Algebr

a liniar
a, geometrie analitic
a si
diferential
a - Partea 1

Cuprins
1 Vectori liberi
1.1 Adunarea si amplicarea cu scalari a vectorilor liberi
1.2 Produsul scalar al vectorilor liberi . . . . . . . . . .
1.3 Produsul vectorial a doi vectori liberi . . . . . . . . .
1.4 Produsul mixt a trei vectori . . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

.
.
.
.

2
2
7
8
10

2 Planul
si dreapta n spa
tiu
2.1 Ecuatia planului n spatiu . .
2.2 Ecuatiile dreptei n spatiu . .
2.3 Unghiuri si distante n spatiu
2.3.1 Unghiuri . . . . . . . .
2.3.2 Distante n spatiu . .

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

11
11
13
15
15
15

3 Transform
ari de coordonate n plan
si n spa
tiu
3.1 Transform
ari de coordonate n plan . . . . . . . .
3.1.1 Translatia . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.1.2 Schimb
ari de baze n plan . . . . . . . . .
3.2 Transform
ari de repere carteziene n spatiu . . .
3.2.1 Translatia . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2.2 Schimbari de baze n spatiu . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.

18
18
18
19
21
21
22

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

.
.
.
.
.

4 Conice
24
4.1 Denitie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
4.2 Reducerea la forma canonic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
5 Cuadrice
5.1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.2 Cuadrice pe ecuatii reduse . . . . . . . . . . . . . . .
x2
y2
z2
5.2.1 Elipsoidul 2 + 2 + 2 = 1: . . . . . . . . .
a
b
c
x2
y2
z2
5.2.2 Hiperboloidul cu o pnz
a 2 + 2
=1 .
a
b
c2
2
2
x
y
z2
=
5.2.3 Hiperboloidul cu dou
a pnze 2 + 2
a
b
c2
1

. . . . . . .
. . . . . . .

32
32
34

. . . . . . .

34

. . . . . . .

34

1. . . . .

36

5.2.4
5.2.5
5.2.6
5.2.7

y2
x2
+ 2
2
a
b
x2
Paraboloidul hiperbolic z = 2
a
x2
y2
z2
Conul eliptic 2 + 2
=0 .
a
b
c2
Cilindri . . . . . . . . . . . . . .
Paraboloidul eliptic z =

. . . . . . . . . . . . . .
y
. . . . . . . . . . . .
b2

37

. . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . .

38
38

6 Spa
tii vectoriale
6.1 Denitie, exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.2 Subspatii ale unui spatiu vectorial . . . . . . . . . . . . . .
6.3 Subspatiul generat de o submultime a unui spatiu vectorial
6.4 Liniar dependenta si independenta . . . . . . . . . . . . . .
6.5 Baz
a si dimensiune a unui spatiu vectorial . . . . . . . . . .
6.6 Schimb
ari de baze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6.7 Izomorsme de spatii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . .

1
1.1

36

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.

40
40
42
45
45
46
49
50

Vectori liberi
Adunarea
si amplicarea cu scalari a vectorilor liberi

n cele ce urmeaz
a, prin "spatiu", vom ntelege spatiul zic.
Fie A si B dou
a puncte n spatiu.
!
Un vector legat (segment orientat) AB este un segment AB pentru care
facem distinctie ntre citirea de la A la B si citirea de la B la A (sensul vectorului). Not
am
!
!
BA = AB;
!
!
vectorul BA se numeste opusul lui AB:
!
Punctul A se numeste originea vectorului legat AB: Vectorul nul este, prin
!
!
denitie, 0 = AA:
!
Lungimea (marimea, norma) vectorului legat AB se deneste ca ind
lungimea segmentului AB :
!
AB = AB:
!
Directia vectorului legat AB este format
a din multimea dreptelor paralele
cu dreapta AB:
Denitia 1 Vectorul liber AB este multimea segmentelor orientate din
!
spatiu, care au aceea
si directie, acela
si sens si aceea
si marime cu AB:
Vom nota vectorii liberi cu o bar
a deasupra: a:
!
!
Cu alte cuvinte, dac
a AB si CD sunt dou
a segmente orientate cu aceeasi
directie, acelasi sens si aceeasi m
arime, ca segmente orientate (vectori legati) ele
sunt distincte, ns
a vectorii liberi AB si CD coincid.
!
!
AB 6= CD; AB = CD:
2

In continuare, vom nota cu E1 multimea vectorilor liberi de pe dreapt

a, cu
E2 ; multimea vectorilor liberi din plan, iar cu E3 multimea vectorilor liberi din
spatiu.
Pe multimea E3 , vom deni urm
atoarele operatii:
1. Adunarea + : E3 E3 ! E3 : cu regula paralelogramului, sau cu regula
triunghiului:

Propriet
a
tile adun
arii vectorilor liberi:
0) Adunarea este operatie intern
a pe multimea E3 a vectorilor liberi din
spatiu:
8a; b 2 E3 : a + b 2 E3 :
1) Adunarea vectorilor liberi este asociativ
a:
8a; b; c 2 E3 : (a + b) + c = a + (b + c):
2) Adunarea vectorilor liberi este comutativ
a:
8a; b 2 E3 : a + b = b + a:
3) Vectorul nul 0 este element neutru:
0 + a = a; 8a 2 E3 :
4) Toate elementele lui E3 sunt simetrizabile n raport cu adunarea; simetricul
unui vector a este opusul s
au ( a) :
8a 2 E3 : a + ( a) = 0:
Concluzie: (E3 ; +) este un grup abelian.
3

Propriet
ati similare au loc si n cazul adun
arii vectorilor liberi din plan.
2. Amplicarea cu scalari R : R E3 ! E3 ; a 7! a :
Vectorul a; unde 2 R; a 2 E3 ; este denit de:
- aceeasi directie cu a;
- lungimea: k ak = j j kak :
- sensul - acelasi cu al lui a dac
a este un num
ar pozitiv, si opus lui a; dac
a
este negativ.
Propriet
a
tile amplic
arii cu scalari:
0) 8 2 R; 8a 2 E3 : a 2 E3 :
1) 8 ; 2 R; 8a 2 E3 : ( + )a = a + a:
2) 8 2 R; 8a; b 2 E3 : (a + b) = a + b:
3) 8 ; 2 R; 8a 2 E3 : ( a) = ( )a:
4) 1a = a:
Exercitiul 1 Demonstrati, pe baza denitiei adunarii vectorilor liberi, respectiv, a amplicarii acestora cu scalari, proprietatile acestor doua operatii,
enuntate mai sus.
Denitia 2 1) Un sistem de vectori v1 ; :::; vn (n > 1) se nume
ste liniar dependent daca unul dintre vectorii v1 ; :::; vn se poate scrie ca o combinatie liniara
de ceilalti vectori; de exemplu,
vn =

1 v1

2 v2

+ ::: +

n 1 vn 1 :

n caz contrar, vectorii v1 ; :::; vn poarta numele de vectori liniar independen

ti.
2) Un sistem format dintr-un singur vector v se va numi liniar independent
daca v 6= 0; respectiv, liniar dependent, daca v = 0:

Exercitiul 2 Demonstrati urmatoarea armatie: v1 ; :::; vn sunt liniar independenti daca si numai daca ecuatia vectoriala
1 v1

(cu necunoscutele
n = 0:

1;

2 ; :::;

2 v2

+ ::: +

nv

=0

2 R) admite doar solutia banala

= ::: =

n cele ce urmeaz
a, vom studia notiunile de liniar dependenta, respectiv,
independenta n cazurile n = 2; 3; 4:
A) Pentru doi vectori a; b; liniar dependenta nseamn
a
a = b;

unde 2 R; de aici deducem c

a a si b au aceeasi directie (sunt coliniari).
Invers, dac
a a si b sunt coliniari, g
asim ntotdeauna un scalar astfel nct
a = b: Ne putem convinge de acest lucru foarte simplu, anume:
Cazul 1) Dac
a cel putin unul din vectorii a; b este nenul (s
a spunem, b),
b
:
atunci :=
kak
Cazul 2) Dac
a a; b = 0; atunci poate orice num
ar real.
Are astfel loc echivalenta
a; b-liniar dependenti: , a; b

coliniari.

B) Pentru trei vectori a; b; c liniar dependenta nseamn

a
c = a + b;
pentru anumiti ;

2 R:

Exercitiul 3 Demonstrati ca:

a; b; c - liniar dependenti: , a; b; c

coplanari.

C) Pentru patru vectori a; b; c; d, liniar dependenta este caracterizat

a
prin:
d = a + b + c:
Exercitiul 4 Demonstrati ca n spatiul E3 ; orice patru vectori a; b; c; d sunt
liniar dependenti.
Observ
am urm
atoarele:
1) Pe dreapt
a (E1 ) exist
a ntotdeauna un vector liniar independent (v 6= 0),
ns
a orice doi vectori sunt liniar dependenti.
2) n plan (E2 ) exist
a doi vectori liniar independenti (necoliniari), ns
a orice
trei vectori sunt liniar dependenti.
3) n spatiu (E3 ) exist
a trei vectori liniar independenti (necoplanari); orice
patru vectori sunt liniar dependenti.
Are astfel sens urm
atoarea
Denitia 3 Numim baz
a pentru Ei (i = 1; 2; 3), un sistem maximal de vectori
liniar independenti din Ei :
Altfel spus, pe dreapt
a, orice vector nenul formeaz
a o baz
a, n plan, o baz
a
va format
a din (orice) doi vectori necoliniari, iar n spatiu, din (orice) trei
vectori necoplanari.
n cele ce urmeaz
a, vom lucra n spatiul (E3 ; +; R ) ' (R3 +; R ):
5

Denitia 4 Un reper cartezian (ortonormat) n E3 consta dintr-un punct

O, numit originea reperului, si o baz
a ortonormat
a f{; j; kg; adica, o baza
ai carei vectori au toti lungimea 1 si sunt perpendiculari (ortogonali) unul pe
celalalt.
n mod traditional, vectorii f{; j; kg sunt alesi astfel nct s
a formeze un
reper drept orientat, adic
a, sensul lui k s
a se obtin
a din sensurile lui { si j
prin regula minii drepte (dac
a degetul ar
at
ator al minii drepte indic
a sensul
lui {; iar degetul mijlociu, sensul lui j; atunci degetul mare va indica sensul lui
k).
Fie, n continuare, R = O; {; j; k un reper ortonormat xat.
Conform observatiei de mai sus, oricum am alege un vector liber a 2 E3 ; sistemul {; j; k; a este liniar dependent, cu alte cuvinte, exist
a scalarii a1 ; a2 ; a3 2
R astfel nct:
a = a1 { + a2 j + a3 k:
Not
am
a(a1 ; a2 ; a3 );
si numim (a1 ; a2 ; a3 ); coordonatele carteziene ale vectorului liber a 2 E3 :
!
Mai mult, dac
a a reprezint
a vectorul legat OA,
a(a1 ; a2 ; a3 ) = OA;
spunem c
a punctul A are coordonatele carteziene (a1 ; a2 ; a3 ) :
A(a1 ; a2 ; a3 ) $ OA(a1 ; a2 ; a3 ):
!
Vectorul legat OA se numeste vectorul de pozi
tie al punctului A:
Observa
tie: Toti vectorii legati ~a care au aceeasi directie, acelasi sens si
aceeasi m
arime (altfel spus, toti vectorii legati care reprezint
a acelasi vector
liber a) au aceleasi coordonate carteziene.
Cunoscnd coordonatele A(xA ; yA ; zA ); B(xB ; yB ; zB ) ale capetelor unui vector, putem determina coordonatele acestuia, dac
a observ
am c
a are loc relatia:
OB = OA + AB ) AB = OB

OA:

Tinnd

cont c
a vectorii OA si OB sunt vectori de pozitie, ei au aceleasi
coordonate ca si vrfurile lor A si B :
OA = xA { + yA j + zA k; OB = xB { + yB j + zB k;
astfel nct putem scrie:
AB = (xB

xA ){ + (yB

Am demonstrat astfel:
6

yA )j + (zB

zA )k:

Propozitia 1 Daca A(xA ; yA ; zA ); B(xB ; yB ; zB ); atunci

AB(xB

xA ; yB

yA ; z B

zA ):

Exemplu: Dac
a A(2; 3; 4); B(0; 1; 2); atunci:
OA(2; 3; 4) , OA = 2{ + 3j + 4k;
OB(0; 1; 2) , OB = j + 2k;
AB(xB xA ; yB yA ; zB zA ) ) AB( 2; 4; ; 2):

1.2

Produsul scalar al vectorilor liberi

Denitia 5 Fie a; b 2 E3 : Produsul scalar al celor doi vectori liberi este

numarul
a b = kak b cos ;
unde

este unghiul cel mai mic dintre directiile lui a si b ()

2 (0; 180o )):

Propriet
a
ti:
1. comutativitate: a b = b a:
2. distributivitate fata de adunare: a (b + c) = a b + a c:
3. a ( b) = ( a) b = a b:
4. dac
a a; b 6= 0 atunci a b = 0 dac
a si numai dac
a a si b sunt perpendiculari:
a ? b:
Expresia analitic
a: dac
a a(a1 ; a2 ; a3 ) si b(b1 ; b2 ; b3 ); atunci
a b = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 :
Aplica
tii:
1. Lungimea (norma, m
arimea) vectorului a:
q
p
kak = a a = a21 + a22 + a23 :
2. Unghiul dintre a si b:
cos

a b
:
kak b

3. Versorul vectorului a (=vectorul care are aceeasi directie, acelasi

sens cu a si m
arimea egal
a cu 1 unitate):
vers(a) =

a
:
kak

4. m
arimea proiec
tiei lui a pe b este dat
a de prb a = kak cos ; adic
a,
prb a =

Exercitiul 5

a b
:
b

1. Fie A(1; 2; 3); B(2; 4; 5); C(3; 0; 4): Determinati:

a) coordonatele vectorilor AB; AC; BC:

b) produsele scalare AB AC; AB BC; AC BC;
c) lungimile laturilor triunghiului ABC:
d) unghiurile triunghiului ABC:
1. Ar
atati c
a vectorii a( 2; 2; 1) si b(2; 1; 2) sunt perpendiculari.
2. Fie

B(1; 2; 1); C(3; 0; 1): Determinati

\
AB ; AC cos(AB
AC); prAC AB si versorul lui AC:

1.3

A(1; 2; 0);

AB

AC;

Produsul vectorial a doi vectori liberi

Denitia 6 Produsul vectorial al vectorilor a si b este un vector, notat a b,

si caracterizat de:
directie: perpendicular pe a si b;
sensul: dat de regula burghiului (daca rotim pe a catre b; n ce sens
nainteaza un burghiu care s-ar roti la fel)
marimea: a b = kak b sin ; unde
directiile lui a si b:

este unghiul cel mai mic dintre

Propriet
a
ti:
1. anticomutativitate: a

b=

a:

2. distributivitate fata de adunare: a

3. a

( b) = ( a)

b= a

(b + c) = a

b+a

c:

b:

4. dac
a a si b sunt nenuli, atunci a b = 0 , a si b sunt coliniari.
Expresia n coordonate:
a

j
a2
b2

{
a1
b1

b=

k
a3
b3

Aplica
tii:
1. Lungimea vectorului a
pe a si b.

b este egal
a cu aria paralelogramului construit

Prin urmare, aria triunghiului avnd a si b ca laturi este:

1
A =
a b :
2
2. Orice vector v care este perpendicular att pe a, ct si pe b; este coliniar
cu a b : v = a b; 2 R:
Exemplu: Fie A(1; 2; 0); B(1; 2; 1); C(3; 0; 1): Calculati aria triunghiului
ABC:
Solutie: Avem AB(0; 0; 1); AC(2; 2; 1) si
AB
Norma AB
conduce la

AC

AC =

este dat
a de

{
0
2

j k
0 1
2 1

AB

AC

= 2{ + 2j:
=

p
22 + 22 = 2 2; ceea ce

p
1
AB AC = 2:
2
Exercitiul 6 Fie a(2; 1; 2); b(3; 1; 4); c(2; 2; 5): a) Calculati produsele vectoriale
a b; a c; b c: b) Determinati ariile paralelogramelor construite pe a; b si,
respectiv, a; c. c) Gasiti un vector perpendicular pe a si pe b; avnd lungimea
egala cu 2 unitati.
A

ABC

Exercitiul 7 Calculati cu ajutorul produsului vectorial, aria triunghiului ABC;

unde A(1; 0; 0); B(1; 0; 1); C(2; 3; 1) si naltimea din A n triunghi.
Exercitiul 8 Determinati aria paralelogramului construit pe vectorii m = 2a +
[
3b; n = a b; unde kak = 1; b = 2; (a;
b) = : (indicatie: calculati m n si
6
tineti cont ca a a = 0; b b = 0; b a = a b).

1.4

Produsul mixt a trei vectori

Produsul mixt al vectorilor a; b; c este num

arul
(a; b; c) = a (b

c):

Aplica
tii:
1. Modulul produsului mixt (a; b; c) reprezint
a volumul paralelipipedului
construit pe cei trei vectori:
Vparal: = (a; b; c) :
Volumul tetraedrului construit pe a; b; c (ca muchii necoplanare) este
Vtetr: =

1
(a; b; c) :
6

2. Produsul mixt (a; b; c) este 0 dac

a si numai dac
a a; b; c sunt coplanari
(liniar dependenti).

Exercitiul 9 Calculati produsul mixt al vectorilor a(1; 2; 3); b(2; 3; 4) si

c(3; 3; 5):
Exercitiul 10 Gasiti
sa e coplanari.

2 R astfel nct vectorii a(1; 2; 3); b(2; 0; 2) si c(4; 4; )

Exercitiul 11 Determinati volumul tetraedrului ABCD; unde A(1; 2; 3);

B(1; 2; 4); C(2; 2; 4); D(2; 3; 4); si naltimea din A n tetraedru.

10

Planul
si dreapta n spa
tiu

2.1

Ecua
tia planului n spa
tiu

n cele ce urmeaz
a, vom nota prin fO; {; j; kg un reper cartezian n spatiu.
Pentru a determina ecuatia unui plan n spatiu, este sucient s
a cunoastem
un punct M (x0 ; y0 ; y0 ) n plan si un vector N (A; B; C) nenul si perpendicular
pe plan, numit vector normal.
S
a not
am cu ( ) planul a c
arui ecuatie vrem s
a o determin
am. Pentru un
punct arbitrar, mobil P (x; y; z) apartinnd lui ( ), vectorul N este perpendicua cu faptul c
a N M P = 0: n coordonate, aceasta
lar pe M P ; ceea ce echivaleaz
se scrie:
A(x x0 ) + B(y y0 ) + C(z z0 ) = 0:
(1)
(ecua
tia planului care trece prin M (x0 ; y0 ; z0 ); avnd direc
tia normal
a
N (A; B; C)).

Efectund calculele n ecuatia de mai sus, vom obtine o ecuatie de tipul

Ax + By + Cz + D = 0;

(2)

numit
a ecua
tia general
a a planului. Denumirea este justicat
a de faptul c
a,
indiferent de valorile lui A; B; C; x0 ; z0 ; y0 , ceea ce vom obtine este o ecuatie de
gradul nti n x; y; z.
Reciproc, orice ecuatie de gradul 1 n x; y; z descrie din punct de vedere
geometric un plan n spatiul euclidian tridimensional.
Exemplu: planele de coordonate xOy; yOz; xOz:
Planul xOy contine punctul O(0; 0; 0) si are directia normal
a k(0; 0; 1): Prin
urmare, ecuatia lui este (xOy) : 0(x 0) + 0(y 0) + 1(z 0) = 0; adic
a,
(xOy) : z = 0:
Analog, obtinem
(yOz) : x = 0;

(xOz) : y = 0:
11

Observatia 2 Coecientii lui x; y si z din ecuatia generala a planului reprezinta coordonatele unui vector normal la plan. De exemplu, planul x+3y z+5 =
0 are directia normala N (1; 3; 1) etc.
Observatia 3 Doua plane paralele au aceea
si directie normala (vectorii lor normali sunt coliniari).
O situatie special
a o reprezint
a cazul n care cunoastem n planul ( ) pe care
vrem s
a-l determin
am:
un punct M (x0 ; y0 ; z0 );
doi vectori necoliniari: v1 (l1 ; m1 ; n1 ), v2 (l2 ; m2 ; n2 ), paraleli cu ( ) sau,
echivalent, continuti n ( ).

n acest caz, un vector normal la plan este produsul vectorial:

N := v1

v2 :

Exercitiul 12 Scrieti ecuatia planului care:

1. trece prin punctul A(1; 2; 1) si are directia normala N (2; 3; 4):
2. trece prin punctul A(2; 3; 5) si este paralel cu planul (P ) : x+y+2z 3 = 0.
3. trece prin punctul A(x0 ; y0 ; z0 ) si este paralel cu: a) xOy; b) yOz; c) xOz:
Exercitiul 13 Scrieti ecuatia planului:
1. care contine punctul M (1; 1; 0) si vectorii v1 (1; 2; 3); v2 (0; 1; 2);
2. care trece prin punctele M1 (1; 0; 1); M2 (2; 0; 1); M3 (2; 1; 2):
3. care contine axa Oz si punctul M (1; 3; 2):

12

2.2

Ecua
tiile dreptei n spa
tiu

A. Dreapta ca intersec
tie de plane
n spatiu, o dreapt
a este unic determinat
a de intersectia a dou
a plane
neparalele si distincte. Cu alte cuvinte, ea poate reprezentat
a de un sistem
de forma:
A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0
(d) :
;
(3)
A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0
unde vectorii N1 (A1 ; B1 ; C1 ) si N2 (A2 ; B2 ; C2 ) sunt necoliniari.
Observ
am astfel c
a o dreapt
a va descris
a, n spatiu, de doua ecuatii.
B. Dreapta determinat
a de punct
si vector director (ecua
tiile
canonice
si parametrice ale dreptei)
O alt
a modalitate de a descrie o dreapt
a n spatiu este de a preciza un
punct M (x0 ; y0 ; z0 ) pe dreapt
a si un vector v(l; m; n) paralel cu aceasta (sau,
echivalent, continut n dreapt
a), numit vectorul director al dreptei.
n acest caz, pentru orice punct P (x; y; z) de pe dreapt
a, vectorul M P (x
x0 ; y y0 ; z z0 ) este coliniar cu v(l; m; n); adic
a:
M P = tv;
unde t 2 R este un parametru. n coordonate, aceasta se transcrie:
8
< x = x0 + lt
y = y0 + mt
:
z = z0 + nt

(4)

(ecua
tiile parametrice ale dreptei).

Eliminnd parametrul t din egalit

atile (4), obtinem:
x

x0
l

y0
z z0
=
m
n

(5)

(numite ecua
tiile canonice ale dreptei n spatiu).

Observatia 4 n ecuatiile canonice, numitorii l; m; n reprezinta coordonatele

vectorului director v al dreptei, iar cantitatile care se scad din x; y si z la
numarator, dau un punct de pe dreapta. De exemplu, dreapta
x

1
1

3
2

z+1
4

are vectorul director v(1; 2; 4) iar un punct pe aceasta este M (1; 3; 1)

13

Exemple:
1. Ecuatiile axelor Ox; Oy; Oz : De exemplu, pe (Ox) cunoastem punctul
O(0; 0; 0) si vectorul {(1; 0; 0); de unde rezult
a
(Ox) :

x
y
z

0
0
0

=t
1
0
0
Este admis
a formal scrierea lui 0 la numitor. Aceasta nu nseamn
a ca
om face mp
artire la 0, ci doar este o scriere mai simpl
a a faptului c
a
num
ar
atorii si numitorii sunt proportionali. Mai precis, n cazul nostru,
aceasta nseamn
a
=
=
=

1 t=t
0 t=0
0 t = 0:

Cu alte cuvinte, aparitia lui 0 la numitor nu nseamn

a altceva, dect c
a
num
ar
atorul corespunz
ator este tot 0.
Dreapta (Ox) poate descris
a si ca intersectia planelor (xOy) si (xOz) :
y=0
:
z=0

(Ox) :

Ecuatiile axelor Oy si Oz se obtin n mod similar.

2. Fie (d) o dreapt
a descris
a ca intersectia planelor
(d) :

x y=0
x + 2z = 1:

(6)

S
a determin
am ecuatiile canonice ale acesteia.
n primul rnd, s
a observ
am c
a planele ( 1 ) : x y = 0 si ( 2 ) : x + 2z = 1
determin
a ntr-adev
ar o dreapt
a: vectorii N1 (1; 1; 0) si N2 (1; 0; 2) sunt
necoliniari, ceea ce nseamn
a c
a planele ( 1 ) si ( 2 ) nu sunt nici paralele,
nici confundate .
Pentru a determina ecuatiile canonice ale dreptei, e sucient s
a cunoastem
coordonatele a dou
a puncte de pe dreapt
a, altfel spus, s
a g
asim dou
a solutii
(x; y; z) particulare ale sistemului (6).
Rangul sistemului (6) este 2, ceea ce nseamn
a c
a acest sistem este compatibil, simplu nedeterminat. Aceasta ne d
a dreptul s
a d
am valori necunoscutei
secundare (n cazul nostru, putem alege pe x drept necunoscut
a secundar
a).
Alegem, de exemplu x = 1: G
asim y = 1; z = 0; adic
a punctul M (1; 1; 0) 2
(d):
Similar, pentru x = 3; avem y = 3; z = 1; ceea ce conduce la P (3; 3; 1) 2 (d):

14

Vectorul director al dreptei este M P (2; 2; 1); de unde deducem ecuatiile

canonice ale lui (d) :
y 1
z
x 1
=
=
:
2
2
1

Exercitiul 14 Scrieti ecuatiile canonice si parametrice dreptei determinate

prin urmatoarele conditii:
1. trece prin punctul A(1; 3; 4); si are vectorul director v(2; 0; 1);
2. contine punctele A si B; unde A(2; 1; 2); B(0; 3; 1);
3. este paralela cu (d) :

1
1

y
z+1
=
si trece prin A(4; 3; 2):
1
4

Exercitiul 15 Demonstrati ca intersectia planelor (P ) : x + y = 3; (Q) :

x y + z = 0 este o dreapta si gasiti ecuatiile canonice si parametrice ale
acesteia.

2.3
2.3.1

Unghiuri
si distan
te n spa
tiu
Unghiuri

1. unghiul dreptelor (d1 ) si (d2 ) este unghiul dintre vectorii directori v1 si

v2 ai celor dou
a drepte, iar cosinusul s
au poate determinat cu ajutorul
produsului scalar v1 v2 :
cos

v1 v2
:
kv1 k kv2 k

2. unghiul dintre o dreapt

a
si un plan este complementul unghiului
dintre vectorul director v al dreptei si normala N la plan:
cos(90o

) = sin

v N
:
kvk N

3. unghiul dintre dou

a plane este egal cu unghiul normalelor N1 si N2 :
cos
2.3.2

N1 N2
:
N1
N2

Distan
te n spa
tiu

1. distan
ta dintre dou
a puncte A si B nu este altceva dect norma vec!
torului AB :
p
!
dist(A; B) = AB = (xB xA )2 + (yB yA )2 + (zB zA )2 :
15

2. distan
ta de la un punct M (x0 ; y0 ; z0 ) la o dreapt
a
(d) :

x1
l

y1
z z1
=
m
n

este egal
a cu n
altimea n paralelogramul construit pe M M 1 si v(l; m; n)
(unde M1 (x1 ; y1 ; z1 ) este un punct pe dreapta (d)):
dist(M; d) =

MM1 v
:
kvk

3. distan
ta de la un punct M (x0 ; y0 ; z0 ) la un plan
( ) : Ax + By + Cz + D = 0
este dat
a de
dist(M; ( )) =

jAx0 + By0 + Cz0 + D0 j

p
:
A2 + B 2 = C 2

4. distan
ta minim
a dintre dou
a drepte necoplanare este egal
a cu
n
altimea din M1 n paralelipipedul construit pe vectorii M1 M 2 ; v1 si v2 ;
unde Mi si vi sunt puncte, vectori situati pe dreptele (di ); i = 1; 2 :
dist((d1 ); (d2 )) =

(M1 M 2 ; v1 ; v2 )
:
kv1 v2 k

Exercitiul 16 Fie A(2; 1; 3); B(1; 2; 3); (d) :

0: Determinati:

y
z
x
= =
si ( ) : 4x+3z 1 =
1
2
2

1. distantele dist(A; B); dist(A; (d)); dist(A; ( ));

2. unghiurile dintre dreapta AB si (d), respectiv, ( ):
3. unghiul dintre (d) si ( );

16

4. distanta minima dintre dreptele AB si (d):

5. intersectia dreptei (d) cu planul ( ):
Exercitiul 17 Scrieti ecuatia planului:
1. care trece prin punctul O(0; 0; 0) si este perpendicular pe planele (
x + y + z = 3 si ( 2 ) : 3x z = 2;
2. care trece prin punctul O(0; 0; 0); este perpendicular pe planul (
x 1
y
z+2
y + z = 3 si paralel cu dreapta (d) :
= =
:
2
3
4
3. planul perpendicular pe (
y
z+2
x 1
= =
:
2
3
4

1)

1)

1)

: x+

: x + y + z = 3; care contine dreapta (d) :

Exercitiul 18 Determinati parametrii si

z
sa e continuta n planul x + y + z = 3:
1

astfel nct dreapta

Exercitiul 19 Fie punctul M (2; 3; 5) si dreapta (d) :

proiectia lui M pe (d) si simetricul lui M fata de (d):

x
1

x
y
z
= = : Determinati
1
1
1

y
z
x
= =
1
1
1
(Indicatie: determinati simetricele a doua puncte de pe Ox fata de (d)).

Exercitiul 20 Determinati simetrica axei Ox fata de dreapta (d) :

Exercitiul 21 (*) Determinati dreapta perpendiculara pe Oz si pe (d) :

x 2
y+1
z
=
= si care le intersecteaza pe ambele (perpendiculara comuna a
1
3
4
celor doua drepte).

17

Transform
ari de coordonate n plan
si n
spa
tiu

3.1

Transform
ari de coordonate n plan

Fie R = fO; {; j; g si R0 = fO0 ; {0 ; j 0 g dou

a repere carteziene n plan. Orice
trecere de la reperul R la reperul R0 se poate obtine prin compunerea a dou
a
tipuri de transform
ari:
1. O transla
tie. Prin translatie, ntelegem schimbarea originii reperului
(O ! O0 ), l
asnd neschimbati vectorii bazei, adic
a, o transformare de
tipul:
fO; {; jg ! fO0 ; {; jg:
2. O schimbare de baze, l
asnd, de data acesta, originea reperului
neschimbat
a:
fO0 ; {; jg ! fO0 ; {0 ; j 0 g:
n continuare, vom discuta separat aceste dou
a tipuri de transform
ari.

3.1.1

Transla
tia

S
a presupunem c
a trecem de la reperul R =fO; {; jg la reperul R0 = fO0 ; {; jg;
not
am cu (x0 ; y0 ) coordonatele lui O0 n reperul "vechi" R. Aceasta se scrie:
OO0 = x0 { + y0 j:
Fie acum un punct arbitrar A n plan, avnd coordonatele (x; y); respectiv,
(x0 ; y 0 ), n cele dou
a repere; altfel spus, punctul A va caracterizat n ecare
din cele dou
a repere de vectorii s
ai de pozitie:
OA = x{ + y j;

O0 A = x0 { + y 0 j:

Observ
am c
a are loc relatia:
OA = OO0 + O0 A:
Traducnd n coordonate egalitatea de mai sus, obtinem ecua
tiile transla
tiei
n plan:
x = x0 + x0
:
y = y 0 + y0

Exercitiul 22 Fie, n planul xOy; dreapta de ecuatie: x + 2y + 2 = 0: Determinati ecuatia dreptei dupa dupa o translatie a reperului n punctul O0 ( 2; 0):
18

Exercitiul 23 Fie, n planul xOy; curba ( ) descrisa de ecuatia: x2 + y 2

2x + 4y 4 = 0: Determinati ecuatia curbei ( ) dupa o translatie a reperului n
punctul O0 (1; 2):
Exercitiul 24 Fie, n planul xOy; dreapta de ecuatie: ax + by + c = 0: Determinati ecuatia dreptei dupa dupa o translatie a reperului ntr-un punct oarecare
(x0 ; y0 ) apartinnd dreptei.

3.1.2

Schimb
ari de baze n plan

A. Generalit
a
ti.
Vom analiza n cele ce urmeaz
a schimb
ari de repere de forma:
R = fO; {; jg ! R0 = fO; {0 ; j 0 g:
Fie, din nou, un punct A n plan, dat de:
A(x; y) n reperul "vechi" fO; {; jg; adic
a, OA = x{ + y j;
A(x0 ; y 0 ) n reperul "nou" fO; {0 ; j 0 g; adic
a, OA = x0 {0 + y 0 j 0 ; :
Pentru a g
asi leg
atura dintre cele dou
a seturi de coordonate ale lui A; decompunem vectorii bazei "noi" {0 ; j 0 ; n functie de { si j :
{0 = s11 { + s21 j
:
j 0 = s12 { + s22 j

(7)

nmultind prima linie cu x0 si pe cea de-a doua cu y 0 si adunnd, g

asim:
OA = x0 {0 + y 0 j 0 = (s11 x0 + s12 y 0 ){ + (s21 x0 + s22 y 0 )j:
ns
a, pe de alt
a parte avem, conform ipotezei, OA = x{ + y j: Identicnd
coecientii lui { si j din cele dou
a expresii, obtinem ecua
tiile schimb
arii de
baze:
x = s11 x0 + s12 y 0 ; y = s21 x0 + s22 y 0 :
Acestea se pot scrie mai comod sub forma matriceal
a:
X = SX 0 ;
unde:
X=

x
y

; X0 =

x0
y0

sunt matrici coloan

a formate cu coordonatele "vechi", respectiv, cu coordonatele
"noi" ale lui A; iar
s11 s12
S=
s21 s22
poart
a numele de matrice de schimbare de baze.
19

Observ
am c
a matricea de schimbare de baze contine pe prima coloan
a coordonatele lui {0 n baza veche, iar pe a doua coloan
a, coordonatele lui j 0 n
aceast
a baz
a.
n continuare, vom particulariza rezultatele de mai sus pentru cteva schimb
ari speciale de baze.
B. Rota
tia n plan
FiefO; {0 ; j 0 g reperul obtinut din fO; {; jg printr-o rotatie de unghi
[0o ; 180o ]: Avem:
{0 = cos { + sin j
0
j = sin { + cos j:

Prin urmare, matricea schimb

arii de baze este:
S=

cos
sin

sin
cos

(8)

Relatia dintre coordonatele "vechi" (x; y) si coordonatele "noi" (x0 ; y 0 ) ale unui
punct A din plan este X = SX 0 ; sau, n detaliu:
x
y

cos
sin

Exemplu: Determinati ecuatia dreptei y

rotatie de unghi = 45o a reperului.
Solutie: Avem:
0 1
1
p
p
x
B 2
2
=@ 1
1
y
p
p
2
2

adic
a,

x0
y0

sin
cos

(9)

= x + 5 din planul xOy; dup

ao

1
C
A

8
1
>
< x = p (x0 y 0 )
2
:
1
>
: y = p (x0 + y 0 )
2
20

x0
y0

nlocuind expresiile
lui x si y n ecuatia dreptei y = x + 5; g
asim: x0 + y 0 =
p
0
0
x
y + 5 2; prin urmare, ecuatia dreptei n noul reper va :
p
5 2
0
y =
:
2
C. Simetrii fa
ta
ta
de axele de coordonate, simetria fa
de O :
simetria fa
ta
de Ox ("vertical ip"): f{; jg ! f{; jg :
S=

1
0

0
1

x = x0
:
y = y0

simetria fa
ta
de Oy ("horizontal ip"): f{; jg ! f {; jg :
S=

1
0

0
1

x = x0
:
y = y0

simetria fa
ta
de O : f{; jg ! f {; jg :
S=

1
0

0
1

x=
y=

x0
:
y0

Exercitiul 25 Determinati ecuatia parabolei y = x2 dupa: a) o simetrie fata

de Ox; b) o simetrie fata de Oy; c) o simetrie fata de O; d) o rotatie de unghi
= 90o a axelor de coordonate.
p
Exercitiul 26 Determinati ecuatia dreptei (d) : y = x 3 dupa o rotatie de
unghi = 60o a axelor de coordonate.
Exercitiul 27 Determinati ecuatia unei curbe oarecare y = f (x) n urma unei
rotatii de 90o a axelor de coordonate.

3.2
3.2.1

Transform
ari de repere carteziene n spa
tiu
Transla
tia

S
a presupunem c
a trecem de la reperul R =fO; {; j; kg la reperul R0 =
0
0
fO ; {; j; k g; not
am cu (x0 ; y0 ; z0 ) coordonatele lui O0 n reperul "vechi" R.
Aceasta se scrie:
OO0 = x0 { + y0 j + z0 k:
Fie acum un punct arbitrar A n plan, avnd coordonatele (x; y; z); respectiv,
(x0 ; y 0 ; z 0 ), n cele dou
a repere; altfel spus, punctul A va caracterizat n ecare
din cele dou
a repere de vectorii s
ai de pozitie:
OA = x{ + y j + z k;

O0 A = x0 { + y 0 j + z 0 k:
21

Are loc relatia:

OA = OO0 + O0 A;
care, tradus
a n coordonate, conduce la ecua
tiile transla
tiei n spa
tiu:
8
< x = x0 + x0
y = y 0 + y0 :
:
z = z 0 + z0

Exemplu: Pentru punctul A(2; 3; 4) n raport cu reperul fO; {; j; kg; n

urma unei translatii a reperului n punctul O0 (1; 0; 2); n noul reper fO0 ; {; j; kg;
vom obtine coordonatele:
x0 = 2

1 = 1; y 0 = 3

0 = 3; z 0 = 4

2 = 2:

!
Exercitiul 28 Aratati ca, n urma unei translatii de vector OO0 (a; b; c) (unde
a; b; c 2 R sunt arbitrare), ecuatia unui plan se transforma tot n ecuatia unui
plan, iar ecuatiile unei drepte se transforma tot n ecuatiie unei drepte.
3.2.2

Schimbari de baze n spa

tiu

Consider
am acum transform
ari de repere n spatiu, n care originea O r
amne
xat
a, ns
a schimb
am baza:
f{; j; kg ! f{0 ; j 0 ; k 0 g:
Fie A un punct,astfel:
A(x; y; z) n raport cu reperul "vechi" fO; {; j; kg; adic
a: OA = x{+y j+z k;
A(x0 ; y 0 ; z 0 ) n raport cu reperul "nou" fO0 ; {0 ; j 0 ; k 0 g; adic
a: OA = x0 {0 +
0 0
0 0
y j +z k :
Descompunem vectorii bazei noi f{0 ; j 0 ; k 0 g dup
a baza veche:
8 0
< { = s11 { + s21 j + s31 k
j 0 = s12 { + s22 j + s32 k :
: 0
k = s13 { + s23 j + s33 k

(10)

Procednd n mod analog cu cazul planului (nmultim prima egalitate (10)

cu x0 ; pe a doua, cu y 0 si pe a treia, cu z 0 ; apoi adun
am etc.), obtinem ecua
tiile
schimb
arii de baze:
8
< x = s11 x0 + s12 y 0 + s13 z 0
y = s21 x0 + s22 y 0 + s23 z 0 ;
:
z = s31 x0 + s32 y 0 + s33 z 0
acestea se pot scrie mai simplu, sub forma matricial
a:
X = SX 0 ;
22

(11)

unde:

1
0 0 1
x
x
X = @ y A ; X 0 = @ y0 A ;
z
z0

s11
S = @ s21
s31

s12
s22
s32

1
s13
s23 A :
s33

Observatia 5 n consideratiile de mai sus, nu am presupus ca bazele

f{; j; kg; f{0 ; j 0 ; k 0 g ar ortonormate. Relatia (11) descrie orice schimbare de
baze n spatiu (ortonormate sau nu). n cazul particular n care ambele baze
sunt ortonormate, matricea S va avea proprietatea: S S t = I3 ; ceea ce conduce
la:
det S = 1:
O schimbare de baze cu det S = 1 poart
a numele de rota
tie. Pentru descrierea unei rotatii n spatiu, este necesar s
a cunoastem 3 unghiuri (unghiurile
lui Euler sau unghiurile Tait-Bryan).
2 2 1
Exercitiul 29
1. Aratati ca {0 ( ; ; );
3 3 3
formeaza o baza ortonormata.

j0(

2 1 2
; ; );
3 3 3

1
k0 ( ;
3

2 2
; )
3 3

2. Determinati ecuatia planului ( ) : x + y + z = 0 n baza f{0 ; j 0 ; k 0 g:

Exercitiul 30 Determinati, n spatiu ecuatiile unei rotatii de unghi :
a) n planul xOy (vectorii { si j se rotesc cu unghiul ; k ramne xat);
b) n planul xOz (vectorii k si { se rotesc cu unghiul ; j ramne xat).

23

Conice

4.1

Deni
tie
si exemple

Conicele sunt curbe plane descrise de ecuatii de gradul al doilea:

ax2 + bxy + cy 2 + dx + ey + f = 0;

(*)

unde a; b; c; d; e; f 2 R si cel putin unul din coecientii termenilor de grad doi

(a; b; c) nu se anuleaz
a. Prezent
am n continuare cteva exemple.

I. Elipsa

y2
x2
+ 2
2
a
b

1=0:

3
2
1

-5

-4

-3

-2

-1

-1

-2
-3

elipsa

x2
9

y2
=0
4

Numerele a si b poart
a numele de semiaxele elipsei.
Elipsa admite dou
a puncte speciale F si F 0 , numite focare, situate pe axa
mare a elipsei, astfel:
p
- dac
a a > b; atunci: F (c; 0); F 0 ( c; 0); unde c = p a2 b2 ;
- dac
a a < b; atunci: F (0; c); F 0 (0; c); unde c = b2 a2 :
Mention
am dou
a propriet
ati ale elipsei, utilizate n aplicatiile practice:
a) Pentru orice punct M de pe elips
a, suma distantelor la cele dou
a focare
0
este constant
a: M F + M F = 2a:
b) (Proprietatea optica a elipsei ): Orice raz
a care pleac
a dintr-unul din
focare c
atre elips
a este reectat
a prin cel
alalt focar.
Caz particular: Pentru a = b = R; obtinem cercul de centru O(0; 0)
si
raz
aR:
x2 + y 2 = R2 :

24

II. Hiperbola
y2
b2

x2
a2

1=0

(sau :

y2
b2

x2
a2

1 = 0)

Hiperbola este format

a din dou
a ramuri, situate de-a lungul axei corespunz
atoare variabilei care apare cu semnul "+" n ecuatie:

-6

-4

y
4

-2

-2

-6

-4

-2

x2
9

-4

-4

hiperbola

2
-2

y2
4

hiperbola

1=0

x2
y2
+
9
4

1=0

Numerele a si b poart
a numele de semiaxele hiperbolei.
b
b
Dreptele y = x si y =
x (gurate cu culoarea verde pe cele dou
a desene
a
a
de mai sus) sunt asimptote ale hiperbolei cu semiaxele a si b.
Hiperbola admite dou
a puncte speciale F si F 0 , numite focare, situate pe
axa corespunz
atoare variabilei cu "+" (n "interiorul" ramurilor hiperbolei):
p
x2
y2
- Pentru hiperbola 2
1 = 0: F (c; 0); F 0 ( c; 0); unde c = a2 + b2 ;
2
a
b
p
x2 y 2
- Pentru hiperbola
+
1 = 0: F (0; c); F 0 (0; c); unde c = a2 + b2 :
a2 b2
O proprietate a hiperbolei, utilizat
a n practic
a (de ex., navigatia prin sistem
GPS), este urm
atoarea:
a) Pentru orice punct M de pe hiperbol
a, modulul diferentei distantelor la
0
MF
= 2a:
cele dou
a focare este constant: M F

25

1.

III. Parabola
y 2 = 2px

(sau : x2 = 2py);

p 6= 0 :

parabola y 2 = 2px ( p := 1=2)

parabola x2 = 2py ( p := 1=2)

Parabola admite un singur focar F , situat de-a lungul axei sale de simetrie
(= axa corespunz
atoare variabilei la puterea 1 din ecuatia parabolei), la distanta
p
de vrful parabolei:
2
p
- pentru parabola y 2 = 2px; focarul are coordonatele F ( ; 0);
2
p
- pentru parabola x2 = 2py; focarul are coordonatele F (0; ):
2
O proprietate remarcabil
a a parabolei, utilizat
a n practic
a (de ex., constructia antenelor parabolice si a farurilor autovehiculelor) este asa-numita proprietate optica a acesteia:
Orice raz
a paralel
a cu axa de simetrie a parabolei este reectat
a prin focar. Reciproc, orice raz
a care pleac
a din focarul parabolei c
atre aceasta, este
reectat
a paralel cu axa de simetrie:

26

proprietatea optica a parabolei

Alte exemple:
y2
x2
IV. 2 + 2 + 1 = 0
a
b
Aceast
a conic
a poart
a numele de "elipsa imaginar
a"; ca multime de
puncte, ea reprezint
a multimea vid
a. Justicarea este dat
a de faptul c
a ecuatia
(IV) nu are solutii reale (x; y):
V.

VI.

y2
x2
+
= 0 un punct (O(0; 0)).
a2
b2
x2
a2

y2
= 0 - reuniunea a dou
a drepte concurente, anume:
b2
x y
x y
(d1 ) : + = 0 si
(d2 ) :
= 0:
a
b
a
b

x2 y 2
Justicare: Ecuatia 2
= 0 este echivalent
a cu
a
b2
La rndul ei, ultima ecuatie este echivalent
a cu:
x y
+ =0
a
b

sau

x
a

x y
+
a
b

x
a

y
b

y
= 0:
b

= 0:

(12)

Prin urmare, orice punct P (x; y) de pe conica (VI) se aa pe dreapta (d1 ) :

x y
x y
+ = 0 sau pe dreapta (d2 ) :
= 0; adic
a, P apartine reuniunii celor
a
b
a
b
dou
a drepte. Reciproc, coordonatele oric
arui punct P apartinnd reuniunii
(d1 ) [ (d2 ) satisfac ecuatia lui (d1 ) sau ecuatia lui (d2 ); adic
a (12). Or, aceasta
este echivalent
a cu ecuatia conicei (VI).
VII. y 2 = 1 - reuniunea a dou
a drepte paralele (y = 1 si y =
sau x2 = 1 (reuniunea dreptelor x = 1 si x = 1);
VIII. y 2 = 0 - dreapta y = 0 sau
x2 = 0 ) dreapta x = 0;
IX. y 2 =

1 sau x2 =

1 (multimea vid
a).

27

1)

4.2

Reducerea la forma canonic

a

Se poate demonstra:
Teorema 6 Pentru orice conica (*), exista o schimbare de reper cartezian (o
rototranslatie) prin care ecuatia acesteia devine una din ecuatiile I - IX. Aceasta
ecuatie poarta numele de forma canonic
a a ecuatiei conicei respective.
Demonstratia teoremei este una constructiv
a - ea d
a efectiv modul de g
asire
a reperului n care o ecuatie general
a, ca n (*), poate adus
a la una din formele
I - IX.
Pentru nceput, s
a remarc
am tr
as
aturile distinctive ale ecuatiilor I - IX:
1) Niciuna din aceste ecuatii nu are termeni n xy:
2) Cu exceptia ecuatiei (3) (parabola), niciuna din ecuatiile I - IX nu contine
termeni de gradul 1.
Prin urmare, ceea ce vom avea de f
acut pentru a determina forma canonic
a
a unei conice generale, va s
a elimin
am termenul n xy (dac
a acesta exist
a)
printr-o rotatie, apoi s
a ncerc
am s
a elimin
am termenii de gradul 1, cu ajutorul
unei translatii.
Vom mp
arti discutia n dou
a cazuri.
Cazul 1. Presupunem c
a b = 0; adic
a, ecuatia conicei nu contine termeni
n xy :
( ) : ax2 + cy 2 + dx + ey + f = 0;
(13)
unde cel putin unul din numerele a sau c este diferit de zero. Sunt posibile dou
a
situatii:
1a) Dac
a a; c 6= 0; atunci rescriem ecuatia lui ( ) sub forma:
e
d
( ) : a(x2 + x) + c(y 2 + y) + f = 0;
a
c
i.e., grupam separat termenii cu x; respectiv, y si scoatem n factor din ecare
grup coecientii termenilor de grad maxim. Apoi, formam n ecare paranteza
binoame la patrat, prin ad
augarea cte unui termen (avnd grij
a ca, la sfrsit,
s
a sc
adem la loc termenii adunati):
( ) : a(x2 + 2

d
d2
x + 2)
2a
4a

d2
e
e2
+ c(y 2 + 2 y + 2 )
4a
2c
4c

sau, restrngnd p
atratele,
d 2
e 2
( ) : a(x + ) + c(y + ) + f 0 = 0;
| {z2a }
| {z2c }
x0

y0

d2
4a

unde prin f 0 am notat expresia f 0 = f

28

e2
:
4c2

e2
+ f = 0;
4c2

Not
am cu x0 ; respectiv, y 0 ; binoamele obtinute:
8
8
d
< x0 := x + d
< x = x0
2a
2a
)
e :
: y 0 := y + e
: y = y0
2c
2c

(14)

ns
a, egalit
atile (14) reprezint
a ecuatiile unei translatii, anume, translatia
reperului n punctul
d
e
O0 (
;
):
2a 2c
n noile coordonate, ecuatia conicei va avea forma:
2

( ) : a(x0 )2 + c (y 0 ) + f 0 = 0:

(15)

n functie de semnele lui a; c si f 0 ; ecuatia (15) coincide cu una din ecuatiile

canonice I, II, IV, V sau VI. Altfel spus, n acest caz, conica poate : elips
a
real
a, hiperbol
a, elips
a imaginar
a (?), un punct sau reuniunea a dou
a drepte
concurente.
Cazul 1b) Dac
a a = 0; c 6= 0; adic
a, ecuatia lui ( ) se prezint
a sun forma:
( ) : cy 2 + dx + ey + f = 0;

(16)

distingem, din nou, dou

a subcazuri:
Cazul 1b.(i) d 6= 0: n acest caz, grupam termenii cu y; scoatem c n factor
si completam paranteza pna la un binom de forma (y + )2 , urmnd ca din
termenii rama
si, sa formam un binom de forma (x + ) (la puterea 1):
( )

e
e2
e2
c(y 2 + y + 2 ) + dx + (f
)=0
c
4c
| {z4c }
f0

f0
e
) ( ) : c(y + )2 + d(x + ) = 0;
| {z2c}
| {z d}
y0

unde f 0 := f

x0

e2
: Am obtinut o translatie n punctul O0 (x =
4c
8
8
0
0
< x0 := x + f
< x = x0 f
d )
ed ;
: y 0 := y + e
: y = y0
2c
2c

n urma c
areia, ecuatia conicei devine

( ) : (y 0 ) =
(ecuatia unei parabole).
29

d 0
x
c

f0
;y =
d

e
):
2c
(17)

Cazul 1b.(ii) d = 0: n acest caz, nu avem termeni n x n ecuatia lui ( ):

( ) : cy 2 + ey + f = 0:
Pentru a reduce ecuatia la forma ei canonica, grupam termenii cu y; scoatem c
n factor si completam paranteza pna la un binom de forma (y + )2 :
( )

e2
e2
e
)=0
c(y 2 + y + 2 ) + (f
c
4c
| {z4c }

f0

e
) ( ) : (y + )2 =
2c
| {z }

f
:
c

y0

f0
f0
; putem avea: dou
a drepte paralele (
< 0), o
c
c
0
0
f
f
dreapt
a ( = 0) sau multimea vid
a ( > 0):
c
c
n functie de semnul lui

Cazul 1c: a 6= 0; c = 0 - se trateaz

a analog cu cazul 1b.
Cazul 2: b 6= 0. n acest caz, ecuatia lui ( ) contine un termen n xy :
( ) : ax2 + bxy + cy 2 + dx + ey + f = 0:
Vom efectua o rotatie de unghi
x
y

(18)

2 [0o ; 90o ]:
cos
sin

x0
y0

sin
cos

(19)

n asa fel nct, n urma acesteia, xy s

a e eliminat; altfel spus, n noile coordonate (x0 ; y 0 ); ecuatia conicei va de forma:
2

a0 (x0 ) + c0 (y 0 ) + d0 x0 + e0 y 0 + f 0 = 0

(20)

(numerele a0 ; b0 ; c0 ; d0 ; e0 ; f 0 se obtin prin calcul direct, prin nlocuirea lui x si y

din (19) n ecuatia conicei).
Unghiul de rotatie cu aceast
a proprietate se g
aseste din relatia:
tg(2 ) =

b
a

Odat
a ecuatia adus
a la forma (20), am redus problema la Cazul 1 si putem
reduce ecuatia la forma canonic
a printr-o translatie.
Exercitiul 31 Fie conica ( ) : ax2 + bxy + cy 2 + dx + ey + f = 0: Demonstrati
b
ca, rotind axele reperului fO; {; jg cu unghiul ; dat de tg(2 ) =
; n noul
a c
0 0
reper fO; { ; j g, ecuatia conicei va avea forma (20) (fara termeni n xy).
30

Exercitiul 32 Reduceti la forma canonica, recunoa

steti si desenati urmatoarele
conice:
a) x2 + y 2 + 2x 6y + 9 = 0;
b) x2 + 4y 2 + 4x 4y + 1 = 0;
c) 4x2 y 2 + 8x + 2y 1 = 0;
d) 4x2 y 2 + 8x + 2y + 3 = 0;
e) y = x2 2x + 2:
f ) y 2 + x + 4y = 0;
Exercitiul 33 Reduceti la forma canonica, recunoa
steti si desenati urmatoarele
conice:
p
2
g) x2 + 2xy
x 2 = 0;
p +y
h) xy + 2(x y) = 0;
i) x2 + 2xy + y 2 2x 2y 3 = 0:
Exercitiul 34 Aratati ca ecuatia cercului de centru O si raza R ramne invarianta la orice rotatie a reperului.
Exercitiul 35 Determinati ecuatia elipsei cu centrul n punctul O0 (x = 1; y =
2) si semiaxele a = 3; b = 1:

Observatia 7 Conicele (cu exceptia perechii de drepte paralele y 2 = 1) sunt

curbele ce se pot obtine prin intersectia unui con circular drept cu plane:

31

Cuadrice

Prin cuadric
a, ntelegem o multime de puncte din spatiu, ale c
aror coordonate
(x; y; z) sunt legate printr-o ecuatie de gradul al doilea:
a11 x2 +a22 y 2 +a33 z 2 +2a12 xy+2a13 xz+2a23 yz+2a14 x+2a24 y+2a34 z+a44 = 0:

5.1

Sfera

Sfera de centru !(a; b; c) si raz

a R > 0 este multimea punctelor din spatiu,
situate la o distanta constant
a si egal
a cu R de punctul !:
Fie P (x; y; z) un punct arbitrar de pe sfer
a.
Faptul c
a distanta !P = R se scrie (dup
a ridicare la p
atrat)
(x

a)2 + (y

b)2 + (z

c)2 = R2

(21)

(ecua
tia sferei de centru !(a; b; c)
si raz
a R). Prin urmare, sfera este o
cuadric
a.

Exemplu: Ecuatia sferei de centru O(0; 0; 0) si raz

a R este:
x2 + y 2 + z 2 = R2 :
Efectund calculele n ecuatia (21) a sferei de centru !(a; b; c) si raz
a R, vom
obtine o egalitate de tipul
x2 + y 2 + z 2 + mx + ny + pz + q = 0;

(22)

(unde m = 2a; n = 2b; p = 2c; q = a2 + b2 + c2 R2 ), numit

a ecua
tia
general
a a sferei.
Cu alte cuvinte, orice ecuatie a unei sfere este de forma (22). Reciproc ns
a,
nu orice ecuatie de forma (22) reprezint
a o sfer
a, dup
a cum ne putem convinge
din exemplul de mai jos.

32

Exemple:
1. Ecuatia x2 + y 2 + z 2
(x2

2x + 4y

2x + 1)

4 = 0 se poate scrie ca

1 + (y 2 + 4y + 4)

4 + z2

4 = 0;

adic
a,
(x

1)2 + (y + 2)2 + z 2 = 9:

Prin urmare, ea reprezint

a ecuatia sferei de centru !(1; 2; 0) si raz
a R = 3:
2. Ecuatia x2 + y 2 + z 2
(x

2x + 4y + 6 = 0 devine, dup
a ce grup
am p
atrate,
1)2 + (y + 2)2 + z 2 =

1;

ea nu poate reprezenta o sfer

a, deoarece, n acest caz am avea R2 =
bil.

1; imposi-

Un alt mod de a descrie sfera de centru !(a; b; c) si raz

a R este cu ajutorul
ecua
tiilor parametrice:
8
< x = a + R cos sin
y = b + R sin sin
:
:
z = c + R cos :
n particular, pentru sfera de centru O(0; 0; 0) si raz
a R; avem:
8
< x = R cos sin
y = R sin sin
:
z = R cos :

Cantit
atile (R; ; ) poart
a numele de coordonate sferice ale punctului
P (x; y; z) din spatiu.
Exercitiul 36 Stabiliti daca urmatoarele ecuatii reprezinta sfere si, n caz armativ, determinati centrul si raza acestora.
1. (a) x2 + y 2 + z 2 2x + 4y + 4 = 0;
(b) x2 + y 2 + z 2 2x + 4y + 6 = 0;
(c) x2 + y 2 + 4x + 2y + 1 = 0:
Exercitiul 37 Determinati sfera care trece prin punctele A(1; 0; 0); B(0; 2; 0);
C(0; 0; 3) si O(0; 0; 0):
Exercitiul 38 Fie sfera (S) : (x 3)2 + (y
ecuatii: (P ) : x + y + z = ; 2 R:

1)2 + z 2 = 25 si (P ); planele de

1. (a) Pentru = 0; aratati ca intersectia dintre (S) si P0 este un cerc, si

determinati centrul si raza acestuia.
(b) Gasiti 2 R astfel nct planul (P ) sa e tangent la sfera.
Exercitiul 39 Determinati ecuatiile sferelor cu centrele pe axa Ox; care trec
y+3
z
x 1
=
=
:
prin A(1; 2; 3) si sunt tangente la dreapta:
2
4
1
33

5.2
5.2.1

Cuadrice pe ecua
tii reduse
Elipsoidul

y2
z2
x2
+ 2 + 2 = 1:
2
a
b
c

I
Numerele a; b; c > 0 se numesc semiaxele elipsoidului.
Intersectiile elipsoidului cu plane paralele cu planele de coordonate xOy;
xOz; yOz sunt elipse, puncte sau multimea vid
a. Pentru a ne convinge de acest
lucru,s
a lu
am, de exemplu, plane paralele cu (xOy); adic
a, z = : obtinem
2
x2 y 2
+
=1
; ceea ce reprezint
a: elipse, pentru 2 ( c; c); un punct, dac
a
a2 b2
c2
= c; multimea vid
a, dac
a 2 R n [ c; c]:
5.2.2

Hiperboloidul cu o pnz
a

x2
y2
+
a2
b2

z2
=1
c2

Intersectiile acestuia cu plane paralele cu xOy; anume z = ; sunt elipse, iar

intersectiile cu planele y = const: si x = const: sunt hiperbole.

34

n cazul particular a = b, hiperboloidul cu o pnz

a obtinut poart
a numele
de hiperboloid de rota
tie.
Hiperboloidul cu o pnz
a este o suprafa
ta
a, anume, el
dublu riglat
este generat de drepte, altfel spus, el poate construit din bare rectilinii
(=suprafata riglat
a), iar aceast
a constructie se poate realiza n dou
a moduri
distincte (=suprafata dublu riglat
a). Dreptele care genereaz
a hiperboloidul
cu o pnz
a poart
a numele de generatoare rectilinii ale acestuia.
Pentru a obtine ecuatiile generatoarelor rectilinii, rescriem ecuatia hiperboloidului cu o pnz
a sub forma
x2
a2

z2
=1
c2

y2
;
b2

si descompunem diferentele de p
atrate n factori

Dac
a 1+

x
y
6= 0;
b
a

x z
x z
y
+
= 1+
1
a
c
a
c
b
z
6= 0; putem scrie
c
x z
y
+
1
a
c =
b
y
x z =: ;
1+
b
a
c

y
:
b

adic
a,

8 x z
y
<
+ =
1+
a xc z
by ;
(G ) :
:
=1
a
c
b
ceea ce reprezint
a o familie de drepte ce sunt n ntregime continute n hiperboloidul cu o pnz
a (orice punct de pe (G ) se aa si pe hiperboloid).
y
x
z
Cazul 1 + = 0;
= 0 poate inclus formal n scrierea de mai sus,
b
a
c
anume, cu valoarea = 1:
De asemenea, putem grupa termenii de semn contrar, si g
asim cea de-a doua
familie de generatoare rectilinii:
8 x z
y
<
+ =
1
a
c
by ;
(G ) :
x z
:
=1+
a
c
b
y
x z
Formal, pentru = 1; vom avea, (G1 ) : 1
= 0;
= 0.
b
a
c
Cteva propriet
ati ale generatoarelor (G ) si (G ) :
Prin ecare punct M (x0 ; y0 ; z0 ) al hiperboloidului cu o pnz
a trece exact
o generatoare (G ) si exact o generatoare (G ):
35

Generatoarele (G ) obtinute pentru valori diferite ale lui

secteaz
a (sunt necoplanare); analog pentru (G ):

nu se inter-

Forma de hiperboloid cu o pnz

a este des utilizat
a n constructii (turnurile
de r
acire ale unor fabrici).
5.2.3

Hiperboloidul cu dou
a pnze

y2
x2
+
a2
b2

z2
=
c2

Intersectiile cu plane paralele cu (xOy) : z = = const:; sunt:, elipse, pentru

j j > c; punct, pentru = c si multimea vid
a pentru j j < c: Intersectiile cu
planele y = const: si x = const: sunt hiperbole.
5.2.4

Paraboloidul eliptic z =

x2
y2
+
a2
b2

Intersectiile cu plane z = const: sunt elipse, iar intersectiile cu plane y =

const: si x = const: sunt parabole.
Pentru a = b; obtinem notiunea de paraboloid de rota
tie.

36

5.2.5

Paraboloidul hiperbolic z =

x2
a2

y2
b2

Intersectiile cu plane orizontale z = (const.) sunt hiperbole, cu exceptia

intersectiei cu planul xOy; care const
a din reuniunea a dou
a drepte. Intersectiile
cu planele x = const: si y = const: sunt parabole.
Paraboloidul hiperbolic este si el o suprafa
ta
a. Genera dublu riglat
toarele acestuia se obtin descompunnd n factori membrul drept al ecuatiei:
x y
x y
z=
+
si grupnd termeni de grad 1:
a
b
a
b
8
8
x y
x y
<
<
+
=z
=z
a
b
a yb
(G ) :
; (G ) :
:
x
y
x
:
:
=
+ =
a
b
a
b
Propriet
a
ti:

Prin ecare punct al paraboloidului hiperboloc trece exact o generatoare

(G ) si, respectiv, exact o generatoare (G ):
Generatoarele distincte apartinnd aceleiasi familii nu se intersecteaz
a ntre ele (sunt necoplanare).

37

5.2.6

Conul eliptic

y2
x2
+ 2
2
a
b

z2
=0
c2

Intersectiile cu plane orizontale z =

a = b; se obtine un con circular.
5.2.7

6= 0 sunt elipse. n particular, pentru

Cilindri

cilindrul eliptic

x2
y2
+
=1
a2
b2

cilindrul hiperbolic

38

x2
a2

y2
=1
b2

cilindrul parabolic y 2 = 2px

Exercitiul 40 Gasiti generatoarele rectilinii ale hiperboloidului

1; care trec prin A(2; 0; 0): Determinati unghiul acestora.

x2
+ y2
4

z2
=
9

Exercitiul 41 Determinati generatoarele rectilinii ale paraboloidului hiperbolic

x2
y 2 = z; care sunt paralele cu planul x + y + z = 3:
4

39

Spa
tii vectoriale

6.1

Deni
tie, exemple

Intuitiv, un spa
tiu vectorial (sau spa
tiu liniar) este o colectie de obiecte (pe
care le vom numi, generic, vectori ) care pot adunate si amplicate cu numere
(numite scalari ) dup
a anumite reguli; aceste obiecte pot : numere, vectori
liberi, matrici, functii, vectori liberi etc. Algebra liniar
a, ce are drept obiect
de studiu spatiile vectoriale, si g
aseste aplicatiile n aproape toate ramurile
matematicii (geometrie analitic
a, analiz
a matematic
a, ecuatii diferentiale etc.).
n ce ne priveste, vom prezenta cteva aplicatii ale acesteia n geometria analitic
a
si n teoria codurilor detectoare si corectoare de erori.
Fie V 6= ? o multime nevid
a si (K; +; ) un corp comutativ. Denim urm
atoarele dou
a operatii:
+:V

V ! V; (u; v) ! u + v;

(operatie intern
a pe V ), pe care o vom numi adunare si
K

:K

V ! V; ( ; v) ! v;

(operatie extern
a) numit
a n continuare, amplicare cu scalari.
Denitia 7 (V; +;

K)

se nume
ste spa
tiu vectorial peste K, daca:

1. (V; +) este grup abelian:

(a) V este stabila fata de adunare: 8 u; v 2 V : u + v 2 V ;

(b) adunarea este asociativa: pentru orice u; v; w 2 V , avem: u + (v +

w) = (u + v) + w;
(c) adunarea este comutativa: 8v; w 2 V : v + w = w + v;

(d) existenta elementului neutru: 90 2 V; astfel nct v + 0 = v, 8v 2 V ;

(e) toate elementele v 2 V admit simetrice fata de adunare: ( v) 2 V
astfel nct v + ( v) = 0:

2. amplicarea cu scalari

are urmatoarele proprietati:

(a) V este stabila fata de

(b)
(c)

K:

8 2 K; 8v 2 V : v 2 V ;

este distributiva fata de adunarea din V : 8

(u + v) = u + v;

a fata de adunarea din K: 8 ;

K este distributiv
( + )v = v + v;

2 K; 8u; v 2 V :
2 K; 8v 2 V :

(d) amplicarea cu scalari este compatibila cu nmultirea din K ("asociativitate"): 8 ; 2 K; 8v 2 V : ( v) = ( )v;

40

(e) elementul neutru 1 2 K la nmultirea din K; este de asemenea element neutru la amplicarea cu scalari: 8v 2 V : 1v = v:
Elementele u; v; ::: 2 V se numesc vectori, iar elementele
poarta numele de scalari.

; ; ::: 2 K

Reguli de calcul in spa

tii vectoriale:
1. amplicarea vectorului 0 2 V cu scalari:
8 2 K : 0 = 0:
2. amplicarea vectorilor cu scalarul 0 2 K:
8v 2 V : 0v = 0:
3. Mai mult, dac
a v = 0; atunci

= 0 sau v = 0:

4. Amplicarea cu scalarul ( 1) are ca rezultat opusul (simetricul fata de

adunare) al vectorului v:
8v 2 V : ( 1)v =

v:

n cazul n care corpul scalarilor K este R; spatiul vectorial V poart

a numele
de spatiu vectorial real, iar n cazul cnd K = C; V se numeste spatiu vectorial
complex.
Exemple de spa
tii vectoriale
1. Multimea E 3 a vectorilor liberi a din spatiul zic, mpreun
a cu adunarea
vectorilor (cu ajutorul regulii paralelogramului) si amplicarea cu scalari
obisnuit
a a vectorilor liberi, este un spatiu vectorial real.
2. Fie K un corp comutativ si K n = fx = (x1 ; x2 ; :::; xn ) j xi 2 K; i = 1; ng;
multimea n-upletelor ordonate de elemente din K, mpreun
a cu operatiile:
x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 K n
! x + y = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; :::; xn + yn )
y = (y1 ; y2 ; :::; yn ) 2 K n
and
2 K; x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 K n ! x = ( x1 ; x2 ; :::; xn ):
Atunci, (K n ; +;
peste K:

K)

este un spatiu vectorial, numit spa

tiu aritmetic

Cazuri particulare:

41

Pentru K = R; se obtine spatiul vectorial (Rn ; +; R ); notat de obicei,

simplu, cu Rn : Cazurile n = 2 si n = 3 ofer
a cadrul algebric pentru
geometria analitic
a.
Pentru K = Z2 ; spatiul vectorial (Zn2 ; +;
teoria codurilor.

Z2 )

si g
aseste aplicatii n

3. Fie K un corp si Mm n (K), multimea matricilor de tip m n, cu elemente

aij 2 K. mpreun
a cu adunarea si amplicarea cu scalari (=cu elemente
ale lui K) obisnuite ale matricilor, (Mm n (K); +; K ) este spatiu vectorial
peste K: n particular, pentru K = R; (Mm n (R); +; R ) este un spatiu
vectorial real.
4. Multimea K[X] a polinoamelor ntr-o nedeterminat
a, cu coecienti n K;
mpreun
a cu adunarea si amplicarea cu scalari obisnuite ale polinoamelor,
este un spatiu vectorial peste K:
5. Multimea F(I) a functiilor denite pe un interval I

R; cu valori reale,

F(I) = ff j f : I ! Rg;
mpreun
a cu adunarea si amplicarea cu scalari obisnuite ale functiilor,
(f + g)(x) = f (x) + g(x);
( f )(x) =
f (x); 8x 2 I;

2 R;

este un spatiu vectorial real.

Exercitiul 42 Fie V = (0; 1) si K = R: Denim operatile:
u; v 2 V ! u v = u v
2 R; v 2 V !
v=v :
Aratati ca (V; ; ) este un spatiu vectorial peste R:

6.2

Subspa
tii ale unui spa
tiu vectorial

Fie (V; +;

K)

un spatiu vectorial.

Denitia 8 A submultime nevida S a lui V se nume

ste subspa
tiu al lui V
daca S; mpreuna cu restrictiile la S ale operatiilor + si K de pe V; este un
spatiu vectorial.
Pentru a demonstra c
a o submultime a unui spatiu vectorial este subspatiu,
nu este necesar s
a veric
am toate axiomele spatiului vectorial. Mai precis, avem
la ndemn
a urm
atorul criteriu:
Criteriul 8 O submultime nevida S a unui spatiu vectorial (V; +;
spatiu daca si numai daca:
42

K)

este sub-

1. pentru orice u; v 2 S; suma u + v apartine lui S si

2. pentru orice scalar

2 K si orice vector u 2 S; avem:

u 2 S:

Criteriul de mai sus este echivalent cu:

Criteriul 9 O submultime nevida S a unui spatiu vectorial (V; +;
spatiu daca si numai daca:
8 ;

K)

este sub-

2 V; 8u; v 2 S : u + v 2 S:

Altfel spus, un subspatiu este o submultime nevid

a a unui spatiu vectorial,
care este parte stabil
a a lui V n raport cu adunarea si amplicarea cu scalari
(sau, echivalent, este stabil
a la formarea de combinatii liniare).
Observatia 10 Orice subspatiu al unui spatiu vectorial contine vectorul nul 0:
Justicarea acestui fapt este urmatoarea: Fie S
V un spubspatiu. S ind subspatiu, conform denitiei, este o multime nevida, deci exista un x 2 S:
Vectorul x = ( 1)x apartine si el lui S; prin urmare,
0 = x + ( x) 2 S:
Exemple:
1) Fie (V; +; K ) un spatiu vectorial. Atunci f0g si V sunt subspatii n V:
S
a veric
am armatia de mai sus:
Pentru S = f0g; avem: 0 + 0 = 0 2 S si 0 = 0 2 S; 8 2 K: Prin urmare,
S = f0g este subspatiu.
Pentru S = V; are loc: V
este subspatiu al lui V:

V; si V este spatiu vectorial, prin urmare,

2) Solutiile oric
arui sistem liniar si omogen de ecuatii formeaz
a spatiu vectorial peste R:
Rezolvare: Ar
at
am c
a solutiile sistemului
8
a11 x1 + a12 x2 + :::: + a1n xn = 0
>
>
<
a21 x1 + a22 x2 + :::: + a2n xn = 0
;
:::
>
>
:
am1 x1 + am2 x2 + :::: + amn xn = 0
unde aij 2 R; i = 1; :::; m; j = 1; :::; n; formeaz
a subspatiu
Rn : Pentru simplicarea scrierii, s
a not
am
0
1
0
a11 a12 ::: a1n
B a21 a22 ::: a2n C
B
B
C
B
A=B .
; X=B
C
.
.
..
.. A
@ ..
@
am1

am2

:::

amn

43

al spatiului vectorial
x1
x2
..
.
xn

C
C
C;
A

adic
a, not
am cu, A matricea sistemului si cu X coloana necunoscutelor. Atunci,
sistemul de mai sus se poate scrie sub form
a matricial
a
AX = 0:
Cu aceste notatii, s
a demonstr
am c
a multimea solutiilor este subspatiu al
lui Rn :
1) Dac
a x = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn si y = (y1 ; :::; yn ) 2 Rn sunt dou
a solutii ale
sistemului, atunci AX = 0 si AY = 0: Obtinem
A(X + Y ) = 0;
ceea ce nseamn
a c
a x + y = (x1 + y1 ; :::; xn + yn ) este la rndul s
au o solutie a
sistemului.
2) Fie x = (x1 ; :::; xn ) 2 Rn o solutie si 2 R un scalar. Egalitatea AX = 0
implic
a
AX = A( X) = 0;
de unde g
asim c
a x = ( x1 ; :::; xn ) este solutie a sistemului dat, q.e.d.
Exemplul de mai sus poate folosit ca o teorem
a. De exemplu, solutiile
sistemului liniar si omogen
x1 + 2x2 + x3 = 0
x1
3x3 = 0

(23)

formeaz
a subspatiu vectorial al lui R3 :
Exercitiul 43 Aratati ca solutiile sistemului liniar (neomogen)
x1 + 2x2 + x3 = 1
x1
3x3 = 2

(24)

nu constituie un subspatiu al lui R3 : Altfel spus, solutiile unui sistem liniar

neomogen nu formeaza n general spatii vectoriale.
Exercitiul 44 Demonstrati ca n (C[X]; +; C ); multimea
Pn = ff 2 C[X] j f = an X n + an

1X

n 1

+ :::: + a1 X + a0 g

a polinoamelor de grad cel mult n, este un subspatiu vectorial.

Exercitiul 45 Fie (V; +;
sale. Aratati ca:

K)

un spatiu vectorial si U; S

V doua subspatii ale

intersectia U \ S este subspatiu al lui V ;

suma U + S := fu + s j u 2 U; s 2 Sg a subspatiilor U si S este subspatiu
al lui V ;
reuniunea U [ S nu este n general subspatiu (gasiti un contraexemplu!).

44

6.3

Subspa
tiul generat de o submul
time a unui spa
tiu vectorial

Fie (V; +; K ) un spatiu vectorial si U

V o submultime nevid
a. Atunci,
multimea tuturor combinatiilor liniare nite de elemente din U; anume
[U ] = f

1 u1

+ ::::

n un

2 K; ui 2 U; i = 1; n; n 2 N g

este un subspatiu al lui V; numit subspa

tiul generat de U: U poart
a numele
de mul
time de generatori pentru [U ]:
Se poate ar
ata c
a [U ] este cel mai mic subspatiu al lui V care l contine pe
U; n sensul c
a [U ] este continut n orice alt subspatiu care l contine pe U:
Observatia 11 n particular, daca U = fu1 ; u2 ; ::::; un g este o multime nita,
atunci [U ] este multimea tuturor combinatiilor liniare de elemente din U :
[U ] = f

1 u1

+ ::::

Exemple:
1) Fie U = f(1; 2); (3; 4)g

n un

2 K; i = 1; ng:

R2 : Atunci,

[U ] = f (1; 2) + (3; 4) j ;

2 Rg = f( + 3 ; 2 + 4 j ;

2 Rg:

2) Dac
a U contine un singur vector U = fug; atunci subspatiul generat de
U este format din multiplii lui u :
[U ] = f u j

2 Kg:

Exercitiul 46 Aratati ca urmatoarele submultimi ale lui R3 sunt subspatii si

gasiti cte o multime de generatori pentru ecare din ele:
1. S1 = f( ; 2 ; 3 ) j 2 Rg;
2. S2 = f( + ;

;2 ) j

2 Rg;

3. S3 = f(x1 ; x2 ; x3 ) j x1 + x2 = 0; x1

6.4

2x3 = 0g:

Liniar dependen
ta
si independen
ta

Fie (V; +;

K)

un spatiu vectorial si U

Denitia 9 O submultime U

V o multime de vectori.

V se nume
ste:

liniar dependent
a daca cel putin un vector din U se poate scrie ca o
combinatie liniara nita de alti vectori din U ;
liniar independent
a daca nici unul din elementele lui U nu se poate
scrie ca o combinatie liniara de alte elemente ale lui U:
45

De exemplu, vectorii u = (1; 0); v = (0; 1); w = (1; 2) din R2 sunt liniar
dependenti, deoarece w este o combinatie liniar
a de u si v :
w = u + 2v
n practic
a, este mai incomod de testat dac
a (si care) din vectorii lui U s-ar
putea scrie ca o combinatie liniar
a de alti vectori din U: Avem ns
a la ndemn
a
urm
atorul criteriu:
Criteriul 12 Vectorii u1 ; u2 ; :::un 2 V sunt liniar independenti daca si numai
daca ecuatia vectoriala
1 u1

(cu necunoscutele
2 = ::: = n = 0:

1 ; ::;

2 u2

+ :::: +

n un

= 0;

2 K) are drept unica solutie solutia banala

Observatia 13 O multime innita U

V este liniar independenta daca si
numai daca orice submultime nita a sa este liniar independenta.

Exercitiul 47 Care din urmatoarele sisteme de vectori din R2 sunt liniar independente:
1. u = (1; 2);
2. u = (1; 2); v = (3; 1);
3. u = (1; 2); v = (3; 1); w = (4; 1)?
Exercitiul 48 Aratati ca, ntr-un spatiu vectorial (V; +;
un sistem format cu un singur vector fvg
() v 6= 0;

K)

V este liniar independent

doi vectori u; v 2 V sunt liniar dependenti daca si numai daca unul din
ei este multiplu de celalalt, i.e., daca exista un scalar 2 K astfel nct
v = u:

6.5

Baz
a
si dimensiune a unui spa
tiu vectorial

Fie (V; +;

K)

un spatiu vectorial.

Denitia 10 O submultime B =
6 ? a lui V se nume
ste baz
a a lui V daca:
1. B este liniar independenta;
46

2. B genereaza pe V : orice v 2 V se poate scrie ca o combinatie liniara nita

de elemente din B :
v = 1 e1 + ::: + n en ;
unde e1 ; :::; en 2 B;

1 ; :::;

2 K:

Exemplu (baza standard a lui Rn ): Fie, n Rn ; B = fe1 ; :::; en g; unde:

8
e1 = (1; 0; 0; :::; 0)
>
>
<
e2 = (0; 1; 0; :::; 0)
:
:::
>
>
:
en = (0; 0; 0; :::; 1)

a baza standard sau canonic

a.
B este o baz
a a lui Rn ; numit
S
a veric
am c
a B este ntr-adev
ar o baz
a:
liniar independenta: egalitatea
1 (1; 0; :::; 0)

adic
a, (

1 ; ::::;

n)

1 e1

+ :::: +

+ :::: +

n en

= 0 se rescrie ca

n (0; 0; ::::; 1)

= 0;

= (0; 0; ::::; 0):

B genereaz
a pe V : Fie v = (v1 ; v2 ; :::; vn ) 2 Rn arbitrar. Atunci, ecuatia
vectorial
a
v = 1 e1 + ::: + n en
are solutia 1 = v1 ; :::; n = vn ; ceea ce nseamn
a c
a v se poate scrie ca o
combinatie liniar
a de e1 ; ::::; en 2 B:
n continuare, enuntam (f
ar
a demonstratie) cteva propriet
ati legate de baze.
1. Orice spatiu vectorial nenul admite cel putin o baz
a. n cele ce urmeaz
a,
vom considera (f
ar
a a mai specica de ecare dat
a acest lucru) doar spatii
vectoriale nenule.
2. Orice sistem liniar independent poate completat pn
a la o baz
a ( ,
poate inclus ntr-o baz
a).
3. Din orice sistem de generatori ai unui spatiu vectorial se poate extrage o
baz
a.
Cu alte cuvinte, au loc incluziunile
sistem liniar independent

baz
a

sistem de generatori.

(25)

Un spatiu vectorial care admite cel putin o baz

a B format
a cu un num
ar
nit de vectori se numeste spa
tiu vectorial nit dimensional.

47

Teorema 14 Daca V este un spatiu vectorial nit dimensional, atunci toate

bazele lui V au acela
si numar de vectori, numit dimensiunea lui V :
n = dim V:
Exemplu: Dimensiunea spatiului vectorial Rn este n (deoarece am g
asit o
baz
a, anume baza standard, format
a din n vectori).
Pentru spatii nit dimensionale, vericarea propriet
atii unui sistem de vectori de a baz
a se poate simplica.. Aceast
a simplicare se bazeaz
a pe notiunea
de dimensiune a unui spatiu vectorial.
Din (25) deducem:
Teorema 15 Daca V este un spatiu vectorial de dimensiune n; atunci orice
sistem liniar independent format din exact n vectori ai lui V; este o baza a lui
V:
Exemplu: n R2 ; vectorii u = (1; 2) si v = (2; 1) sunt liniar independenti
(demonstrati!); tinnd cont c
a dim R2 = 2, rezult
a c
a fu; vg este o baz
a a lui
R2 :
Exercitiul 49 Demonstrati ca vectorii u = (1; 0; 0); v = (1; 2; 0) si w = (1; 2; 3)
formeaza baza a lui R3 :

Teorema 16 Fie (V; +; K ) un spatiu vectorial nit dimensional si B =

fe1 ; e2 ; :::; en g o baza a lui V: Orice vector x 2 V admite o scriere unic
a:
x = x1 e1 + x2 e2 + ::: + xn en ;

(26)

cu x1 ; :::; xn 2 K (scalari). Scalarii x1 ; :::; xn se numesc coordonatele lui x n

baza B.
Demonstratie: Fie x 2 V arbitrar. Deoarece B genereaz
a pe V; exist
a
x1 ; :::; xn 2 K astfel nct x = x1 e1 + x2 e2 + ::: + xn en :
S
a demonstr
am, n continuare, unicitatea scrierii (26). Fie x01 ; ::::; x0n 2 K
aznd ultimele dou
a
scalari cu proprietatea x = x01 e1 + x02 e2 + ::: + x0n en : Sc
egalit
ati, g
asim:
0 = (x1 x01 )e1 + ::: + (xn x0n )en :
Din liniar independenta lui e1 ; :::; en ; obtinem x1

x01 = ::: = xn

x0n = 0; q.e.d.

De obicei, coordonatele unui vector x 2 V ntr-o baz

a B se retin ntr-o
matrice coloan
a:
0
1
x1
B x2 C
B
C
X = B . C:
@ .. A
xn
48

Exemplu: Dac
a B = fe1 ; :::; en g este baza standard a lui Rn ; am demonstrat mai sus c
a pentru x = (x1 ; x2 ; :::; xn ); avem x = x1 e1 + :::: + xn en ; ceea ce
nseamn
a c
a, n raport cu baza standard, coordonatele vectorului x 2 Rn coincid
cu componentele sale, adic
a X = xt :
De exemplu, v = (1; 3) 2 R2 are n baza standard coordonatele
1
3

X=

6.6

Schimb
ari de baze

Fie (V; +;

K)

un spatiu vectorial nit dimensional si

B = fe1 ; ::::; en g;

B 0 = fe01 ; :::; e0n g

dou baze ale sale. Un vector (arbitrar si xat) x 2 V admite o unic

a descompunere
x = x1 e1 + :::: + xn en
n raport cu B si de asemenea, o unic
a descompunere
x = x01 e01 + :::: + x0n e0n
n raport cu B 0 :
Apare n mod resc ntrebarea: care este leg
atura dintre cele dou
a seturi de
coordonate ale lui x; anume
0
1
0 0 1
x1
x1
B x2 C
B x02 C
B
C
B
C
X = B . C si X 0 = B . C?
@ .. A
@ .. A
xn
x0n

Pentru a r
aspunde la aceast
a ntrebare, desompunem pe rnd vectorii bazei
"noi" B 0 dup
a baza B:
e01
e02
e0n

= s11 e1 + s21 e2 + ::: + sn1 en

= s12 e1 + s22 e2 + ::: + sn2 en
:::
= s1n e1 + s2n e2 + ::: + snn en ;

unde sij 2 K; i; j = 1; :::; n:

Matricea S = (sij )i;j=1;n ; avnd respectiv drept colane seturile de coordonate ale lui e01 ; :::; e0n n baza B; se numeste matricea de trecere (sau de
schimbare de baze) de la baza B la B 0 : Not
am
S

B ! B0 :
49

Pentru vectorul x 2 V; avem

x=

n
X

x0j e0j

j=1

n
X
j=1

Pe de alt
a parte, stim c
a x =
deducem c
a xi =

n
P

j=1

astfel:

n
X

x0j

sij ei

i=1

n
P

i=1

n
X
i=1

0
@

n
X
j=1

sij x0j A ei :

xi ei ; din unicitatea scrierii n raport cu B;

sij x0j ; sau, n scriere matricial

a, X = SX 0 : Am demonstrat

Propozitia 17 Daca S este matricea de trecere de la baza B la baza B 0 ; atunci

ntre seturile corespunzatoare de coordonate ale unui vector x 2 V exista relatia:
X = SX 0 :
Se poate ar
ata c
a matricea de trecere S este ntotdeauna nesingular
a, ceea
ce conduce la:
X 0 = S 1 X:

Exercitiul 50 Fie B1 = fe1 = (1; 1; 1); e2 = (1; 1; 0); e3 = (1; 2; 3)g si B2 =

fe01 = (0; 1; 1); e02 = (1; 0; 0); e03 = (3; 2; 1)g
1. Ar
atati c
a B1 si B2 sunt baze ale lui R3 :
2. G
asiti expresia vectorului x = (2; 2; 1) n bazele B1 si, respectiv, B2 :
S

3. Determinati matricea de trecere B1 ! B2 si vericati, pentru vectorul x

de mai sus, relatia X = SX 0 :
4. G
asiti matricile de trecere de la baza standard B la B1 si, respectiv, B2 :
Ce observati? Justicati observatia f
acut
a.

6.7

Izomorsme de spa
tii vectoriale

Fie (V; + K ) si (W; +;

K)

dou
a spatii vectoriale peste acelasi corp K:

Denitia 11 O functie T : V ! W se nume

ste transformare liniar
a (sau
morsm de spa
tii vectoriale), daca:
1. pentru orice x; y 2 V : T (x + y) = T (x) + T (y);
2. pentru orice

2 K si orice x 2 V : T ( x) = T (x):

50

Denitia de mai sus este echivalent

a cu:
T ( x + y) = T (x) + T (y); 8 ;

2 K; 8x; y 2 V:

(27)

Un izomorsm de spa
tii vectoriale este o transformare liniar
a bijectiv
a.
Denitia 12 Doua spatii vectoriale ntre care exista un izomorsm, se numesc
izomorfe.
Exemple de transform
ari liniare:
1. f : R ! R; f (x) = ax; unde a 2 R este un num
ar real xat; dac
a a 6= 0;
atunci f este izomorsm.
2. T : Rm ! Rn ; T (x) = A X; unde A 2 Mm n (R) este o matrice xat
a si
pentru x = (x1 ; x2 ; :::xm ) 2 Rm ; am notat cu X = xt transpusa matricii
linie x:
Exercitiul 51 Aratati ca functiile denite mai sus sunt transformari liniare.
Exercitiul 52 Care din urmatoarele functii sunt tranformari liniare:
a) T : R2 ! R3 ; T (x1 ; x2 ) = (x1 + x2 ; x1 3x2 ; 2x1 );
b) T : R2 ! R3 ; T (x1 ; x2 ) = (x1 + x2 ; x1 3x2 ; 2x1 + 1);
c) T : R2 ! R3 ; T (x1 ; x2 ) = (x1 x2 ; x1 3x2 ; 2x1 ):
Care dintre acestea sunt izomorsme de spatii vectoriale?
Teorema 18 Fie (V; +; K ) si (W; +; K ) doua spatii vectoriale peste un corp
K; avnd aceea
si dimensiune (nita) n 2 N : Atunci, V si W sunt izomorfe.
Armatia de mai sus poate vericat
a dup
a cum urmeaz
a. Fie B =
fe1 ; ::::; en g o baz
a a lui V si B = ff1 ; :::; fn g - baz
a n W ; atunci, orice vector
din V se poate scrie n mod unic
x = x1 e1 + ::: + xn en :
Denim
T (x) = x1 f1 + :::: + xn fn :
(adic
a, T (e1 ) = f1 ; :::; T (en ) = fn ).
Exercitiul 53 Pentru T : V ! W mai sus denit, aratati ca:
a) T este o transformare liniara;
b) T este bijectiva.
n paricular, pentru K = R si W = Rn () dim W = n), obtinem
Teorema 19 Orice spatiu vectorial real (V; +; R ) de dimensiune n 2 N ; este
izomorf cu Rn :
Cu alte cuvinte, Rn este singurul model algebric de spa
tiu vectorial real de dimensiune n, orice astfel de spa
tiu "func
tioneaz
a" (ca
structur
a algebric
a) n acela
si mod.

51