Probleme Algebra Rezolvate

Varianta A Nume şi Prenume:
Ora 13.30 An de Studiu:

28 Ianuarie 2020 Grupa:

(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (−3, 2)T , b2 = (−6, 5)T
şi vectorul x = (3, −5)T . Să se arate că B e bază ı̂n R2 , R iar folosind metoda pivotării să se
determine xB , vectorul coordonatelor lui x ı̂n baza B.
Rezolvare Metoda I. Folosind metoda pivotării.

Folosind tabelul
Baza x1 x2 x3
e1 −3 -6 3
e2 2 5 -5
x1 1 2 -1
e2 0 1 -3
x1 1 0 5
x2 0 1 -3

deducem, conform lemei subsituţiei, că B = {b1 , b2 } este o bază ı̂n R2 , R . Pe de altă parte,
xB = (5, −3)T .
Metoda II. Folosind definiţia B = {b 1 , b 2 } constituie o bază ı̂n R 2 , R dacă, B e sistem liniar
independent maximal ı̂n R2 , R :
ab1 + bb2 = 0R2 =⇒ a = b = 0.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
a(−3, 2)T + b(−6, 5)T = 0R2
sau, cu
(−3a, 2a)T + (−6b, 5b)T = 0R2 ,
de unde obţinem sistemul
−3a − 6b = 0
2a + 5b = 0.
Dar
−3 −6
= −3 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
2 5

Concluzia B e sistem liniar independent ı̂n R2 , R . Cum dimR R2 = 2 = |B| deducem că B e
sistem liniar independent maximal ı̂n R2 , R .
(1p) 2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R3 , R ,
V (x) = x21 + 5x22 − 4x23 − 2x1 x2 + 2x1 x3 + 4x2 x3 , unde x = (x1 , x2 , x3 )T .
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura
ei.
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 2 of 8 28 Ianuarie 2020
Rezolvare Matricea funcţionalei pătratice este

 
1 −1 1
A =  −1 5 2 .
1 2 −4
Cum
1 −1 1
1 −1

∆1 = 1, ∆2 = = 4, ∆ = −1 5 2 = −29
−1 5 3
1

2 −4
deducem că f (x, x) = ω12 + 41 ω22 − 29
4 2
ω3 . Deoarece ∆1 = 1, ∆2 = 4, ∆3 = −29 criteriul lui Sylvester
implică o formă pătratică nedefinită. n o
(1p) 3. Se consideră subspaţiul X = span (1, 1, −2)T , (1, 1, −1)T ı̂n R3 , R . Să se găsească
o bază ortonormată pentru X (folosind procedura Gram-Schmidt) şi proiecţia ortogonală a vectoru-
lui v = (4, 2, −1)T pe X.
Rezolvare Baza ortogonală este B1 = {v1 , v2 } unde
v1 = (1, 1, −2)T
< (1, 1, −2)T , (1, 1, −1)T >
v2 = (1, 1, −1)T − T T
(1, 1, −2)T
< (1, 1, −2) , (1, 1, −2) >
2
= (1, 1, −1)T − (1, 1, −2)T
3

T T 1 1 1 T
= (1, 1, −1) − (1, 1, −2) = , , .
3 3 3
Baza ortonormată este B2 = {w1 , w2 } unde

v1 v1 1
w1 = =√ = √ (1, 1, −2)T
∥v1 ∥ < v1 , v1 > 6

v2 v2 3 1 1 1 T
w2 = =√ =√ , , .
∥v2 ∥ < v2 , v2 > 3 3 3 3
Complementul ortogonal

X ⊥ = {x = (x1 , x2 , x3 )T < x, y >= 0 ∀y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ X }.
Rezolvăm sistemul
x1 + x2 − 2x3 = 0
x1 + x2 − x3 = 0
şi obţinem soluţia x1 = −x2 , x3 = 0. Am obţinut
X ⊥ = SpanR {(−1, 1, 0)T },
şi
< (−1, 1, 0)T , (4, 2, −1)T >
prX ⊥ v = T T
(−1, 1, 0)T = (1, −1, 0)T .
< (−1, 1, 0) , (−1, 1, 0) >
Răspunsul problemei este
prX v = v − prX ⊥ v = (4, 2, −1)T − (1, −1, 0)T = (3, 3, −1)T .
(1p) 4. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală
′
y (x) = 5 · z (x)
a sistemului de ecuaţii diferenţiale liniare unde x ∈ R.
z ′ (x) = 5 · y (x)
Rezolvare Matricea sistemului

0 5
A= .
5 0
Polinomul caracteristic
−λ 5
PA (λ) = = λ2 − 25.

5 −λ
Valorile proprii sunt soluţiile ecuaţiei
PA (λ) = λ2 − 25 = 0,
adică
λ1 = 5 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −5 cu maλ2 = 1.
Subspaţiul propriu corespunzător lui λ1 se determină din
(A − λ1 I2 ) vλ1 = 0R2 unde vλ1 = (a, b)T ,
sau, echivalent
−5 5 a 0
= =⇒ −5a + 5b = 0.
5 −5 b 0
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
5 5 a 0
= =⇒ 5a + 5b = 0.
5 5 b 0
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
maλ1 = mgλ1 şi maλ2 = mgλ2 =⇒ A diagonalizabilă.
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,
dă matricea diagonalizatoare

1 1
C= .
1 −1
Efectuăm schimbarea de variabilă
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 5 0 u1
u = C · u ⇐⇒ =
u′2 0 −5 u2
sau, echivalent
u′1 = 5u1 u′1 − 5u1 = 0| e−5x
⇐⇒
u′2 = −5u2 u′2 + 5u2 = 0| e5x .
Atunci ′
u′1 e−5x − 5u1 e−5x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−5x = 0
⇐⇒ u1 e−5x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−5x , c1 ∈ R
′
u2′ e5x + 5u2 e5x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e5x = 0
⇐⇒ u2 e5x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e5x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−5x
=⇒
u2 (x) = c2 e5x .
Obţinem soluţia sistemului

y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−5x + c2 e5x ,
z = u1 − u2 = c1 e−5x − c2 e5x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de subspaţiu vectorial. Fie X, Y subspaţii ale K-spaţiului vectorial V.
Arătaţi că X ∪ Y este subspaţiu vectorial dacă şi numai dacă X ⊆ Y sau X ⊇ Y.
Rezolvare. Definim noţiunea de subspaţiu vectorial. O submulţime X a K-spaţiului vec-

torial V se numeşte subspaţiu vectorial ı̂n V dacă ∀α, β ∈ K şi ∀x, y ∈ X are loc αx + βy ∈ X.
Demonstraţie propoziţie.
”⊆” Dacă notăm S = X ∪ Y şi considerăm x, y ∈ X iar λ, µ ∈ K atunci, X subspaţiu al K-spaţiului
vectorial V implică λx + µy ∈ X ⊆ Y fapt ce atrage λx + µy ∈ Y şi λx + µy ∈ X ∪ Y. Am demonstrat
că S este subspaţiu vectorial.
”⊇” Metoda 1. Presupunem acum că (X ⊆ Y sau Y ⊆ X) nu au loc. Fie x ∈ X astfel ı̂ncât x ∈ /Y
şi y ∈
/ X astfel ı̂ncât y ∈ Y. Rezultă x + y ∈
/ X şi x + y ∈
/ Y, deci x + y ∈
/ X ∪ Y, adică reuniunea
precizată nu este subspaţiu vectorial.
”⊇” Metoda 2. Presupunem că X ∪ Y este subspaţiu vectorial şi X Y. Arătăm că Y ⊂ X. Fie
x ∈ Y. Deoarece X Y există y ∈ X r Y. Deci x, y ∈ X ∪ Y iar folosind faptul că X ∪ Y este
subspaţiu vectorial avem x + y ∈ X ∪ Y. Dacă x + y ∈ Y atunci y ∈ Y fapt ce intră ı̂n contradicţie.

Rămâne că
x + y ∈ X =⇒ x ∈ X =⇒ Y ⊆ X.
(1p) 6. Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Să se studieze care dintre mulţimile următoare
B1 = {p1 = X − 3, p2 = X + 1} , B2 = {q1 = −4X + 6, q2 = 6X − 9} ,

şi B3 = {t1 = 4X + 1, t2 = 3X − 2, t3 = X + 4}
este bază a spaţiului vectorial considerat.
Rezolvare Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Se cunoaşte că
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
este baza canonică din (R1 [X] , R). În mod evident
dimR R1 [X] = 2 = |Bc | .
Deci B3 este sistem liniar dependent, fiind un sistem format din 3 vectori.
Cum
p1 = 1 · r2 − 3 · r1 =⇒ [p1 ]Bc = (1, −3)T

p2 = 1 · r2 + 1 · r1 =⇒ [p2 ]Bc = (1, 1)T
şi
1 1
AB1 = ,
−3 1
are rangul doi, egal cu numărul vectorilor, obţinem că B1 e sistem liniar independent maximal, deci
bază. Absolut analog
−4 6
AB 2 = ,
6 −9
are rangul unu şi deci B2 e sistem liniar dependent.
(1p) 7. Enunţaţi teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Fie U şi V două K spaţii vectoriale
de aceeaşi dimensiune. Folosind teorema enunţată să se demonstreze că dacă operatorul liniar
H : U → V este injectiv atunci este şi surjectiv.
Rezolvare Teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Dacă U şi V sunt K spaţii
vectoriale finit dimensionale iar H : U → V este operator liniar atunci
dimK U = dimK KerH + dimK ImH.
Demonstraţie propoziţie. Presupunem că dimK U = dimK V şi H : U → V este operator liniar
injectiv. Din H injectiv rezultă
KerH = {0U },
fapt ce atrage
dimK U = dimK ImH.
Din enunţ dimK U = dimK V . Am demonstrat că
dimK V = dimK ImH.
Dar ImH este subspaţiu vectorial in (V, K) şi dimK V = dimK ImH atrage V = ImH. Folosind
faptul că V = ImH dacă şi numai dacă H este surjectiv, se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = x1 − 2x3 .
a) Să senarate că f este funcţională liniară

o şi scrieţi matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul
T T T
B = (0, 1, 1) , (1, 0, 1) , (1, 1, 0) ⊂ R3 , R .
b) Să se se determine Kerf , Imf , dimR Kerf şi dimR Imf .
Rezolvare a) Observăm că
f (x) = Ax, x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 ,

unde A = 1 0 −2 este matricea lui f ı̂n reperul canonic din R3 , R . Atunci
f (αx + by) = A (αx + by) = αAx + bAy = αf (x) + bf (y)
pentru orice α, b ∈ R şi x, y ∈ R3 se confirmă că f este funcţională liniară.

Metoda I. Matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul
n o
B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂ R3 , R ,
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = −2 −1 1 .
Metoda II. Matricea funcţionalei liniare f . Folosind diagrama
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
CBc3 ,B ↓ ↓ CBc1 ,Bc1
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul B este

−1
[A]fB,B 1 = CB 1
f
1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B
c ,Bc
c c c
 
0 1 1
= (1)−1 1 0 −2  1 0 1 
1 1 0

= −2 −1 1 ,
unde

Bc3 este reperul canonic din R3 , R
Bc1 este reperul canonic din (R, R)
 
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B =  1 0 1  , [A]fB 3 ,B 1 = 1 0 −2 .
c c
1 1 0
b) Nucleul se determină din

f (x1 , x2 , x3 ) = 0,
sau, echivalent
x1 − 2x3 = 0,
de unde
(x1 , x2 , x3 )T = (2x3 , x2 , x3 )T
implică
Kerf = SpanR {(2, 0, 1)T , (0, 1, 0)T }.
Observăm că  
2 0 0
B =  0 1 0 ,
1 0 1
este o matrice cu rangul 3. Deducem că
Imf = SpanR (f (0, 0, 1)) = SpanR (−2) = R.
Recapitulând
Kerf = SpanR {(2, 0, 1)T , (0, 1, 0)T } =⇒ dimR Kerf = 2,

Imf = R =⇒ dimR Imf = 1.

(1p) 9. În spaţiul euclidian R3 , R, <, > , ı̂nzestrat cu produsul scalar T
ncanonic < x, y >= x y,o
∀x, y ∈ R3 , se consideră subspaţiul euclidian (X, <, > , R) cu X = spanR (1, 1, −2)T , (1, 1, −1)T .
Dacă X ⊥ e complementul ortogonal al lui X ı̂n R3 iar P : R3 → R3 e operator liniar definit
T ⊥
ox = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R , cercetaţi dacă P e operator autoadjunct şi X =
prin Pn
(x) = prX ⊥ x, 3
spanR (−1, 1, 0)T . Determinaţi X ∩ X ⊥ .
Rezolvare Am văzut la problema 3 că

n o
X ⊥ = spanR (−1, 1, 0)T .
Arătăm că P e operator autoadjunct. Observăm că
< (x1 , x2 , x3 )T , (−1, 1, 0)T >

P (x) = prX ⊥ x = (−1, 1, 0)T
< (−1, 1, 0)T , (−1, 1, 0)T >
T
−x1 + x2 T x1 − x2 −x1 + x2
= (−1, 1, 0) = , ,0 .
2 2 2
Metoda I. Folosim definiţia

=< x, P (y) >
∀ x = (x1 , x2 , x3 ) , ∀ y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ R3 . Evident că suntem sub ipotezele definiţiei
T
T
x1 − x2 −x1 + x2
=< , ,0 , (y1 , y2 , y3 )T >
2 2
x1 − x2 −x1 + x2
= y1 + y2
2 2
şi
T
T y1 − y2 −y1 + y2
< x, P (y) >=< (x1 , x2 , x3 ) , , ,0 >
2 2
y1 − y2 −y1 + y2
= x1 + x2
2 2
de unde concluzia că P e operator autoadjunct.
Metoda II. Matricea lui P ı̂n reperul canonic (ortonormat!) din R3 , R, <, > este
 
1
2 − 12 0
A =  − 21 1
2 0 
0 0 0
adică o matrice simetrică. Am demonstrat că P e operator autoadjunct. Cum, din teorema de
descompunere ı̂n subspaţii ortogonale
R3 = X ⊕ X ⊥ ,
deducem că X ∩ X ⊥ = {0R3 }.

Notă. Notaţia (a, b, c)T , indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe
linie, faceţi abstracţie de T şi lucraţi cum sunteţi obişnuiţi.
Varianta B Nume şi Prenume:

(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (2, −1)T , b2 = (6, −4)T

Folosind tabelul
Baza x1 x2 x3
e1 2 6 2
e2 -1 -4 -3
x1 1 3 1
e2 0 -1 -2
x1 1 0 -5
x2 0 1 2

xB = (−5, 2)T .
ab1 + bb2 = 0R2 =⇒ a = b = 0.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
2 6 a 0
=
−1 −4 b 0
Dar
2 6
= −2 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
−1 −4

V (x) = x21 − 2x22 + 5x23 − 2x1 x2 − 4x2 x3 , unde x = (x1 , x2 , x3 )T .
ei.

 
1 −1 0
A =  −1 −2 −2  .
0 −2 5
Cum
1 −1 0
1 −1
∆1 = 1, ∆2 = = −3, ∆3 = −1 −2 −2 = −19
−1 −2
0 −2 5

deducem că f (x, x) = ω12 − 31 ω22 + 19 ω3 . Deoarece ∆1 = 1, ∆2 = −3, ∆3 = −19 criteriul lui
3 2
Sylvester implică o formă pătratică nedefinită.

n o
(1p) 3. Se consideră subspaţiul X = span (0, 3, 1)T , (1, −2, 0)T ı̂n R3 , R . Să se găsească o
bază ortonormată pentru X (folosind procedura Gram-Schmidt) şi proiecţia ortogonală a vectorului
v = (−1, 3, 5)T pe X.
v1 = (0, 3, 1)T
< (1, −2, 0)T , (0, 3, 1)T >
v2 = (1, −2, 0)T − T T
(0, 3, 1)T
< (0, 3, 1) , (0, 3, 1) >
6
= (1, −2, 0)T + (0, 3, 1)T
10

T 3 T 1 3 T
= (1, −2, 0) + (0, 3, 1) = 1, − , .
5 5 5

v1 v1 1
w1 = =√ = √ (0, 3, 1)T
∥v1 ∥ < v1 , v1 > 10

v2 v2 5 1 3 T
w2 = =√ =√ 1, − , .
∥v2 ∥ < v2 , v2 > 35 5 5

X ⊥ = {x = (x1 , x2 , x3 )T < x, y >= 0 ∀y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ X }.
Rezolvăm sistemul (0, 3, 1)T , (1, −2, 0)T

3x2 + x3 = 0
x1 − 2x2 = 0

şi obţinem soluţia x1 = − 32 x3 , x2 = − 13 x3 . Am obţinut
X ⊥ = SpanR {(−2, −1, 3)T },

şi
< (−1, 3, 5)T , (−2, −1, 3)T >

prX ⊥ v = (−2, −1, 3)T
< (−2, −1, 3)T , (−2, −1, 3)T >
2 − 3 + 15
= (−2, −1, 3)T = (−2, −1, 3)T .
4+1+9
prX v = v − prX ⊥ v = (−1, 3, 5)T − (−2, −1, 3)T = (1, 4, 2)T .
y ′ (x) = 6 · z (x)
z ′ (x) = 6 · y (x)

0 6
A= .
6 0
−λ 6
PA (λ) = = λ2 − 36.

6 −λ
PA (λ) = λ2 − 36 = 0,
adică
λ1 = 6 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −6 cu maλ2 = 1.
sau, echivalent
−6 6 a 0
= =⇒ −6a + 6b = 0.
6 −6 b 0
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
6 6 a 0
= =⇒ 6a + 6b = 0.
6 6 b 0
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,

1 1
C= .
1 −1
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 6 0 u1
u = C · u ⇐⇒ =
u′2 0 −6 u2
sau, echivalent
u′1 = 6u1 u′1 − 6u1 = 0| e−6x
⇐⇒
u′2 = −6u2 u′2 + 6u2 = 0| e6x .
Atunci ′
u′1 e−6x − 6u1 e−6x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−6x = 0
⇐⇒ u1 e−6x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−6x , c1 ∈ R
′
u2′ e6x + 6u2 e6x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e6x = 0
⇐⇒ u2 e6x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e6x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−6x
=⇒
u2 (x) = c2 e6x .

y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−6x + c2 e6x ,
z = u1 − u2 = c1 e−6x − c2 e6x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de mulţime de generatori ai unui spaţiu vectorial. Fie M o mulţime
nevidă de vectori din K-spaţiul vectorial V şi spanK (M ) mulţimea tuturor combinaţiilor liniare
finite de vectori din M (cu scalari din K). Arătaţi că spanK (M ) este cel mai mic subspaţiu
vectorial care conţine toţi vectorii lui M .
Rezolvare Definiţi noţiunea de mulţime de generatori ai unui spaţiu vectorial. Fie

K-spaţiul vectorial finit dimensional V şi G = {v1 , ..., vn } o mulţime de vectori din V. Mulţimea
G se numeşte sistem de generatori pentru V dacă oricare ar fi v ∈ V există α1 , ... , αn ∈ K astfel
ı̂ncât
v = α1 v1 + ... + αn vn .
Demonstraţie propoziţie. În mod evident SpanK {(v1 , ..., vn )} e subspaţiu vectorial al lui (V,K).
Într-adevăr, dacă
x, y ∈ SpanK {(v1 , ..., vn )} şi α, β ∈ K,
atunci există αi , βi ∈ K, i = 1, ..., n astfel ı̂ncât
X
n X
n
x= αi vi şi y = βi vi .
i=1 i=1
Observăm că
X
n X
n
αx + βy = ααi vi + ββi vi
i=1 i=1
Xn
= (ααi + ββi ) vi ∈ SpanK {(v1 , ..., vn )},
i=1
de unde concluzia SpanK {(v1 , ..., vn )} e subspaţiu vectorial al lui (V,K).

Demonstrăm partea a doua a enunţului. Fie W subspaţiu vectorial al lui (V,K). Cunoaştem că
spanK (M ) conţine toate combinaţiile liniare finite de vectori din M (cu scalari din K) şi deci putem
presupune că M = {v1 , ..., vn } ⊂ W. Deoarece W e subspaţiu vectorial al lui (V,K) deducem că
α1 v1 + ... + αn vn ∈ W, ∀α1 , ..., αn ∈ K.
Cum
SpanK {(v1 , ..., vn )} = {α1 v1 + ... + αn vn |α1 , ..., αn ∈ K } ,
deducem că
SpanK {(v1 , ..., vn ) ⊆ W.
Am demonstrat că, dacă M este o mulţime nevidă de vectori din K-spaţiul vectorial V iar spanK (M )
este mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite de vectori din M (cu scalari din K) atunci
spanK (M ) este cel mai mic subspaţiu vectorial care conţine toţi vectorii lui M .
B1 = {p1 = 2X + 1, p2 = 3X + 2, p3 = −2X + 4} , B2 = {q1 = 8X + 4, q2 = 12X + 6} ,

şi B3 = {t1 = X + 2, t2 = 3X + 1}
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
dimR R1 [X] = 2 = |Bc | .
Cum
p1 = 8 · r2 + 4 · r1 =⇒ [p1 ]Bc = (8, 4)T

p2 = 12 · r2 + 6 · r1 =⇒ [p1 ]Bc = (12, 6)T
şi
8 12
AB2 = ,
4 6
are rangul unu şi deci B2 e sistem liniar dependent. Absolut analog

1 3
AB 3 = ,
2 1
bază.
H : U → V este surjectiv atunci este şi injectiv.
surjectiv. Din H surjectiv rezultă
ImH = V,
fapt ce atrage
dimK U = dimK KerH + dimK V.
dimK KerH = 0,
fapt ce atrage KerH = {0U }. Folosind faptul că KerH = {0U } dacă şi numai dacă H este injectiv,
se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = −x1 + 2x3n. Să se arate că f este funcţională o
liniară şi scrieţi matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂

R3 , R . Să se se determine Kerf , Imf , dimR Kerf şi dimR Imf .
f (x) = Ax, x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 ,


unde A = −1 0 2 este matricea lui f ı̂n reperul canonic din R3 , R . Atunci

n o
B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂ R3 , R ,
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = 2 1 −1 .
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R

−1
[A]fB,B 1 = CB 1
f
1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B
c ,Bc
c c c
 
0 1 1
= (1)−1 −1 0 2  1 0 1 
1 1 0

= 2 1 −1 ,
unde

 
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B =  1 0 1  , [A]fB 3 ,B 1 = −1 0 2 .
c c
1 1 0

f (x1 , x2 , x3 ) = 0,
sau, echivalent
−x1 + 2x3 = 0,
de unde
(x1 , x2 , x3 )T = (2x3 , x2 , x3 )T
implică
Kerf = SpanR {(2, 0, 1)T , (0, 1, 0)T }.
2 0 0
B =  0 1 0 ,
1 0 1
Imf = SpanR (f (0, 0, 1)) = SpanR (2) = R.
Recapitulând


(1p) 9. În spaţiul euclidian R3 , R, <, > , ı̂nzestrat cu produsul scalarncanonic < x, y >= x o
T y,
∀x, y ∈ R3 , se consideră subspaţiul euclidian (X, <, > , R) cu X = spanR (0, 3, 1)T , (1, −2, 0)T .
prin Pn x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 , cercetaţi dacă P e operator autoadjunct şi X ⊥ =
(x) = prX ⊥ x, o
spanR (−2, −1, 3)T . Determinaţi X ∩ X ⊥ .

n o
X ⊥ = spanR (−2, −1, 3)T .
< (x1 , x2 , x3 )T , (−2, −1, 3)T >

P (x) = prX ⊥ x = T T
(−2, −1, 3)T
< (−2, −1, 3) , (−2, −1, 3) >
−2x1 − x2 + 3x3
= (−2, −1, 3)T
14

4x1 + 2x2 − 6x3 2x1 + x2 − 3x3 −6x1 − 3x2 + 9x3 T
= , , .
14 14 14

=< x, P (y) >
∀ x = (x1 , x2 , x3 )T , ∀ y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ R3 .
Evident că suntem sub ipotezele definiţiei
T
4x1 + 2x2 − 6x3 2x1 + x2 − 3x3 −6x1 − 3x2 + 9x3
=< , , , (y1 , y2 , y3 )T >
14 14 14
4x1 + 2x2 − 6x3 2x1 + x2 − 3x3 −6x1 − 3x2 + 9x3
= y1 + y2 + y3
14 14 14
şi
T
T 4y1 + 2y2 − 6y3 2y1 + y2 − 3y3 −6y1 − 3y2 + 9y3
< x, P (y) >=< (x1 , x2 , x3 ) , , , >
14 14 14
4y1 + 2y2 − 6y3 2y1 + y2 − 3y3 −6y1 − 3y2 + 9y3
= x1 + x2 + x3
14 14 14
 4 2 −6

14 14 14
A= 2
14
1
14
−3
14

−6 −3 9
14 14 14
R3 = X ⊕ X ⊥ ,

Varianta C Nume şi Prenume:

(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (−2, 5)T , b2 = (−4, 6)T şi
vectorul x = (−2, −7)T . Să se arate că B e bază ı̂n R2 , R iar folosind metoda pivotării să se

Folosind tabelul
Baza x1 x2 x3
e1 −2 -4 -2
e2 5 6 -7
x1 1 2 1
e2 0 -4 -12
x1 1 0 -5
x2 0 1 3

xB = (−5, 3)T .
ab1 + bb2 = 0R2 =⇒ a = b = 0.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
a(−2, 5)T + b(−4, 6)T = 0R2
sau, cu
(−2a, 5a)T + (−4b, 6b)T = 0R2 ,
−2a − 4b = 0
5a + 6b = 0
Dar
−2 −4
= 8 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
5 6

V (x) = 3x21 − 2x22 + 5x23 + 2x1 x2 − 2x1 x3 , unde x = (x1 , x2 , x3 )T .
ei.

 
3 1 −1
A =  1 −2 0  .
−1 0 5
Cum
1 −1 1
3 1
∆1 = 3, ∆2 = = −7, ∆3 = −1 5
2 = −33

1 −2 1
2 −4
deducem că f (x, x) = ω12 − 71 ω22 + 33 ω3 . Deoarece ∆1 = 3, ∆2 = −7, ∆3 = −33 criteriul lui
7 2

n o
(1p) 3. Se consideră subspaţiul X = span (2, −1, 0)T , (−2, 1, 5)T ı̂n R3 , R . Să se găsească
lui v = (1, 2, 4)T pe X.
v1 = (2, −1, 0)T

< (2, −1, 0)T , (−2, 1, 5)T >
v2 = (−2, 1, 5)T − T T
(2, −1, 0)T
< (2, −1, 0) , (2, −1, 0) >
−4 − 1
= (−2, 1, 5)T − (2, −1, 0)T
4+1
= (−2, 1, 5)T + (2, −1, 0)T = (0, 0, 5)T .

v1 v1 1
w1 = =√ = √ (2, −1, 0)T
∥v1 ∥ < v1 , v1 > 5
v2 v2 1
w2 = =√ = (0, 0, 5)T .
∥v2 ∥ < v2 , v2 > 5

X ⊥ = {x = (x1 , x2 , x3 )T < x, y >= 0 ∀y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ X }.
Rezolvăm sistemul
(
< (x1 , x2 , x3 )T , (2, −1, 0)T > 2x1 − x2 = 0
⇐⇒
< (x1 , x2 , x3 )T , (−2, 1, 5)T > −2x1 + x2 + 5x3 = 0
şi obţinem soluţia x1 = 21 x2 , x3 = 0. Am obţinut
X ⊥ = SpanR {(1, 2, 0)T },
şi
< (1, 2, 0)T , (1, 2, 4)T >
prX ⊥ v = (1, 2, 0)T = (1, 2, 0)T .
< (1, 2, 0)T , (1, 2, 0)T >
prX v = v − prX ⊥ v = (1, 2, 4)T − (1, 2, 0)T = (0, 0, 4)T .
′
y (x) = 7 · z (x)
z ′ (x) = 7 · y (x)

0 7
A= .
7 0
−λ 7
PA (λ) = = λ2 − 49.

7 −λ
PA (λ) = λ2 − 49 = 0,
adică
λ1 = 7 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −7 cu maλ2 = 1.
sau, echivalent
−7 7 a 0
= =⇒ −7a + 7b = 0.
7 −7 b 0
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
7 7 a 0
= =⇒ 7a + 7b = 0.
7 7 b 0
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,

1 1
C= .
1 −1
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 7 0 u1
u = C · u ⇐⇒ =
u′2 0 −7 u2
sau, echivalent
u′1 = 7u1 u′1 − 7u1 = 0| e−7x
⇐⇒
u′2 = −7u2 u′2 + 7u2 = 0| e7x .
Atunci ′
u′1 e−7x − 7u1 e−7x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−7x = 0
⇐⇒ u1 e−7x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−7x , c1 ∈ R
′
u2′ e7x + 7u2 e7x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e7x = 0
⇐⇒ u2 e7x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e7x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−7x
=⇒
u2 (x) = c2 e7x .

y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−7x + c2 e7x ,
z = u1 − u2 = c1 e−7x − c2 e7x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de sumă directă a două subspaţii vectoriale. ii) Fie X, Y subspaţii ale
K-spaţiului vectorial V. Arătaţi că X ∩ Y = {0V } dacă şi numai dacă pentru fiecare z ∈ X + Y există
o singură alegere x ∈ X, y ∈ Y pentru care z = x + y.
Rezolvare. Noţiunea de sumă directă a două subspaţii vectoriale. Fie (V,K) spaţiu
vectorial peste corpul K şi X, Y subspaţii vectoriale ale sale. Spunem că suma S = X + Y a
subspaţiilor vectoriale X şi Y este directă dacă orice vector x ∈ S se scrie ı̂n mod unic ca o sumă
de doi vectori unul din X şi unul din Y, caz ı̂n care notăm S = X ⊕ Y.
”⊂” Presupunem v ∈ X ∩ Y. Atunci
v = v + 0V = 0 V + v
∈X ∈Y
iar ţinând cont că scrierea lui v este unică, deducem că v = 0V .
”⊃” Dacă v1 + v2 = v1′ + v2′ pentru v1 , v2 ∈ X iar v1′ , v2′ ∈ Y atunci
v1 − v1′ = v2′ − v2 .
| {z } | {z }
∈X ∈Y
Aşadar
v1 = v1′ şi v2 = v2′
deoarece v1 −v1′ ∈X∩Y={0V } deoarece v2 −v2′ ∈X∩Y={0V }
adică reprezentarea ca sumă este unică.

B1 = {p1 = 2X − 3, p2 = −6X + 9} , B2 = {q1 = 4X + 3, q2 = 3X − 9} ,

şi B3 = {t1 = 4X + 2, t2 = X − 2, t3 = X + 1}
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
dimR R1 [X] = 2 = |Bc | .
Cum
p1 = 2 · r2 − 3 · r1 =⇒ [p1 ]Bc = (2, −3)T

p2 = −6 · r2 + 9 · r1 =⇒ [p2 ]Bc = (−6, 9)T
şi
2 −6
AB1 = ,
−3 9
are rangul unu şi deci B1 e sistem liniar dependent. Absolut analog

4 3
AB2 = ,
3 −9
bază.
H : U → V este surjectiv atunci este şi bijectiv.
surjectiv. Din H surjectiv rezultă
ImH = V,
fapt ce atrage
dimK U = dimK KerH + dimK V.
dimK KerH = 0,
fapt ce atrage KerH = {0U }. Folosind faptul că KerH = {0U } dacă şi numai dacă H este injectiv,
se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = 2x2 − x3 .
a) Să senarate că f este funcţională liniară

o şi scrieţi matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul
T T T
B = (0, 1, 1) , (1, 0, 1) , (1, 1, 0) ⊂ R3 , R .
f (x) = Ax, x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 ,

unde A = 0 2 −1 este matricea lui f ı̂n reperul canonic din R3 , R . Atunci

n o
B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂ R3 , R ,
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = 1 −1 2 .
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R

−1
[A]fB,B 1 = CB 1
f
1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B
c ,Bc
c c c
 
0 1 1
= (1)−1 0 2 −1  1 0 1 
1 1 0

= 1 −1 2 ,
unde

 
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B =  1 0 1  , [A]fB 3 ,B 1 = 0 2 −1 .
c c
1 1 0

f (x1 , x2 , x3 ) = 0,
sau, echivalent
2x2 − x3 = 0,
de unde
(x1 , x2 , x3 )T = (x1 , x2 , 2x2 )T
implică
Kerf = SpanR {(1, 0, 0)T , (0, 1, 2)T }.
1 0 0
B =  0 1 0 ,
0 2 1
Recapitulând


∀x, y ∈ R3 , se consideră subspaţiul euclidian (X, <, > , R) cu X = spanR (2, −1, 0)T , (−2, 1, 5)T .
prin Pn x, x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 , cercetaţi dacă P e operator autoadjunct şi X ⊥ =
(x) = prX ⊥o
spanR (1, 2, 0)T . Determinaţi X ∩ X ⊥ .

n o
X ⊥ = spanR (1, 2, 0)T .
< (x1 , x2 , x3 )T , (1, 2, 0)T >

P (x) = prX ⊥ x = T T
(1, 2, 0)T
< (1, 2, 0) , (1, 2, 0) >
x1 + 2x2
= (1, 2, 0)T
5
T
x1 + 2x2 2x1 + 4x2
= , ,0 .
5 5

=< x, P (y) >
∀ x = (x1 , x2 , x3 )T , ∀ y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ R3 .
T
x1 + 2x2 2x1 + 4x2
=< , ,0 , (y1 , y2 , y3 )T >
5 5
x1 + 2x2 2x1 + 4x2
= y1 + y2
5 5
şi
T
T y1 + 2y2 2y1 + 4y2
< x, P (y) >=< (x1 , x2 , x3 ) , , ,0 >
5 5
y1 + 2y2 2y1 + 4y2
= x1 + x2
5 5
 1 2

5 5 0
A= 2
5
4
5 0 
0 0 0
R3 = X ⊕ X ⊥ ,

Varianta D Nume şi Prenume:

(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (3, −2)T , b2 = (6, −5)T

Folosind tabelul
Baza x1 x2 x3
e1 3 6 6
e2 -2 -5 -7
x1 1 2 2
e2 0 -1 -3
x1 1 0 -4
x2 0 1 3

xB = (−4, 3)T .
ab1 + bb2 = 0R2 =⇒ a = b = 0.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
a(3, −2)T + b(6, −5)T = 0R2
sau, cu
(3a, −2a)T + (6b, −5b)T = 0R2 ,
3a + 6b = 0
−2a − 5b = 0.
Dar
3 6
= −3 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
−2 −5

V (x) = 2x21 + 5x22 − x23 + 2x1 x3 + 6x2 x3 , unde x = (x1 , x2 , x3 )T .
ei.
28 Ianuarie 2020 - Page 2 of 11 28 Ianuarie 2020

 
2 0 1
A =  0 5 3 .
1 3 −1
Cum
2 0 1
2 0
∆1 = 2, ∆2 = = 10, ∆3 = 0 5 3

= −33,

0 5 1 3 −1
deducem că f (x, x) = 12 ω12 + 10 ω2 − 10

2 2
33 ω3 . Deoarece ∆1 = 2, ∆2 = 10, ∆3 = −33 criteriul lui
2

n o
(1p) 3. Se consideră subspaţiul X = span (1, −1, 0)T , (0, −1, 4)T ı̂n R3 , R . Să se găsească
lui v = (1, −1, 33)T pe X.
v1 = (1, −1, 0)T

< (0, −1, 4)T , (1, −1, 0)T >
v2 = (0, −1, 4)T − T T
(1, −1, 0)T
< (1, −1, 0) , (1, −1, 0) >
1
= (0, −1, 4)T − (1, −1, 0)T
2
T T
T 1 1 1 1
= (0, −1, 4) + − , , 0 = − ,− ,4 .
2 2 2 2

v1 v1 1
w1 = =√ = √ (1, −1, 0)T
∥v1 ∥ < v1 , v1 > 2
√ T
v2 v2 2 1 1
w2 = =√ =√ − ,− ,4 .
∥v2 ∥ < v2 , v2 > 33 2 2
Proiecţia ortogonală a vectorului v = (1, −1, 33)T pe X.

Metoda I. Complementul ortogonal

X ⊥ = {x = (x1 , x2 , x3 )T < x, y >= 0 ∀y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ X }.
Rezolvăm sistemul
(
< (x1 , x2 , x3 )T , (1, −1, 0)T > x1 − x2 = 0
⇐⇒
< (x1 , x2 , x3 )T , (0, −1, 4)T > −x2 + 4x3 = 0.
Matricea sistemului este

1 −1 0
A= .
0 −1 4
Un minor principal de ordinul doi nenul este

1 −1
M2 = .

0 −1
Deducem că x3 e necunoscută secundară iar x1 , x2 principale. Atunci x2 = 4x3 şi x1 = 4x3 . Deci
x = (x1 , x2 , x3 )T = (4x3 , 4x3 , x3 )T = x3 (4, 4, 1)T ,
conduce la
X ⊥ = SpanR {(4, 4, 1)T },
şi
< (1, −1, 33)T , (4, 4, 1)T >
prX ⊥ v = T T
(4, 4, 1)T = (4, 4, 1)T .
< (4, 4, 1) , (4, 4, 1) >
prX v = v − prX ⊥ v = (1, −1, 33)T − (4, 4, 1)T = (−3, −5, 32)T .
Metoda II. Folosim formula proiecţiei
prX v = prv1 v + prv2 v

< v, v1 > < v, v2 >
= v1 + v2
< v1 , v1 > < v2 , v2 >
= (−3, −5, 32)T .
y ′ (x) = 8 · z (x)
z ′ (x) = 8 · y (x)

0 8
A= .
8 0
−λ 8
PA (λ) = = λ2 − 64.

8 −λ
PA (λ) = λ2 − 64 = 0,
adică
λ1 = 8 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −8 cu maλ2 = 1.
sau, echivalent
−8 8 a 0
= =⇒ −8a + 8b = 0.
8 −8 b 0
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
8 8 a 0
= =⇒ a + b = 0.
8 8 b 0
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,

1 1
C= .
1 −1
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 8 0 u1
u = C · u ⇐⇒ = ,
u′2 0 −8 u2
sau, echivalent
u′1 = 8u1 u′1 − 8u1 = 0| e−8x
⇐⇒
u′2 = −8u2 u′2 + 8u2 = 0| e8x .
Atunci ′
u′1 e−8x − 8u1 e−8x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−8x = 0
⇐⇒ u1 e−8x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−8x , c1 ∈ R
′
u2′ e8x + 8u2 e8x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e8x = 0
⇐⇒ u2 e8x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e8x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−8x
=⇒
u2 (x) = c2 e8x .

y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−8x + c2 e8x ,
z = u1 − u2 = c1 e−8x − c2 e8x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de dimensiune a unui spaţiu vectorial. Fie X un subspaţiu al K-spaţiului
vectorial n-dimensional V. Arătaţi că dimK X 6n şi că dimK X = n dacă şi numai dacă X = V.
Rezolvare. Noţiunea de dimensiune a unui spaţiu vectorial. Fie (V,K) spaţiu vectorial
peste corpul K. Numărul de elemente al unei baze din (V,K) se numeşte dimensiunea spaţiului
vectorial (V,K).
Fie (V,K) spaţiu vectorial peste corpul K cu dimK V =n şi X subspaţiu vectorial al său.
Prima parte a propoziţiei. dimK X 6n. Presupunem prin absurd că dimK X =m > n. Fie
{b1 , ..., bm } bază ı̂n (X,K). Cum X e subspaţiu al K-spaţiului vectorial n-dimensional V deducem că
{b1 , ..., bm } e sistem liniar independent ı̂n (V,K), fapt ce intră ı̂n contradicţie cu dimK V =n. Deci
dimK X 6n.
A doua parte a propoziţiei.
”⊂” Dacă dimK X = n atunci X = V. Într-adevăr, prin ipoteză dimK V = n implică dimK X = dimK V.
Cum X este subspaţiu vectorial al lui (V,K) deducem că X ⊆ V. Clar, (dimK X = dimK V şi X ⊆ V)
implică X = V.
”⊃” Dacă X = V ı̂n mod evident dimK X = n, deoarece dimK V = n.
B1 = {p1 = 2X − 3, p2 = X + 2} , B2 = {q1 = 2X − 6, q2 = −3X + 9} ,

şi B3 = {t1 = 2X, t2 = 3X + 5, t3 = X − 4} ,
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
dimR R1 [X] = 2 = |Bc | .
Metoda I. Cum
p1 = 2 · r2 − 3 · r1 =⇒ [p1 ]Bc = (2, −3)T

p2 = 1 · r2 + 2 · r1 =⇒ [p2 ]Bc = (1, 2)T
şi
2 1
AB1 = ,
−3 2
bază. Absolut analog
2 −3
AB2 = ,
−6 9
are rangul unu şi deci B2 e sistem liniar dependent.
Metoda II. B1 este bază. Organizăm datele sub forma de tabel
Baza p1 p2
r1 2 1
r2 -3 2
p2 2 1
r2 - 73 0
p2 0 1
p1 1 0
Conform lemei substituţiei B1 este bază.

B2 nu este bază. Organizăm datele sub forma de tabel
Baza p1 p2
r1 2 -3
r2 -6 9
p1 1 − 23
r2 0 0
Ne oprim deoarece nu putem alege pivot nenul. Conform lemei substituţiei B2 nu este bază.
Metoda III. Folosind definiţia B1 = {b1 , b2 } constituie o bază ı̂n (R1 [X] , R) dacă, B1 e sistem
liniar independent maximal ı̂n (R1 [X] , R):
ap1 + bp2 = 0R1 [X] =⇒ a = b = 0.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R1 [X]
echivalent cu
a(2X − 3) + b(X + 2) = 0R1 [X]
sau, cu
(2a + b)X + (−3a + 2b) = 0R1 [X] ,
2a + b = 0
−3a + 2b = 0.
Dar
2 1

−3 2 = 7 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.

Concluzia B e sistem liniar independent ı̂n R2 , R . Cum dimR R1 [X] = 2 = |B| deducem că B e
sistem liniar independent maximal ı̂n (R1 [X] , R).
Folosind definiţia B2 = {b1 , b2 } constituie o bază ı̂n (R1 [X] , R) dacă, B2 e sistem liniar inde-
pendent maximal ı̂n (R1 [X] , R):
ap1 + bp2 = 0R1 [X] =⇒ a = b = 0,
unde 0R1 [X] desemnează polinomul nul 0. Atunci
ab1 + bb2 = 0R1 [X]
echivalent cu
a(2X − 6) + b(−3X + 9) = 0R1 [X] ,
sau, cu
(2a − 3b)X + (−6a + 9b) = 0R1 [X] ,
2a − 3b = 0
−6a + 9b = 0.
Dar
2 −3

−6 9 = 0,
conclude că există a, b ∈ R nu toţi nuli astfel ı̂n cât
ap1 + bp2 = 0R1 [X] ,
deci B2 e sistem liniar dependent. Concluzia B2 nu e bază ı̂n (R1 [X] , R). Absolut analog se poate
demonstra că B3 este sistem liniar dependent ı̂n (R1 [X] , R).
H : U → V este injectiv atunci este şi bijectiv.
injectiv. Din H injectiv rezultă
KerH = {0U },
fapt ce atrage
dimK U = dimK ImH.
dimK V = dimK ImH.
Dar ImH este subspaţiu vectorial in (V, K) şi dimK V = dimK ImH atrage V = ImH. Folosind
faptul că V = ImH dacă şi numai dacă H este surjectiv, se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = 2x1 − x2 .
a) Să se arate că f este funcţională liniară şi scrieţi matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul
n o
B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂ R3 , R .
Rezolvare a) Metoda I. f este funcţională liniară. Observăm că
f (x) = Ax, x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 ,

unde A = 2 −1 0 este matricea lui f ı̂n reperul canonic din R3 , R . Atunci

Metoda II. f este funcţională liniară. Fie x = (x1 , x2 , x3 )T şi y = (y1 , y2 , y3 )T elemente din
R3 iar α, b ∈ R. Observăm că
αx + by = α (x1 , x2 , x3 )T + b (y1 , y2 , y3 )T
= (αx1 , αx2 , αx3 )T + (by1 , by2 , by3 )T
= (αx1 + by1 , αx2 + by2 , αx3 + by3 )T .
Atunci
f (αx1 + by1 , αx2 + by2 , αx3 + by3 ) = 2 (αx1 + by1 ) − (αx2 + by2 )
= (2αx1 − αx2 ) − (2by1 − by2 )
= α (2x1 − x2 ) − b (2y1 − y2 )
= αf (x) + bf (y) ,
de unde şi concluzia.

n o
B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂ R3 , R ,
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = −1 2 −1 .
Metoda II. Matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul B. Folosind diagrama
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R

−1
[A]fB,B 1 = CB 1
f
1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B
c ,Bc
c c c
 
0 1 1
= (1)−1 2 −1 0  1 0 1 
1 1 0

= −1 2 1 ,
unde

 
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B =  1 0 1  , [A]fB 3 ,B 1 = −1 0 2 .
c c
1 1 0
−1 f
Observaţi că am folosit CB 1 ,B 1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B formula introdusa la operatori liniari ci nu formula
c c c c
T f
CB 1 1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B introdusă la functionale biliniare.
c ,Bc c c
f (x1 , x2 , x3 ) = 0,
sau, echivalent
2x1 − x2 = 0,
de unde
(x1 , x2 , x3 )T = (x1 , 2x1 , x3 )T ,
implică
Kerf = SpanR {(1, 2, 0)T , (0, 0, 1)T }.
1 0 0
B =  2 0 1 ,
1 1 0
Recapitulând


∀x, y ∈ R3 , se consideră subspaţiul euclidian (X, <, > , R) cu X = spanR (1, −1, 0)T , (0, −1, 4)T .
prin Pn x, x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 , cercetaţi dacă P e operator autoadjunct şi X ⊥ =
(x) = prX ⊥o
spanR (4, 4, 1)T . Determinaţi X ∩ X ⊥ .
Rezolvare Metoda 1. X ⊥ =? Am văzut la problema 3 că

n o
X ⊥ = spanR (4, 4, 1)T .
Metoda 2. X ⊥ =? Clar, vectorul v = (4, 4, 1)T e ortogonal pe vectorii v1 = (1, −1, 0)T şi
T
v2 = (0, −1, 4) . Cum sistemul de vectori {v, v1 , v2 } este bază ı̂n R3 , R iar v1 , v2 ∈ X deducem
că v ∈ X ⊥ . Pe de altă parte
dimR X ⊥ = 1 şi v ̸= 0R3 ,
n o
confirmă că X ⊥ = spanR (4, 4, 1)T .
Arătăm că P e operator autoadjunct. Pentru ı̂nceput observăm că
< (x1 , x2 , x3 )T , (4, 4, 1)T >

P (x) = prX ⊥ x = (4, 4, 1)T
< (4, 4, 1)T , (4, 4, 1)T >
4x1 + 4x2 + x3
= (4, 4, 1)T .
33
=< x, P (y) >,
∀ x = (x1 , x2 , x3 ) , ∀ y = (y1 , y2 , y3 )T ∈ R3 .
T

4x1 + 4x2 + x3
=< (4, 4, 1)T , (y1 , y2 , y3 )T >
33
4x1 + 4x2 + x3
= < (4, 4, 1)T , (y1 , y2 , y3 )T >
33
4x1 + 4x2 + x3
= (4y1 + 4y2 + y3 )
33
şi
4y1 + 4y2 + y3
< x, P (y) >=< (x1 , x2 , x3 )T , (4, 4, 1)T >
33
4y1 + 4y2 + y3
= < (x1 , x2 , x3 )T , (4, 4, 1)T >
33
4y1 + 4y2 + y3
= (4x1 + 4x2 + x3 )
33
 16 16 4

33 33 33
A= 16
33
16
33
4
33

4 4 1
33 33 33
adică o matrice simetrică faţă de diagonala prinipală (A = AT ). Am demonstrat că P e operator

autoadjunct.
Metoda I. X ∩ X ⊥ =? Cum, din teorema de descompunere ı̂n subspaţii ortogonale
R3 = X ⊕ X ⊥ ,

Metoda II. X ∩ X ⊥ =?
Cunoaştem n o

X ∩ X ⊥ = x ∈ R3 x ∈ X şi x ∈ X ⊥ .
Din x ∈ X rezultă că există a, b ∈ R astfel ı̂ncât
x = a (1, −1, 0)T + b (0, −1, 4)T .
Din x ∈ X ⊥ rezultă că există m ∈ R astfel ı̂ncât
x = m (4, 4, 1)T .
Aunci, ı̂nseamnă că trebuie să existe a, b, m ∈ R astfel ı̂ncât
a (1, −1, 0)T + b (0, −1, 4)T = m (4, 4, 1)T ,
pentru ca x ∈ X ∩ X ⊥ . Ultima expresie este echivalentă cu sistemul omogen


 a − 4m = 0
−a − b − 4m = 0

4b − m = 0
cu soluţia unică a = b = m = 0, deoarece

1 0 −4

−1 −1 −4 = −31 ̸= 0.

0 −4 −1
Am demonstrat că x = 0R3 şi implicit X ∩ X ⊥ = {0R3 }.

Nume şi prenume:………………………. Grupa…… Data ___/___/2018
Varianta A
 2

1. În spaţiul vectorial R , R se consideră vectorii b1   2, 6 , b2   4,  7  și x   3, 8 . Arătați
T T T
 
că B   b1 , b2  este bază pentru R 2 , R și folosind pivotarea determinați x B , vectorul coordonatelor lui
x în baza B.
 
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V  x   5x12  x22  x32  4 x1 x3  2 x2 x3 ,
  x   x1 , x2 , x3 T  R3 .
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
pătratice şi precizaţi natura funcţionalei pătratice.
 
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X    a, b, c   R
T 3
2a  3b  c  0  și vectorul v   5, 1, 3 . T
Să se determine proiecția ortogonală a lui v pe X.

4. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală a sistemului de
ecuaţii diferenţiale liniare
 y ' x   y  x  z  x

 , unde x  R .
z ' x  3 y  x  z  x

5. Se consideră spațiul euclidian real  R3 ,  ,    , unde  x , y   xT  y ,   x , y  R3 . Determinați care

dintre vectorii v1  1, 2,  3 , v2   0, 3, 2  , v3   4,  4, 6  sunt ortogonali.
T T T
6 Fie X1=SpanR{(1, 0, -1)T, (-1, 2, 2)T} + SpanR{(-1, 2, 2)T} şi

X2=SpanR{(6, 6, -2)T, (-3, -3, 1)T} submulțimi ale spaţiului vectorial (R³,R). Să se arate că X1 este
subspaţiu vectorial în (R³,R) și R³=X1⊕X2, cunoscând că X2 este subspaţiu vectorial în (R³,R).
7. Fie V, K  un spaţiu vectorial şi F : V  V un operator liniar. Definiţi noţiunea de valoare proprie
pentru operatorul F . Demonstraţi că valoarea proprie asociată unui vector propriu al operatorului F este
unică.
8. Fie funcționala biliniară f : R 2  R3  R , f  x, y   5x1  y1 2 x1  y2  3x2  y1  x2  y2  x2  y3 ,

  x   x1 , x2 T  R 2 și    y   y1 , y2 , y3   R3 .
T
Aflaţi matricea de reprezentare a funcționalei f corespunzătoare reperelor


B  b1   2, 5 , b2   3, 1
T T
 și 
G  g1  1, 2,  1 , g2   2,  1, 1 , g3   0, 3, 2 
T T T
.
9. Fie X, C, , X
, Y, C, ,  două spaţii euclidiene complexe. Demonstraţi că T   T , unde T
Y
* * *
:YX
este adjunctul operatorului liniar T : X  Y . Precizaţi definiţiile şi teoremele folosite în demonstraţia
dumneavoastră.
 a , b, c 
T
Notă: 1. Notaţia indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
şi lucraţi cum sunteţi obişnuiţi.
2. Punctajul prevăzut în baremul de corectare se acordă numai pentru rezolvările corecte, complete și scrise citeț.
Varianta B
 2

1. În spaţiul vectorial R , R se consideră vectorii b1   3, 5 , b2   9,  2  și x   6, 9  . Arătați
T T T
 
x în baza B.
 
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V  x   x12  5x22  2 x32  4 x1 x2  2 x2 x3 ,
  x   x1 , x2 , x3 
 R3 . Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
T
 
T 3
a  2b  3c  0  și vectorul v   2,  5, 1 . T

4. . Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală a sistemului
de ecuaţii diferenţiale liniare
 y '  x   2  y  x   3  z  x 
 , unde x  R .
 z '  x   4  y  x   2  z  x 

dintre vectorii v1   4,  5, 2  , v2   2, 2, 3 , v3   19,  16,  2  sunt ortogonali.
T T T
6. . Fie X1=SpanR{(2, -1, 1)T, (4, -2, 2)T, (1, 3, 2)T} şi

X2=SpanR{(2, 2, 2)T} + SpanR{(1, 1, 1)T} submulțimi ale spaţiului vectorial (R³,R). Să se arate că
X2 este subspaţiu vectorial în (R³,R) și R³=X1⊕X2, cunoscând că X1 este subspaţiu vectorial în (R³,R).
7. Fie V, K  un spaţiu vectorial şi F : V  V un operator liniar. Definiţi noţiunea de vector propriu asociat
operatorului F şi valori proprii  . Demonstraţi că dacă x este un vector propriu asociat valorii proprii
 , atunci pentru orice 0    K vectorul   x este de asemenea vector propriu asociat valorii proprii  .
8. Fie funcționala biliniară f : R3  R 2  R , f  x, y   2 x1  y1  x1  y2  2 x2  y2  3x3  y1  x3  y2 ,

  x   x1 , x2 , x3 T  R3 și    y   y1 , y2   R 2 .
T


B  b1  1, 3,  1 , b2   2,  1, 1 , b3   3, 1, 0 
T T T
 și 
G  g 1   4, 1 , g 2   3,  2 
T T
.
9 Fie X, C, , X
, Y, C, ,  două spaţii euclidiene complexe. Demonstraţi că   T 
Y
*
   T * , unde   C şi
T * : Y  X este adjunctul operatorului liniar T : X  Y . Precizaţi definiţiile şi teoremele folosite în
demonstraţia dumneavoastră.
 a , b, c 
T
Notă: 1. Notaţia indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
Varianta C
 2

1. În spaţiul vectorial R , R se consideră vectorii b1   5,  5 , b2   4, 8 și x  10,  3 . Arătați
T T T
 
x în baza B.
 
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V  x   3x12  7 x22  2 x32  6 x1 x2  4 x2 x3 ,
  x   x1 , x2 , x3 T  R3 .
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
 
T 3
2a  6 b  4c  0  și vectorul v   3, 5, 2 . T

 y ' x  y  x  6  z  x

 , unde x  R .

 z '  x   2  y  x   5  z  x 
dintre vectorii v1   3,  7, 2  , v2   1, 3, 8 , v3   31,  13, 1 sunt ortogonali.
T T T
6 Fie X1= SpanR{(3, 1, -2)T, (6, 2, -4)T} + SpanR{(-2, 1, 0)T} şi

X2= SpanR{(6, -6, 2)T, (3, -3, 1)T} submulțimi ale spaţiului vectorial (R³,R). Să se arate că X1 este
subspaţiu vectorial în (R³,R) și R³=X1⊕X2, cunoscând că X2 este subspaţiu vectorial în (R³,R).
7. Fie V, K  un spaţiu vectorial, F : V  V un operator liniar şi   K un scalar. Definiţi noţiunea de
subspaţiu propriu asociat valorii proprii  . Demonstraţi că dacă  este o valoare proprie pentru
operatorul F , atunci subspaţiu propriu asociat valorii proprii  este nenul.
8. Fie funcționala biliniară f : R 2  R3  R , f  x, y   3x1  y1  x1  y3  x2  y1  2 x2  y2  x2  y3 ,

  x   x1 , x2 T  R 2 și    y   y1 , y2 , y3   R3 .
T


B  b1  1,  2  , b2   3,  1
T T
 și 
G  g1   2, 1, 3 , g2   0, 2,  1 , g3   3, 0, 2 
T T T
.
9. Fie X, C, , X
, Y, C, ,  două spaţii euclidiene complexe. Demonstraţi că T  T 
Y 1 2
*
 T1*  T2* , unde
T1* , T2* : Y  X reprezintă adjuncţii operatorilor liniari T1, T2 : X  Y . Precizaţi definiţiile şi teoremele
folosite în demonstraţia dumneavoastră.
Notă: 1. Notaţia  a , b , c  indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
T

Varianta D
 2

1. În spaţiul vectorial R , R se consideră vectorii b1   4, 7  , b2  8,  3 și x   2,  7  . Arătați
T T T
 
x în baza B.
 
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V  x    7 x12  5x32  2 x1 x2  4 x1 x3  6 x2 x3 ,
  x   x1 , x2 , x3 
 R3 . Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
T
 
T 3

2a  8 b  4c  0 și vectorul v   4,  3, 6  .
T

 y '  x   2  y  x   8  z  x 

 , unde x  R .

 z '  x   6  y  x   10  z  x 
dintre vectorii v1   5, 7,  6  , v2  1, 5,  2  , v3   2, 4, 9  sunt ortogonali.
T T T
6. Fie X1=SpanR{(-1, 2, 3)T, (-2, 4, 6)T, (3, -1, 1)T} şi

X2=SpanR{(6, -6, 2)T} + SpanR{(3, -3, 1)T} submulțimi ale spaţiului vectorial (R³,R). Să se arate că
X2 este subspaţiu vectorial în (R³,R) și R³=X1⊕X2, cunoscând că X1 este subspaţiu vectorial în (R³,R).
7. Fie V, C un spaţiu vectorial şi F : V  V un operator liniar. Definiţi noţiunea polinom caracteristic al
operatorului F . Dacă dimC V  n  N* , scrieţi forma algebrică explicită a polinomului caracteristic al
operatorului F .
8. Fie funcționala biliniară f : R3  R 2  R , f  x, y   4 x1  y1  3x1  y2  2 x2  y1  x2  y2  3x3  y2 ,

  x   x1 , x2 , x3 T  R3 și    y   y1 , y2   R 2 .
T


B  b1   3, 2, 1 , b2   2,  1, 0  , b3  1, 3, 4 
T T T
 și 
G  g 1   2,  3 , g 2   4, 1
T T
.
9. Fie X, C, , X
, Y, C, ,  două spaţii euclidiene complexe. Demonstraţi că T   T 
Y
1 * * 1
, unde
T : Y  X este adjunctul operatorului liniar bijectiv T : X  Y . Precizaţi definiţiile şi teoremele folosite în
*
demonstraţia dumneavoastră.
Notă: 1. Notaţia  a , b , c  indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
T

Tema II: Grupa 1009 si 1010
Nume şi prenume:………………………. Grupa…… Data 23/01/2017
Varianta A
1. În spaţiul vectorial R , R 
2
se consideră vectorul x   3,  1
T
şi baza

B  b1   0, 2  , b2   1, 1
T T
 . Folosind pivotarea să se determine x B , vectorul coordonatelor lui x în
baza B.
 
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R V  x   3x12  x22  4 x1 x3  2 x2 x3
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura
funcţionalei pătratice.
 
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X    a, b, c   RT 3
a  2b  c  0  și vectorul v  1, 2, 1 . T

4. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală a sistemului
 y ' x  y  x  z  x

 , unde x  R .

 z '  x    y  x   3  z  x 
5. Se consideră spațiul euclidian real  R3 ,  ,    , unde  x , y   xT  y ,   x, y  R3 . Fie x , y  R3
doi vectori de lungime (normă) unu. Considerând că vectorii z  2 x  y și t  3 y  x sunt ortogonali, să
se calculeze  x, y  .
6. a) Definiţi noţiunea de sumă directă a două subspații vectoriale.

b) Verificaţi că X1  X 2  R3 , unde
  
X1     , 2  ,    2   |  ,   R şi X 2   a , b, c   R3 | a  b  0, b  3c  0 .
T T

7. Fie X, Y spaţii vectoriale peste corpul K finit dimensionale nenule şi f : X  Y operator liniar.
Definiți mulţimea Kerf şi arătaţi că, dacă
 dimK Kerf    dimK Im f    dimK X  şi dimK Kerf  0
2 2 2
atunci dim K Im f  0 .
8. Fie funcționala pătratică V : R3  R , V  x   x12  x22  2 x32  2 x1  x2 ,  x  x1 , x2 , x3   R 3 . Aflaţi

T
matricea de reprezentare a funcționalei V în reperul G și forma algebrică a funcționalei V în acest reper,


unde G  g1  1, 0, 1 , g2  1,  2,  1 , g3   0, 1,  1
T T T
.
9. a) Definiți adjunctul unui operator liniar pe un spațiu euclidian V , K ,  ,    .
b) Fie V , C,  ,    un spațiu euclidian complex, F : V  V un operator liniar și F * : V  V
adjunctul său. Demonstrați că, dacă x este un vector propriu comun operatorilor F și F * , corespunzător
valorilor proprii  și respectiv  , atunci    .
Notă: Notaţia  a , b, c  indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe
T
linie, faceţi abstracţie de T şi lucraţi cum sunteţi obişnuiţi.

Varianta Rezolvata. Atentie la Calcule
Varianta B
2
se consideră vectorul v   4, 5
T
şi baza

B  b1   0, 3 , b2   2,  1
T T
 . Folosind pivotarea să se determine v , vectorul coordonatelor lui v în
B
baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R   V  x  x 2

1  4 x1 x2  6 x2 x3
 
3. În R 3 , R se consideră subspațiul V    a, b, c   RT 3

2a  b  c  0 și vectorul x   2, 1, 0  . Să
T
se determine proiecția ortogonală a lui x pe V.

4. . Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală a sistemului
 y ' x  5 y  x  z  x

 , unde x  R .
z ' x  9  y  x  z  x


doi vectori de lungime (normă) unu. Considerând că vectorii z  2 y  3 x și t  x  4 y sunt ortogonali,
să se calculeze  x, y  .

X1   2   ,    3 ,   2   T
 
|  ,   R şi X 2   a , b, c   R3 | a  b  0, b  c  0 .
T

Definiţi mulţimea Im f şi arătaţi că, dacă
dim K Kerf 2  dim K Im f 2  dim K X 2 şi dim K Im f 0
atunci dim K Kerf  0 .
8. Fie funcționala pătratică V : R3  R , V  x   2 x12  x22  x32  2 x1  x3 ,  x  x1 , x2 , x3   R 3 . Aflaţi

T


unde G  g1   0,  1, 1 , g2  1, 1, 0  , g3   2, 1,  1
T T T
.
9. a) Definiți noțiunea de operator liniar autoadjunct pe un spațiu euclidian V , K ,  ,    .
adjunctul său. Demonstrați că, dacă x, respectiv y, sunt vectori proprii ai operatorilor F, respectiv F * ,
corespunzător valorilor proprii  , respectiv  și    , atunci vectorii x și y sunt ortogonali.
Notă: Notaţia  a , b, c  indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie,
T
faceţi abstracţie de T şi lucraţi cum sunteţi obişnuiţi.

Tema II: Grupa 1011
Varianta C
2
se consideră vectorul x   3, 10 
T
şi baza

B  b1   0,  4  , b2   3, 2 
T T
 . Folosind pivotarea să se determine x B , vectorul coordonatelor lui x
în baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R   V  x   5x 2

1  x22  3x32  2 x1 x3
 
T 3
a  b  2c  0  și vectorul v   1, 1,  3 . T

 y ' x  y  x  z  x

 , unde x  R .
z ' x  9  y  x  7  z  x


doi vectori de lungime (normă) unu. Considerând că vectorii z  3 y  5 x și t  2 x  4 y sunt ortogonali,

X1   3  2  ,    ,  2  |  ,   R şi X 2 
T
  a, b, c  T
 R3 | a  3c  0, b  3c  0 . 
Definiţi noţiunea de operator liniar şi arătaţi că, dacă
dim K Im f  0 şi dim K Kerf  0
atunci dim K Kerf   dim K Im f   dim K X  .
2 2 2
8. Fie funcționala pătratică V : R3  R , V  x   x12  2 x22  x32  4 x2  x3 ,  x  x1 , x2 , x3   R 3 . Aflaţi

T


unde G  g1  1,  1, 1 , g2   0, 1, 2  , g3   2, 0,  1
T T T
.
9. a) Definiți noțiunea de operator liniar ortogonal pe un spațiu euclidian V , R ,  ,    .
b) Fie V , C,  ,    un spațiu euclidian complex, F : V  V un operator liniar. Demonstrați că, dacă
 este o valoare proprie a operatorului ortogonal complex (unitar) F, atunci   1 .
T

Tema II: Grupa 1012 si 1013
Varianta D
2
se consideră vectorul v  8,  1
T
şi baza

B  b1   0,  5 , b2   4, 2 
T T
 . Folosind pivotarea să se determine v , vectorul coordonatelor lui v
B
în baza B.
 
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R V  x   3x12  2 x1 x2  4 x2 x3 . Folosind metoda
lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura funcţionalei pătratice.
 
3. În R 3 , R se consideră subspațiul V    a, b, c   R
T 3
3a  b  c  0  și vectorul x  3, 2, 1 . T
Să se determine proiecția ortogonală a lui x pe V.

 y ' x   y  x  4  z  x

 , unde x  R .

 z '  x   y  x   3  z  x 
doi vectori de lungime (normă) unu. Considerând că vectorii z  5 y  4 x și t  3 x  2 y sunt ortogonali,

  
X1     3 , 2   , 3    |  ,   R şi X 2   a , b, c   R3 | a  c  0, b  c  0 .
T T

Enunţaţi două proprietăţi referitoare la operatori liniari şi arătaţi că, dacă
dim K Kerf 2  dim K Im f 2  dim K X 2
atunci dim K Kerf  0 sau dim K Im f  0 .
8. Fie funcționala pătratică V : R3  R , V  x    x12  2 x22  2 x32  4 x1  x3 ,  x  x1 , x2 , x3   R 3 . Aflaţi

T


unde G  g1   2,  1, 0  , g2  1, 0,  1 , g3   1, 2, 1
T T T
.
9. a) Definiți noțiunea de operator liniar ortogonal complex (unitar) pe un spațiu euclidian V , C,  ,    .
adjunctul său. Demonstrați că, dacă x este un vector propriu comun operatorilor F și F * , corespunzător
valorii proprii  , atunci    .
T

TEMA IV
Constă în a preda Temele I, II și III la cursul de algebră din 7 Ianuarie 2019.

Pentru cele trei teme se vor acorda 3 puncte la lucrarea de la seminar (un
punct pentru fiecare temă-nota maximă la seminar fiind 10). Dacă și în această
situație vor exista studenți nemulțumiți de nota rezultată voi pune întrebari, în
cadrul seminarului, din cursurile predate (cu accent pe operatori liniari) și
variantele de examen pentru mărirea notei. Mai exact, voi proceda astfel
http://math.mit.edu/~trasched/18.700.f11/syllabus.html
unde studentii au in mare aceeasi programă.
Tot pe această cale v-aș ruga să descărcați pentru biblioteca persoanală
cursurile de la adresa
http://math.mit.edu/~trasched/18.700.f11/schedule.html
precum și cărțile din contul vostru de student.
În fiecare generație au existat studenți care au reusit sa obțină un loc de
muncă la MICROSOFT, IBM, GOOGLE etc. unde au avut ocazia să aplice lucrurile
studiate și referințele ce le-am pus la dispoziție pe parcursul studenției. Astfel că,
am speranța ca o parte a timpului vostru va fi canalizată și in această direcție.
Tot pe această cale îi felicit pe studenții care au început să lucreze înca de
când am pus temele în contul vostru de student și am speranța că și ceilalți studenți
o să-și dedice o parte din timpul rămas pentru algebră!
Va doresc atât vouă cât și familiei voastre sănătate, clipe fericite alături de
cei dragi și fie ca în anul care vine să vi se îndeplinească toate dorințele.
La mulți ani, 2019!

Probleme Algebra Rezolvate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme Algebra Rezolvate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Varianta A Nume şi Prenume:

Ora 13.30 An de Studiu:

Rezolvare Metoda I. Folosind metoda pivotării.

independent maximal ı̂n R2 , R :

ab1 + bb2 = 0R2 =⇒ a = b = 0.

V (x) = x21 + 5x22 − 4x23 − 2x1 x2 + 2x1 x3 + 4x2 x3 , unde x = (x1 , x2 , x3 )T .

Rezolvare Matricea funcţionalei pătratice este

Rezolvare Baza ortogonală este B1 = {v1 , v2 } unde

Baza ortonormată este B2 = {w1 , w2 } unde

X ⊥ = SpanR {(−1, 1, 0)T },

Răspunsul problemei este

prX v = v − prX ⊥ v = (4, 2, −1)T − (1, −1, 0)T = (3, 3, −1)T .

Rezolvare Matricea sistemului  

(A − λ1 I2 ) vλ1 = 0R2 unde vλ1 = (a, b)T ,

Subspaţiul propriu corespunzător lui λ2 se determină din

(A − λ2 I2 ) vλ2 = 0R2 unde vλ2 = (a, b)T ,

dă matricea diagonalizatoare  

Rezolvare. Deﬁnim noţiunea de subspaţiu vectorial. O submulţime X a K-spaţiului vec-

subspaţiu vectorial avem x + y ∈ X ∪ Y. Dacă x + y ∈ Y atunci y ∈ Y fapt ce intră ı̂n contradicţie.

B1 = {p1 = X − 3, p2 = X + 1} , B2 = {q1 = −4X + 6, q2 = 6X − 9} ,

este bază a spaţiului vectorial considerat.

dimR R1 [X] = 2 = |Bc | .

p1 = 1 · r2 − 3 · r1 =⇒ [p1 ]Bc = (1, −3)T

dimK U = dimK KerH + dimK ImH.

dimK V = dimK ImH.

a) Să senarate că f este funcţională liniară

b) Să se se determine Kerf , Imf , dimR Kerf şi dimR Imf .

Rezolvare a) Observăm că

f (x) = Ax, x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 ,

f (αx + by) = A (αx + by) = αAx + bAy = αf (x) + bf (y)

pentru orice α, b ∈ R şi x, y ∈ R3 se conﬁrmă că f este funcţională liniară.

matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul B este

b) Nucleul se determină din

Imf = SpanR (f (0, 0, 1)) = SpanR (−2) = R.

Kerf = SpanR {(2, 0, 1)T , (0, 1, 0)T } =⇒ dimR Kerf = 2,

spanR (−1, 1, 0)T . Determinaţi X ∩ X ⊥ .

Rezolvare Am văzut la problema 3 că

Arătăm că P e operator autoadjunct. Observăm că

< (x1 , x2 , x3 )T , (−1, 1, 0)T >

Metoda I. Folosim deﬁniţia

deducem că X ∩ X ⊥ = {0R3 }.

Rezolvare Metoda I. Folosind metoda pivotării.

independent maximal ı̂n R2 , R :

ab1 + bb2 = 0R2 =⇒ a = b = 0.

V (x) = x21 − 2x22 + 5x23 − 2x1 x2 − 4x2 x3 , unde x = (x1 , x2 , x3 )T .

Rezolvare Matricea funcţionalei pătratice este

Sylvester implică o formă pătratică nedeﬁnită.

Rezolvare Baza ortogonală este B1 = {v1 , v2 } unde

Baza ortonormată este B2 = {w1 , w2 } unde

Rezolvăm sistemul (0, 3, 1)T , (1, −2, 0)T

X ⊥ = SpanR {(−2, −1, 3)T },

< (−1, 3, 5)T , (−2, −1, 3)T >

prX v = v − prX ⊥ v = (−1, 3, 5)T − (−2, −1, 3)T = (1, 4, 2)T .

Rezolvare Matricea sistemului  

(A − λ1 I2 ) vλ1 = 0R2 unde vλ1 = (a, b)T ,

Subspaţiul propriu corespunzător lui λ2 se determină din

(A − λ2 I2 ) vλ2 = 0R2 unde vλ2 = (a, b)T ,

dă matricea diagonalizatoare  

Rezolvare Deﬁniţi noţiunea de mulţime de generatori ai unui spaţiu vectorial. Fie

de unde concluzia SpanK {(v1 , ..., vn )} e subspaţiu vectorial al lui (V,K).

α1 v1 + ... + αn vn ∈ W, ∀α1 , ..., αn ∈ K.

B1 = {p1 = 2X + 1, p2 = 3X + 2, p3 = −2X + 4} , B2 = {q1 = 8X + 4, q2 = 12X + 6} ,

este bază a spaţiului vectorial considerat.

dimR R1 [X] = 2 = |Bc | .

Rezolvare Matricea sistemului

dă matricea diagonalizatoare

Rezolvare Matricea sistemului

dă matricea diagonalizatoare

Rezolvare Matricea sistemului

dă matricea diagonalizatoare

Matricea sistemului este