Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (−3, 2)T , b2 = (−6, 5)T
şi vectorul x = (3, −5)T . Să se arate că B e bază ı̂n R2 , R iar folosind metoda pivotării să se
determine xB , vectorul coordonatelor lui x ı̂n baza B.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
a(−3, 2)T + b(−6, 5)T = 0R2
sau, cu
(−3a, 2a)T + (−6b, 5b)T = 0R2 ,
de unde obţinem sistemul
−3a − 6b = 0
2a + 5b = 0.
Dar
−3 −6
= −3 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
2 5
Concluzia B e sistem liniar independent ı̂n R2 , R . Cum dimR R2 = 2 = |B| deducem că B e
sistem liniar independent maximal ı̂n R2 , R .
(1p) 2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R3 , R ,
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura
ei.
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 2 of 8 28 Ianuarie 2020
Cum
1 −1 1
1 −1
∆1 = 1, ∆2 = = 4, ∆3 = −1 5 2 = −29
−1 5
1 2 −4
deducem că f (x, x) = ω12 + 41 ω22 − 29
4 2
ω3 . Deoarece ∆1 = 1, ∆2 = 4, ∆3 = −29 criteriul lui Sylvester
implică o formă pătratică nedefinită. n o
(1p) 3. Se consideră subspaţiul X = span (1, 1, −2)T , (1, 1, −1)T ı̂n R3 , R . Să se găsească
o bază ortonormată pentru X (folosind procedura Gram-Schmidt) şi proiecţia ortogonală a vectoru-
lui v = (4, 2, −1)T pe X.
v1 = (1, 1, −2)T
< (1, 1, −2)T , (1, 1, −1)T >
v2 = (1, 1, −1)T − T T
(1, 1, −2)T
< (1, 1, −2) , (1, 1, −2) >
2
= (1, 1, −1)T − (1, 1, −2)T
3
T T 1 1 1 T
= (1, 1, −1) − (1, 1, −2) = , , .
3 3 3
Rezolvăm sistemul
x1 + x2 − 2x3 = 0
x1 + x2 − x3 = 0
şi obţinem soluţia x1 = −x2 , x3 = 0. Am obţinut
şi
< (−1, 1, 0)T , (4, 2, −1)T >
prX ⊥ v = T T
(−1, 1, 0)T = (1, −1, 0)T .
< (−1, 1, 0) , (−1, 1, 0) >
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 3 of 8 28 Ianuarie 2020
(1p) 4. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală
′
y (x) = 5 · z (x)
a sistemului de ecuaţii diferenţiale liniare unde x ∈ R.
z ′ (x) = 5 · y (x)
PA (λ) = λ2 − 25 = 0,
adică
λ1 = 5 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −5 cu maλ2 = 1.
Subspaţiul propriu corespunzător lui λ1 se determină din
sau, echivalent
−5 5 a 0
= =⇒ −5a + 5b = 0.
5 −5 b 0
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
5 5 a 0
= =⇒ 5a + 5b = 0.
5 5 b 0
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
maλ1 = mgλ1 şi maλ2 = mgλ2 =⇒ A diagonalizabilă.
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 4 of 8 28 Ianuarie 2020
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 5 0 u1
u = C · u ⇐⇒ =
u′2 0 −5 u2
sau, echivalent
u′1 = 5u1 u′1 − 5u1 = 0| e−5x
⇐⇒
u′2 = −5u2 u′2 + 5u2 = 0| e5x .
Atunci ′
u′1 e−5x − 5u1 e−5x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−5x = 0
⇐⇒ u1 e−5x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−5x , c1 ∈ R
′
u2′ e5x + 5u2 e5x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e5x = 0
⇐⇒ u2 e5x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e5x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−5x
=⇒
u2 (x) = c2 e5x .
Obţinem soluţia sistemului
y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−5x + c2 e5x ,
z = u1 − u2 = c1 e−5x − c2 e5x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de subspaţiu vectorial. Fie X, Y subspaţii ale K-spaţiului vectorial V.
Arătaţi că X ∪ Y este subspaţiu vectorial dacă şi numai dacă X ⊆ Y sau X ⊇ Y.
Rezolvare Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Se cunoaşte că
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
este baza canonică din (R1 [X] , R). În mod evident
Deci B3 este sistem liniar dependent, fiind un sistem format din 3 vectori.
Cum
şi
1 1
AB1 = ,
−3 1
are rangul doi, egal cu numărul vectorilor, obţinem că B1 e sistem liniar independent maximal, deci
bază. Absolut analog
−4 6
AB 2 = ,
6 −9
are rangul unu şi deci B2 e sistem liniar dependent.
(1p) 7. Enunţaţi teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Fie U şi V două K spaţii vectoriale
de aceeaşi dimensiune. Folosind teorema enunţată să se demonstreze că dacă operatorul liniar
H : U → V este injectiv atunci este şi surjectiv.
Rezolvare Teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Dacă U şi V sunt K spaţii
vectoriale finit dimensionale iar H : U → V este operator liniar atunci
Demonstraţie propoziţie. Presupunem că dimK U = dimK V şi H : U → V este operator liniar
injectiv. Din H injectiv rezultă
KerH = {0U },
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 6 of 8 28 Ianuarie 2020
fapt ce atrage
dimK U = dimK ImH.
Din enunţ dimK U = dimK V . Am demonstrat că
Dar ImH este subspaţiu vectorial in (V, K) şi dimK V = dimK ImH atrage V = ImH. Folosind
faptul că V = ImH dacă şi numai dacă H este surjectiv, se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = x1 − 2x3 .
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = −2 −1 1 .
Metoda II. Matricea funcţionalei liniare f . Folosind diagrama
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
CBc3 ,B ↓ ↓ CBc1 ,Bc1
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
unde
Bc3 este reperul canonic din R3 , R
Bc1 este reperul canonic din (R, R)
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B = 1 0 1 , [A]fB 3 ,B 1 = 1 0 −2 .
c c
1 1 0
Recapitulând
T
x1 − x2 −x1 + x2
< P (x) , y >=< , ,0 , (y1 , y2 , y3 )T >
2 2
x1 − x2 −x1 + x2
= y1 + y2
2 2
şi
T
T y1 − y2 −y1 + y2
< x, P (y) >=< (x1 , x2 , x3 ) , , ,0 >
2 2
y1 − y2 −y1 + y2
= x1 + x2
2 2
de unde concluzia că P e operator autoadjunct.
Metoda II. Matricea lui P ı̂n reperul canonic (ortonormat!) din R3 , R, <, > este
1
2 − 12 0
A = − 21 1
2 0
0 0 0
adică o matrice simetrică. Am demonstrat că P e operator autoadjunct. Cum, din teorema de
descompunere ı̂n subspaţii ortogonale
R3 = X ⊕ X ⊥ ,
(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (2, −1)T , b2 = (6, −4)T
şi vectorul x = (2, −3)T . Să se arate că B e bază ı̂n R2 , R iar folosind metoda pivotării să se
determine xB , vectorul coordonatelor lui x ı̂n baza B.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
2 6 a 0
=
−1 −4 b 0
Dar
2 6
= −2 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
−1 −4
Concluzia B e sistem liniar independent ı̂n R2 , R . Cum dimR R2 = 2 = |B| deducem că B e
sistem liniar independent maximal ı̂n R2 , R .
(1p) 2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R3 , R ,
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura
ei.
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 2 of 9 28 Ianuarie 2020
Cum
1 −1 0
1 −1
∆1 = 1, ∆2 = = −3, ∆3 = −1 −2 −2 = −19
−1 −2
0 −2 5
deducem că f (x, x) = ω12 − 31 ω22 + 19 ω3 . Deoarece ∆1 = 1, ∆2 = −3, ∆3 = −19 criteriul lui
3 2
v1 = (0, 3, 1)T
< (1, −2, 0)T , (0, 3, 1)T >
v2 = (1, −2, 0)T − T T
(0, 3, 1)T
< (0, 3, 1) , (0, 3, 1) >
6
= (1, −2, 0)T + (0, 3, 1)T
10
T 3 T 1 3 T
= (1, −2, 0) + (0, 3, 1) = 1, − , .
5 5 5
Complementul ortogonal
şi
(1p) 4. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală
y ′ (x) = 6 · z (x)
a sistemului de ecuaţii diferenţiale liniare unde x ∈ R.
z ′ (x) = 6 · y (x)
PA (λ) = λ2 − 36 = 0,
adică
λ1 = 6 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −6 cu maλ2 = 1.
Subspaţiul propriu corespunzător lui λ1 se determină din
sau, echivalent
−6 6 a 0
= =⇒ −6a + 6b = 0.
6 −6 b 0
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
6 6 a 0
= =⇒ 6a + 6b = 0.
6 6 b 0
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 4 of 9 28 Ianuarie 2020
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
maλ1 = mgλ1 şi maλ2 = mgλ2 =⇒ A diagonalizabilă.
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 6 0 u1
u = C · u ⇐⇒ =
u′2 0 −6 u2
sau, echivalent
u′1 = 6u1 u′1 − 6u1 = 0| e−6x
⇐⇒
u′2 = −6u2 u′2 + 6u2 = 0| e6x .
Atunci ′
u′1 e−6x − 6u1 e−6x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−6x = 0
⇐⇒ u1 e−6x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−6x , c1 ∈ R
′
u2′ e6x + 6u2 e6x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e6x = 0
⇐⇒ u2 e6x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e6x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−6x
=⇒
u2 (x) = c2 e6x .
Obţinem soluţia sistemului
y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−6x + c2 e6x ,
z = u1 − u2 = c1 e−6x − c2 e6x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de mulţime de generatori ai unui spaţiu vectorial. Fie M o mulţime
nevidă de vectori din K-spaţiul vectorial V şi spanK (M ) mulţimea tuturor combinaţiilor liniare
finite de vectori din M (cu scalari din K). Arătaţi că spanK (M ) este cel mai mic subspaţiu
vectorial care conţine toţi vectorii lui M .
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 5 of 9 28 Ianuarie 2020
X
n X
n
x= αi vi şi y = βi vi .
i=1 i=1
Observăm că
X
n X
n
αx + βy = ααi vi + ββi vi
i=1 i=1
Xn
= (ααi + ββi ) vi ∈ SpanK {(v1 , ..., vn )},
i=1
Cum
SpanK {(v1 , ..., vn )} = {α1 v1 + ... + αn vn |α1 , ..., αn ∈ K } ,
deducem că
SpanK {(v1 , ..., vn ) ⊆ W.
Am demonstrat că, dacă M este o mulţime nevidă de vectori din K-spaţiul vectorial V iar spanK (M )
este mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite de vectori din M (cu scalari din K) atunci
spanK (M ) este cel mai mic subspaţiu vectorial care conţine toţi vectorii lui M .
(1p) 6. Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Să se studieze care dintre mulţimile următoare
Rezolvare Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Se cunoaşte că
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 6 of 9 28 Ianuarie 2020
este baza canonică din (R1 [X] , R). În mod evident
Deci B1 este sistem liniar dependent, fiind un sistem format din 3 vectori.
Cum
şi
8 12
AB2 = ,
4 6
are rangul unu şi deci B2 e sistem liniar dependent. Absolut analog
1 3
AB 3 = ,
2 1
are rangul doi, egal cu numărul vectorilor, obţinem că B3 e sistem liniar independent maximal, deci
bază.
(1p) 7. Enunţaţi teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Fie U şi V două K spaţii vectoriale
de aceeaşi dimensiune. Folosind teorema enunţată să se demonstreze că dacă operatorul liniar
H : U → V este surjectiv atunci este şi injectiv.
Rezolvare Teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Dacă U şi V sunt K spaţii
vectoriale finit dimensionale iar H : U → V este operator liniar atunci
Demonstraţie propoziţie. Presupunem că dimK U = dimK V şi H : U → V este operator liniar
surjectiv. Din H surjectiv rezultă
ImH = V,
fapt ce atrage
dimK U = dimK KerH + dimK V.
Din enunţ dimK U = dimK V . Am demonstrat că
dimK KerH = 0,
fapt ce atrage KerH = {0U }. Folosind faptul că KerH = {0U } dacă şi numai dacă H este injectiv,
se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = −x1 + 2x3n. Să se arate că f este funcţională o
liniară şi scrieţi matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂
R3 , R . Să se se determine Kerf , Imf , dimR Kerf şi dimR Imf .
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = 2 1 −1 .
Metoda II. Matricea funcţionalei liniare f . Folosind diagrama
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
CBc3 ,B ↓ ↓ CBc1 ,Bc1
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
unde
Bc3 este reperul canonic din R3 , R
Bc1 este reperul canonic din (R, R)
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B = 1 0 1 , [A]fB 3 ,B 1 = −1 0 2 .
c c
1 1 0
Observăm că
2 0 0
B = 0 1 0 ,
1 0 1
este o matrice cu rangul 3. Deducem că
Recapitulând
∀x, y ∈ R3 , se consideră subspaţiul euclidian (X, <, > , R) cu X = spanR (0, 3, 1)T , (1, −2, 0)T .
Dacă X ⊥ e complementul ortogonal al lui X ı̂n R3 iar P : R3 → R3 e operator liniar definit
prin Pn x = (x1 , x2 , x3 )T ∈ R3 , cercetaţi dacă P e operator autoadjunct şi X ⊥ =
(x) = prX ⊥ x, o
spanR (−2, −1, 3)T . Determinaţi X ∩ X ⊥ .
şi
T
T 4y1 + 2y2 − 6y3 2y1 + y2 − 3y3 −6y1 − 3y2 + 9y3
< x, P (y) >=< (x1 , x2 , x3 ) , , , >
14 14 14
4y1 + 2y2 − 6y3 2y1 + y2 − 3y3 −6y1 − 3y2 + 9y3
= x1 + x2 + x3
14 14 14
de unde concluzia că P e operator autoadjunct.
Metoda II. Matricea lui P ı̂n reperul canonic (ortonormat!) din R3 , R, <, > este
4 2 −6
14 14 14
A= 2
14
1
14
−3
14
−6 −3 9
14 14 14
adică o matrice simetrică. Am demonstrat că P e operator autoadjunct. Cum, din teorema de
descompunere ı̂n subspaţii ortogonale
R3 = X ⊕ X ⊥ ,
(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (−2, 5)T , b2 = (−4, 6)T şi
vectorul x = (−2, −7)T . Să se arate că B e bază ı̂n R2 , R iar folosind metoda pivotării să se
determine xB , vectorul coordonatelor lui x ı̂n baza B.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
a(−2, 5)T + b(−4, 6)T = 0R2
sau, cu
(−2a, 5a)T + (−4b, 6b)T = 0R2 ,
de unde obţinem sistemul
−2a − 4b = 0
5a + 6b = 0
Dar
−2 −4
= 8 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
5 6
Concluzia B e sistem liniar independent ı̂n R2 , R . Cum dimR R2 = 2 = |B| deducem că B e
sistem liniar independent maximal ı̂n R2 , R .
(1p) 2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R3 , R ,
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura
ei.
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 2 of 8 28 Ianuarie 2020
Cum
1 −1 1
3 1
∆1 = 3, ∆2 = = −7, ∆3 = −1 5 2 = −33
1 −2
1 2 −4
deducem că f (x, x) = ω12 − 71 ω22 + 33 ω3 . Deoarece ∆1 = 3, ∆2 = −7, ∆3 = −33 criteriul lui
7 2
Complementul ortogonal
Rezolvăm sistemul
(
< (x1 , x2 , x3 )T , (2, −1, 0)T > 2x1 − x2 = 0
⇐⇒
< (x1 , x2 , x3 )T , (−2, 1, 5)T > −2x1 + x2 + 5x3 = 0
şi
< (1, 2, 0)T , (1, 2, 4)T >
prX ⊥ v = (1, 2, 0)T = (1, 2, 0)T .
< (1, 2, 0)T , (1, 2, 0)T >
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 3 of 8 28 Ianuarie 2020
(1p) 4. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală
′
y (x) = 7 · z (x)
a sistemului de ecuaţii diferenţiale liniare unde x ∈ R.
z ′ (x) = 7 · y (x)
PA (λ) = λ2 − 49 = 0,
adică
λ1 = 7 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −7 cu maλ2 = 1.
Subspaţiul propriu corespunzător lui λ1 se determină din
sau, echivalent
−7 7 a 0
= =⇒ −7a + 7b = 0.
7 −7 b 0
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
7 7 a 0
= =⇒ 7a + 7b = 0.
7 7 b 0
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
maλ1 = mgλ1 şi maλ2 = mgλ2 =⇒ A diagonalizabilă.
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 4 of 8 28 Ianuarie 2020
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 7 0 u1
u = C · u ⇐⇒ =
u′2 0 −7 u2
sau, echivalent
u′1 = 7u1 u′1 − 7u1 = 0| e−7x
⇐⇒
u′2 = −7u2 u′2 + 7u2 = 0| e7x .
Atunci ′
u′1 e−7x − 7u1 e−7x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−7x = 0
⇐⇒ u1 e−7x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−7x , c1 ∈ R
′
u2′ e7x + 7u2 e7x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e7x = 0
⇐⇒ u2 e7x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e7x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−7x
=⇒
u2 (x) = c2 e7x .
Obţinem soluţia sistemului
y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−7x + c2 e7x ,
z = u1 − u2 = c1 e−7x − c2 e7x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de sumă directă a două subspaţii vectoriale. ii) Fie X, Y subspaţii ale
K-spaţiului vectorial V. Arătaţi că X ∩ Y = {0V } dacă şi numai dacă pentru fiecare z ∈ X + Y există
o singură alegere x ∈ X, y ∈ Y pentru care z = x + y.
Rezolvare. Noţiunea de sumă directă a două subspaţii vectoriale. Fie (V,K) spaţiu
vectorial peste corpul K şi X, Y subspaţii vectoriale ale sale. Spunem că suma S = X + Y a
subspaţiilor vectoriale X şi Y este directă dacă orice vector x ∈ S se scrie ı̂n mod unic ca o sumă
de doi vectori unul din X şi unul din Y, caz ı̂n care notăm S = X ⊕ Y.
Demonstraţie propoziţie.
”⊂” Presupunem v ∈ X ∩ Y. Atunci
v = v + 0V = 0 V + v
∈X ∈Y
iar ţinând cont că scrierea lui v este unică, deducem că v = 0V .
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 5 of 8 28 Ianuarie 2020
v1 − v1′ = v2′ − v2 .
| {z } | {z }
∈X ∈Y
Aşadar
v1 = v1′ şi v2 = v2′
deoarece v1 −v1′ ∈X∩Y={0V } deoarece v2 −v2′ ∈X∩Y={0V }
Rezolvare Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Se cunoaşte că
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
este baza canonică din (R1 [X] , R). În mod evident
Deci B3 este sistem liniar dependent, fiind un sistem format din 3 vectori.
Cum
şi
2 −6
AB1 = ,
−3 9
are rangul unu şi deci B1 e sistem liniar dependent. Absolut analog
4 3
AB2 = ,
3 −9
are rangul doi, egal cu numărul vectorilor, obţinem că B2 e sistem liniar independent maximal, deci
bază.
(1p) 7. Enunţaţi teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Fie U şi V două K spaţii vectoriale
de aceeaşi dimensiune. Folosind teorema enunţată să se demonstreze că dacă operatorul liniar
H : U → V este surjectiv atunci este şi bijectiv.
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 6 of 8 28 Ianuarie 2020
Rezolvare Teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Dacă U şi V sunt K spaţii
vectoriale finit dimensionale iar H : U → V este operator liniar atunci
Demonstraţie propoziţie. Presupunem că dimK U = dimK V şi H : U → V este operator liniar
surjectiv. Din H surjectiv rezultă
ImH = V,
fapt ce atrage
dimK U = dimK KerH + dimK V.
Din enunţ dimK U = dimK V . Am demonstrat că
dimK KerH = 0,
fapt ce atrage KerH = {0U }. Folosind faptul că KerH = {0U } dacă şi numai dacă H este injectiv,
se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = 2x2 − x3 .
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = 1 −1 2 .
Metoda II. Matricea funcţionalei liniare f . Folosind diagrama
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
CBc3 ,B ↓ ↓ CBc1 ,Bc1
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
REZOLVARILE NU SUNT FINALIZATE - Page 7 of 8 28 Ianuarie 2020
unde
Bc3 este reperul canonic din R3 , R
Bc1 este reperul canonic din (R, R)
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B = 1 0 1 , [A]fB 3 ,B 1 = 0 2 −1 .
c c
1 1 0
Recapitulând
adică o matrice simetrică. Am demonstrat că P e operator autoadjunct. Cum, din teorema de
descompunere ı̂n subspaţii ortogonale
R3 = X ⊕ X ⊥ ,
(1p) 1. În spaţiul vectorial R2 , R se consideră sistemul B = b1 = (3, −2)T , b2 = (6, −5)T
şi vectorul x = (6, −7)T . Să se arate că B e bază ı̂n R2 , R iar folosind metoda pivotării să se
determine xB , vectorul coordonatelor lui x ı̂n baza B.
Atunci
ab1 + bb2 = 0R2
echivalent cu
a(3, −2)T + b(6, −5)T = 0R2
sau, cu
(3a, −2a)T + (6b, −5b)T = 0R2 ,
de unde obţinem sistemul
3a + 6b = 0
−2a − 5b = 0.
Dar
3 6
= −3 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
−2 −5
Concluzia B e sistem liniar independent ı̂n R2 , R . Cum dimR R2 = 2 = |B| deducem că B e
sistem liniar independent maximal ı̂n R2 , R .
(1p) 2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R3 , R ,
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura
ei.
28 Ianuarie 2020 - Page 2 of 11 28 Ianuarie 2020
Cum
2 0 1
2 0
∆1 = 2, ∆2 = = 10, ∆3 = 0 5 3 = −33,
0 5
1 3 −1
deducem că f (x, x) = 12 ω12 + 10 ω2 − 10
2 2
33 ω3 . Deoarece ∆1 = 2, ∆2 = 10, ∆3 = −33 criteriul lui
2
Rezolvăm sistemul
(
< (x1 , x2 , x3 )T , (1, −1, 0)T > x1 − x2 = 0
⇐⇒
< (x1 , x2 , x3 )T , (0, −1, 4)T > −x2 + 4x3 = 0.
1 −1
M2 = .
0 −1
Deducem că x3 e necunoscută secundară iar x1 , x2 principale. Atunci x2 = 4x3 şi x1 = 4x3 . Deci
conduce la
X ⊥ = SpanR {(4, 4, 1)T },
şi
< (1, −1, 33)T , (4, 4, 1)T >
prX ⊥ v = T T
(4, 4, 1)T = (4, 4, 1)T .
< (4, 4, 1) , (4, 4, 1) >
Răspunsul problemei este
prX v = v − prX ⊥ v = (1, −1, 33)T − (4, 4, 1)T = (−3, −5, 32)T .
(1p) 4. Utilizând forma canonică Jordan a matricei sistemului, să se determine soluţia generală
y ′ (x) = 8 · z (x)
a sistemului de ecuaţii diferenţiale liniare unde x ∈ R.
z ′ (x) = 8 · y (x)
PA (λ) = λ2 − 64 = 0,
adică
λ1 = 8 cu maλ1 = 1 şi λ2 = −8 cu maλ2 = 1.
Subspaţiul propriu corespunzător lui λ1 se determină din
sau, echivalent
−8 8 a 0
= =⇒ −8a + 8b = 0.
8 −8 b 0
28 Ianuarie 2020 - Page 4 of 11 28 Ianuarie 2020
Obţinem
vλ1 = a (1, 1)T =⇒ Xλ1 = Span (1, 1)T .
Cum n o
B1 = v1 = (1, 1)T =⇒ mgλ1 = 1.
sau, echivalent
8 8 a 0
= =⇒ a + b = 0.
8 8 b 0
Obţinem
vλ2 = a (1, −1)T =⇒ Xλ2 = Span (1, −1)T .
Cum n o
B2 = v2 = (1, −1)T =⇒ mgλ2 = 1.
Observăm că
maλ1 = mgλ1 şi maλ2 = mgλ2 =⇒ A diagonalizabilă.
Reperul n o
B ′ = v1 = (1, 1)T , v2 = (1, −1)T ,
w = C · u, u = (u1 , u2 )T ,
şi obţinem
′ u′1 8 0 u1
u = C · u ⇐⇒ = ,
u′2 0 −8 u2
sau, echivalent
u′1 = 8u1 u′1 − 8u1 = 0| e−8x
⇐⇒
u′2 = −8u2 u′2 + 8u2 = 0| e8x .
Atunci ′
u′1 e−8x − 8u1 e−8x = 0 ⇐⇒ u1 (x) e−8x = 0
⇐⇒ u1 e−8x = c1 =⇒ u1 (x) = c1 e−8x , c1 ∈ R
′
u2′ e8x + 8u2 e8x = 0 ⇐⇒ u2 (x) e8x = 0
⇐⇒ u2 e8x = c2 =⇒ u2 (x) = c2 e8x , c2 ∈ R
u1 (x) = c1 e−8x
=⇒
u2 (x) = c2 e8x .
Obţinem soluţia sistemului
y (x) 1 1 u1
w = C · u =⇒ =
z (x) 1 −1 u2
28 Ianuarie 2020 - Page 5 of 11 28 Ianuarie 2020
sau, echivalent
y = u1 + u2 = c1 e−8x + c2 e8x ,
z = u1 − u2 = c1 e−8x − c2 e8x ,
cu c1 , c2 ∈ R.
(1p) 5. Definiţi noţiunea de dimensiune a unui spaţiu vectorial. Fie X un subspaţiu al K-spaţiului
vectorial n-dimensional V. Arătaţi că dimK X 6n şi că dimK X = n dacă şi numai dacă X = V.
Rezolvare. Noţiunea de dimensiune a unui spaţiu vectorial. Fie (V,K) spaţiu vectorial
peste corpul K. Numărul de elemente al unei baze din (V,K) se numeşte dimensiunea spaţiului
vectorial (V,K).
Demonstraţie propoziţie.
Fie (V,K) spaţiu vectorial peste corpul K cu dimK V =n şi X subspaţiu vectorial al său.
Prima parte a propoziţiei. dimK X 6n. Presupunem prin absurd că dimK X =m > n. Fie
{b1 , ..., bm } bază ı̂n (X,K). Cum X e subspaţiu al K-spaţiului vectorial n-dimensional V deducem că
{b1 , ..., bm } e sistem liniar independent ı̂n (V,K), fapt ce intră ı̂n contradicţie cu dimK V =n. Deci
dimK X 6n.
A doua parte a propoziţiei.
”⊂” Dacă dimK X = n atunci X = V. Într-adevăr, prin ipoteză dimK V = n implică dimK X = dimK V.
Cum X este subspaţiu vectorial al lui (V,K) deducem că X ⊆ V. Clar, (dimK X = dimK V şi X ⊆ V)
implică X = V.
”⊃” Dacă X = V ı̂n mod evident dimK X = n, deoarece dimK V = n.
(1p) 6. Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Să se studieze care dintre mulţimile următoare
Rezolvare Fie (R1 [X] , R) spaţiul vectorial al polinoamelor de grad cel mult unu, cu coeficienţi
numere reale şi nedeterminată X. Se cunoaşte că
Bc = {r1 = 1, r2 = X},
este baza canonică din (R1 [X] , R). În mod evident
Deci B3 este sistem liniar dependent, fiind un sistem format din 3 vectori.
Metoda I. Cum
şi
2 1
AB1 = ,
−3 2
28 Ianuarie 2020 - Page 6 of 11 28 Ianuarie 2020
are rangul doi, egal cu numărul vectorilor, obţinem că B1 e sistem liniar independent maximal, deci
bază. Absolut analog
2 −3
AB2 = ,
−6 9
are rangul unu şi deci B2 e sistem liniar dependent.
Metoda II. B1 este bază. Organizăm datele sub forma de tabel
Baza p1 p2
r1 2 1
r2 -3 2
p2 2 1
r2 - 73 0
p2 0 1
p1 1 0
Baza p1 p2
r1 2 -3
r2 -6 9
p1 1 − 23
r2 0 0
Ne oprim deoarece nu putem alege pivot nenul. Conform lemei substituţiei B2 nu este bază.
Metoda III. Folosind definiţia B1 = {b1 , b2 } constituie o bază ı̂n (R1 [X] , R) dacă, B1 e sistem
liniar independent maximal ı̂n (R1 [X] , R):
Atunci
ab1 + bb2 = 0R1 [X]
echivalent cu
a(2X − 3) + b(X + 2) = 0R1 [X]
sau, cu
(2a + b)X + (−3a + 2b) = 0R1 [X] ,
de unde obţinem sistemul
2a + b = 0
−3a + 2b = 0.
Dar
2 1
= 7 ̸= 0 =⇒ a = b = 0.
−3 2
Concluzia B e sistem liniar independent ı̂n R2 , R . Cum dimR R1 [X] = 2 = |B| deducem că B e
sistem liniar independent maximal ı̂n (R1 [X] , R).
Folosind definiţia B2 = {b1 , b2 } constituie o bază ı̂n (R1 [X] , R) dacă, B2 e sistem liniar inde-
28 Ianuarie 2020 - Page 7 of 11 28 Ianuarie 2020
echivalent cu
a(2X − 6) + b(−3X + 9) = 0R1 [X] ,
sau, cu
(2a − 3b)X + (−6a + 9b) = 0R1 [X] ,
de unde obţinem sistemul
2a − 3b = 0
−6a + 9b = 0.
Dar
2 −3
= 0,
−6 9
conclude că există a, b ∈ R nu toţi nuli astfel ı̂n cât
deci B2 e sistem liniar dependent. Concluzia B2 nu e bază ı̂n (R1 [X] , R). Absolut analog se poate
demonstra că B3 este sistem liniar dependent ı̂n (R1 [X] , R).
(1p) 7. Enunţaţi teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Fie U şi V două K spaţii vectoriale
de aceeaşi dimensiune. Folosind teorema enunţată să se demonstreze că dacă operatorul liniar
H : U → V este injectiv atunci este şi bijectiv.
Rezolvare Teorema dimensiunii pentru operatori liniari. Dacă U şi V sunt K spaţii
vectoriale finit dimensionale iar H : U → V este operator liniar atunci
Demonstraţie propoziţie. Presupunem că dimK U = dimK V şi H : U → V este operator liniar
injectiv. Din H injectiv rezultă
KerH = {0U },
fapt ce atrage
dimK U = dimK ImH.
Din enunţ dimK U = dimK V . Am demonstrat că
Dar ImH este subspaţiu vectorial in (V, K) şi dimK V = dimK ImH atrage V = ImH. Folosind
faptul că V = ImH dacă şi numai dacă H este surjectiv, se ı̂ncheie demonstraţia.
(1p) 8. Fie f : R3 → R definită prin f (x1 , x2 , x3 ) = 2x1 − x2 .
a) Să se arate că f este funcţională liniară şi scrieţi matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul
28 Ianuarie 2020 - Page 8 of 11 28 Ianuarie 2020
n o
B = (0, 1, 1)T , (1, 0, 1)T , (1, 1, 0)T ⊂ R3 , R .
αx + by = α (x1 , x2 , x3 )T + b (y1 , y2 , y3 )T
= (αx1 , αx2 , αx3 )T + (by1 , by2 , by3 )T
= (αx1 + by1 , αx2 + by2 , αx3 + by3 )T .
Atunci
f (αx1 + by1 , αx2 + by2 , αx3 + by3 ) = 2 (αx1 + by1 ) − (αx2 + by2 )
= (2αx1 − αx2 ) − (2by1 − by2 )
= α (2x1 − x2 ) − b (2y1 − y2 )
= αf (x) + bf (y) ,
este
[A]fB = f (0, 1, 1) f (1, 0, 1) f (1, 1, 0) = −1 2 −1 .
Metoda II. Matricea funcţionalei liniare f ı̂n reperul B. Folosind diagrama
[A]f 3 1
Bc ,Bc
Bc3 ⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
CBc3 ,B ↓ ↓ CBc1 ,Bc1
[A]f 1
B,Bc
B⊆ R3 → Bc1 ⊆ R
28 Ianuarie 2020 - Page 9 of 11 28 Ianuarie 2020
unde
Bc3 este reperul canonic din R3 , R
Bc1 este reperul canonic din (R, R)
0 1 1
CBc1 ,Bc1 = (1) , CBc3 ,B = 1 0 1 , [A]fB 3 ,B 1 = −1 0 2 .
c c
1 1 0
−1 f
Observaţi că am folosit CB 1 ,B 1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B formula introdusa la operatori liniari ci nu formula
c c c c
T f
CB 1 1 [A]B 3 ,B 1 CBc3 ,B introdusă la functionale biliniare.
c ,Bc c c
b) Nucleul se determină din
f (x1 , x2 , x3 ) = 0,
sau, echivalent
2x1 − x2 = 0,
de unde
(x1 , x2 , x3 )T = (x1 , 2x1 , x3 )T ,
implică
Kerf = SpanR {(1, 2, 0)T , (0, 0, 1)T }.
Observăm că
1 0 0
B = 2 0 1 ,
1 1 0
este o matrice cu rangul 3. Deducem că
Recapitulând
Metoda 2. X ⊥ =? Clar, vectorul v = (4, 4, 1)T e ortogonal pe vectorii v1 = (1, −1, 0)T şi
T
v2 = (0, −1, 4) . Cum sistemul de vectori {v, v1 , v2 } este bază ı̂n R3 , R iar v1 , v2 ∈ X deducem
că v ∈ X ⊥ . Pe de altă parte
dimR X ⊥ = 1 şi v ̸= 0R3 ,
n o
confirmă că X ⊥ = spanR (4, 4, 1)T .
Arătăm că P e operator autoadjunct. Pentru ı̂nceput observăm că
R3 = X ⊕ X ⊥ ,
28 Ianuarie 2020 - Page 11 of 11 28 Ianuarie 2020
x = m (4, 4, 1)T .
1 0 −4
−1 −1 −4 = −31 ̸= 0.
0 −4 −1
că B b1 , b2 este bază pentru R 2 , R și folosind pivotarea determinați x B , vectorul coordonatelor lui
x în baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V x 5x12 x22 x32 4 x1 x3 2 x2 x3 ,
x x1 , x2 , x3 T R3 .
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
pătratice şi precizaţi natura funcţionalei pătratice.
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X a, b, c R
T 3
2a 3b c 0 și vectorul v 5, 1, 3 . T
a , b, c
T
Notă: 1. Notaţia indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
şi lucraţi cum sunteţi obişnuiţi.
2. Punctajul prevăzut în baremul de corectare se acordă numai pentru rezolvările corecte, complete și scrise citeț.
Nume şi prenume:………………………. Grupa…… Data ___/___/2018
Varianta B
2
1. În spaţiul vectorial R , R se consideră vectorii b1 3, 5 , b2 9, 2 și x 6, 9 . Arătați
T T T
că B b1 , b2 este bază pentru R 2 , R și folosind pivotarea determinați x B , vectorul coordonatelor lui
x în baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V x x12 5x22 2 x32 4 x1 x2 2 x2 x3 ,
x x1 , x2 , x3
R3 . Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
T
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X a, b, c R
T 3
a 2b 3c 0 și vectorul v 2, 5, 1 . T
a , b, c
T
Notă: 1. Notaţia indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
şi lucraţi cum sunteţi obişnuiţi.
2. Punctajul prevăzut în baremul de corectare se acordă numai pentru rezolvările corecte, complete și scrise citeț.
Nume şi prenume:………………………. Grupa…… Data ___/___/2018
Varianta C
2
1. În spaţiul vectorial R , R se consideră vectorii b1 5, 5 , b2 4, 8 și x 10, 3 . Arătați
T T T
că B b1 , b2 este bază pentru R 2 , R și folosind pivotarea determinați x B , vectorul coordonatelor lui
x în baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V x 3x12 7 x22 2 x32 6 x1 x2 4 x2 x3 ,
x x1 , x2 , x3 T R3 .
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
pătratice şi precizaţi natura funcţionalei pătratice.
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X a, b, c R
T 3
2a 6 b 4c 0 și vectorul v 3, 5, 2 . T
Notă: 1. Notaţia a , b , c indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
T
că B b1 , b2 este bază pentru R 2 , R și folosind pivotarea determinați x B , vectorul coordonatelor lui
x în baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R , V x 7 x12 5x32 2 x1 x2 4 x1 x3 6 x2 x3 ,
x x1 , x2 , x3
R3 . Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei
T
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X a, b, c R
T 3
2a 8 b 4c 0 și vectorul v 4, 3, 6 .
T
demonstraţia dumneavoastră.
Notă: 1. Notaţia a , b , c indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie, faceţi abstracţie de T
T
Varianta A
1. În spaţiul vectorial R , R
2
se consideră vectorul x 3, 1
T
şi baza
B b1 0, 2 , b2 1, 1
T T
. Folosind pivotarea să se determine x B , vectorul coordonatelor lui x în
baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R V x 3x12 x22 4 x1 x3 2 x2 x3
Folosind metoda lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura
funcţionalei pătratice.
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X a, b, c RT 3
a 2b c 0 și vectorul v 1, 2, 1 . T
atunci dim K Im f 0 .
Notă: Notaţia a , b, c indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe
T
Varianta B
1. În spaţiul vectorial R , R
2
se consideră vectorul v 4, 5
T
şi baza
B b1 0, 3 , b2 2, 1
T T
. Folosind pivotarea să se determine v , vectorul coordonatelor lui v în
B
baza B.
3. În R 3 , R se consideră subspațiul V a, b, c RT 3
2a b c 0 și vectorul x 2, 1, 0 . Să
T
Notă: Notaţia a , b, c indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie,
T
Varianta C
1. În spaţiul vectorial R , R
2
se consideră vectorul x 3, 10
T
şi baza
B b1 0, 4 , b2 3, 2
T T
. Folosind pivotarea să se determine x B , vectorul coordonatelor lui x
în baza B.
3. În R 3 , R se consideră subspațiul X a, b, c R
T 3
a b 2c 0 și vectorul v 1, 1, 3 . T
Notă: Notaţia a , b, c indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie,
T
Varianta D
1. În spaţiul vectorial R , R
2
se consideră vectorul v 8, 1
T
şi baza
B b1 0, 5 , b2 4, 2
T T
. Folosind pivotarea să se determine v , vectorul coordonatelor lui v
B
în baza B.
2. Se consideră funcţionala pătratică definită pe R 3 , R V x 3x12 2 x1 x2 4 x2 x3 . Folosind metoda
lui Iacobi determinaţi o formă canonică a funcţionalei pătratice şi precizaţi natura funcţionalei pătratice.
3. În R 3 , R se consideră subspațiul V a, b, c R
T 3
3a b c 0 și vectorul x 3, 2, 1 . T
Notă: Notaţia a , b, c indică vectorul coloană. Dacă aţi lucrat (curs, seminar) cu vectorii pe linie,
T