primitiva a lui 1.
Atunci celelalte r
adacini ale lui 1 sunt {1, , 2 , ...,n1 }.
Deci
CX n a, K = K (, ) .
.
R acinile lui X n a sunt , , ..., n1 .
ad

Exercitiu 11.3 Fie K L cu [L : K] = 2.

a car K 6= 2, atunci r
i) Dac ad
acin
a pentru

X 2 a K [X] : L = K () ;
ired

a car K = 2, atunci r
ii) Dac ad
acin
a pentru

X 2 + a sau X 2 + X + a K [X]
ired ired

astfel nc
at L = K () .

Solutie 11.3

Fie K K () L, cu
/ K 2 = [L : K ()] [K () : K] .
| {z }
6= 1

L = K () , [L : K] = 2 grad Irr = 2.

Irr = a0 + a1 X + X 2 .

i) car K 6= 2.

a21 a
1
2
a0 + a1 X + X 2 = a0 + +X
4
|{z} | 2 {z }
a Y
a1 2
=+ 2 r acina ecuatiei Y a = 0.
ad

L = K () = K () .

a1 = 0 Irr = a0 + X 2






ii) a0 X X2

a1 6= 0 a0 + a1 X + X 2 = a21 2 + + a21
a1 a1



|{z}
|{z}
a Y
2
= a1 r
ad
acin
a pentru a + Y + Y .

K () = K () .

24
Exercitiu 11.4 Determinati corpurile de descompunere pentru:

i) f = X 2 + 1 Z3 [X] (Z5 [X] , Q [X]) ;

ii) f = X 2 2 Q [X] (R [X]);
iii) f = X 4 + 1 Z3 [X] .

Solutie 11.4

i) f ireductibil n Z3 [X] (nu are radacini).

Z3 [X] /(f ) corp n care are o radacina, deci le are pe ambele.
 

f 2 = 0 2 radacina
In Z5 [X] :  

f 3 = 0 3 radacina
Deci
Cf, Z5 = Z5 .

In Q [X] : f ireductibil

Cf, Q = Q [X] /(f ) ' Q (i) .

ii) f = X 2 2.

In Q [X] :
 
Cf,Q = Q 2 .

In R [X] :
 
Cf, R = R 2 = R.

iii) f = X 4 + 1 Z3 [X] .

f = X2 + X + 1 X 2 + 2X + 2 Z3 [X] .

Fie r
ad a pentru X 2 + X + 2 + 1 radacina pentru X 2 + 2X + 2
acin

Cf = Z3 () = Z3 [X] / X 2 + X + 2 .

25
12 Curs 5 - Inchiderea algebric
a a unui corp.
Corpul de descompunere al unui polinom

Teorema 12.1 (Teorema de unicitate)

0 0
Fie : K K , : K [X] K [X] , unde izomorfism s i izomorfism
de inele. Fie Q 6= S K [X] at f S, cu grad f > 0. Fie
(S) , astfel nc
0 0
F = CS s i F = C(S) . Atunci : F F , astfel nc at |K = .

Demonstratie. I) Pentru S = {f }, demonstram prin inductie dupa gradul lui

f. 
F =K
grad f = 1 0 0 si = .
F =K
grad f = n > 1. Presupunem afirmatia adevarata pentru polinoame de
grad n 1.
0 0 0 0
Fie r
ad a a lui f, F  K. radacina pentru (f ) , F K .
acin
0 0
Aplicatia 1 : K () K
k (k)
0
h 0  0 i
0
1 izomorfism, deoarece [K () : K] = K : K . 1 extinde .
Atunci:
f = (X ) h K () [X] .
 0

1 (f ) = X 1 (h) .
grad h = grad f 1.
Conform ipotezei inductive, 
0 /K() = 1
: F F , /K = .
Dar 1 /K =
II) Fie
 0
 0 0 0 0
S = { E, E , |K E F, K E F , : E E , /K = }

Ordon am S astfel:
 0
  0
 E1 E2
0 0
E1 , E1 , 1 E2 , E2 , 2 E E2
1
2 /E1 = 1
Aratam c al lui (S, ) admite
aorice lant   un majorant.
0 0
Fie lantul E1 , E1 , 1 E2 , E2 , 2 ...

E = Ei
+
0 0 0
i1
corpuri K E F , K E F .

0 0

si E = Ei
i1

(x) = i (x) pentru x Ei (i minim cu aceasta proprietate), (x) izomorfism.

26
  0

Rezult
a c
a: E , E , este majorant pentru lantul dat.
 0

Conform lemei lui Zorn, F1 , F1 , este element maximal n S.
0 0
Arat
am ca: F1 = F ; F1 = F .
Vom proceda prin reducere la absurd.
Presupunem F1 ( F = CS f S astfel ncat f nu are toate radacinile
n F1 . Rezult
a c
a:
0
F1  Cf F (f S K [X] F1 [X])
0 0 0
Analog, F1  Cf F unde : F1 F1 .Conform primei parti,

: f ' Cf , /F1 = .
Dar(Cf , Cf , ) dep
aseste strict elementul maximal, fals!
0
Deci, F1 = F, F1 = F !

Corolar 2 Fie f K [X] , grad f 2. Atunci oricare dou

a corpuri de descom-
punere ale lui f sunt K- izomorfisme.
0 0
Demonstratie. Iau K = K, S = {f }. = 1K : F F
0
F, F corpuri de descompunere pentru f.
/K = 1K Kizom.

Corolar 3 Fie K corp comutativ. Atunci oricare dou

a nchideri algebrice ale
lui K sunt K - izom.

Demonstratie. Fie = 1K si S = K [X] K.

Tipuri de extinderi algebrice

Separabila : Fie K L, a L. a sep/K daca a alg/K si ma nu are radacini

multiple. Spunem ca K L separabil daca a L, a sep/K .

a: Fie K L. L normal
Normal a peste K daca:

f K [X] , f ireductibil
L alg/K si Cf L.
f () = 0, L

a extinderea K L este Galois daca este finita, separa-

Galois: Spunem c
bil
a si normal
a.

a: Extinderea K L este radical

Radical a daca este: simpl
a:

K CX n a,K

si
K L : K0 = K, K1 , ..., Kn = L; Ki Ki+1 radicala simpla.

27
 Corpuri finite

Fie K corp finit, car K = p. Zp K.

Daca dim Zp K = n, atunci | K | = pn .
(elementele lui K sunt combinatii liniare din elementele bazei; coeficienti din
Zp ).
Teorema 12.2 Fie K corp finit, car K = p K = CX pn X , Zp .

Demonstratie. (K , ) are pn 1 elemente

n n
1
p = 1, K p = , K K CX pn X, Zp .
n
Polinomul X p X are derivata 1, deci are pn radacini distincte. Mai mult,
n
CX pn X, Zp = {radacinile lui X p X}.
n
corp: , r acini pentru X p X
ad
n n pn n n
p = , p = ( ) = p p
n n n
( )p = p p , 6= 0 1 radacina.
In puls,

|CX pn X | = pn , |K| = pn , K CX pn X K = CX pn X .
Ca mai sus, CX pn X are pn elemente.

Consecinte:

1. p prim, n N exista corpuri cu pn elemente;

2. Oricare doua corpuri cu pn elemente sunt izomorfe (corpuri de descom-
punere pentru acelasi polinom).

Subcorpurile unui corp finit

Teorema 12.3 Fie K corp finit, | K | = pn , K1 K. Atunci s | n : |
K1 | = ps si reciproc.
Demonstratie.
Zp K1 K [K1 : Zp ]|[K : Zp ]
| {z } | {z }
s n
K1 = CX ps X ,Zp .

.
Teorema 12.4 (Wedderburn) Orice corp finit este comutativ.

28
13 Seminarii 5, 6
Exercitiu 13.1 Sa se determine corpurile de descompunere peste Q si peste R
pentru polinoamele:

X 3 + 1, X 4 2, X 4 + 2, X 4 + X 2 + 1.

Solutie 13.1

a)

1i 3
X 3 + 1 = (X + 1) X 2 X + 1 cu radacinile 1,


.
    2
Cf, Q = Q i 3 , Cf, R = R i 3 = C.

b)

X 4 2 cu radacinile 2, i 4.
4 2

   
4 4
Cf,Q = Q 2, i , Cf, R = R 2, i = C

c)
X 4 + 2 = 0 X 4 = 2 = 2i2 X 2 = i 2.

a X 2 = i 2.
Caz I : Dac
2

a + bi C : (a + bi) = i 2.
 2
a = b2 a=b

1
2ab = 2 a = b 2
.
Pentru a = b
1 1
a2 = a = b =
4
.
2 2
Pentru a = b
1
a2 = a
/ R fals!
2
Obtinem solutiile:
1
x1, 2 =
4
(1 + i) .
2

a X 2 = i 2.
Caz II : Dac
2

a + bi C : (a + bi) = i 2.

a2 = b2 a=b

1 .
2ab = 2 a = b 2

29
 Pentru a = b
1
a2 = a
/ R fals!
2
Pentru a = b
1 1
a2 = a = b =
4
.
2 2
Obtinem solutiile:
1
x3, 4 =
4
(1 i) .
2
Observ
am c
a:
2
x1 1+i (1 + i)
= = = i.
x3 1i 2

 
4
Cf, Q = Q (x1 , x2 , x3 , x4 ) = Q i, 2
 
4
Cf, R = R i, 2 = C.

d) X 4 + X 2 + 1.
Facem substitutia
X2 = Y Y 2 + Y + 1 = 0
cu r
ad
acinile:
1 i 3
y1, 2 = .
2

2 1i 3
Fie acum X = a + bi C (a + bi) = 2 .

a2 b2 = 12

3 1
a2 =
2ab = 23 b = 4a3 16a2 2

2
16a4 + 8a2 3 = 0 4a2 + 1 = 4 4a2 + 1 = 2

4a2 = 1(pentru ca a R).

1 3
a= b= .
2 2
Obtinem solutiile:
1  1 
x1, 2 = 1 + 3i , x3, 4 = 1 3i .
2  2

Cf, Q = Q i 3 , Cf, R = R i 3 = C.

30



Exercitiu 13.2 S
a se arate c
aQ 2 Q 3 .



a f : Q 2 Q 3 , f izomorfism.
Solutie 13.2 Presupunem c
 
f 2 = a + b 3.

2
 2
a + 3b2 = 2

2 = f (2) = a + b 3 a = 0 sau b = 0 fals!
ab = 0

Exercitiu 13.3 S a: n N , p N, prim.

a se arate c

i) polinom de grad n, ireductibil peste Zp ;

ii) extinderea Zp K, astfel nc
at [K : Zp ] = n.

Solutie 13.3
n

Consider K = CX pn X, Zp , | K | = pn radacina lui X p X .
K corp finit (K , ) grup ciclic.

K = [a] K = Zp (a) .
Din [K : Zp ] = n

[Zp (a) : Zp ] = n grad Irr (a, Zp ) = n.

autat este Irr a, unde [a] = K .

Polinomul c

Exercitiu 13.4 Fie P un corp prim si fie n N . Atunci:

i) polinom ireductibil de grad n din P [X] ;

ii) extindere P K de grad n.

Solutie 13.4

Avem P ' Q sau P ' Zp (exercitiul precedent).

Pentru Q. Fie

f = X n + pX n1 + ... + pX + p , p prim.

Aplic Eisenstein f ireductibil. grad f = n. (sau f = X n 2).

Fie a r
ad a pentru f
acin

f = Irr a si K = Q (a) .

Exercitiu 13.5 Determinati corpul de descompunere pentru:

31
 X 3 + X 2 + 1 X 3 + X + 1 Z2 [X] .



| {z }| {z }
g h

Solutie 13.5

Polinoamele g, h sunt ireductibile n Z2 [X] . Fie o radacina a lui g.

Verific dac
a si celelalte doua radacini ale lui g sunt n Z2 () .

3 + 2 + 1 = 0 3 = 2 + 1 (1)
Elementele lui Z2 () au forma:

a + b + c2 , a, b, c Z2 (grad Irr = 3).

Avem:

2
6 = 2 + 1 = 4 + 1 = 3 + + 1.
(1)

= + g = 6 + 4 + 1 = 0 2 radacina.
4 3 2

Asadar rezult
a c
a g are toate radacinile n Z3 () .
Ca mai sus, dac adacina pentru h, atunci 2 radacina pentru h
a e r

Ch, Z2 = Z2 () .
2
( 3 = + 1 6 + 2 + 1 = ( + 1) + 2 + 1 = 0).
Leg
atura ntre si . poate fi + 1.
Deci Cgh, Z2 = Z2 () .

Exercitiu 13.6 Fie R K extindere finit

a. Atunci n : [K : R] = 2n.

Solutie 13.6 Presupunem [K : R] = 2n + 1, n 6= 0 si fie a K R

R R (a) K 2n + 1 = [K : R (a)] [R (a) : R]

| {z }
grad Irr a

grad Irr a impar Irr a are radacina reala, contradictie (Irr a ire-
ductibil).

Exercitiu 13.7 Fie f = X 8 X. Determinati Cf, Q si Cf, Z2 .

32
Solutie 13.7
a)
f = X (X 1) X 6 + X 5 + X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 .

Pentru f Q [X] ,
f = X (X 1) F7 .

Cf, Q = Q () ,
r
ad a pentru F7 si Irr = F7 . ( radacina primitiva pentru X 7 1).
acin
b)
f = X (X 1) X 6 + X 5 + X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 ,


| {z }
gh
unde
g = X 3 + X 2 + 1 si h = X 3 + X + 1.
Deci Cf, Z2 = Z2 () , cu radacina lui X 3 + X + 1.



Exercitiu 13.8 Ar a Q 3, i = Q 3 + i .
atati c
Solutie 13.8



dimQ Q 3, i = 4 si 3 + i Q 3, i .



Arat c
a dimQ Q 3 + i = 4 adica grad Irr 3 + i = 4.
 2
a = 3 + i a 3 = 1 2 3a = a2 + 4
a r
ad a pentru X 4 4X 2 + 16 Q [X] ireductibil (R.A)
acin
Exercitiu 13.9 Fie alg/K cu grad Irr = n si K () . Atunci grad
Irr | n.
Solutie 13.9
K K () K () .

[K () : K] = [K () : K ()] [K () : K]
| {z } | {z }
n=grad Irr grad Irr

Exercitiu 13.10 Fie K L E, E, alg/K . Atunci

[L () : L] [K () : K] .
Solutie 13.10
[L () : L] = grad Irr (, L) , [K () : K] = grad Irr (, K) .
K L Irr (, L) | Irr (, K)
| {z }
K[X]L[X]

Rezult
a c
a:
grad Irr (, L) = [L () : L] [K () : K] = grad Irr (, K) .

33
14 Cursuri 6, 7 - Extinderi separabile
K L, a L.

Definitie 14.1 Spunem c a a este separabil peste K si not

am: a sep/K , dac
a
a alg/K si Irr a nu are r
ad
acini multiple.

Observatie 14.1
t t+1
a r
ad
acin a pentru f de multiplicitate t (X a) |f si (X a)
a multipl -f

a avem car K = 0, atunci a sep/K a alg/K .

Teorema 14.1 Dac
 0

Lemma 4 f K [X] nu are r acini multiple f, f 6= 1 (nu conteaz
ad a
car K).

Demonstratie.

t 0 t1 t 0
f = (X a) g f = t (X a) g + (X a) g f (a) = f (a) = 0.(t 2)
 0

a (X a) | f, f .
Obtinem c
 0
 0
a astfel nc
at (X a) | f, f f (a) = f (a) = 0.

2
(X a) | g (X a) | f.

a) a alg/K a sep/K .
Demonstratie. (teorem

Observatie 14.2 f ired. din K [X] f nu are r

ad
acini multiple.

Intr-adev
ar, dac
a presupunem ca f are r
adacini multiple
 0

f, f = 6 1.

0 0 0
Cum f ireductibil si grad f < grad f rezult a f | f . Asadar f = 0.
a c

Dar f = an X n + ... n an = 0 si car K = 0 fals. an 6= 0.

Deci, f nu are r acini multiple a sep/K .

ad

particular, f = Irr a.
In

Teorema 14.2 car K = p, f K [X] , f ireductibil (nu neaparat Irr a). f

are r acini multiple g K [X] , f = g (X p )
ad

34
 0
Demonstratie. f are radacini multiple f = 0 (ca mai sus).

f = an X n + ... + a2 X 2 + a1 X + a0
f 0 = n an X n1 + ... + 2a2 X + a1 .

Cum f 0 = 0 i ai = 0, i = 1, n si folosind ipoteza,

carK = p ai = 0, daca p - i.

Rezult
a c
a: t
f = apt X p + ... + ap X p + a0 .
Fie
g = apt X + ... + ap X + a0 K [X] f = g (X p ) .
Din f = g (X p )
t 0
 0

f = apt X p + ... + ap X p + a0 f = 0 f, f = f 6= 1
f are r
ad
acini multiple.

Definitie 14.2 Un corp perfect este un corp comutativ, n care orice element
algebric este separabil.
RA
Teorema 14.3 Fie K corp comutativ, car K = p. K perfect K p = K.
RA

Demonstratie.
Fie

: K K
x xp .

morf K p K. Presupunem:

K p 6= K a K, a 6= bp , b K.

Rezult a X p a nu are radacini n K.

a c
Fie
/K
p
a = p X p a = (X ) .
t
Atunci Irr = (X ) , cu 2 t p.
p alg, dar nu e sep (pentru ca
/ K) K nu e perfect, fals.
Deci, K p = K.
Presupunem a alg/K , a nu e sep/K Irr a are radacini multiple.

35
 Din teorema anterioar
a, rezulta ca

Irr a = X np + ... + a1 X p + a0 si K p = K ai = bpi

p
Irr a = (bn X n + ... + b1 X + b0 ) ,

unde bn = 1 si X n + ... + b1 X + b0 K [X] .

Deci, K perfect.

Corolar 4 Orice corp finit este perfect.

Demonstratie.

: K K
x xp

este injectiv, fiind morfism si cum | K | finit surjectiv K p = K.

Deci, K perfect.

Exemplu de corp care nu este perfect: Zp (X) .

Fie
f = Y p X Zp (X) [Y ] , f ireductibil.
am criteriul lui Eisenstein, X Zp [X] prim.
Aplic
f are r acini multiple, f = Irr y, cu radacini pentru f
ad

y nu e sep/Zp (X)

sau:
5
(Z5 (X)) = Z5 X 5 Z5 (X) .

Avem Z55 = Z5 .

Lemma 5 K L1 L2 , L2 , sep/K . Atunci sep/L1

alg alg

( L2 sep/K L2 sep/L1 )

Demonstratie.
Irr (, L1 ) | Irr (, K) ,
Irr (, K) nu are r adacini multiple.
Rezulta c
a Irr (, L1 ) n-are radacini multiple.

Corolar 5 Orice extindere algebric

a a unui corp perfect este un corp perfect.

36
Demonstratie. Fie K corp perfect, K L1 . Sa arata ca L1 perfect, adica:
alg

L2 alg/L1 L2 sep/L1 .

Avem K L1 L2 .
alg alg
K perfect
Lem
a
L2 sep/K = L2 sep/L1 .

Lemma 6 car K = p, a K, X p a nu are r acini n K. Atunci X p a ired

ad
n K [X] .

Teorema 14.4 K L, car K = p.

alg

RA
a) L sep/K = L = K (Lp ) ;
RA
b) [L : K] = n si L = K (Lp ) = L sep/K .

Lema 1
Demonstratie. a) K K (Lp ) L sep/K = L sep/K(Lp ) .
Presupunem K (Lp ) 6= L

a L K (Lp ) , ap K (Lp ) .
Lema 2
Fie f = X p ap K (Lp ) [X] nu are radacini n K (Lp ) = f ireductibil
n K (Lp ) [X] .
f = g(X p ) K(Lp )[X].
car p

Rezult
a c
a f are r acini multiple, f = Irr a a nu e sep|K , fals!
ad
b) Presupunem

b L, b nesep/K , b alg/K mb = Irr b

Irr b = g (X p ) grad Irr b = p m {1, b, b2 , ..., bm } liniar independente|K

[L : K] = n o completez la o baza n K L.

B = {1, b, ..., bm , y1 , ..., yk }.

baz
a

L = K (Lp ) B p e sistem de generatori n L, pentru ca K (Lp ) = L e format

din combinatii liniare de elemente din Lp , cu coeficienti din K.
Deoarece |B p | = n B p baza n K L,
m
B p = {1, bp , ..., bp , y1p , ..., ykp }.
m
grad Irr b = pm 1, bp , ..., bp liniar independente.

37
Corolar 6 K L, car K = p. L, alg/K . Atunci:

1) sep/K K () K (p ) .
2) sep/K K () sep/K .
Demonstratie. 1)

K K (p ) L, sep/K sep/K(p ) .

Presupunem c a/ K (p ) .
p
Fie f = X p p = (X ) Irr | f , ireductibil.(Lema 2). ( f nu are
r acini n K (p ))
ad
Rezult a c
a Irr = f, f are radacina multiple pe , fals!.
Asadar
K (p ) K () K (p ) K () =
Fie L = K () . Atunci
p
K (Lp ) = K (K ()) K () = L
L = K () = K (p ) K (Lp ) .

Din cele doua relatii obtinem L = K (Lp ) . Extinderea K L finita pentru

c
a alg/K , rezult
a din teorema precedenta b) ca

L sep/K sep/K .

2)
1) th. ant.
sep/K K () = K (p ) K () sep/K .

Teorema 14.5 (fundamental

a a elementului primitiv)

L = K (1 , ..., n ) , i sep/K (alg/K ) . Atunci L (element primitiv ),

L = K () , sep/K (alg/K ) .
.

15 Curs 8 Extinderi normale

Definitie 15.1 Fie K L. Spunem c a L este extindere normal a a lui K
a L alg|K si f K[X], f ireductibil (nu minimal) cu f () = 0, L,
dac
atunci Cf L.

Observatie 15.1 Q Q( 3 2) nu este normal a  3 2, 2 3 2
a, pentru c / Q( 3 2),
cu 2 +  + 1 = 0.

Teorema 15.1 (de caracterizare) Fie K L, K algebric peste L. Urm

atoarele
afirmatii sunt echivalente:

38
 a|K ;
1. L normal
2. L corp de descompunere pentru o familie de polinoame din K[X];
3. K L K (nchidere algebric
a) : K K, K izomorfism = (L) L.

Demonstratie. 1) 2)
Fie {j }jJ o baz a pentru K L si fj = Irr j . Vrem sa demonstram ca
L = C{f j | jJ}
Din faptul c a L normal
a rezulta ca

CT L. (bf )

Invers, fie a L, atunci

X
a= j j , j K,
jJ

dar
j CT a CT
Deci L CT si conform (), obtinem

L = CT .

2) 3)
Avem L = CT , unde T reprezinta o familie de polinoame.
Fie : K K, Kizomorfism si vrem sa aratam ca (L) L.
Fie o r
ad
acin
a a unui polinom f din T , unde f este un polinom ireducitibil.
X
f= ai xi
si obtinem
X X
ai i = 0 ai ()i = 0 () radacina pentru f () L.

S
a observam c
a este suficient sa demonstram pentru radacina a unui poli-
a CT = K (radacina lui T ).
nom din T , pentru c
Deci
(L) L, injectiv (L) = L.
3) 1)
Fie
f K[X], f ireductibil f () = 0, L.
Ar
at a Cf L.
am c
Fie o alt
a r
ad
acin
a a lui f rezulta ca , au acelasi polinom minimal.
Atunci conform teoremei anterioare avem:
1
K() ' K(), 1 () = .

39
 1 K izomorfism.
Prelungesc 1 la 1 : K K si folosim ca 1 este K-izomorfism, atunci:

1 (L) L 1 () L Cf L.
| {z }
=

Corolar 7 Toate corpurile de descompunere (pentru familii de polinoame din

K[X]) sunt extinderi normale ale lui K.

Corolar 8 K, nchiderea algebric

a a lui K, este normal
a.

Teorema 15.2 (de constructie a nchiderii normale)

Fie K L o extindere finita. Atunci exista o extindere normala minimala

N a lui L. Dac
a, n plus, L este separabila peste K, atunci si N este separabila
peste K.

Demonstratie. Fie dimK L < si {1 , ..., n } baza n K L.

Obtinem
L = K(1 , ..., n ).
Fie
fi = Irr(i , K), i = 1, n.
Definim
N = C{f = CQ
n
i |i=1,n} fi
i=1

N este normal a si minimala pentru ca {i }ni=1 este baza n K L.

N se obtine prin adjunctia unui numar finit de elemente algebrice, deci N
este finit
a peste K.
Daca L sep|K , atunci i sep|K , i = 1, n, deci toate radacinile ale lui fi
sunt separabile N sep|K .

16 Extinderi Galois. Grup Galois

Definitie 16.1 K L se numeste Galois dac
a este finit
a, separabil
a si nor-
mal
a.

Grupul lui Galois: G(K; L) este grup K autom. lui L.

G(K; L) = { : L L| K autom.}.

Observatie 16.1 G(K; L) Aut L.

40
Teorema 16.1 Fie K L = K() extindere Galois. Atunci |G(K; L)| = [L :
K] = grad Irr(, K).

Demonstratie. Stabilim o bijectie ntre multimea K-autom.si multimea radacinilor

lui Irr(, K).
Fie u G(K; L) si ar
at
am ca u() este radacina pentru Irr(, K).
Fie

Irr(, K) = a0 + a1 x + ... + an1 xn1 + xn .

a0 + a1 + ... + an1 n1 + n = 0
a0 + a1 u() + ... + an1 (u())n1 + (u())n = 0
u() radacina pentru Irr(, K).

Invers, dac
a rad a pentru Irr(, K), atunci u : K() K().
acin
K izomorfism k k si vrem sa aratam ca u G(K; L).
Din faptul ca extinderea K K() este normala, avem:

K() K() K(). (1)

si au acelasi polinom minimal de unde rezulta ca:

[K() : K] = [K() : K]. (2)

Din (1) si (2) obtinem K() = K().

Asadar u G(K; L).

Exemplu 16.1 Q Q( 2) extindere Galois. Determinati G(Q, Q( 2)).

Solutie 16.1 Irr( 2) = X 2 2 cu r acinile 2, 2.
ad

{.u1 : Q( 2) Q( 2), u1 ( 2) = 2 u2 = 1Q(2)

G(Q, Q( 2)) ' Z2 (are 2 elemente).

Exemplu 16.2 Fie Q Q() cu  r

ad a pentru F8 = X 4 + 1.Determinati
acin
G(Q, Q()).

Solutie 16.2 Celelalte solutii ale lui F8 sunt 3 , 5 , 7 . (F8 = Irr ).

Obtinem 4 automorfisme:

ui : Q() Q()
u1 () = , u2 () = 3
u3 () = 5 , u4 () = 7 .

Deoarece
4 = 1 5 =  (5 )5 =  si (7 )7 = .
Obtinem u2i = 1Q() , deci G(Q, Q()) este grupul lui Klein.

41

Exemplu 16.3 Determinati G(Q, Q( 3 2)).

Q( 3 2) nu este
Extinderea Q normala.
u G(Q,
Fie Q( 2)). Atunci u( 3 2) este radacina din Q( 3 2) a lui Irr( 3 2, Q),
3

3 3
deci u( 2) = 2.


Rezulta G Q, Q 3 2 = {1Q( 3
2) }.

Teorema 16.2 Fie K L extindere Galois. Atunci G(K, L) Sn , unde

n = [L : K].

Demonstratie. Avem L = K(), f = Irr(, K) are n radacini.

Daca u, v G(K, L) si u 6= v, atunci u() 6= v().
(pentru c ad. f K() si daca u() = v(), atunci
a r

ad.f ) = v( rad.f ) u = v fals!)

u( r

Fie

g : G(K, L) Sn
 
= 1 . . . n
g(u) = .
u() . . . u(n )

a u 6= v u() 6= v() g(u) 6= g(v) g injectiva.

Din faptul c
g morfism:
 
1 . . . n
g(u1 u2 ) =
u1 u2 (1 ) . . . u1 u2 (n )

   
u2 (1 ) . . . u2 (n ) 1 . . . n
g(u1 )g(u2 ) = = g(u1 u2 ).
u1 (u2 (1 )) u1 (u2 (n )) u2 (1 ) . . . u2 (n )

In concluzie G(K, L) Sn .

17 Seminar 8
Exercitiu 17.1 Sa se studieze grupul Galois al extinderii Q Q() = CX n 1,Q ,
unde  este r
ad
acin
a primitiva.

Rezolvare 17.1

Extinderea Q Q() este extindere Galois, pentru ca:

este finit
a : [Q() : Q] = grad Fn ;
este separabil
a, pentru ca: car Q = 0;
este normal
a, pentru ca: Q() = CX n 1,Q .

42
 Deci
|G(Q, Q())| = [Q() : Q] = gradFn = (n).
Elementele lui G(Q, Q()) sunt u1 , u2 , ...u(n) cu:

u1 () = , u2 () = k2 ...u(n) = k(n) ,

unde (k; n) = 1 si ki este radacina primitiva.

Dar

(ui uj )() = ui (kj ) = ki kj = (uj ui )(), i, j

G(Q, Q()) comutativa.

Exercitiu 17.2 Determinati grupul Galois corespunz

ator polinomului

X 3 2 Q[X].

Rezolvare 17.2

CX 3 2,Q = Q( 3 2, )= Q( 3 2 + ).
Extinderea Q Q( 3 2 + ) este Galois, deoarece:

este separabila, car Q = 0;

este finit a 3 2 +  alg|Q ;
a, pentru c
este normal
a, pentru ca e un corp de descompunere.

3
S
a determin
am celelalte radacini ale lui Irr(, Q), = 2 + .

 si 2 sunt conjugate, fiind radacini pentru X 2 + X + 1;

3 2,  3 2, 2 3 2 sunt conjugate, fiind radacinile lui X 3 2.

R
ad
acinile lui Irr(, Q) sunt:

2 + ,  2 + , 2 2 + , 2 + 2 ,  2 + 2 , 2 2 + 2 .
3 3 3 3 3 3

Elementele lui G(Q, Q()) sunt:

u1 : { ; 2 2; u2 : { 2 ; 2 2;
3 3 3 3 3 3
u3 : { ; 2  2;

: {. 2 ; 2  2; u5 : { ; 2 2 2; u6 : { 2 ; 2 2 2.
3 3 3 3 3 3
u4

Not
am cu u2 = u si u3 = v si obtinem urmatoarele relatii:

u2 = , v 2 = u5 , v 3 = , uv = u4 , uv 2 = u6 .

G(Q, Q()) = {1, u, v, v 2 , uv, vu, uv 2 } ' S3 (nu e abelian).

43

Exercitiu 17.3 Fie extinderea Q Q( 2, 3). S
a se determine G(Q, Q( 2, 3)).

Rezolvare 17.3

u1 : { 2 2; 3 3; u2 : { 2 2; 3 3;

u3 : { 2 2; 3 3; u4 : { 2 2; 3 3.

Not
am cu u2 = u, u3 = v si obtinem:

u4 = uv, u2i = 1 G(Q, Q( 2, 3)) ' Gr.Klein.

Observatie 17.1 Fie Q Q(, ) si u Aut Q(, ), u|Q = 1Q .

u( + ) = u() + u(), u() este alta radacina pentru Irr si u() este
alt
a r
adacin
a pentru Irr .
Asadar avem

u( + ) = i + j ; i r
adacina pentru Irr ; j, radacina pentru Irr .

Deci, dac a + e r
ad
acina pentru Irr( + , Q), atunci celelalte radacini
sunt i + j .

Exercitiu 17.4 Determinati grupul Galois al corpului de descompunere peste

Q, al polinomului f = X 4 3.

Rezolvare 17.4 Fie

X = 3Y f = 3(Y 4 1) = 3(Y 1)(Y + 1)(Y 2 + 1) Cf,Q = Q( 3, i).
4 4

Extinderea Q Q( 4 3, i) este extindere Galois.

4

4

4

u1 : {i i; 3 3; u2 : {i i ; 3 4 3;

4

u3 : {i i; 3 i 4 3; u4 : {i i ; 4
3 i 3;

4

4

4

u5 : {i i; 3 3 ; u6 : {i i; 3 4 3;

4

4

4

u7 : {i i; 3 i; 3 ; u8 : {i i ; 3 i 3 .

am u3 = a, u5 = b si obtinem: ord a = 4, ord b = 2, ab = ba3 .

Not

G = G(Q; Q( 3, i)) ' {1, a, a2 , a3 , b, ba, ba2 , ba3 }.
4

G: grupul izometriilor unui patrat.

a : rotatie de unghi 2 n jurul centrului patratului;

44
 b : simetria fat
a de mediatoarea unei laturi.

G: grupul diedral D4 nu e comutativ.

Grupurile cu 8 elemnte:

abeliene: Z8 , Z2 Z2 Z2 , Z2 Z4 .
   
i 0 0 1
neabeliene: D4 , grupul cuaternionilor Q: j = ;k= ,
0 i 1 0
ord j = ord k = 4 : j 2 = k 2 , jkj = k; kjk = j. Q =< j, k > n raport cu
.

Exercitiu 17.5 Determinati grupul Galois al extinderilor:

i) Q R;
ii) R C;
iii) Q Q(i).

Rezolvare 17.5

i) G(Q, R) = Aut R. Fie u G(Q, R) si x R Q.

Fie an % x, bn & x, an , bn Q.
Avem
an x bn . (bf )

a u este monotona, iar pentru acest lucru, consider z 0 si obtinem:

Verific c

z = ( z)2 u(z) = (u( z))2 0.

Deci, dac
a:

x y z 0 : y = x + z u(y) = u(x) + u(z) u(x).

Aplic u pentru () : {.u(an ) u(x) u(bn )u(an ) = an , u(bn ) = bn , an % x, bn & x

u(x) = x.
Deci, Aut R = {1R }.

ii) R C = R(i) = CX 2 +1,R .

R acinile lui X 2 + 1 sunt i.

ad

u1 (i) = i; u2 (i) = i G(R, C) = {u1 , u2 } ' Z2 .

Similar pentru Q Q(i).

Exercitiu 17.6 Fie f = X 3 2 Q[X]. Determinati G(Q, Cf,Q ).

45
Rezolvare 17.6
2
R
adacinile lui
2,  3 2, unde  rad. pentru X 2 + X + 1.
f sunt: 3 2,  3
3 3
Cf,Q = Q(, 2). Avem [Q(, 2) : Q] = 6 |G(Q, Cf,Q)| = 6.
Fie ui G(Q, Q(, 3 2)), iar ui este dat de ui () si ui ( 3 2).

2; u2 : { 2 ;
3 3 3 3 3 3
u1 : { ; 2 2 2; u3 : {. ; 2  2

: { 2 ; 2  2; u5 : { ; 2 2 2; u6 : { 2 ; 2 2 2.
3 3 3 3 3 3
u4
Avem u2 u3 = 6 u3 u2 , pentru ca:

u2 u3 ( 2) = u2 ( 2) = 2 2 u3 u2 ( 2) = u3 ( 2) =  2
3 3 3 3 3 3

Deci, Gf (Q) = G(Q, Q(, 3 2) ' S3 .

18 Cursuri 9, 10 - Grupul Galois al unei extinderi

Galois
Teorema 18.1 (curs trecut)
K L, extindere Galois G(K, L) = Cf Sn , unde n = grad f. (f
ireductibil).
a extinderea Galois, pentru care G(K; L) ' Sn .
Teorema 18.2 Exist
Demonstratie. Not am E = K(X1 , ..., Xn ).
X
1 = X1 + ... + Xn , 2 = Xi Xj , ..., n = X1 ... Xn .F = K(1 , ..., n )
1i<jn

Atunci F E extindere Galois, pentru ca xi rad. pentru

n
Y
f= (X Xi ) = X n 1 X n1 + ... + (1)n n .
i=1

f F [X], f ireductibil cu radacinile distincte.

[E : F ] < , pentru c a Xi , i = 1, n sunt alg. (rad. lui f ) ; E = Cf,F ;
r acini distincte F E sep.
ad
Rezulta F E extindere Galois.
Fie Sn . Obtinem : u : Xi , u (i ) = i , i u |F = 1F .

X(i)
Asocierea u este injectiva |Sn | |G(F ; E)| |Sn | (teorema
anterioar
a), unde n = grad f , f ireductibil si E = Cf .
Rezult a G(F ; E) ' Sn .
a c

46
Observatie 18.1 [K(X1 , X2 , ..., Xn ) : K(1 , ..., n )] = n!, unde:

K(X1 , X2 , ..., Xn ) = Cf,,K(1 ,...,n ) si K(1 , ..., n ) = F.

a 1 Fie f F [X], grad f = n. Atunci [Cf,K : K] n!.

Problem

Teorema 18.3 (Teorema fundamental

a a teoriei lui Galois)

Teorema 18.4 (Elementului primitiv)

K(1 , ..., n ) = K(), unde sep|K si i sep|K .

Fie K L si consider G(K; L).
Fie K: multimea subcorpurilor lui L, ce includ K.
L: multimea subgrupurilor lui G(K; L).

a K L extindere Galois, atunci exist

Teorema 18.5 Dac a o bijectie ntre K
si L.

Demonstratie. Fie

: L K
H G(K, L) LH = {x L| u(x) = x, u H}.

Avem K LH L. LH corp :

x, y LH u(x y) = x y; u(xy) = xy; u(x1 ) = x1 ; u H

x, y LH x y; xy; x1 LH .

Fie

: L K
K L1 L G(L1 , L) G(K; L).

Observ
am c
a si sunt antimonotone.

H1 H2 LH1 LH2
L1 L2 G(L2 ; L) G(L1 ; L).

a H L, ar
Dac at a H = (H) H = G(LH ; L).
am c
Avem H G(L ; L) si demonstram ca LH L extindere Galois.
H

aK LH L LH L finita.
K L, finit
In cele ce urmeaz a|LH .
a, vom arata ca L normal
Fie x L. Avem x alg|K de unde Irr(x, K) = f
K L normal a Cf L, x alg|LH deciIrr(x, LH ) CIrr(x,LH ) L.
L sep|K L sep|LH .

47
 Deci, LH Q
L extindere Galois L; L = LH ().
Fie h = (X u()), el are pe ca radacina. (pentru u = 1L ).
uH
Observ
am c
a:

v H, v(h) = h h LH [X] Irr(, LH )|h.

Avem

|G(LH ; L)| = [L : LH ] = gradIrr(, LH ) gradh = |H|.

Obtinem:
|G(LH , L)| |H| si H G(LH , L).
Rezulta H = G(LH , L).
Pe de alta parte, L1 LG(L1 ;L) .
Arat
am ca [L : L1 ] = [L : LG(L1 ;L) ].
Din prima parte a demonstratiei, G(LG(L1 ;L) ; L) = G(L1 ; L).
Din K L ext. Galois LG(L1 ,L) L ext. Galois.
L1 L ext. Galois.
Asadar obtinem [L : LG(L1 ;L) ] = [L : L1 ] L1 = LG(L1 ,L) .
Deci si sunt una inversa celeilalte.

Observatie 18.2 K, L corpuri finite K L extindere Galois:

este finit
a

este normal a L = CX P n X, K .
a pentru c
este separabil
a, pentru ca K finit K perfect.

Teorema 18.6 (Galois) Fie K L extindere Galois si K L1 normal

a.
bij
Atunci {L1 |K L1 L} {H| H B G(K, L)}. (H = G(L, L)).

Corolar 9 Fie H Sn , T E extindere Galois: G(T, E) ' H.

Demonstratie. o ext. Galois F E, astfel ncat

G(F ; E) ' Sn H H1 ' H si H1 G(F, E).

Fie T = E H1 , atunci rezulta ca G(E H1 , E) = H1 .

Exercitiu 18.1 S a se g
aseasc
a G(Q, Q( 2, 3)) si corpurile intermediare core-
spunz
atoare.

Rezolvare 18.1 G(Q, Q( 2, 3)) ' K, K grupul lui Klein.

u1 : {2 2; 3 3; u2 : { 2 2; 3 3;
u3 : { 2 2; 3 3; u4 : { 2 2; 3 3.

48
 Not
am u2 = u si u3 = v.
Subgrupurile lui G sunt: {1}, H1 = {1, u} C G, H2 = {1, v} C G,
H3 = {1, uv} C G, G C G.

Subgrupurile lui G: Subcorpurile intermediare:

G Q
. &
. &
H1 H2 H3 Q( 3) Q( 2) Q( 6)
& . & .
1L Q( 2, 3)

LH1 = {x L| (x) = x, H1 } = {x L| u(x) = x} = Q( 3).

LH2 = {x L| v(x) = x} = Q( 2).

LH3 = {x L| uv(x) = x} = Q( 6).
v u v
uv : {. 2 2 2 3 3 3

a nu observ cine e LH , atunci:

Dac

L = {x| x = a + b 2 + c 3 + d 6; a, b, c, d Q}.

u(x) = a + bu( 2) + cu( 3) + du( 6) = a + b 2 + c 3 + d 6.

a 1 Fie Q CX 3 2,Q . Determinati G(Q, CX 3 2,Q ) si subcorpurile coresp.

Tem

18.1 Seminar nr. 9

Exercitiu 18.2 Fie f = X 3 2 Q()[X] cu  r
ad a pentru X 2 + X + 1.
acin
S
a se determine Gf (Q()).

Rezolvare 18.2

Cf,Q() = Q(, 3 2). Not
am K = Q().

Avem
K K( 2) cu baza {1, 3 2, 3 4}. u G(K, Cf,K ) e unic determinat
3

3
de u( 2).
ad. pentru X 3 2, rezulta:
u( 3 2) e r

u( 2) { 2,  2, 2 2} |G(K, Cf,K )| = 3 Gf (K) ' Z3 .
3 3 3 3

Exercitiu 18.3 Fie p prim,  6= 1,  r

ad a pentru X p 1. f = X p 2 K[X]
acin
cu K = Q(). Determinati Gf (K).

49
Rezolvare 18.3

R
adacinile lui f sunt:

2,  2, ..., p1 2 Cf,K = K(, 2) = K( 2).
p p p P P

Irr(, Q) = X p1 + ... + X + 1, Irr( 2, Q) = X p 2.
p

Fie u Gf (K). Atunci u e unic determinat de u( p 2). Rezulta:

u( 2) { 2,  2, ..., p1 2} |Gf (K)| = p, p prim Gf (K) ' Zp .
p p p p

Exercitiu 18.4 Fie f = X 4 2 K[X], cu K = Q(i). S

a se determine Gf (K).

Rezolvare 18.4

R acinile lui f sunt: 4 2, i 4 2. f ireductibil n K[X] si Cf,K = K( 4 2).
ad

a u Gf (K), atunci u( 4 2) { 4 2, i 4 2}. Obtinem 4 automorfisme:
Dac

4

4

4
4
4
4
4
4
u1 ( 2) = 2; u2 ( 2) = 2; u3 ( 2) = i 2; u4 ( 2) = i 2.

Observ a u24 = u2 ; u34 = u3 Gf (K) ' Z4 .

am c

Exercitiu 18.5 Fie f = X 3 2 Q[X]. Avem Gf (Q) = S3 .

i) Determinati diagrama laticii subgrupurilor lui Gf (Q).

ii) Determinati diagrama laticii subcorpurilor Cf,Q = Q( 3 2, ) (= L)

Rezolvare 18.5

i) Subgrupurile lui S3 sunt:

H1 = {1L }; H2 = hu1 i; u1 : { 2 2 2 , u1 transpozitie,
3 3

H3 = hu2 i; u2 : {  2  2, H3 C S3 , H3 = {1, u2 , u22 }, u2 ciclu de lungime 3.
3 3

H4 = hu2 u1 i; H5 = hu22 u1 i transpozitie, H6 = S3

H3 C S3 Q LH3 normala.
not
ii) LHI = Li = {x L| u(x) = x, u Hi }. Hi Li antiizomorfism ntre
cele doua latici.

3
L1 = {x|u(x) = x, u H1 = {1}} = L = Cf,Q = Q( 2, ).
3
L2 = {x|u1 (x) = x, u1 H2 } = Q( 2).
L3 = {x|u2 (x) = x, u2 H3 } = Q().
L4 = {x|u2 u1 (x) = x, u2 u1 H4 }.

50

u2 u1 : { 2 ; 2 2 ; u2 u1 ( 2) = u2 (2 2) = 2  2 = 2.
3 3 3 3 3 3

u2 u1 (2 2) = u2 (4 ; 2) =  2 = 2 2.
3 3 3 3

Deci
L4 = Q(2 2).
3

L5 = {x| u22 u1 (x) = x, u2 u1 H5 }.

u22 u1 : { 2 2 ; 2  , u22 u1 ( 2) = 2 2 2 =  2. L5 = Q( 2).
3 3 3 3 3 3

L6 = {x|u(x) = x, u S3 } = Q.

a pentru f = X 3 2 Q()[X], Gf (K) ' Z3

Exercitiu 18.6 Aceeasi problem

(u( 3 2) { 3 2,  3 2, 2 3 2}). K = Q().

Subgrupuri: H1 = {1}, H2 = Z3 .
atoare: LH1 = Cf,K = Q(, 3 2), LH2 = Q() = K.
Subgrupurile corespunz

a 2 Fie f = X 4 2 Q[X]. Avem Gf (Q) = D4 .

Tem

i) Determinati laticea subgrupurilor lui D4 .

ii) Determinati laticea subcorprurilor corespunzatoare.

19 Curs 11 - Extinderi radicale

Fie K cu car K = 0. Fie K nchiderea algebrica a lui K.

Definitie 19.1 K este radical peste K, daca e r

ad
acina unui polinom
de forma X n a, a K.(polinom care nu are r
adacini multiple pentru c
a car
K = 0).

R acinile lui X n a sunt i , i = 0, n 1, i radacina pentru X n 1.

ad

Definitie 19.2 Extindere radical a : K K(, ) = CX n a,K .

a simpl

a: K L dac
Definitie 19.3 Extindere radical a Ki :

K = K0 K1 ... Kn1 Kn = L.
rad.simpl
a rad.simpl
a

51
 1. Are loc tranzitivitatea extinderii radicale.
2. Orice extindere radicala e finita.
3. Extinderi radicale simple sunt normale, dar cele care nu sunt simple, nu
sunt neaparat normale.
4
4
Q Q( 3) Q( 3), Q( 3) = CX 2 3 , Q( 3) = CX 2 3 .

( 4 3 e r
ad a pentru X 4 3, celelalte radacini sunt: 4 3, i 4 3
acin / R.)

Teorema 19.1 Orice extindere radical

a este inclus
a ntr-o extindere radical
a
normal
a.

Exemplu 19.1

4

4

4
Q Q( 3) Q( 3, i), Q( 3, i) = CX 4 1,Q(
4
3) .
rad.normal
a
.

Definitie 19.4 Fie f K[X], car K = 0. Ecuatia f = 0 este rezolubil a sau

(rezolvabila) prin radicali dac a K L, astfel nc
at: L radical
a (deci si o
extindere radical
a normala) si Cf L.

Teorema 19.2 Fie K L extindere Galois, car K = 0. L0 : L L0 radical

a
G(K, L) grup rezolubil.

Deci, ecuatia f = 0 e rezolvabila prin radicali Gf (K) = Gal(K, Cf ) este

rezolubil. (K Cf e extindere Galois).

19.1 Grupuri Galois

Definitie 19.5 Grupul (G, ) este rezolubil dac

a lantul normal:

{e} = Hn C Hn1 C ... C H1 C H0 = G a. i, Hi1 |Hi abelian.

Teorema 19.3 (C.N.S) Fie H C G. G rezolubil H si G|H rezolubile.

Studiul grupului (Sn , )

Teorema 19.4 Pentru n 4, Sn este rezolubil.

Demonstratie. S2 ' Z2 , abelian, deci rezolubil.

S3 : A3 C S3 , |A3 | = 3, |S3 | = 6, A3 ' Z3 abelian.

Avem 1 C A3 C S3 cu A3 abelian si S3 |A3 ' Z2 abelian S3 rezolubil.
S4 : Avem 1 C K C A4 C S4 .

52
 K grup Klein,

K = {1, (12)(34), (13)(24), (14)(23)}, [(ij)|(kl)]2 = (ij)2 (kl)2 = 1

distincte

4! A4 A4
|K| = 4; |A4 | = = 12 | |=3 abelian si K abelian.
2 K K
Demonstr am K C A4 .
Fie A4 , (ij)(kl) K. Aratam ca (ij)(kl) 1 K.
s/ {i, j, k, l},
1 (ij)(kl)
(s) s s (s)
1 (ij)(kl)
(i) i j (j)
1 (ij)(kl)
(j) j i (i)
1 (ij)(kl)
(k) k l (l)
1 (ij)(kl)
(l) l k (k)
Deci, (ij)(kl) 1 = ((i)(j))((k)(l)) K K C A4 .
Asadar S4 este rezolubil.

Teorema 19.5 Pentru n 5, Sn nu este rezolubil.

Demonstratie. Presupunem Sn rezolubil rezulta ca

1 = Hn C Hn1 C ... C H0 = Sn .

Ar
at
am c
a dac
a:

Hs {(ijk)| i, , j, k distincte},

atunci
Hs+1 {(ijk)| i, j, k distincte}, s,
ceea ce se reduce la

Hn = 1 {(ijk)| i, j, k distincte} fals!

Observ a: (jit)1 (kip)1 (jit)(kip) = (ijk), deoarece ( i, j, k, t, p dis-
am c
tincte).
(kip) (kip)1
p k p
(jit) (jit)1
t j t
(kip) (jit) (kip)1 (jit)1
i p p i j
(jit) (kip)1
j i k

53
 (kip) (jit) (jit)1
k j t i.
Deci,

(jit)1 Hs+1 (kip)1 Hs+1 (jit)Hs+1 (kip)Hs+1 = (ijk)Hs+1 .

Dar Hs+1 C Hs , iar Hs |Hs+1 abelian, iar (jit), (kip) Hs membrul stang
este Hs+1 Hs+1 = (ijk)Hs+1 (ijk) Hs+1 .
Presupunerea f
acuta este falsa Sn nu este rezolubil.

Concluzie

f K[X], car K = 0. f = 0 rezolvabila prin radicali L0 K, L0 Cf =

L K (normal a, separabila) G( K, Cf ) Sn , n = grad f.
a, finit
rezolubil
Deci, f = 0 rezolvabil prin radicali, daca grad f 4.

Teorema 19.6 Dac a f Q[X], f ireductibil, grad f = p, p prim, f are exact

2 r acini (conjugate) n C R, atunci Gf (Q) ' Sp .
ad

Demonstratie. Avem

Gf (Q) Sp , Cf,Q = Q( 1 , ...p ) Q(1 ) Q.

r
ad. lui f

[Q(1 ) : Q] = gradf = p [Cf,Q : Q]

se divide cu
[Q(1 ) : Q] = p p||Gf (Q)| = [Cf,Q : Q].
Conform teoremei lui Cauchy rezulta Gf (Q), ord = p. Pot pre-
supune = (i1 , ..., ip ) ciclu, {i1 , ...ip } = {1, ..., p}.
Fie
u : C C, u(a + bi) = a bi, u|R = 1R .
u(i ) = j , u(j ) = i , i , j sunt unicele rad. din C R conjugate.
u las
a pe loc r
ad
acinile reale.
De unde rezulta c
a Gf (Q) contine o transpozitie pe care o notam (ab).
Dar
= (i1 ...ip ) = (i2 i3 , ...ip i1 ) = ...
poate fi scris = (a j2 ...jp ) k 1 astfel ncat

k = (abl3 ...lp ) Gf (Q).

Putem presupune = (12), = (1 2 3...p) Gf (Q)

< , > Gf (Q) Sp Gf (Q) Sp G f (Q) = Sp .

| {z }
Sp

54
Problem a 2 Fie f = X 5 4X + 2 Q[X], f ireductibil. (criteriul lui Eisen-
stein). S
a se arate c
a f = 0 nu e rezolvabil
a prin radicali.
F and graficul, se observa ca f are 3 radacini reale. Gf (Q) ' S5 nu e
ac
rezolubil.
Rezult a c
a f = 0 nu este rezolvabila prin radicali.
Problem a 3 Fie f = X 5 6X + 3 Q[X]. S
a se arate c
a f = 0 nu este
rezolvabil
a prin radicali (similar).
Problem a 4 Fie f = 15X 7 84X 5 35X 3 + 420X + 7 Q[X]. S a se arate c
a
f=0 nu este rezolvabil
a prin radicali. (p = 7, crit. Eisenstein)

Alte exemple de grupuri rezolubile

Dn (grup diedral): grupul izometriilor poligonului regulat cu n laturi.

2
Dn = h, si, : rotatie de unghi n jurul centrului.
n

s : simetrie relativ la o axa de simetrie.

|Dn | = 2n. Avem
{1} hi C Dn , |Dn /| = 2.
abelian

Obtinem c
a Dn este rezolubil.

Alte rezultate importante cu privire la grupurile rezolubile

Teorema 19.7 G grup, |G| = pn , p prim. Atunci G rezolubil.

Demonstratie. Inductie dupa n. Pentru n {0, 1}, G abelian. Daca Z(G) 6=
G, atunci Z(G), G/Z(G) au ordin pm , m < n sunt rezolubile G rezolubil.

k
Q
a G grup, |G| =
Teorema 19.8 Dac pi , pi prime distincte, atunci G rezolu-
i=1
bil.
Teorema 19.9 (Burnside, 1904) Fie p,q numere prime si G grup cu |G| =
pk q k , atunci G rezolubil.
Teorema 19.10 (Feit-Thompson) G grup, |G| impar rezult
a G rezolubil.
Teorema 19.11 Fie G grup finit. G rezolubil serie normal a, i,
a ciclic
|Hi1 |Hi | =prim.
Observatie 19.1 Cel mai mic grup nerezolubil este A5 , |A5 | = 60.

55
19.2 Seminar nr. 10

Exercitiu 19.1 Fie f = X 4 2 Q[X]. Avem Gf (Q) = D4 .

i) Determinati laticea subgrupurilor lui D4 ;

ii) Determinati laticea subcorpurilor corespunzatoare.

Rezolvare 19.1

i) a4 = 1 (a rotatie de 90 n jurul centrului patratatului)

b2 = 1 (b simetrie relativ la o axa de simetrie).
D4 = ha, bi, aba = b.

4

4
4

4
a = 7 : {i i; 2 i 2, b = 2 : {i i; 2 2 , |D4 | = 8.

Subgrupurile proprii au ordinele 2 si 4.

Subgrupurile de ordin 2 sunt generate de elementele de ordin 2:

H1 = 1, b H2 = {b}, a2 H3 = ha2 i.

ab H4 = habi, a2 b H5 = ha2 bi, a3 b H6 = ha3 bi .

Subgrupuri cu 4 elemente: H7 = hai si subgrupuri de tip Klein

H8 = ha2 , bi = ha2 , a2 bi, H9 = ha2 , abi = ha2 , a3 bi, H10 = D4 .

ii) Subcorpurile corespunz

atoare:

Li = LHi = {x| (x) = x, Hi };

4
L1 = Cf,Q = Q( 2, i), L10 = Q;

4
L2 = {x| (b = 2 )(x) = x} = Q( 2);

{x| a2 (x) = x} = Q(i,
4
L3 = 2);

2 i 2 a2 : {i i ; 2 2;
4 4 4 4
a : {i i;

b a
4 b
4 a
4
L4 = {x| (ab)(x) = x}, ab : {i i i ; 2 2 i 2;

Q( 2, i) x = a1 + b1 i + c 2 + d 4 + ei 4 + f i 2 + g 8 + hi 8.
4 4 4 4 4 4 4
x

56

O baza n Q Q( 4 2, i) : {1, i} {1, 4 2, 4 4, 4 8}.
Asadar

(ab)(x) = a1 b1 i ci 2 d 4 + ei 4 f 2 + gi 8 + h 8 .
4 4 4 4 4 4

(ab)(x) = x b1 = 0, f = c, d = 0, g = h.

De unde rezult
a c
a:

= {a1 + c 2 + ei 4 ci 2 + g 8 + gi 8/ a1 , c, e, g Q}
4 4 4 4 4
L4

= {a1 + c(1 i) 2 + ei 4 + g(1 + i) 8/ a, c, e, g Q}.
4 4 4

Avem
 2
(1 i)2 4 = 2i 4 .
4 4 4
(1 i) 2 =
 3
(1 i)3 8 = 2(1 + i) 8.
4 4 4
(1 i) 2 =

Rezult
a

4
L4 = Q((1i) 2).

Similar,

{x| (a3 b)(x) = x} L6 = Q((1 + i) 2);
4
L6 =

= {x| (a2 b)(x) = x} = Q(i 2), a2 b : {i i; 2 2;
4 4 4
L5

4

4
L7 = {x| a(x) = x} = Q(i), a : {i i ; 2 i 2;

= {x| a2 (x) = x si b(x) = x} = L3 L2 = Q( 2) Q(i, 4) L8 = Q( 4).
4 4 4
L8

{x|a2 (x) = x si (ab)(x) = x} = L3 L4 = Q( 2) Q((1 + i) 2) = Q(i 2).
4 4 4
L9 =

Exercitiu 19.2 Fie f = X 4 5X 2 + 6 Q[X].

i) S
a se determine Gf (Q);
ii) Determinati laticea subgrupurilor lui Gf (Q);
iii) Determinati laticea subcorpurilor corespunzatoare.

Rezolvare 19.2

i) f = (X 2 2)(X 2 3), Cf (Q) = Q( 2, 3).

57

Extinderea Q Q( 2, 3)
este Galois.
Elementele lui G(Q, Q( 2, 3) sunt:

u1 : { 2 2; 3 ; 3; u2 : { 2 2 ; 3 3;

u3 : { 2 2; 3 ; 3 ; u4 : { 2 2; 3 3.

Pentru i, u2i = 1 Gf (Q) ' K, K grupul lui Klein.

ii), iii)

H1 = {1} L1 = Cf,Q = Q( 2, 3).

H2 = {1, u2 } L2 = {x| u2 (x) = x} = Q( 2).

H3 = {1, u3 } L3 = {x| u3 (x) = x} = Q( 3).

H4 = {1, u4 } L4 = {x| u4 (x) = x} = Q( 6).

H5 = Gf (Q) L5 = Q.

a pentru f = (X 2 + 3)(X 3 3).

Exercitiu 19.3 Aceeasi problem

Rezolvare 19.3

i) Cf (Q) = Q(i 3, 3 3) = Q(, 3 3).

R acinile lui X 2 + 3 : i 3;
ad

1 i 3
R acinile lui X 3 3 : 3,  3 3, 2 3 3. Unde  =
ad 2 ,  rad. pentru
X 2 + X + 1.
Elementele lui Gf (Q) sunt:

u1 : {  ; 3
3 3
3 ; u2 : {  ; 3
3  3 3; u3 : {  ; 3
3 2 3

u4 : { 2 ; 3
3 3
3 ; u5 : { 2 ; 3
3  3 3 ; u6 : { 2 ; 3
3 2 3 .

u2 u4 6= u4 u2 Gf (Q) ' S3 .

u24 = 1 u4 transpozitie.
u32 = 1 u2 ciclu.

58
ii) Subgrupurile sunt:

3
H1 = {1} L1 = Cf (Q), L1 = Q(, 3);

H2 = {1, u2 , u22 = u3 } C Gf (Q), L2 = {x| u2 (x) = x} = Q();

3
H3 = {1, u4 } L3 = {x| u4 (x) = x} = Q( 3);

3
H4 = {1, u6 } L4 = {x| u6 (x) = x} = Q( 3);

= {1, u5 } L5 = {x| u5 (x) = x} = Q(2 3);
3
H5

H6 = Gf (Q) L6 = Q.

3

3
Observatie 19.2
Elementele lui Q(, 3) : Q Q() Q(, 3). B1 = {1, },
B2 = {1, 3 3, 3 9}, B = B1 B2 .

20 Curs 13 - Nr. Liouville

Euler a definit num

arele transcendente. Liouville a demonstrat existenta nu-
merelor transcendente.

Definitie 20.1 x R se numeste num a n N , p, q Z,

ar Liouville dac
q > 1, astfel nc
at:  
 p  1
0 < x  < n .

q q

Un num ar Liouville poate fi aproximat destul de bine de un sir de numere

rationale.
1844 : Liouville a demonstrat ca toate numerele Liouville sunt transcendente,
deci irationale.

Teorema 20.1 Fie f Z[X], f ireductibil peste Q, grad f 2. Fie R,

f () = 0. Fie p, q Z, q > 0 fixate. Atunci c > 0 (c R), astfel nc
at:
 
 p  > c
 
grad f
, c independent de p si q.
 q  q

59
Demonstratie.
Fie f = a0 + a1 X + ... + ar X r si = 1 , 2 , ..., r radacinile lui f , ntr-o
extindere
 a lui
 Q. Cazuri:
p
1.  q  1, atunci iau c = 1 (sau putin mai mic decat q = 1).

 
2.  pq  < 1, atunci:
 

   

i p   p 
= i + < |i | + || + 1, i.
 q  q

Fie f = ar (X 1 )(X 2 )...(X r )

    r     r
p p  Y p   p  Y
f = |ar |  
   i  < |ar | 
 (|i | + || + 1).
q q i=2
 q q  i=2

r
(|i | + || + 1) = c1 c > 0 si c independent de p si q.
Q
|ar |
i=2

Obtinem:     
f p  < c1  p 
  
. (1)
 q   q
Pe de alt
a parte,
 
p 1 r r
f = (a p + ar1 pr1 q + ... + ao q r )
q qr | {z }
Z
  
f p  = 1 r r
|a p + ... + a0 q r |,
 
 q  qr | {z }
1
   
a pq 6= i altfel f pq = 0 , iar f ired|Q .
dac
Rezulta   
f p  1
 
(2)
 q  qr
Din (1) si (2) rezult
a:
   
1 1 
 p  c  p 
< c  r <  .
qr q q q

60
20.1 Criteriul Liouville

Numerele Liouville sunt transcendente

Demonstratie.
 Fie nr. Liouville n (> grad f ), p, q Z, q > 1 astfel ncat:
 pq  < q1n .
 
 
Teor.
Presupun algebric f = Irr(, Q) = c > 0 :  pq  > qgrad
c
f .
 
ant.
Asadar obtinem
<0
z }| {
c 1
< n c < q grad f n ,
q grad f q
pentru c
a n este foarte mare. Contradictie!
Deci trans|Q .

1
P
Exercitiu 20.1 S
a se arate c
ac= 10n!
(constanta Liouville) este transcen-
n=1
dent peste Q.

Rezolvare 20.1

Ar
at c
a c este numar Liouville.
Fie n N . Definim:
n
X
pn = 10n!j! , qn = 10n! > 0.
j=1

Atunci:
 
   n 
c pn  = 1 1
X X X
j 
   
c 10  =
 qn   10j! 10 j
 j=1  j=n+1 j=(n+1)!
X
= 10(n+1)! 10j .
j 0

Dar
X 1 b X 10
k
= 10j = .
b b1 9
k 0 j 0

Deci,  
c pn  10 10(n+1)! .
 
 qn  9

61
 Verific c
a:  
c pn  < 1
 
n.
 qn  (10n! )
n!n = n!n + n! n! = n!(n + 1) n! = (n + 1)! n!.
Trebuie ca:
10 (n+1)! 10
10 < 10(n+1)!+n! < 10n! (adevarat)
9 9
Observatie 20.1 c = 0.1 1 0001 0...01 0
pozitia 1!2! 3! 4!

Alte numere Liouville:

3.140001 0...05 0...09 ...2 ... (unde = 3.141592...)

3! 4! 5! 6!

Similar putem proceda cu orice alt numar infinit, punand zecimale nenule
pe pozitia n! (n 1) si 0 n rest. De exemplu, pornind de la 12.299...9...,
asez zecimalele pe pozita n!.

Cardinalul multimii nr. Liouville este c (ca multimea tututror sirurilor

infinite de zecimale nenule). Totusi aceasta multime are masura Lebesgue
nula (1980, J. Oxtoby)

Numere transcendente celebre

1) = 3.141592...(1882, Lindemann)
2) e (1873, Hermite)

3) 0.123456789101112... (Nr. Chapernowne)

4) lg 2 (n baza 10)
5) e

2
6) 2 (Nr. Hilbert)

Teorema 20.2 (Gelfond-Schneider)

a a, b algebrice, a 6= 0, 1, b Q, atunci ab transcendent. (ii exemplu)

Dac
P (1)k
7) (2k+1)2 (Constanta lui Catalan)
k 0

1 1


8) = lim 1 + 2 + ... + n ln n = 0.577215... (Constanta lui Euler)
n

62
 Revenim la exemplul de la 6), ii = ei ln i , ln este .....(se ia o determinare
principal
a)

Sau: eix = cos x + i sin x, x = 2 ei 2 = i e 2 = ii .
Din teorema Gelfond-Schneider rezulta ca daca a, c algebrice, a 6= 0, 1,
atunci loga c transcendent. ( Exemplu: log10 2).
Fie c = ab cu a, c algebrice, a 6= 0, 1 b transcendent ( altfel, b algebric
= c transcendent) loga c transcendent.
T.G.S

Despre
Sa ne imaginam o rasa de furnici vorbitoare. Acestea se aseaza una n spatele
celeilalte, form
and un sir infinit.
Prima furnic a 3 n 21 min.
a strig
1
A doua 1 n 4 min.
A treia 4 n 18 min. P 1
Fiecare furnica are pe spate numarul strigat de urmatoarea, dar 2i = 1,
i 1
deci ntr-un minut, toate furnicile vor vorbi, ceea ce ar nsemna ca la sfarsitul
minutului aflam ultima cifr
a a lui ! Dar nu are o ultima cifra!

Istoric: Hermite, Lindemann, Liouville, Wantzel, Wedderburn,

Abel, Galois.

20.2 Seminar nr. 12

Probleme Grupuri rezolubile

Exercitiu 20.2 Fie K L ext. Galois, [L : K] = pm , p prim. Atunci

Fi : K = F0 F1 ... Fm = L astfel nc
at i [Fi : Fi1 ] = p si K Fi ext.
Galois.

Rezolvare 20.2

Avem |G(K, L)| = [L : K] = pm G p-grup finit G rezolubil (finit)

{e} H1 ... Hk = G,

cu i, Hi C G si [Hi : Hi1 ] = p.
Datorita coresp. Galois, obtinem:

L{e} = L LH1 ... LHk = K.

Verific a i, [LHi : LHi+1 ] = p.
am c
Avem

G(LH , L) = H [L : LH1 ] = [G(LH1 , L)] = |H1 | = p.

63
 Apoi,

|H2 | = |H1 | |H2 : H1 | = p2 [L : LH2 ] = p2 .

[L : LH2 ] = [L : LH1 ] [LH1 : LH2 ] = p2 [LH1 : LH2 ] = p.

Exercitiu 20.3 Fie n 1, rad

acin
a primitiva de grad n a lui 1. Determinati
G(Q, Q()), subgrupurile sale, subcorpurile corespunzatoare.
Caz particular n = p.

Rezolvare 20.3

Q Q().
Fie u G(Q, Q()) u() rad. primitiva a lui 1 |G(Q, Q())| = (n).

Grupul G(Q, Q()) e abelian, pentru ca u1 () = k1 , (k1 , n) = 1;

u2 () = k2 , (k2 , n) = 1.
Rezulta c
a:
G(Q, Q()) ' (U (Zn ), )

u k, (k, n) = 1, u() = k .
f izomorfism.
Subgrupurile lui G(Q, Q()) corespund subgrupurilor lui (U (Zn ), ).
Subcorpurile se determina din teorema fundamentala Galois.

Exercitiu 20.4 Fie n 1, n par, r

ad. primitiv
a de grad n a lui 1. Demonstrati
echivalentele:
n
i) |G(Q, Q())| = 2;

ii) n = 2k , adic
a orice extindere normala Q Q() de grad n contine doar
elemente construibile cu rigla si compasul.

Rezolvare 20.4

Din |G(Q, Q())| = (n), rezulta ca avem de aratat echivalenta:

n
(n) = n = 2k , k N .
2
=
    s  
1 1 n Y 1
n= p s
1 ...ps
1
(n) = n 1 ... 1 (n) = 2 1 = 1.
p1 ps 2 i=1
pi

Presupun s 2 si obtinem:

64
 s  
Y 1
1=2 1 2(p1 1)...(ps 1) = p1 ...ps cu p1 < p2 < ... < ps .
i=1
pi

Asadar ps |2(p1 1)...(ps 1), dar ps este mai mare fata de toti termenii.
Ceea ce rezulta c
a:
 
1
s = 1 n = p 1
1
2 1 = 1 p1 = 2 n = 21 .
p1
Sau: 2(p1 1)...(ps 1) = p1 ...ps i : pi = 2.
Fie p1 = 2 (p2 1)...(ps 1) = p2 ...ps (fals!).

=  
k k 1
n = 2 (n) = 2 1 = 2k1 .
2

Exercitiu 20.5 Fie P = X 4 + X 3 + X 2 + X + 1 si f = X 2 P + P 2 Q[X]. Ce

puteti spune despre r
ad
acinile lui f ?

Rezolvare 20.5

f = P (X 2 + P ) = P (X 4 + X 3 + 2X 2 + X + 1)
= P (X 2 + 1)(X 2 + X + 1) = F5 F4 F3

unde F5 are gradul 4, F4 si F3 au gradul 2.

R
ad
acinile sunt numere construibile cu rigla si compasul, pentru ca

Q Q() = CF2k .

Exercitiu 20.6 Fie f = 15X 7 84X 5 35X 3 + 420X + 7 Q[X]. Stabiliti

dac
a f = 0 e rezolvabil
a prin radicali

Rezolvare 20.6

f ireductibil (crit. Eisenstein, p = 7). Sa vedem daca f are 2 rad. n C R

conjugate.
Calcul
am derivata:

f 0 (X) = 105X 6 420X 4 105X 2 + 420

= 105(X 6 4X 4 X 2 + 4)
= 105(X 2 + 1)(X 1)(X + 1)(X 2)(X + 2).

f 0 are 4 r
ad. reale: 1, 2 si 2 rad. complexe.

65
 Calcul
and f (1), f (2) aflam punctele de maxim si de minim.

f (2) = 215, f (1) = 323, f (1) = 309, f (2) = 201.

f are 2 minime relative

 negative si 2 maxime relative pozitive
 si deci f
schimb
a semnul de 5 ori lim f (x) = , lim f (x) = + .
x x
Asadar f are 5 rad. reale si 2 complexe conjugate Gf (Q) ' S5 nu e
rezolubil f nu e rezolvabila prin radicali.

21 Curs 14

Extinderi transcendente. Gradul de transcendenta

Definitie 21.1 Fie K L. L este extindere transcendent

a a lui K, dac
a
L nu este alg|K .

Exemplu 21.1 Q R ( e, R, e, transc|Q )

K K(X), K K(X1 , ..., Xn ).

Independenta algebric
a

Fie S L si K L.
multime

Definitie 21.2 S se numeste alg. independent a peste K daca elem. lui S

nu sunt r
ad. ale unui polinom nenl, n mai multe nedeterminate, cu coeficientii
din K.

Rezult
a c
a S este format doar din elemente transcendente.

Asadar {a1 , ..., an } S, daca f (a1 , ..., an ) = 0, f cu coeficienti n K

obtinem f = 0.
1. {a} indep|K a transc|K .
2. Nu orice multime de elemente transcendente este independenta.
De exemplu, { , 2 + 1} R nu e alg indep|Q ,deoarece

f (X1 , X2 ) = 2X12 X2 + 1 6= 0

f ( , 2 + 1) = 2 2 1 + 1 = 0.

Definitie 21.3 Fie K L ext. transcendent

a. Extinderea se numeste pur
a
dac
a L = K(S), unde S alg indep|K .

66
 Fie K L si S L.
multime

Definitie 21.4 S se numeste baz

a de transcendent
a a lui L peste K dac
a:
1. S alg indep|K si
2. K(S) L (mai spunem ca S genereaza alg pe L)
alg

Pentru K K(X), o baza tr. este {X}.

Observ a {X, X 2 } nu sunt alg indep, pentru ca f (U, U ) = U 2 V cu
am c
2
r
ad. X, X .
Pentru K K(X1 , ..., Xn ), o baza trans. este {X1 , ..., Xn }.
Teorema 21.1 Fie K L extindere transcendent a. Atunci, oricare dou
a baze
de transcendent
a ale lui L peste K sunt cardinal echivalente.
Definitie 21.5 Cardinalul unei baze de transcendenta
a lui L peste K se numeste
gradul de transcendent a si este notat: grad trK L.
Dac a de transcendenta finita, atunci grad trK L = .
a L nu are o baz
Dac
a grad trK L = 0 K L si baza tr. este .
alg

Exemple
1. Fie Q Q(e, ). Atunci grad trQ Q(e, ) {1, 2}. (nu se stie daca si e
sunt alg. independente).

2. Fie Q Q( 2, ). Atunci grad trQ Q( 2, ) = 1, pentru ca 2 alg|Q .

3. {a C sau a R| a alg|Q } numarabila Q C (sau Q R) au grad tr.

Gradul de transcendent
a ofera o idee intuitiva despre marimea corpului L.

Teorema 21.2 Fie K L si M, N L, M alg indep|K . Echivalenta:

submultimi

i) M N alg. indep|K ; (unde reuniune disjuncta)

ii) N alg. indep|K(M ) .

Demonstratie. i) ii) Fie f cu coeficienti n K(M ), f (n1 , ..., ns ) = 0, ni N.
g cu coeficienti n K, astfel ncat
i)
f = g(m1 , ..., mr ) g(m1 , ..., mr )(n1 , ..., ns ) = 0 g = 0 f = 0.
ii) i) Fie h cu coeficienti n K si h(m1 , ..., mr , n1 , ..., ns ) = 0.
Notam h(m1 , ..., mr ) = f.
ii)
.}f are coef n K(M )f (n1 , ..., ns ) = 0 f = 0 h = 0.
Folosim acest rezultat n demonstrarea urmatoarei teoreme.

67
Teorema 21.3 Fie K F L extindere transcendent
a. Atunci :

gradtrK L = gradtrK F + gradtrF L.

Demonstratie. Fie M baza trK F, N baza trK L, M N =

N alg. indep|F N alg. indep|K(M )F .
Arat a M N baz
am c a trK L.
Conform teoremei anterioare, M N alg indep|K .
S
a mai ar
at a K(M N ) L.
am c
alg
Avem

F (N ) L si K(M ) F
alg alg

K(M )(N ) = K(M N ) F (N ) L K(M N ) L.

alg alg alg

Deci, M N baz
a trK L.

Observatie 21.1 Fie K L si y1 , ..., yn L astfel nc

at y1 , ..., yn alg. indep|K .
Atunci izom
K(X1 , ..., Xn ) ' K(y1 , ..., yn )
Xi yi

Ker = 0 din definitia alg. indep.

Teorema 21.4 Fie S baz a tr. a lui L peste K (unde K L). Atunci S este o
multime maximal
a alg. indep|K si reciproc.

Demonstratie.
= S este alg. indep|K .
Sa mai ar
at
am c
a S este maximala alg.indep.
Fie y L S. Cum y alg|K(S) .} f 6= 0, f (y) = 0f cu coef n K(S)
S {y} alg. dep.
Deci S e maximal a alg. indep.
= Ar at a K(S) L.
am c
alg
ip
Fie y L S S {y} alg. dep

f 6= 0, f (s1 , ..., sn , y) = 0 y alg|K(S) .

Teorema 21.5 Fie K L, S L . Echivalenta:

submultime

68
 1. S baz
a tr. a lui L peste K;
2. S minimal at K(S) L.
a, astfel nc
alg
(S multime minimal
a de gen. alg ai lui L peste K)

Demonstratie.
1) 2) Ar a a S, S {a} nu genereaza alg peste L, adica
at c
K(S {a}) L .
transc

S alg indep a transc|K(S{a}) K(S {a}) L.

transc
Presupunem a alg|K(S{a}) f 6= 0, f (a) = 0, f cu coeficienti n
K(S {a}) S alg dep, fals!
2) 1) Vrem s
a ar
at
am ca S alg. indep|K .
Preusupunem S alg. dep|K s1 , ..., sn S,
f K[X1 , ..., Xn ], f 6= 0, f (s1 , ..., sn ) = 0
f (s2 , ..., sn )(s1 ) = 0 s1 alg|K(s2 ,...,sn ) ,
unde
f (s2 , ..., sn ) K[s2 , ..., sn ] {0}.
Asadar obtinem c
a
s1 alg|K(S{s1 }) K(S {s1 }) K(S) L
alg alg
K(S {s1 }) L (contrazice 2)).
alg

a 5 Fie K = C si F = C[X][Y ]/ (f (X, Y )) , unde f (X, Y ) = Y 2

Problem

(X a)(X b)(X c), f ireductibil,
 f 6= 0 n C[X,
 Y ] F corp. {X}, {Y }

baze tr. pentru F grad trC F = 1. f (X, Y ) = 0 .

21.1 Seminarii nr. 13, 14

Istoric:

Tartaglia (Nicola Fontana)

Cardano
Ferrari
Euler, Gauss.

69
Exercitiu 21.1 Ar
atati c
a urm
atoarele sisteme sunt sisteme de generatori pen-
tru Sn :

i) A = {(1 2), (1 3), ..., (1 n)};

ii) B = {(1 2), (2 3), ..., (n 1 n), (n 1)};
iii) C = {(1 2), (1 2... n)};
iv) D = {(1 2), (2 3... n)}.

Rezolvare 21.1

i) Sn , = (i1 , j1 )(i2 , j2 )...(ik , jk ).

Dar, (ir , jr ) = (1 ir )(1 jr )(1 ir ) (introduc 1 peste tot).

ii) Ar
at a A [B].
am c

Fie (1 k) A.

(1 k) = (1 2)(2 k)(1 2) (introduc 2 peste tot)

(2 k) = (2 3)(3 k)(2 3) (introduc 3 peste tot)
...
(k 2 k) = (k 2 k 1)(k 1 k)(k 2 k 1) (introduc k 1 peste tot)

Conform celor de mai sus, rezulta ca (1 k) [B].

iii) Ar
at a B [C].
am c

Not
am = (1 2... n), 1 = (1 2).
Avem

2 = 1 1 = ((1) (2)) = (2 3) [C]bf

(2)
3 = 2 1 = ((2) (3)) = (3 4)
...
s = s 1 = ((s 1) (s)) = (s s + 1).

Deci B [C].

iv) C D = {(1 2)}.

(1 2 3... n) = (1 2)(2 3... n) C [D].

70
Observatie 21.2 () Pentru = (i1 ...ir ) si Sn .

1 = ((i1 )...(ir ))
Verific astfel:
1 ((is )) = (is ) = (is+1 ).

71