SIMONA ROATEŞI SILVIA MARZAVAN

PROBLEME DE ALGEBRA LINIARĂ

ÎN INGINERIE

EDITURA ACADEMIEI TEHNICE MILITARE

BUCUREŞTI, 2010
CUPRINS

2
 3
CUPRINS..................................................................................................................
PREFAŢĂ ………………………………………………………………………... 5

CAP. I. CALCUL VECTORIAL............................................................................... 6

§ 1.1. Calcul vectorial – aspecte teoretice……………………………...….…..… 6

§ 1.2. Probleme rezolvate…………………….…………………...……….……. 11
§ 1.3. Probleme propuse spre rezolvare…………………………………….……. 30

CAP. II. SPAŢII VECTORIALE……….………………………………...……... 35

§ 2.1. Spaţii vectoriale – aspecte teoretice …………...…….................................. 35

§ 2.2. Probleme rezolvate ………………………………………….……….......... 37
§ 2.3. Probleme propuse spre rezolvare .................................................................. 47

CAP. III. APLICAŢII LINIARE ……………………….………………................ 54

§ 3.1. Aplicaţii liniare – aspecte teoretice ……….……….……......................... 54

§ 3.2. Probleme rezolvate …………………………….………………................. 57
§ 3.3. Probleme propuse spre rezolvare….............................................................. 70

CAP. IV. VECTORI ŞI VALORI PROPRII. FORMA DIAGONALĂ.................. 77

§ 4.1. Vectori şi valori proprii. Forma diagonală – aspecte teoretice..……….....… 77

§ 4.2. Probleme rezolvate ……………………………………................................ 81
§ 4.3. Probleme propuse spre rezolvare …………………………........................... 95

CAP. V. DETERMINANŢI. MATRICE. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE…. 100

§ 5.1. Determinanţi. Matrice. Sisteme de ecuaţii liniare – aspecte teoretice…..... 100

§ 5.2. Probleme rezolvate ….................................................................................. 111
§ 5.3. Probleme propuse spre rezolvare…………….............................................. 123

CAP. VI. SPAŢII EUCLIDIENE............................................................................ 131

§ 6.1. Spaţii euclidiene – aspecte teoretice …….………………………….……... 131

§ 6.2. Probleme rezolvate ………………...……………………………………… 137
§ 6.3. Probleme propuse spre rezolvare …….……………………………….…… 146

3
 CAP. VII. OPERATORI DEFINŢI PE SPAŢII EUCLIDIENE……………...... 150

§ 7.1 Operatori definiţi pe spaţii euclidiene – aspecte teoretice......………………. 150

§ 7.2. Probleme rezolvate ………………..……………………………………..… 158
§ 7.3. Probleme propuse spre rezolvare …….……………………………….…… 172

CAP. VIII. FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE……………………….. 175

§ 8.1. Forme biliniare. Forme pătratice – aspecte teoretice ………………….….. 175

§ 8.2. Probleme rezolvate ………….…………………………...……………..….. 181
§ 8.3. Probleme propuse spre rezolvare ………….……………...……………….. 193

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ 198

PREFAŢĂ

4
 Este unanim recunoscut faptul că nu se poate înţelege, asimila, adânci şi justifica
matematica numai prin însuşirea unor cunoştinţe teoretice, fără aplicaţii ale acestora.
Teoria se fixează şi se aprofundează printr-un număr mare de probleme, exerciţii,
exemple şi contraexemple care nuanţează rezultatele şi pun în evidenţă importanţa lor.
Prezenta culegere răspunde acestui deziderat. Conţinutul ei este conturat pe baza
programei analitice a disciplinei Algebră liniară pentru studenţii anului I de studiu din
universităţile tehnice.
Materialul este structurat în opt capitole, şi anume: 1. Calcul vectorial, 2. Spaţii
vectoriale, 3. Aplicaţii liniare, 4. Vectori şi valori proprii. Forma diagonală, 5.
Determinanţi. Matrice. Sisteme de ecuaţii liniare, 6. Spaţii euclidiene, 7. Operatori
definiţi pe spaţii euclidiene, 8. Forme biliniare. Forme pătratice.
La începutul fiecărui capitol am conceput un paragraf în care sunt prezentate
sumar noţiunile elementare, precum şi rezultatele teoretice ce urmează a fi aplicate în
rezolvarea exerciţiilor. Următorul paragraf al fiecărui capitol este dedicat prezentării a
numeroase probleme reprezentative complet rezolvate, selectate şi aranjate în strânsă
concordanţă cu chestiunile teoretice prezentate anterior. Un larg spaţiu apoi este acordat
într-un al treilea paragraf, exerciţiilor şi problemelor propuse spre rezolvare, unele
asemănătoare cu cele rezolvate, altele fiind o continuare a acestora, respectându-se
gradarea dificultăţii de rezolvare.
Aducem mulţumirile noastre Prof. dr. Dan Pascali pentru timpul alocat parcurgerii
manuscrisului şi a sugestiilor făcute.

Simona Roateşi
Silvia Marzavan

5
Capitolul I

CALCUL VECTORIAL

Mulţimea tuturor punctelor din spaţiu, notate cu litere mari ( A, B , C …) se va

nota cu E3 , numit spaţiu geometric.
Planul va fi notat cu E2 .
uuur
Vectori legaţi, vectori liberi. Un segment orientat AB , A, B  E3 , A �B , se
numeşte vector legat, fiind caracterizat prin noţiunile geometrice: direcţie, sens, mărime
uuur
(lungime). Doi vectori legaţi AB şi CD se numesc echipolenţi şi se notează AB ~ CD
dacă au acelaşi suport sau suporturi paralele, au aceeaşi mărime şi acelaşi sens. Numim
r uuur
vector liber v determinat de vectorul legat AB mulţimea tuturor vectorilor legaţi
uuur r uuur uuu
r uuur
{ }
echipolenţi cu AB : v = CD, AB ~ CD . Doi vectori sunt egali dacă au aceeaşi direcţie,

acelaşi sens şi aceiaşi lungime.

Definiţia I. 1. Un vector de lungime unu se numeşte versor sau vector unitar. Un
r
vector de lungime egală cu zero se numeşte vector nul. Opusul unui vector v este un
r r r
vector -v , care are aceeaşi direcţie şi lungime cu v , dar sensul este opus aceluia lui v .

Mulţimea tuturor vectorilor liberi se va nota cu V3 .

Definiţia I. 2. Fie A, B  E3 , O  E3 . Se numeşte suma vectorilor OA şi
AB vectorul OB , OB = OA  AB (regula triunghiului) (figura 1).
B

O
Figura 1
Definiţia I. 3. Fie a, b  V3 şi O  E3 . Fie OA  a , OB  b şi fie OC

diagonala paralelogramului construit pe OA şi OB .

6
 C
B

A
O
Figura 2

Vectorul liber c determinat de OC este prin definiţie suma vectorilor liberi a

şi b , adică c =a b (regula paralelogramului).

Proprietatea I. 4.
a. Comutativitate: a  b = b  a, a , b  V3 ;

b. Asociativitate: (a  b)  c = a  (b  c), a , b, c  V3 ;
c. Existenţa elementului nul: a  0 = 0  a = a, a  V3 ;
r r r r r uu
r
d. Existenţa elementului simetric: a  ( - a ) = ( - a )  a = 0,  a �V3 .
Din proprietăţile a,b,c,d rezultă că (V3,+) este grup abelian (comutativ).
Propoziţia I. 5. Fie A, B  E3 , O  E3 . Atunci AB = rB - rA .
r r
Înmulţirea unui vector cu un scalar. Fie a �V3 , l �R , l �0 . Vectorul l �
a are
r
următoarele proprietăţi: are aceeaşi direcţie cu a , mărimea vectorului l � a este
r r r
l�
a = l �a , sensul vectorului l �
a este: acelaşi cu a dacă l > 0 , sens opus lui
r r
a dacă l < 0 şi dacă l = 0 , atunci prin definiţie: l �
a =0.
Definiţia I. 6. Fie a  V3 . Se numeşte versorul vectorului nenul a , un vector de
mărime 1 care are aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu a . Dacă notăm cu ua versorul lui

1
ua = a
a , atunci: a .

Definiţia I. 7. Doi vectori se numesc coliniari dacă au suporturi paralele sau

coincid.
Propoziţia I. 8. Doi vectori liberi nenuli a, b  V3 , sunt coliniari  (dacă şi
r r r r
numai dacă) $l �R \ {0} astfel încât a = l �b, a, b �V3 , l �R .

7
 Definiţia I. 9. Trei vectori se numesc coplanari dacă suporturile lor sunt paralele
cu acelaşi plan.
r r r r r r r
Propoziaţia I. 10. Vectorii a, b , c �V3 cu c, b , c �0 sunt coplanari dacă şi numai
r r r
dacă există l , m �R astfel încât a = l �
b m�
c.

Reper catezian. Fie O  E3 un punct fixat din spaţiu şi trei axe Ox, Oy, Oz
perpendiculare două câte două. Prin axă se înţelege o dreaptă pe care s-a fixat un punct
r r r
fix, numit origine, un sens şi o unitate de măsură. Notăm cu i , j , k versorii celor trei axe
Ox, Oy, Oz, respectiv.

Figura 3

r r r
{ O, i , j , k } se numeşte reper cartezian în E3.
r r r
{ }
Propoziţia I. 11. Fie O, i , j , k un reper cartezian şi un punct A din spaţiu,
uuu
r r r r
atunci $ x, y, z �R unice astfel încât OA = xi  yj  zk . (1)
Numerele x, y, z se numesc coordonatele carteziene ale punctul A în raport cu
r r r
{
reperul cartezian O, i , j , k } şi vom nota A(x, y, z). Relaţia (1) se numeşte expresia
uuu
r
analitică a vectorului OA .
r r r
{ }
Propoziţia I. 12. Fie A, B  E3, O, i , j , k reper. Dacă A(x1, y1, z1), B(x2, y2, z2)
uuur r r r
atunci AB = ( x2 - x1 ) i  ( y2 - y1 ) j  ( z2 - z1 ) k .

8
 r uuur
Dacă a este vectorul liber determinat de AB , vom nota cu ax = x2 - x1 ,
r r r r
a y = y2 - y1 şi az = z2 - z1 . Rezultă că a = ax i  a y j  az k . Numerele ax , a y şi az sunt
r
unic determinate şi se numesc coordonatele (componentele) lui a în raport cu reperul
r r r
{ O, i , j , k } .
r r r
Definiţia I. 13. Fie a , b �V3 . Se numeşte produsul scalar al vectorilor liberi a şi

r r r r r r r r
r r r r r �
�
b =�
a b ‫׹‬
�
cos S a , b daca ( ) a 0, b 0
b numărul a �
b şi se notează cu a � r r r r
�
� 0 daca a = 0 sau b =0

unde   [0, ] unghiul format de suporturile celor doi vectori.

r r
Propoziţia I. 14. Vectorii a, b �V3 sunt ortogonali (suporturi perpendiculare)
r r
dacă şi numai dacă produsul lor scalar este egal cu 0, a �b =0.
r r r r
Definiţia I. 15. Fie a , b �V3 . Se numeşte produsul vectorial al vectorilor a şi b
r r
şi se notează cu a �b , vectorul liber caracterizat prin: direcţie perpendiculară pe planul
r r
format de suporturile lui a şi b ; sens dat de regula burghiului, adică sensul său coincide
cu sensul de înaintare al unui burghiu care se roteşte de la a către b cu un unghi
r r r r r r
minim ; şi mărime a �b = a b sin R a , b . ( )
r r
Interpretarea geometrică a produsului vectorial. Mărimea a �b a
r r
produsului vectorial a doi vectori liberi a şi b , este aria paralelogramului format de
r r
suporturile celor doi vectori a şi b .
uuur r uuur r
Considerăm O un punct în spaţiu, OA �a, OC �b . Construim pe suporturile
celor doi vectori paralelogramul OABC .
În particular, rezultă că aria triunghiului DOAC este jumătate din aria acestui

1 r r
paralelogram, deci AriaDOAC = a �b .
2

9
 r r r
Expresia analitică a produsului vectorial. Fie O, i , j , k un reper cartezian şi { }
r r r r r r r r
doi vectori liberi a = ax i  a y j  az k şi b = bx i  by j  bz k . Atunci
r r r
i j k
r r
a �b = ax a y az , determinant formal pe care îl dezvoltăm după prima linie.
bx by bz

r r r r r r
Definiţia I. 16. Fie a , b , c �V3 . Se numeşte produs mixt şi se notează cu a , b , c ( )
r r r r r r
(
un număr definit astfel a , b‫״‬, c = a b c .) ( )
Interpretarea geometrică a produsului mixt. Modulul produsul mixt (a, b, c)

este egal cu volumul paralelipipedului oblic construit pe suporturile vectorilor a, b şi c .

Expresia analitică a produsului mixt. Fie vectorii a, b şi c , cu expresiile lor
analitice a = ax i  a y j  az k , b = bx i  b y j  bz k şi c = cx i  c y j  cz k . Atunci :

az ax ay
r r r
(
bz . )
a, b , c = bx by
cz cx cy
r r r
Volumul paralelipipedului construit pe vectorii a, b, c este

ax ay az
V = �bx by bz .
cx cy cz
r r r
O condiţie necesară şi suficientă ca trei vectori a, b şi c să fie colpanari este ca

ax ay az
r r r
( a, b , c = bx ) by bz = 0 .
cx cy cz
r
Produsul dublu vectorial a trei vectori. Fie vectorii a, b , c �V3 . Produsul
dublu vectorial al vectorilor Fie vectorii a, b şi c , luaţi în această ordine, este vectorul
r r r r r r r r r r r r
( )
a �b �c . Are loc formula a �b �c = a � b - a�
c � b �
c. ( ) ( ) ( )

10
 Probleme rezolvate.
uuu
r uuur
I.1. Fie O un punct fix în spaţiu şi OA şi OB vectori de poziţie ai punctelor A ,

respectiv B . Fie M mijlocul segmentului [ AB ] . Arătaţi că vectorul de poziţie al lui M

uuu
r uuur
uuuu
r OA  OB
este OM = .
2

Figura 1

Soluţie.
uuur uuu
r uuu
r
Regula paralelogramului OC = OA  OB . Cum M este mijlocul segmentului

[ AB ] ABCD paralelogram
� M este mijlocul lui OC . Rezultă
uuur uuur uuu r
uuuu
r OC OA  OB
OM = = .
2 2

uuu
r uuur
I. 2. Fie OA şi OB vectorii de poziţie pentru două puncte din spaţiu. Fie un

punct M care împarte segmentul [ AB ] în raportul l. Atunci OM este dat de formula

uuu
r uuur
uuuu
r OA  lOB
OM = .
1 l

11
 Figura 2

Soluţie.
uuuu
r uuur AM uuuu
r uuur
AM şi MB sunt coliniari, atunci există l = MB astfel încât AM = l MB .

uuuu
r r � AM � uuuu
uuuu r uuur uuuu
r uuur uuuu
r uuuu
r uuur uuu
r
AM = -l �
BM � l = �
� MB �
 OM - OA = -l OM - OB � OM(  l OM )= OA  l OB .

Avem
r r r r r r r r r  lrB
rM - rA = l ( rB - rM ) � ( 1 - l ) rM = rA  lrB � rM = A .
1 l

uuu
r uuur uuur
I. 3. Fie OA , OB şi OC vectorii de poziţie pentru trei puncte din spaţiu,

uuu
r uuur uuur
uuur OA  OB  OC
A, B, C . Fie G centrul de greutate. Atunci OG =
3

Figura 3
Soluţie.
uuur uuur
uuur OB  OC
Fie A�mijlocul segmentului [ BC ] . Atunci OA� = .
2
2 1 AG
G se află pe AA�la de A şi , atunci l =
de A� = 2;
3 3 GA�

12
 Conform Problemei I. 2. avem

uuu
r
uuu
r uuuur OA  2 OB  OC
uuur OA  2OA ' 2 OA  OB  OC .
OG = = =
1 2 3 3

I. 4. Se dau vectorii:
r r r r r r r
u = e1 - e2  2e3 = u1e1  u2 e2  u3e3
r r r r r r r
v = 2e1  e2 - e3 = v1e1  v2e2  v3e3
Se cere:
r r r r r r r r r r
v, 2u, v , u v , u v , v u ;
a) u �‫״‬
r r r
b) Proiecţia ortogonală a lui v pe u (notată prur v );

c) Aria paralelogramului construit pe cei doi vectori;

d) Să se determine un versor perpendicular pe planul format de cei doi vectori.

Soluţie.
r r ur ur r ur uu r ur
a) u  v = 3e1  e3 , 2u = 2e1 - 2e2  4e3 , v = 4  1  1 = 6 ,
r r
u�v = u1v1  u2 v2  u3v3 = 1�
2 - 1�
1- 2 �
1 = -1

ur uu
r ur
e1 e2 e3
r r r r r r r r
u �v = u1 u2 u3 = u2 v3 e1  u1v2 e3  u3v1 e2 - u2 v1 e3 - u3v2 e1 - u1v3 e2 =
v1 v2 v3
r ur uu
r r r r r ur uu r ur
= ( u2 v3 - u3v2 ) e1  ( u1v2 - u2v1 ) e3  ( u3v1 - u1v3 ) e2 = v �u = -u �v = -e1  5e2  3e3 .
r r r u� v 1
cos ( u, v ) = u �
b) u · v = u �v � prvr u  prur v =
prur v = v � =-
u 6

c) u �v = A paralelogram ( = u �v �
sin ( u , v ) ) = 1  25  9 = 35

d)
r r
r u �v 1 � ur uu r ur �
e= r r = �-e1  5 e2  3 e3 �.
u �v 6� �

13
 I. 5. Să se demonstreze folosind calculul vectorial teorema cosinusului sau
Pitagora generalizată într-un triunghi.

Figura 4
Soluţie.
uuur uuu
r uuur uuur uuur uuu
r
Ştim că a 2 = b 2  c 2 - 2bc cos Aˆ . Cum AC = AB  BC şi BC = AC - AB , avem
r r r r r2 r r r
a�a = a �a cos O = a , a = a � a.
uu
r uu
r uuur uuur uuur uuu
r uuur uuu
r uuu
r uuur 2
Dar a = bc �
2
( )( )
bc = AC - AB AC - AB = b 2 - AC � AB - AB �
AC  c , de unde

uuur uuu
r
rezultă că a = b  c - 2 AC �AB cos A .
2 2 2

I. 6. Să se demonstreze concurenţa înălţimilor.

Figura 5

14
 Soluţie.
Cum AA� ^ BC , BB� ^ AC şi AA� I BB � = { H } , rezultă că CH ^ AB şi
uuur uuur
HC � AB = 0
uuur uuur uuur uuur uuur
• HC = HB  BC înmulţim această relaţie cu AC , de unde HB ^ AC
uuur uuur uuur
• HC = HA  AC înmulţim această relaţie cu BC  0
uuur uuur uuur uuur uuur uuur
HC � AC = BC �AC  HB � AC
64
uuur uuur uuur7 u48
0
uur uuur uuur
HC � BC = HA � BC  AC � BC = 0
uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur uuur
HC � AC  HC � BC = BC � AC  AC �
BC
uuur uuur uuur uuur uuur
(
HC �AC  BC = 2 BC � ) AC
uuu
r uuur uuur
AB = AC - BC
uuur uuur uuur
(
HC AC - BC = 0 )
uuur uuu
r uuur uuu
r
HC � AB = 0 � HC  AB .

I. 7. Demonstraţi teorema celor trei perpendiculare.

Figura 6
Soluţie.
Cum ( MA ) ^  , A � , AB ^ d , rezultă că MB ^ d . Dar B �d şi d � ,

avem

15
uuur uuur uuu r uuur
MB = MA  AB înmulţim această relaţie cu BC şi obţinem
uuur uuur uuur uuur uuu
r uuur uuur uuur uuur uuur
MB � BC = MA � BC  AB �
BC = 0 . Cum MA � BC = 0 şi AB � BC = 0 , avem că
uuur uuur
MB � BC = 0 . Dar MA ^  şi BC � , de unde rezultă MA ^ BC .

r r r
I. 8. Fie { O, i , j , k } . Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC şi unghiurile

triunghiului ABC .
Soluţie.
uuu
r ur ur r r r r r r
AB = rB - rB = ( xB - x A ) i  ( yB - y A ) j  ( z B - z A ) k = i - 2 j - 2k . Dar
uuu
r uuu
r uuu
r
AB = AB � 1  ( -2 �
AB = 1 � -2 )  ( -2 �
-2 ) = 9 = 3

r
Observaţie: a = a x2  a y2  az2
uuur uu
r ur r r uuur
AC = rC - rA = -2i - j , ( -2 )  ( -1) = 5 ,
2 2
Avem AC =

uuur uu
r ur r r r uuur
BC = rC - rB = 3i  j  2k , BC = 9  1  4 = 14 . Perimetrul triunghiului ABC este

P = 3  5  14
r r
a�b
Ştim că cos  = , avem
a �b
uuu
r uuur uuur uuur
AB �AC = AB �AC � cos A = 3 �5 cos A
uuu
r uuur
AB � ( -2 )  ( -2 ) ( -1)  0 = 0 . Triunghiul ABC este triunghi dreptunghic, atunci
AC = 1 �

avem că BC 2 = AB 2  AC 2 = 9  5 = 14 , de unde rezultă că BC = 14 . Cum unghiul

uuu
r uuur
BA �BC
A = 900 , avem că cos B = uuu
r uuur .
BA �BC
uuu
r uuu
r r r r uuur r r r uuur uuur
Dar BA = - AB = -i  2 j  2k , BC = -3i  j  2k , BA �
BC = 3 �14 cos B ,
uuu
r uuur 9�3 9 9
BA �BC = 3  2  4 = 9 . Atunci cos B = = , deci unghiul B = arccos .
3 �14 14 14

16
 uuu
r uuu
r uuu
r uuu
r uuu
r r r r
Dar CA �CB = CA �CB �
cos C = 5 �14 cos C . Cum CA = i  j - 2k ,
uuu
r uuu
r
CA �CB = 6 - 1  0 = 5 , avem că 5 �14 cos C = 5 , de unde rezultă că

5 5
cos C = = .
5 14 70

r r uuu
r 2
I. 9. Se ştie că a = 2,b = 5 S AB = .
3
r r r r r ur r r
Să se determine l �R astfel încât v ^ w , unde v = l �
a  17b şi w = 3a - b .
Soluţie.
r r r r
r r r r
Cum v ^ w , avem că v �
w = 0 , de unde rezultă ( la  17b ) �( 3a - b ) = 0 , adică
r2 r r r r r2
3l a - l a �
b  51b �
a - 17 b = 0

r r r r 2 � 1� �1�
Dar a�b = a �b cos = 2 ��
5 �- �= 10 �
�- �= -5 . Atunci avem
3 � 2� � 2�
3l �
4  5l - 51 �
5 - 17 �
25 = 0 , adică 17l - 225 - 425 = 0 , mai mult decât atât
17l = 225  425 , scriind 17l = 17 � 25 , obţinem că l = 40 .
15  17 �

I. 10. Fie vectorii v1�

, v2�
, v3�reciprocii vectorilor v1 , v2 , v3 definiţi prin

v2 �v3 v �v v �v
v1�= , v2�= 3 1 , v3�= 1 2 .
( v1 , v2 , v3 ) ( v1 , v2 , v3 ) ( v1 , v2 , v3 )
Să se verifice identităţile:
1, i = j
�
v j�= d ij , i, j = 1, 2,3, d ij = �
a) vi � ;
0, i �j
�

b) ( v1  v2  v3 ) �v1�(
 v2�
 v3�= 3 . )
Să se calculeze reciprocii vectorilor v1 = -2i  j  2k , v2 = 5i - 3 j  9k ,

v3 = 9i  4 j  2k şi să se verifice identităţile de mai suspentru acest caz.

Soluţie.

17
 a) Să verificăm pentru i = j = 1 şi pentru i = 1, j = 2 . Analog se procedează
pentru celelalte valori. Avem
v �v ( v ,v ,v )
v1�= v1 � 2 3 = 2 3 1 = 1 , v1 �
v1 �
v �v
v2�= v1 � 3 1 = 0 .
( v1 , v2 , v3 ) ( v1 , v2 , v3 ) ( v1 , v2 , v3 )
b) În baza rezultatelor de la punctu a) avem

( v1� v2� v3�) = v1 �v1� v2 �v2� v3 �v3�= 3 .

( v1  v2  v3 ) �
-42i  71 j  47 k
În sfârşit, prin calcul obţinem ( v1  v2  v3 ) = 249 , astfel că v1�=
249

6i - 22 j  17k � 15i  28 j  k
, v2�= , v3 = .
249 249
Se verifică uşor relaţii a) şi b).
Pentru puctul a) să verificăm pentru i = j = 1 şi pentru i = 1, j = 2 , avem
-42i  71 j  47 k 84  71  94 249
v1�= ( -2i  j  2k ) �
v1 � = = =1,
249 249 249
6i - 22 j  17 k -12 - 22  34
v2�= ( -2i  j  2k ) �
v1 � = = 0.
249 249
Pentru punctual b) avem

( v1� v2� v3�) = ( 12i  2 j  14k ) �

( v1  v2  v3 ) �
-21i  77 j  65k
249
=

-252 = 154  845 -252  999 747

= = = = 3.
249 249 249

I. 11. Fie O �E3 punct fixat din spaţiu, A, B �E3 , M �( A, B ) . Fie

uuur
MA r r
r r  lrB
l = uuur . Atunci rM = A , ( M �A, M �B ) (expresia vectorului de
MB 1 l

poziţie al unui punct M care împarte segmentul AB într-un raport dat).

Soluţie.

18
 Figura 7

uuuu
r
uuuu
r uuur AM
Avem că vectorii AM şi MB sunt coliniari, atunci există l = uuur , astfel încât
MB
uuuu
r uuur
AM = l MB . Deci:
r r
r r r r r r r r rA  lrB
rM - rA = l ( rB - rM ) � ( 1  l ) rM = rA  l rB � rM = .
1 l

I. 12. Fie O �E3 punct fixat din spaţiu, A, B, C �E3 . Considrăm triunghiul ABC

, BB�
şi fie AA� , CC �mediane. Să se determine vectorii de poziţie ai punctelor A� , B�,
uuuu
r uuuu
r uuuur
C �şi vectorii AA ', BB ', CC ' (în funcţie de vectorii de poziţie a vârfurilor triunghiului
ABC şi a mărimii laturilor).

Soluţie.
uuur
BA ' r r
r rB  rC
Avem l = uuuur = 1 � rA ' = (conform problemei I. 11).
A'C 2
r r r r
r rA  rC r rA  rB
r
Analog B ' = , rC' = .
2 2
r r r rr  rr r r  r - 2r
uuuu
AA ' = rA ' - rA = B C - rA = B C A
.
2 2
uuur uuur
Analog se calculează vectorii BB� , CC�prin permutări circulare.

19
 r r r
{ }
I. 13. Fie reperul O, i , j , k şi punctele A ( x1 , y1 , z1 ) , B ( x2 , y2 , z2 ) , C ( x3 , y3 , z3 )

. Să se calculeze coordonatele carteziene ale mijloacelor segmentelor AB, BC , CA .

Soluţie.

Figura 8

Fie A�
, B�
şi C �
respectiv mijloacele segmentelor AB, BC , CA .
Vectorul de poziţie al punctului A�este:
r r r r r r
r
r r
r r r r r
rA ' = B C � x1' i  y1' j  z1' k =
x2 (
i  y 2 j  z 2 k  ) (
x3 i  y3 j  z 3 k

)
2 2
x2  x3 y  y3 z z
 x1 = , y1' = 2 , z1' = 2 3
'

2 2 2
Analog se calculează coordonatele mijloacelor segmentelor BC , CA .
a b c
I. 14. Să se determine teorema sinusurilor = =
sin A sin B sin C
Soluţie.

20
 Figura 9

r r
Avem a �b = ab sin C = a ( b sin C ) = aha = 2 S
r r r r r r
Dar, ştim că a �b = b �c = c �a = 2S , ab sin C = bc sin A = ca sin B = 2 S , de

sin A sin B sin C 2S 1 abc

unde rezultă că = = = = , deoarece R = .
a b c abc 2R 4S

I. 15. Să se demonstreze vectorial că într-un romb diagonalele sunt

perpendiculare.
Soluţie:
uuu
r uuur r uuur uuur r
Considerăm rombul ABCD cu notaţiile AB = -CD = a , BC = - DA = b , cu
r r
a =b.
uuur uuur uuur r r
Avem BD = BA  AD = b - a
uuur uuur uuur r r
AC = AB  BC = a  b
uuur uuur r r r r r r r r r r r r r 2 r 2
Deci obţinem că AC � ( )(
BD = b  a �b  a = b �
b -b�)
a a�
b-a�
a = b - a , de
uuur uuur
unde rezultă că AC ^ BD .

I. 16. Să se exprime cu ajutorul laturilor unui triunghi vectorii bisectoare ai

triunghiului.

21
 Soluţie.

Figura 10

uuur ur uuuur r uuur uu r ur r r

Fie AA�bisectoare. Notăm BA� = p , A� = ba , unde p  q = a
C = q , AA�
Conform teoremei bisectoarei avem
p c p c p c ur
= de unde rezultă = , mai mult rezultă = , deci avem că p are
q b pq bc a bc
r
r r ac a c r
expresia p = p �a0 = �= �a
bc a bc
uu
r r ur uur r c r
Deoarece ba = c  p rezultă că ba = c  �a.
bc
uu
r r a r uu r r b r
Analog se arată că bb = a  �b , bc = b  �c.
ca ab
r r r r r r r r r
I. 17. Se dau vectorii: a = i - j , b = j - k , c = i  k . Să se calculeze
a) Volumul paralelipipedului construit pe vectori
r r
b) Înălţimea paralelipipedului corespunzător bazei construite pe vectorii a şi b .
Soluţie.
Ştim că volumul paralelipipedului construit pe trei vectori este dat de
r r r
r r r a ‫״‬b c ( )
= (
‫ ״‬V= a b c )
2 , iar înălţimea este h =
V
Aria bazei
= r r =
a �b
2 3
3
.

uuu
r r r r
I. 18. Să se calculeze volumul tetraedrului construit pe vectorii OA = 2i  j - k ,
uuur r r r uuur r r
OB = -i  j  k , OC = i  k .

22
 Soluţie.
Volumul tetraedrului construit pe trei vectori este dat de

1 r r r
V=
6
( ) 5
a, b, c = ... = u.c.
6

uuu
r r r uuu r r r uuur r r
I. 19. Se dau vectorii OA = i  j , OB = j  k , OC = k  i . Să se calculeze:
uuu
r uuu
r uuur
a) Volumul tetraedrului construit pe vectorii OA, OB, OC .
b) Înălţimea tetraedrului coborâtă din O pe planul ABC .

Soluţie.
uuu
r uuu
r uuur
a) Volumul tetraedrului construit pe vectorii OA, OB, OC este

1 1 0
1 uuu
r uuu
r uuur
V=
6
( 1
) 1
OA, OB, OC = 0 1 1 = u.c.
6 3
1 0 1

b) Înălţimea tetraedrului coborâtă din O pe planul ABC este

1 uuur uuu
r uuur
( OA, OB, OC ) 2 3
I = 6 uuur uuur = ... = u.c.
1 9
OB �OC
2
uuu
r r r r uuu
r r r r
I. 20. Fiind daţi vectorii OA = 12i - 4 j  3k , OB = 3i  12 j - 4k ,
uuur r r r
OC = 2i  3 j - 4k . Să se arate că:
a) Triunghiul AOB este isoscel;
b) Triunghiul AOC este dreptunghic;
c) Să se calculeze perimetrul triunghiului ABC ;
uuu
r uuur
d) Să se calculeze AB �BC .
Soluţie.
uuu
r uuur
a) OA = OB = 13 ;
uuu
r uuu
r
b) OA �OB = 0 ;

23
c) 2 p = 386  82  198 @ 42,65 ;
uuur uuur
d) AB �BC = -135 .

r r r r r r r r r
I. 21. Se dau vectorii a = i - 2k , b = -3 j  4k , c = -5i  6 j .
r r r r
Să se determine l şi m astfel ca vectorul v = a  lb  mc să fie:
a) Perpendicular pe planul xOz ;
b) Egal înclinat faţă de axe.
Soluţie.
1 1
a) l = ; m =
2 5
28 13
b) l = ; m= .
59 59
r ur r r ur r ur r
I. 22. Fiind daţi vectorii a = 3m - 2n şi b = m  2n unde m = 1, n = 2 şi unghiul

r r 
dintre ( m, n ) = .
3
Să se calculeze:
r r
a) Lungimea diagonalelor paralelogramului construit pe cei doi vectori a şi b ;
c) unghiul dintre diagonale.

Soluţie.
r r r r
a) a  b = 4, a - b = 2 13
uu
r uu r
( )
b) cos d1 , d 2 = - 13 .

r r r r r r r
I. 23. Se dau vectorii a = 2i - j , b = i - 3 j  l k . Să se determine l astfel încât

unghiul celor doi vectori să fie 600 .

Soluţie.
l = � 10

24
 I. 24. Se dau componentele a trei forţe:
uu
r r uu
r r uu
r r
ax = 5i ay = 2 j a z = -7 k
uu
r r uu
r r uu
r r
bx = 3i by = 6 j bz = 4k .
uu
r r uu
r r uu
r r
cx = 12i cy = j cz = 15k

Să se găsească mărimea şi direcţia părţii rezultante.

Soluţie.
ur
( )
R = 25 kgf .

ur r 4 ur r ur r 12
( ) 5
( 9
)
cos R, i = , cos R, j = , cos R, k =
25 25
( )
r r r r r r r r
I. 25. Se dau vectorii a = 2i  3 j - 4k şi b = 5i - 2 j  k .
Se cere:
r r
a) Produsul vectorial a �b ;
b) Mărimea produsului vectorial;
r r
c) Unghiul format de vectorii a şi b .
Soluţie.
r r r r r
a) Produsul vectorial este a �b = -5i - 22 j - 19k ;
r r
b) Mărimea produsului vectorial este a �b = 870 ;

r r 
c) Unghiul format de vectorii a şi b este  = .
2

r r r r r r r r r r r r
I. 26. Se dau vectorii a = i  j  k , b = 2i - 3 j  k , c = -i  2 j - k ,
ur r r r r r r ur
d = i  j - 2k . Să se calculeze E ‫�״‬a= b( )( c d )
Soluţie.
r r r ur
(
E =‫�״‬a =b )( c d ) 0.

25
 r r r r r r r r r
(
I. 27. Să se rezolve sistemul de ecuaţii vectoriale b �b �x = b � ) (
x b- b�
b x, ) ( )
r r r r r
b�x = m, b �x = a presupunând că a ^ b şi b �0 .
Soluţie.
r mr 1 r r r
x = 2 b  2 a �b . (Se înmulţeşte a doua relaţie la stânga cu b ).
b b

r r r r r r r
I. 28. Să se rezolve ecuaţia vectorială v �a = b în care avem a = i  2 j - k ,
r r r r r r r r r
b = 2i  j  4k şi ştiind că vectorul v este perpendicular pe vectorul c = i  j  k .
Soluţie.
r 3r r 1 r
v= i- j- k .
2 2

r r r r r r r r r r r r
I. 29. Se dau vectorii a = 3i  2 j - 5k , b = -i - j  4k , c = -i - 3 j  k .
Să se calculeze:
a) Volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori;
b) Mărimea diagonalei paralelipipedului;
r r
c) Înălţimea paralelipipedului relativ la baza formată de vectorii a şi b .
d) Aria totală.
Soluţie.
a) Volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori este V = 17 ;
b) Mărimea diagonalei paralelipipedului este d = 5 ;
r r 17
c) Înălţimea paralelipipedului relativ la baza formată de vectorii a şi b este I = ;
59

d) Aria totală este A = 2 59  2 134  2 222 .

I. 30. Să se calculeze volumul tetraedrului ABCD unde A ( 1,1,1) , B ( -1,1,1) ,

C ( 1, -1,1) .

Soluţie.

26
 4
Volumul tetraedrului ABCD este V = .
3

uuur ur r uuur ur r
I. 31. Cunoscând două laturi AB = 3 p - 4q , BC = p  5q ale unui triunghi, să se
uuur ur r
calculeze lungimea înălţimii sale CD , ştiind că p şi q sunt vectori unitate
perpendiculari între ei.
Soluţie.
uuur 19
Lungimea înălţimii este CD = .
5
I. 32. Să se arate că medianele unui triunghi sunt concurente.
Soluţie.

Figura 11

r r r
Fie a, b, c vectorii de poziţie a vârfurilor triunghiului ABC . Vectorii de poziţie ai

r r r r r r
uuur b  c uuur a  c uuuu
r ab
mijloacelor laturilor sunt OA� = , OB�= , OC �= .
2 2 2
2
Ştim că centrul de greutate se află la de vârf. Notăm vectorul de poziţie a lui
3
uuu
r
G cu mG .
uuur uuur uuu
r r uuur uuu
r
Atunci AG = 2GA� , de unde rezultă că mG - a = 2 OA�( )
- mG , mai mult avem că

27
 r r r r r
uuu
r r �b  c uuu
r� uuu
r r r r uuu
r ab c
mG - a = 2 �
� 2 - mG � �, de unde avem că 3mG = a  b  c , deci mG = .
� � 3
Procedând analog şi pentru BB�şi CC �obţinem acelaşi vector de poziţie pentru

2
punctul care împarte segmentele BB�şi CC �
în raportul , deci medianele sunt
3
concurente.

I. 33. Să se arate că înălţimile unui triunghi sunt concurente.

Soluţie.
uuur r uuur r uuu r r
Fie triunghiul ABC . Notăm AB = c , BC = a , CA = b .
uuur uuur uuuu r
Fie AA� , BB� , CC �vectorii ce coincid cu înălţimile şi H punctul lor de interesecţie.
uuur r uuur u r uuur r
Notăm HA = x , HB = y , NC = z .
Două din înălţimi sunt concurente, fie ele CC �şi BB�
. Vom arăta că dreapta AH , deci
AA�este perpendiculară pe BC .
r r ur r r u
r r u
r r r
Avem z � c=0 şi y �
b = 0 de unde rezultă că z y - x (
= 0 şi)y (
x - z = 0 de )
r u
r rur u
rur uurr
y - z�
unde obţinem că z � x = 0 şi y�x- y�z = 0.
uu
r r rur
Adunăm aceste două relaţii si rezultă că y �x - z�
x = 0 , mai mult avem că
r u
r r r uuur
( )
x y - z = 0 , deci x � ^ BC .
BC = 0 , astfel avem că AA�

I. 34. Să se demonstreze că bisectoarele unui triunghi sunt concurente.

Soluţie.

Se duc bisectoarele AA�şi BB� . Fie P intersecţia lor.

r r r
r r r ur a ur b ur c
Notăm versorii vectorilor a, b , c cu a1 = r , b1 = r , c1 = r .
a b c

28
 uuur ur uuu r ur
Luăm pe laturile AB şi AC vectorii unitari AK = c1 , AL = -b1 si construim un
uuur
paralelogram, diagonala căruia este evident bisectoarea unghiului A . Deci AP situat pe

r r
uuuu
r ur ur c b
bisectoare este coliniar cu vectorul AM = c1 - b1 = - de unde rezultă că
c b
r r
uuur ur ur �c b �
( )
AP = x c1 - b1 = x ��c - b �
x
�, unde este parametrul pe care îl vom determina.
� �
r r
uuu
r ur ur �a c �
( )
Prin permutări circulare avem BP = y a1 - c1 = y ��a - c ��
� �
uuu
r uuur uuu r
Pentru a găsi pe x şi y observăm că AP = AB  BP , adică

r r r r
�c b � r �a c �
�c - b �
x� �= c  y �
�a - c �
� (*)
� � � �
r r r
În această ecuaţie nu putem egala separat coeficienţii lui a, b , c (nu sunt liniar
r r r
independenţi) deoarece sunt coplanari, deci avem a  b  c = 0 , de unde rezultă că

r r r r r
r r r �c b � r �b c c�
�c - b �
a = -b - c . Înlocuim în relaţia (*) şi rezultă că x � �= c  y �
- - - �
� �.
� � � a a c�
r r x y x y y
Egalând în această relaţie coeficienţii lui b şi c avem - = - şi = 1- - ,
a a c a c
r r
bc ac uuu
r bc - cb
obţinem că x= şi y= , de unde rezultă AP = şi
abc abc abc
r r
uuu
r ca - ac
BP = .
abc
şi CC �am fi
Dacă am fi căutat punctul P�de intersecţie al bisectoarelor BB�
r r r r
uuur ca - ac uuur ab - ba
găsit BP� = şi CP� = .
abc abc
uuu
r uuur
De aici se vede că BP = BP ' , deci P şi P' coincid.

29
 I. 35. Să se demonstreze vectorial teorema medianei.

Soluţie.
r r r uur r r rr rr
Avem a = b - c şi 2ma = b  c . Atunci b 2  c 2  2bc = 4ma2 şi b 2  c 2 - 2bc = a 2 ,

adunând aceste două relaţii obţinem că 2 ( b  c ) = 4ma  a , de unde rezultă că

2 2 2 2

b2  c 2 a 2
m =
2
a - .
2 4

Probleme propuse spre rezolvare.

r r r
I. 1. Fie a, b, c vectorii ce coincid cu laturile unui triunghi ABC . Să se arate că
r r r
a b  c = 0 .

r r r
I. 2. Fie a, b, c vectorii ce coincid cu laturile unui triunghi ABC .
a) Să se exprime cu ajutorul lor vectorii ce coincid cu medianele triunghiului;
b) Să se arate că vectorii ce coincid cu medianele pot forma un triunghi.

I. 3. Să se arate că medianele unui triunghi sunt concurente.

ur r r r ur r r r ur r r r
I.4. Fie vectorii: r1 = -2a - b  3c , r2 = 3a - 2b - c , r3 = -a  3b - 2c descompuşi
r r r
după direcţiile vectorilor a, b, c .

30
 ur ur ur
a) Să se arate că vectorii r1 , r2 , r3 sunt coplanari;
b) Ce concluzie se poate trage din rezultatul obţinut?

ur r r r
I. 5. Să se descompună vectorul d = i - 3 j  2k după direcţiile vectorilor
r r r r r r r r r r
a = i  j , b = j  k , c = i  2 j  3k .

ur ur uu r ur uu
r
I. 6. Să se determine lungimea vectorului d = 4u1  3u2 ştiind că vectorii u1 şi u2
sunt vectori unitari perpendiculari între ei.

I. 7. Să se arate că înălţimile unui triunghi sunt concurente.

r r r r r r r r
I. 8. Fie vectorii: a = 3i  j  2k , b = i - j - 3k . Să se calculeze:
a) Produsul lor vectorial;
b) Să se verifice că vectorul obţinut este perpendicular pe fiecare.

r r r r r r r r r r r r
I. 9. Se dau vectorii a = 2i - 3 j  4k , b = i  a j - 2k , c = 3i - j  5k . Să se
determine scalarul a astfel încât vectorii să fie coplanari.

r r r r r r r r r
(
I. 10. Să se verifice identitatea a �b �c a = a � ) ( )
b - a�
c � b � ( )
c pentru vectorii
r r r r r r r r r r r r
a = i - j  2k , b = 2i  3 j  4k , c = i  2 j - k .

I. 11. Să se verifice identităţile:

r r r r r r r r r r
(
a) a �b �) � ( ) ( )(
a �b �c �= a �
�
b a ��b c )
r r r ur r ur r r r r r ur
b) a ‫״‬-�
b‫���=״‬
� ( ) (
c d � b d a c
� )( ) ( )(
b c a d )
r r r r r r r r r 2
( ) (
c) a �b, b �c, c �a = a �� b c . )

31
 r r r r r r r r r ur ur ur
I. 12. Fie vectorii a = i  j , b = j  k , c = k  i . Să se determine vectorii a1 , b1 , c1
astfel încât ei să formeze un reper triortogonal.

r r r r r r r r ur ur ur
I. 13. Fie a = i , b = j  k , c = k - i . Să se determine vectorii a1 , b1 , c1 astfel încât
ei să formeze un reper triortogonal.

r r r r r r r r r r r
I. 14. Fie vectorii a = i  j - 2k , b = i  j  k , c = i - j .
uur uu r uu r
a) Să se determine versorii a o , b o , c o corespunzători;

b) Să se arate că ei determină un reper triortogonal şi să se spună dacă acest triedru are

sau nu aceiaşi orientare cu Oxyz .

I. 15. Să se demonstreze că bisectoarele unui triunghi sunt concurente.

r r r r r r
( )( ) ( a b)
2
I. 16. Să se determine că Identitatea lui Lagrange a =�
b ‫�״‬
a b a 2b 2 .
r r r r ur r ur r ur r ur
I. 17. Să se calculeze produsul a‫ ״‬b c ( ) ştiind că a = -m  n  p , b = m - n  p
r ur r ur ur r ur
, c = m  n  p , m, n, p nu sunt versori.

r r r r r r r r r r r r
I. 18.Se dau vectorii v1 = i  j - 2k , v 2 = i - 3 j - k , v 3 = 3i  2 j  k .
r r r r r r
( ) (
Este verificată egalitatea v1 �v 2 �v 3 = v1 �v 2 �v 3 ? )
I. 19. Să se calculeze scalarul 3v1 � v2  2v2 �
v3  v3 �
v1 ştiind că
v1 = 3a  b, v2 = a - 3b şi v3 = a  b , iar a = 4 , b = 2 şi unghiul dintre a şi b este
2 2


.
3

r I.r 20.r Să ser determine r parametrul

r r r real l astfel încât vectorii
v1 = i  4l j - ( l - 2 ) k şi v 2 = ( 2 - l ) i  j - 5k să fie perpendiculari.
r r r r r r
I. 21. Să se calculeze proiecţiile vectorilor v1 = 4i - j şi v 2 = 2i  3 j pe vectorii
reprezentând suma şi diferenţa lor.

32
 r r r r r r r r
I. 22. Fie vectorii v1 = 2i - j  2k şi v 2 = i - j  3k . Să se calculeze:

a) produsul lor vectorial; r r r r

b) să se verifice că vectorul v1 �v 2 este perpendicular pe v1 şi v 2 ;
r r
c) aria paralelogramului construit pe v1 şi v 2 .

I. 23. Să se determine l , m �R astfel încât vectorii v1 şi v2 să fie coliniari:

a) v1 = i  ( l - m ) j  k , v2 = -i  j  l k ;
b) v1 = i  l j  k , v2 = m i  3 j  k .

I. 24. Fie A ( 0, -1,3) , B ( 2,3,1) , C ( 3, -1, 2 ) vârfurile unui triunghi. Să se afle

� �
lungimea laturilor, cos A , aria triunghiului, înălţimea din C şi cos B .
r r r r r r r r
I. 25. Să se cerceteze coplanaritatea vectorilor v1 = i  2 j - k , v 2 = 2i - 2 j  5k ,
r r r r
v 3 = i - 4 j  6k .
r r r r r r r r r r r r
I. 26. Fie vectorii v1 = l i  j - 2k , v 2 = i - 3 j - k , v 3 = i  2 j  k . Să se determine
r r r
parametrul real l , astfel ca volumul paralelipipedului construit pe vectorii v1 , v 2 , v 3
să fie egal cu 3 .

r r r r r r r r
I. 27. Să se arate că vectorii a = -a i - b j  ( a  b ) k , b = - b i  ( a  b ) j - a k ,
r r r r
c = ( a  b ) i - a j - b k sunt coplanari.

I. 28. Să se arate că într-un triunghi echilateral înscris în cercul cu centrul O

uuu
r uuur uuur
avem relaţia AB  AC = 3 AO .

I. 29. Se consideră piramida cu vârful S şi baza pătratul ABCD . Fie I punctul

uur uur uuur uuur uu
r
de intersecţie al diagonalelor bazei. Să se arate că SA  SB  SC  SD = 4SI .

I. 30. Se dă un tetraedru de vârfuri A ( 2,3,1) , B ( 4,1, -2 ) , C ( 6,3, 7 ) ,

A ( -5, -4,8 ) . Să se calculeze lungimea înălţimii coborâte din vârful D .

I. 31. Să se calculeze volumul tetraedrului de vârfuri:

33
 a) A ( -1,1, 0 ) , B ( 2, -2,1) , C ( 3,3,1) , D ( 3,1,1) ;
b) A ( -3,1,1) , B ( -2, -2,1) , C ( 3,3,1) , D ( -1, 4, 2 ) .

I. 32. Să se verifice formula de dezvoltare a dublului produs vectorial pentru

vectorii:
r r r r r r r r r
a) v1 = i - j , v 2 = j - k , v 3 = -i  k ;
r r r r r r r r r r r r
b) v1 = i  j - k , v 2 = 2i - 3 j - k , v 3 = i  2 j  3k .

I. 33. Să se determine vectorul de poziţie al centrului de greutate al unui triunghi

şi coordonatele carteziene ale centrului de greutate.

I. 34. . Să se determine vectorii de poziţie ai punctelor A� , C �( AA�

, B� , BB�
,
CC �sunt bisectoare). Să se determine vectorul de poziţie al centrului cercului înscris în
triunghiul ABC .

I. 35. Fie A , B , C , D patru puncte din spaţiu date într-un reper cartezian. Să se
determine volumul tetraedrului ABCD .

I. 36. Să se determine volumul tetraedrului OABC . Să se calculeze aria

triunghiului ABC şi distanţa de la origine până la planul ABC .

34
Capitolul II

SPAŢII VECTORIALE

Fie K un corp de numere ( K = �sau K = �) şi V o mulţime de elemente pe care

s-au definit două operaţii (legi de compoziţie):
I. (  ) :V �V � V (lege aditivă);

II. ( �‫״‬
) :K V V (lege multiplicativă sau înmulţire cu scalari).

( V , , �
) se numeşte spaţiu vectorial peste corpul K şi notăm V K dacă cele două legi
verifică axiomele:
I1. x  y = y  x, x, y �V ;

I2. ( x  y )  z = x  ( y  z ) , x, y, z �V ;

35
I3. $ 0V �V astfel încât x  0V = x,  x �V ;

I4.  x �V , $ x�
�V astfel încât x  x�  x = 0V , ( x�
= x� = -x) ;

II1. ( a  b ) x = a x  b y,  a , b �K ,  x �V ;

II2. ( a �
b) � ( b �x ) , a , b �K ,  x �V ;
x =a �

( x  y ) = a �x  a �y , a , b �K ,  x, y �V ;
II3. a �
x = x�
II4. 1 � 1 = x,  x �V , 1 elementul unitate din K .
Elementele mulţimii V se numesc vectori, iar elementele lui K se numesc scalari.
Exemple:
a) M m, n - mulţimea matricelor de tipul ( m, n ) cu elementele din �;

b) P ( t ) - mulţimea polinoamelor în t ;

c) Pn ( t ) - mulţimea polinoamelor de grad mai mic sau egal cu n ;

d) � = { x, x = ( x1 , x2 ,..., xn ) , xi ��
, i = 1, 2,..., n} ;
n

e) �mulţimea numerelor complexe din spaţiul vectorial peste �;

f) F = { f : [ 0,1] � �
, f continua pe [ 0,1] } .

Se numeşte subspaţiu vectorial al unui spaţiu vectorial V orice parte V �a sa

care este ea însăşi un spaţiu vectorial pe acelaşi corp. O submulţime V �
�V este
subspaţiu vectorial al lui V , dacă şi numai dacă a x  b y �V �
,  x, y �V �şi  a , b �K .

Fie x1 , x2 ,..., xn �V un sistem de vectori dat. Mulţimea

= { x = a 1 x1  a 2 x2  ...  a n xn , a i �K , i = 1, 2,..., n} formează un subspaţiu vectorial al

V�

lui V . Mulţimea V �se numeşte spaţiu generat de sistemul de vectori x1 , x2 ,..., xn , iar

x1 , x2 ,..., xn se numeşte sistem de generatori pentru V �

.

Un sistem de vectori x1 , x2 ,..., xn �V etse liniar dependent dacă există scalarii

n
a1 , a 2 ,..., a n ‫ ׹‬K , �a i
2
0 , astfel încât a 1 x1  a 2 x2  ...  a n xn = 0 .
i =1

Dacă această relaţie are loc numai dacă şi numai dacă a1 = a 2 = ... = a n = 0 ,
sistemul este liniar independent.

36
 Un sistem de vectori din V constituie o bază în spaţiu vectorial V , dacă:
a) sistemul de vectori este liniar independent;
b) sistemul de vectori este sistem de generatori (orice alt vector din V este o
combinaţie liniară de vectorii sistemului).
Două baze oarecare în V au acelaşi număr de vectori. Numărul vectorilor unei
baze reprezintă dimensiunea spaţiului vectorial.
Fie B = { e1 , e2 ,..., en } o bază în V . Orice vector x �V se descompune în mod

unic în forma x = a 1 x1  a 2 x2  ...  a n xn .

Fie V K , dimV = n , B = { e1 , e2 ,..., en } şi B�

= { f1 , f 2 ,..., f n } două baze. Se

numeşte matricea de trecere de la baza B la baza B�şi se notează C matricea ce are pe

coloane coordonatele vectorilor f i , i = 1, 2,..., n în baza B .

�c11 c12 ... c1n �

� �
c c ... c2 n � n
T = �21 22 , f1 = c11e1  c21e2  ...  cn1en = �c j1e j , …,
�... ... ... ... � j =1
� �
�cn1 cn 2 ... cnn �

n n
f i = c1i e1  c2i e2  ...  cni en = �c ji e j , …, f n = c1n e1  c2 n e2  ...  cnn en = �c jn e j .
j =1 j =1

Probleme rezolvate.

II. 1. Să se studieze dependenţa liniară pentru sistemele de vectori:

a) v1 = ( 2,1,3,1) , v2 = ( 1, 2, 0,1) , v3 = ( -1,1, -3,0 ) în �
4
;

b) v1 = 8 - t  7t , v2 = 2 - t  3t , v3 = 1  t  t în P2 ( t ) ;
2 2 2

�2 -2 � 1 -4 �
� �0 -4 �
c) A1 = � , A2 = �
� , A3 = �
� , în M 2,2 ;
�
�4 -6 � 5
� 3 � �4 8 �

d) v1 = ( 2, 0,1,3, -1) , v2 = ( 1,1, 0, -1,1) , v3 = ( 0, -2,1,5, -3 ) , v4 = ( 1, -3, 2,9, -5 ) în �

5
.
Soluţie.

37
 a) Considerăm relaţia a1v1  a 2v2  a 3v3 = 0 . Prin înlocuirea vectorilor v1 , v2 , v3

această relaţie este echivalentă cu sistemul omogen 2a1  a 2 - a 3 = 0, a1  2a 2  a 3 = 0 ,

3a1 - 3a 3 = 0, a1  a 2 = 0 .

Rangul matricei acestui system este doi. Prin urmare, sistemul admite şi soluţii
nebanale şi deci sistemul de vectori este liniar dependent. Un system fundamental de

soluţii pentru sistemul omogen este a1 = 1, a 2 = -1, a 3 = 1, astfel că o relaţie de

dependenţă este v1 - v2  v3 = 0 .

b) Relaţia a1v1  a 2v2  a 3v3 = 0 este echivalentă cu sistemul omogen

8a1  2a 2  a 3 = 0 , -a1 - a 2  a 3 = 0, 7a1  3a 2 - a 3 = 0 . Rangul matricei sistemului este

doi şi un system fundamental de soluţii este formst dintr-o singură soluţie liniar

independentă: a1 = 1, a 2 = -3, a 3 = -2 . Avem deci un system de vectori liniar dependent

şi o relaţie de dependenţă v1 - 3v2 - 2v3 = 0 .

c) Relaţia a1 A1  a 2 A2  a3 A3 = 0 este echivalentă cu 2a1  a 2 = 0 ,

-2a1 - 4a 2 - 4a 3 = 0 , 4a1  5a 2  4a 3 = 0 , -6a1  3a 2  8a 3 = 0 . Rangul acestui system

este doi, deci sistemul de matrice este liniar dependent.

d) Relaţia a1v1  a 2 v2  a 3v3  a 4v4 = 0 este echivalentă cu sistemul omogen

2a1  a 2  a 4 = 0 , a 2 - 2a 3 - 3a 4 = 0 , a1  a 3  2a 4 = 0 , 3a1 - a 2  5a 3  a 4 = 0 ,

-a1  a 2 - 3a 3 - 5a 4 = 0 . Rangul acestui sistem este doi, deci sistemul de vectori este

liniar dependent. Deoarece un sistem fundamental de soluţii este format din două soluţii
liniar independente, avem două relaţii de dependenţă. Sistemul fundamental de soluţii

este a1 = 1, a 2 = -2, a3 = -1, a 4 = 0 şi a1 = 0, a 2 = -1, a 3 = -2, a 4 = 1 , astfel avem

relaţiile v1 - 2v2 - v3 = 0 şi -v2 - 2v3  v4 = 0 .

II. 2. Să se determine care din polinoamele t 2 şi t - 1 aparţin spaţiului generat de

{t 3
- t  1,3t 2  2t , t 3 } .

Soluţie.

38
 Pentru ca două polinoame să aparţină spaţiului, trebuie ca acestea să fie
combinaţie liniară de elementele sistemului de generatori. Deci

t 2 = x1 ( t 3 - t  1)  x2 ( 3t 2  2t )  x3t 3 şi t - 1 = y1 ( t 3 - t  1)  y2 ( 3t 2  2t )  y3t 3 . Aceste

� x1  x3 = 0 � y1  y3 = 0
� 3x2 = 1 � 3 y2 = 0
� �
ralaţii sunt echivalente cu sistemele � şi � .
�- x1  2 x2 = 0 �- y1  2 y2 = 1
�
� x1 = 0 �
� y1 = -1

Se observă că primul system este incompatibil şi deci t 2 nu aparţine spaţiului, în

timp ce al doilea system este compatibil ( y1 = -1, y2 = 0, y3 = 1) , ceea ce arată că t - 1

aparţine acestui spaţiu.

II. 3. În �
4
se dau vectorii v1 = 1( 1,1, 2,1) , v2 = ( 1, -1,0,1) , v3 = ( 0,0, -1,1) ,

v4 = ( 1, 2, 2, 0 ) . Să se arate că aceştia formează o bază şi să se determine coordonatele

vectorului v = ( 1,1,1,1) în această bază.

Soluţie.
4
Deoarece dim � = 4 este sufficient să arătăm că cei patru vectori sunt liniar
independenţi. Considerându-i ca vectori linie într-o matrice, obţinem matricea

1 1 2
� 1�
� �
1 -1 0
� 1�
. Rangul acestei matrice este patru, deci vectorii sunt liniar
�
0 0 -1 1�
� �
1 2 2
� 0�

independenţi. Scriem apoi v = x1v1  x2 v2  x3v3  x4 v4 . Pentru determinarea coordonatelor

x1 , x2 , x3 şi x4 obţinem sistemul x1  x2  x4 = 1, x1 - x2  2 x4 = 1, 2 x1 - x3  2 x4 = 1,

1 1 1 1
x1  x2  x3 = 1 . Soluţia acestui sistem este x1 = , x2 = , x3 = , x4 = .
4 4 2 2

39
 II. 4. În �
5
să se determine o bază a subspaţiului generat de vectorii

v1 = ( 1, 2, -4,3,1) , v2 = ( 2,5, -3, 4,8 ) , v3 = ( 6,17, -7,10, 22 ) , v4 = ( 1,3, -3, 2, 0 ) .

Soluţie.
Se verifică faptul că v1 , v2 , v3 , v4 sunt liar dependenţi, dar trei dintre vectori sunt

liniar independenţi (de exemplu v1 , v2 , v3 ). Prin urmare v4 este o combinaţie liniară de

v1 , v2 şi v3 . Deoarece orice combinaţie liniară de vectorii v1 , v2 , v3 şi v4 este o combinaţie

de v1 , v2 şi v3 , rezultă că aceştia formează o bază a subspaţiului. Descompunerea

vectorului v4 faţă de această bază v4 = x1v1  x2 v2  x3v3 conduce la coordonatele

3 1
x1 = 1, x2 = - , x3 = .
2 2
II. 5. Se dau vectorii a1 = ( 1, 0, 0 ) , a2 = ( 2,1, 0 ) , a3 = ( -3, 2,1) şi

a = -8a1  4 a2 - a3 şi vectorii b1 = a1  a2  a3 , b2 = a1  a2 - a3 , b3 = a1 - a2  a3 . Să se

calculeze coordonatele vectorului a în baza B = { b1 , b2 , b3 } .

Soluţie.
3
Să observăm mai întâi că vectorii a1 , a2 , a3 �� sunt liniar independenţi (rangul

matricei formate cu cei trei vectori ca linii este egal cu trei) şi deci formează o bază în �
3
.

Coodonatele vectorului în baza A = { a1 , a2 , a3 } sunt a = ( -8, 4, -1) . Se poate verifica

faptul că sistemul de vectori B = { b1 , b2 , b3 } formează o în bază �

3
. Se cer coordonatele

vectorului a în această bază. Fie a = x1b1  x2b2  x3b3 , adică

-8a1  4a2 - a3 = x1 ( a1  a2  a3 )  x2 ( a1  a2 - a3 )  x3 ( a1 - a2  a3 ) . După teorema

descompunerii unice într-o bază rezultă x1  x2  x3 = -8, x1  x2 - x3 = 4,

x1 - x2  x3 = -1 . Rezolvând acest sistem de ecuaţii, obţinem penrtu coordonatele lui a

3 7 �3 7 �
în baza B valorile x1 = , x2 = - , x3 = -6 , astfel că a = � , - , - 6 �.
2 2 �2 2 �

40
 II. 6. Fie V = R 3 , B = { e1 , e2 , e3} şi = { f1 , f 2 , f3 }
B� două baze cu

e1 = ( 1, 0,1) , e2 = ( 2,1,3) , e3 = ( 1,1,1) , f1 = ( 1, -1, 2 ) , f 2 = ( 2, 0,1) , f 3 = ( 1,1, 0 ) şi

v �V , v = ( 1, -1, 2 ) . Să se scrie matricea de trecere de la baza B la baza B�

.
Cum se transformă coordonatele vectorului v la schimbarea bazei?
Soluţie.
�1 1 1�
�2 - 2 - �
2
� �
5 1 3 �
Matricea de trecere de la baza B la baza B�este matricea T = �
�2
- .
2 2 �
� �
�-2 2 1 �
� �
� �

Coordonatele vectorului v la schimbarea bazei sunt v ( v1 , v2 , v3 ) , unde

3
1 1 1 3
v1 = �c1 j b j = �3- �2 �2= ;
j =1 2 2 2 2
3
5 1 3 7
v2 = �c2 j b j = 3- �
� 2 �( -2 ) = ;
j =1 2 2 2 2
3
v3 = �c3 j b j = ( -2 ) �
3 2�
2 - 3�
1 = -4 .
j =1

II. 7. Să se stabilească formulele de transformare ale coordonatelor când se trece

, dacă B = { u1 , u2 , u3 , u4 } , u1 = ( 1, 2, -1, 0 ) , u2 = ( 1, -1,1,1) ,

de la baza B la baza B�

u3 = ( -1, 2,1,1) , u4 = ( -1, -1, 0,1) = { v1 , v2 , v3 , v4 } , v1 = ( 2,1, 0,1) , v2 = ( 0,1, 2, 2 ) ,

şi B�

v3 = ( -2,1,1, 2 ) , v4 = ( 1,3,1, 2 ) în �
4
.

Soluţie.
Să determinăm mai întâi relaţiile de trecere de la o baâă la alta. Se verifică faptul
că B şi B�formează baze în �
4
. Determinăm apoi descompunerea fiecăruia din vectorii

ui , i = 1, 2,3, 4 , după baza B�şi descompunerea fiecăruia din vectorii vi , i = 1, 2,3, 4 ,

41
după baza B . Obţinem u1 = -v2  v4 , u2 = v1  v2 - v4 , u3 = -v1  v4 , u4 = v1  v3 - v4 şi

v1 = u1  u2 , v2 = u2  u3 , v3 = u3  u4 , v4 = u1  u2  u3 .

Fie x �� un vector oarecare şi fie descompunerile sale după cele două baze
x = x1u1  x2u2  x3u3  x4u4 şi x = y1v1  y2 v2  y3v3  y4v4 ..

Să determinnăm legătura dintre coordonatele xi şi yi , i = 1, 2,3, 4, în cele două

baze. Înlocuind vectorii ui , i = 1, 2,3, 4 , cu descompunerile lor în baza B�

, obţinem

x = y1v1  y2v2   y3v3   y4 v4 = x1 ( -v2  v4 )  x2 ( v1  v2 - v4 )  x3 ( -v1  v4 )  x4 ( v1  v3 - v4 )

După teorema descompunerii unice a uni vector într-o bază, rezultă că y1 = x2 - x3  x4 ,

y2 = - x1  x2 , y3 = x4 , y4 = x1 - x2  x3 - x4 .

Similar, înlocuind vectorii vi , i = 1, 2,3, 4, prin descompunerile lor în baza B ,

obţinem x1 = y1  y4 , x2 = y1  y2  y4 , x3 = y2  y3  y4 , x4 = y3 .
Ultimile relaţii se pot obţine şi prin inversarea relaţiilor anterioare.

II. 8. În spaţiul vectorial P2 ( t ) al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu doi,

fie vectorii x1 = 1  t , x2 = t , x3 = 2t , x4 = 1 - t  t . Dacă x1 ,

2 2
x2 , x3 sunt liniar

indpendenţi, cum sunt vectorii x1  x2 , x2  x3 , x3  x4 ?

Soluţie.
Metoda 1. Cum x1 , x2 , x3 sunt liniar indpendenţi, adică

a1 ( 1  t )  a 2 �
t  a3 �
t 2 = 0 dacă şî numai dacă a1 = a 2 = a 3 = 0 . Ne interesează cum sunt

vecorii x1  x2 , x2  x3 , x3  x4 . Astfel calculăm l1 ( x1  x2 )  l2 ( x2  x3 )  l3 ( x3  x4 ) =

= l1 ( 1  2t )  l2 ( t  t 2 )  l3 ( 1 - t  3t 2 ) =

� 3 �2
= ( l1  l3 ) ( 1  2t )  ( l1  l2 - l3 ) t  �
l2  l3 �2t
� 2 �
Ştim că 1  t , t , 2t 2 sunt liniar independenţi. Rezultă că

42
l1  l 3 = 0
� 1 0 1
�
l1  l 2 - l 3 = 0
� , de unde avem că 1 1 -1 �0 , de unde l1 = l2 = l3 = 0 , adică
�
l 2  3 / 2l 3 = 0 0 2 3
�

x1  x2 , x2  x3 , x3  x4 sunt liniar independenţi.

Metoda 2. Scriem vectorii x1  x2 , x2  x3 , x3  x4 descompuşi după baza

x1 , x2 , x3 şi găsim matricea wij . Dacă det wij �0 , atunci x1  x2 , x2  x3 , x3  x4 sunt

liniar independenţi.
II. 9. În spaţiul vectorial P2 ( t ) al polinoamelor de grad mai mic sau egal cu doi,

fie vectorii x1 = 1  t , x2 = t , x2 = 2t , x4 = 1 - t  t . Să se arate că aceşti vectori sunt

2 2

liniar dependenţi şi orice trei vectori sunt liniar independenţi.

Dacă x1 , x2 , x3 formează o bază să se scrie x4 = 1 - t  t şi x5 = 1  2t - t faţă de
2 2

această bază.
Soluţie.
Ştim că 1, t , t 2 formează o bază în P2 ( t ) . Pentru a studia natura vectorilor

x1 , x2 , x3 calculăm combinaţia liniară a1 ( 1  t )  a 2t  a 3 ( 2t )  a 4 ( 1 - t  t 2 ) = 0 , de unde

avem câ ( a1  a 4 ) �
1  ( a 2  a1 - a 4 ) �
t  ( 2a 3  a 4 ) �
t2 = 0 .

Dar 1, t , t 2 sunt liniar independenţi. Rezultă

a1  a 4 = 0
�
�
a1  a 2 - a 4 = 0 , de unde avem că a1 = -2, a 2 = 4, a 3 = -1, a 4 = 2 .
�
�2a3  a 4 = 0
�
Verificăm că x1 , x2 , x3 , x4 sunt liniar dependenţi. Luăm baza x1 , x2 , x3 .

Astfel x4 = 1 - t  t = l ( a  t )  mt  n 2t = l �
1  ( l  m ) t  2n t 2 , rezultă
2 2

1
l = 1, l  m = -1, 2n = 1 , adică l = 1, m = -2, n = .
2
x5 = 1  2t - t 2 = l x1  m x2 n x3 = l ( 1  t )  ( l  m ) t  2n t 2 , rezultă

1
l = 1, l  m = 2, 2n = -1 adică l = 1, m = 1, n = - .
2

43
 II. 10. În spaţiul liniar al soluţiilor sistemului:
x - y - 3z - t = 0,
x  y - z - 3t = 0,

fie soluţiile v1 ( 1, -2,1, 0 ) , v2 ( 2,1, 0,1) , v3 ( -4, -2, 0, -2 ) , v4 ( 4, 7, -2,3) .

Să se arate că:
a) vectorii v1 , v2 sunt liniar independenţi.

b) vectorii v1 , v2 , v4 sunt liniar dependenţi, ca şi vectorii v2 şi v3 .

c) Să se găsească relaţiile de dependenţă liniară.
Soluţie.
r r r ur
Se lucrează cu rangul matricei, sau e1 , e2 , e3 bază, de unde v1 = e1 - 2e2  e3 şi
uu
r
v2 = 2e1  22  e4 .

II. 11. Fie spaţiul vectorial generat de vectorii

x1 = ( 2,1,3,1) , x2 = ( 1, 2, 0,1) , x3 = ( -1,1, -3, 0 ) . Să se determine dimensiunea spaţiului şi

o bază a sa.
Soluţie.
x1 �2 1 3 1 � x1 �1 2 0 1 � � 1 2 0 1�
� � � � � �
0 -3 3 -1� 
x2 �1 2 0 1 �  x2 �2 1 3 1 �  �
x3 � � � � �
0 3 -3 1 �
�-1 1 -3 0 � x3 �-1 1 -3 0 � � �

1 0 0 0�
� 1 0 0 0�
� 1 0 0 0�
�
� � � � � �
0 1 3 -1�
� 0 1 3 -1�
� 0 1 0 0 �, de unde rezultă x1 , x2 , x3
�
�
0 -1 -3 1 � �
0 0 0 0� �
0 0 0 0�
� � � � � �

liniar dependenţi, iar x1 , x2 liniar independenţi, rezultă dim = 2 , deci { x1 , x2 } bază.

ur uur
II. 12. Se dă spaţiul generat de vectorii: v1 = ( 2,1,11, 2 ) , v2 = ( 1, 0, 4, -1) ,
ur uu
r
v3 = ( 2,1,5, 6 ) , v4 = ( 11, 4,56,5) . Să se determine dimensiunea spaţiului şi o bază a sa.

Soluţie.
ur uu
r uu
r
Dimensiunea spaţiului este dim = 3 şi baza este ( v ,v ,v ) .
1 2 4

44
 ur uu
r ur
II. 13. Se dă spaţiul generat de vectorii: v1 ( 2,1,11, 2 ) , v2 ( 1, 2,3, 4 ) , v3 ( 1,1, 4,1) ,
uu
r uu
r uu
r
v4 ( 1,1,1,5) , v5 ( 1,3,1,1) , v6 ( 2,1,1,1) . Să se determine dimensiunea spaţiului şi o bază a

sa.
Soluţie.
ur uu
r ur uu
r
Dimensiunea spaţiului este dim = 4 şi baza este ( v ,v ,v ,v ) .
1 2 3 5

II. 14. Să se găsească matricea de trecere şi inversa sa când se trece de la baza

ur uu
r ur
( 1, 0,1) , e2�( 1,1, 0 ) , e3�( 0,1,1) .
e1 ( 1, 0, 0 ) , e2 ( 0,1, 0 ) , e3 ( 0, 0,1) la baza e1�

Soluţie.

Exprimăm { ei�} i =1,2,3 în funcţie de { e1 , e2 , e3 } . Astfel avem

r r r ur uur ur r r r
e1�= 1� k = a e1  b e2  g e3 = a i  b j  g k , rezultă a = 1, b = 0, g = 1 ,
i  0 �j  1�
r r r ur uu
r ur r r r
e2�= 1� k = a e1  b e2  g e3 = a i  b j  g k , rezultă a = 0, b = 1, g = 1 ,
i  1�j  0 �
r r r ur uur ur r r r
e3�= 0 � k = a e1  b e2  g e3 = a i  b j  g k , rezultă a = 1, b = 1, g = 0
i  1�j  1�
r r r
e3' = 0 � k = ae1  be2  ge3 = ai  b j  gk  a = 0 , b = 1 , g = 1 .
i  1�j  1�

1 1 0�
�
� �
Deci matricea de trecere este T = �
0 1 1 �.
�
1 0 1�
� �

Calculând { e1 , e2 , e3 } în funcţie de { e1�� } am fi obţinut

, e2 , e3�

�1 1 1 �
�2 -
2 2 �
� �
1 1 1�
T =�
-1
- , matrice care se poate obţine şi din e�
= T �,
e de unde rezultă
�2 2 2�
� �
� 1 1 1 �
�- �
�2 2 2 �

e = T -1 �
e�.

45
 II. 15. Să se găsească matricea de trecere de la baza B = { e1 , e2 , e3} , unde
ur uu
r ur uu
r
= { f1 , f 2 , f 3 } , unde f1 = ( 1,1, 0 ) ,
e1 = ( 1, 0,1) , e2 = ( 0,1,1) , e3 = ( 1,1,1) , la baza B�
uur uu
r
f 2 = ( -1, 0, 0 ) , f3 = ( 0, 0,1) .

Soluţie.
Matricea de trecere de la baza B = { e1 , e2 , e3 } la baza B�
= { f1 , f 2 , f 3 } este

�-1 0 1 �
� �
T =�-1 1 1 �.
�2 -1 -1�
� �

II. 16. Să se determine matricea de trecere de la baza B = { e1 , e2 , e3 , e4 } , unde

ur uu
r ur uu
r
e1 = ( 1, 2, -1, 0 ) , e2 = ( 1, -1,1,1) , e3 = ( -1, 2,1,1) , e4 = ( -1, -1, 0,1) la baza
uu
r uu
r uu
r uu
r
= { f1 , f 2 , f 3 , f 4 } , unde f1 = ( 2,1, 0,1) , f 2 = ( 0,1, 2, 2 ) , f3 = ( -2,1,1, 2 ) , f 4 = ( 1,3,1, 2 ) .
B�

Soluţie.
Matricea de trecere de la baza B = { e1 , e2 , e3 , e4 } la baza B�
= { f1 , f 2 , f 3 , f 4 } este

1
� 0 0 1�
� �
1 1 0 1�
T =� .
�
0 1 1 1�
� �
0
� 0 1 0�

II. 17. Să se găsească formulele de transformare a coordonatelor unui vector din

spaţiul �
3
când se trece de la baza B = { e1 , e2 , e3 } la baza B�
= { f1 , f 2 , f 3 } , unde

e1 = ( 1, 0, 0 ) , e2 = ( 0,1, 0 ) , e3 = ( 0, 0,1) şi f1 = ( 0, -1,1) , f 2 = ( 1,1, 0 ) , f3 = ( -1, -1,1) .

Soluţie.

Fie x = xi ei şi y = h j e j�
, avem

e1�= a11e1  a21e2  a31e3 , rezultă a11 = 0, a21 = -1, a31 = 1 ,

46
e2�= a12 e1  a22e2  a32 e3 , rezultă a12 = 1, a22 = 1, a32 = 0 ,

e3�= a13e1  a23 e2  a33e3 , rezultă a13 = -1, a23 = -1, a33 = 1 .

�0 -1 1 �
� �
Deci A = �1 1 0 �
�-1 -1 1 �
� �
Dar
ur uu
r ur ur uu
r ur uu
r ur ur uu r ur uu r ur
x = xe1  x 2 e2  x 3 e3 = x1�
e1� x��
e
2 2  x ��
e
3 3 = x�
1 - e2( e3  x�2 e)
1  e2  x(�
3 - e1)- e (
2  e3 = )
ur uu
r ur
= ( x�
2 - x3 ) e1  ( -x1  x 2 - x3 ) e2  ( x1  x3 ) e3 ,
� � � � � � de unde rezultă x�
2 - x3 = x1 ,
�

-x1�
 x�
2 - x3 = x 2 , x1  x3 = x 3 .
� � �

= ( A�
) x . De asemenea x = xi ei şi y = hi ei�, iar ei�= Aij e j ,
-1
Deci x = A�
x�sau x�

xi ei = hi ei' = hi Aij e j .

II. 18. Coordonatele unui vector în baza B = { e1 , e2 , e3 } , unde

ur uu
r ur
e1 = ( 1, 0,1) , e2 = ( 0,1,1) , e3 = ( 1,1,1) sunt v = ( 1,1, 0 ) . Să se afle coordonatele vectorului
uu
r uu
r uu
r
= { f1 , f 2 , f 3 } , unde f1 = ( 1,1, 0 ) , f 2 = ( -1, 0, 0 ) , f3 = ( 0, 0,1) .
v când se trece la baza B�

Soluţie.

= { f1 , f 2 , f 3 }
Coordonatele vectorului v când se trece la baza B� sunt

v = ( 1, 0, 2 ) .

47
 Probleme propuse spre rezolvare.

II. 1. Să se arate că următoarele mulţimi sunt subspaţii vectoriale ale spaţiilor

vectoriale indicate.

a) { ( a , a , 0) , a , a
1 2 1 2 } ��3 ;
��

b) { at  bt , a , b ��
} �P ( t ) ;
3

c) {( x ,x ,x ) , x
1 2 3 1 = 3x2 , x1  x2 = x3 } ��
3
;

d) E = { f �F , f este diferentiabila si f �
= f } �F .

II. 2. Să se determine subspaţiul vectorial generat de vectorii:

a) v1 = ( 1, 2, -5 ) , v2 = ( -3,1, 2 ) , v3 = ( -2,3, -3) în �

3
;

b) v1 = ( 1, 2,3) , v2 = ( 5,10,15 ) în �
3
;

c) v1 = ( 1,5, 7,3) , v2 = ( 4, 2,1, 0 ) , v3 = ( -1, 4,5, 7 ) în �

4
.

d) v1 = ( 2,5 ) , v2 = ( 4,10 ) , v3 = ( 6,15 ) în �

2
.

II. 3. Să se studieze dependenţa liniară pentru sistemele de vectori:

a) v1 = ( 2,1,3, -1) , v2 = ( -1,1, -3,1) , v3 = ( 4,5, 0, 0 ) , v4 = ( 1,5,0,1) în �

4
.

b) v1 = ( 0,1, 2, -1) , v2 = ( 1, 2, -1, 0 ) , v3 = ( 0, 2, -1,1) , v4 = ( 4,6,1,3 ) în �

4
;

c) v1 = ( -5, 2,8, -10 ) , v2 = ( -5,3,17, -14 ) , v3 = ( 1,1,11, 6 ) în �

4
;

d) v1 = sin x, v2 = cos x în F ;

48
 �2 -8 � �1 -1 � �0 2 �
e) A1 = � , A2 = �
� , A3 = �
� �în M 2,2 ( �).
�10 6 � �2 -3 � �-2 -4 �

II. 4. Care din următoarele mulţimi de vectori din �

4
sunt liniar independente?

a) v1 = ( 2, 0, 0, 0 ) , v2 = ( 0, 2, 0, 0 ) , v3 = ( 0,0, 0,3 ) , v4 = ( 2, 2, 2, 2 ) , v5 = ( 0, 0, 4, 0 ) ;

b) v1 = ( 5,9, 2,1) , v2 = ( -2,0,3, 4 ) , v3 = ( 0, 0,3,1) , v4 = ( 0,0, 0, 6 ) ;

c) v1 = ( 2, 0, 0,5 ) , v2 = ( -4, -1, 2, -6 ) , v3 = ( -2, -1, 2, -1) , v4 = ( 0,3, 4, 6 ) ;

d) v1 = ( 1,1,1, 0 ) , v2 = ( 0,3, 2,1) , v3 = ( 1, 4, 0, 4 ) ;

ur uu
r ur uu
r
II. 5. Să se arate că vectorii e1 ( 2,1, 0,1) , e2 ( 5,1, 4,1) , e3 ( 0, -1,1,1) , e4 ( 4, 2, 2,1)

sunt liniar independenţi.

ur uu
r ur
II. 6. Să se arate că vectorii e1 ( 1, 2, -1, 0 ) , e2 ( 1, -1,1,1) , e3 ( -1, 2,1,1) ,
uu
r
e4 ( -1, -1, 0,1) sunt liniar independenţi.

r r r
II. 7. Să se arate că dacă e1 , e2 , e3 �V K sunt liniar independenţi, atunci şi

vectorii f1 = e1  e2  e3 , f 2 = e1  e2 , f 3 = e1  e3 sunt liniar independenţi.

r r r
II. 8. Să se arate că dacă e1 , e2 , e3 �V K sunt liniar independenţi, atunci şi

= e1  e2  e3 , e2�= e1 - e2  e3 , e3�= e1  3e2 - e3 sunt liniar independenţi.

vectorii e1�

II. 9. Să se determine parametrii reali a şi b �� astfel ca matricele

�2 1� �-2 5 � �-9 a �
A1 = � � , A2 = � �şi A3 = � �să fie liniar dependente.
�3 5� �3 2 � �2 b �

49
 II. 10. Să se determine parametrii reali l şi m �� astfel ca matricele

�2 1� 5 -3 �
� �-11 l �
A1 = � � , A2 = � �şi A3 = � �să fie liniar dependente.
5 3�
� 2 1�
� �4 m �
II. 11. Să se cerceteze dependenţa liniară a vectorilor:
a) v1 = e , v2 = e , v3 = e în F ;
x 2x 3x

b) v1 = t  t , v2 = 4t , v3 = 2t - t în P ( t ) ;
2 2

c) v1 = cos x, v2 = 17, v3 = sin x în F ;

2 2

d) v1 = 1  i, v2 = 2 - 3i în �.
II. 12. care este condiţia necesară şi suficientă ca vectorii

u = ( x1 , y1 , z1 ) , v = ( x2 , y2 , z2 ) , w = ( x3 , y3 , z3 ) ��
3
să fie liniar independenţi?
II. 13. Ce relaţie trebuie să satisfacă scalarul l �� astfel încât vectorii

v1 = ( 1, l , l  2 ) , v2 = ( 1, l 2 , -l ) , v3 = ( l , l - 1, l 2 ) să formeze o bază în �
3
?

II. 14. Ce condiţii trebuie să îndeplinească scalarul l �� pentru ca vectorii

v1 = ( 1, l , 0 ) , v2 = ( l ,1,1) , v3 = ( 1, 0, l ) să formeze o bază în �

3
?

II. 15. Să se arate că vectorii v1 = ( 1,1, 0 ) , v2 = ( 2, 0,1) , v3 = ( 3,1,15 ) formează o

bază în �
3
.
uu
r uu
r ur
II. 16. Să se arate că vectorii e 1 ( 1,1, 0,1) , e2 ( 2,1,3,1) , e3 ( 1,1, 0, 0 ) ,
uu
r
e4 ( 0,1, -1, -1) sunt liniar independenţi. Să se găsească coordonatele vectorului

v ( 0, 0, 0,1) în baza e1 , e2 , e3 , e4 .
ur uu
r uu
r uu
r
III. 17. Se dau vectorii: x1 ( 1,1,1,1) , x2 ( 1,1, -1, -1) , x3 ( 1, -1,1, -1) , x4 ( 1, -1, -1,1)
uu
r
şi x5 ( 1, 2,1,1) . Să se arate că x1 , x2 , x3 , x4 formează o bază şi să se găsească

coordonatele vectorului x5 în de această bază.

4
II. 18. Fie spaţiul vectorial real R 4 şi v, v1 , v2 , v3 ��. Să se verifice dacă vectorul

v este o combinaţie liniară de vectorii v1 , v2 , v3 pentru:

50
a) v = ( 2, -5, -7,14 ) , v1 = ( 2,1,1, 2 ) , v2 = ( 1,3,1,3 ) , v3 = ( 1,1,5, -3 ) ;

b) v = ( -1,1,3,1) , v1 = ( 1, 2,1,1) , v2 = ( 1,1,1, 2 ) , v3 = ( -3, -2,1, -3 ) ;

c) v = ( 3, 0,3, -6 ) , v1 = ( 2,3, 4,1) , v2 = ( -1,1, -1,3 ) , v3 = ( 3, -5,1, -13 ) ;

d) v = ( -22,14, 7, -15 ) , v1 = ( 3, -1, 2,3 ) , v2 = ( -2, 2,3,1) , v3 = ( 8, -4,1,9 ) .

II. 19. În �
3
se dau vectorii v1 = ( 1,1,1) , v2 = ( 1,1, 2 ) , v3 = ( 1, 2,3 ) . Să se arate că

aceştia formează o bază şi apoi să se determine coordonatele vectorilor x = ( 5, -1,1) şi

y = ( 2,3, -1) în această bază.

II. 20. În spaţiul vectorial V = M 2 ( �) se consideră matricile:

1 0�
� 1 1�
� 1 1�
� 1 1�
� �-2 3 �
A1 = � �, A2 = � �, A3 = � �, A4 = � �, A=� �.
0 0�
� 0 0�
� 1 0�
� 1 1�
� �4 -2 �

a) Să se arate că B = { A1 , A2 , A3 , A4 } este o bază a lui V ;

b) Să se reprezinte matricea A ca o combinaţie liniară de vectorii bazei B .
II. 21. În �
4
se dau vectorii v1 = ( 1, 0, 0,1) , v2 = ( 2,1,3,1) , v3 = ( 1,1, 0, 0 ) ,

v4 = ( 0,1, -1,1) . Să se arate că aceştia formează o bază. Se cer coordonatele vectorului

v = ( 0, 0, 0,1) în această bază.

II. 22. În �
3
se dau vectorii x1 = ( 1,3,5 ) , x2 = ( 6,3, 2 ) , x3 = ( 3,1, 0 ) . Să se arate că

aceştia formează o bază în �

3
şi apoi să se determine coordonatele vectorilor x = ( 1,1,1)

şi y = ( 2, 2, 2 ) în această bază.
II. 23. Să se determine valorile parametrului real m pentru ca

B = { ( m,1,1) , ( 1, m,1) , ( 1,1, m  1) } să fie o bază în �

3
.
II. 24. Să se studieze dependenţa liniară a vectorilor şi să se determine relaţiile de
dependenţă. Să se pună în evidenţă o bază în fiecare din subspaţiile generate.
a) v1 = ( 1, 2, 2,1) , v2 = ( 5, 6, 6,5 ) , v3 = ( -1, -3, 4, 0 ) , v4 = ( 0, 4, -3, -1) ;

b) v1 = ( 2, -5,3,10 ) , v2 = ( 1, -1,1,3) , v3 = ( 3,1,1,1) ;

51
c) v1 = ( 2, 0, 4, 2 ) , v2 = ( 1, 2, -2, -3) , v3 = ( 3,1, 3, 4 ) , v4 = ( 2, 4,9,5 ) ;

d) v1 = ( 1, 2,5, -1) , v2 = ( 3,6,5, -6 ) , v3 = ( 2, 4,0, -2 ) .

II. 25. În spaţiul 4

� se dau vectorii v1 = ( 2, 4,1,3) , v2 = ( 4,8, -3, 7 ) ,

v3 = ( 7, 4, -9,5 ) , v4 = ( 5,5, -5,5 ) , v5 = ( 8, 4, -14, 6 ) . Care este dimensiunea subspaţiului

generat de aceştia? Alegând o bază în subspaţiu, să se raporteze toţi ceilalţi ceilalţi vectori
la baza aleasă.
II. 26. Fie V = �
3
. Să se determine componentele vectorului v = ( 1, 2, 4 ) în baza

B = { v1 , v2 , v3 } , unde v1 = ( 2, 2,1) , v2 = ( 2,1, 2 ) , v3 = ( 1, 2, 2 ) .

II. 27. În �
3
considerăm vectorii v1 = ( 1, 2, -1) , v2 = ( 1, -2,1) , v3 = ( 1,1, -1) ,

v = ( 1, 2,3) , u = ( -1, -2, -3) . Arătaţi că { v1 , v2 , v3 } este o bază în �

3
şi calculaţi
coordonatele lui v, u în această bază.
II. 28. În �
2
considerăm vectorii v1 = ( 1, -1) şi v2 = ( 2,3) . Arătaţi că { v1 , v2 } este

o bază în �
2
şi calculaţi coordonatele lui v = ( -4,5 ) în această bază.
II. 29. Care din următoarele mulţimi de vectori generează spaţiul la care aparţin?
a) v1 = ( 1,1, 0 ) , v2 = ( 0,1,1) , v3 = ( 1,1,1) în �
3
;

b) v1 = ( 1,1, 0, 0 ) , v2 = ( 1, 0,1, 0 ) , v3 = ( 1, 0, 0,1) , v4 = ( 1,1,1,1) în �

4
;

c) v1 = ( 1, 0, 0 ) , v2 = ( 4, 2, 0 ) , v3 = ( 0,1, 0 ) , v4 = ( 0,0,1) , v5 = ( 0, 0, 0 ) în �
3
;

d) v1 = ( 1,1,1) , v2 = ( 1, 2,3 ) în �
3
.
II. 30. Să se arate că următoarele sisteme de vectori formează o bază şi sa se

determine coordonatele vectorului v = ( 2, -3,5 ) în raport cu fiecare bază.

a) v1 = ( 1,0, 0 ) , v2 = ( 0,1, 0 ) , v3 = ( 0, -5,5 ) ;

b) v1 = ( 1, 0, 0 ) , v2 = ( 1,1, 0 ) , v3 = ( 1,1,1) ;

c) v1 = ( 1,1, 0 ) , v2 = ( 0,1,1) , v3 = ( 1, 0,1) ;

d) v1 = ( 1, -1,0 ) , v2 = ( -4, 6, -10 ) , v3 = ( -1,3, -9 ) .

52
 II. 31. Fie v = ( 1, -1, 0 ) ��
3
, reprezentat în baza { e1 , e2 , e3} ,
e1 = ( 1,1,1) , e2 = ( 1,1, 0 ) , e3 = ( 1, 0, 0 ) . Determinaţi componentele vectorului v în baza

{ f1 , f 2 , f3} , f1 = ( 0, 0,1) , f 2 = ( 3, -1, 2 ) , f3 = ( 1, 2,5 ) .

II. 32. Completaţi următoarele mulţimi de vectori ca să fie baze în spaţiile

considerate:
a) v1 = ( 4, -7 ) �� ; b) v1 = ( 2, -1,3) , v2 = ( 4,1,1) ��; c) v1 = t - 1, v2 = t  5 �P3 ( t ) ;
2 3 2

d) v1 = t , v2 = t  4 �P3 ( t ) .
2

II. 33. Să se determine matricea de trecere de la baza B la baza B�în următoarele

cazuri:
a) B = { ( 5,1) , ( 1, 2 ) } , B�
= { ( 1, 0 ) , ( 0,1) } în �
2
;

b) B = { ( 2,3) , ( 0,1) } , B�
= { ( 6, 4 ) , ( 4,8 ) } în �
2
;

c) B = { ( 1,1,1) , ( 1,1, 0 ) , ( 1, 0, 0 ) } , B�
= { ( 2, 0,3 ) , ( -1, 4,1) , ( 3, 2,5 ) } în �
3
;

d) B = { t ,1, t } , B�
= { 3  2t  t 2 , t 2 - 4, 2  t} în P2 ( t ) .
2

II. 34. Să se stabilească formulele de transformare ale coordonatelor cănd se trece

de la baza B la baza B�
:
B = { ( 1, 0,0, 0 ) , ( 0,1, 0, 0 ) , ( 0, 0,1, 0 ) , ( 0, 0, 0,1) } ,

= { ( 1,1, 0, 0 ) , ( 1, 0,1, 0 ) , ( 1, 0, 0,1) , ( 1,1,1,1) } în �

B� 4
.
II. 35. Să se stabilească formulele de transformare a coordonatelor unui vector

când se trece de la baza B = { e1 , e2 , e3 , e4 } = { f1 , f 2 , f 3 , f 4 } , unde

la baza B�

e1 = ( 1, 0, 0, 0 ) , e2 = ( 0,1, 0, 0 ) , e3 = ( 0, 0,1, 0 ) , e4 = ( 0, 0, 0,1) şi f1 = ( 1,1, 0, 0 ) ,

f 2 = ( 1, 0,1, 0 ) , f3 = ( 1, 0, 0,1) , f 4 = ( 1,1,1,1) .

II. 36. Să se stabilească formulele de transformare a coordonatelor de trecere de la

baza B = { e1 , e2 , e3 , e4 } la baza = { f1 , f 2 , f 3 , f 4 } ,
B� unde e1 = ( 1, 2, -1, 0 ) ,

53
e2 = ( 1, -1,1,1) , e3 = ( -1, 2,1,1) , e4 = ( -1, -1, 0, -1) şi f1 = ( 2,1, 0,1) , f 2 = ( 0,1, 2, 2 ) ,

f3 = ( -2,1,1, 2 ) , f 4 = ( 1,3,1, 2 ) .

II. 37. În R 3 considerăm vectorii v1 = ( a,1,1) , v1 = ( 1, a,1, ) şi v1 = ( 1,1, a ) , a ��.

Arătaţi că { v1 , v2 , v3 } este liniar dependentă dacă şi numai dacă a = 1 sau a = -2 .

II. 38. Să se determine valorile parametrului real l paentru care

B = { ( l ,1) , ( 1, l ) } este:

a) liniar dependentă;
b) liniar independentă;
c) formează o bază în �
2
.

II. 39. Se dau vectorii a1 = ( 1, 0, 0 ) , a2 = ( 2,1, 0 ) , a3 = ( -3, 2,1) şi

a = -8a1  4 a2 - a3 şi vectorii b1 = a1  a2  a3 , b2 = a1  a2 - a3 , b2 = a1 - a2  a3 . Să

calculeze coordonatele vectorului a în baza b1 , b2 , b3 .

II. 40. Fie V = �

3
, = { e1��
B� } şi
, e2 , e3� B�
�= { f1 , f 2 , f 3 } două baze cu

= ( 1, -1, 2 ) , e2�= ( 1, 2, -1) , e3�= ( 1,1,3 ) şi f1 = ( 1,1,1) , f 2 = ( 2,3,1) , f 3 = ( -1,1, -1) . Să se

e1�

scrie matricea de trecere de la baza B�la baza B�

�. Dacă B este baza canonică, să se

determine coordonatele lui e1�

, e2�
, e3�şi f1 , f 2 f 3 în baza B .

54
Capitolul III

APLICAŢII LINIARE

Definiţia III. 1. Fie V K şi W K două spaţii vectoriale. O aplicaţie (funcţie)

T : V � W se numeşte liniară dacă:
a) T(x + y) = T(x) + T(y), x, y  V (aditivă);
T ( x ) , x  V şi α  K (omogenă).
b) T(α · x) = a �

O aplicaţie liniară T : V � V se numeşte endomorfism.

O aplicaţie liniară T : V � K se mai numeşte funcţională liniară.
Mulţimea tuturor aplicaţiilor liniare definite pe V � W se notează cu
L(V, W).
L(V, W) este spaţiu vectorial în raport cu adunarea funcţiilor şi cu înmulţirea cu
numere (scalari).
Definiţia III. 2. Fie T : V � W , T  L (V, W). Se numeşte nucleul lui T şi se

notează cu KerT = { x / x �V , T ( x ) = 0 w } .

Avem KerT �V şi 0v  KerT deoarece T(0v) = 0w.

Definiţia III. 3. Fie T : V � W , T  L (V, W). Se numeşte imaginea lui T şi se

notează cu Im T = { y / y �W , astfel încât $ x �V cu proprietatea T ( x ) = y} .

Avem ImT �W .
Definiţia III. 4. Aplicaţia liniară T : V � W se numeşte izomorfism dacă T este
bijectivă (injectivă şi surjectivă).

55
 În cazul că există un izomorfism de la V la W spunem că cele două spaţii sunt
izomorfe şi notăm V ; W.
Definiţia III. 5. Fie T : V � W , T  L (V, W), cu dimV = n, dimW = m. Fie B =
{e1,…,en}  V o bază, F = {f1,…,fm}  W o bază. Matricea A = (aij)m,n construită astfel
încât pe coloane sunt coordonatele vectorilor
T(e1), T(e2)…T(en) în baza F se numeşte matricea asociată lui T în raport cu bazele B şi F.
T ( e1 ) T ( e2 ) K T ( ei ) K T ( en )
�a11 a12 K a1 j K a1n �
� �
a a22 K a21 K a2 n �
A = � 21
�M M �
�
� �
�am1 am 2 K ami K amn ��
m
T ( e j ) = �aij f i , j = 1, n
i =1

Exemplu
Fie T : �3 � �2 , T(x) = (x1 + x2, x1 + x3)
e1 = (1, 0, 0)
�
�
e2 = ( 0,1, 0 )
În �3 fie baza B : �
�
e3 = (0, 0,1)
�

�f1 = ( 1, 0 )
�
În �2 fie baza F : �
�f 2 = ( 0,1)
Avem:
T(e1) = (1, 1) = 1 · f1 + 1 · f2
T(e2) = (1, 0) = 1 · f1 + 0 · f2
T(e3) = (0, 1) = 0 · f1 + 1 · f2
1 1 0�
�
deci AT = � �
1 0 1�
�
Teorema III. 6. Fie V, W două spaţii vectoriale, dimV = n ,

B = { e1 , e2 ,..., en } �V bază şi un sistem de vectori arbitrari { v1 , v2 ,..., vn } �W , atunci

există T : V � W , T liniară, unică, astfel încât T(ei) = vi, i = 1, n .

56
 V
W
v1
x1
v2
x2 v3

x3

Exemple:
Fie V = �3 cu baza {e1, e2, e3} astfel: e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1).

Fie W = �2 cu baza {v1, v2, v3} astfel: v1 = (1, 2), v2 = (1, 1), v3 = (–1, 1).

Fie x = x1e1  x2 e2  x3e3 şi T : V � W , cu

T ( x ) = x1 �
v1  x2 � v3 = ( x1 , 2 x1 )  ( x2 , x2 )  ( - x3 , x3 ) = ( x1  x2 - x3 , 2 x1  x2  x3 )
v2  x3 �

În particular pentru x = ( 1, 2, 4 ) avem T ( x ) = ( -1,8 ) .

Teorema III. 7. F = {f1, f2,…,fm}  W (bază în W) .

Fie A  Mn,m, matricea asociată în raport cu B şi F.
Fie A'  Mn,m, matricea asociată în raport cu B' şi F'.
= D -1 �
Rezultă A� A�C sau A = D �
A�C -1 .
�

Observaţii
Fie V finit dimensional şi T : V → V liniară.

Fie B = {e1, e2,…,en} şi B ' = { e1 , e2 ,..., en } două baze în V.

' ' '

Dacă C este matricea de trecere de la B la B' şi AT este matricea asociată lui T în raport cu
baza B, atunci matricea A' asociată lui T în raport cu B' este A' = C–1AC.
Avem :
n
T ( ei ) = �aki lk
k =1

57
 n
T ( e ) = �aki' �
'
i ek'
k =1

n
ek' = �e jk e j
j =1

n �n � n �n ' �
T ( ei' ) = �aki' �� e jk e j �= �� � c jk aki �
ej
k =1 �j =1 � j =1 �k =1 �
CA' = AC = A' = C–1AC
Pe de altă parte:
�n � n �n � n �n �
T ( ei' ) = T �� e ji j � � ji �
e = e � a e
kj k �= �� � akj e ji �
ek .
�j =1 � j =1 �k =1 � k =1 �j =1 �

Probleme rezolvate.

III. 1. Să se determine care din următoarele aplicaţii sunt liniare:

a) f : �� �, f ( x1 , x2 , x3 ) = ( 2 x1  x2 , 4 x3 ) ;
3 2

b) f : � � �, f ( x1 , x2 ) = ( x1 ,3 x1 - 2 x2 , 2 x1 ) ;
2 3

c) f : P ( t ) � P ( t ) , f ( a0  a1t  ...  ant ) = a1  2a2t  ...  nant .

n n -1

Soluţie.
a) Fie x = ( x1 , x2 , x3 ) , y = ( y1 , y2 , y3 ) ��
3
şi a , b ��. Avem

a x  b y = ( a x1  b y1 , a x2  b y2 ,a x3  b y3 ) , astfel că

f ( a x  b y ) = ( 2 ( a x1  b y1 )  a x2  b y2 , 4a x3  4b y3 ) =

= ( a ( 2 x1  x2 )  b ( 2 y1  y2 ) , 4a x3  4 b y3 ) = a f ( x )  b f ( y ) . Rezultă că f este
aplicaţie liniară.
b) Fie x = ( x1 , x2 ) , y = ( y1 , y2 ) ��. Atunci a x  b y = ( a x1  b y1 , a x2  b y2 ) şi
2

f ( a x  b y ) = ( a x1  b y1 ,3 ( a x1  b y1 ) - ( a x2  b y2 ) , 2 ( a x1  b y1 ) ) = a f ( x )  b f ( y )

şi deci f este aplicaţie liniară.

58
 c) Fie x = a0  a1t  ...  ant , y = b0  b1t  ...  bnt �P ( t ) şi a , b ��. Deoarece
n n

a x  b y = ( a a0  b b0 )  ( a a1  b b1 ) t  ...  ( a an  b bn ) t n , rezultă

f ( a x  b y ) = ( a a1  b b1 )  2 ( a a2  b b2 ) t  ...  n ( a an  b bn ) t n -1 = a f ( x )  b f ( y ) şi

deci f este aplicaţie liniară.

III.2. În spaţiul ( �, �)
3
se consideră transformarea

T ( x ) = ( x1 - 2 x3 , x1  3x2  2 x3 , - x1  x2  x3 ) , unde x1 , x2 , x3 sunt componentele

vectorului x .
a) Să se arate că transformarea T este liniară;
b) Să se scrie matricea T a transformării T în aceiaşi bază în care au fost date

componentele vectorului x şi T ( x ) .
Soluţie..
a) Transformarea T este liniară dacă se verifică:
1) T ( x  y ) = T ( x )  T ( y ) ;

2) T ( a x ) = a T ( x ) .

x1 = x1 - 2 x3
� �1 0 -2 �
� � �
x 2 = x1  3x2  2 x3
b) Avem � , rezultă A = �1 3 2 �.
�
x3 = - x1  x2  x3 �-1 1 1 �
� � �

5 4
III. 3. Fie T : � �� ,

T ( x ) = ( 2 x1 - x2 - x3  x4  x5 , x1  4 x2 - 2 x3 - x4  x5 , x1 - 2 x2  2 x3  2 x4 - x5 , 2 x1  2 x2  x4 )

pentru orice x = ( x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) �R , o aplicaţie liniară. Să se determine kerT şi ImT .

5

Soluţie.

59
Fie x �R 5 cu x = ( x1 , x2 , x3 , x4 , x5 ) astfel că T ( x) = 0 . Rezultă atunci că

�2 x1 - x2 - x3  x4  x5 = 0 �2 -1 -1 1 1 �
�x  4 x - 2 x - x  x = 0 � �
1 4 -2 -1 1 �
( *) �
�
1 2 3 4 5
. Fie A= �
�
. Se observă că
�x1 - 2 x2  2 x3  2 x4 - x5 = 0 1 -2 2 2 -1�
� � �
� 2 x1  2 x2  x4 = 0 �2 2 0 1 0�

2 -1 -1
rang A = 3 , iar minorul principal este d1 = 1 4 -2 = 18 �0 şi x4 , x5 necunoscute
1 -1 2

�2 x1 - x2 - x3 = -a - b
�
secundare. Atunci punând x4 = a, x5 = b sistemul devine � x1  4 x2 - 2 x3 = a - b cu
�x - 2 x  2 x = -2a  b
�1 2 3

� -12a - 2b
�x1 = 18
�
� x = 3a  2b
�
�
2
18
soluţiile � -9a  12b a, b ��.
�x3 =
� 18
� x4 = a
�
� x5 = b

� 5 �-12a - 2b 3a  2b -9a  12b � �

Deci ker T = �x ��, x=� , , , a, b � �=
, a, b ��
� � 18 18 18 �

� 5 � 12 3 9 � � 2 2 12 �
�
= �x ��, x = a�- , , - ,1, 0 � b �- , , , 0,1 �
�.
� � 18 18 18 � � 18 18 18 �

60
 � 12 3 9 � � 2 2 12 �
Fie e1 = �- , , - ,1, 0 �, e2 = �- , , , 0,1�, { e1 , e2 } formează un
� 18 18 18 � � 18 18 18 �

system de generatori pentru subspaţiul ker T . Să arătăm că { e1 , e2 } sunt şi liniari

independenţi. Pentru aceasta fie a1 , a 2 �� astfel ca a1e1  a 2e2 = 0 , rezultă

� 12 3 9 � � 2 2 12 �
a1 �- , , - ,1, 0 � a 2 �- , , ,0,1�= 0 .
� 18 18 18 � � 18 18 18 �
� 12 2
�- 18 a1 - 18 a 2 = 0
�
�3 a  2 a = 0
�
�18
1
18
2

Vom avea următorul sistem � 9 12 . Matricea asociată acestui sistem

�- a1  a 2 = 0
� 18 18
� a1 = 0
�
� a2 = 0

�- 12
18 - 182 �
�3 2 �
�18 18 �
1 0
este �- 189 12 �
18 şi are rangul doi, minorul principal fiind = 1 �0 , deci sistemul
� � 0 1
�1 0 �
�0 1 �
� �

omogen admite o soluţie unică, anume cea banală a1 = a 2 = 0 . Rezultă că vectorii e1 , e2

sunt liniari independenţi, formând astfel o bază. Obţinem dim R ker T = 2 .

Vom determina acum dim R Im T : Im T = { y �R , $ x �R astfel caT ( x ) = y} .

4 5

Rezultă că xi , i = 1,5 trebuie să satisfacă sistemul de ecuaţii liniare

� 2 x1 - x2 - x3  x4  x5 = y1
�x  4 x - 2 x - x  x = y
�1 2 3 4 5 2
� . Rezultă că
x
�1 - 2 x2  2 x3  2 x4 - x5 = y3
�
� 2 x1  2 x2  x4 = y4

61
Im T = { y �R 4 , x1 ( 2,1,1, 2 )  x2 ( -1, 4, -2, 2 )  x3 ( -1, -2, 2, 0 )  x4 ( 1, -1, 2,1)  x5 ( 1, 2, -1, 0 ) }

Notăm

f1 = ( 2,1,1, 2 ) ; f 2 = ( -1, 4, -2, 2 ) ; f3 = ( -1, -2, 2, 0 ) ; f 4 = ( 1, -1, 2,1) ; f5 = ( 1,1, -1, 0 ) şi

vom avea că f1 , f 2 , f3 , f 4 , f 5 formează un sistem de generatori pentru ImT . Să vedem

câţi dintre ei sunt liniar independenţi. Fie a1 , a 2 , a 3 , a 4 , a 5 �R astfel ca

a1 f1  a 2 f 2  a 3 f3  a 4 f 4  a 5 f5 = 0 .

Rezultă sistemul ( *) cu matricea A care are rangul 3 . Atunci trei dintre aceşti

vectori sunt liniar independenţi (de exemplu f1 , f 2 , f 3 pentru că d1 �0 este minor

principal). Deci dim R Im T = 3 .

3 3
III. 4. Fie aplicaţia liniară f :� �� definită prin

f ( x1 , x2 , x3 ) = ( - x1  x2  2 x3 ,3x1  3x2  4 x3 , 2 x1  x2  2 x3 ) . Să se arate că f este un

izomorfism. Să se determine f ( 0, 0, 0 ) , f ( 0,1, 2 ) şi f ( 1,5, 2 ) .

-1 -1 -1

Soluţie.
Să arătăm că f este o bijecţie. Pentru a arăta că f este o bijecţie, deoare f este

aplicaţie liniară, este de ajuns să arătăm ă ecuaţia f ( x ) = 0 are numai soluţia x = 0 .

Ecuaţia f ( x) = 0 este echivalentă cu sistemul omogen

- x1  x2  2 x3 = 0, 3x1  3x2  4 x3 = 0, 2 x1  x2  2 x3 = 0 . Singura soluţie a acestui sistem

este x1 = x2 = x3 = 0 . Să arătăm că f ( �) = �. Fie y = ( y1 , y2 , y3 ) ��; să arătăm că

3 3 3

există x = ( x1 , x2 , x3 ) �� astfel încât y = f ( x ) . Această ecuaţie este echivalentă cu

3

sistemul - x1  x2  2 x3 = y1 , 3 x1  3x2  4 x3 = y2 , 2 x1  x2  2 x3 = y3 , care rezolvat

conduce la x1 = ( - y1  y3 ) 3, x2 = ( - y1  3 y2 - 5 y3 ) 3, x3 = ( y1 - y2  2 y3 ) 2 . Prin

urmare f este izomorfism. Aplicaţia liniară inversă este

62
f -1 ( x1 , x2 , x3 ) = ( ( - x1  x3 ) 3, ( - x1  3x2 - 5 x3 ) 3, ( x1 - x2  2 x3 ) 2 ) . Deci

�2 7 3 � �1 4 �
f -1 ( 0, 0, 0 ) = ( 0, 0, 0 ) , f -1 ( 0,1, 2 ) = � , - , �, f -1 ( 1,5, 2 ) = � , , 0 �.
�3 3 2 � �3 3 �

III. 5. Să se găsească matricea tranformării liniare T : S3 � S3 ce transformă

astfel vectorii
x1 ( 0, 0,1) � y1 ( 2,3,5 ) e1 ( 1, 0, 0 )
x2 ( 0,1,1) � y2 ( 1, 0, 0 ) în baza e2 ( 0,1, 0 ) .
x3 ( 1,1,1) � y3 ( 0,1, -1) e3 ( 0, 0,1)

Soluţie.
Ştim formulele de transformare a vectorilor yk = ai kxi , A ( x1 ) = y1 , adică

�a11 a 21 a31 �
( 2,3,5 ) = �
�a12 a 22
�
( 0, 0,1)
a 32 �
�a13 a 23 a 33 �
� �

�-1 -1 2 �
� �
şi încă două sisteme şi avem în final matricea A = �1 -3 3 �.
�-1 -5 5 �
� �

�x1  x2 � � 2x1 �
� � � �
III. 6. În R se definesc aplicaţiile T1 ( x ) = �x1 - x2 � şi T2 ( x ) = � x2
3
�
� x2 � �x - x  x �
� 3 � �1 2 3 �

�x1 �
� � 3
unde x = �x2 �
�R .
�x �
�3 �
Care aplicaţie este liniară? În caz de liniaritate să se găsească matricea ataşată

aplicaţiei în baza în care sunt date coordonatele vectorului x şi T ( x ) .

Rezultat împortant

63
Având matricea unei transformări liniare vectorii bazei se transformă cu ajutorul
coloanelor matricei, iar coordonatele unui vector se transformă cu ajutorul liniilor.
e ' k = ai kei hi = ai k x k .

ur uu
r ur
III. 7. În R 3 K fie e1 = ( 1, 0, 0 ) , e2 = ( 0,1, 0 ) , e3 = ( 0, 0,1) o bază si

0
�� �3 � 0
��
�� � � ��
transformarea liniară A care transformă vectorii: x1 = ��
0 în Ax1 = �5 �, x2 = ��
1 în
��
1 �-2 � ��
1
�� � � ��

0
��
��
Ax2 = ��
1
��
3
��
1
�� �-1 �
�� � �
x3 = ��
1 în Ax3 �0 �.
��
1 �1 �
�� � �

Care este matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 ?

Dar cea a transformării în baza x1 , x2 , x3 ?

Soluţie:
ur ur ur uu
r ur
Avem x1 = xi ei şi Axi�
= x�
i ei , astfel
Ax = A ( xi ei ) = xi ( Aei ) = xi ak i ek = xk aik ei ,

x1�= a11x1  a12 x2  a13x3

�
�
rezultă x�
i = ai k xk , astfel �
x�2 = a21x1  a22 x 2  a23 x3 .
�
x�
� 3 = a31x1  a32 x 2  a33 x3

�3 = a11 �
0  a12 �0  a13 �
1 a13 = 3
�
În cazul nostru �5 = a21 �
0  a22 �0  a23 �1 , rezultă a23 = 5 ,
�-2 = a �
� 31 0  a32 �0  a33 �1 a33 = -2

64
�0 = a11 �
0  a12 �
0  a13 �
1 a12 = -3
�
�1 = a21 �
0  a22 �
1  a23 �
1 , rezultă a22 = -4 ,
�0 = a �
� 31 0  a32 � 1  a33 �
1 a32 = 2

�-1 = a11 �1  a12 �1  a13 �1 a11 = -1

�
�0 = a21 �1  a22 �1  a23 �1 , rezultă a21 = -1 ,
�1 = a �
� 31 1  a32 � 1  a33 �1 a31 = 1

�-1 -3 3 �
� �
Am obţinut matricae A �-1 -4 5 �.
�1 2 -2 �
� �

Scriem matricea de trecere de la baza x1 , x2 , x3 la e1 , e2 , e3 . Aceasta este

0 0 1�
� �0 -1 1 �
� � � �
0 1 1�. Îi calculăm inverse, W -1 = �
W=� -1 1 0 �. Atunci matricea transformată
�
1 1 1� �1 0 0 �
� � � �

�-7 -1 1 �
-1 � �
în noua bază este B = W AW = �2 1 1 �.
�3 0 -1�
� �

ur uu
r ur
III. 8. În R 3 K fie e1 = ( 1, 0, 0 ) , e2 = ( 0,1, 0 ) , e3 = ( 0, 0,1) o bază şi

0
�� �2 �
�� � �
transformarea liniară A care transformă vectorii: x1 = ��
0 � y1 = �3 �,
��
1 �-1�
�� � �

0
�� 1
�� 1
�� �0 �
�� �� �� � �
x2 = ��
1 � y2 = ��
0 şi x3 = ��
1 � y3 = �0 �.
��
1 ��
0 ��
1 �-1 �
�� �� �� � �

Care este matricea A a transformării în e1 , e2 , e3 ?

Dar matricea B a transformării în baza x1 , x2 , x3 ?

65
 Soluţie.

�-1 -1 2 � �2 0 -2 �
� � � �
A = �1 -3 3 �; B=�
1 -1 1 �.
�-1 -5 5 � �2 1 0�
� � � �

III. 9. Fie transformarea liniară relativă la baza { e1 , e2 , e3} , x1' = x1  x2 ,

x'2 = x1  x3 , x3' = x 2  x3 . Să se găsească transformarea în baza { f1 , f 2 , f3 } dată de

f1 = e1  2e2  e3 , f 2 = 2e1  e2  3e3 , f3 = e1  e2  e3 .

Soluţie.
1 1 0�
� 1 2 1�
� �-2 1 1 �
� � � � �
-1 �
A=�
1 0 1�, W=�2 1 1�, W = �-1 0 1 � , rezultă
� �
0 1 1� �
1 3 1� �5 -1 -3 �
� � � � �

�-1 3 0 �
-1 � �
B = W AW = �0 1 0 �
�4 -2 2 �
� �
Deci transformarea liniară în noua bază este dată de relaţiile:
h1�= h1  3h2 , h�
2 = h2 , h�
3 = 4h1 - 2h2  2h3 .

III. 10. Fie transformarea liniară T : S3 � S3 care are matricea ataşată

�2 3 -1 � f1 = ( -1,1,1)
� �
BT = �
1 3 1 � în baza f 2 = ( 1,1,1) . Să se afle matricea ataşată transformării T în
�
1 0 0�
� � f 3 = ( 0, 2,1)

e1 = ( 1, 0, 0 )
�
�
e2 = ( 0,1, 0 ) .
baza �
�
e3 = ( 0, 0,1)
�

66
 Soluţie.
f1 = -e1  e2  e3 �-1 1 1� �-1 1 0 �
� � � �
f 2 = e1  e2  e3 , rezultă C = �1 1 1�, de
T
unde C = �1 1 2 �, astfel
f3 = 2e2  e3 �0 2 1� �1 1 1 �
� � � �

�1 1 �
�- - 1�
2 2
� �
C -1 = C T ( ) =�
�2
1
-
1
2
1 �.
�
� �
� 0 1 -1�
� �
� �
�1 5 �
�2 -3 �
2
� �
1 11
Ştim că B = C -1 �
A�C de unde rezultă A = C �
B�C -1 A, astfel avem A = �
�2
- 11 �
�
2
� �
�1 -5 10 �
� �
� �
.

III. 11. Fie transformarea liniară T : S 4 � S 4 unde

T ( x ) = ( x1  x 2 , x2 - 2x3 , x3  x4 , 3x4 ) . Să se scrie matricea ataşată transformării în baza

{ e1 , e2 , e3 , e4 } , unde e1 = ( 1, 0, 0, 0 ) , e2 = ( 0,1, 0, 0 ) , e3 = ( 0, 0,1, 0 ) , e4 = ( 0, 0, 0,1)

şi în baza { f1 , f 2 , f 3 , f 4 } , unde f1 = ( 1,1,1,1) , f 2 = ( 1,1,1, 0 ) , f 3 = ( 1,1, 0, 0 ) ,

f 4 = ( 1, 0, 0, 0 ) .

Soluţie.

67
 ur uu
r ur uu
r
Fie x = x1e1  x 2 e2  x3e3  x 4 e4 , avem T ( x ) = y = h1 e1  h2 e2  h3 e3  h4 e4 , de

h1 = x1  x2
�
�
h2 = x 2 - 2x3
�
unde rezultă � , adică matricea A ataşată transsformării în baza
h3 = x3  x4
�
�
h4 = 3x4
�

1
� 1 0 0�
� �
0 1 -2 0�
{ e1 , e2 , e3 , e4 } este A = �
�
.
0 0 1 1�
�
� �
0
� 0 0 3�
�
Cont mat. care schimbă baza:
f1 = e1  e2  e3  e4 1
� 1 1 1� 1
� 1 1 1�
f 2 = e1  e2  e3 � � � �
1 1 1 0� 1 1 1 0�
, rezultă C = � , de unde C = �
T

f3 = e1  e2 �
1 1 0 0� �
1 1 0 0�
�
� � � �
f 4 = e1 1
� 0 0 0�
�
�
1
� 0 0 0�
�
�-3 0 0 0 �
� �
C -1 = C T( ) -1
, astfel B = C � C=
A� �1 -1 0 0 �
�3 2 -1 0 �
.
� �
�-3 -3 -1 -1�

III. 12. Se dă transformarea liniară T : S3 � S3 unde

T ( x ) = ( x1 - x 2  x3 , x 2  x3 , x1 - x 2 ) . Să se scrie matricea A ataşată transformării în

baza { e1 , e2 , e3 } , unde e1 = ( 1, 0, 0 ) , e2 = ( 0,1, 0 ) , e3 = ( 0, 0,1) şi de asemenea matricea B

în baza { f1 , f 2 , f 3 } , unde f1 = ( 1,1,1) , f 2 = ( 0,1,1) , f 3 = ( 0, 0,1) .

Soluţie.

68
 1 -1 1 �
�
� �
Matricea ataşată transformării în baza { e1 , e2 , e3 } este A = �
0 1 1 �.
�
1 -1 0 �
� �
Pentru a afla matricea B , trebuie să găsim matricea de legătură între baze,

1 1 1�
� 1 0 0�
�
� � � �
aceasta este C =�
T
0 1 1�, de unde C =�
1 1 0� şi avem
�
0 0 1� �
1 1 1�
� � � �

�1 0 1 �
-1� �
B=C �
A�C = �1 2 0 �.
�-3 -3 -1�
� �

ur uu
r ur
3
III. 13. În � K fie e1 ( 1, 0, 0 ) , e2 ( 0,1, 0 ) , e3 ( 0, 0,1) o bază şi transformarea

0
�� �3 � 0
�� 0
��
�� � � �� ��
liniară A care transformă vectorii x1 = ��
0 în Ax1 = �5 �, x2 = ��
1 în Ax2 = ��
1 şi
�� � � �� ��
1
�� �-2 � 1
�� 0
��
1
�� �-1 �
�� � �
x3 = ��
1  Ax3 = �0 �.
��
1 �1 �
�� � �

Care este matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 ? Dar matricea B în baza

x1 , x2 , x3 ?

Soluţie.
Ştim din definiţie că coloanele matricei transformate liniare sunt tocmai

componentele vectorilor Aei în baza e1 , e2 , e3 . Să le aflăm.

69
Ax1 = Ae3 = 3e1  5e2 - 2e3 �Ae1 = -e1 - e2  e3
�
Ax2 = Ae2  Ae3 = e2 de unde rezultă �Ae2 = -3e1  4e2  2e3 , astfel
Ax3 = Ae1  Ae2  Ae3 = -e1  e3 �Ae = 3e  5e - 2e
� 3 1 2 3

�-1 -3 3 �
� �
matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 este , A = �-1 -4 5 �.
�1 2 -2 �
� �
Pentru a afla matricea B , trebuie să găsim matricea de legătură între baze:
x1 = e3 0 0 1�
�
� �
x2 = e2  e3 , astfel avem C = �
T
0 1 1� , de unde matricea de legătură între baze
x3 = e1  e2  e3 �
1 1 1�
� �

0 0 1�
� �0 -1 1 �
este,
�
C =�
�
0 1 1�.
�
Astfel C = C
T
( )T �
=�
�
-1 1 0 �, de unde
1 1 1�
� �
�1 0 0 �
� �

�-7 -1 1 �
-1� �
B=C �
A�C = �2 1 1 �.
�3 0 -1�
� �

ur uu
r ur
3
III. 14. În spaţiul vectorial � K fie e1 = ( 1, 0, 0 ) , e2 = ( 0,1, 0 ) , e3 = ( 0, 0,1) o

0
�� 2
��
�� ��
bază şi transformarea liniară A care transformă vectorii x1 = ��
0 � y1 = ��
3 ,
��
1 ��
1
�� ��

0
�� 1
�� 1
�� �0 �
�� �� �� � �
x2 = ��
1 � y2 = ��
0 şi x3 = ��
1 � y3 = �0 �.
��
1 ��
0 ��
1 �-1 �
�� �� �� � �

70
 Care este matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 ? Dar matricea B în baza

x1 , x2 , x3 ?

Soluţie.
�-1 -1 2 �
� �
Matricea A a transformării în baza e1 , e2 , e3 este A = �1 -3 3 �, iar
�-1 -5 5 �
� �

�2 0 -2 �
� �
matricea B în baza x1 , x2 , x3 este B = �
1 -1 1 �.
�2 1 0�
� �

III. 15. Se consideră transformările liniare:

�x�= 3x  3 y  2 z �x�= -4 x - y  4 z
� �
( T1 ) �y� =x-yz şi ( T2 ) �y� =x -z
�z � �z �
� = 2x  3y  z � = 5x  2 y - 4 z

Să se determine expresia transformării T1 �

T2 .

Soluţie.

71
 �3 3 2� �-4 -1 4 �
� � � �
Fie AT1 = �
1 -1 1 � matricea asociată transformării liniare T1 şi AT2 = �1 0 -1 �
�2 3 1� �5 2 -4 �
� � � �

1 1 1�
�
� �
matricea asociată transformării liniare T2 . Atunci AT1 �T2 =�
0 1 1�, de unde rezultă că
�
0 0 1�
� �

�x�= x yz
�
T2 este ( T1 �
expresia transformării T1 � T2 ) �y� = yz .
�z �
� =z
Rezultă imediat şi transformarea inversă:

x = x�
- y� 1 -1 0 �
�
� �
( T1 �
T2 )
-1
� y = y�- z� , adică A( T1 �T2 ) -1 = �
0 1 -1�.
z = z� �
0 0 1�
� �

Probleme propuse spre rezolvare.

2 2
III. 1. Să se verifice care dintre următoarele aplicaţii f : � �� este liniară:

72
a) f ( x1 , x2 ) = ( x1 , x1 x2 ) ;

b) f ( x1 , x2 ) = ( x1  x2 , 0 ) ;
2 2

c) f ( x1 , x2 ) = ( - x1  2 x2 , x1  x2 ) ;

d) f ( x1 , x2 ) = ( x1 x2 , x1 x2 ) ;

e) f ( x1 , x2 ) = ( 2 x1 , x1  x2 ) .
2 2 2

III. 2. Să se verifice dacă f este aplicaţie liniară.

a) f : �� �, f ( x ) = ( x1  x3 , x2 - x3 ) ;
3 2

b) f : � � �, f ( x ) = ( x1  3x2 , x1 x2 ) ;
2 2

c) f : � � �, f ( x ) = ( x1  a, x2  a, x3  a,..., xn  a ) , a ��;
n m

(
d) T : C ( a, b ) � � C ( a, b ) = { f : ( a, b ) � � )
, f continua} , T ( f ) = �
2 f ( t ) dt .
a

III. 3. Să se arate că următoarele aplicaţii sun liniare:

a) f : � � �, f ( x1 , x2 ) = ( 3 x1 - x2 , x2 ) ;
2 2 2

b) f : �� �, f ( x1 , x2 , x3 ) = ( 3 x1  2 x3 , x2 ) ;
3 2

c) f : P3 ( t ) � P3 ( t ) , f ( a0  a1t  a2t ) = ( a0 - a1 ) t  4a2t - a1 ;

2 2

d) f : � � �, f ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1 - 5 x2 7, x1 , 0 ) ;
3 4

, f ( x1  ix2 ) = x1  x2 .
e) f : �� �

III. 4. Fie f : � � �, f ( x ) = ( 2 x1  x2 - x3 , x1 - x2  2 x3 ,3 x1  x3 ) . Să se arate că

3 3

f este aplicaţie liniară, să se calculeze ker f , Im f şi să se verifice teorema rangului.

III. 5. Fie f : � � �, f ( x ) = ( x1  2 x2 , - x2 ,3x1  5 x2 ) .

2 3

a) Să se scrie matricea aplicaţie f în raport cu baza canonică.

b) Să se scrie matricea aplicaţie f în raport cu baza

B = { ( 1, 2,0 ) , ( 2, 0,1) , ( 0, 2,1) } .

73
 III. 6. Fie f : �� �, f ( x ) = ( x1 - x2 , x2  x3 , -2 x1  3x2  x3 ) . Să se arate că f
3 3

este aplicaţie liniară, să se calculeze ker f , Im f , rang f şi să se verifice teorema

rangului.
III. 7. Să se arate că următoarele aplicaţii sunt liniare. Care dintre acestea sunt
izomorfisme?
�a1 a2 a3 � � a1 a2 - a3 �
a) f : M 2,3 � M 2,3 , f � �= � �;
�a4 a5 a6 � �a4 - a5 a6 �

b) f : �� �, f ( x1  ix2 ) = 0 ;

c) f : � � �, f ( x1 , x2 ) = ( 2 x1  x2 ,3 x2 , x2 - 4 x1 ) ;
2 3

d) f : �� �, f ( x1 , x2 , x3 ) = ( 2 x1  4 x2 , 2 x1  3x3 , 4 x2 - 3 x3 ) .
3 3

III. 8. Să se determine f og şi g o f şi să se verifice că acestea sunt aplicaţii

liniare, dacă:
a) f : �� �, f ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1 - x2  x3 , x1  x3 ) ,
3 2

2
g:� 3
�� , f ( y1 , y2 ) = ( y1 , y1 - y2 , y2 ) ;

b) f : � � �, f ( x1 , x2 ) = ( x1 , x1  3x2 , 2 x1 - x2 , x2 ) ,
2 4

3
g:� 2
�� , f ( y1 , y2 , y3 ) = ( 2 y1 , y2 ) ;

c) f : P1 ( t ) � P2 ( t ) , f ( a0  a1t ) = 2a0 - a1t ,

2

g : P2 ( t ) � P3 ( t ) , g ( b0  b1t  b2t 2 ) = b2  b1t 2 - 3b0t 3 .

III. 9. Fie transformarea liniară T : � � �, T ( x1 , x2 ) = ( x1 ,3x1 - x2 ) . Să se arate

2 2

că T 2 = I , I fiind aplicaţia identitate.

III. 10. Să se cerceteze dacă aplicaţia liniară:
a) f : � � �, f ( x1 , x2 ) = ( x1 - 2 x2 , x2 - x1 ) ;
2 2

b) f : � � P3 ( t ) , f ( x1 , x2 , x3 ) = x1  x3  x2t - ( x1  x2 ) t ;
2 2

c) f : P2 ( t ) � P3 ( t ) , f ( a0  a1t ) = a0  3a0t  a1t ,

2

este inversabilă şi să se determine inverse sa. Să se verifice că inverse este tot o aplicaţie
liniară.

74
 III. 11. Să se arate că aplicaţia
2
f :� 3
�� , f ( x1 , x2 ) = ( 3x1 - 2 x2 , 2 x1 - x2 , - x1  x2 ) este o aplicaţie liniară. În �
2
se dau

vectorii v1 = ( 1, -2 ) , v2 = ( -1,1) liniar independenţi. Cum sunt imaginile lor, f ( v1 ) şi

f ( v2 ) ?

III. 12. Fie aplicaţia liniară

3
f :� 2
�� , f ( x1 , x2 , x3 ) = ( -2 x1  3 x2 - x3 ,3x1 - 2 x2  5 x3 ) . Să se cerceteze dependenţa

liniară a vectorilor v1 = ( 1, -1, 0 ) , v2 = ( 1, 2,3) , v3 = ( 0,1,1) în �

3
şi a vectorilor imagine

f ( v1 ) , f ( v2 ) , f ( v3 ) în �
2
.
3 3
III. 13. Se consideră transformarea liniară T : � �� definită într-o bază prin
matricea A . Să se verifice că T este o transformare ortogonală şi că A-1 = At ( At este
transpusa matricei A ):
�2 2 1 � �2 -2 1 �
1� � 1� �
a) A = �2 -1 -2 �; b) A = �1 2 2 �.
3� 3�
�1 -2 2 ��
�
�2 1 -2 �
III. 14. Să se determine care dintre următoarele transformări liniare sunt
ortogonale:
�x x x x �
3
a) T : � 3
�� , y = T ( x1 , x2 , x3 ) = � 1  2 , 2 - 1 , - x3 �;
�2 2 2 2 �

�x x x x �
3
b) T : � 3
�� , y = T ( x1 , x2 , x3 ) = � 2  3 , x1 , 2  3 �;
�2 2 2 2�

�x x x x �
3
c) T : � 3
�� , y = T ( x1 , x2 , x3 ) = � 2 - 1 , 1  2 , - x3 �;
�2 2 2 2 �

�x x x x �
3
d) T : � 3
�� , y = T ( x1 , x2 , x3 ) = � 1 - 3 , x2 , 1  3 �;
�2 2 2 2�

�x x x x x x �
3
e) T : � 3
�� , y = T ( x1 , x2 , x3 ) = � 1  2 , 2 - 3 , 1  3 �.
�2 2 2 2 2 2�
3 3
III. 15. Fie transformarea liniară T : � �� , definită într-o bază B prin matricea
A . Să se arate că există o bază B�în �
3
faţă de care matricea transformării liniare are

75
forma diagonală. Să se scrie matricea trecerii da la baza iniţială B la baza B�
. Matricea
transformării este dată de:
�1 -1 2 � �5 2 -3 � �4 -3 -3 �
� � � � �2 2� � �
a) A = �-1 1 -2 �; b) A = �6 4 -4 �; c) A = � �; d) A = �6 -5 -6 �.
�2 -2 0 � � 1 1�
�
� � �4 5 -4 �
�
�
�0 0 1� �
3
III. 16. Arătaţi că funcţia f : � 3
� �, f ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1  x2 , - x1  x3 , 2 x2  3x3 )

este o plicaţie liniară şi scrieţi matricea asociată ei în baza canonică.

3 3
III. 17. Să se determine aplicaţia liniară f : � �� dată în baza canonică prin

0 1 1�
�
� �
1 -1 2 �.
matricea �
�3 2 1�
� �
3 3
III. 18. Fie aplicaţia liniară f : � �� dată în baza canonică prin matricea

1 1 -1 �
�
� �
1 0 2 �. Se cere:
�
�2 -1 3 �
� �
a) Să se determine f ;

b) Să se calculeze f ( 1,1,1) .

�1 -1 0 �
� �
III. 19. Fiind dată matricea A = �1 1 1 ��M 3 ( R ) , scrieţi aplicaţia liniară
�-2 1 2 �
� �
3
f :� 3
�� corespunzătoare, astfel încât M B ( f ) = A .

III. 20. În �
3
se consideră aplicaţia liniară f care în baza canonică are matricea

�1 -1 0 �
� �
A = �2 1 -1 �.
�- 1 1 -2 �
� �
Se cere:

76
a) Să se determine f ;

b) Calculaţi f ( 1, 0, -2 ) .
3 3
III. 21. Determinaţi aplicaţiile liniare f : � �� care verifică relaţiile:

a) f ( 0, 0,1) = ( 2,3,5 ) ; f ( 0,1,1) = ( 1, 0, 0 ) ; f ( 1,1,1) = ( 0,1, -1) ;

b) f ( e1 ) = ( 1, 2,3) ; f ( e2 ) = ( 3, 4, 2 ) ; f ( e3 ) = ( 2,1,3) , unde { e1 , e2 , e3 } este baza canonică

în R 3 . Calculaţi apoi pentru fiecare caz în parte, f ( 1,1,1) .

3 2
III. 22. Fie f :� �� o aplicaţie liniară astfel încât

f ( e1 ) = ( 2,1) ; f ( e2 ) = ( 0,1) ; f ( e3 ) = ( 1,1) , unde { e1 , e2 , e3 } este baza canonică din R 3 .

Determinaţi aplicaţia f .
3 3
III. 23. Se dau aplicaţiile f1 , f 2 : R � R ,

f1 ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1 - x2  x3 , - x1  x2  x3 , x1  x2 - x3 ) ;

f 2 ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1  2 x2  3x3 , 2 x1  x2  3 x3 ,3 x1  x2  2 x3 ) .

Se cere:
a) Să se deterime că f1 , f 2 sunt aplicaţii liniare;

b) Să se determine M B ( f1 ) , M B ( f 2 ) , unde B = { e1 , e2 , e3 } este baza canonică în R 3 .

3 3
III. 24. Fie aplicaţiile liniare f1 , f 2 : � � �:

f1 ( x1 , x2 , x3 ) = ( 3x1  3x2  2 x3 , x1 - x2  x3 , 2 x1  3 x2  x3 ) ;

f 2 ( x1 , x2 , x3 ) = ( -4 x1 - x2  4 x3 , x1 - x3 ,5x1  2 x2 - 4 x3 ) .

Să se determine:
a) Matricele M B ( f1 ) , M B ( f 2 ) corespunzătoare lor în baza canonică;

b) Aplicaţiile compuse f1 o f 2 şi f 2 o f1 .

c) M B ( f1 o f 2 ) , M B ( f 2 o f1 ) .
3 3
III. 25. Fie aplicaţia f : � � �,

f ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1 - 2 x2  x3 , 2 x1  x2 - x3 , x2 - x3 ) .

Se cere:

77
a) Arătaţi că f este o aplicaţie liniară;

b) Calculati matricea M B ( f ) corespunzătoare lui f în baza canonică;

c) Arătaţi că aplicaţia f este bijectivă şi determinaţi f -1 ;

d) Calculaţi M B ( f ) .
-1

3 3
III. 26. Fie aplicaţia T : � �� ,
T ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1 - 2 x2  x3 , 2 x1  x2 - x3 , x2 - 3 x3 ) .

Să se arate că:
a) T este aplicaţie liniară;
b) Aplicaţia T este o aplicaţie inversabilă şi să se determine inverse sa T -1 : �
3 3
�� ;
c) Să se arat că T -1 este tot o aplicaţie liniară.
3 3
III. 27. Fie aplicaţia T : � �� ,

T ( x1 , x2 , x3 ) = ( x1 - 2 x2  x3 , 2 x1  x2 - x3 , x2 - 3 x3 ) .

Să se arate că:
a) T este aplicaţie liniară;
b) Aplicaţia T este un izomorfism;
c) Să se determine T ( 0, 0, 0 ) , T ( 4, 2, 6 ) şi T ( 0,3,3) .
-1 -1 -1

3 3
III. 28. Fie T1 şi T2 : � � �, două aplicaţii liniare care au în baza canonică B a

�1 0 3 � �-1 2 1 �
� � � �
lui �
3
matricile: A = M B ( T1 ) = �-1 2 1 �şi B = M B ( T2 ) = �2 2 0 �.
�0 1 -1 � �1 -3 1 �
� � � �

a) Arătaţi că T1  T2 şi T1 oT2 sunt aplicaţii liniare ale spaţiului �

3
;

b) Calculaţi M B ( T1  T2 ) şi M B ( T1 oT2 ) .

III. 29. Să se determine nucleul ker f şi imaginea Im f pentru aplicaţiile liniare:

2
f1 : � 2
�� , f1 ( x, y ) = ( x - y, 0 ) şi pentru f1 : �
4 2
�� , f1 ( x, y , z , t ) = ( x  y , t ) .

III. 30. Fie g : � � �, g ( x1 , x2 , x3 , x4 ) = ( 2 x1  x2  x3  x4 , x1  x2 , x1  x3 , x4 ) .

4 4

Să se arate că g este aplicaţie liniară şi Im g �ker g = �.

4

78
 3
III. 31. Fie T : � 3
�� o aplicaţie liniară descrisă într-o bază B = { v1 , v2 , v3 } a lui
3
� de relaţiile:
T ( v1 ) = -v1  v2 - v3 ,

T ( v2 ) = 2v2  3v3 ,

T ( v3 ) = -v1  3v2  2v3 .

Să se afle:
a) Nucleul aplicaţiei T şi dimensiunea sa.
b) Imaginea aplicaţiei T şi dimensiunea acesteia.
c) Să se verifice Teorema dimensiunii.
III. 32. Să se găsească matricea transformării liniare T : S3 � S3 ce transformă

astfel vectorii: x1 ( 0, 0,1) � y1 ( 2,3,5 ) , x2 ( 0,1,1) � y2 ( 1, 0, 0 ) ,

ur uu
r ur
x3 ( 1,1,1) � y3 (0,1, -1) în baza e1 ( 1, 0, 0 ) , e2 ( 0,1, 0 ) , e3 ( 0, 0,1) .

79
Capitolul IV

VALORI ŞI VECTORI PROPRII.

FORMA DIAGONALĂ

Fie V un spaţiu vectorial peste corpul comutativ K .

Definiţia IV. 1. Fie T : V → V, T endomorfism (operator linear). Un scalar l  K,

se numeşte valoare proprie pentru T dacă există x  V, x  0v, astfel încât T(x)= l · x.
Vectorul x se numeşte vector propriu al endomorfismului T..

Definiţia IV. 2. Fie V/K spaţiu vectorial, S  V subspaţiu şi T : V → V un

endomorfism. Subspaţiul S se numeşte subspaţiu invariant în raport cu T dacă T(S)

este subspaţiu şi T(S)  S, unde T ( S ) = { T ( x ) | x �S } .

Definiţia IV. 3. Dacă l  K, vom nota cu Vl multimea tuturor vectorilor proprii ai

lui T corespunzători valorii proprii l adică Vl = { x ‫ ׹‬T , x 0 | T ( x ) = lx} şi cu

Vl' = Vl U{ 0} .

Definiţia IV. 4. Fie T : V → V, T L (V, V). Dacă l este valoare proprie a lui T,
'
atunci dim( Vl ) = rl se numeşte multiplicitate geometrică a valorii proprii l, iar V'(l) se

numeşte subspaţiu propriu asociat valorii proprii l.

80
 Polinom caractersitic.

Teorema IV. 5. Fie V/C spaţiu vectorial, T : V → V, T endomorfism, T  L (V, V),

dimV = n  T are cel puţin o valoare proprie şi vector propriu.
Teorema indică un procedeu efectiv de determinare a valorilor şi vectorilor
proprii.

Demonstraţie:
Întrucât dimV = n  $ B = { e1,…,en} bază.
n

Fie A  Mn,m, A = (aij) matricea asociată în raport cu B  T(ei) = �a

j =1
ji �
ej .

Căutăm un vector x = x1e1 + x2e2 + …+xnen, x  0v, T(x) = l · x. Atunci (1)

�n � n n �n � n �n �
T(x) = T(x1e1 + …+xnen) = T �� xi ei �= �xiT ( ei ) = �xi � � a ji e j �= �� �
� a ji xi �ej
�i =1 � i =1 i =1 �j =1 � j =1 �i =1 �
n
�n � (1) n
deci T ( x ) = �� � aij �
xi e
� j = l ( x1e1  ...  xn en ) = � ( l �x j ) �e j
j =1 �i =1 � j =1

n
Dar {e1,…,en} liniar independenţi, rezultă �a
i =1
x = lx j ,  j.
ji i

�j = 1
�a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn = l �x1
� ( a11 - l ) x1  ...  a1n xx = 0
�
�j = 2 �
� �a x  ( a22 - l ) x2  ...  a2 n xn = 0
�a21 x1  a22 x2  ...  a2 n xn = l �x2  �21 1 (2)
� M
�
M
� �
�an1 x1  an 2 x2  ...  ( ann - l ) xn = 0
�j = n
�
�an1 x1  an 2 x2  ...  ann xn = l �xn

Pentru ca sistemul omogen (2) să admită soluţii diferite de cea banală trebuie ca
determinantul sistemului să fie egal cu 0.
a11 - l a12 K a1n
a21 a21 - l K a2 n
= 0  det(A – lIn) = 0 (3)
M
an1 an 2 K amn - l

81
Aşadar, va exista x  Ov astfel încât T(x) = lx dacă ecuaţia (3) are cel puţin o soluţie. Dar
conform teoremei fundamentale a algebrei, ecuaţia (3), care este o ecuaţie algebrică de
gradul n cu coeficienţi în � are cel puţin o soluţie, deci există l  C valoare proprie
pentru T.

În continuare vom nota cu PT(l) = det(A – lIn).

Observaţii:
1) l K este valoare proprie pentru T, dacă şi numai dacă este rădăcină a ecuației (3).
2) Se numeşte multiplicitate algebrică a valorii proprii l, şi se notează cu μl ordinul de
multiplicitate a rădăcinii l a ecuaţiei (3).

3) În general rl ≤ μl, unde rl = dim Vl = Vl U{0} multiplicitatea geometrică.

'

4) p(l) = (-l)n + p1(-l)n-1 + p2(-l)n-2 + … + pn, unde p1, p2,…,pn sunt invarianţi.
De exemplu: p1 = (a11 + a22 + … + ann) = Tr(A) urma matricei A.

Caz particular
Pentru n =3:
a11 - l a12 a13
p ( l ) = a21 a22 - l a23 = (-l)3 + p1  l2 + p2  (-l) + p3, unde
a31 a23 a33 - l

 p1 = a11 + a22 + a33 = Tr(A)

a11 a12 a11 a13 a22 a23
 p2 =  
a21 a22 a31 a33 a32 a33

 p3 = detA

Teorema IV. 6. Polinomul PT, unde PT(l) = det(A – lIn) este invariabil în raport
cu schimbarea bazei (nu depinde de baza în care s-a asociat mateicea A).

82
 Diagonalizarea matricelor

Definiţia IV. 7. A  Mm,n(f) se numeşte matrice diagonală dacă elementele ai.j =

�a11 0K 0 �
� �
0, i �j , A = �0 a22 0 �.
�0 0K ann �
� �

Definiţia IV. 8. O matrice A se numeşte matrice diagonalizabilă dacă există C,

nesingulară (detC  0) astfel încât D = C-1  A  C să fie diagonală (A este asemenea cu o
matrice diagonală).

Definiţia IV. 9. Endomorfismul T : V  V se numeşte diagonalizabil dacă există

o bază în V astfel încât matricea lui T în această bază este diagonală.

Teorema IV. 10. Fie T : V  V, T  L(V, V). T este diagonalizabil  există o

bază formată din vectorii proprii.

Observaţie: Matricea diagonală este matricea care pe diagonală are valorile

proprii.

Teorema IV. 11. Fie T : V  V, T  L (V, V), (T endomorfism). Dacă valorile

proprii ale lui T sunt distincte două câte două atunci T este diagonalizabil (adică există
{v1,…,vn} bază formată din vectori proprii).

Pentru calculul puterii An pentru o matrice diagonalizată.

83
 Conform definiţiei, A diagonalizabilă  $ C nesingulară astfel încât C-1  A  C =

�l1 0 K 0�
� �
0 l2 K 0�
D este o matrice diagonală, unde D = � ,
�M M�
�
�0 K K �
� ln �
�

�l1 0 K 0� �l1 0 K 0� �l12 0 K 0�

� � � � � �
0 l2 K 0� �0 l 2 K 0� �0 l 2 K 0�
D2 = �  = �M ,
�M M� �M M� M�
�
� � � � � �
�0 K K ln �
�
�
�0 K K ln �
�
�0 K K
� l 2n �
�
�l1n 0 K 0�
� �
0 l n2 K 0�
D =�
n
�M ,
M�
�
�0 K K �
� l nn �
�
D 2 = (C -1 �
A�C )(C -1 �
A�C ) = C1 �
A�A�
C
123
In

D2 = C-1  A  A  C
D2 = C-1  A2  C
A2 = C � C -1
D2 �
An = C  Dn  C-1.

Probleme rezolvate.
IV. 1. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : �3 � �3 care în baza

�5 -3 2 �
� �
canonică are matricea A = �6 -4 4 �.
�4 -4 5 �
� �
Soluţie.
Avem p ( l ) = 0 , unde p ( l ) = det ( A - l I 3 )

84
 ( 5 - l) -3 2 2-l -3 2
p ( l) = 6 ( -4 - l ) 4 = 2 - l -4 - l 4 =
4 -4 ( 5 - l) 0 -4 5-l

1 -3 2
= ( 2 - l) 0 ( -1 - l ) 2 = ( 2 - l) �
( 5 - l ) ( -1 - l )  8�
� �=
0 -4 5-l

= ( 2 - l ) ( l 2 - 4l  3 ) = ( 2 - l ) ( l - 1) ( l - 3 )  l1 = 2, l2 = 1, l3 = 3.

 Pentru valoarea proprie l1 = 2, fie v1 vectorul propriu. Atunci:

T(v1) = l1  v1, adică
�3 -3 2 ��x1 � ��
0 3 x1 - 3 x2  2 x3 = 0
�
� �� � �� �
T(v1 - l1v1) = Ov  (A - l1I3)  v1 = 0  �6 -6 4 ��
�x2 �= �� 6 x1 - 6 x2  4 x3 = 0
0 ��
� �� � ��
4 -4 3 ��x3 � ��
0 �4 x1 - 4 x2  3x3 = 0
� �
3 x1 - 3 x2  2 x3 = 0 4
�
�
�4 x1 - 4 x2  3x3 = 0 -3

x3 = 0 x1 - x2 = 0 x1 = a x2 = a
Deci v1 = (a, a, 0) = a(1, 1, 0), a  0.
Scriem spaţiul propriu asociat valorii proprii l1 = 1:

Vl1 = 2 = { a ( 1,1, 0 ) a �0}

Avem de asemenea:
nl1 = 1, rl1 = nl1 = 1.

 Pentru valoarea proprie l2= 1

�4 -3 2 ��x1 � ��
0
� �� � ��
�6 -5 4 ��
�x2 �= ��
0
� �� � ��
4 -4 4 ��x3 � ��
0
�

�4 x1 - 3 x2  2 x3 = 0
�
�6 x1 - 5 x2  4 x3 = 0
�x - x  x = 0
�1 2 3

85
�
�3 x1 - 3x2  2 x3 = 0
�
�x1 - x2  x3 = 0 � ( -3)
x1 / - x3 = 0

Rezultă x1 = x3 , x3 - x2 + x3 = 0, x2 = 2x3

x3 = b  v2 = (b, 2b, b) = b(1, 2, 1) b  0

Vl 2 =1 = {b(1, 2, 1)/b  0}

Avem de asemenea:
nl2 = 1, rl2 = 1, rl2 = nl2 .

�2 -2 0 �
� �
IV. 2. Fie A = �-2 1 -2 �.
�0 -2 0 �
� �
a) Este A este diagonalizabilă?
b) Dacă A este diagonalizabilă, să se scrie matricea diagonală şi baza.
c) Să se calculeze A50.

Soluţie.
2 - l -2 0
a) p(l) = -2 1 - l -2 = - ( 2 - l ) �
l - 4 ( 2 - l )  4l =
0 -2 -l

= - ( l 2 - 3l  2 ) �
l - 8  8l = -l 3  3l 2  6l - 8

p(l) = 0

-1 3 6 -8
l
1 -1 2 8 0

p ( l ) = ( l - 1) ( -l 2  2l  8 )

l1 = 1; l2 = 4; l3 = –2
Deci există trei valori proprii distincte şi deci T este diagonalizabilă.

86
 1 0 0�
�
� �
b) D = �
0 4 0�
�
0 0 -2 �
� �
Calculăm vectorii proprii.
• Pentru l1 = 1
�1 -2 0 ��x1 � ��0
� �� � ��
�-2 0 -2 ��
�x2 �= ��
0
�0 -2 -1 ��x � ��0
� ��3 � ��

�x1 - 2 x2 = 0 �x1 = 2 x2 �x1 = 2a

� � �
�-2 x1 - 2 x3 = 0  �x3 = - x1  �x2 = a
�2 x2 - x3 = 0 �x = a �x = -2a
� �2 �3

Vl1 =1 = { a ( 2,1, -2 ) / a �0} ;

v1 = (2, 1, –2)

• Pentru l2 = 4
�-2 -2 0 ��x1 � ��0
� �� � ��
�-2 -3 -2 ��
�x2 �= ��
0
�0 -2 -4 ��x � �� 0
� ��3 � ��

�-2 x1 - 2 x2 = 0 �x1 = - x1
� � �a 2 = -2a
�-2 x1 - 3 x2 - 2 x3 = 0  �x2 = -2 x3  �
� �x = a �x1 = 2a
�-2 x2 - 4 x3 = 0 �3
Vl 2 = 4 = { a ( 2, -2,1) / a �0} ;

v2 = (2, –2, 1)

• Pentru l3 = –2
�4 -2 0 ��x1 � ��0
� �� � ��
�-2 3 -2 ��
�x2 �= ��
0
�0 -2 2 ��x � �� 0
� ��3 � ��

87
�4 x1 - 2 x2 = 0 �x1 = a
� �x2 = 2 x1 �
�-2 x1  3 x2 - 2 x3 = 0  �  �x2 = 2a
� �x3 = x3 �x = 2a
�-2 x2  2 x3 = 0 �3

Vl3 =-2 = { a ( 1, 2, 2 ) / a �0} ;

v3 = (1, 2, 2)

În baza {v1, v2, v3} matricea lui T este D.

c) D = C–1 · A · C  A = C · D · C–1
An = C · Dn · C–1
�150 0 0 �
� � -1
A50 = C �0 450 0 � �C
�0 0 50 �
(-2) �
�
C
{e1, e2, e3} � {v1, v2, v3}

v1 v2 v3
�2 2 1 �
� �
C = �1 -2 2 �
�-2 1 2 �
� �
1
C -1 = C*
�
det
detC = –8 + 1 – 8 – 4 – 4 – 4 = –27
�-6 -3 6 �
� �
C =�
*
-6 6 -3 �
�-3 -6 -6 �
� �
Ci,j = Ai,j = (–1)i+j · Mi,j unde Mij – minorul elementului aij.
�2 1 -2 �
1�
-1 �
C = �2 -2 1 �
9�
1 2 2�
� �

88
 �2 2 1 ��1 0 0 ��2 / 9 1/ 9 -2 / 9 �
� �
� 100 �
� �
A = �1 -2 2 �
50
�0 2 0 ��2 / 9 -2 / 9 1/ 9 �.
�-2 1 2 �
�0 0 250 �
�1/ 9 2 / 9 2 / 9 �
� �
� �
� �

�2 -1 1 �
� �
IV. 3. Fie matricea A = �5 -3 3 �.
�-1 0 -2 �
� �
Se cere:
a) Dacă x = (x1, x2, x3) în baza {e1, e2, e3} să se determine T(x);
b)Valorile şi vectorii proprii.
Soluţie.
a) T(x) = y
�y1 � �2 -1 2 �� x1 � y1 = 2 x1 - x2  2 x3
� �� �� �
Y = A · X  �y2 �= �5 -3 3 ��
�x3 x2 � y2 = 5 x1 - 3 x2  3 x3 .
�y � �-2 0 -2 �� � y = - x - 2 x
�3 � � �� � 3 1 3

2-l -1 2 2-l -1 0
b) p(l) = 5 -3 - l 3 = 5 -3 - l - 3 - l =
-1 0 -2 - l -1 0 -2 - l

= (2 – l)(–3 – l)(–2 – l) + 5(–2 – l) + (–3 – l) = (–2 – l)(l2 + l – 6 + 5) – (3 + l) =

= –2l2 – 2l + 2 – l3 – l2 + l – 3 – l = –l3 – 3l2 – 3l – 1 =
= –(l3 + 3l2 + 3l + 1) = –(l + 1)3
sau
p(l)= (–l)3 + p1(–l)2 + p2(–l) + p3, unde
• p1 = Tr(A) = –3;
2 -1 2 2 -3 3
• p2 =   = -6  5 - 4  2  6 = 3
5 -3 -1 -2 0 -2
• p3 = detA = 12 + 3 – 6 – 10 = –1
p(l) = 0
l3 + 3l2 + 3l + 1 = 0
(l + 1)3 = 0

89
l1 = l2 = l3 = –1
�2 -1 2 �
� �
A = �5 -3 3 �
�-1 0 -2 �
� �
Vectorii proprii v = (x1, x2x3), avem
�3 -1 2 ��x1 � ��
0
� �� � ��
�5 -2 3 ��
�x2 �= ��
0
� �� � ��
-1 0 -1��x3 � ��
0
�
Numărul vectorilor proprii este:
nr = n – rang(A – lI3) = 3 – 2 = 1
3 x1 - x2  2 x3 = 0
�
�
5 x1 - 2 x2  3 x3 = 0
�
�- x1 - x3 = 0
�
l3 = –x1
x1 = α, x2 = b, x3 = –α
v = (α, α, –α) = α(1, 1, –1)
Vl1 =-1 = { a ( 1,1, -1) / a �0}

dim Vl1 =-1 = 1 o bază (1, 1, –1).

3 3
IV. 4. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : � �� care în baza

�3 2 0 �
� �
canonică are matricea A = �2 4 -2 �.
�0 -2 5 �
� �
Soluţie. Avem
3-l 2 0
p ( l) = 2 4 - l -2 =
0 -2 5 - l

= (3 – l)(4 – l)(5 – l) – (–2)(–2)(3 – l) – 4(5 – l) =

= (3 – l)(20 – 4l – 5l + l2) – 4(3 – l) – 4(5 – l) =

90
= 60 – 20l – 12l + 4l2 – 15l + 5l2 + 3l2 – l3 – 12 – 4l – 20 – l =
= –l3 – 12l2 – 39l + 28
l –1 12 –39 28
1 –1 11 -28 0

Rezultă l1 = 1
p(l) = (l – 1)(–l2 + 11l – 28)
D = 12(–4 · 28) = 9
�3 2 0 �
l2 = 4 � �
A = �2 4 -2 �
l3 = 7 �
�0 -2 5 �
�

�2 2 0 ��x1 � ��0
� �� � ��
• V1 = �2 3 -2 ��
�x2 �= ��
0
� �� �
0 -2 4 ��x3 � ����
0
�

�2 x1  2 x2 =0
� x2 = - x1
�2 x1  3 x2 - 2 x3 = 0 
� - 2x  4x = 0 x2 = 2 x3
� 2 3

x1 = -a
x2 = α  a
x3 =
2
� 1� a
V1 = -a �-1,1, �= - ( -2, 2,1)
� 2� 2
l1 = 1
Vl1 =1 = { t ( 2, -2,1) / t �0}

�-1 3 -1�
� �
IV. 5. Fie T : � � � care în baza {e1, e2, e3} are matricea A = �
3 3 -3 5 1 �.
�-3 3 1 �
� �
Se cere:
a) valorile şi vectorii proprii;
b) se poate diagonaliza? Dacă da, să se determine baza în care are forma diagonală;

91
c) Să se calculeze A2003;
Soluţie.
v  Ov T(v) = lv
p(l) = 0 – ecuaţia caracteristică
p(l) = (A – lI3)
-1 - l 3 -1 1- l 3 -1 1 3 -1
p ( l ) = -3 5 - l - 1 = 1 - l 5 - l - 1 = ( 1 - l ) 1 5 - l -1 =
-3 3 1- l 1- l 3 1- l 1 3 1- l

1 3 -1
= ( 1- l) 0 2 - l 0 = ( 1- l ) �
( 2 - l)
2

0 0 2-l

p(l) = 0 – l1 = 1
– l2 = l3 = 2
• l1 = 1
T(v1) = l1v1
(A – l1I3) · v1 = 0
�-2 3 -1��x1 � ��
0
� �� � ��
�-3 4 -1��
�x2 �= ��
0
�-3 3 0 ��x � ��0
� ��3 � ��

�-2 x1  3 x2 - x3 = 0 � x3 = x1
�
�-3 x1  4 x2 - x3 = 0
�-3 x1  3x3 = 0 � x2 = x1
�
v1 = (α, α, α) α  0
Vl1 =1 = { a ( 1,1,1) , a �R, a �0}

• l2 = l3 = 2
multiplicitatea algebrică = 2
v=?

92
�-3 3 -1��x1 � �� 0
� �� � ��
�-3 3 -1�� �x2 �= ��
0
�-3 3 -1��x � �� 0
�
1 44 2 4 43��3 � ��
B

rang(B) = 1  sistem dublu nedeterminat  multiplicitate geometrică = 2 (vectori

proprii)
–3x1 + 3x2 – x3 = 0
x3 = –3x1 + 3x2
x1 = α
x2 = b
v = (α, b, –3α + 3b) α, b  0

{ }
Vl 2 =l3 = 2 = a ( 1, 0, -3)  b ( 0,1,3) a 2  b2 �0; a, b ��

v2 = (1, 0, –3)
v3 = (0, 1, 3)
b) Da
În baza {v1, v2, v3} matricea va avea forma diagonală
1 0 0�
�
� �
A' = �
0 2 0�
�
0 0 2�
� �
A' = C–1 · A · C
{e1, e2, e3} → {v1, v2, v3}
1 1 0�
� 1 1 0
� �
C =�
1 0 1� det C = 1 0 1 = 1  3 - 3 = 1
�
1 -3 3 � 1 -3 3
� �
1
C -1 = C * , rezultă
�
det C
�3 -3 1 �
1 � �
C -1 = ��-2 3 -1�
1 � �
�-3 4 -1� C · C–1 = I3

93
 �
12003 0 0 �
� 2003 �
c) (A')2003 = � 0 2 0 �
�0 0 22003 �
� �
A' = C–1 · A · C
C · A' = C · C–1 · A · C | · C–1
C · A' · C–1 = A
A = C · A' · C–1
A2 = (C · A' · C–1) · (C · A' · C–1) = C · (A')2 · C–1
An = C(A)n · C–1

�6 -5 -3 �
� �
IV. 6. Fie T : �3 � �3 care în baza {e1, e2, e3} are matricea A = �3 -2 -2 �. Se
�2 -2 0 �
� �
cere:
a) valorile şi vectorii proprii;
b) se poate diagonaliza? Dacă da, să se determine baza în care are forma diagonală;
c) Să se calculeze A2003.
Soloţie.

Polinomul characteristic este p(l) = (A – lI3), p ( l ) = 0 şi obţinem

6-l -5 -3 1 - l -5 -3
p(l) = 3 -l - 2 -2 = -l -l - 2 -2 =
2 -2 -l 0 -2 -l

1 -5 -3 �l1 = 1
�
= ( 1 - l ) 1 -2 - l -2 = ( 1 - l ) � ( 3 - l )  2�
-l �
� �= 0 , de unde �l2 = 1 .
0 -2 2-l �l3 = 2
�

a) Să se scrie matricea lui T în baza B.

e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1) unde T(e1) = (0, –4, –2), T(e2) = (1, 4, 1),
�0 1 0 �
� �
T(e3) = (0, 0, 2) . Rezultă A = �-4 4 0 �.
�-2 1 2 �
� �

94
 Dacă x = (1, 2, –1). Determinaţi T(x) = ?
�0 1 0 ��1 �
� �� �
T(x) = A · X = �-4 4 0 ��
� 2 �sau
�-2 1 2 ��-1 �
� �� �
T(x) = (2, 4, )
b) T : V → V
T(l · v) = l · v lR v0
ecuaţia caracteristică p(l) = 0
p(l) = det(A – lI3)
p(l) = 0  (–l)3 + p1(–l)2 + p2(–l)1 + p3 = 0
p1 = a11 + a22 + a33 = 6
0 1 0 0 4 0
p2 =   = 12
- 4 4 -2 2 1 2
p3 = detA =
-l 1 0
0 = ( 2 - l) �
-l ( 4 - l )  4 �
�= ( 2 - l ) � �= ( 2 - l )
3
p(l) = -4 4 - l � l 2 - 4l  4 �
�
-2 1 2-l

• l1 = l2 = l3 = 2
v = (x1, x2, x3) vector propriu
�-2 1 0 ��x1 � ��
0
� �� � ��
�-4 2 �x2 �= ��
0 �� 0
�-2 1 0 ��x � ��0
�
14 24 3��3 � ��
B

rangB = 1  3 – 1 = 2 vectori proprii

(compatibil dublu nedeterminat)
–2x1 + x2 = 0 x2 = 2x1
x1 = α
x3 = b
v = (α, 2α, b) = (α, 2α, 0) + (0, 0, b) = α(1, 2, 0) + b(0, 0, 1)

{ }
Vl1 = 2 = a ( 1, 2, 0 )  b ( 0, 0,1) a 2  b 2 �0 .

95
 3 3
IV. 7. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : � �� care în baza

�1 -1 2 �
� �
canonică are matricea A = �-1 1 -2 �. Este A diagonalizabilă? Dacă A este
�2 -2 0 �
� �
diagonalizabilă, să se scrie matricea diagonală.
Soluţie.
Polinomul caracteristic este
1 - l -1 2 �l1 = 0
�
p ( l ) = -1 1 - l -2 = -l ( l  2 ) ( l - 4 ) , p ( l ) = 0 şi obţinem �l2 = -2 .
2 -2 -l �l = 4
�3
Determinăm acum vectorii proprii.
�x1 - x2  2 x3 = 0
�
Pentru l1 = 0 rezolvăm sistemul �- x1  x2 - 2 x3 = 0 . Soluţiile acestui sistem sunt
� 2x - 2x = 0
� 1 2

de forma ( a, a, 0 ) = a ( 1,1, 0 ) . Deci un vector propriu este v1 = ( 1,1, 0 ) .

�3x1 - x2  2 x3 = 0
�
Pentru l2 = -2 rezolvăm sistemul �- x1  3 x2 - 2 x3 = 0 . Soluţiile acestui sistem
�2 x - 2 x  2 x = 0
� 1 2 3

�a a � �1 1 �
sunt de forma �- , , a �= a �- , ,1�, deci un vector propriu ataşat valorii proprii
�2 2 � �2 2 �

�1 1 �
l2 = -2 este v2 = �- , ,1�.
�2 2 �

�-3 x1 - x2  2 x3 = 0
�
Pentru l3 = 4 rezolvăm sistemul �- x1 - 3 x2 - 2 x3 = 0 . Soluţiile acestui system
�2 x1 - 2 x2 - 42 x3 = 0
�

sunt de forma ( a, -a, a ) = a ( 1, -1,1) , deci un vector propriu ataşat valorii proprii l3 = 4

este ( 1, -1,1) .

96
 Avem trei vectori proprii care corespund la valori proprii distincte, deci sunt liniar
independenţi şi atunci matricea A este diagonalizabilă.
� 1 �
1 -
� 1�
2 0 0 0�
�
� �
1 � �
Fie C =�
1 -1� şi D=�
0 -2 0 � matricea diagonală. Atunci
� 2 �
� � �
0 0 4�
0 1 1� � �
�
� �
� �

D = C -1 AC .

3 3
IV. 8. Fie T : � �� o aplicaţie liniară care în baza canonică are matricea

�1 2 1 �
� �
A=�-1 2 -1�.
�1 -1 2 �
� �
Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii corespunzători.
1- l 2 1
Soluţie. Avem p ( A ) = -1 -1 = ( l - 1) ( l - 2 ) . Cum p ( l ) = 0 ,
2
2-l
1 -1 2-l

� 2 x2  x3 = 0
�
obţinem l1 = 1, l2 = l3 = 2 . Pentru l1 = 1 avem sistemul �- x1  x2 - x3 = 0. Acesta are
�x - x  x = 0
�1 2 3

soluţia x1 = 0, x2 = a, x3 = a , deci un vector propriu corespunzător este v1 = ( 0,1,1) .

�x1  2 x2  x3 = 0
�
Pentru l2 = l3 = 2 avem sistemul � - x1 - x3 = 0 . rangul matricei
� x -x =0
� 1 2

corespunzătoare acestui system este doi, deci avem soluţia x1 = a, x2 = a, x3 = 2a . Un

vector propriu este v2 = ( 1,1, 2 ) . Vesctorii proprii v1 şi v2 sunt liniar independenţi dar nu
formează o bază. Rezultă că nu există o bază faţă de care A ` să poată fi adusă la forma
diagonală.

97
 Probleme propuse spre rezolvare.

3 3
IV. 1. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : � �� care în baza
�11 6 2 �
� �
canonică are matricea A = �-14 -8 -4 �. Să se calculeze An .
�10 8 6�
� �
�0 2 -2 �
� �
IV. 2. Se dă A = �2 1 0 �o matrice asociată lui T : �
3 3
�� într-o bază.
�- 2 0 -1 �
� �
a) A este diagonalizabilă?
b) Dacă A este diagonaliozabilă, să se scrie matricea diagonală si baza.
c) Să se calculeze A90 .

3 3
IV. 3. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : � �� care în baza
�1 1 1�
� �
canonică are matricea A = �0 0 -1�.
�0 0 1�
� �

98
 �9 -1 �
IV. 4. Se dă A = � 2 2
�o matrice asociată lui T : � � � într-o bază. Să se
�42 -4 �
calculeze An .

3 3
IV. 5. Să se determine vectorii şi valorile proprii pentru T : � �� care în baza
�0 1 1�
� �
canonică are matricea A = �1 0 1� . Să se calculeze An .
�1 1 0�
� �
3 3
IV. 6. Fie T : � �� o aplicaţie liniară care are în baza canonică a lui �
3

matricea
�5 -6 -6 �
� �
A=� -1 4 2 �.
�3 -6 -4 �
� �
a) Găsiţi valorile proprii ale aplicaţiei liniare.
b) Pentru fiecare valoare proprie găsiţi câte un system maximal liniar independent
de vectori proprii asociaţi.
c) Indicaţi o bază B a lui � 3
în care M B ( T ) este matrice diagonală.

3 3
IV. 7. Fie aplicaţia liniară T : � �� definită într-o bază B prin matricea:
�5 -6 -6 �
� �
A=�-1 4 2 �.
�3 -6 -4 �
� �
Să se determine:
a) Valorile proprii, vectorii proprii şi subspaţiile proprii corespinzătoare.
b) Dacă matricea aplicaţiei liniare T este diagonalizabilă.

3 3
IV. 8. Fie aplicaţia liniară T : � �� definită înntr-o bază B prin matricea:

�-1 1 1 �
� �
A=�-3 2 2 �.
�-1 1 1 �
� �
Să se arate că nu există nici o bază în �
3
faţă de care matricea apliocaţie T să
aibă forma diagonală.

3 3
IV. 9. Fie T : � �� o aplicaţie liniară definită într-o bază B prin matricea A :

99
 �4 -1 -2 �
� �
A=�2 1 -2 �.
�
1 -1 1 �
� �
a) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii.
b) Să verifice dacă există o bază B�în �
3
faţă de acre matricea aplicaţiei liniare
are forma diagonală.

3 3
IV. 10. Fie T : � �� o aplicaţie liniară definită într-o bază B prin matricea A :

�4 1 1�
� �
A=�2 4 1 �.
�0 1 4�
� �
a) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii.
b) Să verifice dacă există o bază B�în �
3
faţă de acre matricea aplicaţiei liniare
are forma diagonală.

4 4
IV. 11. Fie aplicaţia liniară T : � �� dată într-o bază B prin matricea
0
� 1 0 0�
� �
3 0 2 0�
A=� .
�
0 2 0 3�
� �
0
� 0 1 0�

Să se verifice dacă există o bază în �

4
faţă de care matricea aplicaţiei liniare T să
aibe forma diagonală.

4 4
IV. 12. Fie aplicaţia liniară T : � �� dată într-o bază B prin matricea
1
� 0 1 0�
� �
1 1 0 1�
A=� .
�
1 0 1 0�
� �
0
� 1 1 1�

Să se verifice dacă există o bază în �

4
faţă de care matricea aplicaţiei liniare T să
aibe forma diagonală.

100
 4 4
IV. 13. Fie aplicaţia liniară T : � �� dată într-o bază B prin matricea
�3 -1 0 0�
� �
0 3 0 0�
A=� .
�
1 0 3 1�
� �
0 1
� 3 0�

Să se verifice dacă există o bază în �

4
faţă de care matricea aplicaţiei liniare T să
aibe forma diagonală.

3 3
IV. 14. Fie T : � �� o aplicaţie liniară definită într-o bază B a lui �
3
prin
matricea
�5 2 -3 �
� �
A=�6 4 -4 �.
�4 5 -4 �
� �
Să se arate că există o bază B�în �
3
faţă de care matricea aplicaţiei linare are
forma diagonală.

IV. 15. Să se cerceteze dacă matricea:

1
� 0 0 1�
� �
0 1 0 0�
A=�
�
0 0 1 -2 �
� �
1
� 0 -2 5 �
este diagonalizabilă. In caz afirmativ să se determine matricea diagonalizatoare T .

0 1 1�
�
� �
IV. 16. Fie matricea A = �
1 0 1�.
� �
1 1 0�
�
a) Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii corespunzători.
b) Să se arate că matricea diagonalizabilă şi să se precizeze matricea
diagonalizatoare.
c) Folosind forma diagonală a matricei A să se determine Ak , k ��.

101
 IV. 17. Să se diagonalizeze matricele:
�2 2 2 -2 �
�-1 0 -3 � � �
�2 2� � � � 2 2 -2 2 �
a) A = � �; b) A = �3 2 3 �; c) A = .
1 1�
� � � �2 -2 2 2 �
�-3 0 -1 � � �
�-2 2 2 2 �

Să se calculeze în fiecare caz Ak , k ��.

IV. 18. Fie

�11 -5 5 �
� �
A=�-5 3 -3 �.
�5 -3 3 �
� �
a) Să se arate că A este diagonalizabilă, să se determine forma diagonală şi
matricea diagonalizatoare T .
b) Folosin forma diagonală a lui A , să se determine o matrice B �M 3 ( �) astfel
încât B 4 = A .

IV. 19. Fie

�2 2 2 -2 �
� �
�2 2 -2 2 �
A= .
�2 -2 2 2 �
� �
�-2 2 2 2 �
a) Să se arate că A este diagonalizabilă.
b) Există B �M 4 ( �) astfel încât B 4 = A2 ?

3 3
IV. 20. Fie T : � �� o aplicaţie liniară care are în baza canonică a lui �
3

matricea
�2 6 -15 �
� �
A=�
1 1 -5 �.
�
1 2 -6 �
� �
Găsiţi valorile proprii şi subspaţiile proprii corespunzătoare.

102
 3
IV. 21. Fie T : T : � 3
�� şi {e1, e2, e3} baza canonică astfel încât T(e1) = e1 ,

1 3 3 1
T ( e2 ) = e2  e3 , T ( e3 ) = - e2  e3 .
2 2 2 2
Se cere:
a) matricea lui T în baza canonică;
b) T*(x) = ?
c) verificaţi dacă T este ortogonală;
d) Fie x = (1, 2, –1). Să se determine coordonatele lui x în baza canonică.

103