Matematică 1 (Analiză)

Notit, e de seminar

Adrian Manea
Curs: Mircea Olteanu

21 ianuarie 2021
Cuprins

1 Serii de numere reale pozitive 2

1.1 Seria geometrică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Seria armonică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.3 Criterii de convergent, ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.4 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

2 Criterii de convergent, ă (cont.). Serii oarecare 6

2.1 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2 Serii alternante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2.3 Aproximarea sumelor seriilor convergente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

3 Convergent, a seriilor — Exercit, ii 10

4 S, iruri s, i serii de funct, ii 12

4.1 S, iruri de funct, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
4.1.1 Convergent, ă punctuală s, i convergent, ă uniformă . . . . . . . . . . . . . . 12
4.1.2 Transferul proprietăt, ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
4.2 Serii de funct, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
4.3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
4.4 Polinomul Taylor s, i seria Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
4.5 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

5 Derivate part, iale 23

5.1 Extreme libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
5.2 Metoda celor mai mici pătrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
5.3 Funct, ii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
5.4 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

6 Extreme cu legături 31
6.1 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

7 Integrale improprii s, i cu parametri 35

 7.1 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

8 Integrale duble 43
8.1 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
8.2 Metode de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
8.3 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

9 Integrale triple 46
9.1 Resurse suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

10 Integrale curbilinii 49
10.1 Elemente de teorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
10.2 Formula Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
10.2.1 Forme diferent, iale ı̂nchise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
10.3 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
10.4 Exercit, ii suplimentare (ETTI) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53

11 Integrale de suprafat, ă 55
11.1 Integrale de suprafat, ă de spet, a ı̂ntı̂i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
11.2 Integrale de suprafat, ă de spet, a a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
11.3 Formula Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
11.4 Parametrizări uzuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
11.5 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
11.6 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
11.7 Exercit, ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
11.8 Resurse suplimentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

12 Examen 2018–2019 61
12.1 Numărul 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
12.2 Numărul 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
12.3 Restant, ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

Index 64

1
SEMINAR 1

SERII DE NUMERE REALE POZITIVE

Intuitiv, o serie poate fi gı̂ndită ca o sumă infinită, dată de o regulă a unui termen general. De
exemplu, seria:
3𝑛
∑ 2
𝑛≥0
5𝑛 + 2𝑛 − 1
3𝑛
are termenul general de forma 𝑥𝑛 = 2 s, i putem rescrie seria mai simplu ∑ 𝑥𝑛 , presu-
5𝑛 + 2𝑛 − 1
punı̂nd implicit că indicele 𝑛 ia cea mai mică valoare permisă s, i merge pı̂nă la ∞.
Natura seriilor este fundamental diferită de cea a s, irurilor prin faptul că seriile acumulează.
De exemplu, să considerăm s, irul constant 𝑎𝑛 = 1, ∀𝑛. Atunci, evident, lim 𝑎𝑛 = 1. Pe de altă
𝑛→∞
parte, dacă luăm seria de termen general 𝑎𝑛 , adică ∑ 𝑎𝑛 , observăm că aceasta are suma ∞, deci
este divergentă.
În continuare, vom studia criterii prin care putem decide dacă o serie este sau nu conver-
gentă. Dar ı̂nainte de aceasta, vom folosi foarte des două serii particulare, pe care le detaliem ı̂n
continuare.

1.1 Seria geometrică

Pornim de la progresiile geometrice studiate ı̂n liceu. Fie (𝑏𝑛 ) o progresie geometrică, cu primul
termen 𝑏1 s, i cu rat, ia 𝑞. Deci termenul general are formula 𝑏𝑛 = 𝑏1 𝑞 𝑛−1 . Atunci suma primilor 𝑛
termeni ai progresiei se poate calcula cu formula:
𝑛
𝑞𝑛 − 1
𝑆𝑛 = ∑ 𝑏𝑘 = 𝑏1 ⋅ .
𝑘=1
𝑞−1
Dacă, ı̂nsă, ı̂n această sumă considerăm tot, i“ termenii progresiei, obt, inem seria geometrică,
”
anume ∑ 𝑏𝑛 .
𝑛≥1

2
 Suma acestei serii coincide cu lim 𝑆𝑛 s, i se poate observa cu us, urint, ă că seria geometrică este
𝑛→∞
convergentă dacă s, i numai dacă |𝑞| < 1. Mai mult, ı̂n caz de convergent, ă, suma seriei se poate
1
calcula imediat ca fiind 𝑏1 ⋅ .
1−𝑞

1.2 Seria armonică

Această serie se mai numes, te funct, ia zeta a lui Riemann s, i se defines, te astfel:
1
𝜁 (𝑠) = ∑ , 𝑠 ∈ ℚ.
𝑛≥1
𝑛𝑠
Remarcăm cı̂teva cazuri particulare:
𝜁 (0) = ∑ 1 = ∞
1
𝜁 (1) = ∑ = ∞
𝑛
1 𝜋2
𝜁 (2) = ∑ 2 =
𝑛 6
𝜁 (−1) = ∑ 𝑛 = ∞
𝜁 (−2) = ∑ 𝑛2 = ∞.
Rezultatul general este:
Teoremă 1.1: Seria armonică 𝜁 (𝑠) este convergentă dacă s, i numai dacă 𝑠 > 1.

1.3 Criterii de convergent, ă

Ne păstrăm ı̂n continuare ı̂n contextul seriilor cu termeni reali s, i pozitivi, pe care le scriem ı̂n
general ∑ 𝑥𝑛 .
Convergent, a poate fi decisă us, or folosind criteriile de mai jos.

Criteriul necesar: Dacă lim 𝑥𝑛 ≠ 0, atunci seria ∑ 𝑥𝑛 este divergentă.

𝑛→∞

Observaţie 1.1: Să remarcăm că, as, a cum ı̂i spune s, i numele, criteriul de mai sus dă doar condit, ii
necesare, nu s, i suficiente pentru convergent, ă! De exemplu, pentru 𝜁 (1), termenul general tinde
către 0, dar seria este divergentă.

Criteriul de comparat, ie termen cu termen: Fie ∑ 𝑦𝑛 o altă serie de numere reale s, i pozi-
tive.

3
 • Dacă 𝑥𝑛 ≤ 𝑦𝑛 , ∀𝑛, iar seria ∑ 𝑦𝑛 este convergentă, atunci s, i seria ∑ 𝑥𝑛 este convergentă;

• Dacă 𝑥𝑛 ≥ 𝑦𝑛 , ∀𝑛, iar seria ∑ 𝑦𝑛 este divergentă, atunci s, i seria ∑ 𝑥𝑛 este divergentă.

Acest criteriu seamănă foarte mult cu criteriul de comparat, ie de la s, iruri. Astfel, avem că un
s, ir mai mare (termen cu termen) decı̂t un s, ir divergent este divergent, iar un s, ir mai mic (termen
cu termen) decı̂t un s, ir convergent este convergent. Celelalte cazuri sı̂nt nedecise.
De asemenea, mai remarcăm că, ı̂n studiul seriei ∑ 𝑥𝑛 apare seria ∑ 𝑦𝑛 , care trebuie aleasă
convenabil astfel ı̂ncı̂t să aibă loc condit, iile criteriului. În practică, cel mai des vom alege această
nouă serie ca fiind o serie geometrică sau una armonică, cu rat, ia, respectiv exponentul alese
convenabil.

Criteriul de comparat, ie la limită: Fie ∑ 𝑦𝑛 o altă serie de numere reale s, i pozitive, astfel
𝑥𝑛
ı̂ncı̂t lim ∈ (0, ∞). Atunci cele două serii au aceeas, i natură, adică ∑ 𝑥𝑛 este convergentă dacă
𝑛→∞ 𝑦𝑛
s, i numai dacă ∑ 𝑦𝑛 este convergentă.

𝑥𝑛+1
Criteriul raportului: Fie 𝓁 = lim .
𝑛→∞ 𝑥𝑛

• Dacă 𝓁 > 1, atunci seria ∑ 𝑥𝑛 este divergentă;

• Dacă 𝓁 < 1, atunci seria ∑ 𝑥𝑛 este convergentă;

• Dacă 𝓁 = 1, atunci criteriul nu decide.

√𝑛
Criteriul radical: Fie 𝓁 = lim 𝑥𝑛 .
𝑛→∞

• Dacă 𝓁 > 1, atunci seria ∑ 𝑥𝑛 este divergentă;

• Dacă 𝓁 < 1, atunci seria ∑ 𝑥𝑛 este convergentă;

• Dacă 𝓁 = 1, atunci criteriul nu decide.

4
1.4 Exercit, ii
1. Studiat, i convergent, a seriilor ∑ 𝑥𝑛 ı̂n cazurile de mai jos:
3𝑛 𝑛
(a) 𝑥𝑛 = ( ; (D, necesar)
3𝑛 + 1 )
1
(b) 𝑥𝑛 = ; (C, raport)
𝑛!
1
(c) 𝑥𝑛 = √ ; (C, comparat, ie la limită cu 𝜁 (3/2))
𝑛 𝑛+1
𝑛+1
(d) 𝑥𝑛 = arcsin ; (D, necesar)
2𝑛 + 3
1 𝑛
(e) 𝑥𝑛 = (1 − ) ; (D, necesar)
𝑛
𝑛!
(f) 𝑥𝑛 = ; (C, raport)
𝑛2𝑛
𝑛+1 𝑛
(g) 𝑥𝑛 = ( ; (C, radical)
3𝑛 + 1 )
2
1 𝑛
(h) 𝑥𝑛 = (1 − ) ; (C, radical)
𝑛
1
(i) 𝑥𝑛 = ; (C, comparat, ie cu geometrică)
7𝑛 + 3 𝑛
2 + sin 𝑛
(j) 𝑥𝑛 = ; (C, comparat, ie cu armonică)
𝑛2
sin2 𝑛
(k) 𝑥𝑛 = ; (C, comparat, ie cu armonică)
𝑛2 + 1
√
(l) 𝑥𝑛 = 𝑛4 + 2𝑛 + 1 − 𝑛2 ; (D, comparat, ie cu armonică)

2*. Studiat, i convergent, a s, irurilor cu termenul general 𝑥𝑛 din exercit, iul anterior s, i comparat, i
cu comportamentul seriilor.

5
SEMINAR 2

CRITERII DE CONVERGENT, Ă (CONT.). SERII OARECARE

Pe lı̂ngă criteriile prezentate ı̂n seminarul anterior, vor mai fi de folos s, i altele, pe care le enu-
merăm mai jos. În continuare, ment, ionăm că vom lucra cu o serie de forma ∑ 𝑥𝑛 s, i sı̂ntem ı̂n
ipoteza 𝑥𝑛 ∈ ℝ+ , ∀𝑛 ∈ ℕ.
Criteriul Raabe-Duhamel: Fie limita următoare:
𝑥𝑛
𝓁 = lim 𝑛 −1 .
𝑛→∞ ( 𝑥𝑛+1 )

Atunci:
• Dacă 𝓁 > 1, seria este convergentă;

• Dacă 𝓁 < 1, seria este divergentă;

• Dacă 𝓁 = 1 criteriul nu decide.

În multe situat, ii, criteriul Raabe-Duhamel este folositor cı̂nd criteriul raportului nu decide.
Remarcat, i că, ı̂n acest caz, limita de mai sus este o nedeterminare de forma ∞ ⋅ 0, care de multe
ori se poate calcula s, i este diferită de 1.

Criteriul logaritmic: Fie limita:

− ln 𝑥𝑛
𝓁 = lim .
𝑛→∞ ln 𝑛

• Dacă 𝓁 > 1, seria este convergentă;

• Dacă 𝓁 < 1, seria este divergentă;

6
 • Dacă 𝓁 = 1, criteriul nu decide.

Criteriul condensării: Dacă (𝑥𝑛 ) este un s, ir descrescător s, i cu termeni pozitivi, atunci seriile
∑ 𝑥𝑛 s, i ∑ 2𝑛 𝑥2𝑛 au aceeas, i natură.

Criteriul integral: Fie 𝑓 ∶ (0, ∞) → [0, ∞) o funct, ie descrescătoare s, i definim s, irul:

𝑛
𝑎𝑛 = ∫ 𝑓 (𝑡)𝑑𝑡.
1

Atunci seria ∑ 𝑓 (𝑛) este convergentă dacă s, i numai dacă s, irul (𝑎𝑛 ) este convergent.

2.1 Exercit, ii
1. Studiat, i natura următoarelor serii cu termeni pozitivi, cu termenul general 𝑥𝑛 dat de:
1
(a) 𝑥𝑛 = ; (D, integral/comparat, ie)
ln 𝑛
1
(b) 𝑥𝑛 = ; (D, integral/condensare)
𝑛 ln 𝑛
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋯ (2𝑛 − 1)
(c) 𝑥𝑛 = (D, Raabe)
2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋯ 2𝑛
𝑛
3 ln 𝑛
(d) 𝑥𝑛 = 1 − (C, logaritmic)
( 2𝑛 )
1
(e) 𝑥𝑛 = √𝑛 (D, comparat, ie/logaritmic)
𝑛 𝑛
1 ln(ln 𝑛)
(f) 𝑥𝑛 = ( ; (D, logaritmic)
ln 𝑛 )
√
(g) 𝑥𝑛 = 𝑛2 𝑒 − 𝑛
(C, logaritmic)
𝑎𝑛 (𝑛!)2
(h) 𝑥𝑛 = , 𝑎 > 0. (raport, discut, ie 𝑎?4)
(2𝑛)!

7
2.2 Serii alternante
În continuare, discutăm s, i cazul cı̂nd termenii seriei pot fi negativi. Dar vom fi interesat, i doar de
un caz particular, anume acela al seriilor alternante, adică acelea ı̂n care un termen este negativ,
iar celălalt pozitiv. Mai precis, o serie ∑ 𝑥𝑛 se numes, te alternantă dacă 𝑥𝑛 ⋅ 𝑥𝑛+1 < 0, pentru orice
𝑛.
Singurul criteriu de convergent, ă pe care ı̂l folosim pentru aceste cazuri este:
Criteriul lui Leibniz: Fie ∑𝑛 (−1)𝑛 𝑥𝑛 o serie alternantă. Dacă s, irul (𝑥𝑛 ) este descrescător s, i
converge către 0, seria este convergentă.
De asemenea, vom mai fi interesat, i s, i de:
• serii absolut convergente, adică acele serii pentru care s, i seria modulelor, s, i seria dată sı̂nt
convergente;
• serii semiconvergente, adică acele serii pentru care seria init, ială este convergentă, dar seria
modulelor este divergentă.
Evident, cum 𝑥 ≤ |𝑥|, rezultă că orice serie absolut convergentă este convergentă, dar reciproca
nu este adevărată.
Pentru acest caz, avem:
Criteriul Abel-Dirichlet: Presupunem că seria ∑ 𝑥𝑛 se mai poate scrie sub forma ∑ 𝛼𝑛 𝑦𝑛 ,
unde (𝛼𝑛 ) este un s, ir monoton s, i mărginit (deci convergent). Dacă s, i seria ∑ 𝑦𝑛 este convergentă,
atunci seria init, ială ∑ 𝛼𝑛 𝑦𝑛 este convergentă.
Formulare alternativă: Dacă (𝛼𝑛 ) este un s, ir monoton, care tinde către 0, iar s, irul cu termenul
general 𝑌𝑛 = 𝑦1 + ⋯ + 𝑦𝑛 este mărginit, atunci seria ∑ 𝛼𝑛 𝑦𝑛 este convergentă.
(−1)𝑛
De exemplu, studiem seria ∑𝑛 . Este o serie alternantă, deci:
𝑛
• seria modulelor este 𝜁 (1), care este divergentă;
1
• pentru seria dată, aplicăm criteriul lui Leibniz, cu s, irul 𝑥𝑛 = , care este descrescător către
𝑛
0, deci seria este convergentă.
(−1)𝑛
Concluzia este că seria ∑ este semiconvergentă.
𝑛
Exercit, iu: Folosind criteriul Leibniz, studiat, i natura seriei cu termenul general:
log𝑎 𝑛
𝑥𝑛 = (−1)𝑛 , 𝑎 > 1.
𝑛

2.3 Aproximarea sumelor seriilor convergente

Presupunem că avem o serie convergentă s, i alternantă. Se poate arăta foarte simplu că, dacă
notăm cu 𝑆 suma seriei, iar cu 𝑠𝑛 suma primilor 𝑛 termeni, cu 𝑥𝑛 termenul general al seriei, are

8
loc inegalitatea:
𝜀 = |𝑆 − 𝑠𝑛 | ≤ 𝑥𝑛+1 . (2.1)
Cu alte cuvinte, eroarea aproximat, iei are ordinul de mărime al primului termen neglijat.
Deocamdată, exemplele simple pe care le studiem sı̂nt de forma:
Exercit, iu: Să se aproximeze cu o eroare mai mică decı̂t 𝜀 sumele seriilor definite de termenul
general 𝑥𝑛 de mai jos:
(−1)𝑛
(a) 𝑥𝑛 = , 𝜀 = 10−3 ;
𝑛!
(−1)𝑛
(b) 𝑥𝑛 = √ , 𝜀 = 10−2 .
𝑛3 𝑛

În ambele cazuri, se foloses, te inegalitatea din (2.1), de unde se scoate 𝑛. Se obt, ine 𝑛 = 6 pentru
primul exercit, iu s, i 𝑛 = 4 pentru al doilea.
Concluzia este că, pentru a obt, ine valoarea sumei seriei cu o precizie de 3, respectiv 2 zecimale,
este suficient să considerăm primii 5, respectiv primii 3 termeni ai seriei. Eroarea este comparabilă
cu primul termen neglijat din serie.

9
SEMINAR 3

CONVERGENT, A SERIILOR — EXERCIT, II

Studiat, i convergent, a seriilor de forma ∑ 𝑥𝑛 . În cazul seriilor alternante, decidet, i s, i convergent, a
absolută sau semiconvergent, a:

(1) 𝑥𝑛 = (arctan 1)𝑛 ; (D, radical)

√ 1
(2) 𝑥𝑛 = 𝑛 ⋅ ln (1 + ); (D, comparat, ie la limită)
𝑛
1
(3) 𝑥𝑛 = ; (D, comparat, ie la limită)
𝑛 − ln 𝑛
𝑛+1
(4) 𝑥𝑛 = (−1)𝑛 ; (C, Leibniz)
𝑛3
ln 𝑛
(5) 𝑥𝑛 = ; (C, comparat, ie)
2𝑛3 − 1
√𝑛
2
(6) 𝑥𝑛 = 2 ; (C, comparat, ie/integral)
𝑛
√ √
𝑛+1− 𝑛
(7) 𝑥𝑛 = √3 ; (C, comparat, ie)
𝑛2
1
(8) 𝑥𝑛 = ; (C, integral)
𝑛 ln2 𝑛
ln 𝑛
(9) 𝑥𝑛 = ; (C, comparat, ie)
𝑛2
1
𝑒𝑛
(10) 𝑥𝑛 = ; (D, comparat, ie la limită)
𝑛

10
 (−1)𝑛 ln 𝑛
(11) 𝑥𝑛 = √ ; (C, Leibniz)
𝑛
(−1)𝑛 𝑛!
(12) 𝑥𝑛 = ; (C, Leibniz)
(2𝑛)!
arctan 𝑛
(13) 𝑥𝑛 = ; (C, comparat, ie/integral)
𝑛2 + 1
√
𝑛
(14) 𝑥𝑛 = ; (D, necesar)
ln(𝑛 + 1)
2𝑛 + 1
(15) 𝑥𝑛 = (−1)𝑛+1 ; (C, Leibniz)
3𝑛
√3
𝑛3 + 𝑛2 − 𝑛
(16) 𝑥𝑛 = ; (part, ial 2018–2019)
𝑛2
𝑛
(17) 𝑥𝑛 = (−1)𝑛 2 ; (part, ial 2018–2019)
𝑛 −1
√
(18) 𝑥𝑛 = (−1)𝑛 ( 𝑛2 + 1 − 𝑛); (part, ial 2018–2019)
𝑎𝑛
(19) 𝑥𝑛 = ; (discut, ie după 𝑎)
2𝑛2 + 1
(2𝑛)!
(20) 𝑥𝑛 = (−1)𝑛 ; (part, ial FIA)
𝑛𝑛
𝑛 𝑛2
(21) 𝑥𝑛 = ( , 𝑎 > 0; (discut, ie după 𝑎)
𝑛 + 𝑎)
(−1)𝑛
(22) 𝑥𝑛 = (part, ial FIA)
22𝑛 ⋅ 𝑛!
𝑎𝑛
(23) 𝑥𝑛 = , 𝑎 > 0. (discut, ie după 𝑎)
𝑛3

11
SEMINAR 4

S, IRURI S, I SERII DE FUNCT, II

4.1 S, iruri de funct, ii

4.1.1 Convergent, ă punctuală s, i convergent, ă uniformă
Fie (𝑓𝑛 )𝑛 ∶ ℝ → ℝ un s, ir (o familie) de funct, ii, adică pentru fiecare 𝑛 ∈ ℕ, avem cı̂te o funct, ie
𝑓𝑛 ∶ ℝ → ℝ. Putem gı̂ndi aceste s, iruri de funct, ii ca pe nis, te generalizări ale s, irurilor de numere
reale. Dacă ı̂n cazul acela, regula generală era fixată, dată de 𝑥𝑛 = 𝑥(𝑛), ı̂n cazul s, irurilor de funct, ii,
pentru fiecare indice 𝑛, putem avea cı̂te o regulă diferită, dată de o funct, ie 𝑓𝑛 .
Dacă s, irurile de numere reale au drept limită un număr real s, i astfel putem spune că un s, ir de
numere reale aproximează un număr real, ı̂n cazul s, irurilor de funct, ii, limita va fi, ı̂n general, o
funct, ie. Deci putem spune că aceste s, iruri aproximează funct, ii. Însă not, iunea de convergent, ă ı̂n
cazul s, irurilor de funct, ii este ceva mai subtilă.
Definiţie 4.1: Fie (𝑓𝑛 )𝑛 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ un s, ir de funct, ii.
Spunem că s, irul (𝑓𝑛 )𝑛 converge punctual (simplu) la funct, ia 𝑓 dacă are loc:
lim 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑓 (𝑥), ∀𝑥 ∈ 𝐷.
𝑛→∞

𝑃𝐶 𝑠
Pe scurt, putem nota aceasta prin 𝑓𝑛 −−→ 𝑓 sau 𝑓𝑛 →
− 𝑓 , iar funct, ia 𝑓 se va numi limita punctuală a
s, irului (𝑓𝑛 ).
Acest tip de convergent, ă este foarte puternic, deoarece este definit destul de grosier, astfel că
avem nevoie de rafinări ale conceptului.
Celălalt tip de convergent, ă este definit mai jos.
Definiţie 4.2: În condit, iile s, i cu notat, iile de mai sus, spunem că s, irul (𝑓𝑛 ) este uniform convergent
la funct, ia 𝑓 dacă:
∀𝜀 > 0, ∃𝑁𝜀 > 0 a. ı̂. |𝑓𝑛 (𝑥) − 𝑓 (𝑥)| < 𝜀, ∀𝑛 ≥ 𝑁𝜀 , ∀𝑥 ∈ 𝐷.

12
 𝑈𝐶 𝑢
Notat, ia va fi 𝑓𝑛 −−→ 𝑓 sau 𝑓𝑛 →
− 𝑓.

Cu alte cuvinte, s, irul (𝑓𝑛 ) se păstrează arbitrar de aproape de funct, ia limită, de la un anumit
rang ı̂ncolo.
Ca s, i ı̂n cazul s, irurilor de numere, se va folosi mai des ı̂n exercit, ii o teoremă de caracterizare.

Propoziţie 4.1: În condit, iile s, i cu notat, iile de mai sus, are loc:
𝑢
𝑓𝑛 →
− 𝑓 ⇔ lim sup |𝑓𝑛 (𝑥) − 𝑓 (𝑥)| = 0.
𝑛→∞ 𝑥∈𝐷

Se poate vedea că proprietatea de convergent, ă uniformă o implică pe cea de convergent, ă

punctuală, ı̂nsă reciproca este falsă.
De exemplu, fie 𝑓𝑛 ∶ [0, 1] → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑥 𝑛 , 𝑛 ≥ 1.
Atunci se poate vedea imediat că:
{
0, 0 ≤ 𝑥 < 1
lim 𝑓𝑛 (𝑥) = .
𝑛→∞ 1, 𝑥 = 1
𝑠
De aici rezultă că 𝑓𝑛 →
− 𝑓 , unde funct, ia 𝑓 este definită pe cazuri mai sus.
Dar un calcul simplu arată că:

lim sup |𝑓𝑛 (𝑥) − 𝑓 (𝑥)| = 1 ≠ 0,

𝑛→∞ 𝑥∈[0,1]

deci s, irul nu este uniform convergent.

4.1.2 Transferul proprietăt, ilor

În unele situat, ii, putem verifica proprietăt, ile de convergent, ă simplă s, i mai ales uniformă prin
transferul proprietăt, ilor. Cu alte cuvinte, vom s, ti ce proprietăt, i analitice (continuitate, integrabi-
litate) ale funct, iilor se păstrează prin convergent, ă s, i aceasta ne va da condit, ii necesare pentru a
studia acel tip de convergent, ă.

Teoremă 4.1 (Transfer de continuitate): Fie 𝑓𝑛 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ un s, ir de funct, ii.

Dacă fiecare 𝑓𝑛 este funct, ie continuă, iar s, irul 𝑓𝑛 converge uniform la funct, ia 𝑓 , atunci 𝑓 este
continuă.

Această teoremă ne ajută să verificăm convergent, ă uniformă astfel: dacă s, tim (am demonstrat)
că fiecare termen 𝑓𝑛 este funct, ie continuă, iar funct, ia 𝑓 , obt, inută prin convergent, a punctuală a
s, irului (singurul candidat posibil s, i pentru convergent, a uniformă!) nu este o funct, ie continuă,
atunci s, tim sigur că s, irul nu converge uniform la 𝑓 .

13
Teoremă 4.2 (Integrare termen cu termen): Fie 𝑓𝑛 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ un s, ir de funct, ii s, i 𝑓 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ
o funct, ie.
𝑢
Dacă 𝑓𝑛 →
− 𝑓 , atunci are loc proprietatea de integrare termen cu termen, adică:
𝑏 𝑏
lim 𝑓𝑛 (𝑥)𝑑𝑥 = ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥.
𝑛→∞ ∫ 𝑎 𝑎

Cu alte cuvinte, dacă s, tim că are loc convergent, a uniformă, atunci limita s, i integrala pot
comuta.
Teoremă 4.3 (Derivare termen cu termen): Fie 𝑓𝑛 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ un s, ir de funct, ii s, i 𝑓 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ
o funct, ie.
𝑠
Presupunem că funct, iile 𝑓𝑛 sı̂nt derivabile, pentru orice 𝑛 ∈ ℕ. Dacă 𝑓𝑛 → − 𝑓 s, i dacă există o
𝑢
− 𝑔, atunci 𝑓 este derivabilă s, i 𝑓 ′ = 𝑔.
funct, ie 𝑔 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ astfel ı̂ncı̂t 𝑓𝑛′ →
Această proprietate este similară celei de integrabilitate s, i ne arată că, dacă are loc convergent, a
punctuală a s, irului funct, iilor s, i uniformă a s, irului derivatelor, atunci limita s, i derivata pot comuta.

4.2 Serii de funct, ii

Pasul următor este să studiem serii de funct, ii. Pentru convergent, a acestora, avem un singur
criteriu de utilizat.
Teoremă 4.4 (Weierstrass): Fie (𝑎𝑛 ) un s, ir cu termeni pozitivi, ∑ 𝑓𝑛 (𝑥) o serie de funct, ii, cu fiecare
𝑓𝑛 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ → ℝ, astfel ı̂ncı̂t |𝑓𝑛 (𝑥)| ≤ 𝑎𝑛 pentru orice 𝑥 ∈ 𝐷, iar seria ∑ 𝑎𝑛 este convergentă, atunci
seria ∑ 𝑓𝑛 converge uniform.
Transferul proprietăt, ilor se formulează pe scurt astfel (vom păstra notat, iile s, i contextul din
teorema lui Weierstrass de mai sus):
• Transfer de continuitate: Dacă 𝑓𝑛 sı̂nt funct, ii continue, iar seria ∑ 𝑓𝑛 converge uniform la 𝑓 ,
atunci funct, ia 𝑓 este continuă.
• Integrare termen cu termen: Dacă seria ∑ 𝑓𝑛 converge uniform la 𝑓 , atunci 𝑓 este integrabilă
s, i are loc:
𝑏 𝑏

∫ ∑ 𝑓𝑛 (𝑥)𝑑𝑥 = ∑ ∫ 𝑓𝑛 (𝑥)𝑑𝑥,
𝑎 𝑛 𝑛 𝑎

pentru orice interval [𝑎, 𝑏] ⊆ 𝐷 ⊆ ℝ din domeniul de definit, ie al funct, iilor 𝑓𝑛 .

• Derivare termen cu termen: Presupunem că toate funct, iile 𝑓𝑛 sı̂nt derivabile. Dacă seria ∑ 𝑓𝑛
converge punctual la 𝑓 s, i dacă există 𝑔 ∶ 𝐷 → ℝ astfel ı̂ncı̂t ∑ 𝑓𝑛′ converge uniform la 𝑔,
atunci 𝑓 este derivabilă s, i 𝑓 ′ = 𝑔.
Toate aceste proprietăt, i, ı̂nsă, vor fi utile ı̂ntr-un caz particular de serii de funct, ii, anume acela
al seriilor de puteri.

14
4.3 Serii de puteri
Pornim cu o serie de funct, ii ∑ 𝑓𝑛 , dar ı̂n care fiecare termen 𝑓𝑛 este o funct, ie de tip polinomial.
Astfel că, de fapt, seriile de puteri pot fi scrise ı̂n general sub forma ∑ 𝑎𝑛 (𝑥 − 𝑎)𝑛 , cu 𝑎𝑛 , 𝑎 ∈ ℝ, caz
ı̂n care se numesc serii de puteri centrate ı̂n 𝑎, definite de s, irul (𝑎𝑛 ).
În majoritatea cazurilor, vom lucra cu serii de puteri centrate ı̂n origine, care se vor scrie, ı̂n
general, ∑ 𝑎𝑛 𝑥 𝑛 .
Toate rezultatele de la serii de funct, ii sı̂nt valabile s, i cu demonstrat, ii imediate, dat fiind că
funct, iile polinomiale sı̂nt us, or de studiat. Rezultatele specifice sı̂nt următoarele.

Teoremă 4.5 (Abel): Fie ∑ 𝑎𝑛 (𝑥 − 𝑎)𝑛 o serie de puteri centrată ı̂n 𝑎 ∈ ℝ. Atunci există un număr
0 ≤ 𝑅 ≤ ∞ astfel ı̂ncı̂t:

• Seria este absolut convergentă pe intervalul (𝑎 − 𝑅, 𝑎 + 𝑅);

• Seria este divergentă pentru |𝑥| > 𝑅;

• Seria este uniform convergentă pentru [−𝑟, 𝑟], pentru 0 < 𝑟 < 𝑅.

Numărul 𝑅 se numes, te raza de convergent, ă a seriei, iar intervalul (𝑎−𝑅, 𝑎+𝑅) se numes, te intervalul
de convergent, ă.

Problema centrală acum va fi calculul razei de convergent, ă, care se poate face cu unul dintre
criteriile de mai jos.

Teoremă 4.6 (Cauchy-Hadamard):

√𝑛 Fie ∑ 𝑎𝑛 (𝑥 − 𝑎)𝑛 o serie de puteri. Fie 𝑅 raza sa de convergent, ă
s, i fie 𝜔 = lim sup |𝑎𝑛 |. Atunci:

• 𝑅 = 𝜔 −1 , pentru 0 < 𝜔 < ∞;

• 𝑅 = 0, dacă 𝜔 = ∞;

• 𝑅 = ∞, dacă 𝜔 = 0.

Teoremă 4.7: În condit, iile s, i cu notat, iile de mai sus, raza de convergent, ă se poate calcula s, i cu
formula:
| 𝑎𝑛 |
𝑅 = lim || |.
𝑛→∞ | 𝑎𝑛+1 ||

Observaţie 4.1: Remarcăm că proprietăt, ile de transfer sı̂nt imediate ı̂n cazul seriilor de puteri.
Rezultă că, dacă ∑ 𝑎𝑛 (𝑥 − 𝑎)𝑛 este o serie de puteri convergentă la 𝑆(𝑥), atunci:

• Seria derivatelor, ∑ 𝑛𝑎𝑛 (𝑥 − 𝑎)𝑛−1 , are aceeas, i rază de convergent, ă cu seria init, ială s, i are
suma 𝑆 ′ (𝑥);

15
 𝑎𝑛
• Seria primitivelor, ∑ (𝑥 − 𝑎)𝑛+1 are aceeas, i rază de convergent, ă cu seria init, ială, iar
𝑛+1
suma sa este o primitivă a funct, iei 𝑆.

În exercit, ii, se va folosi foarte des seria geometrică, ı̂mpreună cu derivata s, i o primitivă a ei.
Astfel, pentru cazul convergent (|𝑞| < 1), avem:
𝑎
∑ 𝑎𝑞 𝑛 = ⇒
1−𝑞
𝑞 𝑛+1
∑𝑎 = −𝑎 ln(1 − 𝑞)
𝑛+1
−𝑎
∑ 𝑎𝑛𝑞 𝑛−1 = .
(1 − 𝑞)2

4.4 Polinomul Taylor s, i seria Taylor

Orice funct, ie cu proprietăt, i analitice bune“ poate fi aproximată cu un polinom.
”
Definiţie 4.3: Fie 𝐷 ⊆ ℝ un interval deschis s, i 𝑓 ∶ 𝐷 → ℝ o funct, ie de clasă C𝑚 (𝐷), adică este
continuă s, i are derivata continuă, pı̂nă la a 𝑚-a iterat, ie.
Pentru orice 𝑎 ∈ 𝐷 definim polinomul Taylor de grad 𝑛 ≤ 𝑚 asociat funct, iei 𝑓 ı̂n punctul 𝑎
prin:
𝑛
𝑓 (𝑘) (𝑎)
𝑇𝑛,𝑓 ,𝑎 = ∑ (𝑥 − 𝑎)𝑘 .
𝑘=0
𝑘!
Restul (eroarea de aproximare), numit s, i restul Lagrange este definit prin:

𝑅𝑛,𝑓 ,𝑎 = 𝑓 (𝑥) − 𝑇𝑛,𝑓 ,𝑎 (𝑥).

Pentru cazul particular al polinomului Taylor de grad 1, acesta se mai numes, te aproximat, ia
liniară a funct, iei 𝑓 , iar pentru gradul 2, aproximat, ia pătratică.
Evident, acest polinom poate fi folosit mai departe pentru a studia seria Taylor asociată unei
funct, ii. Formal, conceptul este definit mai jos.

Teoremă 4.8 (Seria Taylor): Fie 𝑎 < 𝑏 s, i 𝑓 ∈ C∞ ([𝑎, 𝑏]), astfel ı̂ncı̂t să existe 𝑀 > 0 cu |𝑓 (𝑛) (𝑥)| ≤ 𝑀,
pentru orice 𝑛 ∈ ℕ, 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏].
Atunci pentru orice 𝑥0 ∈ (𝑎, 𝑏), se defines, te seria Taylor a lui 𝑓 ı̂n jurul punctului 𝑥0 , care va fi
uniform convergentă pe [𝑎, 𝑏], iar suma sa este funct, ia 𝑓 , adică avem:

𝑓 (𝑛) (𝑥0 )
𝑓 (𝑥) = ∑ (𝑥 − 𝑥0 )𝑛 , ∀𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏].
𝑛≥0
𝑛!

Pentru cazul particular 𝑥0 = 0, seria se numes, te Maclaurin.

16
Observaţie 4.2: Dacă nu se specifică punctul ı̂n jurul căruia să se facă dezvoltarea ı̂n serie Taylor
pentru funct, ia 𝑓 , vom presupune că lucrăm cu serii Maclaurin.

Observaţie 4.3: Conform proprietăt, ilor de aproximare a sumelor seriilor convergente din semi-
narul anterior, s, tim că eroarea de aproximare (restul Lagrange, ı̂n acest caz) este comparabilă cu
primul termen neglijat din seria Taylor (echivalent, cu următorul termen din polinomul Taylor).

Seriile Taylor uzuale pentru funct, iile elementare, ı̂mpreună cu domeniile de convergent, ă,
sı̂nt date mai jos.
1 𝑛
𝑒𝑥 = ∑ 𝑥 ,𝑥 ∈ ℝ
𝑛≥0
𝑛!
1
= ∑ 𝑥 𝑛 , |𝑥| < 1
1 − 𝑥 𝑛≥0
1
= ∑(−1)𝑛 𝑥 𝑛 , |𝑥| < 1
1 + 𝑥 𝑛≥0
(−1)𝑛 2𝑛
cos 𝑥 = ∑ 𝑥 ,𝑥 ∈ ℝ
𝑛≥0
(2𝑛)!
(−1)𝑛 2𝑛+1
sin 𝑥 = ∑ 𝑥 ,𝑥 ∈ ℝ
𝑛≥0
(2𝑛 + 1)!
𝛼(𝛼 − 1)(𝛼 − 2) ⋯ (𝛼 − 𝑛 + 1) 𝑛
(1 + 𝑥)𝛼 = ∑ 𝑥 , |𝑥| < 1, 𝛼 ∈ ℝ
𝑛≥0
𝑛!
(−1)𝑛 2𝑛+1
arctan 𝑥 = ∑ 𝑥 , |𝑥| ≤ 1.
𝑛≥0
2𝑛 + 1

Seriile pentru alte funct, ii se pot obt, ine fie prin calcul direct, fie prin derivare sau integrare
termen cu termen a seriilor de mai sus.

4.5 Exercit, ii
1. Să se studieze convergent, a punctuală s, i uniformă a s, irurilor de funct, ii:
1
(a) 𝑓𝑛 ∶ (0, 1) → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = , 𝑛 ≥ 0;
𝑛𝑥 + 1
(b) 𝑓𝑛 ∶ [0, 1] → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑥 𝑛 − 𝑥 2𝑛 , 𝑛 ≥ 0;
√
1
(c) 𝑓𝑛 ∶ ℝ → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑥 2 + 2 , 𝑛 > 0;
𝑛
𝑥
(d) 𝑓𝑛 ∶ [−1, 1] → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = ;
1 + 𝑛𝑥 2

17
 1 − 𝑥𝑛
(e) 𝑓𝑛 ∶ (−1, 1) → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = ;
1−𝑥
2𝑛𝑥
(f) 𝑓𝑛 ∶ [0, 1] → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = ;
1 + 𝑛2 𝑥 2
𝑥 +𝑛
(g) 𝑓𝑛 ∶ ℝ+ → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = ;
𝑥 +𝑛+1
𝑥
(h) 𝑓𝑛 ∶ ℝ+ → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = .
1 + 𝑛𝑥 2

2. Să se arate că s, irul de funct, ii dat de:

1
𝑓𝑛 ∶ ℝ → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = arctan 𝑥 𝑛
𝑛
converge uniform pe ℝ, dar:
′
lim 𝑓𝑛 (𝑥)) ≠ lim 𝑓𝑛′ (1).
( 𝑛→∞ 𝑥=1 𝑛→∞

Rezultatele diferă deoarece s, irul derivatelor nu converge uniform pe ℝ.

3. Să se arate că s, irul de funct, ii dat de:

2
𝑓𝑛 ∶ [0, 1] → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = 𝑛𝑥𝑒 −𝑛𝑥

este convergent, dar:

1 1
lim 𝑓𝑛 (𝑥)𝑑𝑥 ≠ ∫ lim 𝑓𝑛 (𝑥)𝑑𝑥.
𝑛→∞ ∫ 0 0 𝑛→∞

1
Rezultatul se explică prin faptul că s, irul nu este uniform convergent. De exemplu, pentru 𝑥𝑛 = ,
𝑛
avem 𝑓𝑛 (𝑥𝑛 ) → 1, dar, ı̂n general, 𝑓𝑛 (𝑥) → 0.

4. Să se dezvolte următoarele funct, ii ı̂n serie Maclaurin, precizı̂nd s, i domeniul de convergent, ă:

(a) 𝑓 (𝑥) = 𝑒 𝑥 ;

(b) 𝑓 (𝑥) = sin 𝑥;

(c) 𝑓 (𝑥) = cos 𝑥;

(d) 𝑓 (𝑥) = (1 + 𝑥)𝛼 , 𝛼 ∈ ℝ;

18
 1
(e) 𝑓 (𝑥) = ;
1+𝑥
(f) 𝑓 (𝑥) = ln(1 + 𝑥);

(g) 𝑓 (𝑥) = arctan 𝑥;

(h) 𝑓 (𝑥) = ln(1 + 5𝑥);

(i) 𝑓 (𝑥) = 3 ln(2 + 3𝑥).

5. Să se calculeze raza de convergent, ă s, i mult, imea de convergent, ă pentru următoarele serii
de puteri:
(a) ∑𝑛≥0 𝑥 𝑛 ;

(b) ∑𝑛≥1 𝑛𝑛 𝑥 𝑛 ;
𝑥𝑛
(c) ∑𝑛≥1 (−1)𝑛+1 ;
𝑛
𝑛𝑛 𝑥 𝑛
(d) ∑𝑛≥1 ;
𝑛!
(𝑥 − 1)2𝑛
(e) ∑ ;
𝑛 ⋅ 9𝑛
(𝑥 + 3)𝑛
(f) ∑ ;
𝑛2
𝑛+2
(g) ∑ 2 (𝑥 − 2)𝑛 ;
𝑛 +1
𝑛+1 𝑥 +1 𝑛
(h) ∑ √ .
𝑛4 + 𝑛3 + 1 ( 2𝑥 + 3 )

6. Găsit, i mult, imea de convergent, ă s, i suma seriilor:

𝑥 2𝑛+1
(a) ∑𝑛≥0 (−1)𝑛 ;
2𝑛 + 1
2𝑛
(b) ∑ 𝑥 𝑛;
2𝑛 + 1
𝑛 𝑛
(c) ∑ 𝑥 .
𝑛+1

19
 7. Să se calculeze cu o eroare mai mică decı̂t 10−3 integralele:
1
2 sin 𝑥
(a) ∫ 𝑑𝑥;
0 𝑥
1
2 ln(1 + 𝑥)
(b) ∫ 𝑑𝑥;
0 𝑥
1
2
(c) ∫ 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥.
0

8. Să se calculeze polinomul Taylor de grad 3 ı̂n jurul originii pentru funct, iile:

(a) 𝑓 (𝑥) = 3 ln(2 + 𝑥);

(b) 𝑓 (𝑥) = arctan 𝑥;

√
(c) 𝑓 (𝑥) = 1 + 2𝑥.

9. Găsit, i aproximarea liniară s, i pătratică a funct, iilor:

√
(a) 𝑓 (𝑥) = 3 𝑥;

(b) 𝑓 (𝑥) = sin(cos 𝑥);

(c) 𝑓 (𝑥) = 𝑒 sin 𝑥 ;

(d) 𝑓 (𝑥) = arcsin 𝑥.

10. Folosind seria Taylor, aproximat, i cu o eroare mai mică decı̂t 10−3 numerele:
√
(a) 3 65;

(b) sin 32;

1
(c) arctan ;
2
(d) 𝑒 −0,2 ;

(e) ln 1, 1;

20
(f) ln 4;

(g) ln 5.

Indicat, ie: Atent, ie la domeniile de convergent, ă!

11*. Arătat, i că seriile numerice de mai jos sı̂nt convergente s, i calculat, i sumele lor, folosind
serii de puteri:
(−1)𝑛
(a) ∑ ;
𝑛≥0
3𝑛 + 1

(𝑛 + 1)2
(b) ∑ ;
𝑛≥0
𝑛!

𝑛2 (3𝑛 − 2𝑛 )
(c) ∑ .
𝑛≥1
6𝑛

Indicat, ii:

(a) Seria satisface criteriul lui Leibniz, deci este convergentă.

𝑥 3𝑛+1
Pentru a găsi suma, pornim cu seria de puteri ∑(−1)𝑛 .
3𝑛 + 1
Intervalul de convergent, ă este (−1, 1), iar pentru 𝑥 = 1, avem seria dată.
Fie 𝑓 suma acestei serii de puteri ı̂n intervalul (−1, 1). Derivăm termen cu termen s, i obt, inem:
1
𝑓 ′ (𝑥) = ∑(−1)𝑛 𝑥 3𝑛 = ,
1 + 𝑥3
pentru |𝑥| < 1, ca suma unei serii geometrice alternate.
Rezultă:
𝑑𝑥 1 (𝑥 + 1)2 1 √
𝑓 (𝑥) = ∫ = ln + √ arctan 2𝑥 − 1 3 + 𝑐,
1 + 𝑥3 6 𝑥2 − 𝑥 + 1 3
𝜋
pentru |𝑥| < 1. Calculı̂nd 𝑓 (0), găsim 𝑐 = √ .
6 3
(b) Se foloses, te seria pentru 𝑒 𝑥 , din care obt, inem seria pentru (𝑥 +𝑥 2 )𝑒 𝑥 , pe care o derivăm termen
cu termen.
Pentru 𝑥 = 1, se obt, ine seria cerută, cu suma 5𝑒.

(c) Descompunem seria ı̂n două, apoi folosim seria de puteri ∑ 𝑛2 𝑥 𝑛 , pe care o derivăm termen
cu termen, pentru a obt, ine seria pentru 𝑛𝑥 𝑛−1 , apoi seria pentru 𝑛𝑥 𝑛 .

21
 12. Studiat, i convergent, a seriilor de funct, ii:
𝑛2 𝑛 1
(a) ∑ √ (𝑥 + 𝑥 −𝑛 ), cu 𝑥 ∈ [ , 2];
𝑛! 2
𝑛𝑥
(b) ∑ , 𝑥 ∈ ℝ;
1 + 𝑛5 𝑥 2
cos(3𝑛 𝑥)
(c) ∑ , 𝑥 ∈ ℝ;
2𝑛
(d) ∑ 𝑥 𝑛 (1 − 𝑥), 𝑥 ∈ [0, 1];
(𝑥 + 𝑛)2
(e) ∑ , 𝑥 ∈ [0, 2];
𝑛4
ln(1 + 𝑛𝑥)
(f) ∑ , 𝑥 > 0;
𝑛𝑥 𝑛
𝑥𝑒 −𝑛𝑥
(g) ∑ √ , 𝑥 ≥ 0;
𝑛
(h) ∑ 𝑛𝑒 −𝑛𝑥 , 𝑥 ≥ 1.

Indicat, ii: În fiecare caz, se găses, te valoarea maximă a funct, iei |𝑓𝑛 |, pe care o notăm cu 𝑎𝑛 , apoi
studiem convergent, a seriei numerice ∑ 𝑎𝑛 .

22
SEMINAR 5

DERIVATE PART, IALE

În general, putem lucra cu funct, ii de mai multe variabile, sub forma 𝑓 ∶ ℝ𝑛 → ℝ, funct, ii care
acceptă 𝑛 variabile ca date de intrare“ s, i rezultatul este o variabilă reală, deci 𝑓 (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ) = 𝑦 ∈ ℝ,
”
pentru orice 𝑛-tuplu (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ) ∈ ℝ𝑛 .
Cazurile pe care le vom ı̂ntı̂lni cel mai des la acest seminar vor fi, ı̂nsă, 𝑛 = 2 s, i 𝑛 = 3, cazuri
ı̂n care variabilele de intrare se vor nota, respectiv (𝑥, 𝑦) sau (𝑥, 𝑦, 𝑧).
Fie, deci, 𝑓 ∶ ℝ3 → ℝ o funct, ie de 3 variabile reale, cu valori reale, 𝑓 = 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧).
Putem defini derivata part, ială a funct, iei 𝑓 după variabila 𝑥, de exemplu, ca fiind derivata
𝜕𝑓
obt, inută prin tratarea lui 𝑦 s, i 𝑧 ca parametri ( constante“). Notat, ia este sau 𝑓𝑥 sau 𝜕𝑥 𝑓 .
” 𝜕𝑥
Similar se pot defini s, i celelalte derivate part, iale. Un exemplu simplu:

𝑓 ∶ ℝ3 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 3𝑥 2 𝑦 + 5𝑥𝑒 𝑦 + sin(𝑦𝑧).

Avem:

𝑓𝑥 = 6𝑥𝑦 + 5𝑒 𝑦
𝑓𝑦 = 3𝑥 2 + 5𝑥𝑒 𝑦 + 𝑧 cos(𝑦𝑧)
𝑓𝑧 = 𝑦 cos(𝑦𝑧).

Calculele pot continua s, i putem defini derivatele part, iale de ordin superior:

𝜕 2𝑓 𝜕 𝜕𝑓
𝑓𝑥𝑥 = =
𝜕𝑥 2 𝜕𝑥 ( 𝜕𝑥 )

s, i similar pentru derivate mixte de forma 𝑓𝑥𝑦 , 𝑓𝑦𝑥 sau derivate de ordin s, i mai mare.
În cazul funct, iilor pe care le vom folosi, are loc:

23
Teoremă 5.1 (Teorema de simetrie a lui Schwarz): În anumite ipoteze1 , derivatele mixte au pro-
prietatea de simetrie, adică 𝑓𝑥𝑖 𝑥𝑗 = 𝑓𝑥𝑗 𝑥𝑖 sau, scris pe larg:
𝜕 2𝑓 𝜕 2𝑓
= , ∀𝑥𝑖 , 𝑥𝑗 .
𝜕𝑥𝑖 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑗 𝜕𝑥𝑖
În exercit, iile pe care le vom aborda, vor fi de folos derivatele de ordinul ı̂ntı̂i s, i cele de ordinul
al doilea. În plus, pentru o funct, ie de 3 variabile reale, 𝑓 ∶ ℝ3 → ℝ, 𝑓 = 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧), se defines, te
laplacianul (sau operatorul Laplace) prin:
Δ𝑓 = 𝑓𝑥𝑥 + 𝑓𝑦𝑦 + 𝑓𝑧𝑧 .
Similar, desigur, putem defini laplacianul s, i pentru funct, ii de 2 variabile reale prin:
Δ𝑓 = 𝑓𝑥𝑥 + 𝑓𝑦𝑦 .
O funct, ie se numes, te armonică dacă Δ𝑓 = 0.

Dată o funct, ie de 3 variabile, se poate defini diferent, iala totală, care cont, ine laolaltă informat, iile
furnizate de derivatele part, iale. Pentru o funct, ie 𝑓 ∶ ℝ3 → ℝ, diferent, iala totală se notează 𝑑𝑓 s, i
se calculează cu formula:
𝑑𝑓 = 𝑓𝑥 𝑑𝑥 + 𝑓𝑦 𝑑𝑦 + 𝑓𝑧 𝑑𝑧,
unde 𝑑𝑥, 𝑑𝑦, 𝑑𝑧 sı̂nt diferent, ialele elementare (nu se calculează! ele constituie vectori-bază ı̂ntr-
un anumit spat, iu vectorial).
O expresie ca mai sus, de forma 𝑑𝑓 , se numes, te 1-formă diferent, ială, pe care o vom reı̂ntı̂lni
ı̂n studiul integralelor curbilinii.
Avem mai departe s, i diferent, iala totală de ordinul al doilea, definită pentru aceeas, i funct, ie de
mai sus prin:
𝑑 2 𝑓 = 𝑓𝑥𝑥 𝑑𝑥 2 + 2𝑓𝑥𝑦 𝑑𝑥𝑑𝑦 + 𝑓𝑦𝑦 𝑑𝑦 2 ,
expresie care se mai numes, te 2-formă diferent, ială s, i pe care o vom reı̂ntı̂lni ı̂n studiul integralelor
de suprafat, ă.

De asemenea, o altă not, iune utilă este aceea a polinoamelor Taylor pentru funct, ii de mai multe
variabile. Fie 𝑓 = 𝑓 (𝑥, 𝑦) o funct, ie de 2 variabile s, i fie 𝐴(𝑥𝐴 , 𝑦𝐴 ) ∈ ℝ2 un punct arbitrar. În exercit, ii,
vom ı̂ntı̂lni doar polinoamele Taylor de grad 1 s, i 2, care se definesc astfel, ı̂n jurul punctului 𝐴:
1
𝑇1 (𝑋 , 𝑌 ) = 𝑓 (𝐴) + [𝑓𝑥 (𝐴)(𝑋 − 𝑥𝐴 ) + 𝑓𝑦 (𝐴)(𝑌 − 𝑦𝐴 )]
1!
1
𝑇2 (𝑋 , 𝑌 ) = 𝑇1 (𝑋 , 𝑌 ) + [𝑓𝑥𝑥 (𝐴)(𝑋 − 𝑥𝐴 )2 + 𝑓𝑦𝑦 (𝐴)(𝑌 − 𝑦𝐴 )2 + 2𝑓𝑥𝑦 (𝐴)(𝑋 − 𝑥𝐴 )(𝑌 − 𝑦𝐴 )] .
2!
1O prezentare a teoremei se poate găsi aici, iar ı̂n exercit, iile de la seminar, ipotezele vor fi verificate automat.

24
 Ca ı̂n cazul seriilor Taylor pentru funct, iile de o singură variabilă, eroarea aproximat, iei folosind
aceste polinoame este comparabilă cu primul termen neglijat.

5.1 Extreme libere

Fie o funct, ie de 2 variabile 𝑓 ∶ ℝ2 → ℝ, 𝑓 = 𝑓 (𝑥, 𝑦). Ne propunem să studiem valorile sale
extreme, adică să ı̂i găsim minimul s, i maximul, considerı̂nd că funct, ia este definită, derivabilă s, i
continuă pe tot domeniul de definit, ie.
Pas, ii pe care ı̂i urmăm sı̂nt:
(1) Rezolvăm sistemul de ecuat, ii dat de anularea derivatelor part, iale de ordinul ı̂ntı̂i, din care
aflăm punctele critice, care este posibil să fie de extrem. As, adar, rezolvăm sistemul:
{
𝑓𝑥 = 0
⟹ 𝐴1 (𝑥1 , 𝑦1 ), 𝐴2 (𝑥2 , 𝑦2 ) …
𝑓𝑦 = 0

(2) Pentru fiecare dintre punctele critice 𝐴𝑖 se alcătuies, te matricea hessiană a funct, iei, alcătuită
din derivatele de ordinul al doilea s, i se evaluează matricea ı̂n punctele critice:

𝑓𝑥𝑥 (𝐴𝑖 ) 𝑓𝑥𝑦 (𝐴𝑖 )

𝐻𝑓 (𝐴𝑖 ) =
(𝑓𝑦𝑥 (𝐴𝑖 ) 𝑓𝑦𝑦 (𝐴𝑖 ))

(3) Fie 𝐴𝑖 un punct critic fixat. Calculăm valorile proprii 𝜆1,2 ale matricei hessiene 𝐻𝑓 (𝐴𝑖 ) s, i deci-
dem astfel:

• Dacă 𝜆1 , 𝜆2 > 0, atunci punctul 𝐴𝑖 este de minim local;

• Dacă 𝜆1 , 𝜆2 < 0, punctul 𝐴𝑖 este maxim local;
• Dacă 𝜆1 ⋅ 𝜆2 < 0, punctul 𝐴𝑖 nu este de extrem;
• Dacă 𝜆1 ⋅ 𝜆2 = 0, nu putem decide.

(4) Se repetă procedura pentru fiecare dintre punctele critice.

5.2 Metoda celor mai mici pătrate

Această metodă este strı̂ns legată de conceptul de interpolare, care ne ajută să găsim cea mai
potrivită curbă, pornind de la un set de puncte (reprezentı̂nd, eventual, date experimentale).
Cazul particular pe care ı̂l vom discuta este acela al curbelor liniare, deci atunci cı̂nd se caută
cea mai potrivită dreaptă pentru un set de puncte. Această dreaptă se mai numes, te dreaptă de
regresie s, i spunem că ea mediază ı̂ntre un set de puncte date, ı̂n sensul că optimizează erorile.

25
 Pe scurt, dacă se dă un set de date experimentale, distribuite ı̂ntr-un anume fel ı̂n plan s, i avem
de găsit cea mai potrivită dreaptă care să medieze ı̂ntre aceste puncte, sı̂ntem ı̂n situat, ia din figura
5.1.

Figura 5.1: Dreapta 𝑦̂ = 𝑏0 + 𝑏1 𝑥 care mediază

ı̂ntre punctele 𝑦𝑖 , cu calculul erorilor 𝑟𝑖

Această dreaptă se va găsi astfel ı̂ncı̂t suma pătratelor erorilor să fie minimă. Motivul simplu
este că erorile pot fi s, i pozitive, s, i negative, iar mai mult, erorile mari vrem să fie amplificate“ de
”
metodă, erorile mai mici fiind de o important, ă inferioară. De aceea, metoda se numes, te metoda
celor mai mici pătrate.
Fie, deci, dreapta 𝑦 = 𝑎𝑥 + 𝑏, dreapta de regresie liniară pe care o căutăm, care să medieze
ı̂ntre punctele 𝑃𝑖 (𝑥𝑖 , 𝑦𝑖 ).
Echivalent, putem scrie relat, ia s, i funct, ional, ı̂n sensul că dreapta căutată se asociază unei
funct, ii 𝑓 (𝑥) = 𝑎𝑥 +𝑏. Atunci, dacă punctul 𝑃𝑖 se găses, te pe această dreaptă, are loc relat, ia 𝑓 (𝑥𝑖 ) = 𝑦𝑖 .
Rezultă că eroarea poate fi calculată prin diferent, a |𝑦𝑖 −𝑓 (𝑥𝑖 )| s, i vom fi interesat, i de suma pătratelor
acestor erori. Aceasta va fi funct, ia pe care ı̂ncercăm să o minimizăm, iar argumentele sale sı̂nt
coeficient, ii 𝑎, 𝑏 care definesc dreapta căutată
As, adar, definim:
𝐹 (𝑎, 𝑏) = ∑(𝑓 (𝑥𝑖 ) − 𝑦𝑖 )2 = ∑(𝑎𝑥𝑖 + 𝑏 − 𝑦𝑖 )2 .
𝑖 𝑖

Metoda dores, te, deci, să minimizeze eroarea, deci problema revine la a găsi 𝑀(𝑎, 𝑏) punctul
de minim al funct, iei 𝐹 (𝑎, 𝑏) de mai sus. Coordonatele punctului vor defini dreapta de regresie
căutată.

5.3 Funct, ii implicite

Funct, iile implicite sı̂nt definite de ecuat, ii care, ı̂n general, nu se pot rezolva sau se rezolvă foarte
dificil. De exemplu, dacă avem o ecuat, ie de forma:

𝑥𝑦 + 2𝑥 sin 𝑦 = 0

26
s, i vrem să exprimăm de aici funct, ia 𝑦 = 𝑦(𝑥), constatăm că acest lucru nu este posibil, deoarece
ecuat, ia nu poate fi rezolvată pentru 𝑦. Astfel, vom spune ı̂n acest caz că 𝑦 a fost definită implicit
de ecuat, ia de mai sus.
Trecem direct la exemplificarea not, iunilor teoretice pe exercit, ii rezolvate.

1. Funct, ia 𝑧 = 𝑧(𝑥, 𝑦) este definită implicit de ecuat, ia:

(𝑦 + 𝑧) sin 𝑧 − 𝑦(𝑥 + 𝑧) = 0.

Calculat, i expresia:
𝜕𝑧 𝜕𝑧
𝐸 = 𝑧 sin 𝑧 − 𝑦2 .
𝜕𝑥 𝜕𝑦
Solut, ie: Notăm expresia implicită dată cu 𝐹 (𝑥, 𝑦, 𝑧). Pentru a putea exprima 𝑧 = 𝑧(𝑥, 𝑦), deci
ca funct, ie, este necesar ca expresia 𝐹 să depindă funct, ional de 𝑧, adică să nu aibă pe 𝑧 doar ca
parametru ori drept constantă. As, adar, avem o condit, ie de existent, ă a funct, iei implicite 𝑧 = 𝑧(𝑥, 𝑦),
𝜕𝐹
anume ≠ 0.
𝜕𝑧
Presupunem acum că ne aflăm ı̂n ipoteza de mai sus, i.e. condit, ia de existent, ă este satisfăcută.
𝜕𝑧 𝜕𝑧
Atunci, pentru a exprima s, i , vom deriva expresia 𝐹 , deoarece doar acolo apare funct, ia 𝑧.
𝜕𝑥 𝜕𝑦
Obt, inem:
𝜕𝐹 𝜕𝑧 𝜕𝑧 𝜕𝑧
= sin 𝑧 + (𝑦 + 𝑧) cos 𝑧 − 𝑦 (1 + ) = 0
𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑥 𝜕𝑥
Rezultă:
𝜕𝑧 𝑧
= .
𝜕𝑥 sin 𝑧 + (𝑦 + 𝑧) cos 𝑧 − 𝑦
Similar:
𝜕𝐹 𝜕𝑧 𝜕𝑧 𝜕𝑧
= (1 + ) sin 𝑧 + (𝑦 + 𝑧) cos 𝑧 − (𝑥 + 𝑧) − 𝑦 = 0.
𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝜕𝑦 𝜕𝑦
Rezultă:
𝜕𝑧 𝑥 + 𝑧 − sin 𝑧
= .
𝜕𝑦 sin 𝑧 + (𝑦 + 𝑧) cos 𝑧 − 𝑦
Înlocuind ı̂n expresia cerută, obt, inem 𝐸 = 0.

Un alt tip de exercit, iu de care sı̂ntem interesat, i este acela al extremelor pentru funct, ii definite
implicit.
2. Să se determine extremele funct, iei 𝑦 = 𝑦(𝑥), definită implicit de ecuat, ia:

𝑥 3 + 𝑦 3 − 2𝑥𝑦 = 0.

Solut, ie: Fie 𝐹 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 𝑦 3 − 2𝑥𝑦, astfel ı̂ncı̂t condit, ia dată este 𝐹 (𝑥, 𝑦) = 0.

27
 Pentru a extrage funct, ia 𝑦 = 𝑦(𝑥), este necesar să punem condit, ia de existent, ă:
𝜕𝐹
≠ 0 ⇒ 3𝑦 2 − 2𝑥 ≠ 0.
𝜕𝑦
Acum, s, tiind că avem funct, ia 𝑦 = 𝑦(𝑥), extremele acesteia se determină folosind derivata
𝑦 (𝑥), pe care nu o putem obt, ine altfel decı̂t prin intermediul funct, iei 𝐹 . Avem, as, adar:
′

𝜕𝐹
= 3𝑥 2 − 3𝑦 2 𝑦 ′ − 2𝑦 − 2𝑥𝑦 ′ = 0.
𝜕𝑥
Obt, inem de aici:
2𝑦 − 3𝑥 2
𝑦 ′ (𝑥) = .
3𝑦 2 − 2𝑥
Pentru extreme, avem condit, iile:
⎧
⎪
⎪𝑦 ′ (𝑥) =0
⎪
⎪𝐹 (𝑥, 𝑦) = 0
⎨
⎪
⎪ 𝜕𝐹
⎪ ≠0
⎪
⎩ 𝜕𝑦
3𝑥 2
Rezultă 𝑦 = s, i ı̂nlocuim, obt, inı̂nd perechea de solut, ii:
2
√ √
2 33 2 34
(𝑥, 𝑦) = ( , .
3 3 )
Pentru a decide natura punctului de mai sus, este necesar să calculăm 𝑦 ′′ , care se obt, ine
derivı̂nd din nou expresia pentru 𝑦 ′ (𝑥). Avem:

(2𝑦 ′ − 6𝑥)(3𝑦 2 − 2𝑥) − (6𝑦𝑦 ′ − 2)(2𝑦 − 3𝑥 2 )

𝑦 ′′ (𝑥) = .
(3𝑦 2 − 2𝑥)2
√
2 32
Evaluı̂nd pentru 𝑥 = , unde 𝑦 ′ = 0, găsim:
3
√3
2 2
𝑦 ′′ ( = −3 < 0,
4 )
deci punctul este de maxim local.

5.4 Exercit, ii
1. Verificat, i dacă următoarele funct, ii de 2 variabile sı̂nt armonice (presupunem că domeniile de
definit, ie au fost date corect):

28
(a) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = ln(𝑥 2 + 𝑦 2 );
√
(b) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 2 ;
𝑥 𝑦
(c) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = arctan + arctan ;
𝑦 𝑥
𝑥 +𝑦
(d) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = .
𝑥 −𝑦

2. Găsit, i punctele de extrem pentru funct, iile de 2 sau 3 variabile, definite corespunzător pe
ℝ sau ℝ3 :
2

(a) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 𝑦 3 − 6𝑥𝑦;

(b) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 3𝑥𝑦 2 − 𝑥 3 − 15𝑥 − 36𝑦 + 9;

(c) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 4𝑥𝑦 − 𝑥 4 − 𝑦 4 ;

(d) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 + 2𝑥 + 6𝑦 − 6𝑧;

(e) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 − 𝑥𝑦 + 𝑥 − 2𝑧;

1 𝑥 𝑦
(f) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = + + + 𝑧, 𝑥, 𝑦, 𝑧 ≠ 0.
𝑥 𝑦 𝑧

3. Arătat, i că funct, iile următoare verifică ecuat, iile indicate:

𝑦
(a) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝜑 ( ),
𝑥
𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑥 +𝑦 = 0.
𝜕𝑥 𝜕𝑦
(b) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝜑(𝑥𝑦, 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ),
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓
𝑥𝑧 − 𝑦𝑧 + (𝑦 2 − 𝑥 2 ) = 0.
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧

(c) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑦𝜑(𝑥 2 − 𝑦 2 ),

1 𝜕𝑓 1 𝜕𝑓 1
+ = 2 𝑓 (𝑥, 𝑦);
𝑥 𝜕𝑥 𝑦 𝜕𝑦 𝑦
𝑥𝑦 𝑥 𝑧
(d) 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ln 𝑥 + 𝑥𝜑 ( , ), pentru 𝑥 > 0 s, i 𝑧 ≠ 0, ecuat, ia fiind:
𝑧 𝑦 𝑥
𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝜕𝑓 𝑥𝑦
𝑥 +𝑦 +𝑧 − − 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 0.
𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 𝑧

29
 4. Găsit, i dreptele de regresie care mediază ı̂ntre punctele:

(a) (1, 3), (2, 4), (−1, 0);

(b) (2, 3), (−1, −1), (0, 2);

(c) (1, 0), (2, 1), (3, 2), (−1, 2);

(d) (1, 1), (2, 1), (−1, 0), (−2, 1);

(e) (1, 0), (2, 1), (−1, 1), (−2, −2).

5. Fie funct, ia 𝑧 = 𝑧(𝑥, 𝑦), definită implicit prin:

𝑔(𝑦 2 − 𝑥 2 , 𝑧 − 𝑥𝑦) = 0,

unde 𝑔 ∈ C1 (ℝ2 ). Calculat, i expresia:

𝜕𝑧 𝜕𝑧
𝐸=𝑦 +𝑥 .
𝜕𝑥 𝜕𝑦

6. Să se determine extremele funct, iei 𝑦 = 𝑦(𝑥), definită implicit de ecuat, iile:

(a) 𝑥 3 + 𝑦 3 − 3𝑥 2 𝑦 − 3 = 0;

(b) 2𝑥 2 𝑦 + 𝑦 2 − 4𝑥 − 3 = 0;

(c) (𝑥 2 + 𝑦 2 )2 = 𝑥 2 − 𝑦 2 ;

(d) 𝑥 2 − 2𝑥𝑦 + 5𝑦 2 − 2𝑥 + 4𝑦 = −1;

𝑥
(e) 𝑥 2 + 𝑦 2 − 𝑒 2 arctan 𝑦 = 0.

7. Fie funct, ia 𝑧 = 𝑧(𝑥, 𝑦), definită implicit de ecuat, ia:

𝐹 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 2 + 2𝑦 2 + 𝑧 2 − 4𝑧 = 12.

Să se calculeze derivatele part, iale de ordinul ı̂ntı̂i s, i al doilea pentru funct, ia 𝑧.

30
SEMINAR 6

EXTREME CU LEGĂTURI

În seminarul anterior am văzut cum se studiază punctele de extrem s, i valorile extreme pentru
funct, ii de 2 sau 3 variabile, definite pe ı̂ntreg domeniu, ℝ2 sau ℝ3 . În multe situat, ii, ı̂nsă, domeniul
de definit, ie va fi doar o port, iune a planului sau spat, iului, definită prin (in)ecuat, ii.
Există mai multe posibilităt, i pentru a delimita domeniul de definit, ie s, i le prezentăm ı̂n ordinea
crescătoare a dificultăt, ii.
Considerăm, pentru simplitate, că lucrăm cu o funct, ie de două variabile:

𝑓 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ2 → ℝ, 𝑓 = 𝑓 (𝑥, 𝑦).

Pentru toate cazurile cı̂nd domeniul de definit, ie are o frontieră (chiar s, i interval des-
chis), studiul se ı̂mparte ı̂n 2 etape: pe interior s, i pe frontieră.
Pentru domenii de tip dreptunghiular, 𝐷 = [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑]:

• se studiază mai ı̂ntı̂i pe interiorul domeniului, adică Int𝐷 = (𝑎, 𝑏)×(𝑐, 𝑑), cu metoda din cazul
extremelor libere. Se impune condit, ia ca punctele critice să apart, ină interiorul domeniului.

• se studiază apoi pe frontieră (Fr𝐷 = 𝜕𝐷), care poate fi ı̂mpărt, ită ı̂n mai multe bucăt, i: 𝑥 =
𝑎, 𝑦 ∈ [𝑐, 𝑑] s, i celelalte, caz pentru care funct, ia devine de o singură variabilă. În exemplul
dat, avem 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑓 (𝑎, 𝑦) = 𝑔(𝑦), pentru care se studiază extremele ca ı̂n liceu, fiind vorba
de o funct, ie de o singură variabilă.

Pentru domenii delimitate de ecuat, ii sau inecuat, ii de gradul ı̂ntı̂i, de forma 𝐷 = {𝑥 ∈

[𝑎, 𝑏], 𝑚1 𝑥 + 𝑛1 ≤ 𝑦 ≤ 𝑚2 𝑥 + 𝑛2 }, studiul se poate face ca mai sus pe interior, iar pe frontieră, se
substituie 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏], iar 𝑦 = 𝑚1 𝑥 + 𝑛1 , respectiv 𝑥 ∈ [𝑎, 𝑏], iar 𝑦 = 𝑚2 𝑥 + 𝑛2 , ı̂n ambele cazuri avı̂nd
funct, ii de o singură variabilă.
Domeniile delimitate de ecuat, ii oarecare se studiază folosind o metodă generală (care, de
altfel, poate fi folosită s, i ı̂n celelalte cazuri), numită metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Astfel,

31
să presupunem că avem un domeniu de forma 𝐷 ∶ 𝐸(𝑥, 𝑦) ≤ 𝛼 ∈ ℝ, cum ar fi, de exemplu,
interiorul unui disc:
𝐷 ∶ 𝑥 2 + (𝑦 − 2)2 ≤ 9.
Metoda constă ı̂n:

• studiul pe interiorul domeniului, ca ı̂n cazul extremelor libere, dar se impune condit, ia ca
punctele critice să satisfacă inegalitatea strictă 𝐸(𝑥, 𝑦) < 𝛼;

• pe frontieră, se defines, te funct, ia lui Lagrange:

𝐹 (𝑥, 𝑦) = 𝑓 (𝑥, 𝑦) − 𝜆𝐸(𝑥, 𝑦), 𝜆∈ℝ

s, i se reia calculul, pentru funct, ia 𝐹 , cu parametrul 𝜆. Mai precis, avem de rezolvat sistemul:
⎧
⎪
⎪𝐹𝑥 =0
⎪
⎨𝐹𝑦 = 0 ⟹ (𝑥, 𝑦, 𝜆), puncte critice.
⎪
⎪
⎪
⎩𝐸(𝑥, 𝑦) − 𝛼 =0

Din aceste puncte, extragem perechile (𝑥, 𝑦), pe care le folosim mai departe. Rezultatul
central este:

Teoremă 6.1: O funct, ie continuă definită pe un domeniu compact1 este mărginită s, i ı̂s, i atinge mar-
ginile.

Mai departe, putem continua ca ı̂n cazul extremelor libere, i.e. cu matricea hessiană pentru
punctele critice (𝑥𝑐 , 𝑦𝑐 ) obt, inute, fie putem cita teorema s, i va fi suficient să calculăm 𝑓 (𝑥𝑐 , 𝑦𝑐 ).
Aceasta deoarece punctele de extrem sigur sı̂nt printre punctele critice (teorema lui Fermat din
liceu) s, i deci, valoarea maximă dintre 𝑓 (𝑥𝑐 , 𝑦𝑐 ) va fi punctul de maxim, iar cea minimă, punctul de
minim.

6.1 Exercit, ii
1. Fie funct, ia 𝑓 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ2 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 𝑦 3 − 6𝑥𝑦. Determinat, i valorile extreme ale
funct, iei pentru:

(a) 𝐷 = [0, 1] × [0, 1];

(b) 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0, 𝑥 + 𝑦 ≥ 5}.

1 Compacitatea este un concept matematic destul de subtil s, i nu us, or de ı̂nt, eles. Intuitiv, ı̂nsă, va fi suficient să
ment, ionăm că domeniile care din punct de vedere geometric nu au găuri“ sı̂nt compacte. În particular, ceea ce vom
”
folosi ı̂n exercit, ii (discuri, elipse, triunghiuri etc.) vor fi toate compacte, deci sı̂ntem ı̂n ipotezele teoremei.

32
 2. Fie funct, ia 𝑓 ∶ 𝐷 → ℝ2 , 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑥𝑦 + 𝑦 2 − 4 ln 𝑥 − 10 ln 𝑦 + 3. Determinat, i valorile
extreme ale funct, iei, dacă 𝐷 este domeniul maxim de definit, ie (extreme libere!).

3. Fie funct, ia 𝑓 ∶ 𝐷 → ℝ2 , 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 3𝑥𝑦 2 − 𝑥 3 − 15𝑥 − 36𝑦 + 9.

(a) Pentru 𝐷 = ℝ2 , determinat, i valorile extreme ale funct, iei.

(b) Pentru 𝐷 = [−4, 4] × [−3, 3], determinat, i valorile extreme ale funct, iei.

4. Fie funct, ia 𝑓 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ2 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 4𝑥𝑦 − 𝑥 4 − 𝑦 4 . Determinat, i valorile extreme ale

funct, iei pentru:
(a) 𝐷 = ℝ2 ;

(b) 𝐷 = [−1, 2] × [0, 2];

5. Fie 𝑓 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ2 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 3𝑥 2 𝑦 − 15𝑥 − 12𝑦. Aceeas, i cerint, ă ca mai sus pentru:

(a) 𝐷 = ℝ2 ;

(b) 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0, 3𝑦 + 𝑥 ≤ 3}.

6. Determinat, i valorile extreme pentru funct, iile 𝑓 , definite pe domeniile 𝐷, unde:

(a) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦(1 − 𝑥 − 𝑦), 𝐷 = [0, 1] × [0, 1];

(b) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 4 + 𝑦 4 − 2𝑥 2 + 4𝑥𝑦 − 2𝑦 2 , 𝐷 = (−∞0) × (0, ∞);

(c) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 3 + 8𝑦 3 − 2𝑥𝑦, 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥, 𝑦 ≥ 0, 𝑦 + 2𝑥 ≤ 2};

(d) 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 4 + 𝑦 3 − 4𝑥 3 − 3𝑦 2 + 3𝑦, 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 < 4}.

7. (Part, ial ETTI, Prof. Purtan) Fie funct, ia: 𝑓 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ2 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 2𝑥𝑦 − 4𝑥 − 𝑦. Pentru
𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 0 ≤ 𝑥 ≤ 1, 0 ≤ 𝑦 ≤ −𝑥 2 + 2𝑥}, determinat, i valorile extreme ale funct, iei.

8. (Examen ACS, Prof. Olteanu) Aflat, i valorile extreme ale funct, iei:

𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 2 − 3𝑥 − 2𝑦 + 1

pe mult, imea 𝐾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 1.

9*. Dintre toate paralelipipedele dreptunghice cu volum constant 1, determinat, i pe cel cu aria
totală minimă.

33
 10. Fie funct, ia 𝑓 ∶ 𝐷 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑥 + 2𝑦 − 2𝑧. Găsit, i extremele funct, iei pentru 𝐷 =
{(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ≤ 16}.

11. Fie funct, ia 𝑓 ∶ 𝐷 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = −4𝑥 − 3𝑦 + 6𝑧. Găsit, i extremele funct, iei pentru
𝐷 = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ ℝ3 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 ≤ 1}.

12. Fie funct, ia 𝑓 ∶ 𝐷 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦 2 (𝑥 + 𝑦 − 2). Găsit, i extremele funct, iei pentru 𝐷 =
{(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 + 𝑦 ≤ 3, 𝑥, 𝑦 ≥ 0}.

13. Fie funct, ia 𝑓 ∶ ℝ2 → ℝ, 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦. Găsit, i extremele funct, ie pentru 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ ∣
𝑥 2 + 2𝑦 2 ≤ 1}.

34
SEMINAR 7

INTEGRALE IMPROPRII S, I CU PARAMETRI

Integralele improprii sı̂nt integrale ı̂n care fie unul dintre capete este infinit, fie funct, ia nu este
definită ı̂n cel put, in un punct din domeniul de integrare. De exemplu:
1
ln 𝑥
• ∫ este improprie ı̂n 𝑥 = 0;
0 𝑥
∞
ln 𝑥
• ∫ este improprie ı̂n ambele capete.
0 𝑥
Pentru aceste integrale, calculul se poate face trecı̂nd la limită, dacă unul dintre capete este
infinit. Mai precis, avem:
∞ 𝑡

∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 = lim ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥,

𝑎 𝑡→∞ 𝑎
dacă integrala nu este improprie s, i ı̂n capătul 𝑥 = 𝑎 sau ı̂n alt punct din interiorul domeniului.
Pentru celelalte cazuri, există criterii de convergent, ă, care depăs, esc scopul acestui seminar.
Le includem mai jos, pentru completitudine.

*****
Fie 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ s, i 𝑓 ∶ [𝑎, 𝑏) → ℝ o funct, ie local integrabilă (i.e. integrabilă pe orice interval
compact [𝑢, 𝑣] ⊆ [𝑎, 𝑏)).
𝑏
Integrala improprie (ı̂n 𝑏) ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 se numes, te convergentă dacă limita:
𝑎

𝑡
lim ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝑡→𝑏 𝑎

35
există s, i este finită. Valoarea limitei este valoarea integralei. În caz contrar, integrala se numes, te
divergentă.
∞
Dacă 𝑓 ∶ [𝑎, ∞) → ℝ este local integrabilă, atunci integrala improprie (la ∞) ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 se
𝑎
numes, te convergentă dacă limita:
𝑡
lim 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥
𝑡→∞ ∫𝑎

există s, i este finită. Valoarea limitei este egală cu valoarea integralei.

𝑏 𝑏
Integrala improprie ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 se numes, te absolut convergentă dacă integrala ∫ |𝑓 (𝑥)|𝑑𝑥
𝑎 𝑎
este convergentă.
Criteriile de convergent, ă pentru integralele improprii sı̂nt foarte asemănătoare cu cele pentru
serii (amintit, i-vă, că, de fapt, integralele definite se construiesc cu ajutorul sumelor infinite, adică
serii, v. sumele Riemann).
As, adar, avem:
Criteriul lui Cauchy (general): Fie 𝑓 ∶ [𝑎, 𝑏) → ℝ local integrabilă. Atunci integrala
𝑏

∫ 𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 este convergentă dacă s, i numai dacă:

𝑎

𝑦
∀𝜀 > 0, ∃𝑏𝜀 ∈ [𝑎, 𝑏) a.ı̂. ∀𝑥, 𝑦 ∈ (𝑏𝜀 , 𝑏), || ∫ 𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 || < 𝜀.
𝑥

Criteriul de comparat, ie ( termen cu termen“): Fie 𝑓 , 𝑔 ∶ [𝑎, 𝑏) → ℝ astfel ı̂ncı̂t 0 ≤ 𝑓 ≤ 𝑔.

”
𝑏 𝑏
• Dacă ∫ 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este convergentă, atunci s, i integrala ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este convergentă;
𝑎 𝑎

𝑏 𝑏
• Dacă integrala ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este divergentă, atunci s, i integrala ∫ 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este divergentă.
𝑎 𝑎

Criteriul de comparat, ie la limită: Fie 𝑓 , 𝑔 ∶ [𝑎, 𝑏) → [0, ∞), astfel ı̂ncı̂t să existe limita:

𝑓 (𝑥)
𝓁 = lim .
𝑥→𝑏 𝑔(𝑥)

𝑏 𝑏
• Dacă 𝓁 ∈ [0, ∞), iar ∫ 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este convergentă, atunci ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este convergentă;
𝑎 𝑎

𝑏 𝑏
• Dacă 𝓁 ∈ (0, ∞) sau 𝓁 = ∞, iar ∫ 𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este divergentă, atunci s, i ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este diver-
𝑎 𝑎
gentă.

36
 1
Criteriul de comparat, ie cu 𝛼 : Fie 𝑎 ∈ ℝ s, i 𝑓 ∶ [𝑎, ∞) → [0, ∞) local integrabilă, astfel
𝑥
ı̂ncı̂t să existe:
𝓁 = lim 𝑥 𝛼 𝑓 (𝑥).
𝑥→∞
∞
• Dacă 𝛼 > 1 s, i 0 ≤ 𝓁 < ∞, atunci ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este convergentă;
𝑎
∞
• Dacă 𝛼 ≤ 1, iar 0 < 𝓁 ≤ ∞, atunci ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este divergentă.
𝑎

1
Criteriul de comparat, ie cu : Fie 𝑎 < 𝑏 s, i 𝑓 ∶ [𝑎, 𝑏) → [0, ∞), local integrabilă, astfel
(𝑏 − 𝑥)𝛼
ı̂ncı̂t să existe:
𝓁 = lim (𝑏 − 𝑥)𝛼 𝑓 (𝑥).
𝑥→𝑏

𝑏
• Dacă 𝛼 < 1 s, i 0 ≤ 𝓁 < ∞, atunci ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este convergentă;
𝑎

𝑏
• Dacă 𝛼 ≥ 1 s, i 0 < 𝓁 ≤ ∞, atunci ∫ 𝑓 (𝑥)𝑑𝑥 este divergentă.
𝑎

Criteriul lui Abel: Fie 𝑓 , 𝑔 ∶ [𝑎, ∞) → ℝ, cu proprietăt, ile:

∞
• 𝑓 este de clasă C1 , lim 𝑓 (𝑥) = 0, iar ∫ 𝑓 ′ (𝑥)𝑑𝑥 este absolut convergentă;
𝑥→∞ 𝑎
𝑥
• 𝑔 este continuă, iar 𝐺(𝑥) = ∫ 𝑓 (𝑡)𝑑𝑡 este mărginită pe [𝑎, ∞).
𝑎
∞
Atunci integrala ∫ 𝑓 (𝑥)𝑔(𝑥)𝑑𝑥 este convergentă.
𝑎

Exercit, iu: Folosind criteriile de comparat, ie, să se studieze natura integralelor improprii:
∞
𝑑𝑥
(a) ∫ √ (D);
1 𝑥2 + 1
1
𝑥2
(b) ∫ √ 𝑑𝑥 (C);
0 1 − 𝑥2
1
sin 𝑥
(c) ∫ 𝑑𝑥 (D);
0 1 − 𝑥2

37
 ∞
𝑥
(d) ∫ √ 𝑑𝑥 (C 𝑥 = 1, D 𝑥 → ∞ ⇒ D);
1 𝑥3 − 1
∞
ln 𝑥
(e) ∫ √ 𝑑𝑥 (C);
1 𝑥3 − 1
∞
𝑑𝑥
(f) ∫ √ 𝑑𝑥 (C 𝑥 → ∞, D 𝑥 = 1 ⇒ D);
1 𝑥 𝑥 −1
∞
𝑑𝑥
(g) ∫ ,𝛼 > 0 (D);
1 𝑥(ln 𝑥)𝛼

*****
Un caz particular care ne interesează este acela al integralelor improprii cu parametri. Un
exemplu este:
𝜋
𝐼 (𝑚) = ∫ 2 ln(cos2 𝑥 + 𝑚2 sin2 𝑥)𝑑𝑥, 𝑚 > 0,
0
care se poate rezolva folosind tehnica de derivare ı̂n interiorul integralei, adică:
𝜋
𝜕
𝐼 ′ (𝑚) = ∫ 2 ln(cos2 𝑥 + 𝑚2 sin2 𝑥)𝑑𝑥.
0 𝜕𝑚
Exemple rezolvate:
Să se calculeze integralele, folosind derivarea sub integrală:
𝜋
2
(a) 𝐼 (𝑚) = ∫ ln(cos2 𝑥 + 𝑚2 sin2 𝑥)𝑑𝑥, 𝑚 > 0;
0
𝜋
2
(b) 𝐼 (𝑎) = ∫ ln(𝑎2 − sin2 𝜃)𝑑𝜃, 𝑎 > 1;
0
1
arctan 𝑎𝑥
(c) 𝐼 (𝑎) = ∫ √ 𝑑𝑥, 𝑎 > 0.
0 𝑥 1 − 𝑥2
Solut, ii:
(a) Dacă considerăm funct, ia:

𝑓 (𝑥, 𝑚) = ln(cos2 𝑥 + 𝑚2 sin2 𝑥),

observăm că este continuă s, i admite o derivată part, ială continuă ı̂n raport cu 𝑚.
Atunci obt, inem:
𝜋
𝜕𝑓 ′
2 sin2 𝑥
= 𝐼 (𝑚) = 2𝑚 ∫ 𝑑𝑥
𝜕𝑚 0 cos2 𝑥 + 𝑚2 sin2 𝑥

38
 Pentru a calcula integrala, facem schimbarea de variabilă tan 𝑥 = 𝑡 s, i atunci:
1
𝑑𝑡 = 𝑑𝑥.
cos2 𝑥
Integrala init, ială se poate prelucra:
𝜋
′
2 sin2 𝑥
𝐼 (𝑚) = 2𝑚 ∫ 𝑑𝑥.
0 𝑐𝑜𝑠 2 𝑥(1 + 𝑚2 tan2 𝑥)

As, adar, pentru a obt, ine sin2 𝑥 ı̂n funct, ie de 𝑡 calculăm:

sin2 𝑥 2 2 𝑡2
= 𝑡 ⇒ sin 𝑥 = .
1 − sin2 𝑥 1 + 𝑡2
În fine, integrala devine:
∞
𝑡2
𝐼 ′ (𝑚) = 2𝑚 ∫ 𝑑𝑡.
0 (1 + 𝑚2 𝑡 2 )(1 + 𝑡 2 )
Făcı̂nd descompunerea ı̂n fract, ii simple, obt, inem:

𝑡2 1 1 1
= 2 − 2 2 .
(1 + 𝑚 𝑡 )(1 + 𝑡 ) 𝑚 − 1 𝑡 + 1 𝑚 𝑡 + 1 )
2 2 2 ( 2

s, i calculăm ı̂n fine integrala 𝐼 ′ (𝑚) = 𝜋

𝑚+1
. Integrăm s, i găsim 𝐼 (𝑚) = 𝜋 ln(𝑚 + 1) + 𝑐. Deoarece
𝐼 (1) = 0, rezultă 𝑐 = −𝜋 ln 2 s, i, ı̂n fine:
𝑚+1
𝐼 (𝑚) = 𝜋 ln .
2

(b) Dacă considerăm funct, ia:

𝑓 (𝜃, 𝑎) = ln(𝑎2 − sin2 𝜃),

observăm că este continuă s, i admite o derivată part, ială continuă ı̂n raport cu 𝑎.
Atunci avem: 𝜋
′ 𝜕𝑓 2 2𝑎
𝐼 (𝑎) = =∫ 𝑑𝜃.
𝜕𝑎 0 𝑎 − sin2 𝜃
2

39
 Cu schimbarea de variabilă 𝑡 = tan 𝜃, avem succesiv:
∞
2𝑎 1
𝐼 ′ (𝑎) = ∫ 𝑡 2 ⋅ 𝑑𝑡
0 𝑎2 − 1+𝑡 2 1 + 𝑡2
∞
2𝑎
=∫ 𝑑𝑡
0 𝑡 (𝑎 − 1) + 𝑎2
2 2
∞
2𝑎 1
= 2 ∫ 2 𝑑𝑡
𝑎 − 1 0 𝑡 + 𝑎𝑎2 −1 2
√ √
2𝑎 𝑎2 − 1 𝑎 2 − 1 |∞
= 2 ⋅ ⋅ arctan 𝑡 |
𝑎 −1 𝑎 𝑎 |0
2 𝜋
=√ 2 ⋅
𝑎 −1 2
𝜋
=√ 2 .
𝑎 −1
Integrăm pentru a obt, ine 𝐼 (𝑎) s, i găsim:
𝜋 √
𝐼 (𝑎) = ∫ √ 2 𝑑𝑎 = 𝜋 ln(𝑎 + 𝑎2 − 1) + 𝑐.
𝑎 −1
Pentru a calcula constanta 𝑐, putem rescrie integrala din forma init, ială:
𝜋
2 sin2 𝜃
𝐼 (𝑎) = ∫ ln (𝑎2 (1 − 𝑑𝜃
0 𝑎2 ))
𝜋 𝜋
2
2
2 sin2 𝜃
=∫ ln 𝑎 𝑑𝜃 + ∫ ln (1 − 𝑑𝜃.
0 0 𝑎2 )
Putem considera limita 𝑎 → √ ∞ s, i atunci integrala de calculat tinde la 0, deci 𝑐 = −𝜋 ln 2.
𝑎 + 𝑎2 − 1
Concluzie: 𝐼 (𝑎) = 𝜋 ln .
2
arctan 𝑎𝑥
(c) Dacă considerăm funct, ia 𝑓 (𝑥, 𝑎) = √ , observăm că este continuă s, i admite o deri-
𝑥 1 − 𝑥2
vată part, ială continuă ı̂n raport cu 𝑎. Atunci:
1
′ 𝜕𝑓 𝑑𝑥
𝐼 (𝑎) = =∫ √ .
𝜕𝑎 2 2
0 (1 + 𝑎 𝑥 ) 1 − 𝑥
2

Pentru a calcula integrala, facem schimbarea de variabilă 𝑥 = sin 𝑡 s, i obt, inem:

𝜋
′
2 𝑑𝑡
𝐼 (𝑎) = ∫ .
0 1 + 𝑎2 sin2 𝑡

40
 Mai departe, aplicăm schimbarea de variabilă tan 𝑡 = 𝑢 s, i obt, inem succesiv:
∞
𝑑𝑢
𝐼 ′ (𝑎) = ∫
0 (1 + 𝑎2 )𝑢 2 + 1
𝜋 1
= ⋅√ .
2 1 + 𝑎2
As, adar, printr-o integrare ı̂n funct, ie de 𝑎, găsim:
𝜋 √
𝐼 (𝑎) = ln(𝑎 + 1 + 𝑎2 ) + 𝑐.
2
Cum 𝐼 (0) = 0, găsim 𝑐 = 0.

Însă accentul pentru acest seminar va cădea pe funct, iile lui Euler, Beta s, i Gamma, care se
definesc astfel:
∞
Γ(𝑡) = ∫ 𝑥 𝑡−1 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥, 𝑡 > 0
0
1
𝐵(𝑝, 𝑞) = ∫ 𝑥 𝑝−1 (1 − 𝑥)𝑞−1 , 𝑝, 𝑞 > 0.
0

Remarcăm că integrala Gamma este improprie pentru 𝑥 → ∞, iar integrala Beta nu este
improprie, ci doar cu parametri.
Proprietăt, ile pe care le vom folosi ı̂n exercit, ii sı̂nt:
(1) 𝐵(𝑝, 𝑞) = 𝐵(𝑞, 𝑝), ∀𝑝, 𝑞 > 0;
Γ(𝑝) ⋅ Γ(𝑞)
(2) 𝐵(𝑝, 𝑞) = ;
Γ(𝑝 + 𝑞)
∞
𝑦 𝑝−1
(3) 𝐵(𝑝, 𝑞) = ∫ 𝑑𝑦;
0 (1 + 𝑦)𝑝+𝑞
(4) Γ(1) = 1;

(5) Γ(𝑡 + 1) = 𝑡 ⋅ Γ(𝑡), ∀𝑡 > 0;

(6) Γ(𝑛) = (𝑛 − 1)!, ∀𝑛 ∈ ℕ∗ .

7.1 Exercit, ii
Calculat, i, folosind funct, iile 𝐵 s, i Γ, integralele:
∞
𝑝
(a) ∫ 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥, 𝑝 > 0;
0

41
 ∞ √4
𝑥
(b) ∫ 𝑑𝑥;
0 (𝑥 + 1)2
∞
𝑑𝑥
(c) ∫ ;
0 𝑥3 +1
𝜋
2
(d) ∫ sin𝑝 𝑥 cos𝑞 𝑥𝑑𝑥, 𝑝 > −1, 𝑞 > −1;
0
1
(e) ∫ 𝑥 𝑝+1 (1 − 𝑥 𝑚 )𝑞−1 𝑑𝑥, 𝑝, 𝑞, 𝑚 > 0;
0
∞
𝑞
(f) ∫ 𝑥 𝑝 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥, 𝑝 > −1, 𝑞 > 0;
0
1
(g) ∫ ln𝑝 𝑥 −1 𝑑𝑥, 𝑝 > −1;
0
1
𝑑𝑥
(h) ∫ √𝑛 , 𝑛 ∈ ℕ;
0 1 − 𝑥𝑛
𝑒
1 3
(i) ∫ ln 𝑥 ⋅ (1 − ln 𝑥)4 𝑑𝑥;
1 𝑥
√
1
1
(j) ∫ ln 𝑑𝑥;
0 𝑥
∞
𝑥2
(k) ∫ 𝑑𝑥;
0 (1 + 𝑥 4 )2
∞
2 −2𝑥+3
(l) ∫ 𝑒 −𝑥 𝑑𝑥.
−1

42
SEMINAR 8

INTEGRALE DUBLE

8.1 Exercit, ii
Reprezentat, i grafic domeniile date de următoarele (in)ecuat, ii:
(a) 𝐷1 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑦 = 𝑥 2 , 𝑦 2 = 𝑥}
(b) 𝐷2 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 = 2, 𝑦 = 𝑥, 𝑥𝑦 = 1};
(c) 𝐷3 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 2𝑦};
(d) 𝐷4 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 𝑥, 𝑦 ≥ 0};
(e) 𝐷5 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑦 = 0, 𝑥 + 𝑦 − 6 = 0, 𝑦 2 = 8𝑥};
(f) 𝐷6 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 2𝑥 + 2𝑦 − 1}.

8.2 Metode de calcul

Cazurile particular care ne interesează sı̂nt de 4 feluri.
Integralele pe dreptunghiuri se calculează direct, ca nis, te integrale iterate. De exemplu,
pentru 𝐷 = [𝑎, 𝑏] × [𝑐, 𝑑], avem:
𝑑 𝑏 𝑏 𝑑

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ ∫ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ ∫ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦,

𝐷 𝑐 𝑎 𝑎 𝑐

ultima egalitate rezultı̂nd dintr-o teoremă, numită teorema lui Fubini.

Integralele pe domenii intergrafic se calculează prin a le descrie ca pe nis, te dreptunghiuri,
cu o latură variabilă.

43
 Considerăm, de exemplu, cazul 𝐷1 de mai sus. Acest domeniu poate fi descris astfel (vedet, i
desenul): √
𝑥 ∈ [0, 1], 𝑦 ∈ [𝑥 2 , 𝑥],
deci putem calcula integrale duble pe acest domeniu sub forma:
√
1 𝑥

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ ∫ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑦𝑑𝑥.

𝐷1 0 𝑥2

Integralele pe cercuri centrate ı̂n origine se calculează folosind trecerea la coordonate

polare: {
𝑥 = 𝑟 cos 𝑡
, (𝑟, 𝑡) ∈ [0, ∞) × [0, 2𝜋).
𝑦 = 𝑟 sin 𝑡
Aceasta este, de fapt, o schimbare de variabile, deci trebuie schimbate s, i diferent, ialele, folosind
matricea jacobiană:
|𝑥 𝑥 |
𝑑𝑥𝑑𝑦 ↦ |𝐽 |𝑑𝑟𝑑𝑡, unde 𝐽 = || 𝑟 𝑡 || = 𝑟.
|𝑦𝑟 𝑦𝑡 |
Astfel, de exemplu, dacă 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 4}, putem calcula:
2 2𝜋

∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 = ∫ ∫ 𝑓 (𝑟, 𝑡) ⋅ 𝑟𝑑𝑡𝑑𝑟.

𝐷 0 0

Pentru cercuri necentrate ı̂n origine sau alte domenii arbitrare, se explicitează ca do-
menii intergrafic. De exemplu, pentru domeniul 𝐷4 din primul exercit, iu, avem:

1 2 1
( 𝑥 − ) + 𝑦 2 ≤ , 𝑦 ≥ 0,
2 2
1 1
care este un disc, centrat ı̂n ( , 0) s, i cu rază , din care se ia doar partea superioară, cores-
2 2
punzătoare lui 𝑦 ≥ 0. As, adar, acesta poate fi descris astfel (vedet, i desenul):
√
1 1
𝑥 ∈ [0, 1], 𝑦 ∈ 0, − (𝑥 − )2 .
[ 2 2 ]

Integrala se calculează ı̂n continuare pe acest domeniu.

Pentru toate cazurile de mai sus, aria domeniului 𝐷 se calculează prin:

𝐴(𝐷) = ∬ 𝑑𝑥𝑑𝑦.
𝐷

44
8.3 Exercit, ii
1. Calculat, i ∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦)𝑑𝑥𝑑𝑦 ı̂n următoarele cazuri:
𝐷

(a) 𝐷 = [0, 1] × [2, 3], iar 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦 2 ;

(b) 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 0 ≤ 𝑥 ≤ 1, 2𝑥 ≤ 𝑦 ≤ 𝑥 2 + 1}, iar 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥;

(c) 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑦 = 𝑥, 𝑦 = 𝑥 2 }, iar 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 3𝑥 − 𝑦 + 2;

2 +𝑦 2
(d) 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 1}, iar 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑒 𝑥 ;
2 +𝑦 2 )
(e) 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 ≥ 0, 𝑦 ≥ 0}, iar 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑒 −2(𝑥 ;

(f) 𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 𝑥, 𝑦 ≥ 0}, iar 𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥𝑦.

2. Calculat, i ariile domeniilor de mai sus.

3. Calculat, i aria domeniului:

𝐷 = {(𝑥, 𝑦) ∈ ℝ2 ∣ 2 ≤ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 4, 𝑥 + 𝑦 ≥ 0}.

45
SEMINAR 9

INTEGRALE TRIPLE

Integralele triple pe care le vom calcula se rezolvă folosind o abordare de tipul domeniilor inter-
grafic. Astfel, dacă Ω este un domeniu de tip corp tridimensional, delimitat de suprafet, e de ecuat, ii
date, se poate calcula volumul domeniului Ω cu formula:

𝑉 (Ω) = ∭ 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧,
Ω

iar de cele mai multe ori, se calculează init, ial integrala după 𝑧, deoarece suprafet, ele sı̂nt date ı̂n
această formă.

Exercit, iu: Calculat, i volumul corpului delimitat de suprafet, ele de ecuat, ii date:
(a) 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 (paraboloid) s, i 𝑧 = 𝑥 + 𝑦 (plan);
(b) 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 − 1 s, i 𝑧 = 2 − 𝑥 2 − 𝑦 2 (2 paraboloizi);
1
(c) 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 1 (sferă) s, i 𝑥 2 + 𝑦 2 =(cilindru).
2
Indicat, ii: (a) Se calculează mai ı̂ntı̂i integrala după 𝑧, deoarece o reprezentare grafică ne va
ajuta să vedem că ı̂n sensul crescător al axei 𝑂𝑍 ı̂ntı̂lnim mai ı̂ntı̂i paraboloidul, apoi planul,
conform figurii 9.1.
Astfel, avem de calculat:
𝑥 2 +𝑦 2
𝑉 (Ω) = ∭ 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧 = ∬ ∫ 𝑑𝑧𝑑𝑥𝑑𝑦,
Ω 𝐷 𝑥+𝑦

unde 𝐷 este proiect, ia pe planul 𝑋𝑂𝑌 a figurii, care se poate obt, ine foarte simplu eliminı̂nd 𝑧 din
cele două ecuat, ii, adică:
𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑥 + 𝑦,

46
 Figura 9.1: Intersect, ia ı̂ntre paraboloidul 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 s, i planul 𝑧 = 𝑥 + 𝑦

care este un cerc. După aceea, integrala pe 𝐷 se calculează ca o integrală dublă.

Atent, ie! Volumul unui corp, ca s, i aria unui domeniu bidimensional, trebuie să fie pozitiv!
Dacă din calcule corecte rezultă un volum negativ, ı̂nseamnă că s-au luat gres, it capetele de inte-
grare (ı̂n exemplul de mai sus s-a luat 𝑧 de la paraboloid la plan).

În unele exercit, ii, ı̂n special cı̂nd apar sfere sau cilindri, se pot folosi coordonate specifice:
Coordonatele sferice: (𝑟, 𝜃, 𝜑) ∈ ℝ+ × [0, 𝜋) × [0, 2𝜋), reprezentate ı̂n figura 9.2.

Figura 9.2: Coordonatele sferice 𝑟, 𝜃, 𝜑

47
 Schimbare de coordonate este dată de:
⎧
⎪
⎪𝑥 = 𝑟 sin 𝜃 cos 𝜑
⎪
⎨𝑦 = 𝑟 sin 𝜃 sin 𝜑 .
⎪
⎪
⎪
⎩𝑧 = 𝑟 cos 𝜃

Nu uitat, i, ı̂n acest caz, să calculat, i s, i jacobianul schimbării de coordonate:

| 𝑥𝑟 𝑥𝜃 𝑥𝜑 |
| |
𝐽 = ||𝑦𝑟 𝑦𝜃 𝑦𝜑 || .
| 𝑧𝑟 𝑧𝜃 𝑧𝜑 |
| |
Coordonate cilindrice: (𝑟, 𝑡, 𝑧) ∈ ℝ+ × [0, 2𝜋) × ℝ, care sı̂nt, practic, coordonatele polare,
mutate“ ı̂n lungul axei 𝑂𝑍 . De aceea, schimbarea de coordonate este dată de:
”
⎧
⎪
⎪ 𝑥 = 𝑟 cos 𝑡
⎪
⎨ 𝑦 = 𝑟 sin 𝑡 .
⎪
⎪
⎪
⎩𝑧 = 𝑧
Iar jacobianul transformării se calculează similar, cu derivatele lui 𝑥, 𝑦, 𝑧 ı̂n raport cu 𝑟, 𝑡 s, i
respectiv 𝑧.

9.1 Resurse suplimentare

• Lect, iile online ale Prof. Travis Kowalski, ı̂n special lista Calculus 3, ı̂ncepı̂nd cu lect, ia 17
pentru integrale duble: link;

• GeoGebra, pentru reprezentări grafice, ı̂n special tridimensionale: link;

• Exercit, ii rezolvate ale Prof. R. Purtan de la ETTI: integrale duble s, i integrale triple.

48
SEMINAR 10

INTEGRALE CURBILINII

10.1 Elemente de teorie

Integrale curbilinii de spet, a ı̂ntı̂i
Fie 𝛾 = 𝛾 (𝑡) o curbă netedă, definită pe un interval 𝑡 ∈ [𝑎, 𝑏]. Se defines, te integrala curbilinie
a unei funct, ii 𝑓 ∶ ℝ3 → ℝ, 𝑓 = 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) prin formula:
𝑏 √
∫ 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑠 = ∫ 𝑓 (𝑥(𝑡), 𝑦(𝑡), 𝑧(𝑡)) ⋅ 𝑥 ′ (𝑡)2 + 𝑦 ′ (𝑡)2 + 𝑧 ′ (𝑡)2 𝑑𝑡.
𝛾 𝑎

De asemenea, cı̂teva cazuri particulare de interes sı̂nt:

• lungimea curbei 𝛾 se obt, ine pentru 𝑓 = 1, deci:
𝑏 √
𝓁 (𝛾 ) = ∫ 𝑥 ′ (𝑡)2 + 𝑦 ′ (𝑡)2 + 𝑧 ′ (𝑡)2 𝑑𝑡;
𝑎

• dacă funct, ia 𝑓 reprezintă densitatea unui fir pe care ı̂l aproximăm cu o curbă netedă 𝛾 , atunci
masa firului se calculează cu formula:

𝑀(𝛾 ) = ∫ 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑠;

𝛾

• ı̂n aceeas, i ipoteză de mai sus, coordonatele centrului de greutate al firului, 𝑥𝑖𝐺 se calculează
cu formula (am notat 𝑥1 = 𝑥, 𝑥2 = 𝑦, 𝑥3 = 𝑧):
1
𝑥𝑖𝐺 = 𝑥𝑖 𝑓 (𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 )𝑑𝑠,
𝑀 ∫𝛾
unde 𝑀 este masa calculată mai sus.

49
 Integrala curbilinie de spet, a a doua
Fie 𝜔 = 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 o 1-formă diferent, ială. Se defines, te integrala curbilinie a formei 𝜔
ı̂n lungul curbei 𝛾 ca mai sus prin formula:
𝑏
′ ′ ′
∫ 𝜔 = ∫ (𝑃 ◦ 𝛾 )𝑥 + (𝑄 ◦ 𝛾 )𝑦 + (𝑅 ◦ 𝛾 )𝑧 𝑑𝑡,
𝛾 𝑎

unde 𝛾 = 𝛾 (𝑡), 𝑡 ∈ [𝑎, 𝑏] este o parametrizare a curbei 𝛾 .

O aplicat, ie fizică importantă a integralelor curbilinii de spet, a a doua este calculul circulat, iei
cı̂mpurilor vectoriale.
Fie, deci, un cı̂mp vectorial ı̂n spat, iu:

⃗
𝑉⃗ = 𝑃(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑖⃗ + 𝑄(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑗⃗ + 𝑅(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑘.

Atunci circulat, ia1 cı̂mpului vectorial ı̂n lungul unei curbe netede 𝛾 se calculează cu integrala
curbilinie:
∫ 𝑃(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑧
𝛾

s, i putem asocia o 1-formă diferent, ială cı̂mpului, anume:

𝜔 = 𝑃(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑥 + 𝑄(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑦 + 𝑅(𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝑧.

10.2 Formula Green-Riemann

Această formulă, care face parte din formulele integrale esent, iale pe care le vom studia, ne permite
să transformăm o integrală curbilinie de spet, a a doua ı̂ntr-una dublă.
Mai precis, avem formula:
𝜕𝑄 𝜕𝑃
∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 = ∬ 𝜕𝑥 − 𝜕𝑦 𝑑𝑥𝑑𝑦,
𝛾 𝐾

unde 𝐾 este suprafat, a bidimensională ı̂nchisă de curba 𝛾 .

Observat, ie importantă: Pentru a putea aplica formula Green-Riemann, este necesar ca dru-
mul 𝛾 să fie ı̂nchis, pentru a putea descrie o suprafat, ă ı̂nchisă 𝐾 ! De asemenea, evident, forma
diferent, ială trebuie să fie de clasă C1 , inclusiv ı̂n 𝐾 , pentru a putea calcula derivatele part, iale.
1 Circulatia unui cı̂mp vectorial este analogul fluxului, dar ı̂n dimensiune 1. Astfel, dacă fluxul se calculează
,
pentru cı̂mpuri care traversează o suprafat, ă (vom ı̂ntı̂lni conceptul ı̂n lect, ia despre integrale de suprafat, ă), circulat, ia
se calculează pentru cı̂mpuri ı̂n lungul unor curbe.

50
10.2.1 Forme diferent, iale ı̂nchise
Fie 𝛼 = 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 o 1-formă diferent, ială de clasă C1 pe o vecinătate a 𝐾 = Int(𝛾 ). Această formă
diferent, ială se numes, te ı̂nchisă dacă are loc:
𝜕𝑄 𝜕𝑃
= .
𝜕𝑥 𝜕𝑦
Se poate observa, folosind formula Green-Riemann, că pentru forme diferent, iale ı̂nchise, inte-
grala curbilinie ı̂n lungul oricărui drum este nulă. Această observat, ie se mai numes, te independent, a
de drum a integralei curbilinii sau teorema Poincaré.

10.3 Exercit, ii
1. Să se calculeze următoarele integrale curbilinii de spet, a ı̂ntı̂i:

(a) ∫ 𝑥𝑑𝑠, unde 𝛾 ∶ 𝑦 = 𝑥 2 , 𝑥 ∈ [0, 2];

𝛾

𝑦4
(b) ∫ 𝑦 5 𝑑𝑠, unde 𝛾 ∶ 𝑥 = , 𝑦 ∈ [0, 2];
𝛾 4

(c) ∫ 𝑥 2 𝑑𝑠, unde 𝛾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 2, 𝑥, 𝑦 ≥ 0;

𝛾

(d) ∫ 𝑦 2 𝑑𝑠, unde 𝛾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 4, 𝑥 ≤ 0, 𝑦 ≥ 0.

𝛾

2. Calculat, i, direct s, i aplicı̂nd formula Green-Riemann, integrala curbilinie ∫ 𝛼 ı̂n următoarele

𝛾
cazuri:
(a) 𝛼 = 𝑦 2 𝑑𝑥 + 𝑥𝑑𝑦, unde 𝛾 este pătratul cu vı̂rfurile 𝐴(0, 0), 𝐵(2, 0), 𝐶(2, 2), 𝐷(0, 2);
(b) 𝛼 = 𝑦𝑑𝑥 + 𝑥 2 𝑑𝑦, unde 𝛾 este cercul centrat ı̂n origine s, i de rază 2.

3. Calculat, i următoarele integrale curbilinii de spet, a a doua:

√ 𝑥
(a) ∫ 𝑥𝑑𝑦 − 𝑦𝑑𝑥, unde 𝛾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 4, 𝑦 = 𝑥 3 ≥ 0 s, i 𝑦 = √ ;
𝛾 3

(b) ∫ (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑥 + (𝑥 − 𝑦)𝑑𝑦, pe domeniul:

𝛾

𝛾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 4, 𝑦 ≥ 0;

51
 𝑦
(c) ∫ 𝑑𝑥 + 𝑑𝑦, unde 𝛾 este triunghiul cu vı̂rfurile 𝐴(2, 0), 𝐵(0, 0), 𝐶(0, 2).
𝛾 𝑥 +1

4. Să se calculeze ∫ 𝑦𝑑𝑥 + 𝑥𝑑𝑦 pe un drum de la 𝐴(2, 1) la 𝐵(1, 3).

𝛾

5. Să se calculeze circulat, ia cı̂mpului de vectori 𝑉⃗ de-a lungul curbei 𝛾 , pentru: 𝑉⃗ = −(𝑥 2 +
𝑦 2 )𝑖⃗ − 𝑥 2 −⃗ 𝑦 2 𝑗⃗, cu:
𝛾 ∶ {𝑥 2 + 𝑦 2 = 4, 𝑦 < 0} ∪ {𝑥 2 + 𝑦 2 − 2𝑥 = 0, 𝑦 ≥ 0}

6. Să se calculeze masa firului material 𝛾 , cu ecuat, iile parametrice:

⎧
⎪
⎪ 𝑥(𝑡) = 𝑡
⎪
⎨ 𝑦(𝑡) = 𝑡 2 /2, 𝑡 ∈ [0, 1]
⎪
⎪ 3
⎪
⎩𝑧(𝑡) = 𝑡 /3
√
iar densitatea 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 2𝑦.
7. Fie forma diferent, ială:
−𝑦 𝑥
𝛼= 𝑑𝑥 + 2 𝑑𝑦.
𝑥2 +𝑦 2 𝑥 + 𝑦2

Să se calculeze ∫ 𝛼, unde 𝛾 este cercul centrat ı̂n origine s, i cu raza 2.

𝛾

𝑥2
8. Să se calculeze integrala curbilinie ∫ 𝑥𝑦𝑑𝑥 + 𝑑𝑦, pe conturul:
𝛾 2

𝛾 ∶ {𝑥 2 + 𝑦 2 = 1, 𝑥 ≤ 0 ≤ 𝑦} ∪ {𝑥 + 𝑦 = −1, 𝑥, 𝑦 < 0}.

Indicat, ie: Curba 𝛾 nu este ı̂nchisă, deci nu putem aplica formula Green-Riemann. Considerăm
segmentul orientat [𝐴𝐵], cu 𝐴(0, −1), 𝐵(0, 1), cu care ı̂nchidem curba. Definim 𝐶 = 𝛾 ∪ [𝐴𝐵] s, i
acum putem aplica Green-Riemann pe 𝐶. Vom avea, de fapt:

∫ 𝛼 =∫ 𝛼 +∫ 𝛼,
𝐶 𝛾 [𝐴𝐵]

unde 𝛼 este forma diferent, ială de integrat.

Putem calcula acum integrala pe 𝐶 cu Green-Riemann, iar cea pe [𝐴𝐵] cu definit, ia, obt, inı̂nd
ı̂n final integrala pe 𝛾 .
9. Calculat, i, folosind integrala curbilinie:

(a) lungimea unui cerc de rază 2;

52
(b) lungimea segmentului 𝐴𝐵, cu 𝐴(1, 2) s, i 𝐵(3, 5);
(c) lungimea arcului de parabolă 𝑦 = 3𝑥 2 , cu 𝑥 ∈ [−2, 2];
(d) lungimea arcului de hiperbolă 𝑥𝑦 = 1, cu 𝑥 ∈ [1, 2].

10.4 Exercit, ii suplimentare (ETTI)

Calculat, i integralele curbilinii de mai jos:
Spet, a ı̂ntı̂i:

(a) ∫ 𝑦𝑒 −𝑥 𝑑𝑠, unde parametrizarea curbei 𝛾 este dată de:

𝛾
{
𝑥(𝑡) = ln(1 + 𝑡 2 )
𝛾∶ , 𝑡 ∈ [0, 1];
𝑦(𝑡) = 2 arctan 𝑡 − 𝑡

(b) ∫ (𝑥 2 + 𝑦 2 ) ln 𝑧𝑑𝑠, unde parametrizarea curbei 𝛾 este dată de:

𝛾

⎧
⎪
⎪ 𝑥(𝑡) = 𝑒 𝑡 cos 𝑡
⎪
𝛾 ∶ ⎨𝑦(𝑡) = 𝑒 𝑡 sin 𝑡 , 𝑡 ∈ [0, 1];
⎪
⎪ 𝑡
⎪
⎩𝑧(𝑡) = 𝑒

(c) ∫ 𝑥𝑦𝑧𝑑𝑠, unde parametrizarea curbei 𝛾 este:

𝛾

⎧
⎪
⎪𝑥(𝑡) =𝑡
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ 2√ 3
𝛾 ∶ ⎨𝑦(𝑡) =
3
2𝑡 , 𝑡 ∈ [0, 1];
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪
⎪ 1
⎪
⎪ 𝑧(𝑡) = 𝑡2
⎩ 2

(d) ∫ 𝑥 2 𝑦𝑑𝑠, unde 𝛾 = [𝐴𝐵] ∪ [𝐵𝐶], iar capetele segmentelor sı̂nt 𝐴(−1, 1), 𝐵(2, 1), 𝐶(2, 5);
𝛾

(e) ∫ 𝑥 2 𝑑𝑠, unde 𝛾 este dată de:

𝛾

𝛾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 2, 𝑥, 𝑦 ≥ 0;

53
(f) ∫ (𝑥 2 + 𝑦 2 )𝑑𝑠, unde 𝛾 este sectorul de cerc 𝑥 2 + 𝑦 2 = 1, parcurs de la 𝐴(0, −1) la 𝐵(1, 0);
𝛾

(g) Calculat, i lungimea segmentului [𝐴𝐵], unde 𝐴(1, 2), 𝐵(3, 5).

Spet, a a doua: ∫ 𝜔 pentru:

𝛾

(a) 𝜔 = (𝑥 2 + 𝑦 2 )𝑑𝑥 + (𝑥 2 − 𝑦 2 )𝑑𝑦, unde 𝛾 este dată de:

{ √
𝑥(𝑡) = 𝑡
𝛾∶ √ , 𝑡 ∈ [1, 4];
𝑦(𝑡) = 𝑡 + 1

1 𝑦
(b) 𝜔 = 𝑑𝑥 + 𝑑𝑦, unde 𝛾 este dată de:
𝑦2 + 1 𝑥2 + 1
{
𝑥(𝑡) = 𝑡 2
𝛾∶ , 𝑡 ∈ [0, 1];
𝑦(𝑡) = 𝑡

√
(c) 𝜔 = 𝑥𝑑𝑥 + 𝑥𝑦 2 𝑑𝑦, unde 𝛾 este parabola 𝑦 = 𝑥 2 , pentru 𝑥 ∈ [0, 1].

54
SEMINAR 11

INTEGRALE DE SUPRAFAT, Ă

11.1 Integrale de suprafat, ă de spet, a ı̂ntı̂i

Integralele de suprafat, ă reprezintă generalizarea ı̂ntr-o dimensiune superioară pentru integralele
curbilinii. Astfel, multe dintre formulele s, i abordările de calcul pe care le vom folosi vor fi similare.
Fie Φ ∶ 𝐷 → ℝ3 o pı̂nză parametrizată s, i fie Σ = Φ(𝐷) imaginea ei (i.e. suprafat, ă pe care vom
integra). Fie 𝑓 ∶ 𝑈 ⊆ Σ → ℝ o funct, ie continuă (deci integrabilă), definită pe (o port, iune din)
imaginea pı̂nzei.
Vom fi interesat, i de un caz particular (s, i, totodată, cel mai des ı̂ntı̂lnit) pentru integrala de
suprafat, ă, anume cı̂nd pı̂nza este dată ı̂ntr-o parametrizare carteziană. Adică ecuat, ia suprafet, ei
poate fi scrisă ı̂n forma 𝑧 = 𝑧(𝑥, 𝑦).
Integrala de suprafat, ă de spet, a ı̂ntı̂i a funct, iei 𝑓 pe suprafat, a Σ parametrizată cartezian prin
𝑧 = 𝑧(𝑥, 𝑦) este:
√
∫ 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝜎 = ∬ 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧(𝑥, 𝑦)) ⋅ 1 + 𝑝 2 + 𝑞 2 𝑑𝑥𝑑𝑦,
Σ 𝐷
unde:

• 𝐷 este domeniul de definit, ie al parametrizării carteziene, adică proiect, ia pe planul XOY a

suprafet, ei (𝑧 ∶ 𝐷 ⊆ ℝ2 → ℝ);
𝜕𝑧 𝜕𝑧
• coeficient, ii de sub radical sı̂nt 𝑝 = s, i 𝑞 = .
𝜕𝑥 𝜕𝑦

În cazul particular ı̂n care 𝑓 = 1, se obt, ine aria suprafet, ei Σ.

55
11.2 Integrale de suprafat, ă de spet, a a doua
Fie, ca mai sus, o pı̂nză tridimensională, pe care o considerăm a fi parametrizată:

Φ ∶ 𝐷 → ℝ3 , Φ(𝑢, 𝑣) = (𝑋 (𝑢, 𝑣), 𝑌 (𝑢, 𝑣), 𝑍 (𝑢, 𝑣)).

Fie, de asemenea, o 2-formă diferent, ială1 :

𝜔 = 𝑃𝑑𝑦 ∧ 𝑑𝑧 + 𝑄𝑑𝑧 ∧ 𝑑𝑥 + 𝑅𝑑𝑥 ∧ 𝑑𝑦.

Integrala pe suprafat, a orientată Σ = Φ(𝐷) a 2-formei diferent, iale 𝜔 se defines, te prin:

𝐷(𝑌 , 𝑍 ) 𝐷(𝑍 , 𝑋 ) 𝐷(𝑋 , 𝑌 )

∫ 𝜔 = ∬ (𝑃 ◦ Φ) ⋅ 𝐷(𝑢, 𝑣) + (𝑄 ◦ Φ) ⋅ 𝐷(𝑢, 𝑣) + (𝑅 ◦ Φ) ⋅ 𝐷(𝑢, 𝑣) 𝑑𝑢𝑑𝑣,
Σ 𝐷

𝐷(𝑌 , 𝑍 )
unde 𝐷 este domeniul parametrizării ((𝑢, 𝑣) ∈ 𝐷), iar etc. sı̂nt jacobienii parametrizării
𝐷(𝑢, 𝑣)
(𝑋 , 𝑌 , 𝑍 ) ı̂n funct, ie de 𝑢, 𝑣. Concret, de exemplu, avem:

𝐷(𝑋 , 𝑌 ) ||𝑋𝑢 𝑋𝑣 ||
= ,
𝐷(𝑢, 𝑣) || 𝑌𝑢 𝑌𝑣 ||

𝜕𝑋
s, i celelalte, folosind notat, ia simplificată 𝑋𝑢 = etc. 2
𝜕𝑢
Într-o formă simplificată, putem scrie integrala folosind un determinant formal:

|𝑃 ◦ Φ 𝑄 ◦ Φ 𝑅 ◦ Φ|
| |
| 𝑍𝑢 || 𝑑𝑢𝑑𝑣.
∫ 𝜔 = ∫ | 𝑋𝑢 𝑌𝑢
Σ | 𝑋𝑣 𝑌𝑣 𝑍𝑣 ||
|

11.3 Formula Gauss-Ostrogradski

Această formulă ne permite să schimbăm o integrală de suprafat, ă de spet, a a doua cu una triplă,
similar formulei Green-Riemann, dar ı̂n dimensiune superioară.
1𝜔 este o 2-formă diferent, ială deoarece ea cont, ine produse de cı̂te 2 elemente diferent, iale 𝑑𝑥, 𝑑𝑦, 𝑑𝑧. De aseme-
nea, notat, ia ∧ (citită wedge“ sau produs exterior“) este o notat, ie specifică pentru produsul care se defines, te ı̂ntre
” ”
diferent, ialele 𝑑𝑥, 𝑑𝑦, 𝑑𝑧. Alternativ, putet, i găsi scrierea s, i prin juxtapunere:

𝜔 = 𝑃𝑑𝑦𝑑𝑧 + 𝑄𝑑𝑧𝑑𝑥 + 𝑅𝑑𝑥𝑑𝑦.

Însă acest produs nu este comutativ, deci ordinea ı̂n care scriem 2-forma diferent, ială este esent, ială! (observat, i per-
mutările circulare: 𝑑𝑦𝑑𝑧 → 𝑑𝑧𝑑𝑥 → 𝑑𝑥𝑑𝑦).
2 Ordinea scrierii jacobienilor este, evident, esentială. Pentru a-i retine mai usor, observati că ordinea urmează tot
, , , ,
o permutare circulară, asemănătoare diferent, ialelor din 2-forma diferent, ială 𝜔.

56
 Păstrı̂nd notat, iile s, i contextul de mai sus, formula Gauss-Ostrogradski se scrie:

∫ 𝜔 = ∭ 𝑃𝑥 + 𝑄𝑦 + 𝑅𝑧 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧,
Σ 𝐾

unde 𝐾 = IntΣ este solidul care are drept frontieră suprafat, a Σ, iar 𝑃𝑥 , 𝑄𝑦 , 𝑅𝑧 notează derivatele
part, iale corespunzătoare coeficient, ilor din 2-forma diferent, ială 𝜔.

Observaţie 11.1: Formula Gauss-Ostrogradski are, ca s, i formula Green-Riemann, condit, ii de apli-

care (existent, ă). Încercat, i să le formulat, i, analizı̂nd formula.

Formula Gauss-Ostrogradski se mai numes, te formula flux-divergent, ă. Într-adevăr, folosind

o interpretare fizică, se poate asocia 2-formei diferent, iale 𝜔 cı̂mpul vectorial 𝑉⃗ = (𝑃, 𝑄, 𝑅), iar
membrul stı̂ng, adică integrala de suprafat, ă, calculează fluxul cı̂mpului 𝑉⃗ prin suprafat, a Σ. În
fizică, acesta se defines, te ca produsul scalar dintre cı̂mpul vectorial s, i versorul normal la suprafat, ă.
Membrul drept este, după cum se poate vedea us, or, divergent, a cı̂mpului vectorial ı̂n solidul IntΣ,
deci avem:
⃗ ⃗ = ⃗
∫ 𝑉 ⋅ 𝑛𝑑𝜎 ∭ ∇ ⋅ 𝑉 𝑑𝑥𝑑𝑦𝑑𝑧.
Σ 𝐾
Pentru cazul cı̂nd suprafat, a este parametrizată, adică avem:

Φ = Φ(𝑋 (𝑢, 𝑣), 𝑌 (𝑢, 𝑣), 𝑍 (𝑢, 𝑣)),

se pot calcula vectorii tangent, i la suprafat, ă, după direct, iile lui 𝑢 s, i 𝑣, prin derivate part, iale:
𝜕Φ 𝜕Φ
𝑇⃗𝑢 = , 𝑇⃗𝑣 = .
𝜕𝑢 𝜕𝑣
Apoi, normala la suprafat, ă se poate calcula prin produs vectorial3 . O variantă simplă de a
ret, ine formula de calcul pentru produsul vectorial foloses, te determinantul formal:
| 𝑖⃗ 𝑗⃗ 𝑘⃗ |
| |
| |
𝑁⃗ = 𝑇⃗𝑢 × 𝑇⃗𝑣 = |𝑇⃗𝑢1 𝑇⃗𝑢2 𝑇⃗𝑢3 | ,
| 1 |
|𝑇⃗ 𝑇⃗ 2 𝑇⃗ 3 |
| 𝑣 𝑣 𝑣|

unde 𝑇⃗𝑢,𝑣
𝑖
notează componenta 𝑖 a vectorului 𝑇⃗𝑢,𝑣 .
1 ⃗
Ulterior, vectorul normal 𝑁⃗ devine versorul normal 𝑛, ⃗ prin normare, adică 𝑛⃗ = 𝑁.
||𝑁⃗ ||
Dar, t, inı̂nd cont că avem relat, ia ı̂ntre diferent, iale 𝑑𝜎 = ||𝑁⃗ ||𝑑𝑢𝑑𝑣, rezultă că obt, inem:

⃗ ⃗ = 𝑉⃗ ⋅ 1 𝑁⃗ ⋅ ||𝑁⃗ ||𝑑𝑢𝑑𝑣 = ⃗ ⃗
∫ 𝑉 ⋅ 𝑛𝑑𝜎 ∫ ∬ 𝑉 ⋅ 𝑁 𝑑𝑢𝑑𝑣.
Σ Σ ||𝑁⃗ || 𝐷
3 amintiti-vă, produsul vectorial al doi vectori este un vector perpendicular pe planul dat de cei doi factori
,

57
11.4 Parametrizări uzuale
Următoarele formule de parametrizare pot fi folosite ı̂n calcule:
(1) Sfera: Fie 𝑅 > 0 s, i (𝑢, 𝑣) ∈ 𝐷 = [0, 𝜋] × [0, 2𝜋). Parametrizarea sferei Φ = Φ(𝑢, 𝑣) este:
Φ(𝑢, 𝑣) = (𝑅 sin 𝑢 cos 𝑣, 𝑅 sin 𝑢 sin 𝑣, 𝑅 cos 𝑢);

(2) Elipsoidul: Fie 𝑎, 𝑏, 𝑐 > 0 s, i (𝑢, 𝑣) ∈ 𝐷 = [0, 𝜋] × [0, 2𝜋). Parametrizarea elipsoidului este:
Φ(𝑢, 𝑣) = (𝑎 sin 𝑢 cos 𝑣, 𝑏 sin 𝑢 sin 𝑣, 𝑐 cos 𝑢);

(3) Paraboloidul: Fie 𝑎 > 0, ℎ > 0 s, i (𝑢, 𝑣) ∈ 𝐷 = [0, ℎ] × [0, 2𝜋). Parametrizarea paraboloidului
este:
Φ(𝑢, 𝑣) = (𝑎𝑢 cos 𝑣, 𝑎𝑢 sin 𝑣, 𝑢 2 );
(4) Conul: Fie ℎ > 0 s, i (𝑢, 𝑣) ∈ 𝐷 = [0, 2𝜋) × [0, ℎ]. Parametrizarea conului este:
Φ(𝑢, 𝑣) = (𝑣 cos 𝑢, 𝑣 sin 𝑢, 𝑣);

(5) Cilindrul: Fie 𝑎 > 0, 0 ≤ ℎ1 ≤ ℎ2 s, i (𝑢, 𝑣) ∈ [0, 2𝜋] × [ℎ1 , ℎ2 ]. Parametrizarea cilindrului este:
Φ(𝑢, 𝑣) = (𝑎 cos 𝑢, 𝑎 sin 𝑢, 𝑣).

11.5 Exercit, ii
1. Calculat, i vectorii tangent, i s, i versorul normalei la suprafet, ele parametrizate din sect, iunea
anterioară.

2. Să se calculeze integrala de suprafat, ă de prima spet, ă:

∫ 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧)𝑑𝜎,
Σ
√
unde 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑦 𝑧, iar Σ ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 6𝑧, 𝑧 ∈ [0, 2].

3. Folosind integrala de suprafat, ă, calculat, i aria suprafet, ei Σ, unde:

Σ ∶ 2𝑧 = 4 − 𝑥 2 − 𝑦 2 , 𝑧 ∈ [0, 1].

4. Calculat, i fluxul cı̂mpului vectorial 𝑉⃗ prin suprafat, a Σ pentru:

⃗
𝑉⃗ = 𝑦 𝑖⃗ + 𝑥 𝑗⃗ + 𝑧 2 𝑘, Σ ∶ 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 , 𝑧 ∈ [0, 1].

5. Calculat, i ∫ 𝜔, unde:
Σ

58
(a) • 𝜔 = 𝑦𝑑𝑦 ∧ 𝑑𝑧 + 𝑧𝑑𝑧 ∧ 𝑑𝑥 + 𝑥𝑑𝑥 ∧ 𝑑𝑦;
• Σ ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 = 𝑧 2 , 𝑧 ∈ [1, 2].
(b) • 𝜔 = 𝑥(𝑧 + 3)𝑑𝑦 ∧ 𝑑𝑧 + 𝑦𝑧𝑑𝑧 ∧ 𝑑𝑥 − (𝑧 + 𝑧 2 )𝑑𝑥 ∧ 𝑑𝑦;
• Σ ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 1, 𝑧 ≥ 0.

6. Calculat, i fluxul cı̂mpului:

𝑉⃗ = (𝑥 + 𝑦)𝑑𝑦 ∧ 𝑑𝑧 + (𝑦 + 𝑧)𝑑𝑧 ∧ 𝑑𝑥 − 2𝑧𝑑𝑥 ∧ 𝑑𝑦
prin emisfera Σ ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 4, 𝑧 > 0.

11.6 Formula lui Stokes

Această ultimă formulă integrală ne permite să schimbăm o integrală curbilinie de spet, a a doua
cu una de suprafat, ă de spet, a a doua.
Fie Σ o suprafat, ă cu bord (frontieră) s, i fie o 1-formă diferent, ială
𝛼 = 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧,
care este de clasă C1 ı̂ntr-o vecinătate a lui Σ.
Notăm frontiera lui Σ prin 𝜕Σ, care este o curbă (conturul suprafet, ei) sau, mai precis, un drum
neted.
Are loc formula lui Stokes:
𝜕𝑅 𝜕𝑄 𝜕𝑃 𝜕𝑅 𝜕𝑄 𝜕𝑃
∫ 𝑃𝑑𝑥 + 𝑄𝑑𝑦 + 𝑅𝑑𝑧 = ∫ ( 𝜕𝑦 − 𝜕𝑧 )𝑑𝑦 ∧ 𝑑𝑧 + ( 𝜕𝑧 − 𝜕𝑥 )𝑑𝑧 ∧ 𝑑𝑥 + ( 𝜕𝑥 − 𝜕𝑦 )𝑑𝑥 ∧ 𝑑𝑦.
𝜕Σ Σ

În notat, ie vectorială, dacă asociem cı̂mpul vectorial 𝑉⃗ = (𝑃, 𝑄, 𝑅) 1-formei diferent, iale 𝛼,
atunci formula lui Stokes se scrie:
⃗ ⃗ ⃗
∫ 𝑉 ⋅ 𝑑 𝑟⃗ = ∫ (∇ × 𝑉 ) ⋅ 𝑛𝑑𝜎,
𝜕Σ Σ

unde ∇ × 𝑉⃗ = rot𝑉⃗ se numes, te rotorul cı̂mpului vectorial, calculat cu ajutorul produsului vectorial
𝜕 𝜕 𝜕
formal ı̂ntre operatorul diferent, ial ∇ = , , si cı̂mpul 𝑉⃗ = (𝑃, 𝑄, 𝑅).
( 𝜕𝑥 𝜕𝑦 𝜕𝑧 ) ,

11.7 Exercit, ii
7. Să se calculeze, folosind formula lui Stokes, integrala curbilinie ∫ 𝛼 pentru cazurile:
𝛾

(a) 𝛼 = (𝑦 − 𝑧)𝑑𝑥 + (𝑧 − 𝑥)𝑑𝑦 + (𝑥 − 𝑦)𝑑𝑧, iar curba 𝛾 este frontiera suprafet, ei Σ ∶ 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 , 𝑧 = 1;

(b) 𝛼 = 𝑦𝑑𝑥 + 𝑧𝑑𝑦 + 𝑥𝑑𝑧, iar curba 𝛾 este frontiera suprafet, ei Σ ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 1, 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 0.

59
11.8 Resurse suplimentare
Formula Green-Riemann, formula Gauss-Ostrogradski s, i formula Stokes se numesc, ı̂n
general, formule integrale. Pentru coerent, ă, le-am introdus ı̂n capitolele potrivite, ı̂n loc să le
dedic un capitol separat.
Recomand materialele Prof. Purtan, care cont, in exercit, ii rezolvate complet:

• integrale de suprafat, ă;

• formule integrale.

60
SEMINAR 12

EXAMEN 2018–2019

12.1 Numărul 1
1. Să se afle valorile extreme ale funct, iei:

𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 2 + 𝑦 2 − 3𝑥 − 2𝑦 + 1

pe mult, imea 𝐾 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 1.
∞
𝑑𝑥
2. Calculat, i ∫ .
0 𝑥4+1

3. Să se calculeze volumul corpului mărginit de suprafet, ele:

{
𝑧 = 𝑥2 + 𝑦2
2 = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧2.

4. Să se calculeze fluxul cı̂mpului 𝑉⃗ = (𝑥 + 𝑧 2 , 𝑦 + 𝑧 2 , −2𝑧) prin suprafat, a 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 1, 𝑧 ≥ 0.

5. Să se calculeze aria suprafet, ei:

Σ = {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 𝑅 2 , 𝑧 ≥ 0} ∩ {(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∣ 𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 𝑅𝑦}.

(Aria lui Viviani)

61
12.2 Numărul 2
1. Să se afle valorile extreme ale funct, iei:

𝑓 (𝑥, 𝑦) = 𝑥 ⋅ 𝑦, pe 𝐾 ∶ 2𝑥 2 + 𝑦 2 ≤ 1.

∞
𝑑𝑥
2. Calculat, i ∫ .
0 𝑥3+1

3. Să se calculeze volumul corpului obt, inut prin intersect, ia suprafet, elor:
{
2 = 𝑥 2 + 𝑦2 + 𝑧2
𝑧2 = 𝑥 2 + 𝑦 2, 𝑧 ≥ 0

4. Să se calculeze aria suprafet, ei 2 − 𝑧 = 𝑥 2 + 𝑦 2 , 𝑧 ∈ [0, 1].

5. Calculat, i fluxul cı̂mpului vectorial 𝑉⃗ = 𝑞

4𝜋
⋅ 𝑟⃗
𝑟3
prin:
(a) Sfera centrată ı̂n origine s, i cu rază 𝑅 > 0;
(b) Orice suprafat, ă Σ ı̂nchisă, care nu cont, ine originea.
√
Observat, ie: 𝑟⃗ = (𝑥, 𝑦, 𝑧) s, i 𝑟 = ||⃗𝑟|| = 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 .
(Legea lui Gauss)

12.3 Restant, ă
1. Studiat, i convergent, a seriei de puteri:
√
∑ 𝑛4𝑛 + 3𝑥 𝑛 .
𝑛≥1

2. Studiat, i convergent, a uniformă a s, irului de funct, ii:

𝑛
𝑓𝑛 ∶ [3, ∞) → ℝ, 𝑓𝑛 (𝑥) = , 𝑛 ≥ 1.
𝑥(𝑥 2 + 𝑛)

3. Calculat, i volumul mult, imii mărginite de suprafet, ele:

𝑆1 ∶ 𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 6𝑧, 𝑧 ≥ 3
𝑆2 ∶ 2(𝑥 2 + 𝑦 2 ) = 𝑧 2 .

62
4. Fie suprafat, a 𝑆 = {𝑥 2 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 5, 𝑧 ≤ 0}. Desenat, i suprafat, a s, i calculat, i:

∬ (2𝑥 + 5𝑦)𝑑𝑦 ∧ 𝑑𝑧 + 2𝑦𝑑𝑧 ∧ 𝑑𝑥 + (2𝑧 − 5𝑥)𝑑𝑥 ∧ 𝑑𝑦.

𝑆

63
 INDEX

convergent, ă de regresie, 25
simplă, 12
extreme
uniformă, 12
cu legături, 31
coordonate
domeniu compact, 32
cilindrice, 48
funct, ia lui Lagrange, 32
polare, 44
libere, 25
sferice, 48
criteriul formula
Abel-Dirichlet, 8 flux-divergent, ă, 56
condensării, 7 Gauss-Ostrogradski, 56
de comparat, ie Green-Riemann, 50
la limită, 4 Stokes, 59
termen cu termen, 3 funct, ii
integral, 7 implicite, 27
Leibniz, 8
integrale
logaritmic, 6
Beta, 41
necesar, 3
curbilinii, 49
Raabe-Duhamel, 6
de suprafat, ă
radical, 4
spet, a a doua, 56
raportului, 4
spet, a ı̂ntı̂i, 55
Weierstrass, 14
duble, 43
Gamma, 41
derivate part, iale, 23
improprii, 35
funct, ie armonică, 24
jacobian, 44
laplacian, 24
triple, 46
matricea hessiană, 25
dreaptă polinom

64
 Taylor, 16 teorema
Abel, 15
serii Cauchy-Hadamard, 15
alternante, 8 Fubini, 43
armonice, 3 Green-Riemann, 50
de funct, ii, 14 Poincaré, 51
de numere pozitive, 2 Schwarz, 24
de puteri, 15 transfer
geometrice, 2 de continuitate, 13
Maclaurin, 16 de derivabilitate, 14
Taylor, 16 de integrabilitate, 14

65