Jacques Hadamard - Lectii de Geometrie Elementara. Geometrie in Spatiu - Editura Tehnica 1961

JACQUES HADAIYIARD
Lecţii de geom etrie

elementară
Geomet rie în spaţiu

TRADUCERE DIN LIMBA FRANCEZĂ
EDITURA TEHNICĂ
BUCUREŞTI~ 1961
Volumul de faţă este continuarea lucrăr ii „ Lecţii de geo-
metrie e lementară - Geometrie Pla n ă" şi conţine şapte sec ţiuni:
planul şi dreapta, poliedre, deplcisiiri - simetrii - ase mănare,
co rpuri rotunde , curbe uzua le (elipsă, hiperbolii, parabolă,
elice), noţiuni de topografie şi complemente de geometrie în spa-
ţiu (proprietăţi le perspectivei, polaritatea în raport cu o sferii,
inversiunea în spaţiu, pa liedrele regidate, cuadratura conicelor,
proprietiiţile proiec tive ale conicelor), la care se adaugâ şapte
note în care se comp leteazii sau se extind rezultate stabilite anterior.
El conţine, de asemenea, foart e multe exerciţii şi pro-
b leme, pentru unele dintre ele au toru l indicînd câi le de rezo lvare .
Lucrarea se adresează în primul rînd cadrelor didactice
din înviiţiimîntul m ediu şi elementar, dar ea va fi cercetată cu
folos şi de către elevii înaintaţi, studenţ i şi ingineri .
Cours Gaston Darboux pour la classe d e Mathematiques

Le~ons de Geometrie elementaire
II
Geometrie dans l'espace
par
Jacques Hadamard
Membre de ! 'Institut
Professcur au College de France et a l 'Eco le Polyt.eclm ique
Nouv eUe · edition (Se)
refonclue et augmente e
Lihrairie Armand Colin
103 , Boulevard Saint-Michel , Paris
1949
Tous d roits d e r eproduction et d'adaptation r eserves pour
tous pays
. .
PREFATĂ LA EDITIA A SAPTEA .
Ediţia de faţă conţine re~anieri des tul de importante.
Proiectam de mult, în urma unei indicaţii primite de la regretatul
Lesgourgues, să contopesc teoria unghiurilor poliedre şi aceea a poligoanelor
sferice într-o teorie unitară; în această privinţă, un exemplu foarte util mi-a
fost dat de unul dintre mult stimaţii mei colegi de la Universitate a din Buenos
Aires. Modificarea co res punză toare a fost făcută în prealabil pentru Geometria
plană, unele era mai simplu. De data aceasta, am putut să o realizez şi
pentru Geometria în spaţiu: afară de alte avantaje, ea oferă pe acela al unei repre-
zentări mai uşoare şi mai clare, lucru important clin punct ele vedere pedagogic.
Pe ele a ltă parte, urmînd sfatul unui membru a l Consiliului învăţă
mîntului, ale cărui păreri sînt pentru mine extrem ele valoroase, am consacrat
o expunere dogmatică ( Nota L) proprietăţilor analagmatic e ale cercurilor în
spaţiu, care nu figur ciu în ediţiile precedente decît sub formă ele exerciţii. La
rezu ltatele pe care le-am comunicat în prima noastră ediţie, precum şi la
rezu ltatele atît de remarcabile , obţinute mai ales de d . Andre Bloch, s-au
adăugat ulterior ce r cetările el-lor Robert, Delens, Cambiei-. Fără a intra în
to ate detaliile acestor importante literări, am avut posibilitatea să stabilesc
conc luziile lor cele mai pregnante şi mai simple .
Jn afară de diverse corectări introduse, în particular, în Geometria
proiectivă - sper că am simpli ficat expunerea teoremei fundam entale privind
figuri.Z e plane omografice, - a trebiiit să reial! demonstraţia ( Nota K ) teoremei
lui Cauchy referitoare la poliedrele convexe. ln adevăr, d . Louis Gerard semna-
lase o nouă obiecţie; ajuta t de indicaţiile furnizat e cu amabilitate de acest ·
geometru, am putut să le evit în actua la redactare.
Corpul didactic înţelege astăzi, pe bună dreptate, să renunţe la expresia
„simetrie în raport cu o dreaptă" ' care es tompează .deos ebirea esenţia lă dintre
acest caz :şi cel al simetriei în raport cu un punct sau cu un plan. Printre
diver:şii tennerii" propuşi a o înlociii, am fo st nevoit să-l prefer pe cel de
„transpoz iţie", şi aceasta dintr-un motiv de ordin pur gramatical: el permite
să porbim despre transpusul unui punct sau despre transpusa unei figuri, pe
cînd celelalte denumiri sugerate pe care le cunosc nu se bucură de această
supleţe.
A La fel ca în ediţiile precedente, am acordat o anumită atenţie exerciţiilor.
I mbunătăţirile principale realizate aici privesc Geometria sfe1'ică ( ex. 485 :şi
486) 1i Geometria proiecti[!ă. Semnalez frumoasa teoremă care formează obiectul
4 P R E FA Ţ A LA EDIŢIA A ŞAPTE A
exerci ţi u lui 1294 ; o da larăm u n u i t înăr geometru, pe care totul îl ara tă demn
de marele ni1,me pe care îl ·po artă. Do uă probleme foarte elegante ( ex. 1204
şi 1205) au fost preluate de la colegii şi prietenii mei d-nii G. IliMici ( L' En-
seignement scientifique) şi E . Kasn er ( A merican Ma theina lica l 1\!Ionth ly) . Î n
sf îrş it , îi da to r ăm d- lui M archand clin Lausanne ( L' Enseignement mathematique ,
anu.l X X IX, 1930 , p. 291) de monstraţ ia foarte s i mplă ( ex. 1322) care permi te
s ă s ta bi lim teorema lui M orley fără c1, reci1,rge la aparatu l trigonome tric 1 ) .
J. Hadamard
I) O altă d e mon s traţi e a fo st indi cată în Geometria plană (ex . 422) .

TABLA DE MATERII
a volumului „LECŢII DE GEOMETRIE ELEMENTARĂ - GEOMETRIE PLANĂ" 1 )
9 Capi Lolul III. Intersecţia a două

In Li·oclucere
cercuri 55
55-59
Exe r c i ţ iil e 57
Cartea întîi Capitolul IV. Proprietatea unghiului
înscris 58
LINIA DREAPTĂ 62
Exerciţii l e 60-72
/ Capitolul V. Construcţii 63
Capitolul I. Unghiuri 15 Exerciţiil e 73-91 72
Exerc it iil e 1-4 23 Capitolul VI. Deplasarea figurilor 73
Cap iLoluÎ II.° Triunghiuri 24 Exerciţ iil e 92-97 79
E x er ciţ iil e 5 -1 5 30 Probleme (98- 123 ) propuse la
Ca pilo lul III. Perpendicular e şi Cartea a doua 79
oblice 31
Exerc i ţii l e 16 -18 33
Cartea a treia
Ca pitolul IV. Cazurile tle egalitate
a triunghiurilo r dreptunghice. ASE MĂNAREA
Proprietatea- bisectoarei unui
unghi 33
Exerc iţiil e 19-20 35 Ca pitolul I. Segmente proporţionale 82
Ca pitolul V. Drepte paralele 35 Exerc i ţiile 124-128 90
Exerc itiile 21-25 t,O Cap iL olul II. Asemănarea triunghiu-
Cap itol uÎ VI.,Paralelog rame. Trans- rilor 90
latii 40 Exerc iţiil e 129-134 94
' Exerc iţiile 26-32 t,5 Cap itolul III. Relaţii metrice în tri-
Capi toiul • VII. Drepte concurente unghiuri 9l,
în triunghi 46 Ex erciţiile 135-147 100
Ex e r c iţiil e 33-38 t,3 Capito lul IV. Segmente proporţio -
Probleme (39-l16) propuse la nale în cerc. Axa radicală 100
Cartea întîi 48 Exerciţiile 148-15!1 104
Cap itolu1 V. Omotetie şi asemănare 105
. Exerciţiil e 155-162 111
Cartea a doua Capito lul · VI. Construcţii 112
Exerciţiil e 163-177 120
CERCUL Cap itolul VII. Poligoane regulate 120
Exerciţiile 178 - 189 138
Capitolul I. Intersecţia unei drepte Probleme (190-216) pr.opuse
eu un cerc 50 pentru Cartea a treia 138
Exerciţii l e 47-49 52
Complemente la Cartea a treia
Capi to lui II. Diametri şi coarde 52
Ex e r c iţiile 50- 54 54 Cap itolul I. Semnele segmentelor 140
' ) Lucrarea a ap ă rut în Editura Tehnică in 1960.

6 TABLA DE MATERII - GEOMETRIE PLANA
Exercitiile 217-222 14lt Cartea în lîi

Ca pitolul I( Transversale H l1
Exerciţiile 223-231 1li9 LINIA DREAPT Ă
Capitol ul III. Raport anarmonic.
Fascicule at·monice 11,9 E x e rciţii l e
la ca pitolu l I 245
Exercitiile 232-236 152 Ex e rciţii le
la cap itolu l II 24 6
Capito l u l IV." Poli şi polare în cerc 153 Exerc iţiil e
la ca pitolul II I 249
Ex e rciţiil e 237-2!11 158 Ex e rciţiil e
la ca pitolul IV 250
Capi t olul V. Figuri inverse '158 Exe r c iţiil e
la ca p itolul V 25 0
Exer citiile 242-257 ·J 6l1 Ex er c i ţ iil e
la ca p i Lo lu l VI 252
Ca pitolu l V( P„ohleme referitoare Ex e rciţiil e
la cap itolu l VII 25 5
la cercuri tangente . '1 66 Problemel e la Ca rtea întîi 258
Exerc it iile 25 8- 268 · '169
Cap it c> lul VIÎ. Proprietăţi ale patru -
laterului inscriptibil. Inversorul Cartea a doua
lui Peaucellier 170 CERCUL
Ex e rciţiil e 269-271 bis 176
Prob lem e .( 272-286) propu se Exer c iţ iil e la ca pito lul I 263
pentru comp lementele la Car- Exerc iţiil e la capito lul II 263
Lea a treia 177 Exercitiile la capitolul III 26 5
Exerc iţiil e la cap i to lu l IV 267
Exerc i ţ iil e la cap ito lul V 273
Cartea a patra Exercitii le la capitolu l VI 281
Prob l e~ e l e la Cartea a dou a 284
ARII
Cartea a treia
Capitol ul I. Măsura ariilor 181 ASEMĂNAREA
Exercitiil e 287 -301 '18!1
Capitolu l II.' Compararea ari i lor 186 Exe r c iţii l e la ca pito iu 1 I 300
Exer citiile 302-311 187 Exerciţ iil e la capitolu l II 301
Capito lul IIi. Aria cercului 188 Exerciţi il e la ca pito lu l III 303
Exercitiil e 312- 318 190 Exercitiile la cap itolul IV 308
Cnp i to lul IV.' Con s trucţii 191 Exer cit iile la cap ito lul V 310
E x ercitiile 319 - 323 192 Ex e1 ·ciţii l e la capito lul VI 314
Proble~e (324-342) propuse Ex e r c iţiile la ca p itolul VII 320
p entru Cartea a patra 192 Prob lem ele la Cartea a treia 322
N o ta A. Despre metodă în geometrie 19l1 Complem ente la Cartea a tre ia
a) T eoreme de demonst1·at 19!, Exerciţiile la capito lul I 334
Ex erciţiile la capito lul II 337
b) Locuri geometr ice. Pro- Exer c iţiile la cap ito lul III 340
blem e d e construcţ i e 200 Ex e r c iţiil e
la cap i to lul IV 342
Ex e rciţ i il e
la ca pitolu 1 V 344
c) i\letod e de transfor ma1· e 203
Ex e rciţiile l a capitolul VI 358
N ota B. Despre Postulatul lui Ex e rc i ţi il e
la capito lul VII 366
Euclid 209 P r ob lem ele p entrn compleme nt ele
N " ta C. Despre pt·ohlema cercu- la Cartea a t reia 370
rilor tangente / 216
Nota D. Despre noţi unea de arie 220 Cartea a pa tra
Probleme div erse şi pro bleme ARII
propuse la diferite concursmi
(343-422) 225 Ex erc iti ile la cap i tol ul I 379
A u exă. Problema lui Malfatti 237 Ex ercitiile la capi tolu l II 383
Din prefaţa l a ed iţi a a III-a Exe 1 ·c iţiil e la capitolul III 387
rusă 243 Exerciţiile la capitolul IV 388
So lu ţ iil e exerciţi ilor
a le ·ş 1 Problemel e la Cartea a paLra 391
problemelor (întocmite de Problem e divers e ş1 problem e pro-
D.I. P erep iolkin) 245 puse la concursuri l105
TABLA DE MATERII
a volumulu i „ LECŢII DE GEOME TRIE ELE MENTARĂ - GEOMETRIE ÎN SPAŢIU"
Carlect a cincea Ca rtea a şap tea.
P L ANUL ŞI DREAPTA D E PLASĂR I. S I METIU L ASEMĂNARE
Ca p ito lul I. In tersecţia dreptelor Capito lul I. D e pl asă ri 87

ş i a planelor 9 Exerc it iile 577-5 99
0
92
Exe r c iţiil e 423-427 14 Ca pi to lul II. Simetri i 93
Cap ito lul II. Drepte ş i plane para- Exer citiile 600 - 608 %
lele 14 Capi to lul II I.' Omote tie şi asemănare 97
Exerc i ţ i i l e 428 -438 20 Exercitii le 609-616 100
Capi to lul III. Dre aptă şi plan p ~r- Pro ble~e (617-628) pr op u se
pendiculare între ele 20 la Cartea a şaptea 101
Exer c iţi il e 439-454 24
Capitolul IV . Unghiuri diedre . Plane
perpendicular e 25 Cartea a op ta
Exerc iţ i i l e 455-462 31
Ca p i to-lu 1 V . Pro iecţ ia unei drepte CORPUR I LE ROTUNDE
pe un plan. Un ghiul format de o
dreaptă cu un plan. Di st anţa cea Capitolul I. D efini ţi i gen erale . Ci-
mai mică dintre 1lo uă drepte . lindrul 103
Proiectia u ne i arii plan e 32 Exerc iţiil e 629-639 107
Ex~rc iţ iile 463-473 37 Capito lul II. Conul. Tru nchiul de
Ca pi to lu l VI. Noţiuni introductive co n 108
de geometrie sferică 38 Exe1·c itiile 640-657 112
Capitolul VI I. Un ghiuri poliedre. Cap i to lul II{ Proprietăţile sfo1·e lor 113
Poligoane sferice t,3 Ex e rc iţ ii l e 658-70!1 123
Exer c i ţ iile 474 - 498 GO Cap itolu l IV. Aria ş i volumul sferei 126
P robleme (499-519) p r op u se Exerc iţ iil e 705- 721 13t„
l a Cartea a cinc ea 63 P rob lem e (722-738) p r opuse
la Cartea a opta 135
Cartea a şasea
POLIEDREL E Car tea a noua
CURBELE "C ZUALE

Capito lu l I. Noţiuni generale 66
Exe r c iţiil e 520 -538 7t
Ca pi to lul II. Volumul prismei 72 Capito lul I. Elipsa . 137
E x er c iţ iil e 539-5!.2 78 . Exerc iti ile 739 - 765 154
Cap itol ul III . Volumul piramidei 79 Ca pitol ul II.' Hiperbola 156
E x er c iţ iil e 543-555 8l1 E xerc i ţ iil e 766 - 788 172
Problem e (556-576) pro puse Capito lul III. Parabola 17li,
l a Cartea a şasea 85 Exe t'Ciţiil e 789 -813 185
8 TABLA D'E MATERII - GEOMETRIE IN SP AŢIU
Capitolul IV. Elicea 187 Capitolul VI. Secţiuni plane ale co-
Exe r c iţiil e
81!.-820 196 nului şi ale cilindrului de ro·
Probleme (821-851) propuse taţie 320
la Cartea a noua 197 Exerciţiile 1023-1044 331
Capito lul VII. Elipsa considerată
Cartea a zecea ca proiecţie a unui cerc. Hiper-
bola raportată la asimptotele
NOŢIUN I DE TOPOGRA FIE sale 332
Exerc i ţii le 1OL15- 1092 3l14
Capitolul I. Genera l ităţi . Planimetrie 201 Capito lul VIII. Cuadratura conicelor 3l19
Capito lul II. Nivelmentu l 212 Exerciţiile 1093-1106 353
Capitolul III. Arpentajul 219 · Capitolul IX. Secţiunile conului
Exerciţi il e 852-858 bis 221 oblic cu hază circulară. Proprie-
tăţile proiective ale conicelor 355
CO:i\IPLEMENTE DE GEOMETR IE Exerciţiile 1107-1163 bis 382
Probleme (1164-1205 ) pro-
ÎN SPAŢIU:
puse la complemen te 387
Capitolul I. Centt·ul 1listanţelor pro- Nota E. Despre rezoluhilita tea
porţionale 222 problemelo r de geometrie 393
Exerciţiile 859-877 23 7 Nota F. Despre definiţia volumelGr liOO
Cap itolul II. Propri e tăţile per- Nota G. Despre noţiunile de lun-
spectivei 2L11 gime, de arie şi de volum, re-
Exel'Citiile 878-922 266 lati ve la cm· he şi suprafeţe
Cap itolul III: Poli şi polare în ra- oarecare t, O3
port eu sfera. ln versiunea în Nota H. Despre poliedrele regulate
s paţiu . Complemen te de geo- şi despre grupurile de rotaţii 41l1
metrie sferică 27'1 Nota K. Teorema lui Cauchy refe-
Exer citiile 923-988 285 ritoare la poliedrele convexe 431
Capitolul IV·. Ariile poligoanelo r Nota L. Proprietăţi analagmati ce
sferice 29'1 ale cercurilor în spaţiu 439
Exerciţii l e989-1000 295 No La iW. Noţiun i despre epicicloide .
Capitolul V. Teorema lui Euler . Hipocicloidă cu trei puncte de
Polied1·e regulate 295 în taarccr e 4 98
Exerciţ iil e 1001-1022 317 Prob leme div erse (1206-1337 ) 518
CARTEA A CINCEA
PLANUL ŞI DREAPTA
CAPITOLUL I
INTERSECŢIA DREPTELOR ŞI A PLANELOR
320. Ştim (6) că se numeşte plan o suprafaţă avînd proprietatea că

orice dreaptă care uneşte două pu ncte a le acestei suprcifeţe este conţinută în
întregime în ea.
O astfe l de suprafaţă este infinită; totuşi, pe1itru ca s ă o putem repre -
zenta într-un desen, nu fi gurăm din ea decît o porţiune limitată, de ce le
mai multe ori o porţiune dreptunghiulară; pro cedă m astfe l în fig. 1 şi
următoare le.
Conform definiţiei de mai sus, o dr eaptă poate ocupa trei pozi-ţ ii
diferite în raport cu un plan :
1° poate avea cu el două puncte comune ş i, în consecinţă, este conţinută
în întregime în plan;
2° poate avea cu el un singur punct comun ; se. spune, în acest caz,
că dreapta înţeapă planul;
· 3° în sfîrşit, planul şi dreapta pot -să nu aibă nici un punct comun;
în acest caz, spunem că sînt paralele.
Se adm ite că orice plan împarte spaţiul în două regiuni, situate
respectiv de o p arte şi de cealaltă a acesţui plan . Nu putem trece dintr-o
regiune în ce alaltă fără a traversa planul. In particular, orice dr ea ptă care
uneşte două puncte situate de o parte şi de cealaltă a unui plan înţeapă
acest plan. 1
Invers, se admite că orice dreaptă care înţeapă un plan este împărţită
de punctul comun în dou ă semidrepte, situate de o parte şi de cealaltă
a planului.
Din definiţia planului mai rezultă:
Orice figură egală cu un plan este un plan.
321. Invers, dou~ plan_e oarecare pot fi făcute să coincidă, şi aceasta
în aşa fel, încît o sem1dreaptă oarecare dată a primului plan să se supra-
pună (originile coincizînd) peste o semidreaptă oarecare dată a ce lui de-al
doilea plan.
Mai exact, am admis (6) următoarea -
Axiomă. Prin trei puncte oarecare ale spaţiului trece im plan.
O vom completa prin teorema reciprocă.
Teoremă. Prin trei ·puncte necoliniare trece un plan, şi numai unul.
Fie A, B, C, trei puncte necoliniare prin care presupunem că trec
două plane P, P'.
Afirmăm că aceste plane P, P' coincid.
Observăm, în primul rînd, că aceste două plane au dreptele AB, AC,
BC comune, în virtutea definiţiei .
10 PLANUL ŞI DREAPTA
Fie acum M un punct oarecare din planul P. Prin acest pun ct

(fig. i) putem duce o dr e aptă care taie pe A B în D şi p e AC în E.
Planul P' c onţin e pun cte le D ş i E deci ş i întreaga dr eaptă DE: e l conţine
deci punctul M_. . . .. ,
Astfe l , orice punct a l p lan ulm P aparţm e planului P ; deoarece se
p oate arăta, în ace l aşi mod, că orice punct al p lanului P' aparţine şi lui
P , teorema este dem on s tr at ă .
Axioma si teorema el e ma i su s se ex-
primă împreu~ă, spunînd c.ă trei puncte ne-
co liniare dete rmin ă un plan.
O dreaptă AB şi un punct ex terior C
deter mină un plan , deoarece c ondiţ ia de a
conţine dreapta AB ş i punctu l C sau aceea
de a co nţin e punctele A, B , C se reduc exact
una la cea l altă .
I
~M
Tot astfe l , două dr epte AB, AC care se
intersectează determină un plan, anume ce l
Fig. 1
determinat de puncte le A, B, C; două drepte
paralele de te rmină un plan, deoarece, pr in
definiţi e (38), ex i stă un plan care le cuprinde pe amîndouă şi, pe de a ltă
parte, ace st plan este unic , întrucît conţine una dintre e le şi un- pun ct a l
ce leilalte (aliniatu l prece dent). ·
Conform ce lor de mai sus, putem nota un pl an fie cu o s in g ură li teră,
fie cu literele coresp unz ătoare la trei puncte n eco liniare - sau une i
drepte şi unui punct - sau la două drepte (secante sau para lele ) din
a cest plan.
Obs e rvaţie . Vedem că, printr-o dreaptă dată D trece o infinitate de
plane, deoarece pr in această dreaptă ş i printr-un punct oarecare din spaţiu,
putem duce un plan ; prin D şi printr-un pun ct ne situ at în primul plan ,
putem duce un a l doilea etc.
321. bis. Observ aţ i e. Dacă o figură care nu se compune dintr-un
singw· punct es te astfel în cî t dreapta care uneşte două dintre punctele sale
aparţine în întreg ime acestei fi guri , atunci
sau este o linie dr eaptă;
sau es te un plan;
sau conţine toate punctele spaţiulu i .
In adevăr, prin ipoteză, figura considerată con-
ţine cel puţin două puncte A, B, deci şi dreapta AB.
Dacă ea nu conţine cle cît această dreaptă, propoziţia I
este demonstrată. 'E
In caz contrar, fie C un punct al fi gurii, exter ior Fi g . 2
lui AB; este suficient să r epetăm demonstraţia teo -
remei de la nr. 321 , pentru a constata că ori ce punct din planul ABC
aparţine figurii. Da că aceasta nu mai cuprinde nici un alt punct, pro-
poziţia este d em onstrată. Altfe l , fie D un pun ct a 1 fi gurii , exter ior pla-
nului ABC (fi g. 2). Figura considerată co nţin e orice punct ~E situat în
raport cu planul ABC de partea în car e nu se află punctul D. lntr-adev ăr ,
dreapta DE înţea pă în mod necesar planul într-un punct I şi aparţine deci
INTERSECŢIA DREPTELOR ŞI A PLANELOR 11
în întregi me figurii, întrucît poate fi considerată ca unind două puncte

B, I care fac parte din fi gură.
Pentru ace l aşi motiv însă, figura conţine şi orice punct F situat de
partea planu lui ABC în care nu se află punctul E, adică de partea unde
se află punctul D .
In consecinţă, figur a conţine orice pun ct a l spaţiu lui.
322. Axioma din geometria plană (40) :
Printr-un punct ex terior unei drepte nu putem duce decît o singură
parale lă la această dreaptă · ,
subz is tă şi în geometria în s pa ·ţiu . Intr- adevăr, o para l e lă dusă prin -
tr -un punct C la o dreaptă AB este situată în p lanu l ABC, astfe l că
putem ap lic a, în acest p lan, axioma de mai su s.
Vom putea deci vorbi despre paralela dusă la · o dreaptă printr-u n
punct exter ior.
De asemen ea, dintr-un punct C ex terior unei drepte AB, putem coborî
pe această dreap t ă o perp e ndiculară şi numai una; ·î ntr-ad evăr, această perpen-
diculară ap ar ţine planului ABC pentru care teorema este demon s trată (19).
D imp otrivă, într-un punct luat
8
pe o dreaptă p u tem ridica. o in finit a te
de perpendicu lare pe această dreaptă,
anume cît e una în fiecare dintre pla-
nele (321 , Obs . ) care tre c prin această - ---- -y
dreaptă (fig. 3).
De aici rezu lt ă că două drepte
pot fi perpendicu lar e pe o a treia,
c
fără să fie paralele între e le. Fi g. 3 Fig. t~
323. Planul ABC poate fi con si-

der at ca ge nerat de o dre a ptă care ,se m i şcă trecînd mereu prin punctu l C
si spr ijinin duse pe dreapta AB. lntr - adevăr o astfe l de dreaptă rămîne
tot timpul în planul considerat şi, pe de a ltă parte, o putem face să treacă
printr-un punct oarecare a l acestu i plan , cu excepţia puncte lor situ ate .p e
paralela du să la AB din C.
De asemenea, o dr ea ptă xy, care se mişcă rămînînd paralelă cu pozitia
ei iniţială AC (fig. 4) ş i spr ijinindu-s e pe o dreaptă fixă AB, ge nere;ză
un plan ABC , sau încă locu l geo metric al unei dr epte care se mişcă r ămînînd
p ara le lă cu poziţia ei im:ţ ială şi spri jin indu-se mereu pe o dreaptă fixă (pozitia
iniţ ială ş i dreapta fixă fiind pre supuse secante) es te un plan. Într-ad e văr,
potrivit d ef iniţiei lo curi lor geometri ce (1 bis), acest en unţ exprimă urm ă
torul dublu fapt:
1° dreapta mobilă x y a p arţin e tot timpul
planului ABC;
2° prin orice punct al acestui plan trece o
dreaptă x y, p ara l e lă la AC şi care taie pe AB.
Fig. 5 324. Teoremă. Două plane distincte care au
u.n punct comun, au o infinitate de puncte comune,
si tuate toate pe aceeaşi dreaptă.
Fie c~le două plane P ,Q (fig. 5) car e au comun punctul A, fără să co in-
cidă totuşL Planul Q împarte spaţiul în două regiuni pe care, pentru a
scurta exprimarea, le vom numi partea de deasupra ş i partea de dedesubt ul

planului.
Prin punctu l A, în planul P, ducem o dreaptă oarecare MANI'. Este
posibi l ca această dreaptă să a p arţi nă în întregime planului Q; în a cest
caz ce le două plane au o dreaptă comună.
In caz contrar, ştim că punctul A împarte dreapta noastră în două
păr ·ţi , situate una deasupra p lanu lui Q, iar cealaltă dedesubtul lui. Presu -
p unem pentru a f ixa ideile că punctul M se află deasupra planului Q, iar
punctu l M' , dedesubtu l lu i.
Proc e dăm la fel cu o a doua dreap tă NAN ' clin p lanul P şi, dacă
aceasta nu apar ·ţine planului Q, vom presupune că N este deasupra lui,
iar N', dedesubt .
Unim !VI cu N' . Această dreaptă, care trece prin două puncte situate
de o parte ş i de alta a lui Q, înţeapă în mod necesar acest plan într-un
punct B , distinct de punctul A (a ltfel, punctele M, A, N' ar fi co liniare).
Cele două plane date, avînd două puncte comune A, B, cuprind amîndouă
întreaga dreaptă AB.
Ele nu pot să aibă comun un punct exterior lui AB, căci altfel (321)
nu ar fi distincte.
Conform ce lor de mai s us, două p lane distincte pot fie să se întretaie,
şi atunci in tersecţ ia lor e te o dreaptă, fie să nu aibă nici un punct comun .
In acest din urmă caz, spunem că sînt paralele .
Dacă două plane se intersectează, dreapta comună împarte pe fiecare
dintre ele în două regiuni (s emi plane ) ,- situate de păr·ţi diferite, în raport
cu ce l ălalt plan . .
325. După ce am studiat (320) poziţi il e re lative ale une i drepte şi
a le unui plan ş i (324) poziţiile re lat ive a două p lane, ne rămîne să en umerăm
poziţiile relat ive a două drepte. Este clar că, în această privinţă, dacă
presupunem dreptele distincte, nu ex i stă clecît trei posibilităţi:
1° ce le două drepte se intersecte.ază ;
2° ele sînt parale le;
3° ele nu se află în ace l aşi plan.
Trebuie menţionat că, d acă ce le două drepte sînt duse la întîmp lare,
cazu l care se rea liz ează în genera l este ce l de-al treilea. Fără a încerca să
precizăm într-un mod abso lut sensul acestei afirmaţii (aceasta se face cu
a jutorul unor noţiuni străine de geometria e l ementară), ne vom da seama
de exact itatea ei, în modul urm ător : să lu ăm arb itrar prima dreaptă AB
ş i un punct C al ce lei de-a dou a. Da că vom du ce a doua dreaptă la întîm-
plare, prin punctul C, ea nu va fi, în gener a l , conţ inută în planul ABC; ·
astfel că ce le d_smă drepte nu se vor afl a în acelaşi plan .
325 bis. ln particular, vedem că, pentru a stabili paralelismu l a
două drepte, nu va fi sufi cient, ca în geometria plană, să d e mon străm că
ele nu au nici un punct comun . Este indispensabil să dovedim, în plus,
că ele aparţin ace lui aş i plan.
326. Intersecţia a trei plane.
Mai putem spune că la nr. 320 ş i 325 am găs it punctele comun e
une i drepte ş i unui plan sau pun cte le comune la două plane. Ne propunem
acum să stud iem punctele comune la trei plane P , Q, R.
INTERSECŢIA DREPTELOR ŞI A PLANELOR 13
În acest scop, fie D 1 dreapta de intersecţ ie a planelor Q, R, d acă

acestea se intersectează. Punctele comune planelor Q şi R nefiind altele
decît pun cte le drepte i D 1 , problema revine la aceea a intersecţie i dreptei
D 1 cu planul P.
De ase menea, n otînd cu D 2 drea pta de int ersecţ i e a lui R , P şi cu D 3
dreapta de intersecţie a lui P, Q, dacă aceste plane se taie, se poate r ezo lva
problema studiind intersecţ i a lui D 2 cu Q sau pe aceea a lui D 3 cu R.
Să aplicăm prima metod ă . Vom avea de considerat întîi cazul în care
1) planele Q, R se int ersec te a z ă ( după dreapta D 1 ) , iar dreapta D 1
înţeapă planul P.
Se vede imediat că
I. Cele trei plane date au un punct comun S (punctul de inter secţ ie
al lui D 1 cu P ), în această ipoteză .
Dacă dubla ipoteză 1) nu este verificată, nu putem avea decît urmă
toarele cazuri:
II. Cele trei plane nu au nici un punct comun, dacă
2) Q şi R se taie după dreapta D 1 , parale lă cu P;
sau dacă
3) Q şi R sînt para lele ;
sau dacă
4) Q ş i R coincid, dar sînt paralele cu P.
III. Cele trei plane au comune toate punctele unei drepte, dace/,
5) Q şi R se taie după o dr ea ptă D 1 , conţinută în P;
sau dacă
6) Planele Q şi R coinc id şi taie planul P .
IV. Cele trei plcme au toate punctele comune, dacă
7) Ele coincid două cîte două.
Cele şapte ipoteze de mai su s sînt efectiv singurele posibile, deoarece
dacă dreapta D 1 există, ea nu poate avea în raport cu P decît una dintre
cele trei poziţii indicate la nr. 320 [ipoteze le1 ), 2), 5)], .i ar dacă nu ex i stă,
atunci planele P, Q nu pot fi decît paralele [ipoteza 3)] sau confund ate
[ipotezele 4), 6) , 7)] .
Avem de ci şi reciprocele enunţurilor de mai sus: d acă, de exemplu,
ce le trei p lane nu au nici un punct comun, ne aflăm în mod necesar în
condiţjile uneia dintre ipoteze le 2), 3), 4).
ln plus, putem atribui lui D 2 şi lui Q rolul pe care l-au jucat D 1
şi P, trebuind să aj un gem astfel, în mod necesar, la aceeaşi soluţie. Aşadar,
dacă procedăm cum s-a indicat mai sus şi ajungem, de . exemplu, la una
dintre ipotezele 2) sau 3) sau 4), sîntem de asemenea într-una din aceste
trei ipoteze, da_9ă permutăm P cu Q şi D 1 cu D 2 •
326 bis. In sfîrşit, int er secţ ia a trei plane mai revine la intersecţ ia a
două oarecare dintre dreptele D 1 , D 2 , D 3 (presupunîrid că ele există) : orice
pu~ct comun celor trei plane este, evident, comun dreptelor D 1 şi D 2 , şi
reciproc.
Aşadar, dacă cele două drepte D 1 , D 2 există şi se intersectează, avem
un punct comun unic.
Dacă sînt paralele, nu avem nici un punct comun.
Dacă sînt confundate, avem o infinitate .
Invers , dacă ce le trei plane se taie într-un punct unic (cazul I), acest
punct este comun ce lor trei drepte D 1 , D 2 , D 3 • .
Da că ele nu au nici un punct comun (cazul II ) , dreptele D 1 , D 2 , D 3

(d acă există) sînt paralele două cîte două: deoarece Di ş i D 2 , de exemplu
( da c ă există), sînt în ace la şi plan, anume planul R, şi nu se întîlnesc.
D acă ce le trei plane au o infinitate de puncte comune şi dacă dreptele
D1' D 2 , D 3 ex ist ă (ceea ce nu se po ate întîmpla dec ît în cazul III), ele sînt
toate trei confundate.
EXERCIŢII
423. Dacă un anumit num ăr de dl'epte sînt astfe l că dou ă oarecare dintre ele se
taie, atunci
- sau toate aceste drep te trec printr-un ace l aş i punct;
~ sa u sînt toate în ace l aşi p lan.
424. Printr-un punct dat , să se ducă o dr eaptă car e taie două d repte date n es i-
tu ate în acelaş i pla n 1 ).
Există o infinitate de drepte care ta ie tre i drepte date ce nu sînt d o u ă cîte două
în ace l aş i pl an.
Ce devin răsp un surile la cele două într ebă ri de m a i sus, dacă d o uă d in tre drep -
tele date sînt în ace l aş i p lan?
425. Dacă d o uă triunghimi ABC, A' B 'C', nesituate în ace l aşi plan, sînt astfe l
în cî t latur ile B C , B'C' se tai e, la fe l CA , C'A' ş i AB, A'B ', a tunci
1° ce le trei drepte AA', BB', CC' t r ec printr-un ace l aş i punct sa u sînt paralele
d o u ă cîte două;
2° ce le trei puncte de i nters ecţ ie a le drep t elor BC ş i B'C', CA ş i C' A', AB şi
A' B' sînt în linie dre a ptă .
426. Fiind date un p lan P ş i tre_i puncte A,B ,C (neco liniare), exteri oar e aces tui
p lan, să se afl e
1° un punct M as tfel ca dreptele care îl un esc cu punctele A,B,C să înţepe planu l
P în v îrfurile unui t riunghi omotetic cu un triun ghi dat ;
2° un p un ct M as tfel ca dr epte le car e îl un esc cu p unctele A,B,C să înţepe planul
P în vîrfuril e unui triunghi egal cu un tr iunghi dat1 ).
426 bis. Fiind date două tr iun ghiuri ABC, A' B 'C' ş i un pla n P, să se găsească
în acest plan un triunghi cx~y, as tfel ca drepte le Acx, B~, Cy să fie con curente , s ituaţia
fiind aceeaş i p entru A'cx, B'~, C'yl) .
427. Să se extindă la cazu l u nu i poligon strîm.b (a dică o linie fr î ntă în c hi să, a l e
căre i laturi nu sînt în ace l aş i plan ) ş i a l unui punct oarecare din s paţiu t eor em a care
face obiectul exer c i ţiu l ui 8 bis .
CAPITOLUL II
DREPTE ŞI PLANE PARALELE
327. Drepte paralele • .

Teoremă. Dacă două drepte D 1 , D 2 sînt paralele, atun ci paralela (322)
la Di, dusă printr-un punct arbitrar 2 ) lVI al spaţiului, coincide cu paralela
dusă prin ace laşi punct la D 2 •
1)V. nota d e la sfî r ş itul problemelor l a Cartea a cincea.

2)Punctul M este pres upus însă exterior dreptelor D 1 şi D 2 , d acă nu ţin e m seama
d e observaţia d e !a s fîrşitul nr. 328 .
DREPTE ŞI PLANE PARALELE 15
Dreptele D 1 , D 2 se află, prin ipoteză, într-un acelaşi plan R. Dacă punc-

tul M se află şi el în acest plan, propoziţia noastră este cunoscută din geome-
tria p}ană (40), deoarece, în acest caz, paralelele la D 1 sînt paralele şi la D .
2
ln cazul contrar, fie P planul lui M şi al lui D 2 , iar Q planul lui
M şi al lui D 1 . Aceste două plane (distincte, dat fiind că M nu se află
în acelaşi plan cu D 1 şi cu D 2 ) se taie după o dreaptă D 3 .
D 1 şi D 2 fiind paralele, cele trei plane P, Q, R nu au (326 bis) mei
un punct comun.
Aşadar, (326 bis), D 3 este paralela dusă prin M la D 1 şi, de asemenea,
paralela dusă prin M la D 2 •
Observ aţi e. Vedem, totodată, că dacă două ·drepte D 1 , D 2 sînt
paralele, atunci intersecţia a două plane dintre care unul trece prin D 1 , iar
celălalt prin D 2 este paralelă cu D 1 şi cu D .
2
328. Este cfar că din teorema de mai sus rezultă următoarea
Teoremă. Două drepte D 2 , D 3 , paralele cu o a treia, sînt paralele între
ele ( srpi coincid).
Intr-adevăr, dacă printr-un punct M a lui D 3 , ducem o paralelă la
D 1 , ea coincide cu D 3 , care este paralela dusă prin M la D 2 •
O b s e r v a ţ i i . I. Acelaşi enunţ a fost stabilit în geometria plană
(40) ; este însă clar (325 bis) că această demonstraţie nu poate fi suficientă
în geometria în spaţiu. .
II. Adeseori înlocuim, ca în geometria plană, expresia drepte paralele
prin expresia drepte avînd aceeaşi direcţie. Acest mod de exprimare este
justificat prin teorema de mai sus . . .
De asemenea, la fel ca în geometria plană, sîntem conduşi să consi-
derăm două drepte confundate ca un caz particular a două drepte paralele :
simplificăm, astfel, un anumit număr de enunţuri (aşa se înt'lmplă, evident,
de exemplu cu teorema precedentă).
329. Dreaptă paralelă cu un plan. D
Teoremă. Dacă un plan Peste paralel cu o dreaptă
D, atunci orice plan dus prin D şi care este secant cu
P taie planul P după o dreaptă D 1 , paralelă cu D
(fig. 6).
Într-adevăr, dreapta de intersecţie D 1 este, prin Fig. 6
însăşi construcţia ei, în acelaşi plan cu D, şi ea nu
întîlneşte dreapta D, întrucît aceasta din urmă nu are nici un punct co-
mun cu P.
Teoremă. Un plan P este în mod necesar paralel cu o dreaptă D care
nu aparţine planului, dcică conţine o dreaptă D 1 , paralelă cu D.-
Intr-adevăr, sau planul. dreptelor D şi D 1 coincide cu P, în care
caz D este cortţinută în P, sau, aceste două plane tăindu-se după dreapta
DI> dreapta D nu ar putea întîlni planul P (fig. 6) decît într-un punct al
lui D 1 , ceea ce este imposibil, D şi D 1 fiind paralele.
Această din urmă teoremă. poate fi considerată drept reciproca celei
dintîi. Prin reunirea lor, vedem că condiţia necesară şi suficientă pentru ca
un plan să fie paralel cu o dreaptă sau să o conţină este ca el să conţină cel
puţin o paralelă la această dreaptă (condiţia este necesară în virtutea primei
teoreme şi suficientă în virtutea celei de-a doua) .
De aici deducem imediat urm ăto ar e a

. Teorem ă . Dacă două drepte sînt paralele, orice plan paralel cu unct
dintre ele sau care o conţine- es te para lel cu a doua setu o co nţine .
Un plan care c onţine o p a ral e l ă la pr ima ar e aptă conţin e , tot odată, o
paral e l ă la a dou a.
O b s e r v a ţ i e . Aici e nunţul ia d in nou o formă m a i s i mp l ă , dacă
vo m conveni să c on s id e răm drepte le c onţinute într-un p lan ca pe un caz
p articular al drepte lor paralele cu acest plan .
Co.rolarul I. Dacă o dreaptă D este p arale lă cu un plan P, iar printr- un
punct al planului P ducem o p arale lă lei D, aceas tă parale lă este în întreg ime
con ti nută în P .
' Altfe l ea nu ar putea fi decît paral e l ă cu P ; în s ă are un punct comun cu P .
Corolarul U. Dacâ două plane care se taie sînt para lele cu aceeaşi dreaptă
D, inte r~ ecţia lor es te p arale lă cu aceas tâ dreaptă.
În ad evă r, fi ecar e dint re aceste plane c o nţ in e o paral e l ă la D ; conclu z ia
e nunţată r e zultă de ci din nr. 327 (Obs ).
Corolarul III. Dace/, douâ drepte sînt paralele , orice plan care taie pe
una o taie şi pe a doua, deoarece, d a că el ar fi paralel cu una dintre drepte
sau ar conţin e -o, ar fi paralel şi cu c e alaltă sau ar conţin e -o .
330. Plane . paralele.
Un plan paralel cu un altul este paralel ca toate dreptele acestuia ;
într - adevăr, da c ă el ar avea un pun ct comun cu una dintre aceste drepte
,
punctul comun ar aparţine ambe lor plane.
Reciproc, un plan paralel cu toate dreptele unui al doilea plan (distin ct
de primul) este paralel cu acesta; într-adevăr da c ă cele două plane ar avea
un punct comun, ar trece prin ace st punct drepte ale ce lui de-al doil ea
plan, care l-ar înţepa pe primu l.
Mai mult, putem enunţa următoarea
Teoremă . Un plan paralel cu douâ drepte concurente dintr -un al doilea
plan, distinct de primul, este paralel cu acesta.
Dacă ce le două p l ane s-ar tăia, intersecţia lor ar trebui (329) să
fie
parale l ă cu fiecare dintre cele două drepte menţionat e în enunţ, cee a ce
- - - ---·....., este imposibil.
\Q Jr......_ \• 330 bis. Teoremă. Printr-un punct exterior unui
\ x/ ""'-x· plan dat trece un plan paralel cu primul, şi numai
unul. Acest plan este locul geometric al dreptelor pa-
..-,,,.----: --,---. ralele cu planul dat, dus e prin punctul dat .
V ~\ 1° Prin punctu l A exterior planului P (fig . 7) ,
\ - trece un plan paralel cu P. Pentru a-l obţine , v om
Fig. 7 duce prin punctul A paralelele Ax, Ax' la demă
drepte D, D' din planul P, neparalel e între el e .
P lanul Axx' este para lel cu p lanul P (teorema de la nr. 330) ; ·
2° Orice p lan paralel cu P, dus prin punctul A, coincide cu ce l pe
care l- am obţinut mai sus, deoarece el trebi;ie să fie para lel cu D şi cu D ',
deci (329) să conţină parale lele lor, Ax, Ax'; .
3° Demonstr atia precedent ă arată că planul Q, paralel cu P, dus prm
punctul A, conţine' orice pa~alelă, dusă prin A, la o dreaptă din P (cu
alte cuvinte, orice para l elă dusă prin A la p lanul P).
Invers, ştim. că ori ce .dreaptă din Q este p :ira l e l ă c u p şi, în consecinţă,

orice punct 1VI din Q aparţin e unei drept e (dreapta AM) paralelă cu P şi
du să prin punctul A .
Planu l Q se bucură deci de dubla proprietate ca racter i st ică a locului
geometric indicat în enunţ .
331. Din condiţia necesară şi suficientă a para lelismului (330) ,
precum ş i din condiţia analogă găs ită pentru para lelismu l unei drepte
cu un plan (329), rezultă propoziţiile analoge cu ultima t~oremă de
la nr. 329 :
1° O dreaptă D, parale lă cu un plan P , este parale lă cu orice plan Q,
p arale l cu primul (dacă nu es te conţi nute/, în planul Q); într-adevăr, planul
Q este paralel cu paralelele la dreapta D , conţinute în P;
2° Două plane i:_ , Q, paralele cu un al treilea, R, sîn t para lele între
ele (dacă nu coincid). lntr-adevăr, planul P est e paralel cu dreptele din R
şi, în consecinţă, cu par ale le le lor co nţinute în Q.
Aceste enunţuri imp li că, evi dent, o observaţie ana lo gă cu acelea dtl
la nr. 328 şi 329 ; ele s-ar simplifica, dacă am adm ite :
1. 0 convenţia indicată în observaţia de la nr. 329 ;
2° convenţia ana l ogă constîn d în a considera două plane confun d ate
drept un caz particular a două p lane paralele.
Teoremă. Dacă două plane P, Q sînt paralele
1° orice dreaptă care înţeapă p e unul, îl înţeapâ şi pe celâla lt ;
2° orice plan care intersecteazâ pe unul, îl intersecteazâ şi pe ce lă la lt ,
iar ce le două intersecţ ii sînt paralele.
1° Cele două p lane P, Q _fiind para lele, orice dreaptă care înţea p ă
planul P, îl inţeapă şi pe Q. Intr - adevăr, dac ă dreapta ar fi paralelă cu
planul Q (sau co nţinut ă în Q), ea ar fi par a l e lă ş i
cu, P sau conţ inută în P, ceea ce nu este cazul.
2° Orice p)an care taie planul P ta ie şi pla-
nul Q (fig. 8). Intr-adevăr, dacă ar fi paralel cu Q
(sau confundat), el ar . fi parale l şi cu P (sau con-
fundat ), ceea ce nu este cazul.
3~ Cele două drepte A, B, in ersecţ ii a le pla-
Fig. 8
nelor paralele P , Q cu un al treilea plan arbitrar,
sînt paralele între ele; aceasta nu este dec ît apli-
carea primei teoreme de la nr. 329 la dreapta A, paralelă cu planul Q.
332. Conform teoremei de la nr. 328, al doilea enunţ de la nr. 323
poate fi înlocuit prin urm ător ul: Locul geo metric al unei drepte care se mişcă
sprijinindu-se pe o dreaptă fi xă D şi rămînînd parale lă cu o altă dreaptă
fi xă D', neparalelă cu prima (fără să fi e în să necesar, de astă dată , ca
dreptele D, D' să se întîln ească), este un plan .
Este clar că, putem duce prin D un plan paralel cu D', şi numai unul
(locul geometric obţinut mai sus ), pe care-l putem determ ina prin dre apta
D şi printr-o parale lă la D', dusă printr-un punct al lui D.
Mai general, printr-un punct din spaţiu putem duce un plan paralel
simultan cu D şi cu D' , şi numai unul, acela determinat : de paralelele la
D şi la D', duse prin punctul considerat.
2- Lecţii de geometrie elementară, voi. II

Prin doiiă drepte nesituate în acelaşi plan, putem face să treacă două
plane paralele, şi numai într-un singur mod. În acest scop, va trebui să
ducem prin fiecare dreaptă un plan paralel cu cealaltă; pe de altă parte,
· planele astfel obţinute sînt paralele, deoarece fiecare dintre ele este paralel
cu două drepte concurente din celălalt .
333. Teoremă. Două unghiuri care au laturile paralele sînt egale sau--
suplementare.
Evident, va fi suficient (43) să arătăm că două unghiuri avînd
laturile paralele şi de acelaşi sens sînt egale.
Fie două unghiuri BAC, B'A'C' (fig. 9), astfel ca AB,A'B' să fie
paralele şi de acelaşi sens, la fel ca şi AC, A'C'. Afirmăm că cele două
unghiuri sînt egale.
Pentru a demonstra, vom lua pe laturile acestor
unghiuri lungimile AB = A' B', AC = A'C'. Unim
punctul A cu A', B cu B', C cu C'. Patrulaterul
AB B'A', avînd două laturi egale şi paralele, este (46.
Rec. ) un paralelogram, astfel că AA' este egal şi pa-
ralel cu BB'.
Vom demonstra la fel că AA' est e egal şi paralel
t:U CC'.
Fig. 9 De.ci BB' si CC' sînt, de asemenea, egale şi (328)
p~ralele, astfel ~ă BB 'C' C, este un paralelogram şi BC =
= B'C'. Triunghiurile ABC, A' B'C' sînt atunci ega le, ca avînd cele trei
laturi respectiv egale şi, în consecinţă, vor fi egale şi unghiurile A ,A'.
334. Unghiul a două drepte oarecare.
Defiµiţie. Se numeşte unghiul a două semidrepte D, D', situate sau
-nu în acelaşi plan (fig. 10), unghiul format de paralelele la D, D', duse
printr-un punct arbitrar O al spaţiului. ,
Pentru ca ace astă definitie să aibă sens, este ,/
necesar ca valoarea unghiului considerat să fie in- . / „/'
dependentă de alegerea punctului O. Aceasta V
re- OL.~- - - .__ _
zultă însă din teorema precedentă, deoarece, dacă
prin două puncte diferite O, O', ducem paralele
la D, D', formăm astfel două unghiuri care au la- O'
turile paralele şi de acelaşi sens.
Fig. 10
Dacă cele două drepte D, D' se intersectează,
unghiul dedus din noua noastră definiţie este, de
altfel, în mod evident, identic cu unghiul dreptelor D şi D', în sensul pe
care l-am atribuit pînă acum acestui cuvînt.
Se spune că două drepte, situate sau nu în acelaşi plan, sînt perpen-
diculare, dacă unghiul lor, definit ca mai sus, este drept.
O b s e r v a ţ ie. Unghiul a două drepte nu se schimbă, evident,
dacâ înlocuim pe fiecare dintre ele prin una dintre parale lele ei. În particular,
dacă două drepte sînt perpendicular e, orice paralelă la una este perpen-
diculară pe orice paralelă la cealaltă.
335. Teoremă. Porţiunile de paral-ele cuprinse între două plane paralele
sau între o dreaptă şi un plan paralel cu ea sînt egale.
Fie porţiunile de paralele AB, A' B', cuprinse între planele paralele
P, Q (fig . 11), sau între dreapta AA' şi planul Q paralel cu ea (fig. 12).
Pentru a demonstra că aceste două segmente sînt egale, este suficient să
unim B cu B' şi să observăm că dreapta BB' este paralelă cu AA' (331,
3° sau 329); segmentele AB, A' B'
sînt deci egale, ca laturi opuse A A'
ale unui paralelogram.
336. Teoremă. Trei: plane T\
~.
paralele de termină pe secante oa-
recare segmente proporţionale.
Fie planele paralele P, Q, R
Fig. 11 Fig. 12
{fig. 13); afirmăm că, dacă aceste
plane sînt intersectate de o
dreaptă arbitrară, în punctele A, B, C şi de o a doua dreaptă arbitrară
în A', B', C', raportulAB/AC este egal cu raportul A'B'/A'C'.
În primul rînd, dacă cele două drepte considerate se află în acelaşi
plan (de exemplu, dreptele D, D' din fig. 13), propoziţia de demonstrat
revine la o teoremă din geometria plană (113), deoarece planul DD' taie
plCJ.nele P, Q, ' R după trei drepte paralele.
În al do,ilea rînd, să cons iderăm două drepte D, D" (fig. 13), care
nu se află în acelaşi plan. Vom reduce acest caz la cel precedent, considerînd
o dreaptă D', situată în acelaşi plan cu D şi în acelaşi plan cu D" (de .
exemplu, dreapta care uneşte un punct al lui D cu un punct al lui D ",
sau paralela dusă la D" printr-un punct al lui D ).
Raportul segmentelor determinate pe D şi raportul
segmentelor determinate pe D ", fiind ambele egale
cu raportul analog relativ. la D', sînt egale.
Corolar. Două plane paralele de-
r-----. termină pe secante care pornesc din
acelaşi punct segmente proporţionale.
Acea stă propoziţie nu este decît
Q ace-ea de ma'i sus, aplicată celor două
plane date ş i unui al treilea, paralel
cu primele , dus prin punctul dat
R (fi g. 14; compară cu 114).
337. Este important să ne re a-
m intim că, în virtutea propoziţiilor
demonstrate în acest capitol,
Fig. 13 1° printr-un punct dat putem duce o
paralelă la o dreaptă dată, Şi numai una;
2° printr-un punct dat putem duce un plan paralel cu un plan dat,
§i numai unul;
dimpotrivă,
3° printr-un punct dat, putem duce o infinitate de paralele la un plan dat.
anume toate dreptele din planul paralel cu planul dat, dus prin punctul dat;
· 4° printr-un punct dat, putem duce o infinitate de plane paralele cu o
dreaptă dată, anume toate planele care trec prin dreapta dusă prin punctul
dat, paralelă cu dreapta dată.
2*
Două drepte paralele au toate paralelele lor comune şi toate planele

lor paralele comune; aceasta este adevărat şi p entru două plane paralele.
Situaţia este însă alta pentru o dreaptă D ş i un p lan P, care sînt paralel e:
un plan paralel cu D poate ocupa în raport cu P o poziţie oarec are; tot
astfe l o dreaptă paralelă e u P în raport cu D.
EXERCIŢII
428. Ce devin conc l uz iile exe r c iţiului 423, d acă şt im doar că dou ă drepte oarecare
dintre dreptele date sînt în acelaşi pla n ?
429. Să se du că o dreaptă parale l ă la o dreaptă dat ă ş i care taie două drepte date 1 ).
430 . Mi jl oacele laturilor unui patrulater strîm b (ex. t,27) s înt vîrfur ile unui para-
lelogram. Centrul acest ui paralelogram este mijlocul dreptei car e uneşte mijlo ace le dia-·
gonale lor patrulaterului.
Să se afle l ocu l geometric a l centrului acestui paralelogrn rn, dacă tr ei dintre vîrfuri le
patrulaterului rămîn fixe, în timp ce al patrulea descrie un plan dat sau o d r e aptă dată.
431. Recip r oca teor e mei de l a lll'. 336. Dacă dou ă d repte sînt împ ă rţit e în părţi
proporţional e prin punctele A,B,C pentru una, A',B',C', pentru cea l altă, putem duce
prin dreptele AA', BB', CC' respectiv trei plane para lel e între ele .
432. Fiind date dou ă drepte D, D' , n es ituate în ac e l aş i plan, să e afle l ocu l geo-
metric al punctelor obţinute, împărţind într-un i·aport dat segmentul de dr eaptă care
uneşte un punct oarecare li!/. a l dreptei D cu un punct oarecare M' a l dreptei D'.
432 bis. Aceeaşi întrebare, dacă ·punctele M, M' în l oc să v a rieze în mod arb i-
trar p e d1'eptel e date , sînt s upu se cond iţiei ca dreapta MM' să fie pa r a l e l ă cu un plan fix .
Să se tragă de aici co ncluzi a că o dr eaptă care variază, întîlnind dou ă drepte
fixe ş i rămînînd parale l ă cu un p lan dat, întîlneşte o infinitate de a lte drepte fix e, para-
lele toate cu ace l aşi plan.
. 433. Invers , dacă o dreaptă mobil ă întî ln eşte trei drepte fixe parale le cn un ace-
laşi p lan, ea este împărţită de aceste drepte întt·-un r aport constant ş i ri.irnîne para l e l ă
cu un plan fix .
4:14. Să se demonstreze că , dacă dreapta mobilă cons id erată în cele două exerciţii.
precedente se îndepărtează nemărginit, ea tinde si.i d ev ină para l e l ă cu o direcţie deter-
minată.
435. Să se ducă o dreaptă care să înt îl nească trei drepte date şi car e să fie împăr
de acestea într-un raport dat 1).
ţ i tă
436. Dac ă o dreaptă mobi l ă întîlneşte două drepte fixe D, D ' ş i este împărţit ă
într-un raport constant de aceste drep t e ş i de un plan fix (care nu este para lel simultan.
cu D, D '), ea este parale l ă cu un plan fix.
437. Dreptele care un esc două puncte, lu ate pe două laturi consecutive a le unui:
patrulater strîmb, cu punctele care împ art r es p ectiv în ace l aş i rap ort laturile opuse celor·
dintîi, se intersectează şi fiecare dintre ele este împărţită de cea l altă în ace l aş i raport
ca laturile pe ca r e nu l e întîlneşte.
438. Să se ducă, între două drepte date, o secantă d e lungime d a tă, para l e l ă cu.
un plan dat 1 ) .
CAPITOLUL III
DREAPTĂ ŞI PLAN PERPENDICU LARE ÎNTRE ELE
338. Definiţie . Se spune că o dreaptă AB (fig. 15) este perpendiculară

pe un plan P , dacă este p erpe ndi c ul ară pe toate drepte le din acest plan„
care trec prin piciorul e i.
1) V . nota d e l a sfîrşitul problemelor la Cartea a cincea .
„
DREAPTA ŞI PLAN PERPENDICULARE .INTRE ELE 21
Vom arăta imediat că putem găsi un plan perpendicular pe o dreaptă

<lată ş i o dreaptă pe_rpendiculară pe un plan dat.
O astfel de dreaptă este p e rpendiculară pe toate dreptele din plan.
Mai genera l , o dreaptă perpendiculară pe un plan este perpendiculară
·pe orice dreaptă paralelă cu acest plan.
De exemplu, dreapta AB (fig. 15), perpendi-
8 o
cu l ară în A pe planul P, este perpendiculară pe orice
dreaptă D, paralelă cu acest plan. În adevăr, prin
punctul A trece o dreaptă AC, paralelă cu D şi con- 4'----:;-c
ţ i nută în planul P: unghiul BAC, care măsoară (334)
unghiul dintre AB şi D, este drept, în virtutea ipotezei.
Reciproc, dacă o dreaptă este perpendiculară pe Fig. 15
toate dreptele unui plan, ea nu poate fi paralelă cu
acest plan (329): ea îl înţeapă deci şi, ca atare, este perpendicu lar ă pe el.
339. Din definiţie, mai rezultă imediat următoarele consecinţe:
1° Un plan P, perpendicular pe o dreaptă, este perpendicular pe orice
dreaptă paralelă cu ea; · într-adevăr, toate dreptele din planul P, fiind
perpendiculare pe prima dreaptă, sînt perpendiculare şi pe a doua.
2° O dreaptă D, perpendiculară pe un plan P, este perp endicu lară pe
orice plan paralel cu primul; într-adevăr, toate dreptele din acest din urmă
plan sînt paralele cu P şi, ca atare, perpendiculare pe D.
340. Posibilitatea de a găsi o dreaptă şi un plan care să fie perpendi-
culare între ele rezultă din următoarea
Teoremă. Locul geometric al punctelor egal depărtate de două puncte
B, B 1 este un plan perpendicular pe mijlocul segmentului BB 1 • .
Demonstraţie. Fie A mijlocul lui BB 1 •
8 Punctele lo cului geometric situate într-un
plan care trece prin BB 1 (fig. 16) sînt ace-
le a ale perpendicularei ridicate în A pe BB 1
din acest plan. Deci ' locul geometr ic este
generat de toate perpendicularele. Însă,
dacă C, C' sînt două puncte ale lo cului
geometric (fig. 17), triunghiurile BCC',
B 1 CC' sînt ega le, ca avînd ce le trei laturi
B, respectiv egale (BC=B 1 C; BC'=B 1 C'; CC'
comună). Facem să coincidă aceste două
Fig. 16 Fig. 17 11
triunghiuri ş i notăm cu C un punct arbi-
trar de pe dreapta CC '. Vîrfurile C, C'
coincizînd cu ele însele şi vîrful B 1 cu B, vedem că B 1 C se suprapune
11
11 11
peste BC • Avem deci B 1 C = BC •
11
Aşadar, orice punct C al lui CC' aparţine locului geometric.

11
Locul geometric fiind astfel, încît dreapta care uneşte două dintre
punctele sale îi aparţine în întregime şi conţine trei puncte n eco liniare
fără a conţine toate punctele spaţiului (deoarece, de exe mplu , punctul B
nu face parte din locul geometr ic ) este (321 bis) un plan, evident, perpen-
<licular în A pe BB 1 •
- O b s e r v a ţ i e. Punctele mai apropiate de B decît de B 1 sînt acelea
care se situează, în raport cu locul geometric de mai sus, de aceeaşi parte cu .&
22 PLANUL ŞI . DREAPTA
Într-adevăr, într-un plan oarecare care trece prin BB1 , de exemp lu planul
BB1 C, punctele mai apropiate de B decît de B 1 se află, în raport cu
dreapta AC, în semiplanul care conţine pe B (32) .
341. Teoremă. Pentru ca o dreaptă să fi e perpendiculară pe un plan ,
es te suficient ca ea să fi e perpendiculară pe două drepte din a,cest plan, care
trec prin piciorul ei.
In adevăr, fie dreapta AB perpendiculară pe cele două drepte AC,AC'.
Să luăm AB1 = AB. Locul geometric al punctelor egal depărtate de B şi
de B 1 va conţine pe AC ş i pe AC'. El va coincide deci cu planul CAC' ,
care este, ca atare (teorema de la nr. 340), . perpendicular pe AB.
Corolar. Pentru ca o dreaptă D să fie perpendiculară pe un plan P ,
este suficient ca ea să fi e p e rpendiculară pe două drepte D 1 D 2 , neparalele ,
conţinyte în acest plan sau paralele cu el .
In adevăr, dacă dintr-un punct al lui D ducem paralele la D 1 şi la
D 2 , aceste paralele, distincte între ele, determină un plan paralel cu P
(330 bis ) şi perpendicular pe D.
341 bis. Teoremă. Printr-un punct O a l spaţiului putem duce un plan
perpendicular pe o dreaptă D şi numai unul.
Acest plan este locul geometric al dreptelor perpendiculare pe dreaptci
dată, duse prin punctul dat .
Să presupunem, în primul rînd, că punctul O este situ at pe dreapta D.
În acest caz, dacă luăm pe dreaptă, pornind din O, două lungimi
egale OA, OB, lo cul geometric al punctelor ega l depărtate de A şi de B
va fi un plan perpendicular, în O, pe AB. Acest plan
va fi Jocul geometric al perpendicularelor duse prin
D D, O pe AB şi va fi, în consecinţă, singurul plan
perpendicular pe această dreaptă, dus prin acest
p punct . ·
Să presupunem, în al doilea rînd, că punctul O
este exterior lui D (fig. 18) ; prin acest punct să du-
cem dreapta D 1 , paralelă cu D, şi planul P, perpen-
dicular pe D 1 . P este planul căutat şi este unic, căci
orice plan perpenjicular pe D 1 este perpendicular
Fig. 18 pe D, şi reciproc. In plus, orice perpendiculară pe D ,
dusă prin punctul O, este în planul P (ca fiind perpen-
diculară pe D 1 ) şi, reciproc, orice dreaptă din P este perpendiculară pe D.
Enunţul este deci complet demonstrat.
O b s e r v a ţ i e. Potrivit semnificaţiei adoptate la nr. 334 pentru
expresia drepte perpendiculare, nu mai este exact să spunem, ca la nr. 322 ,
că dintr-un punct exterior unei drepte date, nu putem duce decît o singură
perpendiculară pe aceasta; dimpotrivă, există o infinitate de asemenea
perpendiculare.
În schimb, cînd vom vorbi despre perpendiculara dusă pe o dreaptă D,
dintr-un punct exterior O, ne vom r eferi, dacă nu ex istă o indicaţi e
· contrară, la perpendiculara considerată la nr. 322 , aceea care taie pe D.
În particular, distanţa punctului O la dreapta D va fi întotdeauna porţiunea
din această perpendiculară cuprinsă între piciorul ei H (punctul de inter-
secţie cu D) şi punctul O. Punctul H se va numi, ca în geometria plană,
DREAPTA ŞI PLAN PERPENDIC ULARE TNTRE ELE 23
proiec ţia ortogonală (sau , pur şi simplu , proi ec ţi a) a punctului O pe

dreapta D.
342. Teoremă. 1° Două plane p erp endicu lare pe aceea§'i areaptă sînt
paralele ;
2° O dreaptă§i un plan, perpendic ulare pe aceea§i dreaptă, slnt paralele.
1° Două plane P, Q, perpe ndiculare pe aceeaşi dreaptă xy , sînt
paralele; într-adevăr, dacă , dintr-un punct al lui P, ducem un plan paralel
la Q, acest plan va fi de asemenea perpend icular pe xy şi va coincide,
ca atare, cu P;
2° Un p lan P şi o dreaptă D, perpendic ulare pe aceeaşi dreaptă xy,
sînt paralele; într-ad evăr dacă, dintr-un punct al lui P, ducem o paralelă
la D , aceasta va fi perpendicu l ară pe xy şi, ca atare, conţinută în P.
343. Teoremă. Dintr-un punct dat O din spaţiii, putem duce o dreaptă
perp en diculară pe un plan dat P, §i numai una.
În µ_lanu l P (fig. 19), ducem două drepte concurent e, Dv D 2 • O
lară
perpendiculară pe plan, du să prin punctu 1 O, va trebui să fie perpendicu
atît pe D 1 , cît şi pe D 2 şi, în consecinţă , ea va
aparţine ambelor plane Q1 , Q2 duse prin O perpen-
dicular pe aceste drepte. Invers, o dreaptă comună
acestor două plane va fi perpendicu l ară pe pl anu l
P (341, Cor. ).
lnsă, planele Q1 , Q2 taie planu l P după drepte
diferite, deoarece, în p lanul P , o aceeaşi dreaptă
nu poate fi în acelaşi timp perpendiculară pe drep- Fig. 19
te le concurent e D 1 , D 2 • Aceste plane sînt deci
distincte şi, pentru că au un punct comun , ele se t a ie după o dreaptă
unică , care este perpendic ulara căutată, şi sin gura.
Teoremă. Două drepte perpendic ulare pe un ace la§i plan P sînţ paralele.
Într-adevăr, dacă dintr-un punct al uneia, vom duce o paralel ă la
cea l altă, ea va coincide cu prima (te orema precede ntă ).
344. Teor~mă. Dacă, dintr-un punct ex terior unui plan , ducem la aces t
plan p erpendicu lara §i diverse oblice, atunci
O 1° P erpendicu lara es te mai scurtă decît orice oblică;
2° Do uă oblice egal depărtate de piciorul perpen-
dicularei sînt ega le; -
3° Dintre două oblice inegal depărtate de piciorul
lt p erpendicu larei, cea mai depărtată este mai lungă decît
~-=-----....l cealaltă.
Fig. 20 1° Din punctul O (fig. 20), ducem la planul P per-
pendicufo .ra OH şi obli ca OA. Aceasta est e mai lun gă
decît OH, ca oblică faţă de dreapta HA , pe care OH este perpendiculară;
2° Oblicele OA , OB , pentru care avem H A= HB , sînt ega le, în
virtutea egalităţii triun ghiurilor OHA, OH B, care au unghiuril e din H
egale (ca fiind drepte) şi cuprinse între laturi r espect iv ega le ;
3° Oblicele OA, Oe fiindastfelcăHA < He, săluămpeHe o lungime
H B = HA. Oblica OB va fi egală cu OA (2°) şi mai mică decît Oe (29).
Corolar. Din ultima parte a teoremei de mai sus, rezultă că două
oblice ega le sînt ega l depărtate de piciorul perpendic ularei. Combinat cu 2° 1
acest e nunţ n e arată că locul geome tric al punctelor din plan situate la distanţă
constan tă de un punct O din spaţi u (fig. 20) este un cerc, avînd ca centru
piciorul H a l perpendicul arei coborîte din O pe plan, deoarece punctele din
plan ega l depărtate de O sînt ega l depărtate de H ş i reciproc.
345. Se numeşte distan ţa unui punct la un plan lun gimea perpendicu -
larei coborîte din acest punct pe plan (care este, conform teoremei precedente
ce l mai scurt drum de la punct la plan).
p A 8 Do uă plane paralele sînt peste tot ega l depărtate. Dis-
T
' tanţele AA ' , BB' a două puncte A, B din planul P la
planul para lel P' (fig. 21) sînt egale , ca fiind paralele cu-
prinse între para le le.
A' Tot astfe l , o dreaptă şi un plan care sînt paralele·
sînt peste tot ega l depărtate.
Fig. 21 346. Teoremă. Locu l geometric al dreptelor duse
printr-un punct dat şi care formează unghiuri egale cu două
semidrepte date, duse din acelaşi punct, este planul care trece prin bisectoarea
unghiului format de semidreptele date şi prin perpendicul ara pe planul lor,
dusă prin punctul lor comun .
Fie sem idrepte le OA, OB (fig. 22), pe care luă m segmente le OA = OB.
Dacă semi dreapta OM formează cu OA ş i O B unghiuri egale, atunci
tr iunghiurile OAM, OEM vor fi ega li; (ca avînd un
)1~
unghi ega l , cuprins între laturi respectiv ega le) ş i punc-
t ul M va fi ega l depărtat de A ş i de B. El va aparţine I .
-~--- ~
deci planului P, perpendicu lar pe mijlocul lui AB.
Acest plan trece prin bisectoarea unghiului AOB ş i
prin perpendicu lara du să în O pe planul AOB, întrucît
aceste dou ă drepte aparţin în mod evident lo cului 'A
geometric. Fig . 22
O b s e r v a ţ i e. O sem idr e aptă OM' formează .
cu OA un un ghi mai mic sa u un unghi mai mare dedt cu OB, după cum
p un ctu l M' este mai aproape sau mai departe de A decît de B, deci
(340, Obs.), după cum sem idre apta este, în raport cu P, de aceeaş i parte
cu OA sau de aceeaşi parte cu OB.
EXERCIŢII
439. Să se ducă într-un plan dat, printr-un pun ct a l acestui p lan, o perpendiculară
pe o dreaptă dată oarecare 1 ).
440. Să se a fl e l ocu l geomet ri c a l punctelor din spaţ iu , ega l depărtate de ce le trei
vîr furi a le unui triunghi dat, ABC.
441. Să se a fl e l ocul geometric a l punctelor din spaţ iu ega l depărtate de d ouă
drepte concurente date. Aceeaşi pr ob l emă p entru două dr epte paralele.
442. Să se a fl e l ocul geo m et ri c a l dreptelor car e t r ec printr-un punct dat ş i fo t"-
mează unghiuri ega le cu dou ă drepte d ate , n es itu ate în ace l aş i plan.
443. Să se ducă, printr-un punct dat, o dr ea pt ă care formează unghiuri ega le cu
tre i drepte datel).
444. Dacă o semid r eap tă formează un ghiuri ega le cu tre i sem idrepte, dintr-un
p lan, ea este p e rp end icular ă p e p la n.
1) V . nota de la sf îr ş itul problem elor la Cartea a c incea.

UNGHIURI DIEDRE . PLANE PERPENDICULARE 25
445. Fiind date două drepte concurente OA, OB, în ce regiun e a spaţ iului se află
se midrep te le care pornesc din . punctu l comun O şi car e formează cu OA un un ghi mai
mare decît cu OB?
446. Locul geometric al puncte lor care au diferenţa pătr ate l or distanţelor lor l a
·două puncte d ate constantă este u n pl a n.
447. Să se demonstreze direct (luînd ca model textul, nr. 340) p ropoz iţi a prece-
dentă. Să se deducă d e a ici din nou teorema de la nr. 341.
448 . Să se a.fle l oc ul geometric a l punctelor dintr-un p l an dat care au r aportu l
distanţ e lor lor l a două puncte da te constant.
44°9. Să se afle l ocu l geometric al puncte l or dintr-un p lan dat care au suma pătra
te lor distanţelor lor la două puncte date constantă .
450 . Să se afle locul geometric al punctelor din plan, din care un segment d e
dreaptă d a t se vede sub un unghi drept.
Caz ul în care una dintrn extremităţi l e segmentului este în p lanu l dat.
451. Care sînt segmentele, cel mai sc m t şi cel mai lung, ce se pot duc e mtre un
punct ş i un cerc, dat e în mod arbitrar în spaţiu?
452 . Fiind dat e două puncte A, B, sit ua t e de aceeaş i parte a unui p lan, să 1se
afle, în acest plan, punctu l care are suma distanţ e l or sale l a punctele A, B minimă ).
453 . F ii nd date două puncte A, B, situate d e o parte şi de cea l a ltă a unui p lan,
să se a fl e, în plan , punctul pentru care diferenţa distanţelor l a punctele A, B să f ie
max i mă 1 ).
454. Se dau două drepte D, D', nesituate în ace l aşi plan, ş i se iau r espectiv pe
aces te două drepte d o uă puncte A, A'; f ie M, M' două puncte, lu ate de aseme nea unul
pe D, iar ce l ă l a lt p e D', astfe l ca AM= A'M'.
1° Dacă A şi A' răm î n fi xe, ia r lungimea com un ă a segmentelor A111, A'M' variază,
p la nul p erpendicular pe m ijl ocul l u i MM' trece prin una sau prin ceala l tă din dreptele
fixe G1 , G2 (d up ă sensu l în care sînt luate segmente le A1Y1, A'1Vl'), ale căror puncte sînt
ega l depărtat e de ce le două d repte daţ,e .
2° Dacă A, A' variază în toate moduril e posibile pe aceste drepte date, fiecare
dintre drnptele G1 , G2 rămîne para l e l ă cu un p lan fix .
3° Fieca1·e dr eaptă G1 taie toat e drepte le C 2 •
t, 0 Prin orice punct ega l depărtat de ce le două drepte date trece o dreaptă G1
ş i o dre aptă G2 •
CAPITOLUL IV
UNGHIURI DIEDRE. PLANE PERPENDICU LARE
347. Definiţie. Se numeşte unghi diedru fi gura formată de două

semiplane mărginite de o dr eaptă comună (f ig. 23). Această
dreaptă este muchia diedrului; ce le două semi plane sînt feţe le lui .
Un un ghi diedru poate fi notat prin literele care indică
t:e le două feţe sau prin litere le muchiei, cuprinse între literele p Q
referitoare la feţe; sa u încă prin literele muchiei singure, da că
irn poate rezulta de ac i o co nfuzie cu alte diedre avînd aceeaşi .Y
muchie. Astfel, diedrul reprezentat în fig. 23 va fi . notat fie
/'.. -""""' /'..
23
<:u PQ , fie cu P·xy·Q, fie cu .'Xy. Fig.
348. Definiţie. Se numeşte unghi plan sau recti liniu al
-""""'
BAC format prin ridicarea într-un acelaşi
unui .unghi diedru unghiul
1
) V. nota de l a s fîr ş itul problemelor la Cartea a cincea.
punct A al muchiei (fi g. 24 ) a perp endicularelor AB, AC pe această

muchie, în cele două feţe; cu alte cuvinte, unghiul format prin tăierea die -
drului cu un plan perp endicular pe muchie .
Măr imea unghiului plan astfel obţinut nu depinde decît
de di edrul considera t şi nu de alegerea punctului A, vîrful acestui
unghi plan, care este luat arbitrar pe muchie. · În ad e văr, să
presupunem că, luînd su cces iv ca vîrfuri punctele A, A' (f ig. 24),
vom obţine unghiurile plane BAC, B'A'C'; aceste unghiuri vor
fi egale, deoarece dreptele AB, A ' B', perpendicu lare pe AA'
într-un acelaşi plan, sînt par a lele ş i de ace l aşi sens şi la fel
Fig. 24 AC, A'C'.
349. Am văzut. (20) 'că, fiind dat un unghi pl an BAC
(fig . 25 ), putem vorbi despre sensul d e rotaţie al acestui unghi cu cond iţia
ca, pr intre ce le două regiuni R, R' în care planul ABC împarte spaţ iul ,
să fixăm una, R, în care am conven it să ne sit u ăm pentru a priv i acest plan.
Dacă, în punctul A, vîrfu l acestui unghi, ridicăm
o perp e ndiculară pe plan, fixarea regiunii R, revine la
a legerea unui se ns pe această perpendiculară, a nume
sensu l (marcat printr-o săgeată în fig. 25) în care ne
deplasăm dac~ părăsim planul pentru a intra în regiunea
co n siderată . ln locu l observatorului pe care l- am intro-
dus în textu l citat al Geometr iei plane, am putea co n -
sidera un observator aş e zat în lungul perpendicularei pe Fig. 25
plan, în aşa fel, încît sensul astfel fixat să fie cel dirijat
de la picioarele sa le spre cap. D acă, privind spre interiorul unghiului ,
acest observator vede latura AB în dreapta lui AC, un ghiu l este direct, în
caz ul contrar, el este retrograd.
Conform ce lor spuse în Geometria plană, sensu l de rotaţie depinde
esenţ ial de sensul a les pe p erpe ndi c ulară; el se sch imbă , dacă se schimbă
acesta din urmă. Bineînţeles, sensul de rot aţie al unghiului depinde şi de
ord in ea în care e nuntăm laturile.
Fie acum un diedru PQ (fig. 25). Să aplicăm ce le spuse mai sus un-
ghiului plan BAC al acestui diedru (latura A B fiind în faţa P, iar
latura AC în faţa Q). Perpendiculara p e planul BAC este tocmai muchia
dicdrului: trebuie să presupunem, deci , fixat un sens pe această muchie
şi să cons iderăm un observator aşe zat în lungul muchiei, astfel ca sensul
despre car e este vorba să fie cel de la picioarele sale spre cap, cînd priveşte
spre inter iorul diedrului. Acesta va fi direc t, dacă observatorul vede latura
AB în dreapta lui AC. Mai putem sp une că diedrul va fi direct, da că observa-
torul vede faţa P în dreapta feţei Q; în această formă, vedem că sensul de
rotaţie astfel obţinut este acelaşi, oricare ar fi un ghiul plan considerat.
Vedem, astfel, că se poate spune despre un di edru că este direct sau
retrograd, dacă s-a fixat un sens pe muchia acestui diedru; dar, dacă
acest sens nu a fost fixat, îl putem alege întotdeauna astfel încît diedrul
să fie direc t.
350. Dou ă diedre se zic egale (potrivit definiţiei generale a figurilor
ega le ), dacă le putem suprapune unu 1 peste celălalt, în aşa fe l, încî.t
să coincidă.
UNGHIURI D'IEDRE. PLANE PERPENDICULARE 27
Două diedre se numesc adiacente, dacă au acee~şi muchie, o faţă comună

şi sînt situate de o parte şi de cealaltă a feţei comune, cum sînt diedrele
PQ, QR din fig. 26. Atunci diedrul PR, format de feţele extreme, se
numeşte suma primelor două; astfel că, pentru a face suma a două died~e,
le transportăm unul alăt uri de celă lalt, pînă devin adiacente.
Pentru a compara două diedre, le suprapunem unul peste ce lălalt ,
astfel încît muchia lor să coincidă, să aibă o faţă comună P. (fig. 26),
iar feţele rămase Q, R să fie de aceeaşi parte a lui P. Die-
dru 1 P R este mai mare sau mai mic decît . dieqru'l PQ, după
cum ordinea feţelor este P, Q, R sau P, R, Q. In ambele ca-
zuri, dicdrul QR, care, adăugat unuia dintre ifiedrele date îl
reproduce pe celălalt, se numeşte diferenţa lor. În dîrşit,
dacă planul Q coincide cu planul R, diedrele date sînt egale.
După cum se vede, aceste definiţii sînt în totul ana -
loge cu acelea pe care le-am dat pentru unghiuri în Geometria
plană. Numai că, d~ astădată, legitimitate a lor nu mai este
evidentă a priori. In adevăr, există o infinitate de moduri Fig. 26
de a transporta diednil PQ, fără ca el să înceteze .de a avea
muchia şi faţa P comune cu diedrul P R (deoarece îl putem face să a lunece
în lungul muchiei coinune, fără ca faţa P să înceteze de a coincide cu ea
însăşi) şi nu este cîtuşi de puţin evident că, în ac este diverse deplasări,
faţa Q nu va lua poziţii diferite. Dacă această ipoteză s-ar realiza, s-ar
putea întîmpla ca această faţă Q să se afle cînd de o parte a fe-ţei R,
cînd de cealaltă şi, astfel, diedrul PQ ar putea fi simultan mai mare şi mai
mic decît diedru l P R, după modul adoptat pentru a le compara. u este
însă aşa: aceasta rezultă din nr. 348; · avem următoarea
351. Teoremă. Două diedre ega le au unghiurile plane egale;
Două diedre inegale au unghiurile plane inegale, ce lui mai mare diedru
corespimzîn du-i unghiul plan cel mai mare;
Unui diedru care este suma (sau diferenţa} a alte două diedre îi corespunde
un unghi plan care este suma (sau diferenţa} unghiurilor plane corespunză
t6are diedrelor iniţiale.
1° Prima parte este ev identă, deoarece dacă facem să coincidă cele
două diedre, ele au în mod necesar acelaşi unghi plan.
2° Dacă două diedre, suprapuse cum s-a arătat mai sus [de exemp lu
PQ, P R (fig. 26)] sînt inegale, astfel încît faţa Q se află între P şi R,
. atunci, tăind aceste diedre cu un plan perp endicular pe muchia comună,
avem, în acest plan, două unghiuri AOB, AOC, astfel aşe zate, încît OB
/'-.... ............
este între OA şi OC , şi în consecinţă, astfel că AOB<AOC .
3° Dacă- diedrel e PQ, QR, aduse adiacente, au ca s umă diedrul PR,
atunci unghiurile lor plane AOB, BOC , fiind în planul lor comun două
unghiuri adiacente, au ca sumă unghiul AOC, un ghiu l plan al lui P R .
Este limpede că reciprocele propoziţiilor de mai sus sînt toate
adevărate .
Teorema pe care am demonstrat -o arată că, aşa cum am afirmat,
ordinea de mărime a două diedre, suma şi diferenţa lor nu dep ind de modul
în care am suprapus aceste diedre sau de modul în care le-am alăturat şi
care, în adevăr , nu ar putea săA modifice ordinul de mărim e , nici suma, mc1
diferenţa unghiuri1or plane. Imprejurare a de spre care am vorbit la sfîr-
şitul nr. 350 nu poate dec i să aibă loc.
Un diedru poate fi suprapus peste el însuşi, astfel ca fiecare dintre
feţele sale să ia locul celeila lte (muchia repenind în poziţia ei iniţială, însă
cu inPersare de sens) .
Evident, est e suficient să răsturnăm un ghiul plan al diedru lui (10).
352. Teoremă. Raportul a două unghiuri diedre es te ega l cu rap or tul
·u nghiurilor lor plane.
După cum ştim, această teoremă rezultă imediat din cea precedentă .
( c ompară cu 17, 113 , 247). Cititorul va putea, de altfel, să r e-ia în acest
caz raţionamentul general din Aritmetică, aşa cum am procedat în Ge o-
metria plană (17, 113).
Corolar. Dacă luăm ca unitate de unghi diedru, di edrul a l cărui unghi
plan es te ega l cu unitatea de unghi plaa, orice unghi diedru are aceeaşi măsură
ca şi unghiul său plan. ·
P entru a dovedi aceasta, este suficient să alegem ca a l doilea diedru
despre care este vorba în t eorema de mai sus diedrul unitate .
Conform conc luziei la care am ajuns, mă s urăm diedrele în grade,
minute şi secunde, numărul de grade, minute ş i se cunde a le unui diedru
fiind numărul de gra de , minute ş i sec unde ale unghiului să u plan.
353. Plane perpendiculare.
Definiţii. Se sp une că un plan este perpendicul ar pe un altul, dacă
form ea ză cu acesta două diedre adiacente egale.
Un diedru se num eşte drept , dacă una dintre feţele sa le este p erpe n-
diculară pe cea l altă.
Teoremă. Condiţia necesa ră şi sufi cientă pentru ca un diedru să fie
drept este ca unglu:ul său plan să fi e drept.
1° Fie diedrul p. x y· Q (fig. 27 ), planul P fiind presupus p erpendi-
cu lar pe Q; adică diedrul PQ este ega l cu diedru l adiacent PQ' format de
semip lanul P cu prelungirea se miplanului Q. Să
ducem, perpendicu lar pe muchia xy, un plan
care taie semiplanul P după dreapta OA, iar
planul Q după dreapta B'OB; prima dintre aceste
drepte este perpendiculară p e a doua, deoarece
form ea ză cu ea două unghiuri adiacente A OB,
AOB', egale, ca unghiuri plane a le unor diedre
ega le.
2° Invers, da că unghiul plan AOB (fig. 27)
Fig. 27 al unui diedru p. xy · Q este drept , prelungind
semiplanul Q eu semiplanul Q', formăm ·un al
doilea diedru PQ' = PQ , deoarec_e unghiul său plan AOB' este drept, ca -
ş1 AOB.
Corolar. Dacă un plan es te perpendicul ar pe un altul, atunci şi, inPers,
al doilea este perpendicul ar pe primul.
354. Teoremă. Dacă două plane sînt perpendicul are, orice perpendi-
cu lară pe inters ec ţia lor, dusă în unul dintre plane , este perpendiculară pe
ce lălalt plan.. ., ,
UNGHIURI D'IEDRE. PLANE. PERPENDICULARE 29-
Î n a d evăr, f ie P · xy ·Q (fig. 27) un diedru drept, ca la nr. 353 , ş i fie

OA o p erp e ndi c u l ară dusă în p la nul P pe x y. Această dr e aptă OA p oate f i
con s iderată ca o latur ă a unghiului plan c or esp un zător d iedrului P Q şi
deci est e perpend i cu l ară pe a doua l at ură O B a acestui u nghi. Fiind per -
p end i cu l ară ş i pe x y , ea est e per p e ndi c ulară pe p lanul Q.
355. Ip oteza teoremei de la nr. 354 poate fi c on si de r ată ca for mată
din d o u ă pă rţ i , ş i anume : 1° ce le d o u ă plan e P , Q sînt perp end iculare
u nul pe c e l ă l a lt ; 2° perpendi cu lara OA pe inte r s e cţia lor este s itu ată în
planul P.
· ln consecinţă, ac e ast ă teor e mă are dou ă rec iproce .
R e cipr oca 1. Un plan este perpendicular pe un a ltu l , dacă co nţ ine o
p e rp endi c ulară pe acesta.
Dacă planu l P conţine dreapta OA, p erpen di c ul ară pe p la nul Q, e l
este perpend icular pe p lanu l Q, deoarece un ghiul plan A OB a l diedr ului
PQ este drept .
Rec iproca 2. D ac ă două p.lane sînt perpendicu lare şi , dintr-un p unc l
a l unuia , coborîin ?. rpe nd i cu lară pe ce lă la lt , perp endicu lara este cup rinsă
în întreg ime în [ c1,l p lan .
· P lanele P ţ. ) fiin d p erp end icul are , p er pend icu lar a c o b o r îtă pe
p lanul Q d intr-u n punct A a l p lanu lui P nu este a lt a (354) decît perpen-
diculara cobo rî tă din A pe int er s ecţ i a ce lor dou ă p lane.
Corolarul I. Mai gen era l ,
Un plan es te perp endicular pe un a ltu l , clacă este pcircdel cu o perpen-
di cu l a r ă pe aces ta . -
Dacă plan ul Peste par a lel ..:u o dre aptă D , per pe n d i c ul ară pe plan ul Q,
el va conţ ine (329) o para le l ă la D ş i v a fi (R ec. 1) per pen dicular pe Q.
Un plan ş i o dreap t ă perp endiculare pe u n ace laşi plan sînt para lele,
d eoarece primul plan conţ in e (Rec . 2) o p ar a le l ă la drea ptă .
Corolarul II. D acă două plane care se ta ie sîn t perpendicu lare pe un a l
treilea, i ntersec ţi a lor es te perpendicu-
Q /?
lară pe aces t a l trei lea plan .
Dacă ce le d o u ă p lane Q, R
(fi g. 28) sînt ambe le p erp en diculare
pe p lanul P , iar A es t e u n ul dint r e
pun cte le lor comune, atun ci perpen -
di culara c ob o rîtă din A pe pla nul P
este c onţinută (Rec . 2) în Q ş i în R:
ea est e deci int e r sec ţia lor. Fi g . 28 Fig. 29
356. Teoremă. Printr- o dreaptă
n ep erp endiculară pe un plan trece un plan perpendicu lar- pe prim u l, ş i
numai unul.
Acest plan es te locul geome·tric a l perpendicularelor pe planu l da t , duse
din diferitele p un cte ale dreptei date.
Fie drea pta A B , n e p erp e ndic ulară pe planul P ş i care poate, de
altfel, s ă fie conţinută în acest plan sau să - i fi e ext e rioar ă (fi g. 29). Prin
punctul A , du ce m perpendi culara A x pe planul P , diferită de AB , în
virtutea ipotezei. Planul xA B , determinat de acest e drepte, este perpen-
dicular pe planul P (355, R ec. 1).
Invers, orice plan dus prin AB perpendicular pe planul P conţine

dreapta Ax (355, Rec. 2); un astfel de plan nu poate fi decît confundat cu
xAB. Pe de altă parte, el conţine, de asemenea, perpendiculara dusă pe
planul P prin oricare dintre puncte le lui AB şi invers, prin orice punct al
acestui plan trece o perpendiculară pe planul P, care întîlneşte pe AB
(ca fiind situată în acelaşi plan cu ea şi neparalelă); aceasta demonstrează
ultima parte a enunţului. .
357. Toate diedrele drepte sînt egale, ca avînd acelaşi unghi plan.
Se numeşte diedru ascuţit (obtuz) un diedru mai mic (ma i mare) decît
diedrul drept; sînt complementare sau suplementare două diedre a căror
sumă este egală cu unul sau cu două diedre drepte. Este clar (351) că
unor diedre ascuţite, obtuze, complementare, sup lementare le corespund
unghiuri plane, respect iv ascuţite, obtuze, complementare, suplementare
şi reciproc.
In conformitate cu aceasta, un semiplan care taie un plan formează
cu el două diedre suplementare; invers, dacă două diedre adiacente sînt suple-
mentare, feţele lor exterioare sînt în prelungire.
Suma diedrelor formate, de aceeaşi parte a unui plan, de mai multe
semiplane care îl taie pe primul după aceeaşi dreaptă este ega lă cu două
diedre drepte; suma diedrelor formate de mai multe semiplane în jurul unei
drepte comune este ega lă cu patru diedre drepte.
358. Se numesc diedre opuse la muchie două diedre PQ, P'Q' (fig. 30),
care au proprietatea că feţele unuia sînt în prelungirea feţe lor celui lalt.
Două diedre opuse la muchie sînt ega le, deoarece unghiu-
rile lor plane sînt opuse la vîrf.
Se va observa că două di edre opuse la muchie sînt de
acelaşi sens, cu condiţia de a alege acelaşi sens pe muchia co -
mună şi de a lu a ca primă faţă a unuia prelungirea primei
feţe a celuilalt. Aceasta rezultă djn faptul că do11ă unghiuri
opuse la vîrf sînt de acelaşi sens.
359. Două diedre care au feţele respectiv paralele sînt
ega le sau suplementare, cum se poate vedea, tăindu - le printr-un
plan perpendicular pe direcţia comună a muchiilor lor, astfel
Fig. 30 încît să determinăm cele două unghiuri plane corespunză
toare care sînt. ega le sau suplementare.
s
O b e r v a ţ i e. Totodată, vedem că dacă feţele paralele sînt de
acelaşi sens 1 ), cele două diedre au acelaşi sens (da că sensul ales pe muchie es te
acelaşi).
360. Se numeşte plan bisec tor al unui diedru planul dus prin muchie
şi care împarte diedrul în două părţi ega le. Este limpede că acest plan
poate fi considerat ca determinat de muchie şi de bisectoarea unui unghi
plan. Planele bisectoare a patru diedre formate de două plane care se inter-
sectează sînt două plane, perpendiculare între ele.
1 ) Dacă două plane paralele sînt intersectate de un

al treilea, astfel ca fi ecare
dintre ele să fie împărţit în două sem iplane, două dintre semiplanele as tfel obţinute se
numesc de acelaşi sens sau de sens con trar, după cum sînt sau nu d e aceeaşi parte a pla-
nului secant.~ '
UNGHIURI D'IEDRE. PLANE · PERPE)'IDICULARE 31
L ocul geometric al punctelor egal depărtate de două plane care se taie

e__ste for mat de planele bisectoare ale diedrelor formate de aceste două plane.
Ii;i adevăr, dacă dintr-un pm;ict M (fig. 31), coborîm pe planele P, Q perpen-
dicularele MA_, MB, atunc i. planul MAB este perpend icu lar pe planul P
{deoarece co nţme pe MA) şi pe p lanu l Q (deoarece conţine pe
MB) ; el este deci perpendicu lar pe intersecţia lor şi determină
unghiul plan AOB a l diedrului PQ. În consecinţă, p erpendicu-
larele MA, MB sînt ega le sau inega le, după cum punctul M
:aparţine sau nu bisectoare i acestui unghi plan; prin urmare,
<lupă cum ~par·ţine sau nu planului bisector al diedrului. ·M
361. ln conform itate cu rezultate le obtinute în acest ca-
pitol şi în cel precedent, '
printr-un punct dat, trece o singură dreaptă perp e ndiculară F ig. 31
pe un plan dat; _
printr-un punct dat, trece un singur plan perp endicular pe o dreaptă dată;
.dimpotrivă,
printr-un punct dat, trece o infinitate de drepte perpendicul are pe o
.dreaptă dată,anume toate dreptele din planul dus perpendicu lar pe aceasta,
])fin punctul dat ;
printr-un punct dat, trece o infinitate de plane perpendicul are pe un
plan dat, anume toate planele care trec prin perpendicu lara dusă din
punctul dat pe planul dat .
Două drepte perpendicu lare pe un ace l aşi plan sînt în mod necesar
paralele, nu însă şi două drepte perpendicu lare pe o aceeaşi dreaptă.
Două p lane perpendicu lare pe o aceeaşi dr eaptă sînt în mod necesar
paralele, însă nu şi două plane perpendicu lare pe un ace l aşi plan .
Vedem că a ceste concluzii sînt tocmai inversele concluziil or ana loge
-enunţate la nr. 337 pentru drepte şi plane paralele.
EXERCIŢII
455. Planel e egal înclinate p e două plane secante date s înt paralele cu un a sau
-cu alta dintre două drepte fix e .
456. Să se afle locul geometric a l mijlo ace lor segmente lor paral ele cu o dir ecţie
·fixă., cuprinse între două p lane fixe .
457. Să se afle locul geometric al ce lui de-al treilea vîrf a l unui triunghi a le cărui
laturi rămîn .par a lele c u drepte fixe, în timp ce primele două vîrfuri se mişcă respectiv
·în două plane fixe.
458. Aceeaşi problemă, dacă primele dou ă vîrfuri a lun ecă respectiv pe o dreaptă
-fixă si pe un p lan fix .
' 459. Să se afle locul geometric a l punctelor care au suma sau diferenţa distan-
1elor lor la două plane date constantă.
460 . Să se afle l ocul geome t ric a l extremităţi l or segmentelor du se din ace l aş i
punct s i a căror sumă a proiecţiilor pe două drepte date are o valoare dată.
461. O semidreaptă D, dusă printr-un punct a l muchiei xy a unui diedru ş i inte-
rioară acestui diedru, este astfe l că, dâcă pla nul p erp end icular pe D într-un
punct H
.a l acestei drepte taie feţele diedru lui r espectiv după OA ş i OB, atunci punctul H este pe
.bisectoarea unghiului AOB (se presupune că punctul Ii nu este pe muchia .'!:y). - Să se
.demonstreze că dreapta D aparţine p lanu lui bisector a l diedrului .
461. bis. Fiind date un diedru ş i o dr eaptă D care taie muchia, să se ducă prin
oaceastă dreaptă un plan care să fie tăiat de ce le două feţe ale diedrului dup ă
un unghi
.avînd ca bisectoare dreapta D. Caz de imposibilitate sau d e nedeterminar e.
32 PLANUL ŞI DREAPTA '
462. Prin două drepte concurente f ixe D , D', ducem respectiv două plane care
var i ază, r ămîn înd mereu p erp en dicular e
între e le. Să se a fl e l ocu l geometr ic a l punc-
tului în care muchia di edr ului drept, astfe l format, întîlneşte un plan fix, perp endicular
p e una dintr e ce le două dr epte dat e .
CAPI TOL UL V
PROIECTIA UNEI DREPTE PE UN PLAN. UNGHIUL FORMAT DE O

DREAPTĂ CU UN PLAN. DISTANŢA CEA MAI MICĂ DINTRE DOUĂ
DREPTE. PROIECŢIA UNEI ARII PLANE
362. Se num eşte pro iecţia ortogona le/, (sa u , pur şi sim plu, proiecţia) a
unui punct pe un plan, piciorul perpendicularei coborîte din acest punct
pe plan.
Proi ecţ i a unei fig uri 'l.recare este
/l
I I
formată de proiecţiil e divei. Jor puncte
a le figurii ini ţia le.
Proi ec ţia unei drepte pe un plan
este o dreaptâ, d acă dreapta dată nu este
perpendiculară pe p lan (în acest caz,
F ig. 32 F ig . 33
proiecţia ei se reduce la un punct).
În adevăr, am văzut (356) că lo-
cul geometric al perpendicularrlor duse pe un plan dat, prin diferitele
pun cte a le unei drepte date, este un plan . Acesta (numit planul proiec tant
al dreptei) taie planul dat d upă o a doua dr ea ptă (fi g. 32) . Dacă dreapta
dată este paralelă cu planul dat, ea
este evident paralelă cu proiecţia ei .
Proiecţiile uno r drep te para-
lele p e un ace laşi plan sînt paralele,
ca fiind inter secţ iil e unor plane
paralele (p la nele proiectante, care
conţin fiecare cîte două paralele la
celălalt ) , cu un a l treilea (fig. 33).
Proiecţiile aceleiaşi drepte
(fig. 34) (sa u a două drepte para-
lele) p e două plane paralele sînt pa- Fig . 35
ralele, pentru acelaşi motiv.
Proiecţiile unui segment de dreaptă p e două drepte paralele sînt ega le,
după cum re zu!tă din s impla exam inare a fig. 341).
362 bis . In genera l, proiec ţiile ortogonale ale unei figuri pe dou'â
plane paralele sînt două figuri egale.
, În adevăr, este limpede, conform celor spuse mai sus, că această
proprietate are loc pentru un triunghi oarecare (fig. 35), proiecţiile acestui
1 ) Acest en unţ ră mîn e,

de a ltfel, a d evă rat (v. nr. 366) p en t ru proiecţiile a două
segmente d e dreaptă egale şi paralele, p e p lane parale le .
PROIECŢIA UNEI DREPT E PE UN PLAN
33
triun ghi pe două plan e para lele fii n d două

triun ghiu ri 1 ) egale şi (349) de
ac e laşi sens . Ea se extin de, ca atare
(50), la o figură arbitrară , plană sau nu.
363. Teo1·ema proi e cţi e i ungh iului drep t .
Condiţia necesară şisuficientă
pentr u ca un ungh i drep t să se proiecteze după
un ungh i drep t este ca cel puţin
una dintr e latur ile sale să fi e paralelă cu
plan ul de proiecţie .
1° Fie un ghiu l drep t AOJ3 (fi g. 36), a cărui
latură OB este paralelă
cu plan ul P şi care se proiectează pe ./"-..
acest plan după aob . Drea pta ob,
paral e l ă cu OB, este perp e ndicu
lară pe cele două
drep te conc uren te OA ş i Oo. Ea este deci
perp endi-
culară p e plan ul OAo a ş i , în c ons
e cinţă, pe oa.
2° Fie un ghiu l drep t AOB , proi ectat p e
P după ungh iul drep t aob. Drea pta ob, perp plan ul
endi cu-
lară p e oa şi p e Oo, este p e rp e
ndi culară pe plan ul
OAa şi , în con se cinţă, p e OA. Cum OA
este perp en-
diculară şi pe O B, ea este p e rpend
iculară pe plan ul Fig . 36
OBb o şi , în c on s e c inţă (355 , Cor. I ) , paral
elă cu pla-
nul P, da c ă OB şi ob nu sînt para lele;
în acest din urmă caz însă, OB
este paralel ă cu P.
363 bis. Da că una dintr e latur ile ungh
iului drep t este sit uată în
plan ul de proi ecţi e, prim a part e a t eorem
e i prec eden te se poat e enunţa astfe l:
Dacă , dintr -un punct A al sp a ţiulu
i, cobo rîm o p e rp endiculară Aa
un plan P şi o p e rp endic ulciră AO pe o pe
dre aptă OB a acest ui plan , atun
dreap ta Oa care un eş te picio arele aces tor două ci
perp endi-
cular e es te, de asem enea , p erp endiciilară pe
OB (fi g. 37).
· Acest enun t este cuno scut sub num e le
de teo-
rema ce lor trei pe;·p endiculare . El adm ite
următoarele
două r ecipr o ce :
. Reci proc a I. Dacă , dintr -un punc t a
Fig . 37 al unui
plan , cobo rîm o p e rp endi c ulară aO pe o
dreaptă oare-
care OB din acest plan , atun ci dreap ta
pun ctul O cu un punc t oarec are A al perp care uneşte
endiculare i ridica te pe aces t plan
în ci es te, de asem enea , p erp e ndiculară pe
OB.
În ad e văr , drea p ta OB fiind p erp e ndi cular
ă pe cel e două drep te con-
cure nt e aO , aA , est e pe rp e ndi cular ă p e
pl anul lot.
Reci proc a 2. D acă , di ntr-u n pimc t A ex
terior unui plan P, cobo rîm
o pe rp e nd icu lar ă A O pe dreap ta OB din. acest
plan ş i ridi căm în O, în plan ul P
perp endic u lara Oa ·pe O B , atun ci perp endic
ulara coborî tă din A pe Oa es te
p e rp endi c ular ă pe plan ul P.
Acea sta re zult ă, în v irt utea t eore m ei de
la nr. 354, din faptu l că
plan ul OAa est e perp endi cular p e P (ca
fiind p erp endi cular pe OB ).
364 . Ungh iul form at de o dreaptă cu un
plan .
Teoremă. D acă, prin punc tul de
inte rs ec ţi e al unei drep te cu un
duce m î.n plan difer i te drep te , aceea dintr e plan ,
ele care form ează ce l mai mic ungh i
cu dreap ta dată es te pr o i ecţ i a aces teia pe
plan.
1) Aceas t a ar t r ebui m odifi cat , dac

ă planu l triun ghiul ui proi ecta t ar
cular p e plan ele de prni e cţi e. E nu nţul fi p erp endi-
no s tru ar sub sist a în să ,
3- Lecţii de geom etrie el em ent a r ă, voi. II

PLANU L ŞI DREAP TA
34
t O a l plan ului P (fig. 38);

Fie OA o semidreaptă dusă dintr -un punc
ulara Aa, astfe l încît să deter -
din punc tul A, cobo rîm pe plan. p erpe ndic
măm că ungh iul AOa (în mod nece sar,
minăm proiecţia Oa a lui OA. Afir
ungh iul form at de OA cu orica re altă semi -
ascuţit) este mai mic decît
dreaptă Ob din p lanu l P .
care
,li
Luîn d Ob = Oa şi ducî nd segm entu l Ab,
ghiu rile AOa şi
~ozja i
este (344) mai mare decît Aa, · triun
inegală, dau
AOb , avîn d două latur i ega le şi a treia
ă (28). .
d emonstraţia cerut
Ob ser v aţi e. Dacă drea pta Ob se roteşte
ul P, îndep ărtîn du-s e
Fig. 38 în juru l punc tului O în plan
e u, deci şi di s tanţa Ab;
. de Oa, distanţa ab creşt mere
pînă la va loare a sa maxi mă A Oa', care
ungh m l Aob creşte de asem enea
~orespunde lui Ob situa t în prelu ngire
a lui Oa (fig. 38).
î l face cu proiecţia ei pe_
Ung hiul ascuţit AOa , p e care drea pta OA
tei cu plan iil.
p lanu l P, se numeşte ungh iul drep
un plan este comp leme ntul
_364_ bis. Ungh iu l form at de o dreaptă cu
tă o perpendiculară pe plan .
.ungh iu lui ascuţit form at de. această dreap
cu
tung hic OAa , din fig. 38, în care ungh iu-
Acea sta se vede din triun ghiu l drep
riil.e ascuţite sînt comp leme ntare .
cu _un plan nu se schimbă
Este evid ent că ungh iul unei drep te
drea ptă para l e l ă şi p lanu l print r-un
dacă în locu im drea pta print r-o.
.
pian para lel. plan es te ega lă cu lungi mea
segm ent de dreap tă pe un
Proiecţia unui
iului pe care îl form ează segm entul
segm entul ui, înmulţită cu cosin usu l ungh fund amentală a proie c-
rezul tă din teore ma
cu plan ul de proiec ţie . Acea sta dată mai sus ungh iului
ţiilor, demonstrată în Trig onom
etrie şi din d e finiţia
.fonn at de o dreaptă cu un p lan. segm ente de dreaptă para lele
De aici rezultă, în parti cula r, că două
onale pe un ace la.şi plan sau pe
sînt în acela.şi rapo rt ca p roiecţiile lor ortog
două plan e para lele.
s ituaţia se sch i mbă, dacă
Valo area dată aici este va lo area absolută; şi ca pe
cţii l e drep te i cons idera te, acela
ind i căm un sens pozi tiv pe proie
-
ce le două drep te para lele. 8
365. Lini a de cea mai mare pantă.
rsectează, dreap ta
Teoremă. Dacă două plane se inte
din p lane care form ează ungh iul ce l
conţinută într- unul
ndiculară pe
mai mare posib il cu al doile a plan . este perpe x
.i nters ectia lor .
Fie ce le două plan e P, Q, care se taie după drea pta
din plan ul P
xy (f ig. 39). Conf orm nr. 364 bis, drea pta Fig. 39
posib il cu p lanu l Q
care formează ungh iul ce l mai mare
i cu o perp en-
·- este acee a care formează cel mai mic ungh
Q. Însă, drea pta din. p lanu l P care formează cel
·diculară AB pe plan ul
cţia AB' a lui AB pe plan ul P.
mai mic ungh i cu AB este (364) proie iecta nt a l
endiculară pe xy, căci plan ul pro
Această proiecţie este în să perp prin AB) şi pe
Q (deoa rece trece
iui AB, fiind perp endi cular pe plan u l
secţ ia lor.
. ip lanu l P, este perp endi cular pe inter
PROIECŢIA UNEI DREPTE PE UN PLAN 35
Vedem, de aici, că unghiul maxim nu este altul decît unghiul ce lor două
plane? ş i .Q (se înţelege_ prin ~ce~sta un ~hiul plan al diedrului asc uţit PQ).
ln fig. 39 se mai arata ca unghiul a două plane es te com plemen tul
unghi1:f:lui format de unul dintre ele cu perpendicLf,lara pe ce lăla lt.
ln caz ul în care Q est e planul orizontal, linia AB' este denumită
linia de cea mai m are pantă a planului P.
366. D acă două plane P şi Q se intersectează, distanţa unui punct oare-
care din planul Q la planul Peste într-un raport constant cu distanţa aceluiaşi
punct la muchia diedrului format de ce le două
plane, precU:._m şi cu proiecţia acestei distanţe pe
planul P. In adevăr, dacă M, M' sînt două . X
puncte din planul Q (fig. 40), Mm, M'm' dis-
tanţele lor la planul P ş i MN, M' N' di stanţe le
lor la mu chia chedrului PQ, atunci triunghiu-
rile dreptunghice MmN, M'm'N' sînt ase m en ea,
ca avînd un unghi ascuţit ega l. Fig. 40
~ ...-.......
Acest unghi ascuţit iV!Nm = M' N'm ' nu
este, de a ltfe l , decît unghiul ce lor dou ă plane P, Q ş i , în co n sec inţă , ra-
poartele Mm/1VIN, Mm/mN, de care ne-am ocupat mai sus, sînt egale,
unul cu sin 0<., iar celălalt cu tg 0<., d acă notăm cu 0<. unghiul considerat .
Locu l geometric a l punctelor care au raportul dintre distanţele lor la
două plane date ega l cu un număr dat se compune din două plane care trec
prin intersecţia primelor două ( co mpară cu 157).
367. Distanţa cea mai scurtă între două drepte. .
Teoremă. Fiind date două drepte neparalele există o dreaptă, şi una
singură, care le taie pe amîndouă siib un unghi drept.
I s-a dat denumirea de perpendicu lara comună celor două drepte date.
Lungimea acestei perpendiculare comun e este distanţa cea mai scurtă
între aceste două drepte.
Fie AB, A ' B' (fig . 41 ) ce le două drepte neparalele. Prin aceste două
drepte putem duce, şi anume într-un singur fe l (332), două plane para-
lele P, P' . Orice dreaptă perpendiculară simultan pe
AB ş i pe A' B' este perpendiculară pe planul P (341,
Cor.) şi, invers, o perpendiculară pe planul P este
p e rpel}dicu lară atît pe AB, cît ş i pe A ' B'.
lnsă, lo cu l geometric a l perpendicularelor pe
planul P care întîlnesc dreapta AB este un plan Q;
locul geo metric a l perpendicularelor pe planul P care
întîlnesc pe A' B' este un plan Q'. Aceste două plane,
Fig. 41
ambele perpendiculare pe planul P, nu sînt nici pa-
rale le nici confundate (deoarece nu pot exista plane
para lele simultan cu AB şi cu A' B' şi în ace l aşi t imp , perpend iculare
pe p lanu l P), e le se ta ie după o dreaptă uni că H H ', perpendiculară p e
p lanul P, care este dreapta căutat ă şi unica.
Distanţa dintre AB şi A ' B', dată de segmen.t u l HH', este mai s curt ă
decît distanţa M lv!' a altor două puncte oarecare luate respectiv pe AB şi pe
A ' B', deoarece ea este cea mai mică distanţă între planele paralele P, P'.
Dacă ce le două drepte se taie, atunci perpe ndicu lara comună trece
prin pynctul de intersecţie ş i distanţa cea mai m i că este nulă.
In sfîrşit, două drepte parale le au o infinitate de perpendiculare
comune, t oate ega le între ele.
368. Proiecţia unei arii plane.
Teoremă. Proiecţia unei arii plane pe un plan are ca măsură ana
proiectată, înmulţită cu cosinusul unghiului celor doiiă plane.
Să notăm cu P planul arici cons iderate şi cu P' planul de proiecţie.
Vom demonstra teorema enunţată, deosebind mai multe cazuri.
1° Aria considerată este aceea a unui triunghi ABC, avînd latura BC
paral e l ă cu p lanu l de proiecţie P' . Deoarece putem (362 bis) să o deplasăm
pe aceasta paralel cu sine în săşi fără a sch imba
rezultatul, p ute m admite că BC este pe inter-
s ec ţia ce lor două plane P şi P ' (f ig. 42) . Dacă
BCA' este proiecţia lui ABC pe planul P', iar
AH este înălţimea triunghiului ABC, atunci
A'H va fi (teorema ce lor trei~ perpendiculare)
Fig. 42 înălţimea triunghiulu i BCA '. In plus, unghiul
din H a l triunghiului dreptunghic AA 'H este
ega l cu unghiul ce lor două plane P, P' şi, în consecinţă, raportu l A ' H /AH este
ega l (366) cu cosinusu l acestu i unghi . Acest raport este însă egal cu raportul
ariilor ce lor două triunghiuri A' BC, ABC, deoarece acestea au aceeaşi bază.
2° Aria cons id erată este aceea a unui triunghi ABC, care nu are nici o
l atură paralelă cu planul de proiecţie . Ducînd dintr-un ·vîrf A, a les în mod
convenabi l (fig . 43), o para l elă AD la intersecţia xy a ce lor două plane
P ,P', descompunem acest triunghi în alte două triunghiuri A BD , A.CD, care
p rez int ă cond i ţ iil e de la 1°. Raportul dintre ar ia fiecăruia şi proi ecţ i a res-
Fig. 43
pectivă fiind ace l aşi pentru ambe le triunghiuri parţ ia l e, este ace l aşi şi '
pentru triunghiul tota l , conform unei teoreme cunos cute referitoare la
proporţii (c ompară cu nr. 257).
3° Dacă este vorba de un poligon oarecare, î l putem descompune în
triunghiuri. Raportul dint:ce arie şi proiecţia sa este acelaşi pentru toate
triunghi~rile şi îşi păstrează de ci va loarea şi pentru poligonu 1 întreg.
4° In sfîrşit, teorema se aplică unei arii wrbilinii S oarecare, situată
în planul P si proiectiei ei .
În adevăr, prin' definiţie (260, Nota), aria S (fig. 44) este limita
unei arii poligonale înscrise s. Fie S ' , s ' proiecţii l e ariilor S, s pe p lanul P';
PROIECŢIA UNEI DREPTE PE UN PLAN 37
dacă numărul d e laturi a le poligonului s creşte n e mărginit , astfel încît

lungimea fi ec ăre ia
dintre e le tinde către zero, vom avea a cee aşi situaţie
pentru poligonul s'.
Am văzut însă c ă avem
s' = s co s oc:,
und e oc: est e un ghiul ce lor două pl a n e.
Aş a dar , d ac ă s v a t ind e cătr e S, s ' va tinde c ătre o limită S' , egală
cu s cos ()(:.
EXERCIŢII
463 . O ri.ce lini e care se p r o i ectea z ă p e d o u ă plan e seca nte dup ă lin i i drepte este,
în gen era l , o lini e dr ea p tă . Î n ce ca z această pr o p o ziţ i e nu este va l a bilă?
464 . Do u ă drepte car e a u pr o ie c ţiil e r es p ective p e d o u ă plane secante paralele
s înt p ar a le le. Ca zul ex c e pţi o n a l a n a log a ce lui a ca r e SE: pr ez int ă în propoziţia d e la exer-
ciţiul 463 .
465 . Într-un plan d at , printr-un punct d a t a l a ces tui pla n, să se du că o dreaptă
care form ează un unghi d at c u o dr e ap tă d ată l ).
Într-un pl a n dat, print r -un p un ct a l acestui plan , să se du că o dr ea pt ă ca r e for-
m e az ă un u n ghi dat cu un a lt pla n d a t 1 ) .
- 465 bis . P rin tr- o dr ea p tă d ată, s ă se du că un plan for mînd un un ghi d a t cu un
pla n dat 1 ) . C ondi ţ i a d e p os ib ilit ate .
466. O dr e apt ă ega l în c lin a tă în raport cu ce l e dou ă feţ e al e unui diedru inter-
sec t e az ă acest e fe ţe în d o uă pun cte egal d e p ă r ta t e de muchi e , ş i invers .
467 . S ă se a fl e locul geo metric al dr eptelor dus e print r - un punct d a t care form e ază
un ghiuri ega le cu două plane d ate .
467 bis. Să se afle locul g~o m etri c a l puncte lor din plan ast fe l în cît d re ptele care
le un esc cu d o u ă puncte d ate A, B sînt ega l în clinat e p e acest plan.
468 . D acă p ro i ectă m u n un ghi A OB p e un P-lan par al el cu bisectoa r ea sa Oe , pro-
i ec ţia este un unghi a că rui bi sec t oare este p a ral e l ă cu oe.
469. D acă proiectăm un un ghi dr ept p e un pla n car e îi t a ie l aturile sa u p e unul
care- taie prelun g iril e laturilor, pr o i e cţia est e un un ghi obtuz ; p r o i ec ţia es t e, dimp o trivă,
un unghi asc uţ it , d ac ă · pla nul d e proi e cţi e t a i e o l a tură ş i prelung irea cele ilalte . ·
469 bis. U n unghi este asc uţit s a u obtuz în a cela ş i t imp cu pr o i ecţi a sa p e un
plan para lel c u un a dintre lat uril e sa l e .
470. Pici orul p erp endic ula r ei comune la dou ă dre pte D , D' este s it u a t , în r a port
cu un pun ct a rbitrar M d e p e D, d e a c eeaş i p a rte ca porţiun ea din D care form ea ză un
un ghi a sc uţit cu p e1;p encli cula r a c oborît ă din punctul JVJ p e D '.
470 bis . U n punct d e p e o dr ea ptă fixă D este cu a tît m a i d e p ă rt at ele o dr ea ptă
fixă D ', cu c ît este m a i d e p ă rt at de pic iorul p erp endicular e i co mune dre ptelor D ş i D'.
47J. L ocul ge ometri c a l di·epte lor du se printr-un pun ct d a t ş i a dmiţînd cu o
dreaptă d ată D o p e rp endi c ul a r ă co mun ă d e lun g ime dat ă este form a t clin dou ă plane.
472. Fiind d a te o dr ea p tă D , proi ecta t ă p e un pla n P dup ă o dr ea ptă el , ş i un
pun ct Q din p a ţiu , s ă se a r ate că ex i s t ă în pla nul Pun pun ct O' , astfel c ă di s tanţ a punc-
tului O l a un pun ct arbitrai· M el e p e D es te într-un r aport c onsta nt cu di s t a nţa punc-
tului O' la pr o i ec ţi a m a lui M p e planul P .
472 bis. Să se găsească, p e o dr ea pt ă d ată D , un punct a st fel ca di s t a nţ e l e sale
la o a ltă d r ea p t ă d ată D ' ş i la un punct dat O să fi e înt r-un r a p ort d a t (se v a folo s i ex.
472) 1 ) . Ca z d e n ed etermin are .
473. Putem face ca ori că rui poligon pla n să -i c or es pund ă un segm ent d e dr e aptă,
'astfel ca proi ec ţi a sa pe o dr ea p tă oarecare din s p a ţiu să fi e m ăs urată prin ace la ş i număr
ca aria proi eC'ţi e i poligonului p e un plan p erpendi cula r pe aceas tă dr ea pt ă .
(Aces t segm ent este p erp endi cular p e pla nul poligonului, iar lungimea sa este
m ă surată prin ace l aş i num ă r ca ş i a ria poligo nului ) .
1) V. nota d e la s fîr ş itul problemelor la Cartea a crncea .

CAPITOL UL VI
INTRODUCTI VE DE GEOMETRIE SFERICĂ

NOTIUNI
' . '
369. Definiţie. Se numeşte sferă lo cu l geometric al punctelor din

spaţiu, situate la o distanţă dată . de un punct dat, numit cen tru (fig. 45).
Dreapta care uneşte centrul cu un punct de pe suprafaţă se numeşte
rază. O dreaptă care un eşte două puncte de pe s uprafaţ ă şi care, totodată,
trece prin centru se numeşte diametru. Din defi-
niţie rezultă că toate razel e sînt egale între ele
si că diametrul este dublul razei.
' Un plan care trece prin centrul sferei se
numeşte plan diam etral. Sfera separă două re-
giuni ale spaţiului: una cuprinzînd punctele a
căror distantă la centru este mai mică decît
raza, şi numită interiorul sferei 1 ) şi, dimpotrivă,
punctele a căror distanţă la centru este mai mare
decît raza si care se numesc exterioare fată de
suprafaţa ei. Nu putem trece dintr-o regi~ne în
cealaltă, pe un drum continuu, fără a traversa
Fig. 45 suprafaţa.
Definiţia sferei, combinată cu aceea a cer-
cului (7), arată în mod evident că secţiunea unei sfere printr-un plan
diametral este un cerc cu ace l aşi centru. şi cu aceeaşi rază ca şi sfera: un
·astfel de cerc se numeşte cerc mare al sferei .
Intersecţia unei drepte cu o sferă.
Pentru a studia intersecţia .unei drepte xy cu o sferă S (fig. 46), ducem
un plan prin dreapta xy şi prin centrul O al sferei. Orice punct comun al
dreptei şi sferei, aparţinînd necesar cercului
mare care este secţiunea sferei prin acest plan,
concluziile de la nr. 58 ne permit să enunţăm
următoarele propoziţii:
1° O dreaptă nu întîlne§te o sferă, dacă dis-
tanţa dreptei la centru este mai mare decît raza.
2° Dacă această distantă este mai mică
decît raza, dreapta §i sfera' se taie în două Fig. 46
puncte. Coarda de terminată pe dreaptă es te cu
atît mai mică cu cit este mai mare distanţa dreptei la centru; centrul se pro-
iectează pe mijlocul acestei coarde.
3° În sfîr§it, iii cazul intermediar, cînd distanţa dreptei la centru este
egală cu raza, dreapta nu are decît un singur punct comun cu sfera .
Spunem atunci că ea este tangentă la sferă.
Vedem că. o tangentă la sferă es te perpendiculară pe rază în punctul
de contact şi că, invers, orice dreaptă perpendiculară pe extremitatea unei
raze este tangentă.
1 ) În vorbirea curentă, dăm numele d e sferă şi regiunii situate în interiorul supra:.
feţei: aces t moci de exprimare nu introduce nici un fel de confuzii în raţionamente .

NOŢIUNI IN TRODUCT IVE DE GEOMETR IE SFERICA 39
D in ce le de mai' sus rezu lt ă următoarea

Teoremă . Locul geome tric al tangent elor la sfe ră , într-
un punct · al .ei,
es le p lanul perpend icular p e raza diisă în aces t punct .
Ace st plan est e p lanu l tangent la sferă în p unctul conside r at .
.
370. Intersecţ i a unei sfer e cu un plan .
Teoremă. Dacă distan ţa unui plan la centrul unei sfere
es te mai mare
decî t rciza aces teia , ce le do u ă supraf e ţe nu au nici un p un ct comun.
D acă d is tanţa p lanului la cen lr u l sferei este mai m i c ă decît
raza, ce le
sup rafeţe dup ă un cerc, a l căr u i centru es le p roiec ţiei cen lru lu i
do u ă se taie
sferei ~p e p lan. ·
l n sfî rşit , în cazu l in termedi ar , cî nd avem ega li- p
la te , planu l nu are decît un singur pimc t comun cu
s fera; el este (369) tangenl la această sup rafaţă .
. In a d evăr, d acă pr in p r o i ecţ i a C a ce ntrului O
a l sfer ei, pe p lanul co nsid era t P (fig. 47), du ce m în
p lan m a i m ulte drepte , d i sta nţa la centru a u neia
oar ecare d intr e ele est e aceea.si cu di stanta acestui
pun ct la p lan. ' '
D acă aceaf'tă di sta nţ ă este dec i m a i m are dec ît F ig . 47
r aza, ni ci un a dintre dre pt ele astfe l du se nu va t ă i a
sfer a (369). '
D acă este ega l ă cu raza, dre pte le conside r ate sînt
ta n gente.
D acă este m a i mică decît raza, toat e acest e drepte ta ie sfera. L ocul
ge omet r ic· a l punct e lor comun e M est e un cer c cu ce ntrul C; a cest fapt nu
est e distin ct de a cela g ă s it la nr. 344 (Cor. ).
Corolar e . I. O sfe r ă cu razci R ş i un plan situa t la o dis tanţ ă
d de
centru se taie dup ă un cerc a căr ui raz ă r este da tă de formu lei
r =V
R 2 - d2.
cărui
Aceast a .r e zult ă din t riun ghiul dreptun ghic OC M (fi g. 48) , a
ipote nuz ă est e R , iar catete le sînt r , d.
Formul a de m ai su s ju st ifi că denumi rea de cerc mare, dat ă ma
i sus
, raz a a cest e i secţ iuni
s e cţ iuni i sfere i pr intr-un p lan care t r ece pr in centru
fii n d R . În adevăr, ve dem că toat e ce le la lte secţ iun i a le sfere i (n umite
cercuri m ici ) au r aza ma i mi că decît R.
II. D ouă cercuri de pe aceea)~i sfe r ă se taie în ce l m u lt dou ă p uncte
,
a de in te r secţ ie a pl an elor lor
a nume p u n cte le ( dacă ex istă ) în care dre apt
în t îln eşte (369) ' s u prafaţa .
Teoremă. Prin do u ă pun cte a le sferei trece un cerc
mare , şi n uma i unul,
dcică c,_e le două pu n cle nu sînl diame tra l op use .
O
ln ade văr, prin do u ă pun cte A, B de p'e s u p r a fa ţă ş i prin ce ntrul
care este unic, d acă A ş i B nu sînt co lin iar e cu cent r ul.
t rece un p la n ,
Inv ers, est e limp ede că d ouă cercuri mar i de pe ac e ea~ i sferă se
taie
înt otdea u na în do u ă p un cte di ametra l opuse .
il e şte
O b s' e r v a ţ i i . I. P r op rietat ea pe care am const at at-o stab
într e cercur ile mari de pe sfe r ă ş i lini il e d re pte din geomet ria
o an a logie
pl e tă', exce pţie
pl a n ă. Această an a lo gie nu este î n să com deoarec e fac
pun cte le d iam et ra l opuse .
II. Puncte le A şi B împart cercul mare care le co ntine în dou ă arce.

Se _?Uiheşte arc min_or ac~la care este. mai ~ic <lecit un sern'icerc şi arc major,
-c~lalalt arc ( deo.seb!r~a d1syare n~i;na 1 atunci cinci A ş i B sînt diametral opuse).
Cmd vom vor.bi, fara alta sp ec ificare, de spre arcul de cerc mare care uneste
punctele A ş1 B, vom s ubînţelege a rcul minor. '
U:-1 a:c .101inor n.u va__ putea tăia un cerc mare oarecare C (a ltul <lecit
acela carurn 11 aparţ m e) m două puncte, deoarece acestea ar fj diametral
p opuse; dacă, d eci, extrem itătil e sa le A, B se află în
raport c u cercul C, în aceea~i em isferă arc ul în;reg
se află în acea em isferă. ' · '
370 bis . Într-o sfe ră diametrul perpend icul ar
pe planul unui cerc t aie suprafaţa în două puncte,
numite polii acestui cerc (fig. 48).
F iecare din tre ei es t e ega l dep ărtat de toate
puncte le cercu lui. Dacă acesta este un cerc mare ·
distanţa unuia dintre punctele sa le .I a pol este ega lă
cu coarda unui sfert de cerc mare, după cum se vede
imediat . din fig. 49 .
Fig. 48 Invers, locu l geometric a l punctelor unei sfere
s itu ate la o distantă cons tant ă (ma i mică <lecit dia-
metrul ) de un punct a l aceste i s uprafe ·ţe este un cerc
avînd, ca pol acest punct.
ln adevăr, pe orice semicerc mare car e uneşte
punctul dat A cu opusul său diametral A', există im
punct al lo cu lui geometr ic ş i unul s in gur (în v irtutea
ce lor de la nr. 64); dacă JV/ este unul dintre aceste
puncte, planul perpendicular pe AA', dus prin M,
taie sfera dup ă un cerc care aparţine în întregime
locului geometr ic (conform cu nr._ 344) . De altfe l ,
Fig. 49 lo cul geome tric nu p oate co nţin e nici un alt punct N,
deo arece planul du s printr-un astfe l de punct, per-
pendicular pe AA', or n -ar tăia sfera, or ar tăia semicercul mare AM A'
într-un punct distinct de M, ceea ce a m văz ut că este impo sib il.
Vedem, d ec i , că putem descrie un cer c pe o sferă ca ş i pe un plan, cu aju- ,
torul unui compas avînd unul dintre vîrfuri situ at într-unul din cei d oi poli
a i cercului. Este în să necesar (m ai a les cl acă deschiderea nu este prea m are) să
folosim un compas cu picioare le curb e, şi nu drepte (numit compas sferic).
Arcul ele cerc mare care uneşte polul unui cerc ele pe sferă cu un punct
oarecare . d'e pe acest cerc are' de asemenea' aceeaş i mărime' oricare ar fi
' acest punct. El se numeşte raza sfe ri că a cercu lui. Raza s feri că a unui cerc
mare este ega lă cu un sfert de cer c mare şi, invers, un cerc descr is p e sferă
c u o rază sfe rică ega l ă cu un sfert d e cerc mare este un cerc mare.
Un cerc împarte sfera în dou ă regiuni, numite ca lote sferice,, situate
de o parte şi de cea laltă a planului acestui cerc. Fiecare calotă cuprinde
unul dintre poli ş i es te formată de punctele a căror distanţă la acest pol
este .mai mică d ec ît distanţa polu lui r espectiv la punctele cercului. .
Dac ă es te vorba de spre un cerc mic, se dă adese ori denumirea d e
regiune interioară faţă de acest cerc mic ce lei mai mici dintre ce le două
NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE GEOMETRIE SFERICA 41
calote sferice, adică ace leia a căre i rază sferică este mai mi că dec ît un sfert
de cerc mare. Această r egiune interioară este, evide nt, aceea s itu ată de
aceeaşi parte a planului cercu lui în care nu se află centru l sfere i.
371. Unghiul a dQuă cercuri mari.
Teoremă. Unghiu l (60 bis) a două semicercuri mari ale căror ex tremităţi
coincid cu extremităţi le diametrului lor comun este ega l cu unghiul semi pla-
nelor care le conţin. El are ca măsu r ă arcu l cuprins
între ele, de pe cercu l mare avînd ca poli punctele
' lor comune .
Fie cele două semicercur i mari AMA', ANA'
(fig. 50) , care se taie în A, A'.
Fie A.x, Ay tangente le la aceste c urb e în
M
punctul A . Aceste tangente, fiind ambele p erpen-
diculare pe AA', determină u·n ghiul plan a l die-
drului M ·AA' ·N.
Pe de a lt ă parte, cercul mare avînd ca poli
A, A ' are p lanul perpendicular pe AA' . Acest plan A'
taie semiplane le A-A'M, AA'N după două drepte Fig. 50
OM, ON, care formează între e le unghiul plan a l
, diedrului M ·AA' · N . Acest unghi este însă tocmai unghiul la centru cores -
punzător arcu lui de cerc mare M N, ceea ce demonstrează partea a doua
a teoremei.
371 bis. O a lt ă expres ie pentru unghiul a dou ă cercuri mari mai este
dată de următo area
Teoremă. Ung hiu l a două semicercuri mari este măsurat de arcu l de cerc
mare care uneşte polii lor sau prin suplementul acestuia.
Fie, ca -mai su s, AMA ' , ANA' (fig. 50) dou ă sem icercuri mari, car e
taie în M, N cercul mare avînd planul perpendicular pe AA '. Acest din
urmă cerc mare co nţ ine polii P, P' şi Q, Q' ai primelor două , deoarece dia-
metrii P P', QQ' , ' respectiv perpendiculari pe planele AM A', AN A', sînt
ambii perpendiculari pe AA '. Totod ată, P P' , QQ' sînt respectiv perpen-
dicul ar i pe razele OM, ON ale sferei: un ghiul lor este dec,i ega l cu MON
sa.u ou suplementul acestuia.
O b s e r v a t i e. Fiecare dintre ce le două cercuri mari cons iderat e
avînd doi pol{, ardul de cerc mare care uneşte un pol al unuia cu un pol
al celuilalt poate fi a les în patru moduri diferite.
Să presupunem că polii P, Q (fi g. 50) sînt astfe l că arcele ega le MP,
NQ sînt de acelaşi sens. Atunci arcul PQ va putea fi con siderat ca obţinut
prin rotirea arcului M N în planul său cu un unghi drept în jur ul lui Q,
ş i va fi deci ega l cu MN.
Cazul în care ce le două arce despre car e este vorb a ar fi de sens contrar
se deduce evi dent din ce.I anterior, înlo cuind unul, şi numai unul, dintre
cei doi poli P, Q prin opusul său diametral, de exemplu P prin P'. Unghiul
la centru POQ este atur:c i înlocuit prin suplementu l să u şi dev ine suple-
lJlentul un gh iului MON. Aşadar, arcul de cerc .mare care uneşte cei doi poli P,
Q are aceeaşi măsură ca şi unghiul semicercurilor mari AMA', ANA ' salf ca
suplementul aces tuia, după cum ce le două arce de pe cercu l mare PQ, cuprinse
respectiY între fi ecare dintre semicerciirile mari date şi polii corespunzători,

sînt de acelasi sens sau au sensuri contrare.
372. Te~remă. Locul geometric al punctelor unei sfere, ega l depărtate
de două puncte dale pe această sferă, es te cercul mare perpendicular pe mijlo-
cu l aceluia care uneşte cele două puncte da.te.
Fie A, B ce le două puncte date (fig. 51). Planul perpendicular pe
mijlo cul lui AB trece prin centru l O al sferei (deoarece OA = OB) şi taie
deci suprafaţa după un cerc
mare, care este lo cu l geome-
I '
I \ tric căutat (340). Acesta trece,
I \ de altfel, prin mijlocul arcu-
I \ lui de cerc mare AB (punct
I \ egal depărt at de A şi de B);
I \
I \ în plus, conform nr. 371, el
ML----~- 'N este perpendicular pe acest arc,
deoarece planele lor sînt ev i-
dent perpendiculare între ele.
Fig. 51 O b s e r v a ţie. Locul
geometric de mai sus împarte
sfera în două emisfere care conţin (340, Obs . ), una punctele mai
apropiate de A dec ît de B, iar cealaltă punctele mai apropiate de B
decît de A.
Problemă. Să se afle raza unei sfere solide, cu ajutorul unor construcţii
efectuate pe suprafaţă şi al unor construcţii plane.
Prima soluţie. Luînd două puncte oarecare A, B pe suprafaţă (fig. 51),
descriem , cu aceeaşi deschidere a compasului, două cercuri avînd aceste
două punct.e ca poli resp ectivi. Un punct M;comun celor două cercuri, fiind
egal depărtat de A şi de B, va aparţine cercului mare obţinut la nr. 371 bis.
Repetînd aceeaşi construcţie cu alte deschideri ale compasului, vom avea
aţte două puncte N, P ale aceluiaşi cerc C
mare. Luînd atunci în compas dista nţ.ele C
MN, NP, PM, vom putea construi pe un
plan un triunghi egal cu MNP, iar cercul
circumscris acestui triunghi va avea ca
rază, raza căutată.
A doua soluţie. Luînd ca pol un punct
C oarecare de pe sferă şi cu o deschidere '\
determinată a compasului, descriem un \
cerc, pe care luăm trei puncte M, N, P. C'
Vom putea determina, după cum s-a expli- C'
cat, raza acestui cerc, construind un tri- Fig. 52
unghi egal cu MNP. .
Dar, cunoaşterea acestei raze ş i a di stanţei CM (ega lă cu deschiderea
iniţială a compasului) ne permite să găsim raza sferei; în adevăr, dacă ~
este centrul cercului MNP (fig. 52), triunghiul CIM este . dreptunghic ş1
poate fi construit pe un plan (cunoaştem ipotenuza CM şi o catetă MI);
<lucind atunci în M perpendiculara pe CM pînă întîlneşte în C' prelungi-
rea lui CI, vom obţine diametrul sferei, segmentul CC '.
UNGHIURI POLIEDRE. POLIGOANE SFERICE 43
Problemă. Să se un easc ă două puncte da te de p e o sfe r ă s olidă printr-un

a rc de cerc mare.
Din fiecare punct dat , ca pol, de scriem un cer c mare , (problema pre-
cedentă ) .Aceste două cercuri mari se taie în dou ă puncte care sînt polii
cer cului m are c ăuta t .
O b s e r v a ţ i e. Combinată cu prima soluţie a problem e i prece-
dente, acea sta ne p ermite să descriem cercul mare p erp endicular p e mijlocul
arcului de cerc mare care uneşte două puncte date.
CAPITOL UL VII
UNGHIU RI POLIEDR E. POLIGOANE SFERICE
373. Se numeşte unghi poliedr~ figura formată de mai multe plane

care trec prin acelaşi punct (>'îrful unghiului poliedru ) mărginite la inter-
secţiile lor succesive (care sînt semidrept e s
numite muchiile unghiului poliedru) , astfel ; / \ 11,
încît să cuprindă o porţiune
finită într-un sens (fig. 53).
de spaţiu
Într-un unghi poliedru, avem de con-

in
.
-
_ _
®'
1}' 1
'
siderat, pe de o parte, unghiuril e cuprinse

între muchiile consecuti ve, numite feţe, A 8 D -
iar pe de altă parte, diedrele cuprinse între C
două fete consecuti ve si avînd ca muchii Fig. 53 Fig . 54
muchiil~ unghiului poÎiedru.
Cele mai simple unghiuri poliedre sînt tri edrele, care au trei feţe şr
trei muchii.
Un unghi poli edru se numeşte con>Jex, dacă el se află în întregime de
aceeaşi parte în raport cu planul uneia oarecare dintre feţele sale, prelungit
nemărginit, cum se întîmplă cu unghiul poliedru
ale cărui muchii trec prin vîrfurile unui poligon
convex (fig. 54); în caz con-
trar, el se numeşte conca>J. Un
un ghi triedru este în mod ne-
cesar convex. ,
373 bis. Poligoane sfe-
rice.·
Un poligon s feric este o
porţiun e de sferă, mărginită
de arce de cerc mare (numite
Q) b) laturile poligonul ui), mai mici
Fig. 55 decît un semicerc şi măr g inite
la intersecţiile lor consecuti ve .
Un poligon sferic se numeşte con>Jex (fig. 55 a ), dacă este sitl,lat de
ace eaşi parte în raport cu fiecare d·intre cercurile mari, c ărora le aparţin
· laturile sale; în caz cont.rar, se numeşte conca>J' (fig. 55 b).
PLANUL ŞI DREAPTA
În primul caz (p oligon convex), fiecare cerc mare con-ţinînd o latură

împarte s'f era în două emisfere , dintre care una conţine întregul poligon;
interioru l acestui po ligon este regiunea R, comună emisfere lor corespun
-
zătoare laturilor 1 ).
'-
Arcul de cerc mare, minor, care uneşte punctele M, N interioar e poli-
gonului sau situate pe perimetr u l său (însă nu ambele pe aceeaş i latură
)
este (370, Obs.) interior lui R, deci poligonu lui.
Poligoan e le sferice se clasifică, la fel ca ce le plane, după numărul
lor de laturi, cel mai simplu 2 ) fiind triunghi ul sferic.
O b s e r v a ţ i e. Un triunghi sferic es te întotdea una un poligon
.conrex. În adevăr, în triunghi ul ABC, dacă arcul de cerc mare AC nu ar fi
A
în întregim e de aceeaşi parte în raport c u cercu l mare
AB, el l-ar. tăia pe acesta într-un punct (dist in ct de A)
situat între A şi C şi ar fi deci mai mare decît un
sem icerc, contrar definiţi ei .
Relaţii între ·poligoa nele sferice şi unghiur ile
D poliedre .
Oricărui poligon sferic îi corespun de un un ghi
poliedru , avînd ca vîrf centrul sferei şi ca muchii
semidrep te le care unesc acest centru cu diferitel e vîr-
furi ale poligonu lui.
Fig. 56 Feţele AOB, BOC etc. ale acestui unghi po liedru
(fig. 56) sînt unghiuri le la cen tru co-
respunzătoare laturilor AB, BC etc . ale poligonu lui . .
C
Diedrele unghiiilu i poliedru au, potrivit teoreme i de la
nr. 371, unghiuri le plane corespunzătoare egale cu unghiuri le
poligonu lui.
Invers, orice unghi poliedru avînd ca vîrf centru l unei
sfere o taie pe aceasta după un poligon sferic, avînd cu
unghiul poliedru relaţiile indicate mai sus . .
Este clar că acest poligon sfer ic va fi convex sau concav,
în acelaşi timp cu unghiul poliedru care î l determină pe sferă .
c
Vedem că orice propriet ate referitoa re la feţele şi la Fig . 57
diedrele unui unghi poli edru este echi-yalentă cu o proprie-
tate relativă la laturile şi la unghiuri le poligonu lui sferic corespunzător,
ş1 invers .
374. Triedre simetric e .

Fiind dat un triedru oarecare S ·ABC (fig . 57), să prelungi m muchiile
lui dincolo de vîrfu l S, în direcţii le SA', SB', SC ' . Formăm astfel un nou
triedru S ·A' B'C', care are toate elemente le respecti v egale cu a le celui
..,..,,......._ ..,..,,......._
dintîi; în adevăr, feţele sînt respectiv egale (de exemplu , A' SB' = ASB),
1
) Orice punct M cuprins în po l igon aparţine,
conform definiţie i a,cestui a , fiecă
reia dintr e emisferele definite în text, d ec i ş i părţii lor comune R. Invers,
un punct N,
cuprins în R, poate fi unit cu M printr-un arc minor, care (370, Obs.)
nu traversează
nici una dintre laturi şi deci nu ies e din poligo n. ·
2
) Două semicercu ri mari limitate de ace l aşi diametru
formează o figură (ABF EA,
fig. 63), numită f us s feric (963), care poate fi "considerată, ev ident, ca un
biunghi, numai
că laturi le acestu i po l igon sînt ega le ş i nu in ferioare unui
semicerc.
UNGHIURI POLIED RE. POLIGOANE SFER I CE
~ ~
ca unghiuri opuse la vîrf, d iedre le (de exemp lu , SA= SA'), ca opuse
. la muchie.
Dar, deş i au toate e lemente le egale, cele două triedre nu sînt egale;
după cum vom demonstra imedil;lt, n u le putem transporta u nu l peste
celălalt, în aşa fel încît să coincidă .
Să observăm întîi că, în genera l , dacă am face să coincidă cele două
tr iedre, aceasta ar fi posibi l numai suprapunînd SA ' peste SA, SB' peste
SB, SC' peste SC; în adevăr, în cazu l general, adică ori de cîte ori feţele
tr iedrului dat sînt inega le, co i ncidell'ţa trebuie să se rea lizeze în modul
arătat, deoarece faţa triedru lui S ·A ' B'C', capabi l ă să coincidă cu fa ·ţa BSC,
../""-.. ./"-....
este B' SC', astfel că, în mod necesar, dacă ce le două triedre coincid, B' SC'
se suprapune peste BSC, deci şi much ia SA' peste SA. De a ltfe l, în orice
ipoteză, dacă vom spune, în număru l de faţă, că două triedre se suprapun,
vom înţelege prin aceasta mereu ce le arătate mai sus, adică coincident.a
e lemente lor omoloage; vom arăta acum i mposibi litatea une i astfel de supra-
puneri pentru cele două triedre.
Să notăm în al doilea rînd că, or icum am încerca să transportăm a l.
. d.o i lea triedru, astfe l încît SA' să coincidă cu SA şi SC ' cu SC, poziţia
fina l ă a acestu i triedru este întotdeauna aceeaşi. Deci, putem ajunge la
această coincidenţă dep l as~nd unghiu l A' SC' în planu l lui, astfel încît să-1
ducem peste ASC (deoarece în p lanu l lor comun, aceste două unghiur i au
acelaşi sens de rotaţie).
Acestea fiind stabilite, să l uăm ca p lan al figurii p lanul ASC şi săi
presupunem, pentru a fixa ideile, că muchia SB se situează în faţa acestui
plan. Atunc i muchia SB ' va fi în spate le ace l uiaş i p lan (f ig. 57); ea vară
mîne în mod necesar în spate, în m i şcarea pe care o vom imprima triedru-
lui S ·A' B'C', deoarece unghiul A' SC' se deplasează fără a părăsi planu~
figurii şi deci muchia SB' nu va putea, în nici un fe l , să -l traverseze . Aşa
dar, este imposibi l ca SB' să co incidă cu SB.
374 · bis. Dacă cele două triedre de mai sus nu se pot suprapune, deşi
elemente le lor sînt respect iv egale, aceasta se datoreşte faptu lui că orien-
tarea lor nu este aceeaşi . Ce trebuie înţe l es prin aceasta este indicat în
următoarea .
Definiţie . Se numeşte orientarea unui triedru S ·ABC sensul (349)
d iedrului SA, dacă luăm ca primă faţă a acestui diedru faţa SAB, iar sensul
a les pe muchie este SA (fig. 57). Astfel, orientarea triedrului S ·ABC va fi
numită directă, dacă un observator aşezat în poziţia SA, avînd picioarele
în S şi privind spre interiorul triedrului, vede faţa SAB în dreapta feţei
SAC; în caz contrar, triedrul este retrograd.
Vedem că, potrivit acestei definiţii, orientarea unui triedru depinde
de ordinea în care îi enunţăm muchiile.
De altfel, noţiunea d e orientare se apl i că unui unghi poliedru oarecare . Un unghi
poliedru S·ABCDE va fi numit direct, dacă un observator aşezat în lungu l lui SA, cu
picioare le în S şi p1·ivind spre interioru l unghiu l ui; vede faţa SAB în dreapta lui SAE,
şi retrograd, în cazu l contrar.
În demonstraţia de la nr. 374, este clar că orientarea triedrului S ·A' B'C'

este inversă faţă de aceea a triedru lui S ·ABC, cu alte cuvinte că diedre le SA,
SA' sînt de sensuri contrare, întrucît atunci cînq muchia SA' s-a suprapus
peste SA şi faţa A'SC' peste ASC, feţele A'SB',ASB s-au aflat de părţi
diferite în raport cu planul A SC.
Acest lucru se poate vedea şi direct, deoarece pentru a trece de la
diedrul SA la diedrul SA', este necesar: 1° să înlocuim diedrul SA prin
opusul său la muchie, ceea ce nu-i schimbă sensul (358); 2° să înlocuim
pe muchie sensul SA prin sensul opus SA'. Ştim însă că această din urmă
schimbare interverteste sensu l diedrului.
Aşadar, ce le dou'ă triedre au orientare diferită şi nu trebuie să ne mire
că nu le putem face să coincidă.
Vom numi triedre simetrice două triedre ca S ·ABC, S ·A' B'C' sau,
mai general, două triedre oarecare, avînd ca precedentele toate elementele
corespondente egale, însă orientarea inver să. ·
La fel ca la un un ghi triedru sau poliedru, vom avea de considerat
orientarea unui triunghi sau, mai general, a unui poli gon sferic. Vom
numi astfel sens ul unuia dintre unghiurile sale, despre care vom presupune
că este văzut din exterioru l sferei. Este clar că această orientare coincide
cu aceea a unghiului poliedru corespunzător.
Ea depinde tot de ordinea vîrfurilor. Pentru un triun ghi ABC, ea
va fi directă, dacă un observator privind din exteriorul sferei şi mergînd
în lungul laturii AB, de la A spre B, vede interiorul triunghiului în stînga
sa. Sub această formă (care se aplică unui poligon sfer ic cu un număr oare-
care de laturi ) , vedem că este vorba de o proprietate care se leagă de sensul
parcurgerii perimetrului. Ea nu se schimbă în urma per-
mutării circulare a vîrfurilor (adică substituirea ordinii
BCA sau CAB prin ordinea iniţială ABC, î:c cazul unui
triunghi) ; observaţia se extinde de la sine la un unghi
poliedru.
375. Teoremă. În orice unghi triedru, o faţă oarecare
este mai mică decît suma ce lorlalte două şi mai mare decît
diferenţa lor.
Va fi suficient să demonstrăm partea a doua a enun-
8 ţului, deoarece, în triedrul S ·ABC (fig. 58), inegalitatea
Fig. 58 /'"""-... ~
ASC < AS B
/'"""-...
+ B/'"""-...
SC este ev identă, dacă A SC < AS B
/'"""-...
/'"""-... /'"""-... ~
ş1, în cazul contrar, ea rezultă din inega litatea ASC - ASB < BSC.
Pentru a o demonstra aceasta din urmă, vom trasa în planul un-
~ /'"""-... /'-... . . /'"""-.- 1 -
ghiului AS C, unghiul A.SB' = AS B, astfel ca B' SC sa reprezinte diferenţa
.AS'c - .ÂsB. Trebuie să arătăm că
/'"""-... /'"""-...
B' SC < BSC.
Luăm cele două seamente

0
SB, SB', egale, apoi prin punctele B, B'
ducem un plan care taie cele două drepte SA, SC (ş i nu prelungirile lor),
pe una în A, iar pe cealaltă în C.
E 47
UNGHI URI POLIED RE. POLIGO ANE SFERIC
avînd un unghi egal

Cele două triung hiuri SAB, SAB' sînt egale 1 ca
egale (SA comună, SB= SB'
_(cel din S), cupri ns între laturi resp ectiv B'C, egal cu
AB' = AB; deci segm entul
prin construcţie), şi ne dau
hiuril SEC, SB'C ,
e
AC - AB, este mai mic decît BC. Ca atare , triung /'-..... /'-.....
care au două l ~turi egale şi a treia inegală, dau
B SC > B ' SC.
Corolar. In orice unghi polied ru, o faţă oareca
re al lui es te mai mică
decît suma celorl alte.
re cu aceea a teore mei analo ge
Demonstraţia este întru totul a.semănătoa
de la nr. 26; pentr u un unghi polie dru S ·ABC
D cu patru ungh iuri plane
(fig. 53), vom avea succe siv
./"'-... ./"'-... ./"'-... ./"'-... /'-.....
/'-.....
ASD <AS E+ BSD < ASE + ESC + CSD
şi acelaşi raţionamen t ne va servi să trecem la cazul unui unghi polie dru
cu cinci, şase etc. feţe. mică
375 bis. Deci: o latură oarecare a unui poligo n sferic es te mai
a unui
decît suma celorl alte (de unde, o latură oarecare 8
nţa alte
triung hi sferic este mai mare decît difere celorl
d.ouă).
Ca atare , vedem că, la fel ca în Geom etria plană
uneşte
4~0
c
(26), arcul de cerc mare minor (370, Obs. II) care Fig. 59
două punct e este mai scurt decît orice
linie poligonală
sferică ayînd acelea şi extrem ităţi (fig . 59) 1 ) .
ţa sferică a cel"or două
Spune m că acest arc de cerc mare măsoară distan
punct e date.
Două triun ghiur i sfer ice se nume sc
simetr ice, dacă to ate eleme ntele
Acest a este, în partic ular ,
lor sînt respe ct iv egale , însă diferă ca orien tare.
căror vîrfu ri sînt respe ctiv diam etral opuse .
cazul a două triun ghiur i ale
unghi urilor polied re
376. Am folosi t rezul tatele obţinute în teoria
polig oanel or sferic e . De
pentr u a deduc e proprietăţile corespunzătoare
ale
a acesto ra din urmă, fie asupr a
acum înain te, vom putea raţiona, fie asupr
două teorii ne
mă obţin ută într-u na din aceste
celor dintîi , căci orice teore
dă imed iat teore ma corespunzătoare
a celeil alte.
sferă, pe care figuri le
Ne vom mărgini, în gen eral, să raţionăm pe
putea imagi na uşor figuri le corespunzătoare
sînt mai clare ; citito rul îşi va
vom adopt a va fi deci, de
în cazul unghi urilor polied re. Calea pe care o
375 , unde am tras concl uzii
cele mai multe ori, inversă acelei a urmată la nr.
oanel e sferic e .
de la unghi urile polied re la polig
oare, care gener ali-
Vom proce da astfel , încep înd cu teore ma următ
zează cele arătate la nr. 27:
Teoremă. Dacă un poligo n

Teoremă. Dacă un unghi poli -
este interio>· unui unghi sferic conYe x este interi or unui poli-
edru conye x
polied ru oarecare cu acelaş i Yîrf (una gon sferic oarecare (unul sau mai
pl ană, ne arată ce construcţie

Fig . 59, în totul
1) ana lo gă cu fig . 30 din Geome tria
avem de efectu at.
sau mai multe muchii sau fe ţe putînd multe Pîrfuri sau feţe putînd fi co-
fi comune ), stima feţelo r unghiu lui mune, (fig. 61-62 ), perime trul poli-
poliedr u cup rins este mai mică de- gonulu i cuprins. este mai mic decît
cît suma feţe lor unghii tlui poliedr u
care-l cuprin de .
Teoremă. Suma feţe lor unui
unghi poliedr u conpex este mai mică
decît.p atru unghiu ri drepte.
Această teoremă este un caz
particu lar a l ce lei preced ente, un-
ghiu l polied ru cuprin -
. 1A zător reducî ndu-se , de
I
./ exemp lu, la ce le două
I semip lane care cons -
I
tituie fete le unuia
dintre di~drele sa le ;
demonstraţia
Fig. G1
rămîne
va labilă
acesteîn
condit ii.
Fie, de exem-
C
plu, un triedru S· ABC
Fig. 60 (fig. 60). Prelun gind
muchi a SA în direc-
ţia SA' (sem iplane le SAB, SAC
fiind astfe l comp letate pînă la în-
tîlnire a lor după SA'), formăm un
nou triedru S ·A ' BC, în care avem
./"'-.... ~ ./"'-....
ESC < BSA' + A'SC ,
unde
./"'-.... ./"'-.... ./"'-....
BSC < 4 dr ASE - ASC,
Fig. 62
ceea ce dă
./"'-.... ./"'-.... _............_ perime trul poligo nului care-l cu-

ESC+ ASE+ ASC < 4 dr. prinde .
· Demonstraţia este exact ace-
Această demonstraţie cores- eaşi ca în Geome tria plană, după
punde, pe sferă, aceleia care constă cum se vede din fig. 61, 62, unde,
în a compa ra p erimet rul triung hiu- pentru mai multă uşurinţă, nota-
lui ABG (fig. 63) cu suma (în mod tiile au fost lu ate confor m cu cele
necesa r mai mare) a celor două semi- din Geome tria plană (27).
cercur i mari ABF, AGF. Demon stratia continuă să se
Cazul unui unghi polied ru cu aplice cînd poligo nul cuprinzător ....,
t
un număr oareca re de feţe se reduce , este înlocu it prin două semice rcuri
UNGHIURI POLIEDRE. POLIG.OANE SFERICE 49
din aproape în aproape , la acela al mari, cum sînt A BF, AEF (fig. 63 ).
unui triedru , prelungind pînă la
intersecţia lor planele a două feţe / --- ...........
adiacente la o a treia , ceea ce are
I
/ /
,,.
,..- ~--"'~\
ca rezultat micsorarea numărului
feţelor de fiecare'dată, cu o unitate. I / '
I C. ----..!G
Ace st proced eu corespunde întoc - I I
mai succesiunii de construcţii sfe -
rice r eprezentate în fig. 63.
Fig. 63
Aşadar,
Teoremă. Perimetrul unui po-
li.go1.i. sferic. convex este inferior lun-
gimii unui cerc mare.
376 bis. Conform celor de mai sus, pentru ca trei arce de cerc mare
(mai mici decît un semicerc) să poată fi laturile unui aceluiaşi triunghi
sferic, este necesar ca
1° fiecare dintre ele să fie mai mic decît suma ce lorl a lte două;
2° suma lor să fie mai mică decît un cerc întreg.
Vom arăta acum că, reciproc, trei arce a, b, c care satisfac aceste condiţii
sînt laturile unui aceluiaşi triunghi sferic.
P entru a fixa ideile, fie BC = a, cel mai mare dintre cele trei arce.
Pe un cerc mare oarecare (fig. 64), luăm un astfel de arc BC. Locul
geometric al punctelor A a căror distanţă sferică BA este egală cu c, este
un cerc G (în general, un cerc mic) , de pol B
şi care împarte sfera în două ca lote, dintre care
una conţine pe B; două dintre aceste puncte
m', m" sînt situate pe cercul mare BC, dintre
care unul m', între B şi C (sau cel mult în C ,
deoarece a :;;::,. c). Tot astfel , locul geometric a l
punctelor, a căror distanţă sferică la Ceste b,
m" este 1m cerc H, de pol C, şi două dintre aceste
puncte n', n" sînt pe cercul mare BC, dintre
care unul , n' , între B şi C (sau ce l mult în B) .
Dacă aceste două cercuri, astfe l trasate se in-
:tersectează (în exteriorul cercu lui mare . BC),
punctul lor de intese-cţie A va fi al treilea vîrf
F ig. 64 al unui triunghi sferic care satisface problema.
Vom vedea că acesta este cazul, dacă arcele
a, b, c îndeplines c condiţiile de la nr. 375 bis şi 376.
Conform primei dintre e le, mergînd pe BC, de la B spre C, întîlnim
pc n' înaintea lui m'.
4 -- Le c ţi i de geometrie elementară, vol. II

Conform celei de-a doua, parcurgînd de la B spre C arcul major BC,

înLîlnim pe m" înaintea lui n" (a ltfel, suma celor două arce Bm", Cn" şi a
arcului minor BC ar fi egală sau s up erioară unui cerc întreg)'.
Punctul n' fiind, în raport cu cercu l G, în aceeaşi ca lotă ca ş i B, pe
cînd n" este în cea l a lt ă calotă, este clar că cercu l H, care uneşte punctele
n', n", trebuie să taie cercul G.
Corolar. Condiţiil e d e la nr. 375 şi 376 sî nt suficiente pentru a se putea
construi un triedru cu tre i feţe date.
377. Triedre suplementare. Triunghiuri sferice polare.

Lemă. Dacă , printr-un punct Lema I. A rcul de cerc mare
din plan , ducem două semidreple, minor care uneşte un punct oare-
una perpendiculară , iar cealaltă o- care B de pe sferei, cu unul dintre
blică faţă de acest plan , cele douâ se - polii A ai unui cerc mare dat es te
mai mic sau mai mare decît un sfert
de cerc mare, după cum polul A este
sa u nu în aceeaşi em isferă cu punc-
tul B în raport cu cercul mare dat.
Căci semicercul mare AB ş i
cercu l mare dat se taie într-un
F ig . 65 punct I (fig. 67, 68), astfel că ar-
A
midrepte formeazc/, un unghi ascuţit

sau obtuz , dupâ cum sîn t sau nu de
aceeaş i parte a planului (fi g. 65,
r esp. GG).
$ A
Fig. 66
b Fig. 67
În adevăr, proiecţia Ob, pe

planul considerat, a semidreptei
<lblice date OB este în acelaşi plan
cu ea şi cu semidreapta perpendi-
culară OA; unghiul AOB este mai
../"'-.. Fig. 68 -
mic decît AO B, dacă OB şi OA
sînt de aceeaşi parte a lui OB
(fig. 65) şi mai mare decît el în .eu l AI este egal cu un sfert de cerc
cazul contrar (fig. 66). mare. De altfel, acţst arc AI este
evident sup erior sa u· inferior arcu-

lui AB, după cum punctele A şi B
sînt de aceeaşi parte (fig. 67) sau
de părţi diferit e (fig. 68) a le punc-
tu lui /.
Definitie, Fiind dat un trie- Definitie. Fie ABC un tri-
dru S ·ABC : să ridicăm în vîrful S unghi sferic' (fig. 69). Fie A ' acela
o se midr ea ptă SA' , perpendiculară dintre ce i doi poli ai cercului mare
p e planul SBC, de aceeaşi parte a BC care se s itu ea ză (în raport cu
planului ca muchia SA; o semi-
dreaptă SB', perpendiculară pe li .A '
,O .
planul SCA, de aceeaş i parte a
planului ca muchia SB; o semi-
dreaptă SC', perpendiculară pe pla-
nu l SAB , de aceeaşi parte a pla-
nu lui ca muchia se.
Triedrul S ·A' B' C' , ale cărui Fig. 69
muchii sînt ce le trei semidrepte
astfe l con struite, se nume şte suple-
m entul ce lui dintîi. acest cerc mare ) în aceeaşi em i sferă
ca A; B' ace la dintre cei doi poli
a i cer cului mare CA care este (în
raport cu cercu l mare CA ) în aceea ş i
e misferă ca şi B; C' polul cercului
mare AB care este în aceeas i emi-
sferă ca ş i C. Triunghiul ' sferi c
A' B' C' se num eşte triunghiul polar
al lui ABC.
Se vede că două triedre care au fJÎr ful comun în cen trul unei sfere şi care
sînt suplementare determină pe sfe ră două triunghiuri sferice, polare unul în
raport cu celă lalt ( ~i reciproc).
Teoremă . Dacă un triedru Teoremă. Dacii, un triunghi

este suplementul altuia , atunci re- es te polarul altuia, atunci , in fJe rs ,
ciproc, acesta este suplementul ce lui acesta din urmă este polarul pri-
din tîi . mului.
În a d evăr, fi e ABC un triun ghi sferic (fig. 69) , al cărui polar este
A' B' C' . C' fiind un pol al lui A B , arcul de cerc mare AC' este ega l cu un
sfert de cer.c m ar e ca ş i arcul AB'. De a ici rezultă că A este un pol al a rcului
de cerc mare B'C' (370 bis).
Acest pol se s itu e ază, în raport cu cercul mare B' C ' , în aceeaşi emis feră
ca ş i punct ul A'. Deoarece această co n cluzie şi partea din ipoteză potrivit
că r e ia punctul A ' este de aceeaş i parte cu A, în raport cu cercul mare BC,
expr imă , în virtutea lemei I , unul şi ace la ş i fapt: anume că di s tanţa sfe-
r ică AA' este mai mică de cît un sfert de cerc mare.
4*
52 PLANUL · şr DREAPTA
Lema II. Fiind date două semicercuri mari AM A', AN A', care au ace-
laşi diametru, dacă Peste polul se micercului AMA' situat în raport cu el în
aceeaşi emisferă cu semicercul AN A', iar Q este polul
A celui de-al doilea, situat în raport cu el în aceeaşi emis-
feră cu primul , atunci arcul de cerc mare PQ este su-
plementul unghiului celor două semicercuri mari date.
Conform celor de la nr. 371 bis, este suficient,
pentru a ajunge la această concluzie, să demonstr ăm
că, dacă M şi N sînt punctele în care cele două
semicercuri mari întîlnesc cercul mare de pol A,
arcele M P şi NQ sînt de sensuri contrare. Dar, acest
lucru este evident, deoarece, potrivit ipotezei, arcul
4' MP are sensul MN, iar arcul NQ sensul N M (fig. 70).
Fig. 70 De aici deducem imediat
Teoremă. Dacă două triedre sînt Teoremă. Dacă două triunghiuri

suplementare, atunci feţele fiecăruia sferice sînt unul polarul celuilalt,
dintre ele sînt suplementele diedrelor atunci fiecare latură a unuia este
celuilalt. suplementul unghiului corespunzător
al ce luilalt.
Punctele B', C', care sînt vîrfuri ale celui de-al doilea triunghi şi
poli ai laturilor AC, AB ale primului triunghi, au efectiv, în raport cu
a ceste laturi, poziţia admisă în lema I I.
378. Teorema de mai sus ne per- Trecerea de la un triunghi sferic

mite să trecem de la proprietăţi la polarul său ne permite, dacă
referitoare la fetele unui triedru la cunoaştem proprietăţile laturilor
proprietăţile reÎative la diedre şi primului, să deduc em proprietăţile
invers . l)e exemplu, teoremele de unghiurilor celui de al doilea şi
la nr. 375- 376 ne dau următoa invers . Avem astfel următoar ea
rel e consecinţe: dublă
Teoremă. În orice triedru , Teoremă. 1° Fiecare unghi al unui
1° Orice diedru la care adunăm triunghi sferic la care adunăm 2clr
2dr est~ mai mare decît suma celor- este mai mare decît suma celorlalte
lalte două. două;
2° Suma celor trei diedre es te mai 2° Suma unghiurilor unui tri·-
mare decîl 2dr. unghi sferic este cuprinsă între 2dr
şi 6dr ..
1° Fie A,B,C unghiurile triunghiului considerat . Laturile a ,b,c ale

triunghiului sferic polar primului vor fi
a= 2dr - A,
b = 2dr - B,
c . 2dr - C
UNGHIURI POLIEDJU!!. POLIGOANE SFERICE 53
şi deoarece · avem (375 bis)

a < b + c,
obţinem
2dr - A < 2dr - B + 2dr - C,
care este, evident, echivalentă cu
A+ 2dr > B + C;
2° Avem, de asemenea (376),
a+ b + c < 4dr,
ceea ce dă inegalitatea
2dr - A + 2dr - B + 2dr - C < 4dr,
ech ivalent ă cu
A +B+ C >2dr.
O b s e r v a ţ ie. Suma A + B + C este evident, mai mica, decît
6dr, deoarece fiecare dintre părţile ei este mai mică decît 2dr.
Reciproc, dacă trei unghiuri d~iedre A, B, C satisfac condiţiile de mai
sus, ele apar ·ţin aceluiaşi triedru. Intr-ad evăr, dacă a, b, c sînt sup lemen-
tele lui A , B, C, inegalităţile A+ 2dr > B + C, B + 2dr>C+A, C + 2dr >
>A+B, A+B+C > 2dr vor fi respectiv echiva lente cu a < b + c, b < c +a,
c < a+ b, a+ b + c < 4dr. Aşadar, există un triedru, avînd ca feţe a, b, c
şi al cărui suplement este triedru l căutat.
Tot astfe l , putem construi un triunghi sferic .avînd trei unghiuri
A, B, C de mărimi date, dacă fiecare dintre aceste unghiuri, adunat cu 2dr,
este mai mare decît suma celorlalte două, iar suma lor totală este mai mare
<lecît 2dr.
379. Cazuri de egalitate ale tri- Cazuri de egalitate ale tri-
edrelor. unghiurilor sferice.
Primul caz de egalitate. Două Primul caz de egalitate. Pe o
triedre sînt ega le sau simetrice, dacă aceeaşi sferă sau pe două sfere egale,
cm o faţă egală adiacentă la două două triunghiuri sferice s.î nt ega le
diedre respectiP egale . sau simetrice, dacă au o latură ega lă
adiacentă la două unghiuri respec-
tiP egale.
Fie triunghiurile ABC, A ' B'C', care au laturile BC=B'C' ad iacente

la unghiurile B=B', C=C'. Vom presupune întîi că aceste două triunghiuri
au aceeasi or ientare.
Da~ă vom transporta triunghiul al doilea pestr primul, în aşa fe l
încît B'C' să se suprapună peste ega la ei, BC, vîrful B' peste B ş i C'
peste C, întrucît unghiurile B, B' sînt ega le ş i de acelaşi sens, latura A' B'
va lua direcţia AB, iar latura A'C' direcţia AC, şi coincidenţa va fi completă .
Dacă cele două triunghiuri n-au aceeaşi orientare, unul dintre ele are
aceeaşi orientare ca simetricul celuilalt şi este deci egal cu acest simetric.
O b s e r v a ţ i e. Raţionamentul de mai sus arată că două triunghiuri

sferice egale coincid, de îndată ce latura unuia coincide cu latura corespunză
toare a celuilalt (v îrfurile care coincid fiind vîrfurile omoloage). Tot astfel,
două triedre egale coincid în mod necesar, dacă o faţă a unuia coincide cu faţa
omoloagă a celuilalt (presupunînd că muchiile care coincid sînt cele
omoloage).
Al doilea caz de egalitate. Două Al doilea caz de egalitate. Două
triedre sînt egale sau simetrice, dacă triunghiuri sferice sînt · ega le saii
au un diedru egal, cuprins între simetrice, dacă au un unghi egal,
două feţe respectiv egale. cuprins între două laturi respectiv
egale.
Cele două triunghiuri ABC, A' B'C' care au unghiurile A=A', cuprinse
între laturile AB=A' B', AC=A'C' şi despre care vom presupune iniţial
că au aceeaşi orientare, pot fi suprapuse astfel încît unghiurile egale şi de
acelaşi sens A, A' să coincidă. Latura A' B' va lua atunci direcţia lui AB
şi, deoarece aceste două laturi sîp.t egale, punctul B' va veni în B. Tot
astfel, C' va veni în C.
Dacă cele două triunghiuri n-au aceeaşi orientare, ele sînt simetrice,
în loc să fie egale.
Două triunghiuri sferice egale coincid, dacă un unghi al unuia coincide
cu qmologul său din celălalt. Tot astfel, două triedre egale coincid, dacă,
vîrfurile coincizînd, un died.r u al ·unuia corespunde cu omologul său în ce-
lă lalt.
Al treilea caz de egalitate. Două Al 'treilea caz de egalitate. Două

triedre sînt ega le sau simetrice, dacă triunghiuri sferice sînt egale sau sim e- .
au toate feţele respectiv egale. frice, dacă au toate laturile respec ti v
egale.
două triunghiuri ABC,A' B'C', care au BC=B'C', CA = C' A' ;
Fie cele
AB = A' B'. Presupunem că cele două triunghiuri au aceeaşi orientare.
A A' Dacă vom face să coincidă laturile egale B' C',
BC (B ' ven ind în B şi C' în C), punctul A' va
fi în aceeaşi emisferă ca şi A, în raport cu cercul
mare BC (fig. 71 ).
Dacă aceste două puncte A, A' nu ar
coinc ide, atunci punctele B ,C ar fi (în virtutea
C ipotezei AB =A' B', AC= A 'C' ) pe cercul mare
I dus (372) perpendicular pe mijlocul lui AA',
Fig. 71 astfel că acest cerc mare ar fi chiar acela pe care
se află latura BC. Însă, cercul mare BC nu
poate trece prin mijlocul lui AA', deoarece am văzut că el lasă punctel e
A si A' în aceeasi emisferă.
' Şi aici, ceie două triunghiuri ar fi simetrice, dacă n-ar avea aceeaşi
orientare.
O b s e r v a ţ i e. Construcţia de la nr. 376 bis ne permite să construim
efectiv, pe o sferă dată, un triunghi sferic avînd trei laturi date (în contj.i-
UNGHIUR I POLIEDRE . POLIGOAN E SFERICE 55
ce lei
ţiilede posibil itate menţionate aco lo ). Aceasta este, pe sferă, analoga
tria plană. Cît priveşt e
de-a doua construcţii fund amen tale (86) din Geome
· să o efectuă m pe sferă la nr. 372. Putem
prim.a co nstru cţie (85), am învăţat
deci ext inde la geomet r ia sferică (v. ex. 489) toate co n strucţiiie din
Cartea
a dou~, cap. VI (cu excepţ ia constr u cţ iilor 10, 14, 16).
In sfîrşit, avem un al patrulea caz de ega litate , fără analog la triun-
ghiurile plane :
Al patrule a caz de egalita te. Două Al patrule a caz de egalitat e. Două

triedre sînt ega le sau sim etrice, dacă triungh iuri sferice sînt ega le sau sime-
au toate diedrele respec ti fJ ega le. trice, dacă au toate unghiur ile res-
pectifJ ega le.
Într-adevăr, în aceste con diţii , triungh iurile sferice respect

iv polare
caz.
prime lor (377) sînt eg~ l e sau simetri ce, co nform ce lui de-a l treilea
Obser v aţi e. ln .fiecare dintre primele două cazur i , putem di stinge
se ega le. Aceasţa nu este posibil în al treilea caz,
sensul ungh iurilor presupu
dar r ăm în e valabil pentru al patrule a.
laşi
379 bis. Două triedre care au muchiil e respec ti fJ paralele şi de ace
sens sînt egale.
Într-adevăr, elemen te le lor sînt ega le (359 , Obs.) ş i de acelaşi
sens.
care au muchiil e res-
D e aici rezultă, în mod evident , că două triedre
pectifJ p ara lele şi de sens contrar sînt simetric e.
379 ter. Teoremă. Dacă douc1 trie- Teoremă. Dacă douc1 triungh iuri
dre au un diedru inegal, cup riTJ.s sferice, de pe aceeaşi sferă, au un
înt re fe ţe respectifJ egc.~0, ele au a unghi inegal cuprins în tre laturi
treia faţc1 inega lă, diedru lui celui respectifJ egale, atunci a treia lor
mai mare opunînd u-i-se faţa cea mai latură este inegală, unghiul ui celui
mare. mai mare opunînd u-i-se latura cea
mai mare.
Cele două triun ghiuri ABC , A' B' C' , fiind presupu se cu aceeaşi onen-
tare ş i avînd A' B' = AB, A'C' =AC, Â' < Â, ·
vom transpo rta a l doilea triungh i peste pr imul , A
astfe l ca latur ile ega le A' B ' , AB să co in c idă (A'
în A, B' în B). C1 , noua poziţie a lui C' , va fi în
raport cu AB în aceeas i emisferă ca si C si laturile
duse din A se vor s~ccede în ordi~ea AB, AC1 ,
AC. Cercul mare G, dus perpend icular pe mijlocu l I
8
a l lui CC1 , va trece prin A (fig. 72 ) ş i va lăsa
pe AB de aceeaşi parte 1) ca şi pe AC1 : deci
F ig. 72
(372) BC1 < BC.
1
) Fiecare dintre a rcele AB, AC 1 este în întregim
e în aceeaşi em i sferă în raport
cu G (v. 373 bis, Obs. ).
56 PL_ANUL ŞI DREAPTA
380 •. Triedru isoscel. Se numeşte Triunghi sferic isoscel. Triun-

triedru isoscel acel triedrtţ care are ghiu l sferic isoscel este . acel tri~
două feţ e egale. unghi care are două laturi egal e.
Ori ce triedru care poate fi supra- Orice triunghi sferic care poate fi
pus p este simetricul său este isoscel. suprapus peste simetricul s ău este
isoscel.
Într-adevăr ştim că o suprapuner e nu este posibilă (orientarea "fiind
i nver s ă) astfel încît fiecare vîrf să coincidă cu omologul său, adi c ă cu
acela care îi .e ste iniţial diametral opus, dacă ce le trei laturi sînt inegale.
Reciproc, orice triedru isoscel Reciproc, orice triunghi sferic isos-
poate fi sitprapus peste simetricu l cel pQale fi suprapus peste simetricul
său. său .
Dacă A' B'C' este simetricu l lui ABC şi avem AB = AC, ce le două
triunghiuri ABC, A' B' C', care ( dată fiind ordinea pe care am adoptat-o
pentru vîrf uri în fiecare dintre ele) au aceeaşi orientare, sînt egale (a l doilea
caz de egalitate) .
Teoremă. Într-un triedru isoscel, Teoremă. Într-un triunghi sfe-
diedrele opuse fe ţe lor egale sînt egale. ric isoscel, unghiurile opuse la turi-
lor egale sînt egale.
Într - a d e văr, suprapunîn d triunghiul ABC (AB = AC) pest e simet r icul
s ău A' C' B', un ghiul care coincide cu B este C'; aceste două un ghiuri sînt
d eci egale, prin urmare şi unghiurile B, C.
Reciproc, dacă într-un triedru Reciproc, orice triunghi sferic cu
două di edre sînt egale, triedrul este două unghiuri egale este isoscel.
isoscel.
Dacă ABC este un triunghi sferic în care AB =AC, iar A' B'C ' este
simetricul s ău, triunghiuri le ABC, A 1C' B ' , care au aceeaşi orient are, sînt
ega le, potrivit primu lui caz de ega litate, şi dau AB = A'C' = AC.
381. Teoremă. În orice triedru, Teoremă. Într-un triunghi s feric,
fe ţele opus e uno r diedre inegale sînt la unghiuri inegale corespund laturi
inega le, ce lu i mai mare diedru opu- A
nîndu-i-se faţa cea mai mare .
8
Fig. 73
inegale, şi inPers, celui mai mare
unghi îi corespunde latura cea mai
mare (fig. 73 ).
Aceeaşi d e monstraţie ca şi m plan (25).
D ac ă într-un triunghi sferic ABC, unghiul B este mai mi c decît C,
vom putea să ducem, în interiorul acestuia din urmă (fig. 73 ), un arc de cerc
mare CD făcînd ·cu CB un unghi egal cu B şi interior lui C, care va tăia

în mod necesar latur,a AB într-un punct D.
Vedem, astfel, că AC este mai mic decît
AD + DC= AD + DB = AB.
Corolar. Această teoremă mai poate fi enunţată astfel: Într-un triunghi
sferic, două laturi oarecare sînt în acee0;_şi ordine de mărime una faţă de cea-
laltă, ca şi unghiurile care li se opun. In consecinţă, la două laturi inegale,
corespund unghiuri inegale, laturii celei mai mari corespunzîndu-i unghiul ce l
mai mare. Tot astfe l , într-un triedru, la două feţe inegale, se opun _diedre
inegale, şi anume feţei celei mai mari i se opune diedrul cel mai mcire.
382. Teoria triedrelor sau a triunghiurilor sferice prezintă, cum a
observat desigur cititorul, o mare analogie cu teoria triunghiurilor recti-
linii. Un anumit număr de propoziţii, cum ar fi teorema de la nr. 375, pro-
prietăţile triedrului isosce l, primele trei ·cazuri de egalitate ale triedrelor
etc. sînt evident cît se poate de asemănătoare 1 ) cu teoremele fundamentale
referitoare la triunghiuri, diedrele jucînd rolul un ghiurilor , iar feţele pe al
laturilor.
Pe de altă parte însă, este cît se poate de clar că asemănarea dintre
cele două teorii nu este decît parţială, deosebirea datorîndu-se mai a les 1 )
faptului că laturile unui triunghi plan, care sînt segmente de dreaptă, sînt
înlocuite prin feţe le triedrului care sînt un gh iuri , sau prin laturile triun-
ghiului sferic, care sînt arce de cerc, de asemenea măsurabile în grade,
minute şi secunde, sau în grade centesimale, sau în radiani.
Astfel, suma laturilor unui triunghi sferic este mal. mică decît lur;i gi-
mea unui cerc mare, pe cînd sumei laturilor unui triunghi rectiliniu nu i se
impune nici o limită; teoria triunghiurilor asemenea nu are analog pe sferă
(deci nici în cazul triedrelor); dacă am dubla laturile unui triunghi sfer ic,
noul triunghi astfel format nu s-ar găsi într-un ra - S
port simplu cu primul; el ar putea chiar nici să nu 1 '
I
'
existe ( d acă suma laturilor ar depăşi un cerc) ; în orice 1.
caz, el nu ar avea aceleaşi un gh iuri ca primul, deoarece l
(al patrulea caz de egalitate) două triunghiuri sferice I
avînd unghiuri ega le sînt ega le sau simetrice etc. i
383. Teoremă. Condiţia necesară şi suficientă pen- :.,...,-~--
trii ca un cerc mare şi un cerc oarecare să se taie sub un
unghi drept este ca primul cerc să conţină polii celui
de-al doilea.
Fie I un punct co"mun celor două cercuri; IT , It
tangentele la cercul mare şi la cercul mic în acest punct;
P, P' polii cercului mic; O centrul sfere i (fig. 74).
Condiţia indicată în enunţ este suficientă, deoa-
rece, dacă cercul mare trece prin P, P', planul său
conţine două drepte neparalele, ambele perpendiculare Fig. 74
) Une l e deosebiri se datoresc ex is tenţei triedrelor simetrice; acest. din urmă

1
fapt îşi găseşte analogul în noţiunea de figuri egale şi de sens contrar, care nu pot fi
suprapuse fără o deplasare exte ri oară planului. Totuşi, două unghiuri opuse la vîrf sînt
de ace l aşi sens, pe cînd două triedre care au muchiile în prelungire sînt simetr ice .
pe lt, anume diametrul PP' şi raza Ol. Acest plan, deci şi tangenta IT sînt
perpendiculare pe I t.
De altfel , condiţia este necesară , deoarece, dacă cele două cercuri se
intersectează după un unghi drept, planul cercului mare conţine cele două
drepte IT, OI, perpendiculare pe lt. Cercul mare este deci el însuşi perpen-
dicular pe această dreaptă , prin urmare şi pe planul cercului mic şi conţine,
ca atare, diametrul PP', perpendicular p e acest din urmă pl an, dus prin
punctul O.
Corolar. Printr-un punct luat pe o sferă, putem duce un cerc mare
p erpendicular pe un cerc dat al acestei sfere şi nu putem duce decît unul singur,
dacă acest punct dat nu este un pol al cercului dat.
Cercul mare care satisface problema va fi determinat de pun ctul dat
A şi de polii P ,P' ai cercului căutat.
De observat că există două arce de cerc mare, duse din punctul O şi
p erpendiculare p e cercul dat, anume arcele care au extremităţile în cele
două puncte I ,I' unde acest cerc este inters ectat de cercul mare a căru i exis -
tenţă am stabilit-o mai sus 1 ) .
384. Teoremă. Dacă, printr-un punct al unei sfere, ducem două arce de
cerc mare perpendiculare pe un cerc dat şi diverse arce de cerc mare oblice faţă
de acelaşi cerc2 ), alunei arcele perpendicu lare sînt unul
mai scurt, iar ce lă lalt mai lung decît toa te arcele oblice.
Un arc oblic es te cu atît mai lung, cu cît extre-
mitatea sa es te mai depărtată de aceea a arcului per-
pendicu lar pe arcu l ce l mai scurt.
Fie A punctul dat; P acela dintre polii cercului
dat car e este de aceeaşi parte ca ş i punctul A în ra-
port cu acest cerc; A I ,AI' cele două arce de cerc
mare perpendiculare, dintr e oare a l doilea conţ in e
punctul P; AI<, AI<', AI<", diverse le arce ob lice
Fig. 75
(f ig. 75) .
1° Arcul AI< este mai mare decît arcu l A I , însă
mai mic decît A I'. Într-adevăr, d acă du cem arcul de cerc mare P ](,
triunghiul sferic API< n e dă
A K > PK - PA, AK < PI<+ PA ;
dar avem
PI< - P A= PI - PA= A I ,
PI< + PA= PI'+ PA= Al'.
2° Presupunem că punctele /(, ](' al~ cercului dat sînt . astfe l încît
arcele II<, ]]{' sînt ega le. Avem atunci aceeaşi situaţie pentru coar dele
aces.t or arce ş i punctul I este ega l d epărtat de cele două pun ct e K, K' .
1) Vom cons idera a ici exclusiv arce l e du se din punct~! A şi pînă l a primul lor
p unct d e intersecţie cu cer cul d at. Dacă nu am ţine seama de această restricţi e , număr ul
arce lor perpendiculare ar fi m a i mare d ec ît dou ă: de exe mplu , arcul AP' I' (f ig. 74) ar
corespunde ş i el condiţ iei.
2 ) Trebuie să se ţină seama de nota pr ece dentă.
UNGHIURI POLIEDRE. POLIGOANE SFERICE
Dat fiind că punctul P se bucură de aceeaşi proprietate, locul geometric al

punctelor de pe sferă egal depărtate de K şi K' este cercul mare PI. Acesta
conţine punctul A; aşadar, coardele AK, AK' sînt egale; deci sînt egale şi
arcele de cerc mare corespunzătoare .
3° Fie acum pe cercul dat un punct IC', astfel încît IK">IK. Putem
presupune, de altfel (cf. nr. 29), cu ajutorul celor stabilite mai sus (2°), că
cele două puncte ](, ](" sînt de aceeaşi parte a punctului I. Să ducem arcele
de cerc mare PK, PK". Punctul ](fiind interior unghiului K"PI, avem
/""-... /""-...
KPI <K"PI. Triunghiurile APK, APK" au deci un unghi inegal (cel din P),
cuprins între laturi respectiv egale, de unde AK <AK".
AI se numeşte distanţa sferică a punctului A la cercul KIK' I'.
O b s e r v a ţ i e. Rezultatul de mai sus (3°) rămîne valabil şi dacă
punctul A coincide cu punctul I, astfel că (cf. nr. 64) punctul I' este cel mai
depărtat de I -pe cercul considerat.
Cazul unui cerc mare.
Dacă cercul dat este un cerc mare, atunci distanţa sferică cea mai mică
a lui A la acest cerc este inferioară unui sfert de cerc mare (sau cel mult
egală), iar distanţa cea mai mare AI' este superioară unui sfert de cerc mare
(sau cel mult egală) deoarece AI< IP <AI' şi (370 bis) IP este egal cit un
sfert de cerc mare.
Corolare. I. Într-un triunghi sferic dreptunghic, o latură a unghiului drept
este ascuţită, dreaptă sau obtuză, în acelaşi timp cu unghiul care i se opune;
într - adevăr, în fig. 75, putem presupune că cercul](](' I('' este un cerc mare,
iar pe de altă parte, vedem că unghiul din K este ascuţit în triunghiul
AKI şi obtuz în triunghiul AKI'.
II. Dacă fi ecare latură a unghiului drept este mai mică decît un sfert
de cerc mare, va fi mai mică şi ipotenuza , deoarece vom
avea atunci KA < f<P, conform celor spuse la pct. 3°. P
385. Coordonate sferice.
Aşa cum fixăm poziţia unui punct în plan cu
ajutorul a două coordonate , putem obţine acelaşi
rezultat şi pe o sferă (coordonatele fiind însă, de astă
dat ă , nu lungimi rectilinii, ci unghiuri, sau, ceea ce
este acelaşi lucru, arce de cerc mare ).
Pentru aceasta, vom alege un diametru fix PP',
ale cărui extremităţi se numesc poli. Pe cercul mare
de poli P, P' (fig. 76), denumit ecuator, vom alege un P'
punct origine A şi un sens pozitiv, care va fi cel Fig· 76
trigonometric (adică sensul contrar mersului acelor de
ceasornic ) , pentru un observator aşezat în lungul lui P' P, cu capul în P.
Acestea fiind stabilite, orice arc de cerc mare dat l, pozitiv sau nega-
tiv, numit longitudine, poate fi considerat ca purtat . pe ecuator , pornind
din A, în sensul corespunzător, avînd o a doua extremitate, m, bine deter-
minată. Prin m, trece un semicerc mare determinat P' mP, cu extrernităţ. ile
în P' şi P, numit meridian. Dacă, apoi, se dă un al doilea arc de cerc
mare (pozitiv sau negativ, dar care este mai mic sau egal cu un sfert de
cerc mare) L, numit latitudine, el poate fi considerat ca măsurat pe meri-
60 PLANUL ŞI bREAPT A
dian , înce pînd din m, spre P sau spre P', după cum este poz1t1v sau nega-
tiv. Aceast a ne dă un punct M bine determinat pe suprafaţa sferei.
Re ciproc, prin orice punct al sferei (distinct de poli) , trece un meridia:a
bine determinat, care dă pe ecuator un punct m determinat, de unde rezultă
o latitudine L bine determinată şi o longitudine l determinată cu excepţia
unui multiplu de 27t (după cum se ştie din ţrigonometrie) şi - care poate fi
pre s upu s ă, în particular, ca fiind cel mult egală cu un semicerc, adică (în
radi:;mi ) cu 7t; (în acest ultim caz , ea repre zintă distanţa sferi c ă Am). Numai -
polii au, p e lîngă latitudinea lor egală în valoare ab s olută cu un sfert de
cer c mare , o longitudine complet nedeterminată.
Aceste două coordonate , longitudinea şi latitudinea 1 ), permit să fi x-ăm
poziţia unui punct pe s feră, deci să fixăm direcţia unei semidrepte arbitrare
duse din centru. Acest principiu este fundamental în Astronomie.
EXERCIŢII
474. S ă se demonstreze direct prima p a rte a e nunţulu i d e la nr. 375 ( făr ă int er-
m ediul p ă r ţ ii a d oua) . (Se va imita m ersul urmat în t ex t , observînd că putem pres upun e
sum a a d o u ă fe ţe m a i mi c ă d ec ît 2dr, t eorema fiind e vid e ntă ş i f ă r ă aceasta ) .
475. S um a un ghiurilor form a t e d e o se midr e apt ă, du s ă din vfrful unui triedru
si i n ter io ară t riedrului , cu cele t r ei muchii es te c11prinsă între suma fet elor triedrului
~ i semi sum a lor. ·
' Sum a un ghiuri lor form ate d e o se midreaptă, dusă din vîrful unui unghi p oli edru
cu n fe ţ e cu muchiil e , este mai m ar e d ecît semisuma feţelor ş i m a i mi că d ec ît n -1
ori a ceas tă se mi s um ă.
Enunţ uril e c or es pun z ă t o a r e p entru sfe ră .
475 bis . S um a unghiuril or unui poligon strîmb (ex. 424 ) cu n laturi este m a i
mic ă d ecî t (2n- 4) dr (se v a urm ări r a ţion a m e ntul d e la nr. 44 bis) .
476. Sum a di edrel or unui unghi poliedru convex cu n fe ţe sau sum a unghiurilor
unm p oli gon sferic convex cu n laturi este mai mare decît (2n-4 ) dr.
477. Su ma un ghiurilor form a t e d e o dr ea ptă oarecare cu două plane p erp endicu-
lare în t r e ele est e m a i mi că decît un un ghi dr ept, da c ă dreapta nu este perp e ndi c ulară
p e int er se cţ_i a cel or două pla n e .
478. O dr ea p tă vari a bil ă (car e trece printr-un punct fix) nu poate t inde în a ce l aş i
t im p că tr e două poziţii limită diferite. -
D acă dou ă drepte varia bile tind fi ecar e cătr e o poziţi e limită, unghiul lor tinde
c[1t r e o v a lo a r e e g a l ă cu a un ghiului celor două poziţii limită.
D ac ă trei drepte (care trec printr-un ac e la ş i punct fix) tind fiecar e cătr e o poziţie
limit ă rămînînd m er eu în ac e la ş i pla n; atunci poziţiil e lor limită sînt într-un ac e la ş i plan .
479. Pla n ele bisectoare a le di edrelor unui _triedru se taie dup ă o a c ee a ş i dr e ap t ă.
Situaţi a es t e ac ee a ş i , cînd înlocuim două dintr e di edre prin supl em entele lor 2 ) .
Dreptele astfel obţinut e sînt în număr de p a tru; ele form e az ă locul geometric
a l pun ct elor ega l depărtat e de cele trei feţe ale tri edrului.
Enunţuril e c ore s punzătoare p entru sferă. Există opt cercuri mici înscrise sau
exînscris e unui triunghi sferic da t, adică tangente la laturile triunghiului sau la prelun-
girile ac estora.
1 ) În Astronomi e sîntem conduşi să aplicăm aceste principu m împr ejurări dife-
rite ş i a leg înd în diverse feluri linia PP' , astfel că t ermenii poli, ecuator., meridian, lon-
gitudine, latitudine sînt înlocuiţi , după caz , prin zenit şi nadir, orizont ş i' vertical , azimut
şi înâ lţime, sa u pol , ecuator , cerc orar, ascensiune dreaptă, declinaţie. Cuvintele azimut ş i
înălţime se r e fer ă la cazul în ca r e P P' este v erticala într-un punct d eterminat al supra-
fe ţ e i t er estre. L e v om r egăsi , în a cest sens, în Cartea a zecea (560-579).
2 ) Numim a ici, pentru a scurta, suplement al unui unghi (sau al unui diedru)
unghiul (diedrul) format d e o latură a a cestui unghi (sau de o faţă a diedrului) şi d e pre-
lun girea celeila lte .
479 bis. Dreptele du se prin vîrf în planul bisector a l suplementu lui 1) fie c ărui
diedru a l unui tri edru, perpendicular pe muchia acestu i di edru, sînt în ace l aşi plan, ega l
în clinat pe ce le trei fe-ţe. ·
Care sînt ce l elalte plane egal în clin ate pe ce le tre i feţe? Enuuţurile coresp un ză-
toare p entru sferă . .
480. 1° Bisectoarele suplem ente lo1'1) feţelor unui tri edru s înt s itua te în ac e l aş i
plan; tot astfe l, bisectoarele a două feţe şi bisectoarea supl ementului celei d e-a tr eia.
Fiecare dintre planele astfel obţinute formează unghiuri ega le cu ce le trei muchii.
2° Planele duse perpendicul a r pe feţ e l e unui triedru, prin bisectoarele acestor
feţe, se taie după o aceeaşi dr ea ptă, p erpendiculară pe planul cons iderat l a exet'C iţiul
479 bis. (Pe sferă, găs im astfe l p ·ilii cer cului c ircumscris unui triunghi ) .
Care este locu 1 geometric a l puncte lor ega l depărtate d e ce le tr ei muchii a le unui triedru?
481. Medianele unui triunghi sferic sînt concurente (nu se d e osebeşte de teorema
cu ace l aşi enunţ p entru triunghiul r ectiliniu avînd ac e leaş i vîrfuri) .v
Planele du se prin fi ecare muchie a unui t riedru şi prin bi sectoarea fe ţei opuse
se taie după ac ee a ş i dreaptă.
481 bis. Planele bisectoare ale suplementelor diedrelor unui triedru taie respe ct iv
feţe l e opuse· după trei drepte situate în acelaşi plan.
482. 1° Planele duse prin fiecare muchie a unui triedru, p erpendicular pe faţa
opusă, se taie după aceea ş i dreaptă. (Se r educe la teorema corespunzătoare din plan,
i1~tersectînd triedrul cu un plan perpendicular pe o muchie).
Înălţimile unui triunghi sferj.c (cercurile mari duse prin fiecare vîrf, perpendicular
· pe latur a opusă) sînt concurente.
2° Dreptele du se în fie care faţă a unui triedru prin vîrf, perpendicular pe muchia
opusă, sînt situate în · ac e la ş i plan.
3° Ce se întîmpl ă cu dreptele şi cu planele a căror ex ist enţă form ează obiectul
exerc iţjilor t,79-482, dacă trecem de l a un triedru dat la suplementul său, sau de la
un triunghi sferic la polarul său?
483. Proiecţiile Sa, Sb, Se a le muc.hiilor SA, SB, SC ale unui tr ied ru pe feţele
opuse sînt muchiile unui nou triedru a le cărui diedre au ca plane bisectoare plan ele
SAa, SBb, SCc (se vor folosi ex. L161 şi ex. 71 din Geometria plană) .
484. Două triedre suplementare au acee aş i orientare.
485. În orice triedru isosc e l, planul bisector al diedrului cuprins între cele două
fe ţe ega le este p erpendicular pe a treia faţă şi o taie în două părţi ega le.
Reciproc, un t ri edru este isoscel, dacă
1° planul bisector al unui diedru este perpendicular pe faţa opusă;
2° planul care trec e printr-o muchie ş i prin bisectoarea fe-ţei opuse este perpendi-
cu lar pe planul acestui unghi.
D e p e bisectoarea un e i feţe a unui triedru , ved em p e cea mai mare dintre celela lte
două fe ţe sub un unghi di edru obtuz ş i pe cea mai mică sub un unghi diedru asc uţit .
486. En unţuril e . exerciţi ilor 5(3°), 7, 11, 12, 17 din Geometria plană nu sînt
exacte în geometria sferică. ·
D acă planul bisector a l unui di edru aparţinînd unui tri edru trece prin bisectoat·ea
feţe i opuse, nu r e zultă n ea părat că triedru l este isosce l.
Dacă mediana unui tr iun ghi sferic (arcul de cerc mare min or care un eşte un vîrf
cu mijlocul laturii opuse) este ega l ă cu un sfert de cerc. mare, ea este, în acelaşi timp,
bisectoarea unghiului prin vîdu l căruia tr eee (indiferent d acă triunghiul este sa u nu is os-
ce l) ~i ega l ă cu se mi s uma laturilor acestui unghi.
Dacă m ediana este m a i mică d ec ît un sfert de cerc mare, ea formează cu cea mai
mare dintr e ce l e două laturi AB, AC, ca re o cuprind , un U11ghi mai mic d ccît cu cea-
laltă; ca este (exce ptînd cazul triunghiului isosce l) mai mare decît bisectoarea unghiului
BAC , m ă rginită de a treia l atură 2 ); ea este mai mică d ec ît semisurna ce lor două laturi
1) V. nota 2 de l a p ag. 60.

2) Pentru a demonstra aces t din urmă punat, trebuie să ne as igul'iim că, dat ă
m ediana este mai mi că decît un sfert de ecre mare, latura BC , spre care este dusă, nu
poate c uprinde pic iorul H a l ar cului perpendi cular ce l mai lung (384) dus din A p e cercul
mare B C. În aces t scop, se va ţine seama cii, p e aces t cerc mare , punctele care au dis -
tanţa d e un s fert d e cerc mar e de A. nt.L sînt alte le decît polii ce-,·c1.ilui mare Afl.
AB, AC, care este şi ea mai mică decît un sfert de cerc mare. Au lo c însă in e ga lit ăţ il e
conLf·ar e , d acă mediana este mai mare decît un sfert de cerc mar e . ·
(Aceas tă a dou a parte se r educe la prima , înlocuind. vîrful A din care es te dusrt
m ed ia na pt·i n punctul diametral opus).
Reciprocele . Una dintre ele se enunţă agtfel: dacă o mediană a unui triunghi sfe-
ric es t e , în acelaşi timp, bisectoarea unghiului care o cuprinde, ca es te or ega l ă cu un
sfe1·t d e cerc mare, or triun ghiul este isoscel. Enunţurile corespunzătoare pentrµ
triedre.
În triedru l S ·ABC, duc em bisectoarea unghiului format d e un a dintre muchiil e
SB, SC cu prelungirea celeila lte . Unghiu l format d e much ia SA cu această dreaptă
dif e ră d e unghiul drep t printr-o cantitate cuprinsă între semisuma şi semidiferenţa
fe ţ e lor ASE, ASC. Figura corespunzătoare p e sferă. ·
486 bis. Ipotenu za unui triunghi sferic dreptunghic este mai mică d ec ît un sfert
d e cerc maee, dacă ambele catete s înt de aceeaşi s peţă (a dică ambele mai mici sa u am b ele
m a i mari clecît un sfert de cerc mare), şi mai mare d ec ît un sfert de cerc mare, d acă e le
s în t d e sp eţă diferită .
Ex e rci-ţiul 16 poate fi ex t ins la triun ghiurile sferice dr eptunghic e?
487. D ac ă , într-un patrulate r sferic co nve x, laturile opuse s înt ega le, di agonal ele
se taie în păi·ţi ega le. Punctul lor de inter sec~ i e I es t e polul cercu lui mare ca r e trece
prin punctele de inters ec ţi e a , a',~,~, a le laturilor opuse. (De comparat fo. ş i la ') . Două
vîrfu1·i consecutive A, B şi punctele diametr a l opuse ce lorl a lte dou ă v îrfuri C,D se află
pe ace laşi cerc, avînd unul dintre poli p e cercul marc bisector al unuia dintr e unghiu-
1·ilc fo rm ate el e AB, CD . ·
Într-un patrulater avîncl ce le patru laturi egale (romb sferic) , d iagonalele s înt ,
în p lus , peupendicu lare în t r e e le.
Da că, laturile opuse fiind ega le , dia go nal ele sînt ega le, atunci punctul lor de inter-
secţie şi puncte le d e intersecţi e ale laturilor opuse sînt vîdu1·ile unui triunghi tridrept-
un gh ic . Cele patru un ghiuri ale p atrulaterului sînt atunci egale într e ele.
488. Dacă- un cerc mare I' variază p e sfe ră, rămînînd to t t im p ul tan gent la un
cern m ic fix C, polul lui I' s ituat în aceea ş i em i sferă cu C descrie un cerc mic C' , numi t
polaru. [ celui dintîi. R e l aţia dintre C şi C' este reciprocă, adică polarnl lui C' este
to cmai C.
489. Să se r ezo l ve efe ctiJJ (v. nota d e la s fîr ş itul problemelor la Cartea a cincea)
cu a jutorul unor construcţii sfe ri ce ş i , la nevoie , a l unor cons truqii plan e, urmfttoarele
probleme: .
a) S,ă se a fle punctu l diam etra l opus unui punct dai". _
b) Să se ducă un cerc mat· e prin două puncte date pe o s f e r ă.
c) Să se ducă un cer c prin tr ei puncle d a te p e o sferă. Să se afle p oli i unui cerc
d at;
d) Să se ducă, printr-un punct dat, un cerc mare , p erp endicular p e un cerc dat;
e) Să se împar tă în părţi ega le unghiu l a dou ă cercuri m ari . Să se împartă în două
păr ţi egale un arc de cerc oarecare.
/) Printr-un punct dat p e sfe r ă , să se ducă un cerc marc care să formeze cu un
cer c mare d a t un un ghi ega l C Lt un un ghi dat. Se cere minimul acestui un ghi.
Să se construiasd1 un triunghi sferic, cunosc înd
g) dou ă laturi ş i unghiul cupl'ins între e le;
h) două l aturi ş i un gh iul opus une ia dintre e le;
i) o la turii şi d o uă unghiuri 1 ) (discuţie) ;
j) ce le trei unghiuri ;
k) Să se construiască un tr iunghi sferic dreptunghi c; 1° cuno sc înd ipotenuza ş i
un u nghi a lăturat sa u o catetă; 2° cunoscînd o catetă ş i unghiul opus;
I) Să se du că un cerc tangent la un cerc dat într -un punct dat şi trec înd prin-
tr-un alt punct dat. .
m) Să se ducă cercu l mare tangent la un cerc da t. într-un p un ct dat al acestui
cer c .
1) D e observat că, dacă unghiuril e nu sînt ambe l e adiacente la la tura dată, nu

pute m pro ce d a ca în Geometria plană (85, constr. 8): tr ebuie să r ecurgem la cons id e-
r a r ea triunghiurilor polare (377), ca pentru c onstrucţia următoar e.
PROBLEME PROPUSE PENTRU CARTEA A CINCEA 63
n) Pintr-un punct oarecare al une i sfere , să se ducă un cer c mar e tangent la un

cerc mic da t (p entru ac e astă construcţi e ş i pentru cea următoar e , se va folo si ex. 488).
Di s cuţi e.
o) Să se duc ă un cerc m a re tangent la două ce1·curi mici d at e. Discuţi e .
p) Pri11tr-un punct dat, luat ca pol, să se ducă un ce1·c ca r e t a ie un cerc dat sub
un unghi d1·e pt.
q) S ă se construiască un cerc mic tangent la tr ei cercuri mari date .
r) Stt se construi a scă un cerc tangent la un cerc dat într-un .punct d a t ş i ta n gent
l a un al t ce rc dat .
489 bis . Să se du c ă un cer c m a r e p c care două cer c uri mi ci da t e d e t e rmină arce
ega le c u a 1·ce da t e .
490. (CL ex. 489, 1")2°) . D acă d o u ă triunghiuri sferi ce dreptunghice au cite o
l a tură ega l ă, ca ş i un ghiul opus aceste ia, ce r e l a ţi e e xi s tă într e ele mentele n ecomune?
491. P c o s fe ră s olid ă , pres upun em m a r c aţi polii (385) ş i un punct A a l ecua t o-
r ulu i , lu a t ca ori g in e a lon gi tudinilor. Să se afl e (efecti v) lon gitudin ea ~i latitudin ea
unui a lt p un ct NI , d a t arbitra r p e s upr a f a ţă. R eciproc, s ă se d ete rmin e punctul avînd
l one;itu din ea s i la titudin ea d ate .
~ 492. P i ind date t r ei ce r curi p e s fe ră, exis tă un cerc, ş i în ca z ul gen eral unul sing ur ,
0
car e îm par te p e fi eca re dintr e ele în cîte două p iirţi ega le . Care este planul ac estui ce rc?
493. Piind date două ce rc uri m a ri tangente la un a ce l aş i. ce rc mic C , un al treilea
ce rc m a r c oa 1·eca re tange nt la C fo rm e ază c u primele două un triun ghi sferic de p eri-
1netru co n s t a nt.
494. Să se c on s trui ască (efec tiv ) un triun g hi sferi c, cun osc înd o la tur[t, un un ghi
a l ă.t ur at ş i s um a celorl a lte d o u ă la turi ( d a tă printr-un ar c de cer c m a r e, ega l. c u a ceas tă
s u mă).
495. se c o ns trui asc ă (efect i\" ) un triun ghi sferic c un oscînd un un ghi , o înă lţim e
Să
(ex. 482) p erime tl'ul. (Se va fo los i ex. 493; d e d eosebit d o uă ca zuri. )
şi
496. Să se afle c o ndi ţ iil e p entru ca un patrulater s feri c să fi e circ um sCJ"iptibil
unui cerc .
497. Printr -un punc t de p e sfer ă, exterior unui ce r c mi c dat , se duc la a cesta
dou ă cercuri mar i t a nge nte (ex . 48 9, n ); P entru ce pozi ţ i e a pun c tului aces t e dou ă cercuri
m ar i vo r form a uu ghiul cel mai mic?
498. Ce c·cul mare care tr ece prin mijloac ele lvl , N a le latlll'ilor A B , A C a le unui
t riun ghi sfe r ic ar c ca pol un pun ct P, egal depărtat d e B ş i d e C; a r cele d e cercuri ma1·i
car e un esc a cest pol c u B ş i cu C form e ază într e ele un un ghi ca r e es Le dublul unghiului
MPN . Cer c ul m al"C NLV t ai e cer cul m a r c B C oÎn mijlo ace le ce lor <lo ni\ ar ce a vînd ca ex t r e-
mi tă1:i p un ctul C ş i punctul diam etral opu s lui B. (ex . 489, k ) '1 °) .
PROBLEME
PROPUSE PENTRU CARTEA A CINCEA
499. Să se du că o drea ptă care întîlne şte d o u ă drepte date sub unghiuri da te .1 )
500. Să se taie un un ghi poliedru cu patru feţ e printr-un plan , a stfel ca sec ţiun e a
să fi e un p ar a lelogram 1 ) . Cînd v a fi acest pa ra lelogra m un romb sau un dreptunghi ?
501. Să se afl e locul geom etl'i c a l proi e cţiilor un ui punct dat p e planele car e trec
pr intr-o dr ea ptă fixă .
502. Să se afle lo cul ge ome tric .al mijlocului unui segm ent de lungim e c onst a nt ă,
car e se s prijin ă p e dou ă drepte p erp endi cula re, nesituate în a ce l aş i plan.
503. Să se d e duc ă din exe r c i ţ iul 425 t eorem a anal ogă în plan (195) :
Dacă d o u ă t riunghiuri ABC, A' B 'C ' s înt ast[e ] că drep te le AA' , BB ' , CC' s înt
concurente într-un punct O, atun c i punctele d e inte 1·sccţ i e a le lui B C cu B 'C' , CA cu
C'A ', A B c u A ' B ' sînt în lin ie dr ea ptă.
(Se va obser v a c ă fi gur a pl a n ă a stfel formată p oa te fi consicler a tii ca proi ec ţi e a ·
un ei fi g uri d e felul ce lei car e fa ce obiectul ex. 1,.25 ) .
504. O pt puncte A,B,C,D , A ', B ' ,C',D ' (dintr e ca re prim ele patru nu sînt în
ace laş i pl a n , c um nu s înt ni c i ult imele p a tru ) s înt as t fel că dreptele AA' ,BB',CC' ,DD'
1) V. nota de la sfîrşitul problem elor la Cartea a cincea.

trec printr-un acelaşi punct O. Să se arate că dr eptele de int e r secţie ale pl a n ~1 lui B'C' D '
cu BCD , ale plan ului C' D 'A' cu CDA, a l e planului D 'A' B' cu DAB, a le p lanulu i
A' B'C' cu ABC se afl ă în ace l aş i pl a n.
\ Să se d ed u că de aici teorema d e la nr. 195, despre car e este vorb a l a ex . 503. (Se
va presupune, pentru aceasta, că drepte le OAA',OBB',OCC' sînt conţinute în acelasi
plan ). '
505. Un plan oarecare împ arte laturile unui poligo n strîmb în r a poarte al că r or
produs este egal cu unitatea . R ec iproca este adevărată pentru caz ul p atrulaterului , nu
însă p ent ru poligoane le cu mai nrnlt de patru laturi.
506. Fiind date două se midr epte OA,OB , duse d intr-un punct O a l unui p la n
ş i de aceeaşi parte a acestui p lan, să se du că , în a ce l aşi plan, dreapta care formează cu
OA ş i cu OB un ghiuri a căror sumă să fie minimă .
507. Fiind date două se midrepte OA, OB, dus e dintr-un punct O a l unui pla n ,
de o parte şi d e cea l a ltă a p la nului, să se ducă, în ace l aşi plan , dreapta car e formează
cu OA şi cu OB ung hiuri a căror dif e r e nţ ă să fie maximă .
508. Printr-un punct O d e pe muchia unui diedru, ducem, în cel e două feţe, drep-
te le OA ,OB, car e formează cu muchia un acelaşi unghi d eterminat . Să se demonstreze
că, dacă a cest un ghi nu este drept, un ghiul A O B nu variază proporţiona l cu died rul.
Raportul dint r e un ghiul AOB ş i un ghiul pla n al di edrului este c r escător sau d esc r escă
tor , cînd acesta din urmă c r eşte?
509. Difer e nţ a un ghiurilor p e car e o dreaptă le formează cu două pla:irn es te mai
mică decît un ghiul acestor dou ă pla n e.
510. Difere nţ a un ghiurilor p e care l e formează un plan cu d o u ă drepte este mai
mi că decît un ghiul ce lor două drepte.
511. Dac ă o dr eaptă ş i un pla n care variază tind fiecare către o poziţi e limită ,
unghiul lor tinde căt1· e unghiul pe care-l formează poziţia limită a dreptei cu poziţia
limită a planului.
512. Fiind date d o u ă pla n e ş i o dreaptă, să se ducă prin aceasta un plan car e să
formeze cu prim ele două un triedru isosce l.
(Se vor distinge două eaz mi, după cum feţe l e egale trebuie să fi e în ce le d ouă
pla n e date, sau una dintre ele în planul căutat).
513. Da că tăiem un triedru tridreptunghic (care a r e toate feţe l e un g hiului drnpte,
deci ş i toate di edrele drepte) S:ABC printr-un plan oarecare, atunci
1° Triunghiul secţ iunii ABC are ca punct de concurenţă a l înălţimilor sa le pro-
i ec ţi a M a punctului S pe planul ABC . ·
2° Fiecare din t re triunghiuri le SBC, SCA, SAB es te m edi e proporţion a lă între
proiecţia sa p e p lanul secţ iunii şi secţiunea ABC.
3° Sum a p ătrate lor ar iilor acestor t rei triunghiuri este ega l ă c u pătr at ul ariei
tri un ghiului ABC.
514. Fiind dat un triunghi ABC, să se găsească un triedru tridreptunghic a le
că rui much ii să trea că prin vîrfur ile acestui triunghi. Condiţia de posibilitate .
Să se taie un tr iedru tr idreptunghic printr-un pla n , astfel ca see-ţ iun ea să fie ega lă
· cu un triunghi dat.
515. Să se afle un triedru tridreptungh ic, a le cărui muchii să se proi ecteze p e un
plan caJ:.tl trece prin vîrf, după trei drepte date . Condiţ ia de posibilita t e.
516. D acă patru puncte A,B,C,D sînt astfel că dreapta AB este p er p e ndicu l ară
p e CD-;-iar dreapta AC pe BD, a tunci ş i dreapta AD este perp e ndiculară p e BC.
Cele trei sum e AB 2 + CD 2 , AC 2 +. BD 2 , AD 2 +
BC 2 sînt ega le între ele.
517. Fiind date trei plane care se taie dupft o aceeaşi dreaptă ş i o sem idr ea ptă
în unul dintr e ele (ne p ara l e lă cu intersecţ ia lor comună), e xi s tă un tried ru avî nd propi'ie-
tatea că fiecare dintr e planele date trece printr-o muchie ş i este p erpendicu lar pe faţa
opu să , una dintre muchii fiind semidr eap t a dată.
518. Fiind date trei drepte într-un acelaşi plan ş i un p lan P care trece prin una
dintre ele, ex is tă un triedru av înd proprietatea că fiecare dintre dre ptele date este per-
p e ndicu lară p e un a dintre mu chii şi sit u ată în faţa opusă, un a dintr e aceste feţe fiind
în p lanu l P .
(V . l a ex . 62 5- 626, r ecipro cele ana loge pentru ex. 4 79-1181. )
PROBLEM!! PROPUS!! PENTRU CARTEA A CINCEA 65
519. (Generalizarea ex. 454 ..) Fiind date _două drepte D, D', nesituate în acelaşi
plan, luăm un punct A pe D şi un punct A' pe D', apoi încă două puncte M, M', res-
p'ectiv pe D şi pe D', astfel ca AM= A'M'.
Dacă M, M' variază (astfel ca AM să rămînă egal cu A'M'), planul (ex. 446)
care este locul geometric a l punctelor avînd diferenţa pătratelor distanţelor lor la M
şi la M' ega l ă cu un număr /c 2 dat, trece prin una sau prin cealaltă dintre două drepte
fixe H 1 , H 2 • Toate punctele lu i H 1 şi a l e lui H 2 sînt astfel încît diferenţa pătratelor dis-
tanţelor lor la D, D' este egală cu /c 2 • Să se afle locul geometric al lui H 1 şi al lui H 2 ,
dacă (A şi A' rămînînd fixe) facem pe Ic să varieze.
Dacă A şi A' se deplasează (Ir avînd o valoare dată), dreptele H 1 şi H 2 rămîn
paralele cu plane fixe; orice dreaptă H 1 intersectează o anumită dreaptă H 2 •
Prin orice punct avînd diferenţa pătratelor distanţelor sale la D şi la D' egală
cu /c 2 , trec o dreaptă H 1 şi o dreaptă H 2 •
Notă. În toate problemele de construcţie (ex. 421, 426, 426 bis etc.) vom presu-
pune, dacă nu există o indicaţie sp e cia l ă în sens contrar (v. mai jos), că ştim:
să ducem un plan prin trei puncte date;
să lu ăm intersecţia a două plane; a unei drepte cu un plan;
să efectuăm, într-un plan dat în mod arbitrar în s-paţiu, construcţii l e cunoscute
djn geometria plană.
Această presupunere este pur convenţ ion a lă, d eoarece nu există nici un mijloc de
a realiza practic aceste operaţi i . Totuşi, geometria pescriptivă ne învaţă să reprezentăm
figurile din spaţiu p r in figuri plane; şi, în acest mod de re.prezentare, construcţiile enu-
merate mai sus pot fi efectuate cu rigla şi cu compasul. ·
Vom numi construcţii efective acele construcţii care trebuie realizate fără a bene-
ficia de convenţia precedentă.
5 - Lectii de geometrie elementară, voi. II

CAR TEA A ŞASEA
POLIEDRELE
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE
386. Definiţii. Se numeşte poliedru (fig. 77) un volum mărgm 1 t de

suprafeţe care sînt toate plane 1 ). Porţiunile de plane care cuprind astfel între
ele poliedrul se numesc jeţele sale. Fiecare faţă, mărginită de intersectiile
ei cu feţele vecine, este un poligon; laturile ace'stui
poligon (de exemplu AB, fig. 77) sînt muchiile polie-
drului şi vedem că fiecare muchie este comună la două
feţe 2 ). Vîrfurile acestor poligoane (de exemp lu A, fig. 77)
sînt vîrfurile poliedrului; fiecare dintre ele este comun
Fi;;. i7 mai multor feţe (ce l puţin trei) şi· este vîrful unghiu-
lui poliedru format de aceste fe ţe 2 ).
Se numeşte diagonală a poliedrului orice dreaptă care uneşte două
vîrfuri nesituate în aceeaşi faţă; plan diagonal, orice plan care trece prin
trei vîrfuri, fără a fi o faţă.
planul uneia oarecare dintre

feţele sale, prelungit nemăr-
. . 'm caz contrar, e 1 este
6
Un poliedru se cheamă conr;ex (fig. 78), dacă este situat în întregime
de aceeaşi parte în raport cu
C
-
I
8
I 'D
A
~Ai~
gm1t;
concaP.
Un poliedru conr;ex are C'
/8/- - W
D'
lF \~
ca feţe poligoane conr;exe; de- Fig. 78 Fig . 79 Fig. 80
oarece, dacă o faţă F (fig. 79)
nu ar fi în întregime de aceeaşi parte a unei muchii AB aparţinînd
acestei feţe, ea nu ar fi în întregime de aceeaşi parte a feţei F', care
întîln e şte faţa F după A.B.
Tot astfel, unghiul poliedru format de feţele care au un Pîrf comun,
într-un poliedru conPex, este întotdeauna conr;ex.
O dreaptă nu poate tăia suprafaţa unui poliedru conr;ex în mai mult de
două puncte; altfel (fig. 80), cele două puncte de intersecţie extreme nu ar
fi de aceeaşi parte în raport cu faţa care trece prin unul dintre punctele de
intersecţie intermediare.
1) Totuşi, printr-o restricţie analogă celei făcute în geometria plană (21), nu

sînt cons iderate poliedre decît solidele a căror suprafaţă-limită este dintr-o singură
bucată, altfel spus, nu se compune din mai multe părţi cu totul separate unele de altele.
2) în anumite cazuri speciale, o muchie este comună la mai mult de două feţe
sau un vîrf este vîd comun mai multor unghiuri poliedre formate de feţele solidului;
aceste cazuri excepţionale, care se datoresc în realitate faptului că mai multe muchii
sau vîrfuri ajung să se confunde, nu se prezintă în cazul poliedrelor convexe. Nu ne vom
ocupa niciodată de ele în cele ce urmează.
NOŢIUNI GENERALE 67
Am clasificat poligoanele plane după numărul lor de laturi ; o astfel

<le clasificare nu convine poliedrelor, întrucît, în două poliedre care au
acelaşi număr de feţe, acestea pot fi îmbinate în moduri
s foarte diferite: este cazul poliedrelor reprezentate în
fig. 77, 78, 81, care au fiecare cîte şase feţe.
387. Se numeşte suprafaţă prismatică figura deter-
minată de porţiuni de plan paralele cu o aceeaşi dreaptă
(aceste plane sînt mărginite la intersecţiile lor consecu-
o tive1), toate parale le între ele (cap. II) şi numite muchiile
suprafeţei) (fig. 82).
Teoremă. Secţiunile unei suprafeţe prismatice prin
Fig. 81 plane paralele între ele (dar nu şi cu muchiile) sînt poli-
goane egale .
Fie ABC DE, A' B'C' D'E' (fig. 82) secţiunile unei
suprafeţe prismatice prin două plane parafele. Pentru a
demonstra că aceste două poligoane sînt ega le, va fi sufi-
cient (50) să demonstrăm că triunghiurile ABC, A' B'C'
sînt egale şi de acelaşi sens, ca şi triun- f'
ghiurile ABD, A'B'D'; ABE, A'B'E'.
Laturile omoloage ale acestor triun-
ghiuri sînt paralele (de exemplu:, AC A'
este paralelă cu A'C'), ca secţ rnm ale
· unor plane paralele printr-un al treilea;
de aici rezultă, în primul rînd, că aces1e
laturi sînt egale (de exemplu, AC=A'C'),
ca laturi opuse într-un paralelogram,
iar apoi că unghiurile formate între ele A
sînt ega le şi de acelaşi sens (333).
Fig. 82 Se numeşte secţiune dreaptă a unei Fig. 83
suprafeţe prismatice o secţiune printr-un
plan perpendicular pe direcţia comun ă a muchiilor. Potrivit teoremei pre-
cedente, toate secţiunile drepte ale aceleiaşi suprafeţe prismatice sînt
poligoane ega le . . ~
Se numeşte prisma un poliedru cuprins între o suprafaţă prismatică
~i două plane paralele între ele (însă nu şi cu muchiile suprafeţei prisma-
tice) (fig. 83). Feţele cupr inse în aceste două plane din urmă sînt bazele
prismei, pe cînd cele care aparţin suprafeţei prismatice sînt feţele laterale,
iar muchiile suprafeţei prismatice devin muchiile laterale. Potrivit teoremei
de mai sus, bazele unei prisme sînt poligoane egale. Feţele latera le sînt toate
paralelograme, iar muchiile laterale sînt toate egale între ele.
Mai vedem că, dacă ni se dau baza ABCDE (fig. 83) a unei prisme şi o
muchie AA', ca mărime şi ca direcţie, va fi suficient, pentru a construi poli-
edrul, să ducem muchiile BB', CC', etc., egale şi paralele cu AA'.
Se numeşte înălţime a unei prisme distanţa (345) dintre planele bazelor
{HH', fig. 83).
1) Este subînţeles că două plane consecutive se întretaie şi că ultimul îl taie pe

primul •
.5*
68 POUEIJRELB
Dacă bazele sînt secţiun i drepte a le suprafeţei prismati ce, prisma se

numeşte dreaptă (fig. 84).
Bineînţeles, în acest caz, înălţimea nu este altceva decît o muchie
laterală; feţele laterale sînt dreptung hiuri.
Putem clasifica prismele după numărul feţelor laterale, ega l cu
numărul de laturi al poligonu lui care formează baza. Astfel, o prismă va
putea fi triunghiulară, patrulateră, pentagonală (fig. 83) etc.
388. Teoremă. Aria laterală a unei prisme este egală
cu produsul dintre muchia laterală şi perimetr ul secţiunii
drepte.
Fie prisma ABC DE A' B'C' D'E' (fig. 85), a cărei
secţiune dreaptă este abcde, astfel · că ab, bc,... sînt
toate perpend iculare pe direcţia muchiilo r laterale. Faţa
ABA' B', care este un paralelo gram, este ega l ă cu pro-
Fig. 84 dusul dintre baza ei AA' şi înălţime, care nu este alta
decît ab; faţa BCB'C' este ega lă cu produsu l dintre baza ei
BB' şi înălţimea ei bc etc. Aşadar, aria lat erală (adică suma ariilor feţelor
laterale) este egală cu produsu l muchiei latera le , va loarea comună a lui
AA', BB', ... , prin suma ab + bc +cd + de+ ea.
E'
389. Se numeşte paralelip iped o prismă ale
cărei baze sînt paralelo grame (f ig. 78) . To.ate fe-
ţele sînt atunci paralelo grame. Un paralelip iped O'
poate fi considera t ca o prismă, în trei moduri
diferite, două feţe opuse . oarecare (în fig . 78,
ABCD si A'B'C'D ', sau ABA'B' si CDC'D' , sau
BCB'C/ şi ADA' D') putînd fi 'a lese ca baze.
Acest solid are 12 muchii, ega le şi paralele
patru cîte patry.
Teoremă. · Intr-un paralelip iped, diagonal ele
se taie într-un acelaşi punct, situat în mijlocul
fiecăreia dintre ele. Fig. 85
Un paralelip iped ABC DA' B'C' D' (fig . 86)
are patru diagonal e AC', BD', CA', DB'. Va trebui să arătăm că
mijloace le a două oarecare dintre ele, să zicem AC' şi BD', coincid. Aceasta
rezultă însă din faptul că figura ABC' D', avînd laturile
A 8 AB, D'C' egale şi paralele , este un paralelo gram.
_ _....,,_+.-->1C 390. Un paralelip iped drept este un paralelip iped
care este în acelaşi timp şi o prismă dreaptă, adică el
are toate muchiile laterale perpend iculare pe planul bazei.
Se numeşte paralelip iped dreptung hic par~lelipipe
dul drept avînd ca bază un dreptung hi. In acest
Fig. 86 caz, toate feţele sînt dreptung hiuri.
Un paralelip iped dreptung hic este o prismă dreaptă,
indiferen t de faţa pe care o considerăm bază, deoarece fiecare muchie este
perpendiculară pe muchiil e vecine, deci şi pe planele
feţelor pe care
acestea le determină .
. Dimpotrivă, un paralelip iped drept care nu. este dreptung hic este o
prismă dreaptă numai într-un singur mod.
NOŢIUNI GENERAL!! 69
390. bis. Lungimile a trei muchii neparalele între ele (de exemplu cele
trei muchii care au un vîrf comun) ale unui paralelipiped dreptunghic se
numesc cele trei dimensiuni ale sale.
Două paralelipipede dreptunghice avînd dimensiunile respectiv egale
·s înt, în mod evident, egale.
Se numeşte cub un paralelipiped dreptunghic avînd toate trei dimensiu-
nile egale, astfel că toate feţele sa~le sînt pătrate.
Două cuburi cu aceeaşi muchie sînt egale.
Un paralelipiped oblic avînd toate muchiile egale şi unghiurile tuturor
feţelor sale egale sau suplementare se numeşte romboedru.
Într-un solid cu această formă (care se întîlneşte la anumite cristale
importante, cum ar fi spatul de Islanda), toate feţele sînt romburi egale.
Evident, putem alege un vîrf (şi chiar două vîrfuri opuse), în care toate
unghiurile sînt egale:
391. Teoremă. lntr-un paralelipiped dreptunghic, diagonalele sînt
egale . Pătratul unei diagonale este egal cu suma pătratelor celor trei
dimensiuni.
În paralelipipedul dreptunghic ABCDA' B'C' D' (fig. 87), diagonalele
AC', BD' sînt egale, deoarece patrulaterul ABC' D' este un dreptunghi
(dreapta AB fiind perpendiculară pe planul BCB'C',
care conţine pe BC'). . A 8
2
În plus, avem AC' = BD' = AB2 +2 AD'\po-
trivit teoremei referitoare la pătratul ipotenuzei . Insă
conform aceleiaşi teoreme, AD' 2 = AA' 2 + A' D' 2. 4,
Avem deci AC' = AB2 +
2 AA' +
2 A' D'2 =
= AB 2 + AA' 2 + AD 2.
392. Se numeşte piramidă (fig. 81, 88) un polie- Fig. 87
dru în care . toate feţele, cu excepţia uneia, au un
vîrf comun (numit 1-1îrf ul piramidei) . Este clar că această definiţie revme
la următoarea: o piramidă este solidul obţinut tăind un unghi poliedru
printr-un plan care întîlneşte toate muchiile.
Faţa situată în planul secant se numeşte baza piramidei; cele-
lalte sînt feţele laterale, iar muchiile care au vîrful comun sînt muchiile
laterale .
Este limpede că o piramidă este determinată prin baza şi prin vîrful
feţele laterale sînt triunghiuri avînd ca vîrf comun vîrful
- s ei:
piramidei şi ca baze respective laturile bazei.
-A Se numeşte înălţime a unei piramide perpendiculara

coborîtă din vîrf pe planul bazei (fig. 88, SH).
393. Teoremă. Secţiunea ·unei piramide printr-un plan
<fll
Fig. 88
H
paralel la bază este asemenea cu această bază.
(Cu alte cuvinte, secţiunile unui unghi poliedru prin
plane paralele sînt asemenea între ele) .
Raportul de asemănare a două poligoane este egal cu
raportul distanţelor planelor lor la 1-1îrf (sau cu raportul
segmentelor pe care aceste plane le determină pe o muchie oarecare, consi-
derate de la 1-1îrf) .
70 POLIEDRELE
Fie piramida SABCDE (fig. 89), tăiată de planul A' B'C' D' E', paralel
cu baza ş i pe care îl vom presupune, pentru a fixa ide ile·, situat de aceeaşi
parte a vîrfu lui ca şi baza. Să considerăm trei vîrfuri oarecare A,B şi D, de
exemplu, şi vîrfurile corespunzătoare A', B', D' ale secţiunii. Latur ile AB,
BD, DA sînt respectiv paralele cu laturile omoloage ale triunghiului A' B' D~
şi de acelaşi sens cu ele1 ) ; aceste două triunghiur i au deci unghiurile respec-
tiv ega le, adică sînt asemenea ş i de ace l aşi sens . Ra-
s portul lor de asemănare este ega l (în triunghiurile
asemenea SAB, SA'B' ) cu SA/SA', raport care este,
de a ltfe l , ega l (336 , Cor.) cu rapoartele ana loage
SB/ SB', SC/ SC' etc., precum ş i cu raportu l SH / SH'
d intre distanţele punctului S Ia ce le două plane pa-
ralele ABCDE, A' B'C' D'E'.
Dacă luăm acum omoteticul po li gonului A' B'
C'D'E ' (în raport cu un pol oarecare, situat înyla-
nu l său) ' şi pe SH / SH ' ca raport de omotetie, pofigo-
nul A 1 B 1 C1 D 1 E 1 va avea proprietatea că triunghiurile
A 1 B 1 C1 , A 1 B 1 D 1 etc. vor fi respectiv egale cu ABC,
ABD etc. ş i de acelaş i sens; el va fi deci egal cu
Fig. 89 ABCDE (50). _
O b s e r v a ţ i e. ln general , raţionamentul de
mai sus ne arată că, da că unim prin drepte toate punctele unei figuri
plane cu un punct fix şi tăiem aceste drepte printr-un plan paralel cu acela
al figurii, obţinem o figură asemenea cu prima.
Corolar. Ariile bazei şi secţiunii considerate în teorema de mai sus sînt
în acelaşi raport ca şi pătratele distanţelo r la Pîr f ale p lanelo r lor respectiPe, în
Pirtutea ce lor de la nr. 257.
394. Se numeşte piramidă regu lată (SABCDE, fig. 81) piramida care
are ca bază un poligon regulat, iar p iciorul înălţimii cade în centrul bazei
(SO, fi g. 81).
Toate muchiile laterale a le unei piramide regulate sînt egale între
ele (ca ob lice ega l depărtate de piciorul perpendicularei SO) ; toate feţele
latera le sînt triunghiuri isoscele ega le (ca avînd cele trei laturi respectiv
egale). Înă lţimea dusă din vîrf într-unul din aceste triunghiuri ( SH, fig. 81)
a fost denumită apotema piramidei regulate.
Teoremă. Aria laterală a unei piramide regulate este egală cu semipro-
dusul _dintre perimetrul bazei şi apotemă. „
In piramida regulată SABC DE (fig. 81), aria triunghiului SAB are
ca măsură semiprodusul dintre apotema SH ş i latura AB; ar ia triunghiului
SBC, semiprodusul dintre apotemă şi latura BC; şi aşa mai departe.
Aşadar, aria l atera lă, adică suma ari ilor triunghiurilor SAB, SBC, SCD,
SDE, SEA, are ca măsură semiprod usu l dintre apotemă şi suma AB BC + +
+ CD+ DE+ EA.
1 ) Dacă . planul'secant
A'B'C'D'E' ş i planul bazei ar f i de o parte şi de cea lalt ă
a lui S, laturile celor două t riunghiuri ABD, A' B' D' ar fi paralele ş i de sensuri contrare;
cele două triunghiuri ar fi asemenea si de acelasi sens, iar conclu zii le celela lte ar r ămî ne
n esch imbate. ' '
NOŢIUNI ·GENERALE 71
394 bis. Clasificăm piramidele după numărul de feţe laterale (egal

cu numărul de laturi ale bazei ) , în triunghiulare, patrulatere, pentagonale etc.
Piramida triunghiulară a primit numele de tetraedru (fig. 88) . Ea are
în total patru feţe (numărul minim de feţe ale unui poliedru), toate triun-
ghiulare. Un tetraedru poate fi considerat ca piramidă în patru moduri dife-
rite, fiecare dintre feţe putînd fi aleasă ca bază.
Tetraedrul regulat este tetraedrul cu toate muchiile egale. El este o
piramidă regulată, indiferent de faţa pe care o considerăm bază.
395. Orice poliedru poate fi descompus în piramide.
1° Dacă poliedrul este convex, el poate fi descompus în piramide avînd
ca vîrf comun un vîrf al poliedrului şi ca baze respective feţele care nu conţin
acest vîrf; sau încă, avînd ca baze succesiv toate feţele poliedru lui şi ca
virf comun un punct interior.
2° Un poliedru concav poate fi descompus în poliedre convexe (care,
la rîndul lor, se descompun în piramide, după cum am menţionat); pentru
aceasta (compară cu 148) va f,i suficient să prelungim nemărginit planele
tuturor feţelor: spaţiul va fi astfel de scompus în mai multe regiuni, dintre
care un anumit număr, care vor fi evident poliedre convexe, vor constitui
împre_1;1nă poliedrul dat.
Intrucît orice piramidă poate fi de s compusă, în mod evident, în pira-
mide triunghiulare (este suficient să împărţim poligonul bază în triunghiuri),
rezultă că orice poliedru poate fi descompus în tetraedre.
EXERCIŢII
520. Orice segment dus prin. punctul de intersecţie a l diagonalelor unui paraleli-
piped este împărţit de acest punct şi de suprafaţa poliedrului în două părţi egale .
521. Fiind date trei drepte, dintre care două oarecare nesituate în acelaşi plan,
să se construiască un paralelipiped avînd cîte o muchie p e fiecare dintre ele.1)
521 bis. Să se afl e locul geometric al centrului paralelipipedului precedent, dacă
două dintre drepte rămînînd fixe, a treia se mişcă paralel cu ea însăşi, într-un plan dat.
522. Dacă diagonal ele unui paralelipiped sînt toate egale, paralelipipedul este
dreptunghic.
523. Să se construiască un cub, cunoscînd lun gimea uneia dintre diagonalele sale .
524. Fie A, C' două vîrfuri opuse într-un paralelipiped AECDA' E'C' D';
E, D, A' vîrfuril e vecine cu punctul A; D', E', C vîrfurile vecine cu C'. Să se demon-
streze.
1° că diagonala AC' trece prin centrele de greutate ale triunghiurilor EDA'; D' E'C;
2° că ea este împărţită de aceste două puncte în trei părţi egale;
3° dacă paralelipipedul considerat este un cub, triunghiuri le EDA', D' E'C sînt
echilatera le, iar dreapta AC' este perpendiculară pe planele lor.
525. Tăiem un cub printr-un plan perpendicular pe una dintre diagonalele sale.
Să se studieze forma secţiunii, presupunînd că planul ia toate poziţiile posibile, fără a
înceta să fie perpendicular pe diagonală.
Cazul în care planul secţiunii este perpendicular pe mijlocul diagona lei.
·1 526. Se numeşte tetraedru regulat, tetraedrul care are toate muchiile egale şi deci
toate -feţele triunghiuri echilaterale. ·
Să se arate că vîrfurile unui cub pot fi împărţite în două grupuri, astfel .c a vîr-
furile fiecărui grup să fie vîrfuri ale unui tetraedru regulat.
1) Bineînţeles, în .problemele de constr u cţie, se ţine seama de nota de la sfîrsitul

problemelor la Cartea a cincea; ne vom folosi deci de convenţia enunţată în acel' loc,
cu excepţia cazurilor în care va fi vorba de construcţii efective .
7'2 POLIIIDRELB ·
521: Dacă un punc_t se mişcă în planul bazei unei piramide regulate şi în interio-
rul acestei baze, s uma distanţelor sale la feţele laterale rămîne constantă.
Suma segmentelor determinate de feţe l e laterale pe p erp endicular a dusă în acest
.punct pe planul bazei rămîne de asemenea constantă.
Ce se întîmplă cu aceste proprietăţi, dacă punctul considerat devine exterior bazei,
rămînînd însă în planul ei? .
528. Segmentele care unesc vîrfurile unui tetraedru cu centrele d e greutate a le
feţe lor opuse sînt concurente într-un punct care împarte pe fiecare dintre ele în raportul
1 : 3. .
Segmente le _care un esc mijloacele muchiilor opuse trec printr-un acelaşi punct„
care împ arte pe fieca r e dintre ele în două părţi egale. ·
.529. Dacă tre i segmente de dreaptă, nesituate în ace l aş i plan, trec printr-un
acelaşi punct care le taie în părţi ega le , putîim găs i, şi în mai multe moduri, un tetraedru
care să aibă ca mijloace ale muchiilor extemităţile segmentelor considerate.
530. Dacă, prin segmentul , care uneşte mijloacele a două muchii opuse într-un
tetraedri;i, ducem un plan care taie a lte două muchii opuse, segmentul care uneşt e punc-
tele de mtersecţie este împărţit de primul în două părţi egale.
531. Planele dus e perpendicular pe muchiile unui t etraedr u, în mijloacele aces -
tora, sînt concurente într-un punct.
532. Planele bisectoare a le diedrelor unui tetraedru sînt conc urente.
533. Dacă, prin fiecare muchie a unui tetraedru, vom duce un plan, astfel ca
diedrul format de acest plan cu planul care trece prin muchia respectivă ş i printr-un
punct determinat O din spaţiu să a ibă acelasi plan bisector ca şi diedrul de a ceea ş i mu-
chie al tetraedrului dat, atunci cele şase plarie astfe l duse trec printr-un acelaşi punct O'.
53<t. Planele duse, prin mijlocul fiecărei muchii a unui tetraedru, perpendicular
p.e muchia op usă , se taie într-un ace laşi punct, coliniar cu acela care formează obiectul·
exerciţiului 528 şi cu acela care formează obiectul exerc iţiului 531.
535. În fiecare dintre unghiurile triedre a le unui t etraedru, ducem dreapta a
cărei existenţă formează obiectul exerciţiului 482. În ce condiţii aceste patru drepte
vor fi concurente? Să se arate că, în acest caz, cele patru înălţimi a le tetraedrului sîn.t
de asemenea concurente.
· (Vîrfurile tetraedrului au atunci aşezarea considerată la exerciţiul 516: un astfel
de tetraedr u se num eş te tetraedru cu muchii ortogonale) .
536. Să se rezolve problema analogă pentru dreapta a cărei existenţă formează
obiectul exerciţiului 480. (Răspuns: sumele muchiilor opuse trebuie să fie egale între
ele).
537. Aceeaşi problemă pentru drea pta a cărei existenţă form ează obiectul ex. 481
(produsele muchiilor opuse vor trebui să fie egale).
538. Fiind date lungimile muchiilor unui tetraedru, să se găsească efectiv 1 ) cele
patru înălţimi.
CAPITOLUL II
VOLUMUL PRISMEI
396. Două poliedre se numesc adiacente, dacă au una sau mai multe
feţe (sau porţiuni de feţe) comune, fiind totodată în întregime exterioare
unul fată de celălalt.
Fiind date două poliedre adiacente P ,P', dacă su primăm feţele comune,
formăm un al treilea poliedru P ", care nu esţe decît reunirea primelor două
ş 1 se num e ştesuma lor.
1) V. nota de la sfîrşitul problemelor la Cartea a cincea.

VOLUMUL PRISMEI
397. A defini volumel e poliedre lor înseamnă a face sa-1 corespundă

fiecărui poliedru o mărime (numită volumul poliedru lui)
care se bucură de
următoarele proprietăţi:
I. Două poliedre egale au acelaşi volum, oricare ar fi poziţia lor în spaţiu;
II. Poliedru l P 11
, suma a două poliedre adiacent e P şi P', are ca volum
suma volumelo r lui P şi P'.
Vom admite că o astfel de corespondenţă există )
1
De altfel, este clar, ca şi pentru arii în geometr ia plană, că, din

moment ce o astfel de mărime există, ea există într-o infinitat e de moduri:
deoarece , în mod evident, putem înlocui mărimea considerată printr-o
mărime proporţională , fără ca proprietăţile I şi II să
fie modifica te. De
aceea, voin studia mai amănunţit rapoarte le dintre volume sau, încă,
măsurile volumel or.
În acest scop, va trebui să începem prin a stabili un anumit poliedru ,
a l cărui volum va fi luat ca unitate; măsura unui volum oarecare va fi
raportul dintre acest volum şi unitate.
_ Vom conveni, aici şi în cele ce urmează, să luăm ca unitate de volum
.µolumul cubului avînd ca muchie unitatea de lungime.
Această convenţie, la fel cu cea analogă de la nr. 244, va
fi presupusă
implicit în toate t eoremele referitoa re la volume.
Două poliedre care au ace laşi volum (fără a fi în general
ega le) se
numesc echivalente.
O h s e r v a ţ i e. Din propriet atea II, rezultă că un poliedru P',
in întregim e interior unui alt poliedru P, are un volum mai mic decît acesta.
398. Paralelip ipedul dreptung hic.
Teoremă. Volumele a două paralelip ipede dreptung hice care
au aceeaşi
bază sînt în acelaşi raport ca înălţimil e lor.
Conform consideraţiilor invocate de repetate ori pînă acum, va fi
suficien t să stabilim că
1° două paralelip ipede dreptung hice cu aceeaşi hază şi cu aceeaşi înăl
ţii I,
ţime au acelaşi volum; aceasta nu este decît o aplicare a proprietă
<.leoarece astfel de paralilep ipede sînt egale; .
2° dacă trei paralilep ipede P ,P', P au aceeaşi hază,
11
iar înălţimea lui
11
11
P este suma înălţimi lor lui P şi P', volumul lui P este suma volume-
lor lui P şi P'.
P'
Fig. 90
Aceasta rezultă din propriet atea II, deoarece dacă împărtim înălţimea
lu i P" (fig. 90) în două segment e respecti v egale cu înălţime'a lui P şi cu
1
) V. demonstraţia acestui fapt în nota F.
74 POLIEDREL E
înălţimea lui P' şi ducem prin punctul de diviziun e un plan

paralel la baza
lui P 11 , îl descomp unem pe acesta în două paralelip ipede P , P~, respecti v
1
egale cu P şi cu P'.
T eorema este deci demonstrată. De a ltfel, îl îndemnăm pe cititor să
repete, pornind de la acest exemp lu, demonstraţia teoreme i generale din
aritmetică, cum am făcut-o de mai multe ori în Geometr
ia plană.
Întrucît orice faţă a unui paralelip iped dreptung hic poate fi luată ca
bază, este cazul să enunţăm teorema de mai sus în următoa
rea formă:
Raportu l volumelo r a două paralelip ipede dreptung hice care au două
dimensiu ni comune este egal cu raportul dintre celelalte dimensiu ni .
399; Teoremă. Volumel e a două paralelip ipede dreptung hice sînt în ace-
laşi raport ca produsele celor trei dimensiu ni ale lor.
Am văzut mai sus că, dacă două dimensi uni ale unui paralelip iped
dreptung hic rămîn constant e, în timp ce a treia variază, volumul este
proporţional cu această a treia dimensiu ne. Propoziţia noastră
nu este deci
decît o aplicaţie a teoreme i din aritmetică: O mărime proporţională cu mai
multe alte mărimi este proporţională cu produsul lor.
Totuşi, avînd în vedere importanţa acestei propoziţii, vom relua
raţio
namentu l din ar itmetică , aplicîndu -1 la cazul care ne interesează, aşa cum
am procedat şi pentru aria dreptung hiului.
Acest raţionament constă în următoarele: notînd cu a,b,c cele trei dimen-
siuni ale primulu i paralelip iped P şi cu a', b', c' dimensiu nile celui de-al
doilea paralelip iped P', să considerăm două paralelip ipede auxiliare P , P
2,
dintre care unul are dimensiu nile a', b, c, iar celălalt dimensiu nile a', 1b', c.
În cele două paralelip ipede P, P 1 , prima dimensiu ne este singura care
diferă: avem deci (398)
p a
-==- ·
Tot astfe l , paralelip ipedul P 2 nu diferă de P 1 decît prm dimensiu nea

b, schimbată în b'.; avem deci
În sfîrşit, paralelip ipedele P 2 , P' nu diferă decît prin ultima dimen·

siune, deci
P' c'
În egalităţile de mai sus, membrii întîi reprezintă rapoarte între

volume (rapoart ele dintre paralelip ipedele P, P , P , P'), iar membrii din
1 2
dreapta rapoarte între lungimi. Ştim însă (106) că aceste rapoarte nu-şi
schimbă valoarea , dacă înlocuim mărimile de fiecare specie
prin numerel e
care le măsoară în raport cu aceeaşi unitate. Vom admite deci, potrivit
VOLUMUL PRISMEI 75
conventiei de la nr. 18, că am ales o anumită unitate de volum, o anumită

unitate' de lungime şi că literele P ,P 1 , P 2 , P', a, b,c,a', b' ,c' nu mai repre-
zintă volumele şi lungimile astfel denumite, ci numerele care le servesc ca
măsură. În aceste condiţii, dacă vom înmulţi membru cu membru ,egalită
ţile de mai sus, ceea ce dă
.. PP 1 P 2
primul membru, care este produsul unor f rac·p1, se va putea scrie
P 1 P 2P'"
Tot astfel, vom putea împărţi numărătorul şi numitorul prin P 1 P 2 şi vom
obţine
P abc
P' a'b'c'
400. Să introducem acum conven-ţia făcută la început, anume că luăm

ca unitate de volum cubul a ·cărui muchie este egală cu unitatea de lungime ;.
în acest caz, teorema de mai sus ne dă măsura fJolumului paralelipipedului
dreptunghic.
Teoremă. Volumul .unui paralelipip ed dreptunghic este egal cu produsul'
celor trei dimensiuni ale sale. ·
Acest enunţ nu are sens decît în baza convenţiei stabilite înainte (18);
semnificatia lui este următoarea:
Nur:iărul care măsoară fJolumul unui paralelipiped dreptunghic este egal:
cu produsul numerelor care măsoară cele trei dimensiuni ale sale.
Aceasta rezultă din teorema anterioară, dacă luăm ca al doilea parale-
lipiped P' cubul avînd ca muchie unitatea de lungjme ş i al cărui volum
a fost adoptat, prin ipoteză , ca unitate de volum. In acest caz, numerele
a', b', c', P' fiind toate egale cu 1, teorema de mai sus ne dă, pur şi
simplu,
P = abc.
Se vede limpede, chiar din d em onstra·ţie, că exactitatea teoremei este
condiţionată de convenţia pe care am enunţat-o înainte şi după care luăm
ca unitate volumul cubului construit pe unitatea de lungime.
Aşadar, pentru ca această teoremă să fie adevărată (ca şi ce1e urmă
toare), putem alege arbitrar unitatea de lungime, însă odată această alegere
făcută, aceea a unităţii de volum, ca şi aceea a unităţii de arie, este
d eterminată . Exprimăm adeseori acest fapt, spunînd că unitatea de volum
P-ste o unitate derifJală, ca şi unitatea de arie.
401. După ce am învăţat să măsurăm volumul paralelipipedului drept-
unghic, vom deduce, din această măsură, pe aceea a paralilepipedului
drept şi, din aceasta, pe aceea a paralilepipedului oblic. Vom face această
dublă deducţie, recurgînd la următoarea
Teoremă. Orice prismă oblică es te echiflalentă cu prisma · dreaptă Mînă
ca bază secţiunea dreaptă şi ca înălţime muchia laterală.
'76 POLIED'RELB
Fie prisma oblică ABC DA' B'C' D' (fig. 91) . Să prelungim toate muchi-
ile laterale în acelaşi sens: să zicem, pentru a fixa ideile, muchia A' A dincolo
.de punctul A, muchia B' B dincolo de punctul B etc.; să ducem apoi două
secţiuni drepte a' b' c' d', abcd, care taie prelungirile
D' muchiilor, după cum se arată în figură şi care sînt
astfel alese, încît distanţa dintre cele două plane
C' de secţiune să fie - egală ClJ. muchia laterală a prismei
date ABCDA'B 'C'D'. Trebuie să demonstrăm că
aceastAa este echivalentă cu prisma dreaptă abcda' b' c' d'.
In acest scop, vom adăuga la cele două prisme
un acelaşi poliedru, solidul a'b'c'd'ABC D. Va fi
suficient să arătăm că cele două poliedre abcdABCD ,
a'b'c'd'A'B 'C'D' astfel obtinute sînt echivalente .
Vom vedea însă că aceste două din urmă poliedre
sînt egale.
În adevăr, să transportăm pe al doilea dintre
aceste două poliedre peste primul, astfel ca bazele
egale a'b'c'd', abcd să coincidă. Muchia a'A', perpen-
diculară pe planul a'b'c'd' în a', va lua direcţia unei
b
perpendicu lare pe planul abcd, dusă prin a: ea va .
Fig. 91 coincide deci ca directie cu aA, de asemenea si ca
sens, deoarece cele două, triedre a'· A'b'd' si a ·Abd au
.aceeaşi orientare (deoarece diedrele de muchii a' A' şi aA sînt de acelaşi
sens) . Pe de altă parte însă, a'A' şi aA sînt .egale, ca fiind compuse dintr-o
,parte comună a' A, adăugată la segmentele aa', AA', egale între ele. Aşadar,
punctul A' va coincide cu A.
Acelaşi raţionament aplicîndu-se tuturor celorlalte vîrfuri, suprapu-
.nerea va fi completă. Cele două poliedre abcdABCD , a'b'c'd'A'B 'C'D' sînt
.deci egale, prin urmare cele două prisme ABCDA'B 'C'D', abcda'b'c'd '
·sînt echivalente .
402. Paralelipipedul drept.
Teoremă. Volumul unui paralelipipe d drept este egal cu produsul dintre
.ana bazei şi înălţimea sa.
Fie paralilepip edul drept ABC DA' B'C' D' (fig. 92) care este drept,
.dacă vom considera pe ABCD ca bază, astfel că
4 0
muchiile AA', B B', CC', D D' sînt perpendicu lare .:--- - - - -
pe planul ABCD, dar care nu este dreptunghic , '\,
-Oeoarece unghiurile feţei ABCD nu sînt drepte. f1r
Dacă îl vom considera, dimpotrivă, ca pe o pris- I
mă avînd ca baze feţele ABA'B', CD C'D' şi ca
.,. -1- - - _l.{J'
H"\~ ,,I
muchii laterale AD, BC, A' D', B'C', acelaşi pa- '
',C
ralelipiped va fi o prismă oblică, la care vom H'':B!:7
_ ,----~
·putea aplica teorema de la nr. 401. Fig. 92
V om duce deci secţiunea dreaptă pe care
.(> vom putea face să treacă prin AA' (această muchie fiind perpendi-
<culară pe AD). Această secţiune dreaptă AA' HH' este un dreptunghi ,
·deoarece AA' este perpendiculară pe planul ABC D. Deci, paralelipip edul
.drept avînd ca bază dreptunghi ul AA' HH' şi ca înălţime pe AD este
VOLUMUL PRISMEI 77
un paralelipiped dreptunghic. Volumul său este, cum ştim, AA' X

X AHxAD. .
Deoarece AH x AD este aria bazei ABCD a paralelipipedu lui dat,
volumul acestuia va fi dat de produsul dintre aria bazei şi înălţimea AA '.
403. Prisma dreaptă.
Din volumul paralelipipedu lui drept rezultă acela al prismei drepte.
Teoremă. Volumul unei prisme drepte es te ega l cu produsul dintre aria
bazei .şi înălţimea ei .
1° Fie mai întîi o prismă dreaptă triunghiulară ABCA' B'C' (fig. 93).
Să completăm paralelograme le ABCD, A' B'C' D' (D, D' fiind vîrfurile opuse
lui A,A'); aceste paralelograme sînt bazele unui paraleli-
piped drept ABCD A'B'C'D', compus din prisma triun- 8
ghiulară dată şi din prisma triunghiulară BCDB'C' D'.
Această din urmă prismă este însă egală cu prima.
În adevăr, triunghiurile ABC, DC B, jumătăţi ale B'
aceluiaşi paralelogram, sînt egale şi au acelaşi sens de rota-
ţie . Dacă al doilea dintre aceste triunghiuri se deplasează în
planul său, astfel încît să coincidă cu primul, antrenînd Fig. 93
şi prisma BCDB'C' D', muchia DD', perpendiculară pe
planul bazei în D, va coincide cu AA', ca direcţie şi ca sens (deoarece ea
a rămas de aceeaşi parte în raport cu planul bazei); dat fiind că ea este
egală cu AA', punctul D' va veni în A'. Tot astfel, vîrfurile B', C' vor
veni respectiv în C', B', şi a doua prismă va coincide cu prima.
Aceste două prisme fiind egale, suma lor, adică paralelipipedu l, este
dublul uneia dintre ele. Deci volumul prismei ABCA' B'C' are ca măsură
jumătatea ariei paralelogramu lui ABC (ad i că aria triunghiului ABC),
înmulţită cu înălţimea.
2° Fie prisma poligonalăABCDE A' B'C' D' E' (fig. 94). O putem descom-
pune în prisme triunghiulare, avînd ca baze respective triunghiurile în care
putem descompune baz'aABCDE.
E Întrucît aceste prisme au aceeaşi
A înălţime, vo lumul sumei lor se
M
obţine înmulţind înălţimea co-
mună cu suma ariilor bazelor lor,
>-+-...+-r---4C adică aria bazei ABCDE.
Corolar. Volumul unei pris-
me oblice este egal cu produsul
1
/3 C' dintre secţiunea ei dreaptă şi
muchia ei laterală. Aceasta re-
Fig . 94 Fig. 95 zultă din teorema de mai sus, în
virtutea teoremei de la nr. 401.
Două prisme care au aceea.şi secţiune dreaptă şi aceeaşi muchie laterală
sînt echirvalente.
404. Paralelipipedu l oarecare.
Teoremă. Volumul unui paralelipiped oarecare este ega l cu produsul
dintre aria bazei .şi înălţimea sa .
Fie paralelipipedu l ABC DA' B'C' D' (fig. 95). Vom arăta că volumul
său este egal cu produsul dintre aria bazei ABCD şi înălţimea respectivă.
/
78 POLI!IDRELlJ
hi. acest scop, vom începe prin a considera solidul ca pe o prismă a

oeărei bază este fa ·ţa ABA'B', prisma fiind în general oblică, aşa că îi vom
aplica teorema de la nr. 401.
Această teoremă ne spune că, dacă notăm cu MN M' N' secţiunea dreaptă
a prismei, aceasta este echiva lentă cu paralelipipedul drept avîn d ca bază
MNM'N' şi ca înălţime AD; aşadar, volumul său este măsurat de (teorema
de la nr. 403) AD X aria MN M' N' sau încă AD X MN X HH', dacă notăm cu
HH' înălţimea paralelogramutui MNM'N'. MN este înălţimea paralelo-
gramului ABCD, astfe l că AD X MN reprezintă aria bazei paralelipipedului
dat.
Pe de altă parte, HH' este înălţimea aceluiaşi paralelipiped; deoarece,
fiind dus în planul M N M' N', perpendicular pe muchia diedrului drept
M' ·MN ·A , acest segment este perpendicular pe planul ABCD (354).
Deoarece am ajuns la expresia aria ABCD X HH' pentru volumul cons i-
.derat, teorema noastră este demonstrat ă .
405. Prisma oarecare.
Lemă. Planul care trece prin două mur.hii opuse ale unui paralelipiped
împarte acest solid în două prisme triunghiulare echi1Jalente .
Fie paralelipipedul ABCDA' B'C' D', pe care planul ACA'C' îl împarte
în cele două prisme triunghiulare ABCA' B'C', ACDA'C' D' (fig. 96).
Dacă vom tăia figura printr-un plan perpendi-
A
cular pe AA', acesta va determina secţiuni le drepte
abc, aed ale celor două prisme triunghiulare; aceste
secţiuni vor fi ega le, deoarece abcd este un paralelo-
gram. Cele două prisme sînt dec i echiva lente, ca
avînd aceeaşi secţiune dreaptă şi aceeaşi muchie la-
terală (403, Cor.).
Teoremă. Volumul unei: prisme este egal cu pro-
dusul dintre aria bazei -~i înălţimea ei.
~---;;;;.,;,oe'
1° Să considerăm 'întîi o prismă triunghiulară
Fig. 96 ABCA' B'C' (fig. 97). Paralelogramul ABCD, avînd
trei vîrfuri comune cu triunghiul ABC, este baza
unui paralelipiped care (cf. lemei de
mai sus) este dub lul pr ismei date. A - - --1!...
Volumul acesteia are de ci ca măsură
produsul dintre înălţimea ei şi jumă
tatea ariei parale logramului ABCD,
adică produsul dintre înăltimea e i si
aria triunghiului ABC. ' '
2° Dacă prisma dată este po- Fig. 98
ligonală , ea poate fi descompusă în
prisme triunghiulare (f ig. 98), după care raţionăm ca la nr. 403, 2°.
E~ERCIŢII
539. Volumul unei prisme triunghiulare este ega l cu semiprodusul dintre aria
unei feţe latera le oarecare şi distanţa de la această faţă la muchia l atera l ă opusă.
540. Pe trei paralele date, lu ăm trei lun gimi AA', BB', CC', egal e între ele·
Să se demonstreze că volumul prismei astfel formate dep inde numai de poziţia parale_
VOLUMUL PIRAMIDEI 79
1elor date şi de lungimea comună a muchiilor AA', BB', CC', nu şi de locul ocupat
de
aceste segmente pe dreptele pe care se află.
541. Pe trei feţe SBC, SCA, SAB ale unui tetraedru, ca baze inferioare, con-
struim trei prisme, de altfel oarecare, exterioare tetraedrulu i . Dacă I este punctul
de
intersecţie al planelor bazelor superioare, construim, pe a patra
faţă ABC ca bază, o
prismă avînd muchia l aterală ega l ă şi paralelă cu SI.
Să se demonstrez e că această din urmă prismă este echivalentă
cu suma pri-
melor trei.
542. Fiind date un dreptunghi ABCD cu laturile a, b al cărui plan este P şi un
punct S, situat la o distanţă h de planul P, considerăm piramida cu vîrful S şi cu
bază
ABCD; tăiem această piramidă cu un plan Q, paralel cu P, şi , în dreptunghi ul
de
secţiune, înscriem un patrulater q avînd trei laturi paralele cu diagonalele
dreptunghi u-
lui . În sfîrşit, considerăm prisma dreaptă R; avînd ca una dintre baze acest patrulater,
iar pe cea lalt ă în planul P.
1° Să se determine distanţa punctului S la planul Q, astfe l ca suma celor 12 mu-
chii ale prismei R să a ib ă valoarea dată de 4m. Caz de imposibilit ate.
2° Dintre toate prismele R, corespunzîn d ace l e iaşi poziţii a planului Q, care este
aceea cu volumul maxim? Să se studieze variaţia acestui volum maxim, dacă planul
Q se deplasează.
CAPITOL UL III
VOLUMUL PIRAMID EI
406. Lemă. Secţiunile făcute în două piramide cu baze echivalent e şi cu

aceeaşi înălţime, prin plane paralele cu bazele şi la aceeaşi distanţă de vîrfuri,
sînt echivalent e.
In adevăr, fieiH înălţimea comună a celor d0uă piramide, iar h distanţa
fiecărei secţiuni la vîrful corespunzător; raportul dintre această secţiune
şi
baza respectivă este (393, Cor.) h 2 /fJ2, de ci acelaşi în ambele piramide.
Secţiunile fiind proporţionale cu bazele,dacă acestea sînt echivalen te, secţiu
nile vor fi de asemenea echiva lente.
Teoremă. Două piramide triunghiul are cu baze echivalent e şi cu înălţimi
egal~ sînt echivalent e.
Fie piramidel e triunghiu lare SABC, S'
S'A'B'C' (fig. 99), în care bazele ABC,
A' B'C' sînt echivalen te, iar înălţimile
corespunzătoare au aceeaşi lungime H;
fie V, V' volumele lor.
Să împărţim muchia SA într-un
număr de părţi egale, să zicem trei,
Sa 1 = a 1 a 2 = .a 2 A . Prin punctele de A'
diviziune a 1 ,a 2 , ducem sec·ţiunile a 1 b1 c1 , C'
a 2 b2c2 , paralele cu baza; planele acestor
secţiuni împart înălţimea în trei părţi 8 8'
egale. Dacă vom repeta aceeaşi con- Fig. 99
strucţie pentru a doua piramidă, adică
dacă împărţim S' A' în trei părţi egale şi ducem prin puqctele de divi-
ziune secţiunile a~b~c~, a~b~c~, paralele cu baza A' B'C', secţiunile obţinute
sînt r espect iv echivalen te, în conformit ate cu lema de mai sus.
- .
POLIEDRELE
80
Să construi m două prisme dintre care una are ca bază triunghi ul a 1 b1 c1

bază a ei va fi în
şi ca una dintre muchiile laterale a 1 a 2 (astfe l că a doua
a
planul 2 2 2b c , iar două dintre feţele ei latera le în planele SAB,SA C); cealaltă
va avea ca bază triunghi ul a 2 b2 c2 şi ca una dintre muchiile laterale pe
a 2 A (astfe l că a doua bază va fi în planul ABC, două feţe lateral e fiind
iarăşi în planele SAB,SA C). Vom nota cu cifrele 1 şi 2 prismele astfel
construi te, care sînt interioare piramid ei SABC şi formează , în ansambl ul
spune că este înscris în această piramidă .
lor, un solid despre care putem
Dacă vom proceda la fel în a doua piramidă , construi nd prismele 1 ',
a~a;, a;A',
2', avînd respecti v ca baze a~b~c~ şi a~b;c; şi ca muchii laterale
aceste prisme vor fi respecti v echivale nte cu primele, ca avînd bazele echi-
valente (cum am observat mai sus ) şi aceeaşi înălţime (o treime din înăl
ţimea comună H).
Suma s3 a volumel or prismelo r interioar e are deci aceeasi valoare
într-o parte şi în cealaltă, şi ea este mai mică decît volumul fiecă;eia dintre
cele două piramid e .
Să construi m, în al doilea rînd, trei prisme exterioa re, notate
în figură
respecti v ca baze a b c1' a b c ABC şi ca muchii
cu cifrele 1,11,111 , avînd 1 1 2 2 2 ,
a S, a a Aa Aceste trei prisme formează , împreună , un so lid

laterale 1 2 1 , 2 •
circumscris piramid ei SABC, adică el o cuprinde în întregim e în inter iorul

său şi are deci un volum mai mare. Dacă procedăm la
fel cu piramid a
S' A' B' C' ), vom
1 obţine un solid circumsc ris echivale nt cu primul, pentru
două solide
aceleaşi motive ca şi înainte, iar volumul comun S 3 al acestor
va fi mai mare decît volumul fiecăreia dintre cele două piramide .
Volumel e V, V' , fiind cuprinse ambele între S 3 şi s 3 , di ferenţa lor va fi
mai mică decît S 3 - s 3 • •
Dar, prismele 1,11 sînt respecti v echivale nte ) cu prismele 1,2 ca

2
avînd aceleaşi baze a 1 b1 c1 , a 2 2 2 b c şi aceeaşi înălţime H /3; diferenţa S 3 -s 3

este deci egală cu volumul prismei 111, adică (405) cu aria ABC X.!!___. 3
Dacă, în loc să împărţim muchia SA în trei părţi egale, am fi luat
un număr de diviziun i egal cu n, am fi construi t, în fiecare piramidă,
n-1 prisme interioa re, n prisme exterioa re şi raţionamentul preceden t ne-ar
arăta că diferenta dintre V si
~ , V' este mai
mică decît aria ABC n , adică
. X !!_
decît a n-a par.te din prisma de bază ABC şi de înălţime H.

luăm
Această cantitate poate fi ·făcută însă oricît de mică vrem, dacă
ajungem nu poate avea deci lo c dacă
pe n destul de mare. Concluz ia la care
V si V' nu sînt ega le.
' Corolar. Raţionamentul de mai sus ne arată că volumul piramide i
SABC este limita comună a volumelor Sn,sn, dacă n creşte nemărginit, deoa-
rece acest volum V diferă de fiecare dintre cantităţile Sn - Sn cu mai puţin
decît diferă acestea între ele, iar diferenţa Sn - Sn tinde către O.
decî t la
1) Pentrl.l a simp lifica figura, prismele exterioare n-au fost reprezent ate
prima piramidă. .
vom
2) Se vede uşor că prismele I , II sînt respectiv egale cu prismele 1, 2, dar nu
demonstra acest fapt, de care nu vom avea nevoie .
'
VOLUMUL PIRAMIDEI 81
407. Teoremă. Vo lumul unei piramide es te egal cu o . treime din produ-

sul d/:rdre aria ba:.ei şi înălţime.
1° Vom dem_o nstra întîi teorema pentru o piramidă triunghiu l ară
SABC (fig. 100). In acest scop vom duce dreptele BD,CE, ega le şi parale le
cu SA, astfel încît să formăm prisma ABCSDE, avînd ca bază ABC şi ca
muchie l atera l ă AS. Această prismă are aceeaşi hază şi aceeaşi înălţime
ca şi piramida. Vom vedea că aceasta din urmă este o tre im e din prima.
Dacă vom tăia din această pri smă t etraedrul dat
SABC, va rămîne o piramidă patrulateră SBCDE, a căre i
bază este paralelogramul BCDE, iar vîrfu l S. Descompu-
nînd para lelo gramu l în două triunghiuri, prin diagona la
BE, vom de scompune piramida patrulateră în două tetra-
edre SECE, SBDE.
Acestea din urmă sînt echivalente, avînd haz ele B
ega le ( ju mătăţi l e p ara lelogramului BCDE) şi aceeaşi înăl
ţime (perpendicular a co borîtă din vîrfu l S pe planul
BCDE ). . Fig. 100
Tetraedrul SBDE poate fi considerat în să şi ca avînd
vîrful B şi haza SDE; vedem atunci că el este ech ivalent cu SABC, haze le
ABC, SDE fiind ega le, iar înălţimea fiind atît într-unul , cît şi în celălalt
ega lă cu aceea a prismei.
Ce le tre i tetraedre din care se compune această prismă fiind echiv a-
lente, vo lumul tetraedru lui SABC este ega l cu o treime din volumul pris-
mei , adică cu o treime din produsul dintre aria hazei ABC şi înălţime.
2° P entru a ext inde teorema la o piramidă poligonală, este suficient
să o descompunem în piramide triunghiu lare . Vom repeta atunci raţiona
mentul de la nr. 403, 2° .
. Co1·olare. Volumele a două piramide avînd aceeaşi bază sînt în acelaşi
raport ca şi înălţimile lor. Volumele a două piramide care au aceeaşi înălţime
sînt în acelaşi raport ca ariile bazelo r lor.
408. Cunoaşterea vo lu mului piramidei p oate fi consi d erată ca scop
esenţial a l teoriei volumelor po liedre lor, pe care am dezvoltat-o în acest
capito].
In adevăr, ea permite (lu cru pentru care cunoaşterea volumului pris-
mei nu ar fi fost suficientă) să ob ·ţinem vo lumele tuturor po li edre lor. Deoa-
rece, pentru a evalua vo lu mul unui pol iedru oarecare, nu 'c1vem decît să-l
d escompu n em în piramide.
Vom indica două aplicaţii a le acestei metode.
Trunchiul de pil'amidă. ·
Definiţie. Se numeşte trunchi de piram idă cu bazele paralele sa u, pur
şi simp lu, trunchi de piramidă, porţiunea dintr-o piramidă, cuprinsă între
bază şi o secţiune para le l ă ·cu baza (f ig. 101).
Ac eastă secţ iu ne este baza superioară a trunchiului, iar haza iniţială
este baza inferioară .
În ă l ţimea este distanţa dintre planele bazelor.
Teoremă. Un trunchi de piramidă este echi1Ja lent cu suma ·a trei piramide,
aPînd ca înălţime comună înălţimea trunchiului şi ca baze respeetii,e baza su-
perioară, baza infe rio ară şi o m edie prop o r ţio nală între aceste două baze.
6- Lecţii de.geometrie elementară, voi. II

,
82 POLIED'RELE
1° Să presupunem întîi că este vorba despre un trunchi de piramidă tri-

unghiu lar ABCA' B'C' (fig. 102). Planul A' BC descompune acest so lid în
două piramide. Una A' ABC are ca bază baza ABC a trunchiului şi ca înăl
·ţime pe aceea a trunchiului ; aceasta este
A~
prima piramidă _ menţionată în enunţ .
Cealaltă, este piramida patrulateră
A' BCB'C', care poate fi d e scompusă , la
rîndul ei, prin planul dia gonal A ' B'C,
în două tetra edre A'B'C ' Csi A'B'BC.
A' B'C'C este a doua piramidă din
B en unţ, deoarece o putem cons idera ca
Fig. 101 Fig. '102 avînd baza A' B'C' si vîrful C.
P entru a evalu~ tetraedrul A' B' BC
rămas, îl vom compara întîi cu primul tetraedru obţinut A'ABC. Cele
două solide pot fi considerate ca avînd vîrful co~un C şi bazele respectiv
A'B'B, A ' AB; ele au atunci aceeaşi înă l ţime. lnsă tr i un ghiuri le A'B'B,
A' AB, fiind considerate ca avînd respectiv baz ele A' B', A B , an aceeaş i
înălţime ( înălţimea trap ezului A' B' A B ); ariile acest or două triunghiuri,
deci şi volumele celor două tetraedre, sînt aşadar în acelaşi raport ca
laturile A' B' , AB.
Să comparăm acum cu A' B' BC al doilea tetraedru obţ inut A 'B'C'C,
dîndu-le ca vîrf comun pe A'. Vedem, printr-un r aţ iJllam e nt în totul ase -
mănător cu cel precedent, că aceste două tetraedre sînt în acela ş i raport
ca ariile triunghiurilor B ' CC', B' BC care, la rîndu l lor, avînd ace e aşi înăl
ţime (aceea a trapezului B'C'BC ), sînt în raportul B'C'/BC. Ace st raport
B'C' /BC este însă ega l (393) cu raportul A' B' JAB, obţinut înainte .
Vom avea dec i şi
A'B'BC A'B'C'C
A'ABC A'B'BC
altfe l spus, a l tre ilea tetraedru A' B' BC este ·medie proporţion a lă între
primele două. El este dec i (nr. 407, Cor. ) echivalent cu o piramidă avînd
aceeaşi înălţim e ca primele două şi baza media proporţiona l ă între prime le
două baze, adică el este echiva lent cu a treia piramidă din e nunţ.
2° Să presupunem atunci că trunchiu l de pir a midă este po ligonal şi
să-i descompunem baza inferioară B în triunghiuri (fi g. 103) de arii B 1 ,
B 2 „ .. . Plane le duse prin laturile acestor triunghiuri şi prin
vîrful S al piramidei din care fa ce parte trunchiul, des -
compun baza s uperioal'ă B ' în triun ghiuri B~ , B; , ...
resp ect iv asemen ea c u primele , iar trunchiul de piramidă
dat în trunchiuri de piramide triunghiu lare.
Aplicînd ace s tora teorema demostrată la 1°, vedem
că trunchiul de piramidă da t este echivalent cu suma
unor piramide avînd ca înă l ţime înă l ţimea trunch iu lui Fig. 103
şi ca baze respective :
a) Triunghiurile B 1 , B 2 .• • - Suma acestor piramide este o piram i dă
cu aceea_şi înălţime, avînd ca bază, baza inferioar ă B a trunchiu lui , suma
tuturor acestor triunghiuri.
VOLUMUL PIRAMIDEI
83
b) Triunghiuri le B~, B;, ... - Suma acestor piramide este o piramidă

-cu aceeaşi înălţime, avînd ca bază baza super ioar ă B' a trunchiului , care
-este su ma triunghiuri lor B~, B;, ...
c) Triunghiu ile bI, b2 „ .. , respectiv medii proporţionale între BI şi
B~, între B 2 şi B;, .. . -Suma acestor piramide este o piramidă avînd iarăşi
.aceeaşi înă lţime (aceea a trunchiu lui ), iar baza egală cu bI b2 + + ...
Ne mai rămîne să arătăm că suma bI b2 +
este medie propor·ţio + .. .
nală între B si B'.
Aceasta ~ezultă îilSăI) din faptul că părţile BI, B 2 „ .. sînt (393, Cor.)
jpl'Oporţ ionale CU B;, B;,...
~ B1 b1
ln adevăr, raportul b1 = B-, este rădăcina pătrată a raportului
1
= ~1
1
BI IB; (deoarece putem scrie :; • ~: ) ; în consecinţă' dat fiind că
rapoarte le BI/ B~, B 2 / B;„ .. sînt egale, rapoartele BI/ b1 , B 2 / b2 „ „ sînt ega le,
-c a şi rapoarte le b1 /B 1', b2 /B;, ...
Putem deci scrie
B1 = B2 = B1 +
B2 + ··· _
b1 b2 b1+ b2 + •••
=~=~= + b2 + ...
b1
B; + B; + ···
Aşadar, b1 b2 + +
„ . este media proporţională între B şi B'.
Media proporţională între B şi B' este BB'. Dacă dec i h este înăl V
ţimea unui trunchi de piramidă, a le cărui baze au ca măsură B, B', volu-
mu l va fi
v = Bh
3
+ B'h + V-13.8' . 1i = _!:___ (B + B' + VBB') .
3 3 3
409. Trunchiul de prismă.
Definiţie. Se numeşte trwichi de prismă poliedrul
mărginit de o suprafaţă prismatică şi de două feţe
plane (numite şi bazele trunchiului ), planele acestora
nefiind (ca în cazul prismei ) paralele între ele. .A
Teoremă. Un trunchi de prismă triunghiulară
.este echivalent cu suma a trei piramide avînd ca bază
. comună una dintre bazele trunchiului şi ca vîrfuri res- Fig. 104o
p ec tive ce le trei vîriuri ale celeilci lte baze.
Fie trunchiul de pri · mă ABCDEF (fig. 104), ale cărui baze sînt ABC,
DEF, iar muchiile latera le AD, BE, CF.
1) Dacă B , B ,„. n-ar fi proporţionale

1 2 cu B~, B;„ .. suma b1+b 2 +.„ ar fi
mai micâ decît media proporţională între B ş i B' (v. cursul de Alg e bră).
u*
84 POLIED'RELE
Planul BCD taie din acest trunchi de prismă o primă piramidă 'DABC ,
care este una dintre ce le mentionate în enunt.
Rămîne piramida patrul~teră D.BCEF, pe ca}.'e planul diagonal DCE
o descompune în două tetraedre DBCE, DCEF.
Să considerăm tetraedrul DBCE; volumul lui nu se schimbă, dacă
înlocuim vîrful D prin A, deoarece nu schimbăm astfel baza BCE, şi nic~
înălţimea, întrucît punctele A, D, si!uate pe aceeaşi parale l ă la planul
bazei, sînt echidistante de acest plan. lnsă tetraedrul ABCE, care poate fi
considerat ca avînd baza ABC şi vîrfu l E, este a doua piramidă din enunţ.
Vom supune acele i aşi transformări a l treilea tetraedru DCEF, pe car e
îl vom înlocui prin ACEF; aceasta nu-i schimbă volumul, pentru aceleaşi
motive ca mai sus . Dacă vom considera însă tetraedrul ACEF ca avînd
baza ACF şi vîrful E, se vede că putem înlocui pun ctul E prin punctul B,
dreapta BE fiind paralelă cu planul ACF. Obţinem astfel tetraedrul ABCF,
care este tocmai a treia piramidă din enunţ .
Corolar. Un trunchi de prismă triunghiular are ca fJolum produsul
dintreAsecţiunea sa dreaptă prin media aritmetică a muchiilor laterale.
In adevăr, în figura precedentă, piramida DABC este o treime din
prisma cu baza ABC ş i cu muchia laterală AD; volumul e i are dec i ca mă
sură o treime din produsul lui AD cu secţiunea dreaptă a bc a suprafeţei pris-
BE
matice. Volumele ce lorlalte două piramide, avînd ca măsură · abc,
3
CF
· abc, volumul trunchiu lui de prismă va fi
~
AD+ BE+CF
· abc1 ).
3
EXERCIŢII
543. Să se demonstreze dir ect formula care dă vo.lumul piramidei triunghiulare,

considerînd-o ca limi tă a sumei s a prismelor înscris e (406, Cor.). (Se va folosi formula
.c are dă suma pătratelor primelor n numere întregi, Bourlet, L eyons d' Algebre, p .!102).
544. Să se afle volumu l tetraedrului regulat (ex. 526) d e muchie a.
545. Volumele a două tetraedre car e au un unghi triedru ega l sau simetric sînt
în ac e laşi raport ca produsele mu ch iilor unghiului considerat. .
546. Volumele a două tetra edre care au în comun o muchie şi diedrul corespun-
zător acestei muchii s1nt în acelaşi raport ca produsele ariilor feţe l or care cuprind acest
diedru. ·
547. Să se afle un punct, astfel ca, unindu-l cu vîrfurile unui tetraedru dat, acesta
să fie împărţit în patru tetraedre echival ente .
548. Se dau trei paralele , n es ituate în ace l aşi plan. Pe una dintre ele, luăm un
segment AB, de lun gime dată, pe cel ela lte două, r es pectiv două puncte arbitrare C,D.
Să se arate că volumul tetraedrului astfel format nu d epinde de poziţia punctelor
A, C, D şi nici de al egerea paralelei pe care luăm punctele A şi B, cu condiţia ca AB
să aibă mereu aceeaşi lun gime.
549. Prin fiecare vîrf al unui t etraedru, ducem un plan paralel cu faţa opusă.
Care este raportul dintre volumu l noului tetraedru astfe l format şi volumul tetraedrului
iniţial?
1 ) Vom gas1 mai departe (608) alte forme în care putem exprima vo lu mul trun-
chiului de prismă.
PROBLEME PROPUSE LA CARTEA A ŞASEA 85
550. Prin fiecare muchie a unui tetraedru, ducem un pJan paralel cu muchia
.opusă. Care este raportul dintre vo lumul paral elipipedului astfel format şi vo lumul
tetraedrului dat? ·
551. Volumu l unu i tetraedru este a şasea parte din produsu l obţinut dacă înmulţim
·cea mai scurtă distanţă dintre două muchii op u se cu aria paralelogramului care are
l aturi le resp ectiv ega le ş i parale le cu aceste două muchii.
552. Dacă luăm pe d o uă drepte date D, D' segmente respectiv egal e cu a, a',
-Obţinem patru puncte care fo rm ea ză un tetraedru, a l cărui vo lum nu variază dacă seg-
mentele considerate se depla sea ză pe dreptele l or respective, fără a-şi schimba lu ngimea.
553. Se d au două segmente AB, CD ş i considerăm dreptele L , astfe l ca vo lu mele
.a două t e traedre care au muchia com ună pe L, muchiile opuse fi in d AB p entru unul ,
CD pentru ce lălalt, să fie într-un raport dat . Să se afle l ocul geometric al dreptelor L
·care trec printr-u n punct dat.
Cazul în care AB şi CD sînt situate în ace l aş i plan . Să se arate că, în acest caz,
-dreapta L întîlneşte întotd eauna una dintre două drepte fix e .
554. Fie AD diagona l a paralel ogramului în care AB, AC s înt două laturi vecine .
Să se arate că, EF fiind un segm en t arbitrar, tetraedrul ADEF este echivalent cu suma
'8a u cu di fer enţa tetraedre l or ABEF, ACEF. ·
555. Pre lun gim , din colo de vîrf, muchiile une i pirami de ş i tăiem aceste prelun-
·g1r1 printr- un plan paralel cu baza. Să se exprime suma volumelor ce lor două pirami(fe,
ii nd date cele două baze B, B' şi distanţa h dintre p lane le l or.
PROBLEME
PROPUSE LA CARTEA A ŞASEA
556. Să se ta ie un tetraedru cu un plan, astfel ca secţiunea să fie un paralelo-

g r am. Există trei direcţii pentru p lane le care satisfac problema. Să se găsească , pentru
if i ecare dintre aceste d i recţii, parale logramu l maxim.
Să se ducă secţ iu nea în aşa fe l încît să fi e un romb. Să se exprime latura acestui
romb cu a jutorul lungimil or muchii l or t etraedrului.
557. Un ind trei vîrfuri ale unui tetraedru regulat cu m ijlocul înă lţim i i coborîte
<lin a l patrulea vîrf, obţinem trei dr epte perpendiculare două cîte două.
558. Dacă suma a douii muchii opuse a le unui tetraedru este ega lă cu suma altor
-două muchii opuse, aceeaşi r e laţie are lo c între diedre le corespunzătoare.
559. Dacă p erp endi cularele coborîte din vîrfuri le unui tetraedru pe feţe l e unui
.a l doilea t etraedr·u sînt concurente în acelaşi punct, avem ace e aşi situaţie şi pentru p er-
p endicularele co b orîte din vîrfuri l e celui de-a l doi lea tetraedru pe feţele celui dintîi.
560. Dacă un tetraedru are muchii le ortogonale (ex. 535), para lelipip edu l dedus
·din el la exerc iţiul 550 are toate muchi il e ega le .
561. Dacă, q intr-u n punct O, luat pe baza ABC a unui tetraedru SABC, ducem
,paralel ele Oa, Ob şi Oe l a muchiile SA, SB, SC, pînă întîlnesc respectiv feţe l e SBC ,
SCA şi SAB în punctele a, b ş i e, avem
Oa -1- El!_ -1- Oe = 1.

SA SB SC
562. Planul bisector al diedrului unui tetraedru împarte muchia opusă într-un
1·aport ega l cu r a portul arii lor feţelor care cuprind diedrul.
563. Să se afle rapoartele dintre ariile triunghiurilor în care o faţă a unui tetra-
.cdru es te împărţită de I; lane le bis ectoare a le diedrelor formate de celela lte feţe.
564. Tăiem o piramid ă tr i unghiu l ară SABC printr-un p lan parale l cu baza ABC.
Fie D, E, F punctele de int ersecţ ie a l e acest ui plan cu muchiile SA, SB , SC. Dacă
planu l seca nt se d e plasează paral el cu el însuşi, să se afle
1° locul geometric descris de punctul de intersecţie a l p l ane l or AEF, BFD, CDE;
2° Jocu l geometric d escris de punctul de intersecţie al p lane l or BCD, CAE, ABF.
565. Orice poliedru poate . fi descompus în trunchiuri de prismă avînd muchiile
la lerale paral ele c u o aceeaşi direcţie dată oarecare.
86 POLIED'RELE
566. Să se d u că, într-o prismă, o secţiune para l e l ă cu b aze le, astfe l ca piramida
avînd vîrfu l într-un punct a l baz ei superioare, baza în p la nul bazei inferioare şi muchi-
ile l atera le trecînd prin vîrfurile secţ iunii să fie ec hiv a l e nt ă cu prisma.
567. Suma vo lum elor piramidelor avînd ca baze feţe l e latera le a l e _une i pri s me-
ş i ca vîrf com un un p un ct interior arbitrar este constantă . În ce raport se află ea cu
volumul prism ei ?
568. Orice p l a n dus prin mijloacele a dou ă muchii opuse a le unui tetraedru.
î mparte acest solid în două părţi ec hiv a lente.
569. Împărţ im ce le şase mu chii a le unui tetr-a ecl ru în r a poa t·te date . Să se a fl e-
r aportul dintre volumul poliedrului convex (octaedru ) avîncl ca vîrfuri punctele de d i vi-
ziune si vo lumul tetraedrului.
S70 . Consi derăm două tri un ghiuri ec hilatera le ABC, DEF, situate în plan e
paralele ş i astfe l ca punctele A, B , C şi proiecţiil e p un ctelor D, E, F pe planul ABC
să fi e vîrfuri le unui h exago n r egul a t. Un im centr ul fiecăruia dintre t riun ghi uri cu
fiecar e dintre cele trei vîrfur i a le celuilalt. Care est e forma so li du lui com un ·ce lor două·
piramide astfe l formate' Care este vo lumul să u ?
571. Prin fiecare vîd a l unui para lelipip ed P , ducem un p lan parale l cu planul
care trece prin cele trei vîrfuri v ecine. Să se stud ieze soli du l S, m ă r g init ele aceste plane.
Să se constr ui ască P, cun oscîncl p e S. Să se găsească r apo t·Lul v olum elor ce lor două
poliedre. .
Ce particularităţ: i pr e zintă so li du l S; dacă P es te un paralelipiped drep t un gh ic,
un rombo edru (390 bis), un c ub?
. 572. Prin două vîl'Î uri op use A, C a le unui pătrat ABCD, ducem pe r·pencl ic u-
l are l e AA ', CC' p e planul să u şi a lege m pe prima punct ul A', astfe l ca distanţa sa la,
centrul pătratului să fi e ega l ă c u latura a = AB; pe a doua lu iim p un ct ul C', astfel ca
di s t anţa sa la punctul A' să fie dublul lui a.
1° Să se arate că p lanul A'BD este perp endi c ul ar pe A'C';
2° Să se exprime, cu aj utorn l l ui a, vo lumele tetraedre l or A'A.BD, C'CBD,
C'A.'BD'.
573 . Un plan împarte feţe l e lateral e a l e un ei prisme triunghiular e- în rapoarte-
date . Ce condiţi i trebui e să sat i s facă aceste rapoarte , pentru ca planul să împart ă pt·isma
în două trunchiuri ele prismă? S ă se afle raportul volum elor acestor două trunchiuri cle-
pri smă. ·
574. Poliedrul mărginit ele două po ligoan e oarecare s ituate în p lane paralel e ş i ,
p e ele a ltă parte, d e tr iun ghiuri sau de t r apeze le formate de vîdurile acestor po li goa ne,
are ca vo lum
•[
V = - h (B
6
+ B' + 4B"),
u nde h este d i stanţa dintr e p lanele po li goane lor , B ş i B' arii le poligoanelor, iar B" ari~
secţi uni i poliedrului printr-un plan para lel cu planele poligoa n elor ş i ega l depăt·tat
de el e .
(Se va descompune în piramide avînd ca vîrf comun un punct a l secţi unii ) .
Să se deducă de aici volumul trunchiului de piramidă.
575. Să se eva lu eze volumul cu prins între două di-e ptunghiuri, a le căror latur ii
sînt respectiv paralele ş i într e patr u trap eze avînd fi ecar e ca b aze cîte o l at ur ă a primulu i
dreptun ghi şi c îte un a a ce lui ele-a l doil ea.
Dim en siunile ce lor două dreptunghiur i se vor nota c u a, b ; a', b'; distanţa dintre-
planele lor c u h.
576. Să se evalueze sume le Sn, Sn de la nr. 406 , cunoscînd în ă l ţimea h a un eia,
dintre piramide, ar ia T a bazei ş i numărul n.
(Calculul introdu ce s um a crn a primelor n nurn er e întregi ş i arat[t că raportul
crn/n 3 tind e către o limită, dacă n c r eş t e nemărgini t 1 ) .
1 ) cr es te ega l cu polinomul P(n) = n (n

0
+
1) (2n. +
1) /6 . 1n adevăr, se verifică
im ediat că P(n) - P (n- 1) = n 2 , iar pe de altă parte, P (1) este ega l cu 1.
CARTEA A ŞAPTEA
D EPLASĂRI, SIMETRII, ASEMĂNARE
CAPITOLUL I
DEPLASĂRI
410. Două figuri F, F' sînt egale, dacă putem găsi trei puncte n ecoli-
niare A, B, C ale uneia, căro r a să le corespundă 'punctele A', B', C' ale
celeilalte, astfel încît, dacă M este un punct arbitrar al figurii F, iar M' omo-
logul s,_ău în F', figura ABCM să fie egală cu f iguw A' B'C' M'.
In adevăr, să presupunem că este aşa şi să transportăm figura F', astfel .
ca triunghiuri le A ' B'C' să se suprapună peste triunghiul ABC (cu care este
ev ident ega l în aceste condiţii).
_ Fie atunci M şi M' două puncte care se corespund în ce le două figuri .
In general, punctul M' nu este situat î.n p lanul A'B'C.' _iar dreptele A'B',
A' C', A' M' formează un triedru egal, prin ipoteză, cu A . BC M . Dacă A' B' C'
este suprapus peste ABC, aceste două triedre coincid (379) şi A'M' ia di-
recţia lui AM. Deoarece A' M' -: AM, punctul M' va veni în M.
Aceeaşi concluzie subsistă şi dacă M' se află în planu l A' B'C', în
virtutea celor cunoscute (50, Obs. II ) despre figurile p lane ega le.
Aşadar, figurile F, F' au fost astfel complet suprapuse.
Raţionamentul ne mai arată, în afară de aceasta", că două figuri egale
care au trei puncte omoloage comune necoliniare coincid. ,
De aci rezultă că două deplasqri care au acelaşi efect asupra a trei puncte
A, B, C necoliniare sînt identice . Intr-adev.ăr, cele două figur i F ' , F", care
rez u ltă dintr-o aceeaşi figură F în urma acestor două deplasăr i , coincid pentru
că au trei puncte omoloage comune ._
411. Rotatii.
Să conside~ăm două figuri egale avînd două puncte omoloage comune A ,B.
Conform definiţiei liniei drepte (4) , dreapfa AB are aceeaşi poziţie
în ce le două figuri şi aceasta este adevărat şi pentru un punct oarecare m de
pe această dreaptă, deoarece segmentul Am trebuie să aibă aceeaşi Iun- ·
gime si acelasi sens într-o parte si în cealaltă. 1 --:::-- A
A şadar, ;ele două figuri au comune toate
1 1
·1 "
pune tl e e unei.drep t e. I li Ci t
Să considerăm porţiunea din figură si- r-+l-+1----1------.
tuată într -un plan arbitrar perpendicular pe
AB, de exemp lu în planu l P, perpen d icu lar pe p
AB în punctul m (fig. 1-05) şi compusă deci din
puncte M, astfel ca Mm să fie perpendiculară
pe AB. Acestor puncte le vor corespunde, în a
doua figură dată, puncte care se bucură de
II II
I I
I
LL-~8
„
aceeaşi proprietate (punctu l m rămînînd ace-
l aşi) şi, în consecinţă, situate în acelaş i plan P.
I
·-- Fig. 105

88 DEPLASĂRI, SIMETRII, ASE~ARE
Avem dec i, în acest plan, două figuri ega le şi de acelaşi sens 1 ), care au
un punct comun m, şi deci se d educ un a din cealaltă printr-o rotaţie în jurul
acestui punct (100). Unghiul ace stei rotaţii este unghiul plan al diedrului
p e care-l formează un plan arb itrar trecîncl prin AB în prima figură cupla-
nul omo log dintr-a doua. Aces t unghi de rotaţie este deci ace laşi în toate pla-
n ele P .
Definiţie. În geometria în spaţiu, se numeşte rotaţie operaţia prin
care obţ in em un a din cea laltă ce le două fi g uri d es pre car e a fo st vorba ma i
sus; cu alte cuvinte, operaţia car e constă, fiind dată o dr ea ptă AB ( numită
axă de rotaţie) şi un unghi (numit unghi de rotaţi e), în a roti fi ecare pun ct
a l figurii iniţiale, în p lanu l dus prin acest punct perpendicular pe axă ş i
în jurul punctu lui de intersecţie cu axa al planului respectiv, cu un un ghi
ega l cu unghiul de rotaţie (f ig. 105).
Trebuie să a legem un se ns p e axă ş i să indicăm, o d a tă pentru tot-
.d eauna , dacă rotaţiil e efec tuate sînt direct e sau retrograde în raport cu
sensul astfe l a les (349).
Dacă avem lib ertatea ele a a lege după voie se nsul axei, putem, bine-
înteles, să -l luăm întot dea una în asa fel , încît rotatia să fie dire ctă .
' );i.eciproc, două fi guri obţinute 'u na din ceala ltă printr-o rotaţie sînt ega le.
Intr-ad evăr, dac ă M, JVJ' sî nt două puncte omo loage în aceste figuri,
iar m pro iecţia lor ( com un ă, în virtutea ipoteze i) pe ·axa AB, putem deplasa
................
prima figură în aşa fel înc ît să ducem unghiul drept MmA peste ega lul său
~
M'mA. Acea s tă dep la are, care nu a schimbat poziţia puncte lor dreptei
AB, este, potrivit celor d e mai su s, o rotaţi e a cărei axă este AB; iar unghiul
~
ei este ev ident egal cu MmM'. Această rotaţi e care, prin ipoteză, tr a n s formă
prima figură într-o fi g ură ega lă, coincide deci cu rotaţia dată, deoarece are
aceeaşi axă şi acelaşi un ghi.
412 . Transpoziţie în raport' cu o dreaptă.
Un ghiul de rotaţie poate fi de 180° ; atunci punctul M', omologul
unui punct arbitrar M clin prima figură, va fi s imetricul (99) lui M în ra -
port cu proie cţia sa m pe axă (fig. 106).
„ Rotaţia de 180° în jurul une i drepte se numeşte transpoziţie în raport
cu aceas tă dr ea ptă.
În acest caz, este inutil să indicăm se nsul de rotaţie. Tran spoziţia este
reci procă, adică aplicînd aceeaş i construcţi e punctului găsit M', revenim
în punctul iVl.
Din ce le de mai sus, rezu_lt ă că două fi guri transpiise una celeilalte în
raport cu o dreaptă sînt ega le.
413. Translatii.
Definiţie. Da'că, prin diferitele pun cte A, B , C, . .. ale unei figuri F,
ducem segme nte . de dreaptă AA', B B' , CC', . . . , toate paralele, de ace l aş i
sens ş i ega le, punct e le A', B', C' ,. . . form ează o fi gură F', despre care
1) Deoarece două d repte duse cl in punctul m formează cu axa un triedru a căr ui

orientare trebuie să fie aceeaşi în ce le două figuri d a t e .
DEPLASĂRI 8l:l
se spune (~ n~ 51) că este obţ inu tă din prima prm trans l aţia AA '
(fig . 107).
Această nouă figură este ega lă cu F.
In adevăr, dacă A şi B sînt două puncte
:ale figurii F, lor le vor corespunde în F' două
D
I ?
puncte A' şi B', astfe l că A ' B' este ega l şi m I
I C't
I
/,
1rnralel cu AB şi de ace la şi sens. M -- M, ,4 fi/

I
I
La trei puncte A, B, C din F vor co - Ci

I
:respunde trei puncte A ' , B', C', astfe l că

-triunghiu l A' B'C' este ega l cu ABC. În .
Fig. 107
-particu lar, unghiul B'A 'C ' , de exemp lu , va fi Fig. 100
.,./"'-... '
·ega l cu BAC. ln plu s, p lanul A ' B'C' este paralel cu ABC.
Fie acum A, B, C, JV! patru puncte din F. Dacă aceste puncte sînt
1n acelaşi plan, figura ABCM este (50) ega lă cu aceea pe care o formează
punctele omoloage A ' , B', C', M'. ·
Dimpotrivă, dacă cele patru puncte A, B, C, M nu sînt în ace l~ ş i
plan, triedru l ABCM este ega l cu triedrul omolog A' B'C' M' (382 bis).
Dacă facem să coinc id ă aceste două triedre, întrui::ît A' B', A' C', A' M' sînt
Tespectiv ega le cu AB, AC, AM, ce le. două figuri ABCM, A' B'C' M' coincid;
-0.e aci rezultă (410) egalitatea figurilor F, F'.
De exemplu, proiecţiile acele iaşi fi guri pe două plane paralele (362 bis)
"e obţine una din cealaltă printr-o trans laţie ega l ă cu distanţa dintre ce le
<louă plane şi perpend i c ulară pe dir ec ţia lor.
414. Deplasări elicoidale

Definiţie. Se num eşte dep lasare e li coidală ) d eplasarea care rezultă )
1 2
dintr-o
.1·otaţie R şi dintr-o trans laţi e T, aceasta din urm ă fiind paralelă cu axa ce lei
dintîi.
Ordinea celor două operaţii este oareca re (ceea ce nu s-ar întîmpla, dacă transla-
ţ ia n-ar fi paral e lă cu axa de rotaţi e 3 ) . Altfel sp u s, dacă ]\.![' este noua poziţi e pe care o
ocupă punctul M după o rotaţie R cu un unghi dat, în jurul axe i D
(fi g. 108), M~ noua poziţie p e ca re o ocupă punctul J\ll' în urm a unei
M/
„ mt translaţii [determinate T, pal'alelă cu D, am regăsi ace laşi punct M~ ,
,,.<' supunînd punctu l lVI transla·ţi e i T, astfel in cît să obţinen1. un punct M 1
IAl1 ş i rotin.d a poi acest punct M 1 cu un ghiul dat în jurul lui D.
I ln adevăr, dacă m este pro i ecţia comună a puPcte l or M, M' pe
ax ă , iar m 1 proi ecţia punctului M 1 , f ig ura M 1 m 1 M : se obţine ev ident
din fi g ura Mml\II' prin translaţia MM 1 • Ea este dec i , ca şi aceasta, un
M D triunghi isoscel, al căru i plan este perpendicular pe D şi al căru i unghi
Fig. 108 es te ega l cu unghiul r otaţiei R; aceasta demonstrează exactitatea afir-
maţi e i noa stre. .
Evident, deplasarea e li coida l ă cupri nd e, ca pe un caz parti -
·cu lar, rotaţia (dacă tran s laţia T este nulă) ş i trans l aţ i a (dacă rotaţia R. este nulă) .
Obs e t' va ţi e. Dacă este dată o dep lasare e li co i da l ă, atunci este dat implici t
un sens determinat pe axă, anume sensu l tran s l aţie i. Vom s pun e deci că o d ep lasar e
-e li coida l ă este directft (s a u sin istror sum) sa u , d i mpotr i vă, că este r etrogra dă (sau d extror-
:Sum), după cum rotaţia este dil'ectă sau r etrogradă în r aport cu sens ul translaţiei .
1) 'Justifi car ea acestei d en umiri va fi d a tă la nr. 545.

~ Pentru sensu l acest ui c u vînt, v. nr. 103.
3) V. exe r c iţiul 622.
90 DEPLASĂRI, SIMETRII, ASEMĂNARE
415. Am văzut că douft figuri ega le avînd două puncte comune 1 ) pot fi aduse să·
coincidăprintr-o r otaţie.
Două fi guri ega le care au un punct comun pol fi aduse să coincidii prin două rotatii
suue~~. '
În adevăr, fie A punctul com un, iar B, B' două puncte omoloage. Avem AB=
= AB', şi, în consecinţă, punctul B' va coinc id e cu B dacă rotim figura .a doua în
./""-...
jurul unei perpendiculare pe planul BAB', cu un unghi egal cu B'AB. Cele două
figuri, avînd astfel două puncte comune, vor putea f i aduse să co i ncidă complet
printr-o a doua rotaţi e .
Douii figuri ega le oarecare pol fi aduse să coincidă printr-o translaţie urmată de
două rotaţii. Într-adevăr, dacă A, A' sînt două puncte omoloage oarecare, trans l aţia
A'A, imprimată celei d e-a doua figuri, duce punctul A' în A, după care revenim la
cazul precedent.
însă aceste combinaţii de trans l aţ ii ş i de rotaţii pot fi simplificate şi înlocuite-
printr-o s in gură deplasare e li coidală.
În acest scop, vom proceda ca în geometria plană (102-103), studiind întîi corn··
punerea transpoziţiilor.
416 . Două transpoziţii în raport cu aceeaşi dr ea ptă se anu l ea ză; ş tim (412) că,.
dacă M ' este transpusul punctului M în rapor·t cu dreapta D, iar M" t1~anspusul lui Mr
în r aport cu aceeaşi dreaptă, punctul M" coincid e cu M.
Teoremă. Doua transpo z iţii succesive în raport cu douii axe diferi le sînt echivalente ,
1° dacă cele douii axe sînl paralele, cit o translaţi e parale lă la perpendiculara co-
mună ce lor două axe şi care es te dublul aceleia care ar duce prima axă în a doua;
2° dacă cele douii axe sînl concurente, cu o rotaţie în juru l perpendicularei lor comune,.
dublă faţă de rotaţia care ar du.ce prima axit peste a doua;
3° dacă cele douii a:ce nu sîn t în acelaşi plan, cu o depfosare elicoidalii , avînd ca axit
perpendiculara lor comunii şi dublii, faţă de aceea care ar duce pn:ma axit peste a doua.
1° Fie D 1 , D 2 axe le parnlele (fig. 109), M un pun c t oare-
02 care a l figurii iniţiale, care se proiectează în m 1 p e D 1 , M' :trans-
M' pusul său în raport cu D 1 (m 11l1'=.i\llm 1 ) , proi ec tat în m 2 p e D 2 ,
M" transpus ul lui M' în raport cu D 2 (m. 2 M" =M'm 2 ) . Planul.
'!!._2
--f1Jt
~-- · -, _.,, dus prin l'vf, p erp endicular p e dreptele D 1 , D 2 , conţine segmentul
M M" MM' (care este perpendicular pe D 1 ) şi segm,entu l M'M" (perpen-
dicular pe D 2 ). Deci, m 1 m 2 est e o perpendiculară comună ce lor·
două axe şi es te clar (55) că M" se obţine clin M printr-o trans-
laţi e paral e lă cu ace astă perpendiculară comună şi ega lă cu
F!g. 109 dublul ei.
2° Fie Dv D 2 (fi g. '110) cele două axe, concurente în O, P-
planul lor, Ox perpendiculara p e acest plan, dusă p1·in punctul O, şi, la fel ca mai sus~
M, M', M" trei puncte, dintre care prim ele două sînt
unul transpusul celui la lt în r apo1·t cu D 1 (dreapta
care le uneşte tăind pe D 1 în m 1 ), iar ultimele
două în raport cu D 2 (dr eapta ca1·e le uneşte tăind
pe D 2 în m 2 ).
Planul P fiind pl'O.priul său transpus at ît .în
raport cu D 1 cît şi în raport cu D 2 , dacă vom pro-
iecta pe acest plan punctele Jiil, M ', M" în N, N',
N", atunci punctele N ş i IV" vor fi trnnspuse le lui M'
N' respectiv în r aport cu D 1 şi cu D 2 • Prin urmare,
N" se va obţine din N (102) printr-o rotaţi e în
jurul lui Ox, cu un unghi ega l cu dublul unghiului
format de cele două a xe. Fig. 110
Însă segmentele d e dreaptă NM, N"M" sîn t
ega le, ambele paralele cu 0.i; ş i de ace la si sens (contrar sensului lui N' M'); ca>.
atare, este .clar că ac eeaş i rotaţie d e axă Ox car e duce pe N în N" va duc e ş ii
pe M în M" .
1 ) Adică astfel ca două pun c t e să coincidă cu omo l oagele lor.

DEPLASĂRI 91
3° Fie cele două axe D 1 , D 2 (fig . 1i'l) nesituate în acelaşi plan, 0 1 0 2 perpendi-
•culara lor comună. Prin punctul 0 2 , duc em par a lela D'1 Ia D 1 • Între ce le două rotaţii
de 180° pe care trebuie să le compunem, vom intercala două
rotatii succesive ele cîte 180° în jurul lui D'; 1
aceasta este
•
indiferent, întrucît cel e două rotaţii se anulează.
Cele două transpoziţii succesive în raport cu D 1 , D'1 se
comp un într-o translaţis paralelă cu 0 1 0 2 şi care este dublul
acestui segment; cele două transpoziţii în raport cu D~, D 2 se
comp un într-o rotaţie în jurul lui 0 1 0 2 , dublul aceleia care
ar duce pe D~ în D 2 ; teorema este aşadar demonstrată.
Reciprocă. Orice deplasare elicoidalâ poate fi descompusă
în două transpoziţii în raport cu două drepte diferite.
Aceste douii drepte trebuie, Fig. 111
dacii este ''orba despre o translaţie, sii fi e perpendicular e
pe aceastii transla ţie ;
dacii es te vorba despre o rotaţie sau despre o deplasare elicoidală, să fie perpendicu-
lare pe axei şi s-o intersecteze.
ln aceste condiţii, putem alege arbitrar una dintre drepte, cealaltă fiind atunci
determinată.
De exemp lu , dacă am ales arbitrar axa primei transpoziţii în condiţiile indicate„
a doua axă se va obţine din prima, printr-o translaţie ega l ă cu jumătat ea translaţiei
date şi printr-o rotaţie ega l ă cu jumăt atea rotaţiei date. Această a doua axă fiind astfe l
determinată, în v il'tutea teoremei precedente, cele două transpoziţii vor produce o depla-
sare rezultantă identică .cu deplasarea dată.
417. Teoremă. Un număr arbitrar de deplasări elicoidale are ca rezu ltantă o depla-
sare elicoidcilii unică.
Dacă este vorba de ro taţii concurente, deplasarea rez ultantă este o rotat ie concr!rentă
cu cele iniţiale. · '
Dacă este vorba de translaţii, deplasarea rezu ltantă este o translaţie.
Evident (compară cu nr. 103), este suficient să demonstrăm teorema p entru două
deplasări, deoarece, pentru a compune trei, putem compune primele două, iar apo~
deplasarea rezultantă cu a treia; şi aşa mai departe.
Fie deci două deplasări elicoidale 1 ) de axe A 1 , A 2 (fig. 112). Vom putea înlocuii
pe prima prin două transpoziţii de axe D 1 , D~, şi
anume luînd arbitrar a doua dreaptă D'1 printre
-- dreptele care taie sub un unghi drept axa A 1 . De

asemenea, vom putea înlocui a doua deplasare
-- prin două transpoziţii de axe D 2 , D;, şi anume
/
___O'z
luîncl arbitrar prima axă D 2 , printre acelea care
~~- taie sub un unghi drept pe A 2 •
Vom face astfel ca D~ şi D 2 · să coincidă~
Fig. 112 pentru aceasta, va fi suficient dacă le vom face
pe amîndouă să coincidă cu perpendicula ra co-
şi
mună pe A 1 , A 2 • Atunci transpoziţ iil e în raport cu cele două axe se anulează
rămîn simetriile · în raport cu D 1 , D~, care dau împreună o deplasare elicoidală
unică.
date sînt rota ţ ii, iar axe l e A 1 , A. 2 se ta ie într-un punct O, dreapta
Dacă deplasările
D~ va trece prin ace laşi punct, şi vom avea aceeaş i s itu aţie pentru D 1 şi pentru.
D~. Deplasarea rezultantă va fi deci o deplasare a cărei axă trece prin O.
1) Dacă una dintre d ep lasările date, de exemplu prima, este o translaţie, luăm
ca axă A, în raţionamentul· care urm ează, o dreaptă arbitrară, paralelă cu această trans-
laţie.
:92 DEPLASĂRI, SIMETRII, ASEMĂNARE
D acă de plasările date sînt translaţii , dreptele D:, D 1 , D~ sînt paralele , iar d epla-
:sarea r ez ult a n tă
este o translaţie. .
De altfe l , acest din urmă fapt est e evident a priori ş i este clar că translaţ. i a r ez ul-
tantă este diagona la unui p aralel ogram av înd ca laturi ce le
două co mpon ente (fig. 113) .
Ob se rv aţ i e . L a nr . 416, 2°, dacă axe le ce lor două
transpoz iţii se taie sub un un g hi drept, produsu l este i a r ăş i o
tran s poziţi e, indiferent de ordinea facto rilor.
418. Ev ident, este suficient să combinăm teorema d e la
nr. 417 cu observaţ iil e d e la nr. 415 , pentrn a ajunge la
en unţul p e car e-l avea m în ve d er e .
Fig . 113
Teoremă. Două fi guri egale pot fi aduse totdea un a să
co incide/,,
Dacă au un punct comun, printr-o rotaţi e; în cazul genera l , pri n tr-o deplasare
.elicoida lii.
EXERCIŢII
577. Rotim o figţiră inv ar i a bil ă S în jurul un e i axe fixe D , cu un un g·hi d e r ota-
ţie arbitrar ; după aceea, r otin1 o parte S' a fi gurii S în jurul un ei axe D ', care face p a rte
di.n S (r es tu l figuri i S rămî n în d fix ), i arăş i cu un un ghi d e rotaţi e arb i trar.
Să se arate că, în gen eral, putem a lege cele dou ă .un ghiuri de rotaţie astfe l ca
o
.dreapt ă dată din S' să fi e paral e lă c u o dr ea ptă d ată arbitrar în s paţiu (sa
u, ceea ce este
.a c e l aş i l ucru, un p lan arbitr ar din S', paralel cu un plan a rbit r a r în spaţi u ).
Care sînt
caz uril e de excepţie? .
578. Rotim o figură invar iabil ă S · în jurul une i axe f ixe D, cu .un un ghi d e rota-
ţ i e arbitrar; apo i , rotim o parte S' a fi g urii S în jurul un e i axe D', a p a rţinînd
lui S,
.apoi o p a r te S" din S', în jurul un ei ax e D", apa rţinînd lui S', aceste clin urmă d o u ă
•unghi uri d e ro ta ţie fiind i arăş i arbitrar e . .
Să se d emon treze că putem a l ege un ghiurile ce lor tr e i rotaţ ii astfe l ca toate drep
-
tel e figurii S" să devină paralel e c u clrnpte le corespunzătoare dintr-o figură d a tă s~',
-ega l ă cu S".
579. Să se găsească o rotaţi e care transfo rmă dou ă puncte d ate r es p ectiv în a lte
.două puncte d ate (pres upunîncl, b in e înţ e l es, că di s tanţa dintre prime le d ouă puncte
·est e ega l ă c u distanţa ce lorl a lt e două ).
În ce caz es te pro blem a n e d et erminati:'t?
580. Să se construiască axa rotaţie i car e transformă două se midr ep te concu rente
/"'-..
<late OA, OB în d o uă semiclrepte OA', OB ', co ncurente cu p rim e le două (un ghiul A'OB '
/"'-..
f iind ega l c u AOB) .
581. A dmiţîn cl c{t două figuri ega le F, F' , care au un pu nct co mun , se o b ţ in una
<lin cea l a l tă printr-o r ota ţie, să se d e duc ă d e a ic i că două · fi g uri ega le oarecare se obţin
una din cea l a l tă printr-o d eplasare e li coi d a l ă .
(Se v a a r ăta că ex i s tă dr epte clin F paralele cu omoloage le lor din F ' . Fie at un ci
P un p lan clin F, perpendicular p e dreptele cons iderate, P ' omo logul să u, / p a rt ea din
F situată. în P, f' p a rtea co r es punz ătoa r e clin F'. Vom a pli ca lui f ş i pr oiecţie i lui f' pe
planul P t eorema d e l a nr. 102) .
582 . Care sînt di te rite le d e pl asă ri ca re l as ă nesc himb ată o dr ea ptă d ată?
583. Ex i stă o infinitate d e rotp.ţ ii ca re transformă un a în cea l a lt ă două drept<'
<late D, D '. Axe le ac es tor r otaţ ii co in c id c u drep te le n otate p rin G , G la exe r-
1 2
ciţ iul 454.
Printre aceste r otaţi i , ex i stă , în genera l , două al că r or un g hi este ele 180° .
584. Or ice d eplasare e li co id a l ă care tran s formă una în cea l altă două drep Le d ate
D D ' are , în ge n eral, axa A paral e lă c u axa un e ia dintr e r otaţii l e co n s id erate la exer-
:C itiul 583 .
Care este l oc ul geo m etri c a l axe i A, dacă est e d ată direcţi a e i?
Să se afle acest l oc geo m etr ic : 1° direc t; 2° utilizîncl comp unerea unor d e pl asă ri
:ş i cele două exe r c iţii precedente. Se v a d e monstra că ax a A t a ie întotd ea una sub un un ghi
SIMETRII 93
drept una dintre două drepte fixe (după cum ea este paralelă cu o dreaptă G1 sau cu o
dreaptă G2 ). •
585. Să se afle l ocu l geometric al axei unei dep l asări el icoidale, cunoscînd direc-
ţia acestei: axe şi două puncte omo l oage.
586. Să se construiasc{t axa unei deplasări elicoida le cunoscînd un punct de _pe
această axă, mărimea trans l aţiei şi două puncte omoloage .
587. O deplasare da.tă oarecare poate fi descompusă, în general, în două rotaţii,
. dintre care una în raport cu o dreaptă dată oarecare. Ce cazuri fac excepţie?
588. Comp unem o deplasare e l icoidală dată cu una oarecare dintre translaţiile
T ; para lele cu o direcţie dată. Să se afle locul geometric a l axei noii deplasări astfel
obţinute, dacă variem mărimea translaţiei T. Să se a r ate că, în genera l, numai una sin-
gmă dintre aceste deplasări se reduce la o rotaţi e .
589. Compunem o rotaţie dată cu o rotaţie de axă fixă şi care o taie pe prima,
însă al cărei unghi este variabil. Să se afle l ocul geometric al axei rotaţiei rezultante.
590. Să se compună o rotaţ i e dată cu o rotaţi e de axa dată, care o întîlneşte pe
prima, însă a l cărei unghi este necunoscut, astfe l ca deplasarea rezultantă să fie o trans-
poziţie (sau, mai general, o rotaţie de ungh i dat) .
591. Să se compună o d eplasare e l icoidală dată cu o d ep lasare n ec unoscută, însă
de axă dată, astfe l ca deplasarea rezu l tantă să fie o transpoziţie.
592. Două rotaţii (de unghi nenul) ale căror axe nu sînt situate în acelaşi plan
nu se compun niciodată într-o rotaţie. .
593. Dacă o deplasare elicoida l ă nu se reduce nici la o transl aţie, nici la o rotaţie,
atunci nu ex istă nici un plan care să nu fie afectat de această deplasar e . •
594. Să se ducă, printr-un punct dat, două drepte pe care o d eplasare dată le
transformă una în cealaltă.
595. Fiind dată o d ep lasare, să se găsească două drepte omoloage, situate într-un
ac e laşi pfan dat.
596. Să se con struiască un unghi poliedru, cunoscînd bisectoarele feţe l or .
Poate problema să fie n e determinată?
Cunoscînd toate bisectoarele minus două, să se găsească locul geometric al acestora
din urmă , astfe l încît problema să fie nedeterminată. ·
597. Srt se deducă, din compunerea rotaţiilor, lo cu l geometri'c al transpuselor>
unui punct dat în raport cu toate drepte le care trec printr-un punct fix ş i sînt situate-
într-un pla n fix.
598. Să se descompună o rotaţie R în două rotaţii S, S', a le căr or unghiuri să
fie ega le, axa rotaţiei S fiind o dr e aptă dată, concurentă cu axa rotaţiei R. Care este
locul geometric descris de axa rotaţiei S', dacă axa rotaţ iei S d escr ie un plan ?
598 bis. Să se descompună o deplasare e licoidală în două d e plasări elicoidale
S, S', compuse din tran s l aţii ega le şi din rotaţii ega l e , ambe le drepte sau ambe le stîngi.
axa deplasării S fiind dată.
599. Să se afle două d e plasări eli coida le d e axe date, care se compun într-o depla-
sare d e axă iarăşi dată.
CAP ITOL UL Il
SIMETRII
419. Definiţii. Două puncte M, M' se num_esc (ca în geometria plană )

simetrice în raport cu un punct O (sau în raport cu centrul O) (fig. 114), dacă
punctul O este mijlocul segmentului MM'.
Două puncte M, J\ll' se numesc simetrice în raport
cu un plan P (fig. 115), dacă dreapta care le uneşte este
perp e ndiculară pe plan şi tăiată . de el în două părţi
egale . Fig. 114
94 DEPLASĂRI, SIMETRII, ASEMĂNARE
Simetrica unei figuri F în raport cu un punct sau cu un plan este

figura formată de simetricele diverselor puncte ale lui F.
419 bis. Coincid cu simetricele lor în raport cu
M
un punct:
- centrul de simetrie ;
- dreptele care trec prin acest punct şi nu alte
p . . drepte, deoarece orice dreaptă care coincide cu simetrica
sa trebuie să conţină două puncte care sînt unul sime-
M' tricul ce luilalt , ceea ce îi impune să treacă prin centru;
Fig. 115 - planele care trec prin centru (şi nu alte plane),
pentru motive analoge.
Coincid cu simetricele lor în raport cu un plan:
- punctele planului de simetrie, şi numai ele;
- dreptele situate în planul de simetrie şi cele perpendiculare pe el;
- planul de simetrie şi planele perpendiculare pe el.
420. Teoremă. Două figuri simetrice cu o a treia în raport cu două centre
diferite sînt egale între ele .
Ir; adevăr, dacă M 1 şi 111 2 sînt simetricele lui 111 în raport cu cele două
centre 0 1 , 0 2 (fig. 116) dreapta M 1 M 2 este (55) paralelă cu 0 1 0 2 şi egală
cu 20i02·
Aşadar, figurile simetrice cu o a treia, respec- M
tiv în raport cu 0 1 şi cu 0 2 , se obţin una din cea-
l altă printr-o translaţie paralelă cu 0 1 0 2 - şi egală
cu dublul acestui segment .
Teoremă. Două figuri simetrice cu o a treia,
una în rctport cu un punct, iar cealaltă în raport cu Fig. 116
un plan, sînt egale .
Conform teoremei precedenţe, este suficient să demonstrăm pentru o
poziţie determinată a centrului de simetrie, căci demonstraţia va fi valabilă
pentru toate poziţi:lle posibile ale acestui punct.
In conseci~ţă, putem. presupune că centrul de simetrie C este în planul
de simetrie P. ln acest caz, vom arăta că simetricele unei figuri F, una în
raport cu punctul O, iar ceala ltă în raport cu planul P, se obţin una din cea-
laltă printr-o rotaţie de 180° în iurnl unei drepte; această dreaptă este per-
pendiculara Ox pe planul P, în punctul O .
...,....,, In adevăr, fie M un punct arb itrar al lui F (fig. 117), M 1 simetricul
său în raport cu O, M 2 simetr icul său în raport cu P, astfel că segmentul
M M 2 , perpendicular pe planul P, are mijlocul m în
acest plan . Dreapta Ox, paralelă cu MM 2 şi dusă prin
mijlocul lui MM1 , taie în mijlocul ei a treia latură
M 1 M 2 a triunghiulu i MM 1 M 2 • De altfel, M 1 M 2 este paralel
cu Om (care uneşte mijloacele segmentelor MM 1 şi M111 2 ) ,
şi deci perpendicular pe Ox. Aşadar, punctele M 1 , M 2
j sînt efectiv unul transpusul celuilalt în raport cu Ox.
Corolar. Două fi guri simetrice cu o a treia F; în
raport cu două plane diferite, sînt egale între ele, deoarece
X
sînt ega le cu simetrica lui F în raport cu un punct
Fig.117 arbitrar din spaţiu.
SIMETRII 95
De altfel (ex. 600), putem co nstat a dire ct că aceste figuri se obţin

una d-in cealaltă printr-o rotaţie sa u printr-o tr ans l aţie aleasă în mod
convena bil.
421. Teoremă. O figură plană es te_ega le/, cu simetrica ei în raport cu un
punc t sau cu un plan arbitrar.
T eorem a este ev id entă, d acă p lanul de s imetr ie coinc ide cu planul
-figurii, deoarece aceasta co incide atunci cu simetrica ei. Ca atare, ea este
.a d evăr ată în toate caz urile, conform celor de la nr. 420.
În particular, fi giira simetrică unui plan es te un plan ;
Figura sime tri că unei drep te es te o dreaptă; fi gura si me tri că unui segment
de dreaptă este un segnient de dreaptă ega l cu primul;
Două unghiuri simetrice sînt ega le;
Figura simetrică unui cerc es te un cerc e tc.
421 bis. Corolare. I. O dreaptă şi un plan , perpendiculare între ele, au
ca simetrice o dreaptă şi un plan de asemenea perpendicu lare; aceasta rezultă
.din definiţia p lanului perpendicular p e o dreaptă, deoarece simetricu l unui
unghi drept este un unghi drept.
II. Unghiul formal de o dreaptă şi de un plan este ega l cu unghiulsimetr i-
.ce lor lor; aceasta r ezu lt ă din d efiniţia şi din corolarul precedent. Tot astfel,
III. Două diedre simetrice sîn t ega le. ·
422. Teoremă . Două diedre simetrice în raport cu un punct sau cu un
plan sîn t de sensuri con trare (dac& sensurile cilese pe muchii se cores pund).
In adevăr, da că planul de simetrie este p lanul uneia dintre feţe (fig.118 ),
muchiile coincid (ca dir ecţie ş i ca sen s), în timp ce fe -
ţele necomune sînt de o parte şi de cealaltă a fe-ţe i
·COITIUne .
Coro lar. În doii ă fi guri simetrice, triedrele omoloage
.au orien tări inverse .
De altfel, aceasta s-a văzut la nr. 374 bis; în ade- Fig. 118
·văr, dacă a legem ca centru de simetrie vîrful unuia din-
tre triedrele considerate, ajungem la construcţia triedre lor simetri ce, indi-
.-cată la nr. 374.
Triedrele si metrice con siderate aco lo sînt dec i figur i simetrice în se n-
·s ul actual,
Conform ce lor de mai sus, - p e cînd dou ă fi guri transpuse în raport
-cu o dr ea ptă se pot s uprapune , - două fig uri simetrice în raport cu un punct
·sa u cu un plan , deşi a u toate laturile, toate un ghiurile, toate diedrele re spec-
·t iv ega le, nu se pot , în general, su prapune, deoarece au orientări inverse .
423. Teoremă. Două poliedre si metrice sînt e·chi va lente.
Vom deose bi două ca zuri :
1° Poliedrele conside rate sînt piramide.
Aceste piramide au baze le ega le (421); înă l ţimi l e lor sînt, de altfel ,
una simetrica ce leilalte (421 bis, Cor. I) ş i , în consecinţă, ega le; piramide lr
:sînt dec i echivalente; ·
2° Cazul general. Desco mpunem unu l dintre poliedre le date în pira-
mid e. Al doi lea va putea fi desco mpus în piramide re spectiv sime_trice cu
·· pr ime le. Piramidele fiind re spe ctiv echivalente, po l iedre le vor fi ş i ele ech i-
-va lent e. •
DEPLASĂRI, SIMETRII, ASE~NARE
424. Se spune că o figură admite ca axă de transpozi ţie (sa u , mai

simplu, ca axă) dreapta D, dacă ea coincide cu transpusa e1 în r aport
cu D.
Tot astfe l, sp unem că o figură admite un plan sau un centru de
simetrie, dacă ea co incide cu simetr ica e i în raport cu acest plan sau cu
a cest centru.
O fi gură F care are un plan de simetrie P sau un centru de simetr ie C1 )
se poate suprapune peste simetrica ei .F' în raport cu un pun ct C' sau cu un
plan P' arbitrar, deoarece F şi F' pot fi considerate ca simetrice cu o aceeaşi
figură (anume chiar cu F), una în raport cu P sau cu C, iar cealaltă în
raport cu P' sau cti C'.
Totu ş i, trebuie r elevat că, în suprapunerea lui F şi F' , în general, nu
facem să coincidă punctele omoloage (a dică cele care sînt unul simetricul
celui lalt în raport cu P' sau cu C') . Aceasta se întîmplă, de exemp lu , în
cazul triedr ului iso sce l (380) ; un triedru isosce l este efectiv (ex . 485) o fi gură
care are un pl an de simetrie.
EXERCIŢII
600. Două figuri sînt simetrice cu o a treia, în rapor t cu două plan e diferite.
Prin ce deplasare putem aduce pe prima să co in cidă cu a doua?
(Se vor deosebi două cazuri , după cum cele două plane sînt concurente sau
p ara lele) . ·
601. Aceeaşi problemă _pentru două fi guri simetrice cu o a t r eia , una în raport cu
un p l an, iar a doua în raport cu un punct exterior pla nului.
602. O figură mărginită din toate părţile poate avea două centre de simetrie?
603. Orice plan dus ·prin punctul de intersecţie al diagonalelor unui paraleli-
piped îl împ a rte în două pftrţi echivalente. .
604. Simetria oblică. Considerînd un punct arbitrar M, fie M' punctul avînd pro-
prietatea că segmentul MM' este paralel cu o dr eaptă fixă D ş i tăiat în două părţi ega le
d e un p lan P (care taie pe D ) ; punctul J\11' se spune că este obţinut din M printr-o sime-
trie oblică.
Să se demonstreze că
1° figura ob li c s im e tri că a unei drep te es te o dreapt ă;
2° figura oblic simetrică a unui plan este un plan;
3° două poliedre care sîn t unul simetricu l oblic al celuilalt sînt echivalente . (Se
poate folosi în acest scop ex: 565) .
605. Aceeaşi problemă, clacă punctul M' este definit cu a jutorul lui M, pri~ con-
diţia că segmentul MM' să fie parale l cu un plan fix P şi împ ă r ţ it în părţi ega le prmtr-o
dreaptă fixă D (care taie planul P ) .
Se va demonstr a că această transform are poate fi r e dusă la d ouă simetrii oblice,
aşa cum au fost definite la ex. 604, sau încă la o simetrie oblică ş i la o simetrie în ra-
port cu un punct.
606. Să se ap li ce concluziile exerc iţiului precede nt l a exe rciţiul 568. ·
607. Dacă o figură F este ega lă cu simetrica în raport cu un plan a unei figuri
F', cele dou ă fi gur i F şi F' pot fi făcute să coincidă printr-o rotaţi e, precedată sau ur-
mată d e o simetrie în rap ort cu un plan p erpendicular pe axa d e ro taţ i e, sau în raport
cu un punct situat p e această axă.
608. Să se înscrie, într-un un ghi poliedru convex d at , un un ghi poli edru car e
să aibă suma feţelor minimă.
Cazul triedrului.
1) Este limp ede că aceeaş i concluzie nu s-ar mai aplica în cazul cînd fi gura F; ar
admite o axă de transpoziţiE!': nu un centru sau un plan d e simetrie.
OMOTETIE ŞI ASEMANAR E
97
CAPITOL UL III
OMOTETIE ŞI ASEMĂNARE
425. Definiţie. La fel ca în geometr ia plană, vom numi omotetic ul

unui punct M în raport cu un punct O, numit centrul de omotetie , şi cu un
număr lr, numit raport de omotetie sau de asemănare, punctul
M', obţinut
unind O cu M şi purtînd pe această dreaptă, pornind din punctul O, un seg-
ment dat de relaţia
OM'
--=k.
OM
Pentru a complet a definiţia omotetie i, indicăm dacă segment ul OM'
trebuie luat în sensul lui OM (omoteti e directă) sau în sensul opus (omoteti
e
inversă).
Simetria în raport cu un punct este, cum am r emarcat (140, Obs.),
un caz particul ar de omotetie inversă, în care raportul de asemănare este
egal cu .1.
Obs e r va ţi e . Dacă segment ele OM, OM' sînt consider ate în
mărime şi semn, deosebir ea dintre o_ m otetiile directe şi cele inverse se exprimă:
prin semnul lui k; acesta este pozitiv pentru omotetii le directe şi n egat iv
pentru cele inverse.
Simetria în raport cu un punct este o omotetie cu raportul - 1.
426. O teoremă enunţată în Geometr ia plană (141):
Teoremă. ln două figuri omotetic e, segmentu l care uneşte
două puncte
oarecare ale unei figuri şi acela care uneşte omoloagele lor într-o a doua figură
sînt întotdea una paralele şi într-un raport egal cu raportul de asemănare; ele
sînt de acelaşi sens sau de sensuri con trare, după cum omotetia este directă sau
in ve rsă, rămîne valabilă aici, împreună cu demonstraţia e
i. Tot astfel, şii
Corolarele. I. Figura omotetică unei drepte este o dreaptă paralelă cu prima ,
de unde rezultă , cu ajutorul nr. 330, că
II. Figura omotetică unui plan este un plan paralel cu primul .
Tot astfel, coro larele
II I. Două unghiuri omotetice sînt egale.
Figura omotetică unui triunghi es te un triunghi asemenea cu primul,
ş1 (cu ajutorul corolaru lui II şi al te oremei de la nr. 393)
IV. Figur'a omotetică unui poligon plan este un poligon asemenea cu
primul.
Mai general, figura omotetică · unei figuri plane es te o figură pl ană,
asemenea cu prima1 ) .
V. Figura omotetică unui cerc este un cerc, centrele fiind unul omotetic ul
celuilalt , iar raportul razelor fiind ega l cu raportul de asemănare.
În sfîrşit, coro lare } ~ I şi II dau
1) S-ar putea crede că această propoziţi e nu a r fi altceva decît d e finiţia figurjloi-

asemenea (146). Dar nu este aşa: în adevăr, două figuri as emenea au proprieta
tea că un a
este ega lă cu omotetica cel eilalte în raport cu un punct din planul ei (unica
omotetie considerată în geometria plană); în schimb, această din urm ă restricţie specie d e
nu este
implicată în en unţul actual.
7- Lecţii de geometrie ele mentară, voi. II

DEPLASARI, SIMETRII, · ASEMĂNARE
98
VI. O dreap tă şi un plan care sînt perpendi culare .au ca omotetic e o

dreaptă şi Ul'f plan perpendi culare şi, cu ajutorul nr. 358, 379
bis,
VII. In două figuri omotetic e, ·
diedrele omoloage sînt ega le;
unghiuri le poliedre omoloage sînt ega le, dace/, omotetia este directă, şi
simetrice , dacă omotetici este infJersă. '
427. Reciproc a teoreme i de la nr. 426: ·
Reciprocă. Fiind date două ' figuri, dacc"i 'c tâslc"i două puncte
O, O', ·a stfel
încît segmentu l
. de dreaptc"i care uneşte punctul O cu un punct lv1 al primei fi guri
al fi gurii a doua să fie
şi acela care uneşte punctul O' cu un punct NI', omolog,
mereu' p ara lele şi în raportul k, dat în rnarime şi semn, atunci ce le douc"i fi guri
e, rămîne de asemene a adevărat ă ş i se demonstr ează la fol ca
sînt omotetic
c.ăreia cons id e răm ca
în geometr ia plană, cu ajuto,rul convenţiei potrivit
e două figuri ega le care se obţin una din
un caz limită a două figuri omotetic
cea laltă printr-o translaţie.
De aici, rezultă, ca în Geometr ia plană (144) , următoarea:
Teoremă. Două figuri omotetice cu o a treia sînt omotetice
între ele;
raportul de omotetie este cî tul rapoarte lor iniţiale, omotetia fiind direc ta sau
de
infJersc"i, după ciim omotetiil e iniţiale sînt de ace laşi fel sau nu. Cele trei cen tre
omotetie sînt coliniare (pe axa de omotetie) .
Demonstraţia ultimei părţi din enunţ, că cele trei centre sînt
co liniare,
fi simplific ată, dacă facem să intervin ă omotetia în spaţiu.
poate
In adevăr, fie O un punct al pri-
11
mei figuri (f ig. 119) ; O' ş i 0 omoloa-
ge le sale în a doua şi a treia fi gură; lv1
un punct a l primei figuri, exterior pla-
nului 00' O ; M' ,M omoloag ele sale.
11 11
Centrul de omotetie al primelor două

figuri este inters ecţ ia dreptelo r 00' ,MM';
acela al primei şi al celei de-a treia este
11 11
Fig . 119 inters ecţia dreptelo r 00 , 111M ; acela al

ultimelo r două este intersecţia dreptelo r
O' O , lvl' 111. • Aceste trei centre
11 11
sînt deci evident coliniare , anume pe in-
11
tersectia planelor 00'0
11
si MM' M •
Ob s e r v a ţ i e . Dacii cele două omotetii iniţiale sînt de acelaşi fel,

cu acelaşi raport de asemănare, cele două figuri omotetic e cu Q a treia se obţin
una din cealaltă printr-o translaţie . Acesta este cazul limită la care s-a făcut
aluzie mai sus.
Invers , dacii figuril e F şi F' sînt omotetic e, atunci orice figură care se
obţine prin translaţi e din F' este şi ea omotetic a cu F.
428. Teoremă. Dacă patrii figuri sînt omotetice între ele, cele şase centre
de omotetie sînt în acelaşi plan (numit plan de omotetie) şi fonneazc"i un patru-
later complet ale cărui laturi sînt cele patru axe de omotetie ale figurilor , luate
trei cîte trei .
Să notăm cele patru figuri ~u F 1 ,F 2 ,F 3 ,F4 ; cu S 12 ,S 13 etc. centrele de
omotetie ale figurilor F 1 ,F2 ; F 1 ,F 3 ; .. . Punctele S 12 ,S 13 ,S 23 sînt pe aceeaşi
dreaptă, axa de omotetie a figurilor F 1 ,F 2 ,F3 • Punctul S 12 se află şi pe o
a doua
dreaptă, împreună cu punctele S 14 şi Sw axa de omotetie a figurilor FvF 2 ,F4 •
OMOTETIE ŞI ASEMANARE 99
Un plan care trece prin ce le două drepte ( şi acest plan există întotdeauna 1),
deoarece cele două drepte au un punct comun) va conţine celelalte două
axe de omotetie: aceea a figurilor F 1 ,F3 ,F4 (din care va conţine punctele
SwS 14 ) şi aceea a figurilor F 2 ,F3 ,F4 (din care va conţine punctele S 23 ,S 24 ) ;
el va conţine deci ce le şase centre care vor av ea poziţia re l ativă arătată
în enunţ.
429. Definiţie. Două figuri se numesc asemenea, dacă una dintre ele
este egală cu una dintre omoteticele directe ale ce leilalte.
Această definiţie este în concordanţă (426, Cor. IV ), în cazu l figurilor
p lane , cu aceea dată în geometria plană. .
. De ·altfel, din diferitele corolare de la nr. 426, rezultă următoar ea
Teoremă. Două poliedre asemenea au feţe le omoloage asemenea iji în
acelaşi raport de asemănare , iar unghiurile poliedre. res pectiv ega le.
V om demonstra
Reciproca. Dacă două poliedre au f e ţele resp ec tiv asemenea şi în acelaşi
raport de asemănare, iar unghiurile poliedre respecti v ega le, aceste elemente fiind
.şi la fel compuse 2 ), ele sînt asemenea.
Vom demonstra întîi că, dacă două poliedre au feţe le ega le şi unghiurile
poliedre respectir· egale şi la fel compuse, ele sînl ega le.
Pentru aceasta, vom transporta unul dintre poliedre peste celă
lalt, astfel ca una dintre feţe, să zicem F, ale cărei vîrfuri sînt A,B ,C ,D ,E
(fig. 120) , să coincidă cu omoloaga ei F'
(care este egală cu ea şi are vîrfurile
A',B',C',D',E').
Atunci unghiul poliedru cu vîrful în
A şi unghiul poliedru cu vîrful în A', care
sînt figuri egale şi care au trei puncte co-
mune necoliniare (deoarece feţele F şi F'
D f)'
sînt complet suprapuse), vor coincide; şi
deoarece putem face ace laşi raţionament Fig. 120
pentru fiecare vîrf al lui F, vedem că . orice
faţă F 1 a primului poliedru, vecină cu F, coincide cu omoloaga e1.
Putem însă relua ra ·ţionamentul de mai sus, pornind de la F 1 , şi demon-
strînd aceeaşi concluzie pentru orice faţă F 2 , avînd o muchie comună cu F 1 ;
continuînd astfel . din aproape în aproape, putem demonstra, evident, că
se stabi l eşte co in cidenţa pentru toate feţele. Aşadar, cele două poliedre
sînt egale.
Luînd apoi, conform enunţului, două poliedre P,P' care au toate feţele
respectiv asemenea, cu acelaşi raport de asemănare Ir, şi un ghiurile poliedre
ega le, aceste elemente fiind la fel compuse, vom considera poliedrul P ,
1
()moteticul direct al lui P, cu raportul de omotetie Ir. Acest poliedru va avea
toate feţele egale şi toate unghiurile poliedre egale cu feţe l e şi cu unghiurile
1
) El ar putea să nu fi e unic, dacă cele două axe de omotetie care îl determină
-coincid; în acest caz, centrele S 12 , S 13 ,. . . sînt toate coliniare . ·
) Adică aceste ele m ent e se cor espund. în ce le două poliedre, astfe l că l a două feţe
2
din primul avînd o muchie comună cores pund în al doilea două feţe respectiv aseme-
nea cu primel e ş i avînd ş i el e o muchie comună; l a feţe formînd un ung hi poliedru cores-
pund f e ţe (asemenea cu primele) formînd un unghi poliedru egal cu primul etc.
7*
DEPLASĂ RI, SIM l!TRII, ASEMĂNARE
100
poliedre omoloage din P'; el va fi deci egal. cu P', iar poliedrele P ,P' sîn t
asemen ea.
430. Teoremă. Două poliedre asem enea pol fi descompuse în piramide
asem enea şi la fel dispuse.
In a cest scop , va fi sufi c ient , dup ă ce vom fi adu s ce le dou ă solide în
poziţia în car e sînt omotetice, să descompune m pe unul dintre ele în pira-
mid e (395) , iar p e ce lălalt în pira mid e omotetice cu primele.
Am demonstrat , de altfel , printr-un raţionament analog cu cel efectuat
în pl an (149) şi cu ce l d e la nr. 429, că, reciproc , două poliedre compuse din
piramide asemenea şi la fel dispuse sînt asemenea.
431. Teoremă. Raportul 1Jolumelor a două poliedre asemenea este ega l
cu cubul raportului de ase mănare .
Vom deosebi, ca mai su s (423), două cazuri:
1° Poliedrele sînt piramide.
Fie B şi H baza şi înălţimea primei piramide; B' si H' baza ş1 înăl
ţime a cele i de a doua; k raportul de a se mănare. Avem '(257)
B' = k2 B, H' = kH ,
iar r a portul volumelor va fi
B' H'
k3.
H
2° Cazul general. Vom , descompun e poliedrele date în . piramide ase-

men ea şi la fel di spuse . 3
Două pira mid e omoloa ge oar ecar e , fiind în raportul k , sume le lor
vor fi în acel a şi raport , în virtutea un ~ i teorem e cunoscute referitoare
la proporţii (v. nr. 257).
EXERCIŢII
609. D acă d o u ă fi guri , compu se din puncte ca r e nu s înt t oate co lin ia re , se cores-
p und p unct cu punct as tfel ca drea pta car e un eş t e dou ă puncte oa r eca r e a le u n ei f igur i
să fi e pa r a l e lă c u dreapta car e un e~ t e o mol oage le l or din cea l a lt ă , e le sîn
t om ote ti ce.
610. D acă două fi guri se cor espu n d pun ct cu pun c t, astfe l în cît A, B, C fii nd
t re i puncte a le un eia, A' , B ', C', omo l oage le l or în cea l a l tă, unghiul B ' A 'C' să f ie întot-
../"'-.
d ea un a ega l cu B AC , a tunci el e sînt ase m en ea , sa u un a est e asem en ea c u s im etri ca ce lei-
la lte.
611. Dou ă fi guri ase m en ea ( în să nu ega le) p ot fi a du se să co in c idă cu ajut oru l
une i r otaţ ii urm ată d e o om otetie dir ectă în r a p ort cu un pun ct s ituat p e axa de r o taţi e .
E nun ţul a n a lo g p en t ru d o u ă f igu r i dint r e care un a este ase m en ea cu
s im etrica
ce le ila lte .
612. D o u ă f iguri m ă r g ini te din t oate pă rt il e nu p ot fi om otetice ma i mul t dec î t
în d ou it fe luri d iferite.
613. Să se a fl e l ocul ge om e tri c a l cen t rului un e i om otetii în ca re orn ol oag·ele a
tr ei p uncte d a t e se a fl ă r espectiv î n t r e i plane d ate .
614. Să se a fl e loc ul geo m etri c a l ce n t rului un e i om ot e tii , a l că r e i ra p or t d e ase-
m iin al'C es te dat , şt iind că om ol oaga un e i dr ep te d a t e D t a ie o dr eap tă d ată D ' .
PROBLEME PROPUSE· LA CARTEA A ŞAPTEA 101
615. S ă se a fl e lo c ul geo metri c a l drepte lor duse printr-un pun ct d a t ş i împărţite

într-un r a port d a t d e a ces t pun c t ş i d e d o u ă plan e date ; d e tre i pl a n e date ca re trec prin
a cee a ş i dr e apt ă d a tă .
616. S ă se d e monstreze c ă pute m g ă s i, într-o infinitate d e moduri, două polied..e
P, Q, astfe l ca volume le lo r să fi e în a ce l aş i r a port ca ariile lor . S ă se d e t ermine Q,
cunoscînd P ş i un p )liedrn a se m en ea cu Q.
PROBLEME
PROPUSE LA CARTEA A ŞAPTEA
617. D o uă t e trae dre s în t ega le sa u simetrice :

1° d acă a u un dicdru ega l , c uprin s înt r e fe ţe r esp ect iv ega le;
2° d a c ă a u un triedru egal sa u sim etric, cuprins între muchii resp ectiv ega le ;
3° da că a u o faţă ega l ă , al ă tur a t ă la tre i diedre r es p ec tiv ega le;
4° d ac ă a u o muchie ega l ă , a l ă tur a tă la dou ă tri edre eg a le sa u s imetrice ;
5° d a că au cele ş a se muchii r es p ec tiv egale.
E st e însă subînţel es , în toate a ceste e nunţuri, c ă e le m ente le ega le sau simetrice
sînt l a fe l aşezat e .
618. Să se deducă, din cazuril e de egalitate enunţ a t e în problema 617, cazuri
d e a se m ă n a r e p entru t etrae dre.
619. Fiind d a t e o dr ea ptă D ş i dou ă puncte A, B, s ă se afl e p e D un punct M ,
astfe l ca suma MA + MB să f ie minim ă , ş i un punct N, as tfel ca difer e nţ a NA - NB
d e fi e m a xim ă .
. 620. S ă se găse a scă , p e o dreaptă d ată , un punc t p entru care sum a di stanţe lor la
două p a r a le le d a te s ă fi e minimă .
621. Cum s e modif i că e nunţurile problem elor 604 ş i 605, d acă segm entul MM '
este împărţit d e pla nul P (ex . 604 ) sau d e dreapta D (ex. 605) într-un raport dat
arbitrar , ş i nu în d o u ă p ă rţi ega le?
622. O rotaţi e ş i o tr a n s l aţi e , n e p a ral e l ă cu axa d e rotaţi e , se compun după o
d eplasa r e e licoidală, a c ă r e i axă este para l e lă cu a xa d e ro ta ţi e . D acă in versăm ordinea
ce lor dou ft op e r aţii, obţin e m două d e plas ă ri a le c ăror a xe s tnt una s imetrica celeilalte
în r a port cu pla nul care trece prin axa d e rotaţie şi prin p erp endiculara comună dusă
pe a cesta din urmă ş i pe tran s la ţi e .
623. Ma i general, compunînd d o u ă d e pla s ări într-o ordine d e t erminată, apoi în
ordinea in ve r s ă, obţin e m două d e pla să ri ale c ă ror axe sînt una tr a nspu s ă cele ilalte în
raport cu p erp endi culara c omun ă p e primele d o u ă axe ( m ă rim e a ro t aţi e i ş i ac eea a tra ns-
laţi e i r ezulta,nte v or fi a c e l e a ş i în amb ele cazuri).
624. Ordinea în care compun e m două deplasări nu es te indife r e ntă <lecit dacă
d e pl a s ă ril e - ca re se num es c a tunc i permutabile - s înt
1° sa u două d e pla să t· i d e aceeaş i a x ă ;
2° s a u dou ă tr a n s l a ţii ;
3° sa u d o uă r o t aţ ii d e 180° în jurui unor axe ca r e s e ta ie sub un un ghi drept.
625. Fiind d ate tr e i pla n e P , Q, R, care se · int ers e ct e ază după ace e aşi dreaptă
D, ia r în unul dint r e e le o dr ea pt ă SA, car e t a ie dreapta D în pun ctul S, e xi s t ă , în
g ener a l , .
1° un tri edru avînd o muchi e după SA ş i a s tfel ca P, Q, R s ă fie pla n el e bisectoare
ale di edrel or sal e s a u a le suplem ente lor lor (ex. 479). S ă se discute , după caz, dacă ar e
loc unul sa u ce lălalt dintre a ces t e dou ă lu cruri.
D acă pla n ele P , Q, R ş i pu nctul S rămîn fi xe , ia r SA vari a ză , pla nul feţei
o puse lui SA t r ece printr-o d rea p tă f ixă;
2° un tri edru, as tfe l ca P , Q, B. să fi e f ieca re p erp endi c ula r p e un a dintre fe ţe le
sale care trec prin bi secto a rea aces te i feţ e sa u prin bisectoarea s upl em en t ului să u, una
dintr e aces te bisectoar e fiin d SA . Di sc u ţ i a a nal ogă ce lei d e l a 1°. Să se a fl e lo cul ge o-
metri c a l mu chiilor tri edrului , d acă SA v ari ază i ar P, Q, R ş i S r ă rnîn fi xe ;
3° un triedru , as tfel ca P, Q, R să tr eac ă fi ecar e p rin c îte o m uchie ş i prin bisec-
t oarea fe ţ e i opu se sau a s uplementului aces t e ia, un a dintre bisectoare f iind SA .
626. Fiind d ate trei drepte concuren te S a, Sb, S e din ace l aş i pla n, e xi s t ă , în
g en er a l,
102 DEPLASĂRI, SIMETRII, ASEMANARE
1° un tr iedru , astfel ca Sa, Sb, Se să fi e dreptele d es pre ca re es te vorba la exer-

ciţiul 480, una dintre feţe situîndu-se într-un plan dat P, care trece prin Sa. Să se afle
lo cul geometr ic a l muchiilor acestu i trie dru, dacă P se rote şte în jurul lui Sa;
2° un tri e dru, astfe l ca Sa„ Sb, Se să fie dr ep tel e d es prn care este vorba la ex.
479 bis, unul dintre planele bisectoare menţionate aco lo fiind un plan dat P, care trece
prin Sa;
3° un triedru, astfel ca Sa, Sb, Se să fie drepte le despre care este vorba la ex.
481 bis, unul dintre planel e bisectoare menţionate ac o lo fiind un plan d at P, care trece
prin Sa.
627 . (Gene ra liz area punctului 1° de la ex. 626 ) . Să se construi ască un unghi
poli edru, c uno cînd bisectoarele s uple m ent el or feţe lor sa le. În genera l, problema este
posibilă, dacă număru l feţe l o l' este p a r. Dacă acest număr este impar,
problem a este,
dimpotrivă, imposibilă sau nedet e rminată. Care est e, în acest din urmă
caz, lo c ul geo-
m e tric a l unei muchii a unghiului poli edru căutat?
Dacă se dau toate bisectoar ele, c u excepţ i a un e ia, să se afl e l ocu l geo m etric
pe
care trebuie să fie situată aceasta din urmft, pent1·u ca problem a să fie posibilă.
628. Fiind d ate trei plane P, Q, R, care trec prin a ceeaş i dreaptă D, iar într-u"nul
din e le o dreaptă SA, care taie drea pta D în punctul S, să se afle un triedr u, astfe l ca
P, Q ş i R să tr eacă fi eca re prin cîte o muchie şi prin bi sectoarea feţei opuse, una dintre
muchii fiind SA. (Se va folosi ex . •597 .)
CARTEA A OPTA
CO .R PURILE ROTUNDE
CAPITOLUL I
:OEFINIŢII GENERALE. CILINDRUL
432. Printre s upr afeţe l e care nu sînt plane, cele mai simple sînt supra-
feţe le ci lindrice, s uprafeţel e conice şi suprafeţele de rotaţie.
Se numeşte s uprafaţă cilindrică (fig. 121) , sau mai simplu cilindru,
suprafaţa ge nerat ă de o dreaptă numită generatoare, care se miş că rămînînd
p ara l e lă cu o dreaptă fixă.
Este clar că o su prafaţă cilindrică este dete rminată, dacă ni se dau:
1° directia comună a gener at oarelor; 2° cîte un punct al fiecăreia dintre ele.
' În general, aceste puncte se aleg astfel încît să varieze continuu
cînd ge nerato area variază continuu şi să form eze o curbă
(C, fi g . 121), numită directoare.
Este limpede că putem considera drept directoare orice
linie care este desenată pe suprafaţă şi întîln e şte toat e genera-
toarele. Este adeseori convenabil să alegem ca G'
6
directoare o curbă plană.
Planul es te o suprafaţă cilindrică, anume
aceea pe care o obţinem (332) luînd ca directoare
o dr eap tă.
433. Definiţie. Se spune că o dreaptă este
tange ntă la o suprafaţă, într-un punct A al acestei
s uprafeţe, dacă este tangentă în A la o curbă dusă
Fig . 121 pe suprafaţă.
Teoremă. Toate tangentele care pot fi duse la o
suprafaţă c ilindri că într-un punct al acesteia sînt în acelaşi plan.
Acest plan se numeşt e planul tangent la cilindru, dus prin
punctul considerat. · Fig. 122
Planul tangent la cilindru într-un punct conţi'ne generatoarea
care trece prin acest punct şi nu fJariază în tot lungul acestei generatoare.
Fie A punctul dat (fig. 122); G generatoarea care trece prin acest punct ;
C o c urbă desenată p e suprafaţă, trecînd prin punctul A şi adrniţînd o tan-
gentă A T, di st in ctă 1 ) de G; C' o altă · curbă care trece prin A pe suprafaţă
şi care admite o tangentă AT'. Fie acum M' l!n punct de p e C', vecin cu
A ; M punctul în care generatoarea G' ce trece prin punctul M' întîlneşte
curba C2 ): cele două drepte AM, AM' sînt în acelaşi plan cu G (planul celor
) Nu vom considera cazul în ca re prin punctul A nu trece nici o curbă av înd

1
·
tangenta di st in ctă d e G. Acest caz, care nu este t eor etic imposibil, nu se prezintă la cilin-
dr el e cu ca r e avem de-a face în mod obisnuit .
) Se de mon strează că acest punct ~xistă în mod ne cesar, dară tan genta AT este
2
distinctă de G·.
CORPURILE ROTUNDE
două generatoare G,G'). Deci poziţiile lor limită vor fi şi e le1 ) în acelaşi
p lan cu G; cu alte cuvinte, toate dreptele AT' vor f i în acelaşi plan GAT.
Acest plan conţine dreapta G şi rămîne ace l aş i în toate
punctele lui G (ca poziţie l imităil a p lanului GG').
434 . O suprafaţă cilindrică poate fi considerată ca loc geo-
metric al poziţiilo r pe care le ocupă pe rînd directoarea, dacă o
s_upunem succesi!J la di ferite t ranslaţii paralele cu generatoarele.
ln adevăr, în aceste diferite trans l aţii, fiecare punct al direc-
toarei se deplasează, evident, pe generatoarea corespunzătoare şi
descrie· în întregime această generatoare .
Secţiunile unei suprafeţe cilindrice prin plane paralele înt1;e
ele (dar nu paralele cu generatoarele) (fig . 123) sînt egale, deoarece
ele se Aobţin una din alta prin transla ·ţie (335).
In particular, se numesc secţiuni drepte a le unui cilindru
Fig. 123 secţiunile determinate de plane perpendiculare pe generatoare.
A Vedem că toate secţiunile drepte ale ace l uiaşi ci lindru sînt egale.
ln cazul cînd p lanu l secant este para le l cu d irecţia ·
comună a generatoarelor, secţiunea este formată, evident,
din una sau din mai multe generatoare.
435. Numim în mod special cilindru volumul obţinut
dacă tăiem o suprafaţă c ilindrică prin două plane para lele
(fig. 124) şi l imitat deci de o porţiune
de suprafaţă cilindrică şi de două arii
egale între ele (numite baze).
Jnăltimea cilindrului este di sta nta
dintre pla'nele baze lor. ' Fig. 124
Un ci lindru se numeşte drept, dacă
generatoare le sa le sînt perpendiculare pe p lane le baze lor;
cu alte cuvinte, dacă acestea sînt secţiuni drepte.
436 . Se numeşte suprafaţă conică sau, mai simplu,
con suprafaţa generată de o dreaptă (numită generatoare)
care se mişcă, trecînd tot timpul printr-un punct fix
( Yîrful conului).
Fig. 125 Este clar că o suprafaţă conică este determinată,
dacă se dau: 1° vîrful; 2° un punct a l fiecărei genera-
toare. În general, aceste puncte se aleg astfel încît să varieze continuu şi
să formeze o curbă (C, -fig. 125), numită directoarea sau baza conului. Pu -
tem considera ca directoare orice curbă dusă pe suprafaţă şi care taie toate
generatoare le.
Planul este o suprafaţă conică, anume aceea pe care o obţinem luînd ca
directoare o dreaptă (323).
Teoremă . Tangentele care se pot duce la o suprafaţă conică într -un punci
distinct de Yîrf sînt toate în acelaşi plan.
1) Admitem aici (v . nr. 104, notal) următoar e l e propoziţii: Dacă trei drepte
variabile, ditse prin acelaşi pu.nct, sîn t în acelaşi plan, avem aceeaşi si tuaţie pentru pozi-
ţiile lor limită (dacă acestea există). Dacă o dreaptc'i variabilei, şi un plan variabil, care o
conţine, tind fiecare cc'itre o poziţie limită, atu.nci poziţia limită a planului conţine po ziţia
limită a. dreptei. D e altfe l , aceste propoziţii se demonstrează uşor (v. e:ic. 509-511).
DEFIN!Ţll GENERALE. CILINDRUL 105
Acest plan este planul tangent la con, în punctul cons iderat .

Planul tangent la con conţine gene ratoarea punctului de contact şi es te
acelaşi în toate punctele aceleiaşi generatoare.
Aceeaşi demonstraţie ca la ci lindru (433).
O sup rafaţc"i conicei, poate fi considerate/, ca lo c geometric al poziţiilor pe
care le ocupe/, conseculill di rectoarea, dacă o supunem succes ill tuturor omote-
tiilor care au ca centru llîr ful.
Dacă directoarea este o curbă plană ş i în c hisă, atunci omoteticele ei
directe formează o primă porţiune sau pînzc"i .a conu lu i, iar omotetice le inverse
formează a doua pînză.
Aceste două pînze sînt despărţite una de cea l altă prin vîrf (fig . 125).
Secţiunile unui con prin p lane paralele sînt asemenea (393, Obs. ).
Secţiunea unui con printr-un plan care trece prin vîrf este formată,
evident, din una sau mai multe generatoare.
437. Se numeşte, în mod mai special, con vo lumul obţinut d acă tăiem
o pînză a unei suprafeţe conice printr-un p lan, altfe l spus, volumu l mărginit
de o arie plană ( numită bază) ş i de o por-
ţiune ~e suprafaţă conică (fig. 126) . I\
I I
lnă ltimea conu lui este distanta de la I I
vîrf la pl~nul bazei .
~
'
Se num eşte trunchi de con (fig. 127)
volumu l obţinut tăind un con cu un plan
para lel la bază; cu alte cuvinte, vo lumul
mărg init de o porţiune de s uprafaţă co ni că
ş) de două arii asemenea (numite baze).
~
Fig. 126 Fig . '127
lnăltimea trunch iului de con este distanta
dint~e planele bazelor. '
438. Se numeşte suprafaţc"i de rotaţie sup r afaţa generată de o curbă C ,
care se mişcă rot indu- se în juru l unei axe fixe, astfe l ca un ghiul de rotaţi e
să ia .succesiv toate valor ile posibile .
In aceste condiţii, un punct. Mal curbei C se va
m i şca, conform ce lor ce ştim, în p lanul dus prin acest
punct, perpendicu lar pe axă; el va descr ie în acest p lan
un cerc avînd centrul pe axă.
Acest cerc se numeşte un paralel a l suprafeţei .
Deoarece pr in fiecare punct a l s uprafeţei trece cîte
un parale l , vedem că o suprafaţă de rotaţi e poate fi consi-
Fig. 128 derate/, ca lo cu l geometric descris ele un cerc Pariabi l (care,
în general, îşi schimbă raza), astfel ca centrul sc"iu să
descrie o d reaptă, iar planul său să r c"imînă perpendicular pe această dreaptă.
Vom comp leta d ef iniţia s uprafeţe i , impunînd cercului var iabi l co ndiţia
de a întîlni mereu curba dată C. Deoarece, din moment ce a fo st dată axa,
este suficient să fie dat un pun ct arbitrar a l unu i para lel pentru a -l deter -
mina comp let, vedem că curbei C poate fi înlocuită prin orice a ltă curbă dusă
pe su praf aţă şi care· laie loci le paralelele.
De 'cele ma i multe ori, a lege m drept curbă C o secţiune a s uprafeţ e i
pr intr -un p lan arb itrar care trece prin axă. Această secţiune MM' (fig. 128),
numită me r idiană a suprafeţei, admite evid ent axa suprafeţei ca axă de trans-
106 CORPURILE ROTUNDE
poziţie, deoarece conţine punctele diametral opuse ale fiecărui paralel. În

consecinţă, ne vom putea mărgini să considerăm o jumătate a sa, de exemplu
porţiunea situată de aceeaşi parte a axei ..
Se numesc meridiane diversele poziţii ocupate de secţiunea meridiană,
dacă planul ei se roteşte în jurul axei . Evident, prin fiecare punct al supra-
fetei trece u11 meridian.
' O suprafaţă de rotaţie admite o infinitate de plane de simetrie: ea este
simetrică în raport cu orice plan care trece prin axă, deoarece un paralel
arbitrar se bucură de această proprietate, în virtutea celor de la nr. 419 bis-
şi de la nr. 63.
Se demonstrează că, într-un punct oarecare al unei suprafeţe de rotaţie, există,
în general, un plan ta.ngent, adică tangentele care pot fi duse la diferitele curbe de pe
suprafaţă prin acest punct sînt în acelaşi plan. Conform celor de mai sus, acest plan
trebuie să coincidă cu simetricul său în raport cu planul meridian care trece prin punctu~.
considerat, şi deci să fie perpendicular pe acest din urmă plan.
439. După plan, suprafeţele cilindrice cele mai simple sînt acelea care
au ca directoare un cerc.
Printre acestea, se consideră, în particular, suprafaţa care are ca sec-
ţiune dreaptă un cerc şi care este suprafaţa cilindrică de rotaţie; în adevăr „
această suprafaţă este cea pe care o obţinem rotind o dreaptă D în jurul unei
axe A, cu care este paralelă, deoarece, în această mişcare, dreapta rămîne
mereu paralelă cu A, în timp ce oricare dintre punctele ei descrie un cerc
avînd planul perpendicular pe A; invers, orice cilindru a cărui secţiune·
dreaptă este un cerc poate fi obţinu;t în acest mod, axa A fiind
paralela dusll. prin centrul cercului, la direcţia generatoarelor.
Dacă tăiem suprafaţa cilindrică de rotaţie cu două
plane ale unor secţiuni drepte, obţinem cilindrul drept cu
baza circulară sau cilindrul de rotaţie r
(fig. 129), care mai poate fi considerat
ca figura generată de un dreptunghi D'
AA' DD' (fig. 129) care se roteşte în ju-
Fig. 129 rul uneia dintre laturile sale.
Un cilindru de rotaţie este definit,
dacă se dau cercul de bază şi înălţimea (precum şi
sensul în care trebuie purtată aceasta). Doi cilindri
de rotatie care au aceeasi rază a bazei şi aceeaşi
înălţim~ sînt egali. '
440. Suprafaţa laterală a cilindrului Fig. 130
Fiind dat un cilindru (fig. 130), să înscriem în
prima curbă de bază un poligon arbitrar; acest poligon va fi baza une ii
prisme ABCDEA' B'C' D' E' (fig. 130) avînd ca muchii generatoare ale ci-
lindrului şi ca a doua bază un poligon înscris în baza a doua a cilindrului;
vom spune că prisma este înscrisă în cilindru.
Aria laterală a cilindrului este, prin definiţie, limita către care tinde
aria laterală a unei prisme înscrise, dacă numărul laturilor poligonului de
bază cAreşte nemărginit, astfel ca fiecare dintre ele să tindă către zero.
In cazul cilindrului drept avînd ca ·bază un cerc, vom demonstra exis-
tenţa acestei limite şi vom afla valoarea ei.
DEFINIŢII GENERALE. CILINDRUL 107
Teoremă. Aria laterală a unui cilindru drept cu bază circulară este ega lă
cu produsul dintre perimetrul bazei .şi înălţime.
În adevăr, aria latera:lă a prismei înscrise (fig. 131) este egală (388)
c u perimetrul secţiunii drepte (care se confundă aici cu baza) înmulţit cu
muchia latera lă.
Dacă se măreşte nemărginit numărul de laturi a le poli-
gonului de bază, astfe l ca fiecare dintre ele să tindă către
zero, perimetrul acestui poligon tinde, după cum am demon-
strat (176- 177), către o limită care este lungimea cercului de
bază a l ci lindrului ; muchia prismei rămînînd tot timpul ega l ă
cu înălţimea cilindrului , teorema este demonstrată ).
1
Corolar. Fie R raza bazei ci lindrului si h înăltimea sa .

Aria laterală este 2rcRh, deoarece lungimea' cercu lui' de bază Fig. 131
este 2rcR.
P entru a avea aria totală a ci lindrului, va trebui să adăugăm, bineîn-
ţeles, ariile ce lor două cercuri de bază. Aria totală este deci 2rcRh +
2rcR2 =
2rcR(h+ R).
441. Volumul cilindrului
Volumul unui cilindru este, prin definiţie, limita către care tinde
volumul unei prisme înscris e, dacă nu.mărul de laturi al poligonului de bază
creste nemărginit, astfel ca fiecare dintre ele să tindă către zero.
' În cazul ci lindrului cu bază circulară (drept sau nu), vom demonstra
existenta acestei limite si îi vom afla valoarea.
T~oremă. Volumul di lindrului cu baza circu lară este ega l cu aria bazei,
înmultită cu înăltimea.
°În adevăr, ~olumul prismei înscrise este ega l cu produsul dintre aria
bazei şi înăl·ţime; aceasta din urmă este comună prismei şi cilindrului, în
2
timp ce aria bazei prismei are ca limită aria b azei cilindrului ).
Corolar. Fie, ca mai sus, R raza cilindrului şi h înălţimea s·a. Volumul
2 h.
es te rcR
O b s e r v a t i e. Am definit aria lat e rală si volumul unui cilindru ca limite
al e ariei late rale şi volumului unei prisme înscris~. Evident, am fi ajuns la aceeaşi
limi tă, considerînd aria l aterală şi volumul un ei prisme circumscrise (se numeşte astfel
prisma avînd ca baze poligoane circumscrise curbelor de bază şi a le căror muchii sînt
paralele şi ega le cu generatoare le ci lindrului ). .
EXERCIŢII
629. Da că o dreaptă a re mai mult d ec ît două puncte comune cu o suprafaţă

cilindricii cu bază circ ul ară, ea este o generatoare a suprafeţei.
1) Raţionamentul se aplică unui cilindru oareca re, odată ce s-a putut defini
(179, nota) lun gimea curb ei secţ iunii dreple a ci lindrului; a di că din moment ce perimetrul
unui poligon înscri s în ac e astă curbă şi al cărui număr d e laturi c reşt e nemărginit
tinde către o limită (v . fig. 130 ). Concluzia es te, evident, următoarea: aria laterală
a unui cilindru oarecare este egală cu perimetrul secţiunii drepte, înmulţit cu generatoarea.
2) Raţion ame ntul se ap li că, evident, unui cilindru cu baza oarecare, dacă admitem
că definiţia (260, nota) a ri ei un ei curbe închis e se ap li că bazei acestui cilindru. Cu
această condiţie, avem m·mătoarea teorem ă : Volumu l unui cilindru oarecare este ega l cu
produsu I dintre aria ba.zei şi înăltime.
630. Să se af le l oc ul geometric a l mij loace lot· coarde lor determinate de o suprafaţă

·cilindrică cu bază circulară pe dr epte duse printr-un pune t fix.
631. Să se ducă, printr-un punct dat al spaţiu lui , un plan tangent la un
·Cilindru de rotaţie dat.
632. Să se a fl e locu l geometr ic al centre lor omotetiilor de raport dat şi avînd
proprietatea că omoloaga unei drepte date întîlneşte un cerc dat.
633. Să se a fl e locul geometric al punctelor din spaţi u avînd proprietatea că
.proiecţiile lor pe lat uril e unui triunghi dat se află pe aceeaşi dreaptă.
634. Să se demonstreze că s ingure le suprafeţe de rotaţie tare s înt totodată ~ i
-cilindr i sînt ci lindrii de rotaţie definiţi la nr. 439.
635. Să se ca lculeze dimensiunile litrului care serveşte la măsurarea grăunţe lor
.şi a le litrului care serveste l a măsurarea li chid elor, stiind că ambele instrumente au
formă' cilindrică, înălţimea fiind în 'primul ega lă cu diametrul bazei,
iar în al doilea, cu dublul diametrului bazei.
636. Care este raportul dintre volumele generate de un
dreptunghi care se roteşte succesiv în jurul a două laturi vecine?
637. Fiind date un cerc şi doi diametri perpendiculari, să se
afle un dreptunghi avînd două lat uri după direcţiile acestor dia-
metri, un vîrf pe cerc şi care, rotindu-se în jurul un eia dintre la-
turi, 3ă genereze un cilindru cu aria totală dată. Maximul aces-
tei suprafeţe totale.
Fig. 132 638. Fiind dat un cilindru c ircular drept, să se eva lueze
porţiunea din a ria lat era lă, cuprinsă într e bază, un plan P care
trece printr-un diametru al bazei si două ge n e ratoare arbitrare
(fig. 132). Să se arate că aria astfel definită este c'uadrabi lă, adică putem construi
-cu ajuto rul riglei şi a l compas ului un dreptunghi echiva lent (se presupune că am dus
·cercul bazei, că am marcat pe e l picioarele celor două generatoare, că sînt date lun-
gimea determinată de planul P pc un a dintre ele precum şi direcţia diametrului
-comun celor două plane).
(Se va imita metoda de la nr. 440, înlocuind întîi suprafaţa ci lindric ă printr-o
suprafaţă . prismatică în scrisă).
639. Tăind o s upr afaţă cilindrică cu baza circulară prin două plane neparalele
(dar care nu se întretaie în interiorul suprafeţei), obţinem un solid (care poate fi denumit
.trunchi de ci lindru ). Să se demonstreze că aria lateral ă şi volumul acestui solid sînt
.aceleaşi ca ş i acelea ale unui cilindru mărg-init de aceeaşi suprafaţă cilindrică şi de
două plane paralele c u baza cilindrului, duse prin punctele în care paralela la generatoare ,
-dusă prin centrul acestei baze, taie planele date.
CAPITOLUL II
CONUL. TRUNCHIUL DE CON

442. Printre conuri, le deosebim pe acelea care au ca bază un cerc.
In particular, un con a cărui bază este un cerc ş i al cărui vîrf se află
pe perpendicular a pe planul cercului, prin centrul acestuia, S
-se numeste co n. circu lar drept sau con de rotatie.
Ac~st con (fig. 133), considerat ca o s~prafaţă conică
nelimitată, este în adevăr suprafaţa de rotaţie avînd ca meridi-
.ană o dreaptă care întîlneşte axa; con siderat ca un solid
mărginit, e l este fi gura generată de un triunghi dreptunghic
.care se roteşte în jurul unei catete. 11
Evident, un co n drept este determinat, dacă se dau cer- Fig. 133
1 -eu l de bază şi înălţimea, precum şi sens ul în care trebuie
purtată aceasta. Două conuri dr.e pte avînd aceeaşi rază a bazei ş 1 aceeaşi
înălţime sînt ega le.
CONUL. TRUNCHIUL DE CON 109'
Lungimea comună a generatoarelor unui con se numeşte muchie laterală.

sau apotema conului. Se numeşte unghi la Pîrf al conului unghiul format de
două generatoare situate în acelaşi plan meridian, care este
evident egal cu dublul unghiului format de una dintre
ele cu axa.
Este clar că trunchiul de con de rotaţie (437) se poate
obţine rotind un trapez dreptunghic ABab (fig. 134) în ju-
rul laturii perpendiculare pe baze.
O b s e r v a ţ i e. Dacă generatoarea este perpen-
diculară pe axă, suprafaţa degenerează într-un plan.
443. Aria laterală a conului de rotatie. Fig. 134
Dacă înscriem un poligon oarecare î~ baza unui con
oarecare, piramida avînd ca bază acest poligon şi al cărei vîrf coincide cu
vîrful conului se numeşte piramidă înscrisă în con.
Se numeste aria laterală a conului limita către care tinde aria laterală
a unei pirami'de înscrise, dacă numărul de laturi al poligonului de bază
creşte nemărginit, astfel ca fiecare dintre ele să tindă către zero.
Vom demonstra, pentru cazul conului de rotaţie, existenţa acestei
limite si îi vom afla valoarea.
T~oremă. Aria laterală a conului drept este egală cu semiprodusul dintre
lungi"!:.ea cercului de bază şi generatoare.
In conul dat, cu vîrful S (fig. 135), înscriem piramida SABCDE.
Aria laterală a acestei piramide este suma ariilor triunghiurilor SAB,
SBC, SCD, . .. , cu alte cuvinte suma semiproduselor pe
s care le obţinem, înmulţind fiecare dintre bazele AB, BC,
CD, ... ale acestor triunghiuri cu înălţimea respectivă. Ea
este deci egală 1 ) cu semisuma t (AB BC + + ... ),
înmul-
ţită cu o cantitate a, intermediară între cea mai mare şi cea
mai mică dintre înăltimi.
· Dacă numărul d~ laturi al poligonului de bază creşte
A
[I nemărginit, astfel ca fiecare dintre ele să tindă către zero,
suma AB +BC + ...
tinde către lungimea cercului de
Fig. 135 bază. Cît despre înălţimi, dacă considerăm, de exemplu,
înălţimea SH (fig. 135) a triunghiului SAB, avînd pi-
ciorul în mijlocul H al lui A B, vedem, în triunghiul SAH, că ea este cu-
prinsă între segmentele SA şi SA - AH, care este egal cu SA - A B. Ea
2
tinde deci către SA, dacă AB tinde către zero si dacă cea mai mare dintre
-laturile AB, BC, „. tinde către zero, atunci ce~ mai mare şi cea mai mică
dintre înălţimile considerate mai sus tind către generatoarea conului.
Avem deci aceeaşi situaţie pentru a şi teorema este demonstrată 2 ).
1) V. Tannery, L e9ons d'Arithmetique, nr. 188.

2) Contrar celor constatate la cilindru şi, cum vom vedea mai depart e , la volumul
conului , demonstraţia referitoare la aria conului de rotaţie p.u se generalizează la alte
tipuri de con. Pentru celelalte tipuri (în particular, pentru conul oblic cu bază circulară),
putem demonstra existenţa limitei, însă nu-i putem da o evaluare e lementar ă , cel
puţin în general.
Să notăm acum cu a generatoarea conului şi fie R

Corolar. raza bazei.
Aria laterală Pa fi 1/2 ·2nR ·a= nRa.
Aria totală a conului se va obţine adăugînd la aria l aterală aria bazei,
adică vom avea nRa +
nR 2 = nR(a R ). +
O b s e r v a ţ i e. Dacă, în loc ul piramidelor în scri se în con, am f i cqnsiderat
piramide circumscrise, adică avînd ·ca baz e poligoane circumscrise bazei conului (vîrful
rămînînd acelaşi), am fi cons tatat că s uprafeţ el e latera le a le acestor pira mide tind
către aceeaşi limit ă ca ş i suprafeţele lateral e a le piramidelor în-
S scrise. În a d evăr, raţion a m entul de m a i sus po ate fi reluat în aces t e
noi condiţii, cu sin gura d eose bire că, într-o piramid ă c ircums cr i să
SA'B'C'D'.„ (fig . 136), înălţimile triun ghiurilor SA'B', SB'C',„.
sîn t mereu egale . c.u generatoarea conului, deoar ece piciorul l or
(363 bis) coincide cu punctele de contact ale lat urilor A' B',
B'C' ,„. cu cercu l de b ază .
4' D'
444. Volumul conului.
8' C' Se nume ste Polumul unui con oarecare limita către
care tinde vol~mul un ei piram ide înscrise, dacă numărul
Fig. 136
laturilor poligonului de baz ă creşte nemărginit, astfel ca
fiecar e dintre ele să tindă către zero .
În cazul conului circular, yom demonstra existenţa acestei limite şi
îi vom ·determina valoarea.
Teoremă. Volumul unui co n cu baza circu lară este ega l cu o treime din
produsul dintre aria baze i si înăltime.
Această teorem ă se 'de du c~ imediat din teorema re lat ivă la vo lumul
piramidei, obs ervînd că aria poli gonului care serveşte ca bază piramidei
tinde , prin defini ·ţie, către aria cercului care este baz a conu l ui, da că num ăr ul
laturilor sa le creşte în condiţii le indicate 1 ).
Corolar. Fie R raz a bazei şi h înălţimea. Volumul es te ! nR 2 h.
Observ a ţ i e. Este limpede că am fi ajuns la acelaşi r ezultat, luînd piramide
circumscrise în locul celor în scris e .
445. Aria laterală a trunchiului de .c on de rotaţie.

Da că înscriem o piramidă în conul din care face parte un trunchi de
con dat, planul bazei superioare a trunchiului taie din această piramidă un
trunchi de piramidă, despre care spunem că este înscris în trunchiul de con.
Se numeste arie late rală a trunchiului de con limita c ătre care tinde
aria laterală a' unui trunchi de piramidă înscris, dacă numărul de lat uri al
poligoanelor baze creşte nemărginit, astfe l încît fiecare dintre aceste laturi
să tindă către zero .
Această definiţie este, evident, echivalentă cu următoarea: aria late-
rală a unui trunchi de con este diferenţa dintre ariile celor două conuri care
fac parte din acee aş i suprafaţă conică cu trunchiul şi care au ca baz e r es pe ct iv
cele două baze ale acestui trunchi .
Teoremă. Aria late rală a unui trunchi de con de rotatie es te ega lă cu
semisuma lungimilor ce lor două cercuri de bază, înmulţită 'cu genera toarea.
1) Raţionamentul şi concluzia se .extind, evident, la un con oarecare, cu condiţia

de a putea defini a ria. b aze i.
CONUL. TRU NOH!hlL DE CON 111
' Fie trunchiul de co n A B A 'B' (f ig. 137) , a căr ui generatoare este AA'
şi car e face parte dintr -un con SAB cu vîrful S. Aria lat era lă a acestu.i
tru-nchi este diferenţa dintre ariile latera le ale conului SAB ş i conului
SA' B', a cărui bază este baza mică a trun-
-chiului. · · ·s
-11
Prin punctul A ducem perpendiculara Ab / / f\
pe SA, ega l ă cu lun gimea cercului de bază AB / 1 t
~ i unim S cu b. Dacă, prin punctul A ' , v om !J,~,,,__§'1.

duce o paralelă A 'b' l a Ab, pînă întîlneşte în b'V/ ,4'
b' pe Sb, acest segment,~A 'b' , va fi ega l cu /~------ , . - - ~
lungimea cercu lui A ' B' . Intr-adevăr, raportul b~~ .4
lung imilor ce lor două cercur i de bază A'B',AB, ------A--.-
adică raportul d intre razele lor, este ega l cu
SA ' /SA sau cu A 'b' /Ab şi avem, pe de altă Fig. 137
parte, lungimea cercului AB = A b.
Ca atare, aria l atera lă a co nului SAB este
-e ga lă (443) cu aria triunghiului SAb , iar aria l at erală a conu lui SA' B '
e ste ega lă cu ar ia triunghiu lui SA ' b'. Ari a trunchiului d e con dat este
deci echiva lentă cu aria trapezului dreptun ghic AA 'bb', a căre i expresie
-e ste tocmai aceea din enunţ . ·
Corolare. I. Dacă R,R' sînt raze le bazelor, iar a este generatoarea, aria
+
latera lă este 7t (R R')a.
II. A ria laterală a unui trunchi de con este ega lă cu produsul dintre gen
ratoare şi 'lungimea cercu lui obţinut dacă tăiem solidul printr-un plan paralel
cu bazele şi ega l depărtat de ele. · ·
Într-adevăr, un astfel de plan trece prin mijlocul A" (fig. 137) al lui
AA'; lungimea cer cului secţiunii este (c onform unui raţionament întru-
totu l a n a lo g cu ce l de mai su s) egală cu segmentul A" b ", paralel cu Ab şi
mărg init de S b. Produsul aceste i lun gim i cu generatoarea AA ' este deci
e'chiva lent (252 bis) cu aria trapezului AA 'bb ' .
O b s e r v a ţ i e. Putem cons idera cilindrul ş i conul drept cazuri
limită ale trunchiului de con: primul cores punde ipoteze i în care trap ezu l
{:are generează trunchiul de con devine un dreptunghi (bazele sa le dev in
-e ga le); al doilea, ip oteze i în care acest trapez se reduce la un triunghi (una
·d intre baze' fiind nulă ) .
Corolarele de mai sus rămîn valabile ş i dau: pentru R' = R, aria late-
rală a cilindrului (440); pentru R' = O, aria late r a lă a conului (443).
446. Volumul trunchiului de con.
Volumul trunchiului de co n este limita către care tinde volumul unui
trunchi de piramidă înscris, dacă latu r ile poligoanelor baze tind toate către
zero. El este ev ident ega l cu diferenţa volumelor ce lor două conur i despre
care a fost vorba cînd ne-am ocupat de aria lat era lă.
Teoremă. Un trunchi de con cu bază circulară es te echil'alen t cu suma
a trei conuri, ai,înd ca înălţime comună înălţimea trunchiului ş i ca baze res pec-
li1Je ceJe două baze ale acestui trunchi şi media proporţională a acestor baze.
Intr- adevăr, trunchiul de piramid ă înscris este, conform teoremei de
la nr. 408, echiva lent cu suma a trei piramide, tinzînd r espectiv către ce le
trei conuri indicate în enunţ .
Corolar. Dacă R şi R' sînt raze le b aze lor, iar h înălţimea, vo lu mu l este
t nh(R: + R' + RR' ).
2
Intr-adevăr ,
ar iile bazelor ·trunchiului au ca măsură r espectiv nR 2
şi nR' , a că ror medie proporţiona l ă este VnH. 2 ·nR' 2 = nRR':
2
Observ a ţie. La fel ca înainte, aceste va lori a le vo lumului nu

presupun că ar fi vorba despre un trunchi d e con drept, pe cînd pentru rezul-
tatu l de la nr. 445, unde este vorba despre ar ie, această ipoteză este esenţială .
EXERCIŢII
640. Da că o dreaptă are mai m ult decît două puncte comune cu o sup l' afaţă
co nică cu bază c ir cu l ară, ea este o generatoare a suprafeţei.
641. Să se demonstreze că sin gur ele suprafeţe de rotaţi e care sînt totodată ş i
conu ri sî nt co nurile de rotaţie definite Ia nr. 442.
642. Să se ducă, printr-un punct dat, un plan tangent l a un co n da t cu b a za
circu l ară.
643. Dacă un con de rotaţie este tangent Ia ce le două feţe a l e unui diedru,
1° Generatoarele de contact formează un ghiuri ega le cu muchia; 2° Planul dus prin axa
conu lu i şi prin muchia diedrului formează unghiuri ega le cu feţe l e , prec um şi unghiuri
ega l e cu p lan ele meridiane a l e generatoarelor de contact.
644. Care este l ocu l geometric a l axe lor conuri lor d e rot aţ i e tangente la două
plane date?
645. Care este l ocu l geometric al axe lor conurilor de rotaţie ce trec prin dou ă
drepte concurente date?
646. Să se afle locul geo m etric a l punctelor avînd proprietatea că raportul
distanţ e l or la un punct dat ş i l a un plan care trece prin acest punct este constant .
647 . Să se d emonstrez e că un co n circ ul a r , însă altfe l oarecare (adică în gen era l
un con care nu este, de rotaţie), admite întotd eau na un plan de simetrie şi că suprafaţa
conică din care face part t: a dmit e o axă de transpoziţ i e.
648. Să se du că un con d e rotaţie prin t r ei drepte concurente d ate, nesituate
în ace l aşi plan. Care este num ă rul d e so luţii ?
Să se arate că două oarecare dintre conuril e de rotaţi e care trec prin cele tre i
drepte date au o a patra dr ea pt ă comună (care poate fi co nfund a tă cu una dintre primele
trei). Să se construiască a patra dr eaptă.
64.9. Condiţia necesară ş i suf i cientă pentru ca un un ghi polied ru convex cu p atru
feţe să fie inscriptibil într-un con de rotaţ i e este ca suma a două di ed r e opuse să
fie ega l ă cu suma cel orlal te dou ă, sau să avem aceas tă situaţie dacă înlo cuim una sau
mai mu lte muchii prin pre lun girile lor.
650. Care este condiţia pentru ca un un ghi poli edru cu patru feţe să fie iris crip-
tibi l în două conuri de rotaţi e? - pentru ca să fie inscriptibil în trei conuri de rotaţi e?
"în acest din urmă caz, ax(lle cel or trei conuri formează un triedru tridreptunghic.
651. Să se găsească un con (sau un cilindru) de rotaţ i e tangent la trei plane date.
Care este numărul de so lu ţii?
Două conuri arbi trare tangente la trei p lane date au un a l patrul ea p lan tangent
comun. Să se construiască acest p lan.
652. Ce condiţie trebuie să sat i sfacă feţe l e unui unghi poli edru cu patru feţe,
pentru ca acest unghi să poată fi circumscris unui con de rotaţie? În ce caz unghiul
poliedru este circumsc riptibi l l a mai mult decît un con de rotaţie?
Să se compare so luţia cu aceea de l a exerciţiu 1 t,96.
653. Printre generatoare le unui con de rotaţie, să ·se afle aceea care face unghiul
ce l mai mic sa u ce l mai mare cu o semi dreaptă dată.
654. Unghiul l a vîrf a l unui con de rotaţi e este mai mare decît unghiul a două
generatoare nesituate în ace l aşi p lan m erid ian.
655. Tăiem un con circ ul ar printr-un p lan para l el cu b aza, însă situat dincolo
de vîrf si fo r mînd, în consec inţă, cu a doua pînză a suprafeţei conice un al doilea
co n, omo'tetic cu primul. Să se eva lu eze vo lumu l so li du lu i (tr unchi de con_de speţa a doua)
PROPR!ET AŢILE SFERELOR 113
format de ansamb lul celor două conuri, dacă se cunosc razele ce lor două cercuri şi
distanţa dintre planele lor .
656. Să se înscrie într-un con de rotatie dat un cilindru de arie l aterală dată.
Să se afle maximul aceste ia. Poate fi so luţia 'extinsă l a un con circular arbitrar?
657. Se dau două conuri de rotaţie ega le SAB, S'A'B', aşezate astfel încît
planele cercurilor de bază AB, A' B' să fie paralele, iar vîrful fiecărui con să fie situat în
planul cercului de bază al ce luilalt . Tăiem aceste două conuri printr-un p lan P, paralel
cu planele celor două baze şi situat între aceste două plane; ac_est plan P taie primul
con dup ă un cerc CD, iar pe al doilea după un cerc C'D' . Să notăm cur, l , h respectiv
raza bazei, generatoarea şi înălţimea fiecăruia dintre conuri, cu x distanţa de l a
vîrful S la punctul de intersecţie al planului P cu generatoarea SA şi cu y distanţa
de la vîrful S la planul P.
, 1° Să se determine x, astfe l ca i·aportul dintre suma ariilor latera le ale celor
două trunchiuri d e con AB CD, A'B'C'D' şi aria l ate r ală a conului SAB să fie egal
cu un număr dat :A. Discuţie.
2° Să se determine y, astfel că raportul dintre suma volumelor trunchiurilor de
<.;On ABCD, A' B'C' D' şi vo lumul conului SAB să fie egal cu un număr dat µ. Discuţie.
CAPITOLUL III
PROPRIETĂŢILE SFERELOR
447. Sferaconsiderată ca suprafaţă de rotaţie.

Teoremă. Suprafaţa generată prin rotaţia unui semicerc în jurul
diametrului său este o sferă.
Reciproc, orice sferă poate fi considerată ca generată în acest mod, axa
fiind un diametrn oarecare al suprafeţei.
1° Fie un semicerc cu centrul O (fig. 138), care se roteşte în jurul
diametrului său AB. Distanţa OM dintre un punct oarecare al semicercului
şi centrul O nu variază în această mişcare, astfel că
A
punctul M rămîne mereu pe o sferă S avînd acelaşi
centru si aceeasi rază ca si cercul dat.
In'vers, o:ice punct M' al sferei obţinute este
astfel că distanţa OM' este egală cu OA. El aparţine
deci unui cerc, secţiunea sferei prin planul AM' B şi
care este una dintre poziţiile pe care le ia semi-
cercul dat în mişcarea sa de rotaţie în jurul axei.
2° Fie AB un diametru oarecare al unei sfere
date O. Ducem prin AB un plan care taie sfera după B
un cerc cu centrul o. Fig. 138
Sfera generată prin rotaţia une i jumătăţi a
acestui cerc în jurul axei AB coincide evident cu sfera dată.
O b s e r v a ţ i i. I. Vedem că sfera este o suprafaţă de rotaţie în
raport .cu oricare dintre diametrii săi .
Prin urmare (438), sfera admite ca plane de simetrie toate planele ei
diametrale.
II. În particular, cercu l (370), secţiunea sferei printr-un plan P, este
un paralel al suprafeţei, dacă se consideră ca axă de rotaţie diametrul
perpendicular pe planul P.
8- Lecţii de geometrie e lementar ă, voi. JI

447 bis. Teorema de la nr. 447 impli că următoarel e

Corolare. I. Locul geometric al punctelor din spaţiu din care un
segment dat AB se vede sub un unghi drept este o sfe ră , anume sfera cu
diam etrul A B.
Dimpotrivă, locul geometric al punctelor din care AB se vede sub
un unghi dat care nu este drept (suprafaţa generată prin rotaţia unui arc
de cerc în jurul unei coarde care nu este diametru) nu este o sferă.
La rîndul său, acest corolar implică pe următorul:
II. Locul geometric al punctelor din spaţiu astfel că mportul distanţelor
lor la două puncte fi xe A, B es te egal cu un număr dat li: es te o sferă (cu
e xcepţ ia cazului în care raportul dat este egal cu 1, cînd sfera devine
un pl~n).
ln adevăr, referindu-ne la demonstraţia din Geometria plană (116),
constatăm că puncte le locului geometric sînt acelea din care se vede un
anumit segment CD sub un unghi drept.
448. Teorema e nuntată fără demonstratia la nr. 438 cu privire la
suprafeţele de rotaţie, an~me: '
. Locul geometric al tangen telor care pot fi duse într-un punct dat A al
suprafeţei, la diversele curbe care se pot trasa pe această suprafaţă şi care trec
prin acest punct este un plan, se demonstrează
uşor în cazul particular al. sferei.
Printr-un punct dat A al sferei (fig. 139), să
ducem curba arbitrară C, despre care vom presu-
~/
pune că are o tangentă AT. Vom demon stra că
o această dreaptă AT este perpendiculară pe raza OA.
CJ
Tangenta AT este limita unei secante AB,
dacă punctul B tinde către punctul A. Punctul M,
proiecţia centrului pe AB, este mijlocul lui AB;
. Fig. 139 el tinde deci, în condiţiile menţionate, către punc-
tul A, de unde rezultă, în mod necesar, concluzia
cerută . Dreapta AT este, după cum ne dăm seama, o tangentă la sferă
în sensul numărului 369.
Invers, orice dreaptă AT, perpendiculară pe o rază a sferei la extremi-
tatea ei, este tangentă cel puţin la o curbă du să pe s uprafaţă , anume la
cercul mare din planul OAT.
Aşadar, în accepţiunea de aici, ca şi în aceea de la nr. 369, avem
următoarea
Teoremă. Locul geometric al tangentelor pe care le putem duce. la o
sferă într-un punct a l acesteia este p~anul perpendicular pe raza dusă în acest
punct (fig. 139) . ·
Acesta este deci planul care trebuie denumit plan tangent.
Evident, avem aici o teoremă analogă cu aceea pe care am stabilit-o
anterior p entru cilindru (433) ş i pentru con (436).
Totuşi, trebu·ie să menţionăm o deosebire importantă: un plan tan-
gent la sferă nu are, evident, decît un singur punct de contact. Dim-
potrivă, cilindrul ş i conul prezentau particularitatea că planul tang_en~
era ace laşi într-o infinitate de puncte (anume toate punctele aceleiaşi
genera to are).
PROPR!E l'AT!LE SFERELOR
115
Primu l caz (acela al sferei) este, de altfel, cazul genera

l, dacă trecem
la suprafeţe oareca re (cf. ex. 1272). Cel de-al doilea
caz trebui e consid erat
ca fiind partic ular.
449. Teoremă. Orice sferă care conţine trei puncte ale
unui cerc conţine
întreg cercul .
Într-adevăr, planu l acestu i cerc taie sfera după
un cerc care- este în
mod necesa r identi c cu primu l (57).
Teoremă. Locul geome tric al centre lor sferelo
r care trec printr -un cerc
dat es te dreapt a (numită axa cercul ui) perpendicula
ră pe planu l cercul ui
în centru l său.
În adevăr, din nr. 370 şi din cele arătate mai sus, rezult
ă că centre le
sfer elor care conţin cercul dat sînt toate situat e pe
dre apta considerată ş1
că, recipr oc, sfera avînd ca centru un
punct
arbitr ar de pe această dreaptă şi care trece
printr -un punct al cercul ui dat conţine cercul
în întreg ime.
450. Teoremă. Două cercuri care au două
puncte comun e, fără a fi situate în acelaşi
plan, determ inâ o sferă.
Fie cele două cercur i C:• C' (fig. 140)
ale căror plane sînt P, P' ş1 care au cele
două punct e co~une A, B.
Orice sferă care trece prin cercul C va Fig. 140
avea centru l pe perpe ndicu lara Cx, ridicată
în centru l cercul ui, pe planu l P şi, recipr oc, orice
sferă avînd cen!ru l pe
această dreaptă şi trecîn d prin A va conţin
e în întreg ime cercul C. ln par-
ticula r, de aici şi din nr. 340 rezultă imedi at că
dreap ta Cx se găseşte
în planu l perpe ndicu lar pe mijloc ul lui AB.
Tot astfel, orice sferă care trece prin cercul C' va
avea centru l pe
perpe ndicu lara C' x', ridicată în centru l acestu i cerc
pe planu l P'; recipr oc,
orice sferă avînd centru l pe această dreaptă şi
trecîn d pri~ punct ul A va conţine î,n întreg ime
cercul C' . In partic ular, această dreaptă se află
în planu l perpe ndicu lar pe mijloc ul lui AB.
Cele două drepte Cx, C' x' sînt în acelaşi
'G plan; ele nu sînt nici parale le, nici confu ndate
(a ltfel, planel e P, P', care sînt respec tiv perpen -
dicula re pe ele, ar fi de aseme nea parale le sau
Fig. 141 confu ndate, contra r ipotez ei). Ele se taie deci
într-u n punct unic O.
Sfera cu centru l O ş1 cu raza OA satisfa ce proble ma,
şi este singur a
care o satisfa ce.
O b s e r v a ţ i i. I. V om vedea , de aseme nea, că
două cercur i care
sînt tangen te, fără a fi în acelaşi plan (fig. 141), determ
ină o sferă.
Va trebui numa i să înlocu im, în demon straţia preced
entă, planu l
perpe ndicu lar pe mijloc ul lui AB cu planu l dus prin
punct ul de contac t,
perpe ndicu lar pe tange nta comună.
8*
116 CORPURILE · ROTUNDE
II. Dacă ce le două cercuri date ar fi în acelaşi plan, sfera ar fi

înlocuită prin acest plan. P1anul este un caz li mită al sferei, după cum
dreapta este un caz limită al cercu lui (90, Obs.).
Teoremi i. Un cerc şi un punct exterior planului său determină o sferă.
Patru puncte nesituate în acelaşi plan determină o sferă.
1° Condiţia impusă sferei căutate, de a trece printr-u n cerc şi printr-u n
punct exter ior planului acestuia , poate fi înlocuită prin condiţia de a conţine
două cercur i care au două puncte comune: anume cercul
dat şi cercul care
poate fi dus prin două puncte a le acestui cerc şi prin punctul dat.
2° Tot astfel, condiţia impusă unei sfere de a trece prin patru puncte
date A, B, C, D poate fi înlocuită prin aceea de a conţine două cercuri
secante: cercul ABC şi cercul ABD.
Corolar. O sferă nu poate ar,ea două centre, deci nici douâ raze diferite.
451. Con si cilindru circumsc rise unei sfere.
Teoremă. 'Locul geometric al tangente lor care se pot duce la o sferă
printr-u n punct exterior este un con de rotaţie.
Aceste tangente sînt toate egale .
Locul geometric al punctelo r lor de contact este un cerc mic al sferei.
Planele tangente la conul care es te locul geometric al tangente lor sînl
tangente la sferă. Acesteas întsingur ele plane care se bucură de această proprieta te
şi care pot fi duse prin punctul considera t.
s Fie O centrul sferei date (fig. 1~2 ) , iar S punctul
dat. Fie T punctul de contact al unei tangente duse
prin S la unul dintre cercurile mari al cărui plan
trece prin OS. Dacă vom roti dreapta ST în jurul
axei OS, ea nu va înceta de a fi tangentă la sferă,
deoarece aceasta este o suprafaţă de rotaţie cu axa OS.
Tangent ele astfel obţinute (anume poziţiile suc-
cesive ale lui ST) şi care satisfac, evident, condiţiile
enunţu lui sînt, de altfel, singurel e pe care le putem
duce din punctul S la sferă; într-adevăr, conform
demonstraţiei de la nr. 448, o astfel de tangentă este
tangentă la cercul mare situat în planul care trece
prin pp.nctul ei de contact şi prin punctele O, S.
Fig. 142 In fiecare dintre poziţiile punctulu i T, conul şi
sfera au acelaşi plan tangent, anume cel determin at de
dreapta ST şi de tangenta Tt la cercul care este locul geometr ic al punctulu i T.
Obţinem astfel o ser ie de plane tangente duse din punctul S
la sferă;
de altfel, ele sînt singurel e, deoarece , dacă planul tangent într-:un punct T
trece prin S, dreapta ST este tangentă.
O b s e r v a ţ i e. Se spune că conul consider at mai sus este circumsc ris
sferei, iar aceasta este înscrisă în con.
Invers, în lungul unui cerc mic oarecare, putem circumsc rie sferei un
con : vîrful acestui con va fi punctul de intersecţie al planului tangent,
într-un punct oarecare al cercului , cu diametru l perpend icular pe planul
acestui cerc.
Teoremă. Locul geometr'ic al tangente lor duse la o sferă paralele
cu o
dreaptă dată este un cilindru de rotaţie. Planele tangente la cilindru sînt
PROPRIETAŢ!l;.E SFERELOR 117
tangente la sferă . Acestea sînt singurele plane care se bucură de această proprie- ·
tale şi care sînt paralele cu dreapta dată.
Locul geometric al punctelor lor de contact este cercul inare a l cărui
plan este perpendicu lar pe dreapta dată.
Fie Ox (fig. 143) para lela la dreapta d ată, dusă prin centrul sferei.
Fie Ty o tangentă, dusă paralel cu această dreaptă, la un cerc mare al
cărei plan trece prin Ox. Vom putea să rotim, ca
mai sus, dreapta Ty în jurul lui Ox, fără ca ea 1:
să înceteze de a fi tange ntă la sferă . În aceste
I
I
I
condiţii, ea va descrie un cilindru de rotaţie , iar I.
punctul.Tva descrie un cerc mare, deoarece raza OT ,
perpendiculară pe tangentă, va des crie planul dus T _______ J
prin O, perpendicular pe direc·ţ i a d ată . 0
Vom constata, ca mai sus, că singurele tan-
gente la sferă, paralele cu Ox, sînt generatoarele
ci lindrului cons iderat si că acest cilindru este cir-
cumscris sferei, adică t~ngent 1 ) la această suprafaţă
în toate punctele cer cu lui descris de punctul T. Fig. 143
Invers, în lungul unui cerc mare oarecare, pu-
tem circumscrie sferei un ci lindru, anume ci lindrul a cărui secţiune dreaptă
es te cercu l mare.
452. Printr-o dreaptă în întregime exterioară unei sfere, putem duce
două plane tangente la această sfe ră .
Fie D dreapta dată (fig. 144), C cercul de contact al conului circum"
scris ~sferei ~i avînd ca 'vîrf un punct P al acestei drepte. Planul cercului
p I 0 C taie pe D într-un punct I, exterior lui C
(deoar ece este exterior sferei). Din punctul I,
~ '~:-,
I '
__ _
_ __,_
putem duce două tangente IT, IT' la cercul C.
I
Planul tangent la sferă în punctul T nu est e
I altul decît (451) planul TIP.
Invers, orice plan tangent la sferă şi care
trece prin punctul T (451) trebuie să fie tangent
la conul despre care este vorba acolo. Dacă trece
ş i prin I , planul coincide cu unul dintre cele
două pe care le-am obţinut.
Putem duce la o sferă două plane tangente,
Fig. 144 paralele cu un plan dat.
Punctele lor de contact sînt extremită
ţile diam etrului perpendicular pe planul dat.
452 bis. T eorema de la nr. 383 este un caz particular a l urm ă toar e i
Teoreme. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca două cercuri ale sferei să se
taie după
un unghi drept este ca planul unuia dintre ele să treacă prin 11îrful conului
(sau să .fie
paralel cu a.7:a cilindrului) circumscris după c e lăla lt.
In primul rînd, în cazul cînd primu l cerc este un cerc mare, această propoziţie rezult ă
din demonstraţia de la nr. 383 (fig . 74), deoarece aco lo dreapta IT, tangentă la cercul
mare IPP ', trece (451) prin vîrful S a l conului circums cris după cerc ul m ic considerat.
1 ) Prin analogie cu d efi niţi a din geometria plan ă, spunem că două suprafeţe sînt
tangente în unul dintre punctele lor comune, d a c ă a u acela~i plan tan gent în aces t punct.
Însă orice cerc care îl taie pe acesta sub un ung Iii drept, în I, . trebuie să fie
tangent la IT; într-adevăr, IT este singura tangentă în I la sferă, care este perpen-
diculară pe I t. Deci planul unui astfel de cerc va trebui să treacă prin punctul S .
Invers, orice cerc care trece prin I şi al cărui plan trece prin S este tangent
la IT, deci condiţia este şi suficientă.
453. lntersectia a două sfere.
Teoremă. Ddcă două sfere distincte au un punct comun în afara liniei
centrelor, intersecţia lor este un cerc al cărui plan este perpendicular pe această
linie şi al cărui centru se află pe această linie.
În adevăr, fie O, O' două sfere avînd comun un punct A, exterior
liniei 00'. Punctul A, rotindu-se în jurul lui 00', va genera un cerc care
va aparţine în acelaşi timp ambelor suprafeţe . De altfel, acestea nu au
nici un alt punct comun în afara acestui cerc,
în virtutea celor de la nr. 450.
453 bis. Pozitia re lativă a două sfere
depinde de ordinea de mărime în care se găsesc
o distanţa 00' a-centrelor, suma R + R' a razelor
si diferenta R :_ R' a acelorasi raze. Această
dependeniă este dată de următoarea
Teoremă. Două sfere sînt:
Fig. H5 1° exterioare (fig. 145), dacă distanţa cen-

trelor este mai mare decît suma razelor;
2° tangente exterioare (fig. 146), dacă dis-
tanţa centrelor este egală cu sumei razelor;
3° secante după un cerc (fig. 14 7)' dacă dis-
tanţa centrelor este cuprinsă între suma şi di-
ferenţa razelor;
4° tangente interioare (fig. 148), dacă dis-
tanţei centrelor este egală cu diferenţa razelor;
5° interioare (f ig. 149), dacă distanţa cen-
Fig. 146 trelor este mai mică decît diferenţa razelor.
. Fig. 147 Fig. 148 Fig. 149
Demonstratia este identică cu aceea din Geometria plană (70) , cu

excepţia punctuÎui 3°, unde este suficient să observăm . că, tăind figura
printr-un plan arb itrar care trece prin linia centrelor, obţmem în cele două
PROPRIETAŢILE SFERELOR 119
sfere · două cercuri mari secante, astfel că aceste suprafete au un punct

comun exterior liniei centrelor; astfel sîntem readuşi la n~. "453.
454. Intersectia a trei sfere.
Dacă trei sfe1:e au un punct comun în afara planului care conţine cele trei
centre, ele au un al doileci plan comun, simetricu l primului în raport cu acest
plan, _deoarece acesta este un plan de simetrie comun celor trei suprafeţe.
In conformitat e cu aceasta, trei sfere pot:
1° fie să nu aibă nici un punct comun;
2° fie să aibă un singur punct comun, situat în planul centrelor (ce le
trei plane tangente se taie după o dreaptă perpendiculară pe planul
centrelor ) ;
3° fie să aibă două puncte comune;
4° fie să aibă în comun trei puncte, deci un cerc întreg .
455. Puterea unui punct în raport cu o sfera.
Teoremă. Dacă, printr-un punct dat în spaţiu, ducem diferite drepte
care .î ntîlnesc sfera, produsul segmen telor cuprinse între punctul dat şi cele
două puncte de intersecţie ale fiecărei secante
cu suprafaţa este egal pentru toate secante le.
Fie A punctul dat (fig. 150) ; ABB',
ACC' două secante oarecare. Planul acestor
două drepte taie sfera după un cerc, care ne dă
AB · AB' =AC· AC'.

Produsul considerat în enunţ nu depinde
deci de sferă şi de poziţia punctului dat A .
Acest produs, precedat de semnul
dacă punctul A este exterior, şi de semnu l - ,
+, Fig. 150
dacă punctul A este interior, se numeşte puterea punctului în raport cu sfera.

Demonstra ·ţia precedentă ne arată că, dacă printr-un punct dat ducem
diferite plane care intersectează după cercuri o sferă dată, punctul dat are,
în raport cu toate aceste cercuri, aceeaşi pu-
tere, anume puterea acestui punct în raport
cu sfera.
_,,. ..... -------- , Să considerăm, în particular, un plan
- - - - - t - - - - --Ţ---- _ ' care trece prin punctul dat ş i care ţaie sfera
A V după un cerc mare; vedem imediat (fig. 151)
că, la fel ca pentru cerc în geometria plană,
puterea unui punct în raport cu o s feră este
dată de expresia d 2 - R 2 ·, unde R este raza
Fig. 151 sferei, iar d - distanţa de la punct la centru
• (compară cu nr. 134).
ln cazul unui punct exterior, puterea este ega l ă cu pătratul tangentei.
456. Se numeşte unghiul a două suprafeţe, într-unul dintre punctele
lor CO!flUne, unghiul diedru format de cele două plane tangente .
ln conformitat e cu aceasta, unghiul a două sfere este egal cu unghiul
dintre razele dus e într-unul din punctele comune sau cu suplementu l ac estuia.
Dacă cele două sfere se intersect e ază ortogoual, cele două raze sînt
perpendicul are.
Dacă două sfere sînt ortogonal~, pătratul razei fiecăreia dintre ele
este eaal
c_u puterea centrulu i ei în raport cu cealaltă sferă (compară cu
nr. 13S\.
dusă într-un ul din punctel e comune es·te
lntr - adevăr, raza primei sfere,
tangentă la sfera a doua (fig. 152). Recipro c, dacă pătratu l razei unei sfere
este egal cu puterea centrulu i ei în raport cu o altă
sferă, cele două sfere sînt ortogon ale.
457 . Plan radical a două sfere.
Teoremă. Locul geometr ic al punctel or care
au aceeaşi putere în raport cu două sfere este un
o plan perpend icular pe linia centrelor.
Acest p lan se numeşte planul radical al ce-
lor două sfere conside rate.
. Demonstraţie. Un plan arbitra r P, dus prin
Fig. 152 linia centre lor celor două sfere date, le taie după
două cercuri mari C, C' (fig. 153). Porţiunea din
c locul geomet ric căutat, situată în planul P, se
compun e din axa radicală a ce lor două cercuri .
Dacă planul P se roteşte în jurul liniei cen-
trelor, axa radicală considerată mai sus generează
un plan, care formează locul geomet ric căutat.
o Dacă ce le două sfere sînt secante , planul
radical nu este altul decît planul cerculu i de
intersecţie c, deoarec e fiecare punct situat în
acest plan are ca putere, atît în raport cu o
Fig. 153 sferă, cît şi cu cealaltă, puterea sa în raport cu
cercul c. Cele de mai sus ne arată că punctel e
cele două
acestui plan sînt singure le care au aceeaş i putere în raport cu
şi direct (compar ă cu nr. 137).
sfere; de altfel, acest fapt poate fi stabilit
cel puţin, porţiun ea din acest plan exterio ară celor
Planul radical sau,
cazul în care ele sînt secante ), este (compar ă cu nr. 138)
două sfere (în
sfere
locul geomet ric al centrelo r sferelor ortogon ale simulta n la ambele
iniţiale .
Dacă sferele date sînt concent rice, planul radical este aruncat la
infinit (compară cu nr. 136 , Obs. II).
458. Teoremă. Planele radicale a trei sfere, luate două cîte două, se
taie dupc'i o aceeaşi dreaptă (cu excepţia cazului în care cele trei centre sînt
.
colinia;_re sau cele trei plane radicale sînt paralele sau confund ate)
cele trei sfere conside rate, ale căror
ln adevăr, dacă S, S', S" sînt
e, atunci. planul radical al sferelor S şi S' inter-
centre nu sînt coliniar
dreaptă, care este locul
sectează planul radical al sferelor S şi S" după o
geomet ric al punctel or cu aceeaşi putere în raport cu ce le trei sfere, şi
este deci situată în planul radical a l sfere lor S' şi S ".
Dreapta a cărei existenţă a fost demonstrată aici se numeşte
axa
decît perpend iculara
radicală a celor trei sfere . De altfel, ea nu este a ltceva
or mari
pe planul celor trei centre, dusă prin centrul rad ica l al cercuril
după care acest plan interse ctează sfere le date.
Axa radicală (sau, cel puţin, partea ei exterioară ce lor trei sfere)
sfere date.
este locul geomet ric al centrelo r sfere lor ortogon ale la cele trei
PROPRIET.!ŢILE SFERELOR 121
sînt toate
Dacă cele trei centre sînt colini are, atunc i cele trei plane
perpen dicula re pe această dreaptă. l radica l
Dacă planu l radica l al sferelo r S şi S'
coinci de cu planu
r S' şi S 11
deoare ce
al sferelo r S şi S ", el va fi şi planu l radica l al sferelo
,
aceeaş i putere în raport cu cele

toate punct ele acestu i plan vor avea
trei sfere.
Teoremă. Cele şase plane radica le a patru
sfere, luate două cîte două
(sau cele patru axe radica le ale acesto r patru sfere luate trei cîte trei), sînt
(numi t centru l radica l al celor patru sfere), cu
concur ente într -un punct
excepţia cazulu i în care cele patru centre se află
în acelaşi plan, planel e radica le
fiind l!:.tunci parale le cu o aceeaşi dreaptă.
Intr-adevăr, dacă planel e radica le ale sferelo
r S şi S', S şi S ", S şi
i putere în rapor t
S '" se taie într-u n punct 11 I, acest punct va avea aceeaş
ne celorl alte plane radica le.
cu cele patru sfere S, S', S , S '"şi va aparţi deci
sfere ort o~
exteri or celor patru sfere) centru l unei
El va fi (dacă este
gonale la toate patru.
459. Sfere omote tice.
r fiind egal cu
Figur a omotetică unei sfere este o sferă, raport ul razelo
u-se.
raport ul de omote tie, iar cele două. centre coresp unzînd ticul s_ău, M
În adevăr, dacă O este. centru l sferei date, O' omote
sferă, M' omolo gul său, atunc i rapor tul
un punct oareca re de pe această iar
tie (426);
O' M' şi OM este egal cu rapor tul de omote
dintre segme ntele
acest rapor t este deci consta nt. omot~t~ce, şi
460. Recip roc, două sfere oarecare sînt două figuri
e 1 ); omote tia este directă într-u n caz şi inversă
anume în două modur i diferit
în celălalt . iar OM, O' M'
În adevăr, dacă O, O' sînt centre le celor două sfere,
acelaş i sens, însă altfel arbitr are (punc tul M luînd
două raze parale le şi de
i segme ntele OM,
succes iv toate poziţiile posibi le pe prima sferă), atunc
ipotez a de la nr. 427.
O' M' satisfa c condiţiile enum erate în
Aceeaşi conclu zie ar rezult a dacă OM, O'
M' ar fi raze parale le şi .de
sensur i contra re; teorem a este deci demonstrată.
ile mari obţinute
De altfel, teorem a mai rezultă şi din faptul că cercur
un plan care trece prin linia centre lor sînt
prin intersecţia sferelo r cu
şi rapor tul de omote tie fiind indep enden te de aleger ea
omote tice, centru l
planu lui secant . mult decît în
O b s e r v a ţ i~ e. Două sfere nu pot fi omotet ice mai
In adevăr , confor m celor de la nr. 459, în orice omote tie
două modur i diferit e.
se coresp und şi rapor tul
care transformă prima sferă în a doua, centre le două
raze. Dar, nu există decît
de omote tie este egal cu rapor tul dintre ul razelo r
centre lor într-u n raport egal cu raport
punct e care împar t linia
(v. ex. 612). are exterio r,
Se numeşte, ca în geome tria plană, centru de asemăn
centru l celor două omote tii a căror
respec tiv centru de asemănare interio r,
existenţă am consta tat-o mai sus.
egale nu pot fi consid erate

1)Este însă import ant să menţionăm că două sfere
iunii date acestui termen l a nr. 427.
omotet ice decît în virtute a extens
461. Propriet atea sferelor de a fi omotetic e în două moduri diferite

este comună tuturor figurilor care au centre de simetrie .
În adevăr, fie F o figură oarecare , F 1 simetric a ei în raport cu un
punct O. Orice figură omotetică F' a lui F va fi (427) omotetică a lui Fir
centrul de omotetie fiind, în general, diferit de primul şi omotetii le fiind
cU' semne contrare .
Dacă acum figura F admite punctul O ca centru de
simetrie , ea
coincide cu F 1 ; în consecinţă, ea va fi omotetică figurii F', în două
moduri diferite.
Cele două puncte omoloag e M, M 1 (f ig. 154) ale unui ace luiaşi punct
M al figurii F' sînt întotdea una simetric e în raport cu punctul O. Vom
fM alege între cele două omotetii , indicînd care dintre cele
I rM' două puncte va fi consider at ca omolog al punctulu i 11-f'.
I
I 1 462. Trei sfere au patru axe de omotetie , ca şi treii
1 0' cercuri în geometr ia plană.
/o I In adevăr, aceste patru axe de omotetie coincid cu
I acelea ale cercurilo r mari determin ate de planul celor trei
I
I centre.
JM, Patru sfere au opt plane de omotetie (428). Într-adevăr ,
Fig. 154 dacă luăm un punct M pe prima sferă O şi ducem, în cele-
lalte trei sfere O', O", O"', diametr ii M'M~, M"M;',
M"' M!", paraleli cu raza OM, vom putea alege între extremităţile fie-
căruia dintre aceşti diametri punctul care va fi omologu
l lui M în omo-
tetia respectivă. Odată ce am ales astfel cele trei omoloag e ale punc-
tului M, vom avea un plan de omotetie bine determin at. Această triplă
alegere se poate face însă în opt moduri diferite, deoarece putem alege
- întîi între punctele M', M{ şi între punctele M ", M;, ceea ce se· poate
face în patru moduri diferite, iar la fiecare din aceste patru combinări
astfel obţinute, corespun d cîte două, care diferă între ele prin alegerea
făcută între punctele M"' şi M"{ .
Fiecare axă de omotetie a primelor trei sfere, care corespun de alegerii
făcute între M' şi M! de o parte, M" şi NI~ de cealaltă,
este conţinută
în două plane de omotetie ; orice centru de omotetie es te conţinut în patru plane.
463. Plane tangente comune la două sfere.
Orice plan tangent
comun la două sfere trece
printr-u n centru de ase-
mănare; centrul de ase-
mănare este exterior ,
dacă planul tangent este
exterior (adică las ă am-
be le sfere de aceeaşi parte
a sa); centrul de asemă Fig. 155
nare este interior , dacă
planul tangent este interior (adică cele două sfere sînt de o parte şi de cealaltă) .
Aceasta rezultă din faptul că razele OA, OA' (fig. 155) duse în
punctele de contact sînt paralele , ca fiind ambele perpend iculare pe
planul tan~ent comun.
PROPRIETĂŢILE SFERELOR 123
Reciproc, orice plan tangent la una dintre sfere, dus prin unul dintre
centrele de asemănare, este tangent la cealaltă sferă, în virtutea omotetiei
ce lor două figuri în raport cu acest punct.
Planele tangente comune la două sfere sînt deci planele tangente
la unul sau la celălalt din cele două conui'i circumscrise uneia dintre ele·
şi avînd ca vîrfuri centrele de asemănare, dacă aceste conuri există.
Ţinînd seama de raţionamentele de la nr. 452, vedem imediat că
oricare dintre aceste două conuri are ca meridiană o tangentă comună,
dusă prin centru l de asemănare corespunzător, lf!. cercurile mari C, C'
determinate în · ce le două sfere date, de un plan care trece prin linia.
centrelor. Cele două conuri vor exista deci, dacă sferele sînt exterioare;
va exista un singur con, dacă sferele sînt secante, şi nici unul dacă
sînt inter ioare . ·
464 . Plane tange;nte comune la trei sfere .
Orice plan tangent comun 'la trei sfere trece prin una dintre axele lor
de asemănare; în adevăr, e 1 trebuie să treacă (463) printr-un centru de
asemănare al primei sfere cu a doua şi_ printr-un centru de asemănare al
primei cu a treia.
Invers, orice plan tangent la una dintre sfere şi trecînd prin una
cfintre axele lor de asemănare este tangent la celelalte două sfere.
În conformitate cu aceasta, fiecărei axe de asemănare a celor trei
sfere, dacă n-are puncte comune cu aceste sfere, îi corespund două plane
tangente comune care trec prin această axă . Dacă nici una dintre cele
patru axe de asemănare nu ta ie sfere le, există opt plane tangente comune.
Dacă această condiţie nu este îndeplinită, numărul de plane tangente
sca de cu două sau mai multe unităţi; se poate să nu existe nici un plan
tangent comun (de exemplu, dacă două dintre sferele date sînt interioare ).
EXERCIŢII
658. O s uprafaţă, avînd proprietatea că cercul care trece prin trei puncte oarecare-
a le ei este conţ. inut în întregime în ea , es te o sferă (sau un plan).
659. Dacă un număr arbitrar de cercuri au proprietatea că dou ă oarecare dintr e
ele se inters ectează în dou ă puncte, atunci
1° sau toate aceste cercuri au dou ă puncte com un e;
2° sau ele aparţin toate ace l eiaşi sfere.
660. Care este suprafaţa generată de un cerc, cînd acesta se r oteşte în jurul
unei axe care se proiectează p e planul să u după un diametru? .
661. Să se afle lo cu l ge ometric al proiecţiilor unui punct dat pe planele care
trec printr-un punct fix.
· 662. Să se afle locul geometric al centrel or secţiunilor efectuate într-o sferă.
prin plane care trec printr-un punct fix sau printr-o dr eaptă fixă.
663. Centrul unei sfere este fix, pe cînd raza ei variază. Să se a fl e locul geo-
metric a l cercului de contact al conului circumscris aceste i sfere şi avînd ca vîrf'
un punct dat. ·
664. Să se afle locul geometric a l punctelor din care putem duce l a o sferă trei
tangente formînd un tri edru tridreptunghic.
665. Să se afle locul geometric al punctelor din care putem duce la o sferă trei
plane tangente care să formeze un _ triedru tridreptunghic.
666 . Să se afle locul geometric al pun cte lor a vînd proprietatea că distanţele !or-
ia trei puncte date sînt proporţional e cu trei numere date este un cerc ortogonal tuturpz·
sferelor care trec prin cel e trei puncte date .
667. Să se afle l ocu l geometric a l punctelor astfel încît conurile circumscrise la

-două sfere date ş i avînd ca vîrfuri aceste puncte să fie egal e .
Aceeaşi problemă pentru cazul a tre i sfere date.
668. Să se afle l ocul geo m etric a l punctelor astfel încît suma pătratelor distanţelor
i or l a două puncte date, înmulţite resp ectiv cu coeficienţ i daţi, să fie co n stantă.
669. Să ~e afle l ocul geom etric a l puncte lor a l e căror puteri în raport cu două
sfere date să fi e proporţionale cu două numere date.
670. Aceeaşi pro blem ă; pentru cazul a trei sfer e date şi a trei num ere d ate.
671. Să se a fl e lo cul geometric a l extremităţi lor unui segment egal şi paralel cu
un segment fix, şt iind că aceste extremităţ i sînt situate r espectiv pe două sfere date.
672. S ă se găsească un triunghi care S!J obţ in e prin tr ans l aţ i e dintr-un triunghi
.dat ş i a l e cărui vîrfuri sînt situate pe t rei sfere d at e.
673. Un plan fix oarecare este intersectat de sfere care trec printr-un ace l aş i cerc
·-după cercuri avînd aceeaş i axă radicală.
674. Să se găsească o sferă , cunoscînd un cerc şi planul tangent într-un punct
.al acestui cerc.
675. Mai genera l, să se afle o sferă care trece printr-un cerc dat şi este t angentă
l a un plan sau la o sferă dată.
676. Să se ducă, printr-un cerc dat, o sferă ortogonală la o sferă dată.
677. Să se afle o sferă av înd ce nt rul pe o dr ea ptă d ată, tangen tă la o altă dreaptă
- dată şi trecînd printr-un punct d at. (Cunoaştem un cerc situat pe sfera căutată).
678. Să se găsească o sferă avîn d centrul pe o are a ptă dat ă şi tangentă la o altă
.dreaptă dată şi la un plan dat .
679. Să se a fl e o sferă care trece printr-un cerc dat ş i este t a n ge ntă la un a lt
-cerc dat . Discuţi e .
680. O sferă variază, trecînd printr-un cerc fix C. Să se afle locul geometric a l
.cer cului de contact al conului circumscris sferei, av înd ca vîrf un punct dat din planul
-cercului C. Să se afle locul geometric a l punctelor de contact ale planelor tangente
-duse printr-o dre ap tă d ată din planul lui C. Să se afle locul geometric al dreptei d e
int e rs ec ţie a planelor tangente în două puncte ale cercului C.
681. Ce se întîmplă, d a c ă o sferă variază trecînd prin două puncte fix e A, B ş i
.rămînînd tang entă la o dreaptă fix ă , care taie prelungirea lui AB?
682. O sferă variabilă trece prin două puncte fixe şi este tangentă la un plan
·fix sau la o sferă fixă. Să se afle locul geometric al punctului de contact.
683. Să se găsească o sferă care trece prin două puncte date şi este t angentă la
-două plane date .
684. O sferă variabilă este tangentă la două drepte fixe şi are centrul în planu l
·dus paralel cu aceste dou ă drepte , la egală distanţă de una şi d e cealaltă. Să se afl e
locul geometric al acestui centru. ·
685. Să se afle locul geometric al centrelor sferelor tangent e la trei plane d ate
(patru drepte, cu excepţia cazului în care două dintre planele date sînt paralele). Cîte
-conuri sau cîţi cilindri de rotaţie, tan ge nţi la cele trei plane date, există?
686. În general, există opt sfere t a n gente la laturile unui patrulater strîmb. Pa că
însă suma a două l aturi a le p atrulaterului este ega lă cu suma celorlalte două, numărul
.de sfere tangente la cele patru laturi devine infinit. Să se afle, în aceste cond iţi i,
locul geometric al centrelor sferelor. Care este sfera de raz ă minimă ?
Să se deducă de aici soluţia exerciţiului 588.
687. Să se găsească condiţiile pentru ca să existe o sferă tang entă la cele şase
muchii ale unui t etr ae dru.
688. Să se înscrie sau s ă se exînscrie o sferă într-un t etr aedru . V ez i s i ex. 1211 bis.
689. O sferă variază, rămînînd tangentă la un plan fix într-un' punct fix. Să
·se a fle locul geometric al punctelor de contact a le plane lor tangente, paralele cu
planul dat.
690. Să se afle o sferă care inters ectează sub un unghi drept două cercuri date 1 ) .
.Caz de imposibilitate. Caz de n edeterminare .
I) O sferă şi un cerc se inters ectează sub un ung hi drept , dacă tangenta la cerc,
-dusă printr-un punct comun, este p erp endicu l a ră pe planul tan gent la sferă în acel aş i
ipUnct.
PROPRIETAŢILE SFERELOR 12S.
691.Dacă un cerc variabil intersectează două cercuri

fixe în cîte două puncte ,
planul săutrece, în general, printr-un punct fix. Caz de excepţ i e.
cercuri date-
692. Să se afle în spaţiu un cerc care taie pe fiecare dintre două
în două părţi egale.
cercuri date·
693. Să se afle un cerc care să fie împărţit de fiecare dintre două
în două părţi egale. Condiţii de posibilit ate.
exerciţiu ş1
694. Să se afle un cer c tangent la două cercuri date. Pentru acest
te, vezi ş i exe rciţiile 703 şi 704.
pentru cele două preceden
două sfere date-
695. Să se afle locul geometri c a l centrelor sferelor care taie
după cercuri mari; al sfere lor care sînt intersect
ate de două sfere date după cercuri
dai;ă şi sînt intersect ate-
mari; al sferelor care int ersect e ază după un cerc mare o sferă
de o altă sferă dată. Problem ele analoge (în număr de patru) dacă.
după un cerc mare
avem trei sfere date. ·
două puncte
696. Dacă două sfere n-au nici un punct comun, atunci există
puncte au acelaşi plan
(punctele limită) avînd propriet atea că sferele reduse la aceste
prin punctele limită .
radical cu sferele date . Orice sferă ortogonală la primele dou ă trece
care nu au acelaşi plan radical nu au nici un punct comun,.
697. Dacă trei sfere
este locul geometri c.
atunci sferele ortogona le la ele trec printr-un cerc fix. Acest cerc
au aceeaşi axă radicală
al punctelo r avînd propriet atea că sferele reduse la aceste puncte
cu sferele date.
geometri c al
698. Sfera ortogonală la patru sfere date (dacă există) este locul
atea că sferele reduse la aceste puncte au acelaşi centru radical
punctelo r avînd propriet
cu sferele date.
două sfere S1 ,S2 ,
699. Să se afle locul geometri c al punctelo r limită (ex. 696) a
trecînd printr-un cerc fix. Găsim sfera ~, considerată la exerciţiul
care variază fiecare,
aparţine locului geo-
698, dar trebuie să ne convinge m că orice punct al acestei sfere
e S S (se vor construi cercurile lor de int e rs ec ·ţie·
metric construi nd sferele respectiv 1 , 2
690 este ned eterm inată?'
cu ~). Ce se întîmplă în caz ul cînd problem a de la exerciţiul
nghic, ale·
700. În jurul unui punct fix, luat ca vîrf, rotim un triedru tridreptu
cărui muchii taie o sferă dată. Să se arate că
rămîn e
1° suma pătrate lor coardelo r determin ate de sferă pe cele trei muchii
constantă;
duse din vîrf
2° avem aceeaşi situaţie pentru suma pătratelor celor şase segmente
spre punctele de intersecţ ie ale muchiilo r cu sfere;
de asemenea .
3° suma ariilor cercurilo r de int ersecţie ale sferei cu ce le trei feţe este
constantă.
701. În aceleaşi condiţii, dacă facem să treacă un plan prin trei
dintre punctele-
i vîrfului triedrulu i
de intersecţie consider ate la exerciţiul 700, locul geometri c al proiec·ţie
pe acest plan va fi o sferă (v. ex . 513, 1° şi ex . 70).
Dacă vîrful tetraedru lui se află pe sferă, planul consider
at trece printr-un punct.
greutate al triunghi ului format de cele trei puncte de intersecţie
fix, anume centrul de
a le muchiilo r cu sfera .
comune a le-
702. Putem alege trei sfere în aşa fel, încît cele opt plane tangente
să existe. (Va fi suficient , după ce am ales ca centre trei puncte n eco liniare,
lor (464)
să luăm razele destul de mici).
703. Cazul de nedeterm inare Ia exerciţiu l 6!:12.
Pe sferă, există un cerc care taie în părţi egale trei cercuri date.
Aceeaşi problemă în plan. Centrul C!'lrcului cerut este
simetric ul centrulu i radical!
date.
în raport cu centrul cercu lui care trece prin centrele cercurilo r
704. Cazul de nedeterm inare în exercitiu l 693.
Pe sferă, să se găsească un cerc car e să fie tăiat în două părţi
0
egale cu trei.
cercuri date. Condiţii de posibilit ate .
există, dacă cercuE
Aceeaşi problemă în plan. În ambele cazuri, cercul căutat
ortogona l comun nu există, ş i invers ).
1
plan, printr-O>
1
) Problem a cercurilo r tangente pe sferă se reduce la problem a din
proiecţie stereografică (680).
CAPITOLT JL IV
ARIA ŞI VOLUMUL SFEREI
465. Teoremă. Aria generată de un segment de dreaptă care se rote§te
în jurul unei axe situate în acelafi plan cu el §i care nu-l taie are ca măsură
proiecţia segmentul ui pe axă, înmulţită cu lungimea cercului avînd
centrul
pe axă §i tangent la segment în mijlocul său 1 ).
Aria generată de un segment de dreaptă AB (fig. 156), care se
roteşte în juru l unei axe xy situată în acelaşi plan cu el şi care nu-l
taie,
este în general aria unui trunchi de con ale cărui
8
cercuri de bază au razele ega le cu perpendic ularele
I Aa, Bb, coborîte pe axă din punctele A, B.
I
' I În caz excepţional, trunchiul de con se reduce
I ' I
'.J la un con, dacă segmentu l are o extremita te pe axă
.4 --~--~' (fig. 157 a), sau la un cilindru, dacă segmentu l este
I I Hi',
paralel cu axa (fig. 157 b) 2 )
x a m b O J Fie M mijlocul lui AB (f ig. 156), Mm perpen-
Fig. 156 diculara coborîtă din acest punct pe axă . Aria la-
terală a trunchiul ui de con are ca măsură (445) pro-
dusul 27tAB · Mm; această expresie rămîne valabilă şi atunci cînd trun-
chiul de con este înlocuit fie printr-un con, fie printr-un ci lindru (445, Obs.).
8 A 8
;t
A/1 b J X G b J )(
J
aJ bJ C)
Fig. 157
Ea poate fi înlocuită printr-o altă expresie (467), care va fi mai

avantajoasă.
Prin punctul M, ducem perpendic ulara AB, pînă întîlneşte axa în O.
Pe de altă parte, prin punctul A, ducem paralela AH la axă, pînă întîlneşte
în H dreapta Bb. Segmentu l AH este egal cu ab, adică cu proiecţia pe
axă a lui AB. Pe de altă parte, triunghiu rile ABH, MmO sînt asemenea
,
avînd laturile perpendic ulare, deci
AB AH
OM-Mm '
ceea ce se mai poate scrie
AB · Mm= OM· AH.
Aşa dar,
ana AB = 27t AB ·Mm= 27tOM ·AH= 21tOM · ab.
1) Expresia astfel obţinută îşi pierde sens ul, dacă segmentu l este perpendicu lar
pe axă (fig. 157c). Acest fapt nu se va întî lni în raţionamentele care urmează.
2) În cazul e limin at prin nota precedentă, cînd segmentul dat este perpendicu lar
pe axă, o bţin em o coroană circulară sau un cerc.
ARIA ŞI VOLUMUL SFEREI 127
466. Aria zonei.

Definiţie. Se numeşte zonă porţiune a de 's u pra faţă sfe rică cu prinsă
î ntre două plane paralele (fig. 158). Cercurile situate în ce le două plane
ş i care mărginesc deci zona se nuf!lesc bazele ei. Dis-
tanţa dintre cele două plane ale bazelor este înălţi
mea zonei.
Una dintre cele două porţiuni determinate pe
-0 suprafaţă sferică prin intersecţia cu un plan se ,
numeşte calotă sferică . Evident, putem considera 1 I
-ca lota sferică drept o zonă în care unul dintre plane le \ I
I
<le bază este tangent la sferă . \ I
Zona (sau ca lota ) mai poa.te fi definită ca su-

I
',
prafaţa ge n erată prin rotaţia unui ar c de cerc AB ' -:-- -- -
{fig . 159, 159 b) în jurul unui diametru care nu ar e Fig . 158
·puncte comune cu el (caz ul zonei) sau care t_rece prin
una dintre extremităţile lui (cazul ca lotei). I nălţimea este a tun.ci proiecţia
arcului AB p e axă.
467. P entru a def ini aria zonei ,
vom înlocui întîi arcul AB printr-o
.4 ----o linie frîntă (AC DEB, fig. 160), în-
sc risă în ace l ar c. Prin definiţie , aria
zonei va fi limita către care tinde aria
ge n er ată de această linie prin rotaţie
:Q) b) în jurul axei, d acă numărul .de laturi
Fig. 159 ale liniei creşte indefinit, astfel ca fie-
care dintre ele să t ind ă că tre zero .
Exist e nţa acestei limite ş 1 expres ia e1 rezultă din următoar e l e
două teoreme:
Teoremă. Aria generată de o linie frîntă înscrisă într-un cerc, care se
roteşte în jurul unui diametru cu care nu are puncte comune, este ega lă cu
:p roiecţia linie i frînte p e diametru, înmulţită cu lun-
gimea unui cerc a cărui rază es te cuprinsă între cea
mai mare şi cea mai mi~ă dintre distanţe le de la cen-
t ru la laturi le liniei frînt e. 8
Fie lini a frîntă ACDEB (fi g. 160), îns cri să
într-un cerc de centru O ş i car e se roteşte în jurul
diametru lui xy care nu o ta ie (una dintre extre- x a c d O e by
mităţile liniei frînte sau ambe le putînd fi pe xy) . Fig. 160
Fie a, c, d, e, b, pro iecţ iile vîrfurilor pe x y.
Perpendicularele pe mijloacele H, K, L, M a le laturilor liniei frînte
sî nt concurente în punctul O, astfe l că teorema de la nr. 465 n e dă 1 )
aria AC= 2nac·OH,
aria CD= 2n cd · OK,
aria DE= 2n de · OL ,
aria EB = 2n eb· OM.
1
) Cazul exceptat la nr. 465, nota 2, nu se poate prezenta, în ra-ţionamentul
de faţă, o coardă a unui cerc ncputînd fi perpendic ul ară pe un diametru care .nu o tai e .
Aria generată de linia ACDEB are deci ca măsură

2rc (ac · OH +cd'· OK + +
de· OL eb· OM).-
Potrivit, însă, unei teoreme cunoscută din aritmetică, expresia
cuprinsă între paranteze este egală cu produsul dintre suma ac + cd+
+ de + eb, adică ab şi o cantitate cuprinsă între cea mai mare şi cea mai
mică dintre cantităţile OH, OK, OL, OM; astfel, teorema este demonstrată .
Corolar. Dacă linia frîntă este r·egulată, distanţele OH, OK , OL, OM
sînt toate egale cu apotema acestei linii frînte.
Aşadar, aria generată de o linie frîntă regulată, care se roteşte în jurul
unei axe din planul ei, care trece prin centrul ei şi nu o taie, este egală cu
proiecţia acestei linii pe axă, înmulţită cu lungimea cercului înscris.
468. Teoremă. Aria generată de un arc de cerc care se roteşte în jurul
unui diametru ce nu-l taie este egală cu proiecţia arcului pe diametru, înmulţită
cu lungimea cercului întreg.
Cu alte cuvinte, aria zonei este ega lă cu produsul dintre înălţimea ei
şi lungimea unui cerc mare.
În adevăr, fie ar~ul AB, cu centrul O, care se roteşte în jurul dia-
metrului xy, ab proiecţia lui AB pe xy. Dacă în arcul AB vom înscrie
linia frîntă ACDEB, aceasta, rotindu-se în jurul lui xy, va genera o arie
egală cu produsul dintre 2rcab şi o cantitate intermediară între cea mai mare
şi cea mai mică dintre distanţele de la centru la laturile liniei frînte.
Dacă vom face acum să crească nemărginit numărul de laturi, astfel
ca fiecare dintre ele să tindă către zero, toate distanţele despre care a
fost vorba mai sus vor tinde către raza OA = R a cercului.
Aşadar, aria generată are o limită, independentă de legea după care
facem să crească numărul de laturi ale liniei frînte (cu condiţia numai ca
toate aceste laturi să tindă către zero ), iar această limită este
2rcR · ab.
O b s e r v a t i e. Rationamentul de mai sug si concluzia sa se aplică
si cazului unei calo.te sferice: '
' Corolar. Din teorema precedentă, vedem că două zone ale aceleiaşi sfere
sînt proporţionale cu înălţimile lor.
469. Aria sferei.
Teoremă. Aria sferei cu raza R este 4rcR 2 •
În adevăr, raţionamentul de la nr. 468 rămîne valabil şi cînd arcul AB
devine un semicerc. Proiec-ţia ab este atunci diametrul 2R; zona generată
este sfera întreagă. Suprafaţa acestei sfere are deci ca măsură produsul
2rcR · 2R = 4rcR2.
Corolar. Aria sferei este egală cu aria unui cerc mare, înmulţită cu 4.
Observaţie. Vedem că raportul dintre ariile a două sfere este egal cu
raportul pătratelor razelor.
Aceasta se putea prevedea, evident, după rezultatele stabilite în
Geometria plană (257), anume că ariile a două poligoane asemenea sînt
într-un raport egal cu pătratul raportului de asemănare, · rezultat care se
extinde de la sine la ariile a două poliedre asemenea. De la acest din
urmă caz, putem trece, de altfel, la cazul a două arii asemenea, măr
ginite de suprafeţe curbe, dacă putem obţine valoarea unei astfel de
ARIA ŞI VOLUMUL SFEREI 129
arii ca limită a unei arii poliedrale înscrise sau circumscrise, la care toate fe-
ţele şi toate muchiile tind către zero„ Vom vedea, în Nota G (822-825 bis),
că o astfe l de trecere la limită este posibilă, dacă este vorba de o suprafaţ·ă
convexă, în particular (816, Notă; fig. 435), cum este cazul sferei.
Dacă de la evaluarea ariilor trecem, cum o vom face imediat, la
evaluarea volumelor, rezultatul este altul: ştim (431) că raportul volumelor
a două poliedre asemenea este egal cu cubu l raportului de asemănare.
Şi în acest caz, putem trece direct (nota G, 814-816) de la volume
poliedrale la un vo lum mărginit de o suprafaţă curbă, substituindu-i întîi
acesteia o s uprafaţă poliedrală înscr isă sau circumscrisă, despre care vom
presupune apoi că numărul feţelor ei creşte nemărginit, astfe l ca fiecare
dintre feţe şi fiecare dintre muchii să tindă către zero.
Putem chiar preciza în caz ul sferei; în adevăr orice poliedru circumscris
este format de ansamblul piramidelor avînd ca vîrf comun centrul sferei şi
deci ca înălţime comună raza. Volumul unui astfel de poliedru va avea
deci ca măsură produsul dintre aria sa şi 1/3 din rază .
Vom observa, ca o consecin-ţă, că volumele a două poliedre circumscrise
aceleiaşi sfere sînt în acelaşi raport cu ar iile lor. Am indicat (ex. 616)
metoda generală pentru a găsi două sfere între care ex istă o relaţie de
această natură.1)
470. Teoremă. Volumul gene rat de un triunghi care se roteşte în jurul
unei axe din planul său, care trece prin unul din Pîrfurile sale şi nu-l
trap ersează, are ca măsură produsul dintre aria descrisă de latura opusă
Pîr fului situa t pe axă şi o treime din înălţimea co respunză toare .
Dacă A este vîrful situat pe axă, iar BC latura opusă,
aceasta din urmă va genera, în rotaţia ei, un trunchi de B
con (care poate degenera, eventu al, în con dacă B sau C
est e pe axă, sau în cilindru, dacă BC este paralelă cu axa).
Volumul V, pe care trebuib să-l eva lu ăm, este delimitat A
de suprafaţa l atera lă S a acestui trunchi de con şi de su-
prafeţele laterale ale celor două conuri generate respectiv
de AB si de AC.
în'trunchiul de con considerat, vom înscrie un trunchi
de piramidă r egulat , în care BB'CC', de exemp lu (fig . 161),
va fi o faţă şi în care aria lat era lă S' va tind e către S, C'
dacă numărul feţelor va creşte nemărginit. ABC, AB'C' Fig. 161
vor fi două poziţii succesive ale triunghiului care se roteşte.
Suma diverselor piramide, în general patrulatere, avînd vîrful A comun şi
ca baze respective trapezele (sau eventual, triunghiurile sau dreptunghiurile)
BB'CC', dă un volum V', care va tinde către volumul V căutat.
Însă volumul fiecărei piramide patrulatere de felul lui ABCB'C' are
ca măsură produsul dintre aria bazei şi o treime din înălţimea AH , astfel
că suma lor va fi o treime din produsul ariei laterale S' cu valoarea
co mună a tuturor înălţimilor ·:
V' = S' . ~AI-I.

3
1
Această problemă a fost pusa, m secolul al XVIII-iea , de un amator care-şi
)
închipuia că îi va pune într-o grea încurcătură pe geometrii timpului său .

Pe de altă parte, triunghiurile ABC, AB'C' sînt unul simetricul

celuilalt în raport cu planu:l bisector al diedru lui format de planele lor;
acest plan bisector, fiind un plan de s imetr ie pentru piramida patru lat eră,
va fi perpendicular pe ·plan ul bazei BB'CC' şi V3. conţine deci înălţimea
AH. Dacă numărul feţe lor trunchiului de piramidă S' creşte nemărginit,
triunghiul AB'C' va tinde către ABC, planul bisector va tinde către planul
ABC, iar AH, care este mereu perpendicular pe BC, va tinde către
înălţimea Ah a triunghiului dat. Vom avea deci, pentru volumul căutat,
1
V= S · -Ah.
3
471. Volumul sectorului sferic.

Definiţie. Se numeşte sector sferic fi gura generată de un sect2r circular
care se roteşte în juru l unui diametru care nu-l traversează. In această
mişcare, arcul care este baza sectoru lui circular generează o zonă, numită
baza sectoru lui sferic.
Pentru a defini vo lumul sectorului sferic, vom înlocui sectoru l circular
printr-un sector poligonal înscris. Prin definiţie, volumul sectorului sfer ic
va fi lim ita către care tinde volumul generat de acest sector poligona l,
dacă numărul de laturi ale liniei frînte care îi serveste ca bază creste nemăr-
ginit, astfe l ca fie care dintre ele să tindă către' zero. '
Teoremele care urmează arată existenţa acestei limite şi dau expresia
ei, independentă de legea după care se construiesc liniile frînte înscrise.
Teoremă. Volumul generat de un sector poligonal (253 bis) care se roteşte
în jurul unei axe din planul său, ce trece prin centrul acestuia şi nu-l tra1Jer-
sează, este egal cu o treime din aria generată de li nia
o frîntă care serPeşte ca bază sectorului, înmulţită cu
o mărime cuprinsă între cea mai mare şi cea mai
mică dintre distantele de la centru la laturile
8 aces tei linii. '
Fie sectorul poligonal OACDEB (fig. 162),
X o Y care se roteşte în jurul unei axe xy ce trece prin
Fig. 162 centrul său O, axă ce este situată în planul său
şi nu-l întretaie. Triunghiurile OAC, OCD , ODE,
OEB generează fiecare volume a căror expresie este dată de teorema de la
nr. 470. Vom avea deci, notînd cu OH, OK, OL, OM, di s tanţe le de la
.centru la laturi le AC, DC, DE., EB:
vol. OAC =_!_aria AC· OH,
3
vol. OCD = _!_ aria CD-OK,

3
vol. ODE=_!_aria DE-OL,

3
• 1
vol. OEB = - aria EB· OM.
3
ARIA ŞI VOLUMUL SFEREI
131
Efe ctuînd suma ş 1 recurgînd l a t eorema din aritm e tic ă pe care am

mai aplicat -o, v edem c ă volumul generat d e sector este ega l cu o treime
din suma aria AC+ aria CD+ aria DE+ aria EB, adică o tre im e din
aria ge nerată de linia A CDEB, înmul ·ţită cu o cantitate cuprin s ă între cea
mai mare şi cea mai mică dintre cantităţil e OH, OK, OL , OM.
Corolar. Da că sect orul poligona l este r egulat , liniile OH , Of(, OL , OM
sînt toate egale cu apotema linie i frînte r egulate ACDE B.
Aşadar, volumul ge nerat de un sector poligonal regula l care se roteşle
în jurul unei a.i:e silLiale în planul s ău, ce trece prin cenlrul său ş i nu-l
traversează, este egal cu aria ge ne rală de linia frînlă care es le baza sec torului,
înmulţită cu o treime din apote mă.
Teoremă. Volumul sec lorului s feric este egal cu aria zonei ccire-i se rv eş te
ca bază, înmulţită cu o treime din rază .
În ad e văr, dacă numărul de laturi al unei linii frînte înscrise în
arcul AB (fig. 162), car e ge nerează zona de bază, c reşt e ne măr g init, ş 1
anume a stfe l ca fiecar e dintre ele s ă tindă către zero, aria generată d e
ac e ast ă linie frîntă în scri s ă tind e către aria zonei, în timp ce distanţe l e
la centr u OH, OK... (fi g . 162) ale diferitelor l aturi tind to a t e către rază.
D eci, volumul ge n er a t d e sectorul poligonal r espectiv tinde c ătr e l imita
menţionată în enunţ.
Corolar. Dacă R este raza sferei , h înălţim e a zonei care este baza secto-
rului, atunci volumul acestuia este Y:_rtR 2 h.
3
I na d evăr,
A
acea s tă . est e pro d u su 1 d"intre 1 R
expre s ie . aria zoneI.
ş1
3
obtinută la nr. 468.
' 472. Volumul sferei.
lk
Teoremă. Volumul sferei cu raza R este -rtR 3 •
3
În ad e văr, raţ i onamentele anterioar e sînt aplicabil e figurii generate
de un semicerc care se rot e şte în jurul diametrulu i s ău, adică volumului
:;ferei. Trebuie atun ci , în expresia indicată la nr. 471, Cor., s ă înlocuim
înăl"ţimea h prin 2R; aceasta ne conduce la rezultatul e nunţat.
Corolar . Volum u l sferei cu diametrul D este ~rtD 3 .
. 6
P e ntru a ne d a sea ma de aceasta , est e suficient să înlo cuim pe R prm
,
D /2 in . 3
expresia - R3
7t · •
4
O b s e r v a ţ i e. Se vede că volumele a două sfere sînt proporţionale
cu cuburile razelor lor . (sau cu cuburile diametrelor lor).
473 . Volumul inelului sferic.
Se numeşte inel sferi c solidu l gen erat prin rotaţia unui segment de cerc
(263) în jurul unui di a m etru care nu -l trav e r se ază.
Volumul generat de un segment de cerc care se roteşte în jurul unui
diametru ce nu-l trave rs ează (volumul inelului sferic) este a şasea parte din
volunml cilindrului a c ărui bază este coarda segmentului , iar înălţimea
- proiecţia acestei coarde pe axă.
9*
13~ CORPURILE ROTUND E
Fie segmentul de cerc , cuprins între arcul A B a l cercului O (fig. 163)

şi coarda acestuia, care se roteşte în jurul axe i x y ce trece prin O. Fie ab
proiec·ţ i a lui AB pe x y.
D acă f igura se roteşte în juru l lui x y, sectoru l de cerc OAB generează
x un volum avînd ca măsură (471) produsul 2 n- OA 2 • ab.

A 3
f \·.· I
a
Pe de a ltă parte, triunghiul OAB
AB ·~OH
în ace leaşi
generează,
(notînd cu
8 - --., "',-\.. b con diţii , un vo lum egal cu (470) aria
- 'I 3
- o OH di sta nţa de la centru la coarda AB), ad i că (465) ega l cu
2n- ab ·OH·~OH = 2n- 0H2·ab.
Fig . 1 63 3 3
Difer enţa dintre ce le două volume precedente con-
gtituie, ev ident, vo lumu l in elului sferic. Acesta are deci ca măsură
~n- OA 2· ab - 2n- OH 2; q,b = 2n- ab (OA 2 - OH 2).

3 3 3
În să în triunghiul OAH, avem
OA 2 - 0H2 = A H2 = ABz .
4
Aşadar,
474. Volumul segmentului sferic.

Se numeşte segment sferic por ţ iun e a de sferă c uprin să între do u ă plane
para lele ; acest vo lum este mărginit, în genera l, de o zonă· şi de două
cercuri a le căror plane sînt paralele (fig. 164), cercurile fiind numite
bazele segmentului. Segmen-
tul sferi c poate avea şi o sin- -----
gură bază, adică să fie măr
ginit de un cerc ş i de o ca l otă
sfe ric ă (fig . 165); planul ..
I
''
•
'•
I
:
..
ce leilalte baz e trebuie cons i- I
derat atunci, p entru a putea \

'
aplica raţionamentele, ca fiind ,' '
tangef!t la sferă. ....... ...,,, ____ /
„.„„ ___ „ ... __ ......
!nă l ţi mea segmentului

Fig. 164 Fig . 165
este distanţa dint re plan ele
bazelor.
Segmentul sferic este echivalent cu semisuma ce lor doi cilindri care au
ca înălţime comună înălţimea segmen tului , iar ca baze respec tiv bazele acestui
segment, la care se adună sfera avînd ca diametru înălţimea.
ARIA ŞI VOLUM UL SFEREI 133
Fie segmentu l sfer ic generat prin rot aţia trapezului mixtiliniu aABb
(fig. 166) în jurul axei ab şi mărginit deci, pe de o parte, de două cercuri
avînd respectiv razele aA, bB, iar pe de altă parte, de zona pe care o
aenerează arcul AB. Acest solid este, evident, suma trunchiului de con generat
de trapezul rectiliniu AaBb şi a inelului sferic AR .
Trunchiul de con are vo lumul a 4=1.4.
I I
1 -
-7t
3
ab (Aa 2 + Bb 2 + Aa· Bb); 8
/
fi
1
b
o
inelul sferic are volumu l
.!_ ab· AB~. Fig. 166

6
Suma va fi deci
_!__ 7t
6
ab (AB 2 + 2Aa2 + 2Bb + 2Aa· Bb ) .
2
Însă AB 2 se poate exprima cu ajutorul segmentelor Aa, Bb şi ab;

într - adevăr, dacă
ducem, prin punctul A, paralela AH la axă , pînă întîlneştc
în H pe Bb, triunghiul ~reptunghic ABH ne dă
AB 2 = AHf. BH2, +
şi deoarece, pe de altă parte, avem 1)
AH=ab; BH=Bb-Hb=Bb-.4a,
obţinem
AB 2 = ab 2 + (Bb - A.a) 2.
Volumul segmentului este deci
_!__7t
6
ab [ab 2 + (Bb - Aa) 2 + 2Aa 2 + .2Bb 2 + 2Aa· Bb] =
1
=-1tab (ab 2
6
+ Aa2 - 2Aa· Bb
.
+ Bb 2 + 2Aa 2+ 2Aa· Bb + 2Bb 2
),
sau, după efectuarea reducerilor,
1 1
-
6
7t ab 3 + -7t
2
ab (Aa 2 + Bb 2
),
ceea ce reprezintă efectiv suma sferei ş1 a celor doi s e micilindr~ indicaţ.i.

în enunţ.
1 ) Pr esupun em, pentru a fixa ideile, că Bb este mai mar e decît Aa. Altfe l s p u s ,
că am notat cu B extr emitatea arculu i dat care este mai d e părtată de axă.
CORPURILE ROTUNDE
EX E RCIŢII
705. Ari a ca l otei sferic e ge n er a te de un a rc d e cer c AB care se rot es t e în jurul
di~metrului ce trece prin una din extr e mităţile sa le este egală cu aria cercu lui
avmd ca rază coarda AB. •
Ţ06~ S ă se împartă s upr afa ţa un ei s.l'ere în porţiuni echiva lent e , prin pla n e care
tr ec prmtr-o dreaptă dată, ex t e rioară sfe r e i.
707. L'n cilindru este circumscris un ei sfere. Să se arate că a ria zonei sferice,
c uprin să între d o uă pla n e perpendicu l a r e p e axa cilindrului, este echivalentă cu aria
cilindrului cuprinsă între ac e l eaşi două plane.
7118. L a o sfe ră, că r e i a i s-a circumscris un cilindru, du cem un plan tan..,ent P,
p erp end icu l ar p e axa cilindrului, ş i lu ăm secţi un ea dreaptă astfel determinată î; aces ta
d in urmă ca b ază a unui co n avînd vîrfu l în centrul sfer ei. Să se arate că
. 1° dacă tăi e m cele tr ei so li de printr-un acelaşi p lan para le l cu P, cercu l care est e
se cţiun ea ci lindrului a r e o a ri e ec hival e ntă cu suma arii lor cercurilor după care sînt
inter secta t e r es p ectiv conu l s i sfera ·
2° d acă inters ectăm de l e tre i so lid e prin două p la n e para le le cu P, vo lumul
cuprins între aces te dou ă plan e - în cilindru - este ega l c u s uma vo lumelor cuprins e
în con s i în sferă .
709 . Să se d emonstr eze că vo lum e le c ilindrului, al co nului, a l trunchiului de
con ş i a l segmentu lu i sfer ic sa ti sfac re l aţ i a
V = .!:_ (B + B' + 4B"),

6
und e li , B, B', B " s înt, ca la ex . 575, în ă lţim ea so li du lui , a riil e ce l or două baze
(baza s up e ri oa ră a con ului fiind nul ă) ş i a ri a secţ iunii parale l ă cu b aze le ş i ega l
d epă rt ată d e e l e .
710. Două cer curi mi ci car e s înt unul polar ul ce luila lt (ex. L,88) au proprietatea
că, dacă a m adopta ca unitate d e lun g ime lungim ea unui cerc mar e ş i ca unitate de
arie ari a em isfe r ei, numărul care m ăsoară lun gimea unuia ar fi ega l cu unita tea,
minus numărul care măsoară aria ca lotei sferice int e rioară ce luil a lt.
711. Pentru toat e poliedr el e circumscrise ac e l e ia ş i sfere, r a portul dintre volum
si arie este constant.
' 712. Enunţu l preced ent (ex. 711 ) subzistă ş i pentru un ci lindru , un con sau uu
tr un chi d e con circumscris sfer e i (se spun e că un cilindru, un con sau un trunchi de
con sînt circumscrise unei sfere, dacă 1° suprafaţa re spe ctivă c ilindri că sau c o nică este
circumscrisă aceste i sfer e , 2° plan e le b aze lor s înt tangente la acee a ş i sferă), m a i general,
p entru orice s olid m ă rginit de porţiuni d e suprafaţă ci lindri că sau conică circumscrise
ş i d e plane tangente.
713. Ca r e es te r aportu l dintre volum e le generate d e un p a r a le logram, care se
rot eşte succes iv în jurul a două laturi v ec in e?
714. S ă se construiască (efec tiv ) un triunghi, cunoscînd raz e l e sfere lor echiv a lente
c u volumele p e care le generează aces t triunghi, rotindu-se succesiv în jurul fiecăreia
dintre laturile sale.
715. Să se calculeze raza unui cerc dus p e o sferă d e r ază R, şt iind că a ria
cercu lui es t e egală cu dife r e nţa arii lor ca lote lor p e care le determină. ·
Car e este înăltim ea conu lui circumscris avîn d aces t cerc ca ba ză?
716. Să se afl~, pe o s feră d ată , o ca lotă a cărei arie să fie într-un raport dat
cu ari a cercu lu i care îi serveste ·ca b ază .
717. Să se intersec t eze' o sferft cu un plan, astfe l ca unul dintr e segmentele
sfe ri ce (cu o singură baz ă) obţinut e să fie într-un raport dat cu sectoru l sferic mărg init
d e aceeas i ca l otă .
71S. Luăm un cerc d e p e o s fe ră ca bază a unui con avînd v îrful în unul dintre
p o lii acestui cerc. Să se d et ermin e cer cul astfel ca vo lumul conu lui să fi e într-un
r aport d at c u volumul segment ului sfe ri c, a vînd ca b adt ace l aşi cer c ş i car e conţine co nul :
Cătr e ce limită tind e raportul din t r e volumul con ului ş i volumul segmentu lm
sferic, dacă înă l ţ i mea lor co mun ă ti nd e cătr e zer o?
719. Să se co nstruia scă un segment sferi c a p arţ inînd un ei sfer e date, dac ă
cunoaştem volumul să u (ega l cu ace la a l un e i sfe r e de ra ză dat ă) ş i aria zonei car e
îl mărgineşte (ega l ă . cu acee a a unui cerc d at).
PROBLEME PROPUSE LA CARTEA A OPTA 135
Care este maximu l volumu lui segmentu lui, dacă a ri a zonei este dată?
. 72(}. Să se ducă, pe o sferă, trei ce r curi tangente două cîte două, avînd p la nele
parale le cu o aceeaşi dreaptă, prime le d o uă cer curi fi ind ega le între e le ~ i împ ă rţind
în pa tru părţ i echiv a len te una dintre calote le determinate de a l treilea cerc.
721. Fie A punct ul d e contact a două cercuri O ş i O', tangente exteri or; T, T'
punctele de contact a l e unei tangente comune exteri oare l a aceste cercuri. Să se arate
că 1° v o lumul cuprins între trunchiu l d e con gen era t de TT' (în mişcarea sa de rotaţie
în jurul liniei centre lor) şi de sfera care tr ece prin 'ce r curi le de bază .a l e acestui trunchi
de con este dublul vo lumulu i porţiunii ac e lui aşi trunchi de con, exte ri oa r ă sfere lor
S, S', generate de cercuril e date ş i că 2° ac eastă porţiune es te ec hi va lenti't cu suma
inele lor sferice situate respectiv în sfere l e S, S', în exteriorul conu rilor ge nerate de
coarde l e AT, AT' . Să se exprime aceste vo l ume prin raz ele cercurilor date .
PROBLEME
PROPUSE LA CARTEA A OPTA
722. Să se afle lo cul geometric a l centre l or sferelor care int e rs ectează două sfere
·date după cerc uri mari. Aceeaş i prob l emă pentru caz ul a trei sfere d ate .
723. Să se afle l ocu l geometri c a l cen t r e lor sfere lor interse c tate de două (sa u d e
trei) sfere dat e după cercuri mari .
724. Dacft centru l radica l a patru sfere este interi or faţă d e acestea, e l este
centru l unei sfe re tăiate de fieca r e dintr e sfere l e date du pă un cerc ma r e .
725 . Să se afle l ocu l geome tri c a l gen eratoarelor de contact ale plane lor tangente,
duse printr-un punct dat a l spaţ iului la conuri le de r otaţie care tr ec prin l at urile unui
unghi dat (se reduce l a ex. 681, considerînd sfere le înscrise în con uril e date).
Prin două puncte date A, B a le un ei sfere, du cem un cerc mic variabil, iar
printr-u n punct C, sit uat pe cercu l mare AB, ducem ·un cerc mare tangent la cer c u l
mic. Care este locu l geometri c a l punctu lu i de contact T? Să se arate că avem CT 2 =
-CA.
- -GB.
--- R , not1n d cu R r aza s f er ei. s1. cu d d'1stanta centru 1u1. 1a coar d a AB .
A
d ' .
726. Considerăm două drepte pe~rpendi culare, n esituate în ace laşi p lan ş i l e
tăi e m prin tr-un p lan variabi l , însă p a r a lel cu un pla n fix. Să se arate că sfera avînd
ca puncte di a metr a l opuse ce le două puncte de intersecţie trece printr-un cer c f ix .
727. Pe dou ă drepte date D, D', lu ăm, pornind din două puncte fixe A, A',
două segmente AM, A'M'., a l căror r aport A'M'/AM să f ie egal cu un număr dat k
şi considerăm sfera (447 bis) care este loc ul geometric a l punctelor P satisfăcînd
eond i ţia PM' : PM = k .
Să se arate că, dacă punctel e M, M' variază pe drept el e l or r especti ve (însă
astfe l ca raportul A'M' /AM să fie mereu ega l c u k), sfere le obţ i nute, c um s-a arăta t
mai sus, aparţin l a una sau l a cea l a lt ă dintre două fami l ii (după sensu l în care
purtăm segmente le AM, A'M'), sferele din prima familie trecînd toatel) printr-un acelaşi
cer c C1 , iar sferel e din a doua fami lie, printr-un ace l aş i cerc C2 •
Direcţia planului cercului C 1 ca ş i aceea a planului cercu lui C 2 este ind epen dentă
de a leger ea punct el or A, A', daci't se dau dreptele D, D ' şi raportul le Dacă· k var iază,
p lane le rămîn paralele cu o dr eaptă f i xă.
Orice punct . aparţinînd unui ce r c C1 sa u C 2 are proprietatea că distanţele sa l e la
cele d ouă drepte date sînt în raportul Ir. Inv er s, prin orice p un ct d in spaţiu pentru
care raportul di sta nţelor la D şi la D' este ega l cu k, trece un cerc C 1 şi u n cerc C 2 •
728 . Fi ind date dou ă sfere ş i un punct P, locul geometric al unei drepte, care
trece prin P ş i care un eşte două puncte l uate respectiv pe fiecare dintre sfere ş i este
împărţ i tă el e aceste puncte şi de punctul P într-un raport dat, es t e un con cu
baza circulară .
Acest co n se poate reduce l a un plan. Să se afle l ocul geometric al punctul ui P,
pentru ca să av em acest din urmă caz . ,
729. Locu l geometr'ic a l muchiilo r diedrelor drepte ale căror feţe trec r espectiv
prin două drepte concurente date este un con cu baza circulară (ex. 462).
1 ) Treb uie să demonstrăm întîi că două sfere din aceeaşi fam il ie sînt se-
cante. Aceasta se face uşor cu a jutorul exe r ciţ iului 726.
136 CORPURILE ROTUN DE
730. Locul geo m e tric a l punct e lor p entru ca re r apor t ul d is t a nţe lor l o r la d o u ă
drepte concurente d ate est e con stant est e un con c ir cula r oblic (ex . 727 ).
731. Locul ge ometric a l bisec t oa r elor un g hiurilor ca r e a u o latur ă fi xă, ia r cea l a l tă
d escrie un plan fi x (trec înd m er eu prin pun ctul d e int e r sec ţi e al a cestui pla n c u pri ma
latură) , es te un con (în gen eral oblic) cu b aza c ir c ul a r ă.
732. S ă se afl e loc ul ge ometric a l vîrfuril or unui unghi poliedru a le că rui p a tru
feţ e trec r es p ectiv prin la turil e unui p a trulate r pla n d a t, ş tiind c ă a ces t un g hi polie dru
poate fi inter secta t (ex . 500 ) după un dreptun g hi .
A cee a ş i probl e mă, dacă ş tim că sec ţiun e a, în loc să fi e un dreptunghi, po a t e
fi un r omb .
A ceeaş i probl e m ă, d acă ş tim c ă unghiul poliedru po a t e fi t ă iat după un p ă tr at.
Locul g eome tri c a l ce ntrului p ă tr a tului (con obli c c u b a za circul a r ă).
733. Con s id e r ă m un trunchi d e con, în ca re înălţ im ea est e m edi e pr o porţi o n a l ă
între dia m etrii ce lor d o u ă b a ze. S ă se d emonstreze că pute m îns cri e o 's fe r ă (ex. 712 ).
în ac est solid (c omp a r ă cu ex. 135 ).
Să se a ra t e că a ria l a t e r a l ă a a ces tui trun chi d e con este e chi va l e nt ă cu a ria
unui cerc avînd ca r a z ă ge n erato a r ea.
S ă se con s trui ască ra ze le b a ze lor, cunosc înd în ă lţim e a ş i · gen erato ar ea .
734. Să s e c on s trui as că tre i sfere care tr ec re sp ec tiv prin vîrfuril e unui triun ghi
dat, sînt t a n gente în a ces t e vîrfuri la pla nul triun ghiului ş i tang ent e două c ite două .
Să se ca lculeze r a ze le lor, cunoscînd latu1·ile triun ghiului.
735. P e s fera ce r e a s că, c o n s id e r ă m pun c te le M avînd a scensiunea dr ea pt ă ega l ă
cu d e clinaţia.
1° S ă se a fle l oc ul g eometri c al proi e cţiilor pun c telor .NI p e planul ecuatorului;
2° Să s e a rte lo cul ge ometric a l drepte lor AM, A fiind p e ecuator punctul ori ~ in e
a l a sc en s iunilor drep te .
736. Fiind d a t e tre i punc te colinia r e A,B, C (B între A ş i C), d esc ri em p e
diam etrul B C un se mi cer c , la ca r e duc em t a n ge n ta AD ; fie M un pun c t a l a r cului
BD . Se cer e să d e t e rmin ă m punctul M , astfe l ca , du cînd dr eptele M G, M A ş i r o tind
figura în jurul lui AC , v o lumul gen er at d e triun ghiul MAC să fi e împ ă rţi t în t t·-un
raport dat k d e zon a p e ca r e o ge n e r e az ă a r cul MB. Să se afl e limite l e lui k în funcţi e
d e raportul li dintre OA ş i OB, und e O es t e mijl oc ul lui B C.
737. S e d ă un pătr a t ABCD, a c ărui l at ur ă es t e e ga l ă c u 2 ~t, ş i c on s id e răm un
pun ct M în planul a cestui pătr a t.
1° Să s e calcul eze suma S a v o lume lor gen era te d e triun ghiuril e MAB , MB C,
MCD, MDA, ca r e se rot esc r espectiv primul în jurul lui AB , a l d o il ea în jurul lui
B C , al tre ilea în jurul lui CD, a l patrulea în jurul lui D A .
J. 2° Să se d emons tr eze c ă s uma S nu depind e d ecît d e mă -
C rimil e a ş i d, und e d es t e di s t a nţa punctului M la centrul pătr a
tului; s ă se găsească l oc ul ge ometri c a l punctului M, d acă aces t
punc t se mi şcă, a st fe l ca sum a S s ă rărnî~ă egal ă cu volumul co-
nului d e în ă lţim e ::t ş i d e r ază r.
3° Să se d et ermin e , p e lo c ul ge ometric prece d en t, p oz iţiil e
l3 lui M p entru care r a portul dintre volum e le gen erate d e t riun g hiul
MA B, ca r e se rot eş t e succes iv în jurul lui M A ş i a l lui MB , es te
ega l c u un num ă r d a t m. .
738. Fie un trap ez OAMB , (fi g . 1 67) în care latura OB este
O p e rp e ndi c u.J a ră p e baz ele OA, BM. Presupunem c ă vîrfurile O ş i A
s înt fix e, iar vîrful B se d e pl ase az ă p e dr eapta fixă Oy, p erp endi -
Fig. 167 c ula ră p e OA. Rotim fi g ura în jurul lui Oy .
'1 ° Pres upun em c ă v olum e le gen erate d e triun ghiurile OAB ş i
ABM s înt echivalente ş i se cer e s ă a fl ă m, în pla n ul A Oy , lo c ul ge ometri c a l punc-
tului M , precum ş i lo c ul ge ometri c al punctului P , int e r sec ţi a dia gonalelor OM ş i A B.
2° Fie ODiV1C se mic er cul tan ge nt în O la OA ş i trecînd prin IVI ; l'Dtim fi gura în
jurul lui Oy ş i pres u p un em că v o lum el e gen er a t e d e triun ghiul OAB ş i d e s u p r a faţ a
ODMA ( m ă r g ini tă d e d r epte le OA, AM ş i d e arc ul d e c erc ODM ) sînt echi va lente . Să
se a fl e, în ace a stă a d oua ip o t eză, loc ul g eome tri c d esc ri s d e M în pla n u l AOy.
3° S ă se d ete rmin e pun ctul M, şt iind că v o lum e le d escri se d e t riung hiurile . OA B
şiABM ş i d e f ig ura ODMA s înt echiva lente. (Se v a nota cu a lun g imea dată a !Ul OA) .
CARTEA A NOUA
CURBE UZUA LE
CAPITOLU L I
ELIPSA
475. Definiţie. Se mi.meşte elipsă curba (fig. 168) care este locu I
geometric 1) al punctelor M din plan avînd proprieta tea că suma distanţelor
lor la două puncte fixe F, F' din acest plan, numite
focare, este egală cu o lungime dată. ~M.,--_ _
Triunghiu l MFF' ne arată în mod evident că
această lungime lV!F + MF' trebuie să fie mai mare 2)
decît distanta FF'.
Segme~tele MF, MF' se numesc razele Pectoare
<luse în punctul M.
Dacă punctele F, F' sînt confunda te, distanţele
k!F, MF' devenind în mod necesar egale, definiţia Fig. 168
de mai sus revine evident Ia aceea a unui cerc avînd
ca rază jumătatea lungimii date . Aşadar, cercul este o formă particulară
de elipsă.
O b s e r v a ţ i e. Orice curbă orrwtetică cu o elipsei, este o elipsă,
deoarece, dacă f , f', m sînt omoloage le punctelor F, F', M într-o omotetie
d e terminată (cu raportul de asemănare k), avem (141) fm +
f'm =
= k (FM + F' M ), astfel că, dacă suma FM +F' M este constantă, vom
avP.a aceeaşi situaţi e şi pentru fm +f'm.
Ca atare, orice curbe/, asemenea cu o elipse/, este o elipsă.
476. Trasarea curbei prin puncte.
Conform d e finiţiei pe care am dat-o mai sus, vedem că vom obţine
-0ricîte puncte vrem ale elipsei, prin următoarea construcţie:
Să notăm cu 2a suma dată a razelor vectoare şi să împărţim această
lungime 2a în două segmente arbitrare, care vor servi ca raze respective
a două cercuri de centre F, F' (fig. 169). Dacă cercurile sînt secante, punctele
lor comune M, M' vor aparţine elipsei; este clar că orice punct al elipsei
poate fi obţinut pe această cale.
Permutîn d cele două raze, adică descriind un cerc de centru F' şi
de rază lv!F, precum şi un cerc de centru F şi de rază il1F', vom obţine
iarăşi două puncte Mv M~ ale curbei.
Pentru ca cele două cercuri să se taie, - lungimea 2a, suma razelor
lor fiind presupusă mai mare decît FF' (altfel, ştim că nu ar exista curba),
este suficient ca difere nţa acestor raze să fie mai mică decît FF'.
.
1) Se va v edea ult erior (486 ) că, în general, acest loc geom etric nu este o dreaptă
2) Locul ge ometric a l punctelor M pentru care suma MF + MF' este egală
formă limită tle
c u FF' ·este, evident, seg me ntul el e dreaptă FF'. Acesta este deci o
elipsă cu focarel e F şi F'.
138 CURBE UZUALE
În particular, cercurile vor fi tangente interior, da c ă diferenţ a razelor

va fi FF '. Vom avea, astfel, un punct A a l curbei situat pe prelungirea
dincolo de punctul F al lui FF', d acă vom presupune că raza cea mai
mică este aceea a cercului cu centrul F, şi un punct A', situat pe pre lun-
girea din co lo de F' a lui FF', dac ă vom face presupunerea inv ersă (fi g. 169).
Fie 2c distanţa FF'. Vom avea
FA+ F'A =FA'+ F'A' = 2a,
F'A - FA = FA' -F'A' = 2c,
1 f ' A ceea ce dă
I
FA =F'A' = a-c,
8'
' ' ,I.,,
,..,~
./
F'A = F A ' = a+ c.
.Se va obs erva că d ist anţa AA ' este ega l ă cu
Fig . 169 FA + FA' = F' A + F' A' şi reprezi nte/, dec i lun-
gimea datc'i 2a.
D eoarece lungimea AA' este ega lă cu suma dată a raze lor ve ctoare ,
put em r eprezenta raze le ce lor două cercur i p e car e le-am consid erat mai
sus, respectiv prin PA, PA', P fiind un punct a l segmentului AA' (fig. 169) .
Se ve de u şor că cercurile sînt secante sau nu, după cum punctul P
aparţ i ne sau nu segmentului FF '.
Trasarea curbei printr-o mişcare continuă.
Este de asemenea ev id ent că, dacă fixăm în F, F' cele două extremităti
a le unui fir de lungime 2a, înt inzîn d acest fir cu a jutorul unui vîrf (fig. 170),
acesta din urm ă v a descrie printr-o miscare cont inuă
elip sa sau, mai exact, partea din e lip s'ă s ituată de o
parte determinată a lui FF '. ·
Această con stru ct ie este extrem de como dă si se
folo seşte fr ecv ent pe t~re n; d in cauza e i, elip sa ~ că
pătat ~denumirea de OPa lul grc'idinarilor.
In cazul trasării p e hîrtie, dimpotrivă, nu se
folos eş t e nici această cons trucţie , nici cea precedentă;
m etod ele folosite efectiv se întem e i ază pe proprietăţ i
cu totul diferite a le elipsei (v. Compl. , nr. 740).
477. Axe şi centru de simetrie.
Dacă reluăm co nstrucţia prin p uncte de la Fig. 170
nr. 476, vom ve dea că puncte le M, 1l1' sînt unul
simetricul ce luil alt în raport cu FF'. Fiecare punct al curbe i avîndu-si
astfel simetricul, rezultă că elipsa admite dreapta FF' ca axc'i de si-
metrie.
P e de altă parte, punctele F , F' sînt unul sim etr ic~! celuilalt în
raport cu o dr eaptă, anume perp endicular a prin mijlo cul O al lui FF'. Ca
atare, oricărui punct M de p e e lip să îi corespunde, în simetria în raport
cu această dreaptă , un p unct A11 aparţinînd de asemenea curbei , deoarece
ave m FM1 = F'M, F'M 1 =FM (este clar că punctele 111 şi M 1 sînt ce le
notate astfe l în fi g. 169). Aşada r , perpendiculara prin mijlocu l lui FF' este
şi ea o axc'i de simetrie a elipsei. ·
ELIPSA 139
În s fî rşi t . cele două puncte F, F' sînt unul simetricul celuilalt în

raport cu un punct, anume O. Evident, printr-un raţionament cu totu l
analog cu cel de mai sus, vedem că punctul O es te centrul de simetrie a l
elipsei . (Pun cte le M, M; din fig. 169 sînt simetrice în raport cu punctul O).
478. Am sta bilit mai sus că axa FF ' taie e lip sa în două puncte
A, A', a căror distanţă este ega lă cu lun gimea dată 2a (fig. 169) ; de
altfel, este clar că aceste puncte sînt unul simetricu l ce luil alt în raport cu
punctul O, astfe l că avem OA = OA' = a.
Pentru a găsi punctele în care curba este tăiată de perpendiculara
pe mijlocul lui FF', este sufic ient să observăm că aceste puncte sînt egal
d epărtate de F şi de F' ş1 că deci, dacă B est e unul dintre ele, avem
BF = BF' = ~ =a.
2
Există, evi dent, două puncte B, B' care sat isfac această dublă cond iţi e .
Se not ează cu b va loarea comună a distanţelor OB , OB'. Aceas tă lungime b
es te mai mi că dec ît a: în triunghiul dreptunghic O BF avem
OB 2 = b2 = BF 2 - OF 2 = a 2 - c 2 ,
d acă notăm cu c, ca mai su s, di s tanţa OF, egală cu ju mătate din FF'.

Din ca uza in ega lităţii b < a, axa AA' se numeşte axa mare a elipse i ,
iar axa BB' este axa mică.
Cele patru puncte A, A', B, B' sînt vîrfurile curbe i .
Observ a ţi e. Două semiaxe, date ca mărime şi ca poziţie, definesc o
e lipsă, adică, fiind date dou ă drepte perpendiculare OA, OB ş i dou ă lungimi
OA = a, OB = b, purtate respectiv pe acest e două drepte, pornind din
punctul O (a fiind segmentul mai mare), există o e lips ă, şi num ai una,
avînd axa mare situată pe d.r eapta OA şi ega lă cu 2a, iar axa mică
s itu ată pe dreapta OB ş i ega lă cu 2b. Această e lip să are focarele pe OA,
de o parte ş i de cea l a ltă a lui O, la o di st anţă de ace st pun ct ega l ă cu
c = Va2 - b2.
479. Definiţii. F ie date într-un plan d o uă "drepte concurente Ox , Oy
(fig. 171), numite axe de coordo nate, punctul lor comun O fiind ol'lgineci
coordonatelor. Luînd un punct arbitrar M în ace st
plan, să ducem prin acest punct paralela .Mp. la axa
Oy. Segmentul Oµ. , determinat de această dr eaptă p e M
f':·r---~
axa Ox, se n um eşte abscisa punctului M, iar segmentul
µ.M este ordonata aceluiaşi punct.
Dacă am atr ibui axe i Ox rolul axei Oy ş i inver s, X
adică dacă am duce prin M o paralelă Mµ.' la axa Ox , pînă
întîln eşte în punctu lµ. axa Oy, ar tr ebui să intervertim a b sci sa
F ig. 171
şi ordonata, clupă cum r eiese din paralelogramul 0µ.Mµ.'.
Abscisa ordonata unui punct se numesc coo rdona tele sale . Cunoaşterea
şi
lor determină comp let poziţia punctului, da că avem gr ij ă să indicăm sensul
în care treb uie purtată fiecare dintre ele : anume , dacă segmentul Oµ.
trebuie purtat de o parte sau de cealaltă a punctului O, iar segmentul
µ.M, de o parte sau de cea l altă a punctuluiµ.. În confor m itate cu cele arătate
în Geometria plană (185 , 186) ş i în cursul de A l ge bră, conve nim să indi căm
CURBE UZUALE
-sensu l prin semnul atribuit fiecăreia dintre coordonate: abscisa Oµ se

consideră pozitivă în sensul Ox ş i n egativă în sensul opus, iar ordonata
µM se cons id eră pozitivă cînd este de ace l aşi sens cu sem idreapta Oy,
-şi negativă în cazul contrar.
480. Ecuaţia elipsei, raportată la axe.
Aceste definiţii odată stabilite, să lu ăm ca axă x axa mare (478) ş 1
ca axă y axa mică a curbei, originea O fiind deci centrul.
Fie atunci, ca mai sus, µ proi ecţ ia pe Ox a unui punct M al curbei
(fig. 172). Celelalte notaţii rămînînd aceleaşi ca în paragrafe le precedente,
-vom avea:
MF 2 = µF 2 + µM 2
, MF' 2 = µF' 2 + µM 2
.
Diverse le cantităţi car e fi gur ea ză în membrii din dreapta vor fi

evaluate în mărime şi semn 1) în co nformit at e cu cele arătate la nr. 479:
vom presupune că se nsu l pozitiv ales pe Ox este ce l de la F spr e F' (astfe l
.că OF= - c, OF' = c) . .
µM nu este altceva decît ordonata y a p unctului M. Cit priveşte
mărimile µF, µF', le vom expr ima cu a jutorul relaţiilor (187)
µF = OF - Oµ, µF' = OF' - Oµ ,

sa u (deoarece Oµ este x),
µF = - c - x, µF' = c - .x.
Expresiile pentru mărimile MF 2, MF ' în 2 funcţie de x, y vor fi deci
MF 2
= (x + c) + y
2 2
, MF' 2 = (x - c) 2 +y 2
(1)
x = Oµ şi y = µM fiind coordonatele lui M .
Pe de altă p ar te, putem ap li ca t riun ghiului MFF' propoziţ i a de la
nr. 128 bis , car e d ă 2)
MF 2 - MF' 2 = 2FF' ·Oµ = 4cx.
Da că avem d ec i 3 )
MF+MF'=2a ,
va trebui să avem, de asemenea, prin împărţ ire,
MF~MF' = 2
cx.
a
1
) De a ltfe l , semn ul lui µM sau a l lui µF nu influ e n ţează pătratul cantităţii
r espective. .
2
) Ega litatea co n s id e r ată a fost stabilită l a nr. 128 bis do a r în va lo a r e abso lut i:i,
Ş tim însă direct că ce i doi membri (32) s.înt pozitivi în ace l aş i timp ( d acă M este do
aceeaş i p a rt e ca ş i F' a ax~ i mici) ş i n egativi în ace l aş i timp (dacă este d e aceeaş i
parte cu F). De a ltfe l, ega litatea cons id e rat ă se o b ţ in e direct d acă scă d e m membru
c u membru ce le do u ă r e l aţ ii (1 ) .
3 ) Contr
a r segme ntelor aşezate -pe Ox , distanţ;e l e MF, MF' sînt luate îu \'a -
l oare abso lut ă.
ELIPSA 141
Această relaţie, combinată ·cu cea precedentă, ne duce , p entru MF ş1.

pentru N!F', la următoarele expresii :
MF = a+~, (2 )
a
MF'=a-~. (2 ')
a
Să egalăm a cum cel e două valori obţinute [d upă (1) şi (2)] p entru MF 2
sa u [dup ă (1) ş i (2' )] p entru MF' 2 ; vom avea
la+
' ex ) 2
~ = (X + C)2 + y2 ' (3)
ex
(a
- ~J = (x -
2
c) 2 + y2. (3')
Aceste două e cuaţii sînt echivalente 1): el e r evin fiecare ( dacă su primăm
în ambii membri termenul identic ± 2cx şi apoi reunim într-un membru
2
termenii con s tanţi, iar în c e lălalt, termenii în x şi în y ) la
2
b2x2 +
a2 _ c2 = b2 = x2
(
c2)
1 _ ;;; + y2 = ---;:;;-- y2
sau
.:z:Z y2
-+-=1. (4}
a2 b2
Fiecare punct al elipsei verifică deci această din urm ă ecuaţie .

Reciproc, orice punct ale cărui coordonate verifică ecuaţia (4) aparţine
elipsei. În adevăr, această ecua-ţie (4 ) este echivalentă cu e cuaţia (3),
precum şi cu ecua-ţia (3'). Deoarece membrii din dreapta ai acestora din
urmă reprezint ă r es pectiv (oricare ar fi M ) pe MF şi pe MF' , vom avea ,
2 2
în mod necesar , dacă ecuaţia (4) este ver ificată,
MF= ±(a +e: )•
j MF ' - ±(a- ~) ·
(2 bis}
Se vede însă uşor că, în aceste două rela-ţii trebuie să luăm semnul +.
A ceasta •mseamna
v 2) v
ca, a + -ex ·
ş1 a -
•
-ex smt
. .
poz 1t1ve;
.
aceasta mai re-
a a
zultă însă şi din faptul că, în virtutea relaţiei (4), x este mai mic decît
a în va lo are absolută ş i aceasta este cu atît mai mult valabi l (c fiind mai
mic decît a) pentru ...9... x.
a
1) V. cursul de A lg ebră.
2) V. nota (3 ) de la p. 140 .
142 CURBE UZUALE
Aşadar, această relaţie impli că pe (2) ş i pe (2') . D ar, este sufi cient
să le adunăm pe acestea membru cu membru , pentru a obţine
MF + MF' = 2a.
Ecuaţia (4) r ep rezintă, prin urmare, condiţia necesa ră :ş i suficientă
pentru ca punctu l M, de coordon ate x, y , să fi e p e e lip să . Ea este ecuaţia
e lipsei, raporta tă la axe le ei.
481. Putem da acestei ecuatii o dublă inter pretare, extrem de
s i mp l ă . '
1° M fiind iarăşi un punct de pe elipsă, iar µ p roiecţ ia sa pe axa
Ox, să mărim ordonata M în raportul a/b, adică să luăm pe aceas tă
ord onată, pornind din punctul µ şi în sensu l µM (fi g. 172) sa u în se n sul
opus, un segment µm = y', astfel ca
J ,m a
µ: I µm = ±-,; · µM,
p M
I
a di că
I H' a
H A F o f f ' .4' x y' ±-y. (5)
b
o D' Scoţînd pe y din această ec u aţie
pentru a introduce valoarea sa în ecua -
ţia (4), obţinem
Fig . 172
x2 +
y'2 = a2. (6)
Îns ă x 2 + y' 2 , a di că 0µ 2 +
µm 2 , este pătratul di s t anţe i Om. Deci
ec uaţia (6) a r ată că, d acă punctul M descrie elipsa, punctul m descrie un
cerc. Acest cerc are centrul în O şi raza a, adică el este descris pe axa marc
ca diametru. E l se num eşte cerc principal sau cerc omografic, iar ecuaţ i a
(6) (care exprimă · cond i ţ i a nec esară şi s uficientă pe care trebuie să o
verifice coordonatele x, y' a le punctului m, pentru ca acesta să aparţ in ă
cer cului considerat) este ecuaţia acestui cerc, rap ortată la ce le d ouă axe
de coordonate pe care le-am ales.
Deoarece, invers, orice punct M care este în re laţia de mai sus cu
un punct m al cercului principa l, se a flă pe e l ipsă - ceea ce re vine la
a spu ne că elimin area lui y' între ecu aţ iil e (5), (6) ne d ă ec uaţi a (4) - vedem
că această c urbă este locul geometric· a l punctului obţinut , dacă micşo răm
în raportul b/a ordona ta unui punct oarecare al cercului, fără a-i
modi fica abscisa. ·
Ori de cîte or i , p lecînd de la un cerc raportat la doi diametri p erpen-
diculari, vom mi cşora ordonata într -un r aport co n stant k (k <1), fără a
modifica ab sc isa, vom obţ in e o e lip să, anume a ceea a le căr e i axe sînt
Qrientate după ce i doi diametri daţi, una dintre sem iaxe fiind ega l ă cu
raza a a cer cului , pe cînd cealaltă se miaxă b este dată de re l aţia!!._= Ir.
a
2° Tot astfe l , fie µ' proie cţ ia lui M pe axa mică a elipsei (axa Oy);
m' un punct obţin ut, da că micşorăm a b sc isa lui M în raportu l b/a , adică
ELIPSA · 1li3
unul dintre cele d ouă puncte luate pc µ' M şi satisfăcînd relaţia (abstracţie
făcînd de semn)
b
X
I
=-x,
a
dacă notăm cu x' segmentul µ'm', Vom avea

x'2 + y2 = b2
şi, lafe l ca la 1°, aceasta ne arată că punctul m' descrie un cerc, acela al
cărui diametru este axa mică 1 ).
Elipsa este, ca atare, locu l geometric al punctului pe care-l obţinem,
dacă mărim în raportul a/b abscisa unui punct al acestui cerc, fără a-i
modifica ordonata; şi ori de cîte ori, plecînd de la un cerc raportat la
două axe perpendicu lare, vom mări abscisa într-un raport constant k (k>1),
fără a modifica ordonata, loc:ul geometric a l punctului astfel ohţinut va fi
o elipsă, a cărei semiaxă mică va fi egală cu raza cercului, pe cînd semiaxa
mare va fi în raportul k cu această rază.
Dat fiind că nimic nu ne împiedică (479) să schimbăm între ele
rolurile abscisei şi ordonatei, aceasta r educîndu-se pur şi simplu la o inter-
vertire a rolurilor axelor, putem e nun-ţa următoare.a
Teoremă. Dacă un cerc este raportat la doi diametri perpendicul ari,
locul geometric al punctului M, obţinut prin înmulţirea uneia dintre coordona-
tele unui punct Pariabil m de pe acest cerc cu un număr constant arbitrar k,
fără a modifica cealaltă coordonată, este o elipsă.
Mai general, vedem totodată că, înmulţind cele două coordonate x', y' a le unui
punct variabil m, care d escrie un cerc fix, prin două constante diferite, obţinem două
cantităţi x, y, între care ex istă o relaţie de forma (4), astfel că punctul de
coordonate
x, y d esc rie o e lipsă.
De asemenea, din cele de ma i sus rezultă că, orice e lipsă poate fi
conside r ată ca fiind obţinută dintr -un cerc, .şi anume în două moduri diferite.
482. Proiecţ i a ortognnală a cercului .
Teoremă . Proiecţia ortogonali( a unui cerc pe un plan es te o elipsă.
Putem totdeauna presupune, în virtutea celor de la nr. 362 bis, că
planul d e proi ecţie trece prin centru l cerculu i (fig. 173). Să luăm diametrul
OA, situat în acest plan, ca axă a absciselor, atît pentru cerc cît şi p entru
proiecţia sa. Dacă m 0 este un punct a l cercului, iar lvl, proiecţia sa,
puncte le m şi M se proiectează (363 bis) într-un acelaşi punct µ al lui
0
OA, iar raportul µM /µm 0 al ordonate lor , care corespund unei aceeaşi abscise
Oµ, este o constantă k, mai mică decît 1, anume cosinusul un ghiului format
de cele două plane. Aşadar (teorema de la nr. 4.8i), proiecţia este o elipsă
avînd ca cerc principal un cerc ega l cu cel dat. Punctul m a l cercului
principal, situat pe ordonata µM prelungită, este cel care se obţine rabătînd
punctul m 0 al cercului dat, a cărui proiecţie este M, adică făcîndu-1 să
se rotească în jurul lui OA cu un unghi egal cu unghiul celor două plane .
1 ) De altfe l , punctul m' este omoteticul lui m în raport cu O, după cum vom
putea observa mai departe.
CURBE UZUALE
De altfel, putem efectua rab ater ea în dou ă moduri diferite, anume

a stfel ca segmentele µM , µm să fie întotdeauna de ac e l aşi sens (fi g. 173),
sau a stfe l ca ce le două segmente să
D
fi e întotdeauna de semne contrare
(fig. 174) .
O b s e r v a ţ i e. Cantitatea k =
= cos a; este, de altfel , egală cu raportul
b /a ( dac ă notăm cu 2a ş i cu 2b axel e
elipse i); într- a d evăr, dac ă punctul µeste
în O, avem evi dent µm 0 =0b (fig. 173) =
:Fig. 173 Fig. 174 = a , µM = Ob (fi g. 173) = b.
Invers, orice e lipsă poate fi consi-
de rată ca proi ecţ i e a unui cerc. Acest cerc va fi situat într-un plan care
trece prin axa mare a e lipse i şi care formează cu pla nul elip se i un un gh i
a: , astfel încît cos a: = b /a; el va avea ca diametru axa mare.
Vedem că aceas tă dublă propoziţie ne oferă o nouă definiţie a e lip se i ,
conc ep ută astfel:
Se numeşte elipsă proi ecţ ia ortogonală a unui cerc, definiţi e în întregime
echivale ntă cu prima şi susceptibilă să o înlocuia sc ă, întrucît orice e lipsă
(în sens ul de la nr. 475) este proiecţ ia ortogonală a unui cer c, şi reciproc.
Cele două forme limită ale elipsei , anume cercul (475 ) şi segme ntul
de drea p tă (nota 2 de la p. 137) se obţin, presupunînd unghiul a; nul
sau drept.
Potrivit d emonstraţiei precedente, centrul elips ei este proiecţia ce n-
trului cercului.
O b s e r v a ţ i i. Orice cerc poa te fi co nsiderat , la rîndu l său· , ca pro-
iecţi e a unei elipse, ş i anume într -o infinitate de moduri: este suficient (481, 2°)
ca aceasta să aibă ca axă mică un diam etru al cerc ului şi ca (cf. fig. 173,
174) planele ce lor două curbe care se intersectează după această axă să for-
meze între ele unghiul a:, definit mai sus .
Vom reveni asupra acestui punct la nr. 731 şi urm ătoare le şi vom de-
mon stra din nou , pe această cale, rezultatele precedente.
4·83. Directoare. Ecuaţiile (2) şi (2') de la nr. 480 pot fi , la rîndul lor,
interpretate într-un mod simplu.
Prima se po ate scrie : MF = ~ (x + ~).
2
Fie Ii un punct lu at p e axa O x şi de abs c isă - !!:_ (fig. 172).
c
Vom avea (în valoare absolută ), p entru orice punct al elipsei,
MF =!...-·µIi
a
sau, ceea ce este acelaşi lucru,
MF= !__ • MP, (7)
a
MP fiind distanţa de la punctul M la dreapta D (fig. 172), perpendiculară
pe axa mare, ridicată în punctul Ii.
ELIPSA 145
Se numeşte directoare corespunzătoare focarului F dreapta D astfel

obţinută; directoarea D' (fig. 172) corespunzătoare focarului F' este , de
3
asemenea, perpendiculara ridicată pe axa mare în punctul de abscisă+.'!:.....
c
Re laţia (7) demonstrează următoarea
Teoremă. Orice punct al elipsei dre proprietatea că raportul distanfelor
sale la un focar şi la direc toarea corespunzătoare are valoarea cons ta n tă c /a.
Invers, orice punct care verifică această condiţie aparţine eli psei.
Deoarece ecuaţia (7) dă, evident, ecuaţia (2 bis) (480), ş i dec i ecu aţ i a
(3), echivalentă cu ecuaţia elipsei.
Într-un cuvînt,
Elipsa este locul geometric al punctelor din plan pentru care rap ortu 1 dis-
tanţelor lor la focarul F şi la directoarea D este egal cu numărul constan te = ~-
a
Acest număr c/a se num eş t e excentricitatea elipsei. Ea este nulă , cîn<_i
elipsa devine cerc.
La rîndul ei , această te ore mă admite următoar e a r ec ipro că :
Locul geometric al punctelor din plan pentru care raportul dis tanţelor
la un punct fi x F şi la o dr eaptă fixă D din acelaşi plan (F fiind exterio:r
lui D :>) este un număr constant mai mic decît 1, este o e lips ă.
In adevăr, exi s tă pe prelungirea (dincolo de F) perpendiculare i FH ,
coborîtă din F pe D, un pun ct O (ş i numai unul), astfel că
OF: OH= e2 •
Fie atunci c di s tanţa

OF; a, o lungime evident mai mare decît c, ast -
a
fel că..!'....= e, ce ea ce, combinat cu relaţia precedentă, ne dă OH = .'!:.....
a · c
Elipsa avînd distanţa focală 2c, axa mare 2a (această axă mare fiind d iri-
jată după dreapta OFH), centrul O (focarele fiind deci F şi simetricul lu i
F în raport cu O), va avea direct oarea D şi ·va coincide
cu locul geometric căutat. P' .r
484. Conform teoremei de la nr. 482, este clar că
elipsa , ca ş i cercul a căre i proiec ţie este, determină în
planul ei două regiuni: una exterioară şi una interioară .
Pe de altă parte , putem deosebi printre punc-
tele P din plan, nesituate pe e lip s ă, cele pentru ,care
suma PF +PF' este mai mare decît 2a şi cele pentru
care ea este mai mică decît 2a.
Cele dintîi sînt punct ele exterioare elipsei, iar
celelalte punctele interioare.
In adevăr, dreapta OP, care une ş te punctul con- Fig. 175
siderat cu centrul O a l elipse i, prelungită, dacă este
cazul dincolo de P (nu în s ă dincolo de O), taie curba într-un punct M .
După cum arată t eorema de la nr. 27 şi examinarea fig. 175 , suma PF +PFI'
1
) Dacă am lua punctul F p e D, nici un punct nu ar lputea, bin eîn ţe l e s, s ă s a tisfa că
condiţia cerută. · .
10 - Lecţii de geometrie elementară, voi. II

'f4G CURBE UZUALE
~ste mai mică sau mai mare decît MF +

MF' = 2a, după cum P este
între O si M sau dincolo de M, altfel spus, după cum este interior sau
~xterior ~lipsei.
485. Cercuri directoare.
Teoremă. Locul geometric al centrelor cercurilor tangente la un cerc dat
fL care trec printr-un punct dat interior acestui cerc este o elipsă.
'În adevăr, fie F' centrul cercului dat (fig. 176), R raza sa, F punctul
dat. Dacă cercul de centru M şi de rază MF este ·tangent la cercul dat,
contactul fiind în mod necesar interior, avem (70)
c R-· MF = MF'
sau
MF+ MF' = R.
Reciproc, aceste condiţii implică contactul
celor două cercuri. .
De altfel, orice elipsă poate fi considerată ca
loc geometric al centrului unui cerc tangent la un cerc
fix şi trecînd printr-un punct fix, interior cercului.
Pentru aceasta, este suficient să luăm ca cerc dat
Fig. 176 cercul avînd centrul în unul dintre focare şi axa
mare ca rază.
Un astfel de cerc se numeşte cercul director al elipsei. Este clar că
:avem două cercuri directoare, deoarece avem două focare . Se vede uşor
( cf. nr. 493) că punctele exterioare sînt centrele unor cercuri care trec prin
unul dintre focare şi taie cercul director avînd centrul în celălalt focar,
J>e„ cînd punctele interioare sînt centrele unor cercuri care trec prin unul
dintre focare şi nu au puncte comune cu cercul director, avînd centrul în
<:elălalt focar.
Ne vom ocupa acum (nr. 486, 491, 493) de o serie de probleme refe-
a-itoare la elipsă, luînd ca punct de plecare definiţia de la nr. 475.
Vom vedea mai departe (734) că aceste probleme se mai pot rezolva
foarte simplu, pornind de la definiţia dată la nr. 480-482.
486. Intersecţia unei drepte cu o elipsă.
Problemă. Să se afle punctele de intersecţie ale unei drepte cu o elipsă
(aceasta nefiind trasată, ci dată prin focarele ei şi prin axa mare) .
.' Fie F, F' focarele date, C cercul director avînd centrul în F', D dreapta
-lată. Problema noastră revine (485) la următoarea:
· Să se descrie un cerc tangent la C, care trece prin F şi are centrul pe D.
.. Însă această a treia condiţie poate fi înlocuită, dacă dreapta D nu
trece prin focarul F, printr-o alta, anume de a trece prin punctul f, sime-
tricul lui F în raport cu D, întrucît orice cerc care trece prin F şi are centru I
pe D trece prin f, şi, invers, orice cerc care trece prin F şi prin f are cen-
trul 1 ) pe D. Problema este deci următoarea:
Să se ducă prin punctele F şi f un cerc tangent la cercul C.
'Această problemă a mai fost rezolvată (159, const . 15).
1) Centrul ar înceta să existe, dacă cercul s-ar reduce la o dreaptă. Acest fapt
!Ilu va putea, evident, să aibă loc aici; nu aceeaşi este însă situaţia la studiul hiperbolei.
ELIPSA 147
Conform celor arătate acolo, va trebui (fig. 177):

Să ducem prin punctele F, f un cerc care să taie cercul C;
Să ducem coarda comună celor două cercuri, pînă întîlneşte în I
dreapta Ff;
Să ducem, din punctul I, tangentele la cercul C.
Unind punctele de contact ale acestor tangente (dacă există) cu punc-
tul F', vom avea două drepte care vor tăia dreapta D în centrele celor două
cercuri căutate, adică în cele două puncte de
intersecţie ale dreptei D cu elipsa 1 ).
Dacă dreapta D trece prin punctul F,
punctul f coincide cu F şi condiţia impusă cer-
cului căutat, de a avea centrul pe D, nu ar mai
putea fi înlocuită prin aceea de a trece prin
punctele F, f, ci prin aceea de a fi tangent în
Fla dreapta Fx (fig. 178), dusă prin acest punct,
perpendicular pe D. Am fi deci conduşi la ur-
mătoarea problemă:
Să se descrie un cerc tangent la C, wre
trece prin F şi este tangen t în acest punct la
dreapta Fx.
Soluţia acestei probleme este în totul ana- Fig. 177
logă cu soluţia problemei precedente. Raţiona-
mentele pe care se bazează soluţia problemei anterioare subsistă, în ade-
văr, dacă înlocuim cuvintele cerc care trece prin F şi prin f cu cerc tan-
gent în F la Fx.
Aici este însă mai simplu să intervertim focarele şi să căutăm un
cerc avînd centrul pe D, trecînd prin F' şi tangent la cercul director C',
al cărui centru este F (fig. 178). Punctul de
contact se află atunci imediat: este una dintre
extremităţile diametrului situat pe dreapta
D; după aceea, revenim la construcţia 13 de
la nr. 90.
487. Discuţie. Conform rezultatelor ob-
ţinute la nr. 159, condiţia necesară şi sufi-
cientă a posibilităţii este ca punctele F, f să
fie de aceeaşi parte a cercului C.
Prin ipoteză, punctul F este interior
lui C. Aşadar,
Dacă simetricul f al unuia dintre focare în
raport cu dreapta D este interior cercului direc-
Fig. 178 tor C, al cărui centru este celălalt focar, această
dreaptă intersectează elipsa în două puncte.
Dacă punctul f este exteri.or cercului director C, dreapta D nu are nici
un punct comun cu elipsa .
l) Această din urmă parte a construcţiei n-ar fi valabilă, dacă dreapta D ar trece
prin punctul F'; construcţia ar trebui atunci terminată cum se arată mai jos (cazul
-0înd D trece prin F).
10*
148 CURBE UZUALE
In sfîrşit, dacă punctul es te pe cercul C, a'1em un punct comun unic ,

pe car~ trebuie să-l considerăm ca reprezentînd douc/, puncte comune conJun-
date. lntr - adevăr, tangentele duse din punctul I (fi g. 177) la cercul C sînt
atunci confundate .
In acest din urmă caz, spunem că dreapta D este tangentă la
elipsă.
O b s e r v a ţ i i. Deoarece elipsa poate fi considerată ca proi ecţ i e
a unui cerc, vedem ·imediat că:
Dacă o dreapt ă nu are nici un punct comun cu o e lipsă, ea îi este în
întregime exterioară .
Dacă o taie în douc/, puncte, segmentul cuprins între aceste puncte se află
în interiorul elipsei, iar prelungirile sale sînt în exterior.
Expr i măm aceste fapte, spunînd că regiunea interioară a. elipsei este
con'1exă1 ).
In sfîrşit, dace/, dreapta es te tangente/, la elipse/,, toate punctele ei sînt
exterioare curbei, cu exce pţia piinctului de contact.
Elipsa şi regiunea interioară curbei se si tuează în întregime de aceeaşi
parte a unei tangente .
488. Vom arăta că definiţia dată (487) tangentei la elipsă conco r d ă
cu definiţia generală a tangentelor (59) ; altfel sp u s, dacă l.VI este un punc t
fix al unei elipse , iar N un punct care se deplasează pe c urbă, apropiindu-se
nemărginit de primul, dreapta M N tinde că tr e o poziţie limită , care este
tangentă la e l ip să, în sensul de la nr. 487.
Aceasta rezultă, în primul rînd, din ra ·ţionarnentul de mai s'u s. În
adevăr, fie ca acolo (fig. 177) C cercul dir ector avînd ca centru focarul F';
P, Q punctele de contact ale acestui cerc cu cercurile S, S 1 , care trec prin F
.şi au centru l respectiv în M, N; f a l doi lea punct de intersecţie al ace s tor
două cercuri (simetricul lui F în raport cu MN); I punctul de interse cţ i e.
al tangentelor în P, Q.
Dacă punctul N se apropie de punctul M, punctul Q se apropie de
punctul P, şi aceasta este valabil şi pentru punctul I; deoarece avem însă
IP 2 = IF· If
ş1 IF tinde către o limită diferită de zero, distanţa I f tinde către zero şi

punctul f se apropie nemărginit de punctul P.
Aşadar, dreapta MN tinde către perpendiculara prin mijlocul lu i
IP, care este tangentă în sensul de la nr. 487.
489. Vom stabili acelaşi lucru în mod direct ; în acest scop, vom lu a
rezultatu l de demonstrat în următoarea formă: ·
Teoremă. Tangenta la elipsă este bisec toarea unghiului format de
una dintre razele (lectoare ale punctului de contact şi de prelungirea
celeilalte.
1 ) Un poligon astfe l încît ·un 'segment care uneşte două puncte arbitrare din.
interiorul · său este conţinut în întregime în el este, în adevăr, un . poligon convex;
reciproc, orice poligon convex se bucură de această proprietate.
BLIPSA 149
Fie M un punct de pe o e li psă avînd focarele în F, F' (fig. 179) ; N

un alt punct a l curbei, vecin cu primul. D acă (cum vom presupune , pentru
a fixa idei le) raza vectoare FN este mai mare decît raza vectoare FM, atunci
raza vectoare F' N va trebui să fi e mai mică, cu aceeaş i cantitate, decît
raza vectoareF' M. Aşadar, dacă descr iem din punctul
F ca centru un cerc de · r ază F N, pînă întî l neşte în P
prelungirea lui FA1, iar din punctul F' ca centru un
cerc de rază F' N, pînă întîln eşte în P' pe F' M, vom
avea MP = MP'.
Pe pre lungirea lui M P, lu ăm un punct arb itrar p;
să ducem prin acest punct par.a lela pn l a dreapta PN,
pînă întîlneşte în n pre lungirea lu i MN; apoi prin f
ace.st punct n, paralela np' la dreapta N P', pînă Fig . 179
întîlneşte în p' pe MF' . Segmente le Mp; Mn,
· Mp' fiind ev id ent proporţionale cu J11 P, MN, MP', vom avea
Mp' = Mp .
Să presupunem acum că punctul M se deplas ează pe c urb ă, aprop iin-
du -se nemărginit de N; punctele P ş i P' vor tinde d e asemenea către M .
Dimpotrivă, vom păstra punctu lui p o poziţie fixă pe prelungirea lui FM;
p' va rămîrie atunci de asemenea fix. Pe de a ltă parte, dreapta pn, paralelă
cu PN, va fi perpendiculară pe bisectoarea unghiului PFN (deoarece triun-
gh iul FPN este isosce l), şi va tinde deci către. o perpendicu l ară pe FM,
cînd N va tinde către J\.1. Dat fiind că un raţionament analo g se a plică lui
p'n, vedem că punctul n t inde către o poz iţie limită t, dată de int ersecţia
perpendicularelor ridicate pe F 111, F' M respect iv în punctele p , p'. Dreapta
Mn tinde deci către Mt.
Însă această dreaptă Af.t este bisectoarea unghiului p' Mp, întrucît
cele două triunghiuri dreptunghice pMt , p' Mt sînt egale, ca avînd ipotenuza
comună ş i o catetă ega l ă (M p = M p' ).
De altfe l, enunţul demonstrat a ici este echiva lent cu definiţia pe
care am dat-o mai sus tan gentei la e lipsă, deoarece, dacă dreapta Mt, dusă
printr-un punct M a l elipsei este bisectoarea unghiului format de raza vec-
toare F' M şi de prelungirea lui F 111, atunc i simetricul f a l punctu lui F în
raport cu această dreaptă se obţine purtînd pe pre lungirea lui F' M . lungi-
mea Mf = 111F şi aparţine, prin urmare , cercului .director de centru F';
şi invers , dacă simetricu l f a l focarului în raport cu o dreaptă D aparţine
cerculu i director, această dreaptă nu are decît un singur punct M comun
cu . e lip sa (487), anume ace la care se obţ in e intersectînd-o cu dreapta F'f;
unghiul f MF are atunc i ca bisecto ar e dreapta D, axa de simetrie a triun-
gh iu l ui f MF.
Corolare. I. Din ce le de mai sus rezultă în mod ev ident că
Locu l geometric a l simetricelo r unui fo car a l unei elipse în raport cu
tangentele ei este cercu l direc tor cu centru l în ce l ălalt fo car.
· II. Teorema d emo n strată ne dă so lutia la următoarea
Problemă. Să se ducă o tange ntă în,tr-un punct al unei elipse.
III. No rmala la e lipsă (60 ) într-un punct al ei este bisectoarea unghiului
celor douc/, raze vectoare duse în acest punct , deoarece bisectoare le a două
unghiur i adiacente suplementare sînt per_:,p endiculare. ·
150 CURBE UZUALE
490. Teoremă. Locul geometric al proiecţii lor focarelor unei elipse pe

tangentele ei este cercul care are ca diametru axa mare, sau (494) cercul
principal. ,
In adevăr, proiecţia H (fig. 180) a focarului F pe o tangentă poate fi
considerată ca mijloc al segmentului de dreaptă care uneşte fpcarul F cu
simetricul său f în raport cu această tangentă. Locul
geometric al punctului H , dacă tangenta variază, este
curba omotetică locului geometric al punctului f (adică
omotetica cercului director de centru F'), centrul de
omotetie fiind F, iar raportul de asemănare 1 /2 .
Este deci un cerc al cărui centru se află la miJ' lo-
F Q F' eul lui FF' - adică centrul
elipsei - şi a cărui rază
Fig. 18Q este egală cu semiaxa mare ( jumătatea razei cercului
director) .
O b s e r v a ţ i e. Vedem că locul geometric este acelaşi, oricare ar
fi focarul proiectat pe diversele tangente.
Reciproc, dacă (Jîrful unui unghi drept descrie un cerc, în timp ce una
dintre laturile sale trece printr-un punct fix . interior acestui cerc, cealaltă
latură rămîne tangentă la o elipsă fixă.
Intr-adevăr, există întotdeauna o elipsă (ş i numai una) a: înd cercul
dat ca cerc principal şi punctul dat ca focar . ( Celălalt focar va fi simetricul
primului în raport cu centrul cercului dat; axa mare va fi egală cu diametrul
acestui cerc).
491. Problemă. Să se ducă la o .elipse/, o tangentă paralelă cu o
directie date/,.
'Soluţia constă în a căuta, fie simetricul f al unuia dintre focarele F
în raport cu tangenta căutată, fie proiecţia H a acestui focar pc tangentă.
Să adoptăm, de exemp lu, această din urmă
metodă 1 ) . Cunoaştem două locuri geometrice a l e ~
punctului H, anume cercul principal (490) ş i
perpendiculara dusă din punctu l F pe direcţia
dată (fig. 1~1) ...Int e r~ecţia acestor două linii ne
va da proiecţnle lui F pe tangentele căutate, '
care sînt deci în număr de două. '\
Aceste două tangente există întotdeauna, /\.- -7r--7.
deoarece, punctul F fiind interior cercului prin-
cipal, orice dreaptă dusă din F taie întotdeauna
acest cerc.
O .b s e r v a ţ i e. Două tangen te paralele
sînt una simetrică celeilalte în raport cu cen-
trul elipsei .
Într-adevăr, dată fiind simetria curbei Fig. 181
în raport cu acest punct, dacă o dreaptă
este tangentă la e lipsă, simetrica e1 va fi ş1 ea tangentă.
1) Cititorul va regăsi cu uşurinţă consti·ucţia

efect uată prin prima metodă, com-
parînd-o eventual cu cea dată mai jos, la nr. 493, sau cu consfrucţia analogă referitoare
la hiperbolă (511).
ELIPSA 151
492. Teoremă. Produsul dintre distanţele focarului unei elipse date la

două tangen te para lele arbitrare este constant şi egal (abstracţie făcînd de
semn) cu pătratul semiaxei mici.
Vedem imediat că dacă FH, FH 1 sînt aceste două distanţe (f ig. 181),
produsul F H ·FH 1 este egal cu puterea lui F în raport cu cercul principal.
Acesta avînd raza OA = a şi distanţa OF fiind ega lă cu c, puter~a
considerată este c2 - a = - b •
2 2
Teoremă. Produsul dintre distanţele fo carelor unei elipse la o tangentă.

arbitrară es te ega l cu pătratul semiaxei mici.
Acest enunţ se reduce la cel pre cede nt, deoarece punctele F, F' sînt
unul simetricul ce luilalt în raport cu centrul O (fig. 182), distanţa F' li'
a unuia la o tangentă oarecare este ega l ă cu di-
stanţa FH, a celuilalt la tangenta paralelă.
Corolar. Dife renţei pătratelor distanţe lor cen-
trului unei elipse la o tangen tă şi la paralela ei, dusă \
\
printr:.un focar , es_te egală cu pătratul semiaxei mici. ),p
\
\
In adevăr, dacă proiectăm centrul în P pe ' ,,...\ /
\O I \'f'
tangentă şi în p, p' (fig . 182) pe paralelele la F' \ ' v,,... ;>
aceasta, duse prin cele două focare, distanţele ace- '\ P'
stora la tangentă vor fi respectiv egale cu pP , p 'P,
adică cu suma şi cu dif erenţa distanţelor OP , Op.
Produsul lor va fi dec i
(OP - Op) (OP+ Op) = OP 2 - Op2, Fig. 182
de unde rezultă propoziţia enunţată.
Reciproc, dacă produsul distanţelor unei drepte la cele două fo care ale
unei elipse este egal cu pătratul semiaxei mici şi dacă această dreaptă lasă
ambele focare de aceeaşi parte a ei, ea es te tangentă la 6lipsă .
Intr-adevăr, diferenţa pătratelor distanţelor de la centru la această
dreaptă D şi la paralela dusă la aceasta prin focar este egală cu pătratu l
semiaxei mici ( raţionam e ntul folosit pentru a demonstra corolarul prece~
dent rămînînd valabil).
Această relaţie ne dă distanţa dreptei D la centru şi ne arată că această
distanţă este aceeaşi cu distanţa uneia dintre tangentele de aceeaşi direcţie,
duse la elipsă. Aşadar, dreapta D coincide cu una dintre aceste taqgente.
Prin urmare, o dreap tă care variază într-un plan, astfel ca produsu l
distanţe lor ei la două puncte fixe (s ituate de aceecişi parte a ei) să fie constant,
rămîne tangentă la o elipsă fixă.
493. Problemă. Să se ducă o tange ntă la o elipsă printr-un punct dat
în planul acesteia. ,
Fie de dus, printr-un punct dat P, o tangentă la elipsa de focare F ,F'.
La fel ca mai sus, vom căuta punctul f , simetricul focarului F . îu
raport cu tangenta cerută, sau punctul H, pro_i ec ţia lui F pe această tangent~.
Să adoptăm, de exemplu, prima metodă ): un prim loc geometric
1 al
punctului f va fi cercul director de centru F' (fig . 183). i ,
1) Dacă am vrea să căutăm punctul H, am avea, ca loc geori1etri:c al ac est u i.
punct, cercul principal şi cercul de diametru PF.

152 CURBE UZUALE
Pe de altă parte, deoarece dreapta căutată trebuie să treacă prin punc-

t ul P, va trebui să avem Pf = PF. Aceasta ne dă un al doilea loc geometric
al punctului f, anume cercul de centru P şi de rază PF; aceasta determină
c omplet punctu l f.
Invers, dacă f este un punct comun celor două cercuri despre care am
vorbit mai sus , perpendicu lara pe mijlocul lui Ff va trece prin P (deoarece
ave m Pf = PF ) şi va fi tangentă la elipsă (deoarece f aparţine cercului
d irector de centru F'). ·
Discutie. Cele două cercuri putînd fi secante, problema poate avea
două soluţii.
Aceasta se va întîmpla, dacă putem construi un triunghi avînd ca
l aturi distanţa centrelor celor două cercuri şi razele lor , adică lungimile
P F'., PF şi 2a (axa mare a elipsei).
Pentru aceasta, va fi necesar şi suficient ca
1° Diferenta dintre PF si PF' să fie mai mică decît 2a. Această con-
. diţie este întotdeauna satisfăcută, deoarece, în triunghiul PFF' ştim că
·diferenţa dintre PF şi PF' este cel mult ega lă cu FF', care este mai mică
decît 2a.
2° Suma PF + PF' să fie mai mare decît 2a.
Această din urmă condiţie arată că punctul P este exterior elipsei.
În a cest caz, şi numai în acest caz, cercul descris din punctul P ca centru
si cu raza PF va tăia cercul director de centru .F'.
r _ În consecin-ţă, printr-un. punct exterior unei elipse trec două tangente
la această c urcă; printr-un punct interior nu trece niciuna.
În sfîrşit, printr-un punct situat pe curbă trece o tangentă unică
(aceea pe care am învăţat să o construim la nr. 489,
Cor. II) şi care trebuie considerată ca reprezentîn d
două tangente confundate (întrucît cercul d e rază PF
are două puncte comune confundate cu cercul
director).
Observ aţi e. Dacă PN!, PM1 (fig. 184)
sînt tangente le duse din punctu l P la e l ipsă, acea-
sta este în întregime int e rioară unghiului MPM ,
1
deoarece ea este în întregime (487) de aceeaş i parte
a lui P lVI, ace ea în care este situat punctul M , şi
1
în întregime de aceeaşi parte a lui P M 1 , aceea
Fig . 183 în care este situat punctul M .
494. TeoremeleluiPoncelet.Dacă,dintr-un punct
p exterior unei elipse ducem la ea două tangente, atunci
1° Aceste două tangente se Păd sub unghiuri
ega le din oricare dintre cele două focare.
2° Bisectoarea unghiului pe care-l formează
tangentele este aceea.şi cu bisectoarea unghiului for-
mat de dreptele care unesc punctul dat cu focarele.
Fie iarăşi F, F' focarele elip sei, 2a axa ei
mare, P punctul dat.
1° Dacă, pentru a af la cele două tangente
Fig . 1St1 duse din punctu l P la curbă, aplicăm construcţia
ELIPSA 153
indi cată mai sus, vom obţine două puncte f, f1 (fig. 183), simetrice le
lui F în raport cu cele două tangente ş i sill}etric'e unul cu ce lăl alt în raport
cu dreapta PF' (lini a centre lor celor două cercuri care au servit la deter-
minarea lor). Unghiurile fF' P, PF'f1 sînt deci egale; însă drepte le F'f,
F'f1 trec prin punctele· de contact M M 1 ale celor două tangente
considerate.
Se observă că punctele M, M 1 sînt pe segmentele de dreaptă F'f, F'f 1 ,
ş~ nu pe prelungirile lor , astfel că unghiuril e PF' M, PF' M 1 sînt ega le,
ş_1 nu suplementare.
2° Puncte le f , f 1 fiind unul simetricul celuilalt )n raport cu PF',
unghiurile f PF', F' Pf 1 . sînt de asemenea egale.
Fie atun ci P x bisectoarea unghiului FPF' şi să presupunem, pentru
a fixa ide ile1 ) că, dintre cele două tangente PM , PM1 , duse din punctul P
la el ip să, PM este cea situată de aceeaşi parte a bisectoarei ca şi
dreapta PF.
~ ............... ~
Unghiul MP x este atunci egal cu MPF (j umătatea lui f PF) plus F Px
~ ~ ~
(jumătatea lui FPF'); el este deci jumătatea sumei f PF + FPF', adică
jumătatea lui f PF'. """'

Tot astfel, unghiul xPM1 este diferenţa dintre unghiul FPM1 , jumă
~
tatea unghiului FP/u şi unghiul FPx, jumătat ea lui FPF'; e l este deci
. ~ ~
egal cu jumătatea unghiului F' Pf1 , diferenţa dintre F Pf1 şi F PF'.

Deoarece unghiurile f PF', F'Pf 1 sînt egale, unghiurile MPx, xPM 1
sînt şi ele egale.
De altfel, dreapta Px este interioară unghiului MPM 1 , deoarece
această proprietate aparţine semidreptelor PF, PF', care trec prin inter i-
orul elipsei (503, Obs . ). Dreapta Px este deci bisectoarea unghiului MPM 1 •
Corolare. I. Unghiul format de o tangentă cu dreapta PF este egal cu
unghiul format de cealaltă tangentă cu dreapta PF'.
Deoarece aceste unghiuri sînt unul simetricul ce luilalt în raport cu
bisectoarea Px.
II. Dacă un punct M 1 , mobil pe e lipsă , tinde căt re ·un punct determinat
M de pe această curbă, punctul P în care se intersectează tangen tele în M şi
în M 1 tinde şi el către M.
În adevăr, acest punct poate fi considerat definit de int ersecţ ia tan-
gentei în M cu bisectoarea unghiului MFM 1 , care tinde către MF, în con-
diţiil e indicate.
495. Teoremă. Locul geometric al 11îrfurilor unghiurilor drepte
circumscrise elipsei este un cerc concentric cu ea şi a cărui rază este ega lă
cu .ipotenuza triunghiului d.r eptunghic, ale cărui catete sînt cele doull
semiaxe.
1
) Această ipoteză nu are nimic esenţia1 . Un raţionament analog c u cel din
.............
text ne arată·că, oricare ar fi aşezarea dreptelor, unghiul MPx este jumătatea lui fPF',
~
iar unghiul xPM1 este jum ătatea lui F'P/ 1 (cf. nr. 102 bis) .
154 CURBE UZUALE
În adevăr, să reluăm figura precedentă, presupunînd (fig. 185) că

cele două
tangente PM, PM1 se taie sub un unghi drept. Atunci unghiul
f PF' va fi de asemenea drept, deoarece, fiind (după cum am văzut) dublul
./'"'o... ./'"'o...
f p lui MPx, el este mereu egal cu MPM 1 • Ca atare, tri-
unghiul f PF' dă
-
\
....
Pf2 + PF'2 = fF'2 .
1
fF' este însă egal cu 2a, iar Pf este, pe de altă
\F
...... ..... ____
0 F' /
parte, egal cu PF. Punctul P are deci proprietatea
,,.,.,.. /
că suma pătratelor distanţelor sale la ce le două focare

Fig. 185 este egală cu 4a 2 •
Invers, dacă punctul P se bucură de aceast~
propriAetate, triunghiul f PF' va fi dreptunghic, iar unghiul MPM1 , drept.
Insă, locul geometric al punctelor care se bucură de proprietatea
~e mai sus rezultă din teorema referitoare la mediana unui triunghi (128).
ln adevăr, această teoremă ne dă aici (notînd iarăşi cu O centrul elipsei
şi cu c distanţa OF):
PF 2 + PF' 2 = 4a2 = 2c 2 + 2 OP 2,
sau
OP 2 = 2 a2 - c2 •
Aşadar, locul geometric căutat este un cerc de centru O ş1 de rază

egală cu V2a -c 2 2
•
Această
cantitate 2a 2 - c2 este egală cu a 2 b2 notînd cu 2b axa +
mică a elipsei, deoarece avem (478) b2 = a2-c 2. Cercul care sat-isface pro-
blema are deci raza 2
b2 • Va +
Acest cerc a primit numele de cerc ortoptic al elip"sei .
EXERC IŢII
739. Dacă o dreaptă D taie o elipsă şi unim cu uri focar F' simetricul f al
celuilalt focar F în raport cu D, dreapta f F' taie pe D într-un punct care este în mod
necesar interior elipsei. Să se deducă de aici teorema de la nr. 489 referitoare la
, tangenta la e lip să.
740. Să se afle locul geometric a l vîrfurilor, locul geometric al punctului de
interseC"ţie a l diagonalelor şi lo cu l geometric al punctului de intersecţie al laturilor
neparalele a le unui trapez în care se dau o bază ca mărime şi ca poziţie, cealaltă bază,
ca mărime, ş_i suma laturile nepara l e~e. Aceeaşi problemă, dacă se dă suma diagonalelor.
741. ln inversorul lui Hart (241 bis), latura mică AB este fixă ca mărime şi ca
poziţie. Să se afle locul geometric a l punctului de intersecţie al diagonalelor. Tangenta
la locul geometric nu este alta decît axa de simetrie a trapezului.
742. -Un cerc variază, rămînînd tangent la o dreaptă fixă, într-un p_unct fix A.
Să se afle locu l geometric a l punctului de concurenţă a tangentelor duse la acest cerc
din două puncte B, C, luate pe tangenta fixă şi de ~ceeaş i parte a lui A.
743. Să se genera li zeze teorema de la nr. 481, pentru cazul în care cercul este
raportat la două axe perpendiculare arbitrare şi nu la doi diametri perpendiculari.
744. Dacă un unghi drept pivotează în jurul unui punct interior unui cerc,
atunci coardele pe care le determină sînt tangente l a o e lip să fixă (ex. 201).
ELIPSA 155
745. Să se deducă din construcţia tangentei la elipsă soluţia exerciţiului 363 din
Geomfi:tria plană, admiţînd că există o poziţie care corespunde minimului şi că această ·
poziţie este int e rioară triunghiului.
746. Să se afle lo cul geometric al punctelor în care razele vectoare duse într-un
punct al e lipsei întîlnesc p erpendiculara coborîtă din centru pe tangentă.
_7 47. Centrul cercului înscris în triunghiul care are ca vîrfuri un punct arbitr ar
M de pe o e lipsă dată ş i cele două focare împarte într-un raport constant segmentul
normalei, cuprins într e punctul M şi axa mare.
748. Proi ecţ ia segmentului de norma lă cons iderat l a exerciţiul 7L.? pe una dintre
razele vectoare ale punctului M este constantă.
749 . Să se ducă o normală la o elipsă printr-un punct al axei focale . În ce r egiune
a acesteia trebuie să se afle punctul considerat, pentru ca problema să aibă o soluţie
(alta d ec ît axa însăşi)?
Să se afle locul geometri c al piciorului normal ei, dacă elipsa variază, în timp
ce focarele rămîn fixe.
750. Să se ducă o tangentă comună la o e l ipsă E şi Ia un cerc C care are centrul
pe axa focală . (Proiectînd foc arele F, F' al.e · lui E pe tangenta căutată, o di?-gonală
a t rapezului astfel format împ;i.rte, interior sau exterior, raza dusă în punctul de
contact al aceleiaşi tan gente la C în două segmente, a căror sumă sau diferenţă şi al
căror produs l e cunoaştem). ·
Să se afle punctele de int ersecţ ie M ale celor două curbe (cercul poate fi considerat
ca obţinut din ex. 141), cu ajutorul unei relaţii într e pătratele razelor vectoare MF,
MF'. Ca atare, presupunîndu- le pe acestea purtate în AP, PA' (cf. 476, fig. 169)
pe axa mare AA', punctul P se va obţine ca inters ecţie a dreptei AA' cu un cerc,
dedus de asemenea din exerc iţiul 141 .
751. Cele patru r aze vectoare care unesc focar ele unei elipse cu două puncte
M, M' d e p e curbă sînt tangente la un acelaşi cerc. Acest cerc are ca centru punctul
de inters ec ţie al tangentelor în M şi în M'.
752. Să se deducă a doua teoremă a lui Ponce let (494) din teor ema de la nr. 492.
753. Să se ducă, printr-un punct A, o dreaptă care lasă două puncte date B, C
de aceeas1 parte a ei şi astfe l încît produsul distanţelor punctelor B, C la această
dreaptă ;ă fie maxim.
754. Într-o e lipsă, porţiun ea dintr-o tangentă mobilă, cuprins ă înt re două tangente
fixe, se vede din focar sub un unghi constant. .
Cazul în care cele dou ă t angente sînt duse în extremităţile A, A' ale axei mari.
755 . Cercul avînd ca diametru segmentul TT' a l unei tangente oarecare, cuprins
între tangentele AT, A'T', dus e înextremităţi l eaxeimar i , trece prin focare. Produsul
segmentelor AT, A'T' este constant.
756. Două tangente fixe, simetrice în raport cu axa mică a e lipsei, sînt intersec-
tate de o tangentă mobilă, în două puncte care se află pe acelaşi cerc cu focarele.
757. Să se afle locul geometric al centrului unei elipse egale cu o elipsă dată
şi care rămîne tangentă la două drepte perpendiculare fixe .
758. În ce regiune a planului sînt situate punctele din care se vede o elipsă sub
un unghi ascuţit?
759. Există o infinitate de triunghiuri circumscrise un ei e lipse şi îns crise în
cerc ul director care are ca centru unul dintre focare. Punctul de concurenţă al
în ă lţimilor fiecăruia dintre aceste triunghiuri este a l doilea focar al curbei (ex. 69,
70). Triunghiuri le considerate au toate acelaşi centru de greutate.
760. Să se arate, fără ii- utiliza nr. 480-482 că, da că dintr-un punct al axei
mari a un ei e lipse ducem o tangentă la această curbă ş i o tangentă la cercul principal,
raportul tangentelor trigonometrice ale unghiuri lor pe care aceste două drepte Ie
formează cu axa este constant şi egal cu a/b (se va aplica a doua teor emă de Ia nr . 492).
Să se deducă din nou, de a ici şi din nr.494(Cor.II),t eoremele de Ia nr. 480-482.
761. Directoarea (483) corespunzătoare un u i focar F al unei e lipse este axa
rndica lă a punctului F ~i a cercul ui director avînd cantrul în ce lă l alt f_ocar F'. Să se
demonstrez e direct, pornind de Ia această definiţie a directoarei, teorema de la nr.
483 . (Se va folos i nr . 136, Obs . III).
762. Să se. ducă prin focaru l unei e lipse o dreaptă care taie curba sub un unghi
dat. Minimul acestui unghi .
156 CURBE UZUALE
763. Din focarul unei elipse ducem dreapta care tai e o tangentă sub un unghi
a: dat. Locul geometric al punctului de intersecţie este un cerc. Acest cerc es t e tangent
la e lipsă în fiecare dintre punctele comune cu ea care, dacă ex istă, sînt simetrice în
raport cu axa mică.
764. Invers , dreapta dusă printr-un punct arbitrar al unui cerc şi formînd un
un ghi constant cu dreapta care uneşte acest punct şi un punct interior fix este tangentă
l a o e lipsă fixă.
765. Să se afle locul geometric al punctului de int e rsecţi e al tangentelor duse în
dou ă puncte M, M' ale un ei elipse, astfel ca FM să fie p a ral e lă cu F'M' (F şi F'
sînt focarele).
Mai general, să se ane locul geometric al punctelor de int ersecţ i e ale t angentekr
duse la o elipsă dată, d e focare F şi F', în două puncte M, M' a le curbei, astfel
ca FM şi F'M' să formeze un unghi dat.
CAPITOLUL II
HIPERBOLA
496. Definiţie. Se numeşte hiperbolă locul geometric al punctelor M
din plan avînd proprietatea că diferenţa distanţelor lor la două puncte fixe
F, F' din acest plan, numite focar e, este egală cu o lungime dată.
Nu se face distinctie referitor la sensul în care trebuie să luăm această
diferenţă 1 ) : considerăm' ca aparţinînd aceleiaşi hiperbole punctele pentru
care diferenţa dată este MF-MF' şi cele pentru care ea este MF'-MF.
Ve dem de aici că hiperbola se compune din două părţi sau ramuri,
total despărţite una de cealaltă, deo arece nu putem merge de la un punct
al uneia (pentru care MF este mai mic decît MF') la un punct al celeilalte
(pentru care MF este mai mare decît MF') fără a
trece printr-o serie de puncte pentru care diferenţa
distantelor lor la F si la F' să fie mai mică decît
2 lungi~ea dată şi ca~e deci nu aparţin hip erbol ei.
ln particular, vedem că cele două ramuri sînt des-
părţite una . de cealaltă prin perpendiculara pe
mijlocul lui FF' (fi g. 186), locul . geometric a l
F' punctelor egal depărtate de F şi de F'.
-- -- --,....
Fig. 186 Fig. 187
Pentru ca să existe curba, este necesar ca diferenţa dată să fie mai

mică decît FF'. Dacă această diferenţă ar deveni egală cu FF' lo cul geo-
1 ) Aceasta, pentru că pe razel e vectoare de direcţii variabile MF, MF', este
imposibil să definim sensuri pozitive, d ec i să vorbim d es pre semnele segmentelor MF ,

MF'. Ecuaţia (II), p . 159 ar trebui scrisă
± MF ± MF' = 2a.
HIPERBOLA 157
metric s-ar compune, evident, din ce le două prelungir i ale acestei drepte, 1
la care s-ar reduce respectiv cele două ramuri ale hiperbole i (fig. 187 ) ).
Dimpotrivă, dacă diferenţa dată devine nulă, locul geometric se re·-
duce2) la perpendic ulara pe mijlocul lui FF' .
O b s e r v a ţ i e. Orice curbă asemenea cu o hiperbolă este o hipe rbolă.
Pentru a construi curba prin puncte, este suficient să descriem, din
punctele F, F' ca centre, două cercuri avînd diferenţa razelor egală cu lun-
gimea 2a. Intersecţia acestor două cercuri va da două puncte ale unei ramuri
a curbei, iar permutînd razele, vom obţine două puncte ale celeilalte ramuri.
Pentru ca intersecţia să existe (presupun înd că diferenţa 2a este mai
mică decît distanţa 2c a focarelor) , este necesar şi suficient ca suma
ce lor
două raze să fie mai mare decît 2c.
Vedem că nimic nu ne împiedică să luăm aceste raze oricît de mari;
prin urmare, cele două ramuri ale hiperbolei se întind la infinit (fig. 188).
Valoarea minimă a sumei razelor corespun-
de la două cercuri tangente exterior. Obţinem
astfel două puncte A, A ', situate pe segmentu l
FF' şi ale căror distanţe la focare sînt respectiv
egale cuc+ a şic - a. Vom vedea că, la fel ca
pentru elipsă, distanţ a AA' este egală cu lun-
gimea dată 2a.
Putem imagina o construcţie care să permită tra-
sarea curbei (mai exact, a unei porţiuni din ea) prin-
tr-o mişcare continuă. Vom folosi, în acest scop, o riglă,
(fig. 188) care are o extremitate fixată în punctul F,
şi un fir avînd o extremitate fixată în punctul F', iar
cea laltă, într-un punct P de pe marginea riglei. Dacă, Fig. 188
rotind rigla în jurul lui F, întindem firul cu ajutorul
unui vîrf într-un punct M, astfe l ca porţiunea MP să fie aplicată în lungul riglei,
punctul M va descrie o porţiune de hiperbolă (diferenţa dintre MF şi MF' fiind
ega lă cu diferenţa dintre lungimea FP şi lungimea firului).
497. Axe si centru de simetrie.
La fel ca p'entru elipsă, vom vedea că hiperbola are un centru de sime-
trie, mijlocul lui FF', şi, două axe de simetrie: dreapta FF' şi perpendic u-
lara în mijlocul acesteia. Prima taie hiperbola în două puncte, după cum
am văzut; ea se numeşte axa transversă şi punctele de inter secţie vîrfuri.
Dimpotrivă, a doua nu are, evident, nici un punct comun cu curba. Totuşi,
prin analogie cu cazul elipsei (478), dăm numele de lungime a axei netrans-
verse unei lungimi a cărei jumătat e b este dată de relaţia3)
b2 = c2 - a2.
De altfel, nu trebuie să pierdem din vedere că această analogie nu
2
este completă. Pe cînd relaţia b2 = a 2 - c , obţinută pentru elipsă, dădea
2 2 2
a = c +b , relaţia de faţă dă
a2 = c2 - b2 ,
2 2
care se deosebeşte de prima prin faptul că b se schimbă în - b •
1) Figura ne arată, totodată, forma pe care o ia o hiperbolă avînd diferenţa dată
foarte apropiată de FF'.
2
) Cele două ramuri se aplică atunci fiecare peste perpendicu lara consider ată .
• 3) Reamintim că, l a hiperbolă, c este în mod neeesar m01i mare decît a.
158 CURBE UZUALE
O hipe~bolă în care b este egal cu a ( adică c2 este ega l cu 2a 2 ) se

numeste echilateră. '
Două hip erbole se numesc , conjugate, dacă una are ca axă transversă,
în· mărime şi direcţie, axa netransversă a celei-
lalte, şi reciproc (fig. 189) .
498. Din calcule în totul asemănătoare cu cele
de la nr. 493 obţinem ecuaţia hiperbolei, raportată la axe.
Va fi suficient să scriem a ici din nou (cu aceleaşi
numere) ecuaţiile scrise la nr. 480, cu modificările care
se impun.
AYem i arăş i (în notaţiile de la nr. 479, 480)
MF 2 - MF' 2 = 4ex.
Ecuaj.ia
MF -- MF' = ± 2a,
care defineşte hiperbola, ne dă de ci
MF + MF' = ± 2
ex
a
Fig. 189 şi, prin urmare,
r ex)
MF =±la+--; , (II)
MF' = ± (e: - a), (II ')
semnele corespunzîndu-se în toate ecuaţiile pe care le-am scris.

Ca ş i înainte, obţinem de aici
ex 2
MF 2 = (x + e) 2 + y2 = (a + --;} (III)
ex
MF' 2 = (x - e) 2 + y = (--;
2
- (III')
In cazul de faţă avem
e2 - a2 = b2.
llna dintre cele dou ă ecu a ţii (III) sau (III') ne dă atunci
x2 y2
---=1. (IV)
a2 b2
Invers, pentru orice punct ale cărui coordonate verifică această ecuaţie (IV),
e cuaţiile(III) şi (III') a u loc, deci şi ecuaţiile (II) şi (II ' ). Pe de a ltă p arte, a ceastă
x2 .
ecuaţie (IV) implică - ~ 1, astfel că avem fie x~ a, fie x~ - a. În primul caz,
a2
ex+ a şi~ - a sînt pozitive (deoarece, în virtutea faptului că_:_ > 1, primul termen
a a a
este întotdeauna mai mare în valoare absolută decît al doilea), şi trebuie să luăm
HIPERBOLA 159
semnul +
pentru membrul al doilea al ecuaţiilor (II), (II ' ); în al doilea caz, e le
sînt ambele negative şi trebuie să luăm pentru fiecare dintre ele semnul - .
Intr-un caz sau în ce lălal t, este suficient să scădem membru cu membru cele
două ecuaţii, pentru a avea
(H) MF - MF' = ± 2a.
Ecuaţia(IV) este deci ecuaţia hiperbolei, raportată Ia cele dot1ă axe.

De a ltfel, este clar că orice ecuaţie de forma (IV) (raportată la axe perpendiculare)
este ecuaţia unei hiperbole avînd axa transversă orientată după axa absciselor şi de
marime 2a, focarele pe această axă, de o parte şi de cea laltă a originii coordonatelor
ş1 la o distanţă c = Va 2 +
b2 de aceas tă origine.
2
499. Directoare. În plus, dacă ridicăm în punctele H şi H', de a bscise - !!'.._
c
2
şi + !!:._(puncte care se situează ambele între A şi A', cum arată fig. 190, a 2 /c fiind
c
mai mic decît a), perpendicularele D, D' pe axa mare (fig . 190), vom avea (cf. nr.
483), în valoare absolută,
MF=_.:._ • MP,
a
unde MP este distanţa d e la punctu l M la dreapta D, numită directoarea corespun-

zătoare focarului F. Invers, orice punct pentru care avem această relaţie verifică ecuaţia
(II), de unde deducem (III), deci şi (IV).
Aşadar hiperbola este locul geometric al punctelor din plan p entru care raportitl
distanţelor la focar şi la directoarea corespunzâtoare este egal cu c/a.
Numărul .e =~se numeşte şi el excentricitatea curbei. De astă dată el este
a
mai mare decît 1.
De altfel, într-un plan, locul geometric al punctelor pentru care raportul dintre
distanţele lor la nn punct fix F ş i la o dreaptă D, care nu trece prin acest punct, este
egal cu un număr fix şi mai mare decît 1 e;; te
o hiperbolă: aceea care are (cf. nr. 483) un
foc ar în F, centrul O pe p erpendiculara FH
coborîtă din F pc dreapta D (pr e lun gi tă cţin-
colo de F), astfe l ca OF = e2 , ş1 semiaxa F F'

OH X
transversă a dat ă de r e laţia
c OF
-
a
=-=e.
a
o O'
O b s e r va ţie . Locul geometric al

punctelor pentru care raportul dist<ţnţe lor l a Fig. 190
un punct fix F şi la o dreaptă fixă D, care
trece prin acest punct, are o valoare dată ,e, mai mare decît 1 (totul în p lan) este,
evident, ansamblul celor două drepte care tr ec prin F si care formează cu D, de o
parte şi de cea la ltă, un unghi cc, ·astfel ca sin cc = 1/e. '
Un astfel de sistem de două drepte este deci o nouă formă limită a hiperbolei.
Centrul şi focarele se confundă atunci în F, după cum se poate vedea căutînd
centrul conform celor explicate mai sus.
500. Puncte interioare şi puncte exterioare.

Un punct se numeşte exterior hiperbo lei dacă diferenţa . distanţe l or
sale la cele două focare este mai mică decît axa transversă.
160 CURBE UZUALE
Dimpotrivă, un punct este interior curbei, dacă diferenţa distanţelor

sale la focare este mai mare decît axa transversă.
Este clar că există două clase de puncte interioare: cele ma i apropiate
de F decît de F' (pe care le putem denumi interioare ramurii vecine cu F
a curbei) şi cele care sînt mai aproape de F' decît de F (interioare ramurii
vecine cu F' a curbei) . Aceste două clase de puncte forme·ază, evident, două
regiuni (numerotate cu 2 şi cu 3 în fig. 186), în întregime separate una
de cealaltă şi între care nu putem trasa un drum continuu, fără a tra-
versa 1° ce le două ramuri a le curbei, 2° între aceste două ramuri, regiunea
puncte lor exterioare .
Acest l ucru se vede, de asemenea, din ecuaţia (IV) de la nr. 498, care, rezolvată
·1n raport cu x dă
y2
+- •
X=± a
V 1
b2
adică două valori ale lui x, întotdeauna rea le, de semne contrare si diferite de zero. ·
Avem deci efectiv două ramuri distincte (corespunzînd valorii poziti've a lui x şi celei
cuprms.. mtre -a v--y-2

1+- . s1 +a
b2 '
v~
1 +- . -. .
negatiYe) şi trei regiuni: una (cea exterioară) formată din punctele pentru care x este
..
s1 doua mter10are, formate respectiv dm
b2 '
punctele pentru care x este (algebric) mai mic <lecit - a V + ~: şi

1 din punctele pen-
tru care X este mai mare decît -t a .!V 1 + t.

b'"
Totodată, vedem - ceea ce nu era evident în cele precedente - că există numai
două ramuri a le curbei şi trei regiuni separate de aceste ramuri, aceste ramuri şi aceste
regiuni fiind fiecare dintr-o singură bucată (dat fiind că fiecare dintre cele două valori
ale lui x variază continuu în funcţie de y). (V. în l e gătură cu aceasta şi nr. 514).
501. Cercuri directoare.

Teoremă. Locu l geometric al · centrelor cercurilor tangente la un cerc
dat şi care trec printr-un punct dat, exterior acestui cerc, este o hiperbolă.
Fie F punctul dat, F' centrul cercului dat, R raza sa. Există două
clase de cercuri care trec prin F şi sînt tangente _la cercul dat; în adevăr,
contactul poate fi exterior sau interior.
Fie M 1 centrul unui cerc care trece
prin F şi este tangent exterior la cercul
dat (fig. 191) . Suma R +
M 1F fiind egală
'cu M 1 F', diferenţa M 1 F' - M 1 F va fi egală
cu R, şi, reciproc, această condiţ ie este su-
ficientă pentru contactul exterior.
1 Fie M 2 centrul unui cerc care trece
. prin F ş·i la care cercul dat este tangent
inter ior; de astă dată, diferenţa M 2F -
- M 2F' va fi egală cu R, şi reciproc; condiţia
Fig. 191 este deci suficientă pentru contactul interior.
HIPERBOLA 161
Punctele M 1 , M 2 aparţin dec i , aşa cum am vrut să demonstrăm, ace-

l eiaşihiperbo le de focare F, F'. Vedem ch iar că locul geometr ic a l punctului
M 1 este ramura vec in ă cu punctul F, iar lo cul geometr ic a l punctului M 2 ,
ramura vec in ă cu punctul F'.
Trecerea de la cercur ile cu cont act exterior la ce le cu cont act inte-
rior se face prin intermediul ce lor două drepte FT, FT' (f ig. 191)1 ), duse
prin punctul F, tangente la cercu l dat ş i pe care trebuie să le considerăm
drept cerc uri avînd centre le aruncate la infinit (90) p e hiperbolă .
Reciproc, orice hip erbo l ă poate fi co n s id erată ca locu l geometric a l
centrului unui cerc tangent la un cerc fix şi care trece printr-un punct exte-
rior cercului d at . Punctu l fix .va fi unul dintre focar e, iar cer cu l fix va avea
ce ntrul în ce l ă l alt focar ş i ca rază axa transversă.
Un astfe l de cerc se numeşte cerc di rec tor a l hiperbolei. Aceasta are,
aşa dar, două cercuri directoare.
502. Fie P un punct din plan (fig. 193). Pentru ca cercul de centru P
ş i de rază PF să taie cercul director de centru F' , este n ecesar şi suficient
să putem construi un triungh i de latur i PF', PF, 2a, a ltfe l spus , ca
I
I I
I I
I
'- I
1
I
"i"1'- \ .p
\ I '\
P1' \ I f\
\' '~ţ;/ \ /
' .
'-.. __......,, /
-L-_.,
\
' J
1',
\
'
II ' '-... _____ , "< _., ,.
\I I
I
Fig. 192 " Fig . '193
1° Suma PF +
PF' să fie mai mare decî t 2a. Această co ndiţie este
întotdeauna sa ti s făcută , deoarece suma PF +PF' este ce l puţin ega lă cu
FF', care este mai mare decît 2a.
2° Diferenta dintr e PF si PF' să fie m a i mică decît 2a; această con-
cli·ţie arată că p unctul p es te' exterior hiperbolei .
1
1) Dacă t 1 , t 2 sînt două pun cte a le cercului d at, vecine cu punctu l T, dintre care
unul este în să mai apropiat de FF', iar ce l ă la l t, mai îndepărtat (fig. 192 ) , un ghiul
Ft 1 F' este obtuz, pe cînd un ghiul Ft 2F' este asc uţit , după cum n e putem ·c onvin ge
usor; aşa dar, perpendicu l ar a pe mii locu l lui F t1 taie r aza F ' t1 , prelungită dincolo ele
p {inctul t 1 , în timp ce p erp en di culara pe mijlocul lui F t2 taie r aza F't 2 , prelungită
d in co lo de punctul F'. Puncte le t 1 , t 2 sînt deci punctele d e contac t a le cercuril or care
trec prin F ş i sînt tangente Ia cercu l dat, unul exterior, iar ce lă l a lt interi or. Centrele
a cestor cer curi sînt s ituate pe r a muri diferite a l e hip erbol ei ş i foarte înrlepărtate pe
aceste ramur i (deoarece dreptel e F'l 1 , F' l2 sînt aproape perpendicu lar e pe Ft 1 , Fl2 ) ~
11 - L ec ţii de geometrie eleme nt ~ră, voi. II

162 CURBE UZUALE
Astfe l , punctele exterioare curbei sînt centre a le unor cercuri care

tre c prin focaru l F şi inter se ctează cercul director de centru F ' . Puncte le
interioare sînt centre a le unor cercuri care trec prin F şi n u au p u ncte co -
mune cu cercu l d irector de centru F ' .
Dacă punctu l P 1 est e interior ramurii vecine cu F, avem P 1 f!'-P 1 F >2a
sa u P 1F' > P 1F +2a: cercul de centru P 1 şi de rază P 1F şi ce rcul direc tor sînt
ex terioare wiul în raport cu celălalt .
Dacă punctul P 2 este interior ramurii vecine cu F', avem P 2F-
-P2F' > 2a sau P 2 F' < P 2F-2a : cercul de centru P 2 şi de rază P 2 F cuprinde
cercul direc tor în interiorul său.
503. Intersecţia unei drepte cu o hiperbolă.
Prob lemă. Să se gâsească punctele de inte rsec ţi e ale unei drepte cu o
hip e rbolă (aceast a n efiind trasată, ci dată prin focare şi prin axa transversă ) .
Aceeaşi s oluţie ca în cazul elipsei (486), problema reducîndu -se iarăşi
la a duce , prin fo carul F şi prin simetricu l să u f în raport cu dreapta dată
D , un cerc tange nt la cer cul director de centru F' (fig. 194).
Discutie. Punctul F fiind aici exterior
cercului di~ector, punctul f va trebui să aibă
aceeaş i proprietate.
Aşadar, dacă simetricul f al focarului F în
raport cu o dreaptă D es te interior cercului direc-
tor de cen tru F', dreapta nu are nici un punct
comun cu hiperbola .
Dimpotrivă, dac ă punctul f este exterior
cercului director , vom avea două cercuri C, C',
Fig. 194 tangente la acesta şi care trec prin F şi prin f.
Dacă n·i ci unul dintr e aceste cercuri nu se
reduce la o dreaptă, ce ntre le for vo r da două puncte de inte rsec ţie ale drep -
t~ i cu ) ii perbola .
In sfîrşit, dacă punctu l f es te pe cercul director , vom aPea un singur
cerc tangent, ş i deci ( dacă acest cerc nu se reduce la o dreaptă ) un singu r
punct comun (reprezen tînd două puncte comune confunda te).
Sp un em atun ci că dreapta D este tange ntâ la hiperbolă .
A se vedea mai departe (509, Obs. ) o a lt ă metodă de a enunţa rezul-
tatele discutiei de mai sus . .
504. U~ul dintre cercuri le C, C' se va reduce
la o dr ea pt ă, dacă punctul f a p arţin e uneia dintre O\
tangentele FT, FT', duse din Fla cercul direct or de \
\
centru F' (fig. 195), adică dacă dreapta D (perpendi-
cu lară Ape Ff ) este paralelă cu una dintre razele F'T,
F'T'. In acest caz, dr eapta nu are mai mult decît un
singur punct comun cu hiperbola, celă l alt punct co-
mun urmînd a fi cons iderat ( dup ă cum am văzut ) ca
aruncat la infinit ( şi nu ca fiind confundat cu primul, aşa
cum s-a întîmp lat în caz ul cînd dreapta era tangentă ) 1 ) . Fig. 195
1) Menţionăm că o dr e ap t ă paralelă cu o dir eclie as imptoticft nu se num e şte

Jangcn tii, deş i nu are dccît un singur punct comun cu curba.
HIPERBOLA 163
Direcţiile F'T, F'T' se numesc direcţiile asimptotice ale hiperbolei.

Cele două cercur i C, C' se vor reduce la dreapta FT, dacă punctul f
va co incide cu T, şi numai în ·acest caz (deoarece C şi C' nu pot să se con-
funde unul cu celălalt decît dacă punctul f este pe cercul director) . Atunci
1
ambele puncte comune ale dreptei D cu hiperbola sînt aruncate la infinit ) .
O astfel de dreaptă perpendic ulară pe mijlocul H al lui FT sau pe
mijlocu l H' a l lui FT' (fig. 195) trece, evident, prin centru l hiperbolei.
S-a dat numele de asimptote dreptelor duse prin centrul hiperbolei,
perpendicular pe FT , FT' şi avînd deci proprietatea că ce le două puncte
de intersectie ale fiecăreia dintre ele cu curba sî nt aruncate la infinit.
505. Jn triunghiul dreptunghic FOH ipotenuza este ega lă cu c, iar
una dintre catete, OH, este ega l ă cu a; cea l altă catetă este, ca atare, egală
cu lungimea b a semiaxei netransverse, pe care am definit-o la nr. 499.
Aşadar, dacă prin punctul A, extremitatea axei transverse (fig. 196),
ducem o perpendiculară pe această axă, pe care vom lua o lungime AC1
ega lă cu semiaxa b (sa u, ceea ce este acelaşi lucru, dacă vom defini punctul
C1 prin intersecţia acestei perpendiculare cu o perpendiculară dusă în
extremitatea unui segment OB, avînd lungimea şi direcţia semiaxei netrans-
verse), triunghiul OAC 1 va fi ega l cu OHF, astfe l că unghiul C 1 0A va fi
egal cy HOF , iar dreapta OC1 va avea direcţia asimptotei OH.
ln consecinţă, asimptotele hiperbolei .sînt diagonalele dreptunghiulu i
C\C 2 D1 D 2 (fig.196), con-
struit pe axe.
· De aci rezultă că ,/'
/
două hiperbole conjugate I
(497) au asimptotele co- I
I
mune (fig. 189). f
Dacă hip erbola este
ech ilateră, şi numai în
acest caz, dre ptunghiul
C1 C 2 D 1 D 2 devine un pă
trat şi asimptotele l'Or f i Fig. 196 Fig. 197
perpendiculare .
O b s e r v a ţ i e. Este lim,pede că am fi putut construi punctul C 1
şi prin intersecţia perpendiculare i AC1 cu un cerc de centru O şi de
rază OF (f ~g. 196) . .
506. ln cazul elipsei, centru l era interior curbei şi, ca atare, orice
dreaptă d~să prin acest punct era secantă. Aici nu mai avem aceeaşi
situaţie. In adevăr, dacă dreapta D se roteşte în jurul centru lui O
(f ig. 197), punctul f, simetricul lui F în raport cu această ~reaptă, descrie
un cerc de diametru FF' (deo arece avem mereu Of= OF). lnsă, acest cerc
este împărţit de puncte le T, T' în două arce, unul (cel care conţine focarul
F ) exterior cercului dir ector de centru F', iar ce lăl alt interior acestui cerc.
1) Ne-am putea simţi ispitiţi să extindem această concluzie la cazu l cînd punctul
f ar coincide cu punctul F, inte r sec ţia dreptelor FT, FT'. Este clar că un astfel de
r a ţionam ent ar fi inexact, dată fiind modificarea la care a trebuit să supunem raţiona
mentul genera l, dacă dr eap ta D trece prin F (486).
11*
i64 CURBE UZUALE
Dreapta D nu va inte rsecta hip erbola decît dacă punctul f este pe

arcul exter ior , adică dac ă ea trece prin interi orul unghiului HOH ' şi prin
opusul să u la vîrf.
Aşadar, dintre ce le pa tru unghiuri pe care le formează asimptotele,
două (o puse la Pîr/) sî nt singurele care conţin întreaga c urbă: anume ,
unghiurile car e conţ in focarele. _
Da că dreapta D se roteşte în jurul lui O, descriind aceste un ghiuri ,
cele două puncte de intersecţ i e M, M', care vari ază cont inuu atît timp
cît D nu co incide cu o asimptotă, descriu respectiv ce le două ramuri a le
curbei; prelungirile segmentulu i MM' descriu respectiv ce le două regiuni
interio ar e. Cît priveşte regiunea exterioară, aceas ta este d escr i să de seg-
mentul MM', d acă dreapta D variază în cele dou ă un gh iuri considerate
(segmentul devine infinit mare cînd dre apta D co in cid e cu o as im ptotă)
ş i d e dreapta D în între gime în celelalte două un ghiuri .
Prin urmare, regăsim ce le trei regiuni, fi ecare dintr -o singură bucată,
despre care a fo st vorba la nr. 500 .
507. Vom demonstra , ca ş i pentru elipsă (489), că d ef iniţi a d ată mai
sus (503 ) p entru tangenta la hip e rbolă concordă cu d efin iţi a genera l ă a
tangentelor şi că avem teoremele următoare:
Teol'emă. T angen ta la hiper bolă este bisectoarea unghiului form at de
ce le două raze pectom·e, duse în punctul de contact 1 ) .
Corolal'. No rmala într-un punct la hip e rbolă este bisectoarea unghiului for-
mat de una dintre razele Pec toare duse în aces t punct şi de prelungirea ce lei la lte.
Teol'emă. Locul geometric al simetricelor unui focar cd unei hiperbole,
în raport cu tangente le, es te cercu l direc tor cu cen trul în ce lă lalt fo car.
,...St---
"/
/
/
F
N
Fig. 198 Fig. 199
Totu ş i , p entru ca această din urmă propoziţi e să fi e cu totul exactă,

trebuie să · considerăm asimptotele curbei drept tangente (deoarece sime-
tricele focarului F în raport cu aceste drepte sînt punctele T, T' (f ig. 200),
situate pe cercul director de centru F' ) ; ş i , în adevăr, cisimptota este limita
- .
unei tangente al cărei punc t de co ntact se îndep ărtează nemărginit pe curbă.
In adevăr, un punct N foa rt e îndepărtat p e hip erbo l ă este centrul unui
cerc care trece prin F şi care est e tangent la cercu l director de ce ntru F '
1) Figurile 198, 199, în care notaţiile sînt conforme ce lor folosite la nr. 488, 4.89
reprezintă constr u cţ iil eefectuate pentru a demonstra această t eoremă.
HIPERBOLA 165
într-un punct P (f ig. 200) foarte apropiat fie de T, fie de T'. Perpendicu-
lara pe mijlocul lui F P va fi tangenta la curbă în punctul N, ş i atunci cînd
P va tinde către T, această tangentă va tinde către perpendicu lara pe mij -
lo cu l lui FT, adică către asimptotă .
De a ltfe l, un mare număr de raţionamente refe ri toare I.a tangente se a plică
as imptote lor. Acesta este, de exemplu, cazu l r aţ i onamentu lui nostru de l a nr. 488,
re lativ la tangenta la e l ipsă.
Cu a lte cuvinte 1), fie iarăşi P punctu l de contact a l cerc ului director de centru
F' cu un cerc S (fig. 200) avînd centr ul într-un punct IV, foarte îndepărtat p e hip e rbol ă.
Punctul de int ersecţ ie I a l tangentei FT cu tan-
ge n ta comună ce lor două cercuri în P tinde către
T împreună cu P; şi, l a fe l ca l a nr . 488 avem
aceeaşi situaţie pentru punctu I f (d!stinct d e F),
în care cercu l S întîln eşte pe FT. Insă perpendi-
c ulara p e mi jlocu l h a l lu i F f trece prin IV, astfe l
că distanţa hH (H fi ind , ca mai s us, m ijlocu l l ui
FT) es t e distanţa punctului· IV la asimpto tă. Aşa- '
dar, această distan/ă tinde către zero cînd punctul
N se îndepărtează nemărginit, deoarece punctu l f
tind e către T, şi deci !t către H.
Fig. 20 0
Cu a lt e cuvinte paralela du să prin
N la direcţia asimptotică tinde către asimptotă, dacă N se depărtează la
infinit. Este concluzia corespunzătoare ce lei de la nr. 488, paralela consi-
derată fiind tocmai ceea ce devine secanta M N, despre care a fost vorba
aco lo , cînd punctul M este la infinit în direcţia as i mptotică.
508. Ce le două teoreme care urmează se demonstrează exact la fel ca
pentru elipsă:
Teoremă. Locul geometric al proiecţii lor focare lor unei hiperbole pe
tangentele ei este cercul, numit cerc principal 2 ),
descris pe axa transPersă ca diametru .
I"
Reciproc, dacă Pîrful unui unghi drept des-
I crie un cerc, în timp ce una dintre laturile sale
trece printr- un punct fix exterior acestui cerc, cea-
laltă latură rămîne tangrmtă la o hiperbolă fi xă .
509. Problemă. Să se ducă la hip e r bolă
\
o tangentă par.alelă cu o direcţie dată .
' La fe l ca în cazul el ipsei (491 ) , vom căuta
simetricul f a l focaru lui F tn raport cu tan-
genta cerută (sau proiecţia acestui focar pe
Fig. 201 tangentă ) .
Adoptînd, de exemplu, pruna metodă,
punctu l f va fi determ inat (fig. 201 ) de inters ecţ ia cercu lui director de
centru F' cu perpendicular a du să din F pe direcţia dată .
Dis cuţie . Contrar cu ceea ce se întîmplă la e lipsă, problema nu este
întotdeauna posibilă . Condiţ i a de posibilitate este ca perpendicular a la
1) Ne vom convinge că raţionament.ul exp us aici corespunde efectiv cu ce l de l a

nr„ 488, deoarece unul dintre cercuri le S, S 1 , cons iderate aco lo, este redus la dreaptaFT.
2) Denumirea cerc omograf ic, l egată de definiţ.ia genera l ă dată mai departe (630),
nu se m a i ap l ică a ici.
166 CURBE UZUALE
direcţia dată, dusă prin F, să taie cer cu l director de centru F', sa u, ceea
ce este acelaşi lucru , ca punctul fi>
în care această perpendiculară taie cercul
descris pe FF' ca diametru şi care este proiecţia lui F' pe această perpendi-
culară să fie interior cercului director.
Punctul 1 este însă (506) simetricul lui F în raport cu dreapta D,
f
dusă prin centru, paralel cu direcţia dată; şi, dacă acest punct este int er ior
cercului director, înseamnă că dreapta D nu taie hip erbo la.
Aşadar, nu putem duc e la hipe rbolă o tangentă paralelă cu o direcţ ie
determinată decît dacă paralela la această direcţie, dusă prin centru, se situează,
în raport cu asimptotele , fn unghiul care nu cu prinde curba.
O b s e r v a ţ i e. In conformita te cu rezultatele p e care le-am ob-
ţinut, cele de la nr. 503 se pot enunţa după cum urm ează:
Dacă hiperbola nu admite o tangentă parale lă cu o direcţie D, atunci
orice dreaptă avînd această direcţie intersectează curba.
Dacă admite, dreptele paralele cu D care nu taie curba sînt cele situa te
între cele două tangente paralele cu D.
În adevăr, este clar că punctul f, simetricul lui F în raport cu o
dreaptă, va fi interior sau exterior cercului director de centru F', dup ă
cum se va situa sau nu între punctele de contact ( dacă există) ale acestui
cerc cu dreapta Ff, perpendicu lara coborîtă din F pe dreapta considerată.
Dublul enunţ de mai sus nu omite decît cazul în care această dr eaptă
este paralelă cu o asimptotă: ea taie atunci hiperbola într-un punct ( dacă
nu este ea însăşi asimptotă).
510. Teoremă. Produsul dintre distanţele de la focarul unei hiperbole
date la două tangen te paralele oarecare es te constant §i ega l cu pătratul semi-
axei netransverse .
Teoremă. Produsul distanţelor de la focarele unei hiperbole la o
tangentă arbitrară es te egal (a bstracţie făcînd de semn) cu pătratul semiaxei
netransverse.
Corolar. Dife re nţa pătrate lor distanţelor de la centrul unei hiperbole la
o tange ntă §i la paralela dusă la aceasta prin-
tr-un focar es te ega lă cu pătratul semiaxei ne-
transverse.
Aceeaşi demonstraţi e (fig. 202) ca pentru
e lipsă (492). Totuşi , contrar cu ce am avut în
cazul e lipsei,
Un focar al unei hip erbole este exterior
faţă de două tangente paralele arbitrare
(fig. 202 ).
Fig. 202 O tangentă arbitrară · la să cele două
focare de o parte §i de cealaltă.
Distanţa de la centru la o tangentă este mai mică decît di sta nţa ace-
luiaşi punct la o paralelă, dusă prin focar, la această tangentă.
Aceste deosebiri corespund, evident, faptului că b , c·a re reprez intă (pentru a

2
nu lua decît ultima dintre cele trei propoziţii) diferenţa dintre pătr ate l e distanţelor
2
centrului la tangentă si la paralela dusă la aceasta prin focar, se schimbă (497) în - 6 •
Nu trebuie să ne mir~ că această di ferentă îsi schimbă sensul, deoarece cantitatea ca re
o reprezintă îşi schimbă semnul. ' '
HIPERBOLA 167
Reciproc, dacă o dreaptă pariază, astfel ca produsul distanţelor ei· la

două puncte f ixe să fi e constant şi ca aceste două puncte să fie de o parte şi de
cealaltă ale dreptei, ea este tangentă la o hiperbolă fixă aYînd aceste puncte
ca focare .
5ll. Problemă . Să se ducă o tange ntă la hipe rbolă dintr-im punct
dat din plan .
Aceeaşi soluţie ca pentru elipsă (493).
Pentru ca problema să fie posibilă, este necesar si suficient ca cercul
avînd ca centru punctul dat şi care trece prin F să ta'ie cercul director de
centru F', adică (502) punctul dat să fie exterior hiperbolei . .
Dacă punctul dat Peste pe o asimptotă, unul dintre punctele de inter-
secţie ale celor două cercuri va fi T sau T' (fig. 195, 197). Celălalt nu va ·
putea fi confundat cu primul (a ltfel, unul dintr e cercuri ar coincide cu
dreptele FT sau FT' şi nu ar putea avea un centru P la distanţă finită);
el va da o tangentă propriu- zisă \ cealaltă tangentă fiind asimptota care
trece prin F). Cele două tangente nu vor degenera în asimptote decît dacă
P este centrul curbei.
Teoremele lui Poncelet. Dacă, dintr-un punct e:;.:terior unei hiperbole
ducem la ea două tangente, atunci:
1° Aceste două tangente se Yăd, din unul dintre cele două focare, sub
unghiuri egale sau suplementare.
2° Bisectoarea unghiului pe care îl formează tangen tele coincide cu bisec-
toarea unghiului format de dreptele care unesc punctul dat cu focar ele, sau este
perpendiculară pe aceasta.
Unghiul format de o tange ntă cu dreapta care uneş te punctul dat cu unul
dintre focare este egal cu unghiul format de cealaltă tangentă cu dreapta dusă
spre celălalt focar, sau cu suplementul acestui unghi.
Aceste teoreme se demonstrează ca în cazu l elipsei (494). Numai că,
în prima dintre ele, de exemplu, demonstraţia (v. nr. 494) dovedeşte egali-
tatea unghiurilor PF'f, PF'f1 , notînd cu f, f1 simetricele lui F în raport cu
tangentele PM, PM1 , duse din punctul P. Însă punctul
f, extremitatea unei lungimi egale cu ·MF, purtată pe MF'
(în sensul MF') pornind din M, este cînd pe segmentul MF'
( da că M este pe ramura vecină cu F), cînd pe prelungirea
sa dincolo d e F' ( dacă M este pe ramura vecină cu F' ), astfel
că unghiul PF'f reprezintă cînd unghiul PF'M, sub care.
tangenta FM este văzută din F', cînd suplementul acestuia.
De ai ci rezultă că cele două tangente se văd dintr-un
focar sub unghiuri egale, dacă punctele lor de contact sînt pe
o aceeaşi ramură , şi sub unghiuri suplementare, dacă aceste Fig. 203
puncte sînt pe ramuri diferite.
În primul caz, F'P este bisectoarea unghiului MF'M 1 , în al doilea,
bisectoarea unghiului format . de F'M cu prelungirea lui F'M/).
1 ) Tot astfel, în hiperbolă, bisectoarea unghiului format de dreptele duse spre
focare şi care fac unghiuri egale cu ce le două tangente, poate (fig. 203) sa nu fie
cuprinsă în unghiul format de acestea, ci în unghiul format de una dintre ele cu
prelungirea celei la !te.
168 CURBE UZUALE
De altfel, este clar că putem obţine enunţuri cu totu l generale , ţinînd

seama de sensul unghiurilor.
Corolar . Dacă un punct M 1 , mobil pe hipe rbolă, tinde către un punct
fix M de pe această curbă, atunci punctul de inte rsecţie a l tangentelor în M
şi în M 1 tinde şi el către M.
O b s e r v a ţ ie . Aceste teoreme subsistă, împreună cu demonstra-
ţiile lor, dacă una dintre tangente este înlocuită printr-o asimptotă, deoarece
simetricul unui focar în raport cu o asimptotă se bucură de proprietatea
caracteristică a simetricului unui focar în raport cu o tangentă.
De exemplu, dacă P este punctul de intersecţie al tangentei în M la
hiperbolă cu o asimptotă a curbei, dreapta F P taie în două părţi egale unghiul
format de FM cu paralelei dusă prin F la asimptotă şi de acelaşi sens cu OP.
512. Problemă . Să se .afle locul geometric al rîrfurilor unghiurilor
drepte ·circumscrise hiperbolei.
Vom demonstra, ca şi pentru e lipsă (495), că condiţia nece sa ră şi
suficientă pentru ca tangentele duse dintr-un punct P la hiperbolă să fie
perpendicu lare, este
Cantitatea 2a 2 -c 2 este aici egală cu a 2 -b 2 , deoarece avem b2 =c 2 -a 2 •

Dacă a este mai mare decît b, locul geometric cău tat este un cerc (cercu l
ortoptic) concentric cu hiperbola şi arînd raza ega lă cu Va 2 -b 2 ; d acă nu,
atunci nu există nici un punct care să se bucure de proprietatea cerută .
În fi g . 19.6 de la nr. 505, condiţia a>b exprimă că unghiul din O al
triunghiului dreptunghic OAC este mai mic decît 45°. Prin urmare, locul
geometric nu există decît dacă unghiul format de asimptote şi care cuprinde
curba este ascuţit; de altfe l , concluzia era evidentă a priori (511 ).
Dacă a = b, centrul este singuru l punct de unde vedem curba sub
un unghi drept: acest unghi este unghiu l asimptotelor (505) .
513. Teoremă. Produsu l dintre segmentele determinate de asimptote pe
o paralelă la una dintre axe, dusă printr-un punct al hiperbolei, este constant .
Fie, de exemplu, o paralelă la axa transversă, du să dintr-un punct
M( x, y), situat pe hip e rbolă . Această dr eaptă va întîlni asimptotele în
două puncte P 1 , P 2 , de aceeaşi ordonată y ca şi 1\1. şi ale căror abscise X ş i
-X vor fi date de dubla relaţie
x= ± Jl
a b
(întrucît cele două triunghiuri dr eptunghice OpP 1 , OpP 2 (fig. 204), în care
axa y împarte triunghiul OP 1 P 2 , sînt evident omoteticele triunghiurilor
dreptunghice OBC1 , OBC 2 (cf. fig. 196), ale căror laturi au ca lungimi semi-
axele ) , astfel că segmente le considerate în enunţ sînt
P 1M =X+ ay P 2 M= x-C::'!!.
b ' b '
HIPERBOLA J69
cantităţi al căror produs este

a2y2
x2 ---= a2
b2
conform ecuaţiei (IV) a curbei.
Dacă secanta ar fi parale l ă GU axa netran sve rs ă, ce le două segmente ar fi
b b
Q1 M = y + -a x, Q2 M = y - - x,
a
iar produsul lor ar fi ega l cu - b2 •

Se va observa că, în primul caz oh-
-ţinem un produs pozitiv, segme ntele
fiind de acelaşi sens; în a l doilea caz
produsu l este negativ.
Invers, dacă produsul ce lor două
segmente MP 1 , MP 2 ale paralelei la axa Fig. 204
transve rsă şi ale căror extremităţi P 1 , P 2
sînt respectiv pe asimptote este, în mărime şi semn, ega l cu a 2, atunci punc-
tul M se af lă pe hipe rbolă.
De asemenea, dacă produsul celor două segmente MQ 1 , MQ 2 , determ i-
nate de o asimptotă pe o paralelă la axa netransversă, dusă din punctul M,
este ega l cu -b 2 , punctul M este pe hip erbolă.
514. Teoremă. 1°Produsul distanţe lor unui punct de pe hip e rbolă la
asimp tote este constant.
2° Dacă o hiperbolă -este raportată la asimptote, produsul coordonatelor
uniu punct al curbei este constan t.
3° Aria paralelogramului avînd un vîrf într-un punct arbitrar al hiper-
bolei şi două laturi pe asimptotele curbei este
constantă.
Aceste trei enunţuri sînt ţic hivalente,
d~oarece
para lelogramul Mm 1 0m 2 (fig. 205 ) ,
I despre care este vorba în enunţul 3°, are ca
I laturi coordonatele Om1 , m1 M ale punctului
I
I 0, M şi, pe · de altă parte, aceste coordonate se
-m , ---t-=-----rn~-H~-~ a flă într-un raport constant cu distanţe l e MH ,
~{.,..
1 1 1
Fig . 205 MH 2 (fig. 205) a le aceluiaşi punct la dreptele
Om1 , Om 2 , anume 1 )
_H _1M_ = -H 2-
M = sin . m/'""-..
Om •
1 2
m1M m 2111
1 ) Aşezînd punctul M în vîrful curbei, vedem că prod usul coordonatelor este
(în va lo ar e abso lut ă) c2/L•, iar produsu l distanţe l or este a 2 b2 /c2 • lina sau cea l a l tă d intre
aceste eva lu ări ne dă, pentru sinusul menţionat în text, va l oarea
. /'""-... 2a b
sin m 1 0m 2 = - - ,
r2
pe care trigonometria ne-ar furniz a-o de asemen ea fără dificu l tate.

Cît priveşte aria constan tă de la 3°, ea este, cînd M coincide cu A, jumătatea
triunghiului OC 1 D 2 (fig . 196), adică ab/2.
170 CURBE UZUALE
De altfel, ele revin la enunţul de la numărul precedent, deoarece

distanţele MH 1 , MH 2 figurează în cele două triunghiuri dreptunghice
MP 1 H 1 , MP 2H 2 , .ale căror ipotenuze sînt segmentele MP 1 , MP 2 şi al căror
unghi (din P 1 sau din P 2 ) este constant, anume unghiul format de o asimp -
totă cu axa transversă ( jumătatea unghiului precedent sau a suplemen-
tului său).
Raţionamentel e de mai sus ne dau, evident, următoarea
Reciprocă. Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan care
satisfac una sau cealaltă dintre cele două condiţii precedente; invers, locul
geometric al punctelor din plan care au produsul dintre distanţele lor la două
drepte concurente D 1 , D 2 din acest plan sau produsul coo rdonatelor lor rapor-
tate la aceste drepte constant, este o hiperbolă af.'înd aceste drepte ca asimptote.
Vedem (compară cu nr. 482 ) că teorema de la acest nr. sau, ceea ce
este acelaşi lucru, una sau cealaltă dintre cele pe care i le-am substituit,
ne oferă o nouă definiţie a hiperbo lei, susceptibilă de a o înlocui pe cea
de Ia · nr. 496.
Ea face evident faptul stabilit la nr. 507:
Dacă un punct se depărtează nemărginit pe hiperbolă, distanţa sa la
una dintre asimptote tinde către zero .
În adevăr, una dintre distanţele MHI> MH 2 devine în mod necesar
mai mică, dacă ceala lt ă devine foarte mare, deoarece produsul lor rămîne
constant.
O b s e r v a ţ i i. În corolarele pe care Ie-am enunţat, nu am .ţinut seama de
restricţiaconform căreia punctul variabil nu poate fi decît în interiorul a două dintre
unghiurile formate de asimptote, ce lelalte două fiind exc luse.
Această restricţi e este implicată de enunţuri.
În adevăr, am spus (479) că coordonatele punctului M sînt afectate de semne .
Produsul lor astfel definit îşi schimbă semnu l , dacă M trece din unul dintre unghiurile
formate de axe în unghiul adiacent; e l nu poate deci rămîne constant, decît dacă M
rămîne în unul dintre aceste unghiuri sau în opusu l lui Ia vîrf.
La fel ca şi în cazu l coordonatelor, trebuie să admitem că, în enun-

ţurile pe care le-am dat, distanţele lui M Ia asimptote sînt afectate de semne,
fiind ales un sens pozitiv pe direcţia perpendicu l ară pe fiecare asimptotă .
În sfîrşit, în baza unei convenţii analoge, am putea să s uprim ăm şi
această restrictie din teorema 3° de la nr. 514.
Dacă, în' locul paralelogramului Mm 1 0m 2 (fig . 205 ), am considera
un paralelogram M'mi Om2, avînd de asemenea o latură Omi pe D 1 , o
latură Om2 pe D 2 şi echivalent cu primul, însă situat în raport cu dreptele
D 1 , D 2 într-unul di"n tre unghiurile suplementare cu cel care-l conţine pe M,
atunci locul geometric al punctului M' nu ar mai fi aceeaşi hiperbol ă ca
locul geometric al punctului M. Este însă important să menţionăm că para-
lelogramul M'mi0m2 nu are acelaşi sens de rotaţie ca Mm 1 0m 2 (dacă le
parcurgem pe fiecare pornind din punctul O şi urmînd întîi latura orientată
după D 1 ) şi că, în consecinţă, dacă vom ţine seama de ariile acestor para·
lelograme, în mărime şi semn (v. Nota D şi ex . 324), ele vor trebui conside-
rate nu ca egale, ci ca egale şi de semne contrare .
De altfel, hiperbola a doua nu este altcef.'a decît conjugata celei dintîi,
deoarece, !n primul rînd, două hiperbo le conjugate au aceleaşi, asimptote
HIPERBOLA 17 L
(505), iar pe de altă parte, produsu l ab (care este dublul ariei paralelogra-
mului) este acelaşi, pentru că cele două semiaxe ale ambelor hiperbole sînt
aceleaşi, abstracţie făcînd de denumirea lor.
Dacă raportăm cele două hiperbole la asimptotele lor comune, trecem
evident de la una la cealaltă, schimbînd semnul uneia dintre coordonate,
fără a o schimba şi pe cealaltă; altfel sp us, din fiecare punct M al unei
hiperbole deducem un punct N al hiperbolei conjugate, ducînd prin M o
paralelă la o asimptotă, care întîlneşte în m cealaltă asimptotă, şi prelun-
gind acest segment Mm cu o lungime mN, egală cu el 1).
515. Amînăm pentru un capitol ulterior (v. nr. 744) celelalte conse-
cinţe pe care le putem deduce din noua noastră definiţie a hiperbol ei. Putem
vedea însă, de pe acum, că teorema de la nr. 514, dedusă din cea de la nr.
513, ne permite, invers, să ajungem la o
teoremă analogă cu cea de la nr. 513, însă
mai generală .
Teoremă. Produsul segmentelor deter-
minate de asimptotele unei hiperbole pe o
secantă arbitrară rămîne constant, dacă se-
canta Pariază, rămînînd paralelă cu o di-
recţie fixă.
In adevăr, să reluăm în sens invers Fig. 206
raţionamentele precedente, plecînd de . la
enunţul 2° nr. 514. MP~, MP; (fig. 206) fiind segmentele despre care
este vorba; iV!mI> Mm 2 , ca şi înainte, coordonatele lui M, raportate la asimp-
tote, triunghiurile MP~mu MP~m 2 nu vor mai fi asemenea; însă fiecare
dintre ele este asemenea cu un triunghi fix, deoarece toate laturile lor au
direcţii invariabile. Rapoartele MP1/Mm1 , MP2/Mm 2 rămîn deci constante
în mărime şi semn, iar constanţa produsului Mm1 • Mm 2 impl i că pe aceea
a produsului MPi· MP;. .
Prin centrul hiperbolei ducem o dreaptă Ox' („diametru"), paralelă
cu direcţia secantei precedente. Vom presupune, pentru a fixa ideile, că acest
diametru este transvers, adică taie curba, şi vom nota cu 2a' lungimea
determinată de aceasta pe el, adică lungimea diametrului. Produsul a cărui
constanţă am demonstrat-o este egal cu a' , deoarece Ox' este una dintre pozi-
2
ţii l e pe care le poate lua secanta mobilă.

516 . Să figurăm, pe de altă parte, locul geometric al mijlocului p'
al segmentului de direcţie constantă P~P;, care este (121) o dreaptă Oy'
(şi pe care vom fi conduşi mai tîrziu să o denumim „diametru conjugat"
cu primul). Vom căuta ecuaţia hiperbolei, raportată Ia aceşti doi diametri
conjugaţi.
Şi aici, nu trebuie decît să procedăm ca la nr. 515 . Raportul p' P~/ Op'
păstrează o valoare constantă k, dacă secanta se deplasează, rămînînd
paralelă cu Ox'. Segmentele considerate la nr. 515 au deci ca măsură {în
mărime şi semn) pe x' +
ky' şi pe x' -ky', astfel că avem
x'2 ._ k2y'2 = a2,
1) Punctul N se obţine deci din M printr-o simetrie oblică (ex. 604).

172 CURBE UZUALE

x'2 y'2
---=1 (IV')
a '2 b'2 '
dacă notăm cu b' cîtul a' /lf; aceasta ne dă tocmai ec uaţia căutată.
Observatii. Prin extremitătile diame-
trului orient~t după Ox' (fig: 207), să
ducem cele două drepte x' = ± a', para-
lele cu Oy', pînă întîlnesc asimptotele în
c;_, Di, C2, D2, astfel încît să formeze
paralelogra mul C~C~D~D;. Axele Ox ', Oy'
formează şi ele cu C~ C~, D~ D; un parale-
logram Oa'C~b'.
Fig. 207 Deoarece a' aparţine hiperbolei date,
punctul b' va aparţine hiperbolei conju gate,
întrucît segmentul a'b' este paralel cu asimptota C2D2 şi tăiat în două
părţi egale de cealaltă asimptotă.
Printr-o convenţie ana logă cu cea de la nr. 497, segmentul Ob', al
cărui pătrat figurează la numitor în ecuaţia (IV') a curbei, reprezi ntă lun-
gimea diametrului netransvers după axa Oy' .
Produsul constant al segmentelo r formate, între hiperbolă şi asimpto-
tele ei, pe o secantă paralelă cu Oy' este egal cu -b' 2 , deoarece aceasta este
valoarea sa, dacă luăm ca secantă dreapta x = a'.
Figura pe care am desenat-o (f ig. 207) este vădit analogă cu aceea pe
care am construit-o la nr. 505 (fig . 196). În adevăr, aceste două figuri se
obţin una din cealaltă prin proiecţie paralelă (v. Complemen tele).
EXERCIŢII
766. Ce drepte taie o hip e rbolă în două puncte a le ace leia ş i ramun ş1 ce drepte
o taie în două puncte situate pe ramuri diferite? (Se va căuta în ce regiuni ale pla-
nului tr ebuie să se afle, într-un caz sau în celălalt, simetricul focarului în raport
cu dreapta).
Dacă o dreaptă inter sectează cele două ramuri ale un ei hiperbole, segment
ul
determinat de punctele de intersecţie pe dreaptă este exterior curb ei, iar prelungirile
sale sînt interioa r e. Dacă dreapta este secantă în două puncte ale aceleiaşi ramuri, vom
avea s itu aţia inversă.
767. Regiunile interioare ale hiperbolei s înt convexe .
768. În ce regiuni ale planului sînt situate punctele pentru care tangentele duse
prin fiecare dintre ele la o hip erbolă au puncte le de contact pe ramuri diferite?
769. Care sînt r egiunile exterioare unei._hiperpole date, în care trebuie situat un punct
pentru ca bisectoarea unghiului format de tangentele duse din acest punct să fie totodată
bisectoa rea (511) unghiului format de drepte le dus e prin acest punct la focare şi · care
sînt regiunile în care urmează a fi situat punct ul, pentru ca aceste două bisectoare să
fie perpendicular e? În acest din urmă caz, unde trebuie situat punctul, p entru ca un g hiul
drept astfel format să aibă un sens dat?
770. Să se extindă la hiperbolă soluţiile exerc iţiilor 748-752, 75t,, 757, 758, 762,
763, 765. Prin ce modificare se extinde exerciţiul 739 la hiperbolă?
771. Ce devine exerciţiul 740, dacă este constantft diferenţa laturilor n epar a le le
sau a dia gona le lor' trapezului, şi nu suma lor; exerc iţiul 742, da că puncte le B ş i C sînt
de o parte şi de cealaltă a lui A pe tangenta fixă; exerciţiile 744, 764, dacă punctul fix
este exterior cercului fix?
HIPERBOLA 173
772. Într-un trapez isoscel două vîrfuri opuse rămîn fixe, iar lun gimea comună a
laturilor neparalele rămîne constantă. Să se afle locul geometric a l punctului de inter-
secţie al acestor laturi neparalele. Să se demonstreze, referitor l a acest loc, proprietăţile
enunţate la exerciţiu l 74'1.
773. Să se afle locul geometric al centrelor cercurilor tangente la două cercuri
date.
774 . Să se afle locurile geometrice ale celui de-al doilea focar şi al centrului unei
elipse care are un focar fix ş i trece prin două puncte date.
Acelaşi lo c geometric, dacă considerăm o hiperbolă, şi nu o elipsă.
775. Să se afle lo cu l geometri c a l ce lui d e-al doilea focar (ş i locu l geometric al
centru lui ) unei elipse sau al unei hiperbole din care cunoaşt e m un focar şi două tangente.
Se va distinge porţiunea din lo cul geometric, coresp unzăto are unei eiipse şi cea cores-
punzătoare unei hiperbole.
776. Aceeaşi problemă, dacă se cunosc un focar, un punct şi o tangentă.
777. Dacă există o e lip să avînd ca focare punctele F, F' şi tangentă în G, G'
respectiv la dreptele PG, PG', există o hiperbolă avînd focare le G, G' ş i tangentă în F,
.P' respectiv la dreptele PF, PF'. Reciproc a.
778. Să se afle lo cu l geometric al punctelor de contact ale razelor vectoare duse
într-un punct M al un ei hiperbole, cu cercul înscris în triunghiul format de aceste r aze
vectoare şi de axa transversă. Care este problema analogă pentru elipsă?
779. O elipsft ş i o hiperbolă omofocale - care au ace l eaş i focar e - se taie sub
un unghi drept.
780. Fiind date trei puncte A, B, C, să se ducă prin A o dreaptă în planul ABC,
care să lase pe B şi pe C de o parte şi de cealaltă ş i astfe l ca pl'odusul distanţelor acestor
două puncte la dreaptă să fie maxim.
781. Să se extindă la hiperbolă soluţiile exerc iţiilor 765- ·766.
Puncte le de intersecţie cu asimptotele a le un ei tangente la o hiperbolă sînt pe
acelaşi cerc cu ce le două focare. Ce l e patru puncte 1;1stfe l obţinute împart armonic cercu l
(213). Produsul a două laturi opuse a le patrulaterului pe care-l formează este egal cu
produsul ce lor !alte două.
Invers, dacă patru puncte A, A', B, B' sînt p e ace l aş i cerc şi- l împart
armonic, există o hiperbolă avînd focarele în A, A' ş i ale căre i as imptote trec respectiv
prin B, B'.
Dac ă ducem l a o hip erbol ă de centru O ş i de focare F, F' o tangentă care taie
asimptote le în P 1 , P 2 , există o hiperbol ă de focare P 1 , P 2 ale cărei asimptote trec
prin F, F'; această hiperbolă este tangentă în O la FF'.
782. Dacă P 1 , P 2 sînt punctele de int ersecţ i e cu asimptote le ale unei tangente
în punctul M l a hiperbola de focare F, F', atunci segmentul MP 1 este medie propor-
ţională între JVJF şi MF'. Să se demonstreze această propoziţie, 1° cu ajutorul exerciţ iului
781; 2° direct (compară cu ex . 787).
783. Diferenţa pătratelor a două segmente mlYI, mN, determinate unul de hiper-
bolă, iar celălalt de una dintre as imptote pe o perpendiculară în punctul m la una
dintre axele curb ei este constantă . Demonstraţia, fie cu ajutoru l ec uaţi ei curbei (498),
fie în baza ce lor de la nr. 516.
784. Asimptotele unei hiperbole (aşa cum s-au obţinut la nr. 504) sînt singure le
drepte care au proprietatea că distanţa unui punct al curbei la una dintre ele tinde către
zero, da"că acest punct se îndepărtează nemărginit. (Aceasta revine la a spune că,
dacă o paralelă la o dreaptă D tinde către D, unul dintre punctele ei de int ersecţie cu
curba nu se poate înd epărta la infinit d ecît dacă D este o asimptotă) . ·
785. Două hiperbole, avînd unghiul asimptotelor care cuprinde curba de aceeaşi
·mărime, sînt asemenea.
786. Să se construiască o hiperbolă, cunoscînd asimptotele ş i un punct; - cunos-
cînd as imptotel e şi o tangentă.
787. Dacă, dintr-un punct P din planul un ei e lip se sau al unei hip erbo le de
focare F, F', ducem la conică tangentele PM, PJ\111 , atun ci
1° Raportul PM 2 : fMF MF') este ega l cu raportul ana lo g PM~: (M1F·M1F')
0
ş i cu R 2 : b2 , unde R este raza cerc ului a cărui existenţă a fost demonstrată la exer-
c iţiul 751.
2~ Avem, de asemenea, PF 2 : (FM·FMi) = PF' 2 : (F'M·F'M 1 ).
174 CURBE UZUALE
788. Locul geometric a l vîrfului unui unghi drept a le căru i laturi sînt respectiv
tangente la două elipse (sau la dou ă hiperbole, sau l a 6 e lip să şi l a o hiperbolă) omo-
focale date este un cerc. ·
Invers, dacă vîrful unui unghi drept descrie un cerc, în timp ce o l atură. rămîne
tangentă la o el ip să sau la o hiperbolă fixă, concentrică cu cercul, vom avea aceeasi
s itu aţie şi pentru cealaltă latură. '
CAPITOLUL III
PARABOLA
517. Definiţie. Se numeşte parabolă curba (fig. 208) care este locul
geometric al punctelor kl din p lan ega l depărtate de un punct F (numit
focar) şi de o dreaptă D (num ită directoare), date în acest plan.
Dacă punctul Far fi situat pe dreapta D, locul geometric s-ar compune,
evident, din dreapta Fx (fig. 209), perpendicu l ară pe D (ş i numai din această
dreaptă, deoarece perpendiculara dusă pe D dintr-un
punct M, exterior lui Fx, ar fi mai scurtă decît dreapta
MF, oblică faţă de D ). Această dreaptă este deci o formă
limită a
parabolei. De altfe l , în cele ce urmează, vom
\
\.
-JMl'-
1 \
I \
I
-:_.,..,,M
F
/ L .4 F :m I
X I I
I /
D !tl//
Fig. 208 Fig. 209 Fig. 210
subînţelege că focarul este exterior directoarei. Distanţa F L (f ig. 208) de

la focar la directoare se numeşte parametrul parabolei.
Orice curbă asemenea cu o parabolă este o parabolă.
Pentru a trasa curba prin puncte, este clar, conform definiţiei, că va
fi suficient să descriem (fig. 210) 1° un cerc de centru F şi de rază arbi-
trară; 2° o paralelă la directoare, la o distanţă ega lă cu raza cercului, altfe l
spus, dusă printr-un punct m, luat pe perpendiculara F L, despre care am vor-
bit mai sus, şi astfel ca perpendiculara Lm să fie egală cu această rază .
Uri punct comun celor două linii astfel obţinute este un punct al para-
bolei, şi orice punct a l parabolei poate fi obţinut în acest mod.
Pentru ca un astfel de punct comun să existe, este necesar şi suficient
ca raza, adică Lm, să fie mai mare decît Fm; prin urmare, ca punctul m
să fie de aceeaşi parte ca şi F faţă de mijlocul A al lui F L. .
Aşadar, parabola are toate punctele situate de acea parte a directoarei
unde se află focarul.
PARABOLA 175
Punctul de pe curbă cel mai aprop iat de directoare este punctu l A.

El se numeşte vîrful parabolei . Dimpotr ivă, punctul m se poate îndepărta
oricît dincolo de F, astfel că parabola se întinde nemărginit.
Am putea descrie parabola (sau ce l puţin o porţiune de parabo l ă) printr-o mişcare
continuă, cu ajutoru l unei rigle fixate după directoare, cu al unui echer avînd o catetă
aplicată pe această rig l ă (fig. 211) şi cu al unui fir de l ungime
egală cu cea l altă catetă a echerul ui şi a cărui extremitate P ar fi
fixată de vîrful liber al acestuia, cealaltă extremitate fiind în focar.
Dacă echerul lunecă în lungu l rig lei, vom întinde permanent firul
cu ajutoru l unui vîrf M, astfel încît porţiunea PM să rămînă l ipită
de latura echerului. Punctul M va descrie, evident, o parabolă .
Cele două puncte de intersecţie ale unei parale le la

directoare cu un . cerc de centru F sînt simetri.ce în raport
cu perpendiculara F L, coborî tă din focar pe directoare; prin
urmare, curba admite această dreaptă ca axă de simetrie.
518 . Definiţia parabolei este, evident, echivalentă
cu următoarea:
Parabola este locul geometric al centrelor cercurilor Fig. 211
care trec prin focar şi sînt tangente la directoa re (fig. 208).
Parabola împarte planul în două regiuni: una este formată din
punctele mai apropiate de focar decît de directoare, care se numesc
punctele interioare; ele sînt centrele cercurilor ce trec prin focar şi nu au
puncte comune cu directoarea; cealaltă conţine punctele exterioare, mai
apropiate de directoare decît de focar şi care sînt deci centrele cercurilor
ce trec prin focar şi intersectează directoarea. Nu putem trece dintr-o
regiune în cealaltă fără a traversa curba.
519. Ecuaţia parabolei, raportată la axă şi la tangenta în vîrf. Să
păstrăm, în fig. 212, aceleaşi litere F, A, L ca şi înainte, pentru a nota,
într-o parabolă în care 111 este un punct arbitrar, focarul, vîrful şi piciorul
perpendicularei coborîte din focar pe directoare . Să
m' luăm ca origine a coordonate lor vîrfu l A, ca axă x
axa de simetr ie şi ca direcţie pozitivă pe această
axă, sensul de ~a A spre F; ca axă y, vom lua per-
pendiculara pe această axă, dusă prin vîrf. Toate
- t - -+--'-- --::'::------;; punctele parabolei sînt situate, în raport cu această
L A m x din urmă axă, de aceeaşi parte ca şi focarul; cu
alte cuvinte, abscisa x, nulă în vîrf, este pozitivă
pentru toate celelalte puncte ale parabolei. Vom
nota cu p parametrul LF = 2LA = 2AF.
Fie m, m', M ' proiecţii l e punctului M pe axa
Fig . 212 x, pe axa y şi pe directoare. Vom obţine ecuaţia
parabolei, scriind că punctul M, de coordonate
x, y, este egal depărtat de focar şi de directoare; cu alte cuvinte, că
avem FM= M' 111. Avem
M'M= M'm' + m'M= LA+ Am=!!....+ x

2
(toate cantităţile care figurează în aceste egalităţi sînt, de altfel, pozitive).

176 CURBE UZUALE
Avem apoi, în triunghiul dreptunghic FmM,

FM 2 = Fm 2 + mM 2
,
apoi mM = y şi ca mărime şi ca semn,
Fm = Am - AF = x - !!....
2
(de astă dată, cei doi membri sînt pozitivi sau negativi, după cum punctul m
y2+ (X - ~ r
este dincolo de F, sau între A şi F). În toate cazurile FM 2 este egal cu
Condiţia necesară şi suficientă
coordonate x, y, să aparţină parabolei es te d eci
p en tru ca punctul M, de
aceasta este ecuaţia parabolei; după efectuarea tuturor r educerilor, ea

devine
y2 = 2p x.
Ordonata unui punct arbitrar al parabolei este medie proporţională
între abscisă şi dublul parametrului. Invers , orice punct situat în raport
cu axa y de aceeaşi parte ca şi focarul şi a cărui ordonată este medie pro -
porţională între abscisă şi dublul parametrului aparţine parabolei, cum
ne dăm seama, dacă reluăm în sens invers calculele de mai sus .
Observ aţi e . Dacă parametrul este într-un r aport simplu cu uni tatea de
lungime, obţinem uşor (prin ecuaţ ia curbei) puncte ale căror coordonate să fie de as e-
menea măsurate prin numere simple. Această observaţie este folosită adeseori în practică
pentru construcţia curbei.
Ecuaţia curbei ne arată din nou că aceasta împarte planul în două

2
regiuni: una, formată din punctele pentru care avem x >'!f__, iar cealaltă,
2p
y2
din punctele pentru care avem x <- ; în plus, că ea nu determină decît
2p
aceste două regiuni.
De altfel, este evident că a doua dintre aceste regiuni este regiunea
exterioară (deoarece ea conţine, între altele, toate punctele pentru care
x < O), iar prima (car e cuprinde focarul ) este re giun ea interioară.
520. Intersecţia unei drepte cu o parabolă.
Problemă. Să se afle punctele de intersecţie ale unei drepte cu o
parabolă . ·
Fie f simetricul focarului F în raport cu dreapta dată . Problema se
va reduce la a descrie un cerc tangent la directoare, care trece prin pune·
tele F, f.
Ştim (159) că va trebui să prelungim pe Ff pînă întîlneşte în I direc-
toarea şi să luăm pe aceasta, de o parte şi de cealaltă a lui I, o lungime
PARABOLA 177
egală cu media proporţională a segmente lor IF şi If (fig. 213). Vom obţine

astfe l punctul de contact al unui cerc care satisface problema şi, ridicînd
din acest punct de contact o perpendiculară pe directoare, pînă întîfoeşte
dreapta dată, vom avea unul dintre puncte le de intersec-
ţie cerute. ,,---
Soluţia trebuie modificată, dacă dreapta dată D /
trece prin focar. Condiţia impusă cercu lui necunoscut I
de a trece prin punctul f se înlocuieşte atunci prin aceea Al' - - - 1
f-
de a fi tangent în F Ia perpendicul ara pe D. Vom prelungi
această perp en diculară . pînă întîlneşte în I directoarea şi
\ ,,. ~ -:--1
~
' /::_„ " / 1
vom lua pe aceasta, de o parte şi de cea laltă a punctului I , / . ~=~ -:: . /
o lungime ega lă cu IF. Este limpede că această soluţie /
nu este decît un caz limită al celei precedente. 1
/
I
Dacă dreapta Ff este paralelă cu directoarea (adică
N' - - - - - -
dacă dreapta D este paralelă cu axa), punctul I este arun-
\
cat la infinit, ca şi unul dintre punctele de contact, celă \
lalt fiind evident intersecţia directoarei cu dreapta D \
\
(fig. 214). ' ' ' ..... _
Aşadar, axa este o direcţie asimptotică a parabolei. Este ,
de a ltfel , singura . Pe de altă parte, deoarece nu se întîmplă Fig. 213
niciodată ca cele două puncte de intersecţie să fie aruncate la
infinit, parabola nu are asimptotă. (Această propoziţie rămîne
va labilă, şi dacă definim asimptota ca pe o dreaptă avînd pro-
prietatea că distanţa unui punct al curbei la această dreaptă f.
tinde către zero, dacă punctul se îndepărtează nemărginit; ne vom
da seama de aceasta, imitînd mersul raţionamentului indicat la
ex. 784). M
Dacăpunctele F şif sînt de o parte şi de cealaltă a o

directoarei, problema este imposibilă; şi nu avem altă
condiţie de posibilitate (159, constr. 14). Aşadar, o dreap- L
tă taie sau nu taie o parabolă după cum focarul şi sime"

tricul său în raport cu această dreaptă sînt sau nu de Fig. 214
aceeaşi parte a directoarei .
In sfîrşit, dacă punctul f ; simetricul focarului în raport cu dreapta
dată este pe directoare, cele două puncte comune sînt confundate ; vom
spune atunci că dreapta este tangentă.
M 521. Dacă dreapta dată D nu este paralelă cu axa, un punct
M , lu at foarte departe (într-un sens sau în celăl,!ilt) pe această
dreaptă, este în mod necesar exterior parabolei. In adevăr, fie i
punctul în care D taie directoarea , M' proiecţia lui M pe direc-
toare (fig . 215); Mi este mai mare decît MM', iar diferenţa
Mi - lv!M ' creşte nemărginit, pe măsură ce M se îndepărtează
; (deoarece ea este proporţională cu Mi, triunghiul MM'i rămînînd
tot timpul asemenea cu el însuşi), în timp ce diferenţa Mi- MF
Fig. 215 (presupunîn d că Mi este mai mare decît MF) este mai mică decît
lungimea fixă iF. Aşadar, dacă punctul M este destul de înde·
părtat de punctul i, într-un sens sau în celălalt, MF va fi mai mare
decît MM'.
12 - Lec\ii de geometrie elementară, voi. II

178 CURBE UZUALE
: ·IDacă D taie curba în două puncte M, N, ea conţine în mod necesar

i>uncte interioar e (deoarec e prin punctele f, F, situate de aceeaşi parte a
1 )); acestea
directoa rei, putem duce cercuri fără puncte comune cu aceasta
nu pot fi decît (conform celor de mai sus) punctele segment ului M N.
Vedem deci că
Dacă o dreaptă nu are puncte co mune cu o pa rabolă, ea îi
es te în în-
t regime ex terioară.
Dacă dreapta o taie în două puncte, segmentu l cuprins în tre
aceste două
,puncte este interior parabole i, iar prelungi rile sa le sînt ex terioare.
Dacă dreapta este tangentă, toate puncte le ei sînt ex terioare
parabole i,
inte rioară se situează
•CU excepţia punctulu i de contact. Parabola ş i regiunea
ei
.atunci în întregime de aceeaşi parte a dreptei .
R egiunea inte rioară unei parabole es te convexă .
În sfîrşit, ştim că (519) , da că o dreaptă este paralelă la axă şi deci
(520) taie curba într-un singur punct, ea este împărţită de acest punct
comun în două semidrep te, dintre care una (aceea care conţ in e punctul
<1.e intersecţie al dreptei cu dire ctoarea) este în întregim e e xt er io ară para-
bo lei; cea laltă . este în întregim e int er ioară.
522. Va trebuie să d e monstrăm, ca ş i înainte, că d efi niţia dată mai
s us tangente i la parabolă concordă cu aceea pe care am deduce-o din defi-
niţ ia ge nerală a tangente lor.
O vom face cu ajutorul unor raţionamente în totul asemănătoare cu
cele folosite pentru elipsă (488, 489) şi pentru hiperbolă. D acă M este un
pu nct al parabole i, adică centrul unui cerc care trece prin F ş i este tangent
1a directoa re în M', fie N un al doilea punct al curbei, vecin cu primul,
cercul de centru N şi de rază NF fiind tangent la directoa re în N'. Aceste
doµă cercuri au un al doilea punct de · inters ecţ i e f, simetric
ul lui F în
raport cu MN, iar dreapta Ff taie directoa rea în mijlocul I al lui M'N'
(fig. 213).
către N'.
Dacă punctul N' tinde către M', punctul I va tinde şi el
2 = IF ·lf, iar IF tinde către o
Deoarec e, pe de altă parte, avem /M'
limită diferită de zero, distanţa lf tinde către zero. Punctul f va tinde deci
ş i el către M' şi dreapta MN tinde către perpend iculara prin mijlocul
lui M'F, care es.t e dec i tangenta căutată.
M' De altfel, triunghi ul isosce l M' MF ne arată evident
că acest rezultat este echivale nt cu următoar ea
Teoremă. Tangenta la p arabolă împar te în două
N' părţi egale unghiul format de raza vectoare a punctitlu i
de contact şi de perpendi cu lara coborîtă din acest punct
f pe dire ctoare.
Pe de altă parte, putem dem onstra ac eeaş i propo-
ziţie, urmînd raţionam e ntul de la nr. 489. Da că, pentru
.t a fixa ideile, raza vectoare F N este mai mică decît FM
(fig. 216), di sta nţa N N' a punctulu i N la directoa re
F ig. 216 va trebui să fie m a i mică - şi cu aceeaşi ca ntitate -
la
1)Astfel este, de exemplu, cercul tangent la o paralelă cu directoare a în ace
care este mai apropiat de această dr e aptă.
dlintre cele două puncte
PARABOLA 179
<l~cît distanţa analo gă MM'. Altfel spus, dacă din punctul N coborîm
perpendiculara NP pe MM' (astfel ca să avem M' P = N' N) şi dacă, din
punctul F ca centru şi cu raza F N, descriem un arc de cerc pînă întîlneşte
în, Qraza vectoare FM, vom avea MP = MQ.
Să luăm atunci, pe prelungirea lui MP, un punct determinat, să
zicem M'; para lela la PN, dusă prin acest punct, nu va fi alta decît direc-
toarea. Dacă, prin punctul t în care directoarea taie prelungirea dreptei MN,
vom duce o paralelă la NQ, această paralelă va determina pe MF un seg-
me;nt egal cu JV!M', deoarece va forma cu dreptele MM', M't, MF o figură
as·e.m enea cu M N PQ ( compară cu nr. 489) ; cu alte cuvinte, ea va trece
prin punctul F. Pe de altă parte, dacă punctul M tinde către N, unghiul
format de NQ cu MF tinde către 1 dr (compară cu nr. 489); aşadar,
dreapta Ft tinde către perpendiculara FT, ridicată pe FM în punctul F, iar
dreapta Mt, către dreapta MT, care uneşte punctul M cu punctul T în
care perpendiculara considerată taie directoarea.
De altfel, această dr:eaptă MT este efectiv bisectoarea unghiului M' MF,
în virtutea egalităţii triunghiurilor dreptunghice MM'T, MFT (compară
c u nr. 489) .
Corolar. Normala la parabolă este bisectoarea unghiului pe care-l' for-
mează razci vectoare a punctului de contact cu prelungirea perpendicularei
coborîte din acest punct pe di rectoare (compară cu nr. 489) .
523 . Din ce le de mai sus, rezultă următoarea
Teoremă. Locul geometric al simetricelor focarelor unei parabole în
raport cu tangentele ei este directoarea.
În consecinţă, avem şi următoarea
Teoremă. Locul geometric al proiecţiilor focarului unei parabole pe
tangentele ei. este tangenta în vîrf.
În adevăr, acest loc geometric este (compară cu nr. 490) omoteticu]
celui precedent în raport cu punctul F, raportul de asemănare fiind 1/2.
Aceasta este deci perpendiculara ridicată prin mijlocul A
al dreptei F L, distanţa de la focar la directoare (fig. 217), r
.a dică tangenta în vîrf.
Reciproc, dacă vîrful unui unghi drept descrie o dreaptă, în
t imp ce una dintre laturile sale trece printr-un punct fix, cealaltă L i---+..,--~
latură rămîne tangentă la o parabolă fixă, anume aceea pentru care F
punctul dat este focarul, iar dreapta dată tangenta în vîrf.
524. Problemă. Să se ducă la parabolă o tangentă para-
lelă cu o direcţie dată. Fig. 217
Simetricul focarului în raport cu tangenta căutată este
intersecţia directoarei cu perpendiculara dusă din focar pe direcţia dată.
Avem întotdeauna o soluţie . (şi numai una), cu excepţia cazului în
c are direcţia dată este para l elă cu axa (perpendiculara este atunci paralelă
cu directoarea, iar tangenta aruncată la infinit).
525. Problemă. Să se ducă o tangentă la parabolă printr-un punct
din planul acesteia.
Fie de dus, printr-un punct dat P, o tangentă la parabola de focar F
(fig. 218). Simetricul f al punctului F în raport cu această tangentă va fi
1° pe directoare, 2° pe cercul de centru P şi de rază PF.
12*
180 CURBE UZUALE
Invers, orice punct comun acestor două linii va fi simetricul focarulu i

în raport cu o tangentă care satisface problema.
Problema este posibilă, dacă cercul de centru P şi de rază PF taie
directoarea, adică dacă .punctul P este exterior curbei .
Dacă punctul P este interior, nu avem soluţie; dacă P este pe curbă;
o solu-ţie unică, tangenta în acest punct reprezentînd două tangente con-
fundate.
Observ aţi e. La fel cu elipsa, parabola este cuprinsă în între-
gime în unghiul format de două tangente.
526. Teoreme. Dacă dintr-un punct ducem cele două tangente la o
parabolă, atunci
1° aceste tangente se fJăd din focar sub unghiuri egale;
2° proiecţiile lor pe directoare sînt egale;
3° unghiul pe care-l formează ele are · aceeaşi bisectoare cu unghiul
format de dreapta care uneşte punctul dat cu focarul şi de semidreapta dusă
paralel cu axa, spre interiorul parabolei.
1° Să reluăm fig . 218 şi fie f; f1 simetricele focarului în raport cu cele
două tangente; M, M 1 punctele de contact .care se
obţin intersectînd tangentele cu perpendicularele
pe directoare. Vrem să demonstrăm că avem
~=M;F'P.
.........-...
Unghiul MFP este însă egal cu Mf P, deoa -
rece este simetricul său în raport cu P M; de ase-
/"...
menefl., unghiul M 1FP este egal cu M 1 f1 P.
. Insă unghiurile Mf P, Mif 1 P sînt egale, de-
\ oarece sînt, .evident (63), simetrice în raport cu
perpendiculara Pp, coborîtă din punctul P pe direc-
Fig. 218 toare; propoziţia este deci demonstrată.
2° Proiecţiile celor două tangente pe direc-
toare sînt segmentele pf, pf1 , evident egale între ele .
3° Fie Px paralela la axă, dusă spre interiorul parabolei (adică, după
caz, semidreapta Pp sau prelungirea ei); Py este bisectoarea unghiului F Px.
Vom arăta, ca la nr. 494, că unghiul yPM este jumătatea unghiu-
lui xPf, iar unghiul yPM1 , jumătatea unghiului xPf1 •
Unghiurile xPf, xP/1 sînt însă egale; deci dreapta Py formează un-
ghiuri egale cu cele două tangente. De altfel, ea este interioară acestu i
unghi, ' întrucît cele două drepte PF, Px sînt interioare unghiului (nr. 525 ,
Obs.); ea este deci bisectoare.
527. Teoremă. Locul geometric al f.'îrfurilor unghiurilor drepte circum-
scrise parabolei este directoarea.
În adevăr, în fig. 218, dacă _unghiul
....-......
MPfV1 1 = MPF
....-......
FPM 1 + ....-......
·este drept, suma unghiurilor f PF, F Pf1 , care sînt respectiv dublele unghiu-
r~lor Jl.!PF, FPM1 , este egală cu 2 dr, astfel că punctulP este pe dreapta fli.
ş1 reciproc.
PARABOLA 181
528. Definiţia iniţială a parabolei este foarte diferită de aceea a

elipsei şi a hiberbolei; acesta nu mai este însă cazul pentru definiţia dată
la nr. 518, analogă definiţiilor de la nr. 485, 501; nici al celor de la nr. 483
şi 499, unde parabola apare ca intermediară între e lipsă (e < 1) şi hiper-
bolă (e > 1). Aceste analogii se regăsesc în teoremele demonstrate mai sus.
Ele pot fi precizate prin următoarea
Teoremă. Parabola este limita unei elipse (sau a unei hiperbole) în care un fo-
car şi vîrfu l vecin rămîn fixe, în timp ce celălalt fo car se îndepărtează ne mărginit.
Fie F focarul unei parabole, A vîrfu l ei, astfel că directoarea este
perpendiculara pe FA, dusă prin punctul L, pentru care avem AL = AF
(fig. 219). Să considerăm o elipsă E, avînd ca
focare punctul F şi un punct F', situat pe pre-
lungirea dincolo de F a lui AF, A fiind unul
dintre vîrfuri. Cercul director C avînd centrul
în F' şi care trece prin L este tangent, în acest
punct, la directoarea parabolei.
Un punct M al parabolei (distinct de vîrf)
sau un punct exterior este exterior oricărei elipse
de felul lui E . Într-adevăr, el este centrul unui
cerc c, care trece prin F şi este tangent (sau
secant) la directoare, trebuind deci să he secant
la cercul C, deoarece acesta trece între punctul F
si directoare.
' Dimpotrîvă, fie M' un punct interior pa-
rabolei, însă altfel oricît de apropiat de curbă.
Afirmăm că vom putea găsi pe axă un punct F~,
astfel că pentru orice poziţie a punctului F', situat
dincolo de F~, elipsa E să conţină punctul M' în Fig. 219
interioru l ei .
În adevăr, cercul c' de centru M' şi de rază
M'F nu are nici un punct comun cu directoarea.
Ca atare, putem găsi un cerc C0 , avînd centrul
într-un punct F~, situat de aceeaşi parte a lui L
ca şi F, tangent în L la directoare şi la care
c' să fie tangent interior 1 ). Un cerc C, tangent
la C0 şi avînd ca centru un punct F' de pe axă,
situat dincolo de F~, va conţine în interiorul său
Fig. 220
cercu l C0 , deci şi cercul c'. In. consecinţă punctul
M' va fi interior elipsei E, care va avea ca focare punctele F şi F', iar ca
cerc director pe C . .
Din cele arătate mai sus, rezultă că, dacă M este un punct arbitrar
al parabolei, iar M' un punct interior curbei, însă oricît de apropiat de M,
1
) Paralela dusă .la directoare l a o distanţă ega lă cu raza M'F a lui c' şi de partea
în care se află curba (fig . 220) lasă punctul lvl' ş i directoarea de o parte si de ceala ltă
(deoarece distanţa lui M' la directoare este mai mare decît M 'F). Deci cer~ul care trece
prin M' ş i este tangent la ac eastă paral e lă în punctul H, în care ea întîlneste axa, va
avea centrul F'o dincolo de H. Cercul concentric cu acesta si trecînd prin
• L satisface
condiţiile indicate.
CURBE UZUALE
182
elipsa E, dacă al doilea ei focar F' este destul de îndepărtat, traverseaz ă

segmentul de dreaptă MM'. Într-un cuvînt, elipsa E, întotdeauna interioară
parabolei, se apropie nemărginit de ea, pe măsură ce punctul F' se îndepăr
tează pe axă.
Fie, de asemenea, o hiperbol ă H, avînd ca focare pu_nctul F şi un
punct F' de pe axă, situat de cealaltă parte a directoarei decît punctul .F,
cercul director C de centru F' fiind tangent în L la directoare (fig . 221).
Vom considera mai special ramura veci-
nă cu F a hiperbolei şi al cărei vîrf
coincide cu vîrful A al parabolei 1 ). ·
Orice punct M de pe parabolă sau
c din interiorul ei este interior ramurii
hiperbolei, deoarece cercul c de centru M
şi de rază MF nu are puncte comune cu
C, ce le două curbe fiind de 6 parte şi de
cea lalt ă a directoarei.
Dimpotrivă, orice punct M', exte-
rior parabolei, derine exterior hiperbolei,
dacă punctul F' este des tul de îndepărtat.
I
În adevăr, cercul c' de centru M' şi de
rază NI' F are puncte P de acea parte a
/
/
directoarei unde nu se află punctul F,

Putem deci alege punctul F' astfel . ca
cercu l C0 , avînd centrul în acest punct
Fig. 221 şi trecînd prin L, să taie pe c' (este sufi-
cient ca cercul C să treacă printr-un punct
P al lui c', ceea ce se poate realiza prin constr. 13 de la nr. 90). Dac ă
F~ este poziţia astfel aflată a punctului F', toate cercurile C ale căror cen-
tre sînt dincolo de F~ vor intersecta de asemenea cercul c', deoarece ele trec
între C0 ş i directoare. Hiperbolele care vor avea aceste cercuri ca cercuri
directoare şi pe F ca focar vor lă sa deci punctul lvl' în exteriorul lor.
De aici rezultă, ca şi mai sus, că hiperbolele H, rămînînd exterioare
parabolei apropiindu- se nemărginit de ea, pe măsură ce punctul F' se
îndepărtează.
Cele trei curbe (elipsa", hiperbola; parabola), a căror analogie am
constatat-o , au fost reunite sub denumirea comună de conice. Motivarea
acestei denumiri va fi dată mai departe (720).
529. Diametrii parabolei.
Teoremă. Locul geometric al mijloacelor coardelor unei parabole, paralele cu
paralelă
aceea~i direcţie, este o paralelă la axă (sau, mai exact, porţiunea din această
situată în interiorul curbei).
În adevăr, să re~uăm fig. 213. Dacă dreapta D se deplasează, rămînînd paralelă
cu o o perp endi-
direcţie fixă, punctul /, simetricul focarului în raport cu D, descrie
directoarea,
eular ă pe D, care trece prin punctul F, iar punctul I, intersecţia lui Ff cu
rămîne fix.
1) A doua ramură a hiperbolei se îndepărtează nemărginit, împreună cu punc-

tul F'.
PARABOLA 183
Însă, dacă M, N sînt ce l e două puncte de intersecţie ale lui D cu p ara bola,
M' şi N' proi ecţi il e lor pe djrectoare (fig. 213), punctul I este mijlocul lui M'N'.
i\lijlocul lui MN este d eci pe para lela la axă, dusă prin I, care, după cum am arătat,
cs te fixă.
Invers, orice punct de pe o paralelă l a axă, · dusă prin I şi în interiorul p ara-
b olei, va fi mijlocul coardei d eterminate de curbă pe parale la dusă prin acest punct
la dreapta D.
Drea pta care este locul geo metric a l mijloacelor coardelor determin ate d e para-
bolă pe dreptel e p aralele cu o aceeaşi dir ec ţie se nume ş te diametrul conjugat acestei
directii. '
' O b s e r va ţi i. I. Este clar că diametrul conjugat unei direcţii taie parabola
în punctul de contact al tangentei paralele cu această direcţie; aceasta nu este decît
a plicarea r a ţionam e ntului prece dent, pentru cazul cînd punctele M şi N sînt
co nfundate.
II. Există o direcţie (şi una singură) căreia nu-i corespunde nici un di ametru,
an um e aceea a axei parabolei, deoarece o paral e lă la axă nu taie curba decît într- un
s in g ur punct la di sta nţ ă finit ă.
530. Teoremă. Punctul de concurenţă al tangentelor duse la parabolă în extre--
mităţile_ unei coarde oarecare se află pe diametrul co njugat direcţiei acestei coarde.
In adev ă r, a m văzut (526) că, dacă dintr-un punct P din plan, ducem t angen-
te le P lllf, PM1 la par a bolă, aceste tangente au proiecţiile pf, p/1 (fig. 218) pe directoare
ega le, as tfel că punctul p este mijlocul lui fi 1 . Ca atare, este limpede că paralela cu
axa , dusă prin punctul P, trece prin mijlocul lui MM1 •
531. D e finiţii. Fie (v. nr. 479) Ox, Oy două axe de coordonate-,
M un punct din plan, ale cărui coordonate sînt Om = x, mM = y.
Să presupunem că, prin punctul M, a fost dusă o
c urbă care admite o tangentă în acest punct. Dacă T
(fig. 222) este punctul în care această tangentă taie
axa Ox, segmentul Tm se numeşte subtangenta la curbă
în punctul 1'11. T
Dacă axele Ox, Oy sînt perpendiculare, se numeşte m
subnormală segmentul determinat, începînd din punctul
rig. 222
m, pe Ox de normala la curbă .
Teoremă. O parabolă fiind raportată la axă şi la
tangenta în vîrf, subtangenta într-un punct arbitrar este dublul abscisei
punctului de contact.
Fie M un punct al parabolei, m proiecţia sa pe axă, M' proiecţia sa
pe directoare, T punctul de intersecţie al axei cu tangenta în punctul M ;
focarul, vîrful şi proiecţia focarului pe directoare vor fi notate cu F , A, L
(fig. 223). Trebuie să demonstrăm că punctul A este mijlocul lui Tm . .
./'.... ./'.... ./'....
Triunghiul MFT este isoscel, deoarece MTF = TMM' şi TMF sîn t
egale; avem deci FT = FM = MM' = mL. Deci segmentul AT = FT -
- FA este egal cu segmentul Am = Lm - AL..
M 532. Teoremă. O parabolă fiind raportată la
axă şi la tangenta în vîrf, subnormala es te constantă
şi egală cu parametrul.
In adevăr, să relu ăm fig. 223 şi să ducem
T 11 N normala M N, paralelă cu FM', deoarece această
din urmă dreaptă este perpendiculară pe tangentă.
Triunghiurile MmN , M' LF sînt deci egale,
Fig .. 2n ca avînd unghiuri egale şi latura · Mm = M' L.
1811 CURBE UZUALE
533. O b s e r v a ţ i e. Regăsim foarte uşor ecuaţia parabolei, rapor-

tată la axă şi la tangenta în vîrf (519), dacă observăm că, în triunghiul
dreptunghic TMN, unde mM este înălţimea, avem
mM2 = Tm·mN = 2Am·LF
sau y 2 2px . Reciproc, un p);l-nCt ale cărui coordonate x', y' verifică această
=
ecuaţie aparţine parabolei. In adevăr, pe această curbă, există un punct,
şi numai unul, a cărui_ ordonată este y', întrucît orice paralelă cu axa întîl-
neşte parabola într-un punct, şi numai unul; abscisa acestui punct trebuie
să verifice ecuaţia y' 2 = 2px; ea este deci egală cu x'.
In consecinţă, dacă sînt date două axe perpendiculare, locul geometric
al punctelor ayînd proprietatea că abscisele lor, toate de acelaşi sens, înmulţite
cu o lungime constantă 2p dau produse egale cu pătratele ordonatelor, este o
parabolă.
Aceasta rezultă din cele arătate mai sus (compară cu nr. 490, Obs.),
în virtutea faptului că există o parabolă avînd ca axă şi ca tangentă în vîrf
axele date şi ca parametru lungimea p (este aceea care va avea ca focar
punctul situat pe· axă şi de abscisă p/2, iar ca directoare, paralela la tan-
genta în vîrf, dusă prin punctul simetric cu focarul în raport cu această
tangentă ) . Această parabolă este locul geometric căutat.
534. Mai general, să presupunem parabola raportată la un diametru şi la tan-

genta în extremitatea acestui diametru.
Teoremă. O parabolă fiind raporta. tă la un diametru şi la tangenta în extremitatea
acestui diametru, subtangenta este dublul abscisei punctului de contact.
Fie Ox diametrul, Oy tangenta în extremitatea sa (fig: 2211); M un punct de p e
c urbă, a cărui abscisă este Om, iar ordonata mM. Tangenta
în M taie pe Oy în P şi pe Ox în T.
Diametrul care trece prin P, adică para lela la Ox, dus ă
prin l acest punct, trecînd prin mijlocul lui OM (530), tri -
unghiul MOT arată că punctul P este mijlocul lui MT ,
de unde rezultă, în triunghiul TmM, că punctul O este mij-
O m x locul lui Tm.
Teoremă. O parabolă fiind raportată la un diametru şi la
Fig. 2211 tangenta· în extremitat.ea acestui diametru, pătratul ordonatei este
proporţional cu abscisa.
Ox şi Oy avînd aceeaşi semnificaţie ca în fig. 2211, fie M un punct al curbei,
a cărui abscisă este Om, ordonata mM şi proiecţia pe directoare M' (fig. 225).
Dacă f este simetricul focarului F în raport cu Mm, dreap-
ta F/ trece (520) prin punctul I, unde Ox taie directoarea, şi avem
IM' 2 = JF.Jf.
Deoarece însă / este simetricul lui F în raport cu Mm,

iar I simetricul lui F în raport cu Oy (526), distanţa I/ este 1 ...,_---'""""-~-,~G;.;.x
(102 bis) dublul distanţei OK (fig. 225) dintre . cele două paralele
Oy şi mM, pe cînd IM' este egal cu distanţa MH a celor două
paralele Ox şi M:,J'. Egalitatea precedentă se poate deci scrie
MH 2 = 20K·IF. Fig . 225
În sfîrşit, dacă prin punctul F ducem paralela la Oy' pînă întîlneşte în G pc Ox ,

cele trei triunghiuri MHm, OKm, IFG sînt asemenea şi ne dau
MH OK IF
Mm=om=.IG.
PARABOLA 185
Egalitatea Mli 2 = 2 OK·IF fiind omogena _m raport cu Mli, OK , IF, putem

în locui aceste cantităţi prin valorile proporţionale cu ele şi căpătăm
Mm 2 = 2 Om·IG,
ceea ce demonstrează teorema, deoarece IG este independent de poziţia punctului 111.

pe curbă.
Dreapta Oy, p aralelă cu FG, împarte în două părţi egale latura IF a triunghiu-
lui IFG, astfel că punctul O este mijlocul lui IG. Lungimea IG este dublul lui JO (sau
a l razei vectoare OF).
Invers, dacă pătratul ordonatei unui punct este egal cu dublul abscisei aceluiaşi
punct, înmulţit cu IG, acest punct este pe o parabolă (cel puţin, dacă el se află de aceeaşi
parte cii ea în raport cu Oy).
Aceasta rezultă (cf. nr. 533, 493) din faptul că, pe o paralelă la Ox nu există
decît un singur punct care satisface condiţia cerută. .
Prin urmare, fiind date două axe arbitrare Ox, Oy, locul geometric al punctelor
situate în raport cu Oy de aceeaşi parte ca şi semidreapta Ox şi avînd pătratele ordonatelor
egale cu abscisele înmulţite cu o lungime constantă 2p' este o parabolă. Pentru a ne da
scama de aceasta, este suficient să arătăm că există o parabolă tangentă în O la Oy,
avînd axa paralelă c!-1 Ox şi astfel ca lungimea notată în raţionamentul precedent cu IG
să fie egală cu p'. lnsă, obţinem o astfel de parabolă, purtînd pe prelungirea lui Ox
dincolo d e punctul O o lungime OI, egală cu p'/2 şi luînd ca directoare perpendiculara
în I pe Ox , iar ca focar, simetricul lui I în raport cu Oy.
EXERCIŢII
789. Două parabole cu axele parale le sînt omotetice. (Se va simplifica, presu-
punînd iniţial că cele două curbe au un vîrf sau un foc ar comun).
Toate parabolele sînt asemenea.
790. Să se afle locul geometric al punctelor pentru care suma sau diferenţa distan-
ţelor la un punct dat ş i la o dreaptă dată este constantă.
791. Să se ducă o normală la o parabolă, printr-un punct A de pe axa acesteia.
În ce regiune a acesteia trebuie să se afle punctul dat, pentru ca problema să aibă o
so luţi e (distinctă de axă)?
Locul geometric al piciorµlui normalei, dacă A rămînînd fix, parabola este
supusă unei translaţii paralele cu axa, păstrîndu-şi însă mărimea constantă.
792. Să se afle locul geometric al aceluiaşi punct, dacă parabola variază astfel, .
încît focarul ei şi direcţia axei să rămînă fixe .
793. Două parabole omofocale, adică avînd acelaşi focar şi aceeaşi direcţie a axei,
nu se pot intersecta decît sub un unghi drept.
794. 'M fiind un punct arbitrar din plan, descriem p e dreapta care uneşte acest
punct cu un punct fix A, ca diametru, un cerc, la care ducem o tangentă D', paralelă
cu o dreaptă dată D. Să se afle locul geometric al punctului M, astfe l ca distanţa sa
la dreapta D' să fie constantă. ·
795. Tangenta într-un punct G al unei hiperbole de focare F si F' taie o asim-
ptotă în P. Să se arate că există o parabolă de focar G, tangentă î~ F şi în F' la PF
si la PF'.
' Reciproca. Să se arate că această propoziţie nu este decît un caz particular al
exerciţi ului 777.
796. Să se ex tindă la parabolă exerciţiul 754.
Porţiunea un ei tangente variabile la o parabolă, cuprinsă între două tangente
fixe, se proiectează pe directoare după un segment de lungime constantă.
797. Dacă un punct parcurge o tangentă fixă la o parabolă, unghiul format
de raza vectoare care uneşte acest punct cu focarul şi de a doua tangentă, dusă din
acelasi punct la curbă, este constant.
· ' 798. Dacă P este intersecţia tangentelor duse în M ş1 în M 1 la o parabolă de
focar F, atunci
• 1° Distanţa PF este medie proporţională între FM ş1 FM1 •
2° Raportul FM/FM1 este egal cu (PM/PM1 ) 1 •
799. Să se construiască o parabolă, cunoscînd
186 CURBE UZUALE
1° Focarul şi două puncte.

2° Directoarea şi două puncte. Condiţia d e posibilitate. (Cele două puncte fiind!
da te întîi, este necesar ca directoarea să nu intersecteze un anumit cerc. Dacă ea este·
tangentă la acest cerc, avem două soluţii confund ate). Să se demonstreze că tangentele'
duse prin cele două puncte la parabola obţinută sînt a tunci perpendiculare.
· Dacă se dau întîi directoarea şi unul dintre puncte, celălalt punct trebuie să fie'
interior unei anumite parabole, numită parabolă de siguranţă 1 ).
3° Focarul şi două tangente.
4° Directoarea şi dou ă tangente.
5° Focarul, un punct şi o tangentă. Condiţia de posibilitate.
6° Directoarea, un punct ş i o tangentă. T a n gent a şi directoarea fiind d ate întîi ,.
în ce regiune trebuie să se afle punctul pentru ca problema să fie posibil ă?
7° Două tangente ş i puncte le lor d e co ntact (se va ap lica nr. 530).
8° Dir ecţ ia axei ş i trei puncte.
800. Locul geometric a l focarelor parabolelor tangente la trei drepte date este-
cercu l circumscris triunghiului format d e cele trei drepte (nr. 526 sau ex . 72).
Să se arate (ex . 373) că directoarele parabolelor considerate trec prin punctul d e
concur enţă a l în ă lţ imilor tri un gh iului.
801. Să se constr ui ască parabola tangentă l a patru drepte date.
802. Să se a fl e locul geometric a l vîrfurilor unghiurilor drepte a le căror laturi•
sînt respectiv tangente l a două parabole omofocale d ate (ex. 793).
803. Dacă , dintr-un punct P, ducem tangentele PM, PiVli la o parabolă d e
locar F, centrul O al cercului PMM1 este pe cercul FMM1 , iar segmentul OP se ve de
din F sub un unghi drept.
804. Dou ă tangente D11 D 2 la o parabol ă sînt împ ăr ţite d e a lte trei t angente
arbitr are în părţi proporţionale. Cazul cînd primele dou ă tangente sînt ega le .
Diviziunile astfe l d eterminate pe D 1 , D 2 fiind considerate ca două figuri asemen ea
ş i de ace l aşi sens , punctul (150) car e cor es punde cu e l însuşi în această asemăn a r e nu
este a ltul decît focarul curb ei.
805. Reciproc. Dacă cinci drepte sînt astfe l, că două dintre e le sînt îm părţite
as em enea de ce lela lte tre i, ele sînt, în gener a l, tan gent e la o aceeaş i parabolă (ex . 801).
Ce cazuri fac excepţi e ? ·
Să se„ deducă de a i ci exerciţiul 356 din Geometria plană.
806. In exerciţiul 214 din Geo m etria plană fiecare dreaptă a figurii mobile rămîn e
tangen·tă l a o parabolă fixă.
807. Fiind date dou ă tangente la o parabolă, dacă ducem la e le paralele printr-un
punct I a l coard ei d e conta ct, diag.onala paralelogramului astfe l forma t ş i care nu trece
prin punctul I este ta n ge nt ă la curbă. ·
808. Dacă, dint r-un punct de p e b aza unui triunghi, coborîm per p endicu lare le··
p e ce lela lte dou ă la turi, dreapta care un eşte picioar ele acestor perpendi culare este tan-
gentă l a o parabolă fixă (ex . 805). Focarul acestei parabole este piciorul în ă lţimii triun-
ghiului. Directoarea este dreapta care un eşte picioare le ce lorla lte două înălţimi . (S e
va ap lica nr . 527).
809. Într-un triunghi dreptunghic, vîrful un ghiului drept este fix, un a lt vîrf
parcurge o drea ptă fix ă , în timp ce ipotenuza rămîn e perpendiculară pe această dreaptă
fixă . Să se afle locul geometric al celui d e-al treilea v îrf.
Mai gen era l, vîrfurile unui unghi drept se rotesc r espectiv în jurul a dou ă puncte
fixe. Să se afl'e locul geometric a l intersecţi e i uneia dintre aceste lat uri cu p erpendi cular a.
pe o dreaptă fixă, du să în punctul ei de intersecţie cu cealaltă latură .
810. Să se afle locul ge ometric al proiecţiilor focarului unei p ara bole pe norm a le.
811. Să se afle locul geometric al intersecţi e i norma le lor p erp endicula re la <>
parabolă.
812. Locul geometric al punctelor obţinute, înmulţind coordonatele fiecărui punct.
a l unei parabole cu numere constante, este o nouă parabolă .
813. Ducem prin vîrful unei p arabole de parametru p un cerc arbitrar avînd
centru l pe axa parabolei ş i în interiorul curbei ; prin unul sau prin celălalt dintre punctele
l) Aceas t ă d enumire este preluată din teoria tirului, care conduce la problema
pusă în te xt .
•
ELICEA 187
întîln eşte cercu l

de absc isă 2p ale cercului, ducem o paralelă la axă; aceasta cerc ului să
descrie parabola cînd facem ca centrul
într-un al doilea punct M, care
varieze.
CAPITO L liL IV
ELICEA
535. Definiţii. Fie o curbă plană (C) (fig. 226) avînd proprie tatea că.
nota).
putem defini lungim ea unui arc arbitra r al acestei curbe (v. nr. 179,
se întîmpl ă, în particu lar, în cazul cînd curba (C) este un cerc.
Aceasta
În plus, în acest caz putem demons tra următoarea
către unitate, dacă·
Teoremă. Raportu l dintre un arc şi coarda sa tinde
arcul tinde către zero.
În adevăr, din cele arătate la nr. 179, reiese că un arc de cerc (mai
e lor duse
mic decît un semicer c) este cuprins între coarda sa şi suma tangent
tăţile sale şi termina te în punctu l lor de intersecţie: raportu l
la extremi
raportu l
dintre coardă şi arc este deci mai mic decît 1, însă mai mare decît
elor în extremi tăţile ei; din nr. 177, rezultă .
dintre coardă şi suma tangent
urmă raport tinde către 1, dacă arcul tinde către zero 1 ).
însă că acest din
Am făcut raţionamentul pentru un arc de cerc; el subsistă însă
(cf.
pentru toate arcele d& curbă a căror·
ob.servaţiilor făcut e la nr. 179, nota)
lungim e poate fi definită.
care·
Pe de altă parte, să luăm o dreaptă infinită 0 1 x 1 (fig. 226), pe
corespu ndă fiecărui punct al lui (C)
am ales un sens pozitiv . Putem face să
ca arcul cuprins între două puncte oarecar e ale ·
un punct al lui 0 1 x 1 , astfel
nd pe dreaptă.
lui (C) să fie egal cu di sta nţa celor două puncte care le corespu
0 ,.
Pentru aceasta , vom lua pe (C) un punct O şi pe 0 1 x 1 un punct 1
pe care le vom face să se corespu ndă.
cu
· Vom numi abscisă curbilin ie a unui punct M de pe curbă în raport
într-un anumit sens (de·
originea O, lungim ea arcului OM, luată pozitiv
opus.
exempl u cel însemn at printr-o săgeată în fig. 226), şi negativ în sensul
Vom face să corespu ndă fiecărui punct
M al lui (C) punctu l M 1 , al dreptei 0 1 xll a
cărui abscisă rec tilinie 0 1 M 1 este egală, . în
mărime şi semn, cu abscisa curb ilinie a lui M .
. Dacă curba ( C) este infinită în . ambele
sensuri , am asociat astfel fiecărui punct al
Fig. 226
acestei curbe un punct determ inat al dreptei
0 1 xv şi invers.
Să presupu nem acum, dimpotrivă, că curba ( C) este închisă
(fig. 227)·
le cuprins e între O şi l, altfel spus, punctel e de-
şi fie l lungim ea ei. Abscise
pe dreaptă , cuprins e într"e punctu l O şi extrem itatea unui segmen t 0 1 Oi = l,
puncte ale curbei, abscisa 7:
purtat în sens pozitiv , vor corespu nde diverse lor
corespu nzînd ca şi abscisa O, chiar punctu lui O.
Pentru abscise le mai mari decît l, vom adopta convenţia uzuală
ÎIL
2 ), anume:
trigono metrie
1) V. şi cursul de Trigonom etrie.
!) V. şi cursul de Trigonom etrie.
•
188 CURBE UZUALE
Dacă este vorba de o abscisă cuprinsă între

l şi 2l, egală, să zicem , cu l h
{h fiind o lungim e cuprinsă între O şi l), o vom consid +
era ca fiind suma unui
arc. egal cu l (arc a cărui extrem itate pe ( C) este punct
ul O, cum am văzut
mai sus) . şi a unui arc
OM= h; abscis a l+h
va coresp unde deci a-
M'" celuiaşi punct M de
1 O,' M'1 O;' M~' x, pe (C) ca şi abscis a
Fig. 227 h; în consecinţă, punc-
tul M~ de pe 0 1 x 1 ,
pentru care avem MM~ = l. (fig. 227) va coresp unde
aceluiaşi punct (C)
ca şi M 1 . Absci sa 2l va coresp unde iarăşi punct ului
O. .
Dacă este vorba despre o abscisă cuprinsă
între 2l ş1 3l, egală cu
+
2l h (h fiind cuprin s între O şi l), o vom consid era ca sumă
a unui arc
egal cu 2l şi a cărui extrem itate este punct ul O şi
a unui arc egal cu h.
Punct ul care îi coresp unde pe (C) va fi acelaşi cu cel de
abscisă h.
Şi asa mai depart e.
De ~ltfel, consideraţii · în totul analog e se vor aplica
şi abscis elor
negat ive 1). ·
Potriv it acesto r conveffţii, vedem că un punct al drepte
i 0 1 x 1 Pa cores-
punde unui punct perfec t determ inat de pe (C), însă
unui punct de pe (C)
îi Pa corespunde o infinit ate de puncte M , M~,
1 M{„. „ M~'l, Mr>„ „
{fig. 227) de pe 0 1 x 1 , despărţite unele de altele prin interPale egale ~u l.
536. Fie un cilind ru drept, avînd ca bază o curbă (C) arbitr
ară şr o
genera toare Oy a acestu i cilind ru, care taie curba
(C) în-
tr-un punct O, pe care-l vom denum i origin ea coord
onatel or
-curbi linii (fig. ~28).
Pentru a defini un punct M pe suprafaţa cilind rului,
va fi sufici ent să ni se dea: /
1° Punct ul m, în care genera toarea dusă prin M

taie
curba ( C), ceea ce vom face dînd abscisa curbil inie
Om a
.acestu i punct , raportată la origin ea O.
2° Segm entul de genera toare mM, pe care-l vom denum
-ordon ata lui M. Această ordonată va fi luată cu semnu
su semnu l - ' după sensul în care ea va trebui purtat
·ce am indica t un sens poziti v pe direcţia genera
lindru lui.
Absci sa curbil inie si ordon ata unui punct se numes
l +
ă , după
toarel or ci-
sau
i
Jµr'
c ·
Fig. 228
.coordonatele sale . cilindric~.

01 m, :f'
Fie , pe de altă parte, două axe perpen dicula re 0
1 xu 1
.01 y1 în plan. Vom face să corespundă punct ului M de pe
ci- Fig. 229
lindru punct ul M 1 din plan, care va avea, în raport
cu
axele 0 1 x 1 , 0 1 yu acelea ş i coord onate ca punct ul M pe
suprafaţa cilindrică.
Confo rm celor văzute la nr. 535, dacă curba (C) este
infinită, punc-
tul M 1 astfel defini t va fi unic; dimpotrivă, dacă
curba (C) este închisă
:şi de lungim e l, un punct M al cilind rului
va coresp unde unei infinităţi
1) V. şi cursul de Trigon ometrie .
ELICEA 189
de puncte M1' M~, ... din plan, situate pe o aceeaşi paralelă la Ox, la inter-
vale egale cu l (fig. 230).
Fiind dată o figură F pe ci lindru, vom numi desfăşurarea ei figura
plană- Fu formată din punctele Mi corespunzătoare, după cum am arătat
mai sus, diverselor puncte M ale lui F .
Invers, a înfăşura pe cilindru o figură plană Fi
va însemna a construi figura F corespunzătoare.
Mf'' M( M.' M"1
537.Raţiunea de a fi a acestor expi·esii va deveni Jim- O
pede, dacăvom substitui cilindrului considerat o prismă. -t--'------x-1
Fie dată o prismă ABCD. .. A' B'C' D' (fig. 231) . Să
construim într-un plan: Fig. 230
un paralelogram A 1 B 1 A~Bi, ega l cu faţa ABA' B';
un paralelogram B 1 C1_B~Ci, egaJl) cu faţa BCB'C' şi adiacent la A 1 B1 A1B~ după
latura comună B 1 B1; ' . ·
un paralelogram C1 D 1 CiDi egal cu CDC'D' şi adiacent la B1 C1 B~C1 după latura
comună C1 Ci etc.
Vom fi întins astre i pe plan aria l atera lă a prismei. Or construcţia de mai sus
revine Ia a desfăşura această arie latera l ă în accepţiunea de Ia nr . 536, rolul curbei de
bazft (C) fiind jucat de o secţiune dreaptă oare-
o· O' care abcd ... (fig. 231) a prismei. Ne vom con-
1 vinge uşor de aceasta, observînd ci.i diversele
4'f laturi ab, bc, cd .. . ale acestei seqiuni drepte
se vor transforma în segmentele a 1 b1 , b1 r 1 , ... ,
toate unu l în pre l ungirea ce l uila l t .
a d a 1 1---"b::r'i---"~---Jcf.t Pentru a defini desfăsurarea unui ci lin-
b c dru, putem să-l înlocuim p~intr-o prismă în-
scrisă, s-o desfăşurăm pe aceasta clupă cum am
arătat, şi să trecem apoi la limită, presupu-
nînd că numărul laturilor poligonului de bază
creşte nemărginit, astfel ca fiecare dintre ele
B,
să tindă către zero . Conform observaţii lor pre-
Fig. 231 cedente, este clar că vom ajunge astfel l a .des-
făşurarea defini Lă la nr . 536.
538. Pentru a defini desfăşurarea Fi a unei figuri cilindrice F, a

trebuit să cunoaştem pe acest cilindru: 1° o generatoare Oy; 2° o curbă de
bază (C). Se va observa însă că forma figurii Fi nu s-ar schimba, dacă am
înlocui generatoarea Oy printr-o altă generatoare O' y' (fig. 232),
sau curba de bază {C) printr-o altă secţiune dreaptă (C') a ace- J
luiasi cilindru. ·
' În adevăr, prima modificare constă în a mări toate ab -
scisele cu o aceeaşi eantitate, anume arcul 0'0, adică în a supune
figura Fi unei translaţii paralele cu Oi xi şi egale cu această
cantitate O' O.
La rîndul ei, a doua modificare revine la a mări toate
ordonatele cu aceeaşi cantitate, anume distanţa dintre ce le două
plane paralele care conţin liniile (C) şi (C') , adică în a supune Fig. 232
figura F i unei trans l aţii paralele cu Oi Yi ·
De a l tfel, observaţia nostră ar fi evidentă, dacă am considera desfăşurarea ca
fiind obţinută prin procede u l indicat la nr. 537.
1 ) În aceste două
paralelograme ega le, se subînţelege că punctu l B 1 corespunde
punctului B, iar punctul C1 , lui C.
190 CURBE UZUALE
539. Se numeste elice figura obţinută înfăşurînd pe un cilindru o

linie dreaptă. '
Dacă această linie dreaptă este paralelă cu direcţia 0 1 y 1 (fig. 230),
~are corespunde generatoarelor cilindrului, ea se va transforma, în ur·m a
înfăşurării, în una dintre aceste generatoare.
Dimpotrivă, dacă linia dreaptă dată este paralelă cu axa absciselor
0 1 x 1 , ea se va transforma într-o secţiune dreaptă (C).
1\şadar, sec ·ţiunile drepte şi generatoarele sînt cazuri particulare de
e lice. In cele ce urmează însă, cînd vom vorbi despre elice, vom subîn-
ţe l ege adeseori că aceste două cazuri limită sînt excluse .
540. Deoarece (538) forma desfăşurării unei figuri este independentă
de alegerea curbei de bază şi de originea O a coordonatelor, vom putea pre-
supune întotdeauna că această origine este pe elice . Aşa vom proceda de
acum înainte.
În aceste conditii vom avea următoarea
Teoremă. Ordonata unui punct de pe elice este proporţională cu abscisa
sa curbilinie.
Conform ddinitiei elicei, această teoremă revine la următoarea:
Într-un plan o;xlyl, ordonata unui punct de pe o dreaptă care trece
prin Ofiginea 0 1 este proporţională cu abscisa sa.
In adevăr, fie Ml> N 1 (fig. 233) două puncte de pe dreaptă, avînd
abscisele 0 1 m1 , 0 1 n 1 şi ordonatele m 1 M1' n 1 N 1 • Triunghiurile asemenea
0 1 m1 MI, 0 1 n 1 NI ne dau deci
m1 1W1 = n1 N 1
0 1 m1 0 1n1
541. Tangenta la elice.
Presupunînd că curba de bază (C) admite o tangentă în fiecare dintre
punctele ei, vom demonstra că elicea va avea
aceeaşi proprietate şi vom găsi poziţia acestei
tangente.
Teoremă. Tangenta la elice formează cu ge-
neratoarea cilindrului un unghi constant.
Fie (fig. 234) O originea, M un punct al
[71 m, xt el icei obţinute prin înfăşurarea pe cilindru a
Fig. 233 dreptei OIM1 (f ig. 233) şi corespunzător punctu-
lui MI al acestei drepte. Fie iarăşi N un punct
al elicei, vecin cu M şi corespunzînd unui punct
NI de pe dreapta OIMI; m, n proiecţiile puncte-
lor M, N pe planul bazei; ml> nI proiecţiile lui
MI, NI pe axa OixI; I punctul în care MN taie
planul bazei. Să ducem paralela NH la mn, pînă
întîlneşte în H pe mM, şi paralela N 1 H 1 la m~nI,
pînă întîlneşte în H 1 pe m1 M 1 . Avem, evident,
NH = mn, NIHI = m 1 nI. Totodată, segmentul
MH, egal cu diferenţa ordonatelor mM, nN,
T
este ega l cu segmentul M 1H 1 , diferenţa ordo-
Fig. 234 natelor m 1 MI, n 1 N 1 .
ELICEA 191
Triunghiurile asemenea !Mm, MNH ne dau însă
ml NI-I mn
Mm = I-IM= I-IM'
rtar triunghiurile asemenea 0 1 M 1 m1 , M 1 N 1 H 1 ,

NiI-I1
-01m1
-=- mini
- = -- ;
Mimi I-l1M1 I-l1IV11
.de unde, prm împărţire (deoarece Mm= M 1 m1 ; HM= H 1 M 1 ), avem
ml mn
Însă m1 n 1 nu este altceva decît arcul mn al curbei (C) . Raportul

-dintre el şi segmentul de dreaptă mn tinde deci către 1, cînd punctul n se
.aprop ie nemărginit de ni. Deci raportul ml/01 m1 tinde de asemenea către 1,
i ar segmentul ml tinde către 0 1 m1 .
Direcţia ml avînd ca limită „ în aceleaşi cond iţii, tangenta mT la
<Curba (C) în m, punctul I va tinde către punctul T, obţinut purtînd pe
.a ceastă tangentă o lungime mT · 0 1 m1 .
Deoarece secanta ml tinde către poziţia Jl1T cînd punctul N tinde
.c ătre M, dreapta Jl1T este tangentă la elice în M.
Unghiul pe care-l face această tangentă cu generatoarea Mm este egal
~ .
,cu 0 1 M 1 m1 , deoarece, din moment ce avem Mm= N/1 m1 , mT = 0 1 m1 ,
t riunghiuri le dreptunghice MmT, Jl11 m,0 1 sînt ega le. Acest unghi este deci
~
.constant şi ega l cu il11 0 1 y 1 .
Corolare. I. Elicea formează cu dirersele plane ale secţiunilor drepte
;un unghi constant, complementul celui pe care-l formează cu generatoarele.
II. Se numeşte sub tangenta la elice proiecţia mT pe planul de bază
..a porţiunii de tangentă MT, determinată de acest plan şi de punctul de
c ontact .
Vedem că subtangenta la elice este egală cu abscisa curbi linie a punctului
.-de contact: avem mT = 0 1 m1 = arc Om.
542. Mai general, fie o curbă arbitrară il1N, trasată M.
pe cilindru, avînd ca desfăşurare o curbă M 1 N 1 (fig. 235),
'.Ş i nu o dreaptă. Să dăm literelor m, n, ml> n 1 , I acelaşi
.seris ca la nr. 541 şi fie / 1 punctul în care dreapta M 1 N 1
·taie axa 0 1 x 1 .
n,
Raţionînd ca mai sus, vedem că raportul ml/m1 11 I, x,
t inde către 1, dacă punctul N se apropie nemărginit de M . Fig. 235
Dacă însă curba M 1 N 1 are o tangentă în M 1 , punc-
t ul 11 tinde către intersecţia T 1 a acestei tangente cu 0 1 x 1 şi M 1 N 1 tinde
c ătre m1 T1 . Segmentul ml tinde deci şi el către m1 Tll iar dreapta ml tinde
c ătre o poziţie limită, pe care o obţinem purtînd pe tangenta la (C) în
punctul m un segment mT = m1 T 1 şi unind m cu T. Această poziţie
limită MT va fi deci tangenta la curba MN. Ea formează (ceea ce se
~
v ede ca la nr. 541) cu Mm un unghi egal cu T 1 M1 m1 .
192 CURBE UZUALE
Avem deci următoarea

Teoremă. Unghiul pe care-l formează o curbă trasată pe cilindru cu
generatoarea care trece prin unul dintre punctele ei este ega l cu unghiul format
de desfăşurarea acestei curbe cu ordonata corespunzătoare .
Corolar. Unghiul forma~ de două curbe trasate pe un cilindrii este egal
cu unghiul desfăşurărilor lor. Intr-adevăr unghiul celor două curbe cilindrice
este egal cu suma sau cu diferenţa unghiurilor pe care ele le formează cu
generatoare a ce trece prin punctul lor comun (dat fiind că tangentele sînt
în ace la şi plan cu această generatoare ) (fig. 236), şi deci cu suma sau c u.
diferenţa unghiurilor pe
care le formează desfăsu
rările cu ordonata cor~s-
punzătoare generato arei
considerate .
T'
543. Se numeste des-
T:,' făşurătoarea unei cu~be (C')
r, ~~01----m~1---~x1 locul geometric al punc-
T
telor T, obţinute dacă
Fig. 236 purtăm pe tangenta într-un
p'unct arbitrar M al lui
(C) (fig. 237 ) un segment MT, egal cu abscisa curbi lini e OM (raporta tă
la o ·origine O, luată pe curbă), segmentul fiind purtat în sens cont rar
celui care corespunde lui OM, adică de partea lui 1\11 în care se află pro iec-
ţiile punctelor curbei, vec ine cu M şi pe care le întîlnim dacă mergem de
la M spre O.
Este lo cu l geometr :c pe care l-ar descrie extremitate a liberă a u n ui
fir înfăsurat initial pe curbă si avînd cealaltă extremi-
tate fix'ată într-~n punct al c~rbei şi pe care l-am des-
făşura, avînd grijă să -l menţinem mereu întins .
Din cor. II de la nr. 541, rezultă că locul geometric al
urmelor tangentelor la elice pe planul de bază este o desfăşu
rătoare a curbei de bază.
544. Condiţiile precedente se aplică, oricare ar fi Fig. 237
curba de bază ( C). · . .
Să presupunem acum că aceasta este închisă şi fie l lungimea ei.
Atunci, dacă purtăm pe axa 0 1 x 1 o lungime 0 1 0~ = l şi ducem prin punctul
o~ o paralelă o~y~ la 0 1 y 1 ştim că (535, 536), banda plană cuprinsă
între paralelele 0 1 y 1 , o~ y~ va acoperi, după înfăşurare, întregul cilindru,
dreapta o~ y~ suprapunîn du-se peste aceeaşi genera-
y; toare Oy ca şi dreapta 0 1 y1 .
O dreaptă dusă din p~nctul 0 1 şi care t a ie
pe o~ y~ într-un punct o~ (fig. 238) se va înfăşur a
după o elice care porneşte din punctul O şi ajunge
o din nou să intersecteze generatoare a Oy într-un
punct o', astfel ca Oo' = o~O~. Dacă vom duce la
0 1 y 1 paralelele o~ y~, o';' y~ etc. , la distanţa l un ele
1
Fig. 238
ELICEA UJ3
de altele şi dintre care prima este situată la distanţa l de O~y~, vom îm-
părţi astfel planul în benzi, care, după înfăşurare , o vor acoperi toate pe
prima; două paralele m1 M 1 , m~M~ la 0 1 y 1 , situate la dis tanţa l una de
cealaltă, se vor suprapune p este aceeaşi generatoare a cilindrului.
Dacă M 1 , M;
sînt punctele în care ac este două parale le taie dreap-
ta 0 1 0;, diferenţa m;M; - m1 M 1 este const.intă şi egală cu o;o;, după cum
vedem dacă ducem paralela M 1 H 1 la 0 1 x 1 , pînă întîlneşte în H pe
1
m;M; şi observînd că triunghiuri le M 1 H 1 M;, 0 10;0; sînt egale, deoa·
rece au unghiuril e ega le şi latura M 1 H 1 = l = 0 0;.
1
Aşadar, punctele M 1 , M; se vor înfăşura după două puncte M, M',
situate p e aceeaşi generatoare şi separate printr-o di stanţă MM' = o~o;.
Se numesc spire porţiunile de elice după care se înfăşoară segmen._
tele 01 o;, o; o;, o; o;', ... ,
determinate pe dreapta 010; , de paralelele o;y~,
o~ y~, o;' y;',
duse mai înainte.
Toate spirele sînt egale între ele; ele se obţin una din cealaltc/, printr-o
translaţie parale lă cu generatoarele şi afJînd mărimea egală cu o; o; ; în ad;:i-
văr, oricărui punct M al unei spire, obţinut prin înfăşurare-a unui punct
M 1 al dreptei, îi corespunde un punct M' al spirei următoare, obţinut
prin înfăşurarea unui punct M; şi avînd proprietate a că segmentul MM'
este situat pe o generatoare şi este egal cu o~. o;
Lungimea o~O~ se numeşte pasul elicei.
545. El.icea circulară.
În sfîrşit, să presupunem că curba (C) este un cerc şi că deci cilindruf
considerat este un cinndru de rotaţie.
Un punct oarecare M al elicei poate fi considerat atunci ca obţinut
prin rotaţia punctului O în jurul axei cilindrului cu un unghi oarecare,
ceea ce va da un punct mal cercului de bază, apoi, transportîn d acest punct
paralel cu axa, cu o lungim e proporţională cu arcul Om, dec i proporţio
nală cu unghiul cu care s-a rotit punctul O.
Altfel spus, un punct arbitrar a l e li cei se obţine din punc tu l O printr-o deplasare
e li coida l ă,
în care translaţia ~ i un ghiul de rota \:ie sînt într-un r apor t constant 1 ) .
Putem în să sp un e mai mult: o astfel d e d ep lasare e li co id a lă transformă punctul O
într-un alt punct Mal e licei, şi totodată, tran sformă orice alt punct Pal ei într-un punct Q,
situat de asemenea pe cu rbă ; ea face ca elicea sli lun ece pe ea însăsi.
În adevă r, dintr e ce le două ope r aţii din care se compu n e
deplasarea elicoidală, prima , anume r otaţ i a, are ca efect mărirea
a bscisei curbilinii Op a punctului P cu o cantitate pq (fi g . 239),
ega lă cu Om, ·punctul P ajungînd atunci în R, fără ca ordonata
să fie modificată, a dou a, a nume translaţia, măreşte ordonata (fără
a schimba abscisa) c u o cantitate .RQ = ·qQ - · pP , ega l ă cu m!VI.
pP mM .
Avem în să a bscisa Op abscisa Orn ' deoare_ce puncte le M ~'
P sînt pe elice . Valoarea com un ă a acestor r a poa rte este ega lă c u m p
(pP + mM) : (Op+ Om ), ad i că cu qQ /Oq. Punctul Q es te d ec i un
punct al eli_cei. Fig. 239
1 ) Pasul
este, ev ident , valoarea pe care o ia transla ·ţia cînd rotaţia a at ins uuo
cerc întreg.
13- Lecţii de geometrie e!Ementară, vol. II

194 CURBE UZUALE
CCle d e m a i s us n e p ermit să înţelegem or1gmea t erm enului deplasare e licoidală ;

v ed em că o a s t fe l el e cl?plas are a re proprietatea ele a fa ce o e li ce să lun ece p e ea însăşi.
O b s e r v a ţ i 1. I. Da c ă vom admite c ă eli cea a r e o tang e nt ă , teorema el e
la nr . 541 a r fi e vid e ntă p entru e licea dusă pe cilindrul ele rotaţi e . In a devăr, da c ă
JVI ş i P s înt dou[1 puncte ale acestei elice (fig. 240), d eplasar ea e licoidală
el e a cee a ş i axă ca ci lind rul şi care duce . punctul M în P fac e e lic ea să
lun ece p e ea în s ă şi ş i duce deci tangenta în !VI p es te tangenta în P .. Ac este
clouft tangente tr ebuie deci să formez e a c e la ş i un ghi cu dir e cţi a gen er a -
toar e lor cilindrului , d eoarece aceasta nu s-a schimb a t în d eplasar ea
eli c oidală c on s iderată .
II. Elicea este o curbă strîmb'i, adică nepla nă: ni c i un a r c J\,I N a l
ace st ei curb e, oricît ar fi ele mic, nu este conţinut într-un plan. Pentru a
d emonstra ac ea s ta, ce l puţin pentru cazul elicei tras ate pe c ilindrul d e
rota ·ţi e , vom lu a pe arcu"l MN patru puncte R , R', R", S, p e car e l e vom
putea pres upun e întotdeauna · situate p e ac ee aşi s piră ş i vom observa că,
Fig . 240 1° clac [1 un plan P ar conţine în întregim e a r c ul MN, e l ai· putea fi con-
siderat ca. fiind d e terminat d e ce le tr e i pun ct e n ecol ini a r e R , R', R "
(e x. 6 29); 2° cla c ă punc tel e R ' , R" au fost lu ate sufici ent d e apro a p e el e R, d ep las a r ea·
e li co icla li:t c ar e duce p e R în S duc e ac este puncte R ', R " în poziţii S ', S " , el e a se m en ea
interi oar e ar c ului 11/IN, a s tfel că planu l SS'S" ar coincide în mod n ec es ar· c u pla nul P,
d acă a ces t a ar exista. Sîntem r e aduşi atun ci Ia e x e r c iţiul 5'.13 1 ) .
546. Sensul elicei.

Fie un pun ct IVI care se mişcă p e elice , a stfe l că proi ec ţia sa pe a xa
cilindrului se d e plas e ază în sensul pozitiv (fig. 241 ). În acest caz , p entru că
ab sc isa curbilinie Om a a cestui punct variază în acelaşi sens, punctul m va
d escrie cercul de bază într-un sens determinat. Dacă , pentru .un
observator aşe z at în lungul axei cilindrului , a stfel ca sensul
pozitiv s ă fie cel de la picioarele spre capul s ău (însemnat cu
o să geată în fig. 241 ) , punctul m pare că se mişcă în sens direct,
elicea se va numi directă sau stîngă (fig. 241 ) ; în -caz contrar,
elice a va fi retrograde/, sau dreaptă.
Sensul unei elice nu depinde de sensul pozitiv ales p e a x a
cilindrului. În ad e văr, dacă vom înlocui acest sens pozitiv , va
trebui să sc himbăm sensul în care se deplasează punctul JV! pe
eli ce , şi deci sensul în care se deplasează punctul m pe cerc. Fig . 2t,1
Tot odată însă, va trebui să schimbăm şi sensu l în care este aşezat
ob servatorul pe axa cilindrului, astfel că acest observator va continua să
va dă punctul m rotindu-se în ace la ş i sens : ·
Vedem, asadar, că două elice trasate pe cilindri ega li si avînd ac ela s i
pa s nu sînt totuşi superpozabi le, dacă sînt de sensuri diferite. Ace sta e st~ ,
ev ident, cazul a două e lice simetr ice în raport cu un p lan s.au cu un punct.
547. Problemă. Să se construiască proiecţia elicei pe un plan paralel
cu generatoarele cilind rului.
Ne vom baza pe următorul principiu din Geometria descriptivă:
Proiecţia ve rticală a unui punct din spaţiu este situată pe perpendiculara
la linia ele pămînt , dusă prin proiecţia oriţontală a aceluiaşi punct, la o dis-
tan ţâ de linia ele pămînt egală cu cota.
1 ) Acea s tă d e m o nstraţi e nu se aplică decît elice i tra sate p e un cilindru d e rota1i e .

Se de monstrează însă, prin . considerente luate din ca lculul infinitezima l, că o e lic e nu
po a t e fi p l ană d ecît 1° clacă ea se reduce la una dintre _c e le două fo1·me limită (539}
sa u 2° dacft ci li ndru l se r educ e Ia un p lan .
ELICEA 195
Vom ap lica acest principiu, luînd ca plan vert ica l planul dat ş i ca
plan orizontal planul bazei; avem voie să o facem, întrucît cele două plane
sînt p erp end icu lare.
1° Elice oarecare. Elicea se va pro iecta orizontal după curb a de bază
(C) (fig . 242). Un punct m oarecare de pe această curbă va fi proie cţ ia
or izontală a unui punct a l eli cei, a
căru i proiecţ i e vertica lă va putea fi
găs ită (potrivit prin cipiului citat),
dacă -i cunoastem cota. Insă această
cotă ( distanţ~ la planu l orizonta l) nu
este altceva de cît ceea ce am numit
pînă acum ordonata punctului. Dacă
este dată în p lanul 0 1 x1 y 1 (fig. 242 )
dreapta 0 1 M 1 a că rei înfăşurare gene-
rează e licea, vom purta pe axa 0 x Fig. 242
1 1
o lungime 0 1 m1 ega l ă cu arcu l Om ,
abscisa curbi linie a punctului m, atunci ordonata punctu lui m1 , mărgi
nită în M 1 de dreapta dată, va fi cota căutată . Pentru a găsi proiecţia
vert icală m', nu va mai trebui decît să coborîm din punctul m per-
pendicu lara mµ pe linia de pămînt si să purtăm pe această dreaptă un
segment µm I = m1 ii'![ 1 . '
Pentr u a obţine tangenta la proiecţie în m', va fi suficient să obser-
văm că urma tangentei la e li ce pe un plan orizontal este c uno scută; ea se
obţine purtînd pe tangenta în m la (C) un segment mT , ega l cu absc isa
curb ilinie 0111. Punctu l T , de. cotă O, este proiectat vertica l într-un punct t'
(fig. 242) a l lini ei de pămînt şi m't' este tangenta căut~tă.
2° Cazu l elicei circulare. In genera l , con-
g· stru cţia precedentă nu. se poate efectua dec ît cu
aproximaţ i e, problema de a găsi un segment de
dr eaptă ega l cu i..rn arc de curbă dat; nefăcînd
parte din clasa ce lor care se pot r ezo lv a cu ajuto-
rul riglei ş i a l compasului ; după cum ştim, aceasta
se înt!mplă cînd curb a (C) este un cerc.
In acest din urm ă caz însă, putem oco li difi-
cultatea, presupunînd că se dă nu dreapta a căre i
înfăşurare generează e li cea, ci pasu l acesteia. Putem
r21.""--.U...-~.U......_...!...l.j.I: , · co n strui atunci , cu rigla ş i cu compasu"!, nu un
punct oarecare a l e li cei proiectate, ci (cee a ce este
practic acelaşi lucru), o serie de puncte a le acestei
cu rbe, cît yrem de ap ropiate unele de alte le.
În acest scop vom înscrie în cercul (C) un
m, poligon regulat, de exemp lu un oct ogon (fig. 243),
avînd un vîrf în originea O. Dacă pa sul este d.at,
vom şti să găsim ordonatele punctelor proiectate în
vîrfur il e acestui poligon . D acă, de exemp lu m
(fig. 243) este extremitatea ce lei de,a treia l aturi
pornind din punctul O, arcul Om este de 3 /8 din
cer c; ordonata punctu lui m este deci 3 /8 din pas
IS*
196 CURBE UZUALE
(acesta fiind ordonata corespunzătoare unei abscise curbilinii, egale cu

un cerc întreg).
Deoarece ştim să înscriem în cerc poligoane regulate cu un număr
de laturi oricît de mare, putem obţine de asemenea, după cum am arătat
mai sus, proiecţiile unor puncte ale elicei oricît de apropiate unele de altele.
Este totuşi esenţial să menţionăm că dificultatea ar reapărea, dac ă
am vrea să găsim dreapta a cărei înfăşurare dă elicea , sau dacă am vrea
( după cum s-a explicat înainte ) să găsim tangenta într-un punct al curbei
proiectate. Aceste două construcţii presupun cunoaşterea lungimii arcelor
luate pe cercul de bază; ele nu pot fi deci efectuate exact, cel puţin din
punct de vedere teoretic.
Practic, problema nu se pune astfel. Am se!nnalat (ex. 188, 189) două
construcţii aproximativ e ale lungimii unui cerc; a doua dintre aceste con-
strucţii ne-ar da, pentru lungimea unui cerc cu raza de 10 cm, o eroare
de aproximati v 1/100 mm, deci o eroare mult mai mică decît cea care
apare la folosirea riglei şi a compasului .
548. Proiecţia astfel obţinută a elicei circulare p e un plan paralel
cu axa este o curbă cunoscută sub numele de sinusoidă. Se vede usor
(v. ex. 814) că ea admite ca centru de simetrie orice punct p' în c~re
ea taie proiecţia axei. De aici rezultă că, într-un astfel _de punct
avem o inflexiune, adică curba îşi traversează aici tangenta. In adevăr,
oricărui punct q', luat pe această curbă şi vecin cu p' ,'. îi corespunde
un punct r', simetricul lui q' în raport cu p' şi este clar că 1° punctul
r' se apropie nemărginit de p', în acelaşi timp cu q'; 2° cele
două puncte sînt de părţi diferite ale tangentei în p'.
Punctul µ, despre care a fost vorba la nr. 547,
nu se poate îndepărta nemărginit: el este evident
cuprins între punctele de intersecţi e µ 1 ,µ 2 ale liniei
de pârnînt cu tangentele µ 1 m1 , µ. 2 m2 , duse la (C)
perpendicu lar pe această linie. Proiecţia verticală
Fig. 244 a elicei, ca şi, de altfel, proiecţia ve rticală a oricăr e i
figuri trasate pe cilindru, este deci c uprinsă între două
drepte paralele µ 1 gl., µ 2g2, proiecţiile a două generatoare ale cilindrului
şi care formează un contur aparent al acestuia.
De altfel, proiecţia verticală a elicei are puncte pe aceste drepte de
contur aparent: în unul dintre aceste puncte ea este tangentă la conturul
aparent, după cum se vede imediat, aplicînd construcţi a tangentei, indi-
1
cată la nr. 547 ).
EXERCIŢII
814. Elicea trasată pe un cilindru de rotaţie admite ca axă d e simetrie perpen-

diculara coborîtă _dintr-un punct oarecare al ei pe axa cilindrului.
Proiecţia curbei pe un plan paralel cu axa admite ca centru de simetrie orice
punct în care ea întîlneşte proiecţia axei.
1) în general o curbă arbitrară (L), dusă pe cilindru şi care taie o gen eratoare a
conturului aparent, se proiectează vertical după o curbă tangentă la proiecţia genera-
toarei, cu excepţia cazului cînd tangenta la (L) este paral e lă cu planul bazei şi deci
perpendiculară p e planul de proiecţie vertical. '
PROBLEME PROPUSE LA CARTEA A NOUA 197
815. Din fiecare punct a l unei elice trasate pe un cilindru de rotaţie coborîm o
perpendiculară pe axa ci lindrului. Să se afle locul geometric a l simetricelor unui punct da.t
din spaţiu în raport cu aceste drepte (sau al proiecţiilor unui punct dat pe aceste
drepte). . .
816. Pe tangenta în fiecare punct al unei e lice, luăm o lungime constantă l. Să
se arate că locul geometric al extremită ţii acestei lungimi este o elice (sau o a doua
elice - după sensul în care este purtată lungimea l). Să se determine l, astfel încît
tangenta la elicea astfel obţinută să formeze cu axa cilindrului un unghi dat; sau încă,
astfel ca ea să formeze cu tangenta în punctul corespunzător al e licei iniţiale un unghi dat.
Ce relaţie ex i stă între două valori ale lui l, dacă ştim că , pentru elicele obţinute
cu ajutorul acestor două va lori, tangente le în punctele corespunzătoare sînt perpendiculare?
817. F iind date două elice pe un acelaşi cilindru, a cărui bază este o curbă în-
chisă, există pe ace la şi cilindru o infinitate de a lte elice care trec prin punctele
co mune primelor două.
Da că , într-un punct comun ducem tangentele la toate elicele, trei tangente con-
secutive dintre acestea formează cu tangenta la secţiunea dreaptă a cilindrului un
fascicu l armonic.
818. Prin tangenta într-un punct 1VI la o e lic ~, ducem un plan paralel cu tan-
genta într-un alt punct M' al curbei .. Să se afle poziţi a l imită (planul osculator) a l pla-
nu lui astfel dus, dacă punctul M' se apropie nemărginit de punctul M care rămîne fix.
819. Tăiem un cilindru de rotaţie cu un plan arbitrar; fie C 1 ceea ce devine
secţiunea astfe l obţinută, dacă desfăşurăm cilindrul.
Să se a rate că există o elice, trasată pe un cilindru de rotaţie a les în mod convenabil,
a căre i proiecţie pe un plan paralel cu axa acestui cilindru (547, 2°) este egală cu C 1 •
Reciproc, proiecţia unei elice circulare pe un pl.a n paralel cu axa cilindrului de
rotaţie pe care ea este trasată se transformă într-o curbă plană, dacă o înfăşurăm pe
un cilindru de rotaţie a căr ui secţiune dreaptă are lungimea egală cu pasul elicei.
Cazul unui cilindru de bază arbi trară.
820. O figură trasată pe un cilindru de rotaţie are aceeaşi arie ca şi figura obţi
nu tă prin desfăşurar e a ei.
PROBLEME
PROPUSE LA CARTEA A NOUA
821. Să se construiască o conică, cunoscînd un focar, două tangente ş i un punct.
822. Să se constru i ască o con i că, cunoscînd un focar, două puncte şi o tangentă.
Să se constru i ască o conică, cunoscînd un focar şi trei puncte (se reduce la problema
cercuri lor tangente, ca şi exerciţ iul următor).
823. Să se afle punctele de intersecţie a două conice de focar comun.
824. Să se afle tangentele . comune la două conice avînd un focar comun.
825. Dreptele împărţite armon ic de două cercuri fix e (punctele de intersecţie cu
un acelaşi cerc fiind conjugate) sînt tangente la o elipsă sau la o hiperbolă fixă (rea li-
zîndu-se prima sau a doua din aceste ipoteze, după natura unghiului pe care-l for -
mează razele duse spre un punct de intersecţie al cercurilor date). Conica astfel obţinută
nu depinde decît de centre l e cercuri lor şi de suma pătratelor razelor lor .
826. O dreaptă care variază într-un plan, astfel ca suma pătratelor distanţelor ei
la două puncte fix e din plan să fie constantă, este tangentă la o elipsă sau la o hiper-
bolă fixă (se va folosi ex. 222).
827. O dreaptă astfel încît coardele determinate pe ea de două cercuri fix e sînt
într-un raport dat este tangentă la o co nică fixă. Cazul coardelor ega le. (Se va demonstra,
cu ajutorul ex . 149, că există ce l puţin un punct fix a cărui proiecţie pe dreapta consi-
derată descrie un cerc sau o dreaptă).
828. Se consideră locul geometric al punctelor pentru care distanţele la două
puncte date, înmulţiţe cu coeficienţi daţi, au o sumă sau o diferenţă constantă. Să
se afle tangenta într-un punct a l acestui loc geome tric (metoda de la nr. 489).
829. Subnormala la e lips ă sau l a hiperbolă este propot·ţională cu abscisa x a
punctu lui de contact. Se vor fo losi valor i Ie razelor vectoare (480, 498).
Normala este împărţită de piciorul ei ş i de ce e două axe într-un raport
constant.
198 CURBE UZUALE
830. O conică se rotogo l eşte 1 ) pe o conică ega l ă, ambe le curbe avînd iniţia l axele
foca le un a în prelungirea ce lei la lte (cu contact într-un •;îrf). Ce l ocu ri geometrice descriu
focare le conicei mobile?
831. Dacă dreapta care un eşte un punct F din plan cu vîdul unui ung hi este egal
înclinată pe dreptele duse din F spre două puncte A, B luate r espec tiv pe laturi, atunci
ex i stă o conică tange nt ă la aceste lat uri respectiv în puncte le A, B ş i avînd pe F ca foc a r .
832. (Reciproca ex. 75'~ ş i a ana lo ge lor sale.) Dacă un un g hi constant se rote ste
în jurul unui p un ct P fix din plan, dreapta MN care un eşte puncte le în care l atur'ile
acestui unghi ţaie respectiv două drepte fix e este tangentă l a o con ic ă fixă.
Ce le două drepte fixe fiind dat e, ex is tă o va loare a unghiului constant (indepen-
dentă de poziţia lui P) pentr u care această conică este o parabo lă. (Se va arăta · că cercu I
care tr~c e prin simetri ce l e punctului fix în raport cu laturile un g hiului ş i cu dreapta MN
es te fi x.)
833. Dreapta pp' (ex. 397) este tangentă \a o e lipsă fixă.
Dacă tăiem o se ri e de cercuri avînd aceeaş i axă rad i cală cu două drepte fixe,
simetrice în raport cu linia centre lor , dreapta care un eşte punctele de intersecţ i e nesi-
m etrice între e le es t e tangentă la o conică fixă, aţe cărei focare sînt pun ctele comune
cercurilor ser iei sau punctele lor l imită, după cum există un e le sau ce le lalte. (Se va folosi
ex. 832, iar în caz că ex i stă puncte le limi tă, ex. 278).
Ce se întîmplă dacă vom cons id era cercuri care s înt toate tangente între ele?
834 . Două puncte O, O', luate în p lanu l unui triunghi ABC ~i situate unul în
raport cu ce lă l a l t cum se arată l a exerciţiul 197, sînt focare l e un ei conice înscrise - în
triunghi (ad i că tangentă la ce l e trei laturi).
835. Să se construiască o co ni că, cunosc înd un focar ş i trei tangente . Fiind date
ce le tre i drepte, în ce regiune a planului trebu ie să fie situat focarul, p entru ca această
conică să fie o hiperbolă? ·
836. Dacă un patrulater PQRS, circumscris un e i e li pse, are proprietatea că un a
dintre diagonalele sa l e P R trece printr-un focar F a l curbe i , i a r cealaltă QS, prin celălalt
focarF', PR este bisectoarea unghi tilui QFS, iar QS bisectoarea ung hiului PF'R.
Produsu l a două laturi opuse a l e patru lateru lui este ega l cu produsul ·ce lorlalte două.
Patrulaterul nu satisface, de a ltfe l, în mod necesar ce l e lalte relaţii ce caracterizează
patru lateru l ABA 'B', conside r at l a exerciţ iul 781. Dimpotrivă, aceste rel aţi i sînt "Veri-
fi cate, dacă patrula terul es t e, în plus, inscriptibil (~i numai atunc i).
837. Dacă o conică este tangentă la ce le trei laturi a le unui triunghi , drepte le care
une sc fiecare vîrf cu punctul de contact a l latur ii opuse sînt co n c urente (se vor fo losi
ex. 787 pentru e lip să ş i pentru hiperbolă, ex. 79tl pentru paraboHl).
838. Notaţiile fiind ace l eaş i ca la nr. 493 şi următoarei~, iar O fi ind centru l conicei,
triungh iurile POM şi POMt sînt echiva lente . Fiecare dintre e le este jumătate a triun-
ghiu lui av înd ca latur i PF, PF' ş i axa focală.
(Se va observa că aria triunghiului POM este m edia aritm etică a arii lor tr iun-
ghiuri lor PMF şi PMF'.)
Dreapta OP taie pe MM 1 în două părţi ega!JJ.
839. Jiil fiind un punct arbitrar al un ei parabole P, ducem normala în M pin a
tntîlneşte în N axa curb ei . Ducem în N perpendiculara pe normală , pînă întîlneşte în I
para le la la axă, dusă prin lvl. În sfîrşit, ducem prin I perpendiculara pe axă, pînă întîl-
neşte în m normala. . . .
Să se a fl e locu l geometric a l punctulm m, dacă
1° M rămîn înd fix, lu ăm succesiv pentru P toate parabolele care trec prin M
ş i au ca foca r un punct dat .
2° M fiind fix, lu ăm pentru P toate parabolele care trec prin M ş i au ca dire c-
toare o dreaptă dată.
3° 111 d escriind o dreaptă !::.. , lu ăm pentru P toate parabolele tangente la !::.. în M
ş1 avînd un focar dat.
t, 0 M descriind o dreaptă !::.., luăm pentru P toate parabolele tangente la !::..
în Jl!l ş i av înd o directoare datil.
1) Se spune că o curbă invariabilă C se rost.ogoleşte pe o curbă fixă C1, dacă 1° cele
două curb e sînt mereu tangente, 2° de l a o poziţie la alta, p un ctul de contact d escri e
p e cele două curbe arce eg:a e ş i a l că r or sens coresp unde (v. semnificaţia acestei locu-
ţiun i la nr . 543) cu aceeaşî. direcţie pe tangenta comună în acest punct.
PROBLEME PROPUSE LA CARTEA A NOUA 199'
840. (Genera lizarea nr. 483 , 499 ş i a ex. 761). Fiind dat ă o e lip să sa u o hiperb olăr
putem găsi, într-o infinitate de moduri, un cerc c u centrul pe axa foca l ă ş i o dr e.aptă<
perpendicu l a r ă pe această axă, as t fe l ca tangenta du să l a cerc printr-un punct a rbi trar J\!/
a l con icei să fie într-un raport constant cu dis.tanţa ace lui aşi pun c t Ia dreapt[t.
Dacă cerc ul obţinut are puncte comune c u coni ca dată, el este tangent la ea îa
aceste p un cte , care s înt în general în număr d e două.
(Conica va fi cons id erată ca loc geometric a l ce ntre l or ce r curi lor C, tang ente la
două cerc uri date; dreapta căutată va fi axa radicală a ce lor două cercuri, iar cercul
căutat va fi tăiat s ub un unghi drept de toate cerc uril e C (228).
841. Fiind dată o e l ipsă sa u o hi pel' hol ă, putem găsi, într-o infinitate de modmi ,
un cerc cu centrul pe axa nefoca l ă şi o dreaptă perpendiculară pe această axă, astfel
ca puterea unui punct arbitrar J\!I al c ur bei faţă d e cerc să f ie într-un raport constant cu
pătratul distanţei ace l uiaşi punct la dr ea ptă.
(Se vor considera un cerc şi o dreaptă H care se bucu r ă ele aceeaşi proprietate,
însă care taie ambe le sub un unghi drept axa foca l ă (ex . 840); J( f iind atunci o dr eaptă
perpendiculară pe H şi care o taie în P, vom înlo cui pătratu l d i s tanţ e i punctului NI
Ia H prin pătratu l distanţei ace lui a~i punct la P, di n care vom scădea distanţa sa Ia /(. )
842. Invers, l oc ul geometric a l punctelor M, care a u puterea în raport cu un ce 1·c
fix într-un raport constant cu pătratul distanţei l or la o dreaptă fixă, este o e lip să sau
o hip erb o l ă avînd una d in tre axe după direcţia p erpendi cularei dusă d in centru l cercului
fix .Pe dreapta fixă. Jn ce caz va fi, această axă axa foca l ă ş i în ce caz axa nefo cală?
Dacă puterea punctului M în raport cu cercu l fix es t e pozit i vă, vom căuta să
generăm l ocu l geometric, aşa c um se exp li că l a exe r c i ţiul SL10, punctu l fiind cons iderat
ca centru a l unui cerc tangent la două cercuri f ixe. Acestea pot f i considerate ca deter-
minate prin tripla condiţie 1° de a intersecta ortogona l un cerc ca r e poate f i construit,
2° de a avea centre le w pe o dr eaptă dată, care t r ece prin centru l O a l cerc ului dat,
3° de a avea raz ele într-un raport dat cu distanţel e wO respective.
Da că puterea punctului J\!l în raport cu cercu I fix trebuie să fi e negativă, sa u dacă (pu -
terea trebuind să fie pozit i vă) problema care co n stă în a că uta puncte le wnu are soluţi e,
se va transforma prob l ema cum se indi că la exerc i ţ iul 841. Se va demonstra că, după această
transforma r e, locu l geometric va putea fi redus cu sig ur anţă la ce l d e la e x e r ciţi ul 840.
Problema care constă în a căuta puncte le w nu înc etează de a avea so luţi e decît
dacă cerc uţ dat ş i dreapta d ată s în t secante, raportul dat fi.inel s up er ior un ei anumite
limite. Dacă raportul dat este ega l cu această limită, lo cu l geomet ri c se r educe Ia două
drepte tangente la ce r cu l d at.
84·3. Se dau o parabolă şi o dreaptrt D, p e rp end i c ul a r ă pe axă. Să se afle, pe
aceasta din urmă, un punct J/, astfe l ca diferenţa pătrate l or distanţelor unui p un ct arbi-
trar M a l c urb ei ~ a acest punct şi la dreapta D să fie ind e p e n dentă de poziţia lu i M.
Invers, care este l qc ul geometri c a l punctelor pentru ca r e diferenţa pătratelor
distanţe lor lor la un pun ct ş i l a o dreaptă este cons t antă? (Compară cu ex. 840) .
844. Se dă o elipsă E ş i, în planul ei, se ia o dreaptă p e rp e ndiculară pe un a dintre
axe le ei. Fie (H ) cercu l avînd cu dreapta H relaţiile indicate la exerc iţiil e 840, 841,
adică astfel ca raportul dintre puterea unui punct JYI a l e li psei în r aport c u cerc ul şi pft -
tratul di stanţe i ace lui aşi punct M la dreaptă să fie independent de poziţ i a lui M pe elipsă.
1° Să se co n str ui ască cercu l (H ), da că dreapta H este dată.
Să se dea co ndiţiil e d e posibilitate ale probleme i şi, cînd aceste cond iţii sînt
!ndep linite, să se recunoască, după poziţi a dreptei H, fe lul în care se situează cercul
(ll ), ca r e îi coresp und e, în r aport c u e lipsa E şi cu dreapta I-l.
ln particu la r, să se indice în ce caz uri ce r cul (H) nu are nici un punct exterior
elipsei sau nici un pun ct interior .
2° F ie I-l şi K două drepte perp endiculare, resp ect iv p e axe l e e lipsei. Fie P
intersecţia acestor două drepte şi. fie (H ) ş i (IC) cercurile corespunzătoa r e acestor două
drepte. Să se demonstreze că linia centrelor cer curilor (H ) şi (/() trece prin punctul P _
3° Axa r ad i ca lă a acestor cerc uri trec e prin P , numa i da că e le sînt tangente .
Să se a rate, în acest scop, că P este un punct limită a l acestor douft cercuri .
Să se afle lo cu l geometric a l p oz iţiil o r pe care trebuie să le ocupe punctul P,
pentru ca cercurile (H) ş i (K) s ă f ie tangente.
4° Fie I-l, H' dou ă drepte perpendiculare pe axa mare a elipse i ş i fie (H ) , (li')
cc l e două cercuri p e car e le facem să cores pund ă acestor drepte.
'200 CURBE UZUALE
Să se arate că, dacă un punct lvl se d e plasează pe e lipsa E, suma s:i.u diferenţ a
lun g imilor tangentelor du se din punctul lvl la cele două cercuri este constantă, dup ă
c um arcu l de e lips ă parcurs de acest punct este sau nu cup rins între dreptele H ş i H '.
Să se modifice în mod convena bil e nunţul acestei proprietăţi, pentru cazul cînd drep-
tele H şi Ii' ar fi perpendiculare pe axa mică a e lip sei, ;n lo c să fie perpendicu lare
]le axa mare.
844 bis. Acelea ş i probleme pentru hip erbo l ă.
Invers, lo cul geometric a l punctelor lvl, p entru care sum a sau difere nţ a ta n-
gente lor du se din unul dintre e le la cercuri le date să a ib ă o valoare dată, es te o e lip să ,
Q h ip e rbolă sau o parabolă . Să se discute (dup ă poziţia lui 1111 pe curbă) da că sum a
tangente lo1· este ega l ă cu lun gimea dată, sau difer e nţa l or.
Cazu l cînd aceast ă lun gime este aceea a unei tangente comune la cele două cercuri.
845. Să se afle dreap ta I-I din e xerciţiile precedente, astfe l ca cerc ul (I-1) să tr eacă
printr-un pu,nct dat din plan. Aceeaşi problemă p entru p a rabolă.
846. Dacă două conice au axe le p aralele sau p erpendicular e, puncte le lor de inter-
s e cţie sînt toate pe ace laşi cerc (483 , 499, ex. gr„O) . .
Da di este vorb a des pre două parabole cu axe p erp endiculare, centrul acestui cer c
csle a l patrulea vîrf al unui parale lo gram avînd două vîrfuri opuse în ce le două foc a r e
ş i a l ireilea în punctul de int e r siic ţie a l directoarelor. Puncte le d e intersecţi e a le ce lor
două para bole nu _există d ec ît dacă un ghiul în acest a l trei lea vîrf es t e ascuţit
847. Dacă un cerc este tangent la o elipsă sau la o hip e rbolă în două pun cte M,
J\11', simetrice în raport cu axa nefocală, atunci . ·
1° Centrul O a l acest ui cer c , puncte le 1Vl şi M', punctul de int e rs ecţ ie al tang en-
te lor în aceste puncte şi ce le două focare F, F ' ale conicei aparţin ace lui aşi cerc.
2° Raportul OF /OM este indep endent d e poziţia punctului M, d acă coni ca este
dată (consec inţ ă a teorem ei lui Ptolemeu, nr. 237).
3° Invers, un cerc al cărui centru O se mi ş că pe o dr ea ptă fixă, în timp ce
raza sa este într-un raport constant cu distanţa centrului la un punct fix F, es te (ce l
p u ţ in atît timp cît punctul O vari ază între anumite limite) bitangent l a o conică fixă.
4° R ap ortul dintre sinusuri le unghiurilor p e care le form ea ză raza dusă într-unul
dintre punctele de contact M, M' şi dreapta OF cu p erpendi cul ara pe dreapta fixă
este co nstan t. (Altfel spus, raza OM, normală la conica fi xă, este raza refractată corespun-
zâ toare unei raze inciden te, care trece prin punctul fix F' şi este situată în planul figurii,
s up rafa ţ a r efringentă fiind planul perpendicular p e acesta din urmă, dus prin dr eap t a
fixă ) . (Se va folo si ex . 829).
848. Locul geom etric al pu.ncte lor d e contact ale tan gente lor sau al picioarelor
norma lelor duse printr-un pun ct f ix P al axei n efoca le la o e lip să sau la o l1iperbolă,
care variază astfel ca foca r ele sale să r ă mînă fix e , este un cerc .
·Acest cerc tai e sub un unghi drept cercul ana l og (ex. 7t, 9), referitor la cazul c înd
p un c tul O es te pe axa foca l ă.
849. Să se afle lo cul geometric a l focarelor con ice lor bitan gent e la două cercuri
f ix e. Vor trebui d eose bite patru caz uri:
1° Ambe le cercuri date a u centre le pe axa fopală a conicei considerate;
2° Cercurile ·d ate cu centre le p e a x a nefocală a conicei (se v a folosi ex. 847, 2°) ;
3° , 4° Cele două cer curi date au centre le, primul p e axa foca lă, i ar al doilea pe
axa n efoca l ă, sau inv ers (se va folosi ex. 844, 3°).
(Toa te locurile geometrice considerate sînt cercuri sau drepte) .
850. S ă se afle lo cul geometric a l fo care l'or conice lor tangente l a un cerc dat în
cl nuă punc te date.
851. Prin fie car e punct m ' a l unui cerc ducem o p a ralelă la o direcţi e fixă din
41 l:rnu I acestui cerc, iar p e aceas t[1 para l e lă pmtă m o lungime mp, proporţ ion ală cu
ab s ~ i sa c urbilinie a pun ctului M.
Sfi se arate c[t curba , ca r e es te lo cul geometric al punctului p (cicloidă dreaplO.,
· o lun :I,itâ sa u scurlatri \ , pna t.e fi considerată 1° ca !oe geomet ric al unui punct l egat inva-
l' Îab i„l de un cerc cnre ~e 1· 0 <: to o- oleşt e (nota l a ex. 830) p e o dreaptă fixă, 2° ca proi e cţi a
I a r a l e lă c u o direcţi e l'i xr1 n?) a unei e li ce circu lare p e planul d e bază a l cilindt·ului.
in ce caz dir ecţ i a J) este aceea a un ei tangente la elice?
1) Pentru se n sul acestei ex presii, v . nr. 615.

CAR TEA A ZECEA
NOŢIUNI DE TOPOGRAF IE
CAPITOLUL I
GENERALITĂŢI. PLANIMETRIE
549. Top ografia este di&c iplina care se ocupă cu determinarea forme ·
unui teren. Ne propunem aici doar să expunem principiile geometrice .p e
care se întemeiază topografia, trimiţînd pentru indicaţiile practice şi pen-
tru detaliile de orice natură la tratatele de specialitate. De altfel, aproape
că nu are rosţ să adăugăm că lectura acestora nu va putea fi urmărită cu
folos, dacă ea nu este completată prin efectuarea pe teren a operaţiilor
studiate.
Ne mărginim la metode aproximative, suficiente în practica curentă.
Operaţiile de mare precizie (operaţiile .,geodezice"), care, de altfel, se bazează
exact pe aceleaşi principii, impun, în detalii, o seamă de precauţii la care
vom face aluzie. în treacăt, însă despre care nu am putea da nici măcar o
idee, fără a depăşi ca drul lucrării de faţă .
~50. Se numeşte Perticala unui punct direcţia gravităţii în acest punct.
. In practică, această dire cţ ie se determină ca poziţie a firului cu plumb ,
adică a unui fir de care este suspendat un corp greu. Dacă vom vrea să ne
convingem, de exemp lu, că o bară este ·verticală, va trebui să constatăm
dacă ea este paralelă cu direcţia firului cu plumb.
Această dir ecţ ie nu este aceeaşi în puncte diferite ale supraf.eţei terestre,
deoarece pămîJ!tul are aproximativ fprma unei sfere 1 ), i ar verticalele vor fi
concurente în centrul acestei sfere. lnsă ea variază foarte încet 2 ) şi putem
admite, în topografia uzuală ( bineînţeles însă, că nu în operaţiile de pre-
cizie) , că verticalele duse prin diversele puncte ale terenului pe care vrem
să -l studiem sînt paralele.
Un plan se numeşte vertical, dacă este paralel cu vertic:;i.la.
551. Se numeşte plan orizontal, planul perpendicular pe verticală.
De asemenea, o dreaptă se numeşte orizontală, dacă ea este perpendi-
cu lar ă pe verticală.
Dacă un lich id este în echilibru, suprafaţa sa liberă (c onsiderată pe o
întindere pentru care să putem admite paralelismul verticalelor), are forma
unui plan orizontal3).
1) V. cursul de Cosmografi e.
2) Din modul în care s-a obţinut metrul, rezultă că verticalele în două puncte
ale globului formeaz;l un unghi de 90°, dacă distanţa dintre e le este d e aproximativ
10 OOO km. Ca atare, pentru o variaţie de 1° în dir ecţia verticalei, este nevoi e de o
d ep 1asare el e 10 .
. . d e un mmut
0 = '1"J 'l 1(ffi. O var1aţ1e
9OOO . corespun d e şi. ea, cum ne
dăm seama, un ei deplasări de aproximativ 2 km.

3 ) Faptul încetează de a m a i fi exact la marginile suprafeţei, dir ecţia acesteia
fiind alterată de efectu l unei acţiuni care se datoreşte pereţilor şi se numeşte capila-
ritate (v. şi nr. 572) .
202 NOŢIUNI DE TOPOGRAFIE
Această proprietate este utilizată pentru a ne convinge că o direcţie

este orizontală. Instrumentul folosit în acest scop este cunoscut sub numele
de niYelă cu bulă de aer. Este un tub de sticlă uşor convex, montat într- o
carcasă metalică AB ·(fig. 245 ) şi în care s-a turnat un lichid care îl umple
incomplet, l ăsînd acolo loc pentru o bulă de aer. Ne
o dăm seama că axa tubului este orizontală atunci
cînd suprafaţa lib eră a lichidului se situează între
cele două trăsături C, D (fig. 245 ) , marcate dinainte
Fig. 245 pe sticlă.
. Se vede că nivela cu bulă de aer serveste la sta-
bilirea orizontalităţii unei drepte. Pentru a constata orizontalit'ate a unui
plan, stabilim orizontalitate a a două drepte din acest plan.
Este necesar ca aceste două drepte să nu fie paralele şi trebuie chiar
să le a le gem în aşa fe I , încît să fie aproximativ perpendiculare 1 ) .
552. Pentru a face ca un plan material (de exemplu, o plan şetă sau o
p l acă metalică ) să fie orizontal, procedăm prin
încercări, modificînd progresiv direcţia acestui
plan, pînă cînd constatăm, cu ajutorul nivelei
cu bulă de aer, orizontalitate a sa perfectă.
Pentru a putea deplasa un plan astfel
încît să-i modificăm arbitrar directia utilizăm
mai multe di spozitive . ' ' Fig. 246
1° Putem face ca planul respe.c t iv să aibă
un suport cu trei şuruburi (fig. 246), a căror acţionare permite să ridicăm sau
să coborîm după voie trei puncte ale planului. Acest dispozitiv, care ne per-
mite să efectuăm deplasări aproape insensibile, este adoptat cu precădere,
ori de cîte ori este nevoie de o anum ită precizie .
2° Obtinem ace lasi rezultat, însă cu mult mai
puţină . preciizie , folosind articula·ţia cu genunchi
(fig. 247 ). fo acest mod de suspensie, planul mobi l
Fig. 247 Fig. 248
este prevăzut cu o sferă plină care urnple exact o sferă goa l ă fixată de un su-
port2 ), prima sferă putînd să se rotească arbitrar în interiorul ce lei de-a dou a.
3° lntr-un alt sistem de articulaţie, planul nu este legat direct de
suport, ci printr-un ci lindru intermediar C (fig. 249 ) , astfe l ca planul să se
poată roti în jurul axei AA' a cilindrului , acesta din urmă putînd, la rîndul
1 ) În anumite
aparate se fo losesc nivele cu bule de aer de formă rotunjită (fi g.
2li8); cînd a vem orizontalitate, bula de aer de situează într-un cerc trasat p e faţa supe-
rioară a instrumentului; atunci ne trebuie o · singură operaţie pentru a stabili orizonta-
li tatea unui plan.
2 ) Sfera goa l ă este fo
rm ată din două părţi.
GENERALITAŢI. PLANIMETRIE 203
său, să se rotească în jurul unui ax B, perpendicular p e primul şi fix at de

suport. Ace st dispozitiv ne permite (ex . 577, 578) să dăm planului o direc-
t ie arbitrară.
' În ultimele două aparate descrise mai sus există şuruburi care n e
permit să su primăm orice mobilitate, odată ce s-a ob ·ţinut orizontalitatea.
553. Fie ales, odată pentru totdeauna, un plan orizontal Ii determinat
(fi g. 250) , numit plan ele comparaţie . Un punct arb itr ar M va fi determinat,
cînd vor fi date pro ie cţia sa orizontală m ( proi ecţ i a pe p ia- rM
nul H) şi co ta1 ) sa mM. Totuşi, în general, va trebui in- :
clicat sensu l în care urme ază să purtăm această cotă; această !H ]m ·/
necesitate disp ar e însă dac ă , aşa cum se proc e d ează de r e- !l!... .
g ulă în topografie, planul de comparaţie este a les astfe l, F ig. 250
încît să fie mai jo s decît toate punctele fi gurii stud iate 2 ) .
În conformitate cu aceasta vedem că vom cunoaşte comp let forma
unei figuri, în particular a unui t eren, odată ce am determi n at
1° proi ecţia sa orizontală, căreia i se m ai sp une şi planul figurii;
2° cote le diverselor puncte ,
de unde avem dou ă clase de operaţii în topografie: planimetria şi nivelmentul.
554. Ridicarea unui plan.
A ridica planul unui teren înseamnă a nota toate elementele care
d ete rmină forma ş i dim ensiunile acestui plan.
Da că am ridicat planul unui teren, sîntem în măsură să construim
pe hîrtie o figură asemenea cu proiecţia orizontală a terenului, într-un
raport de asemăna r e dat. Aceasta se numeşte a raporta planul pe hîrtie , rapor-
tul de asemănare co nsider at fiind scara planului astfe l desenat .
Op eraţi il e fund amenta le a le planimetriei sînt: 1° determinarea unei
drepte ; 2° măsurarea une i lungimi ; 3° măsurarea unui unghi.
555. Determinarea unui aliniament.
Din punctul de vedere al planimetriei , un punct al terenu lui po ate fi
considerat , evident, ca determinat, dacă este cuno scută proiectanta sa,
adică verticala care trece prin acest punct . P e teren, această proiectantă
este reprezentată printr-un jalon, adi că o bară prevăzută cu un se mn , care
permite să fi e r ecu no scu tă de departe şi care se înfige vertica l în so l (la
n evo ie , cu ajutorul firului cu plumb ).
Tot astfel, dir ecţ ia unei drepte nu inter esează în planimetrie decît
prin planul vertical sau aliniamentul care o conţine.
Aliniam entul este determin at de ce le două extr e mităţi ale dr eptei.
Dacă ace ste extremităţi sînt destul de distanţate una de cea l altă, jaloanele
care le r e pr ez intă pot, în operaţii l e uzuale , să fie asimilate cu drept ele
geometrice, fără ca înexactitatea ca uzată de grosimea lor să de-pă şească
va loarea erorilor admis e.
Pentru div erse motive, putem avea nevoi e să j a lonăm un aliniament,
adică să aşezăm jaloane intermediare pe acest aliniament, sa u încă să -l
prelungim dincolo de extremitatea iniţială.
1)V. cursul de Geometrie descriptivă.
2)De a ltfe l, este c la r că, la n evo ie, am putea indica sensul lun g imii 111m prin
semnul atribuit co t ei .
--
204 NOTIUNI DE TOPOGRAFIE
Ie dăm seama că trei j a loane fac p arte dintr-un a ce la ş i aliniament ,

dacă putem aşeza ochiul în aşa fel, încît primul jalon s ă le acopere în ace- .
l aşi timp pe celelalte dou ă .
Jalonarea unui aliniament n eces ită - de altfel, ca toate operaţiile
topo grafice - pr ezenţa a doi operatori. Unul dintre ei verifică alinia-
mentul, cum s-a indicat mai sus, iar ce lăl a lt se deplasează dup ă
indicaţiile ce lui dintîi , mutînd jalonul care trebuie aşezat, pînă
cînd s-a realizat a liniament ul.
556. După cum vom ve dea în cele ce urmea ză , trebui e să
putem determina un a liniament prin două vertica le, a căror
b distanţă să nu fie mai mare decît dimensiunile instrumente lor
pe care le vom descrie la nr. 558-559.
Ajungem la acest rezultat prin utiliz area alidadei cu pinule.
o O pinulă este o pla că alungită (f ig. 251), în car e s-a prac-
Fig. 251 ticat, pe o jumătate din lungimea ei, o fantă rect ilinie ab, iar p e
cealaltă, o fereastră dr e ptun g hiulară trav e rsată de un fir subţir e
cd. Firul fiind în pr elun girea fantei, este astfe l d e terminată o dr eaptă .
O alidadă este o riglă prevăzută la ambel e extrem ităţi cu pinule
perpendicu lare pe planul ei (fig. 255). Aceste pinule sînt astfe l aşezate,
încît firul uneia să fie în faţa fantei ce leilalte, ş i invers. Aşezî nd ochiul
a stfel încît p r imul fir să acopere fa nta a doua, iar prima
fantă să n e permită de a ve~ea a l doilea fir, v izăm un p lan
determinat, cu exactitatea dorită.
Se obţine o mai mare precizie prin folosir ea lunete lor.
Dacă o lun etă este mobilă în jurul unei drepte AB (fig . 252 ),
perpendiculară pe axa ei, această axă se mişcă într-un plan ,
vertical, dac ă dreapta AB este orizontală .
557. Măsurarea directă a unei lungimi.
Lungimile se măsoară pe teren cu ajutorul lanţului arpen-
Fig. 252
torului, care este un decametru împărţit în rerigi de cîte 20 cm.
Dacă dreapta de măsurat este p erfe ct orizontală, vom
purta lanţul pe ac e astă dreaptă de cîte ori vom putea să o facem; în ge-
n era I , va rămîne un ultim segment mai mic decît un decametru ş i pe care
î l vom eva lua numărînd ver igile şi măsurînd fracţiunea de ver igă pe care
o cant ine. Va trebui avut în vedere ca :
{
0
În fi ecare dintre poziţiile sa le, lanţul să fie bine întins.
2° Să fi e exact în aliniamentul respectiv (nr. 555).
3° În fiecar e poziţie, . extremitat ea post er ioară a lanţului să f.ie
exact în locul unde era extremitatea anterioară în poziţia precedentă. ln
a ce t scop, marcăm, cu ajutorul unei mici bare de fier numită fişă, pe care o
înfigem în sol, lo cul la care a ajuns extremitatea anterioară a lanţ ului ,
înainte de a-l strînge.
În pra ct i că însă, dreapta de ridicat nu este niciodată o rizontală .
În acest caz (conform ce lor ce preced), trebuie să măsurăm proiecţia ei
orizontală.
Efectuăm aceasta, întinzînd lanţul orizontal , în fi ecar e dintre po-
z iţiil e sale consecutive ş 1 aşezăm fiecar e fişă (cu ajutorul firului cu plumb )
GENERALI fAŢL . PLANIMETRIE 205
în verticala care tre,ee prin extremitatea anterioară a lanţului 1 ) . De exemplu,

în fig. 253 este repr eze ntat un aliniament AB, pe care lanţul a fost purtat
de trei ori în A B 1 , A 2 B 2 , A 3 B 3 , .un ultim segment A 4 B 4 fiind mai scurt
decît l a nţul. Dacă toate aceste seg-
mente sînt într-un acelasi plan s i
orizontale, iar punctele A 2 : A 3 , A 4 , B4
sînt exact pe verticalele du se respectiv
prin B 1 , B 2 , ·B 3 , B , atunci suma celor
patru segmente A 1 B 1 , A 2 B 2 , A 3 B 3 , A 4 B 4
(de trei ori lun gim ea lanţului, plus
segm entul A 4 B~) va reprezenta efectiv Fig. 253
proiecţia orizontală a lui AB.
Orizontalitatea lanţului, întin-
derea lui perfe ctă etc . nu se pot realiz a în pr act i că decît destul de aproxi-
mativ; totuşi, cu operatori cu expe ri enţă se poa!e
face ca eroarea să nu d epăşească 1 /1 OOO. ln
operaţiile foarte precise sîntem obligaţi , p entru
a ev it a aceste cauz e de erori, precum şi altele
asupra căror a nu insistăm, la o serie de precauţii
delicate ş i complicate. De aceea, în aceste din
urmă ridicări ş i chiar în ridicările uzuale , mă
surăr il e directe se reduc la minimul posibil, toate
ce lelalte lungimi fiind eva-
lu ate indirect, după cum se va
arăta mai departe (561 )2 ) .
558. Măsurarea directă a
unui unghi.
Proie cţ ia orizontală a
unghiului format de două
dr epte AB, AC nu este , bine-
înţeles, a ltceva decît un ghiul
Fig. 254 plan al diedrului format de ali- Fig. 255
niamentele care contin aceste
drepte (fig. 254 ). Instrumentul utiliz~t ce l m a i frecvent la mă surarea
unghiurilor p e teren este grafometrul (fi g. 255).
1 ) Ne plasăm în ipoteza în care dreapta de ridicat este descendentă, a di că avem
caz ul cînd pl ecăm de la extrem itatea cea mai înaltă a dreptei. De altfel, aşa se procedează
în general.
2 ) Din ce l e arătate la nr. 561 reiese în mod ev ident că nu ne putem dispensa de -a
măsura dir ect ce l puţin o lungime. -
În operaţiile d e precizie se măsoară dour/. drepte sau baze , situate cît se poate de
d eparte una d e cea laltă . Dacă operaţiile s înt bine condus e, valoarea celei de-a dou a
b aze, ca lculată cu ajutorul primei, trebuie să coincidă cu val.o area măsurată direct.
Cu ocazia lu crăr ilor d e triangul.aţie efectuate în Franţa în 1890-18·91, o primă
bază de a pro ximativ 7 km a fost măsurată în apropierea Parisului, ş i anume în două
· re pri,ze (dus ş i întors ). Cele dou ă măsurători au coincis pînă la o diferenţă d e a pro-
x imativ 1 cm. O a doua b a ză, din vecinătatea P erpignanului, de aproximativ 12 km ,
a fost măsura tă direct şi, p·e d e altă, parte, calculată cu aj utorul primei şi a l un or
e lem ent e d e triunghiuri succesive, conform principiilor indicate la nr . 561 - 563. Ce le
două rezultate au fost concordante, pînă la o diferenţă de aproximativ 5 cm.
206 NOŢIU N I DE TOPOGRAFIE
El se compune dintr-un semicerc metalic, numit limb, montat pe un

suport pr e văzut cu o arti c ulaţi e cu -genunchi (552) ş i , în plus , mobil în
planul s ău. Acest limb , p e care sînt trasate diviziuni în gr a de şi în fra c-
ţiuni de grad sexagesimal sau centesimal1), este prevăzut în plus cu una
sau cu două a lidade : una este fixă şi are marginea î n lungul liniei O -180°,
ce alalt ă a lid a d ă est e mobilă, în jurul centrului limbului .
P entru a m ăs ura un ghiul a două aliniamente, instal ă m grafometrul,
a stfel ca centrul s ău s ă fi e pe v erticala vîrfului unghiului. A ş ezăm limbul
în po z i ţ i e ori z ont a l ă, cu ajutorul arti c ula ţ i e i , apoi rotim limbul în p lan u l
să u , astfel ca alida da fi xă s ă ajungă în primul dintre aliniamente le date.
A şe zînd apoi a dou a alid a dă în a l doilea aliniam ent , nu n e mai răi;nîne
dec ît să pitim unghiul c ăutat.
In instrum entele m a i pre cise alida dele se înlo cuiesc printr-o lun e t ă
mobil ă . Acea . ta se r ea lizează la leodolit 2 ) , un in strument car e înlo cui eş t e
graforn e'tr ul î n m ăs urătoril e de precizie.
Se ştie 2 ) că se num eş t e azimut al unei dir ec ţii unghiul pe car e-l for-
me az ă aliniamentul vertica l care c onţine a c ea s tă dir ecţ i e cu un plan vertica l
fix, luat ca origine . Unghiul ce lor dou ă alini a m ente po ate fi consider at ,
evid ent , ca diferenţă a azimuturilor lor.
D e mult.e ori se ia ca dire cţ ie-ori g in e dir e cţia sud-nord (pl anul m e-
ridian a l lo cului). P entru a putea evalua az imut uril e ast fe l defini te, grafo-
m etrul este pr e văzut , în general , cu o bu s olă .
559. Planşe ta este un instrument care permite, în ac e l a şi timp , ridi-
car ea unui pl a n ş i r aportarea lui p e hîrtie.
E a se compune, dup ă cum îi ar at ă şi num ele , dintr-o sc îndură pl a n ă,
monta tă p e un suport p revă zut cu o arti c ula ţ i e cu genun chi , care poate de
ase m en ea să piv ot eze şi s ă lun ece p e ea
în s ăşi în planul e i şi pe car e se întinde o
foa ie de hîrtie de dese n (fi g. 256).
O a lid a dă mobilă p oa te fi pl asată
după voie pe pl a n şe tă . iVlarginea acestei
a lidade ar e un mic orificiu , care îi p er-
mite s ă se ro tească în jurul unui a c O
Fig . 256 (fi g. 256), înfipt după ne ces itate în hîrti e.
Fi e de ridicat un unghi cu a jutoru I
plan şet e i . În gen eral , v îrful o a l _unghiului ş i o l a tur ă oei sînt marcate
dinainte p e hîrtie. Trebui e atun c i ,
1° cu ajutorul arti c ul a ţiei să a şeză m instrumentul orizont q. l ;
2° prin mişcări al e aparatului în planul s ău , să fa ce m ast fe l , încît
vîrful o, m ar cat pe hîrt ie , s ă se afl e p e v er t icala v îrfului dat p e
1) În rea litate, limbul n u es t e împ~rţ:i t _d_ec ît în_ grad e ~ i în jumăt ăţ i de gr a? .
U n di s pozitiv s pec i a l, numit pernier , p ermite c1tir.e a mmute_lor. Put ~ m conta _ as tf~ l , rn
condit i i le uzu a le , p e o prec izi e d e 5 sutimi el e gr a d centes 1m a l ( adi că a proximativ ele
3') . Fo los ir ea lun e t e lor (v . ma i j os) n e p ermi te (f ă ră a v orbi d espre rez ultat e le a d ev{t-
r ate lor m ăs urăt o ri d e precizie) , să r educe m eroa r ea la Og •Jc s_au (to t a pro xim~t iv ) o
jumăta te de minut , Anumite ca uze d e eroar e _s înt , d e a ~tfe l , rnd ~ p e ndente ~ e mstru:
m entul a d optat , c um s înt, d e ex e mplu , er oril e f ăc ut e rn lo c ul 111 ca r e se rn s talea za
instr u m entul sa u în ca r e se asaz ă se mn a lul YÎ zat.
2) V. c urs ul d e Cos m o'grafi e .
terenl) şi astfe l ca, aşezînd alidada după oa, alid~da să fi e în ._ primul

a liniament d at .
To ată această prim ă parte a lucrării se cheamă aşezarea în poziţie .
Facem apoi a lidad a să se rotească în jurul acului înfipt în o, pînă
cînd· ea se situează în al doilea aliniament dat şi trasăm cu creionul o
linie ob în lungul marginii, în această nouă poziţi e. Unghiul boa reprezintă ,
evident, unghiul căutat.
La prima vedere, acest mod de a proceda po ate părea mai exact decît
cel în care se u til i zează grafometrul, deoarece teoretic, un ghiul boa a stfel
obţinut este riguros ega l cu unghiul care trebuie eva luat, pe cînd citirea
indicaţiilor grafom etru lui nu dă acest un ghi decît cu o aprox im aţ i e de una
sau două minute.
În realitate, s i tuaţia este tocmai inver să; d ate fiind . dimensiunile
mici a le desenului de pe pl anşetă, erorile care se datoresc grosimii tră să
turii de creion, mi ci lor devieri ale alidadei etc. sînt con siderabil mai mari
de cît cele pe care le introdu ce utilizarea grafometrului. În să planş eta ,
c are este un instrument inferior din punctul de vedere al prec iziei, se bucură
adeseori de avantajul rapidităţii.
560. Ridicarea unui triunghi.
Ridicarea unui plan oarecare poate fi redusă (v. ce le ce urme az ă ) la o
se rie de ri di cări de tr iunghiuri. Insă, această din urmă operaţie se poate
efectua î ntot dea un a cu ajutorul ce lor de scrise în ce le trei paragrafe pre-
c edente. Pentru ridicarea -unui triunghi este sufi cient să fie măsurat e:
1° o l at ură şi d o uă unghiuri;
2° sau două laturi ş 1 unghiul cuprins;
3° sau cele trei laturi.
În part icul ar, putem atunci raporta triunghiul pe hîrti e , la o anumită
s cară d ată . De exemp lu, da că am măsurat o latură AB şi unghiurile ală
turate A , B, vom trasa pe foaia de hîrtie un segment de dreaptă ab care
ă fie cu lungimea măsurată într-un raport egal cu scar a dată 2 ). Apoi, da că
am lucrat cu un grafometru , va rămîne să construim, cu ajutorul raport o-
rului3 ) , două drepte ac, bc . care forme a ză cu ab unghiuri respectiv egale
-cu ce le ridicate în plan.
Dimpot rivă , dacă am lucrat cu planşeta, trasarea dreptelor ac, bc
se va efect ua (559) chiar în momentul ridicării p e teren.
561. Măsurarea indirectă a lungimilor şi a unghiurilor.
Din ce le arătate mai sus rezultă că putem c uno aşte o lungime sau
· un unghi , fără a le fi măsurat direct. Este suficient să con struim un triunghi
1
) . Punctul o poate să fie la 3 sa u la 4 cm d e vert ica la vîrf ului d at fără să
~·ez ulte de aic i o er oare mai mare decît limitele a dmis e în concli!:iile de precizie, d est ul
.c[ e p uţin riguroase, care i se pun planşetei.
) Ca şi în caz ul citirilor ele un g hiuri , a numite art ifi cii specia l e ne permit s.ă
2
.de term inăm segmentul .ab cu o precizie de 1 /1 0 mm, deşi rigla care serveste Ia măsu-
rător i nu este împărţită decît în milimetri. '
3
) Raporto rul , date fi ind dimensiunile sa le mici, nu n e permite să obţinem decît
.apr oximaţii destul d e groso lane în măsurarea unghiuril or. D e aceea , dacă pretind em
-0 anum ită precizie, treb ui e să construim un g hiul cu a jutor ul ce lor t rei lat uri , p e care
.d ac ă nu Ie c unoa ştem direct, Ie ca l cu lăm (v . nr. 561) .
208 NO ŢJUN! DE TOPOGRAF IE
în care lungimea sau unghiul con sider at este un element; acest element
poate fi considerat atunci ca fiind determinat.
Dacă vrem să obţinem efect iv măsura sa (în metri , dacă este vorb a
despre o lungime, îh grade şi în minute sexages imale sau centes imale, d acă
este v orba de un unghi ), vom put ea raporta tr iun ghiul pe hîrtie, la o scară
arb itrară . Mărimea căutată va fi:
d acă este un unghi , ega lă cu unghiul omolog a l figurii astfe l desenate ;
dacă este o lun g ime , ega lă cu lungimea omoloagă, înmulţită cu
in versul scării alese.
Dacă aceasta nu este prea mică, eroarea comi s ă la măs urar ea
p e hîrtie înmulţită cu inv ersul scăr ii va putea s ă dea un produ s
care să nu fie mai mare decît eroar ea admisă ş i , în part icular, decît
eroar ea r ez ultată din cperaţiil e pe teren, care au furnizat eleme ntele
c uno scute direct.
Dacă situaţia este a lta, va trebui, fie să con struim pe teren un tri-
unghi egal sau asemenea cu ce l indic at, ceea ce este o m etodă foarte inco-
modă şi pe care nu fac em decît să o menţionăm, fi e să recurgem la trigo-
nometrie, care ne dă rezultatul că ut at , fără să introducă nici un fel de nou ă
ero are 1 ).
562. Observaţia precedentă se aplică mereu în topografie. Să menţi o
năm , chiar aici, două dintre consecinţele ei :
1° Putem ridica un unghi fără a folosi alt instrument decît lanţul.
Va fi suficient &ă mă s urăm cele trei laturi a le unu i triunghi în care
unghiul nostru este un e!ement .
În consecinţă, piltem ridica un plan oarecare numai cu ajutorul lan-
ţului, deoarece reducem orice ridicare de plan la măsurători de lungim i
şi de unghiuri.
8
2° Putem măsura distanţa (orizontală) a două puncte
A~
A, B (fig. 257 ), dintre care a l doilea es te inaccesi bil , deş i
(,lizibil. Evident, va fi d estu l să măsurăm o distanţă AC ş i
să v izăm ce le <louă unghiuri BAC, BCA.
Vedem numai că est e necesar, pentru a determina
Fig. 257 exact poziţia punctului B, d e a observa a cest punct, n u
numai din punctul A, ci ş i dintr-un a lt punct C. Vizare a
din punctul A nu n e poate serv i decît la c uno aşterea direcţiei dreptei A B
ş i nu ne poate da ca atare lungimea acestei drepte.
Mai menţionăm că procedeul acesta îşi pi erde v a labilitatea, da că
luăm punctul C p e dreapta AB. EI este inaplicab il chiar şi în cazul cînd
unghiul din B este prea ascuţit, deoarece · i nte rs ecţ ia drepte lor AB, B C
nu determină bine , în acest caz, punctul B .
563. Triangulaţie.
Este uşor de înţel es cum poate fi r e du să o rid icare arbitrară la ridicări
de triunghiuri.
1) V. cursul de Trigonometrie. Cantităţil e obţin ut e prin calcule le trigonometrice

sînt întrucîtva aproximative; însă eroarea rez ul tată d e aici este cu t o tu l neglijabilă î n
c omparaţie cu erorile care apar l a m ăsură t ori l e pe teren.
GE]'1ERALl~ATI PLANIMETRIE
• 209'
Să presupunem că am ridicat un plan care cuprinde un număr de

puncte A , B , C, . .. , K , L (fig. 258 ) şi că vrem să legăm de această ridicare
un nou punct M , adică s ă ridicăm figura formată de punctele A , B, C„ .. ,
K, L, M. .
Pentru aceasta, va fi suficient să ridicăm triunghiul format de punc-
tul M şi de două dintre punctele figurii iniţial e, să zicem punctele K şi L
(triunghiu l în care latura KL trebuie conşiderată cu-
noscută, deoarece aparţine figurii ridicate înainte ). •D
Dacă am notat, în afară de aceasta, sensul triun-
gh iului, ad i că dacă am observat de care parte a
dreptei KL se situează punctul M, problema este ·C L .
complet rezolvată, deoarece , cuno scînd dinainte punc-
tele A, B, C, ... , K, L, dacă ni se dau elementele şi B
sensul triunghiului KLM , aceasta este suficient pen-
tru determ.i narea poziţiei punctului ~M.. F ig . 258
Aşadar, pentru a ridica planul figurii formate din
punctele A , B, C„ .. , măsurăm întîi distanţa a două dintre ele, A, B, apoi
legăm un a l treilea punct C de primele două, un al patrulea punct D la
ridicarea ABC etc.
Evident, metoda comportă un anumit gr:ad de arb itrp.r. În particular,
putem determina una . oarecare dintre distanţţle C.D , CE, .. . prin mai
multe metode diferite. Dispunem, astfe l , de un mijloc pentru verificarea
operaţii lor. .
Seria de ridicări de triunghiuri prin care obţinem planul unui teren
oarecare se_ numeşte o triangulaţie.
564. In r idi căr ile simp le , pe care le întîlnim în mod obişnuit, este
comod să reducem la minimul posibil aşezările în poziţie ale grafometru lui
sau ale planşetei; aceasta a impus cele· două metode numite prin intersecţie
si prin radiere.
' În metoda intersecţiilor fixăm cu lap:ţul un a liniament AB, de care
legăm toate celelalte puncte a le figurii. ln acest scop, M fiind un punct
arbitrar , vizăm unghiurile din A şi din B a le triunghiului ABM. După
cum vedem, această metodă nu cere decît două aşezări în poziţie, anume
în A şi în B . Ea presupune că am a les baza A .B astfel, încît nici unul dintre
A unghi1.;.1rile de fe lul · lui AMB să nu fie prea ascuţit (562).
In metoda radierii se dă tuturor triunghiuri lor un
8 E acelaşi vîrf A şi se măsoară 1° unghiurile în A , 2° laturile
/ care pornesc din A. Astfel avem o singură aşezare în
poziţie , în A.
D 565. Ridicarea unui poligon prin drumuire.
Fig. 259 Putem ridica un poligon printr-o metodă cu totul
asemănătoare ace leia folosite pentru un triunghi, anume,
măsurînd laturile şi unghiurile. Teoretic, nu este nevoie să măsurăm toate
laturile şi toate unghiurile po li gonu lui ; este suficient să cunoaştem toate
e lemente le sa le, minus trei. De exemp lu , vom avea ridicarea pentagonului
ABCDE (fig. 259 ), după ce vom fi determinat unghiurile B , C, D şi la-
turi le AB, BC , CD, DE, deoarece vom lega astfel diversele vîrfuri între
e le cu ajutorul · triunghiurilor ABC, BCD, CDE (în fiecare dintre e le
14- Lecţii de geometrie elem e ntară , voi. II

cunoastem cît e două laturi si unghiul cuprins) , astfel că nu ne va mai

rămîn~ decît să unim E cu A'.
În acelaşi timp v edem că drumuirea nu este decît un procedeu parti-
cular de triangulaţi e .
În practică, dacă n este num ă rul de laturi , ridicăm ce le n laturi cu
cu cele n unghiuri , p entru a obţin e astfel verifi că ri.
Prima are loc chiar de la ridicar ea un ghiurilor: ea c onstă în a ne con-
vin ge c ă suma lor este exa ct e gală cu (2n - 4) dr.
A doua nu se ·efe ctu ea z ă (ce l puţin, da c ă nu recurgem la trigono-
m etrie) dec ît în momentul cînd raportăm planul p e hîrtie. Poli gonul trebuie
s ă se închidă ex a ct , d ac ă ridicarea a fo st bine efe c tuată 1 ) .
566. Folosirea echerului arpentorului.
E cherul arpentorului serv e şte la trasarea unor p erpendiculare pe teren.
EI est e format dintr-o pri s mă ortogonală (fi g. 260) avînd patru feţe 2 ) pre:
văzut e cu pinule. Această pri s mă est e montată pe o bară
par a l e lă cu muchiile ei, pe care o înfi gem vertical în sol.
Da că p , p' (fig. 261 ) sînt pinul ele a dou ă feţe opuse, iar q, q' ,
cele din celela lte feţe opuse, am det erminat a stfel două alinia-
m ente pp', qq'. Echerul est e just (cf. ex. 852) , dacă aceste
două alinia m ente sînt perp endicular e.
Cele două problem e fund am enta le , care se pot rezolva
cu un ech er presupus just, sînt· urm ăt o a r e l e :
1° Ridicarea unei perpendicu lare pe un a liniament A B
(fig . 262), într-un punct C de pe aces t a liniament.
A şe z ă m echerul în punctul C, astfel ca unul dintre pla-
n e le de vizare s ă fie în aliniamentul dat ; planul de vizare
perpendi cular n e va da aliniamentul că utat.
2° Să se coboare dintr-un punct C, ex terior unui alinia-
ment AB, o perpen-
q~"'.
dic ulară pe acest ali-
niament.
Aceasta este ope-
Q .4
Fig. 262
ra ţ ia ce a mai d e li c ată
8 a topo grafie i uzuale .
În a d ev ăr , trebui e să
F ig. 260 Fig . 261
pro ce dăm p r in tato-
nări şi să d e pla săm
ech erul pma l-am adu s într-o poziţie O, s ituată în aliniamentul AB ,
a stfel ca perp endiculara ridi c ată în O p e A B (problema preced e ntă ) să
tr eac ă prin C.
1) În prac tică nu se o bţin e, în ge n er a l , o în chid ere. ri g uros _exac tă. În să eroar ea

l a în chid ere nu trebuie să d e p ăşeas c ă o l i mi tă des tul d e n:u că, să zi ce m de ordinul un ei
miim i din p erim e trul to ta l. In ca z co n t rar , t r ebui e să presupunem că, ind ep end ent de
er orile inevitabile în ori ce măs u ra r e f i z i că , s-a făc ut o greşeaUi., ad i că m et ode le n u
a u fo st co r ec t a plicat e . Trebuie atun c i să găs im ş i să co r ectă m aceas t ă g r eşe al ă (v. un
exe mplu la exe r c iţii ).
2) fn r ea litate t oa te opt feţe l e a u p inule . N u d escri em în să a i ci , p en t ru si m pli-
t ate , d ecît ceea ce es te ese nţ i a l p entr u fun c ţion a r ea ins trum entului.
567. Fie un aliniament jalonat pe teren şi proiectat orizontal după Ox

(fig. 263 ) şi un alt aliniament, perpendicular pe primul, proiectat orizon-
tal după Oy şi care nu joacă rol decît în raţionament. Putem determina, cu
ajutorul lanţului şi al echerului, coordonatele proiecţiei
orizontale a unui punct M în raport cu axele Ox , Oy. Va :.Y
I
fi suficient să coborîm din punctul M perpendiculara MM' I •/.1
pe Ox (566) şi să măsurăm cu lanţul OM', M' M. I I
I I
Cunoasterea acestor coordonate determină în între-
gime, după' cum ştim, poziţia lui M în raport cu axele Ox, o M' X
Oy. Va fi deci suficient să repetăm operaţia precedentă Fig. 263
cu un anumit număr de puncte date, pentru a ridica, cu
ajutorul lanţului şi al echerului, planul figurii formate de aceste puncte.
De altfel, nimic nu ne împiedică să ridicăm separat diversele părţi
ale figmii cu axe diferite pentru fiecare dintre aceste părţi, cu condiţia
de a le lega unele de altele.
568. În general, dacă vrem să ridicăm planul unui teren oarecare,
împărţim operaţia în două etape.
Alegem întîi un anumit număr de puncte importante, destul de înde-
părtate unele de altele şi formînd un poligon (poligon topografic sau cane-
yas). Efectuăm cu cea mai mare grijă ridicarea acestui poligon; în acest
scop putem alege una oarecare dintre m·etodele pe care le-am indicat şi să
procedăm
1° Prin drumuire, cu ajutorul lanţului şi al grafometrului, sau eventual
numai cu lanţul (folosind observaţia de la nr. 562) . Această di~ urmă metodă
însă, care durează şi este prea puţin exactă, nu se foloseşte decît în ridi-
cările cu întindere foarte mică. -
2° Prin intersecţii, dacă am reuşit să găsim o bază care să nu fie
văzută din nici un vîrf al poligonului sub un unghi prea ascuţit.
3° Prin radiere.
4° Mai general, printr-o triangulaţie oarecare.
5° Cu ajutorul echerului (566).
Trebuie să tinem seama însă că a doua ş1 a treia metodă (adeseori ş1
ultima) devin i~aplicabile, dacă terenul prezintă prea multe obstacole
pentru vedere .
În general, nu se foloseşte planşeta la ridicarea planului topografic,
dată fiind precizia ei insuficientă.
569. Canev asul o dată ridicat, legăm de e l celelalte puncte interesante, aplicînd
mereu aceleaşi principii, însă .urmărind mai mult operativitatea 1 ). Planşeta se utilizează
în mod avantajos în această parte a lucrărilor.
î'n afară de metodele descrise mai sus, un mijloc simplu pentru a lega un punct M
de canevas constă în a viza din acest punct trei puncte dinainte ridicate A, B, C şi
de a nota unghiurile AMB, BMC.
1 ) Tot ast fel, în geodezie, ridicăm întîi, cu toate precauţiile n ecesare, un canevas
sau o reţea de ordinul întîi (pe t eritoriul Franţei, aproximativ 1 OOO de puncte de ordinul
întîi, l a distanţe variind între 20 şi 50 km şi mergînd excepţional pînă la 70). De
această reţea se leagă, prin metode puţin simplificate, o reţea de ordinul 2, apoi o
reţea de ordinul 3, şi chiar de ordinul t,_
14*
C uno aşte r e a acestor două un g hiuri n e oferă două loc uri geom etrice ale punc-
tului M, a num e doui\ a1·ce de cer c (fig. 26 /•) descris e unu l pe coa rd a A B, iar ce lă l a lt pe
coarda BC. Nu l1·c bui e decît să lu ăm pe hÎL'ti e punct ul diferit d e B, în care se taie
ce l e d o u ă cercuri.
A D e altfel, trigonom etria n e p ermite să determinăm toate
e lem entele triungh iurilo r ABM, 'BC1VJ.
'
"'C . A~~astă metodă s~ impune, dacă (po li gon ul topo-
gr afi c f11nd cuno scut dm a ltă parte) nu putem aş eza în
poziţie in strumente decît în NI. Acesta
este cazu 1 ca r e se prezintă la det er- 8
minarea poziţiei lui pe mare, în vec i-
nătatea tărmului . Elem entele triun-
B ghiului ABC (a le cărui vîrfuri sînt
F ig . 264 pe u scat) sînt date atunci dinainte,
prin ridicări de precizie, a le căror
rezultate se pun la di s poziţia marinarilor. Fig. 265
570. Observaţia de la nr. 561 se ge n era li zea ză
ev ident în sensul că, pentru a cunoaşte o lungime sau
un un ghi, putem lega ce le două extremităţi ale lun gimii,
sau vîrful unghiului ş i dou ă puncte de pe laturil e sa le,
de o ridicare pe care o efectuăm .
Pro ce dăm astfel, de exemp lu , p entru a găsi distanţa
a două puncte A, B , ambele inaccesi bile, însă viz ibile
(fi g. 265). Mă sur ă m o bază CD , de car e l egăm ce le două Fig. 266
'p uncte date, prin intersecţ ii. 1 )
571. Dacă planul de ridicat conţine o lin ie (s ă zi cem un drum sau
m a lul unui rîu (fi g. 266)), vom ridica puncte M, M' , M"„ . „ luate pe
această linie şi de stul de apropiate unele de alte le pentru a -i putea cunoaşt e
suficient forma.
CAPITOL UL II
NIVELMENTUL
572. Nivelment direct.
Măsurăm diferenţa cote lor a două puncte cu ajutorul ni11elului cu apc'L
Acest instrument este form at
o D' (fig. 267 ) din două fiole de st iclă CD ,
C' D', care comunică printr-un tub CC',
perpendicular pe dir ecţ ia lor, care este
C' legat de fundu 1 fiecăreia dintre e le ş i
care se umple in complet cu apă co lor ată.
Tot instrum entul se montează pe un
ax AB, insta lat vertical. În v irtutea
principiului 11aselor comunicante, stabilite
I în hidro stat i că, sup rafeţe le lib ere ale li-
Fi g . 267 chidului în ce le două fiole aparţin unu i
1) V. cursul d e Trigonometrie.
NIVELMENTUL ~'13
acelaşi plan orizontal. Principiul vaselor comunicante nu este însă apli -

cabil fără modificare, din cauza acţiunii capilarităţii, al cărei efect este
1° de a ridica întreaga suprafaţa liberă a apei În fiecare fiolă cu o cantitate
mică, care depinde de diametrul fiolei; 2° de a ridica mar-
g inile acestei suprafe-ţe, astfel că aceasta încetează de a fi ori-
zontală în vecinătatea pereţilor şi ia forma arătată în fig. 268.
Dacă fiolele au însă exact acelaşi diametru, acţiunile
capilare sînt identice într-o parte şi în cealaltă.' La construcţia
aparatului se urmăreşte ca această · condiţie
să fie precis satisfăcută. Dacă situaţia este
aceasta , atunci marginile ab, a' b' ale celor
două suprafeţe libere fac parte dintr-un ace- Fig· 268
laşi plan orizontal.
Aşezîncl ochiul după o tangentă comună interioară
la cele două cercuri ab, a'b' şi convingîndu-ne că vedem
efectiv aceste două linii sub forma a două mici drepte
în prelungire (fig. 269) , atunci vizăm o dreaptă orizon-
tală bine determinată .
573. Pentru a putea :viza succesiv toate direcţiile
unui plan orizontal, va fi ·evident suficient să rotim
Fig. 269
. instrumentJ!l în jurul axei A, dacă aceasta este exact
verticală . !nălţimea apei în fiole rămîne atunci inva-
riabilă şi dreapta considerată înainte generează un plan orizontal, numit
planul de Pizare al aparatului.
Dacă axul AB, în jurul căruia se roteşte nivela, nu este exact vertical,
concluzia de mai sus nu este, în general ~ aplicabilă. Totuşi, mai putem
admite, chiar în aceste condiţii, că nivelul lichidului rămîne invariabil
la rotaţie, dacă am constatat 1° că cele două fiole au acelaşi diametru inte-
rior (am presupus aceasta înainte); 2° că axul trece prin mijlocul tubului.
In adevăr, în orice ipoteză, volumul lichidului pe care îl conţine
instrumentul rămîne constant. Acest volum cuprinde: 1° volumul tubului
orizontal, care este întotdeauna acelaşi; 2° vo-
lumele conţinute în fiole. Acestea, dat fiind că Q Q'
fiolele sînt cilindrice şi de acelaşi diametru, sînt
proporţionale 1 ) cu înălţimile PQ, P'Q' (fig. 270),
ocupate de lichid în fiecare dintre ele, astfel că P
suma lor este proporţională cu suma PQ +
P'Q'.
Volumul total fiind constant, vedem că, în Fig. 270
cazul unei rotaţii în jurul unei axe neVerticale,
înălţimea ocupată de lichid într-o fiolă va creşte în timp ce va scădea
în cealaltă, însă suma acestor înăltimi Pa rămîne constantă.
Însă trapezul2) PQP'Q' ne a;ată că această sumă este dublul distantei
verticale dintre mijlocul tubului şi nive Iul superior al lichidu lui. Ace;ta
din urmă va trebui deci să rămînă invariabil, dacă mijlocul tubului se află
1 ) Raţionăm ca şi cum fiolele ar rămîne verticale; ceea ce, evident, nu este exact;
dacă înclinaţiile sînt însă mici, eroarea determinată de acest fapt este cu totul neglijabilă.
) Pentru a simplifica, reducem fiolele şi tubul la drepte.
2
pe ax. De altfel, se vede uşor (ex . 856) că, dacă distanţa de la mijlocul tubu-
lui la ax este mică , în acelaşi timp cu ung~iul acestui ax cu verticala ,
variaţia planului de vizare va fi neglijabilă . ln practică putem deci consi-
dera întotdeauna că planul de vizare ră
mîne fix.
574. Operaţia fundamentală care se
poate execµta cu niv e lul de apă este ur-
mătoarea:
Fiind dat un punct M (fig. 271), si-
tuat mai jos decît planul de 1Jizare al apa-
Fig. 271 ratului, să se determine cota acestui punct
dedesubtul acestui plan.
In acest scop, va fi suficient să găsim pe verticala punctului M
punctul M', situat în planul de vizare al aparatului, şi să notăm dis-
tanta MM'.
' Aceasta se realizează cu ajutorul mirei, adică o riglă gradată, pre-
văzută cu o placă pătrată mobilă, numită panou de vizare şi împărţită în
patru părţi, vopsite alternativ în alb şi într-o altă culoare (fig. 272) astfel
ca centru.I să fie foarte bine vizibil de departe.
Ajutorul operatorului aşază rigla vertical în punctul M,
apoi, după indicaţiile operatorului, el ridică sau coboară placa
în lungul riglei, pînă cînd centrul ei ajunge în M', în planul
de vizare al nivelului . Nu mai rămîne decît să citim pe gra-
daţiile riglei lungimea MM'.
Trebuie să presupunem însă că: 1° punctul M, sau cel pu-
ţin punctul M', este vizibil din locul în care am aşezat nivelul;
2° distanţa orizontală a celor două instrumente nu este prea mare ,
deoarece mica eroare pe care o comite operatorul în direcţia de
vizare are, evident, o influenţă care creşte cu distanţa; 3° dife-
renţa de cotă căutată nu este mai mare de 2 m, dacă mira este
simplă, şi de 4 m, dacă mira este cu culisă, adică formată din
două rigle care pot să lunece una pe cealaltă, astfel încît să
ajungă pînă la dublul lungimii iniţiale. Aceasta din urmă nu
poate să depăşească, de altfel, 2 m, pentru ca extremitatea
primei rigle să poată fi atinsă fără dificultate.
575. Nivelment simplu.
Fie de determinat diferenţa de cotă a două puncte M, N. Fig. 272
Instalăm nivelul cu apă astfel, încît planul lui de vizare
să fie deasupra celor două puncte date şi măsurăm (574) cota fiecăruia
dintre aceste puncte dedesubtul planului de viz are. Nu ne mai rămîne decît
să scădem una din cealaltă cotele astfel măsurat e .
Putem efectua ce le două citiri, fără a mi şca nivelul, dacă acesta
este în aliniamentul MN. Dacă nu, rotim instrum entul în jurul axului său.
Folosind acest din urmă procedeu, putem determ ina , cu o singură aşezare
în poziţie a nivelului, difer enţe le care există între cotele mai multor puncte
vizibile dintr-un acelaşi post de observaţi e.
Pentru ca această metodă să fie aplicabilă, este necesar (574) : 1° să
putem aşeza nivelul astfel, încît să vedem în acelaşi timp punctele date;
NIVELMENTUL 215
2° ca distanţa orizontală de la aceste puncte la nivel să nu fie prea mare;

3° ca diferenţele de cotă căutate să fie destul de mici (574).
576. Nivelment compus.
Dacă una sau cealaltă dintre condiţiile enumerate nu este satisfăcută,
trebuie să recurgem la nivelmentul compus, adică să alegem un număr de
puncte auxiliare P, Q, ... , S, astfel încît să putem măsura prin nivelment
simplu, difer~nţele de cotă între M şi P, între P şi Q... , între S şi N. Suma
algebrică a cantităţilor astfel obţinute dă ) rezultatul cerut.
1
577. Nivelment indirect.

La fel ca măsurarea unghiurilor şi a lungimilor orizontale, nivelmentul
se poate efectua indirect.
In adevăr, fie de măsurat diferenţa dintre cota unui punct M, în
care putem aşeza ochiul, şi dintre cota unui punct N oarecare. Fie H
(fig. 273 ) proiecţia punctului m pe verticala punctului N.
Triunghiul dreptunghic mNH va fi complet determinat,
deci diferenţa de cotă căutată N H cunoscută, dacă
putem măsura
1° latura mH; 2° unghiul din m, care nu este altul
decît unghiul format de direcţia mN cu planul orizontal,
sau înălţimea 2 ) acestei direcţii. Fig. 273
Prima măsurare este de competenţa planimetriei;
ea se efectuează fie direct , fie mai ales indirect - cu ajutorul metodelor
expuse în capitolul precedent. ·
Pentru a măsura înălţimea direcţiei mN, putem folosi grafometrul3),
al cărui 1imb se instalează atunci vertical.
După cum am văzut însă, nivelmentul indirect comportă o operaţie
de planimetrie, astfel că, de cele mai multe ori cînd se foloseşte această
metodă, se efectuează concomitent ridicarea şi nivelmentul. În aceste con-
diţii, este avantajos să folosim un instrument care permite să măsurăm
simultan şi în aceeaşi _ poziţie azimutul şi înălţimea unei direcţii, cum ar fi
cazul teodolitului.
578. Pentru a măsura efectiv pe N H , putem
1° fie să recurgem la trigonometrie4 ), ceea ce facem întotdeauna cînd
urmărim o mare precizie;
2° fie să construim pe hîrtie un triunghi asemenea cu mNH;
3° fie să construim un astfel de triunghi pe teren. Aceasta ne conduce
la un procedeu de măsurare foarte simplu, întrucît nu presupune folosirea
nici unui instrument pentru unghiuri. Aşezăm exact vertical, în alinia-
1 ) Ac.csta este cazul, cel puţin atîta timp cit putem considera verticalele ca fiind
paralele, şi chiar dacă le putem considera concurente, adică să presupunem că pămîntul

este sferic. La gradul d e precizie atins îns ă actualmente de geodezie, trebuie să ţinem
seama de dispoziţii mai comp licate , astfel că principiul enunţat în text nu mai este
valabil fără modificări.
2 ) Vezi cursul de Cosmografie.
3 ) Anumite instrumente. goniometric·e , ca eclimetrul sînt construite special p entru
măsurare a înălţimii un ei direcţii.

' ) V. cursul de Trigonometrie.
216 NO ŢIUNI DE TOPOGRAFIE
mentul mN, o ba ră H' N' (fi g. 274) , p e care m arcăm pun ctul H ', situat în
ace l aş i pl an orizontal ca m , ş i punctul N', situat pe ra za vizuală mN. Am
r ea lizat astfel triunghiul mH' N ' , asemenea cu mH N, ş i măsurarea di stanţei
orizonta le mH , precum ş i a lungimilor mH', H' N' 1 ) n e p ermite să cunoaştem
cota căutată, cu ajutorul unei proporţii simple.
Bineînţeles, acest procedeu nu urmăr eşte decît
o apro x imaţ ie d estul de groso l a n ă . Clizimetrul este un
instrum ent întem e iat p e ace l aş i principiu, care ne dă
însă o mai mare precizie, determinînd în a cest scop
punctele m şi N cu ajutorul unor pinule (nr. 556).
579. Da că acum trebu ie să cunoastem diferenta
de c·otă între două puncte N, M de ' pe teren , p~
274
Fig.
tem, după caz
fie să aşezăm ochiul în m, deasupra punctului M, şi să a dău gă m (sa u
să scă d em ) la difer e nţa de co tă N H distanţa ve rti ca lă a pun cte lor m, M,
eva luată dire ct . Astfel se proc e dează, de exemplu, da că folosim metoda
indicată la 3° nr. 578 ;
- fie să operăm prin difer e nţă, exact ca la niv elu I cu apă.
Nivelmentul indirect poate fi considerat astfe l ca o operaţie în totul
a nalogă cu nivelmentul direct, planul orizontal dus prin punctul m înlocuind
planul de vizare al nivelului cu apă.
Numai că, în lo c c.a acesta diri urm ă să fi e întotdea una dedesubtul
punctelor vizate, diferenţa de c otă nedep ăşi nd 4 metri, putem mă s ura prin
nivelment indirect d en ive l ări de se nsuri s i de mărimi arbitrare. Nivel-
mentul indire ct va putea deci să fie simpl;i, în cazul în care nivelmentul
direct este inev itabil compus. În plus , ex i stă o serie de împrejurări ( m ăs u
rarea înălţimii unei clopotniţe, a unui munte inaccesibil etc.) în care nivel-
m entul direct es te impracticabil, pe cînd nivelmentul indir ect se aplică
oricărui punct vizibil.
580. După ce am determinat astfel difer e n ţe l e dint r e cote, este s ufi-
c ient, p entru a cunoaşte aceste cote, să fie dată una dintre ele. A ceastă din
urmă necunoscută dep inde, de altfel, evident de alegerea planului de com-
paraţie orizontal, astfel că o putem considera a rbitr a ră . De exemplu, vom
putea duce pl anul de co mparaţi e prin punctul situat la nivelul ce l mai
de jos al terenului re spect iv şi luînd dec i acest punct drept cotă zero.
Pentru a schimba planul de comparaţie este s uficient să mărim sa u
să micşorăm toate cotele cu o aceeaşi ca ntitate, ega l ă cu distanţa planului
vechi la cel nou. Va trebui să facem aceasta, de exe mplu după ce vom fi
făcut nivelmentul , ind ependent unul de celălalt ş i cu plane de comparaţie
diferite, a două terenuri vecine şi vom vrea să r eunim ce le două nivelmente
î n tr -unul singur. .
În s fîrşit, da că vrem să comparăm două nive lm ente r efer itoare ln
regi uni foarte diferit e, este importan~t să avem un nivel 2 ) de comparaţie
comun pentru toate aceste operaţii. In acest caz , cote le sînt raportate la
1)Jules Verne foloseşte a ces t a rtificiu în „Insula misterioasă".
Spunem nivel de comparaţie, ş i nu plan d e com paraţi e , deoa rece pentru puncte
2)
foarte depărtat e unul de altul, nu mai es t e posibil să ad mitem pa~a l e li s mul planelor
orizontale. ·
NIVELMENTUL 21-7
niPelul mării . Cotele astfe1 măsurate se num esc a ltit udini a le punctelor
respect iY e.
S-a efectu at, prin operaţii · de precizie, un niPelmenl general a l teri-
tor iului Franţei, astfe l încît să se poată cunoa~te altitudinile unui foarte
mare număr de puncte. Pentru a r aporta un n ive lm ent oarecare la nivelul
mării este dec i suficient să l egăm de e l un punct care a făcut parte din
nive lmentul general.
581. Reprezentarea cotelor. Curbe de nivel.
Un plan fiind raportat pe hîrtie, mai trebuie să realizăm un mijloc
de a da o idee clar ă despre relieful te-
renu lui astfel figurat. Realizăm aceasta
cu ajutorul curbelor de nivel.
Se numeste cu rbă de niPel ·
(fig. 275, 282) lo cul geometric a l
puncte lor avînd aceeaşi cotă datăJ
altfel spus, secţiun ea s uprafeţe i t ere-
nului printr -un plan orizontal. ·
O astfel de curbă se determină
p lantînd (cu ajutorul ·nivelului cu apă) --
Fig. 275
·ţ ăru ş i în puncte destul de apropiate
si avînd cota dată, iar apo i ridicînd - -
prin inter sec ţii sau prin orice altă metodă pl a nim etr.i că - po7.i·ţ iil e aees -
tr.r tărusi.
' ReÎieful uriui teren se reprezintă figurînd curbe le de nivel, ale căror
·Cote diferă unele de alte le cu o acee aşi cantitate sau ec hidistanţă ( dep en-
dentă, bineînţel es, de natura terenului şi de scara planului).
Dacă echidistanţa a fost aleasă în mod convenabil, forma şi di s poziţia
curbelor deAnivel vor permite s ă ne dăm seama de toate particularităţ ile
reliefului . ln particular , terenul va fi cu atît mai în clinat, cu cît, pentru
aceeaş i echidistanţă, curbele de nive l vor fi mai apropiate.
Pe multe hărţi topografice r eliefu l este figurat prin haşuri tra sate
î ntre curb ele de nivel suc ces ive , normal pe aceste curbe; dec i cu atît mai
s curte, cu cît acestea sînt mai aproape unele de altele, ş i cu cît panta este
mai r epede , haşurile fiind, de altfel, cu atît mai apropiate şi mai groase,
cu cît sînt mai scurte. Acest mod de reprezentare are însă dezavantajul
d e a supraîncărca h arta, fără a furniza în plus nici o informaţi e care să nu
fi fost conţinută în curb ele de nivel.
Independent de figurarea genera l ă a terenului, harta poartă indi-
c aţiil e cotelor unui anumit număr de puncte importante.
Un plan de relie f se obţine decupînd , după curbele de nivel, plăci
de carton de grosime constantă, destinate să r eprezinte echidistanţa ), ş i
1
lipindu-le apoi unele peste ce lelalte.

582. Dacă vrem să repr eze ntăm ondulaţiile unui teren în lungul unei
linii date, a cărei proi e cţie este fi gurată în L (fig. 275) pe plan , recurgem
la profile.
1) Foarte fr ecvent, scara ec hidistanţ e i se · ia. mai mare decît cea a planului: exa-
gerăm difer enţe l e de nivel în r apo rt cu distanţe l e orizontale.
218 NOŢIUNI DE TOPOGR AF I E
Se numeşte profil figura obţinută desfăşurînd (536) cilindrul care

proiectează orizonta l linia cons id er ată . Este limp ede că, dacă L
este o dreaptă,
profilul nu este altceva decît secţ iun ea 'ter enului prin planul vertical care
proi ectează această dreaptă.
Deoarece trasarea curbelor de nivel ne d ă, ea singură, forma terenului , ·
ea trebuie să permită con stru ire a profilului după o lini e arbitr ară L.
În adevăr, cunoaştem ordonatele sa u cotele unui număr de puncte
m, n, p , . . . (fig. 275 ) a le liniei L, anume punctele în care această lini e inter-
sectează curb e le de nivel.
Vom indica în plan abscisele curbilinii ale aceloraşi puncte şi le vom
purta 1 ) în 0 1 m1 , 0 1 n 1 , 0 1 p 1 , . . . (f ig. 276) ; vom avea astfe l , la extremităţile
ordonatelor m 1 M 1 , n 1 l\'1 „ .. , o ser ie de
pun cte ale profilului că utat.
583. Pentru a încheia ce le ex-
puse în l egă tură cu planimetria şi cu
I nivelm entul , vom vorb i p e scurt despte
I une le s implifi cări care se pot intro-
I du ce în aceste două operaţii.
I .
M etodf'le fotografice, care pre-
o,m, n,
zint ă importantul ava ntaj de a r edu ce
Fig. 276 la durata minimă operaţiile de efec·
tuat pe t eren , sînt frecvent folosite în
topografie. Locu1 ocupat de imaginea unui obwct pe fotografie dep inde,
în a d evăr, de dir ecţia razei luminoase care un eşte acest punct cu centrul
optic al lentile i obiectivului. Ca atare , putem deduce de aici, ţinînd sr.ama
de anumite prec a uţ ii, azimutul şi înălţim ea acestei direcţi i. Va fi deci
suficient să avem două fotografii lu ate din dou ă pun cte situate la o dis-
tanţă cunoscut ă, pentru a deduc e de aici, prin intersecţi:i, ridicarea şi nivel-
mentu) terenului fotografiat astfel de dou ă ori.
ln ultimii ani, această metodă a luat o ext ind ere mereu crescîndă.
Cu ajutorul e i (luînd ca centre de vizare avioane ), a u fost operate anumite
revizuiri recente ale cadastrului, reperări ale unor stîn ci submarine etc.
584. P e de altă parte, am văzut că nu ob ţin em poziţia relativă a
două puRcte A, B vizînd pur şi simplu punctul B din punctul A, ş i către
buie să completăm această vizare, fie mă surînd cu l a nţul di sta nţ a AB,
f 1e v izînd dintr-un al treilea punct.
Există totuşi un mijloc· dr. a evita această necesitate. Acesta constă
în a folosi un principiu din cursul de cosmografie:
Diametrii aparenţi ai unui acela:şi obiec.: l (d estul de mic), Păzu l de la
distanţe diferite, sînt inPers proporţionale cu aceste distanţe.
În co nformit ate cu aceasta, dacă un ajutor a l operatorului se tr ans-
portă în B cu panoul de vizare de dimensiuni cunoscute, diametrul aparent
al acestuia, văz u t din punctul A, n e va permite să cuno aştem di stanţa AB 2 );
1 ) Aceeaşi o b servaţie ca la p. 217.
2) Aceasta (ca ş i prin cipiul pe care l-am reamintit) presupu n e că dimensiun e~
~izată es te perpend i cu l ară pe r aza vizua l ă (deci că aceasta este o rizonta lă, de1ia.rece
panoul d e vizare este ţ i n ut vertica l). În caz contrar, es te nevoie de o nouă core1:ţie \d e
a l tfe l simp l ă) .
ARPENTAJUL 219
sau încă, citim pe o miră cu gradaţii speciale, nu diametrul aparent sub care
vedem o lungime dată , ci dimpotrivă, lungimea corespunzătoare unui dia-
metru aparent dat.
În raport cu măsurarea cu lanţul, această metodă (stadimetria ) oferă
avantajul de a măsura dintr-o dată (cu o precizie cel puţin de acelaşi ordin )
lungimi pe care am fi obli~aţi să le fracţionăm mult, dacă am 8
folosi lanţul: fiecare vizare poate avea o distanţă de 200 sau
de 300 metri, cu mirele cele mai obişnuite; anumite perfec-
ţionări în construcţia mirelor ne permit să dublăm această
A/1Fig. 277
distanţă.
Astfel, măsurăm chiar distanţa AB, şi nu (ca în cazul lan-
ţului) proiecţia ei orizontală AH (fig. 277). Aceasta din urmă poate fi
evaluată, dacă citim, în afară de aceasta, înălţimea razei · vizuale AB.
Putem măsura astfel, în acelaşi timp, azimutul, înălţimea şi lungi-
mea dreptei care uneşte un punct M cu un punct O, ales o dată pentru
totdeauna, şi obţinem prin radiere ridicarea şi nivelmentu l, cu o singură
vizare pentru fiecare punct.
585. Altitudinea unui punct poate fi determinată cu ajutorul baro-
metrului; altfel spus, prin cunoaşterea presiunii atmosferice în acest punct,
dacă cunoaştem totodată presiunea într-un punct de altitudine cunoscută
(distanţa orizontală a acestor două puncte nefiind prea mare). Această
metodă dă cota instantaneu , ceea ce este necesar într-un mare număr de
cazuri.
În privinţa ei, trimitem pe cititori la tratatele de fizică.
CAPITOLUL III
ARPENTAJUL
586. Arpentajul are ca obiect dete~minarea ariei unui teren sau, mai
exact, a ariei proiecţiei sale orizontale . ln general, este util să o cunoaştem
tocmai pe aceasta din urmă. Terenurile pe care le arpentăm astfel sînt, în
adevăr, de cele mai multe ori destinate agriculturii sau construcţiilor şi,
deoarece plantele cresc vertical, după cum se ridică şi construcţiile, dimen-
siunile edificiilor sau numărul de plante dintr-o specie determinată care-şi
pot găsi loc într-un plan dat nu depind decît de proiecţia orizontală a aces-
tui teren.
587. Orice metodă prin care am putut să ridicăm planul unui teren
ne permite deci să-l şi arpentăm. În adevăr , pentru a măsura aria unui teren
poligonal, îl vom considera ca pe o sumă de triunghiuri şi, o dată ce vom
avea elementele necesare pentru determinare a fiecărui triunghi (furnizate
de ridicare), formulele trigonomet riei ne vor permite să calculăm aria. Dacă
am măsurat cele trei laturi ale fiecărui triunghi, aria va fi dată de formula
(251) :
S =V p (p-a) (p-b) (p-c)
~ 20 N OŢIUNI DE TOPOGRAFIE
588. De cele m a i mult e ori, arpentajul este exec utat de operatori

care nu sînt în stare să efe ctu eze calcule tri gonometrice ; instrumentul
fo los it atun c i este ech erul arp entorului.
Pentru a arpenta un poligon , am putea s ă-l de scompunem în triun-
ghiur i, a că ror b ază ş i a că ror în ă lţim e (cu ech erul ) o m ăs urăm.
Se prefe ră în s ă u n a lt procedeu , ale gînd întîi o dreaptă x y (fi g. 278)
sau bază, de exemplu cea mai mare diagonală AE a poligonului, p e care
c ob orîm p erpendicularel e Bb , Cc, Dd, Ff , Gg din toate vîrfurile. Am
descompu s astfel poligonul în triunghiuri (ABb, AGg, DdE, Ff E , fig. 278)
Fig . 278 Fig . 279
şi în trapezele dreptunghice (BbCc, Cc Dd, GgFf, fi g. 278) , al e c ăror arii le

putem obţine prin formulele cunoscute.
In fig. 278 toate triunghiurile şi trapezele sînt aditiiJe; putem avea
şi o altă situaţie: în fig. 279, de exemplu , aria poligonului se obţin e scă
zînd din suma ABb + BbCc + CcDd + DdEe + FGg +GgHh + J(l,A
suma F E e + HhI<k.
~~-------: Este clar că, . în ace st proce-
I . . I
deu de arpentaj operăm ca şi cum
I I
I I
ar fi vorba de o ridicare cu echerul,
I , baza jucînd r olul axei absciselor.
L ______ _ ~ 589. In cazul cînd terenul este
Fi g . 280 Fi g . 281 mărginit de un contur curbiliniu,
a cesta se r edu ce la cel prece dent ,
înlo cuind curba printr-un poligon cu un număr de laturi destul de mare.
Încep em prin a înscrie un prim poligon ABCD . .. (fig. 280) cu un
număr nu prea mare de laturi, pe care-l arpentăm, cum s-a · arătat la nr. 588,
apoi evaluăm partea cuprinsă între curbă şi fiecare latură, luînd ca bază
latura 1 ). .
590. Poate apăr e a necesitatea de a arpenta un teren în care nu pu1 em
pătrunde (fig . 281). Înconjurăm atunci acest teren cu un poligon uşor de
mă s urat, de exemplu un dreptunghi (fig. 281) şi arpentăm partea acestuia,
cuprinsă în exteriorul terenului care ne interesează; nu ne mai rămîn e
decît să facem diferenţa celor două rezultate.
l) Există formule aproximative care ne permit să ajungem , pentru aceste arii

mixtilinii, la rezultate ceva mai exacte decît cele pe care le-am obţin e însurriînd pur
~ i simplu trap eze .
ARPENTAJUL 221
591. Cuhaj.
Ne putem propune să evaluăm vo lumul ·unui teren cuprins în inte-
riorul cilindrului care proiectează pe un plan orizontal determinat o ari e S
(fig. 282 ), luată pe acest teren.
Să presupunem întîi că aria S este cuprinsă
între două curbe de nivel consecut ive C, C'. Vom
putea atunci, cu . aproximaţie suficientă, să consi-
derăm toate punctele ca avînd aceeaşi cotă dea-
supra planului orizontal dat, de exemplu o va-
lo are medie între cote le C, C'. Volumul de eva luat
va fi atunci ace la al unui cilindru avînd ca în ăltime
această cotă şi ca bază proiecţia orizontală a l~i S.
Dacă acum aria S este oarecare, vom putea
totdeauna (fig. 282 ) să o de scompunem în părţi
cuprinse între curbe de nive l consecut ive, pe car e le vom trata cum s-a
arătat mai sus.
592. De ce le mai multe ori însă, aria 'S are forma une·i benzi în guste
din vecinătatea unei anumite linii L (f ig. 283). Aceasta se întîmplă atunci
cînd cubajul propus este destinat sta-
M M' bilirii unui drum.
M"
--r----f--_-+- În acest caz, metoda pe care
1N IN'~ N---.J--.l...- L am indicat-o nu este cea mai comodă;
I I
este mai convenabil să determinăm
;Fig. 283 o serie de profile transversale, adică
profile (582) după aliniamentele MN,
M' N' , ... , normale la L , şi să considerăm volumul cuprins între fiecare
dintre aceste profile şi cel următor ca pe un ci lindru avînd di st anţa celor
· două profile ca înălţime şi pe unul · dintre ele ca bază.
EXERCIŢII
852. Să se verifice dacă un ec h er de arpentor este just. Vom oper a oare exact ca
pent.ru echerul plan (84)?
853. Să se duc ă la un aliniament d a t o perpendicul a ră printr-u n punct exterior ,
fără a folosi alt instrument d ec ît l anţu l şi fără tatonare (se va ap lica nr. 126).
· 854. Să se împartă un aliniament în două p ă rţi egale, numai c u ·a jutorul grafo-
.metrului . ·
854 bis. Pe un aliniament dat, pornind .d intr-un punct dat, să se aşeze numai
cu ajutoru l grafometrului o lu ng·ime ega l ă cu lun gimea unui a lt ·alinia m ent dat.
855. Să se pr e lun gea s că u n aliniam ent dincolo de un obstacol care împi edictt
p rivirea. .
855 bis. Presupunem că o drumuire (565) a fost efectuată fă ră eroare la ung hiuri,
însă cu o greşeală în m ăs urar ea un ei laturi. Cum va putea fi d esc op e rită aceas tă gr eşea l ă
(indicînd latura greşită) prin considerare a erorii d e închid er e?
856. Un nivel cil ap ii are un tub orizonta l de un m etru lun gime, montat p e un
ax, a l cărui capă t se gii seş te la un cen t imstru de mij locul tubu lui . In sta l ă m aparatu l
a stfe l, încît axu l să formeze cu verticala un un ghi a cărui tange ntă este 1 /10. Să se ca l-
culeze cu aproxim a ţi e Yariaţ ia maximă a planului de vizare, dacă aparatul se roteşte în
jurul axului. Depinde r ezultatul de lungimea tubului?
857. Să se arate că putem înlocui nive lul cu apă printr-o og lind ă plană, a ci'.tre i
direcţie poate fi făcută s ă vari eze, m e nţinînd-o vertical.1.
222 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE lN SPAŢIU
858. Să se arate c ă punctul M (fig. 264) al unui plan, avînd proprietatea că drep-
tele care îl un esc cu tre i puncte date A, B, C formează între ele unghiuri date, poate fi
obţinut astfel: se construiesc p e BC, CA, AB ca baze triung hiuri BCa, CAb, ABc, toate
a sem en ea cu triunghiu l 1', ale cărui unghiuri sînt egale cu ce le date sau cu sup l ementele
lor {aleg înd d e fiecare dată în mod convenabil vîrfurile omoloa,ge). Drepte le Aa, Bb, Cc
s înt concurente într-un punct care satisface problema. Punctele a, b, c nu sînt alte le decît
ce le în care dr epte le 1\!IA, MB, MG întîlnesc respectiv arc e le d e cerc MBC, MCA, lYIAB.
858 bis . Să s e calcul eze di s tanţa unui punct acc esibil la un punct inaccesibil însă
vizibil, numai cu ajutorul l a nţului, a plicînd teorema tra n sversal ei (192).
COMPLEMENTE DE GEOMETRIE ÎN SPAŢIU
CAPITOLUL I
CENTRUL DISTANŢELOR PROPORŢIONALE .
593. Problemă. Fiind date , în mărime şi semn, abscisele IA şi I B a

două puncte A, B de pe o dreaptă, raportate la un punct I al aceleiaşi drepte,
să se afle abscisa punctului M, care împarte segmentul AB într-un raport dat
MA
( in manme
• V • •
şi semn )
- - = - -q
MB p
Avem
MA= IA - IM,
MB=IB-IM
ş1 deci
IA-IM q
- - - - == - - .
IB-IM p
Această ecuaţie, în care totul este cunoscut în afară de IM, este de

g radul întîi în raport cu această cantitate. Ea ne dă deci abscisa căutată:
IM =p·IA + q·IB .
. p+q
După
cum era de aşteptat (110) această expresie
infinită, dacă şi numai dacă q
devine p. = -
Fig. 284 Corolar. Să ducem prin punctul I o dreaptă sau
un plan oarecare (fig. 284) şi fie . AA 1 a, BB 1 b, = =
MM 1 = m distanţel e punctelor A, B, M la acea s tă dr e aptă sau la acest
plan. Vom presup~~e, .~e altfel , că ~ces~e distanţe se ia_u în mărime ş~
semn, un sens poz1t1v fnnd al es pe direcţia lor comună. Vom avea atunci
pa+qb
m=
p +q
CENTRUL DISTANŢELOR PROPORŢIONALE 223
In adevăr, lungimile a, b, m sînt, în mărime şi semn (190) propor-

ţionale cu IA, IB, IM. Ecuaţia precedentă fiind omogenă în raport cu aceste
din urmă cantităţi, le putem înlocui prin a, b, m, B
ceea ce dă rezultatul enunţat. M 1
O b s e r v a ţ i a I. De altfel, acest rezultat IM:-..i-...--~D
nu si-ar pierde de loc valabilitatea, dacă distan- 1 11
ţele' a, b, m, în loc să fie luate pe perpendicu- I
11 c
lare pe planul considerat, ar fi purtate după pa- _..;~
-+-.1.11-1-1_._I- -+---.
ralele cu o aceeaşi direcţie arbitrară (neparalelă
cu p l anu l d at ) . Â 1 cf D1
O b s e r v a ţ i a II. Ştim (113) că raportul
M 1 A 1 /M1 B 1 are şi el valoarea - q/p. Fig. 285
594. Fie date un număr de puncte A, B, C, D „ „
(fig. 285) ~i numerele p , q, r, s„„, pozit ive sau negative, însă nu toate
nule, corespunzînd respectiv acestor puncte .
Fie M punctul care împarte pe AB în raportul-q/p (adică MA = - J_)
MB p
M'. punctu l care im parte
A MC m
A
raportu l - -r - - (M' M
- = - -r- )
' p +q M'C p+q
M" punctul care împarte M' D în raportul
p
-
8
+q +r
(M"M' =
M" D
-
p
8
+ q +r
)
etc.
Dacă a, b, c, d„ .. sînt distanţele punctelor A, B , C, D„ .. la un plan
arbitrar P, distanţa m a punctului M la acelaşi plan va fi (593)
pa+ qb
1n= - - --
p+q
Distanţa m' a punctului M' la acest plan va fi
m, - (p + q) m + re - pa + qb + re .
- (p + q) + r - p +q+r '
tot astfel, distanţa punctului M" va fi
(p + q + r) m' +sd pa + qb + re + sd
rn" =- ------
(p + q + r) + s p+q+r+s
Continuăm
astfel pînă cînd folo sim toate punctele date şi fiecare
dintre ele cîte osingură dată; vom obţine un punct O, numit centrul distan-
ţelor proporţionale ale punctelor A, B, C, D „ „,
afectate de coeficienţii
p, q, r, s„„
Distanţa acestui punct la planul P este
o=
pa + qb + re + sd + ...
p +q + r + s +„.
Am arătat că punctele date trebuie utilizate cite o singură d ată , însă
n-am specificat ordinea în care le facem să intervină. La prima vedere s-ar
putea crede că poziţia punctului final O ar trebui să depindă de această
ordine. Rezultatul precedent ne dovedeşte că nu este aşa. Valoarea găsită
COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
p entru distanţa punctului O la planul P este , în adevăr, independ e ntă de

ac e astă ordinţ ( bineînţe l e s, cu condiţia ca fie c ăruia dintre puncte le noa stre
s ă-i corespundă mereu acelaşi coeficient) , şi deci, da c ă schimbînd ordinea,
am gă s i un punct O' distinct de primu-I , dreapta 00' ar trebui să fie paral e l ă
cu planul P , şi aceasta oricare ar fi planul P, ceea ce est e absurd.
O b serva ţie. Fie A 1 , B 1 , C1 , Mu M~, ... ,01 proiecţiile pe pla-
nul P ale punctelor A , B , C, ... M , M' , ... O (fig. 285). Punctul M 1 va im-
părţi segmentul A 1 B 1 în raportul - J_ ; punctul M~ va împ ă rţi C1 JV1 1 în
p
r -
raportul -· - - etc. lntr-un cuvînt , punctul 0 1 Pa fi ce ntrul distanţe lo r
p+q
proporţionale ale punctelor A 1 , B 1 , C1 „ .. afectate de aceeaşi coeficienţi ca ş i
punctele date A, B, C, ... şi acelaşi lucru se va întîmpla, dacă dreptele
AA 1 , BB 1 „„ , în loc s ă fie perpendiculare pe planul P, vor fi paralele pe o
directie oarecare.
'595 . Centrul dis tanţe lor proporţionale nu este, evident, altceva decît
ce ea ce se numeşte în statică centrul forţelor paralele, punctele date fiind
punctel e de aplicaţie ale forţelor , iar intensităţile acestora fiind reprezentate
prin coeficienţii p , q, r, ... , care sînt pozitivi sau negativi, după sensul forţ e
lor respective.
596. Există o împrejurare în care şirul de op eraţ. ii pe care le-am
indicat mai sus şi-ar pierde valabilitatea , anume atunci cînd am avea d e
împărţit o dreaptă într-un raport egal cu + 1, de ex emplu cînd primii doi
co eficienţi ar fi egali şi de semne contrare. Se vede u ş or că putem ocoli
întotdeauna dificultatea, intervertind ordinea punctelor dat e , cu excepţia
unui singur caz, anume cînd suma tuturor coeficienţilor daţi este nulă.
În limbajul staticii, acest caz corespunde aceluia în care forţele date sînt
8 echivalente cu un .cuplu 1 ).
O 597. Da c ă toţi coeficienţii sînt ega li cu +1 , centrul
di s tanţ e lor proporţionale ia numel e de centru al dist an-
telor medii. Centrul distantelor m edii al unui sistem de
punct e poate fi deci consid~rat ca definit d e proprietatea
Fig . 286 că distanţa sa la un plan oarecare est e m edia a ritm eti că
a di stanţelor punctelor date .
598. Vom considera , în particular , cazul cînd punc te le date sînt în
num ă r de două , de t r e i sau d e patru.
Să presupunem întîi că nu avem decît două punct e A , B (fi g. 286),
a"fectate de coeficienţii p, q. Centrul di stanţ e lor proporţionale est e atunci
un punct al dreptei AB. P e de altă parte , A şi B fiind date, acest centru
poate coincide cu un punct oarecare O al dreptei . A B, pen tru o alegere cmwe-
nabilă a lui p şi ' q; evid ent, este suficient s ă lu ă m
J_ = _ OA
p OB
1 ) Î n cazul c înd forţe l e da t e î ş i fa c echilibru, cen t rul di
sta nţ e l o r pr o p o rţi o n ale
nu ma i es t e a ru nca t la infinit, c i n ed etermin a t. În ş i r ul d e o p eraţ ii indica t în t ext , a ju n-
gem i a r ăş i la s fîr ş it la d o uă pun cte a fec t a t e d e coe fi c i e nţi ega li ş i d e semn e contrare ,
în sii a ces te dou ă punc te vor co incide .
CENTRUL DISTANTE LOR PROPOR ŢIO NALE
225
Să introdu cem numărul t dat de r e laţia
relaţia obţinut ă înainte

pa+ qb
o=----
p+q
între di stanţel e punctel or A, B, O dev in e
pa + qb + to = O.
Aşadar, fiind date trei puncte coliniar e oarecare, putem găsi trei numere ,
nu toate nule, însă a căro r sumă es te nulă , şi care dau loc relaţ ie i
precedente·
între dis tanţe l e ce lor trei puncte date la un plan oarecare.
.
Condiţia de mai su s determină de altfel comple t,
dacă nu numere le
p, q, t, ce l puţin rapoart ele dintre e le: avem (deoare ce ]!___ = - OB. iar
q OA'
p + q + t =O)
_!!_=.! [_= p+q = - -t- =_t_ .
BO OA BO +OA BA AB
599. Fie acum trei puncte A, B, C (fig. 287), despre care v om
presu-
pune că formează un triungh i ; fie p, q, r coeficie
nţii
corespunzători. A
Dacă împ ărţim pe BC într-un raport 111 B: MC= -
~
r: q,
centrul căutat O al distanţelor proporţional e se situează
pe dreapta AM. Vedem că acest punct se află în mod ne-
cesar în planu l ABC. ·
Tot astfe l , împărţind pe CA în raportu l NC : NA= - p :r 8 M D
şi pe AB în raportu l PA : PB = _}_ q: p , dreptel e BN, CP Fig. 287
ne dau două pozilii noi ale punctu lui O.
De ac i rezultă o nouă demons tratie a teorem ei de la nr.
197.
În adevăr, dacă laturile unui triu~ghi ABC sînt împărţite
prin
puncte 1e M , N , P (f·1g. . 287) ast f e 1 inert MB NG PA
- = - 1 , putem
A A
MG NA PB
evident pune
MB r
MG q
NG = _ .E_
NA r
MB NG PA
iar în v irtut ea relaţiei -- · - = - 1, vom avea în mod necesar
MG NA PB
PA= _ .J....
PB p
15 - L ecţii de geometrie e l ementară , voi. II

226 COMPL EMENT E DE GEOMETRIE !N SPAŢIU
drept e AM,
Observaţiile prece dente ne arată, ca atare , că cele trei
t, anum e centr ul dista nţelo r propo r-
BN, CP sînt concu rente într-u n punc
ţionale al punc telor A, B, C.
r medi i a trei punc te
599 bis. Dacă este vorba de centr u l distanţelo ui form at de acest e
medi anele triun ghiul
A, B, C drept ele AM, BN, CP sînt
decît ceea ce am numi t înain te
punc te. Cent rul distanţelor medi i nu este
centr ul de greut ate al ·triun ghiu lui ABC .
600. Coor dona te baric entri ce în plan.
din planu l său. Să unim O
Inver s, fie date triun ghiu l ABC şi punc tul O
tă pe BC. Dacă vom alege
cu A şi fie M punc tul în care această dreap
taie
ac relaţ ia
două nume re q, r care satisf
MR r
MG q
apoi un număr p, dat de proporţia

· OM = _ _P_,
OA q+ r
ale al punc telor A, B, C,
punc tul O va fi centr u l distanţelor proporţion
afect ate de coeficienţii p, q, r.
prime le trei: nu sînt coli-
Astfe l, fiind date patru punct e, dintr e care
ra coefic ienţi astfel , încît centr ul distanţelor lor
niare , le putem afecta acesto
proporţionale să fie al patru lea
punc t dat.
dacă dreap ta OA este paralelă
Raţionamentul pare să nu subsi ste,
putea reînc epe, fie consi derîn d dreap ta OB
cu BC; în acest caz însă l-am
ta oe şi latur a AB ).
1
şi latur a CA, fie consi derîn d dreap
sînt de altfe l deter mina te, dacă
Rapo artele dintr e cantităţile p, q, r
acest ea sînt rapoa rtele în care drept ele OA,
este dat"p unctu l O (deoa rece
OB, OC împa rt respe ctiv latur ile BC, CA, AB). punc tului O, în rapor t
S-a dat nume le de coord onate baric entric e ale
p, q, r, aleşi în acest mod.
cu triun ghiul de refe rinţă ABC , coeficienţilor
deter mina t, în rapor t cu un
Coor dona tele baric entric e ale unui punc t
r comu n.
triun ghi dat, sînt deter mina te pînă la un facto + +
q r
Inver s, oricărui sistem de coord onate p, q, r, astfe l ca suma p
e un punc t deter mina t, situa t în planu l
să fie diferită de zero, îi cores pund
triun ghiu lui.
tele A, B, C, O, paral ele
Obs erv aţi e. Dacă vom duce prin punc
esc în AI> B 1 , C1 , 0 1 planu l P,
Ia o aceeaşi direcţie arbitrară, pînă întîln
prece dente şi a celor expu se la
punc tul 0 1 va avea, în virtu tea definiţiei
baric entri ce în rapo rt cu triun ghiu l
nr. 594 (Obs .), aceleaşi coord onate
l ABC .
A 1 B 1 C1 ca şi punc tul O în rapor t cu triun ghiu
idera rea arii lor ne perm ite să dăm o inter preta re simplă
601. Cons
coord onate lor baric entri ce în plan.
punct ul O cu vîrfur ile triung hiu-
1) Evide nt, este impos ibil ca drepte le care unesc lele duse
toate trei parale le cu l aturi le ace luia şi triung hi, deoare ce parale
lui ABC să fie
printr -un acelaşi punct .
hi prin vîrfur ile opuse nu trec
la laturi le unui triung
CENTRUL DISTA NŢELOR PROPORŢIONALE
227
În adevăr, să cons i derăm cele două triun ghiuri ABM, ACil1. Raportul
ariilor acestor două triun gh iuri, care au evident aceeaş i înălţime, este egal
cu raportul dintre bazele lor 111 B, J\ifC. Pentru acelaşi motiv, acest raport
MB: MC este egal cu raportul dintT'e arii le triun ghiurilor OMB, OMC.
Obţinem deci, în virt ut ea unei teore me c11noscut.e referitor la proporţii '
MB AMB OMB AOB

-=--= -- =--·
MG AMC OMC AOC
d eoarece triunghiul AO B este echiva lent cu suma sau cu diferenţa triunghiu-
rilor AMB şi OMB, triunghiul AOC fiind echivalent, în acelaşi timp, cu
suma sau cu diferen ţa triunghiuri lor AMC şi OMC.
Raportul AOB : AOC este deci ega l , în valoare absolută, cu raportul
r : q. În plus însă, putem observa că, da că dreapta AO taie latura BC
(adică dacă r : q este pozitiv), cele două triunghiuri AOB, AOC sînt ambele
aditive (v. Nota D, 315, fig. 244-245) sau ambele substractiv e (ibidem,
fig. 246), pe cînd dacă dreapta AO taie una dintre prelungirile lui BC,
cele două triunghiuri vor fi unul aditiv, iar celălalt substractiv , în timp
ce raportul r : q va deve ni negativ. Dacă afectînd deci fiecare dintre
triunghiuri le BOC , COA; AOB de semnul+ sa u de &emnul - , după cum
este aditiv sau sub stractiv, raportul r : q (Ja fi, în mărime şi semn, egal cu
raportul dintre ariile triunghiuril or AOB, AOC.
Efectuînd r aţionamente analoge p entru celelalte laturi ale triunghiu-
tui ABC, ajungem evident la următoarea concluzie:
Coordonatele baricentrice ale unui punct sînt, în mărime şi semn (ţinînd
seama de convenţia stabilită mai su s) , proporţionale cu ariile triunghiuril or
a(Jînd ca (Jî rf comun acest punct şi ca baze res pecti(Je laturile triunghiulu i
de refe rinţă .
602. Să introducem numărul t , def init de r e l aţ ia
p q+ + +
r t =O.
Atunci relaţia găs it ă înainte între di sta nţ e l e a, b, c, o ale punctelor
A, B, C, O la o dreaptă oarecare din planul ABC sau la un plan oarecare,
adică
pa+ qb + re
o= - ----
p+ q+ r
se poate . scrie
. pa + qb + re + to = O.
Aşadar, fiind date patru puncte în plan , putem găsi patru numere,
p, q, r , t, a căror swnă este nulă, astfel încît distanţele celor patru puncte
date la un plan arbitrar, înmulţite res pecti(J cu aceste patru numere, să dea
o sumă nulă.
Raţionamentul de mai sus îşi pierde valabilitate a cînd cele tre i puncte
A, B, C sînt coliniare. Atunci însă şt im (598) că putem găsi numere p, q, r,
astfel ca să avem
pa+ qb + re= O,
ceea ce revme la r e laţia pr.ecedentă, t fiind luat egal cu zero.
15*
COMPLE MENTE DE GEOMETRl,E IN SPAŢIU
228
603. Coordonate baricen trice în spaţiu.
. Să consi?erăm acum cazu l în care plecăm de la

patru puncte A, B, C, D
r, sfiind coefici enţii afectaţi aces-
(fig. 288) nesitu ate în acelaşi plan. p, q,
începe prin a lua centru l distanţ elor proporţionale
tor puncte , vom putea
spus, pun ctul
ale puncte lor A, B, C, afectat e de coeficienţii p, q, r , altfel
M din planul ABC, a le cărui coordo nate barice ntrice în
o raport cu acest triung hi sînt numer ele p, ,q, r; apoi luăm
pe DM un punct O, astfel încît

OM s
-=-----
OD
De exemp lu, dacă coeficienţ ii p, q, r, s sînt to ·ţi egali

cu+ 1, punctu l O va aparţine drepte i care uneşte punctu l
D
te a l triung hiului ABC, astfel că
Fig. 288 cu centru l de greuta
această dreaptă şi celelal te trei drepte care unesc
punctu l A
l B cu centru l de
cu centru l de greuta te al triung hiului BC D , punctu fi
l de greuta te al lui DAB vor
greuta te al lui CDA, punctu l C cu centru
concur ente într-un acelaşi punct.
604. Invers , O (fig. 288) fiind un punct arbitra r din spaţiu,
putem
centru l distanţ elor
întotde auna determ ina astfe l coeficienţii p, q, r , s, încît
O. Va fi suficie nt să luăm pentru
propo rţionale obţinut să fie punctu l
„
p, q, coordo natele barice ntrice în raport cu triung hiul
ca s,
ABC a le punctu -
număru l definit de
lui M, în care dreapt a DO taie planul ABC, iar
relatia s cri s ă mai sus. aproximaţia
' Co e fi c ienţii p, q, r, s, care sînt astfel determinaţi cu
trice ale punctu lui O în
unui factor comun , se numes c coordo natele baricen
raport cu tetraed rul de referinţă ABCD .
Lă s ăm pe seama cititor ului să demon streze că aceste
coordo nate bari-
tetraed re avînd vîrful
centrice sînt proporţionale cu volum ele celor patru
feţele tetraed rului de refe-
comun în punctu l consid erat şi ca baze respec tive
ionalit ate Ioc în mărim e şi semn, dacă am
rinţă ş i că această proporţ are
semnu l - , după
avut grijă să asociem tetraed relor consid erate semnu l + sau
cum sînt aditive sau substr active (v . nota F ).
605. S ă introdu cem numărul t, definit de relaţia
p + q+ r + s + l = O.
• Relaţia
pa + qb + re + sd
o = '--~-"--'---'--
p +q+r +s
care are . loc între distanţele celor cinci puncte A, B, C,
D, O, la un plan
oareca re, se poate scrie
pa + qb + re + sd + to = O.
Aşadar, fiind date cinci puncte din spaţiu, putem găsi

cei cinci coefi-
relaţie i preced ente. De altfel, putem demon -
cienţi p, q, r, s, t, care dau loc
stra ca mai sus (602) că a,ceastă conc lu~ie nu-şi pierde valabilitatea dacă
punctele A, B, C, D, încetează de a mai forma· un tetraedru.
606. În mecanică se defineşte centrul de greutate al unei figuri arbitrare.
Această definiţie conduce, în cazul unui poligon sau al unui poliedru omogen
(această condiţie, absolut indispensabi l ă, este implicată în cele ce urmează)
la următoarele concluzii:
Centrul de greutate al unui triunghi es te punctul de concurenţă al media-
nelor sale, conform denumirii adoptate de la nr. 56.
Centrul de greutate al unui poligon plan arbitrar se obţine descompu-
nîndu-l în triunghiuri, ale căror centre de greutate le determinăm şi luînd apoi
centrul distanţelor proporţionale cde punctelor cistfel obţinute, afectate de coefi-
cienţi respectiv egali cu ciriile triunghiurilor co respunzătoare .
Centrul de greutate al unui tetraedru es te punctul în care se taie (603)
dreptele ce unesc fiecar e vîrf cu centrul de greutate al feţei opuse.
Centrul de · greutate al unui poliedru arbitrar se obţine descompunîndu-l
în tetraedre ş i procedînd cum am exp licat pentru poligoane (cuvîntul arie
fiind înlocuit prin volum ).
607; Teoremă. Dacă intersectăm o prismă cu diferite plane, centrele
de greutate ale secţiunilor astfel obţinute sînt pe o aceeaşi A-=---.----::;:"'
paralelă la muchii.
Pentru demonstraţie, ne vom baza pe teorema de
la nr. 368 .
. Vom demonstra că, dacă ducem, într -o suprafaţă
prismatică, o secţiune dreaptă şi o secţiune oblică, centrul
de greutate al secţiunii oblice se proiectează pe planul sec- o
tiunii drepte în centru l de greutate al acesteia.
' Întîi, dacă prisma este triunghiulară, faptul re-
zultă (fig. 289 ) din obs e rvaţia de la nr. 594, în virtutea E
celor de la nr. 599 bis. Fig. 289
Acum, dacă prisma este poligonală, o putem des-
compune în prisme triunghiulare (fig. 290), care vor da
în planul secţiun ii oblice triunghiur ile T 1 , T 2 , T 3 „ .. , iar
în planul secţiun ii drepte, triunghiurile t 1 , t 2 , t 3 , .•• Fie
G1 , G2 , G3 centrele de greutate a le triunghiurilor TI>
T 2 , T 3 „ .. , iar g1 , g2 , g3 centrele de greutate ale triun-
ghiurilor t 1 , t 2 , t 3 , .•. , care sînt ( după cum am văzut)
proiecţiile punctelor G1 , G2 , G3 pe planul secţ iunii drepte.
Centrul de greutate G al secţi unii oblice este centrul
distanţelor proporţionale a l punctelor G1 , G2 , G3 „ .. , afec-
tate de coeficienţi proporţionali cu ariile T 1 , T 2 , T 3 „ .. ;
pe de altă parte, centrul de greutate g al secţiunii drepte
este centru l distanţelor proporţionale al punctelor g1' Fig. 290
g2 , g3 „ .. , afectate de coeficienţii t 1 , t 2 , t 3 „ .. , care sînt
(368) proporţionali cu primii. Prin urmare, punctul g este (594, Obs.)
proiecţia lui G.
Aşadar, dacă planul secţiuni i oblice variază, punctul G descrie para-
lela la muchii, dusă prin g.
230 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
608. Volumul trunchiului de pr ismă.

Teoremă. Volumul unui trunchi de prismă ·arbitrar este ega l cu produsul
uneia dintre baze şi distanţa centrului de greutate al celeilalte baze la planul
ce lei dintîi.
Vom deosebi două cazuri:
1° Trunchiul de prismă es te triunghiular. Fie ABC, DEF (fig. 289}
cele două baze, G centrul de greutate al triunghiului DEF; d, e, f, g distan-
ţele punctelor D, E, F, G la planul ABC.
Volumul trunchiului de prismă este (409)
ABC· d'.°e+f.
3
Însă (599 bis) d + e +I= g. Măsura volumului este deci produsul

3
ABC·g.
2° Trunchiul de prismă este poligonal. Îl vom descompune în trun-
chiuri de prismă triunghiulare, ale căror baze sînt T 1 , T 2 , T 3 „„, în planul P
al bazei inferioare; T~, T~, T~„ .. , în planul P' al bazei superioare. Dacă
g1, g2 , g3, ... · sînt distanţele punctelor G~, c;, G~, ... la planul P, vom avea
(1°) pentru volumul trunchiului
V= giT1 + g2T2 + g3T3 + „ . ·
Dacă însă g este distanţa la planul P a centrului de greutate al
bazei superioare, avem
deoarece triunghiurile T{ , T~, T~„„ sînt proporţionale cu T 1 , T 2 , T 3 „ ..

(ca avînd aceleaşi proiecţii pe planul unei secţiuni drepte). Scoţînd pe g1 T 1 +
+ g2 T 2 +
g3 T 3 +„. din această egalitate, obţinem efect iv, conform enu n-
ţu lui
V = g(T1 + T + T + ... ).
2 3
Corolare. I. Un trunchi de prismă este echivalent cu prisma pe care am

obţine-o, substituind bazei superioare o secţiun.e duse/, prin centrul de greutate
al acestei baze şi parctlelă cu ba.za inferioară.
În consec intă avem si
I I. Volumul trunchii/.lui de prismă are ca măsură produsiil dintre secţiu
nea dreap tă şi distanţa dintre centrele de greutate ale celor două baze.
III. Teorema pre ce dentă ne arată că poziţia găsite/, pentru centrul de
greutate al unui poligon, prin procedeul de la nr. 606, este independe ntă de
modul în care descompunem · poligonul în triunghiuri. În adevăr, în primul
rînd, raţionamentele de la nr. 607- 608 nu presupun cîtuş i de puţin că aceas-
tă independenţă ar fi fost stabilită (e le sînt va labil e, presupunînd că prisma
a fost descompusă într-un mod determinat în prisme triunghiulare). Ca
CENTRUL DISTANŢELOR PROPORŢION A LE 231
atare, fiind dat un poligon pla n oarecare, îl vom consider a ca pe una dintre
b aze le unui trunchi de prismă, cea l altă b ază fiin.d într-un plan arbitrar P.
Dacă S este aria acestei de-a doua baze, g distanţa centrului de greutate
al poligonului dat la planul P, iar V volumul trunchiului de prismă, vom
avea (teorema precedentă )
V
g = :s·
Această formulă arată că di stanţa g a centrului de greutate G Ia
planul P este iIJ.dependentă de modu I în care am de scompus în triunghiuri
poligonul pentru a găs i punctu l G. Planul P fiind de direcţie oarecare,
rezultă de aci ( co mpară cu nr. 594) că poziţia punctului G este independ entă
de acest mod de des compunere .
609 . Problemă . Să se afle locul geometric a l punctelor p en tru care
pătrate le distanţelor la puncte date, Înmulţite respecliY CU coefic ie nţi daţi
(pozi tiYi sau negatiY i ), să fie o sumă algebrică egală cu o cantitate dată.
F ie date punctele A, B, C, D ş i coeficienţii core sp unzăt ori (pozitiv i
sau negativi) p, q, r , s , .... Trebuie să căutăm lo cul geometric al puncte lor
pentru care avem
p·MA 2 + q·MB + r ·MC + ...
2 2
Ir,
und e k este un număr dat.
Presupunînd suma p + + + ...
q r diferită de zero, fie O centrul
distanţ e lor proporţionale ale punctelor date , afectate de coe fi c ienţii p , q,
r, s, ... Să ducem dreapta OM ş i fie Oa (fig. 291) pro ie cţia
lui OA pe această dreaptă , segmentul Oa fiind luat în mă
rime şi semn , sen sul pozitiv fiind OM.
Vom avea, oricare ar fi poziţia punctului a,
MA 2 = OM 2 + OA 2
- 20M·Oa.
Intr-adevăr, dacă punctul a este de aceeaşi parte a
lui O ca ş i punctul M, segmentu l Oa este pozitiv , iar unghiu l
AOM ascuţit şi r egăsim enun ţ ul de la nr. 126 , 1° ; d im- Fig. 291
potrivă, d acă punctul a este pe prelungirea lu i OM dincolo
d e O , segmentul Oa este n egat iv, unghiul AOM obtuz, iar in ega litatea
precedentă rezultă din partea a doua a aceleiaşi teoreme .
Tot astfe l, dacă Ob, Oe, Od „ . . sînt proiecţiil e lui OB, OC, OD „ . . pe
OM, luate în mărime şi semn în ace l eaşi con di ţii, vom avea
MB 2 = OM 2 + OB 2 - 20M·Ob,
MC 2 = OM 2 + OC 2 - 20M ·Oe.
Inmulţind ega litat ea obţ inut ă mai sus cu p, iar pe cele pe care
le-am scr is acum respectiv cu q , r, s„ .. şi adunînd, ob ·ţinem
p;MA 2+ q·MB + r·MC + ... = (p + q + r + ... )OM2 + p· OA +
2 2 2
+ q·OB + r·OC + ... - 20M(p·Oa + q·Ob + r·Oc + ...).

2 2
232 COMPLEMENTE DE GEOMETR~E IN SPAŢIU
În al doilea membru însă, paranteza din ultimul termen

p·Oa + q·Ob + r·Oc + ...
.este nulă, în virtutea a legerii punctului O; în adevăr, cantităţi l e Oa, Ob,
Oe, ... pot fi considerate ca distanţele (luate în mărime şi semn) punctelor
A, B, C, ... la un acelaşi plan dus prin O, anume cel perpendicu lar pe OM
(fig. 291).
Egalitatea pl'ecedentă se reduce deci la
p ·MA 2
+ q · M B + r · M C + ... = (p + q + r + .. .)OM + l,
2 2 2
dacă notăm cu l cantitatea p ·OA + q ·OB + r ·OC + ... , care este

2 inde-2 2
pendentă de poziţia punctului M.

Astfel scrisă, această ega litate ne arată că condiţia necesară şi sufi-
cientă pentru ca suma algebrică p ·MA 2 q ·MB 2 r ·MC 2 +
să fie + + .. .
constantă este ca OM să fie constant .
Locul geometric cerut este deci o sferă. de centru O.
610. Raţionamentul de !Hai sus şi - ar pierde valabilitatea, da că suma
p + + + ...
q r ar fi nulă. In adevăr, în acest caz, locul geometric nu
ar mai fi o sferă, ci un plan.
Pentru a ne da seama de aceasta, să împărţim punctele date în două
grupuri, astfel încît în fiecare dintre ele suma coeficienţilor să fie diferită
de zero (ceea ce este evident posibil, odată ce coeficienţii nu sînt toţi nuli1 )),
centrul distanţelor proporţionale al primului grup fiind O, iar al celui de-al
doilea, O'. Să presupunem, de exemp lu, pentru a fixa ideile, că avem patru
puncte, dintre care două A, B aparţin primului grup, iar celelalte două
C, D, celuilalt. Coeficienţii p, q, r, s sînt atunci astfel, încît cele două sume
p + q, r +
s, diferite de zero, sînt egale şi ele semne contrare.
Vom avea, ca şi înainte,
p ·MA 2+ q ·MB 2
= (p + q)OM 2 + l,
r ·MC + s·MD
2 2
= (r + s)O'M. + l' 2 (p + q)O'M 2 + l' ,
dacă notăm respectiv cu l, l' sume le p·OA 2
+ q·OB 2
, r · O'C 2
+ s · O'D 2
•
Adunînd ce le două egalităţi, obţinem
p ·MA 2 + q ·MB2 + r ·l\1C 2 + s ·111D 2 = (p + q) (OM 0'111 + l + l'. 2

-
2
)
Condiţia p ·111A + q ·l\1B + r ·111C + s ·l\1D =co nst este echiva-

2 2 2 2
lentă
cu 0111 2 - O' 111 2 = const, ad i că dă ca loc geometric a l punctului M
un plan 2 ) . ~
611. ln ecuaţia finală
°'P·MA 2 + q·MB + r·MC + ... =

2 2
(p + q + r +.. .)OM + l 2
<le la nr. 609, vom introduce (ca la nr. 605) cantitatea t, d ef inită de re l aţ ia
p + q + r + ... + t =O;
1 ) :ţste clar că problema ar înceta să se mai pună, dacă toţi coeficienţii ar Ei nul i .
2) In cazul (596, nota) în care punctu l O' ar coincide cu punctu l O este limp cde
.că, cantitatea p· MA 2 +q·MB 2 +„. ar fi comtantă, oricare ar fi NI.
obţ iu em
p·MA 2 + q·MB 2 + r·MC2 + ... + t·M0 2 = l.

Să presupunem că avem trei puncte A, B, C şi fie O un punct din
p lanul lor. Ştim că putem determina coeficienţii p, q, r astfel, încît O să
fie centru l distanţelor proporţionale al punctelor A, B, C.
Aşadar, fiind date patru puncte A, B, C, O din plan ) , există întotdeauna
1
patru numere p, q, r, t, nu toate nule, însă de . sumă nulă, astfel încî t suma
p·MA 2 +q·NIB 2 + r·MC 2 +t·M0 2 să fie independentă de poziţia punc-
tului M.
Printr-un raţionament cu totul analog vedem că, fiind date cinci
puncte arbitrare A, B, C, D, O, în spaţiu, exis tă cinci numere p, q, r, s, l,
nu toate nule, însă de sumă nulă, astfel încît suma p ·MA
2 + q · MB 2+
+ r ·MC 2 +
s ·MD 2 + 2
t ·M0 să fi e independentă de A
• poziţia punctului M .
612. Relaţia dintre distanţele a patru puncte
din plan.
Fie A, B, C, O patru puncte din plan. Să no-
tăm cu x, y, z, a, b, c, respectiv distanţele OA, &IC-.---i------'~C
OB, oe, BC, CA, AB. I „·--''
Există o relatie între cele sase cantităti ', 1 / /
~ , , , ' l:-61
x, y, z, a, b, c. ln adevăr, cunoscînd a, b, c, pu-
tem construi triunghiul ABC (fig. 292), după care Fig. 292
cercurile de centre respectiv B , C şi de raze y, z dau
două locuri geometrice pe care se află punctul O. Aceste două cercuri se
taie în două puncte O, O' (fig. 292 ) , şi deci, da că sînt date a, b, c, y, z,
cantitatea x nu poate avea decît două valori.
Pentru a găsi relaţia a cărei existeffţă am constatat-o acum, vom
folosi rezultatul obţinut la nr. 611. Fie deci p, q, r, t patru numere de sumă
nulă ş i astfel, încît să avem
p ·MA 2 +q ·MB 2 +
r ·MC 2 +t ·M0 2 = l,
l fiind independent de poziţia punctului M. .
Vom face să coincidă succesiv punctul NI cu punctele A, B, C, O;
vom avea, ţinînd seama de notaţiile adoptate mai sus pentru distanţele
dintre cele patru puncte considerate,
+ rb + tx = l,
qc 2 2 2
pc2 + ra + ty = l,
2 2
pb2 + qa2 + tz = l, 2 (1)

px2 + qy2 + rz2 = l
Dacă ţinem seama de condiţ ia
p +q+ r+ t =O, (2)
1) l~aţionamentul ş i- ar pierde valabilitatea, d acă punctele A, B, C ar fi coliniare;

am vedea atunci, ca la nr. 602 , că rezultatul subzistă, t fiind nul. Formula astfel obţinută
ar coincide cu a lui Stewart (127).
23ţ, COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
vom avea cinci ecuaţii omogene de gradul întîi, între care vom putea eli-
mina ce le cinci necunoscute nu toate nule p, q, r , t, l.
Pentru a efectua această elim inar e1) vom scrie, de exemp lu , primele
trei ecuaţii sub forma
q r a2(/ - tx2)
-+-=
b2 c2 a2b2c2 '
de unde rezu ltă
p = a 2 [ b2(l - ty 2) + c2(l - tz2) - a2(l - tx2) J=

2a2b2c2
= a2 l(b2 + c2 - a2) - t(b2y2 + c2z2 - a2x2)
2a 2b2c2
q = b2 Z(c2 + a2 - b2 ) - t(c 2z2 + a 2x2 - b2y 2)

2a2b2c2
r = -c2 l(a2 + b2 - c2) - t(a2x2 + b2y2 - c2z2)

2a2b2c2
Dacă vom substitui aceste valori în ultima ecuaţ i e (1) ş i în ec uaţia (2),
acestea vor dev eni, una
ff,a 2(b2 +
c 2 - a~)x 2 - tba 2x 2 (b2y 2 c2z 2 - a 2x 2) = 2Za 2b2c2 (3) +
+
(notînd cu ba 2( b2 c2 - a 2 )x 2 suma a2( b2 c2 - a 2 )x2 b2(c2 +
a 2 - b2) y 2 + + +·
+ c2(a 2 +
b2 - c2)z 2, şi, tot astfel , cu b a 2 x 2 (b2 y 2 c2z 2 - a2 x 2 ) suma +
ca ntit ăţi lor a 2x 2( b2 y 2 +
c 2z 2 - a 2x 2) ş i a ce lorla lte două analoge);
iar cealaltă
1
) Cititor.ul familiarizat cu teoria d ete rminanţilor va scrie imed i at r ezultatul
aceste i e limi nări sub forma
o c2 b2 x2 1
c2 o a2 y2 1
b2 a2 o z2 1 =o .
x2 y 2 :z2 o 1
1· 1 1 1 o
Cantitatea
~a2(b2 + c2 - a2) =
I = a2 (b2+ c2 - a2) + b2(c2 + a2 - b2) + c2(a2 + b2 -

=2b 2c2 + 2c2a 2 + 2a2b2 - a4 - b4 - c4.
reprezintă (251 ) de 16 ori pătratul ariei S a triunghiulu i ABC. Tot astfel,
+
c2z 2 - a 2 x 2 ) reprezintă de 16 ori pătratul ariei
c2) =
(4')
cantitatea ~a 2 x 2 ( b2y 2
triunghiulu i, ale cărui laturi au ca măsură ax, by, cz.
În sfîrşit, trebuie remarcat că suma
~a2 ( b2y2 + c2z2 _ a2x2) = a2 ( b2y2 +
c2z2 _ a2x2) + b2(c2z2 + a2x2 _ b2y2) +
+ c2(a2x2 + b2y2 _ c2z2)
este identic egală cu ~a 2 ( b 2+ c2 - a 2)x2. Cele două ecuaţii (3) şi (4) se vor
scrie deci
Şl
16S 2l = t [~a 2 ( b 2 +c 2 - a 2)x2 - 2a 2b2c2]. (4')

Eliminarea lui l şi a lui t se face imediat şi dă
[~a2(b2 + c2 _ a2)x2 _ 2a2b2c2]2 = 16S2~a2x2 ( b2y2 + c2z2 _ a2x2). (5)
Putem ordona această ecuaţie în raport cu x, y, z . Obţinem astfel

2 2 2
uşor (împărţind cu 4a b c )
. ~a2 (x 2 _ y2 )(x2 _ z2) _ ~a2(b2 + c2 _ a2)x2 + a2b2c2 =O. (5 ')
Este clar prin calcule în totul analoge, am putea găsi o relaţie

că,
1
între distanţele a, b, c a trei puncte coliniare . Am avea atunci ), însem-
nînd cu p, q, r trei numere alese în mod convenabil, ecuaţia (2) şi primele
trei ecuaţii (1) cu t = O.
Dacă eliminăm p, q, r (conducînd calcule le ca mai sus) între ecuaţiile
astfel obţinute' găsim
16S 2 = O,
16S2 fiind iarăsi valoarea comună a cantitătilor (4 '), care este nulă, dacă
A, B, C sînt în' linie dreaptă. '
613. Trebuie să ne întrebăm dacă, reciproc, r elaţia precedentă între
cele şase cantităţi x, y, z, a, b, c este suficientă pentru ca aceste cantităţi
să măsoare distanţele dintre patru puncte situate în acelaşi plan. Vom de-
monstra aceasta, presupunînd că putem construi un triunghi cu laturile a, b , c.
În acest scop vom observa că, dacă cantităţil e a, b, c, x, .y, z sat isfac
ec uaţia (5), putem găsi (cum ne convingem uşor, reluînd în sens invers calcu-
lele precedente) cantităţile p, q, r, t, l, care satisfac ecuaţiile (1) şi (2).
Să construim atunci triunghiul ABC, avînd ca laturi a, b, c, ş i fi e
O punctul ale cărui coordonate baricentrice în raport cu acest triunghi sînt
1) V . nota de la, p. 233.

236 COMPLEMENTE DE GEOMETRl\E IN SPAŢIU
I
c antităţile p, q, r. Dacă x', y', z' sînt distanţele OA, OB, OC, există, după
c um am văzut, un număr l' pentru care avem
tx' 2 = l'
2'' + ,b,2 +
p c2 · + ra + ty'2 = l'
pb2 + qa2 + tz' 2 = l'
p x'2 + qy'2 + rz' 2 l'
Comparînd aceste ecuaţii cu ecuaţii l e (1) , (2) ne dă uşor 1 ) x' 2 = x 2 ,
y' 2 =y 2 , z' 2 = z 2 , l' = l , de unde rezultă concluzia cerută.
Raţionamentul nostru pre supune, cum am spus, că putem construi
un triunghi cu laturile a, b, c. El ar rămîne totuşi va labil 2), dacă am putea
construi unul dintre triunghiurile avînd respectiv ca laturi a, y , z; b, z , x;
c, x, y; ar f i suficient, în adevăr, să -l r e luăm cu o modifi care a notaţiilor,
punctul O fiind permutat cu unul dintre punctele A, B , C.
D Este însă abso lut indispen sabil s ă introducem una sau
4
cea l altă dintre ipotezele prece dente . Putem găsi şase can-
tităţi, a, b, c, x, y, z care sat isfac relaţia (5) ş i care, totuşi,
I
nu reprezintă di sta nţ e le a patru puncte din p lan, deoarece
c nu poate fi construit nici un triunghi de laturi a, b, c;
A
a, y, z ; b, z, x; c, x , y (v. ex. 8 76 , 876 bis).
8
614. Volumul tetraedrului în functie de muchii.
Fig. 293 Fie a= BC, b =CA, c = AB, 'ex = DA , ~ = DB,
y = DC ce le şase muchii a le unui tetraedru A B CD (fi g . 293 ).
Cunoaşterea ce lor şase lungimi d etermină poliedrul (ex . 617), deci şi volu-
mul său . Vom a r ăta cum putem ca lcula vo lumu l în aceste co ndiţii.
Din punctul D , fie coborîtă înălţim ea DJ-1 = h , şi să notăm cu x, y, z
distanţe l e H A, J-IB, HC; vom avea, în triun ghiuril e dreptunghice DHA,
DHB , DHC,
HA2 = .x2 = cx2 _ 1i2,
y2 = ~2 -
Ji2 ,
z2 = y2 _ Ji2.
Să substituim aceste va lori în r e laţi a (5 '), care are lo c între lun g imile
a, b, c, x, y, z, deoarece punctel e J-1, A, B, C sînt în acelaşi pla n. Ob ·ţinem
~a2 ( cx2 _ ~2 ) (cx2 _ y2) _ ~a2 ( b2 c2 _ a2)(cx2 _ Ji2)+a2b2c2 + = O
sau, trec înd toţi term enii în h2 în al doilea membru,
~a2 ( cx2 _ ~2 ) (cx2 _ y2) _ ~a2 ( b2 + c2 _ a2)cx2 + a2b2c2 =
= _ Ji2~a2 ( b2 + c2 _ a2) =~ 16S2Ji2,
1 ) Cel puţin, aceas ta este s itu aţ ia
cît timp p+q+r= - t nu est e nul. Însă cazul
contrar nu poate avea loc d ecît d acă triunghiu l A.BC s-a r r ed u ce l a o dreaptă, deoarece
ec u aţ iil e (1), (2) cer a tun c i ca ex pres ia (4') să fie nu l ă .
2 ) De aci
r ez ultă că , atunc i cînd ca ntităţil e a, b , c, x , y, z sa ti sfac re l a ţia (5),
da că unul dintre triun ghiurile avînd r es p ectiv ca lat uri a , b, c; a, y, z; b, z , x; c, .x, y
poate fi construit, aceasta este va lab il ~ i pentru ce lela lte tre i.
S fiind şi acum aria triungh iului ABC. Însă Sh reprezintă întreitu

l
volumu foi V căutat . Aşadar, expre sia
2:a2(a2 _ ~2 )(cx. 2 _ y2) _ 2:a2( b2 c2 _ a2 )a2 +
a2b2c2, +
puncte din
care este nulă d acă a, b, c, a,~' y sînt di2 stanţele dintre patru
16 ·3 2 • V , dacă notăm cu V vo lumul tetra-
plan, este, în general , eg ală cu -
edrului de muchii a, b, c, a, ~' y .
615. Relaţia dintre distanţele a cinci puncte în spaţiu.
Fie A, B , C, D , O cinci puncte din spaţiu; a = BC, b =
CA,
c = AB, (J. = DA , ~= DB , y = DC , X= OA , y = OB, z = oe, u = OD
Există între aceste zece lungim i o relaţie, după cum
distanţele dintre el e.
sus) că
vom v edea constat înd (printr- un r aţ ionament ana log cu ce l de mai
d eter mină tetrae drul ABCD , iar
c'unoaşterea lun gimilor a, b, c, a,~' y
a; b, c, x, y, z, tetraed rul ABCO; după aceasta ,
cunoaşterea lungim ilor
lungim ea u nu mai poate avea decît două valori.
P entru a găsi r e laţia car e n e inter esează, ne vom b aza pe ex2 i ste nţa 2
unor
numere p , q , r , s, t, de s umă nulă şi astfel, încît suma p ·MA + q ·1vlB +
+ r ·MC2 + s ·MD 2 + t ·M0 2 să fie o ca nt itate l, ind epe nd e n tă de alegere a
C, D, O,
punctu lui M; ş i, făcînd să coincidă succesi v punctu l M cu A, B,
vom scrie ecuaţiile
qc 2+ + +
rb 2 so: 2 tx 2 = l,
pc2 + ra 2 + s~ + t y2 = 2 l,
pb2 + qa2 + sy2 + tz2 = l,
PrJ.2 + q~2 + ry2 + lu2 = l,
px 2 + qy 2 + rz + su
2 2 l,
p o,
căutată 1 ) .
între care trebuie să e limin ăm p, q, r , s, t, l, pentru a avea rela-ţia
EXERCIŢII
859. Centrul distanţelor proporţionale a l mai multor puncte afecta

te. d e coefici-
sumă nulă - d acă nu est e aruncat l a infinit - este, în genera l, nedeterm inat .
enţi de
obţinut nu va fi ind epe ndent de
Da că -l vom căuta prin metoda de la nr. 594·, punctul
ordinea în car e lu ăm punctele date.
1) Cu ajutorul determinanţilor rezultatu l se scrie
o c2 b2 o:2 x2
c2 o a2 ~2 y2 1
[;2 a2 o y2 z2 1
=0.
0:2 r:,2 y2 o u2 1
.L'2 i,2 z2 ll~ o 1
1 1 1 o
860. Dac ă facem să tindă coordona t el e baricentrice a l e unui punct !vl cătr e numere
f ixe, n~ toate nule, însă de sumă nulă, punctul M se îndepărtează la infinit într-o di1·ecţie
determmată.
861. Dacă un punct din planul unui triunghi descrie o dreaptă, coordo natele sa l e
baricentrice p, q, r sînt legate prinfr-o r e laţie d e forma ap+bq+cr = O, numere le a, b, c
fiind constante .
0
(Va fi suficient să luăm drept a, b, c distanţe l e vîrfuri lor triunghiu lui la dr eapta
considerată.)
·1{eciproc, locul geometric al punctelor a le căror coordonate b ar icentrice satisfac
o relaţi e de forma precedentă este o dreaptă, cu exce pţia cazurilor în care a , b ş i c sînt
ega le şi în car e toate punctele l ocului geo metric sînt aruncate la infinitl).
Care sînt proprietăţi l e ana loge în spaţiu?
862. ap+bq+cr=O , a'p+b'q+c'r=O fiind resp ectiv ecuaţii le a două d 1•epte,
adică relaţiile dintr e coordona tele baricentrice care le caracterizează, ce condiţii trebuie
să verifice a, b, c, a', b ', c', pentru ca aceste drepte să fie para lel e?
Care este problema ana lo gă în spaţiu?
863. Să se ap lice exe r c iţiul 861 la găsirea locului geometric a l puncte lor care a u
suma distanţe l or " la trei drepte date (în plan) sau la patru p lane date (în spaţiu) constantă .
864. Pe cele patru fe ţe ale unui tetraedr u luăm respectiv patru puncte, date
fi ecare prin coordonate le sale baricentrice . Să se arate că raportul dintre vo lu mul tetra-
edrului avînd ca vîrfuri aceste patru puncte ş i vo lu mu l tetraedrului iniţial nu depinde
de forma acestuia, ci numai de coordonatele baricentrice ale punctelor considerate.
Să se genera lizeze p entru cazul în care aceste puncte nu mai sînt luate pe feţe,
ci în i nterior sau în exterior.
865. În particular, se presupune că ce le patru puncte sînt luate pe patru · muchii
AB, BC, CD, DA (formînd un patrulater strîmb) a le tetraedrului şi împart aceste patru
muchii în r apoarte date. Să se evalueze, în funcţie de aceste rapoarte de diviziune, rapor-
tu l dintre vo lumul tetraedrului t astfe l format şi .volumul tetraedrului iniţial T . (Volu-
mul lui t se obţin e ca sumă a l gebrică a tetraedre lor avînd ca vîrf comun un vîrf al l ui
T .) Să se deducă de aci exerciţiul 505. ·
866 . Oricărui poligon strîmb putem face să- i corespundă un segment a cărui pro-
i ecţ i e pe o dr ea ptă arbitrară să a ibă ca măsură acelaşi număr ca şi aria limitat ă de pro -
iecţia poligonu lui pe planul perpendicular pe această dr ea ptă (presupunînd că această
proi ecţie nu se tai e pe ea însăş i în nici un punct2 ).
T eorema fiind adevărată pentru un triungh i (ex. 473), se va observa că, da că am
forma segmente le cerute pentru două poligoane avînd o parte com un ă,, putem forma
u n segment ana log - r ezultantuJ3) primelor două - pentru conturul format prin re uni-
rea acestor două poligoane, suprimînd partea comună.
(Teorema se extinde , prin trecere la limită, l a un contur curbiliniu).
, 866 bis. Să se construiască segmentul despre care este vorba l a exerc iţiul 866
pentru un co ntur format dintr- un arc de e lice AB, din perpendicularele coborîte din
extremităţile A , B pe axa cili ndrului ş i din segmentul aceste i axe cuprins între picioarele
perpendicularelor.
(Se va începe prin a substitui ar cului AB o linie poligonală în scrisă, a le
cărei vîrfuri să fie proiectate pe p lanu l secţiunii drepte după vîrfurile unei linii
frînte regu late).
867. Să se ducă, printr-un punct dat, un plan care să împartă o prismă dată în
două trunchi uri de prismă, a l căror raport a l vo lu me lor să fie ega l cu u n . număr dat .
868. Să se afle toate sferele tangente la patru p lane date, observînd că cunoaş
tem a bstractie făcînd de semn, coordonatele baricentrice a le centru lu i unei astfe l de
sfer~ . '
1 ) D e altfe l , aces t caz poate fi considerat ca făcînd

parte din cazul genera l
(v. nr. 621).
2) T eorema se extinde la cazul în care proi ec ţia conturul ui se înc ru cişează; în
acest caz însă, proiecţia de li m i tează mai multe arii şi nu una s i ngură şi trebuie, pentru
ca teorema să rămîn ă va l abi l ă, să o ap li căm un ei sume a lgebrice a acesto r arii, înmu l-
ţite cu coefi c ienţi pozi tivi sau negativi convenabili.
3) V. cursu l de Mecanică sau Compunerea translaţiilor (417) .
Să se arate că număru l acestor sfere este, în general, ega l cu opt. Ce relaţii trebuie
să existe între arii le feţelor pentru ca una sau mai multe dintre ele să înceteze de a eKista?
869. Să se demonstreze direct că centrul d e greutate a l unui poligon (606) este
independent de modul în care-l descompunem în triunghiuri.
Se va arăta (compară cu nota D ) că, oricare ar fi modul de descompuner e, acest
centru de greutate coincide cu ace la pe care l-am obţine afectînd diversele triunghiuri,
avînd ca baze respective l aturile poligonului şi ca vîrf comun un punct oarecare O din
plan, de coeficienţi proporţionali cu ariile acestor triunghmri, precedaţi de semnul +
sau de semnu l - , după cum sînt aditive sau substractiv·e şi luînd , în aceste condiţii,
centrul distanţelor proporţionale ale centrelor de gre utate ale acestor triunghiuri.
Să se demonstreze aceeaşi propoziţie pentru centrul de greutate al unui poliedru
(compară cu nota F).
870. Centrul distanţelor proporţionale al unui sistem de puncte dintr-un plan,
afectate de coeficienţi pozitivi, sau centrul de greutate al unui poligon plan se află în
interiorul oricărui poligon convex care cuprinde aceste puncte sau acest poligon.
Centrul distanţelor proporţiona l e a l unui sistem d e puncte din spaţiu, afectate de
coef icienţi pozitivi (sau centrul de greutate al unui poliedru), se află în interiorul
ori-
cărui poliedru convex care cuprinde aceste puncte sau acest poliedru.
871. Este şt iut că se numeşte centru de greutate al unei linii irînte (presupusă
om<>gcnd) centrul distanţelor proporţionale ale mijloacelor l aturilor acestei linii, afectate
de coeficienţ i proporţ iona li cu lungimile acestor laturi .
Să se arate că aria lat era lă a · unui trunchi de prismă este ega lă cu perimetrul
secţiunii drepte, înmulţit cu lungimea determinată de b:>ze pe paralela la muchii, dusă
prin centrul de greutate a l acestui perimetru.
872. Ce condiţii trebuie să îndeplinească şase lungimi pentru ca să poată fi muchiile
unui tetraedru?
873. Să se arate direct că dacă şase lungimi a, b, c, x, y, z satisfac relaţia (5)
de la nr. 612, cele două triunghiuri care au ca laturi unul a, b, c, iar ce lăl a lt x , y, z,
pot să fie construite ambele, sau nu .pot fi construite nici unul, nici celălalt.
Se va considera re l aţia (5) drept o ecuaţie în :r • Cantitatea care trebuie să fie pozi-
2
tivă, pentru ca această ecuaţie să aibă rădăcini r eale, este produsul dintre
(a + b + c) (b + c - a) (a + c - b) (a + b - c) (130)
şi
(a + y + z) (y + z - a) (z + a - y) (a + y - z).
874. Ce relaţie trebuie să existe între muchiile a, b, c, cc, ~. y (614) a le unui tetra-
edru ABCD, pentru ca centrul sferei circumscrise să fie în planul feţei ABC? Răspuns:
a2cc2( b2 + c2 _ a2) + b2~2·(c2 + a2 _ b2) + c2y2(a2 + b2 _ c2) = 2a2b2c2.
875. flacă A, B, C, D sînt patru ' puncte dintr-.un plan şi M un punct oarecare
din spaţiu, avem
unde (DBC), (DAC),.„ sînt ariile triunghiurilo r DBC, D CA , .. . , precedate de semnul +

sau de semnul - , după sensurile de rotaţie a l e acestor triunghiuri, vîrfurile fiind luate
bineînţeles în ordinea enumerării, iar :E este aria tr iunghiului ale cărui laturi
au ca
măsură produsele AB-CD, AC·BD, AD-BC.
Dacă punctele A, B, C, D sînt pe acelaşi cerc, avem
2
MA 2·(DBC) + MB 2·(DCA) + MC 2 -(DAB) + MD ·(CBA) =O.
(~ă se ap lice prima teoremă de la nr. 611, observînd că coordonatele baricentrice

ale unma dintre punctele A, B, C, D în raport cu triunghiul format de celelalte trei
sînt l egate de ariile triunghiurilo r DBC, ... cum s-a explicat la nr. 601. Se vor trans-
forma apoi valorile constante găsite, considerînd inversele punctelor A, B, C în raport
cu D, luat ca pol de inversiune.)
240 COMPLEMENTE DE GEOMETRIJ':: TN SPAŢIU
875 bis. Relaţiile dintre distanţele a patru puncte de pe acelaşi cerc se obţin
exprim înd că ecuaţiile (1), (2) de la nr. 612 admit o soluţie în care ne cunoscuta l este
nulă.
Relaţiile dintre distanţele a cinci puncte din spaţiu, situate pe o aceeaşi sferă
se obţin exprimînd că ecuaţiile de la nr. 615 admit o soluţie în care necunoscuta l este
nulă.
876. Fiind dat un unghi în plan, să numim distanţă hiperbolică a două puncte
oarecare A ş i B din plan latura pătratului echivale_n t cu paralelogram ul av înd laturile
paralele cu cel e a le unghiului ş i două vîrfuri opuse în A şi în B, această distan-ţă fiind
denumită de prima sau de a doua sp eţă , după cum "paralela dusă la AB din vîrful
unghiu-
lui dat trece prin aces t unghi sau prin suplementul său.
Să numim, de asemenea, perpendiculară hiper:iolică pe o dreaptă orice altă dreaptă
care formează cu prima ş i cu paralelele la laturile unghiului dat, du se prin punctul lor
comun, un fascicul armonic; distanţă hiperbolică a unui punct la o dreapiă lungimea hiper-
bolică a perpendicula rei hiperbolice duse din acest punct pe această dr eaptă
.
Să se a ra te că
'1 ° Dacă trei puncte A, B, C sînt coliniare, una dintre lungimile hiperbolice
BC, CA, AD este ega lă cu suma celorlalte două.
2° Aria unui triunghi are ca măsură produsul dintre lungimea hip erbo li că a unei
laturi ş i distanţa hip erbo lică a acestei laturi la vîrful opus.
3° Dacă un triunghi ABC are două laturi AB, BC hiperbolic perpendicular e,
i ar lungim ea hiperbolică AC este de aceeaş i speţă ca şi AB, lun gimea hip erbo lică per-
pendiculară AB este mai mare decît lun gimea hiperboli că AC, iar pătratul aceste
ia din
urmă este egal cu diferenţa pătratelor lun g imilor hiperbolice AB ş i BC.
0
lx Dacă trei puncte A, B, C au proprietatea că lung imile hiperbolic e BC, CA, AB
sînt d e aceeaşi speţă, pătratul primei este ega l cu suma pătratelor celorlalte două, minus
dublul produs a l lungimilor hiperbolice AB şi AH, dacă notăm cu H punctul de inter-
secţie al dreptei AB cu perpendicular a sa hip erbolică dusă prin C şi luăm dublul
produs
menţionat în mărime şi semn (clupă cum segmentele AB şi AH sînt sau nu de
ac e l aş i
sens). (Se_ va imita nr. 126).
5° In ace l eaş i condiţii, una dintre distanţele hiperbolice BC, CA, AB este mai
mare decît suma ce lorlalte două (cu excepţ ia cazului cînd cele trei puncte A, B, C sînt
coliniare) ;
6° Dacă cele patru puncte A, B, C, D din plan a u distanţele hiperbolice de
aceeaşi speţă, aceste distanţe satisfac relaţia (5') de la nr. 612.
Cum treb uie modificate e nunţuril e de la t, 0 ş i de la 6°, dacă distanţele hiperbo-
lice a le punctelor considerate două cîte două nu sînt toate de aceeaşi speţă?
Să se evalueze aria unui triunghi în funcţie de lungimile hiperbolice ale laturilor
sa le (compară cu nr. 130, 251).
876 bis. (Reciproca ex. 876, 6°). Dacă şase lungimi a, b, c, x, y, z satisfac relaţia
(5') ele l a nr. 612, atunci
ori există patru puncte într-un plan între care avem distan-ţele a, b, c, x, y, z;
ori există patru puncte într-un plan, ale căror distanţe hiperbolice, toate de ace-
eaşi speţă, sînt a, b, c, x, y, z.
Cele două ipoteze se exclud un a pe cealaltă, cu excepţia cazului în care cele patru
puncte sînt coliniare.
877. Fiind date n puncte f\, P 2 , „ „ Pn şi n coefic i enţi pozitivi a: , cc „ „, Cin,
1 2
putem . găsi, într-o infinitate de moduri, două puncte Q', Q", astfel încît să
avem întot-
deauna
di, d~, „„ dn, d', d" fiind distanţele punctelor Pi, „. Pn, Q', Q" la un acelaşi punct
arbitrar M, iar (3 semisuma coeficienţilor a.. Dacă punctele P sînt toate coliniare, putem
lu a Q' şi Q" pe această dreaptă; în acest caz, relaţia rămîne adevărată, considerînd
distanţele d, nu în raport cu un punct M, ci în raport cu o aceeaşi dreaptă
sau cu un
acelaşi plan oarecare.
Să se deducă de aci generalizarea următoare a exerciţiului 826: Dacă o ~reaptă
din plan variază astfel, încît dista nţe le ei di, d2 la două puncte fixe să fie legate între ele
PROPRIETA ŢILE PERSPECTIVE I 2411
prin relaţia cx 1 dÎ +cx 2 d~ =const, cx1 şi cx 2 /iind doi coeficienţi pozitil'i daţi, ea es te tangentă
la o conicei, /ixâ, a le cârei focare sînt unul simetricul celuilalt în raport ctt dreapta care uneşte
punctele date.
Aceeaşi problemă dacă coeficienţii daţi cx , cx sînt unul pozitiv, iar
1 2 celălalt negativ.
Focarele conicei obţinute sînt atunci pe dreapta care uneşte ce le două puncte fixe date
şi
o împart în raportul ± Vcx 2 ;cx1 •
CAPITOLU L II
PROPRIETĂŢILE PERSPEC TIVEI
616. Fiind date un plan P, numit planul tabloului şi uu punct O oare-

caee (cu condiţia de a fi exterior planului P), numit punct de vedere sau
centru de perspectivă, se nu- , - - - - - - - --7
rneşte perspectivă, sau proiecţie 1,q. O --~•.tv' I
ce ntrală a unui punct arbi- L:.g_ _ _ _ _ _ _ ::,.._!
trar M din spaţiu, punctul lvl' ,..---M- +-----
(fig . 294), în care dreapta OM
înţeapă planul P. M'
p
De asemenea , se numeşte
proiecţie a unui punct M pe Fig. 294 Fig. 295
un plan P, efectuată paralel
cu o direcţie dată D, neparalelă cu acest plan, punctu l M' (fig. 295), în
care paralela la D, dusă prin M, înţeapă p lanul P.
Proiecţia paralelă cu o dreaptă este, evident, un caz limită al proiec-
ţiei centrale; ea şe obţine din prima, presupunî nd că punctul de vedere
O
se îndepărtează la infinit pc o dreaptă paralelă cu D.
Dacă direcţia D este perpendicu lar ă pe planul tabloului
P, regăsim
evident proiecţia ortogonală (362) . În cazu l contrar, proiecţia paralelă se
mai numeşte oblicâ1).
617. Se vede că , fiind dat un sistem de proiecţie centrală sau paralelă~
orice punct din spaţiu are o proiecţie determinată.
Totuşi, în cazul proiecţiei centra le, e .xistă puncte a câror proiecţie
este
anmca tâ la infinit; acesta este cazu l oricărui punct JV (fig. 29LJ) pentrt.n
care dreapta ON este paralelă cu planul tabloului.
Este ev id ent că locul geometrir; al punctelor a câror perspectivei, este arun-
cată la infinit este planul P , dus prin centrul de perspectivei,, paralel cu
0 planul
tabloului (fig. 294 ).
Dimpotrivă, orice punct M' din planul Peste proiecţia comună a unei
infinităţi de puncte din spaţi u , anume a tuturor punctelor de pe o
aceeaşi
proiectantă (adică de pe o aceeaşi dreaptă care trece prin centru l de
perspec-
tivă, dacă este vorba despre o perspectivă, sau pe aceeaşi paralelă
cu o
direcţie dată, cînd este vqrba despre o proiecţie oblică sau ortogonală
).
618. O dreap .t ă din spaţiu are ca proiecţie o dreaptă; în adevăr,
fie că proiecţ.ia este paralelă fie că c te centra lă , lo cul geometric a l proiec-
tantelor care întîlnesc dreapta dată este un plan şi acest plan nu se confundă
1) Proiecţia oblică se nrni nume şte perspectivei, cavalieră.
tG - Lecţii de geometrie elementară, voi. II

24'2 COMPLEM ENTE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
te . El îl
cu planul tabloul ui, în care ştim că proiect antele nu sînt conţinu
după o dreaptă. Totuşi, proiecţi a unei drepte
va întîlni deci, în general ,
ă infinit; aceasta se întîmpl ă (fig. 294) cu dreptel e situate
poate fi aruncat la
şi este
în planul P 0, conside rat înainte , care trece prin punctu l de vedere
paralel cu planul tabloul ui.
i
Este clar că, trei drepte concure nte într-un punct lvl au ca proiecţi
a ui M. Dacă pro-
trei drepte concurente într-un punct M', proiecţi punctul
trei pro-
iectant a OM a punctu lui lvl este paral e lă cu planul tabloul ui, cele
(329, Cor. III) paralele cu această dreaptă ; .şi în acest caz, sîntem
iecţii sînt
n acelaşi punct aruncat la
în drept să spunem că proi ecţ iile trec printr-u
infinit.
~19. Perspec tiva unor paralel e. Punct de fugă.
două
I n proiecţia paralelă, două drepte paralele se proiectează după
l-am dat (362) pentru proiecţi a orto-
drepte para lele; raţionamentul pe care
gonal~ se aplică fără modific ări la proiecţi a oblică.
In plus, raportu l a două segmente de drepte paralele AB, CD este egal
cu rapAortul dintre proiecţiile lor A' C', C' D' pe un acelaşi plan .
ln ~devăr, ştim (364· bis) că aceasta este situaţia pentru proiecţia orto-
proiecţia oblică a
gonală . lnsă două segmen te AB, A ' B', care sînt unul
celui lalt, au ev ident aceeaşi proiecţi e ortogon ală ab pe un plan P, perpend i-
AceasHl observaţ ie, aplicată şi segmen telor
cular pe direcţ ia proiect antelor .
C' D' şi proiecţi ei lor ortogon ale comune cd (care sînt respect iv para-
CD,
, A' B' /C' D' sînt egale
lele cu AB, A' B', ab) ne arată că rapoart ele AB/CD
între ele, precum şi cu ab/cd.
Egalita tea rapoart elor conside rate are loc în mărime şi semn; ne convin-
, după
gem imediat că C' D' este de acelaşi sens cu A' B' sau de sens contrar
cum CD este sau nu de acelasi sens cu AB.
Să presupu nem că CD ar~ ca măsură algebrică +1, adică este segmen
tul
şi CD. Propozi ţia pe care am
director1 ), luat pe direcţia comună a lui AB
obţinut-o ar da atunci
A'B ' = AB·C' D'.

Altfel spus, proiecţia paralelă a segmen tului A B este ega lă cu măsura
algebrică a lui AB, înmulţită cu proiecţ. ia segmen tului director
, luat pe dreapa
care poartă pe ĂB sau pe o dreaptă paralelă ş i de acelaşi sens.
Această egalitat e are loc în mărime şi semn, dacă presupu
nem că s-a
CD şi un altul
luat un sens pozitiv pe direcţia comună a segmen telor AB,
pe aceea a proiecţiilor lor.
ortogonală, se demon-
Enunţul preceden t, clasic în trigonom etrie pentru proiecţia
o proiecţie paralelă cu o direcţie arbitrară; el rezultă d în
11trează exac t la fel Jlentru
teorema de la nr. 336 şi din Japtul că, pe de a ltă parte, două segment CD) au (paralel
e egale, paralele
şi de acelaşi sens (cum sînt segmente le directoar e luate
pe AB şi pe
<:u o direcţie dată) proiecţii ega le, paralele şi de acelaşi semn.
619 bis. Situaţia nu este aceeaşi pentru proiecţia centrală:
· Teoremă. Dacă punctul de fJedere es te presupu s la distanţă finită, o
serie
o serie de . drepte concure nte într-un ace-
.de drepte paralele au ca perspectiPe
laşi punct.
1) V. cursul de Trigonom etrie.
PROPRIET.AŢ!LE PERSPECTIVEI 243
Numai în cazul cînd direcţia paralelelor este paralelă cu planul tabloului,

perspectiPele sînt şi ele paralele.
Este reciproca celor enunţate la sfîrşitul nr. 618.
Fie dreptele paralele D, D 1 , D 2 (fig. 296), proiectate pe planul P,
din O ca punct_ de ve dere; proiecţiile lor vor fi urme le planelor OD, OD 1 , OD 2
pe planul P. lnsă toate aceste plane trec printr-o
aceeaşi dreaptă Ox, paralela dusă prin O la dr~p
tele date.
Dacă dreapta Ox şi deci dreptele date sînt
paralele cu planul P, proiecţiile vor fi toate pa-
ralele cu Ox.
Dacă însă nu este aşa, toate proiecţiile vor
trece (fig. 296) prin punctul I, în care această
dreaptă Ox taie planul P şi care poate fi con- Fig. 2 96
siderat ca perspectivă a punctului de la infinit
pe direcţia comună aparalelelor. Acest punct I are o foarte mare im-
portan-ţă teoretică şi practică în perspectivă. EI se numeşte punctul de
fugă corespunzător direcţiei D.
620. Perspectiva unei figlll'i plane. Linie de fugă.
Să presupunem că figura F, a cărei pers_pectivă vrem să o obţinem, este
plană; vom numi P planul ei şi vom nota cu P' planul tabloului (fig. 297),
perspectiva astfel obţinută fiind notată cu F'.
De altfel, este limpede că, luînd pers-
pectiva figurii F' pe planul P, cu acelaşi punct
de vedere O, vom regăsi pe F.
Dacă planele P şi P' sînt paralele, cele
două figuri F şi F' sînt asemenea.
Dacă eliminăm acest caz, există o in-
finitate de puncte din _p lanul P a căror pers-
pectivă pe planul P' va fi aruncată Ia infinit;
locul geometric al acestor puncte este inter-
Fig. 2 97 secţia planului P cu planul P~, dus prin
punctul de vedere paralel cu P'. Această
dreaptă are perspectiva în întregime aruncaă la infinit; este singura linie
din planul P care se bucură de această proprietate .
Invers, ex i stă o infinitate de puncte din planul P' corespunzătoare
punctelor de la infinit ale planului P, locul geometric al acestor puncte
fiind intersecţia f' a planului P' cu planul P 0 , dus prin punctul de vedere
paralel cu P.
Această dreaptă se numeşte linia ele fugă 1 ) a planului P pe planul P'.
Din însăşi definiţia ei, rezultă că ea este locul geometric al punctelor de fugă
ale diverselor direcţii conţinute în planul P; aceasta, de altfel, se _poate
constata direct, deoarece punctul de fugă relativ la o direcţie situată în
planul P se află la intersecţia planului P cu paralela la această direcţie,
dusă prin punctul de vedere.
1 ) În aplica·ţii le pers.pectivei există o linie de fugă care

joacă un rol important;
este linia de fugă a planului orizontal, numită linie de orizont.
16*
COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
244
621. P rintre proprietăţile pe care le poate avea o figură p l ană F,

se rezervă numele de proprietăţi proiec ti1,e acelora care se pă st r ează în
perspectivă, adică acelora care sînt în mod necesar comune figurii F ş i pro -
iecţiei e·i F', oricare ar f i punctul de vedere şi pl anul tabloului.
Cea mai s i mp l ă dintre aceste proprietăţi este col1:niarita tea a trei
puncte. Această proprietate este în adevăr proiectivă, conform ce lor de mai
sus : ştim că, la trei puncte colin iare ale lui F corespund tre i puncte co lin i-
are ale lui F', ş i invers.
Totuşi, această propoziţi~ nu s-ar putea enunţa fără r estr icţi e, dacă nu
am face o convenţ i e sp ec ială . In adevăr, dacă vom co nsidera tre i puncte din
planul P', situ ate pe lini a de fugă a pl anului P , aceste trei punct e nu vor
fi perspect ivele a t rei puncte coliniare, ci a trei puncte aruncate la infinit.
Pentru a suprima a cm stă excepţie, este cazu l1) ca, în stud iul proprietăţilor
pro iective să conside răm punctele de la infinit ale unui plan ca fiind situate
pe o aceeaş i dreaptă, numită dreapta de la infinit a planului. Aceasta este
dreapta care, în perspectivă, se proiectează dup ă linia de fugă.
622. Proprietatea precedentă este pur desc r iptiPă, adică în ea nu joacă
un rol nici o măsură . Cunoaştem, dimpotrivă, o proprietate metrică, adică una
în a cărei definiţie intră elemente numerice, ş i care est e de ase men ea proiec-
tivă. Ne referim la raportu l anarmonic.
o Raportul anarmonic a patru puncte co·
liniare este proiectiP; altfe l spus, raportul
anarmonic a patru puncte co liniare din pla-
nul P es te ega l cu raportul anarmonic al pers-
p ec tiPelor lor.
O simplă examinare a fig. 298 n e arată că
P' , .4' ace. t enunţ nu este altceva decît teorema
Fig. 298 de la nr. 200.
623. Raport anarmonic a patru plane .
Din propozi ·ţia pr ecede ntă rezultă imediat u rmătoarea
Teoremă. Raportul ana n nonic a patru drepte co ncurente dintr-un plan
este egal cu ro.po rtul an ai manie al perspecti1,elor lor.
În adevăr, prin definiţ i e, raportu l anarmonic a patru dr epte co n cu -
rente din planul P este ega l cu raportu l anarmonic a l celor patru puncte
obţ inu te, tăi ndu - l e printr-o secantă oarecare; am co n statat însă că acest
din urmă raport anarmonic este proiectiv.
Teorema precedentă se mai poate enunţa astfel:
Teoremă. Fiind date patru plane care se inte rsectează după aceeaşi dreaptc1 ,
raportul anarmonic a l dreptelor obţ inute tăind aces te plane printr-un al cin-
ci lea plan arbitrar sau printr-o dreaptă arbitrn ră es te constant . ,
Ce le patru plane p 1 , p 2 , p 3 , p 4 (fig . 299), concurente după aceeaşi
dreaptă x y , taie două plane arbitrare P , P ', dup ă fasci cule avînd ace laşi
raport anarmonic, deoarece fasciculul situ at în p lanu l P' este perspectiva
fascicu l u lui situat în planul P în raport cu un pun ct de vedere lu at pe xy.
1 ) Îl1'ţelegem prin aceasta do ar că, as imilînd pun ct ele de la infinit a le unui plan
cu puncte coliniare, s implifi că m e nun ţuri le unui n~a re număr de propoziţ:ii (compa r ă
de exemp lu ,. Jcu .nr. _6.7 , ,76 Obs. etc .).
PROPRIET Ă Ţ[LE PERSPECTIVEI 245
AcesL raport anarn'i onic este, de altfel, evident ega l cu acela pe care
l:am ob ·ţineintersectî nd planele Pu p 2 , p 3 , p 4 printr-o dreaptă oarecare.
Raportul anarmonic astfe l definit se numeşte raport anarmonic a
patru plane.
Raportul anarmonic a patru plane este ega l cu rcipor~ ul anannonic a
patru perpendiculare coborî te · pe aceste plane dintr-un punct arbitrar din
spaţiu; în adevăr obţinem astfel de per- x
pendicu lare luînd ca plan secant P un
plan perpendicular pe x y şi rotind drep-
tele de intersecţie cu un unghi drept în
jurul lui xy.
624. Observaţiile precedente se pot
expune sub o altă formă, pe care o vom
prezenta acum.
Fie D 1 , D 2 două drepte ·din planul P,
pe care le vom presupune a lese o dată pen-
tru totdeauna; li/I un punct variabil din
planul P.
Distanţa punctului M la dreapta D 1
este (366) într-un raport constant 1) cu dis- Fig. 299
tanţa ace lui aşi punct la planul OD1 • De
asem enea, distanţa punctului M la D2 este într-un raport constant cu dis-
tanţa sa la planul OD 2 .
Aşadar, raportul distanţelor punctului lVI la cele două plane ODi, OD
2
este proporţional cu raportul dintre distanţele aceluia.şi punct la cele două
drepte D 1 şi D 2 •
Notînd, pentru a scurta dezvoltările, distanţa punctului M la dreapta
D cu (M, D) şi distanţa de la punctul M la planul P cu (M, P) putem scrie
(M, D 1 ) = k (M, OD1 )
(M,D 2 ) (M,OD 2 ) '
k depinzînd de dreptele D 1 , D 2 şi de punctul O, însă fiind independent de
poziţia punctului M în planul P.
. Fie acum D~, D2, iVl' perspectivele· dreptelor D 1 , D 2 şi punctului M
pe planul P'. Vom avea, de asemenea,
(M', D~) = k' (M', OD~) = Ir' (M', OD 1 )

(M', D 2' ) (M', OD ' )
2
(M',OD 2 ) '
k' fii~d iarăşi un număr independent de poziţia punctelor M, M'.

lnsă raportul (M, OD 1 ) : (M, OD 2 ) este e.ga l cu raportul (M ', OD 1 ) :
: (M', OD 2 ) (366) , deoarece punctele M, M' sînt în acelaşi plan cu inter-
secţia planelor OD 1 , OD~.
1
) La nr. 366 nu ne-am ocupat decît de va loarea absolută a raportului considerat.
Putem atribui însă semne distanţelor punctului M la dreapta D 1 şi la planul OD1 , după
regiunea în care se va situa punctul M în raport cu această dreaptă şi cu acest plan, Ne
dăm seama atunci ii:ne<;Iiat că raportul dintre distanţele considerate este constant, nu
numai ca mărime, CI ŞI ca semn.
COMPLEMEN TE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
2(.6
Aşadar, dacă punctul M variază în planul P, raportul dintre distanţe le

acestui punct la dreptele D 1 , D 2 este proporţional cu raportul distanţelor
dintre perspectiv a sa M' la perspectiv ele D{, D~ ale acestor drepte.
625. Rezultatu l obţinut acum se reduce la teorema relativă la păstra~
rea raportulu i anar:rnoni c în perspectivă.
În adevăr, fie M, N două puncte din plan (fig . 300) , ale căror distanţe
la dreapta D 1 sînt Mm 1 , Nn 1 , iar distanţele la dreapta D 2 sînt Mm 2 , Nn 2 .
Propoziti a stabilită la nr. 624 arată că raportul (M, Di) : (N, Di) = (N, D 2 )
' . (M, D 2 )
Mm Nn (M', D~) (N', D~)
= __i : __i este ega l cu raportul analog . . , calculat pentru
Mm 2 Nnz (M ', D 2 ) (N', D 2 )
figura care este perspectiv a ce lei dintîi.
Mm Nn
Raportu l--i: __i este însă ega l cu raportul anarmoni c determina t
Mm 2 Nn 2
de punctele M, N cu punctele K 1 , K 2 , în care dreapta MN întîlneşte di·ep -
- tele D 1 , D 2 . Pentru că putem scrie
triunghiu rile asemenea Mm 1 K 1 , Nn 1 K 1 dau

şi
Mm 1 : Nn 1 = K 1 M : K 1 N, în timp ce raportul
Jl1m 2 : Nn 2 este ş i el ega l cu K 2 M : K 2 N.
D,
Fig. 300 626. Am presupus, în cele de mai sus, că
dreptele D 1 , D 2 , D~, D; sînt toate la distanţă
finită. Să presupune m acum pe D 2 aruncată la infinit, astfel că D; va fi
linia de fugă a planului P (fig. 301) .
Raportul dintre distanţele punctului M' la dreptele D~ , D; va fi
iarăşi proporţional cu raportul dintre dis-
tanţele punctului M la planele OD 1 , OD 2 ,
nimic nefiind schimbat în această privinţă în
raţionamentele din paragrafe le precedent e.
Distanţa punctului M la planul OD~, ră
mîne proporţională cu distanţa aceluiaşi punct
la dreapta D 1 . Cît pr iveşte distanţa punctului 'P M
M la planul OD;, ea este constantă deoare ce Fig. 301
planul OD~ este paralel cu planul P .
Prin urmare, raportul dintre distanţele punctulu i M' la dreptele
D~, n;esteAproporţional cu distanţa punctului M la dreapta Dl.
627. In sfîrşit, să presupune m că, dreapta D 2 fiind mereu la infinit,
dreaptaD 1 se aşază după linia de fugă cor espunzînd planului P', astfe l că
D~ este, la rîndul ei, aruncată la infinit.
Atunci raportul (M', OD 1 ) : (M', OD 2 ) dintre distanţel e punctului M'
la planele OD~, oD; rămîne, cum am văzut mai sus, proporţional C\l di s-
tanţa punctului M la dreapta D 1 .
PROPRIETĂŢILE PERSl'ECTIVEI 2.47
Într-un mod cu totul a nalog însă, acest rap ort este invers proporţional
cu di stanţa punctului M' la D; , deoarece distanţa punctului M' la planul
OD 1 este · constantă.
Prin urm are, distanţa punctului M la D 1 es te , în acest caz, in1-1ers
propo1:ţională cu dis tanţa punctului M' lei D~ .
lntr-un cuvînt , cînd două puncte 1-1a riciză, fi ecare într-un plan dat, rămî
nînd unul perspecti1-1a. celui lalt , atunci produsul distanţelor f iecăruia dintre ele
la linia de fugă din planul său es te cons tant.
628. D acă proi ecţ ia este paralelă, raportul dintre două segmente
A B, CD (113), luate pe o aceeaş i dr eaptă, este ega l cu raportul dintre pro-
iectiile lor A ' B', C ' D'.
' Aceeaşi relaţie a re loc în proiecţia centra lă, dacă dreapta ABC.D
este paralelă cu proi ecţia e i (121) , ceea ce se î ntîmpl ă dacă ea este paralelă
cu lini a de fugă, şi numai în acest caz (329).
Di1npotrivă, )n cazul geqera l , perspectiva nu păstrează rapoartele
dintre segmente. lnsă propoziţiile precedente ne dau mi jlocul de a afla
ce se întîmpl ă cu un as tfe l de raport în fi gura proiectată . A, B, C fiind trei
puncte coliniare , raportul CA/CB este , în a d evăr (199), ega l cµ raportul
anarmonic al ce lor patru puncte A, B, C, =· .El va fi reprezentat deci, în
perspectivă, prii:i raportul anarmonic a l punctelor A', B', C', care corespund
lui A, B, C şi a l punctului de fu gă de p e dreapta A ' B'C'.
629. Folosirea perspectivei ne permite să reducem anumite propoziţii
a le geometriei plane la altele m ult ma i simple. Ea ne oferă, de exemp lu,
o d emons tr a ţie im e di ată pentru urm ătoarea teoremă (202):
Orice diagonală a unui patrulater complet este împărţită armonic de cele-
la lte două.
monstra c ă diagonala AB, ele exemp lu, este

împăr.ţ ită armonic d e ce le lalte două CD, EF,
va fi sufici ent să proiectăm figura, astfe l încît
EF să fie linie de fugă. Atunci punctele E,
P, avînd perspectivele la infinit , figur a proiec-
E
w
În adevăr, fie patrulaterul complet ABCDEF (fig. 302). P entru a de-
I
H
·
· V
f
.
tată A ' B'C' D' (fi g. 303) va fi un p aralelo-
.
gram, a le căru i diagonale se taie într-un pun ct B
I', mijlocul lui A B'.
1
Fig. 302 Fig. 303

Aşadar p unct ul I, a cărui p e r s p ectivă ·
este I' (628) este conjugatu l armonic în ra-
port cu A B a l punctului H, în care această dr eaptă întîlneşte linia de fugă EF.
630. Figuri omografice .
Se dă numele de figuri omografice la două f igur i avînd proprietăţile că
1° la fi ecare punct al uneia corespunde un punct determinat al ce l ei lalt e~
2° la trei puncte co lini are corespund trei puncte co liniare;
3° raportu l anarmonic a patru puncte co lini are este ega l cu acela a~
omo loage lor lor.
Raportul anarmonic a patru drepte co n curente este at unci acelaşi cu
a l omoloagelor lor. Această condiţie este o consecinţă a primelor trei, după
cum reiese chiar din rationamentul de la nr. 622.
Este c lar că două f iguri omografi ce cu o a treia iiÎn t omografice între ele.
:248 COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
Cu alte cuvinte, în limbajul la care am recurs la nr. 291 (.n ota A), toate omogra-
.Jii le formează un grup. ·
Două figuri asemenea sînt ev ident omografice.
631. Două figuri plane în perspectif.lă sînt (620, 622) omografice.

Corolar. În două figuri omografice F, F' (în perspectivă sau nu),
-0moloage le punctelor de la infinit ale lui F, dacă nit sînt şi ele toate la infinit,
~înt toate pe aceeaşi dreaptă sau linie de f ugâ.
În adevăr, putem lua peil'-îipectiva lui F după o fi gură F 11 , care va fi
, i ea omografică cu F'. Omoloagele punctelor de la infinit ale lui F vor fi
1rn o aceeaşi dreaptă în F", şi deci pe o aceeaşi dreaptă în F'.
Vom vedea (636) că, reciproc, două figuri plane omografice pot să fie,
iÎn gen!!ral, aşezate astfel, încît una să fi e perspectiva celeilalte .
In prea labil, vom stabili următoarea .
Teoremă. Pittem cons trui figura F', omografi ca unei fi gu ri plane F
date, de îndatâ ce cunoaştem omoloagele a patru puncte ale liâ F (dint re care nu
lwem cî te trei în linie dreaptâ).
În adevăr, fie A, B, C, D ce le patru puncte considerate;. A', B', C' , D'
omo loa ge le lor date, M un punct arbitrar din F, al cărui omolog M' îl căutăm.
Să presupunem mai întîi că punctul NI este p e dreapta BC şi fie E
punctul de int ersecţie a l lui BC cu AD. Omologul punctului E este cunoscut:
este punctul E' (fig. 304), unde B'C' intersectează pe A' D'.
M'B' E'B'
În plus, relatia (B'C 'M'E') =- - :- - =(BCME) dă raportul
. ' l\1'C' E'C'
JVJ' B' /M'C' în mărime şi semn, de ci determină pe M'.
Dacă M nu este în A, dreapta MA va tăia pe BC într-un punct N
(fig. 305), al cărui omolog N' va fi determinat după cum s-a arătat; de
aici avem un loc geome-
tric al lui M', anume
dre apta A, ' N'; un al doi-
lea loc geometric va fi
dedus din raportul anar-
monic (CAPG) (fig. 305),
analog cu (BCNE).
8 Dacii, existâ o fi gu râ
Fig. 304 Fig. 305 omografică a lui F, în
care A', B', C', D' să
fie omoloagele lui A, B, C, D, omnlogul lur: M f.la fi dat de const ru cţia
precedentâ.
Corolar. Douâ figuri omografi.ce, în care patru,, puncte (printre care nu
apem cJte trei co liniare) coincid cu omoloagele lor respec tiPe, coi ncid în întregime.
ln adevăr, dac ă A', B', C', D' coincid cu A, B, C, D , raţionamentul
nostru ne arată că orice punct M coincide cu omologul să u.
O b serva ţii. I. Dacă trei dintre punctele considerate ar fi co li·
niare, concluzia nu ar mai fi neapărat adevărată (ex . 889).
II. Figura omografică a unei figuri date F es te determinată, dacii, se dau
omoloage le a patru drepte din F (care nu sînt concurente cîte trei).
.
A.ceasta revine la a da omoloaaele b
vîrfurilor A, B, C,}) ale unuia
dmtre patru latc r c lc formate de aceste patru drepte.
PROPRIETĂ Ţ!LE PERSPECTIVE! 249
III. Cele două rapocirte mwnnonice (B CNE), (CAPG) pot sern drept
„coordo nate" ale lui JV/ în raport cu figura ABCD, deoari:;.:e c unoa ş terea -lor
s imu ltană d etermină acest punct.
632. În particu lar, dacă sînt date patru puncte ale une i figuri plane
ş i omo lo.a ge le lor, op eraţiil e precedente permit a determin a liniile de fugă.
in adevăr , omologul pun ctului de la infinit al lui BC va fi un pun ct I' a l
lui B'C', astfel ca raportul anarmonic (B'C' E' I') să fie ega l cu (BCEoo) =
= E B : EC; după care, o construcţie în totul ana lo gă ne va da omolo gul
punctului de la infinit situat p e A B , astfel că vom avea două puncte a le
lin ie i de fugă.
Aceasta va putea fi aruncată la infinit ; este cazu l în care avem E' B' :
:E'C' =EB :EC ş i proporţia analogă G'A': G'B' = GA :GB , dacă notăm cu
G inte r secţia lui AB cu CD, iar cu G' int ersecţia lui A ' B' cu C' D'. Spu-
nem atunci că ce le două fi guri F, F' sînt afine.
633. În cazul a două figuri afine, este suficient, pentru a determina
-fi gura F' , să c unoaşt em omo loa gele A', B' , C' a trei punct e A, B, C (neco li-
niare şi dintre care nici unu l nu este aruncat la infinit), căci avem astfe l
omo loagel e a patru drepte a le f igurii F, anume laturile triunghiului A BC
~i dreapta de la infinit.
Omologul M' al unui punct oarecare M va fi , evident, deter minat de
c ondiţia ca dreapta care îl uneşt e cu un vîrf al triunghiului A '.B'C' ş i dreapta
care uneşte pun ctul JVJ cu vîrful omolog al triunghiului ABC să împartă la-
turi le resp ectiv opuse ale acestor triunghiuri în acelaşi raport.
Aceasta se poate expr ima foarte simplu cu ajutorul definiţiilor date
la ca pitolul prece dent (600) : este clar că punctul M' este ce l care are aceleaşi
coordonate baricentrice în raport cu triunghiul A' B 'C' ca şi punctul 1\1 în raport
cu triunghiul A BC.
Vedem (cf. nr. 368 , 601 ) că proi ec ţia paralel ă a unui plan pe un plan
păstre ază rapoartele dintre arii, altfel sp u s înmulţeş te toate ariile cu un fac-
.to r co nstant , de a ltfel egal (în virtutea celor de la nr. 368 ; 619) cu cîtul dintre
c osinusurile unghiurilor p e care le formează ce le două plane considerate cu
planu l perp en di cular pe proiectante.
In cazu l a două figuri omo grafice absolut arbitrare, c on strucţia de la
nr. 631 se ex p ri mă tot cu ajutorul coordonate lor baricentrice (v. ex. 896) .
Însă coordonate le de la nr. 631 a u avantajul de a fi proiectiPe, adică
<le a nu varia , dacă supunem unei p erspective oarecare figura formată de
ce le patru puncte fix e A, B, C, D ş i punctu 1 M.
634. Am dat (631) co n s trucţia unei omografii între fi guri plane, cunos -
c înd patru perechi de puncte omoloage, adm.iţînd că această omograf ie ex is tă.
Am obs erv at, de asemenea, în acelaşi loc, că două fi guri sînt omogra-
fice, dacă una dintre e le es t e egală cu persp ectiv a ce leilalte.
Aceasta pune două probl eme: de a şti dacă construcţia de la nr. 631
dă efectiv două figur.i omogra~ice şi de a şti dacă două figuri omografice pot
fi adu~e întotdeauna la o per s pectivă.
Inainte de a le trata, vom da o definiţie.
Definiţie. Se num eşte patruunghi complet figura / , formată de patru
puncte A B , C, D , dintr-un acelaşi plan, admiţînd, dacă nu sînt indi caţ ii con-
trare , că trei oarecare dintre ele nu sînt col iniare. Ce le patru laturi şi diago-
nalele patrulaterului ABCD se numesc cele şase laturi (opuse două cîte
două) ale patruunghiului.
Fie deci cele două patruunghiuri complete ABCD, A' B'C' D'. Am
văzut că, dacă există o omografie în care A, B, C, Dau ca omoloage res-
pectiv pe A', B ' , C', D', un punct d de pe dreapta AD va avea ca omolog·
un punct d' determinat de pe A' D', conform re l aţiei 1 )
(A'D'E'd') = (ADEd),
semnificaţia punctelor E, E' fiind dată de fig. 304. Trebuie să semnalăm că,
reciproc, dacă există o omografie în care A, B, C, dau ca omoloage respectiv
pe A', B', C', d' (punctul d necoipcizînd cu nici unul dintre p-unctele A, D; E) ~
atunci omologul lui C <,.1a fi C'. In adevăr, rezultă în mod evident, în virtutea
egalităţii de mai sus a rapoartelor anarmonice, din co nstrucţi.a discutată~
executată pornind de la figurile ABCd, A' B 'C'd'. ·
Aşadar, problema de a găsi două figuri omografice, astfe l încît
A, B, C, D, să aibă ca omoloage punctele A', B', C', D' este înlocuit{(
printr-o alta cu totul echi9alentă, în care punctul D este deplasat pe·
dreapta DA, omologul său fiind deplasat în consecinţă.
Toate acestea îşi pierd valabilitatea, dacă punctul d coincide cu E ;c
sîntem însă readuşi la cazul general, dacă depla săm totodată ( aplicînd:
aceeaşi observ:;i.ţie) punctul C pe dreapta AC.
635. Acestea fiind stabilite, vom demonstra următoarea
Teoremă. Fiind date cele două patruungliiuri comp lete, f de 9Îrfuri
A, B, C, D şif' de 9Îrfuri A', B', C', D', există un patruunghi completf1 , a-
semenea cu f' şi în perspecti9ă (ce ntrală sau paralelă) cu f.
Corolar. I. Există o omografie în care ce le patru puncte A, B, C, D au'.
ca omoloage pe A', B', C', D' .
În adevăr, există o omografie (întrucît ex i stă o perspectivă) între figura
plană din care face parte f şi figura plană din care face parte f1 , iar pe de·
altă parte , aceasta din urmă este asemenea cu aceea din care face parte f'.
Corolar II. Fiind date două figuri omografice F, F', putem găsi o a
treia F 1 , care să fi e asemenea cu F', şi în perspecti9ă cu F.
În adevăr, fie A, B, C, D patru puncte ale lui F , formînd un patru-
unghi comp let f. A', B', C', D' omoloagele lor, care formează patruunghiul
comp let f'. Conform teoremei enunţate mai sus, pe care o vom demonstra
imediat, put~m găsi un patruunghi f1 , care să fie în perspectivă cu f şi ase-
menea cu f'. ln această perspectivă, figura F va fi proiectată după o figură F 1 .
Dacă (F ' ) (d istinct ă sau nu de F') este o figură asemenea cu F 1 şi în care
omoloagele vîrfurilor lui f1 sînt vîrfurile lui f', figura (F' ) va fi omografică.
cu F, omografia astfel definită neputînd fi alta decît cea dată, deoarece au•
patru puncte omoloage comune (dintre care nici un triplet co liniar).
Corolar III. Dacă perspecti9a care ne face să trecem de la F la F 1 este-
. ce ntrală (altfe l spus , dacă F şi F' nu sînt afine), putem lua figura F 1 egală'
cu F'. Va fi suficient, fără a schimba punctul de vedere, să înlocuim planul!
tabloului printr-un plan paralel conve nabil.
1 ) Potrivit acestei relaţii, din moment ce d nu coincide cu nici unul dintre punc-
te le A, B, E, punctul d' va fi şi el distinct de A', B', E' şi va forma, p:rin urmare ,

un patruunghi complet cu A', B', D'.
PROPRIET ĂŢ!LE PERSPECTIVEI 251
636. Demonstraţie. Ori dreapta de la infinit îşi corespunde ei însăşi

(primul caz ), ori (al doilea caz) vom putea, cum s-a arătat la nr. 632, să
găsim omoloagele I', J' a două puncte de Ia infinit (altfel spus a două direc-
ţii) ale .figurii F şi toate punctele de la infinit ale lui J!' vor avea omoloagele
pe dreapta sau pe linia de fugă I' J'. Tot astfel, după ce am determinat
omoloagele I, J a două puncte de la infinit ale lui F', vom avea î~ F linia
de fugă I J, ale cărei puncte vor avea toate omoloagele la infinit. ln parti-
cular, aceasta va fi cazul pentru punctul Ia infinit I al lui IJ; Şi, mai exact ,
deoarece I este la infinit, omologul său va fi punctul la infinit I' de pe linia
de fugă I' J' a lui F', omoloagă dreptei de la infinit a lui F.
Conform celor de la nr. 634, nu vom schimba problema pusă, depla -·
sînd în mod arbitrar unul dintre vîrfurile patruunghiulu i f în lungul uneia
dintre dreptele care-l poartă, cu condiţia de a supune punctul corespunzător ·
al lui f' deplasării corespunzătoare, obţinute cum s-a arătat în acest loc ,
făcînd Ia nevoie cele cuvenite (634, sfîrşit) pentru ca f să nu înceteze de·
a fi un patruunghi veritabil, adică să nu aibă trei vîrfuri coliniare. Dar putem.
deplasa tot astfel vîrful D în lungul uneia dintre dreptel e DB sau DC.
Combinînd această a doua operaţie cu prima, putem da punctului D o nouă.
poziţie cu totul arbitrară în planul lui F (cu singura rezervă ca acest
nou punct să nu fie situat pe una dintre laturile triunghiului ABC).
Pe de altă parte, o dată ce am procedat astfel, vom putea deplasa şi
vîrful C, precum şi celelalte două vîrfuri. Aceasţa revine Ia a spune
că, fără a schimba omografia considerată, vom putea alege cu totul ar-
bitrar patruunghiul f în planul figurii F, cu condiţia de a modifica în
consecinţă patruunghiul f'.
Vom profita de acest lucru, pentru a lua o latură AB a patruunghiulu i·
f pe o paralelă I~ linia de fugă I J. Unei astfel de drepte AB îi va corespun-
de, în a doua figură, o dreaptă A' B', care va trece prin punctul I'; deci va
fi par~Ielă cu I' J'.
. ln plus, aceste două drepte omoloage AB, A' B' vor fi împărţit e
Ia fel de puncte care se corespund; A1 şi M' fiind două puncte omoloage
pe AB şi pe A' B', egalitatea (ABM 1) = (A' B' M' I') se va r educe la
MA: MB= M'A': M'B'.
Dacă cele două figuri sînt afine (632), orice punct de la infinit avîn-
du - şi omologul la infinit, orice dreaptă AB a lui F şi omoloaga ei A' B„
se vor~ bucura de aceeaşi proprietate.
lntr-un caz şi în celălalt vom construi o figură F 1 asemenea cu F' şi
al căre i plan va tăia planul lui F după dreapta AB, paralelă cu linia de-
fugă şau, în cazul unor figuri afine, după dreapta AB arbitrară, omoloagele·
A', B' ale lui A, B fiind aduse să coincidă cu A, B, de unde rezultă, con-·
fonu observaţiei precedente, că orice punct situat pe A B va coincide cu
omologul său. Acesta va fi cazul (celelalte două vîrfuri C, D ale patruun-
ghiului f, fiind luate după voie) pentru punctul H (la distanţă finită sau
la infinit), în care AB este intersectat de CD, al cărei omolog C1 D 1 va.
trece prin . acelaşi punct H.
Cele două drepte CC1 , DD 1 fiind într-un acelaşi plan, vor avea (la.
distanţă finită sau· la infinit) un punct comun S, centrul unei perspecti vc-
în care ABC1 D 1 va corespunde lui f, deci şi lui F şi F 1 .
'252 COMPLEMENTE IYE GEOMETRIE IN SPAŢIU
Cu ajutorul determinării precedente a lui AB, iată cum putem cons trui în F
1
şi în F' omologul unui punrt arbitrar M din F.
Dacă M nu este s itu at pe CD, dreptele MG, MD vor tă ia pe AB în două puncte
P, Q, iar dreptele PC1 , QD 1 vor da, la intersecţia lor, omo logul M în F . În F' va
trebui să începem prin a împărţi A'B' în P', Q', după cum AB este 1îrnpărţit1
de P, Q,
·după care vom uni P' cu C' şi Q' cu D'.
Dacă M este pe CD, omo logu l său în F va fi pe C D şi va d etermina cu C , D,,
1 1 1 H
.u n raport anarmonic ega l cu (CDHM). Acesta se va simplifica, dacă lu ăm1 pe CD
paralel cu AB ;· punctul H va fi atunci la infinit ş i vom avea
MG: MD = M 1 C1 : M 1 D 1 =(în F ' ) M'C': M'D'.
O b s e r v a ţ i e. Există o infinitate de a Tegeri posibile ale drep-
tei AB; însă direcţia ei este bine determinată, anume aceea a liniei de fugă 1 ).
Dimpotrivă, în cazu l afin, putem lua cu totul arbitrar în planul F
·dreapta prin care va trece planul F 1 .
Nedetermin area este deci mai mare în al doilea caz decît în primul.
Vom ved ea mai tîrziu (742) că putem profita de aceast a, pentru a aşeza
figurile afine F, F 1 astfel, încît să le aducem într-o proiec·ţie nu numai para-
le lă, ci şi ortogonală.
637. Definiţia dată figurilor omografice implică următoarea consecinţă:
Două figuri Fi, F 2 polare reciproce ale unei a treia F (în raport cu două
1;crcuri diferite) sînt omografice. În adevăr,
Fiecărui punct a l lui Fi îi corespunde un punct al lui F , punctu l
2
-care corespunde acel e iaşi drepte a figurii, F.
La trei puncte co liniare a le lui Fi corespund trei puncte coliniare ale
lui F 2 , deoarece aceste trei puncte corespund la trei drepte concurente în F.
Raportul anarmon ic a patru puncte în linie dreaptă a le lui F este
1
egal cu raportul anarmonic al omoloagelo r lor (ca fiind ega l (210) cu rapor-
tul anarmonic al dreptelor corespunzătoare din F ).
638. Diviziuni şi fascicule omografice .
Două figuri (diviziuni) formate fiecare din puncte colineare sînt omo-
grafice, conform ce lor precedente, dacă raportul anarmonic a patru puncte
arbitrare de pe una este ega l cu raportul anarmonic al omoloagelo r lor pe
·cealaltă .
Două figuri plane (fascicule) formate fiecare din drepte concurente
{punctu l de concurenţă fiind, de altfe l , la distanţă finită sau la infinit)
·s înt omografice, dacă raportul anarmonic a patru drepte ale uneia este egal
·CU raportul anarmonic al omoloagelo r lor.
Douc1 diviziuni sau fascicule în pe rspe ctivă sînt omografice.
Vom spune, de asemenea, că două fascicule compuse fiecare din plane
-care_trec prin aceeaş i dreaptă sînt omografice , dacă raportul anarmonic a
patru plane din primul fascicul este întotdeauna egal cu raportul anarmonic
. ul omoloagelo r lor în al doilea fascicul.
Mai general, vom putea considera o diviziune ca fiind omografică cu
un fascicul de drepte concurente dintr-un plan sau cu un fasc icu l de plane
care trec prin aceeaşi dreaptă; vom proceda astfel, dacă raportul anarmonic
a patru puncte arbitrare ale diviziunii este ega l cu acela a patru drepte
1)
În plus , o dată ce am ales pe AB, mai dispunem de orientarea planului ABC D
1 1
în jurul ac este i dre pte (v . ex. 891, 892).
PROPRIETĂ Ti LE PERSPECTIV EI 253
corespunzătoare sa u a patru plane corespunz ătoare ale fas ciculului. Se

vede că
1° Două fascicule (sau diviziuni ) omografice cu un a l treilea sînt
omografice între e le.
2° Un fascicu l de drepte sau de plane este omografic cu diviziunea
pe care el o determin ă pe o dr ea ptă arbitrară, iar un fascicu l de plane este
omografic cu fasciculul de drepte pe care- l determină pe un plan secant
oarecare .
639. O dreaptă mobilă , dusă printr-un punct fix, d etermină diviziuni
omografice p e două drepte fixe oarecare.
Dou ă drepte care se rotesc fiecar e în jurul unui punct fix şi !ormează
între ele un unghi constant, generează două fascicule omografice . In conse-
cinţă, diviziunile determinate respe ctiv de cele două drepte mobi le pe două
drepte fixe oarecar e vor fi omografice .
Dacă un punct descr ie o dreaptă fixă , atunci dreptele care unes.c acest
punct cu două centre fixe de scr iu două fascicule omografice.
Dacă un segment de mărime consta ntă se mişcă pe o dreaptă fix ă,
extremităţile sa le descriu pe această dreaptă două diviziuni omografice.
Dreptele care une sc r espectiv aceste extremităţ i cu două puncte fixe descriu
două fascicule omo grafice etc.
640. Do uă di viziu ni omografice sîn t determinate, dacă se dau trei p unc te
şi omoloagele lor. Omologu l unui al patrulea punct arbitrar va fi determinat
de condiţia că rapoartele anarmonice omoloage formate în ambele diviziuni
sînt ega le.
Tot astfe l, două fas cicu le omografice vor fi determinate, dacă se dau
trei raze şi omoloagele lor.
641. Reciproc, pe do uă drepte date arbitrare putem găsi întotdeaunn
două diviziuni omografice, astfel ca trei puncte (distin cte) a, b , cale primei drepte'
să aibă ca omoloage trei puncte date (distinc te) a', b', c' ale celei de-a doua .
În adevăr, putem presupune întotd eauna, la n evo ie
deplasînd una dintre cele două drepte, că punctul a
coincide cu a', cele două drepte fiind a ltfe l di st incte.
Cele două drepte vor fi atunci în acelaşi plan ş i deci a---?.,--:!r-+'---~
ce le două drepte bb', cc ' vor avea un punct comui1 O
(la distanţă finită sau la infinit). ·
Făcînd să corespundă unul altuia punctele celor
două drepte situate pe o aceeaşi rază du să din punctul O
(fig. 3~06), vom putea realiza omografia cerută. Fig. 306
In plus, ce le două diviziuni omo grafice astfel ob-
ţ inut e fiind , conform celor precedente, sin gurele în care a, b, c au ca omo-
Joage pe a' , b' , c', vedem că, dacă două diFi ziuni omografice au un punct
omolog co niun , dreapta care uneşte două puncte omoloagc oarecare trece
pn:ntr-un punct fi x .
Altfel spus , două diviziimi omografice care au un punct omolog comun
sîn t în p e rs p ect iFă.
642. Tot astfel putem găsi î 1îlotdeauna doiiă fas cicule omografice , astfel
încît trei raŢ.e date Oa , Ob, Oe ale unuia să aibă ca omoloage trei raze O'a ' , O'b' ,
O' c' a le celuilalt.
'254 COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE lN SPAŢIU
Această propoziţie nu este distinctă de prima, deoarece putem con~trui

fasciculele omografice căutate, construind diviziunile pe care acestea Ie
determină respectiv pe două drepte arbitrare. De altfel, propoziţia noastră
nu este decît un caz particu lar al celor stabilite la nr. 634, deoarece, pentru
a forma fasciculele cerute, va fi sufi_9ient să găsim o omografie în care figura
O'a'b'c' să corespundă lui Oabc. In sfîrşit, o putem obţine direct, de-
monstrînd următoarea
Teoremă. Dacă, în două fascicule omografice situa.te în acelaşi plan şi
de centre diferite, dreapta care uneşte centrele este o rază omoloagă comună,
două raze omoloage arbitrare se intersectează pe o dreaptă fi xă .
Fie 00' (fig. 307) raza omoloagă comună; Oa, O'a',
Ob, O'b' alte două perechi de raze omoloage. Cele trei
drepte care unesc ·r espectiv pe O şi pe O' cu un acelaşi
punct, oarecare, al dreptei ab determină două fascicule
omografice în care cele trei raze 00', Oa, Ob au respect iv ca
o omoloage pe O'O, O'a, O'b; în consecinţă, aceste fascicule
nu sînt altele decît cele arătate.
Fig. 307
Modul de raţionament de mai sus ne permite să gă-
sim două fascicule omografice, dacă sînt cunoscute trei
raze şi omoloagele lor; va fi suficient să pre supunem aceste fascicule astfel
transportate, încît una dintre raze să coincidă cu omoloaga ei, centrele
fiind distincte şi cele două fascicule în acelaşi plan.
643. Observaţie. Rezultatele pe care le -am obţinut sînt identice cu
acelea pe care le- am deduce din nr. 6~1, prin metoda polare lor reciproce,
fascicu lele omografice corespunzînd diviziunilor omografice, raza omoloagă
comună punctului omolog comun a două diviz iuni etc.
Rationamentele folosite la nr. 642 nu sînt decît traducerea acelora
pe care Îe-am prezentat acolo; se spune că ele sînt 'corelatifJe, sa u că avem
dua litate între unele şi celelalte.
Această dualitate, asupra căreia vom reveni cînd n e vom ocupa de
conice, se regăseşte în toate proprietăţile proiective ale figurilor.
Figura corelativă patrulaterului complet este patruunghiul complet
(634). Corelativ cu nr. 629, două laturi opuse ale unui patruunghi împart
a rmonic unghiul dreptelor care. unesc punctul lor de concurenţă cu punctele de
co ncure nţă ale celorlalte două perechi 'de laturi opuse
Am mai constatat o dualitate analogă îp. geometria sferică, unde ea
este introdusă prin noţiunea de figuri polare. In adevăr, două figuri polare
pe sferă sînt astfel, că oricărui punct al uneia îi corespunde un cerc mare
al celeilalte, şi invers. La trei puncte ale unui acelaşi cerc mare C corespund
trei cercuri mari care trec printr-un acelaşi punct (po lul lui C), şi reciproc;
de altfel, este clar (623) că raportul anarmonic a patru puncte de pe un cerc
mare est e egal cu raportul anarmonic al cercurilor mari care le corespund·.
Această dualitate se extinde la proprietăţi neproiective, deoarece un-
g hiul a două cercuri mari este egal cu di stanţa sferică a polilor lor. Dacă
o reducem la proprietăţile proiective, ea nu este distinctă de aceea care rezultă
din transformarea prin polare reciproce (v. ex. 988).
644. Pentru ca două difJiziuni sau două fascicule să fie omografice, este
,suficient ca raportul anarmonic al unui punct arbitrar şi a trei puncte alese
PROPRIETĂŢ ILE PERSPECTIVE I 255
-0 datăpentru totdeauna să fie egal cu raportul anarmonic al omoloagelor acestor

patrii puncte, deoare..ce această proprieta te este suficientă pentru a construi
<0mografia ~efinită de trei perechi de eleme:p.te omoloage date.
645. ln construcţiile de la nr. 642 şi 643, putem, în loc de a transport a
diviziunil e sau fasciculel e, să înlocuim una dintre aceste figuri (diviziune
sau fascicul) printr-o alta care să fie în perspectivă cu prima, deoarece singu-
-rul lucru care are importanţă pentru raţionamentul nostru este ca raportul
.anarmoni c să se păstreze.
Este de menţionat că, pe această cale putem efectua construcţia cerută
numai cu ajutorul riglei 1') .
Să pornim de la construcţia dată la nr. 641. Fie iarăşi ) a, a'; b, b';
2
c, c' (fig. 308) ce le trei per~chi de puncte omoloage date, m punctul al cărui
-0molog îl căutăm. Vom um punctele a, b, c, m
cu un punct oarecare S din plan, iar punc- s
tele a', b' , c', cu un alt punct arbitrar S'. Dacă
rx este punctul de intersecţie al lui Sa cu S' a',
vom duce prin punctul rx o primă transversală
rx~yµ, pe care fasciculul Sabcm va determina
o diviziune rx~yµ omografică cu abcm, şi o a
doua tra n sve.rsa lă rx~'y', pe care dreptele duse
din punctul S' vor determina o diviziune omo-
grafică cu aceea pe care o determină pe a' b' c'.
În omografia în care punctele rx, ~. y au res-
pectiv ca omoloage pe rx , ~',y', omologul µ' al
punctului µ se va obţine numai cu ajutorul
riglei (641), şi va fi suficient să unim acest
punct µ' cu S', pentru a obţine pe dreapta
a'b'c' punctul m', omologul lui m .
646 Diverse expresii ale omografie i. Con- o
siderînd două diviziuni omografic-e , fie A, B Fig. 308
două puncte determina te şi M, N două puncte
arbitrare a,le ce lei dintîi; A', B', M', N' omo-
l oagele punctelor A, B, M, N. Relaţia fundamentală de omografie se scrw
MA NA M'A' N'A' (6)
MB : NB = M'B'. N'B' '
sau, inversînd ordinea mezilor:
MA M'A' - NA N'A'
--:--= - (6')
MB M'B' NB N' B'
Raportul (MA : MB ) : (M'A ': M'B') are deci aceeaşi valoare, oricare
ar fi poziţ ia punctului M. Notînd această valoare constantă cu 1/k, obţinem
M'A' MA
--=k- (7)
M'B' MB'
ecuaţie care ne permite să aflăm punctul M', dacă punctul M este dat.
V. nota E de la sfîrşitul volumulu i .
1)
Vom presupune că cele două <iivi:duni sînt într-un acelaşi plan, deoarece, în
2)
caz contrar, construcţia este, propriu-zis , de domeniul Geometriei descriptive (v. Nota
de la sfîrşitul problemelo r la Cartea a cincea).
256 COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
Invers, dacă două puncte M şi M ', situate respectiv pe dou.ă drepte

fixe (distincte sau nu ), sînt legate între ele prin relaţia precedentă, ele de s-
criu două diviziuni omografice, deoarece relaţia (7) implică relaţia (6' ),
deci şi re l aţia (6).
0
Putem. indica un rezultat analog pentru două fascicule omografice .
ln adevăr, he OA, OB două raze determinate şi OM, ON două raze arbitrare
ale primului fascicul; O' A', O' B', O' M', O' N' razele lor omoloage. Ega-
litatea rapoartelor anarmonice (O · ABMN)' şi (O' ·A' B'M ' N') se va
scrie (625) .
(M, OA) . (N, OA) _ (M ' , O'A') . (N ' , O' A')
(M, OB) . (N,OB ) - (M', O'B'). (N', O' B ') '
de unde deducem, ca mai sus, · că trebuie să avem
(M ', O'A') = k (M, OA)
(M', O'B ' ) (M,OB)'
unde k este o constantă.
Bineînţeles, o relaţie în totul analogă ar avea loc pentru fa sc icule de
plane omografice.
De altfel, ·putem aplica acelaşi raţionament unei diviziuni şi unui
fascicul care sînt omografice : dacă a, b, m sînt trei puncte ale diviziunii,
iar OA , OB, OM razele core s punzătoare ale fasciculului, vom avea
(M, OA) = k . ma '
(M,OB) mb
k fiind independent de poziţia punctului m.
647. Fie I punctul din prima diviziune care este omologul punctului
de la infinit al celei de-a doua , iar J', punctul celei. de-a doua diviziun i,
omolog punctului la infinit în prima. Să pre supunem că punctele de la
infinit ale celor două diviziuni
nu se corespund, astfel că pun c-
tele I si J' sînt la distantă fi-
nită: f.:om avea, M şi M' 'fiind
două puncte omoloage oarecare,
IM · J'M' = h, (8)
unde· h este o constcmlă .
.......,__ _~..__-----~p · În adevăr, cele două div i-
Fig. 309 ziuni fiind astfel aşezate, încî t
s ă fi e în p e rspectivă ( şi fiind,
în plus, considerate ca făcînd parte din figuri plane situate respectiv în
planele P, P' perpendiculaFe pe cel care conţine ce le două diviziuni), r e-
laţia de mai sus rezultă (fig. 309) din propoziţia de la nr. 627.
Invers, dacă două puncte M, M', mobile pe două drepte, distinc te
sau nu, sînt legate prin relaţia (8) - unde constanta h este presupusă diferit ă
sau nu de zero - ele descriu două diviziuni omografice, deoarece , d acă
A, A' sînt două puncte omoloage determinate, omografia definită de perechile
I, oo ; oo,J'; A, A'
PROPR!ETJĂŢ!LE PERSPECTIVEI 257
este (în virtutea rezultatului precedent) reprezentată prin relaţia
IM·J'M' = IA·J'A',
adică de relaţia (8), deoarece avem IA· J'A' h. =
Dacă har fi nul, unul dintre segmente le IM, J' M' ar trebui să fie nul,
·astfe l că toate punctele M, distincte de I, ar avea acelaşi omolog J', §i
invers; această ipoteză o e limin ăm, deocamdată, dar o vom regăsi de repe-
tate ori mai tîrziu.
648. În cazul în care punctele de la infinit se corespund şi cînd deci
punctele I şi J' sînt aruncate la infinit, cele două diviziuni sînt asemenea,
adică trei perechi de pu~cte omoloage împart dreptele care le c9nţin în
segmente proporţionale. In adevăr, dacă aceste trei perechi sînt A, A';
B, B' ; C, C', atunci relaţia (ABCoo ) = (A' B 'C' oo), care are loc între aceste
trei perechi de puncte şi perechea de puncte omoloage de la infinit, se scrie
(199)
CA C'A'
GB C'B'
649. Diviziuni omografice pe o aceeaşi dreaptă
Puncte duble.
Să presupunem că ce le două diviziuni omografice sînt purtate pe aceeaşi
dreaptă şi să căutăm dacă există un punct m care să coincidă cu omologul
său; în acest scop, este suficient să ap lic ăm rela ·ţia (8), care se scrie atunci
Im·J'm = h. (8')
Segmentele Im şi J'm trebuind să fie de acelaşi semn sau de semne
contrare, după cum h este pozitiv sau negativ,. va lorile lor abso lute vor
avea ca diferenţă, în primul caz, şi ca sumă, în al
doilea, distanţa IJ'; aşadar, sîntem aduşi la una sau
la cealaltă dintre construcţii le 7 sau 8 (155). Prin ur-
mare, va trebui să ducem prin punctele I şi J'. respectiv
două perpendiculare Ii şi J'j' (fig. 310) pe dreapta
dată, al căror produs să fie, în mărime şi semn, egal
cu -h; punctul căutat va aparţine cercului descris pe
s(}gmentu l ij' ca diametru.
De altfel, se vede direct că, dacă P este un _;l."ig. 310
punct oarecare al acestui cerc, dreptele Pi şi Pj' taie
dreapta dată în două puncte M, Af', care sînt unul omo lo gu l celuilalt;
în adevăr, triunghiurile liM, J'lVl.'j' sînt asemenea, .ca avînd laturile per-
pendiculare1), şi dau (compară cu nr. 155) egalita_tea
IM·J'M' = Ii·J'j'. ,,
Con~trucţia preced,entă rezultă ca atare din faptu( q;{ p~nctele M şi M' se
confundă, dacă P este pe dreapta dată. Purict~fo c.are , coinc id astfe l cu
omoloagele lor se numesc punct1t duble, · ·' ,„. 1"-
.Aceasta ne oferă o nouă demonstraţie a .faptului · că reia ·ţia · 1 M .- J ' M' =b h defi-
1)
neşte o omografie, . deoarece •dreptele IM, j'M', ca-re. sînt mereu perpen·d iculare,. d1;1s_ evi:t1.
(639) două fascicule omografice. , ._ - , _ ... <· .•·, „.! ·,. ':''""·· l
17 - Lecţii de geometrie elemen lară, voi. II

Discuţie. D acă h este poz1t1v, cele dou ă segmente IM , J' M ' vor fi
d e acelasi se n s. Dat fiind că unul dintre ele se micsorează în valoare abso -
lută , at~ nci cînd ce l ă l a lt creŞte, vedem că ce le d~uă punct e om olo age se
deplasează m ereu în se ns invers, ce l puţin cît timp sînt la dist a nţă finită
(nu trebuie să uităm că, atun ci cînd punctul JJ1 trece în l , J' M ' trece de la
- oo la + oo , sau invers).
În acest caz, cercu l de diametru ij' inter s ectează neapărat dreapta
dată (deoar ece i ş i j' sînt de o parte ş i de cea l altă a acestei drepte ) , astfe l
că avem efectiv două puncte duble (puncte duble rea le).
Dimpotrivă, pentru h negativ, ce le două segmente sînt de sensuri
contrare; aceeaşi observaţie relat iv la ".alorile ab so lute n e arată că M şi M'
se mişcă în ace l aşi sens cît timp rămîn la distanţă finită. Dreapta
po ate fi atunci secantă, tangentă sau cu totul exter io ară faţă de cercul de
diam etru ij'; pun cte le duble p ot fi r ea le şi distincte, reale ş i confundate,
sau să nu ex i ste de loc, ca z în care spunem că sînt imaginare.
650. Da că punctele duble m şi n sînt reale ş i distincte, putem luu pentru
puncte le A şi B din relaţia (6) aceste puncte dubl e; relaţia dev ine atunc i
M'm: Mm= k . (9)
M'n Mn
Ea ne arată că raportul anarmonic dete rminat de punctele duble şi de

două puncte omoloage oarecare es te cons tant.
In vers, două puncte care form ează cu două puncte fi .xe un raport anar-
monic cons tant descriu două di11iziuni omografice, pentru că relaţia (9) este
un caz particul ar al relaţiei (7). · .
Raze duble ale un.or fascicule omografice cu acelaşi vîrf.
Două fas cicule omografice distincte şi cu ace laşi 11îrf au două raze duble
di:s tincle sau co nfundate, sau nu au raze duble (raz~ duble imaginare); acest
din urmă caz este, de exemp lu, ce l al omografiei determ inate de laturile
unui unghi constant, care se roteşte în jurul vîrfu lui său .
651. Con stru cţia puncte lor duble a două diviziuni sa u fasc.! cule omogra-
fice dă so luţia unui mare număr de probl eme de geometrie. In adevăr, să
începem prin a observa că putem r educe imedi at la ea următoare a probl emă:
Să se găsească perechile comune a două omograf ii.
(Omografiile cons iderate av înd loc fi ecare între două diviziuni sau
între o diviziune ş i un fascicul, sau între dou ă fascicule, dreptele care
poartă cele două diviziuni sau drepta care poartă div iziunea
ş i centrul fasciculului, sau ce ntre le celor două fascicul e fiind
ace l eaş i de o parte şi de ce alaltă . )
Să cons id e r ăm , de exe mplu, cazul a două omografii
D' M' între diviziuni purtate una p e o dreaptă D , iar celelalte pe
I
·-
Fig. 311
o . dreaptă D'. Fie M un punct oarecare al lui D , M' omo-
lo gul său în prima omografie, M~ omologul aceluiaşi punct M
în a doua (fig. 311). Căutăm o pereche comună ce lor
două <?mografii, adică un punct M ale cărui omoloage M' şi M~ coincid.
In să, diviziunile descr ise de M' ş i de M{, omografice cu diviziunea
descris ă de M, sînt. omografice între ele; nu ne mai rămîne decît să găsim
punctele duble ale acestei omografii.
PROPR!El'ĂŢILE PERSPECTIVEI 259
O astfe l de probl emă, dacă este posibilă, are două so lu-ţii (dist incte
sau confundate), cu condi ·ţia ca ce le două omografii date să nu co in ci d ă.
Exemple. I. Fie de aflat pe o dreaptă D un segment MM', de mărime
dată, care să se ()adă dintr-un punct dat sub un un[!hi dat. (fig . 312) . Dacă
un punct M parcurge dreapta D. punctul M' al drept ei
avînd proprietatea că segmentul M!vl' este - ega l cu '10
lun gimea dată descrie o diviziune omografică cu cea „,/ /
de s crisă de M; vom avea aceeaş i situaţie pentru // I
punctu l M', luat tot pe D şi avînd propr ietatea că c <. I D
un ghiul MOM{ ( dacă notăm cu O punctul dat) să M~ M' M
f ie ega l cu unghiul dat. Revenim deci la problema Fig. 312
precedentă, deoarece vrem să aflăm poziţiile punc-
tului M pentru care puncte le M' şi M{ coincid .
II. Prohlema care co n stă în a găsi pe o dreaptă
da tă , un segment care să fi e (Jăzu t din două puncte date
sub unghiuri date aparţin e ace leia ş i
A M categor ii . De altfel, vom avea
~ aceeaşi sit u aţie, dacă extre mităţ. il e
/
I
D' fO segme ntului , în loc să fi e pe o
~
dreaptă dat ă D, s-ar situa respectiv
pe două drept e d ate, D,D' (f ig. 313).
Fig. 313
III. Fie încă de dus, printr-un
Fig. 3Ho
punct dat, o trans(Jersală care să in-
tersecteze pe două drepte date, pornind
de la două origini respecti(J date pe aceste două drepte, două segmente între
care sii cwem un raport dat.
Fie O primul punct dat; A, A' originile date respectiv pe dreptel e
D , D' (fi g. 314). O transY ersa l ă arb itr ară, dusă prin O, va tăia ce le două
dr epte în puncte M, M', care vor descr ie pe ele diviziuni omografice . Va
trebui să că utăm perechea comună acestei omografii şi aceleia care leagă
extremităţi l e ce lor două segmente, purtate
respectiv din A, A' ş i între care avem
raportu l dat .
IV. În lo cul raportului AM /A' M', ~ I
am mai putea da produsu l AM ·A' Jvl', deoa- · ' E
rece ecuatia AM ·A' M' = con st .. defineste 8
''
o omograf ie. '
V. Tot astfel, putem înscrie, într-un
poligon cu n laturi dat, un poligon ale cărui
n la turi să treacă prin n puncte date arbi -
trar în plan. În adevăr, fie ABCDE D
Fig. 315
(fig. 315) poligonul dat şi P, Q, R , S, T
punctele prin care trebuie să tr eacă laturile
poligonu lui că utat abcde. Să lu ăm punctul a arbitrar pe AB; vom deduc e
d e ai ci pe b prin co ndiţi a că ab să treacă prin punctul P, apoi pe c prin
con diţia ca bc să treacă prin Q etc.
În ce le din urmă, vom regăsi pe AB un punct a', car e, în general, nu
va co incid e cu a.
17*
COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
260
Însă punctul a' va descrie o diviziune omografică cu aceea pe care o

va descrie a, deoarece a este legat omografic de b, care este legat omografic
de c etc. Aşadar, nu vom avea decît să găs im punctele duble ale omografie i
care l eagă pe a şi pe a', omografie pe care o vom determina, construind trei
perechi de puncte omoloage a le ei.
Vedem că metoda aplicabilă tuturor problemelor de această categorie
este un fel de regulă a falsei poziţii.
Pentru a aplica construcţia de la nr. 649, va fi adeseori comod să
luăm ca două perechi de puncte omoloage pe acelea în care unul sau celă
lalt dintre .aceste puncte este la infinit.
652. Involutie .
Teoremă. D~că, în două diviziuni omografice situate pe o aceeaşidreaptă ,
un punct (distinct de punctele duble) are acelaşi omolog, atunci cînd îl consi-
derăm consecutiv ca aparţinînd uneia şi celeilalte dintre cele două diviziuni ,
orice alt punct al dreptei va avea aceeaşi proprietate.
Să presupunem că . punctul A are ca omolog pe A' şi punctul A' pe A
şi fie B un alt punct arbitrar al ace leiaşi drepte, care, considerat ca apar-
ţinînd primei diviziuni, are ca omolog pe B' în a doua. Omografia va
putea fi considerată ca determinată de ce le trei pere eh i A, A' ; A', A ; B , B '.
Dacă-l vom considera deci pe B ca aparţinînd ce lei de -a doua diviziuni ,
omologul să u B~ în prima va fi dat de relaţia
( AA' BB;) = ( A'AB' B).
Această relaţie ne arată, însă, că punctul B~ coincide cu punctul B' ,
deoarece raportul anarmonic din membrul a l doilea este ega l (199) cu(AA' BB' )
Observ aţi e. Dacă punctele duble m şi n sînt r~ale şi distincte,
teorema precedentă este o consecinţă directă a nr: 650. ln adevăr, d acă
scriem că punctul A este omologul lui A', iar acesta omologul lui A, cu
ajutorul relaţiei (8), vom obţine ce le două ecuaţii
A'm Am
-- : -
A'n An
- ,,
Şl
Am
An
A'm
A'n
- ,,
care, înmulţite membru cu membru, dau k 2 = 1. .
Însă k nu poate fi egal cu 1 (deoarece, altfel, punctul A' ar coincide
cu A); avem deci k = - 1 ş i , prin urmare, două puncte omoloage arbi-
trare formează cu punctele duble o diviziune armonică; evident, acea stă
r e laţi e nu se schimbă, dacă permutăm între ele ce le două puncte omoloage.
Două diviziuni omografice avînd proprietatea că omologul unui punct
dat este, conform teoremei precedente, acelaşi dacă vom cons idera succe-
siv acest punct ca aparţinînd uneia sau ce leila lte dintre ce le două diviziuni ,
se numesc în involutie.
De asemenea, două fascicule omografice · CU acelaşi vîrf se numesc în
involuţie, dacă relaţia dintre două raze omoloage nu se schimbă - atunci cînd
permutăm cele două raze.
PROPRIETĂŢILE PERSPECTIVEI 261
653. Două perechi de puncte (sau de raze) omoloage determină o in11olu-

ţie, deoarece cunoaşterea celor două perechi A, A'; B, B' de puncte omo-
loage ale unei involuţii ec hivalează cu cunoaşterea a patru perechi de puncte
A, A'; A', A; B, B'; B', B, omolo age într-o omografie.
654. Teoremă. Dacă trei perechi de puncte sînt în in11oluţie, atunci
raportul anarmonic determinat de două puncte ale unei perechi şi de un punct
al fiecăreia dintre celelalte două este egal cu raportul omoloagelor lor.
ln11ers, dacă a11em această situaţie, cele şase puncte sînt în in11oluţie.
Fie A, A'; B, B'; C, C' trei perechi în involuţie; cele două diviziuni
A, A', B, C şi A', A, B', C' sînt omografice şi avem
(AA' BC) = (A 'AB'C' ).
Invers, această egalitate arată că punctele A', A, B', C' corespund
respectiv punctelor A, A', B, C într-o aceeaşi omografie. Această omografie
este în mod necesar o involuţie, deoarece A, A' şi A', A sînt două perechi
de puncte qmoloage.
655. In cazul involuţiei, _ relaţin (8) devine
OM·OM' = h, (10)
O fiind punctul omolog (unic) al punctului de la infinit. Acest pu~ct se
numeşte punct central al involuţiei. Involuţia se reduce la o inversmne.
Dacă constanta h este pozitivă, vedem că vom avea două puncte duble
reale si distincte.
Raportul anarmonic format de aceste puncte duble şi de două puncte
omoloage oarecare este ega l cu -1 (652, obs.).
Reciproc, două puncte care împart armonic un segment fix sînt în in11oluţie.
Tot astfel, în două fascicule în in11oluţie, două raze omoloage formează
cu razele duble (dacă acestea existdi) un fascicul armonic; reciproc, această
relaţie implică existenţa unei involuţii. _
Dacă punctul O este aruncat la infinit, avem ~ceeaşi situaţ. ie pentru
unul dintre punctele duble şi in11oluţia este formată de segmentele a11înd mijlo-
cul comun, care este celălalt punct dublu .
656. Dacă constanta h este negativă, punctele duble sînt imaginare.
În acest caz, I şi J' confundîndu-se în O, după cum am arătat, putem da
celor două segmente Ii şi J'j' din fig. 310 valoarea comună "oo =V - h;
vedem atunci că există un punct (punctul o) de unde se 11ede segmentul format
de două puncte omoloage oarecare sub un unghi drept, deoarece punctul o este
cel care joacă rolul punctului i şi al punctului j'.
Invers, este evident că laturile unui unghi drept care se roteşte în jurul
11îrfului ' său generează două fascicule omografice în in11oluţie, de altfel cu
razele duble imaginare.
Orice involuţie a două fascicule în care două raze sînt perpendiculare
pe omoloagele lor coincide (653) cu cea precedentă. Aşadar, dacă, într-o
in11oluţie, două perechi de raze omoloage sînt formate din raze perpendiculare
între ele, două _raze omoloage oarecare Por fi de asemenea perpendiculare.
656 bis. In sfîrşit, punctele duble ale unei in11oluţii nu pot fi confun-
date decît dacă h este nul, adică dacă nu a11em de-a face cu o cores-
262 COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
pondenţă propriu-zisă, involuţia prezentînd degenerarea indicată la sfîr-

situl nr. 647. ·
' 657. Din cele precedente (655), rezultă că, pentru a obţine un segment
care împarte armonic două segmente date, este suficient să determinăm punc-
tele duble (dacă există) ale involuţiei definite de aceste două segmente;
de altfel, segmentul obţinut în acest mod este singurul care se bucură de
proprietatea cerută. .
De altfel, segmentul căutat este imaginar, dacă segmentele date se supra-
pun parţial (112); el este dimpotrifJă real, dacă cele două segmente sînt în
"'J întregime interioare sau în întregime exterioare, deoa -
M M, rece se vede uşor că, într-o involuţie definită de for-
11"
M;o mula (10), cu o valoare negativă a lui h (a dică orice
Fig. 316 involuţie cu punctele duble imaginare), două p erechi de
puncte omoloage sînt întotdeauna interpuse (fig. 316) .
Evident, obţinem enunţuri în totul asemănătoare, înlocuind punctele
coliniare prin drepte concurente.
658. Punctele situate pe o dreaptă dată şi conjugate în raport cu un cerc
dat formează o infJoluţie. În adevăr, conjugatul unui punct M este deter-
minat, pe dreapta dată, de polara acestui punct, care .generează (210) un
fascicul omografic cu diviziunea descrisă de M; pe de altă parte, relaţia
dintre două puncte conjugate nu se schimbă (205), dacă permutăm aceste
două puncte.
·Punctele duble sînt ( dacă există), în mod evident, punctele de intcr-
sec·ţie ale dreptei' date cu cercu l. În cazul în care dreapta dată este tangentă
la cerc, avem degenerarea semnalată la
nr. 647, 656 bis, conjugatul unui punct
oarecare fiind întotdeauna punctul de
contact cu cercul.
Tot astfel, dreptele con juga te care
trec printr-un punct dat formează o irwo-
luţie, avînd ca raz e duble tangentele duse
din acest punct la cerc.
659. O serie de cercuri afJînd aceeaşi
axă radicală determină pe o transfJersală Fig.317 .
oarecare segmente în infJoluţie, punctul
central fiind punctul de intersecţie al trans,v ersalei cu axa radicală.
Deoarece, da că M, M' (fig. 317) sînt punctele de intersecţie ale unui
cerc oarecare al seriei cu transversala, produsul OM ·OM' este egal cu
puterea punctului O în raport cu acest cerc, care nu variază dacă
cercul se schimbă.
Invers, este clar că o involuţie poate fi considerată întotdeauna ca deter-
minată pe dreapta care o poartă, printr-o serie de cercuri care trec prin două
puncte fixe; este suficient să alegem aceste două puncte astfel, încît să fie
unul inversul celuilalt în raport cu punctul central al involuţi ei, puterea
inversiunii fiind constanta h, definită de egalitatea (10) . -
Cercurile afJînd ca diametri segmentele unei aceleiaşi irwoluţii au a.1:a
radicală comună, anume perpendiculara du să pe dreapta care poartă involuţi a,
prin punctul central.
PROPR!ETĂ ŢILE PERSPECTIVEI 263
660. Teoremă. Dacă , în două diviziuni omografice oarecare, considerăm

două perechi de puncte omoloage, cele două segmente format e resp ec tiv de fi ecare
punct şi de omologul celuilalt şi segmentul format de punctele duble aparţin
aceleiaşi inr,oluţii .
Fie M, M'; N, N' cele două p er ec hi de puncte omoloage, inr A, B
punctele duble. Re l aţia
(A BMM' ) = (A BNN' ),
demon strată la nr. 650 , se scr ie, permutînd între e le· î n ra portul anarmonic din
membrul al doilea punctele A, B, de o p a rte, ş i N , JV', de cea l a lt ă parte,
(ABMM') = (B AN'N ).
Ea arată (654) că p ereehil e A, B; M, N '; N, M' fa c parte din aceeaşi
involuţie.
Observ aţi e. Dacă punctele duble sînt confundat e, enunţul devine:
punctul dublu unip este punct dublu al involuţie i determinate de ce le două perechi
M, N~; N, M'. Insă r a ţionam e ntu l precedent îşi pierde valabilitatea .
In exerciţiul 919 se găseşte o demon straţi e care se aplică în toate
cazuril e.
Tot astfe l, razele duble ale unei omografii formează o involuţie cu două
perechi de raze omoloage oarecare.
661. Teoremă. P erechile de laturi opuse ale unui patruunghi complet
determină pe o transversală oarecare trei segmente în involuţie ..
Fie patruunghiul ABCD (fi g. 318) ale că rui la turi opuse AB, CD ; AD,
BC ; AC, BD d eter min ă p e o aceeaşi tr ansve rsal ă segmente le mm' , pp', qq'.
Drept ele care unesc pe
p
A ş i pe B cu un punct varia -
bil al lui CD d etermină pe
transversală două diviziuni
omografice . q , p' şi p , q' sînt
două perechi de puncte omo-
loage corespunzînd r espe c-
tiv poziţiilor C şi D a le
punctului variabil. Cît pri-
veşte puncte le duble, aces-
tea sînt pun ctele m; m' care
corespund, unul cazului în c M
care punctul variabil este Fig. 318 Fig . 319
intersecţia lui A B cu CD,
iar celălalt cazului în care acest punct este chiar m'. Aşadar, punctele m,
m'; p, p'; q, q' form ează efectiv o involuţie.
662. Corelativ cu teorema preced e ntă, avem următoarea
Teoremă. Dreptele care unesc un punct arbitrar din plan cu i,îrfurile
opuse ale unui patrulater complet formează trei perechi în involuţie .
Demon straţia este corelativa ce lei prece dente. Fie a, b, c, d cele patru
laturi ale patrulaterului ; M, M', P , P' , Q, Q' punctele în care se tain
r espectiv a, b,; c, d; a, d; b, c; a, · c ; b, d (fig. 319). Afirmăm că, O
fiind un punct oarecare din plan, dreptel e OM, OM'; OP, OP'; OQ , OQ'
/
26l~ COMPLEMENTE DE GEOMETRIE !N SPAŢIU
sînt în involuţi e. P entru demonstraţie, vom observa că, dacă o secantă se

roteşt e în jurul punctu lui M ' , atunci punctele în care ea întîlneşte respectiv
laturile a şi b descriu, pe aceste două drepte, două diviziuni omografice,
astfel că fascicule}e, obţinute unind aceste puncte cu punctul O, vor fi
şi e le omografice. ln această omografie însă, două perechi de raze omoloage
vor fi date de OP, OQ', pe de o parte, de OQ, OP', pe de altă parte, şi de
razele duble OM, OM ' (prima corespunzînd poziţiei M'M a secantei mobile,
iar cealaltă poziţie i M' O), de unde rezultă adevăru l propozit- iei noastre.
663. Corolare. Putem deduce un anumit număr de enunţuri din cele
două teoreme precedente, presupunînd că unele dintre e lementele figurii
sînt la infinit (ceea ce nu afectează cîtuş i de puţin valabilitatea raţionamen-
telor de mai sus). _
De exemplu, dacă, în teorema de Ia nr. 662 vom presupune că una
dintre laturile patrulaterului complet este dreapta de Ia infinit, propo-
ziţia ia forma:
Dacă unim un punct din planul unui triunghi cu fie care Pîrf şi ducem prin
acelaşi punct paralela la latura opusă, apem trei perechi de drepte în inPoluţie.
Să presupunem că punctul considerat se află pe
două dintre înălţimile triunghiului (fig. 320) ; în acest
caz, două dintre perechile despre care vorbeam vor fi
formate din raze perpendiculare. Prin urmare, vom avea
aceeaşi situaţie pentru a treia pereche, iar punctul con-
siderat va fi şi pe a treia înălţime . Aşadar, teorema
conform căreia înălţimile unui triunghi sînt concurente
Fig. 320 este un caz particular al ce lei precedente.
Dacă patrulaterul comp let este în întregime la
distanţă finită, iar punctul O Ia infinit, razele care une sc punctul cu vîr-
furile vor fi toate paralele; int ersectîndu- le cu o perpendiculară pe direcţia
-lor comună, vedem că teorema noastră devine: proiecţiile Pîrfurilor opuse
ale unui patrulater comp let pe o dreaptă arbitrară sînt
puncte în inPoluţie (fig. 321).
De asemenea, în teorema de la nr. 661 putem
presupune unul dintre vîrfurile patruunghiului aruncat
la infinit; enunţu l nostru devine atunci: proiecţiile
fJÎrfurilor unui triunghi pe o dreaptă oarecare formează
cu punctele în care această dreaptă intersectează respectifl
laturile opuse trei perechi de segmente în inPoluţie . Fig . 3 21
664. Omografie şi involuţie pe un cerc. Vom spune
că două puncte variabi le pe un cerc sau pe cercur i diferite formează două
diviziuni omografice, dacă raportul anarmonic (212) a patru poziţîi ale
primului punct este ega l cu raportul anarmonic al poziţiilor corespunză
toare a le ce lui de-al doilea.
M'ai general, vom defini tot astfel, prin egalitatea rapoartelor anar-
monice omoloage, omografia între o diviziune pe un cerc şi o diviziune pe
o dre~ptă sau un fascicul de drepte sau de plane.
ln particular, o diviziune pe cerc este, prin definiţi e, omografică cu
fasciculul descris de dreapta care uneşte· un punct oarecare al diviziunii cu
un punct fix al cercului .
PROPRIETĂŢILE PERSPECTIVEI 265
La fel ca în cazu l dreptei, vom spu ne că două diviziuni omografice pe

acelaşi cerc sînt în involuţi e, dacă relaţia dintre două puncte omoloage
este reciprocă.
Teoremă. O serie de secante duse dintr-un acelaşi punct determină pe un
cerc p~rech i de puncte în involuţie.
In primul rînd putem observa că teorema este evidentă, dacă punctul
este exterior cercului; în adevăr, polara acestui punct şi una dintre secantele
considerate împart armonic cercul (213).
Pentru a demonstra propoziţia în toate cazurile, S fiind punctul dat
(fig. 322), vom considera două puncte O, O' ale cercului, luate odată pen-
tru totdeamia coliniar cu punctul S; JV/M' fiind o
poziţie oarecare a secantei, iar M, M' punctele de
intersecţie cu cercul, locul geometr ic al punctului
de intersecţie a l dreptelor OM, O' M' este (211) o
dreaptă, anume polara punctului S. Aşadar, aceste
drepte OM, O' M' descriu două fascicule omografice
şi, în consecinţă, punctele M, M' descriu diviziuni
omografice.
De altfel, aceste diviziuni sat isfac evident con-
diţia de involuţie. Omologul unui punct al cercului,
indiferent dacă acest punct este cons iderat ca apar-
tinînd uneia sau celeilalte dintre cele două divi-
~iuni, va fi o extremitate a coardei avînd cealaltă
extremitate în acest punct şi care trece prin punctulS. Fig. 322
Reciproc, o coardă variabilă, ale cărei extremităţi
descriu două diviziuni în involuţie, trece printr-un
punct jix.
ln adevăr, dacă S este punctul de inter secţie
(la distanţă finită sau la infinit) a două poziţii ale
coardei, punctele de intersecţie ale cercului cu s.e-
canta mobilă care trece prin S descriu pe ace's t cerc
o involuţie care corespunde cu prima, deoarece ele
au două perechi de puncte omoloage co mune.
Această teoremă ne permite să efectuăm cu
multă uşurinţă majoritatea construcţiilor referitoare
la fascicule, deci si la diviziuni în involutie. Fig. 323
Fie două fa;cicule din involuţie, date prin
două perechi de raze omoloage. Să ducem prin centrul comun O un cerc
care va tăia ce le patru raze în A, A', B, B' (fig . 323) . Dreptele AA', BB'
se vor intersecta într-un punct S, iar involuţia considerată nu va fi alta
decît cea formată de razele care unesc punctul O cu punctele în care cercul
întîlneste o secantă arbitrară dusă din S.
. dmoloaga unei raze oarecare oe se va obţine unind punctul c' în
' care această rază întîlneşte cercu l, cu punctul S; razele duble vor trece prin
punctele de contact a le tangentelor duse din S; ele vor fi reale sau ima-
ginare, după poziţia acestui punct în raport cu cercul.
De aici rezultă, conform ce lor arătate la nr. 657, că razele duble vor fi
imaginare, dacă perechile A, A'; B, B' ( aşadar şi perechile de raze OA,
266 COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE !N SPAŢIU
OA'; OB, OB') se despart reciproc, punctul Sfiind atunci mterior cercu lu i
(fig. 323); e le sînt dimpotrivă reale, dacă unghiurile AOA ' , BOB' sînt în
întregime interioare sau exter ioare unul faţă de ce lăl alt, punctul S fiind
atunci exterior (fig. 3Z4) .
Perechea comună la două involuţii se va obţine, construind (b ine în-
ţeles, cercul fiind ales odată pentru totdeauna) punctele S, S', care gene-
rează, conform teoremei precedente, ce le două invo-
luţii; _!!a va fi determinată pe cerc de dreapta S S'.
ln particular, întrucît punctul S, care co-
respunde unei involu-ţii formate de raze perpen-
diculare, coincide, evident, cu centrul cercului,
vom obţine razele perpendiculare ale unei :i,pvoluţii,
unind cu centrul punctul care generează această
involuţie (fig. 324). Deoarece diametrul care uneşte
punctele taie întotdeauna cercul, vedem că o in-
voluţie are întotdeauna o pereche de raze perpen-
Fig. 324 dicu lare.
( Dacă are însă mai mult decît o singură
pereche, ea coincide (653) cu involuţia formată de razele perpendiculare . )
Mai general, segmentul comun a două involuţii există întotdeauna,.
.dacă una dintre involuţii are punctele duble _imaginare, pentru că, în acest
caz., cel puţin unul dintre punctele S, S' este interior cercu lui.
Dimpotrivă, dacă cele două involuţii au punctele duble reale, seg-
mentul comun va putea fi considerat, evident, ca fiind definit de condiţia
de a forma cu punctele duble ale fiecăreia dintre ele o diviziune armonică.
El va fi deci imaginar sau real , după cum aceste puncte duble se separă sau nu.
EXERCIŢII
878. Să se construiască, numai cu ajutorul riglei, omologul unui punct dat într-o
involuţie dată prin două perechi de puncte omoloage.
879. Să se afle locul geometric a l centre lor perspectivelor pentru care trei puncte
·coliniare date se proiectează pe un plan dat după trei puncte ale căror distanţe sînt în
rapoarte date.
880. Să se extindă r eciproc corolarul de la nr. 201, la un fascicu l de patru plane .
880 bis. Să se afle l ocu l geometric a l dreptelor după ca.re se int e rsectează p lane le
omoloage a două fascicu l e omografice care au un plan omolog comun.
881. Considerăm trei unghiuri adiacente cu ace laşi vîrf şi egale între e le. Să se
afle va loarea comună a acestor unghiuri, cunoscînd raportul anarmonic a l fasciculului
astfe l format (se va folosi nr. 625 sau ex . 274).
882 . Să se ducă, printr-un punct dat, două transv ersale care formează între ele,
pe laturile unui unghi dat, segmente de lun gimi date. .
883. Să se înscrie într-un cerc un poligon a le cărui laturi să treacă respectiv prin
puncte date (so luţi e nouă, bazată pe teorema d e la nr. 664). .
883 bis. În exemp lele I şi III de la nr. 651, so luţi a se poate obţine direct
(Cartea a doua sau Cartea a treia), fără a recurge la omografie.
· 884. Fiind date două unghiuri cu acelasi vîrf, să se ducă, printr-un punct din plan,
o transversală pe care aceste două unghiuri 'să determine segmente egale. Mai genera l ,
să se ducă o transversală, astfel încît segmentele form a te de unghiurile date să fie într-un
raport dat.
885. Fiind date două · diviziuni omografice pe două drepte diferite, să se afle locul
geometric al punctelor care au proprietatea că, din fiecare dintre ele, le .vedem sub două
fascicule în involuţie . ·
PROPRIETAŢILE PERSPECTIVEI '267
Să se deducă de aci că, dacă A, A'; B, B' sînt două perechi de puncte omoloage·
oarecare, punctul de intersecţie al dreptelor AB' şi BA' este pe o dreaptă. fixă (dreapta
care uneşte omoloagele punctului comun celor două drepte date, acest punct fiind succe-
siv considerat ca aparţinînd primei şi celei de-a doua drepte).
Fiind date două fascicu le omografice cu centre diferite o, o', dreptele pe care ele·
determină două diviziuni în involuţie trec printr-un punct fix.
Fiind date trei puncte co liniare arb itrar"l A, B, .C şi trei puncte arbitrare A', B',.
C', situate pe o altă dreaptă, puncte le de intersecţie al dreptelor BC' şi GB', CA' şi.
AC', AB' şi BA' sînt co liniare.
886. O involuţie este definită pe un cerc C, prin condiţia că dreptele care unesc
punctele omoloage cu un punct fix O a l acestu i cerc taie o dreaptă dată D în două puncte-
conjugate în r aport cu C; punctul S, în care se intersectează coardele care unesc între·
ele două puncte omoloage, nu este altu l decît polul dreptei D, şi aceasta oricare ar fi
punctul O. .
887. Să se afle toate cazurile în care problema pusă la exerciţiul 883, şi relativ
l a triunghi, este nedeterminată.
888. Să se reducă, prin perspectivă, teorema triunghiurilor oino lo gice (195) la
proprietăţile triunghiurilor omotetice (se vor arunca la infinit două dintre punctele de-
intersecţie a le laturi lor omoloage).
889. Se spune că două figuri sînt omologice, dacă fiecărui punct M a l celei dintîi
îi corespunde un punct M' a l cel ei de-a doua, astfel încît dreapta MM' să treacă printr-un
punct fix O (numit centru de omologie) ş i să fie împărţită într-un raport anarmonic con-
stant (numit raport de omologie) printr-o dreaptă fixă (numită axă de omologie).
Să se arate că două figuri omologice sînt omografice. Centrul de omologie se cores-
punde cu el însuşi şi la fel orice punct al axei de omologie. · ·
Reciproc, dacă două figuri din ace la şi plan, care sînt una omografică celeilalte, . .
au proprietatea că toate punctele unei drepte determinate sînt propriile lor omoloage.
ele sînt omologice.
Două figuri omotetice sînt două figuri omologice cu axa de omologie la infinit ..
Două figuri omologice pot fi proiectate întotdeauna · după două figuri omotetice.
890. Două triunghiuri omolo gice (195) pot fi considerate ca două figuri omol ogice,
în sensu l indicat mai sus.
Două cercuri neconcentrice pot fi considerate, independent de faptul că sînt omo-
tetice, ca omologice, şi anume în două moduri, axa de omologie fi ind axa radica l ă, iar-
centrul, unul dintre cele două centre de asemănare.
891. Perspectiva F' a unei figuri plane F pe un plan P' şi rabaterea F 1 a acestei
figuri pe ace l aşi plan (obţinută prin rotirea planului P a l figurii F în jurul intersecţiei
lui cu P', pînă la coincidenţa cu acesta) sînt două figuri omologice.
892. Reciproc, două figuri omo lo gice fiind date, dacă lăsăm pe una dintre el e
fixă, în timp ce o rotim pe cea l a ltă în jurul axei de omologie, aceste două figuri rămîn
mereu în perspectivă.
Care este lo cu l geometric a l punctului de vedere?
893. Două figuri omografice dintr-un plan, avînd proprietatea că omologul unui
punct oarecare este acelaşi, indiferent dacă· vom considera acest punct ca făcînd parte
dintr-o figură sau din cea lalt ă, sînt omologice, raportul de omologie fiind -1 .
894. Două figuri plane omografice F, F' sînt date în două plane diferite; cu ce
condiţie puterri găsi două puncte O, 0', astfe l că, unind punctul O cu un punct arbitrar- ·
M a l lui F ş i punctul O' cu omologul acestuia M' din F', să obţinem două drepte con-
curente? Care este locu l geometric al punctelor O ş i O'? Care este l ocul geometric al
punctului de intersecţie a l dreptelor 0111 şi O' M', odată ce am ales puncte le O şi O'?
895. O transversală D taie laturi le opuse a l e unui paralelogram în a, a'; b, b'
şi o diagonală în c; unim a., a' cu un punct dat arbitrar p din plan. Locul geometric al
punctului de intersecţie a două laturi opuse ale unui patrulater în care aceste două laturi
trebuie să treacă respectiv prin b, b', o diagonală trecînd prin c şi ce lelalte două l aturi
fiind orientate după ap, a'p, este paralela dusă prin p la D (se va arăta că patrulaterul
şi paralelogramul sînt două figuri omologice).
896. Orice omografie între două figuri plane se poate obţine, asociind unui punct.
oarecare M al celei· dintîi punctul M', ale căr ui coordonate baricentrice în raport cu
un triunghi fix T' sînt egale cu cele ale punctului M în raport cu un triunghi fix T,
:268 COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE IN SPAŢIU
înmulţite cu numere constante. Invers, corespondenţa astfe l realizată este întotdeauna

-omografică.
897. Omografie în spaţiu. Două figuri din spaţiu se numesc omografice, dacă fiecărui
punct al uneia îi coresp unde un punct al celeilalte, astfe l ca, la puncte dintr-un acelasi
_,plan să corespundă puncte dintr-un ace la şi plan şi ca punctele corespondente să formeze,
în planele lor respective, două figuri omografice. Să se arate că putem găsi, şi anume
într-un singur mod, o omografie prin care, la cinci puncte date (d.intre care nu avem cîte
·.p atru în ace l aşi plan), să corespundă alte cinci puncte date (care satisfac aceeaşi condiţie).
Dacă omoloagele punctelor de l a infinit sînt şi ele toate l a infinit, cele două figuri
.se zic afine. În caz contrar, omoloagele punctelor de la infinit ale unei figuri sînt punctele
unui anumit plan, care aparţine celeilalte figuri. Ca atare, în studiul proprietăţilor
_proiective (adică a l ace lora care se păstrează prin omografie), considerăm toate punctele
de la infinit ca fiind situate într-un acelaşi plan, numit planul de la infinit. De altfel,
. două drepte trebuie cons iderate sau nu ca avînd acelaşi punct de la infinit, după cum sînt
,sau nu paralele.
898. Să se generalizeze pentru spaţiu exerciţiu l 896.
899. Două · figuri în spaţiu se numesc omologice, dacă fiecărui punct M al celei
.dintîi îi corespunde un punct M' a l celei de-a doua, astfel ca dreapta MM' să - treacă
printr-un punct fix O' (centru de omologie) şi să fie împărţită într-un raport anarmonic
.constant de acest punct şi de un plan fix (planul de omologie) ; două figuri omologice
·sînt omografice 1 ) .
900. Printr-un punct arbitrar M din spaţ iu, ducem dreapta care întîlneşte în P,
.P' două drepte fixe şi luăm pe această dreaptă punctul M', astfe l încît (MM' PP') =
= const. Să se arate că punctele M, M' sînt punctele omoloage a două figuri omografice.
901. Fiind date două figuri afine în acelaşi plan (632), exist!l, în general, un
·.p unct care coincide cu omologul său. .
902. Mai gene ral, fiind date două figuri omografice în acelaşi plan, vom presupune
. că este cunoscută o dreaptă care coincide cu omoloaga ei. Să se afle celelalte drepte şi
.puncte care se bucură de aceeaşi proprietate.
(În general , vom găsi zero sau două puncte pe dreapta dată şi un punct exterior.)
90.'). Fiind date două figuri plane afine, să se afle în prima figură o direcţie, ast-
·fel ca segmentele paralele cu această direcţie să fie într-un raport dat cu omoloagele lor.
(Se va reduce, prin asemănare, la cazul în care două puncte coincid cu omoloa-
.gele lor şi se va aplica nr. 116). •
Să se afle maximul şi minimul raportului co n siderat . Să se arate că ele core'spund
la două direcţii perpendiculare între ele, în fiecare din cele două figuri şi că obţinem
.astfel unicul unghi drept care corespunde unui unghi drept . Condiţia necesară şi sufi-
-cientă pentru ca să putem proiecta prima figură după o figură egală cu a doua este ca
.maximul şi minimul găsite să cuprindă între ele unitatea. Dacă minimul este egal cu
1, proiecţia este ortogonală.
904. Să se deducă din exe rciţiul 903 soluţia următoarei probleme· să se intersec-
.teze o prismă triunghiulară cu un plan, astfel ca secţiunea să fie asemenea cu un triunghi dat.
905. Cercuril'e avînd ca diametri segmentele aceleiaşi involu ţii au aceeaşi axă
.radicală.
906. Fiind date trei perechi în involuţie A, A'; B, B'; C, C' pe o aceeaşi dreaptă,
A'B B'C C'A .
.avem - - . - - · - - • = 1. (Se reduce la nr. 192).
A'C B'A C'B
907. Fiind date două diviziuni omografice pe o aceeaşi dreaptă, să se afle o a
-treia care să fie în involuţie cu primele.
(Fie M, M' două puncte omoloage, N un punct arbitrar care, considerat ca apar-
ţinînd primei diviziuni, are ca omolog pe N' în a doua, iar considerat ca aparţinînd celei
-de-a doua diviziuni, are ca omolog pe N" în prima. Diviziunea omografică a primelor
-două şi astfel că cele trei puncte N, M, M' a l e acestei noi diviziuni corespund respec-
tiv punctelor M, N, N" ale primei diviziuni date, satisfac problema.n
1 ) Două figuri omografice în spaţiu nu pot fi aduse, în general, la o omologi~

-prin deplasarea unei a dintre ele, contrar cu ceea ce se întîmplă (636, ex. 891) l a figurile
·p lane.
PROPRIETĂŢILE PERSPECTIVEI 269'
Problema are o infinitate de soluţii. Punctele duble ale omografiei date s lnt.
omoloa ge între ele în fiecare dintre involuţiile obţinute.
908. Fiind date două diviziuni omografice, putem găsi, într-o infinitate de moduri,.
două puncte 0;0', astfel încît dreapta care une şte pe O cu un punct Mal primei divi-
ziuni să taie sub un unghi constant dreapta care uneşte pe O' cu omologul său M' Îll'
a doua. Unul dintre punctele O, O' poate fi ales arb itrar.
Dacă cele două diviziuni sînt purtate pe o aceeaşi dreaptă D, punctul O' se deduce-
din punctul O printr-o in ve r siune urmată de o simetrie, polul în.v ersiunii fiind unu1
dintre punctele 1, J', omoloage ale infinitului, iar axa de simetrie fiind perpendiculara
pe mijlocul lui IJ'. În plus, locul geometric a l punctelor de intersecţie ale razelor OM,
O'M' fiind un cerc, toate cercurile astfe l obţinute (dacă alegem punctele O, O' în toate·
modurile posibile) au ca axâ radicalrt comună dreapta dată D. Aceste cercuri au ca puncte·
comune punctele duble, dacă acestea s înt reale; d acă nu, cercurile considerate au două
puncte limită avînd proprietatea că din fiecare dintre ele vedem segmentu l cuprins Intre-
două puncte omoloage sub un unghi constant.
909. Locul geometric a l punctelor de unde vedem două segmente date de pe o.
aceeaş i dreaptă sub unghiuri-egale sau sup lementare este un cerc (a~ mai obţinut această,
propoziţie la ex. 257), În ce puncte taie acest cerc dreapta dată? In ce condiţii ex istă.
lo cul geome tric?
910. Considerăm două perechi oarecare de puncte omoloage a două diviziuni.
omografice şi descriem cercu l (ex . 909) care este lo cul geometric al punctelor din care
vedem sub unghiuri ega le segmentu l avîn,d ca extremităţi punctele ace l eiaşi perechi.
Toate cercurile astfe l obţinute au aceeaşi axă radi ca lă. ·
911. Fiind date şase puncte a, b, c, d, e, f coliniare, lu ăm punctele dub l e m, mr
a l e involuţiei de.t erminate de segmente le ab, de; punctele dubl e n, n' ale involuţiei deter-
minate de segmentele bc, e/; punctele duble p, p' ale involuţi ei determinate de segmentele
cd, fa. Să se arate că cel e şase puncte m, m'; n, n'; p, p' formează şi ele o involuţie .
(Se va considera omografia în care punctelor a, c, e Ie corespund respectiv punc-
tele a,/, b. )
Să se deducă de aci teorema lui Pasca l (cel puţin, p entru cazul cînd punctele de
intersecţie ale lat urilor opuse ale hexagonului sînt exterioare cercului).
912. Să se proiecteze două fascicule omografice din ace l aşi plan după două fas-
cicule ale căror raze omoloage se intersectează sub un unghi constau t .
· 913. Fiind date două diviziuni omografice pe o aceeaşi dreaptă, se cere ca ele săi
fie proiectate pe o altă dreaptă după două diviziuni asemenea,
914. Dacă două diviziuni omografice au punctele duble confundate în O, re laţi a
dintre două puncte omoloage oarecare M şi M' se poate scrie
1 1
-- - - - = const.
OM OM'
(Printr-o omografie a u xiliară se va arunca punctul O la infinit. O omografie ale:
cărei puncte duble sînt confundate la infinit este o translaţie.)
915. D acă două diviziuni omografice de p.e aceeaşi dreaptă au punctele duble
imaginare, atunci există (ex. 908) d ouă puncte avînd proprietatea că, din fiecare dintre
ele vedem segmentul format de două puncte omoloage sub un unghi constant.
Să se arate că mărimea acestui unghi nu se schimbă, dacă proiectăm simultan
cele două diviziuni pe o altă dr eaptă arbitrară (ex. 881).
915 bis. Un un ghi drept ASE se · rote şte în planul său în jurul vîl'fului S ş i se
...............
suprapune astfel peste unghiul CSD. Să se construiască unghiul de rotaţie cc = ASC,
cunoscînd raportul anarmonic, în mod nec esa r negativ, - A.= (S·ABCD) a l ce lor patru
drepte astfel determinate (grafic, se dau două segmente al căror raport este A. ; în aceste
condiţii, va fi sufic ient să punem pe A. sub forma unui raport obişnuit, cum s-a procedat;
în demonstraţia de la nr. 200),
Dacă două fascicule omografice a u proprietatea că la două raze perpendiculare
ale unuia corespund totdeauna două raze perpendiculare a le celuilalt, atunci două raze
arb i trare ale unuia formează ace l aşi un ghi ca ş i omoloagele lor.
916. Dacă plecăm de la două fasc icule omografice cu vîrful comun, a l e căror raze
omoloage formează între ele un un.gbi constant, involuţia de la nr. 660 are razele duble
:270 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE lN SPAŢIU
:perpendicu la r e . R eciproc, da că această din urm ă condiţie este ver ifi cată, oricare ar fi
perechile luate în omografi a dată (sau, cel puţin, pentru trei dintre ele), aceasta are pro-
pr ietatea că razele omo lo age formează între ele un un gh i constant . .
917. F iind date două diviziuni omografice pe o aceeaşi dr eaptă, lu ă m omo logul
M' al unui punct oarecare M (con siderat ca aparţinînd prim ei diviziuni ), apoi omologul
M" al lui M', apo i omologul M"' al lui M" etc.
1° Dacă punctele duble sînt reale ş i distincte , atun ci punctele M', M", M'",„.
'tind, în gen eral, către unul sau către ce l ă l a l t dintre aceste puncte dubl e (un caz d e
.excepţ i e);
2° Da că punctel e duble sînt confundate (ex. 91 4), punctele M', IVI", M"', „. tind
·Către punctul dub lu uni c.
~ 3° D acă sînt imaginare, punctele M', M", M'"„„ nu tind niciodată că tr e o l im ită,
.dar este posibil ca el e să se r eprod ucă pe!·iodic, omo logu l a l h-l ea M(h) co incizînd,
pentru o an umită valoare a lui h, cu M, oricare ar f i JH.
918. D acă t ă i em cele trei diagona le ale unui patrnlater complet cu o acee a ş i
.dreaptă, conjugatele arm onice a l e punctelor de intersecţie în raport c u aces te trei diago-
nale sînt şi ele în linie dre aptă (662) . Să se d educă de ac i teorema d e la nr. 194.
919. Să se a plice · teorema d e la nr. 660 la construcţia punctelor duble a două
diviziuni omografice (acestea vor fi considerate ca segm ent e comune la două involuţii
.ş i se va aplica cons truc ţ ia d e la nr. 664) .
920. Se d a u două diviziuni omografice pe un cerc. Fie a, a ' o pereche de puncte
-0 m o loa ge; m, m ' o a doua p er ech e de punct e omo lo age oarecare. Să se arate că, da că
aceasta din urmă variază, pun c tul i în care am' int e rs ec t ea ză p e a'm de scrie o dr ea pt ă il.
Această dr ea ptă i> nu se sc himbă , dac ă facem că variez e p e a ş i p e a' , odată cu
in ş i m'. Ea trece prin punctele dubl e ale omografiei, d acă acestea e xistă. În orice
caz în să, putem găs i, într-o infinitate d e moduri, dou ă puncte O , O', astfel ca dreptel e
Om ş i O'm' să se intersecteze pe ce rc ş i ca dreap ta i> să treacă prin O şi prin O' (a l
-că ror lo c geometric ea va fi astfe l, dacă l e vom alege în toate moduril e posibile).
Să se d e ducă d e aci teorema de la nr. 660.
D e aseme nea, să se d e du că d e aci teorema lui Pasca l p entru hexa goa n e avînd toate
vîrfurile distincte (f iecare diviziune va fi definită d e vîrfurile h exago nului, luate din
dou ă în două , vîrfurile omoloage fiind cele opuse) .
921. Puncte imaginare. Dup ă cum se pot da <\ouă puncte , dînd două cercuri sau
o dr ea pt ă ş i un ce rc seca nte în aces t e puncte, se sp un e, prin co nvenţi e, că am d efinit o
pereche de puncte imaginare con juga te, da că se dau d o uă cel'Curi sa u o dr ea ptă ş i un
cerc, exteri oa r e1 ), introducînd clau za că , definim aceeaş i pereche, d acă în locuim cele
d o u ă cercuri prin dou ă oarecare dintre ce r curile C ca re a u aceeaşi axă r a di ca l ă cu primele.
In particular, putem în locui întotdeauna cele dou ă cercuri printr-o dreaptă (axa lor
radica l ă) şi printr-un punct exterior acestei drepte (unu l dintre puncte le lor limită).
Se spune (d e ase m enea, prin convenţie) că' toate cercuri le C trec prin cele două
puncte imaginare considerate ş i se num eş t e dreaptă care uneşte cele două puncte imaginare
conjugate axa radi ca lă c omun ă D a acestor cercuri. D e asemenea, se numeşte mijl9c al
distanţei punctelor imaginare punctul de intersecţie al lui D cu linia centrelor cercuri lor
C şi produs al dista nţelor unui punct D la cele d o u ă puncte imaginare, puterea acest ui
punct în ·raport cu unul oarecare dintre cercurile C (aceste d ef iniţii sînt evid ent exac te,
dacă este vorba de două puncte r eale) . Se mai spune că dou ă puncte a, b a le dreptei
D formează cu ce le două puncte imaginare conjuga t e o diviziune armonică, dacă ele
sînt con ju gate în raport cu unul oarecare dintre cercurile C şi că segm ente r ea le sau
imaginare de p e o aceeaşi dreaptă sînt în involuţie, d acă pot fi cons iderate ca determinate
p e această dreaptă de cercuri care au aceeaşi axă ra dicală.
Toate proprietăţile care se exprimă prin relaţii d e egalitate şi care au fost
demonstrate pentru cazul punctelor reale rămîn adevărate pentru · punctele imag inare
conjugate, dacă el e îşi păstrează un sens în aceste noi condiţi i. Să se verifice, de
e x emplu, următoarel e :
Dife re nţa dintre produsul distanţelor unui punct m de pe o dreaptă . la două
puncte CI., CI.' ale acestei drepte ş i pătratul distanţei ace luiaşi punct la mijlocul lui CI.CI.'
1 ) Dacă se dau coordonatele
centrului şi raza „ abscisele punctelor în care acest
cerc întîln eş te axa Ox sînt date de o ecuaţ i e de gradu l doi, ale căr e i rădăcini stnt
imaginare, în cazul cînd dreapta este e xterioară cercului.
POLI ŞI POLARE lN RAPORT CU SFERA 271
este independentă de poziţia punctului m (fie că puncte le cx,cx ' s înt r ea le, fie că sînt
-imaginare con jugate; numai că semn ul aceste i diferenţe nu este ace l aş i în ambele cazuri).
Produsul distanţelor mijlocului distanţei a două puncte fixe imaginare conjugate la
a lte ' două puncte oarecare a, b, car e formează cu primele o diviziune armo nică, est e
constant. Produsul din t r e distanţele mijlocului lui ab la cele două puncte imaginare
es te ega l cu (ab/2) 2 •
Punctele duble a două diviziuni omografic e (dacă aceste puncte duble vor fi
imaginare) se vor considera ca determ inate de dreapta D, ca r e poartă diviziunile, ş i
<le cercul descris d e segmentul ij' (fig. 310) ca diametru . Să se arate c ă aceste punct e
sînt ind ependente d e alegerea (arbitrară, cum am văzut la nr . 649) punctului i pe
perpendiculara dusă din punctul I pe dreapta D (fig. 310). (Conform celor precedente,
sensul acestei propoziţ i i este următorul: cercuri le avînd ca diametri respectivi diferitele
segmente de fe lul lui ij,' au ca axă radicală com un ă dreapta D).
Cerpurile cons id erate la exerciţ iul 908 trec prin punctele duble a le celor două
<liviziuni omografice, indiferent dacă acestea sînt r ea l e sau imaginare. Punctele duble
a le unei involuţii împ art armon ic orice pereche a p arţ inînd aceste i involuţii, chiar dacă
sînt imaginare sau dacă perechea este im ag in a ră.
922. Punctele duble (imaginare) a le omografiei determ in ate pe o dreaptă dată
<le laturile unui unghi d e mărime co nst a n tă, care se rot eşte în jurul vîrfului său d a t,
s înt indep endente de m ăr imea unghiului . (La ex. 1128 bis o altă d e mon s tr aţ ie).
CAPITOLUL III
POLI ŞI POLARE ÎN RAPORT CU SFERA. INVERSIUNEA ÎN SPAŢIU.

COMPLEMENTE DE GEOMETRIE SFERICĂ.
665. Polişi polare în raport cu sfera.

Teoremă . Locul geome tric al co njugatelo,r armonice ale unui punct
dat în raport cu coardele determinate de o sferă dată pe secantele duse din acest
punct~ este un plan.
ln adevăr, d acă P este un punct al lo cului geometric, iar a punctu l
dat, vom demonstra, ca în plan (204), că mijlocul lui aP este în planul
radical a l punctului a ş i a l sfere i ş i că deci punctul P este într-un plan
omotetic cu acesta în raport cu punctul a.
De altfel, lo cu l geometric despre care este _vorba poate fi considerat
ca fiind generat prin rotaţia în jurul diametrului care trece prin punctul a
a polarei acestui pu'nct în raport cu unul oarecare dintre cercurile mari al
căror plan co nţin e acest punct.
Acest plan se numeşte planul polar al punctului a în raport cu sfera.
De a ltfel, avem urm ătoare l e propoziţii, care sînt co nsecinţe directe
ale celor expuse în Geometria plană:
Planul polar a l unui p unct a în raport cu o sferă de cen tru O şi de rază R
este perpendicu lar pe dreapta Oa într-un punct a', situat de aceeaşi parte ca
şi a în raport cu O ş i dat de re laţia
Oa· Oa'= R 2 „ (11)

Ac~t plan intersectează sau nu sfera, după cum polul es te exterior sau
interior. In primul caz, planul polar al unui punct a nu este altul decît planul
cercului de contact al conului circumscris, af.Jînd ca f.Jîrf acest punct.
272 COMPLEMENTE D'E GEOMETRIE lN SPAŢIU
Dac'ă a este pe sferă, planul său polar coincide cu planul tangent în

acest punct.
Invers, orice plan are, în raport cu o sferă dată, un pol; în cazul însă
cînd planul trece prin centrul sferei, polul este aruncat la infinit în directia
perpendiculară. '
666. Este clar că, dacă prin punctul a ducem un plan secant la sferă,
atunci polara lui a în raport cu cercul de secţiune Pa fi în planul polar al ace-
luiaşi punct în raport cu sfera.
Dacă, prin punctul a, ducem la sferă două secante oarecare şi unim
două cî te două (fig . . 325) punctele de intersecţie ale acestor secante cu supra-
faţa, dreptele care le unesc se taie în două
Q
puncte H, K, situate în planul polar al
lui a, deoarece (211) H şi K sînt pe polara
lui a în raport cu cerc ul situat în pla-
• nul aHK.
,,--- ____ 667. Teoremă. Dacă un punct a se
/ / 7 află în planul polar al unui punct b,
L / __ _ //<. I atunci, reciproc, şi acesta se află în planul
- - J polar al punctului a.
În adevăr, dacă tăiem sfera cu un
plan care conţine pe a şi pe b, polara
punctului a în raport cu cercu l de sec-
ţiune, va trece prin b, deci şi polara lui b
Fig. 325 va trece prin a .
A De altfe l, aceeaşi propoziţie poate
fi demonstrată aici direct. In adevăr, dacă dreapta ab taie sfera, faptul este
evident (205, Obs.). Dimpotrivă, dacă dreapta ab este exterioară sferei,
planul polar al fiecăruia dintre punctele a şi b ·este planul de bază al
conului circumscris avînd ca vîrf punctul respectiv. Ştim însă (452 bis)
că condiţia necesară şi suficientă pentru ca planul unui cerc al sferei să
treacă prin vîrful conului cir:cumscris după un alt cerc este ca cele două
curbe să fie ortogonale, condiţie care nu se schimbă dacă p ermutăm între
ele cele două cercuri, deci şi cei doi poli a şi b1 ) .
Două puncte care au proprietatea că planul polar al unuia trece prin
celălalt se numesc conjugate în raport cu sfera. Două plane se numesc con-
jugate în raport cu sfera, dacă unul d-intre ele trece prin polul celuilalt.
Vedem că, dacă două plane intersectează o sferă, condiţia necesară şi sufi-
cientă pentru ca aceste plane că fi e conjugate este ca cercurile de secţiune
să fie ortogonale.
668. Drepte reciproce.
Din cele de mai sus rezultă im.ediat că, dacă un punct descrie o dreaptă,
planul său polar se roteşte în jurul unei alte drepte fix e şi că, inPers, dacă un
plan se roteşte în jurul primei drepte, polul său o descrie pe a doua.
În adevăr, dacă luăm pe prima dreaptă dată D două puncte a, b şi
dacă D 1 este dreapta de intersecţie a plane lor lor polare, atunci orice
1) Dacă dreapta ab este tangentă Ia sferă, se vede uşor că condiţia necesară şi
suficientă pentru ca punctele a şi b să fie conjugate este ca cel puţin unul dintre ele
să coincidă cu punctul de contact.
POLI ŞI POLARE IN RAPORT CU SFERA 273
punct a' al lui D 1 va fi conjugatul lui a şi al lui b. Planul polar al lui a'
va conţine deci dreapta D; aşadar punctul a' va fi conjugatul oricărui alt
punct de pe D . Invers, orice plan care trece prin D va avea ca pol un punct
conjugat simultan cu a şi cu b, deci situat pe D 1 .
Două drepte care se obţin una din cea l altă cum sînt D şi D 1 , adică
au proprietatea că orice plan care trece prin una dintre ele are ca pol un
punct situat pe cealaltă, se numesc reciproce în ra - o a D
port cu sfera.
Dreapta D fiind dată, reciproca ei va fi deter-
minată prin dubla condiţie de a fi perpendiculară pe
planul diametra l care conţine pe D şi de a trece prin ' '1,
'a'
polul lui D în raport c u cercu l mare conţinut în acest I '
plan (fig. 326). Altfel spu s, două drepte reciproce sînt l

o
perpendiculare; perpendiculara lor comună aa' trece prin
centrii, iar punctele a, a' sînt lega te prin relaţia (11).
În general, drea pta reciprocă lui D este locul geo-
metric al polilor lui D în raport cu cercurile al căror Fig. 326
plan trece prin această dreaptă.
Dacă D este tangentă la sferă, se vede că reciproca ei Dl> este tan-
genta dusă în acelaşi punct, perpendicular pe D.
Cu excep ţia acestui caz particular, dintre două drepte reciproce, una
es te exte rioară sierei, iar cealaltă secan tă, deoarece distanţele centrului la,
aceste drepte verifică relaţia (11). Dreapta care este secantă trece prin
punctele de contact ale planelor tangente, dus e prin cealaltă.
669. Consideraţiile precedente ne permit să trecem ( compară cu
nr. 206) de la orice figură compusă din puncte, din drepte şi din plane, la <>
figură F', numită polara reciproce/, a primei figuri în raport cu sfera, şi p e
care o obţinem făcînd să corespundă oricărui punct din F planul său polar ;
oricărui plan din F , polul său; oricărei drepte din F, re ciproca ei.
Ca atare
fo puncte ale lui F, situa te într-un acelaşi plan , Por co respunde plan e
ale lui F' care trec prinfr-un acelaşi punct, şi irwers 1 ) .
la puncte ale lui F, situate pe o aceeaşi dreaptc'i, corespund plane ale
lui F', care trec printr-o aceeaşi dreaptc'i, şi irwers;
la drepte ale lui F, sitiiate în acelaşi plan sau care trec printr-un acelaş i
punct, corespund drepte ale lui F', care trec printr-un acelaşi punct sau sînt
situate în acelaşi plan.
Două drepte situate în acelaşi plan fiind întotdeauna ncurente (la
distanţă finită sau la infinit), vedem că, ·dacă două drepte se află în acelaşi
plan, vom .avea aceeaşi situaţie pentru r ec iprocele lor.
Proprietăţile relative la el irecţii (compară cu nr. 209) vor fi:
Unghiul a douc'i plane Pci ii ega l cu unghiul dreptelor care unesc polii
lor cu centrul sierei directoare sau cu suplementul acestuia, dat fiind că fie-
care dintre drepte este perpendiculară pe planul r es pectiv.
1) În particular, toate punctele de la in finit trebuie considerate ca fiind situate Îllt

acelaşi plan, avînd ca pol centrul sferei.
18 - Lecţ ii de geometrie elementară , voi. II

274 COMPLEMENTE IYE GEOMETRIE IN SPAŢIU
Tot astfel, unghiul a două drepte este egal cu unghiul celor două plane
diame trale care conţin reciprocele lor, sau cu suplementul acestuia.
Raportul anarmonic a patru puncte coliniare este egal cu acela al pla-
nelor lor polare, respectiv perpendiculare pe dreptele care unesc centrul
cu p o ' ii corespunzători; această teoremă ne permite (compară cu nr. 210)
să transformăm raportul a două segmente de pe aceeaşi dreaptă avînd o
extremitate comună 1 ) .
Raportul anarmonic a patni drepte concurente din acelaşi plan es te egal
cu raportul anarmonic al reciprocelor lor, pentru că acestea sînt perpendi-
cu lare pe planele diametrale care conţin primele drepte.
670. Inversiune.
lnrersul unui punct M în raport cu un pol O şi cu puterea de inver-
siune k este, la fel ca în geometria plană, punctul M', luat pe dreapta OM,
astfe l încît să avem în mărime şi semn,
OM·OM' = k. (12)
Proprietăţile fundamentale ale inversiunii sînt cele mentionate în

Geometria plană sau se deduc imediat din ele; în general, nu 'vom avea
nevoie dec i decît să le enuntăm.
Două figuri inrerse cu o a' treici, în raport cu acelaşi pol , sînt omotetice
în raport cu acest punct.
Dacă puterea de inversiune k este pozitivă, putem defini transfor-
marea cu ajutorul sferei de inrersiune, adică al sferei descrise din pol ca
centru ş i cu raza V~ Orice sferă care trece prin două puncte inrerse taie sub
un unghi drept sfera de inrersiune, în v irtutea celor d·e la nr. 456; în conse-
c iu-ţă, şi orice cerc care trece prin două puncte inverse inter sectează sub
un unghi drept sfera de inver ~ iune ; în adevăr, vom avea în mod necesar inter-
.sec ţie, întrucît cele două puncte inverse sînt unul exterior sferei şi ce lălalt ,
i.nterior, iar în punctul comun, planul tangent la sferă este perpendicular
pe tangenta la cerc, deoarece este perpendicular pe planul tangent la orice
sferă care trece prin acest cerc.
Reciproc, dacâ douâ puncte iv! , kl' au proprietatea câ orice sferâ (sau,
ceea ce este acelaşi lucru , orice cerc ) ccire trece prin aceste douâ puncte inter-
sectează sfera de irwersiune sub nn unghi drept, punctele sînt unul inrersul
celui lalt , deoarece dreapta MM', axa radicală comună a tuturor sfere lor
car e trec prin M ş i prin M', trebuie să treacă prin punctu~ O, care are puterea
ega lă în raport cu aceste sfere, astfel că vom avea relaţia (12) .
Simetria în raport cu un plan este un caz limită ai inrersiunii.
671. Două puncte oarecare şi inrersele lor se af lâ întotdeauna pe ace-
laşi cerc.
Reciproc, dacâ douâ figuri (care nu au toate punctele situate pe un
acelaşi cerc) se co respund punct cu punct, astfel ca două puncte oarecare şi
omoloagele lor să fi e pe un acelaşi ce rc , ele sînt iMerse.
1) De altfel, raportul a doi:iă segmente d1 d2 , d3 d4 , luate pe aceeaşi dreaptă, îns_ă

făTa •extremitate comună, este produsul a două rapoarte între segmente cu o extremi-
tate cGJmună.
În adevăr, să luăm, odată pentru totdeauna, două puncte A, B, aJe

-căror omoloage sînt A', B' (fig. 327). Prin ipoteză, aceste patru puncte sînt
pe un acelaş~ cerc, c~ea ce ne arată, în ~rimul rî.nd, că dreptele AA', IfB'
"Înt în acelaşi plan. Fie O punctul lor de mtersecţie 1 }; vom avea OA· OA =
- OB·OB'.
Dacă acum Jllf este un punct arbitrar din spaţiu, omologul său va fi,
în virtutea ipotezei, al doilea punct comun al cercurilor MAA'; illfBB';
aceste cercuri trec însă ambe le prin punc-
tul M', luat pe OM astfel încît OM· OM'=
=OA·OA' = OB·OB'.
672. Distanta dintre in1Jersele A, B' a
două puncte A, If este legată de distanţa AB
.şi de razele 1Jectoare O A, O B prin re laţia (218)
A'B' =BA·__!!:__
OA·OB
O b s e r v a ţ i i. Două puncte i1werse Fig. 327

în raport cu o sferă de iMersiune S împart
armonic (conform celor de la nr. 189) diametrul sferei S care le conţine.
Locul geometric al punctelor M care au raportul distanţelor lor la două
puncte date A, A' constant este o sferă (447, Cor. II), în raport cu care punc-
tele A şi A' sînt in1Jerse, în virtutea acelorasi observatii ca în Geometria
plană. Faptul că MA'/MA este constant pe~ astfel de' sferă rezultă iarăşi
din formula de mai sus (deoarece, dacă luăm pe B în Jl;J pe această sferă,
e l coincide cu B' ).
673. Teoremei de la nr. 219 îi corespunde următoarea
Teoremă. Tangentele în puncte corespunzătoare a două curbe m1Jerse
.sî nt simetrice în raport cu planul perpendicular pe se·g mentul care uneşte
puncte_le lor de contact, dus prin mijlocul segmentului.
In adevăr, fie A, A' două puncte omoloage de pe două curbe ·invers e,
C, C', iar lllf, M' două puncte invers e luate pe aceleaşi curbe şi respectiv
·v ec ine cu primele. Prin ipot eză , dacă punctul Jllf se apropie nemărginit
de A pe curba C, dreapta AM tinde către o direcţie limită AT (fig. 198 ,
Geo m. pl.). Deci tangenta Ax la cercul AMA'M', care formează cuAM
un unghi ce tinde către zero (compară eu nr. 219), tinde şi ea către aceeaşi
poziţie limită AT. Ca atare, tangenta A' x' dusă în A' la acelaşi cerc, şi
c are este simetrica lui Ax în raport cu planul P, perpendicular prin mij-
.l ocul lui AA', tinde către o poziţie limită A'T', simetrică cu AT În raport
cu acest plan. A'T' va fi deci, de asemenea, poziţia limită a lui A'T', deoa-
• rece unghiul A' 111' x ' :tinde către zero.
Corolare. Două curbe secante formează între el{! acelaşi unghi ca şi in1Jer-
sele lor.
Dacă o suprafaţă admite un plan tangent într-un punct, i1wersa ei ad-
mite, în punctul omolog, un plan tangent simetric cu primul în raport cu
planul perpendicular pe mijlocul dreptei care uneşte punctele de contact.
1 ) Dacă O este aruncat la infinit, acela~i raţionament ne arată că cele două figuri
sînt simetrice în raport cu un plan.
Hi*
COMPLEMENTE DE GEOMETRIE !N SPAŢIU
276
Aceasta reiese din teorema pre ce dentă şi din definiţia planului tangent.
Aşadar, două suprafeţe formează, în fiecare punct al curbelor de inter-
secţie, acelaşi unghi ca şi inversele lor în punctul omolog.
O. b s e r v a ţ i e. Teorema precedentă priveşte tangentele la C şi
la C', considerate ca drepte întregi. Dar putem de asemenea alege un sens
de parcurgere pe C (dînd un sens corespunzător pe C'), adică să convenim
că punctul M al lui C va tinde către A, rămînînd de o anumit.ă parte a
lui A. În felul acesta, obţinem evident două semidrepte omoloage, tangente
una la C, iar cealaltă la C' (anume poziţiile limită ale sem idreptelor AM,
A'M').
Dacă puterea de inversiune k este pozitivă, aceste două semidrepte
vor fi de aceeaşi parte a razei ~ectoare OAA'; dacă, însă, k este negativ, e le
sînt de o parte şi de cealaltă. · ln primul caz, şi numai atunci, ele sînt sime-
trice în raport cu P.
Corolar. Triedrul, ale cărui muchii sînt semidreptele tangente la trei
curbe concurente într-un punc_t es te simetricu l triedrului analog format de tan-
gentele la curbele inverse, dacă puterea de inversiun e este pozitivă. Cele două
triedre sînt egale, dacă puterea de inversiune este negativă. O inversiune I'
de putere -k se obţine, în adevăr (670), dintr-o inversiune I de putere +k,
printr-o simetrie în raport cu polul O, astfel încît, dacă orientarea tri edrului
considerat este răsturnată de I, ea este (422) restabilită de I'.
674. Figura inversă unui plan este o sferă care trece prin polul de inver-
siune (cu excepţia cazului în care planul dat trece chia_r e l prin acest pol
şi este deci propriul său invers ). În adevăr, putem obţine această figură
inversă, făcînd să se rotească în jurul perpendicularei D, coborîte din pol
0 pe planul dat, cercul invers (220) al dreptei după
care acest plan taie un plan ce trece prin D. Pla-
nul dat este paralel cu planul tangent dus la sfera
obţinută, prin polul de inversiune; diametrul acestei
sfere este egal cu puterea de inversiune, împărţite/, prin
distanţa polului la planul dat.
Figura inversă unei sfere care trece prin pol este
un plan.
675. Aplicaţie. Să se calculeze raza sferei circumscrise
unui tetraedru ale cărui muchii sînt date.
În tetraedrul ABCD (fig. 328), fie, la fe l ca la nr. 614,
a, b, c, a,~. y cele şase muchii. Să luăm invers ele A', B', C'
a l e punctelor A, B, C în raport cu polul D, cu o putere ar-
bitrară Ir. Sfera circumscrisă tetraedrului va fi, în aceste
condiţii, figura inv ersă planului A' B'C': diametrul ei 2R este egal cu Ir/ DH, notînd
cu DH distanţa polului la acest plan.
DH este însă înălţim ea tetr aedru lui A' B'C' D; volumul tetraedru lui va fi deci
o treime din produsul DH· aria A'B'C'. Pe de altă parte, tetraedru l dat şi tetraedrul
DA'B'C' pot fi considerate ca avînd drept baze respectiv triunghiurile DAB, DA'B ' ,
înălţimile lor fiind atunci Cc, C'c' (fig . 328); raportul volumelor acestor tetraedre este
deci egal cu raportul dintre ari il e bazelor lor, adică (DA' · DB ') : (DA_· DB ) (256),
înmulţit cu raportul dintre înă lţimil e lor (ega l , evident, cu D C'/ DC ). In consecinţă,
dacă V este vo lumul tetraedrului dat, avem:
DH ·aria A'B'C' DA'· DB' ·DC'

(e )
3V DA·DB·DC
POLI ŞI POLARE lN RAPORT CU SFERA 277
Însă, segmente le care figur ează în membru l a l do ilea au respectiv valorile DA =

=e<, DB = ~' DC =y, DA' = k /rx, DB' =Ir /~, CD'= lr /y. Pe de altă parte, avem
Ir • arx Ir • b~ Ir • cy
B'C' = Ir • BC
= -Ir • -a = - - ; C'A' =- - - ; A'B' = - -; ceea ce ne arată
DB • DC ~y a~y a~y rx~y
că triunghiul A'B'C' este asemenea, cu raportul de as emă nare lr/rx~y, cu triunghiul ale
cărui laturi au ca .măsură produsele arx, b~, cy. Fie L aria acestui din urmă triunghi;
!r22;
vom avea: aria A' B'C' = - - - ·
C(2~2y2
Da că în l ocuim cant ităţile care figurează în re l aţia {e) prin valorile precedente,
iar pe DH prin k/2R, obţinem, după efectuarea tuturor reducerilor, 6V R = I;.
Aşadar, produsul dintre raza sferei circumscrise şi volum este egal cu a şasea parte
din aria triunghiului ale cărui laturi au ca mctsură produsele dintre muchiile opuse ale
tetraedrului. Această relaţie ne permite efectiv să cunoaştem raza căutată, valoarea lui
V fiind calcu l ată la nr. 614, iar aceea a lui L, în Geometria plană (251).
676. Inversa unei sfere care nu trece p rin pol este o sferă, cele două supra-
feţe avînd polul ca centru de asemănare (c ompară cu nr. 221).
Reciproc, două sfere S, S' sînt figuri inverse, şi anume în două moduri
diferite (ş i numai în două ) .
Puncte le inverse se mai numesc şi antiomoloage.
Două perechi de puncte antiomoloage sînt situate pe un acelaşi cerc.
Două coarde antiomoloage se taie în planul radical.
În plus, două coarde antiomoloage taie planele polare ale centrului de
asemănare în raport cu sferele lor respec tive în două puncte care se cores pund,
dacă cele două sfere sînt considera te ca figuri omotetice (compară cu nr. 224).
Un plan şi o sferă mai pot fi considerate, în două
moduri diferite, ca fi guri inverse, polii de inversiune
f}ind extremităţile diametrului perpendicular pe plan.
In cazul a două plane, inversiunile degen erează în sime-
trii ( compară cu nr. 226).
677. Inversul unui cerc .
.Un cerc sau o dreaptă au ca inverse:
o dreaptă, dacă cercul sau dreapta trec prin pol;
un cerc, în cazu l contrar.
În adevăr, o dreaptă sa u un cerc este intersecţia
a două suprafeţe plane sau sferice.
Dacă un cerc are ca inversă o dreaptă, aceasta este
paralelă cu tangenta dusă la cerc prin polul de inversiune.
Două cercuri care sî nt inverse se situează pe o aceeaşi
sfe ră spu într-un ace laşi plan . Fig. 329
In adevăr, fie A, B (fig. 329) două puncte ale pri-
mu lui cerc; A', B' puncte le corespunzătoare a le celui de -al doilea. Cele
patru puncte A, B, A', B' sînt pe un acelaşi cerc care d eterm ină, îm-
preună cu primul cerc co nsiderat, o sferă (450) . Aceasta coincide cu inversa
e i , deoarece puterea OA ·OA ' a polului în raport cu ea este egală cu pu-
terea de invers iune (v. nr. 221); aşadar, deoarece trece prin primul cerc,
sfera va trece şi prin invers ul său.
677 bis. Se numesc proprietăţi analagmatice ale unei fi~u~i pro~rie:
tăţ ile care rămîn neschimbate, cî nd figura este supusă unei invers 1un1
278 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢ IU
arbitrare . Astfe l sînt, conform ce lor de mai sus, unghiu l format de două
cercuri, de un cerc cu o sferă, de două sfere etc.
O b s e r v a ţ i e. În studiu l proprietă ·ţ ilor analagmatice, trebuie
să convenim că există un singur punct la infin it, deoarece, într-o inversiune
oarecare, un punct şi numai unul - polu l de invers iune - îşi are omologul
aruncat la infinit. O dreaptă este un cerc care trece prin punctul de la infinit.
Un plan este o sferă care trece prin punctul de la infinit.
Dimpotrivă , în Geometr ia proiectivă (cap. II), co nsiderăm că există o
anumită dreaptă (621, 631), da că sîntem în cazul geometriei plane, sau un
anumit plan (ex . 897), dacă este vorba de geometria în spaţiu, avînd toate
puncte le la infinit. Această discordanţă nu trebuie cîtuşi de puţin să ne
surprindă, deoarece este vorba despre convenţii care exprimă ceea ce se
întîmp l ă cu puncte le de la infinit, pe de o parte, într-o omograf ie, iar pe
de alta, într~o inversiune.
678. Două noţiuni pe care le vom introduce mai jos aici ş 1 la n:ţ'. 680,
derivă direct din inversiune.
Secţiune antiparalelă a conului oblic.
Da că remarcăm că două cercuri, care sînt unul inversul celuilalt, fac
parte dintr-un acelaşi co n avînd ca vîrf polul de invers iune (dat fiind că
fi ecare rază vectoare care întîlneşte un cerc îl întîln eşte ş i pe ce lălalt) ,
sîntem conduşi de cele precedente la următoarea
Teoremă. Un co n oblic cu baza circulară admite o serie de sectiuni circu-
lare neparalele cu această bază. '
Inversul cercului de bază în raport cu vîrful conului, pentru o putere
de inversiune arbitrară, va da o astfel de secţiune.
Noile secţiuni circulare astfe 1 obţinute se numes c secţiuni antiparalele
ale celor dintîi. Planul uneia dintre ele este inversul sferei O, care trece
prin vîrful S al conului şi prin cercu l de bază, fiind deci paralel cu planu l
tangent II, dus în S la Q.
În cazul în car e co nul este drept, cele două sfere se co nfundă , secţiunil e
antiparalele fiind totodată paralele cu baza. Dacă îns ă conul este oblic, nu
avem niciodată această . situaţie; altfel planul II ar 'fi paralel cu planul
cercului de bază şi S ar fi un pol al acestui cerc ,
ceea ce nu este posibil decît pentru un con de
rotaţi e .
I
I P lanul un ei secţiuni antiparalele trebuie să fie per-
I pendicular p e planul sagital adică pe planul P, dus priri
I vîrful conului şi prin centrul bazei, perpendicular pe planul
\
I acesteia (în adevăr, P este un plan d e simetrie a l figurii).
.4~-------'>,18
· De altfel, planul P taie conul după două generatoare
SA, SB (fig . 330), iar urma planului de secţiune căutat
Fig. 330 pe p la nul P va trebui să fie antiparalelă (217) în raport
cu unghiul ASB _ faţă d e urma planului · d e b ază.
Corolar. I. În afară de planul de simetrie sagital P, conul mai admite alte două,
P', P" , perpendiculare pe primul şi trecînd respectiv prin bisectoarele Sx, Sy ale celor douc'i
unghiuri pe care le formează generatoarele SA, SB, situate în planul P .
În a devăr, dacă AB este diam etrul cercului de bază C, situat în planul P, a tun ci
AB va avea ca simetric în ·raport cu P ' un segm ent d e dr ea ptă A' B', ale cărui extre-
mităţ i sînt p e SB, SA resp ectiv ş i a cărui dir ec ţie este antip a r a lel ă cu AB în raport cu
POLI ŞI POLARE l N RAPORT CU SFERA 279
unghiul ASB (v. nr . 217). Una dintre secţi unil e <1ntipara lele a le conul u i nu este altceva.
decît cercul de diametru A' B ' , d esc ris într-un p lan perpendicular pe P', adică simetricull
lui C în raport cu P'.
II. De aici rezultă (420) că dreptele Sx, Sy şi perpendiculara pe planul P, dusă
prin S, sînt axe de transpoziţie ale suprafeţei. '
679. O secţiune parnlelă şi o secţiune antiparalelă aparţin . aceleiaşi
s fere, deoarece sînt una inversa celeilalte.
Reciproc, un con a"înd ca b ază un ce rc de pe o sferâ taie această sfe ră
dupâ un al doilea cerc, invers cu primul în raport cu vîrfu l conu lui.
Corolar. Un con cu baza circu lară nu poate admite alte secţiuni circulare
în afară de cele para lele şi de ce le antiparalele. În adevăr,
dacă există o secţ iune circu l ară C, nepara l e l ă cu baza,
s
putem presupune (înlocuind , la nevoie, planul lui C
printr-un plan paralel) că planul lui C ş i planul bazei
se taie după o dreaptă secantă la con (fig. 331 ). Atunci
cele două cercuri, secante în două puncte şi aparţ i nînd
deci ace l eiaş i sfere, vor fi inverse în raport cu po lul S.
680. Proiecţie stereografică.
Se ştie 1 ) că se numeşte proie cţi e ste reogra/icâ
perspectiva unei sfere pe planul unui cerc mare, punc-
tul de vedere fiind s ituat în unul dintre polii cer-
cului mare . Fig. 331
Din ce le de mai sus rez ult ă în să că planu l ta -
bloului, pe care l- am a les astfel, este inversul sferei în raport cu punctu l
de vedere, puterea ~e inversiune fiind a l easă în mod conve nabil ; punct ele
inverse fiind (fig. 332) ce le co lini are cu punctul de vedere, proiecţ i a ste-
. reografică este o inversiune. De
aci, avem cele două proprietăţi ale
acest ui mod de proiecţie :
Proiecţia ste reograf ică pclSlrează
imghiuri le.
Proiecţia stereograficei, a unui
cerc de pe sfe ră es te un ce rc.
681. Să căutăm centru l cer -
cu lui c, proiecţi~ unui cerc C al
V
sfere i (fig. 333) . ln acest scop, vom
Fig . 332 Fig. observa că centru l r espect iv este
. punctu l de conc ur e nţă a l drept elor
care taie pe c sub un unghi drept. Dreptele din p lanul tablou lu i sînt.
proiec-ţiile cercurilor care trec prin punctul d e vedere V, iar dacă aceste
drepte sînt ortogonale la c, cercuri le corespunzătoare vor fi ortogona le la C.
Planele lor vor trece deci prin vîrfu l I a l conului cir cum scris după C, tre-
cînd şi prin punctul de pe sferă situat pe dreapta V I. Centru l lui c va fi
deci punctu l în care aceeaşi dreaptă înţeapă planul tab lou lni.
Aceeaş i construcţ ie ne dă centrele secţi unilor antipara lele a le conul u i
oblic: cercu l de bază este cons iderat ca aparţinînd sferei pe care am notat- o
cu Q la nr. 678.
1
) V. cursul de Cosmografie.
'.280 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
682. Dacă clouă sfere sînt i1werse, orice sfe r ă ccire trece prin clouă puncte
u ntiomoloage este pro pria ei i1wersă ; ea intersectează cleci primele clouă sfere
s ub acelaşi unghi (c ompară cu nr. 227).
hi vers, orice sfe ră 2:: care taie clouă sfere clate S , S' sub acelaşi unghi
( în particular, orice sferă tangentă la S şi S') le taie clupe/, clouc/, cercuri (sau
es te tangente/, la ele în clouc/, puncte) care se corespund în una dintre cele clouă
inr;ersiun i care transformă pe ,c:;, în S '.
În adevăr, să tăiem prin planul care conţin e ce le trei centre; ce le trei
·cercuri mari de secţiune vor forma deci între e le ac e l e aşi unghiuri ca şi
ferele 1 ) . Al treilea dintre aceste cerc uri co in cide, deci, cu transformatul
]ui în una dintre cele două inversiuni care le sc himbă între ele ( compară
c u nr. 227, fig. 201 ) pe primele două, deci care transformă sferele date,
:una în alta.
Dacă inversiunea considerată are puterea pozitivă şi admite deci o
s feră de inversiun e, aceasta va fi ortogonală la 2:: .
Această proprietate (c ompară cu nr. 228) apropie o astfe 1 de sferă de
i nversiune r de planul bisector al unui diedru.
Dacă sferele date sînt secante, r trece prin cercul de intersectie si
p lanu l său tangent într-un punct a l acestui cerc va tăia în două părţi 'egale
unghiu l celor două plane tangente la S, S'.
683. Teoremă. Prin clouă cercuri oarecare ale aceleiaşi sfere putem fac e
să treacă clouă conuri (sau cloi cilindri).
În adevăr, s ă duc em două sfere ortogonal e la prima ~i trecînd respectiv
prin cercuri le date ; acestea vor
fi omoloage în ambele inversiuni
( compară cu nr. 227 . bis) care
transformă una în cealaltă ce le
două sfer e astfe l descrise.
K O b s e r v a ţ i e . Vîrfu -
rile H, X ale ce lor clouă conuri
sînt situate în planul care conţine
a:i,ele ce lor clouă cercuri şi sînt
co njuga le în raport cu sfera .
Dreapta H K es te reciproca inter-
secţiei 11 a planelor celor clouă
cercuri. Aceasta se vede, da că
Fig . 334 tăi e m ·fera pr in tr-un plan arbi-
trar , du s prin H f(; la nr. 211
a m văzut (fig. 334) c ă polul li J( în raport cu cercul de sec ţiune este pun c-
t ul a, în care ace st plan taie dreapta 6..
684. Sfere tangente.
Cele două s oluţii dat e în Geome tria plan ă pentru probl ema cercurilor
ta ngente se apl i că fără difi cultate la problema s ferelor tangente, care se
e nunţă astfe l:
1 ) Planul ce lor trei centre e te normal la

cele trei sfer e ; e l t a ie deci diedrul
format d e planele tangente la două dintr e ele într-un punct comun, după unghiul
p lan a l acestui di edru.
POLI ŞI POLARE !N RAPORT CU SFERA 281
Sâ se aile o sie 1~â tangente/, la patru sfere date.

Prima soluţie. ln cepem cu următoarel e probleme:
Sâ se ducâ, printr-un cerc dat, o sferâ tangente/, la o sferă datâ.
Ducem prin cercul dat o sfe r ă arbitrară, secantă cu prima; prin dreapta
comună planelor cercului de sec ţiune şi cercului dat, ducem la prima sferă
un plan tange nt, a l cărui punct de contact va fi şi ce l a l sfere i căutate, în
virtutea teoreme i de la nr. 458.
Să se ducă, printr-un punct, o sferă tangentă la trei sfere date 1 ).
Dacă A, B, C sînt ce le trei sfere, vo m determina transformatele punc-
tu lui dat în un a dintre ce le două inv ers iuni care transformă pe A în B ş i
în una dintre ce le d o u ă inversiuni care transformă pe A în C. Aceste trei
puncte vor determina un cerc care aparţine sferei căutate .
De asemenea, putem lua inver se le ce lor trei sfere date , punctu l dat
fii nd po lul de inversiune ( compară cu nr. 230). Sîntem cond u şi să trasăm
un plan tangent comun ce lor tre i sfere.
Aflarea u nei sfere tcmgente la patru sfe re date se reduce la prob lema
precedentă, introducînd ( compară cu nr. 231) sfera concentrică cu cea căutată
ş i car e trece prin centru l uneia dintre sfere le date.
A doua soluţie ( so luţi a lui Gergonne). Vom lua această so luţie sub
forma dată în nota C (nr. 309-312) din Geometria p l ană, formă dată de
Ponce Jet şi regăsită apoi de Fouche.
Vom considera sfere le L care taie ce le patru sfere date A, B, C, D
s ub unghiuri ega le. Fiecare dintre aceste sfere este propria sa transformată
în una dintre inversiunile care duc pe A în B, în una dintre inversiunile
car e du c pe A în C şi în un a dintre inversiunile care duc pe A în D. De aci
rezultă (v. nr. 309) că sfere le L formează opt serii, sfere le ace l eiaş i serii
av înd ca plan ra dical comun unul dintre ce le opt plane de omotetie (462)
a le sferelor date. Vom construi deci o sferă L a ser iei considerate (ea va fi
determinată de un punct arbitrar al lui A .şi de cele trei antiomo lo age a le
s ale ) , şi vom fi conduş i la urm ătoar ea problemă:
Să se găsească o sfe ră avînd un plan radical comun cu o sferei, datei, L
.ş i tangentă la o sfe ră datâ A, problemă care nu este di s tinctă de cea tratată
la nr. 311 , după cum ne dăm seama, intersectînd figura printr-un plan care
trece prin centre le sfere lor date şi perpendicular pe planul radical.
Conform so lu ţiei indicate la nr. 311, vedem că va trebui să determinăm
p lanul radica l al unei sfe re L şi al sfere i A, care va intersecta planul de
omotetie după o dreaptă IX~ ( ind ependentă de a legerea sferei L printre
sfere le se riei) ; punctul de cont.act a a l unei sfere căutate, cu A, va fi punctu l
de conta ct a l unui plan t angent dus la A prin dreapta IX~.
Vom putea avea şaisp rezece so luţii , anume cîte două pentru fiecare
ser ie de sfere L.
Dacă sfera ortogona l ă la ce le patru sfere date nu se reduce la un plan,
o putem a lege ca sferă 2:. Ce ntru l ei , care este centru l radica l I a l sferelor
date, va fi atunci vîrfu l conu lui circum scris sferei A în lungul cercului
după care ea va tăia această sferă, astfel că dr eapta care uneşte ce le două
1) Este c lar că problema de a duce prin două piincte o sferă tangentă la două sfere
da te se tratează într -un mod cu tot ul ana log.
puncte de conta ct căutate a, a', reciproca drepte i IX~ , va trebui s ă tr eacă

prin punctu l I. De altfel, se poate vedea dir ect 1 ) (v. nr. 232 ) c ă coarda cwr
trebuie să treacă prin punctu l I , sfere le .căutate fiind două cite două inv er se-
în raport cu acest pun ct. Construcţia va fi dec i următ o a r ea, în tot ul a n a l ogă.
cu cea dată la nr. 232 :
De te rminăm ce ntr u l radica l I ş i ·un pla n de omotetie a l sferelo r da te.
U nim ce ntrul radi ca l cu poli i planului de omotetie î n raport cu ce le pa tru:
sfere. Dreptele astfel obţinute taie respec ti P sferele co resp u nzătoare î n p u nctele·
de con ta.el c ăuta t e .
684 bis . S ă r eve nim la ca z u l în care sfera :E este o sfe r ă oa r eca re a ser iei . S ii
atunci, vom putea să o c onsid eră m ca fiind determin a tă prin co n s tru cţia ur mă toar~r
datorită d e asem en ea lui Ponce let , a fiind un p unct oa r ecar e a l sfer ei A (prin ca 1·e n e m
să ducem sfer a :E ), vom d et erm ina transform a tul b a l lui a în inversiun ea ca r e d uc e
pe A în B, transform a tu l c al lui b în inve rs iun ea ca r e du ce pe B în C ş i tra n sform at ut
a' a l lui c în inv er siun ea ca r e d u ce p e C în A. T oa t e punctele a p a r ţ in, ca ş i primul r
sferei :E. Ac e eaşi es t e s i tuaţ i a p u nctului a" , obţ i nut în mod a n a log , în să sub s titui nd
sfera D sfer ei C . Cer c ul aa'a" v a fi deci 2 ) cerc ul d e int e r s e c ţi e a l l ui 2: c u A , iar-
p lanul aa'a" va d et er m in a , prin int e rs e cţ i a sa cu p la nu l de om ote ti e , drea p ta rt.~-
685. Teoremă . Dac ă o sfe ră Par iază, rămînînd ta nge nta la trei si ere
fi xe , lo cul geometric a l punctului de contaci pe fi ecare dintre acestea din urma
este format din ce rcuri .
În adevăr, în c on str u cţia pre c e d entă , d a că nu este dat ă a p atr a sfe ră D ,
sferele ~ a le une i serii determinate vor av ea întotd eaun a o a xă ra di ca l ă
comună, anume un a dintre ax ele de asemănar e a le sfer e lor A , B , C (deoa-
re ce fi ecare dintre ce ntrele de a se mănare de p e a c ea s tă axă va avea aceeaşi
puter e în raport cu to at e s fer e l e ~ ) . Aşadar, p lanul r a dica l al fi e căr e i sfe re ~
şi a l lui A va tăia a ce a st ă axă de as emănare într -un punct fix , dec i punctu l
de conta ct a va descrie pe A cercu l de conta ct a l conului cir cumscri s avîndl
vîrfu l în acest punct.
68 6. Aplicaţii a le in versiunii la geome tria sferică
D eoa r ece o s fer ă p oa t e fi tr ans formată pr in inver siun e ( pr o i ec ţi e stereogr a fi că )·
într-un p lan, putem a p li ca fi guri lor sfer ice propr i e tăţi l e fi guri lor pla n e , ca r e nu se
s c h i mbă prin inv ersi u n e , .
D e exemp lu, ştim că, în p la n, orice cerc care taie su b un un ghi drep t dou ă cercuri
date , taie de asem en ea ortogonal o in fini ta te de alte cercuri fi :ce , a nume p e t o'l t e cel e car e
a u a xa ra di c a l ă c omun ă cu prim el e dou ă.
A şa d a r, aceas tă proprietate are loc şi p e sfer ă .
· D a c ă cel e dou ă cer curi date s înt secante , ce r curi le din a ce laş i fascicul - a di că
ce le care , conform propri e tăţii preced ente , au toate cer curi le ortogo n a le comun e cu
prim ele - trec prin punctel e l or d e int e rsecţ i e . Dac ă cer curi le date sînt t a n ge n te,
cercuri l e a ce lu iaşi fasci cul sîn t tan gente la pr im ele . În aces t e clou [1 r 1z uri d ec i , plan efo
cercurilor ace luiaşi fascicu l trec toate printr-o acee aşi dreapt ă.
1 ) A ce as tă din urm ă p art e a r a ţionam e ntu l ui este, d

e a ltfe l , necesa r ă, deoarec e-
r aţ i o n a m e nt u l în t em eia t p e sfer a o rtog ona l ă la cel e p a tru sfer e d ate î ş i p ierd e va lab i-
litatea, at un ci cînd aceas tă s feră nu e xi s tă, a dică în caz u l cînd es t e interi or sfere lor date .
2) În gen er a l , pun ct ele a, a ' , a " vor fi distin ct e ; în a d e v ă r , d acă t ă i em sfere le-
A , B , C, cu p la nu l P, ca r e c onţin e a x a lor de ase m ă nar e ş i pun c Lu l a, atun ci pun cte le
a , b , c, a' vo r fi t oate, în aces t plan , un ele a ntiomo loa ge le cel orl a lte în r a p or t cu ce le-
t r ei cercu r i d e sec ţiu ne; ca a t a r e , un ghiuri le ega le pe car e l e for m eaz[1 c;er cul abca' cu
cer cul de sec ţiun e a l sfer ei A prin pl a nul P, în a ş i în a ' , vo r fi d e sen suri contr a r e (ca
r ezu ltîn d unu l din ce l ă l a lt prin trei inv er siu ni ) , ceea ce do ve d eşte că a ş i a' s în t î n
gen era l di s tin ct e.
POLI ŞI POLARE lN RAPORT CU SFERA 283.
Se vede u şo r că avem aceeaş i s itu aţ i e în toate caz urile . În adevăr, oricare ar

fi poziţia cercurilor iniţial e, fie D drea pta d e intersecţie a planelor lor (fig. 335).
Orice cerc C ortogonal la primele două va fi curba de contact a unui con circumscris
avînd vîrful pe D (452 bis ) , şi invers, cer cul de contact a l oricărui con circumscris.
avînd vîrful pe D este ortogonal la cercurile date; în p lus, el es te însă ortogonal la
orice cerc a l cărui plan trece. prin D, după cum am vrut să
demonstrăm.
Totodată, vedem că cercurile ortogona le la cercurile fas-
ciculului au planele concurente după o dreaptă D 1 , anume r e-
ciproca lui D. A ltfel spus, planele care trec prin două drepte
reciproce determină pe sferă două fascicule ortogonale.
Două drepte re cipro ce fiind una exterioar ă sfe r ei, iar cea-
lalt ă secantă, două fasci cule ortogonale sînt format e, unul din cercuri
avînd două puncte comune, iar celălalt din cercuri fără puncte co-
mune, cu excep ţia cazului limită, cînd fiecare dintre aceste fas-
cicule este format din cercuri tangente între ele . ln fasci citlul com-
pus din cercuri fără puncte comune, există două cercuri reduse la
puncte, anume punctele de contact a le planelor t ang·ente, dus e
prin dreapta reciprocă exterioară sferei.
Printre cercurile unui fascicul ·există întotdeauna un cerc mare, Fig. 335
şi în general numai unul, anume cercu l mare, a l căr ui plan trece
prin dreapta D, comună planului cercurilor fasc iculului (fig. 335j.
Acest cerc mare este locul geometric al polilor cercurilor fasciculului ortogonal (452) ..
I s-a dat numele de cerc mare radical al cercurilor . date.
687. Cercurile mari radicale a trei cercuri, luate două cîte două, au un diametru
comun, care trece prin punctul comun planelor lor.
Dacă acest din urm ă punct este exterior sfer ei, extrem ităţi l e diametrului comun
celor tre i cercuri mari radical e sînt polii unui cerc ortogonal la cel e trei cercuri date .
688. Teoremă. Raportul anarmonic a patrw
o puncte de pe un cerc se păstreazâ prin inversiune .
În adevăr, dacă unim cele patru puncte
considerate A, B, C, D cu un ace l aşi punct Pal
0
cercului căruia îi aparţ in şi, de asemenea, in-

versele lor A', B', C', D ' cu inversul P' al lui P,
raz ele omoloage ale celor două fascicule astfel oh--
ţinute - PA ş i P'A', PB ş i P'B' etc. - fiind.
coarde antiomoloage ale un ei sfere S, dusă prin
primul cerc, şi ale inversei ei S', se vor inter-·
sect a două cite două, ş i anume (676) în patru
puncte co liniare 1 ), inte rs ec·ţia planului unuia dintre-
cercuri2) cu planul radical a l lui S, S'.
.A o Această demonstraţie rămîne valabilă, ch iar-
dacă cele două oercuri sînt situate în a celaşi plan,
Fig. 336
cu condiţia ca nici unul dintre ele să nu se re-
ducă la o dreaptă; în virtutea celor de la nr . 224,
Obs,. ea subsistă în cazul în care cele două cercuri se confundă . Dacă unul dintre·
·cercuri, ABCD, se reduce la o dr ea ptă, întrucît celălalt trece prin polul de inver-·
siune O, concluzia devin e evidentă, cele două rapoarte a n armo ni ce pe care trebuie să
le comparăm fiind ambele (fig . 336) reprezentate de biraportul fasc iculului O. ABCD.
Tn sfîrşit, dacă toate punctele noastre ar fi co liniare cu O, concluzia ar rezulta·
din faptul că OA· OA' = h defineşte o omografie între A şi A.'.
1) Am mai putea menţiona că cele două fascicule P-ABCD, P ' ·A'B'C' D ' sîn t
în perspectivă; aceasta însă nu ne mai dă demonstraţia, dacă ce le două cercuri sînt în ·
acelaşi plan .
) Cel puţin una dintre aceste inte rsecţii este, evide nt, totdeauna determinată,
2
dacă cele dou ă cercuri nu sînt în ace l aş i plan; ea va co incide atunci cu intersecţia
planelor lor. În caz contrar, dreapta în cauză este axa radicală a celor două cercuri,
(cf. nr . 224).
Această teoremă ne permite să exti ndem la sferă anumite teoreme enunţate

pentru plan.
De exem plu, dacă două cercuri sînt ortogonale, orice cerc ortogonal la unul dintre
.ele este împărţit armonic de acestea . În adevăr, dacă efectuăm o inversiune, luînd polul
pe acest al treilea cerc, sî utem readuşi la teorema cunoscută din Geometria plană: dacă
. două cercuri sînt ortogonale, orice diametru al unuia dintre ele.este împărţit armonic de acestea.
De asemenea, dacă un cerc fi x este intersectat de un cerc variabil care trece prin
·două puncte fixe , conjugatul armonic al unuia dintre punctele fi xe în raport cu arcul deter-
minat descrie un cerc care trece prin celălalt pun ct fix , după cum r ez ultă din definiţia
polarei (204), printr-o inversi un e în raport cu unul dintre punctele fixe etc.
689. inversiunea pe sf eră.
Vom numi, de asemenea, figuri sferi ce inJJerse două figuri a le căror proiecţii stereo-
.grafice sînt două figuri plane inverse.
Această d ef iniţie pare să depindă de alegerea centm lui proiecţiei stereografice.
Teorema de la nr. 671 ne arată însă că nu este aşa, deoarece n e permite să en unţ ăm,
· după cum urmează, definiţia figurilor sferic e inverse:
Doiiă figuri sferice inverse sînt două figur i care se corespund punct cu punct, astfel
.încît do_uâ puncte oarecare şi omoloagele lor să fie pe un acelaşi cerc.
In adevăr, este limpede că, dacă două figuri sferice prezintă această relaţie, o
·vom regăsi şi la proiecţiile l or stereogr af ice, d ec i acestea vor fi una inversa ce lei lalte,
şi reciproc.
Această formă a d e finiţiei ne mai arată că, două figuri inverse pe sferă sînt şi
.inverse (sau simetrice) una faţă de cecilciltâ în spa ţi u. În adevăr, reluînd raţionamentul
de la nr. 671, vom constata că el se ap li că la cazul de
faţă. În consecinţă, vedem că două puncte inverse pe
sferă sînt două puncte coliniare cu un punct fix din
spaţ iu (f ig. 337).
M' Există puncte care coincid cu omo l oage le lor şi
al căror lo c geometric va fi cercul de inversi une (fig . 337),
dacă punctul fix considerat [este exterior sferei , cercul
ele inversiune fiind atunci cercul de contact al conului
circumscris, care are vîrful în acest punct. Aceasta, pen-
tru că două puncte inverse vor fi confundate, dacă
Fig. 337 dreapta _care le uneşte este tangentă la sfer.:t, şi numai
atunci. In acest caz, orice ce1·c care trece prin douâ puncte
inPerse Pa intersecta orto7011a1 cercul de inversiune .
O b s e r va t ie. Cercul mare care uneşte două puncte inverse trece prin două
puncte fixe. ,
690. Să considerăm , ca aplicaţie, două cercuri arbitrare de pe sferă; aceste cercuri
vor avea ca proiecţii stereografice două cercuri din plan, care vor fi, în două moduri
diferite , unul inversul celuilalt.
.Aşadar, douâ cercuri oarecare de pe sfere/, pot fi considerate unul ca inversul (sau
.ca simetricul) celuilalt, în douâ moduri diferite.
Raţionamentul precedent nu depinde de teoreme le de l a nr. 682-683 ·; el ne
·oferă deci o nouă demonstraţie a teoremei ele la nr. 683 : prin douâ cercuri arbitrare de
pe sfere/, putem face sâ treacă douâ conuri.
De altfel, deducem de aici cu uşurinţă teorema de la nr. 682, deoarece, dacă o
sferă I: intersectează sub unghiuri· egal e două sfere S, S', după două cercuri C, C',
vor ex ista două inversiuni care transformă pe C în C'; în fiecare dintr e ele, S va fi
transformată într-o sferă S~ car e trece prin C' şi care intersectează pe I: sub acelaşi
unghi ca şi S, aşadar-abstracţie făcînd de sens -sub acelaşi unghi ca şi S'; şi în una
dintre ele, unghiurile ega le formate de S' ş 1 de S~ cu I: vor fi de acelaşi sens 1), astfel
că s~ va coincide cu s,.
1
) Ne vom da seama de acest fapt, intersectînd cu un plan arbitrar care trece
prin cei doi poli de inversiun e. l<igura secţiunii nu va fi alta decît aceea din fig. 201,
nr. 227, şi am văzut acolo că, printre ce le două inversiuni, ex ist ă una în care cercurile
secţiune a le lui S' şi SJ. coincid.
POLI ŞI POLARE lN RAPORT CU SFERA 285-
691. Orice cerc care ta ie două cercuri dale, de pe o aceeaşi s;e r ă, su b unghiuri ega le
0
se corespunde cu el însuşi într-una din cele două in versiuni ca re duc aceste cercuri unul"
în celălalt, şi reciproc.
Planul acestui cerc trece prin unul dintre vîrf urile celor două co nuri care conţin
cercurile date.
Ac eas tă teoremă este o consecinţă imediată a t eo r emei corespunzătoare din Geo-
metria pl ană ş i se demontrează, d e a ltfel , în acelaşi mod .
Cercurile care intersec t ează sub unghiuri ega le trei cercuri dale A, B, C de pe o·
· sfer ă formează patru fascicule; p lane le lor trec prin una din patru dr epte fi xe , anume ce le
care se obţ i n unind vîrf ul unuia dintre con urile care trec prin A ş i prin B cu vîrl'ul
unuia dintre conuri le care t rec prin A ş i prin C.
De altfe l , în virtutea ace lui aşi ra"ţionam e nt , aces te drep te tre bui e să treacă
prin vîrfuril e ce lor două con uri car e trec prin B ş i C, as tfel încît vîrfurile acestor şase·
conuri sî n t vîrf u.ri:le unui pa lr1tla ter complet.
So luţi a pro blemei cercur ilor tangen te pe sfe ră este o co nsecinţă im e diată a ceea ce
am spus ma i îna inte : un cerc tangent la A, la B ş i la C va apa rţin e c u neces itate unui a
dintre fasc icu lel e d espre care am vorbit, astfe l că s întem readu şi să găs im într-un·
fascicul dat un cerc tangent la un cerc dat. Punctul d e contact a l ce rcului că utat cu A
va putea fi co nsiderat (co mp a ră cu nr. 311) ca d et ermin at d e cerc ul 01·togo n a l simultan·
la cercurile fasc i cu lului ş i la A.
EXERCIŢII
923. Raportul dintre di s tanţele a d o uă puncte la centrul un ei sfer e este ega l cw

raportul dintre distanţe l e fiecitru i pun ct la planul polar a l ce luilalt.
924. Lo cul geometric a l ce ntrelor sfer elor tă i a te d e fe ţele ·unui t ri edru dat după.
trei cer c uri o rtogona le două c îte două es t e drea pta considerată la exe r ciţ iul 482 .
925. Ce rcuril e circumscri se la d o u ă fe ţe a le unui t etra edru se ta ie sub ace l aş i.
unghi ca ce r curil e circum scri se ce lorl a lte două feţe. (De exemplu , p utem t ransforma•
printr-o invers iun e avînd p o lul într-un vîrf).
926. Se iau invers ele a t r ei vîrfuri a le unui tet raedr u, polul d e invers iune fi ind
a l patrulea vîrf. Să se arate că obţ in em un triunghi a le că rui unghiuri sînt întotd ea un a•
ace lea ~ i , oricare a r fi vîrful a les ca pol d e inver siun e . .
Să se arate că form a aces tui triunghi nu se sc himb ă , d acă înlocuim cele patru
vîrfuI"i prin tra nsformatel e lor respective într-o aceeaş i in ver si un e a rbitrară.
927. Să se afle loc ul geo m et ri c a l dreptelor du se prin tr-un punct dat ş i pe ca r e-
două p lane date d e te rmin ă (pornind din acest punct) două segmente de produs co nstant.
928. Loc ul geo metri c a l drepte lor care trec printr-un punct dat ş i au pro prietatea„
că produ s ul pro i ecţ iilor a d o uă segm en te date p e una oarecar e dintre ele este constant„
es t e un co n c u baza c ir c ul ară .
929. Să se a fl e locu l geo metric a l axe i un ei deplasări elico id a l e, cunos cînd u n·
punct a l aces tei axe ş i o mol og ul unui punct dat !n spaţ iu (se red uce la ex . 928).
930. Să se afle loc ul geome tric a l in verse lor unui punct d a t în raport cu s fer e·
av înd ace l aşi p lan radica l sa u aceeaşi axă radi ca l ă .
931. Se d a u dou ă sfe re S, S'. Să se afle loc ul geometri c al.punctu lui de contact
a dou ă sfere care variază, rămîn înd tangente între el e ş i amb ele tangente la S , i
la S' (compară c u ex. 266).
Aceeaşi problemă, dacă în locul celor două sfere date avem trei: S, S', S ".
932. Se d a u d o u ă sfere ş i un pun c t A; să se afle o inver siun e, a tfe l c ă omolog u l.
lui A să fie centrul de asemănare al transformatelo1· sfere lor date .
933. To a t e sfere le care inters ectează dou ă sfere date S, S ' sub unghiuri constante
rx, rx' ta ie sub un unghi consta n t rx " orice sferă S " avînd ace la ş i p la n radi cal cu prim ele·
do u ă. Să se arate că un ghi ul rx" poate fi cons id er at ca deter m inat de co ndiţia că sfera
ale căre i plan e tangen te int ersectează toate pe S sub un ghiul rx, sfera a le căre i p la ne-
tangente inte1·sectează toate p e S' sub un ghiul rx' ş i sfer a a le căre i plan e ta n ge n te-
inters ect eazft toate pe S" s ub ungh iul rx" au un centru d e asemănare co mun.
En un ţ ul ana log, cînd sînt date tre i sfere în loc ul ce lor d ouă.
934. Să se afle o sfe r ă car e in te r sectează cin ci sfe r e d ate sub u ngh iuri ega le.
o sferă care int e rs ectează patru sfere da t e sub un ghiuri date (co mpară c u ex. t„02 bis) .
286 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE .IN SPAŢIU
935. Să s.e rezolve ~ pentru sfere, probleme ana loge cu exerciţii l e 237, 241 (1°,2°),
21.2, 21,5, 246, 247, 248 din Geometr ia plană.
935 bis . Exerciţiul analog cu exerc iţiul 401, cele trei cercuri date fiind înlocuite
prin patru sfere .
936. Două figuri, care sîn t una transformata celeilalte printr-o inversiun e S,
:j; Înt s upuse la o aceeaşi invel'siune 7.' . Să se arate că noile figuri astfel obţinute s înt
de asemenea una in versa ce leila lte (se va folosi nr. 671 ). Să se găsească noul pol de
inversiune, în cazul cînd puterea inversiunii S este pozitivă (compară cu ex. 250).
937. Supunem o figură a rbitrară F la două invers iuni consecutive (compa r ă cu·
.ex. 251); obţinem astfel o figură F". Să se arate că
1° Există, fie o inversiune care transformă p e F şi pe F în două figuri omotetice,
0
fi e o inversiune care transformă pe F şi pe .1'' în două figuri ega le;

0
2° Există o infinitate de sisteme de două invers iuni care transformă, la fel cu

primele două, pe F în F"; în particular, putem presupune că una dintre ce le două
-inversiuni se reduce la o simetrie, cu condiţia ca F şi F" să nu fie asemenea.
Dacă sferel e de inversiune date sînt secante, operaţia care transformă pe F în F"
-poate fi d e numită o rotaţie circ 1.tlară în jurul cercului de intersecţie.
938 . Supunem o figură F unui număr oarecare de inversiuni succesive. Să se
.arate că obţinem o figură egală cu una dintre inversele lui F sau cu simetrica acestei
„invers e, pe care o putem deduce din F printr-o inversiun e, urmată de un a, două,
· trei sau patru simetrii (ace l aşi caz de excepţie ca la ex. 937).
939. Să se rezolve pentru două sfere problema 396.
940. Fie S', M' inversele unei sfere S şi unui punct M în raport cu un pol de
-inversiune O, puterea de inversiune fiind µ; fie p puterea punctului M în raport cu
,sfer a S, p ' puterea lui M în raport cu sfera S'; avem
p µ2
p P. OM 2
_p fiind puterea punctului O în raport cu S.
( Dacă d1·eapta O!VIM ' tai e ce le două sfere, puterile se vor lua după această dreaptă.
Dacă nu, se va ap lica exerciţiu l 939 sferei S şi unei sfere foarte mici de centru M '.)
Se numeşte putere redusă a punctului M în raport cu sfera S citul puterii p
prin diametru l 2R a l sferei. Să se ar ate că puterea redusă a lui 1'Vl' în i·aport c u S'
,es t e cu puterea redusă a lu i M faţă de S într-un r aport care nu depinde de sfere, ci
_numai de inversiunea dată {adică de punctul O şi de puterea µ), prec um şi de poziţia
punctului JYI.
Ce se întîmp l ă cu puterea redusă a unui punct în raport cu o sferă, dacă sfera
.este în lo cuită printr-un plan P? {Se va căuta limita puterii reduse, ·cînd facem să
.crească nemărginit raza sferei, fără ca aceasta să înc.eteze ele a fi tangentă la planul
P într-un punct determinat.)
941. P 1·in ce inversiune regiunea interioară a unei sfere determinate S se transformă
în regiun ea interioară sferei S', transformata lui S? ,
942. Există o infinita te de cercuri care taie o sf e ră dată sub un unghi drept
ş i care int e rsectează un cerc dat în două puncte şi sub nn unghi drept. Raportul anar-
rmonic al celor patru.puncte d e intersecţie este acelaşi pe fiecare dintre cercuri.
943. Un cerc şi o sferă oarecare se pot transforma, printr-o aceeaşi inve rs iun e ,
-f ie într-o dreaptă şi într-un plan, fie într-un cerc şi într-un plan ca r e sînt paralele cu
planul cercului.
944. Fiind date două figuri, formate fiecare dintr-o sferă şi dintr-un cerc, cond iţi a
necesară şi suficientă pentru ca să putem transforma prin inversiune una dintre aceste
-figuri într-o a lta ega l ă cu a doua este, dacă sfera şi cercu l sînt secante, ca unghiul
lor să fie ace la ş i în ambe le figuri. În toate cazurile, condiţia este ca raportul anarmonic
,menţionat la exerciţiu l 942 să fie ace l aşi în ambele figuri.
945. Să se afle lo cu l geometric al polilor inv ersiunilor care transformă două sa u
·trei sfere date în sfere ega,le.
946. Să se afle locul geometric a 1 p o lilor inversiunilor care transformă dou ă
..cercuri date de pe o aceeaşi sferă în două cercu ri ega le.
947. Fiind dat un cerc pe o sferă, să se găsească locul geometric al polilor in vcr-
,,s iunilor în care transformata sferei date să aibă ca cerc mare transformatorul cercu lui
<ilat; sau, mai ge n er a l , în care co nul d e rotaţie av înd ca b ază cercul transformat ş i ca
·v id centrul sfer ei t r ans formate să ai b ă o d eschidere d ată .
Să se a fl e locul geomet1·ic a l v îrfurilor conurilor avînd ca b a z ă un cerc d a t d e
jpe o sferă d a tă ş i care t a ie această sfe r ă după un a l doilea cerc de rază d a tă.
948. Să se a fl e loc ul geo metric a l polilor in ver siunilor care sc himb ă dou ă puncte
.a le un ei sfere în două puncte dia metral opuse p e s fera transformată.
949. Să se afl e l oc ul geo m etric al polilor in ve 1·siunilor în care un ce rc dat ş i
·un punc t dat p e o s feră au 1·espec tiv ca omo log un cerc ş i unul dintr e po lii să i pe
:s fera transforma tă.
950. F iind date d o u ă cercuri sit uate pe o aceeaş i sfe r ă, să se afle l oc ul geo-
imetri c a l po lilor inversiunilo1· prin care trans formatel e acesto r două cer curi a u pla-
in e le parale le .
951. În ce caz, unul dintrn con urile car e trec p1·in dou ă cercuri date ale une i
-sfer e d evine un cilindru ? Cînd devin amb ele co nuri c ilindri ?
952. Tran sfor măm o figură sfe rică prin două inversiuni (sferic e) s uccesive. Să se
:găsească o proiecţ i e ster eogra fică, as tfel încît figur a iniţi a l ă ş i cea transfo rm ată să se
p roiectez e după d o uă figuri omotetic e sa u du p ă două fig u r i ega le.
953. Fiind date două fig uri sferice in verse , care es t e locul geometric a l punctu lui
·de vedere a l unei pr oiecţii stereografice , as t fe l ca aces te două f ig uri să se proiecteze
.d upă două f ig uri plane, simetrice în raport cu o dr ea ptă ?
954. O sfe r ă fiind prni ecta tă s t ereografic pe un pla n, care este, în s paţiu , loc ul
:geomet ri c a l polilor in ve rsiunilo r în care două figuri sferic e inverse în raport c u acest e
J> Ull ct e dau ca pro i ecţ ii dou[t fi gu ri plane, sime tric e în raport cu o dr ea pt ă?
955. In ace l eaş i co ndiţii, care este locul geo m e tric a l polilor inve rsiunilor în care
.-ce le dou ă f ig uri sferic e in verse în raport c u aceste puncte dau în proi ec ţi e două f i.g uri
1) la ne inve rs e în r a port c u un po l dat (pute rea inve rsiunii f iind va ri abi l ă)?
956. Să se tra ns forme prin invers iun e următoar ea teoremft : toate tange ntele duse
din tr-un punct la o sferei, / ormeazâ unghiuri e!(a le cu diam etrul care trece prin pnnctul
c onsidera t. ·
957. O tangentă comună ar bitrară la do u ă sfe re es te împ ă r ţită în pă r ţ i ega le de
:p la nul radica l. Să se tra nsfo 1•me prin inversiune.
958. Co n s id e răm toate sfe rele tangente (c u contacte d e aceeaşi speţă) la dou ă
:;;fer e seca nte date; prin puncte le de co ntact a le f i ecă reia dintre e le şi printr-un punct
fix A a l ce rc ului d e int e r sec ţi e, descrie m un ce rc. Să se arate că t oa te aceste ce r· curi
:sînt tangente.
959. Trei fern se in te rsectează două cîte două dup ă trei cercuri e, e', e". Să se
rate că ex istă o inf i nitate de sfere S, t a n<>e 0
nte la e, e', e• si că aceste sfe r e sînt
ta ngente la tl'ei sfere f ixe. '
Da că, prin ce le tr ei puncte de contact a le fiecărei sfere S c u e, e', e" ş i printr-un

<p nnct com un acestor trei ce l'Cul'i (ad miţînd că ex i stă) , vom d uce o sfel'ă , toate aceste
·s fere vor f i tangente.
960. Să se transform e pl'in in ve l'siune exe l'citii le 4 79-483.
Să se d ea enunţului dedus din exe rc iţ iul t,?g o formă astfe l în c ît el să păstrez e
un sen s ş i s(1 l'ămînă exact, ch ial' dacă sfe re le în care s înt transformate feţe l e triedrulu i
.- înt înlocu ite prin a l tele, n esecante două cite două (se vo r cons idel'a sfe r e le care le
'inte rsectează p e aces tea sub un g hiuri ega le); să se d ea en unţului dedus d in e x e r ciţi ul
1,80 o formă în care e l să p:lstl'eze un se ns ş i să l' ămînă a d evăr at, chi ar dacă sferele
•. ons idcrate s înt înlocuite pl'in a ltele, seca nte do 11 ă cite d o uă după cercuri le e1 , e2 , e3
i 11 s[1 făr ă pu ncte comun e l a toate tre i. (Se vor cons idera s fe l' e le care ta ie s ub ungh iuri
·-ega le cc rcu 1·il e e1 , e2 ,C.1 .)
Să se de du că , d e asem e nea, aces t e două e nunţul'i din exe r c i ţi il e 9t,5 şi 946 .
961. O f i gură sferică F este p rn i ec t ată ste reogra fi c pe două p l ane diamet ra l e
„dife rite . Să se a r a t e că, d acă raba t e m prima dintre proi ecţ ii F ' pe p lan ul ce leila lte
.F", făcînd-o să se rotească în jurul diametrn lui co mun ce lor două pl a ne ('l ntr-un sens
·conve n ab il), nou a po z iţi e a lui F" este in versa lui Fi"' . Car e es te p o lul de inversiune?
962. F iind date două ce rc uri mi c i p e o sferă, cercu l m a r e· ca re un eş t e două puncte
•arbitrare a le primului ş i cet"Cu l m a re cal'e un eş te· a ntiom oloage le lor respec tive pe al
..do ilea se intersectează p e ce rc ul mare ra di ca l.
963. Să . se ext ind ă la geome t1·ia sfe l'i că exe rciţiil e 260, 23t, 262 (fă l' ă pct. 3°) .
Să se ara t e c ă lo cul ge ometri c (688 ) al conju gate lor a rmoni ce ale punctului B
în raport cu arc ele determinate de un cer c dat p e cercuril e car e trec prin punctele A
şi B nu este a ltul decît cer cul APQ, analo g cu cel con siderat la e x e rciţiul 262 si că ,
tot a st fe l, lo cul ge ometric al conjugatelor armonice al e punctului A în raport cu ac~lea ş i
ar ce est e cercul analog BPQ.
S ă se ara te c ă a cest e două cercuri se tai e sub un un ghi ega l cu unghiul fo rmat
d e cerc_urile tan ge nte la cercul dat, du se prin punct ele A ş i B.
In ca zul cînd A coincide cu B, cercul APQ este ortogon a l la cercul da t.
964. Să se transform e , prin proi e cţie ster e ogr a fi c ă, t eor em a de la nr. 211. Să.
se d e du c ă d e aici o constru cţi e a cercurilor tang ente la un cerc d a t de pe sferă ş i du se
prin două punct e date.
965. S ă se transform e t ot a st fe l . ( compară cu nr . 688) urm ă toar e l e t eor em e :
Doui't ·para l ele d e t ermină p e dou ă secante duse printr-un ace l aş i punct segm en te
proporţional e . Două paralele sînt împărţite în segm ente pr o p orţi o nal e d e secante du se
printr-un ac e la ş i punct .
965 bis. Fiind date două puncte A ş i B şi un cerc p e o acee a ş i sferă sau într-un
a cela ş i plan, să se ducă prin A şi B un al doil ea cerc, p e ca r e primul să d etermine
un raport anarmonic · da t; - sau în că, pe care primul să interc epteze un rap ort
a n a rmonic maxim sau minim.
966. Dac ă, prin dou ă puncte fixe A, B a le un ei sfer e du ce m un cerc va ri a bil care
taie un cerc fix C de p e ac e a s tă sf e ră în două pun ct e P , Q, atunci citul (AP. AQ) :
: (BP. BQ ) este constant. Punctul A fiind dat, la fel ca ş i cer c ul C, s ă se a fl e lo c ul
geometric al pun ctului B, p entru ca a cest c ît să aib e o v a loare d a tă.
966 bis. Mai gen er a l, s ă se tran sforme prin inversiun e (în s paţiu ) u rmăto a r ea
t eo r e mă: pq fiind o coard ă într-un cerc, iar e unghiul format d e ea cu cercul , ca ntitatea
pq / sin8 este acee a ş i pentru toate coard el e . .
967. (R ec iproca unuia dintr e e nunţurile de la nr. 688) : Dacă un cerc C d e p e
o s feră est e împărţit a r monic d e alt e două cercuri A, B, a t un ci prin punctele d e
in te r s ecţi e al e lui A şi al e lui C trece un cerc ortogon a l la B ş i la C.
968. D acă ş a se punct e A, B , C, a , b, c d e p e o s feră a u proprietatea c ă cer curil e
A bc, B ea, Cab t r ec printr-un ac e l aş i pun ct , a tun ci ş i cer curil e aBC, bCA, cA B s în t
el e a sem enea concurente (se r educ e la ex. 344) .
969. R a portul anarmonic a patru puncte în care două cer curi din plan in te r se ct e a ză
un a l tre.ilea cerc, ortogon a l la amb ele, es t e indep end ent el e po z iţi a ace stui a l tr eilea
cer c , precum ş i d e poziţi a primelor două , cu condiţi a ca invari a ntul lor (ex. 39 6) să
ră mînă con stan t .
( Da că prim ele dou ă cer curi s înt secant e sub u n un ghi V , raportul a n a rmoni c
con sid erat este egal cu - tg 2 V / 2) . S ă se e x t indă la d o u ă sfere sau la o sfe ră şi
la u n cerc .
970. Ce obţin e m prin proi ec ţi e s t e r e ografică clin e x e rciţiul 65 ?
970 vis . Se dau , p e o sfe ră , t r ei cercuri seca n te d o uă cite două în A, A' ; B,
B '; C, C' . Să se arate , cu a jutorul exe r c iţiului 970 , că dac ă p rin B ' ş i prin C' ducem
un cer c arbit r a rf ,care t a i e ACA 'C' în q 1 ş i ABA ' B ' în r 1 , cercur ile A ' B 'q1 ş i A'C'r 1
in ter sec t ea z ă cerc ul BCB 'C' în dou ă noi puncte p ' , p ", as tfel că cer curile A'q1 r 1 , A'p ' p "
a u în A ' o ac eeaş i tangentă fixă, oricare ar fi r.
S ă se du că prin B ' , C' ; C', A '; A', B ' r es p ectiv t r ei cer c uri B'C'qr, C'A'rp ,
A'B 'pq, astfe l în cît pun ctul p, comun ultim elor d 'JU ă, s ă fi e sit u a t p e cercul BC B 'C' ,
pu nc tul q, co mu n primului ş i celui el e-a l t r eil ea să f ie situ a t p e CA C'A ', ia r pun ctul
r, comun prim el or dou ă , să fi e situat p e ABA' B ' (r ev ine la a d etermina p e f , astfel
ca p' s ă c oin c idă cu p").
Cercul B 'C 'rq form e az ă unghiuri egal e cu cercurile B 'C ' B C, B'C'A .
Cer curil e AA ' p, BB ' q, CC' r se ta i e în a ce l eaş i două pun ct e .
Ce r curile A ' Bp , A'Cp int e rse ct ează · sub un ghiuri egal e cercul B CB 'C' .
(D e exemplu, v om putea proi ecta st ereo grafi c, luînd p e A' ca punct d e ve d ere ).
971. Să se r ezol ve p e sfe r ă exe r c iţiil e 256 , L,02, 402 his .·
972. Da c ă problema pu să la exe r c iţiul 692 es t e n e d e t ermin a tă , diver se le p oziţii
a l e cer cului că u ta t s înt situ a t e p e o aceeaş i sfer ă . Să se afl e locul ge ometric a l vîrfu-
ril or conuril or circum scri se a cest ei sfer e dup ă aceste cercuri. Aceeaş i pr o bl emă p entr u
exe r c iţiul 693 . A cee a ş i probl e m ă p en t ru exe rci-ţ iul 6% .
POLI ŞI POl.ARE !N RAPORT CU SFERA 2'8!ll
973. Într-un plan P se d ă un cerc c şi se p_resupun e că sfera pentru care c este:

un cerc m are se proiectează stereografic pe planul P (punctul d e ved ere fiind una c:ţintr~
extremităţile diametrului perpendicular pe P ). În aceste condiţii, cînd va fi cer.cu !
trasat în P proiecţia unui cerc mare al sferei? În ce condiţii două punct('! vor fi proiec-
ţiile a două puncte diam etral opuse ?
973 bis. Datele fiind acel eaş i ca la exerciţiul 973, să se realizeze, în proiecţie-
stereografică1), următoarel e co nstrucţii:
1° Să se ducă un cerc mare prin două puncte date.
2° Să se afle distanţa sferică a două puncte date.
3° Să se d escrie cercul avînd ca pol un punct dat şi trecînd printr-un al G!
punct dat; - sau avînd polul într-un punct dat şi raza sferică ega lă cu un arc.
dat al cercu lui c.
4° Să se descrie cercul mare care este locul geometric al punctelor egal depărtate
de două puncte date .
De asemenea , să se r ealizeze, în proiecţ ie stereografic ă , celelalte construcţii>
indicate la exerciţi ul 489.
974. Pe o sferă so lid ă se dau un punct V ş i un punct A al cercului mare _C,.
a l că rui pol este V; pe un plan , un cerc c, d e aceeaş i raz ă ca şi sfera ş i un punct a
p e acest cerc, şi se consideră o figură plană ega l ă cu proi e cţia st ereografică a sferei_,
efectua tă din punctul de vedere V, cercul c corespunzînd cercului mare C, punctul a
punctului A şi un sens d at p e c sensului direct p e cercul C (văz ut din V). Să se _determ°in{t
pe sferă (cu a jutorul unor constru cţ ii plan e şi sferice) punctul !VI, care corespu_nde
unui punct m din planu l dat ş i inver s .
975. Să se găsească efectiv (prin co n str u cţ ii plane ş i sferice) cele dou ă inversiun i>
care transformă unul în ce l ă lal t două cercuri date pe o sferă solidă. Se vor deţermin â.
două perechi d e puncte ornoloage în fiecare inversiune, precum ş i cercurile d e invers·i~
une, dacă ex i stă , şi punctele în car e această sferă este tă i ată de dreapta ce uneşt6-
vîrfuril e celor două conuri care pot fi duse prin cele două cercuri. Să se realizez e această
din urm ă construcţie în proi ecţ ie ster eografi că .
976 . Fiind date t re i cercuri pe o sferă, să se con strui ască efectiv (prin construcţi i>
sferic e şi plane) cercul d espre care este vorba l a exe rciţiul 492.
977. Să se realiz eze aceeaş i constr u cţ i e în proi ec ţi e stereografică 1).
978. Să se rezolve pe sferă . exerciţiul 112 (locul geo metric al punctului de-
co n tact a două cercuri car e var i ază, rămînînd tangente într e ele ş i tangente fiecare la.
un cerc fix într-un punct fix).
979. Două sfere, tangente fiec _a re la un plan fix, într-un punct fix, sînt tot timpu D
tangente între ele. Să se afle lo cul geometric al punctului de contact (se reduce la\
ex. 978, punctul căutat fiind sit uat p e o sfe r ă fixă).
979 bis. O sferă variabi l ă, tangentă la o dr'eaptă fixă, într-un punct fix, este
tangentă ş i la o sfei·ă dată. Să se afle loc ul geo m etric al pun ctului de contact. '~
980. Două cercuri, tangente fi ecare la o dreaptă fixă din spaţiu într-un punc t
f ix , variază, r ămînînd mereu tangente între ele. Să se afle locul geometri_c al punctulu i.
de contact. (Sfera care conţ in e cele dou ă cercuri este 'în general fixă). '
981. Dacă o dreapt ă întîln eş t e reciproca unei alte drepte în raport cu o sferă·~
atunci, şi invers, aceasta din urmă inter sectează reciproca celei dintîi (669). ·
Să se arate că această s ituaţi e mutuală este acee a a dr eptelor AB, AC, _dacăi
cercuril e de contact ale conurilor circumscrise sferei şi avî nd vîrfurile A, B, C sîn11
astfe l , că primul este împ ărţit armo nic de celel~lte dou ă . "
982. Dacă punctul a var i ază pe sfera A, punct ul a ', con siderat la nr. 684 bis,
descrie pe aceeaşi sferă o figură inv e rs ă cel ei de scrise d a a (se vor considera omoteticele
punctelor b ş i c pe sfera A ş i se vor a plica exe·rciţiul 936 ş i nr. 689). .
983. Dac ă două cercuri C, C' sînt astfel, că putem duc e prin C o sferă ortogonală'..
la C', atunci, reciproc, putem duce prin C', o sfe ră ortogona l ă la C. · . ,
:p .
1) A duce, în proiecţie s tereograf ică, un cerc m a re prin două puncte date înseamn a·:c
fiind date proiecţiile stereografice a două pr,mcte şi cercul mare si tuat în planul tabloului~.
să se construiască proiecţ ia stereografică a cercului mare care trece prin aces.te... do.uă-pw:icte ,
~ i tot ast fel pentru problem ele_ următ oar e. Toate aces.tc proble111.e . tre!J11ie rezolvat e."
e/ectil-', cu aj_utorul unor constr~cţii· pl:rne ._ · .· :-

COMPLEMEN TE DE GEOMETRIE lN SPAŢIU
290
Cazul cînd, prin unul dintre aceste cercuri tt'ece o infinitate de sfere ortogonale
la celălalt. Să se arate că, atunci un patrulater strîmb avînd două vîrfuri opuse pe C
şi două pe C' are proprietate a că produsul a două laturi opuse este egal cu produsul
celorlalte două.
984. Singure le sfere care se piistrează printr-o transpoziţie circulară în jurul unui
cerc dat c, adică (v. ex. 937) printr-un sistem de două inversiuni în raport cu sfere
ortogonale după c, sînt: 1° sferel e care trec prin c; 2° sferele ortogonale l a c. (Se demon-
strează, transformîn d pe c într-o dreaptă.)
984 bis . Srt se determine (pr in aceeaşi metodă) cercu rile care se păstrează printr-o
suşi; 2° cercurile
transpoziţie circulară în jurul urnii cerc c dat . Acestea sînt: 1° cercul c în
ortogonale (ex . 983) la orice sfe ră trecînd prin c; 3° cercurile secante la c în două
puncte sub un unghi drept.
985. Orjcărui punct P din spaţiu îi corespunde un punct P', astfe l că, prin
punctele P ş i P' trece o infinitate de cerc uri ortogonale în două puncte la un cerc dat
C. Punctul P' se obţine din P prin transpoziţie circu l ară în jurul lui C.
985 bis. Să se găsească u11 cerc tangent la un cerc dat ş i care taie ortogonal, în
două puncte, un a lt cerc dat.
986 . Două conuri de rotaţie ci rcumscri se la aceeaşi sferă se in te rsectează clupă
d·ouă curbe plane (se deduce din nr. 683, prin polare reciproce).
· 986 bis. Să se demonstrez e aceeaş i teor emă pe baza nr. 691 (se vor considera
cercurile de baz ă· a le conurilor circumscri se sferei şi avînd ca vîrfuri punctele curbelor
de intersecţie căuta te) .
987. Cerc imaginar. Să convenim a spune (compa ră cu ex. 921) că am -clefiiirt
un ce1·c imaginar, dacă s-au dat două sfere (sau un plan ş i o sferă) făt·ă punct comun
reaJl), cu clauza că este indiferent dacă înlocuim sferele considerate prin două oarecare
!fintre sferele S avînd cu prim el e acelaşi plan radical P, acest plan fiind denumit planul
l
cercului, iar punctul în care el este înţepat de linia centrelor sferelor S este centru
cerc ului. În particular, această clauză ne p ermite să definim cercul prin planul P si
printr-un punct s, an um e unul dintre punctele limită ale seriei de sferă S; sau încă,
prin două puncte (cele două puncte limit ă). Vom spune că o sferă oarecare dintre sferele
S trece prin cercul imaginar.
Puterea unui punct m din planul P în raport cu cercu l va fi puterea acestui
punct în raport cu o sferă S, adică ms • A.'l:a radicală a două cercuri (reale sau imaginare)
2
dîn acelaşi plan va fi locul geometric a l punctelor care au aceeaşi putere în raport
cu cele două cercuri. O sferă ortogonală la toate sferele S se numeşte ortogonală
la
cercul imaginar. Un cerc real din planul P se va numi ortogonal la cercul imaginar,
dacă el este ce r e mare a l unei sfere ortogonale la toate sferele S.
:Mai ge n era l, un cerc
pe una dintre sferele S se zice ortogonal la ce rcul imaginar, dacă putem duce
situat
în
prin el o sferă ortogcn'llă la toate sfere le S. Polara unui punct m din planul P
raport cu cercu l este omotetica axe i radicale a punctului m şi a cerculu i, centrul fiind
rn şi raportul de omotetie 2. Două puncte m, n sînt con fugate în raport cu un cerc
imaginar, dac·ă polara lui m trece prin n, caz în care vom arăta că polara lui n trece
prin m. Două puncte din planul P se numesc inverse în raport cu cercul imaginar, dacă
orice cerc trecîncl prin aceste puncte este ortogonal la cercul imaginar.
in<'ersul unui cerc imaginar în raport cu un pol dat şi pentru o putere dată este
şi
cercul imaginar obţinut, înlocuind sferele S prin inversele lor pentru acelaşi pol
aceea~ i. putere.
In aceste condiţii, propun em să se extindă la cercurile imaginare un număr de
. proprietăţi ale cercurilor reale, cum ar fi următoarele:
Puterea unui punct din plan în raport eu un cerc din acest plan şi pătratul distanţei
acestui punct la centrul cercului au o diferenţă constantă.
Două puncte a, b, co njugate în raport cu un cere imaginar,
sînt conjugate
armonic · în raport eu cele două puncte imaginare conjugate (ex. 922) în care acest
cere este intersectat de dreapta ab .
. Două puncte inverse în raport eu un cerc imaginar se obţin unul
din celălalt
printr-o inversiune, avînd ca pol centrul cercului.
1)Trebuie adăugat totuşi că există categorii de cercun imaginare mai generale,

de care nu ne ocupăm aici şi faţă de care cel definit în text este doar un caz particular.
ARIILE POLIGOAN·E LOR SFERICE 291
Axele radicale a trei cercuri, luat e două cîte două, sînt concurente.
Într-un plan, cercurile ortogonale la două cercuri fixe au aceleaşi . puncte comune
(pu.nctele limit ă).
La două cercuri ortogonale 1 ) de pe o sferă corespund prin inversiune două cercuri
ortogonale.
Dacă două cercuri de pe o sferă sînt ortogonale 1 ) planele lor sînt conjugate în
raport cu sfera.
Orice cerc de pe o sferă, o·r togonal la două cercuri fixe de pe această sferă este
ortogonal la o infinitate de a lte cercuri fixu.
988. un cerc imaginar $ fiind definit prin planul său p şi printr-un punct
exterior s (considerat ca sferă de rază nu lă) , condiţia necesară şi suficientă pentru ca
două puncte a, b din P să fie con jugate· în raport cu $ este ca sa şi sb să fie perpen-
diculare2). Polara punctului a în raport cu $ este urm a pe P a planului dus prin s,
perpendicular pe sa.
CAPITOL UL IV
ARIILE POLIGOANELOR SFERit:E
692. Vom presupune, în capitolul de faţă, că am luat ca unitate de

unghi radianul şi ca unitate de lungime raza sferei.
Aria acesteia din urmă are atunci ca măsură (469) 4n.
. Dacă raza acestei sfere sau unitatea de lungime nu au fost alese într-un
anumit mod, această ipoteză nu Pa fi în concordanţă cu conpenţia generală,
enunţată la nr. 244 (ş i reamintită la nr. 397). ·
Va trebui deci, pentru a reveni la cazul în care unităţile sînt alese
conform convenţii lor genera le (ex. 990), să ap licăm re-
gulile cunoscute ale schimbării unităţilor.
693. Această a legere de unităţi odată efectuată,
vom începe prin a eva lua ar ia fusului sferic.
Se numeşte fus sferic porţiunea de sferă cuprinsă
între două semicercuri mari, mărginite în punctele lor
comune, altfe l spus, secţiunea unei sfere printr-un diedru,
avînd ca muchie un diametru.
Unghiul dintre aceste două semicercuri mari, adică
Fig. 338
măsura diedrului este unghiul fusului (fig. 338). Acestea
fiind stabilite, avem următoarea
Teoremă. Ariile a două f use care fac parte dintr-o aceeaşi sferă sînt în
acelaşi raport ca unghiurile lor.
Această teoremă se demonstrează prin aceleaşi procedee ca si teore-
mele ana loge , întîlnite înainte, anume cele de la nr. 398 şi nr. 17, '113 etc.
De notat că
1° Două fus e de acelaşi unghi sînt egale, deoarece vor coincide, dacă
vom suprapune diedrele corespunză toare.
1 ) Se va extinde propoziţia enu nţată la două cercuri ortogonale, dintre care unul
este real, iar celălalt, imaginar. Două cercuri ortogonale nu pot fi simultan imaginare.
2) Sensul este: „In planul radical P a dou·ă sfere S, S , care nu au puncte
1
comune, punctele conjugate în raport cu S (sau cu S 1 ) sînt cele care se văd dintr-un
punct limită s sub un unghi drept" ..
111•
2° Fusul C care are ca unghi suma unghiurilor celor două fuse A, B

are ca arie suma ariilor fuselor A şi B. Aceasta devine evident (fig. 338),
dacă facem adiacente 1 ) ce le două fuse, ceea ce este permis în virtutea celor
de la 1°.
Din cele două observaţii de mai sus rezultă, după cum ştim, teorema
pe care dorim să o demonstrăm.
Corolar. Aria unui fus are ca măsură dublul unghiului său (în sistemul
nostru de unităţi actual).
În adevăr, fusul avînd un unghi drept este, evident, un sfert
din sferă; aria sa are deci ca măsură numărul TI, în timp ce măsura
unghiului este 7t /2.
Raportu! dintre măsura ariei şi măsura unghiu lui fiind egal cu 2
pentru fusul considerat, situaţia va fi aceeaşi (teorema precedentă) pentru
orie~ alt fus.
694. Pentru a deduce de aici măsura unui triunghi sferic oarecare,
vom demonstra întîi următoarea
Lemă. Două triunghiuri sferice simetrice sînt echi11a lente.
1° Cazul triunghiurilor isoscele. Două triunghiuri sferice isosce le si-
metrice sînt şi egale (380) , deci şi echiva lente .
2° Cazul general. Fie ABC un triunghi sferic, A' B'C' simetricul său.
F~e O unul dint re polii cercului circumscris lui ABC şi presupunem
mai întîi că acest punct
este interior triunghiului
(fig. 339); atunci acesta
va fi descompus în trei
triunghiuri isoscele OBC,
A
OCA, OAB. Triunghiul
A' B'C' este, evident,
suma a trei triunghiuri
isoscele respectiv ega le
cu primele, şi teorema
Fig. 339 Fig. 340 noastră este deci de-
monstrată.
Dacă punctul O nu ar fi interior triunghiului şi situaţia ar fi 2 ) cea
din fig. 340, triunghiul ABC ar fi suma a două triunghiuri isoscele OBC,
OCA, din care se scade triunghiu l isoscel OAB, iar triunghiul A' B'C' ar fi
astfe l suma a două triunghiuri isoscele din care se scade un al treilea, aceste
trei tr_iunghiuri fiind respectiv ega le cu primele; aşadar, concluzia ar fi
aceeaşi.
695. Teoremă. Aria unui triunghi sferic are ca măsură excesul faţă de rr
al sumei unghiurilor sale.
1) Vom numi adiacente fusele determinate de două diedre adiacente.
Z) Putem presupune întotdeauna că orientarea este una dintre cele două reprez entate
în fig. 339 şi 31,0; altfel spus, că O este, în raport cu cel puţin două dintre laturi ,.
în aceeaşi emisferă ca şi triunghiul, deoarece, altfel, ar fi suficient să înlocuim acest
pol, c.u cel opus . .O astfel de alegere nu este de loc necesară; raţionamentul din text îş i
păstrează evident validitatea, oricare ar fi poziţia polului faţă de triunghj.
AR!ILE POLIGOAN ELOR SFERICE
293
Fie ABC triungh iul sferic conside rat; A', B', C' (fig. 341) punctel
e
diamet ral opuse ale lui A, B, C. Fusul de unghi A din triungh i se
compun e
din triungh iul ABC, adăugat la triungh iul BCA',
adică
A B
·
aria fus Â = aria tr. ABC+ aria tr. BCA'.
Tot astfe l,
aria fusB =aria tr. ABC+ aria tr. ACB',
aria fus "=
C . tr. ABC+ aria
aria tr. ABC'.
În această din urmă egalitat e însă, triungh iul
ABC' poate fi înlocui t prin echiva lentul ·Său A' B'C
(lema de la nr. 694). Adunîn d atunc i aceste trei ega-
lităţi şi observî nd că suma ariilor triungh iurilor ABC,
Fig.
BCA', CAB', A' B'C nu este ·a lta decît aria uneia din-
tre cele două emisfer e determ inate de cercul mare AB şi avînd deci ca
măsură 27t, obţinem
aria fus Â + aria fus B + aria fus C = 2 aria tr. ABC + 27t, sau
deoarec e (693) aria fus Â = 2.1Î, aria fus B = 2B, aria fus C = 2C, avem
A + B + C - 7t.
A A A
aria tr. ABC =
Corolar. Aria unui poligon sferic cu n laturi are ca măsură excesul
sumei unghiur ilor sale faţă de (n - 2)7t, după cum vedem (cf. nr.
44 bis),
descom punînd acest poligon în triungh iuri, cu ajutoru l unor
dia-
gona le (fig. 342).
Se numeşte excesul sferic al unui poligon sferic diferenţa dintre suma
unghiu rilor sa le şi (n - 2)7t, astfel că un poligon sferic are ca măsură
(în
raport cu sistemu l de unităţi adopta t în acest
A
capito l) excesul său sferic.
~ 696. Teoremă. Al treilea Pîrf al unui

triungh i sferic din care sînt date celelalte două
~c Pîrfuri, precum şi diferenţa între unghiul la Pîrf
Pariabil şi suma unghiur ilor din Pîrfuril e fixe, se
R situează pe unul dintre două arce de cerc fixe.
Fig. 342 Fig. 343
Fie B, C vîrfuril e date, iar A vîrful
variabi l; vom presupu ne dată cantita tea
A
B + A A
C - A. Fie O (fig. 343) unul dintre polii cerculu i circums cris triun-
ghiului ; vom demons tra că punctu l O este fix .
Pentru a expune un raţionament cît se poate de general , vom conside
ra
unghiu ri le ca pozitiv e sau ca negativ e, după cum vor fi de sens direct
sau
de sens retrogr ad .
. Triungh iul OBC fiind isoscel, arcele de cerc mare OB şi OC vor forma
cti BC unghiu ri egale, însă de semne contrar e . Fie rx primul dintre
aceste
clouă unghiu ri; aşad~r,
../'-.... ~
rx = CBO = -BCO ,
COMPLEMEN TE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
. 29~
~ ~
f ie, de asemenea , [' = ACO = -CAO,
~ ~
y = BAO = -ABO.
~
Dacăorientarea triunghiu lui este de aşa natură, încît unghiul BAC
este direct 1 ), avem atunci, cu aproximaţia unui multip lu a l cercului,
"
A=['+ y,
B" = y+ oc,
c= ()( + [',
ŞI deci
B+ c-Â = 2oc,
sau încă
B+c- Â (J.
2
(egalitate a avînd lo c, de astă dată, cu aproximaţia unui multiplu de semi-
cerc) ; aceasta ne dă pe oc şi ne permite să cuno.aştem deci poziţia punc-
tului O. Dînd lui oc două valori care diferă printr-un semicerc, obţinem
pent_ru acest punct două poziţ.ii di ametra l opuse, care sînt cei doi poli ai
unui cerc.
Dimpotrivă, vom obţine un cerc diferit, dacă ' ' om face cu privire
la orientarea triunghiu lui ipoteza inversă celei pe care am adoptat-o înainte;
sau schimbîn d semn.ul diferenţe i B" + C
încă,
" - A."
697. Teorema lui Lexell. Dacă se dau aria unui triunghi sferic şi două
Pîrfuri, locul geome tric al celui de -al trei lea Pîrf este format din două cercuri
mici, care trec prin punclele diametral opuse ale Fîrfurilor cunoscute.
Fie iar ăş i (fi g. 341) C vîrfu l variabi l ; A, B vîrfurile cunoscute , A', B'
" " "
punctele d iametral opuse ly i A, B. Cunoaştem suma A+ B +Ca unghiu-
rilor triunghiu lui ABC. In să unghiuril e CA' B' ş i CB' A' ale triunghiu -
~~ "
lui AB'C' sînt r espect iv egale cu CAB ' , CBA ' , adică cu suplemen t ele lui A,
" " " " + ...............
B".
../"...
Aşadar, suma A+ B + C se poate scrie C 2TI - CA ' B' - C-?J'A'.
~ ../"... "
Prin urmare, cunoaştem cantitatea CA' B' + CB' A' - C, iar locul geo-
metric al punctulu i C se compune din două cercuri mici care trec prin A'
şi prin B '.
1) acestei i poteze, unghiul A" (eminamen te pozitiv) este egal cu unghiul

Datorită
" ~ y) ; +
BAC (luat în mărime ş i semn); în ipoteza contrară, am avea A = - BAC= - (fj
" ~ " ~ +
B = - CBA = - (y +
Gt); C = - ACB = - (Gt ~) .
TEOREMA LUI EULER. POLIEDRE REGULATE 2()5
EXERCIŢII
989. În sistemul de unităţ i a dop tat mai sus a ria oricărui po li gon sfe ric convex
a rc ca mă s ur ă diferenţa dintre 2 rr ş i p erimetrul po ligonu lui polar al primului.
990. Să se afle (în m etri pătraţi) aria triunghiului sferic a l e că rui unghiuri .s înt
1 dr, . 60° ş i 45°, acest triunghi fiind trasat p e o sferă cu raz a d e 10 m.
991. Să se d e du că teorema lui Lex ell din e x e rciţiul t,93 .
992. A, B, C fiind trei puncte de p e sfer ă, să se afle locul geometri c al punctelor
M, astfe l ca triunghiurile sferice MAB, MA(; presupuse ca avînd aceea~i orien tare să fie
ec hi va lente. . . .
993. Să se împartă un triunghi în 2P părţi echivalente prin cercuri ·m a ri, · ·d'u se
printr-un v îrf A sau printr-un punct oa r eca re situat p e o l at ură . ·
In primul caz, dacă se i a punctul di a m etral opus vîrfului d at A ca centru al
une i proi ecţ ii ster eogra f ice, pro i ecţ i a laturii opuse lui A este împărţită d e proiecţiile
vîrfurilor t ri unghiuril or parţiale în părţi ega le.
994. Să se găsească, în interio rul unui triunghi sferi c un punct, astfel încît
cercurile mari care îl unesc cu ce le trei v îcfuri să împartă aria t riun ghiului în trei
p ărţi, .d in t r e care două ech iva lente, ia r a t r eia egală cu dublul lor.
995. S ă se afle, pe un cerc dat un punct, astfe l în c ît a r cel e d e cerc mare care
îl unesc cu două puncte d a t e d e pe acest cerc să form eze între ele un unghi d at:
996. Să se co n strui ască un triun ghi sferi c, cunoscînd:
·un u nghi, o înălţime şi ar ia .;
O l atură , o înă lţi me ş i ar ia.
997. Maximul ş i minimul arie i unui t riungh i sferic clin ca re cunoaştem o latură
sa u un un ghi şi înălţim ea corespunzătoare .
998. Să se construiască un triunghi sferic isoscel, d in care se dau latura şi aria.
Să se co n s trui ască un triunghi sferic isosce l de latură dată, avînd a ria maximă .
999. Să se arate cft arce le de cerc mare duse prin vîrfuri le unui triunghi sferic
ABC şi care împart fiecare ar ia triun ghiului în două părţ i ec hi va lente nu sînt altele
decît a r ce le Ap, Bq, Cr, considerate la exe r c iţiul 970 bis (cercurile date fii nd l atur ile
triun gb iului ) .
. 1000. Să se ca lculeze aria unei porţiuni de sferă mărg i nită d e cerc u r i oareca re.
(Vom înce p e prin a măsura partea de fus sferic cup ri nsă într -o ca l otă oareca re
avînd ca poli vîrfuri le fusului. Vom d ed uce de aici măsura porţ i un ii d e sfe ră c u prin să
între un a r c de cerc mare şi un a rc d e cerc mic a v înd ace l eaşi ext r e mităţ i. J\ poi vom
raţiona ca la nr. 263.)
CAI'ITOLlL V
TEOREMA LUI EULER. POLIEDRE REGULATE
698. În acest capito l vom cons idera exc lu siv po liedre care sat isfac
condiţiile ind icate la nr. 386, note le 1 şi 2, ş i anume :
g
Suprafaţa care le mărgineşte va f i dintr-o s in gură bucată.
Nu se va întîmpla n i ciodată ca o mu chie să fie comună la mai mult de
două feţe, nici ca un vîrf să fie comun la mai multe u nghiuri
p olied}'e formate de feţele so lidului .
In plu s, fiecare faţă va avea ş i ea un contur dintr-o sin - ·
gură bu cată, cum s-a explicat la nr. 21 . Această condiţ i e este
distinctă de cea pe care am dat-o mai sus . De exemp lu , dacă · · 4
vom co nsid era aria plană h a şurată în fig. 344 ca fiind baza un ei
prisme, această pri smă va fi un poliedru care sat isface una Fig. 3 4 4
dintre cele două condiţii, dar nu o satisface pe cea laltă.
De asemenea, nu se va întîmpla niciod ată, presupun em, ca un vîrf
să fi e extremitatea c omună a mai mult de două muchii aparţinînd aceleiaşi
::296 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE !N SPAŢIU
'feţe. De exemp lu , o faţă nu va putea nici oda ti'.t avea forma poligonului
.reprezentat în fig. 345.
699. Dacă suprimăm una sau mai multe feţe ale unui poliedru, su-
1prafaţa care rămîne, şi pe care vom continu a să o considerăm ca fiind din-
tr-o singură bucată, nu mai este închisă; ea are (în afară
de muchiile care sînt fiecare comune la cîte două feţe )
muchii libere, care nu mai aparţin decît unei singure feţe.
Acestea din urmă formează conturu l sau bordura suprafe·ţ ei
poliedrale des eh ise considerate.
Să unim între e le două puncte ale conturului unei
suprafeţe deschise (po 1iedra lă sau nu) , printr-un drum si-
tuat pe suprafaţă şi care să nu se întretaie pe e l însuşi
în nici un punct. Dacă vom tăia s upr afaţa după această li-
nie, vom practica o secţiune a suprafe-ţei. De exemp lu, dacă
suprafaţa este poliedrală, iar drumul format din muchii
ale poliedrului, este de la sine înţe l es că, din momentul
' în care secţiunea va fi practicată, două feţe (F, F', fig. 346)
F' despărţite printr-o muchie aparţinînd secţiunii nu vor mai
trebui considerate ca fiind vecine; muchia respectivă (AB,
fig. 34 7) va trebui considerată ca făcînd parte acum din
Fig. 34. 6 conturul suprafeţei , şi aceasta de două ori, anume ca latură
a lui F sau ca latură a lui F' .
700. Se spune că două suprafeţe A, A ' au aceeaşi conexiune, dacă le
putem face să corespundă punct cu punct , conturu l uneia corespunzînd
conturului celeilalte, astfel ca: 1° fi e cărui pun ct a l lui A să-i corespundă
un punct şi numai unul a l lui A' , şi invers ; 2° unei figuri (lini e sau re-
giune) dintr-o singură bucată lu ată pe A să -i c orespundă întotdeauna o
figură dintr-o singură bucată, luată pe A' , şi invers.
Aceasta se întîmplă , în particul ar , clacă una dintre suprafeţe rezultă
din cealaltă printr-o deformaţie continuă , în care nu avem, în nici un moment,
nici rupere, nici lipire a părţi lor care fu seserft îna iute separate 1 ) .
Daoă o arie A are ca perspectivă pe un plan o altă arie A', mărginită
<lin toate părţile (astfel ca nici un pun c t a l lui ·A să nu - şi a ibă perspectiva
Ia infinit ) , şi dacă fiecare proiectantă nu are de cît un singur punct comun
.cu A , ariile A şi A' au a c eeaşi conexiune ; bin e înţeles, situaţia nu a1: mai fi
neapărat aceeaşi, clacă proiectantele ar avea mai mult decît un punct
.comun cu A.
Dimpotrivă, un triunghi oarecare şi ari a reprezentată în fig. 344
:>n-au cu siguraffţă aceeaşi conexiune , deoare ce altfel, ce le două borduri
:a r treb ui să se corespundă, pc cîncl în realitate una este dintr-o singură
!.b u c ată, iar cea laltă nu.
701. · Fiind cons id erate do.uă arii ele ac e eaş i conexiune A şi A ' , dacă
~ a cticăm în .A o s ecţiune s care o îmbucătăţ eşte, adică o taie în două părţi
..separate A 1 , A 2 , este liinpecle că secţiunea s' care corespunde în A'
l) Invers, se demonstr ea ză că două suprafeţe avîncl aceeaş i conexiune pot fi

.Considerate întotd eauna ca cl erivînd una din cea lalt[t printr-o astfe l de deformare
TEOREMA LUI EULER. POLIEDRE REGULATE 297
lui s va împărţi pe A' în două părţi A;_, A; (care corespund respectiv

lui A 1 , A 2 ) .
702. Vom numi arie simplu conexă orice porţiune din plan, al cărei
contur este dintr-o singură bucată (ş i astfel ca două porţiuni neconsecuti ve
1
ale acestui contur să nu aibă niciodată un punct comun ), de exemplu, un
poligon plan convex sau orice arie avînd aceeaşi conexiune cu o astfel de
2
porţiune de plan ).
O arie plană simp lu conexă (A, fig. 347) este, evident, împărţită
printr-o secţ iune oarecare în două arii plane Au A 2 , de asemenea conexe.
Aşadar (701), orice arie simplu conexă es te îmbu cătă- 0
ţită 3 ) printr-o secţiune oarecare şi cele două bucăţi sînt
şi ele simplu conexe. d
703. Dacă îndepărtăm o faţă F a unui poliedru a~==?=:?Zf} ;,~~~7/
con"ex P, obţinem tot _o arie A simplu cone:i.că.
ln adevăr, fie O un punct situat
în raport cu F de cealaltă parte decît
poliedrul, însă situat, dimpotrivă, de g
Fig. 347 aceeaşi parte ca şi P, în raport cu fie - Fig. 348
care dintre feţele care formează aria A
(aceas ta se va întJmpla cu necesitate, dacă O este destul de aproape de F).
Perspectiva lui A pe planul F (fig. 348) nu este alta decît însuşi F, iar·
4
un punct M', interior lui F, este proiecţia unui punct unic ) 111 al lui A.
Teorema este deci demonstrat ă (700).
704. Dacă un poliedru este astfel, încît s uprimînd o faţă ), obţinem
5
o arie simplu conexă, spunem că poliedrul este de gen zero. Un poliedru

convex este deci' neapărat de gen zero. De altfel, această proprietate aparţine
multor specii de poliedre concave (exemp lu: prismele cu bază concavă),
dar nu tuturor.
De exemplu, să luăm trei suprafeţe prismatice P, P', pn cu muchiile orizonta le·
(dar neavînd nici o faţă lat era lă orizontală), care se deduc una din cealaltă prin rotaţii
de ~ dr în jurul unei axe verticale care le este exterioară . Mărginind aceste prisme
3
la int e rsecţiile lor mutuale, ele vor forma împreună un solid S, reprezentat prin
) De exemp lu , vom elimina arii, ca ce le din fig. 345, în care porţiunile

1 neconsecu-
tive DEF şi GEA a le conturu lui au punctul comun E; evident, este o restricţie de
aceeasi natură cu cele de la nr . 698.
' ) Toate porţiunile de plan, al că ror contur satisface condiţiile
2 enumerate, au
ă
aceea ş i conexi.un e (v . ex. 1001); demonstraţia acestui fapt nu este însă indispensabil
pentru scopurile noastre.
3 ) Dimpotrivă, o arie plană cu mai multe co ntururi, adică al cărei contur se compune
din mai multe părţi separate (de exemplu, aria poligonală din fig. 344) admite sec ţi uni
care nu o îmbucătăţesc (AB, fig. 344).
) Punctul O şi un punct M al lui A, fiind de o parte şi de cealaltă
4 a lui F,
dreapta care le uneşt e · întîlneşte planul lui F într-un punct M', situat între ele· de
altfel, acest punct este situat chiar pe F, deoarece este de aceeasi parte ca O si c~ M
(deci ca şi poliedrul) în raport cu planul oricărei feţe distincte de' F. În sfîrşit,' invers,
M' fiind un punct luat pe P, dreapta (JM', prelungită dincolo de lvl' pătrunde în
poliedru şi trebuie să iasă din el, î_nţepîndu-i suprafaţa. Acest al doilea punct de intersectie
va fi, de altfel, unic, deoarece P este co,nvex (386) . ·
5 ) Aici este esenţia lă 'ipoteza că sînt îndeplinite condiţiile de la nr. 698.
proiecţiile sale în fig. 349 şi în desen

în fig. 350 . Dacă vom îndepărta o faţă a acestui
solid,săzicemabde, a'b'd'e' (fig. 349, sauABDE,fig . 350), va rărnîne oarie po l iedrală
care nu este simplu conexă, deoarece, operînd secţiunea ACE (fig . 350) sau orice
secţiune printr-un semiplan care trece prin axă şi întîlneşte
conturul, nu îmbucătăţim suprafaţa; ac\)eaşi este situaţia
pentru secţiunea AGD (fig. 350). Orice po liedru avînd o formă
inelară analogă cu S va prezenta o proprietate asemănătoare.
În sfîrşit, dacă adăugăm poliedrului S simetricul său
în raport cu una dintre feţele sale ce le mai depărtate de axă„
obţinem un solid 1: (fig. 351, 352) . în care putem efectua
I
dintr~odată (după înlăturar ea uneia dintre feţe) patru secţiuni
I distincte; fără a îmbuc[ttăţi suprafaţa.
I I
705. Teorema lui Eu Ier. În orice poliedru de
ge n zero (pr in urmare, şi în
orice poliedru convex), numă o {)
rul feţe lor, la care se adaugă E

numărul vîrfurilor, dă numă
rul muchiilor plus 2.
Dacă îndepărtăm o faţă
a unui poliedru oarecare, ră
mîne din el o suprafaţ.ă po -
a liedrală deschisă, avînd tot
Fig. 349 atîtea vîrfuri si muchii ca si Fig. 350
poliedrul iniţial, în să cu 'o
faţă mai puţin. Totul revine dec i la a demonstra că, dacă o sup rafaţă
poliedrală deschisă şi simplu conexă are F feţe, S vîrfuri şi A muchii avem „
F+S=A+ i.
i' c•f'
Teorema este evidentă pentru F = 1,
deoarece suprafaţa se reduce atunci la un po-
ligon plan, pentru care avem S = A. Ca atare,
vom presupune den10nstra ·ţia efectuată pentru
toate suprafeţele poliedrale cu mai puţin de
a A
Fig. 351 Fig. 352
F fete si ne vom propune să o dăm pentru o suprafaţă cu F feţe.

În ~ce~t scop·, să unim două puncte ale conturu lui acestei suprafeţe
printr-un drum distinct de bordură, format din muchii ale suprafeţei şi
TEOREMA LUI EULER. POLIEDRE REGULATE 299'
secţionăm
care nu se intersectează pe sine în suş i m nici un p unct ) şi să
1
împărţi tă în două bucăţi simplu

d_up ă acest drum. Suprafaţa va fi (704)
F feţe, S vîrfuri şi A muchii , iar a dou a F feţe, S?;
conexe, avînd un a 1 1 1 2
în drept.
vîrfuri ş i A 2 muchii. Numere le F 1 , F 2 fiind inferioa re lui F, sîntem
să sc riem
(13)
D acă însă 'A este număru l latur ilor secţ iunii, dec i 'A + 1. este numărur
vîrf ur i lor e 1 , avem

A1 + A 2 =A+ 'A,
S1 + S = S + 'A + 1.,
2
bucăti
deoare ce, dacă luăm numărul de muchii sau de v îrfur i ale fiecărei
şi facem suma, fi ecare muchie sau vîrf care nu aparţin e secţiuni i va figu;a
s in gură dată. Ficearc muchie sau vîrf aparţin înd sec-ţiu nii va figura de
o
două ori . Deoarec e avem F 1 +
F 2 = F, obţinem, adunînd ambe le ecuaţii (13)„
F + S +'A + 1. = A + 'A + 2,
cu aceea pe care trebuia să o obţinem .
relaţie echiva l entă
lu conexă 2 ) ş i fie-
706. F ie o suprafaţă po li ed ra ) ă d eschisă 1:, care nu est e simp
e formată din muchii) care nu
o secţ iu ne (pe care, pentru simp litate o vom pres upun
suprafaţa . Dacă aceasta nu a devenit simp lu conexă, o vom secţiona la
îmbucăt ăţeşte
fie pe conturul ini ţ i a l,
rîndul ei; de a ltfe l , secţ iun ea va putea să-ş i aibă extremităţile,
secţiune operată); vom presupun e iarăşi că ea
fi e p e conturul nou (adică pe prima
Continuî nd tot astfe l ,.
este formată din muchii ş i cit suprafaţa nu este î mb u cătă(.ită.
a a devenit simp lu conexă, fără a
să admitem că, după n sec'ţiuni succesive , suprafaţ
fi îmbu cătăţ ită. Atunci număru l n + 1 (care poate, pînă la proba con tr ară, să depindă
conexiun e a l suprafeţe i
de modul în care am efectuat secţ iunil e) se num eşte ordinul 1le
ini ţ i a l e I;.
Af irm ăm că, dacă F, S, A sînt din nou numărul d e feţe, de
vîrfur i ş i de muchiî
ale lui I:, avem
F + S =A+ 1 - n. (H)
În adevăr, fie J.. număru l d e laturi ale primei secţiuni . Aceasta

odată efec tu ată, fi eca r e dintre aceste latu ri va fi socotită de două ori
vîrfuril e
ca muchii ale suprafeţei, şi aceeaşi . va f i situaţia p entr u
secţ iunii , astfe l că, la fe l ca mai sus, numărul
A creşte cu A unităţi,
iar· numărul S cu A + 1. Aşadar, cantitate a F +
S - A c reşte cu o
situaţie are loc l a fiecare secţ i une nouă; numărul
unitate. Aceeaşi
S - A c r eşte în total cu n uni tăţ i . E l devine însă la u rmă
ega l
F +
1) Sîntem siguri că găsim un astfe l d e drum, considcrînc.l o faţă
vecină cu bordura. Ca ata r e , faţa P va avea muchii
lib ere.
P (fig. 353)
Ea va avea ş i m uchii interioar e (a ltminte ri ea ar fi uni că, caz
în care Fig. 353
cup rind e
am văzut că teorema este demons tra t ă) . Conturul aceste i feţe va
aces tea din urm ă>
d eci 'părţi libere ş i părţi interio are supr afe ţei . Una oarecare dintre
fig. 353) n e va oferi un drum care satisface condiţiile puse.
(ABC,
2 ) Sbt subînţelese mereu restricţiile d e la nr. 698 .
300 COMPLEM ENTE DE GEOMETR IE lN SPAŢIU
cu 1, deoarece ajungem la o arie dintr-o singură bucată şi simp

iniţial ,
lu conexă. Aşadar,
acest număr era egal cu 1 - n.
Exemple . În l ăturînd o faţă a poliedru lui S (704), obţinem o
suprafaţă triph1
conexă (n = 2) avînd 8 feţe, 18 muchii şi 9 vîrfuri.
Procedîn d la fel cu poliedru l 1: de la acelaşi nr. 704 , oh-ţinem o
suprafaţă penLru
care n = 4, F = 15, A = 32, S = 1t._
Vedem că teorema lui Euler nu se aplică unor poliedre ca S şi
:E.
Corolar. Numărul n esle ·(co ntrar celor ce ne-am putea închipui
la prima vedere)
independ ent de calea urmată la secţionare. D eoarece el este dat de ega
litatea (14), în care
F, S, A nu depind decît de suprafaţa dată.
707. Unghiu ri poliedr e regulat e. Se n urne şte unghi poliedru regula

t
un unghi poliedr u · convex 1 ) S ·ABCD E (fig. 354) avînd toate feţele
ega le
şi toate diedrele egale.
s Se numeşte poligon sferic regulat un poligon sfe-
ric convex avînd toate laturile egale şi toate unghiu-
rile egale.
Deci unui unghi poliedr u regulat al cărui vîrf
se află în centrul unei sfere îi corespu nde pe aceasta
un po!igon sferic regulat , şi invers.
lntr-un unghi poliedr u regulat S ·ABC DE, trie-
drele S·ABC , S·BCD , S·CDE , ... sînt egale, ca avînd
un diedru egal cuprins între două unghiur i plane
respecţiv egale şi aceeaşi orientar e.
Fig. 354 lnsă, există o rotaţie care duce muchia SA peste
/"'---....
SB şi muchia SB peste SC (deoare ce ASB = /"'---.... BSC) .
Triedru l S ·ABC va lua atunci poziţia S ·BCD; deci SC vine peste
SD .
Tot astfel, SD vine peste SE etc. Aşadar, există o rotaţie care transfo
rmă
unghiul poliedru regulat în el însuşi, fi ecare faţă luînd locu l ce lei următoa
re.
Mai general , există o rotaţie care transformă unghiul poliedru regulat
în el
însuşi, fiecare faţă luînd lociil ce lei de rangiil p care
îi urmează; evident ,
ajunge să repetăm de p ori rotaţia precedentă.
Unghiu l primei rotaţii are, evident , ca măsură a n-a parte din cerc,
n fiind numărul de feţe ale unghiu lui poliedr u, deoare ce acesta face
o rotaţi e
comp letă ÎIJ. jurul lui însuşi, dacă repetăm de n
ori rotaţia de mai sus.
O astfel de rotaţie (care, repetată de nori, este echivalentă cu un ocol
comple t) 2 ) se numeşte de ordin n. Dacă o figură nu se schimbă printr-o
anumită
rotaţie de ordinul 2, 3, ... , mai spunem · că ea admite
axa acestei rotaţii ca
axă binară, ternară, . .. -
Dacă p este un divizor al lui n, repetîn d de p ori
rota ·ţia de ordin n
menţionată înainte , obţinem din ea alta, al cărei ,
unghi va avea ca măsură
a n' -a parte din cerc dacă notăm cu n' numărul întreg n/p.
Se vede deci că o axă de ordinul n a unei figuri este totodată, pentru
această figură, o axă de ordinul n', unde n' este un
divizor oarecar e al lui n.
1) Există unghiuri poliedre regulate stelate, analoge cu poligoan ele
2 regulate steÎate.
Se va întîmpla să numim rotaţie de ordinul n o rotaţie care,
)
repeţată de n
ori, să echivalez e cu mai multe rotaţii ~omp lete . Totuş i, dacă
acest număr de rotaţii
nu este prim cu n, va trebui remarca t că rotaţia este de ordin
inferior lui n, cum se
vede reluînd raţionamentul de la nr. 164.
Axele de ordinul doi (ş i deci, în virtutea observaţiei precedente, axele

de ordin par ) sînt axe de transpoziţie, în sensul indicat în cartea a VII-a.
Axa de ordinul n a unui unghi poliedru formează evident unghiuri
egale cu toate muchiile; ea este axa unui con de rotaţie circumscris ungliiului
polied~u. . .
ln consecinţă, mai putem spune că un poligon sferic regulat este inscrip-
tibil într-un cerc, pe care vîrfurile sale îl taie în părţi egale1 ), anume paralelul
descris de unul dintre vîrfurile sa le în rotaţia în jurul lui Şx: Altfel spus,
dacă luăm pe muchiile unui unghi poliedru regulat S ·ABCDE lungimi egale,
extremităţile A, B,.„ ale acestor lungimi sînt vîrfurile unui poligon regulat,
al cărui plan este perpendicular pe Sx şi al cărui centru o se situează pe Sx;
am format astfel o piramidă regulată.
Semidreapta So este, evident, interioară unghiului poliedru; prelungită
dincolo de o, ea va tăia deci sfera de centru S si de rază SA într-un punct O
(fig. 35b), interi<?_r poligonului sferic ABCDE'ş i pe care îl vom numi polul
acestui poligon. In adevăr, acesta este unul dintre polii
/)
cercului care îi este circumscris, anume polul interior
~
acestui cerc (deoarece unghiul ASO este ascuţit). E t
Invers, unghiul poliedru de. la vîrful unei pira-
mide regulate admite rotaţii, adică există rotaţii (de
axă Sx) care o transformă în ea însăşi, anume acelea 4
care transformă baza piramidei în ea însăşi. Pe de altă
pa,rte, dacă un unghi poliedru admite o rotaţie în care
Fig. 355
fiecare faţă ia locul ce lei următoare, el poate fi consi-
derat ca unghi la vîrf al unei piramide regulate şi
el este regulat, deoarece fiecare faţă este egală cu cea următoare şi fiecare
diedru este egal cu cel următor 2 ).
În sfîrşit, dat fiind că orice poligon regulat admite axe de simetrie
în planul său, o piramidă regulată, deci şi un unghi poliedru regulat cu
n feţe, admite plane de simetrie care trec prin axa Sx şi care, în funcţie
de paritatea lui n, se distribuie cum am exp licat înainte (v. nr. 162, Obs.)'
între planele bisectoare ale diedrelor şi planele perpendiculare pe feţe.
708. Poliedre regulate. Vom numi poliedru regulat un poliedru convex 3 ),
ale cărui feţe sînt toate poligoane regulate egale şi ale cărui unghiuri poli-
edre sînt regulate şi egale (evident, această din urmă condiţ i e poate fi înlo-
cuită prin aceea că toate diedrele sînt egale).
Cunoaştem un prim exemp lu de poliedru regulat: cubul, care satis-
face toate aceste condiţii. ·
708 bis. Este clar că două poliedre regulate afJînd proprietatea că o faţă
(deci fiecare faţă) a unuia este egală cu o faţă a celuilalt şi un unghi poliedru
al unuia este egal cu un unghi poliedru al celuilalt sînt egale.
Dacă, în plus, o faţă f a primului poliedru coincide cu o faţă f' a celui
de al doilea şi dacă ambele poliedre sînt de aceeaşi parte în raport cu această
1 ) Se demonstrează în acelaşi mod că un poligon
sferic regulat este circumscriptibil.
!) Unghiul poliedru de Ia vîrful unei piramide regulate este întotdeauna convex,
deoarece un plan îl taie după un poligon convex. ·
3 ) V. nota de Ia nr. 715. . ><·
:302 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
faţă comună (sau încă, dacă un unghi poliedru al primului coincide cu un

.unghi _poliedru al celui de-al doilea), ele coincid.
In adevăr, aceasta reiese din raţionamentul de la nr. 429; se vede
:acolo că o faţă f 1 a primului poliedru, vecină cu f, coincide în mod necesar
·cu o faţă f~ a celui de-al doilea poliedru; din aproape în aproape, vom
stabili că avem aceeaşi situaţie pentru toate feţele fiecărui solid.
In consecinţă, avem şi următoarea
Teoremă. Un poliedru regulat admite (în sensul de la nr. 707) orice
.deplasare în care o faţă f 1;ine să ia locul unei feţe 1 ) f', interiorul poliedrului
transpprtat fiind de aceeaşi parte a lui f' ca şi interiorul poliedrului iniţial.
In adevăr, poziţia iniţială a poliedrului şi noua sa poziţie, după depla-
sare, satisfac condiţiile indicate mai sus.
Printre deplasările despre care este vorba în enunţ, putem găsi evident
una care suprapune o faţă dată f peste o faţă dată f' şi o muchie AB a
lui f peste o muchie dată A' B' a lui f' ( fără ca să putem totuşi alege arbi-
trar pe acela dintre punctele A şi B care va veni în A') .
Mai precis , poliedrul admite o deplasare şi numai una, care duce
muchia AB în A'B', astfel ca A să vină în A', iar B în B'; o deplasare
şi numai una, care duce muchia AB în A' B', astfel ca A să vină în B'
si B în A'.
' În adevăr, feţele f, f1 , care cuprind muchia AB, vor trebui, dacă
aceasta este dusă în A' B', să vină în locul feţelor f', f~ care cuprind mu-
chia A' B'. Aceasta se poate face în două moduri diferite, alegerea între ele
fiind determinată de sensul diedrelor după muchiile considerate (349), din
moment ce se dau sensurile care se corespund pe acestea. De altfel, odată
ce f coincide cu f' sau cu f~ şi AB cu A' B', astfel ca diedrele cu aceste
muchii să coincidă, poliedrul este efectiv transformat în el însuşi, .în virtutea
celor arătate mai sus.
Vedem de aci că numărul de deplasări admise de poliedru este dublul
numărului de muchii.
Numai că, în această evaluare am presupus că, printre deplasările
considerate, figurează şi a.ceea pe care am obţine-o admiţînd că A' nu este
distinct de A şi B' de B, adică aceea care se numeşte deplasare identică
şi care constă în a nu schimba nimic din _poziţia iniţială a figurii.
Reciproc, dacă un poliedru conrex admite o deplasare prin care putem
transporta o faţă dată f peste o faţă dată f', astfel ~ca o muchie dată AB din f
să rină peste o muchie dată A' B' din f', poliedrul este regulat.
Într-adevăr, rezultă că are muchiile egale, unghiurile feţelor egale
ş1 diedrele egale.
709. Teoremă. 1° Orice poliedru regulat poate fi înscris într-o sferă.
2° Unghiurile poliedre arînd ca rîrf comun centrul acestei sfere şi ca
secţiuni respectire diferitele feţe ale poliedrului împart sfera în poligoane
sferice regulate şi egale.
3° Poliedrul poate fi circumscris unei sfere concentrice cu prima.
1) Faţa f" poate să nu fie distinctă de f, deplasarea considerată făcînd par~e
dintre acelea (nr. 162, Obs.) care transformă pe f în sine însăşi.
1° Să considerăm două feţe f, f1 (fig. 356) ale poliedrului, care se taie

upă muchia AB; cercuri le C, C1 , circumscrise aGestor două feţe, au punc-
tele A, B comune, deci aparţin ace l e i aşi sfere, al cărei centru S este inter-
sect ia axe lor acestor cercuri.
' Faţa f şi deci poliedrul întreg admite o
rotaţie de axă C S (fig. 356) , care transformă
pe AB într -o altă latură a lui f, şi deci pe / 1
într-o fa ·ţă f'1 oarecare, vecină cu f. Această
rotatie nu afectează sfera S, deoarece axa C S
este' un diametru a l acestei sfere; S rămîne
deci circumscrisă şi lui f~. Demonstrăm în
acelasi fe l că S este circumscrisă oricărei fete
vecin~ cu f1 sau cu f~ etc. ; concluzia cerută
a fost deci stabilită. Fig. 356
2° Piramidele, avînd ca vîrf comun
punctul S şi ca baze respective feţele poliedrului, sînt regulate ( deoa-
rece S este pe axa cercului circumscris fiecărei feţe ) şi egale (deoarece e le
coincid în diferitele deplasări menţionate mai sus); avem deci aceeaşi si-
tuaţie pentru unghiurile lor poliedre de la vîrf. De altfel, o sem idr eaptă
oarecare dusă din S este interioară unuia şi, în general, numai unuia dintre
aceste unghiuri poliedre. Aşadar, acestea împart sfera în poligoane regulate
ega le, fieca.re ~unct a l acesteia fiind interior unui poligon şi, în gener~l ,
numai unuia smgur.
3° Piramidele regulate , considerate mai sus, au toate aceeaşi înălţime,
ega lă cu raza unei sfere înscrise, care este tangentă la fiecare faţă în centrul e i.
709 bis. Reciproc, dacă su praf aţa unei sfere este împărţită în poligoane
sferice regu late şi egale între ele, vîrfurile acestor poll:goa ne sînt vîrfurile unui
poliedru regulat.
În adevăr, vîrfurile unuia oarecare F dintre poligoanele sferice de
care ne ocupăm sînt vîrfurile unui poligon plan regulat f, iar piramida p
avînd ca bază pe f şi ca vîrf centru l S al sfere i este regulată. Toate pira-
midele asei.nănătoare cu p sînt ega le. De altfel, ele sînt exterioare una alteia
(deoarece unghiurile lor poliedre din S nu au nici o parte comună) . Toate
împreună formează un poliedru P, avînd ca feţe poligoanele f ( feţele latera le
ale piramidelor p dispar, pentru că fiecare dintre
ele este comună la două piramide adiacente).
Acest poliedru are feţele re·g.u late şi egale
între e le ş i diedrele egale (pentru că toate sînt
dublele diedrelor de la baza unei piramide p).
Ne mai rămîne să demonstrăm că poliedrul
este convex.
În acest scop, fie B polul poligonului sferic
Fig. 357
F şi tot astfel B' „.. polii celorlalte poligoane
analoge. Afirmăm că un punct oarecare de p e sfe ră
este mai apropiat de polul poligonului căruia îi aparţine decît de polii celor-
lalte poligoane.
Fie M punctul considerat, F un poligon sferic de pol B (fig. 357),
care nu conţi ne pe M. Să luăm în F un punct arbitrar N şi să unim N cu M
30~ COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
printr-un arc de cerc mare mai mic decît un semicerc. Deoarece M şi N nu

se află în acelaşi poligon, acest arc va întîlni laturile unuia sau a m a i
multora dintre poligoane, de exemp lu (fig. 357) latura AAI> care desparte
poligonul F de un poligon F' de po l B ' ; latura A' A~, care desparte pe F'
de un po ligon F" d.e pol B" etc.
Arcul de cerc mare AA 1 este evident perpendicular pe mijlocul lui BB '.
Or, M este de aceeaşi parte ca şi B' faţă de cercul mare AA 1 . Aşadar el este
mai aproape (372, Obs.) de B' decît de B.
Tot astfe l , putem demonstra că el este mai aproape de B" decît de B',
polul cel mai apropiat fiind, în cele din urmă, polul poligonului care conţine
punctul M.
Evident, acest raţionament se aplică şi cazului în care M nu se află
în interiorul unui po ligon, ci coincide, de exemplu, cu un vîrf, singura
f.:7M
V .
r deosebire fiind atunci că acest punct aparţine
mai multor poligoane şi este egal depărtat de
po li i lor; dimpotrivă, el es te mai apropiat de
~· ·8' toţi aceşti poli din urmă decît de ceilalţi .
Prin urmare, mai vedem că, un pol este
mai apropiat de Yîrfurile poligonului care îi
Fig. 358
corespunde decît de Yîrfurile care nu aparţin
acestui poligon (deoarece, dacă B este polul
unui poligon F, M un vîrf a lui F, M' un vîrf care nu aparţine lui F, ci
unui poligon F' de pol B', distanţa M' B este mai mare decît distanţa M' B'
care este ega lă MB (fig. 358).
Această din urmă concluzie însă implică convexitatea poliedrului
nostru; în adevăr (370 bis), ea arată că toate vîrfurile care nu aparţin feţei f
sînt, în raport cu planu l acestei feţe, de aceeaşi parte ca şi centrul sferei.
710. Rotaţii şi simetrii ale unui poliedru regulat.
Deplasările pe care le admite poliedrul sînt toate rotaţii, deoarece
ele lasă evident fix centrul S al sferei circumscrise.
De altfel, aceste rotaţii pot fi de trei speţe diferite:
1° rotaţii admise de o faţă anumită;
2° rotaţii admise de unghiul poliedru dintr-un vîrf anumit;
3° transpoziţii în jurul dreptei care uneşte centrul cu mijlocul unei
muchii . 1
Aceste trei tipuri de rotaţii lasă poliedrul neschimbat, conform celor

spuse la nr. 708 bis; şi orice rotaţie admisă de acest poliedru aparţine, evi-
dent, uneia dintre aceste trei categorii; în adevăr, punctul I în care axa
înţeapă suprafaţa so lidu lui este sau interior unei feţe, care va trebui să
rămînă neschimbată la rotaţie (altfel, ea ar fi transformată într-o altă faţă,
cu care ar avea punctul I corn.u n, ce_ea ce este imposibil), sau situat într-un
vîrf, care rămîne pe loc în cazul unei rotaţii, sau situat pe o muchie care
admite această rotaţie şi este deci perpendiculară pe axa ei.
Orice poliedru regulat P admite, de asemenea , plane de simetrie; el
coincide cu simetricul său:
a) în raport cu orice plan perpendicular pe mijlocul unei muchii;
b) în raport Cl.l. orice plan bisector al unui diedru.
TEOREM A LUI EULER~ POLIEDRE REGULATE
·sos
.„,, Un astfel de polied ru simetr ic P' este , în adevăr, un po-Iied ru': avînd
toate .feţele şi toate diedre le egale cu feţele şi cu
diedrel e lui P; în plus,
P şi P' au o faţă comună şi sînt de aceeaşi parte
în raport cu această · faţă,
astfel că P ' coincid e cu P. · ·.
Avem încă un mijloc imedia t de a stabili ex istenţ a planel
or de .s ime-
trie, dacă polied rul are un centru de simetrie - care, · eviden
t, nu poate fi
decît 1 ) S, - adică dacă P coincid e cu simetr icul său P" în
raport cu punc-
tul S. În adevăr, ştim că P admite axe ·de rotaţie de ordinu
l a l doileâ, ca şi
axe de ordin par, care pot juca rolul de axe binare l ori; transp
usul P' al lui P"
în r,aport cu o astfel de axă A este (420j simetr icul lui P
în raport cu un
plan (planu l dus prin S, perpen dicu lar pe A).
I m>ers (tot în ipoteza că S este centru l de simetr ie), obţine '
m prin
acest proced eu toate planele de simetr ie ş.le polied rului;
în adevăr, un
astfel de plan trebuie neapărat 1 ) să treacă prin S şi este suficie
nt, ca atare,
să reluăm în ordine inversă cele spuse înainte
p entru a ne da seama yă
perpen dicula ra dusă pe acest plan prin S trebuie să fie o axă
de ordiqu l · dcii
sau una care poate fi considerată astfel, adică o axă de ordin
par . .
De altfel, se mai poate vedea că orice p lan de simetr ie se
încş.~~eaz.ă
în 4na sau în cealaltă dintre cele două catego rii a) şi b),
enumerl!-t~;· mai
sus. Deoare ce (analo g cu ceea ce am văzut în cazul rotaţii
lor) sime't'rj_~. în
raport cu un plan , avînd cu o muchie (neprelungită) a polied
rului puncte
con;rnne distinc te de vîrfuri , trebuie să lase această muchie
pe loc, , pe.ea
ce im _se poate în~împla decît dacă planul respec tiv conţine
această znuţ?ie
sau este perpen dicula r pe ea.
710 bis. Exemp lu: rotaţiile şi simetr iile cubulu i. _ ,: '".
_ ' Avînd 12 muchi i, cubul admite 24 de rotaţii (sau numai
nu ţinein seama de d_e plasare a identică) . Pe de altă parte
23:~ .~acă
rotatii Sînt şti'.m că acestţ
··t :!~ 1 ~ ··
' 1° sau rotaţii admise de o anumită faţă. Fiecar e dintre
j
(fig. 359), de exemp lu, admite o astfel de rotaţie

fetel~ '' hb~il
' •!:;' ,;
de' :ord inul patru, deoare ce ea este un pătrat; d~----~
avem" astfel patru axe de rotaţie cuater nare, de ,; h:
ţipulluţ AA' (fig. 359), deoare ce avem- şase feţe,
iar ·două feţe opuse au eviden t axa comună . ·
Fiecar e dintre rotaţiile acestea poate : fi repetată
de trei ori înainte de a da deplas area identică ,
astfel că avem în total 9 rotaţii; ·
. 2° sau rotaţii . admise de un anumi t unghi
pdliedr u. Aceste unghiu ri fiind aici triedre , ro-
taţiile despre care este vorba . vor fi de ordi.n "" " d'
ul
tr!;\i ' şi avem patru axe de rotaţie ternare de acest
Fig. 359
fe _l (pentru că sînt opt vîrfuri )': acestea sînt dia~
gonA'leie solidu lui (ca aa' (fig. 359)). O rot a ţi e · în · jurul ' · ,'
uneia . dinfre ' . el~
poate fi r epetată de două ori fără a _duce la deplas area identic
ă, astfe1 că
voril ' avea în tota l opt rotaţii din aceste a; ·
·
I ·i'.· : : .J 'l
,. , • .1 ) : Altfel, simetria considerată . ar . sc_h imba sfera . î~tr-o , alt,ă . ~feră, de asemen ea
cfrcum~crisă poliedr ului, ceea ce .e ste . imposib il. · ·
' " "' 2y V. nota precedentă". ' ,. ·, ·,

306 COMPLEM ENTE DE GEOMETRIE IN SPAnu
3° sau transpoziţii în raport cu drepte ca c1.r1.. (fig. 359), care unesc

1
mijloac ele a două muchii opuse. Cele 12 muchii dau astfel şase
axe de
ordinul doi.
Conform celor de mai sus, aceste deplasări sînt toate deplasările
pe
e, fie prin axele
care le admite cubul. Deoarec e ele sînt evident distinct
să fie
lor„ fie prin unghiur ile sau prin sensul lor, numărul lor total trebuie
de 23; avem efectiv 23 = 9 + +
8 6.
Cubul are un centru de simetrie S, ca orice paralel ipiped.
El are deci şase plane de simetri e, perpend iculare pe axele de ordinul
patru;
doi, şi trei plane de simetri e, perpend iculare pe axele de ordinul
el nu poate avea alte plane de simetri e distinct e de acestea .
În rezuma t, cubul are:
un centru de simetri e S;
t rei axe de ordinul patru, patru axe de ordinul trei, şase axe de ordinul
,/,oi: 3A 4 , 4A~, 6A;; 1
nouă plane de simetrie : 3n, 6n ' .
,
Trebuie să deosebi m planele n şi planele n prin simbolu ri diferite
ele (adică pot fi duse unul în
deoarec e toate planele n sînt omoloage între
celălalt prin deplasările pe care le admite cubul) ;
de asemen ea sînt omo-
loage între ele toate planele n", însă nu şi planele n cu planele .n:".
Aceste plane de simetri e sînt perpend iculare pe muchii sau le conţin.
Primul caz este acela al planelo r perpend iculare pe axele cuatern are (fie-
care dintre ele este egal depărta t de două feţe paralel e); al doilea este cazul
planelo r perpend iculare pe axele binare, care sînt plane diagona le.
O b s e r v a ţ i e. Dimpotrivă, în tetraed rul regulat (711 ), precum
(717), toate planele de simetri e sînt omo-
şi în dodeca edru şi în icosaed ru
se datoreş te faptulu i că feţele au acolo un număr
loage între ele; aceasta
muchii impar , astfel
de laturi impar, iar unghiu rile poliedr e un număr de
la nr. 710 se confund ă.
că cele două categor ii a), b) de
,
711. Tetraedrul regulat . Un tetraed ru avînd toate muchiil e egale
triungh iulară avînd ca bază un triungh i echilat eral şi toate
adică o piramidă
muchii le laterale egale cu laturile bazei, este de asemen ea
un poliedr u regulat , anume un tetraed ru regulat (fig. 360):
el are ca feţe triungh iuri echilate rale egale, iar unghiu-
rile sale triedre, ale căror feţe au toate cite 60°, sînt re-
gulate şi egale între ele.
Ca atare, pentru a obţine un tetraed ru regulat , va
trebui să ducem prin centrul unui triungh i echilate ral o
această
Fig. 360 perpendiculară pe planul său; apoi să luăm pe
perpend iculară un punct, astfel încît distanţ a sa la un vîrf
iului să fie egală cu latura triungh iului, ceea ce este posibil,
al triungh
respect iv
pentru că această latură este mai mare decît distanţa dintre vîrful
şi picioru l perpend iculare i.
ă
De altfel, existenţa tetraed rului regulat va deveni evidentă, datorit
metode i prin care putem să-l obţine m dintr-u n cub.
a
711 bis. În orice cub se pot înscrie două tetraedre regulate T, T'. Pentru
diamet ral opuse
le obţine, va fi suficien t să unim două cite două vîrfuril e
TEOREMA LUI ElJLER. POLIEDRE REGULATE 307
pe fiecare faţă. Vîrfurile a , c, b', d' (fig. 359, 361) vor fi astfel unit.~ şi vor
forma un prim tetraedru T (fig. 361) regulat, deoarece toate muchnle sale
sînt egale; vîrfurile a', c', b, d, vor forma un al doilea tetraedru T'.
De altfel, ne convingem uşor că nu există decît un singur mod de a
împărţi vîrfurile cubului între două tetraedre regulate. .
T si T' sînt unul simetricu l celuilalt în raport cu centrul cubului.
ln~ers, din orice tetraedru regulat T putem obţine un cub şi numai unul,
cu ca~e tetraedrul dat să aibă ~oale d a
1Jîrfurile comune; celelalte vîrfuri ale (J ~----- ,
-cubului vor fi cele ale tetraedrului T', ~ i' _ {_J ~ b
-s imetricul lui T în raport cu sfera 1 ,?" I I
I I I
e ircumscrisă. I ( I I
Rotaţiile şi simetriile pe care le l/1 I I
:admite un tetraedru T se determină , I b ~ 1'
prii;i aceeaşi metodă cu cea folosită - -~d' d'

-mai sus.
Una dintre aceste simetrn va Fig. 361
lăsa evident neschimbat tetraedrul T', .
-care se obţine din T, aşa cum am arătat înainte. Deoarece relaţia dintre T
-ş i T' este evident reciprocă, vedem că T şi T' admit aceleaşi simetrii de
-toate tipurile.
În plus, este însă clar că aceste simetrii nu vor afecta cubul ale cărui
-vîrfuri sînt compuse din cele ale tetraedrelor T şi T'. Aşadar, orice simetrie
.a lui T este o simetrie a acestui cub; reciproca, însă, nu este adevărată:
Tetraedrul regulat nu are centru de simetrie.-
El admite trei axe binare şi patru axe ternare; în notaţiile precedente,
.3 A 2 , 4A~ .
(Axele pe care tetraedrul le admite ca binare sînt deci axe le cuaternare
.ale cubului) .
Axele ternare nu sînt altele decît înălţimile tetraedrului; axele binare
·sînt fiecare perpendiculară comună la două muchii opuse.
În sfîrşit, tetraedrul admite cele şase plane de simetrie 1t 11 , pe care le pu-
tem construi ducînd printr-un vîrf oarecare o perpendiculară pe muchia opusă.
Simetriile cubului formează deci două categorii: cele de care ne-am
-0cupat nu afectează nici pe T nici pe T' ; cele care nu fac parte din această
.categorie nu pot, evident, decît să ducă pe T în T' şi invers. Este cazul,
•cum am observat înainte, simetriei în raport cu S.
712. Să presupunem că am întocmit tabela deplasărilor pe care le
:admite un poliedru dat, aşa cum am procedat pentru cub şi pentru tetraedru.
Dacă vom efectua succesiv, într-o ordine determinată, două dintre
.aceste deplasări 1 ), vom obţine o deplasare rezultantă care nu alterează
nici ea poliedrul dat şi care deci face parte din aceeaşi tabelă 2 ).
Altfel spus, folosind terminologia introdusă în Nota A (v. nr. 291),
această tabelă formează un grup.
1) De altfel, a doua deplasare poate să nu fie distinctă de prima; aceasta este

.atunci e fectuată de două ori consecutiv.
2) Aceasta presupune că în tabe lă figurează şi deplasarea identică.
20*
,
308 COMPLEMEN TE DE GEOMETRIE IN . SPAŢIU
· ·: ;p~ntru · a găsi această · deplasare rezultantă, este suficient să găsim

noile· 'poziţii A', B' în care ea duce două puncte A şi B, necoliniar e cu .S;
în adevăr, ţinînd seama de acest din urmă punct, care rămîne fix ; avem
astfel noile poziţii a trei puncte necoliniar e, ceea ce este suficient (410)
pentru a determina o deplasare . ·
·· Putem aplica şi teoria compuner ii rotaţiilor. Aceasta este destul de
sim·p lu, cînd cele două d ep lasări iniţiale sînt transpoziţii-. Fie Sa., S~ , axele
acestor transpoziţii; axa noii rotaţii R va fi perpendiculară pe planul Sa.~ ,
iar unghiul ei va fi .cel care duce S<X într-o poziţie Sy, care formează cu .Soc
.,,,,,.......,
un unghi egal cu ~<XS~.
· Rotaţia R astfel definită este deci i:ina di~tre cele pe care le ac;lmite
poliedrul. _
· În particular , dacă <X, ~ sînt mijloacel e a două muchii, y va· ,fi de
asemenea mijlocul unei muchii şi vom avea aceeaşi situaţie pentrupu nctele
pe care le vom deduce, aplicînd o dată sau de mai multe ori rot~ţia R.
Toate aceste .puncte sînt evident vîrfurile unui poligon regulat cu
centrul S. · ·
De altfel, dat fiind că ~ este mijlocul arcului cuprins între o:: · şi y pe
cercul. cu ·c.entrul S, pe care se situează aceste puncte, este clar că vom avea
şi un poligon regulat avînd ca vîrfuri <X, ~' y. · ,
. Să presupune m că este vorba despre un cub şi că <X, ~.sînt mijloace le a
două muchii yecine bc bd', (fig. 359) ale aceleiaşi feţe. ln acest caz,
. axa
·lui R nu va fi ni?i de ordinul doi , nici de ordinul al patrulea (deoFJ.rece
planul S<X~ nu este, evident, nici un plan n, nici un plan n"). Ea va fi deci
o axă ternară. ·Se verific~ uşor, cu ajutorul fig. 359, că această a_xă este dia-
gonala aa', care trece prin vîrful opus lui b în faţa bcd'.
Totodată, mai vedem că rotaţia R este de 1/3 dintr-un cerc, şi dec~
rotaţia care duce <X în ~ este de 1/6 ; astfel punctele <X, ~' y sînt Pîrfurile ·unui
hex.qgori regu lat care este secţiunea cubului printr-un plan perpendic ular
· pe ··axa de ordinul al treilea aa' (fig. 359).
• r 7i2 . bis. ·Depl~săriil~ ·pe care le admite tetraedrul T formează lşi ele un grup
•
.Acest grup g este, conform celor arătate mai sus, un subgrup al grupului . cub\,\hâ-.
adic ă :este în întregime· conţinut în acesta.
,E l are în .raport · cu grupul G a l cubului o proprietate r e marcabilă ). .
1
·
. _ . Să. deplasăm .tetrae.d rul T, atsfel încît să ia o nouă poziţie T 1 • Botaţiile ' p·e-
n
care· le admite ·vor fi transformat e, prin aceeaşi' deplasare, adică oricărei rotaţii de .or.di'n
în jurul un ei axe A, pe .care o admite T, îi va corespunde o rotaţie admisij., d e ,. T 1
,
care .nu .va fi alta decît o rotaţie d·e acelaşi ordin în jurul axei A 1 , noua poziţie-
a lui A. ' ·
. 1) Grupui cubului admite mai multe subgrupuri distincte d e g .

De' exemplu, . una dintre transpoziţiile A2', combinată cu deplasarea ·: id entică,
f 0 rrrrnază un grup (deoarece · A;, combinată cu ea însăşi, adică repetată
de· dou ă• or.i ,
d ă deplasarea id ent i că ) ş i acest grup este un subgrup al lui g.
· .
Dar acesta nu este un subgrup invariant în sensul exp licat în te'xt: atunci cînd
cubul este supus diverselor deplasări pe care ' le admite, transpoziţia despr'e care · este
vorba se transformă în oi:icş.re alta dintre transpoziţiile analoge. ·
Tot astfel'," o rota ţie de 1 / 3 dintr-un cerc şi o rotaţie de 2/3 dintr-un cerc în
jurul unei ax e ternare, combinate cu deplasarea identică, formează un grup•. Pentru
acelaşi motiv însă, acesta nu este mi subgrup · invariant al lui G (v.
ex. 1018', 1Ol9) .
TEOREMA LUI EULER. PQLIEDRE REGULATE 309
, . P.acă acum deplasarea considerată aparţine lui G, ştim . că T va fi transformat

fie în el însuşi, fie în T'. ·
· ·\ Aşadar, rotaţiile din grupul g se transformă, fie în rotaţii admise -de T, fie în
rotaţii admise de T'.
· Însă rotaţiile care nu schimbă pe T' sînt aceleaşi ca şi cele care nu-l schimbă pe T .
. , Aşadar, toate rotaţiile grupului g se transformă în rotaţii ale grupului g, altfel
spus, grupul g nu se schimbă dacă supunem figura unei deplasări arbitrare jăcînd parte din G.
Exprimăm această proprietate; spunînd că g este un subgrup in1Jariant al lui G,
conform următoarei definiţii generale:
Fie G, g două grupuri, dintre care al doilea este conţinut fo primul; se spune
că g este un subgrup in1Jariant al lui G, dacă el nu se schimbă, atunci cînd îl trans-
formăm (în sensul de mai sus) prin una din operaţiile lui G; altfel spus, dacă el este
propriul său omolog (710 bis şi 293) în raport cu G. .
Am obţine concluzii cu totul similare, dacă, în loc să ne limităm la rotaţii, am
considera simetriile de toate tipurile.
În cazul cînd ne mărginim la rotaţii (excluzînd deci simetriile în raport cu ·centrul
şi .cu . planele), grupul g al tetraedrului este acelaşi cu al poliedrelor degpre care se
spune·.,
în cristalografie că prezintă simetrie cubică cu hem.iedrie (v. ex. 1016 bis) .
Din faptul că tetraedrul regulat admite un grup, vom deduce, folo-

sind' aceeaşi metodă cu care am studiat secţiunea hexagonală a cubului, că
planul paralel cu două muchii opuse într-un tetraedru regulat şi egal depărtat
de aceste două muchii taie solidul după un pătrat avînd ca vîrfuri mijloacele
celorlalte patru muchii.
, 713. Poliedre regulate reciproce.
Teoremă. Oricărui poliedru regulat îi corespunde un altul, a1Jînd atîtea
fJîrfuri cîte feţe are primul, şi in1Jers, numărul de muchii fiind acelaşi la am-
bele' poliedre.
Numărul muchiilor fiecărui unghi poliedru al unuia dintre solide este
egal cu numărul de laturi ale fiecărei feţe a celuilalt.
. Acest nou poliedru regulat se numeş'te reciprocul celui dintîi.
· Relaţia dintre ce le două poliedre este reciprocă.
Fie Pun poliedru regulat; F, F', F"„ .. poligoane sferice în care vîrfu-
rile lui P permit să împărţim sfera circumscrisă (fig. 362) ; A, A', A", ...
vîrfurile, B polul poligonului F. Arcele de cerc mare
BA, BA', BA", ... descompun pe F în triunghiuri sfe-
rice isoscele; dacă, în fiecare dintre aceste triunghiuri, i='
să' zicem în BAA', ducem un arc de cerc mare BC ~
(fig. 362), perpendicular pe latura poligonului şi avînd _......;-~~-~I(,
extremitatea (372) în mijlocul acestei laturi , formăm
două triunghiuri sferice dreptunghice, care sint unul si-
metricul celuilalt. Să procedăm la fel pentru toate poli- Fig. 362
goanele sferice date şi să reunim triunghiurile dreptun-
ghice avînd un vîrf în A. Aceste triunghiuri avînd două cîte două o la-
tură a unghiului drept comună (de exemplu AC, fig. 362), poligonul sfe-
ric G astfel format va avea ca vîrfuri polii B, B' ,. . . ai poligoanelor F,
F' , ..• , care au un vîrf în A.
Deoarece aceste puncte B, B' , ... se situează pe un acelaşi cerc de pol A
şi îl împart în părţi egale, poligonul G este regulat. De altfel, poligoanele
a.n aloge, formate în jurul celorlalte vîrfuri ale poliedrului dat P, sînt evi-
dent egale toate cu primul.
COMPLEMENT!! DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
310
Aşadar (709 bis) punctele B, B', B ",... sînt vîrfurile unui poliedru
regulat P'. De altfel, polii poligoane lor G sînt vîrfurile poligoane lor F şi
invers, astfel că relaţiile din enunţ devin evidente.
713 bis. Fiecare faţă a poliedrul ui dat P are ca centru un punct dat b,
situat pe raza SB, dusă din centrul sferei la polul poligonul ui sferic cores-
punzător şi la o distanţă constantă de S.
Punctele similare cu b sînt deci vîrfurile unui poliedru P~, omote~
ticul lui P' în raport cu centrul S.
Punctul b este polul unei feţe a lui P în raport cu sfera înscrisă în acest poliedru.
Prin urmare, P~ este figura polară reciprocă a figurii P în raport cu această din urmă
sferă: feţele lui P~ sînt (667) în planele polare ale vîrfurilor lui P; muchiile
lui P~
sînt (668) reciprocele muchiilor lui P.
Mij Joacele muchiilor care se corespund sînt coliniare cu centrul (deoa-

rece mijloacele arcelor corespunzătoare de pe sferă (fig. 362) · coincid).
Deoarece reciprocu l unui poliedru regulat P este complet determina t
(ca mărime· şi ca poziţie) cînd este dat P, acest singur fapt ne arată că două
poliedre reciproce admit aceleaşi rotaţii şi aceleaşi simetrii; în adevăr, ori
de cîte ori P va ajunge să coincidă cu el însuşi, vom avea aceeaşi situaţie
pentru reciprocu l său.
714. Exemplu: octaedrul .
Poliedrul reciproc cubului este octaedrul regulat, care poate fi definit
ca poliedrul avînd ca vîrfuri centrele feţelor cubului (fig. 363) ; altfel spus,
îl formăm purtînd pe muchiile unui triedru tridreptun ghic şase segmente
egale OA' OA I' o B ' o B'' oe' OC' (fig. 363)' pornind
din vîrful triedrului şi unind apoi două cîte două
extremităţile acestor segmente.
Octaedrul va avea ca feţe opt triunghiu ri echi-
laterale şi va putea fi considera t evident ca format
din două piramide regulate avînd patru feţe alese
în mod convenab il si ale că.ror baze coincid.
Simetriile octa~drului vor fi, după cum s-a spus
înaint!!, aceleaşi ca şi ale cubului.
· In conformit ate cu aceasta, este clar că acelasi
Fig . 363 plan care taie cubul după un hexagon regulat, ~a
da o secţiune de aceeaşi formă în octaedrul regulat.
Este planul dus prin centru, paralel cu două feţe opuse ale octaedrul ui.
Octaedru l regulat este forma pe care o iau în mod natural cristalele
de alaun.
Cubul este şi el fo.rma în care cristalizează anumite substanţe, cum
ar fi sarea gemă 1 ).
715. În Geometri a plană, am văzut că există o infinitate de tipuri
de poligoane regulate.
Situaţia este fundamen tal diferită în cazul poliedrelo r; în adevăr,
avem următoarea
1) Însă cristalele cubice ale sării prezintă tendinţa de a se reuni în „tremii"
de formă octaedrică .
TEOREMA LUI EULER, POLIEDRE REGULATE 311
Teoremă. Nu există decît cinci tipuri de poliedre regulate.

Se consideră ca aparţinînd aceluiaşi t ip poliedrele ale căror unghiuri
solide au acelaşi număr de muchii, iar feţele acelaşi număr de laturi.
be altfel, vom vedea că două poliedre regulate de acelaşi tip sînt
asemenea 1).
Demonstraţie. Fie m numărul de laturi al fiecărei feţe într-un poliedru
regulat; n numărul de muchii al fiecărui unghi poliedru.
Fiecare unghi al unei feţe este exprimat (163, Obs. ), dacă luăm ca
unitate unghiul drept , prin numărul 2 - ~; însă suma celor n unghiuri
m
grupate în jurul unui vîrf fiind mai mică decît 4 dr, fiecare dintre ele va fi
mai mic decît 4/n. Avem deci
4 4
2-- < -
m n
(egalitatea fiind exclusă) sau
~ + ~n >~- . (15)
m 2
Această inegalitate ne dă ea singură concluzia cerută. În adevăr,
numerele m şi n sînt ambele cel puţin egale cu 3. Ele nu pot fi însă ambele
deodată superioare lui 3, deoarece, pentru m >- 4, n >- 4, avem ~m + ~-<: ~.
n 2
Aşadar, cel puţin unul dintre aceste numere are valoarea 3. Fie
acesta m, urmînd ca apoi să permutăm pe m şi pe n în inegalitatea (15),
care este simetrică în raport cu aceste două numere.
Vom avea atunci
1 1 1
-+-
3 n
> -2
sau n < 6.
Prin urmare, n nu poate lua decît valorile 3, 4, 5.
Simetria inegalităţii (15) în raport cu m şi cu n nu trebuie să ne mire;
în adevăr, aceste numere se permută între ele, cînd trecem de la un poliedru
la reciprocul său.
Avem deci cîte o pereche de so luţii reciproce, ori de cîte ori m ş1 n
sînt diferite, aşadar, în total, următoarele cinci soluţii:
10 m= n = 3;
20 30 m, n = 3,4;
'
40 50 m, n = 3,5.
'
715 bis Teorema lui Euler ne permite să obţinem inegalitatea (15)
ş1, totodată, să aflăm cu ce este egală diferenţa dintre cei doi membri.
În adevăr, fie, ca acolo, F, S, A numărul de feţe, de vîrfuri si de
muchii. '
1) Există poliedre regulate stelate, analoge poligoanelor regulate stelate. Ca şi
în cazul poligoanelor, orice poliedru regulat stelat are ca vîrfuri vîrfurile unui poliedru ·
regulat propriu-zis. Ca atare, poliedrele regulate stelate sînt şi ele în număr limitat.
312 COMPLEMENTE DE - GEOMETRIE IN SPAŢIU
Fiecare faţă avînd m muchii, numărul lor total va fi mF; fiecare

muchie este însă astfel luată de două ori, deoarece este comună la două
feţ~. Avem deci
mF = 2A; (16)
tot astfel (deoarece o muchie uneşte două vîrfuri)
nS = 2A. (16')
E~te suficient să scoatem din aceste două formule valorile pentru F
ŞI peiitru S ŞI să le introducem apoi în formula
F + S =A+ 2,
pentru a obţine
1 1 1 1
-+-=-+-.
m n 2 A
(15')
Odată cunoscute numerele n şi m, vedem că A va fi dat de această

ecuaţie, după care obţinem pe F şi pe S din relaţiile (16) şi (16'). Avem
astfel
10 pentru m=n=3 A= 6; F = S = 4;
20 30
'
pentru m, n = 3,4 A= 12; F, s= 8,6;
40, 50 pentru m, n = 3,5 A= 30; F
'
s= 20,12.
Raţionamentul expus aici nu presupune cîtuşi de puţin că unghiurile
sau laturile ar fi egale.
El ne dă demonstraţia următoarei propoziţii mai generale: nu există
decît cinci tipuri de poliedre avînd toate feţele cu acelaşi număr de laturi_şi
toate unghiurile solide cu acelaşi număr de muchii.
__ Este de observat că inegalitatea (15) rezultă şi din triunghiul sferic ABC
(fig. 362) avînd în C un unghi drept, unghiul din A egal cu ~ dr· (deoarece
n
avem, în jurul lui A, 2n unghiuri egale, a căror sumă este 4 dr) şi unghiul
din -B egal cu ~ dr; este suficient să scriem că suma acestor unghiuri este
m
mai mare decît 2 dr.
716. În sfîrşit, ne dăm seama uşor că, după cum am afirmat mai sus,
două P,._oliedre regulate P, Q, aparţinînd aceluiaşi tip sînt asemenea.
In primul rînd, afirmaţia este evidentă cînd numărul n este egal cu 3,
deoarece, în acest caz, triedrele din P şi din Q sînt egale (ca avînd toate
feţele respectiv egale), şi deci aceste două poliedre satisfac condiţiile de
la nr. 429 .
.Însă orice poliedru regulat P, pentru care n nu este egal cu 3, este
(în virtutea tabelei pe care am întocmit-o) reciprocul unui poliedru regu-
lat P', satisfăcînd condiţia n = 3; tot astfel, Q va fi reciprocul unui polie-
dru regulat Q' de acelaşi tip ca şi P'. Asemănarea dintre P' şi Q' fiind demon-
strată de ce-le arătate mai sus, va implica şi asemănarea lui .P, Q:
TEOREMA LUI EULER. - POLIEDRE REGULATE 313:
' 717. Cele cinci soluţii găsite înainte pentru inegalitatea (15) corespund
~fectiv la cinci poliedre regulate, pe care vom învăţa acum să le construim.
Cunoastem ·
1° Tet~aedrul regulat (711) (m = n = 3, F = S = 4, A = 6).
· 2° Cubul (m = 4, n = 3, F = 6, S = 8, - A = 12).
3° Reciprocul său, octaedrul (714) (m=3, n=4, F=8, S=6, A = 12).
Urmează apoi:
4° Dodecaedrul (m = 5, n = 3, F = 12, S = 20, A = 30). Deoarece
numerele 3 şi 5 satisfac inegalitatea (15), putem construi un triedru a· hcd
{fig . 364), avînd toate unghiurile feţelor egale
<;U : unghiul pentagonului regulat Şi putem
aşeza, în aceste feţe, cele trei pentagoane re-
g ulat_e , egale, numerotate cu 1, 2, 3 în figură
ş i cuprinse, primul între ac şi ad, al doilea
între ad şi ah, al treilea între ah şi ac. Dacă,
în jurul axei pentagonului 1, adică în jurul
dreptei Ox, dusă prin centrul acestui penta-
gon, perpendicular pe planul său, efectuăm o
rotaţie, al cărei unghi este egal cu 1/5 dintr-un
cerc, latura da va lua locul lui ac, şi deci
(dată fiind egalitatea diedrelor de muchii ad
şi ac) pentagonul 2 va lua locul egalului său
3 (ah suprapunîndu-se peste latura cf a pen-
tagonului 3) . Evident, de aici reiese că, re- g
petînd consecutiv această rotaţie , vom căpăta
Fig. 364
alte trei pentagoane (pe care le vom numerota
cu 4, 5, 6), adiacente cu 1, fiecare dintre ele
fi ind adiacent cu cel precedent şi cu cel următor (ultimul fiind adiacent cu 2).
Tot astfel, o rotaţie în jurul axei pentagonului 2 transformă penta-
g onul 6 în 1 şi în 3; aceeaşi rotaţie, efectuată de mai multe ori la rînd, ne
va da deci pentagoanele 7 (adiacent cu 2 şi 3) şi 8 (adiacent cu 7, 2
Şi '6). -
. Dacă vom efectua acum, în jurul axei iniţiale Ox, rotaţia care supra-
pune pe 3 lui 2 şi pe 2 lui 6, faţa 7 se va schimba într-un pentagon regulat
adiacent cu 2 şi cu 6, care coincide evident lui 8. Aşadar, aceeaşi rotaţie,
efecţuată încă de trei ori, ne va da trei pentagoane 9, 10, 11, adiacente fie-
-care cu două dintre feţele 2, 3, 4, 5, 6 şi adiacente între ele (deoarece 7
:ş i 8 al! aceste proprietăţi).
In sfîrşit, deoarece vîrfurile libere ale feţelor 7, 8, 9, 10, 11 (de exem-
plu, g, h, fig. 364) se deduc unele din altele prin rotaţia considerată, ' ele
formează un pentagon plan regulat, care este a 12-a faţă a poliedrului.
Cele expuse la nr. 709 se aplică aici: axa Ox şi analogele ei, normale
la celelalte feţe, sînt concurente într-un punct S, centrul unei sfere ~ de
rază Sa = Sh = „. = R, circumscrisă suprafeţei poliedrale. S este, tot-
odată, centrul unei sfere cr, tangentă la fiecare faţă în centrul _~i; ea este
~fera înscrisă (şi nu exîns_crisă) suprafeţei co·nsiderate, în s~msul că, trecînd
prin punctul O, ea este de aceeaşi parte a planului 2 ca şi O, de aceeaşi
parte a feţei 1 ca şi centrul feţei 2 etc.
Vom arăta că cele douăsprezece pentagoane astfel asamblate mărginesc un po-

liedru convex.
În primul rînd, este clar că feţele 2-6, deduse unele din celelalte prin rotaţi e
în jurul axei Ox, sînt de aceeaşi parte, în raport cu planul feţei 1, cu ceea ce vom
numi „regiunea interioară".
În plus, aceste cinci feţe nu se traversează una pe alta: de exemplu, dreapta d e
intersecţie O a planelor feţelor 3 şi 6 nu traversează nici unul dintre pentagoanele-
3 şi 6. În adevăr, pentagonul 3 este situat în i.nteriorul diedrului a• Ox • c şi, tot
astfel, pentagonul 6 este interior diedrului d • Ox • e (e este vîrful comun feţelor 1, 5, 6).
Aceste două diedre însă, . care sînt cele sub care vedem din Ox laturile ac, de ale-
pentagonului 1, sînt complet exterioare unul celuilalt şi separate prin planul 7t.
Ceea ce am spus despre feţele 3 şi 6 se aplică în · acelaşi fel feţelor 1 şi 7, ambele-
adiacente la faţa 2. Ca atare, faţa 7 avînd două vîrfuri în regiunea interioară în raport
cu planul 1 (cele comune cu faţa 2) este în întregime în regiunea interioară, deoarec e-
nu este traversată de planul 1. Situaţia este aceeaşi pentru toate feţele 7-11 şi , ca
atare, pentru faţa 12, ale cărei laturi aparţin totodată şi feţelor precedente.
Fiecăreia dintre feţele 2-12 îi va corespunde, de asemenea, o regiune interioară.
Există puncte care sînt în regiunea interioară (cum ar fi punctele sferei cr), în raport.
cu fiecare dintre cele douăsprezece feţe. Regiunea P, formată de aceste puncte, este
convexă prin definiţia ei.
Pentru a ne da mai bine seama de forma ei, - şi, în particular, pentru a ne·
convinge că ea este mărginită din toate părţile, - vom considera întîi cele cinci feţ e
vecine cu 1, anume feţele 2-6. Deoarece ele se obţin unele din altele prin unghiuri d e-
rotaţie de 1/5 dintr-un cerc, în jurul lui Ox, aceste feţe vor ap a rţine unei piramide
pentagonale regulate, avînd vîrful pe Ox şi anume în regiunea pe care o vom denumi.
„exterioară", adică aceea în care nu sînt feţele 2-6.
Pentru a ne convinge de acest din urmă fapt, este suficient să observăm că
acestei piramide îi va a parţine pentagonul regulat avînd un vîrf în b, celelalte obţinîn
du-se din el prin rotaţii de cîte 1 /5 dintr-un cerc, în jurul axei Ux. Acest nou pentagon
este direct omotetic cu primul (laturile omoloage fiind paralele şi de acelaşi , sens) „
raportul de asemănare fiind mai mare decît 1, deoarece diagonala unui pentagon regulat
este mai mare decît latura (ca fiind coarda unui arc mai mare). Aşadar, planul său
este, în raport cu vîrful piramidei, de aceeaşi parte ca ş i
faţa 1, însă mai departe.
Suprafaţa laterală a piramidei va putea fi prelun-
gită pînă la planul feţei 12, de exemplu , tăi1;1d-o prin faţa 1,
obţinem un trunchi de piramidă.
O a doua piramidă analogă va avea feţele laterale
în planele feţelor 7-11. O vom mărgini Ia planul feţei 1.
Tăind şi această a doua piramidă prin planul feţei 12, ob-
ţinem un al doilea trunchi de piramidă, adică un poliedru
convex ca şi primul.
Solidul V, comun celor două trunchiuri de piramid ă
astfel definite, va fi convex (solidul V, comun la două po-
liedre convexe V 1 şi V2 , este în mod necesar convex, pentru
că este mărginit de feţe care aparţin lui V 1 şi lui V 2 şi pentru
că o faţă a lui V 1 prelungită lasă de aceeaşi parte pe Vi
Fig. 365 în întregime, deci şi pe V în întregime, interior lui V1 ) .
EI este mărginit numai de feţele şi de muchiile pe care-
Ie-am construit (cu eliminarea oricărui alt segment aparţinînd unei drepte de inter-
secţie a planelor a două feţe), deoarece am demonstrat că două feţe nevecine nu se-
traversează.
5° Icosaedrul regulat (m = 3, n = 5, F = 20, S = 12, A = 30}

(fig. 365), reciprocul celui precedent.
717 bis. Rotaţiile şi simetriile dodecaedrului. Faţa 12 admite , prin
construcţie, aceleaşi rotaţii în jurul axei Ox ca şi faţa 1. Planul ei este deci
paralel cu planul 1; ea este simetrica lui 1 î~ raport cu S. Deoarece
TEOREMA LUI EULER. POLIEDRE REGULATE 31 5-
fiecare_faţă are astfel opusa ei, întregul poliedru admite pe S ca centru

de simetrie.
Fiecare faţă a dodecaedru lui admite o axă de rotaţie de ordinul 5,.
care coincide cu aceea a feţei opuse; în total deci 6 ·4 = 24 rotaţii. Fiecare-
pereche de vîrfuri opuse admite cîte o axă ternară, în total 10 ·2 = 20 ;
orice pereche de muchii opuse dă cîte o axă binară, deci 15 rotaţii. Aceste·
deplasări diferite, în mod cert distincte unele de altele, împreună cu depla-
sarea identică, ne dau totalul de 60, dublul numărului de muchii.
Fiecare muchie dă un plan de simetrie, anume planul perpendicu lar-
pe mijlocul ei şi comun cu acela al muchiei opuse: în total 15 plane de sime--
trie, planele bisectoare ale diferitelor diedre nefiind distincte de planele-
precedente. Regăsim astfel cele 15 axe binare (fiecare dintre ele este per-
pendiculară pe cîte două muchii) .
Fie A o astfel de axă de ordinul doi. Planul de simetrie n, perpendicu lar
pe ea, va trebui să fie perpendicu lar pe mijlocul unei alte muchii şi deci să
conţină o altă axă de ordinul al doilea A'. Cele două transpoziţii cores-
punzătoare au ca produs (417, Obs.) o transpoziţie de axă A", perpendi-
culară pe planul primelor două. Cele 15 axe binare se grupează deci în cinci
triedre tridreptungh ice, de felul lui AA 'A". Dodecaedru l are deci (ca şi icosa-
edrul) notaţiile fiind cele de la nr. 710 bis:
·un centru de simetrie S;
6 axe de ordinul al cincilea, 10 ternare, 15 binare: 6A 5 , 10A 3 , 15A 2 ;
15 plane de simetrie n.
718. Calculul dimensiuni lor poliedrelor regulate: Fie r raza sfere i
înscrise, R raza sferei circumscris e, p raza cercului circumscris unei feţe .
Relaţiile dintre aceste trei lungimi sînt acelea.şi pentru un poliedru
regulat .şi pentru reciprocul său.
în adevăr, fie A (fig. 366) un vîrf al primului poliedru P, b centrul
unei feţe căreia îi aparţine acest vîrf; S centrul sferei c i r c u m - §
scrise. Poliedrul reciproc P' va _putea fi considerat ca avînd
un vîrf într-un punct B' al lui Sb, centrul unei feţe căreia îi A
aparţine acest vîrf fiind proiecţia a' a lui B' pe SA. Cantită- b _ I
ţile r, R, p sînt: pentru primul poliedru, Sb, Sa, bA; pentru al \ c :
doilea, Sa', SB', a' B'. Concluzia noastră rezultă deci din ase- ~\ I
mănarea triunghiuri lor dreptunghic e SAb, Sa' B'. a'
Fie acum m numărul de laturi al fiecăreia dintre feţe_le \c1 I
lui P, iar n numărul corespunzător pentru P'; c mijlocul unei \ 1I
muchii ,duse din A în faţa de centru ba poliedrului P; c' mij- \I\
locul muchiei corespunzătoare (dusă din punctul B' şi situată \ \1
în faţa de centru a') în poliedrul P'; astfel, c şi c' sînt pe '~
aceeaşi rază perpendiculară pe Ac, B' c' (fig. 366), bc fiind, de s
altfel, perpendiculară pe Sb, iar a' c' pe Sa'. Fig. 366
Să notăm, ca în Geometria plană (cap. VII, Cartea a
cincea) cu Cm şi cu am latura şi apotema poligonului cu m laturi, înscris în
cercul de rază 1; vom avea
Ac= bA • cm/2, bc = bA·am· (17)
B'c' = B'a'•cn/2, - a'c' = B'a' •an. (17')
$16 ·caMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
Însă triunghiurile dreptunghice asemenea Sbc, SB' c', de o parte ,

şi Sac, Sa'c', de cealaltă, ne dau
bc Sb Ac Sa
-=-, - =-;
B'e' Se' a'e' Se'
înlocuind pe bc, B' c', Ac, a' c' prin valorile preced ente şi împărţind membru
c u m embru, pentru a elimina pe Se', avem
am • an = _§!!._ = .!._.
(em/2) (en/2) SA R
Deoarece, p e de altă parte, R 2 = r 2 p2 , putem scrie +
__r_ = R q
am• an (em/2) (cn/2) V(em/2) 9
(en/2) 2 -am2 a„2 '
· ' ·'
cantitatea de sub radical din ultimul numitor putînd fi înlocuită .(date
fiind relaţiile a;, +(
cm/2) 2 = a;+ (cn/2) 2 = 1 )1 ) prin 1 - a;, ,...-- . a! , sau
( cm/2) 2
+( 2
cn/2) - 1 sau prin (cm/2) 2 - a;·. .
O dată ce cunoaştem r e la ţi ile dintre r , R şi p, laturile poliedrelor
sînt evident date de relaţiile (17) şi (17' ).
Luînd pe R ca termen de comparaţie, găsim: , •·
T etraedru
1
(v. nr. 167), r = R/3; p =
2V2
Cm = Cn =V3; am=an=2; - - R;
3
latura: pcm =
2
Y36 R .
·c ub. Octaedru
Cm= V2, Cn = V3; V-2/2 , an=_!_; (v. nr. 166), r = R/V3·;

2
2 . \pcn . V2_R (cub )

p=
V. 3R; laturi:
pcn =
3
f2R (octaedru).
Dodecaedru. I cosaedru
Cm=
.V10 - 2 V5 .
' Cn = V3; am = -
vs -+- 1 , an= 1/2 (v. nr. 170); :
2 4
,°= V5 + 1 _ _ R = rf 5 + 2 V5 R ; P = .{ 10 - 2 V5 R;
V10 - 2 V5 V3 V 15 V 15 .
1) Condiţia care exprimă că această cantitate este pozitivă este .inegalitatea (15),
date fiind relaţiile am = cos~- , Cm = 2 sin ~ . .
m, m
TEOREMA LUI EULER. POUHDRE' REGULATE 317
flCm =
V-5-1 R (dodecaedru),
.! ;;· V3
laturi { ~Cn .( 10-2 Vs R

V 1s
EXERCIŢII
' .'
1001. Toate poligoanele plane convexe au aceeaşi conexiune (se va demonstra

întîi acesţ fapt pentru triunghiuri, apoi, cu ajutorul rezultatului obţinut, se va arătlji
că pµtem trec~, fără a schimba conexiunea, de la un poligon oarecare la un· poligon
avînd cu o latură mai puţin (compară cu nr. 265)).
(De altfel, teorema este valabilă şi pentru poligoanele concave) .
. . 1002. Ordinul de conexiune al unei porţiuni oarecare din aria unui poliedru este
de aceeaşi paritate ca şi numărul contururilor sale (exemplu: aria reprezentată în
fig·. 344 are două contururi ş i este de conexiune dublă).
, De observat că orice secţiune măreste sau micşorează cu o unitate numărul
coti'tuforilor. ' .
. În particular, da că suprimăm o faţă oarecare a unui poliedru care satisface. con-
diţiile · de la nr. 698, ohţinem întotdeauna o suprafaţă poliedrală avînd ordinul de
conexiune im par.
' · 1003. În orice poliedru, avem (notînd cu A numărul de muchii):
2A = 3F3+ 4F4 + 5F 5 + ...= 3S3 + 4S 4 /+ 5S5 + ... ,
'
notÎrid cu F 3 , F 4 , F 5 , • •• numărul de feţe triunghiulare, patrulatere, pentagonale, ... , iar·
CIJ. S 3 , ,S., S5 ,„. numărul de unghiuri poliedre cu trei, patru, cinci, ... feţe (compar ă
cu 715. bis.) .
' . 1004.
'.I · · .·
În orice poliedru de gen zero, avem (în notaţiile de la nr. 705)
6F - 12~ 2A ~3.F ~A + 6,
6S - 12 ~ 2A ~ 3S ~A + 6.
(pentru acest exe rciţiu şi pentru cele următoare, se va folosi ex. 1003).
. 1005. Un poliedru de gen zero are cel puţin o faţă triunghiulară sau cel puţin;
un 'unghi triedru .
' ·: '"" Numărul de feţe triunghiulare adunat cu numărul de unghiuri triedre dă u n
tot~l te l puţin egal cu opt .
. '.' ''. 1006. Într-un poliedru de gen zero, este imposibil ca toate feţele să aibă mai
nitilt''de c.lnci la turi , şi este imposibil ca toate unghiurile poliedre să aibă mai mult de
c'irfo i'. feţe.
. 1007. Nu ex istă poliedru de gen zero care să aibă exact şapte muchii (ex. 1004).
''' :' 1008, Un poliedru de gen zero are exact cinci feţe. Ce valori pot. avea numărul
·d\3 . vîrfuri şi numărul de muchii?
'' · "'.1.009. Un poliedru de gen zero care nu are nici o faţă triunghiulară şi nici 0<
faţă patrulateră, are cel puţin 12 feţe pentagonale şi 20 de unghiuri triedre. Enunţul
a'na lo'g pentru un poliedru neavînd nici un unghi triedru şi nici un unghi tetraedru.
r'n poliedru de gen zero care nu are nici o faţă patrulateră şi n.ici -0 faţă _penta;
gonală , are cel puţin patru feţe triunghiulare.
1010. Suma unghiurilor tuturor feţelor unui poliedru de gen zero este dublu,~
sumei unghiurilor unui poligon plan convex avînd acelaşi număr de vîrfuri .
. 1011. Dacă un punct a este situat de aceeaşi parte ca şi centrul sferei directoare
s·· în 'ra·p'ort cu un plan P, atunc i polul lui P se află de aceeaşi parte · ca şi ·c entrul
sferei S în raport cu planul polar al lui a .
. ·, ·.' Să . se tragă de aici concluzia · că un poliedru- convex are · ca polar reciproc, în.
raporţ ev q sferă a l cărei centru este un punct interior poliedrului, un poliedru convex
a'vînd"·ca ' vîrfuri polii feţelor primului poliedru, ca feţe planele polare ale vîrfurilor
acestuia şi ca muchii reciprocele muchiilor primului poliedru.
:318 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
Punctele interioare noului poliedru corespund planelor în întregime exterioare

.ale poliedrului iniţial, şi invers.
1012. Să se arate că teorema lui Euler pentru poliedrele convexe se deduce din
teorema care dă aria unui poligon sferic (se va efectua o perspectivă pe o sferă, avînd
-ca centru un punct interior poliedrului).
Ce obţinem, dacă exprimăm aria triunghiului sferic ABC (fig. 362) în funcţie
·de unghiuri?
1013. Dacă un punct variază în interiorul unui poliedru regulat, suma distanţelor
sale la feţe rămîne constantă.
1014. Prelungind patru feţe alese în mod convenabil ale unui octaedru regulat,
formăm un tetraedru regulat; putem forma astfel două tetraedre cu feţele unui octaedru dat.
1014 bis. Diedrul octaedrului regulat şi cel al tetraedrului regulat sînt suple-
mentare. Ce fel de soluţie se obţine din reunirea unei jumătăţi de octaedru (unui octaedru
tăiat de un plan diagonal) cu un tetraedru regulat, adiacent octaedrului după o faţă
comună? „
1015. Există cinci cuburi avînd fiecare vîrfurile comune cu ale unui dodecaedru
i:egulat dat. Fiecare muchie a unuia dintre aceste cuburi este diagonala uneia dintre
feţele dodecaedrului. Fiecare vîrf al dodecaedrului aparţine la două dintre cuburile
considera te.
1015. bis. Invers, fiind dat un cub, să marcăm pe fiecare muchie sensul care
·merge de la vîrful aparţinînd primului dintre tetraedrele regulate pe care le putem
înscrie în cub la un vîrf al celui de-al doilea tetraedru; apoi ducem prin această muchie
un plan care formează, în exteriorul poliedrului, un unghi ascuţit a: determinat cu
faţa cubului, situată în stînga muchiei considerate, în raport cu sensul stabilit pe
.această muchie.
Cele 12 plane duse în acest fel formează cele 12 feţe ale unui poliedru numit
dodecaedru pentagonal1). Să se arate că, pentru o valoare· anumită a lui a:, dodecaedrul
pentagonal este un dodecaedru regulat:
Dacă unim un vîrf al dodecaedrului regulat, care nu aparţine cubului dat, cu
c entrul feţei celei mai apropiate a cubului, şi cu vîrful cel mai apropiat de această
faţă, cele două drepte unind aceste puncte vor forma cu faţa cubului, prima un unghi
de 45° , iar a doua, un unghi de 30°.
Să se construiască, în baza acestei duble observaţii, proiecţia dodecaedrului
!regulat pe un plan paralel cu o faţă a cubului înscris.
1016. Cu feţele unui icosaedru regulat, alese în mod corespunzător şi prelungite,
;putem forma cinci octaedre regula te.
Invers, fiind dat un octaedru regulat, să fixăm pe fiecare muchie sensul în
!raport cu care faţa aparţinînd primului dintre cele două tetraedre pe care le putem
forma cu feţele solidului (ex. 1014) să apară în stînga; apoi împărţim această muchie
într-un raport determinat, segmentul cel mai mare precedîndu-1 pe celălalt, dacă
parcurgem muchia în sensul fixat. Să se arate că, pentru o anumită valoare a raportului
de diviziune, punctele de diviziune sînt vîrfurile unui icosaedru regulat. Să se afle
această valoare.
1016 bis. Rotaţiile pe care le admite dodecaedrul pentagonal (ex. 1015 bis),
dacă nu este regulat, sînt aceleaşi cu ce le pe care le admite tetraedrul înscris în cub.
În schimb, simetriile în raport cu centrul şi cu planul sînt acelea dintre simetriile
cubului care nu aparţin tetraedrului 2 ).
1017. Să se calculeze raza sferei tangente la toate muchiile pentru fiecare tip de
poliedru regulat.
1017 bis . Să se calculeze volumele diferitelor poliedre regulate înscrise în sfera
de rază R.
1) Dodecaedrul pentagonal este forma sub care se prezintă în natură unele mi-
nerale (pirita).
2) Această mulţime de rotaţii şi de simetrii caracterizează, în cristalografie, si-
metria cubică hemiedrică. '
Bineînţeles, se lasă de o parte ·c azul cînd dodecaedrul pentagonal devine un
dodecaedru regulat şi cînd apar simetrii în plus.
Volumele a două poliedre regulate conjugate, înscrise în aceeaşi sferă, sînt în

..ace laşi raport ca razele sferelor dintre care una, este tangentă la toate muchiile primului
poliedru, iar a doua, l a toate muchiile celuilalt,
1018. Rotaţiile binare ale tetraedrului (împreună cu deplasarea identică) formează
ele singure un grup, care este un subgrup invariant (712 bis) al grupului rotaţiilor
-te traedrului (v. nr. 417, Ctbs.).
Acest subgrup este, totodată, un subgrup invariant al grupului de rotaţii al cubului.
1018 bis. Rotaţiile binare ale tetraedrului efectuează asupra celor patru vîrfuri
.ale sale aceleaşi schimbări de ordine , care, aplicate la patru puncte coliniare, nu le
modifică raportul anarmonic. ·
1019. Combinînd în mod convenabil rotaţiile de ordinul al doilea ale cubului,
putem reproduce toate deplas ă rile pe care le admite acest solid.
Putem ajunge l a ace l aşi rezultat, luînd ca punct de plecare numai rotaţiile de
·ordinul al patrulea, nu însă numai rotaţiile de ordinul al treilea.
Grupul tetraedrului şi grupul considerat la exerciţiul 1018 sînt singurele sub-
grupuri invariante ale grupului cubului. Al doilea este singurul subgrup invariant al
grupului tetraedrului.
1019 bis. Putem obţine întregul grup al dodecaedrului, pornind numai de la
rotaţiile binare, sau numai d e la cele ternare, sau numai de la cele d e ordinul a l
o<J incilea (în ultimele două cazuri, este suficient să obţinem prin combinarea unor rotaţii
<le ordinul trei sau a unor rotaţii de ordinul cinci, o rotaţie binară). 1
Să se deducă de a ici că grupul dodecaedrului nu conţine nici un subgrup invariant ).
1020. Paralelipipedul cel mai general care admite o axă de simetrie de ordinul
al treilea este romboedrul (390 bis).
Acest solid poate fi tăiat de un plan după un hexagon regulat.
1021. Să se deducă, din observaţiile de la nr. 712, calculul dimensiunilor polie-
<lrelor regulate.
(Se vor lua drept puncte ex, f3 mijloacele a două muchii vecine dintr-o aceeaşi faţă).
Să se compare fez ultatele la care conduce aplicarea acestei metode la un poliedru
şi la reciprocul său.
Să se arate că, A. tiind numărul de laturi al poligonului r egulat avînd ca vîrfuri
.consecutive p e ex şi p e [3, iar ca centru centrul sferei circumscrise poliedrului, m şi n
fiind numerele considerate în text (715), avem
(c1J2)2 = (cm/2)2 - a! = (an/2)

2
- a,~,·
Pentru dodecaedru şi p entru icosaedru, avem astfel relaţiile date la exerciţiile

·181, 182; pentru cub şi octaedru, relaţiile analoge se referă la hexagon, la pătrat şi
la triunghiul ec hilatera l.
R r p
două poliedre
Avem apoi iar muchiile celor
(cm/2) (cn/2) aman .!. Cf..
2
,sînt respectiv 2Rct..fcn, 2Rc1Jcm·

1021 bis. Diedrul V, cuprins între două feţe vecme ale unui poliedru regulat,
·este dat de formula
. V an
sin-=---.
2 1
2cm
1 ) Pentru motive despre care nu putem da aici nici cea mai mică idee şi care iş1
au originea în lucrările lui Galois (v. nr. 793, nota 2), această propoziţie şi, în general,
noţiunea de subgrup invariant joacă un rol fundamental în alge bră (deci şi în studiul
problemelor care form ea ză obiectul Notei E). Datori tă lor, raţionînd despre cele cinci
cuburi de la exerciţiul 1015, putem demonstra imposibilitatea de a rezolva prin radicali
·ecua ţia generală de gradul al cincilea.
V /2 este un unghi ascuţit într-un triunghi dreptunghic afo cărui laturi au ca măsur ăi
1
(ex.
.
1021), - Cm·
2
1022. Fiind dat un poliedru regulat P, considerăm una oarecare dintre muchiil.e
sa le A; co~struim o prismă avînd muchiile p aralele cu A şi ca bază un triu"ngh~
echilateral avînd centrul pe A, unul dintre pla nele de simetrie a le prismei tr ecîn d
prin centrul poliedrului. Procedăm la fe l cu toate muchiile, astfel ca prismele 9bţinute
să fi e egale şi aşezat e la fel. Mărginim prisma construită în jurul fiecărei
muchii la
inters ecţ iile ei cu prismele analoge coresp unzătoare muchiilor vecine şi presupunem
· că
prismele (astfel mărginite) construite în jurul unor muchii necons ec utive nu au p\l.ncte-
comun e. ·
Fie Q poliedrul format de mulţimea tuturor prismelor de mai sus (după ce f eţe le
poliedrului iniţi a l P au fost înlăturat e) . Să se afle (P fiind, p e rînd, fiecare dintre
cele cinci poliedre regulate) ordinul de conexiune al suprafeţei obţinute, dacă îndep ă rtăm
o faţă a lui Q. Să se d etermine acest ordin 1° cu ajutorul teoremei generalizate a lu ii
Euler (706), 2° direct.
Ordinul astfel obţinut ar fi oare modificat, dacă prismele ar fi fost polig9rţal e
şi nu triunghiulare ?
!CAPITOL lTL VI
SECTIUNI
' .
PLANE ALE CONULUI SI ALE CILINDRULUI DE ROTATIE
.
719 . .Teoremă. Secţiunea unui con de rotaţie printr-un plan este:
O e lipsă, dacă planul dus prin Pîrf paralel cu planul secant es te exterior
s conului;
O hip e rbolă, dacă planu l dus.
prin Pîrf, paralel cu planul sec"ant,
taie conul după două generato.are
distincte;
O parabolă, dacă planul dus
prin µfrf paralel cu planul secant
este tangent la con. ,. . '
Fie S vîrful conului, S x 'axa
sa, P planul secant. Să ducem prin.
Sx un plan perpendicul ar pe 'P, care
va tăia conul după două genera-
toare SA, SB; vom alege acest
plan SAB, care este un plan' d e
simetrie al fi gurii, ca plan ' :i.l <;le-
senului. · '' „ ·
Potriv it enunţului, vom d eo-
sebi tre i ca zuri:
C a z u 1 1. (Planul para le}
cu P , dus prin S, este exterior co-
nului). Fie A şi B punctele ' de in -
Fig. 367 tersecţie ale generatoare lo.r din'pl"a-
nul d ese riu~ui cu plariul ·P (fig:'3f3.1) .
.. Printre cercurile tangente la ce le trei laturi ale triunghiulu i. .SAB,
dou ă au centrele O, O' situate pe Sx; acestea sînt· cercul inscri.s şi -c;e11cu l 1
SECŢIUNI PLANE ALE CONULUI ŞI ALE CILINDRULUI DE ROTAŢIE 321
exînscris în unghiul S . Punctele lor de contact F, F' cu AB se situează

între A şi B; punctele lor de contact C, D, C', D' (fig. 367), cu SA şi cu
SB, se situează chiar pe SA, SB pentru cercul O; pe prelungirea lui SA
şi a lui SB dincolo de A şi de B pentru cercul O'.
Să rotim figura (cu excepţia lui AB) în jurul lui Sx. Dreptele SA,
SB generează un con; cercuri le O, O' generează două sfere înscrise în con
(451 ), prima după paralelul CD, a doua după paralelul C' D'. Aceste două
sfere sînt, de altfe l , tangente în F, F' la planul P (354).
Fie acum M un punct arbitrar al secţiunii . Generatoarea care trece
prin M taie cercur ile CD, C' D' în două puncte I , I' şi, în aceste puncte,
ea este tangentă la sfere le O, O'. Pe de altă parte, MF fiind tangentă la sfera O
şi MF' la sfera O', avem, în virtutea teoremei de la nr. 4·51,
MF =Ml, MF' =MI'.
Suma MI+ 1vJI' este însă ega l ă 1 ) cu segmentul II' care este constant,
deoarece se obţine din CC', printr-o rotaţie în jurul lui Sx. Aşadar, punc-
tul M se află pe o e lip să fixă, de focare F, F'.
Invers, orice punct M situat pe această e lip să este comun pur.c·
tului ? şi conu lui.
In adevăr, putem duce prin M, în planul P, o dreaptă care să taie
conul în două puncte M', M" (de exemp lu, dreapta care uneşte punctul 111
cu punctul de intersecţie al axei 2 ) Sx. Conform celor arătate mai sus·, aceste
pun cte sînt situate pe elip sa E, care nu poate avef.! cu această dreaptă un al
treilea punct comun M, distinct de primele.
Aşadar, elip sa E şi seC'ţiunea co in cid perfect.
CGrolar. Fiecăruia dintre fo care îi corespunde o dreaptă a planului secant
(denumită directoare ), avînd proprietatea că distanţa de la un punct arbitrar
al secţiuni:i la această dreaptă este într-un raport constant cu distanţa aceluia.şi
punctAlafocar. A
In adevăr, am văzut că avem MF = MI . .Insă MI este într-un raport

constant cu distanţa Mm a punctului M la planul II al cercu lui CD, deoarece
triunghiul dreptunghic Mml are unghiul din M constant (e gal cu unghiul
dintr e SI şi axa conului) şi deoarece M este situ at în planul fix P, această
di sta nţă Mm este proporţională (366) cu distanţa lui M Ia dreapta Ly
(fig. 367), intersecţia planelor P şi II.
Această dreaptă Ly se bucură de proprietatea men ·ţionată în enunţ.
719 bis. Cazul 2. (Planul paralel cu P, dus prin S, taie conu l după
două generatoare). Fie iarăşi A şi B (fig. 368) punctele în care generatoarele
din p lanu l desenului întîlnesc planul P. Aceste puncte sînt pe două pînze
diferite ale conului. Printre cercurile tangente la cele trei laturi ale triun-
ghiului SAB, cele două care au centre le O, O' pe axă sînt exînscrise unghiu-
rilor din A şi din B. Punctele lor de contact F, F' cu AB cuprind seg-
1) În adevăr, suma şi nu diferenţa segmentelor MI şi JVJI' este ega l ă cu II';

altfel spus, M este efec tiv între I şi I', şi nu pe una dintre prelu ngiri le lui II',
În adevă r, ce le două sfere cărora le aparţin r espectiv I şi I' se află de părţi diferite
ale p la nului P, iar punctul M în ac es t plan.
2) Inters ec ţia unui con de rotaţie cu o dreaptă situată în acelaşi plan cu axa se
obţine im ediat, ducînd planul astfel format, care ţaie conul după două generatoare ;
avem deci întotdeauna două puncte de intersecţie (la distanţă finită sau la infinit).
21 - L ecţii de geometrie elementară, voi. II

COMPLEMENTE DE QEOMETRIE IN SPAŢIU
322
mentu l AB. Punctele lor de contact cu SA, SB vor fi iarăşi notate cu

C, D, C' , D' , punctul C fiind situat între S şi A, iar D' între S ş i B.
Dacă rotim figura (cu excepţia lui AB) în jurul lui Sx, segmentele SA
şi SB generează un co n ; cercurile O, O' dau două sfere înscrise după cercur il e
paralele CD, C' D' şi tangente în F, F' Ia
o planul P.
T
Dacă M este un punct oarecare al
secţiuni i , generatoare a care trece prin acest
punct întîlneşte cercurile CD, C'D' în două
puncte I, I' şi avem iarăşi 1'vf.F = M I ,
MF' =MI', astfel că diferenţa 1 ) dintre MF
şi MF' este ega l ă cu diferenţa dintre MI
şi MI', a di că cu II'; această lun gime este
constantă (719) şi ega l ă cu CC'. Aşadar,
punctul M se află pe o hip erbo lă fixă, de
focare F; F' .
Asimptotele acestei hiperbole sînt,
evid ent, paralele cu generatoare le G, G' ale
\ conu lui , paralele cu planul P. In adevăr,
\
dacă o generatoare variabilă se apropie de
' G, intersecţia ei cu P se îndepărtează la
infinit într-o direcţie paralelă cu G.
Invers, orice punct M de pe această
hiperbolă aparţine conului, cum ne mai put~m convinge, ducînd prin M o
dreaptă care să taie conul în două puncte. Intr-un cuvînt, hiperbola este
secţiunea cerută .
Cele două ramuri ale hiperbolei sînt, evident, situate fiecare pe cî te o
pînză a conu lui.
O b s e r v a l i i. Dacă P se deplas ează paralel cu e l însuşi, secţiunile
su ccesive vor fi evident curbe omotetice, raportul de asemănare fiind ega l
cu raportul dintre distanţele planelor . secante la vîrf.
Dacă, în această deplasare, P a junge să tr eacă pr in vîrful conului,
se c·ţiunea se r educe la un sistem de două generatoare .
Aşadar ( cf. nr. 499), un sistem de două drepte es le o formă limită a
hiperbolei . Omotetica H a unei hiperbole fixe H 0 tinde către această pereche
de drepte , şi nu către un punct ·unic, dacă facem ca raportul de asemănare Ir
să tindă către zero (centrul de omotetie fiind, de exemplu, centrul curbei).
În adevăr, fie x 1 o abscisă determinată nenulă, axe le de coordonate fiind
asimptotele , presupuse fixe; hiperbola variabilă H, a cărei ecuaţie raportată
)a aceste axe este (516) xy = A, va avea, oricare ar fi A, un punct JV1 1 de
abscisă x 1 a cărui ordonată y 1 = A : x 1 va tinde către zero, odată cu A.
Cît priveşte omologu l de pe hiperbola fixă H 0 , acesta se ra îndepărta
la infinit, în aceste condiţii 1 ), deoarece abscisa sa este x 1 /k .
1)1\11 este situat pe una dintre prelungirile lui I I' (nu între I şi I'), dtl_oarece
cel e două sfere sînt de aceeaşi parte a planului P.
2) Întîlnim situaţii ana lo ge ori de c ite ori transformăm prin omotetie, cu un
raport care se anu l ează,· o curbă cu ramuri infinite, f'!U condiţia ca acestea să aibă
direcţii asimptotice determinate.
Corolar. Fiecărui foca» îi corespunde o dreaptă din planul secant (num ită
directoare ) avînd proprietatea că distanţa unui punct arbitrar al secţiunii
la această dreaptă este într-un raport constant cu distanţa aceluiaşi punct
la fo car.
Această dreaptă este (ca la nr. 719) int ersecţia planului secant P
şi a planului para lelului după care una dintre cele două sfere O, O' este
înscrisă în con.
720. Cazul 3. (Planu l dus pr in S, paralel cu P, este tangent la con).
Generatoare a de contact se află atunc i, din motive de simetrie, în p lanul
dus prin Sx, perpendicu lar pe P; ea este deci una dintre ce le două drepte SA,
SB. Vom denumi această generatoare SB,
iar A va fi punctul în care cea l altă gene- s
ratoare, situată în planul desenului, va
întî lni planul P, astfe l că Ab (f ig. 369)
va fi urma ( paralelă cu SB) a lui P pe
}Jlanu l desenului.
Nu există (cf. nr. 94) decît două cercuri
tangente la cele trei drepte SA, SB, Ab:
unul sin gur îşi are centru l O pe Sx; fie
C, D, F (fig. 369) punctele sa le de contact. y
Primele două generează (ca la nr. 719-
719 bis ) prin rotaţie în jurul axei paralelul
de contact al conului dat cu sfera d e cen- \
\
tru O si de rază OF. \
Vedem, la fel ca mai sus (cazurile \
1, 2, Cor.) că distanţa unui punct oarecare
Mal secţiun ii la punctu l Feste într-un ra- D
M
port constant cu distanţa ace lu ia şi p un ct la
dreapta Ly, care este intersecţia planului P Fig. 369
cu planu l cercului CD, dreaptă evident
perpendiculară pe planul desenului (355, Cor. II), intersecţia sa cu acest
p lan fiind punctul L, în care se întîlnesc dreptele Ab, CD.
Însă, dacă M se află în A, distanţa sa la Ly nu este alta decît A L,
şi AL = AC, deoarece triunghiul LAC este asemenea cu triunghiul isos -
cel SCD. Deoarece AC= AF, raportul constant al distanţelor lui M ' la
punctul F şi la dreapta Ly este ega l cu 1. Secţiunea este o parabolă, avînd
focarul în F şi dreapta Ly ca directoare .
Ap licînd aceeaşi demonstraţie ca în cazur ile precedente, arătăm că
parabola este situată pe. con.
O b s e r v a ţ i e. ln acest a l treilea caz, dacă planul secant trece
prin vîrf, el este tangent la con şi are deci comun cu e l două generatoare
confundate.
Două drepte confundate sau, mai curînd (cum n e convingem, depla-
sînd continuu planu l secant paralel cu e l însuşi, pînă în poziţia sa tan·
gentă), două semidrepte confundate sînt deci o formă limită a parabolei.
Omotetica unei parabole în raport cu vîrful tinde către această formă
limită, Clacă raportul de omotetie tinde către zero . ·
21*
720 bis. În virtutea teoremei de la nr. 720 (ş i a reciprocelor pe care

le vom demonstra la nr. 722 ), elipsa, hiperbola şi parabola au primit numele
comun de secţiuni conice (sau, mai simp l u, conice).
721. Cazul cilindrului.
Teoremă. Secţiunea unui ci lindru de rotaţie printr-un plan este o elipsă
Evident, această teoremă poate fi considerată ca un caz limit ă al
celui tratat la nr. 719, dacă vîrful conului este aruncat la infinit. De altfel ,
demonstraţia este bazată pe cele precedente: planu l
b desenului, dus perpend icular pe planul secant P, prin
axa cilindrului, îl taie pe acesta după dou ă genera-
toare paralele Aa, Bb (fig. 370), care vor ţine lo cul
generatoarelor SA, SB din raţionamentul referitor la
con . Cercurile O, O' fiind determinate, ca în cazurile
precedente, ·astfel încît să fie tangente la cele dou ă
drepte ş i la urma AB a planului P pe planul tabloului ,
rationamentul se încheie fără nici un fel de modifi căr i
(v: fig. 370, unde notaţiile sînt aceleaşi ca în fig. 367)-
722. Următoarele teoreme pot fi considerate ca
fiind reciprocele celor precedente.
Teoremă. O elipsă oarecare dată poate fi aşezată
pe un con de rotaţie oarecare dat .
Să încercăm a determina planul secant P din
fig . 367, astfel ca secţiunea să fie o elipsă E, egală
cu o e lip să d ată .
Fig. 370 În acest scop remarcăm că segmentul A B va
trebui să fie axa mare a elipsei E, deci egal cu axa
mare 2a a elipsei date. Pe de altă parte, F şi F' fiind focarele lui E ,
FA - F B = FA - F' A = FF', va trebui să fie ega l cu distan~a focal ă
2c a e lipsei date . Avem însă evident (fig. 367): s
FA - F B =AC - BD = AC SC - +
- (BD +
SD ) = SA - SB.
Aşadar, SA - SB= 2c.
Reciproc, dacă distanţe l e SA, SB sînt astfel,
încît SA - SB= 2c, AB = 2a (generatoarele SA,
SB fiind în acelaşi plan cu axa), planul dus prin
AB, perpendicular pe planul SAB, va tă ia co~ul
după o elipsă a cărei dist anţă focală va fi 2c, iar \
axa mare 2a, adică ega lă cu elipsa dată. \
Prin urmare, totul se reduce la construcţia \
- - - - _ _ .:__.J4•
triunghiului SAB, în care cunoaştem unghiul din A
S (egal cu unghiul la vîrf a l conului ) , latura opusă Fig. 371
AB şi diferenţa SA - SB.
Să luăm pe prelungirea lui
SB, SA' = SA (fig. 371.), astfel ca BA'=
= SA - SB. Unghiul AA' B este cunoscut şi ega l (dat fiind că SAA' este
iso scel) cu jumătatea suplementului unghiului la vîrf al conu lui . Cunoaştem ·
deci, în triunghiul BAA', două latur i AB_, BA' şi unghiul opus uneia dintre
ele; totodată, unghiul cunoscut fiind ascuţit, iar latura opusă mai mare
SECŢIUN I PLANE A LE CONULU I ŞI ALE CILINDRULUI DE ROTAŢIE 325
decît latura vecină, sîntem într-un caz (cf. n r. 87) în care problema admite o
so luţie, şi numai u na. O d ată t r i unghiu l BAA ' constru it, va fi suficient să
clucem perpend iculara prin mij locul lu i AA ' , care va tăia pe A' B, pre lu n git
d inco lo de p unctu l B ( dator ită dub lului fapt reamintit mai su s) .
Corolar. L ocu l geometric a l vîrfuri lor conuri lor de r otaţie care trec printr- o
e lipsă este o hiperbo lă (fig. 372) avînd ca vîrfuri focarele elipsei dale, ca focare
vîrfurile axei mari şi al cărei plan este perpen-
dic ular pe planu l elipsei .
Aceasta este hiperbola focală a elipsei
c onsiderate.
Axa fiecăr ui con nu este altceva decît tan-
ae nta la hiperbolă în vîrful corespunzăto r.
În adevăr, vîrful S al unui con de rotaţie
c are trebuie să treacă printr-o e l ipsă dată, de
axă mare AB si de distantă focală 2c, t r ebuie să I \
I \
f ie 1° situ at în,p la nul dus pr in AB, perpend icular
Fig . 372
pe p lanu l elipsei, 2° astfe l ca diferenţa d intre SA
ş i SB să fie egală cu 2c . De a ltfe l ,· hiperbola
definită în aceste c~ondiţii trece efectiv prin focare le F, F' a le elipsei date
(FA - FB = 2c). In p lus, axa conu lui este bisectoarea unghiului ASE,
ad ică tangentă la hiperbolă.
Teoremă. Putem aşeza o elipsă dată pe un cilindru de rotaţie dat, dacă
axa mică a elipsei este ega lă cu diametrul cilindrului.
Ca în demonstraţia teoremei precedente, vom vedea că distanţa foca l ă 2c
a elipsei va trebui să f ie ega l ă cu pro iecţia AA ' a lu i AB pe generatoarea Aa
(fig. 370) . Ca atare, putem construi tr iungh iu l dreptunghic AA 'B (con-
trucţia este întotdeauna posibi l ă, pentru că AB = 2a > AA'). Latura BA'
e ste at unci ega l ă cu axa mică a e lipse i. Deci dacă axa mică este ega lă cu
diametru l cilindru lu i , avem astfe l o so luţ i e a prob lemei.
În rest, cilindrul de rotaţie care trece printr-o e l ipsă dată poate fi
considerat ca limită a conurilor care conţin această elipsă . Axa sa este o
a simptotă a hiperbolei foca le, obţ i nute mai sus.
Teoremă. Putem aşeza o hiperbolă dată pe un con de rotaţie dat, cu
condiţia ca unghiul de la vîrf al acestui con să fie cel puţin ega l cu unghiul
fo rmat de asimptotele în care este cuprinsă curba.
Să încercăm a determina p lanul secant P din fig. 368, astfel ca sec-
ţ iunea să fie o hiperbo l ă egală cu o hiperbolă dată (de distanţă focală 2c
ş i de axă transversă 2a ). Lungimea AB (axa tran~versă a secţiunii) va
t rebui să fie ega l ă cu 2a, iar lungimea FF ' cu 2c. Insă
FF' =FA+ F'A =FA+ FB =AC+ BD=
= AC + B S + SC = SB + SA.
Reciproc, dacă AB = 2a, SA + SB = 2c, secţiunea va fi efectiv
e ga l ă
cu h iperbola dată .
.Totul revine deci la construcţia triunghiului SAB, în care se dau
unghiul S (suplementul unghiu lui de de schidere al conului), latura opusă AB
i suma SB+ AS.
Să luăm , p e prelungirea lui SB dincolo de S (fig . 373), lungim ea SA

SA, astfe l încît să avem BA' = 2c. Unghiul AA 'B este ju mătatea suple-
mentului unghiului la vîrf a l conu lui , astfe l că, în triunghiul BAA' cunoaştem
două laturi şi unghiul opus une ia dintr e ele. Numai că, de astă d ată, avem o
condiţie de posibilitate: este necesar ca, odată ce
8
am aşezat unghiul A' şi latura A ' B, lungimea 2a să
I fie ce l puţin ega l ă cu perpendiculara BH, co bo rîtă
I din punctul B pe AA'. În să, în hiperbola dată, l un-
i ' gimea c şi lungimea a sînt (505 ) ipotenuza şi o catetă
}- ___ __'_:_A' în tr iun ghiul~eptunghic OC1 A (fig. 196) , în care
Fig. 373 unghiu l ex = C1 0A, cuprins între aceste laturi, este ju-
mătateaunghiului format de asimptotele care cuprind
hiperbo la. Inega litatea BH < 2a este deci ech ivalentă cu (cf. nr. 35)
<
..8.A!J1 1 dr - ex , sau cu cond i ţ ia ca jumătatea unghiu lui la vîrf al
conului (complementul lui BA ' A ) să fie cel puţin egală cu ex.
Pr es upunînd această condiţie îndep l inită, prob lema care constă în a
construi tr iun ghiu l BAA' are, în genera l , două soluţii, deoare·ce 2c > 2a.
Aceste so luţ ii sînt date însă de un triunghi SAB unic, pentru că, lu înd p e
prelungirea lui SA lun gimea SB' = SB, obţinem un triunghi AB B' care
satisface ace l eaşi condiţii ca ş i BAA' , fără a fi în genera l ega ~ cu el.
Observ a ţie. De altfel, putem a junge la concluzia noastră ş i
d irect (v. ex . 1030).
Corolar. Locul geometric al vîrfurilo r conurilo r de rotaţie care trec p rintr-o
hiperbolă dată este o e lipsă ( numită focala hi perbo lei) avînd ca focar e vîrfurile
acestei hiperbole, ca axă mare distanţa ei fo cală, şi al cărei plan este perpen-
dicular pe planul hiperbolei.
Axa fi ecărui con es te tangenta la elipsă în vîrful conului.
De lŢlenţionat că această e lipsă are, inFers, ca focală hiperbola dată ,
după cum rezultă din construcţia lor.
Ţeoremă. Putem aşew întotdeauna o parabolă da tă pe un con de rotaţie dat .
In adevăr, pentru ca în fig. 369 secţiunea să s
fie ega l ă cu o parabolă dată, este suficien t ca AF =
=AL să fi e ega l cu semiparametru l aceste ia. Putem
construi, conform aceste i condiţ ii , triunghiul isosc el
ALC, deoarece cunoaştem unghiul din A, ega l cu un-
ghiu l de la vîrf a l conu lui. Putem descrie apoi cer-
cul O (cu noscînd două tangente cu punctele lor de
contact) şi, ducînd tangenta SD (fi g. 374), parale l ă cu
AF, am format o fi gură ega l ă cu porţ iun ea din fig. 369,
situ ată în planul desenu lui.
Corolar. Locul geometric a l vîrfuri lor conurilor de
rotaţie care trec printr-o parabolă dată este o parabolă
Fig. 374
(n umită focala celei dintîi) , al căre i vîrf şi focar sînt
respectiv focarul şi vîrful p arabolei date, plane le ce lor două curbe f iind
perpen__diculare între ele.
In adevăr, simetricu l A ' a lui A, în raport cu punctul O, aparţ in e lu i
SD (simetricul lui A b în raport cu O) . Pe d e altă parte, dacă parabola de
sec'ţiune este dată (ş i deci, odată cu ea, puncte le A, F şi planul ei), acest
punct A' descrie o dreaptă fixă, perpendiculară pe AF, anume paralela la FO t
dusă prin punctul L', simetr icul lui A în raport cu F . Triunghiul SAA'
./""'-.... ~ ~
fiind isoscel (pentru că SA'A = bAA' = SAA'), punctul S se află pe
parabola de focar A şi de directoare L' A'; rela'ţiile acestei parabole cu cea
dată sînt efectiv ce le indicate în enunt.
Fiecare dintre aceste două parabole ~ste fo ca la ce leilalte.
723. Din nr. 722, rezultă că or ice conică poate fi considerată ca sec'ţi
une pJ ană a unui con d e rota-ţie.
In consecin"ţă (în virtutea coro larelor de la nr. 719, 719 bis), orice
conică are cîte o directoare cores punzătoare fie cărui focar şi poate fi consi-
d erată ca loc geometric a l punctelor din planul să u 1 ) avînd proprietatea că
di stan 'ţ e l e lor la acest focar şi la ace.astă directoare sînt într-un raport constant .
. A ceastă proprietate a fost s tabilită la nr. 483 p entru elipsă, la nr.499
pentru hiperbolă. Vedem că, pe baza concluziilor de la nr. 722, coro lare le
de la nr. 719, 719 bis ne oferă o a doua demonstra-ţie.
D e asemenea, ştim că, reciproc, locul geometric al punctelor dintr- un
plan avînd distanţele la un punci şi la o dreaplc'i din plan (p unctul este
exterior dreptei) într-un raport cons tant , este o conică ' (e lip să, parabolă sau
hip erbo lă , după cum raportul r espect iv este mai mic, ega l sau mai mare
decît 1) . Putem demonstra din nou acest rezultat prin metodele de la
nr. 719 - 720.
În adevăr, fie A, B (fig. 375) punctele locului
perp endiculara FL , coborîtă din punctul dat F
·pe dreapta dată Ly. Prin punctul F, într-un
plan perpendicular pe planul dat, ducem un
cerc O, tangent la AF, şi fie AC a doua tan-
gentă dusă la acest cerc din punctu l A.
Conul (sau ci lindrul) circumscr is sferei de
centru O şi de rază OF, după cercul său de in- Fig. 375
tersecţie cu planul CLy, taie planul dat după o
conică de focar F, astfel încît raportu l dintre distall'ţel e unuia oarecare
dintre punctele sale la F şi la Ly să fie egal cu FA /A L; ca atare, această
conică coincide cu locul geometric căutat .
724. În figurile de Ia nr. 719-721 (fig. 367-369), vom înlocui una dintre sferele
O şi 0' printr-o sferă O" (fig. 376), de asem enea înscrisă în con după un paralel
C" D ", dar secantă Ia planul P după un cerc c. Dacă vom nota cu 1 " punctul în care
generatoarea ce trece printr-un punct arb itrar M al secţiunii taie paralelul C "D ",
lun gimea Ml" este egală cu tangenta dusă din punctul M la cercu l c. Această lun gime
Ml" este însă (cf. 719 , Cor.) .într-un raport constant cu distanţa Mm" a punctului M
la p lanul parale lului C"D" sa u cu distanţa aceluiaşi punct M Ia dreapta L"y'' (fig.
376), dup ă care acest plan taie planul P.
Aşadar, fiind dată o coni că , există o infinitate de cercuri c, astfel_ca tangenta dusă
dintr-un punct oarecare al curbei la unul dintre ele să fi e într-un raport constant cu distanţa
aceluiaşi punct la o dreaptă determinată .
1 ) Ar mai rămîne să d e monstrăm că locul geometric

nu conţine a lte puncte decît
punctel e conicei; aceasta rezultă însă uşor din faptul că lo cu l geometric nu are decît
două puncte comune cu o dreaptă arbitrară (v . ex . 1023) .
De altfe l, dreapta consideratii variaza rn funcţie de alegerea cercului c; în să,

raportul d espre care es t e vorba în e nunţ rămîne întotdeauna acelaşi şi egal cu excentri-
citatea (723) curbei. Deoarece, dacă punctul M ajunge în A, distanţe l e focaru lu i F şi
a le directoarei corespunzătoare la acest punct vor fi r es p ectiv AC şi AL, pe cînd
tangenta dusă la cercul c ş i distanţa la dreapta corespunzătoare sînt respectiv egale
cu AC" ş i c u AL" (fig. 376); lungimile AC, AL, AC", AL" sînt însă evident propor-
ţionale, dat fiind paralelismul dreptelor CL şi C"L" .
Dacft paralelul C" D" taie conica (fig. 377), aceasta este tangentă la cercul c în
cele două puncte de intersecţie (deoarece sfera ş i conul a u ace la ş i plan tangent în unul
dintre aceste puncte, a căr ui urmă în
planul P este tangentă la cele două
curbe). Invers, orice cerc bitangent la
conică şi avînd centrul pe axa focală (pro -
prietate de care cercul c se bucură în mod
---\-J
li
-
~
-
/
-
/
/
li
/
s
"
Fig. 376 Fig. 377
evident) pocite fi considerat ca o poziţie a cerc ului c. În adevăr, putem duce un cei·c c
printr-un punct oarecare a l conicei (este suficient să facem să trnacă prin acest punct
paralelul C" D ") şi nu avem, în acest punct, decît un singur cer c bi tangent cu cen -
trul pe axa focală (centrul cercului fiind determinat (Iig. 378) de
intersecţ ia normalei în punctul considerat, cu axa).
Ee Fig. 378
M
Dacă cerclil c este bitangent, dreapta L"y" corespunzătoare nu
este alta decît coarda ~ontactelor, după cum reiese evide:it din fig. 377.
O b s e r va ţ ie. Am propus (ex. 840) o alta demonstraţie
a ace luia ş i fapt. A se vedea la exerciţiul 84'1 propoziţia corespun-
zătoare relativă la cercuri av înd centrele
pe axa nefoca l ă.
725. Definiţia unei conice printr-un
focar şi o directoare ne oferă o nouă construcţ i e p ent ru tan-
genta la curbă.
În adevăr, avem, în primul rînd, urm ătoarea
Teoremă. Dacă ducem dreptele care pornesc dintr-un

focar al unei conice la cele două extremităţi ale unei .
coarde şi la punctul de intersecţie al acestei coarde cu di-
rectoarea corespunzătoare focarului considerat, ultima din· Fig.
tre aceste drepte formează unghiuri ega le cu primele două .
Fie F (fig. 379) focarul, MM' coarda consi d erată, m, m' proiecţiile
lui M, M' pe directoare, I punctul de intersecţie al acestei directoare cu
MM' . Proporţia FM: Mm= FM': M'm' arată că raportul FM/FM'
este egal cu raportul J11m/M 'm'. Acesta din urmă însă este egal cu !J11/IM'.
SECŢIUNI PLANE ALE CONULUI ŞI A LE CILI NDRULUI DE ROTAŢIE 329
Punctul I, care împart e segmentul JV!M' într-un raport ega l cu FM/FM',

aparţ in e (cf. nr. ll5 ) bisectoarei unuia dintre unghiurile formate d e FM
c u FM' .
Corolar. Dreap ta care uneşte focarul şi punctii l de intersecţie al direc-
toarei cu o tangen tă es te perpendiculară p e raza !Jec toare, dusă din acelaşi
f ocar la punctul de con tac t.
În adevăr, dacă punctul M ' se apropie nemărginit de punctul JV!,
dreapta F I nu poate fi bisectoarea un ghiului MF M', căc i a lt fel punctul I
ar tinde către punctul M, ceea ce este impo sibil (M n eputîn d fi situat pe
directoare): ea este deci perpend i c ulară pe această bisectoare şi t ind e, prin
urmare, către o poz iţie perpendiculară pe FM.
Observ aţi e . În cazu l parabolei, ajungem la un rez ultat }dentic
cu ce l de la nr. 525.
726 . Teoremă . P ro dusu l dintre dis tanţe le w wi punct oarecare de pe un con cit bază
la două plane tangen te este într-wi raport co nstant cu p ătratu l distanţei aceluiaşi
circu l a ră
punct la planul ce lor douâ generatoare de con tact .
Produsul dint re distanţele unui punct oarecare de pe o con ice/, la douâ tangente es te
într-un rapor t constant cu pâtratul distanţei ace l uiaşi punct la coarda contac telor .
Să considerăm întîi un cerc C ş i fie a 1 , a 2 două puncte d e pe acest cerc; d1 , d 2
tangent ele în aceste puncte: d dreapta a1 a 2 ; în aces t caz, distanţa
mn (fig . 380) a unui punct oarecare m al cercitlui la dreapta d es te
medie propo rţ ionale/, în tre distanţe le mn 1 , mn 2 ale ace l uiaşi punct
la dreptele d 1 , d 2 . Adoptînd notaţiil e de la nr. 624, a '1em
(m,d)
s
(m,d).
În adevă r, unghiul ma 1 n este ega l

cu u ngh iul m.a 2 n 2 (de oarece a u amb ele ca
mălitiră jumătatea arcului ma2 ).; unghiul
Fig . 380 ma 2 n este de asemenea ega l cu unghiul ma 1 n 1 •
Ca atare, asemănarea triunghiurilor drept-
ungh ice ma1 n,ma 2 n 2 ş i aceea a triunghiuri lor dreptunghice ma 2 n,
ma1 n 1 ne dau
mn
ln/11 mn
Fig. 381
de unde, înmulţind membru cu membru, obţinem propo r ţia cerută .
727. Sft luăm acum un con de vîrf S, avînd ca bază cercul C şi fie M un punct
a l gener atoarei Sm (fig. 381). Cîtul (m, d): (m,di) este (624) într-un raport constan t
1: U cîtul (M, Sd): (M, Sd1 ), unde notaţ i a (M, Sd) înseamnă, ca la nr. 624, distanţa
punct ului NI. la planul determinat d e S ş i ele d ; tot astfe l , cîtul (m, d) : (m, d2 ) este
într-un raport constant cu (lVl,Sd): (M, Sd 2).
e"a litatea (m, d) (m, d)

Aşadar, = 1 ne dă
o (m, d1) (m, d2 )
(M, Scl) (M, Sd) (M,Sd)2
= Ir. (18)
(NI , Sd 1 ) (M,Sd 2 ) (M,Sdi) (M ,Sd 2 )
În sfîrşit, să presupunem că con ul considerat este un con de rotaţie şi să- l
tăiem printr-un p lan P clupă o con i că. Generatoare le Sa 11 Sa 2 taie p lanul P în două
p uncte A 1 ,A 2 a le ac este i conice. Tangente le în aceste puncte sînt definite prin inter-
secţia planului P c u plan ele tan gente ' la con; el e nu s înt d ec i d ec ît perspective le D 1 , D<&
ale dreptelor d 1 , d 2 ; în acelaşi timp, coarda d e con ta ct este p ersp ectiv a D a lui d .
în aceste condiţii, M fiind perspectiva unui p\lnct vari a bil m a l cercului , p e
planul P, cîtu l (M, Sd): (M, Sdi) es t e (iarit ş i ca la nr. 624·) într-un raport consta nt
cu (M, D) : (M, D 1 ) , iar c îtul (111, Scl) _: (111, Sd 2 ), într-un raport constant cu (M, D) :
: (M, D 2 ) ; ec uaţia (18) n e dă d eci
(M, D ) (M, D )2
- - -- k. (19 )
Teorema e Le astfe l d emo n strată, deoarece putem lu a (722), p entru conica d in.
raţion a m e ntu 1 prece den t , o co ni că dată oarecare, iar punctele A 1 , A 2 pot fi şi ele
alese arb itrar p e aeeas tă con ică (es te suficient s ă
s lu ăm p entru a 1 , a 2 pun ctele d e pe cerc ul C, situate
p e generatoare le SA 1 , SA 2 ).
72.8. Observ aţ i e. T eorema in vocată în a in t e
(726) r eferitor la ce rc nu este clecît un caz limiti't a l
un ei t eoreme a nalo ge (ex. 1l.7) în care figur ează u n.
p atr ulater arbitrar înscr is într-un cerc. Dac ă vo1n
raţiona d esp r e acesta d.in urm ă aşa cum am procedat
în text, a jung·em la conc luzia (teorema lui Pap pus)~
ln orice conicii, , produsul dintre distanţe le unui p unc t
al curbei la douâ laturi opuse a le unui patrulater
înscris este într-un raport constan t cu produsul distan-
ţelor aceluiaşi p unct la celelalte laturi.
729. Teoremă. Produsul dintre distantele u nu i
punct arbitrar de pe o hip erbolă la asimptotdte acestei
curbe este co nstant .
I Este propo z iţi a pe care am m a i stabilit- o la
I nr. 514.
I I Fie o hiperbolă, p e ca re o putem considerai._
I ca secţiune a unui con d e rotaţie printr-un plan P ~
planu l para lel la P, du s prin vîrful S a l acestu i
con, îl taie clupă două ge n eratoa1·e. În r aţ ionam entu l
d e la nr. 727, să lu:l m ca a 1 , a 2 punctel e cerculu i
C (baza conului) situate r es p ec tiv p e aces t e dou it
generatoare (fig. 382 ), as tfe l în cî t planul Sd să fi e
paralel cu pla nul P; planele tangente Sd 1 , Sd2 core -
Fig . 382 pun zătoa re ge neratoar elor r es p ective t a ie planul P
după dreptele D 1 , D 2 • Dacă 111 es te un punct arbitrar
a l hip e rbol ei, c îtul (M, S d1 ) : (M, Sd) va fi ai ci (626) proporţional cu distanţa .(M, D 1 )
ia r cîtul (M , Sd 2 ) :(M, Sd) v a fi proporţion a l c u di stan ţa (M, D 2 ) . H.elaţia(18) d ev ine d ec i ,
(20 )
D 1 , D 2 sînt as imp tote l e hip erbol ei, d eoa r ece (cf . nr. 514) dacă una dintre cele
două distanţe (NI, Di), (NI, D 2 ) c r eş te n e măr g init, cea l a ltă tinde către zero, proprietat&
caracterist ică pentru asimptote (507; ex. 789) .
De a ltfel , putem constata direc t că D 1 , D 2 s înt ce le do u ă asimptote, d eoarec&
1° gen er a toar el e Sa.1 , Sa 2 s înt cel e a l e căror pun c te co mune cu P sînt la infinit;.
2° D 1 (sa u D 2 ) es t e limita un ei tan gente la co ni că, cl acă punctul de contac t
al aces tei tangente se înd epă rt ează la inf init, paralel cu Sa 1 (sa u cu Sa 2 ) .
730. O b s e r va j; i i. Hip erbol ele p e care le d educ em dintr-o hip erbolă d eter-
minată H, schirnbînd va lo area consta ntă a produsului (20), fării a modifica po ziţ i a
asimptotelor, sînt omotetice cu H, r a po rtul d e omotetie fiind ră dăcina pătrată a rap or-
tului în care constanta co n s id e rat ă a fost m ă rită sau mic sorată .
P entru a trece la co njugata lui H, trebuie (514) siÎ. înmulţim această constantă
cu -1. Avem d eci dr eptul s ă considerăm conju ga ta lui H ca omot e tică a lui H, raportu l
d e asemănare fiind imaginar şi ega l cu V- 1; în adevăr, proprietăţi l e hiperbolelor

conjugate se explică astfel foarte simplu.
Am. văzut (719 bis, Ob s.) că, dacă raportu l de omotetie se anulează, hiperbola
omotetică se r educe la ansamblul ce lor două asimptote.
EXERCIŢII
1023 . Să se afle intersec1;ia unei dr epte cu o conică definită prin focarul, direc-
toarea ş i excentricitatea ei (.se reduce la nr . 116) .
1024 . Să se construiască o con i că, cunoscînd un focar şi trei puncte, definind
conica prin focarul, directoarea şi excentricitatea ei.
1025. Tot astfe l , să se găsească pun ctele de int e r secţ i e a două conice av înd un
focar comun. Să se d ed uc ă el e a ici o soluţie a problemei , cercurilor tangente (la ex.
82!" ş i 825, ce le două prob leme precedente au fost reduse, dimpotrivă, la problema
cercurilor tangente) . De asemenea, să se d ed ucă so l uţia problemei cercurilor tangente
din aceea de la exerc iţiul 1024.
1026. Să se construiască o co ni c ă, cl.i.noscînd directoarea ş i trei puncte.
1027. Distanţa la focar a unui punct ele p e o hiperbol ă es te egală cu distanţ a
aceluiaşi punct la directoa1·e, luată pa r a le l cu o asimptotă.
1028. Distanţa la un focar a unui punct de pe o conică este egală cu segmentul
format pe perpendiculara dusă prin acest punct p e axa focală, într e axă şi tangenta
la cu rb ă , astfel ca punctul ei de contact să se proiecteze pe axă în focar.
1029 . Proiecţia focarului pe o asimptotă (punctul H clin fig. 196) aparţine
di rectoarei .
La ce curbă sînt tangente asimptote le conicelor care a u acelaşi focar şi aceeaşi
directoare?
1030. Să se aşeze o hiperbolă dată pe un con de rotaţie dat, găsind în prea labil
cele două generatoare G, G', .paralele cu planu l hiperbo lei . Să se regăsească, pe aceas~ă
ca lc, condiţia de posibi l itate dată la nr. 722.
1031. Se numeşte sup rafaţă strîmbct de rotaţie sup rafa ·ţa gene rată prin rotaţ i a
un e i drepte în jurul un ei a xe nesituate în acelaşi plan cu ea.
Să se arate că secţ iun ea printr-un plan a unei suprafeţ e strîmbe d e rotaţie este
o e lipsă, o parabo l ă sau o h iperbolă.
Dacă problema pusă la exerci-ţ iul 678 are două soluţii, metoda este id e nt i că cu
aceea de la nr. 719-721.
Dacă problema de la exerciţiu l 678 nu are so l uţi e, se va proceda ca l a nr. 724,
r evenind la exerciţiul 8~ 2. .
Ce se întîmp l ă da că ce l e douii so lu ţii din exerciţiu l 678 sînt confundate?
1032. Se consideră locul geometric al punctelor din p lan avînd proprietatea că
puterile lor în raport cu un cerc dat sînt într-un r aport dat cu pătratele distanţelor
l or l a o dreaptă da tă.
Să se găsească un con d e rotaţie al cărui vîrf să şe proiecteze, în planu l locului
geometric, în Lr-un punct a l perpendicul arei coborîte din centru l cercului pe dreaptă
şi ca re trece prin locul geo metric considerat.
Cînd este prob l ema posibilă?
(Se va imita metoda d e la nr. 723. De comparat r ezu ltatele obţinute cu cele
de la ex . 842.
Să se ara te că soluţia exerciţiului 8~2 se ap l ică în cazul cînd cercul considerat
este imagina r (ex. 987) ş i dă o demonstraţie a t eoremelor referitoare la secţiunile
plane a l e unui con d e rotaţie).
1033. Problema ana logă p entru locul geo metric a l punctelor avînd proprietatea
că suma tangentelor du se prin unul dintre e le la două cercuri fix e a r e o valoare d a tă.
1034. Se co nsideră sferele avînd centrele s ituate pe o dre a ptă fixă şi tangente
la o dreaptă f ix ă (sfere înscrise într-o s uprafaţă strîmbă de rotaţie, în con sau în
cilindru). Care este locul geometric al punctelor l imită ale fiecăreia dintre aceste
sfere ş i ale unui plan fix?
1035. Dacă proi ectă m ·o secţ i une p l ană a u nui con de rotaţie pe un plan perp en-
d icular pe ax{t, proiecţia este o conică avînd ca focar picio r ul axei. (Se va duce
pla nul de proi e cţie prin vî rfşi p1·oi ecţ i a va avea ca directoare inters ec ţia ce l or două plane).
1036. Recipro c, d acă, într-un p la n perpendicular p e axa unu i co n de rotaţie,

ducem o co nică oarecare av înd ca focar piciorul axei, această conică es te proiecţia
unei secţiuni p l ane a con ului.
1037. Inter sec ţia a dou ă co nuri d e rotaţie ega le ş i para lel e est e o secţiune
plană comună .
1038. Să se r e du că la exe r c iţ i u l 8lt2 st udiu l proiecţ i e i une i sec \oiuni plane a s upra -
feţei strîmbe de rotaţie pe un plan perpendicular p e axă. (Se v a imita metoda de
la ex . 1035).
1039. Suma inverse lor segme nte lor d et erminate d e o con i că (pornind dintr-un
focar) pe o coa rd ă car e trece prin focar este con sta ntă. Produsul dintre aces te segmente
ş i lun gim ea coardei s înt într-un r a p ort con stant .
1040. Să se a fl e l ocu l geometric a l vîrfurilor unghiurilor de mărime constantă ,
circum scr ise un ei p arabo le . (Se reduce l a locul geometric a l ce ntrel o r cercurilor care
trec printr-un punct f ix ş i taie o dr ea ptă fixă sub un ung hi constant; sau ·l a nr. 723.)
1041. Locu l geo m etri c a l centr elo r sferelo r tangente l a tre i sfere d ate este format
din conice (se va fo losi nr. 685. ) .
1042. U nind două puncte a t·bitrare ele p e o co ni că cu d ouă puncte arbitra r e ale
conicei e i focale, obţinem un patrulater strîmb avînd prop ri etatea că s uma a două la turi
este ega l ă c u su ma celorlalte d o uă. Ex i s tă (ex . 686) o infinita te ele sfe re tang ente la
ce le patru drepte astfe l obţ i nu te .
1044. Cons i d e răm conicele obţinute prin int e r secţ ia unui pla n fix cu diferitele
conuri c ircu mscri se un ei sfere fixe. Să se arate că dreptele care unesc foca r e le acesto r
coni ce cu v îr furil e con ur ilor coresp unzătoa r e trec pr intr -unu l sa u prin a ltul din două
puncte fixe .
CAPITOL UL VII
ELIPSA CONSIDERAT Ă CA PROIECŢIE A UNUI CERC.

HIPERBOLA RAPORTATĂ LA ASIMPTOTELE SALE
731. Teorema de la nr. 721 ne oferă o nouă d emonstraţie pentru rezu l-
tate le obtinute înainte la nr. 480- 482.
În a'devăr, ea poate fi enunţată astfe l: Orice curbă plană care se proiec-
tează orlogonal după un cerc este o elipsă.
732. O d at ă ce am demonstrat aceasta, raţ i onamente l e de la nr. 480-
482 pot fi în locuit e prin următoarele:
Teoremă. Dacă un cerc este raportat la doi diametri perpendiculari,
locu l geometric al punctului pe care îl deducem dinlr-un punct arbitrar a l
cercului, mărindu-i ordona ta într-un raport constanl,
fără a modifica abscisa, este o eli p să .
Fie O cercul dat (fig. 383); OA, Ob ce i doi dia -
metri perpendiculari; m un punct de pe cerc avînd
abscisa Oµ ş i ordonata µ.m ; NI un punct luat pe pre -
lun girea lui µ.m, a stfel ca µ.M /µ.m să fie ega l cu un
număr constant k mai mare decît 1. Afirmăm că locul
geometric a l punctului M este o e lip să .
Aceasta rezultă din faptul că secţiunea cilindrului
drept, a cărui bază este cercul dat, printr-un plan
care trece prin OA este o elipsă . În adevăr, ştim
Fig . 383 (363 b is, 366) că, dacă M 0 este un punct al acestei sec -
ţiuni, m un punct al cerculu i dat, care este proiecţ ia
lui Jl1 0 pe planul acestui cerc, atunci pu ncte le M 0 , mau aceeaşi proi ecţie µ.
pe OA ş i raportul µ.M 0 /µ.m este constant (e l este invers ul cosinusu lui
ELIPSA CONSID'ERA TA CA PROIECŢIE A UNUI CER<;: 333
unghiului ()(, format de planul de secţ iun e cu planul bazei). µM 0 va fi

d ec i mereu ega l cu µM şi deci elip sa de secţ iune va ii ega l ă cu locul geo -
metric căutat (pe care îl vom obţin e , rabătînd această e lip să pe planul
bazei ), dacă acest raport consta nt este egal cu k. Ajungem în mod evi-
dent la a cest rezultat, ducînd planul de secţiune printr-un punct B, luat
p e generatoarea care trece prin punctul b, a stfel ca OB = k ·Ob (astfel
spus , determ_inînd unghiul dintre ce le două plane astfe l , încît cos inusul
său să fi e egal cu 1/k ), ceea ce este posibil, deoarece k este mai mare decît L
De altfe l , elipsa obţinută are ca axă mică diametrul OA, comun
ambelor plane.
Teoremă. Dacă un cerc es te raportat la doi diametri perpendiculari,
locu l geometric al punctului pe care îl obţin e m dintr -un punct oarecare al
cercului, micşorîndu- i ordonata într-un raport co nstant ş i b
fără a-i modi fic a a bscisa, es te o elipsă, penlrii care cercu l
da t es te cerc principal .
Fie ia răşi OA, Ob cei doi diametri perpendicu lari la
car e este raportat cercul nostru ; m un punct d e pe acest
cerc , care se proiect ea ză pe OA în µ; M un pun ct lu at pe
µm, astfel ca raportu 1 µ.M / µm să fie ega l cu o constantă lf
mai mică d ec ît 1 (fig. 384) .
Să proiectăm punctul iVl pe Ob în punctulµ' şi fi e m' Fig . 384
pun ctul în care Mµ' taie raza Om. Paralelele V!m',
J µ.O
şi paralelele mJV!, Oµ' arată c ă 1° Om': Om = µ~V!: µ m = k, astfe l că OM'
este constant; 2° µ.'N/: µ.'m' = Om: Om'= 1:/c Ved em de ci că punctul m'
de crie un cerc de centru O ş i că, dacă lu ăm pe Ob ca axă a absciselor,
punctul M se obţine din punctul m', măr ind ordonata în raportul constant
1/k (care este mai mare decît l), fără a schimba abscisa. Aşadar, punctul J1/I
de scr ie o e lipsă.
Corolare . I. Proiecţia ortogonală a unui cerc pe un plan es te o elipsă.
După cum a m văzut la nr. 482, această propoziţie nu este di stinctă de
cea precedentă.
II. A~eeaşi propoziţi e duce (cf. nr. 484·) la ecuaţia elip se i raportate la axe.
733. ln fig. 173 (482) vom putea proceda cu orice punct p 0 din planu l
cercului cum a m procedat cu un punct de p e cer c: p 0 v a avea o proiec ·ţie P
şi o rabater e p. D acă P descrie o figură F (să zicem o elipsă), p va de scrie
o figură corespunzătoare f (care, în acest caz, va fi cercu l principal).
Fiind dat un punct P · din figura F, vom construi omologul să u p din
figura f , mărind ordonata lui P în raportul a/ b, fără a modifi ca abscisa.
De altfe 1, vom găsi omoloaga unei drepte din fi gura 11 , construind omoloa-
gele a două dintre pun ct ele e i , sau. mai simplu, construind omolo gul unuia
din.tre punctele e i , pe care-l vom uni cu pun ctu l d e i nte rsecţi e a l drepte i
cu axa. (Aces t pun ct este propriul s ău omolog. )
Cer cul principal m a i es Le d enumit, adeseori, cerc omografic sau, mai bin e, cerc
a fin. F şi / sînt , în a d ev ăr (630 - 633) , dou ă figu r i omografir:e, în care dreptele d e l a
infinit se corespund . Punctel e d e p e axa mare sînt, de asemenea, comun e ambe l or fi g uri.
E li psa ş i cer cu l d e la nr. 731 prezintă re l aţii ana loge între ele şi le putem ap lica
consideraţii în totul similare cu ce le expuse mai sus; de astă dată punctele comune
amb elor figuri s înt cel e d e p e axa mică.
COMPLEMENTE DE GEOMETRIE !N SPAŢili
734 . Din cele expuse aici, putem obţine so luţii no i pentru prob leme le
tratat e în Cartea a noua, cap. I , cum ar fi:
In te rsecţia unei drepte cu o e lipsă. Determinăm, cu ajutorul regu lii
iHdicate ma i sus, omoloaga d a dreptei dat e D în fi gura /. Punct ele căutate
sînt omoloagele (în figura F) punctelor d e inters ecţie cu cercu l principal ale
dreptei astfel det erminate (fig . 385).
T angen te la e lipsă, duse di ntr-un punct al planului ei. Fie P acest punct.
Vom d eterm ina omologul p al lui P în figura f (f ig. 386); tan gente le căutate
vor co__re spunde tangente lor dus e din p Ia cercu l principal.
ln ace la ş i mod, vom du ce tangentele la e lipsă, paralele cu o di recţie da tă .
735. Diametrii elipsei.
Teoremă . Locul geometric al mijloace lor coardelor paralele cu o di recţ ie
dată este o dreaptă care trece prin centru (sau, ce l pu-ţin, po rţiunea acestei
drepte, in teri o ară curbei) .
În adevăr , în cer cu l avîn d ca proiecţie e lip sa (fig. 387), coarde le care
corespund ce lor cons iderate în enuffţ sînt şi ele para lele cu o dir ecţie fi xă .
m' Locu l geometric al mijloa ce lor lor este deci un
diametru (perpen dicular pe dire cţia lor), a cărui
proiecţie va fi locul geometric căutat.
Acest loc geometric se numeşte diametrul elip-
sei, conjiiga t cu direcţ ia con s id erată .
736. Diametrul conjuga l unei di recţi i trece prin
punc tele de contac t ale tangentelor para lele cu aceas tă
dir ec ţie. De asemenea, el trece pri n punctul ele inter-
Fig. 387 secţie al tangentelor duse prin extremităţile unei
coarde afJînd directia considerată.
În adevă r, aceste proprietăţi, care ~parţ in cercu lui , se păstrează în
proie cţia para l e l ă 1).
737. Diametri conj ugaţi.
Teoremă. Dacă doi diametri ai unei e l ip~e au proprietatea că umil este

paralel cu coardele conjugate ce luilalt, acesta din urmă es te paralel cu coardele
co njugate cu primu l diametru.
1 ) Aceste două t eo r em e se
pot demonstra, de a l tfe l, şi direc t, cum vom proceda
în cazul h ip erbol ei (nr. 745-747).
ELIPSA CONSIDERATA CA PROIECŢIE A UNUI CER<;: 335
În adevăr, condiţia necesară şi suficientă pentru ca un diametru D

~l unei elip se să fie paralel cu coarde le conjugate unui alt diametru D' este
(735) ca D, D' să corespundă la doi diametri perpendiculari ai cercului, a
-c ărui proiecţie este elipsa considerată; şi este clar că această condiţie este
1·ec iprocă, adică ea nu se sch i mbă dacă permutăm între ei cei doi diametri
co nsideraţi.
Observ aţi i. I. Diametrii conjugaţi ( adică acei care împart
f iecare în părţi egale coardele paralele cu celălalt) sînt razele corespondente
ale unei irwoliiţii, proiecţia involuţiei formată de razele perpendiculare ale
cercului.
II. Singurii diametri conjugaţi perpendiculari sînt axele (~63), cu con-
-chţia ca nu toţi diametr ii conjugaţi să fie perpendiculari. In acest din
urmă caz, elipsa este un cerc, deoarece coarda care un eş te atunci două puncte
arbitrare M, M' de pe curbă este împărţită în păr·ţi ega le de un diametru
ca re, prin ipoteză, este perpendicular pe ea, astfel că iVl ş i J\11' sînt ega l
depărtate de centru.
737 bis . Teoremă. Coardele (numit e coarde suplimentare) care unesc un
punct al elipsei cu două puncte diametral opuse ale acestei curbe sînt paralele
c u doi_ diamelri conjugaţi .
In adevăr două coarde suplimentare într-un cerc sînt perpendiculare,
pentru că formează un unghi înscris îptr-un semicerc 1 ).
738. Teoremele lui Apollon.ius. Intr-o elipsă: 1° Suma pătratelor a doi
.sem ~diame tri conjugaţi este conslcmtă şi egală cu suma pătratelor celor două
.semiaxe.
2° Aria paralelogramului construit pe doi semi-
d iametri conjugaţi este cons t an tă şi egală cu aria drept-
unghiului construit p e cele două semiaxe.
1° Fie o elipsă, proiecţie a unui cerc C (fig. 388) ;
<loi diametri conjugaţi OM, ON, proiecţiile a doi dia - A
.metri perpendiculari Om 0 , On 0 ai cercu lui C. Fie µ }'ig. 388
:pro ie cţ ia comună pe OA a puncte lor m 0 şi M; v pro-
iecţia pe ace eaş i dreaptă a punctelor n 0 ,JV. C~le două
tr iunghiuri dreptunghice m 0 MO, n 0 iVO arată că suma pătratelor lui OJ\11 şi
ON este egală cu suma pătratelor celor două ipotenu ze ( adică 2a 2 ), din
ca re se scade m 0 M 2 +
n 0 N 2 • Această din urmă sumă es t e însă într-un ra-
po rt constant cu m 0 µ 2 +
n 0 v2, deoarece avem
(21)
a2 moµ.2 rnoµ.2 nov2 rnolL2 + nov2
În sfîrşit, avem m 0 µ 2 +n 0v
2 = a 2 , deoarece triunghiurile dreptunghice
Om 0 µ, On 0 v, avînd aceeaşi ipotenuză şi fiind izogona le (pentru că au laturile
perpendiculare), sînt ega le, astfe l că avem n 0 v = Oµ , de unde deducem
moµ.2 + nov2 = moµ.2 + 0µ2 = Om5. .
Ca atare, m 0 M 2 + N este egal, conform ecuaţiei (2 1) , cu a 2
n 0 2 - b2•
Aşadar, OM 2 + ON este constant şi are va loar ea
2 ·
2a 2 - (m 0 M 2 +n 2
0N ) = 2a 2 - (a 2 - b2 ) = a2 + b2 ,
1) Teorema poate fi demonstrată şi direct·; v. cazul hiperbolei (nr. 748).

336 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SP AŢIU
ceea ce ·este, de altfel evid ent, deoarece axele formează un sistem d e diameir:i
conjugaţi.
2° Paralelogramul construit pe doi semidiametri conjugaţi este proiec·ţ ia
pătratului construit pe două raze perpendiculare ale cercului C. Aria sa
este deci egală cu a 2 (aria pătratului ) , înmulţită cu cosinusul unghiului
format de ce le două plane, adică a 2 • ...!:.__
b .
= ab .
739. Putem genera liza corolaru l II de la nr. 732, deducînd, din teorema
referito-a re la proiecţia cercu lui, ecuaţia elipsei raportate la doi semidiametri
conjugaţi arbitrari.
Pentru aceasta, vom porni de la următoarea l emă generală, referitoare
la proiecţiile ortogonale şi oblice.
Fie P şi p două plane; să proiectăm fiecare punct al planului P p e
planul p, para lel cu o direcţie fixă ( neparale l ă nici cu planul P, nici cu planu l
p). Să raportăm planul P la două axe de coordonate OX, OY şi planul p la
două axe ox,oy, care sînt proiecţiile respective ale axelor OX, OY. M fiind
atunci un punct oarecare al planului P, coordona tele x, yale ·proiecţi:e i ma lui
M pe planul p Por fi legate de coordonatele X, Y ale lui M prin formulele
x = exX ; y = ~ Y,
unde ex, ~ sînt numere constant~.

Este clar, în primul rînd (fig . 389), că coordonatele om' x,ni'm = y
ale punctului m în planul p sînt proiecţiil e respective ale coordonatelor
OM' = X, M' M =Yale punctu lui M în planul P ,
deoarece proiecţia paralelogramului format în
planul P de axe le OX, OY şi de paralelele la aceste
axe, duse prin punctul M, este un paralelogram.
Ca atare, pentru a obţine formulelel e enunţate, ·e ste
suficient (619) să notăm cu ex proiecţia pe p (sa u ,
dacă vrem, pe ox) a segmentului director (segm entul
a cărui lun gime este unitatea) purtat pe OX şi cu
~proiecţia pe oy a segmentu lui director purtat pe OY.
739 bis . Din lema de mai sus deducem uşor
următoarea
Teoremă. Ecuaţia eli psei, raportată la doi dia-
metri conjugaţi şi ca a::i:e de coordonate, es te
Fig . 389 ~+ y2=1
a'2 b'2
notînd cu a', b' lungimile semidiametrilor conjugaţi.
Elipsa poate fi cons iderat ă ca proiecţie a unui cerc, cei doi diam etri
. con ju gaţi fiind proiecţiile a doi diametri perpendiculari. Cunoaştem ecuaţia
cercu lui , raportată la doi diametri perpendiculari şi care este de form a
+
(481) X 2 Y 2 = R 2 ; este vorba să trecem de la această ecuaţie la aceea
a proiecţie i cercu lui , raportată la două axe care sînt proiecţiile axelor la
care am raportat cer cu l.
Aplicarea leme i de la nr. 739 este atunci imediată, proiecţiile fiind
efectuate perpendicular pe planul p.
ELIPSA CONSIDERATA CA PROIECŢIE A UNUI CER<;: 337
Conform lemei am intite, ştim că avem ·

X= x/rx, Y = y/~,
ex şi ~
fiind două numere constante. Condiţia necesară şi sufic i entă p entru
ca aceste cantităţi să verifice ecuaţia X 2 + Y 2 = R 2 a cercului este
Aceasta este ecuaţia ce treb uie să lege coordonatele x,y ale unui punct
arbitrar de pe elipsa care este proiecţia unui cerc, raportată la doi diametri
conjuga ·ţi, aceştia fiind proiecţiile unor diametri perpendicular i ai acestui
cerc; această ecuaţie se mai poate scr ie, dacă împărţim cu R 2 ,
x2 y2
( rxR)2 + (~R)2 =
1;
Aceasta este efectiv forma căutată, deoarece ct..R şi ~R sînt proiecţiile pe ox

şi pe oy ale razei R, purtată respectiv pe OX şi pe OY ,adică lun gimile sem i-
diametrilor con ju gaţi.
740. Teoremă. Dacă un segment de lungime constantă se
deplasează astfel ca ambele sale extremi tăţi să descrie două
drepte f ixe perpendiculare , un punct oarecare de pe dreapta
mobilă descrie o elipsă ale cărei axe sînt dreptele fixe ..
Fie PQ dreapta - mobilă, punctele P şi Q descriind
respectiv dreptele perpendicular e Ox, Oy (fig. 390); M un m
punct al acestei drepte, astfel ca MP = b, MQ = a. Să com-
pletăm paralelogramu l OQMm, a Fig. 390
cărui latura Mm, paralelă cu OQ
taie pe Ox în µ. Punctul m descrie, ev id ent, un cerc
m de centru O şi de rază Om = MQ = a. Pe de altă
parte însă, raportul µM /µm este egal cu PM /Om şi
are deci valoarea constantă b/a. Punctul M se
situează deci efectiv pe o elipsă a 1 e cărei axe au
!fi.
I direcţiile Ox, Oy şi lun gimile 2a şi 2a--.!!._ = 2b.
. . ._ I a
............ ..J Invers, orice punct Mal elipsei astfel defi-
m1 nite aparţine locului geometric cerut; în adevăr,
Fig. 391 construind omologul punctului m pe cercul omo-
grafic şi ducînd prin M o paralelă la Om., vedem
uşor că avem o figură identică cu aceea de la care am plecat (fig. 390) .
O b s e r v a ţ . i i . I. Vedem că raza cercu lui afin core~punzător fiecăre i
poziţii a punctului M este parale lă cu secanta mobilă.
II. Raţionamentul este ace la şi, fie că punctul M se situează chiar pe
PQ (fig . 390) fie că se situează pe una dintre prelungirile acestui segment
(fig. 391) . Aceeaşi elipsă admite deci două moduri de generare, cele două
secante care dau acelaşi punct al curbei fiind egal înclinate în raport cu
axele PQ, P 1 Q1 (fig. 391 ).
22 - Lec~ii de geometrie elementară, voi. II

338 · coMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
Teorema precedentă ne oferă un mijloc foarte simplu pentru a construi

elipsa prin puncte; pentru aceasta, nu avem nevoie de alt instrument decît
o fîşie de hîrtie, pe care sînt purtate, pornind dintr-un acelaşi punct (în
acelaşi sens sau în sensuri contrare) două lungimi egale cu semiaxele.
Pe baza aceluiaşi principiu, s-a construit un compas eliptic, care permite
trasarea curbei printr-o mişcare continuă .
741. Normala la elipsă.
Din teorema precedentă, putem deduce o nouă construcţie a normalei
la e lip să :
Teoremă. Normala la elipsă, descrisă de un punct legat de un segment
de lungime constantă, care lunecă între două drepte perpendiculare fixe, trece
prin al patrulea Pîrf al dreptunghiului aPînd două laturi după aceste două
drepte şi o diagonală după dreapta mobilă.
. Aceasta nu este altceva decît propoziţia demonstrată la nr. 104. În
adevăr, normala la locul geometric al punctului P este perpendiculara pe
OP, iar normala la locul geometric al punctului Q este perpend iculara pe
OQ, deci centrul de rotaţie instantaneu este al patrulea vîrf Ral dreptunghiului
avînd celelalte trei vîrfuri în O, P, Q.
Aceeaşi teoremă se poate demonstra şi direct. Pentru aceasta, vom
observa că tangenta în M este (736) paralelă cu diametrul conjugat al lui
OM. Doi diametri conju gaţi corespund însă
1.------R la două raze perpendiculare ale cercului
omografic, deci (740) la două po~iţii per-
R'
pendiculare ale dreptei mobile. In conse-
c inţă, vom obţine diametrul O' M', con-
jugatul lui OM, ducînd dreptunghiul OPQR,
printr-o rotaţie cu un unghi drept în jurul
punctului O, în poziţia OP'Q'R' (fig. 392) ,
astfe l ca să avem OP' = OQ, OQ' = OP,
· apoi luînd pe noua diagonală P'Q' lungi-
mea P'M' = PM.
Q Dacă vom lua însă, pe aceeaşi diago -
Fig. 392 nală, lungimea Q' N, ega lă cu cea prece-
dentă, dreapta R' N va fi paralelă cu OM'
(aceste două drepte fiind simetr ice în raport cu centrul C' al drept-
unghiului OP'Q' R'). R' N este, însă, noua poziţie pe care o ia RM în ro -
taţia _cu un unghi drept, care duce OPQR în OP'Q' R'. Aşadar, RM ·este
efectiv perpendiculară pe OM', adică normală în M.
742. Revenire asupra figurilor afine.
Am văzut (633) că . corespondenţa dintre două figuri afine F, F', cum
sînt două figuri în proiecţie ortogonală sau oblică, este comp let cunoscut!i,
odată ce cunoaştem un triunghi ABC din una şi omologul sau A' B'C'. In
particular, un punct arbitrar M de pe latura AB va avea un omolog M' de-
terminat de condiţia ca diviziunile A, M, B şi A ', M', B' să fie proporţionale.
Putem pleca (cf. nr. 634), nu de la figura F, ci de la o figură asemenea,
astfel ca punctele A, B să coincidă respectiv cu A', B' (şi situată, după voi~,
în planul lui F sau într-un alt plan). Dacă presupunem această operaţie
efectuată, vedem că orice punct M ~ laturii AB va trebui să coincidă cu
ELIPSA CONSID'ERATA CA PROIECŢIE A UNUI CER<;: 339
Qmologul său . Vom avea atunci două direcţii omoloage în cele două figuri,
iuînd un punct arbitrar M pe AB şi unindu-l respectiv cu C, C'. Cît priveşte
<>mologul P' al unui punct arbitrar P din F, acesta se obţine, dacă notăm
cu M intersecţia lui CP cu AB, unind M cu C ' ş i împărţind acest segment
în ace l aşi raport în care P împarte pe A1C, adică PP' este paralel cu CC'.
Aceasta ne va permite să rezolvăm următoarea dublă
Problemă. Fiind date două figuri afine F, F', să se găsească
a) două direcţii perpendiculare din F, cărora să le corespundă două direcţii
perpendiculare din F';
b) o figură F 1 , asemenea cu F şi pentru care F' să fie proiecţie ortogonală.
Să menţi~năm mai întîi că soluţia problemei b ) se reduce la aceea a
problemei a) . ln adevăr, dacă F 1 are ca proiecţie ortogonală pe F', planele
ce lor două figuri avînd comună 1 ) o anumită dr ea ptă D, ştim (363) că un
unghi drept din F 1 , avînd o l atură după D, are ca omolog un unghi drept
în F'. Obs ervă m în plus că, în aceste condiţii, două segmente omoloage
paralele cu D vor avea aceeaşi lungime, pe cînd în direcţia perpendiculară,
trecerea de la F 1 la F' va comporta o micşorare, şi aceasta într-un raport
egal cu cosinusu l unghiului a, format de cele două plane.
Invers, să presupunem că am aflat, în prima figură dată F, un unghi
drept (D 1 , .D 2 ) căruia îi corespunde, în a doua figură dată F', un unghi drept
( D;, D~ ). Să începem prin a purta pe D 1 şi pe D 2 , plecînd din punctul lor
comun , dou ă segmente egale lll l2 , ale căror omoloage vor fi l~, l; şi fie, de
exemplu 2), l~ > z;. Înlocuind pe F printr-o figură asemenea aleasă ~n mod
corespunzător' vom putea face ca l1 să coincidă cu l~, z;
fiind atunci mai mic
decît l 2 • D acă, în afară de aceasta, planele celor două figuri formează între
ele un un ghi a astfel ca
cos a = z;1 z
2,
z;
triunghiul dreptunghic cu catetele l1, va fi proiecţia ortogonală a aceluia
care are catetele l1 , l 2 ; prin urmare, figura F' va fi proiecţia ortogonală a lui F.
Soluţia problemei a). După cum am arătat mai sus, putem presupune
că cele două figuri . considerate se situează în acelaşi plan, astfel ca fiecare
punct de p e o dreaptă AB să coincidă cu omologu l său, două direcţii omoloage
<>arecare obţinîndu-se prin unirea unui ace la şi punct arbitrar de pe această
dreaptă cu două puncte omoloage exterioare C, C'. Dacă dreapta CC' este
perpendiculară pe AB, cele două drepte satisfac problema. Dacă nu, problema
noastră se r educe la a găsi pe AB un segment care să fie văzut sub un unghi
drept, atît din punctul C, cît şi din punctul C'. Cercul avînd un astfel de
segment ca diametru trebuie să treacă prin C şi prin C' şi, ca atare, centrul
său este d eterminat de intersecţia dreptei AB cu perpendicular a prin mijlocul
lui CC'; invers , segmentul MN, după care cercul taie pe AB, satisface şi el
prob lema.
1 ) Cazul în care planele

sînt paralele nu este exclus, căci le putem presupune
atunci confundate şi putem să luăm pentru D orice dreaptă conţinută în unul dintre ele.
2 ) Dacă l~ =z;, c~l e do~ă figuri sînt asemenea şi F 1 coincide cu F'.
22*
340
O b s e r ~v a ţ i i . I. Proprietăţile involuţiei ne -ar da o altă soluţie

a prob lemei. ln adevăr, diversele unghiuri drepte din F au ca omoloage
în F' o involuţie, pe care o vom determina prin două perechi de raze omoloage
oarecare şi pentru care va fi suficient să căutăm (664) razele omoloage per-
pendiculare .
II. Vedem că, după ce am determinat cele două puncte M, N, va trebui
să alegem pe ace la dintre ele pentru care raportul C'MJCM este cel mai mare,
· adică .pe cel care (presupunîn d, cum avem dreptul să o facem, că C şi C'
sînt de aceeaşi parte a lui AB) este de aceeaşi parte a lui C' ca . şi C
pe semicercul MCC'. Dacă vrem că obţinem figura F 1 , va trebui să
mărim f igura F în raportul C'M/CM, şi o vom aşeza astfel, înc'ît CM să
coincidă cu C' M. ·
III. Dacă vom vrea să găsim o figură- asemenea cu F' şi avînd pe F
ca proiecţie ortogonală, vor trebui intervertite rolurile punctelor M şi N .
742 bis. Principiile precedente ne vor da soluţia următoarei probleme:
Să se construiască, în mărime şi poziţie, axele unei elipse, cunoscînd,
în mărime şi poziţie, doi diametri conjugaţi OA, OB.
În corespondenţa afină dintre e l ipsă şi cercul a cărui proiecţie este,
cei doi semidiamet ri consideraţi corespund la două raze perpendicu lare,
deci triunghiul OAB este un triunghi dreptunghic isoscel. Aşadar, conform
metodei pe care am indicat-o înainte, vom începe prin a construi o figură
F 0 , asemenea cu aceea care trebuie să existe în planul cercului şi în care
omoloagele punctelor A,B coincid cu aceste puncte, altfel spus, un triunghi
dreptunghic isoscel w AB, de ipotenuză AB. Metoda precedentă ne conduce
la trasarea unui cerc care trece prin O, w şi al cărui centru se află pe AB.
Aşadar, A şi B fiind extremităţile a doi
semidiametr i daţi, construini pătratul wAw 1 B
de diagonală AB. Cercul care trece prin centrul
dat O şi prin celelalte două vîrfuri w, w 1 ale
pătratului taie pe AB în două puncte M, N,
situate respectiv pe cele două axe căutate.
După cum am arătat, axa mare trece
prin acela dintre punctele M, N- de exem-
plu M - care este mai aproape de w decît
/
de O. Extremitat ea sa a va avea ca omolog
în F 1 extremitate a razei cuµ (fig. 393), care
Fig. 393 trece prin M şi este egală cu cuA. O vom
determina deci pe dreapta OM, ducînd prin
µ paralela µa la cuO. Extremitate a b a axei mici este, la rîndul ei, inter-
sectia lui ON cu o paralelă la wO, dusă prin punctul v, luat pe Nw,.
astfel ca cuv = wA.
Obtinem astfel axele elipsei căutate E, dacă aceasta există. Invers „
rationam'en tul ne dovedeste că o elipsă avînd axele astfel determinate , care
este proiecţia unui cerc d~ centru O, de rază Oa şi a_l căre.i plan es.te or~ enta~
convenabil în jurul dreptei Oa, are în adevăr, doi sem1diamet ri conJugaţt
după direcţiile OA şi OB. · .
O b s e r v a ţ i i . I. Aceeaşi problemă se mai poate rezolva cu a1u-
tol'ul proprietăţilor stabilite la nr. 740, 741 (v. ex. 1066) .
ELIPSA CONSIDERATA CA PROIECŢIE A UNUI CER<; 341
I I. Vedem că există o elipsă avînd ca semidiametri conjugaţi două

segmente date OA, O B (duse din acelaşi punct şi necoliniare) şi că nu există
decît una. Această din urmă parte este evidentă, în virtutea observaţiei de
la nr. 739 bis, deoarece elipsa considerată este în mod necesar reprezentată
prin ecuaţ ia dată acolo. Prima parte rămînea însă de demonstrat: ea ne oferă
i·eciproca rezultatului obţinut la nr. 733, 739 bis:
' Orice curbă , repreze ntată în coordonate ortogonale sau oblice printr-o
ecuaţie de forma
este o .elipsă .
ln adevăr, ştim că există o e lip să avînd doi semidiametri conjugaţi,
orientaţi după axele de coordonate şi de lungimi a', b'; această curbă este,
ân mod necesar, cea reprezentată de ecua ·ţia de mai sus.
743. Teorema de la nr. 740 nu este decît un caz particular al teoremei
următoare
Teorema lui la I-lire. Dacă un segment de lungime constantă se deplasează
între două drepte fixe arbitrare, un punct oarecare, lega t invariabil de segmentul
mobil, descrie o elipsă .
Fie ix~ (fig. 394) un segment care rămîne mereu ega l cu un segment
fix ix 0 ~ 0 , care se deplasează astfel, că extrem ităţil e sa le ix,~ descriu respectiv
...........
/ "
-- .........
'
I/ " \
\
I I
I I
\. I
Fig. 394
două drepte fixe Ox, Oy; M un punct care se mişcă astfel, încît figura c.<~M
să fie invariabilă (cf. nr. 3). Să circumscriem triunghiu lui Or.<~ un cerc:
.acest cerc va avea raza constantă, anume aceea a arcului de cerc descris pe
'r.<o~o şi capabil de unghiul xOy; ca atare, el va putea fi considerat ca fiind
invariab il legat d e figura mobilă ix~M. Dacă vom duce deci, în acest cerc,
diametrul PQ, care tre ce prin punctul M, lungimile MP şi MQ vor
fi consta nte.
Dreapta OP are însă dir ecţ ia fixă, căci unghiul xOP are ca măsură
jumătatea arcu lui constant r.<P; aceeaşi este şi situaţia dreptei OQ. De altfel,
.aceste două drepte fiind perpendiculare, revenim la locul geometric obţinut
Ila nr. 740.
Observ aţi e. Există, totuşi, o infinitate de poziţii ale punctului

M pentru care locul geometric este o porţiune de dreaptă (elipsă infinit tur-
tită); acestea sînt punctele cercului 00(.~.
744. Proprietatea secantelor la hiperbolă.
Teoremă. Orice coardă a unei hiperbole are acelaşi mijloc ca şi segmentu l
determjnat pe ea de asimptote.
ln adevăr, putem lua dreapta care poartă coarda considerată drept
secanta despre care a fost vorba la nr. 515 (fig. 206), care taie hiperbola într-un
punct M şi într-un al doilea punct M', a doua extremitate a coardei. Raţiona
mentul d e la nr. 515 se aplică atît punctului M', cît şi punctului M, astfe l
că avem
M'P~ · M'P; = MP~ · MP;
sau (tot în mărime şi semn)
M'P; MP;
MP~ = M'P;.
Nu există însă decît un singur punct P; care împarte pe MM' într-un raport
MP;/M'P;, ega l, în mărime şi semn, cu M'P;/MP;: acesta este simetricu )
lui P; în raport cu mijlocul lui MM'.
Corolar. Acest rezultat subsistă, dacă secanta devine tangentă, adică
dacă punctele M şi M' se confundă. Aşadar,
I
Fig. 395
O tangentă la hiperbolă este împărţită de punctul său de con tact şi de asim-

ptote în două segmente egale.
Această teoremă ne oferă o metodă simplă pentru a construi prin puncte
o hiperbolă (că reia îi cunoaştem asimptote le şi un punct). Este suficient să
ducem prin acest punct o serie de secante (fig. 395) şi să d eterm inăm a I doi !ea
punct M' în care fiecare dintre ele taie curba, purtînd de la punctul de inter-
ELJPSA CONSIDERATĂ CA PROIECŢIE A UNUI CER<; 343
s ecţie cu un a dintre asimptote un segment egal cu cel format între punctul

cunoscut şi a doua as imptotă.
Orice pun ct astfel construit aparţine efectiv hip erbolei, cum ne con-
vingem reluînd în sens invers raţionamentele de mai sus.
745. Diametrii hiperbolei. .
Teoremă. Într-o hip e rbolă, locul geometric al mijloacelor coarde.lor
p aralele cu o direcţie dată esle o dreaptă care trece prin centru sau o parte din
această dreaptă.
În adevăr, lo cul geometric al mijloacelor segmentelor determin ate pe
drepte paralele cu o aceeaşi direcţie, de laturile unghiului fix forma t de
asimptote, este evident o dreaptă care trece prin vîrful acestui unghi.
Dreapta astfel definită se numeşte diametrul conjugat dir ecţ i e i
coardelor conjugate.
Un diametru trece prin punctele de contact ale tangentelor paralele cu
direcţia co1tjugată a acestui diametru (dacă acest e tangente ex i stă) .
În ad evăr, cele două· puncte de intersecţie ale unei tangente fiind
c onfundate ambele în punctele de contact, avem aceeaşi situaţie pentru mijlo-
cul coardei determinate.
Invers, un diametru nu poate tăia hiperbola decît în punctele de
contact ale tangentelor paralele cu direcţia · conjugată.
745 bis. Dacă diametrul nu întîlneşte hiperbola, locul geometric
considerat la nr. 745 cuprinde diametrul în întregime.
Dimpotrivă, dacă diametrul întîlneşte hiperbola, locul geometric nu
cuprinde decît punctele nesituate între punctele de intersecţie (punctele
interioare hiperbolei ). Aceasta rezultă imediat din cele arătate la
nr. 509 '( Obs ).
746. Se numesc diametri conjugaţi unul în raport cu celălalt, doi dia-
metri care au proprietatea că primul este paralel cu dir ecţ ia conjugată ce lui
de-al doilea.
~eor~mă .. Doi diametri conjugaţi formează cu asimptotele un fascicul
armonic, şi reciproc.
În adevăr, paralelele la una dintre razele unui astfel de fascicul sî nt
împărţite în două părţi egale de celelalte trei.
Corolare. I. D_acă un diametru este conjugatul altuia,
atunci, şi reciproc, aces ta din · urmă es te conjugatul celiâ
dintii.
I I. D i ame trii conjugaţi sînt raze care se corespund
într-o aceeax i in!loluţie (655).
III. Jn hiperbola echilateră, diam etrii conjugaţi sînt
ega l înclinaţi pe asimptote (v. nr. 201 ).
747. Un diametru trece prin pun ctu l de inte rsec ţi e al Fig. 396
tangenJelor d,u.se la ex tre mităţile unei coarde conjugate.
In adevăr, fie MM' (fi g. 396) o as tfel de coa rd ă, NN ' o coa rdă parale lă
cu prima. Dreapta care un eşte mijloacele coardelor MM', NN' nu este alta
decît di ametru l con sid erat ; această dr ea pt ă trece în să (121) prin- punctul
d e int ersecţ ie al drepte lor MN, M' N '. Diam etrul trece deci şi el prin inter-
secţia t an gen te lor în M, M', deoarece acestea sînt limite le către care tind
MN, JYI' N ' , da că a doua coardă se apropie n e mărginit de prima.
344
748. Două coarde suplementar e (adică două coarde avînd o extremitate

comună, iar celelalt.e două extremităţi diametral opuse) sînt paralele cu doi
diametri conjugaţi. ln adevăr (fig. 397), fie cele două coarde suplementa re
M N, M N'. Aceste două coarde sînt respectiv paralele cu ~reptele care unesc
centrul O al hiperbolei cu mijloacele m, m' ale coar-
M N' delor MN, MN'. Om este însă diametrul conjugat
,....--- --+-" ' - - - -.;.. d ire ct ie i M N.
'O b s e r v a ţ i e. Teoremele demonstrat e mai
sus, începînd de la nr. 745, sînt în totul analoge cu
cele întîlnite în teoria elipsei (735-737 bis).
N Am demonstrat teoreme cu totul similare (cu
excepţia celor referitoare la diametrii conjugaţi) şi
Fig . 397
pentru parabolă (529, 530).
749. Dintrf doi diametri conjugaţi, unul taie în-
totdeauna curba, pe cînd celălalt nu . ln adevăr doi diametri conjugaţi, care
form ea ză cu asimptotele un fascicul armonic, se situează în unghiuri diferite
în raport cu aceste drepte.
Dacă un diametru al unei hiperbole nu întîlneşte curba, el întîln eşte
întotdeauna hiperbola conjugată . Convenim atunci să mărginim acest
diametru la hiperbola conjugată şi să denumim deci lungime a acestui
diametru lungimea b astfel dete rminată. Lungimile astfel definite pentru
diametrii netransverşi dau posibilitate a unor enunţuri analoge cu cele2
referitoare la diametrii elipsei, cu condiţia de a înlocui 5ntotdeauna b'
prin - b' 2 , cum am procedat şi pentru axa netransversă (497). D e exemplu,
aceasta se întîmplă în cazul teoremelor lui Apollonius (ex . 1057) şi cu
ecuaţia hiperbolei, raportată la doi diametri conjugaţi (ex. 1108).
EXERCIŢII
1045. Suma inverselor pătratelor a doi diametri perpendicula ri ai une i elipse este
co n stantă (se reduc e la prima teorem ă a lui Apollonius, dac ă procedăm ca la -nr. 732) .
1046. Să se afle locul geometric al punctelor care împart într-un raport dat
coardele unui cerc, para lele cu o direcţie fixă.
Elipsa ş i cercul ei principal sînt două figuri omologice (ex . 88:.l) avî nd centrul
la infinit.
1047. Să se con s trui asc ă o elipsă, cunoscînd două vîrfuri opuse şi un punct
sau o tangentă.
1048. Coarda care un eş te ex tremităţile a doi diametri conjugaţ.i într-o elipsă
este tangentă la o elipsă fi xă. Să se afle lo cul geometric al punctului care împ a rt e
această c oardă într-un raport dat.
1049. Să se înscri e în elipsă un triunghi de arie maximă. Există o infinitate
d e triunghiuri înscrise de a ri e m ax imă .
Aceeaş i problemă, pentru un poligon cu un num ăr d e la.turi arbitrar.
1050. Să se circumscrie elipsei un triunghi care cupri nd e curba în interiorul să u
şi are aria minimă.
1051. Două conice, a vînd proprietatea că diamet rii conjugaţi în ambe le c u
~ceea~ i direcţ i e sînt para leli - orica re ar fi această direcţie - sint omotetice sau (730)
omotet ice genera lizat.
(Ev ident, pentru parabolă ş i p entru hiperbolă, prin .co nsi~ e rar ea dir ecţii l or
as imptotice. Pentru elipsă, putem reduce p e una dintre ele, prrn proiecţi e, la un cerc
~ i rev enim l a nr. 737, 0 bs. Ir ).
ELIPSA CO N SID'ERATĂ CA PROIECŢIE A UNUI CER<;: 345
1052. Doi se midiametr i ai un ei elipse sau ai unei hiperbole formează cu tan gente le
I n extremitatea fi ecă ruia dintre ei dou ă triunghiuri echivalente (se va u t iliza simetria
-0 blică a curb ei în raport cu fiecare dintre diametrii ei) .
Tangentel e duse dintr-un punct la o e lip să sau la o hip erbolă sînt în ace l aş i
~a port ca ş i di ametr ii p araleli cu ele. Propoziţia r ămîne va l ab ilă p entru coardele a r ce lor
-determinate d e două secante paralele.
1053. Dacă două elipse omotetice sînt secante şi dacă duc em tange nte dintr-un
punct a l coardei comune prelungite, acestea sînt în ace l aş i r a port ca di ametrii un eia
<iintre curbe, cu care sînt para lele.
(Vom regă s i aceste e nunţuri sub formă d e caz uri particulare l a teorema lui 1\ e wton
{ex. 1089, 1090)).
1054. Cînd un paralel ogr am es t e cir cums cri s un ei elipse , di agonale ie sînt doi
<liametri co nju gaţ i a i curb ei . Să se demonstreze aceeaşi teoremă pentru hip e!· bolă .
1055. Două hip erbole conj ugate sînt un a simetrica oblică a cel eila lte în raport
-cu asimptotel e, adică (v. ex . 604) orice punt M a l uneia coresp unde unui punct M ' al
-celeilalte, astfe l ca dreapta MM' să fie paral e l ă cu o asimptotă ş i tăiată în părţi ega l e
<le ceala lt ă . P uncte le M ş i M' sînt extremităţ il e (749) a doi diam etri conju gaţ i . .
1056. Să se construiască axe le unei hip erbol e, cun oscînd, în mărime ş i poziţi e ,
<loi semidiametri conj u gaţ i.
1057. Să se demonstreze t eor em ele lui A pollonius p entru hipe rb o l ă.
1058. Dac ă x , y sînt coordonatele ex tremităţ ii unui di ame tru a l un ei e lipse
ra po rta tă la axe , avînd lungimi le a ş i b, extrem it ăţ il e diametrului conj ugat au coordo-
.natele x ' , y' d a te de formul ele
x' = ± y'
a b
1059. Să se găsească en unţul analog pentru l1ip erbo l ă .
1060. Să se a fl e lo cul geometric al mij Jo ace lor coardelor. un ei coni ce, care trec
printr-un punct fix.
Locu l geometric a l punctelor M avînd proprieta tea că , d acă le unim cu un punct
fix A din plan, segm entul cuprins între M ş i fiecare dintre punctele de int ers ecţ i e a l e
lui AM. cu o conică dată es t e egal cu segmentul cuprins între A ş i ce l ă lalt punct de
in ter sec ţie (şi de ace l aşi sens cu primul). Să se a rate că aces t l oc nu se sc himb ă, dacă
Snlo cuim 1mnctul A . printr-un punct oarecare a l lo cului geometri c.
Locu l geometric obţin ut este omotetic sau omotetic gene ra lizat (730) cu conica
<la tă în r aport cu centrul ei , dacă este vorba despre o e lip să sau despre o hip er b o lă.
El se o bţin e prin trans l aţ i e, in cazul unei parabole .
(Reducere la caz ul cer culu i, pentru e lip să; nr. 744 p entru hip erbo l ă. Pentru
parab o lă, rezultatul f iind evident dacă A este pe c urb ă , se va constata că (520, fig.
213) , imprimînd lui A o trans l aţ i e p ara l e l ă cu axa, l ocu l geometri c că ut at suferă
.a cee aşi translaţi ei .
1061. Se da u un unghi x Oy ş i un punct A. Să se a fl e lo cul geometric a l punctului
o0 bţinu t, dacă lu ăm p e o seca ntă oarecar e, dusă din A, plecînd din punctul în care
.această secantă ta ie pe Ox , un segment ca r e să fie într-un raport dat cu segme ntul
<l.e t erm ina t p e aceeaş i seca ntă într e punctul A ş i dreapta Oy.
1062. Lo c ul geo metric a l punctelor. care împart într-un raport dat segmente l e
determ in ate d e un unghi fix, p e dreptele du se dintr-un punct fix A, es t e o hip e rbolă care
trece pr in A şi ar e asimptote le paralele cu la turil e acestui unghi (se r ed uce la ex .106"1) .
1063. O tangentă mobi l ă la o e li psă d e t e rmină p e două t angente fixe şi para lele
în tr e el e , pornind d in punctel e d e contact, segmente a l căror produs este constant.
Do uă tange nte para lele mobile d ete!'m inft pe o tan ge nt ă fixă, segmente a l căror pro-
<lus este constant .
(Se dedu ce, p entru e lip să, din caz ul cercu lui . Obţin e m însă o demon s traţie v alabilă
at ît p entru e li psă cît ş i pentru hip e rbolă, plecînd de la teoreme le referito a r e l a diam etr i
de la nr . 736 , 746, şi de la ec uaţi a co ni cei, rapol'tată la doi diametri conjugaţi.)
1064. Reciproc, dacă o dreaptă variază, astfel încît să determine pe două paralele-
date , pornind d e la două puncte date pe aceste drepte, segmente de produs constant„
ea este tange ntă la o e lip să sau la o hiperbolă fixă.
1065. Pe dou ă paralele date, luăm respectiv două puncte M ş-i N, astfel ca
distanţele lor la două puncte fixe A " şi B din plan să fie legate prin relaţi a ,
AM2-. K 2 • BN 2 =const (K fiind un număr dat). Să se arate că MN este tangentă la <>-·
conică fixă (se reduce, în gen eral, la ex . .1063). Cazul K = 1.
1066. Să se arate că, da că prelungim normala MR (notaţia de la nr . 741) cu
o lun gim e M R 1 = M R (fig. 392), extremitatea R 1 a acestei prelungiri este analogul:
punctului R în al doilea mod de generare a elipsei prin mişcar ea unui segment de-
lun gime constantă între axe (740, Obs. II) . Să se deducă de aici o nouă soluţie a
problemei de la nr. 742 (găsirea axelor unei elipse, dacă se cunosc doi semidiametri1
r,onjugaţi.).
1066 bis. Să se afle, ca mărime, axele unei elipse, .c unoscînd, ca mărime si ca
poziţie, doi sem idiametri conjugaţi folosind teoremele lui A pollonius (738). '
1067. Dacă două figuri afine din acelaşi plan au comune toate punctele unei
drepte AB (figurile F, F' de la nr. 742), există, în general, în prima dintre ele, 0 .
direcţie a un ei drepte D, astfel ca a doua figură să se obţină rotind orice paralelă
la D, cu un anumit un ghi constant cc în jurul punctului său de inte rsecţi e cu A.8
(rez ultă din construcţia de la nr. 742; un singur caz de excepţie).
1068. Dreptele care unesc două puncte fixe de pe o hip e rbol ă cu un punct variabil;
a l curbei, determină pe o asimptotă un segment d e lungime constantă şi egal cu cel:
determinat pe aceeaşi asimptotă de paralelele la cealaltă asimptotă, dus e prin punctele fixe _
1069. Să se afle diametrii conjugaţi comuni la două conice concentrice. Ei există .
întotdeauna, în cazul cînd conicele nu sînt ambele hiperbole.
1070. Să se construiască direcţiile axelor unei conice, cunoscînd direcţiile a două.
p erechi de diametri conjugaţi.
Să se reducă la această probl emă aceea de la nr. 742 bis.
1071. Să se afle, în elipsă sau în hiperbolă, doi diametri conjugaţi care formează·.
între ei un unghi dat. ·
1072. Să se găsească, pe o e lip să sau pe o hiperbolă dată, două puncte care-
formează cu centrul curbei un triun ghi asemenea cu un triunghi dat. Co ndiţia d e posi-
bilitate. (Se poate r educe la ex. 1071).
1072 bis. Fiind dată o e lipsă raportată la ax e, să se construiască un diametru de-
lungime dată_. Cel mult două soluţii, cu excepţia cazu lui cercului.
1073. Să se afle în e lipsă doi diametri conjugaţi egali. Să se arate că aceştia·
sînt diametrii conjugaţi care fo:rmează între ei unghiul cel mai mare.
1074. Două hiperbole echi latere concentrice ş i ale căror asimp tote formează.
între ele un unghi d e 45° se intersectează sub un unghi drept în toate punctele lor·
comune.
1075. Să se a fle locul geometric al unui punct M din plan, avîud proprietatea,
că dreptele ca re îl unesc cu două puncte date sînt ega l în c lina te p e o direcţie dată _
1076. Prin două puncte fixe din plan, ducem cîte o paralelă la doi diametr Î<
conjugaţi dintr-o conică dată. Care est~ locul geometric al punctului de intersecţie a 1'
acestor două drepte? •
1077. Înmulţim coordonatele punctelor un ei elipse E (sau a le un ei hip erbole) „
raportată la axe, respectiv cu coeficienţi daţi.
1° Locul geometric a l punctului, ale cărui coordonate au ca măsură numerel e·
astfel obţinute, este o nou ă e lipsă (sau hiperbolă) E'; i
2° Dacă coeficienţii a l eşi sînt astfe l, încît E şi E' să fie omofocale, iar M, N -
sînt două puncte oarecare de pe E şi M', N' punctele corespunzătoare pe E', di sta nţ a•
MN' este ega lă cu distanţa M'N.
(Această propoziţie, mai exact ana lo g ul ei în geometria cu trei dimensiuni, se-
întîln eş te într-o problemă de mecanică cerească).
1078. Să se afle locu 1 geom etric a l punctului care împarte într-un raport dat
segmentul d eterminat de axele un ei elipse sau ale unei hiperbole pe o . normală varia-
bilă (cf. ex. 829) . ·
ELIPSA CONSID'ERAT,Ă CA PROIECŢIE A UNUI CERC 347
1079. Perpendic ulara prin mijlocul unei coarde a elipsei t a ie în părţi

egale
iurilor OPQR (741) care corespund respectiv
segmentu l cuprins între vîrfurile dreptungh
î~ aceste
acestor puncte (102), precum şi segm entu l determina t pe o axă de normalele
puncte (cf. ex. 356).
1080. Un semidiam etru al elipsei este medie proporţională între segmente
le
din centru, de o coardă conjugată a acestui diametru ş1 de
determina te, plecînd
punctul d e concurenţă a l tangentel or duse la extremităţile acestei coarde.
1081. Aceeaşi propoziţie pentru hiperbolă (să se introducă acelaşi punct
P ca
lelor). Ce se . întîmplă dac ă
la nr. 534, fig. 224: sîntem conduşi Ia teorema transversa
considera t este netransve rs? (Tangenta for. m ează cu acest diam etru şi Cll
diametrul
ele punctulu~
conjugatu l să u, de o parte, cu acest conjugat şi cu una dintre coordonat
de contact, pe de altă parte, două triunghiu ri asemenea. )
_
1082. Prin două puncte A, B a le unei hiperbole , ducem paralele la asimptote
Să se demonstre ze că
1° a doua diagonală 0:(3 a paralelog ramului astfel format trece prin centrul curbei~
2° ea este împărţită armonic de acest centru şi de tangenta în A;
3° ea este împărţită armonic şi d e curbă (dacă o întretaie) .
T fiind punctul în care tangenta întîlneşte asimptota paralelă Aa şi T 1 punctul
, paralelă Cll
în care tangenta în B întîlneşte asimptota paralela Cll Ba, dreapta TT 1
AB, trece prin (3.
1083. Definiţiile fiind a~e l eaşi ca la exerciţ;iul 876
ţ
1° O hiperbolă avînd asimptote le paralele cu laturile unghiului dat este locu
al punctelor avînd proprietat ea că distanţa lor hiperbolic ă, d e speţă determinată,
geometric
Ia centrul curbei este constantă.
2° 'I angenta la această hiperbolă este perpendiculară hiperbolic pe diametrul
punctului de contact.
3° Cele două tangente duse dintr-un punct la această hiperbolă au aceeaşi
lungime
hiperbolică.
ale căror
4° Două secante paralele determină pe această hiperbolă două arce
coarde au aceeaş i lungime hiperbolică.
e
5° Într-un patrulate r circumscr is acestei hiperbole , suma lungimilo r hiperbolic
r hiperbolic e ale celorl,alte două.
a două laturi es te egală cu suma lungimilo
direcţii
6° Dacă vom numi unghi hiperbolic sau pseudow1g hi I.iperbolic a două
unghiu-
logaritmu l raportulu i anarmoni c format de aceste direcţii şi de ce le ale laturilor
cum raportul ·
lui dat, sau logaritmu l valorii abso lute a acestui raport anarmoni c, după
1, cînd cele două direcţii coincid)
anarmoni c (luat într-o ordine în care să fie egal cu
este pozitiv sau negativ (adică . după cum aceste direcţii sînt cele a două lungimi hiper-
hiperbolic e de speţă diferită) şi dacă un
bolice de aceeaşi speţă sau a două lungimi
unghiuril e
triunghi are două laturi de lungimi hiperbolic e egale (şi de aceeaşi sp eţă),
egale.
(sau pseudoun ghiurile) hip erb olice opuse acestor laturi sînt de asemenea
lungime
7° Dacă laturi le unui triunghi sînt de aceeaşi speţă, însă latura AB are o
AC, unghiul hiperbolic ACB, opus lui AB, va fi şi el mai
hiperbolică mai mare decît
dacă IatUl'ile
mare decît unghiul hiperbolic ABC, opus lui AC . Sit uaţi a se schimbă însă
aceeaşi speţă, iar latura BC de speţă diferită.
AB ş i AC sînt de
dat,
8° O hiperbolă H, a l e cărei asimptote sînt paralele cu laturile unui unghi
al punctelor M pentru care unghiul hiperbolic al dreptelor care
este locul geometric
unesc pe fiecare dintre el e cu două puncte A şi B a le curbei este constant.
Să se ev ul eze unghiuril e hiperbolic e a le unui triunghi, cunoscînd
lungimile hiper-
cazul particular în care două dintre laturi sînt
bolice ale laturilor sa le (se va începe cu
hiperbolic perpendic ulare).
1084. Două secante paralele taie o hip erbo l ă în patru puncte, ale căror distanţe:
la una dintre asimptote · sînt proporţionale. Reciproca .
În virturea exe r ciţiu lu i 10!13, exerc iţiul de faţă trebuie cons iderat ca ana log a l
<:e lei de-a do ua teoreme de l a nr. 63 . Demonstraţ i a este ana lo gă, dacă înlocuim simetria
folos i tă 'acolo printr-o simet1·ie ob l ică.
1085. Dacă u n patru later este circumscris un ei elipse sau une i hiperbole, suma
. .a două dintre triunghiurile, avînd ca vîrf comun centrul ş i ca baze r espective laturi le,
este echi ... a l e ntă cu suma ce lorla lte două.
Locul geometri c al centrelor conicel or în scrise într-un patrulater este dreapta care
trece prin mij locu l diagona lelor (ex. 371) .
1086. OA, OA'; OB, OB' fiind două perechi de semi diametri con ju gaţi într-o
-elipsă, unim AB, A'B', AB', BA'. Să se arate că dou ă dintre aceste patru drepte sînt
para lel e. Ce am putea spune pentru caz ul hiperbolei (ţ inîn d seama de convenţ. i a de
la nr. 730)?
1087. Printr-un punct variabil M al unei elipse sa u a l unei hiperbole, ducem
-O.ouă coarde MN, l\1N', respectiv paralele cu două direcţii fixe. Dreapta NN', care
uneşte extrem it ăţ il e necomune a l e acestor coarde, este ta n gentă în mijlocul ei la o
.co nică f i xă, asemenea cu p rima (pent.ru hiperbolă, se va fo losi ex. 1088).
1088 . Da că, printr-un punct P, lu a t în planul unui unghi, du cem di ferite secante
Pmn, Pm'n' et c„ mărginite la l aturil e un ghiului , r aportul d intr ~ două produse de
"fe lul Pm • Pn, Pm ' • Pn 'nu d epind e decî t de direcţiile cel or două secante; el este ega l
cu raportul dintre pătrate l e semidiametri lor paraleli cu aceste direcţii într-o hiperbolă
.av înd ca asimptote laturi le unghiulu i. Să se exprime unul dintre aceste produse, cu
aj utorul coordon at elor punctului P, raportate l a laturi le unghiului .
1089. T eor ema lui Newto n. Dacă prin două puncte P, P' din planul unei e lipse,
ducem două secante paralele, dintre care una taie curba în m , n, iar cea lal tă în m', n',
.atunci raportul Pm • Pn/P 'm' · P'n' este independ ent d e direcţia comună a secantelor.
Dacă, în jurul punctului P, facem să se rotească o seca nt ă, produsu l segmentelor
Pm, Pn, determinate d e curbă pe această secantă, este într-un r aport constant cu p ăt ratul
semidiametrului paralel cu secanta.
Să se afl e l ocul geometri c a l extremităţii unei lun gim i purtate din P pe secantă
;ş i care este medie proporţională între Pm ş i Pn.
1090. Aceeaşi problemă pentru hip e rbol ă {de compa rat r ezultatele de la ex. 1084,
1088, raportînd segmentele de p e fiecare secantă l a mijlocul lui mn, luat ca origine).
1091. Circumscriem un cerc unui tri ungh i înscris într-o e lip să. Să se arate că
.raza R a cercului este dată de fo r mu la
l>l>'ll"
li=--,
ab
·unde I>, I>', I>" s înt sem idiametrii paraleli cu laturi le triunghiului, iar a;
b semi-
.axel e elipsei.
(Se va ap lica nr. 130 bis triunghiului considerat şi triunghiului înscris în cercul
de rază a, a căru i proiecţie este primul).
Se presupune că ce le t r ei vîrfuri a l e triunghiului tind simultan către un ace l aş
:punct a l curb ei. Să se arate că cercul circum scris tind e către o poziţie li m it ă determi-
nată (cercul o'culator), independentă de l egea după care ce le trei ,·îrfuri se apropie de !vl .
.Să se construi ască această pqziţie l imită.
1092. Să se afle locul geometric a l centrului cercului în scris în triun ghiul avînd
ca vîrfuri un punct oareca r e M de pe o e li psă dată şi focare le ei (ex. 1077).
Să se arate că, dacă M' este un alt punct a l curbei, iar C' cerc ul ana log lui C,
construit cu a jutoru l lui M', d repte le care unesc fi ecare dintre punctele M, M' eu
centrul cercului coresp unzător a u aceeaşi p r oiecţie p e MM' (ex. 1079).
Să se tr agă concluzia că axa radicală a cercurilor C, C' trece prin mij locul lui
MM' . Puterea lui M în raport cu ce rcul C' este ega l ă cu puterea lui !vi' in raport
cu cercul C.
CUADRATURA CONICELOR 349
CAPI'! OLUL VIII
CUADRATURA CONICELOR
750. Aria elipsei.

Teoremă. Aria elipsei de axe 2a şi 2b este rtab .
În adevăr, această elipsă es te proiecţ.ia unui cerc de rază a si d e ar ie
ega lă cu rta 2 • Cosinusul unghiului celor două plane este egal cu (i33, Obs. )·
b/a; aria proiectată este deci 1 ) (368,4°) rta 2 • ~ = rtab.
a
O b s e r v a ţ. i e. Acelaşi raţ.ionament se aplică sec torului de e lips ă,.
adică porţ.iunii de elipsă cuprinse între doi semidiametri, deoarece această.
arie este, ev id ent, proi ecţia unui sector circular. Ca atare (v. nr. 263), putem
eva lua orice ar ie măr g inită de drepte, de arce de cerc şi de arce de elipsă.
751. Aria sectorului de hiperbolă.
Numim sec tor de hip e rbolă (fig. 398) aria cuprinsă între un arc de hiper·
bolă M N s1 raze le care un esc extr e mitătile sale cu centrul.
Se d~monstrează 2 ) că d ef iniţ.ia ari~i (260) se apli că porţiunii de plan
astfel definit e, cu alte cuvinte că, substituind arcului de hiperbolă o linie
frîntă înscrisă (fig. 399), obţinem o arie poligonală care tinde către o limităi
determinată, d acă numă
rul de lat uri al liniei
frînte creşte n e mărginit,
fiecare dintre ele tinzînd
către zero după o lege N
anumită.
Vom învăţa să eva-
luăm aria astfel definit ă .
De altfel, putem obser·
va că această arie este Fig. 398 Fig. 399
echivalentă cu aceea măr
g init ă de arcul MN, de una dintr e asimptote ş i de par~alelele Mm, Nro
(fig. 398), duse din punctele M,N la cealaltă as imptotă. ln a d evăr , aceste
două arii se obţin r espect iv scăzînd din aria mixti linie OMNn cele două ·
triunghiuri r ectilinii OMm, ONn, care sînt echivalente ca fiind jumătăţile·
unor paralelograme echiva lente .
Dreptele Mm, Nn sînt ordonatele pun cte lor l'vl şi N, da că hip erbola·
este raport ată la asimptote.
Teoremă. Într-o aceeaşi hip erbolă , pe care o presupunem raportată la;
asimptotele sa le, aria unui sec tor este proporţională cu logaritmul raportului
dintre a bscise le ex tremităţilo r arcului corespunzător. La fel ca în a lte demon-
straţii analoge, vom demonstra întîi următoar e le două puncte:·
1) Haţionamentul de la nr. 368 arată e xist e n ţa ariei porţiunii proiectate şi iii

ex pres ia .
st ab il eşte totodată
2) Este sufici ent (G. PI. nr. 260, nota 1, p. 1 89) să arătăm că distanţa une i;
coarde la punctu l d e i ntersecţie a l tangentelor dus e l a extr em ităţ il e ei tinde cătr&
zero, odată cu lun gimea coardei; aceasta se d educe u şor din exerciţi ul 1081.
1° La două valori ega le ale raportului absciselor corespund sectoare echiva-

lente. Fie cele două arce MN, JYI' N', astfel ca raportul absciselor Om, On
(fig. 400) ale punctelor M, N să fie egal cu raportul absciselor Om', On'
ale punctelor M', N'. intre
M şi N, luăm pe curbă punctele
A'11 , M 2 ... ; între M' şi N', luăm
punctele M~, M;, .. . , astfel ca
abscisele Om~, Om;,... ale punc-
telor M~, M;, .: . să fie în acelaşi
raport cu abscisele Omv Om 2 , •••
ale punctelor M 1 , A1 2 , .•• ca ra-
M' N' portul dintre Om' şi Om. Dacă
vom d emonstra că sectorul poli-
I n'
gonal OMM1 M 2 ••• N este eciva-
I lent cu OM' M~M; ... N', vom fi
I I stabilit că sectorul hiperbolic
-- I
-- ---1_
I OMN este echivalent cu sectorul
' -....1._-..... hiperbolic OM' N', căci sectorul
hiperbolic OMN este, prin defi-
Fig. 400 niţie, limita sectorului poligonal
OMM1 M 2 •.• N, dacă punctele
M,M1 ,1Yf2 , • •• se apropie nemărginit unele de altele.
La fel ca mai înainte triunghiul OMJV/ 1 este echivalent cu trapezul
MM1 mm1 (pentru că triunghiul OMm este echivalent cu OM1 m1 ) şi, - de
-asemenea, triunghiul OM' M~ este echivalent cu trapezul !II' M~m'm~. Aria
trapezului M!v/1 mm1 are ca măsură semiprodusul sumei il1m + M 1 m1 cu
înălţimea, pe care o vom lua în HH 1 (fi g. 400) pe perpendiculara dusă prin
punctul O pe cel"e două baze, iar aria trapezului M' M~m'm~ are ca măsură
·semiprodusul dintre suma M'm' + M~m~ cu înălţimea H'H~, lu ată pe aceeaşi
perpendiculară.
. Rapoartele M 1 m 1 /Mm, Mim'if M'm' sînt respectiv inverse le rapoartelor
·OH1 /0H, OH]_/OH' (deoarece triunghiul OMm este echiva lent cu OM1 m1 , iar
triunghiul OM'm' cu OMimi); aceste rapoarte sînt ega le, deoarece avem
·Om1 : Om = Omi : Om'. Putem scrie
M'm' + Ml_m; M' m'

Mm+ M 1 m 1 = Mm'
Cît priveşte înălţimile H' H~, HH 1 , ele sînt în acelaşi raport ca

-OH' şi OH, din cauza egalităţii OH~ : OH' = OH1 : OH.
Aşadar, ariile trapezelor considerate sînt în acelaşi raport ca produsele
_Mm ·OH şi M'm' ·OH', adică în acelaşi raport ca arii le triunghiurilor OMm,
·OM'm'; în consecinţă, aceste trapeze, precum şi triunghiurile OMMv
'OM' Mi sînt echivalente.
Tot astfel, triunghiul OMiM2 va fi echiva lent cu OM1 M 2 etc. Concluzia
.este deci demonstrată.
2° Dacă dăm raportului absciselor trei valori, astfel ca a treia să fie produsul
;primelor două, obţinem trei sectoare, dintre care al treilea este echivalent cu
.suma primelor două. Aceasta este evident, dacă primele două sectoare au ca
baze două arce consecutive MN, NP (fig.401 ), a l treilea sector avînd ca bază
.arcul total MP. Pe de altă parte însă, este clar că putem reduce orice alt caz
la cel tratat aici, în virtutea celor de la 1°.
Prin urmare, dacă logaritmul rapor tului absci -
.selor ia trei fJa lori, astfel ca a treia să fi e suma prime-
lor două , al treilea sector obţinut este echifJalent cu suma
primelor două; acest e nunţ revine la ce l precedent,
·11.eoarece suma logaritmilor a două num ere este ega lă p
~u logaritmu l produsu lui lor.
Din ce le două propoziţii pe care le-am demon-
·strat, rezultă, cum am explicat de repetate ori, teo- Fig . 401
Tema enuntată.
752. Am învăţat să comparăm două sectoare corespunzînd aceleiaşi
;hiperbole. Să comparăm acum două sectoare luate din două hip erbo le diferite .
,Vom raporta fiecare hiperbo l ă la asimptotele ei . Aria paralelogramului
avînd un vîrf într-un punct oarecare al uneia dintre aceste hip erbo le şi două
laturi pe asimptotele curb ei , este o constantă, pe care o vom denumi, pentru
.a scurta exprimarea, cons tanta re latifJă a hiperbolei cons iderate.
Acestea fiind stabilite, vom avea următoar ea
Teoremă. În două hiperbole, raportate fi ecare la asimptote le ei, două
..sectoare care co respund la aceeaşi fJaloa re a raportului abscise lor sînt în acelaş i
raport ca şi co nstantele relati fJe ale celor două cur be.
În adevăr, dacă O, O' sînt centrele ce lor două curbe, M, MI două puncte
·de pe prima, iar M', Ml. două puncte de pe a doua, astfe l ca abscisele lor
•O 'm' , O' m! să fie în ace l aşi raport ca absc is ele Om , OmI a le punctelor il/l, ~MI
(fig. 402), se va demonstra, ca la nr. 751, 1°, că triunghiurile OMMI, O'M'M1
-.sînt în acelaş i raport ca şi OMm, O' M'm', adică îm acelaşi raport ca şi con-
-stantele relative a le ce lor două curbe. Ca atare, aceeaşi concluzie se va extinde
\(mereu ca la nr. 751, 1°) la raportul dintre cele două sectoare Oil/l N, O' M' N',
astfel ca abscisele puncte-
lor il/l' N' să fie în ace lasi
raport ca şi cele ale pun~
telor M, N.
Din cele două teore -
me precedente rezultă ur-
mătoarea
n Teoremă. Ana sectoru-
lui corespunzînd unui arc
Fig. 402 cuprins între două puncte
ale unei hiperbole oarecare
-es te proporţională cu produsul .dintre constanta relatifJă a curbei şi logarit-
mul raportului dintre abscisele acestor două puncte. ·
În adevăr, am văzut că această arie este proporţională cu 1° logar itmul
-raportului dintre abscise, 2° constanta relativă a curbei, dacă aceste două
-ca ntităţi variază fiecare separat; ea este deci proporţională cu produsul lor.
752 bis. Corolar. Tot ce am spus subsistă, oricare ar fi sistemul de
logaritm i folosiţi.
Să luăm acum ca bază a sistemului de logaritmi raportul dintre ab sci-

sele ~elor două p_uncte. M, N, luate pe aceeaşi ramură a hiperbolei şi astfe l
ca aria sectorului cyprms între aceste două puncte să fie egală cu constanta
relativă a curbei. In acest caz, aria unui sector de hiperbolă oarecare v a f ii
egală cu produsul dintre constanta relativă a curbei şi logaritmul rapor tulu i
abs ciselor c orespunzăt oare, deoarece a ceas tă proprietate are loc pentru sect o--
rul particular p e care l-am d efinit şi se extinde deci la toate celelalte se ctoare
de hiperbolă, în virtutea teoremelor precedente.
Sistemul de lo garit mi astfel obţinut nu este altul decît sistemu l de
logaritmi neperieni sau naturali, primul din Cîte s-au inventat. Baza lui este-
notată, de obicei, cu litera e : primele zecimale ale acestui număr sînt
e = 2,7182818 .. .
Numărule nu poate fi construit cu rigla şi cu compasul, adică nu putem
con~trui cu ajutorul riglei şi al compasului două segmente al căror r aport
să he egal cu e. Mai general, nu există nici un sector de hiperbolă astfel, încît
să putem 1 ) construi geometric pătratul echivalent cu el.
O b s e r v a ţ i e. Aria unui sector de hiperbolă
a creş te nemărginit, dacă una dintre extremităţile ar-
cului care îi corespunde se îndepărtează la infinit,
pe cînd cealaltă râmîne fi xă, pentru că logar it mul
abscisei variabile creşte n e mărginit.
A 753. Aria segmentului de porabolă.
S egmentul de parabolă este aria cuprinsă.
între _un arc de parabolă şi coarda sa. Contrar
cazului elipsei şi al hiperbolei, putem constru i cu
rigla şi cu compasul un pătrat echivalent cu un
segment de parabolă dat.
Fig. 403 Teoremă. Un segment de parabole/, este echifJa len t
cu 2/3 din triunghiul format de coarda segmentului
şi de tangentele în e x tr e mităţile ei 2 ) . Fie segmentul de parabolă deter min at
de coarda aa' (fig. 403) şi de tangentele dus e la c urbă în punctele a ,a ' ,
care se taie în. A. Fie S aria triunghiului Aaa'.
1 ) rv: atematicile superioare ne permit să stabilim între numer el e e şi 7t o r e la ţ i e
în ca r e intervin cantităţi imaginare ş i d es pre care nu putem de ci să dăm a ici n ici <>
id eie, în să a căr e i exi ste nţ ă nu tr ebuie să ne s urprind ă , d eoarece unul dintre aceste-
n um er e este legat d e ari a elipsei (750) , iar celălalt d e ari a hip erbolei, precum şi conform
e xe rciţiilor 876, 1083.
Teorem a r eferito a re la imposibilita tea d e a construi num ă rul e (sau, m ai exact.
o propoziţie mai cuprin z ătoar e din care r e zultă acea s tă teor e m ă , v. Nota .l!:) a fos t
s tabilit ă de H ermite (1 874); est e r ezultatul la care am făcut aluzi e în.Ca rtea a trei a
(L. PI. p. 138, n ot a 2). T eorema m ai ge n e rală p e care o enunţă m a poi a fost ded u să
din lucrările lui H erm ite d e că tr e Lind emann. În v irtutea relaţi e i amintite m ai sus
din t r e num er ele e si TC, a ceas t ă teore mă impli că impo sibilitatea cuadraturii ce rcului.
2 ) Ace a stă te ~r emă ş i de mon straţi a p e care o d ăm i se datoresc lui A rh ir:ie de.
D e monstra ţi a pres upun e că poligoanele înscrise se succed dup ă o ordine determmată

(fi ecar e p oli go n av înd ca vîrfuri vîrfuril e ce lui preced ent ş i punctele d e p e c urbă
situ ate p e di a m etrii co nju gaţ i laturilor poligonului preced ent) . P entru a demonst ra că
limita obţinut ă es te ac ee a ~ i, oricar e ar fi legea d e în scriere (cu condiţia ca Eecar e-
l at ură să tindă că tr e zer o) , este sufi cient (v. G. PI. p. 1 89 n ot a 1) să arăt ă m c ă distanţa
un ei coard e la pun ctul de int e rsec ţi e a l t a n gentelor du se în ex tr e mită ţile ei tind e căt re
z ero, odată cu. lungim ea coardei . Aceasta r e zultă u ş or din nr . 529-534 .
Diame trul care trece prin A taie curba într-un punct b, unde tangenta
este paralelă cu aa'; fie B, B' punctele în care această tangentă taie
respectiv pe Aa şi pe Aa '. Diametrul Ab este împărţit în jumătate de
punct ele A, b şi ele punctul i, în care e l taie coarda aa' (534). Da că vom uni
deci a cu b şi a' cu b, triunghiurile iab şi ia' b vor fi respectiv jumătăţile lui
iaA şi ia' A; deci triunghiul aa'b are ar ia S/2. Triunghiul ABB', care este
asemenea cu Aaa', raportul de asemănare fiind i , are ca măsură S/4, astfel
că suma celor două triunghiuri bBa şi bB' a' este tot S /4.
Să ducem acum dia metrii punctelor B şi B' care taie curba r~spectiv
în c,c'; tangentele în aceste puncte sînt respectiv paralele cu ab ş i c.i a' b;
prima t a ie pc aB în C şi pe Bb în C'; a doua taie pe bB' în C" şi pe B'a'
în C'". Da că vom uni a cuc, c cu b, b cuc', c' cu a', vom constata, ca mai
înainte, că 1° triunghiul abc este jumătatea triunghiului aBb, iar triunghiul
bc'a', jumătatea lui bB'a'; 2° cele două triunghiuri BCC' şi B'C"C"' sînt
respectiv sferturi le triunghiurilor Bab, B' ba'. Ca atare, este limp ede că suma
celor două triunghiuri înscrise acb şi bc'a' este egală cu S/8, astfel că poli-
gonu 1 •inscris
. ac b'' .s- + - s .
c a are ca arie
2 2.t.
În ace l aşi timp, vede!!l că suma ce lor două triunghiuri circumscrise
BCC' şi B'C"C'" este S /16. In plus, ce le două poligoane acbc'a' şi ACC'C"C"'
sînt despărţite prin patru triunghiuri int ermediare aCc, cC'b, bC"c', c'C'"a',
avînd ca sumă S /4 2 • ·
Vom continua în acelaşi fel, ducînd cliametrii punctelor C, C', C" , C'" .
Punctele în care aceşti cliametri vor tăia curba formează cu punctele obţinute
înaint e, anume a, c, b, c', a', vîrfurile unui nou poligon înscris, a cărui arie
va f i. -s
2
s + -2.4 + 2.--,
s spa-pu
. 1 cuprrns
42
. mtre acest po l'1gon 111scr1s ş1 po l'igonu 1
A A • •
circumscris corespunzător va fi S /4g.

Dacă vom continua astfel nemărginit, vom vedea că aria unuia oarecare
dintre poligoanele înscrise consecutive, are ca măsură o expresie ele forma
-s + - s + - s- + . . . + -s- , a d'ica~ suma unui. nu mar
~ d e termeni. a1. pro-
2 2. 4 2. 42 2. 4111
gresiei geometrice avînd ca prim termen S/2 ş1 ca raţie 1/4.Dacă
m creşte nemărginit, acea-stă expres ie tinde către o limită egală cu
S = 2 ~. Teorema este deci demonstrată .
~)
3
2( 1 -
Aria cupr in să între un poligon înscris şi poligonul circumscris
corespunzător, este de altfel egală cu S/tim şi tinde către zero, da că m creşte
nemărginit.
EXERCIŢII
1093. Aria unui triunghi înscris în parabolă este dublul ariei triunghiului
circumscris, format de tangentele în vîrlurile sale.
Propoziţia ana lo gă pentru un poligon în scris cu un număr de laturi oarecare.
Să se deducă de aci aria segmentului de parabolă.
1094. Doi diametri conjugaţi împart o elipsă în patru părţi ec l~ ivalente.
23 - Lecţii de geometrie elementară, vol. II

354 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE !N SPAŢIU
1095. Ducem într-o elipsă doi semidiametri, astfe l ca sectorul cuprins între ei
ş i c urbă să a i tă o arie co nstantă. Să se arate că
1° coarda care un eş te ext r e mităţile acestor doi semidiametri este tangetă la o
e li psă fix ă , în mijlo cul ei;
2° segmen t ul c uprins între curbă ş i această coardă are, de asemenea, aria constantă;
3° avem aceeaş i s itu a ţi e p entru triunghiul a le cărui laturi sîn t această coardă ~i
tangente le d use în ex tr em it ăţ ile ei. Locul geometric a l punctului de in tersecţie al
acestor tan ge nte .
1095 bis. Fiind d ată o e li psă, care este locul geometi·ic a l unui punct, astfel încît
ra:i:a cercului considerat la exe rciţiul 751 să fie constantă?
1096. Dou ă secante p ar a lele d e termină p e hiperbolă al'Ce care se rvesc ca bază
la două sectoare echival ente . Să se d emonstreze această propoziţie, fără a r ec urge la
teoreme le referitoare l a a ria sec torului (751-752 bis) ş i folosind numai teorema d es pre
diametr ii hiperbolei (745) . Să se d e ducă d e ai ci din no u aria sectorului de hip e rbolă
(ex . 1085).
1097. Să se rezolve pentru hiperbolă exe r c iţiul 1095 .
1098. AdopLînd defin i ţii l e de l a exerriţiile Si6 ş i 1083, să se arate că:
'1° Dacă două linii frînte L ş i L', avînd ace l eaş i extrem ităţi, au toate l at uril e
de aceeaş i speţă, , ş i dacă L cuprinde pe L ', care es te con v exă, sum a lungimilor hiper-
bolice a le l at uril or lui L este mai mică d ec ît suma co r es pun zătoare p entru L '.
2° Într-o hiperbolă H a l"e cărei asimptote sînt p ara lele c u l aturile unui unghi
dat, i·aportul dintre lungimea hiperbo lic ă a unei coarde AB ş i suma lungim ilor
hiperbo li ce a le tangentelor AB, BC, dus e l a ext l'em it ăţ il e ei ş i luate pînă la punctul
lor de int e r secţ i e C, tinde căt re unitate , dac ă coarda t inde căt re zero (se va duce
diametru l punctul ui C ş i se vor ap li ca ex . .1080, "1U ts3) .
3" D acă înscriem într-un arc AB a l hip erbo lei II o linie frîntă a l căre i num ăr de
l atur i creşte n emărginit ;- astfe l ca fiecare să tind ă către zero, su ma lungimilor hip erbolice
ale acestor la turi tinde către o limită l , care poate ii denumită lungimea hiperboli că
a arcu lui A IJ .
4" Două ar ce a le hiperbolei ll, avînd aceeaş i l ungime hiperbolică, se văd din
centru su b unghiuri hi pe rb olice ega le şi cores pund l a sectoare de hip e rbolă echiva lent e .
~! a i ge ner a l, ar ia unui secto r de hiperbolă H este proporţi ona l ă cu lungimea
hiperbo li că a arcului care îi serveş t e ca ba ză sa u cu unghiu l hiperbolic a l ce lor două
r aze care îl cuprind.
109'.I. Da că unim un punct ,·ariabil d e p e o el ip să cu d o u ă puncte fixe a le curbei
şi ducem prin centru paralele l a dreptele astfe l trasate, determinăm în elipsă un sector
de arie consta ntă şi ega l ă cu jumătatea ar iei sec tor ului format de semidiame trii duşi
spre ce le două puncte fixe .
Aceea7i problemă pentrn hiperbo l ă.
1100. Să se a rt e lo cul geometric a l unui punct, astfel încît segmentul de p a r a bolă
cuprins între curbă ~i ·coar da de co ntac t a tangente lol' duse din aces t punc t să a ib ă o
arie constantă . Să se a r ate că acest loc geometric este o parabo l ă, care se obţine prin
translaţie d in cea da t ă. Proiecţia coard ei contactelor pe d irectoare este constantă (se
va fo losi o obsel'vaţie ana l ogă cu cea de la ex. 10!:16).
1101. Pri ntr-un punct interior unei co ni ce, să se d u că o coardă care det e rmin ă
cel ma i mic segment posibil.
1102. Să se împartă un secto r de e lip să în două părţi ec hi va l ente, printr- un
diam e tru. ,\ ceeaş i problemă pentl'u secto rnl de hip e l' bo l ă 1 ) .
1103. Să se c il'cumsc ri e un u i tl'iunghi eli psa cea mai mică posib il ă .
1 ) Prob lema împăr'ţiri i unui sector de e li psă sau de hiperbo l ă într-un număr de
părţi ec hi va len te care să n u fie o putere a lui 2 nu se poate rezolva cu rigla ş i cu

compasu l.
I ntroducerea imaginarelor ne p ermite să reunim într-o aceeaş i problemă pe cele
precedente referitoare la elipsă şi la hiperbolă, deşi, în aparenţă , aceste două probleme
sînt foarte diferite. (lina duce la împărţirea unui un ghi într-un numă r oarecare de părţi
m
egale, cealaltă , la a găsi două seg m ente al căror r aport să fie Ya/b unde a şi b sînt
două segmente date .)
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZ,A <;IR<;ULARA 355
(Se va studia (ex. 1049) raportul dintre ari a unui triunghi şi a ria elips ei circum-
scrise şi se va căuta maximul.)
1103 bis. Să se înscrie într-un triungh i dat cea mai mare e lip să posibilă (dintre
cele cuprinse în interiorul tri u nghiu lui ) (Aceeaşi metodă.)
1104. Să se afle l ocu l geometric a l ce n tru lu i u ne i hiperbo le care trece prin două
puncte fixe A, B, astfel ca sectorul cuprins între curbă şi semidiametrii duşi în aceste
puncte să aibă o ari e dată, constanta relativă a curb ei f iind de asemenea dată. Să se
a rate că asimptote le trec fiecare prin cîte un punct fix. Să se afle l ocul geometric al
intersecţ iei tangentelor la hiperbol ă în punctel e A ş i H.
1105. O elipsft variază, astfe l ca axe le ei să rămînă orientate după două drepte
fixe şi aria ei constantă. Să se arate că această e lips ă este tangentă la o hiperbolă
e chi l ateră fixă. Să se generalizeze pentru ca~u l cînd eli psa, păst rîn du-şi mereu ari a
-c onstantă, are doi diamefri conjugaţi după două drepte date.
1106 . Să se arate că l ogaritmul lui (1 +a), în sistemul a cărui hază este număr ul
~, este li mita, expresiei
1 1 1 1 )
a( - + - - + - - + ... + - - .
n n + a n + 2a n +na
pentru n inl'init.
(De observat că această expres i e este o arie po l igonală, formată cu a jutoru l
unui contur înscris în hiperbolă.)
CAPITOLl.JL IX
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZĂ CIRCULARĂ. PROPRIETĂŢI

PROIECTIVE ALE CONICELOR
754. Teoremă. Proiecţia paralelă a unei conice este o conică de aceeaşi

natu ră.
~ceastă propoziţie este o consecinţă imediată a lemei de la nr. 739.
ln adevăr, să considerăm o con ică situată în planul P, şi, după cum
avem de-a face cu o elipsă, cu o hiperbolă, sau cu o parabolă, să o raportăm
la doi diametr i conjugaţi ca axe de coordonate, sau la asimptote, sau la un
diametru şi la tangenta în vîrf; după caz, conica va avea ecuaţia (nr. 739 bis,
515, 534).
x2 y2
A2 + B2 = 1, XY = K, Y2 = 2PX.
În primul caz, A, B sînt lungimile semidiametrilor conjugaţi; în al doilea,

]{este aria constantă a paralelogramu lui format de asimptote şi de para lele
duse la asimptote printr-un punct oarecare al curbei; în al treilea caz, Peste
o lungime constantă (parametrul, dac .ă axe le sînt perpendiculare). Pentru a
obţine ecuaţiile proiecţiilor acestor curbe raportate la axele ox,oy care sînt,
în planul p, proiecţiile axelor OX, OY din planu l P, vâ trebui, aşa cum s-a
exp lic at la nr. 739,' să înlocuim pe X şi pe Y prin x/rx ş i ym, notînd cu x, y
coordonatele în planul p ale p roi ecţiei punctului din planul P, ale cărui
coOTdonate în acest p lan sînt X, Y, iar cu rx, ~numere constante, a căror semni-
f icaţi e a fost precizată la nr. 739. Găsim astfel, după caz,
x2
--+ - y2-
(Ao:)2 · (Bp) 2
= -1, xy = I<rx~, y2 = 2-
p2P
ex
x.
23*
Acestea sînt respectiv ecua·ţii l e unei e lips e raportate la do i diametri

conjugaţi (742, Obs . II) , unei hiperbole raportate la asimptote, unei parabole
raportate la un diametru şi la tangenta în extremitatea ace stui d iametru.
Aşadar, în proiecţie para l e l ă,
o elipsă are ca proiecţie o e l ipsă; doi diam etr i conjugaţi se proiectează
după doi diametri conjugaţi ai pro i ecţiei;
o hiperbolă are ca proiecţie o hiperbolă; asimptotele ei se proiectează
după asimptotele proiecţiei;
o parabolă are ca proiecţie o parabo l ă; un diametru se proiectează
după un diametru.
755. Teoremă. Perspectipa unui cerc, f ăculă dintr-un centru oarecare
pe un plan oarecare, es te o conică .
Altfel spus, secţiunea unui con oarecare cu baza circulară este o conică.
Propoziţia a fost stabilită (cap. VI ), dacă centrul de perspectivă este
pe axa cercu l ui, altfe l spus, dacă raze le pr oi ectante formează un con de
rotaţie. Lema care u rmează ne va permite să reducem cazul general la acest caz.
Fie date două plane P, p
p şi două centre S, S', astfel ca
dreapta SS' să nu fie paralelă cu
planul p. Fie m perspectiva în
planu l p a punctului M din pla-
nul P, centru l fiind S .
'P În aceste . condiţii, afirmăm
că punctul m este proiecţia pe
planul p, efectuală paralel cu
S S', a persp ec tiPei punctului Jvl,
efec'tuată din punctul S' ca cen-
tru pe un plan p', ales în mod
conrenabil .
F ig. 404 Să ducem prin punctul m
(fig . 4.04) o paralelă la SS', pînă
întîlneste în m' dreapta S ' M . Dacă teo r ema enuntată este a d evărată, locul
geometric al punctu lui m ' , cînd punctu l M de~crie . p lanul P, va fi un
p lan, ~nume planul p' din enunţ; ne dăm uşor seama că este aşa .
ln adevăr, să coborîm din pun ctul m o perpendiculară ma pe dreaptaD ,
intersecţia p lane lor P, p; fie ex intersec"ţia acestei perpendiculare cu dreapta 6.,
intersecţia p lanu lui p cu planu l dus prin punctu l S, para lel cu P; dreptele
Ma, Sex sînt evident para lele şi avem (în măr i me şi se mn)
mm' Mm am
SS' MS act.
SS'
de unde vedem că mm' am este proporţiona l cu am, deoarece lungi-
act.
mile S S', a ex sînt constante.
Fie acum m 0 o pozi"ţie particu l ară a punctului m în p lanul p; fie m 0
i,unctul obţinut din punctul m 0 , la fe l cum este obţ i nut punctu l m' din
punctu l m; în sfîrşit, fie a 0 picioru l perpendicu lare i coborîte pe D d in m 0 ;
SECŢIUN I LE CONULUI OBLIC -CU BAZA <;IR<;ULARĂ 357
latur ile ma, mm' ale triunghiului variabil amm' sînt para lele ş.i proporţionale
cu laturile moao , momo ale triun ghiului fix aomomo; cele două triunghiuri
sînt omotetice (direct, dacă punctele m 0 , m sînt de ac eeaşi parte a lui D;
i nvers , în cazul contrar); dreapta am' este, aşadar, paral e l ă cu a 0 m~ şi se
află deci în planul p', dus pr in d reapta D şi prin punctul m~.
O dat ă ce am arătat că punctul m' este p erspect iva în planul fix p' a
punctulu i M, făcută din pun ctul S' ca centru, este clar că punctul m poate
fi obtinut, pro iectînd punctul m' pe planul p , parale l CU' SS'.
'În cazul cînd S S' ar fi para le lă cu p,
punctul m', construit cum am expl icat mai s
sus, nu ar fi a ltceva de cît perspectiva p unctu -
lui M pe pla nu l p , făcută din centru l S' , d ar
nu ar mai p utea fi vorba să ob ·ţ i nem pu n c-
tul m printr -o proi ec ţie paralelă.
Di mpotrivă (fie că SS' este paral e l ă cu
P, fie c ă nu) să consideră m un a l trei lea cen-
tru S"; apoi (f ig. 405) să ducem, prin pun ctul
m, pînă la dre apta S"M, o paralelă mm" la
S S ". Dacă punctul M d escrie planul P, punc -
tul m" va descrie un p lan p ", după cum punc-
tu l M' d escri e p lanu l p'; de altfe l , este clar Fig . 405
că triunghiurile mm'm" ş i SS' S " sînt om ote-
tice, centrul de omotetie fi ind punctu l M; dreapta m' m" este deci para -
lelă cu dreapta fi xă S' S ", astfe l că trecem d e la u nul dintre punct ele m' ,m"
la celăla lt printr-o pr oi ecţie para l e l ă cu S ' S".
Obse rv a ţie . Linia de fugă (620) dusă în planul P este aceeaş i,
indiferent dacă este vorba despre una sau despre· cea l altă dintre perspectivele
cons iderate mai sus; a ltfel spus, perspect iva pe P a dreptei de la inf init
-clin pl anu l p, da că luăm punctul S ca punct ele vedere, este aceeaşi ca perspec-
tiva dreptei ele la infinit a lui p ' , dacă punctul de vedere este S '.
Aceasta rezultă din faptul că punctu l m' se depărtează la infinit în.
ace la şi timp (ad ică pentru ace l eaşi poziţii a le lui M) ca ş i punctu l m.
756 . Acestea fiind stabilite, să presupunem că punctul M descrie un
cerc în p lanul P; vrem s ă demonstrăm că punctul m, perspectiva lui M pe
planul p, făcută din centru l S, descrie o con i că .
· Să lu ăm ca punct S' un punct d e pe axa cercu lui . Punctu l m', construit
cu m s-a arătat, este perspectiva lui Jl;J pe planu l p', făcută din centru l S';
el descrie o con i că în planul p'. Dacă p lanul p nu este para lel cu SS'
{ceea ce se poate pres u pune întotdeauna, d acă planul determ inat de 5'
ş i de ax ă nu este paralel cu p), punctul m va putea fi considerat ca pro-
iecţia pe p lanu l p a punctului m' , efectua tă para lel cu SS'; aşadar, punc -
tu l m descrie si e l o con i că.
În cazu l 'cîncl SS' este para le lă cu p, luăm punctul S" (fig. 405) exter ior
vlanului dus prin SS', para le l cu p. Punctul m' de scrie o conică în planul p',
iar punctu l m " este pro i ecţia pe planul p" a punctu lui m'~, efectuată para lel
c u S' S"; punctul m" descr ie deci o conică în planul p ". ln sfîrş it, deoarece
dreapta m"m este paral e lă cu direc-ţia fi xă S" S, m descrie de asemenea o
co nică în p lanu l p.
358 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE l N SPAŢIU
O b s e r v a ţ i e . În cazul cînd conul cu baza circu lară pe ~are l-a m

considerat are ca vîrf punctul S', adică este un con de rotaţie, secţiunea este
(719-720) o elipsă, o hiperbolă sau o parabolă, după cum planul paralel cu
planul secţiunii dus prin vîrful conului, este exterior, secant sau tangent
în raport cu conul.
Aceasta se mai poate exprima considerînd, în lo cul acestui plan , linia
de fugă dusă în planul Pal cercului. Secţiunea va fi eliptică, hiperbolică sau
parabolică , după cum această linie de fugă este exterioară, secantă sau tan-
gentă l a cerc.
Sub această formă însă, vedem că enunţul precedent este valabil şi dacă
vîrful este un punct S oarecare, deoarece (755, Obs.), în transformarea care
permite să trecem de la primul caz la al doilea, linia d e fugă rămîne aceeaşi.
De altfel, enunţu l este evident, da că considerăm ramurile infinite, care
nu există în cazul elipsei, care au două direcţii distincte în cazu l hiperbolei
şi una singură în cazul parabolei. -
Cît priveşte aceasta din urmă, enunţul ne arată că parabola trebuie-
considerată ca f iind tange ntă la dreapta de la infinit, deoarece perspectiva
ei (cercu l) este tangentă la linia de fogă.
I.a teorema precedentă o mai putem adăuga pe următoarea, pe care o vom enunţ a
fără demonstr aţ ie 1 ): orice con de ordinul a l doilea (adică avînd ca bază o conică) po ate
fi intersectat după un cerc.
756 bis. Teoremă. Orice perspectivă a unei conice oarecare pe un plan

este o conică.
Această teoremă se demonstrează la fel cu cea precedentă. În adevăr,
ştim (722)că, fiind dată o conică oarecare, există puncte din spaţ iu pentru
care conu l avînd vîrful în unul dintre aceste puncte şi ca bază această coni că
este un con de rotaţie. Vom lu a un astfel de punct "ca punct S', con siderat
la nr. 756, şi raţi onamentul de acolo va sub sista fără modificări.
Conform propoziţiei de l a nr. 636 mai putem spun e:
Orice figură omografică cu un cerc es te o conică.
Orice fi gură omografică cu o conică este o conică.
757. Conform teoreme lor precedente şi celor de la nr. 722 , vom putea
pleca acum de la următo area definiţie a conicelor (cu totul e~h iv a lentă ,
în virtutea acestor teorem e, cu cea dată ]a .nr. 528).
S e numeşte conică orice curbă cwînd ca perspecti»ă (pe un plan ş i dintr-un
punct de vedere alese în mod convenabil ) un cerc.
Ca atare, vom putea extinde imediat la conice o serie de proprietăţi
ale cercului, anume toate prop r ietăţile proiec tiPe, adică (621) ce le care se
păstrează la o perspectivă.
758. Teoremă. Fiind date un triunghi şi un punct din planul său, însă
nes ituat pe· una dintre laturi, putem găsi o conică care să treacă prin acest punct
1 ) .Motivul pentru care nu dăm a ici această demonstraţie (ea va fi regă sită mai
departe, la ex. 1161) este următorul: ori de cîte ori am demonstrat, în cursul acestei
lucr ări, ex ist enţa unei figuri (de exemplu, a unei drepte sau a unui plan), am dat,
în acest scop, un procedeu pentru a construi figura respectivă. Dar, fiind dat un con
oarecare avînd ca bază o conică, există întotdeauna plane care îl taie după cercuri,
însă aceste plane nu pot fi construite cu rigla şi cu compas ul (v. Nota E).
SECŢIUN ILE CO N ULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULARA 359
şi care să fi e tangentă la două la turi ale triungh iu lui în drfurile lor comune
cu a treia latură.
În adevăr, fie ABC triunghiul dat, D punctul dat (f ig. 406), I p_unctu]
de int erse cţie (la di s tanţă finită sau la infinit) al lui AB cu CD. Intr-un
plan care trece prin A B, dar este A
distin ct de primur, ducem triunghiul
iso sce l ABC' şi cercu l f, tangent la
AB, AC' în B ş i în C' respectiv. Fie
D' punctul (distinct de B şi de C' ) în
care I' întîln e şte dreapta C ' I.
Cele dou ă drepte CC', DD', si-
tuate în acelaşi plan (pla nul CC' I ),
au un punct comun S (la distanţă
finită sau la infinit). P erspect iva lui
s
r' făcută din ca punct de vedere'
satisface condiţiile e nunţului .
O b s e r v a ţ i i . I. Raţiona-
mentul s ubsi stă dacă punctul A se află C
la infinit, adică dacă dreptele BA, CA Fig. 406
sînt înlocuite prin paralel e, dintre care
nici una nu trece prin D. Va fi sufici ent să înlocuim dreapta C'Aprintr-o
paral e lă la BA (ext erioară planului iniţial ) şi punctul C' prin proi ecţia lui
B pe această paralelă. Vom putea construi atunci cercul f , continuînd
apoi construcţia ca în cazul gen eral.
II. D e altfel, n e putem dispensa de această p reca uţi e, u ti liz în d 1·ezu l-
tat ele de la nr. 634-636. Căci, în acest caz, putem a lege arbitrar cercul f,
tangentele A' B' , A ' C' ş i punctul D' (distinct de B' sau de C') de pe acest
cerc; figura A' B'C' D' va putea fi pusă întotdeauna în perspectivă cu
A BCD sau cu o figură asemenea cu ABCD.
759. Din teorema pr ece d e ntă putem d ed uce urm ătoarea propoziţie, reciprnca un eia
dintre ce le d emonstra le ma i înainte (727): locul geometric a l punctelor pen tru care produsul
distanţ e lor la două laturi ale unui triun glii este într-un raport constant cu pătratul distanţei
lor la a treia latură este o conică.
În adevăr, dacă ABC este triun gh iul dat, i ar D u n punct a l locului geometric,
con i ca care trece prin D şi este tangentă în B ş i în C la AB ş i la AC coincide cu
lo cul geometric cons iderat, d eoa rece distanţele de la unul oarecare dintre aceste puncte
la lat urile 'AB, AC, BC verifică re l aţ i a (727) car e caracterizează locu l geometric .
760 . Dintre propri et ăţi l e proiective ale cercul ui, să o co n sideră m pe

următ oarea (212) : raportul anarmonic al fa scicu lu lui obţinut prin unirea a
patru puncte fi xe de pe un cerc cu un al cincilea punct pariabil este constant.
De a ici d edu cem im ediat următoar ea
Teoremă. Raportul anarm.onic al fasciculului obţinut prin unirea a
patru puncte fi xe de pe o co ni că cu un a l cincilea punct Pariabil al aceleia1i
conice es te constant.
· În adevăr, el este ega l (623) cu raportul anarmonic analog, format în
cercul a cărui persp ectivă este conica considerată .
Acest raport anarmonic constant se numeşte raportul anarmonic a pa tru
puncte de pe conică.
761. Să situăm succes iv origmea fasc icu lului în două puncte

diferite a le curbei; vom constata că teorema precedentă se poate
enunta astfel :
'Teorema lui Chasles. Dreptele care unesc res pec tifJ două puncte fi xe
A ,B de pe o con i că cu un p unc t fJa riabi l JV! de pe aceeaşi curbă descriu respec tifJ
două fascicule omografice.
În acle Y ăr, dacă M 1 , 111 2 , M 3 , M 4 sînt patru poziţii oarecare ale lui M,
fascicu lele (A · M 1 M 2 M 3 M 4 ), (B·M 1 M 2 M 3 Nl 4 ) a u ace l aş i r aport anarmonic.
O b s e r v a ·ţ i i . Dacă lăsăm p unctu l NI să tindă căt r e A, vedem
(compară cu nr. 212, Obs.) că, în omografia conside rată, dreap ta omoloagă
lui A B, considera tă ca aparţinînd fasciculu lui de riîrf A, este tangen tă în B
la cur bă .
Tot astfe l, AB, co nsiderată ca dusă din pun ctul B, are ca omo l oagă
în fascic ulu 1 de vîrf A, tangenta în A . ·
761 bis. Reciproc, locu l geometric a l punctului comu n la două raze
omoloage în două fa sc icu le omografice de cen tre di ferite es te, în ge neral, o conică
care trece prin cele două centre .
F ie două fascicule omo grafice de centre A, B. Să luăm razele AC, BC,
omoloagele lui AB, da că vom cons idera această dreaptă consecut iv ca apar-
tinînd fiecăruia dintre ce le două fascicule.
' Dacă cele două drepte AC, BC coincid (deci coincid ş i cu A B), locu l
geometric este (642) o dreaptă. Este însă convenabil să cons id erăm , în afară
de aceasta, ca făcînd parte din locul geometr ic raza omoloagă comună în
întregu l ei , deoarece un punct arb itrar de pe această rază satisface d ef iniţia
locului geometric. Astfe l co..mp letat, lo cu l geometric este un sis tem de două
drept e, adică un caz limită de con i că (499, Obs . ).
Să presupunem că nu este aşa 1). F ie D un punct oarecare determinat
a l locu lui geometric . Am văzut că există o conică care trece prin D şi este
tangentă în A la AC şi în B la BC. Această con i că va fi, conform teoremei
precedente, lo cul geomcLric al punctu lui comun razelor omoloage ale celor
două fascicule omografice de centre A, B.
Această omografie coincide în să cu cea propusă, căci, în una ca şi în
cealaltă, cele trei raze AB, AC, AD au re spectiv ca omoloage pe BC, BA, BD.
Lo cu 1 geometric este d ec i con ica considerată.
Observ a ţ i e . Rezultatul subsistă, dacă unul dintre fascicule
sau ambe le au vîrful la infinit. Pentru a ne da seama de aceasta, putem, fie
să extindem la acest caz demonstraţia prece-
dentă (758, Obs. 11), fie să o re lu ăm, p lecînd
de la următoarea
762. Teoremă. Prin cinci puncte din plan,
din tre care nici un triplet nu este coliniar, putem
duce o conicei,, şi numai una.
1 ) Putem avea de-a Iace ş i cu fasc i cule omografice degenerate, ana loge cu di viziunile
omografice d egenera te , în tîlnite l a sfî rş i tul nr. 646 ; a di că în care to a te raz ele d usc
d in A au ace l~ş i omo log BC, cu excep ţ.ia u nei a singure AC, al cărei omo lo g este
ned eterminat. In acest caz (pe care nu a tr ebuit să -l st udiem, deoarece omografi a
dispare propriu-zis), lo cul ar fi, evid ent, format din cel e două drepte AC, BC.
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULAR.11. 3G1
În . adevăr, fie A, B , C, D ,E puncte le date. Să considerăm faciculele

<Omografice de centre D, E şi astfe l, încît DA, DB, DC să aibă ca omoloag~
respect ive pe EA, EB, EC. Locul geometric al punctelor de int ersecţ ie ale
razelor omoloage ale acestor fascicule omografice este o conică ce satisface
problema şi care este unică 1).
Evident, demonstraţia s ub sistă dacă unul sau două dintre punctele
-date (s ă zicem, A şi B ) sînt la infinit (conica trebuind să aibă ca direcţii
.as imptotice direcţiile corespunzătoare) . Va fi suficient să alegem pe D şi
pe E d~ntre punctele situate. la distanţă finită.
O b s e r v aţi e . La fel ca la nr. 759, putem deduce din această propoziţie
rec ipro ca teoremei lui P appus (728, Obs .), ad ică locul geometric al punctelor astfel încît
produsu l distanţelor la două drepte date este într-un raport constant cu produsul
distanţe lor lor la a l te două drepte date (to tul în acelaşi plan).
762 bis. Teorema pr ecedentă ne permite să construim conica prin

puncte. Ea n e oferă un al doilea punct d e inter secţ i e cu o dreaptă arbi-
trară DM care trece prin D, pun,ct care va fi pe raza EM, omoloaga lui
DM în omografia considerată.
Aceeaşi teoremă ne dă şi tangenta într-un punct oarecare, deoarece
tangenta în punctul D, de exemp lu, este omoloaga lui ED în aceeaşi
omografie.
În baza aceste i din urmă observaţii, raţionamentul de la nr. 762 se
extinde evident la cazul în care nu se mai dau cinci puncte, ci patru puncte
:şi tangente în unul dintre ele (ceea ce se poate considera ca cinci puncte,
<:I.intre care două sînt confundate ). O conică astfel dată este deci unică, şi
e construieste cum am arătat mai înainte.
Acesta' este şi cazul unei conice determinate prin trei puncte şi prin
tangente le în două dintre ele (758).
Ob se r v a ţi e. Construeţiile menţionate se pot efectua (645) numai cu rig la.
763. Aceleaşi propozi~ii ne îngăduie să găsim punctele de intersecţie alo

unei drep le cu o conică dată prin cinci puncie.
În adevăr, dacă M este iarăşi un punct
variabil al conicei ABCDE, să presupunem că
m, m' sînt punctele în care razele AM,Bi11 taie "·..E
dreapta dată /J,, (fig . 408) ; aceste puncte determină
pe /J. două diviziuni omografice, în virtutea pro - ____
___... / '8
I
prietătii razelor care le d eter mină (761). Dacă M

este însă un punct comun conicei şi dreptei /J,,, Fig . t,Q8
) Această conică se va reduce la două drepte, clacă ·1° unul dintre p un ctele A, B,
1
C esle pe ~E, căci atunci DE va fi o rază omoloagă comună; 2° două dintre ele s înt
co lini are cu D sa u cu E, căci atunci vom avea una dintre 011100-rafi ile degenerate,
menţiona le la nota de l a nr. 761 bis; 3'' cele trei puncte sînt pe o ac~easi dreaptă, care
taie pe DE în I, căci atunci DE va fi iarăsi o rază omoloacră co~ună, raportul
anarmonic (D·ABCI) fiind egal cu (E · ABC J);' într-un c udnt , dacă ce le trei puncte
0
<late sînt coliniare.

Dacă ce l puţin patrn dintre punctele noastre (J'ie A, B, C, D) sînt coliniare, şi
numai în ace.~t caz, conica nu es te unică; ea se compune din dreapta A BCD şi clin
Qrice dreaptă care trece prin E.
362 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE !N SPAŢIU
punctele m, m se vor confunda în M. Aşadar, punctele comune căutate

( da că ex i stă) nu sînt altele decît punctele duble ale diviziunilor omografice
de care ne ocupăm.
Trebuie (621 ) să considerăm drept un caz particular al problemei
preced ente determinarea punctelor de la infinit (a di că a dir ecţ iil or asir,np-
toti.ce) a le conicei ABC DE ; da că du cem, dintr-un punct arbitrar din plan ,
paralele la AM şi la BM, obţin em două fascicu le omografice, ale căror raz e
duble ( dacă există) sînt paralele cu d irecţiile as imptotice că utat e .
Bin e înţeles, din ce le spuse aici, rezultă i a ră ş i că conica care trece prin
cinc i puncte date es te unică .
764. În sfîrş it , putem adăuga consec inţ a u rmăt oare:
Teoremă . Fiind date într -un plan patru puncte, dintr e care trei oarecare
nu sînt în linie d reap tă, locu l geometric al 1-1îrfului unui fascicul ale cărui raze
trec respecti1-1 prin aceste p a tru puncte şi al cărui raport anarmonic es te ega l cu
un nu:năr dat es te o co ni că care trece prin punctele date .
In adevăr, dacă M, M ' sînt două puncte ale lo cu lui geometric, fasci-
cul e le M · A B CD şi M'·ABCD au acelaşi raport anarmonic, deci con ica
d et erminată de M, M', A, B, C, trece prin punct ul D. Cele şase puncte
A, B, C, D , M, M', fiind pe aceeaş i conică, dacă punctul Ma fost a les odată
pentru totd eauna , lo cul geometric a l pun ctu lui M' va f i con ica ce trece prin
ac est puncţ şi prin punctele date .
765. In mod cu totul similar , conform nr. 212:
Patru tangente fi xe ale unei conice determină pe o ta nge ntă m o bilă, un
raport anarmonic constant, pe care îl vom denumi raport id anarmonic a~
celor patru tangente . R aportul anarmonic a patru tangente este ega l cu acela
al punctelor lor de contact.
Prin urmare, ra"ţionînd ca la nr. 761 , avem următo area
Teoremă. O tangentă mo bilă la o conică det e rmină di1-1iziuni omografice
pe două tangen te fixe.
Reciproc, dreapta care uneş te punctele omoloage a două di1-1iziuni omo-
grafice, luate pe drepte diferite, este iange ntă la o conică f ixă1 ), con ica deter-
minată ca tangentă la d ouă drepte fixe şi la trei poziţii ale dreptei mobile.
Ca atare, putem constru i o tangentă oarecare la o conică determin ată
de cinci tangente date. De asemenea, putem obţine punctul d e contact al
unei tangente arb itrare: punctu l de contact a l dreptei D, care poart ă una
dintre diviziunil e omografice, este omo lo gu l punctului de intersecţie a două
drepte fixe, considerate că fac parte din a doua div iziune; în adevăr, el
corespunde cazu lui în care tangenta mobilă se co nfund ă cu D.
Conica determinată de cinci tangente es te unică.
Dacă vrem să ducem, dintr- un punct oarecare din plan (la distanţă finită
sau la infinit) tangente la conica as tfel d etermin a tă, vom uni a cest punct
(compară cu nr. 763) cu dou ă pun cte omoloage oarecare al e celor pouă divi-
ziuni omografice cons id erate; vom avea astfel două fascicule omograf ice,
ale căror raze dubl e le vom det ermina.
1 ) Totuşi,în cazul cînd cele dou ă di viz iuni au un punct omolog comun, dreapta
mobilă trece printr-un punct fix (641) . Sistem ul acestor d ouă puncte este un caz d ege-
nerat de con i că definită (ca la nr. 765) printr-o propri etate tangenţia lă , adic ă printr-o
proprietate a tangentelor sale.
. SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULARA 363
Fiind date în plan patru drepte dintre care nu sînt trei cîte trei concu-
rente, o dreaptă mobilă pe care aceste patru drepte determine/, un raport anar-
monic constan t este tangente/, la o conică fi xă (c ompară cu nr. 764).
O b s e r v a ţ i e. Vedem că raportul anarmonic a patru puncte pe o
conică d ep inde de alegerea acestei conice, chiar dacă cele patru puncte
sînt date; raportul anarmonic a patru tangente la o conică depin de iarăşi
de alegerea acestei conice, dacă cele patru drepte sînt date.
766. Teorema lui Pascal (196) ş i teorema lui Brianchon (208) nu intro-
duc, evident, decît proprietăţi proiective . Vom avea deci pentru conice la
fel ca pentru cerc: •
Teorema lui Pascal. I ntr-un hexago n înscris într-o conică, punctele de
inte rsecţie ale laturilor opuse s~nt coliniare .
. Teorema lui Brianchon. lntr-un hexagon circumscris unei conice diago·
nalele care unesc fJÎrfurile opuse sînt concurente,
E_recum ş i cazurile lor limită, anume:
I ntr-un triunghi înscris într-o conicei,, punctele de intersecţie ale fi ecărei
laturi cu tangenta în f.Jîrful opus sînt coliniare.
Într-un triunghi circumscris unei conice, dreptele care unesc fi ecare f.Jîrf
cu punctul de contact al laturii opuse sînt concurente.
767. Tot astfel, putem enunţa imed iat următo are l e propoziţii; demon-
strate pentru cerc în geometria plană .
Poli şi polare în conice.
Teoremă. Dacă ducem, printr-un acelaşi punct, diferite secante la o
conicei,, locul geometric al conjuga telo r armonice ale acestui punct în raport
cu coardele determinate es te o dreaptâ.
Această dreaptă se numeşte polara punctului în raport cu conica
considerată.
Polara trece prin acest punct, dacei, el se află pe co nicei, (658), şi numai
în acest caz; ea este atunci tangenta în acest punct.
Dacei, punctul dat este e:r;terio r conicii, polara sa este coarda de contact a
tangen telor duse prin acest punct.
Dacă ducem printr-un punct douâ secante f.Jariabile la o co nicâ, locul
geometric al punctului de intersecţie al diagonalelor sau al laturilor opuse ale
palruunghiului af.Jînd ca f.Jîrfuri punctele de inte rsecţie ale secantelor cu conica
este polara punctului considerat (211).
768. Teoremă. Dacă un punct a se. află pe polara unui punct b, atunci,
reciproc, aces ta din urmă aparţine polarei lui a (205).
Punctele a_ş i b se numesc con juga te în raport cu conica; două drepte vor
fi con juga te, dacă fiecare dintre ele trece prin polul celeilalte . Un triunghi se
va numi conjugat în raport cu o c<;mică, dacă fiecare vîrf ~ste polul laturii opuse.
În virtutea teoremei precedente, vom putea defini figuri polare reci-
proce în raport cu o conică, după .cum am d efin it figuri polare recipro ce în
raport cu un cerc.
La puncte coliniare ale unei fi guri fJOr corespunde drepte concuren te în
cea laltă; iar raportul anarmonic a patru puncte coliniare f.Ja fi (210) egal cu
cel al polarelor lor.
Două figuri care sînt polarele reciproce ale unei a treia, în raport cu două
conice diferite, sînt omografice, în conformitate cu nr. 637.
Două puncte A, B distincte au polare distincte în raport cu un cerc,

d ec i în raport cu o conică oarecare, cu condiţia ca aceasta conică să nu se reducă
la două drepte, A ş i B fiind coliniare cu punctul de intersec ţie al acestor do uă
drepte1 ).
769. Teoria diametrilor (cap. VII ) poate fi considerată ca un caz
particu Iar a l teoriei polarelor. În ad e văr, secantele para lele pot fi conside-
rate ca trecînd printr-u n acelaşi pun ct aruncat la infinit, iar mijlocul coard ei
determinate de conică pe una dintre aceste secante este tocmai conjugatul
·armonic al punctului de la infinit de pe această coardă . Diametrul conjugat
une i dire cţ ii este deci , în raport cu con ica, polarul pun ctului situat la infinit
în această direcţie. Două direcţii conjugate corespund la două puncte co nju-
gate ale dreptei de la infinit , astfel că teorema de la nr. 737 este , de aseme-
nea, o consecinţă a celor precedente.
Totodată, este clar că toţi diametrii trec pr intr-un ac e laşi punct, anume
polul dreptei de la infinit, şi c ă acest punct este un centru a l curbei, deo a-
rece, pe toate dreptele dus e prin acest punct , conica ş i dreapta de la infinit
determină o diviziune armonică.
În parabolă , centrul este aruncat la infinit (756, Obs) .
Corolar. Polara unui punct oarecare în rapo rt cu o conică este p aralelă
cu diametrul conjuga t aceluia care trece prin acest punct; cu alte cuvinte
polul (care este aruncat la infinit) diametrului ce trece prin punctu l consi-
der at P aparţine po larei acestui punct.
Pe acest diametru, punctul P ş i conjugatu l său Q descriu o involuţie,
a l căre i punct central (655 ) este centrul curbei, iar punctele dubl e ( d acă
există) sînt punctele d e int ersecţi e cu curba, astfel că (pot r ivit celor de
la nr. 655) lungimea unui semidiametru es te medie proporţională între distan-
ţele centrului la două puncte conjugate, situate pe acest diametru .
Dimpotrivă, dacă conica est e o hiperbo lă ş i diametrul este netransvers,
2
produsul OP ·OQ este mereu constant, însă negativ; el este egal cu - b' ,
dacă notăm cu 2b' lungim ea (516) acestui diametru, deoarece, din fig. 207,
vedem că po lara punctulu i D~ ( paral e!ă cu C~D~ ) este dreapta a' b' şi că
dec i punctul b' are ca pol ară dr eapta D~ D2 .
În parabolă, diametrul care trece printr-un punct Peste împărţit în două
părţi egale de polara lui P şi de curbă; aceasta este prima t eoremă de la nr.
536. Pentru hiperbolă, avem o teoremă analogă referitoare la o para l e l ă la
una dintre asimptote .
770. Omografia şi invo lu ţia se definesc pe o conică la fel ca pe un
cerc, astfe l că secantele duse dintr-un acelaşi punct d e te rmină pe o conică o
in11oluţie (664) .
Invers, fiind dată o irwoluţie pe o conică, coardele care unesc punctele
omo lo age sînt concurente . D e exemplu , dacă, în j uru l unui punct de pe o
co ni că , pom roti un unghi drept şi i;om uni între ele punctele în care laturile
unghiului inte rsectează din nou conica, dreapta as tfel obţinută trece printr-un
punct fix (teorema lui Fr egier).
1) Polara punctului comun la două dr epte este nedeterminat ă . Dacă con i ca se r educe
la două drepte con/undate, drea pta uni cft D este polara oricărui punct A din plan, cu
se află pe D , cînd polara sa este nedeterminată.
e xc e pţia caz ului în ca r e A
SECŢIUNI LE CONULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULARĂ 365
Douc'î coarde conjugate în rnport cu o conice/, o împart armonic (213) .

771. Conice polare reciproce .
Am definit noţiunea de polare recip roce pentru figurile format e din
puncte şi din drepte. Extindem această noţiune la figuri care conţin curbe,
în baza următoarei proprietăţi:
Punctul de intersec ţie al unei tange nte fixe cu o tcmgentc'î mobilc'î, care
tinde se/, se con fund e cu prima, are ca limite/, punctul de contact al tangen tei fixe.
Această proprieta te se verifică pentru o categorie foarte vastă de curbe;
în orice caz, ea are loc pentru conice, conform teoremelo r lui Poncelet ;de
altfe l , am văzut că punctele de unde putem duce la o conică două tangente
confundat e sînt puncte ale curbei (493, 525).
Vom admite deci aici proprieta tea precedentă.
Acestea fiind stabilite, fie o curbă C (fig. 409) şi a un punct arbitrar
al acestei curbe; să luăm polara punctului a în raport cu o conică dată
şi fi e A dreapta astfel
obţinută. Tangenta D la
curba C în punctul a va
avea ca pol un punct el,
situat pe A. Să considerăm
yf° ~ - - ~',
curba C', locul geometric tC '
descris de punctul el, dacă Fig . t,Q9
punctul a descrie curba C.
Afirmăm că tangenta la C' în punctul el este tocmai dreapta A .
În adevăr, dacă b este un punct vecin cu a pe curba C, t angenta E
dusă la C în acest punct are ca po l un nou punct e de pe c:,
iar dreapta
de este polara punctu lui i în care se taie tangentel e D şi E . Insă, potrivit
proprietăţii enunţate mai sus, punctu l i are ca li mită pe a, dacă tangenta
E
se apropie nemă rg init de D. Prin urmare, în ac l eaşi condiţi i , dreapta de-
tinde către poziţia l imită A, ceea ce voiam să demonstrăm .
Aşadar, dacă curba C' este locul geometric al poli lor tangentel or la C,
curba C va fi locul geometric al puncte lor a, care sînt polii tangentel or la
C', astfel că, dacă am fi procedat cu curba C' cum am procedat cu curba
C, am fi ajuns la curba C.
Cele două curbe C şi C' sînt una polara reciproce/, a ce leilalte.
Vedem că o curbă este locul geometric a l polilor tangentel or polarei
reciproce şi, în ace l aşi timp, înfc'îşurc'îtoarea polarelor puncte lor acesteia,.
adică ea este tangentă la toate aceste po lare .
Observaţie . Douc'î curbe tangente au ca po la re reciproce douc'î curbe tan-
gente; în adevăr, acestea din urmă au un punct comun (po lu l tangentei
comune primelor două) cu aceeaşi tangentă în acest punct (po lara punctului ,
de contact a l prime lor).
772. Propoziţia demonstrată anter ior, anu me că douc'î figuri care sînt.
polarele reciproce ale unei a treia în raport cu conice diferite sînt omografic e,.
se ap l ică, bineînţeles, unor fig uri
care conţin curbe, deoarece ea este apli-
cabilă unor puncte arb itrare ale curbe lor situate în primele două figuri,
aceste puncte fiind considera te ca po li a i tangente lor la curba care le cores-
punde în figura a tre ia. Ca atare, putem enunţa imediat următoarea
Teoremă . Polara reciproce/, a une i conice es te o conicc'î.
.366 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
În adevăr, polara reciprocă a une i conice C în raport cu ea însaş1 com-

cide cu C, fiecare tangentă avînd ca po l punctul ei de contact (204). Deci
polara reciprocă a lui C în raport cu o altă conică oarecare va fi o figură
Qmografică cu C, adică o conică.
Cu a jutoru l teoremei pe care am stabilit-o, am fi putut supr ima unele
dintre demonstraţiile precedente referitoare la conice . Astfel, dacă sînt
date cinci tangente la o conică, înseamnă că sînt date cinci pun cte ale
conicii care este polara e i reciprocă. De asemenea, toate propoziţiile date la
nr. 765, referitor la o con i că determinată prin cinci tangente, nu sînt altceva
<lecit ce le pe care le-am deduce prin polare reciproce din propoziţiile analoge,
enunţ ate la nr. 759-764.
Dar nu numai enunţurile se· transformă unele în altele, ci şi demon-
straţiile. Dacă, în raţionamentele de la nr. 759-764, vom înlocui cuvîntul
punct prin cuvîntul dreaptă, cuvintele puncte coliniare prin drepte concuren te,
diPiziuni omografice prin fascicule omografice etc., şi invers, vom obţine
tocmai raţionamentele de la nr. 765, care sînt „corelativele" ce lor
menţionate .
Într-un cuvînt, avem dualitate (643) între consideraţiile prezentate în
ce le două locuri. Această dualitate există în toate proprietăţile proiective
a. le conicelor.
773. Polara reciprocă a unui cerc.
Teorema de la nr. 772 se aplică polarei reciproce a unei conice oare-
care. În cazul cînd aceasta este un-cerc, ca şi conica directoare, putem demon-
stra direct o concluzie ceva mai precisă, anume
Teoremă. Curba care este polara reciprocă a unui cerc în raport cu un cerc
este o conică, aPînd ca focar centrul cercului director 1 ).
De altfel, această teoremă poate fi stabi-
lită, pornind de la o definiţie sau de la ambele
definiţii ale polarei reciproce, cu alte cuvinte,
considerînd-o, fie ca înfăşurătoare a polarelor
punctului cercului dat, fie ca loc geometric al
polilor tangentelor la acelaşi cerc .
c Prima demonstratie. Polara unui punct
arbitrar m (fig. 410) de pe cercul considerat C
este perpendiculară pe dreapta care uneşte punc-
'-- tul m cu centrul O al cercului director într-un
punct m', astfel încît Om,Om'. săfie ega l cupă
o tratu l razei acestui cerc. Potrivit acestei construc-
Fig. 410 ţii, punctul m' este inversul punctului m în
raport cu cercul director;~ el descrie deci, dacă
m variază pe C, un nou cerc C' sau o dreaptă. ln consecinţă, po l ar~
lui m, care este perpendiculară pe Om' în m', este înfăşurătoarea (771) unei
elipse, a unei hiperbole sau a unei parabole.
1) Termenul cerc dire~tor are aici, _bineînţeles, semnifica1ia pe care i-am atribuit-o
În Geometria plană (206) ş1 nu pe cea dm Cartea a doua (485, 501) ·
SECŢIUN ILE CONULUI OBLIC CU BAZA c;IRc;ULARA 367
Observ aţi e . Dacă punctul O este interior cercului C, el va fi

inter ior şi lui C', iar polara reciprocă a lui C va fi o e lipsă.
Dacă O es te ex terior lui C, el va fi exterior şi lui C', şi polara reci-
procă va fi o hiperbolă .
Dacă O este pe C, cercul se va reduce la o dreaptă şi polara reciprocă
va fi o parabolă. -
De altfel, aceasta se poate constata a posteriori, deoarece punctele de
la infinit ale polarei reciproce corespund (204) tangentelor duse prin punctul
O la curba iniţială C, astfel încît direcţiile asimptotice vor fi perpendiculare
pe aceste tangente; ex istenţa lor va depinde deci de poziţia punctului O în
Ta port cu C. În cazul hiperbolei, asimptote le (care sînt tangentele la infi-
nit, nr. 507) vor fi polarele punctelor de contact ale tangentelor duse în
acest fel.
A doua demonstraţie. Să considerăm, în al doilea rînd, o tange ntă oare-
.care la cerc (fig. 411); polul ei va fi un punct p, invers în raport cu cercul
<lirector a l proi ecţ i e i P a punctului O pe tang entă, }ar cercul descris pe
Op ca diametru va fi inversu l acestei tangente (220). Insă, întrucît aceasta
înfăşoară cercul C, inversul ei va fi înfăşurătoare a cercu lui C', inversul lui
C; mijlocul p 1 _a lui Op va fi deci centrul unui cerc care trece prin O şi este
tangent la C'. In consecinţă (485, 501, 518), el va descrie o con i că şi punctul
p va--descrie o conică omotetică.
Aceeaşi teoremă se obţine şi prin următoarea metodă:
A treia demonstraţie. Două tangente im, in la cercul C formează unghiuri
egale cu dreapta care uneşte punctul lor
.comun i cu centrul aceluiasi cerc. Aceste
două tangente au ca poli d~uă puncte p, q
a le curbei căutate, astfel că punctul i va
avea ca polară dreapta pq, iar dreapta care
uneşte pe i cu centru l cercu lui C va cores -
punde punctului r, inter secţ ia lui pq cu
<lreapta D, polara acestui centru . Aşadar
c I
\
{209), dreapta Or formează unghiuri ega le
c u Op şi cu Oq. Ca atare, reluînd în sens \
invers raţionamentul de la nr. 725, vedem
,-....... -
\p
c ă distanţele punctelor p, q la punctul O ""'\ ..........
sînt în acelaşi raport ca şi distanţele ace-

"-
(. \\ \
loraşi puncte la D. Deoarece puncte le p,q l1C' \I \
sînt arbitrare pe curba căutată, aceasta
I/\. .._ _ /~n. Y"'
l
este (723) o conică de focar O. I I
Corolare. Această din urmă demonstra- \ \ I
ţie ne arată, totodată, că dreapta D, polara
centrului cercului considercit C, es te directoa-
.......
- -o " \ ./ /
rea conicii o btinute r. Fig. 411
De altfeÎ, aceasta se poate vedea di-
rect, o dată ce teorema precedentă a fost demonstrată într-un mod oare-
care. ţn adev_ăr,_ ?entru_l cercu lui C este, în raport cu acest cerc, po lul
dreptei de la rnfrn1t; prm urmare, îi va corespunde o dreaptă care va fi
COMPLEME NTE DE GEOMETRIE TN SPAŢIU
368
polara punctulu i o în raport cu I' 1 ) . Însă, directoa rea corespunzătoare

unui focar este perpendiculară pe axa polară şi trece, în virtutea defi-
această axă
niţiei sale, prin conjuga tul armonic al focarulu i în raport cu
(deoarec e raportul dintre distanţ e le extremităţilor axei la focar şi la direc-
toare trebuie să fie acelaşi), astfel că directoa rea re spccti-\'ă va fi (769}
polara acestui focar.
Cît priveşte primele două demonstraţii, ele n e arată că centrul conicii
şi c ă C'
obţinute coincide cu centrul cercului C', inversul lui C, precum
este (4·81, 508) cercul ei principa l.
774. Metoda polarelo r reciproc e n e p ermite, evident, să deducem din
proprietă ·ţi cunoscu te ale cercului proprietăţile corespunzătoare
pentru conice.
De exemplu , un raţionam ent în totul analog cu demon straţia a treia ele la
nr. 773 ne permite să deducem construcţia tangente i la o conică dată prin-
tr -un focar şi prin directoa re (725, Cor.) din teorema care dă tangenta la
cerc ca perpendiculară pe rază în punctul de contact. De asemene a, una dintre
teoremel e lui Ponceiet (494) rezultă imediat din faptul că două tan gente
la cerc arbitrare sînt egal înclinate pe coarda contacte lor etc.
775. Teorema de Ia nr. 773 admite următoarea
Reciprocă. Polara reciprocă a unei conice în raport cu un cerc
avînd
t
ca centru unul din focare este un cerc, pentru demonst rarea căreia este suficien
să reluăm în sens invers unul oarecare dintre raţionam entele preceden te .
Vedem că aceasta este o propriet ate caracteri stică a focarelo r , orice
focar fiind centrul unui cerc în raport cu care conica considerată are ca
polară reciprocă un cerc, şi invers . De altfel, această propriet
ate poate fi
înlocuită prin următoar ea:
Dreptele conjugat e duse dintr-un focar sînt perpendi culare.
În adevăr, două puncte la infinit conjugat e în raport cu un cerc sînt
pe direcţii perpend iculare. Dacă vom lua polara reciprocă în raport cu un
alt cerc O, aceste două puncte de la infinit vor da două drepte care trec
prin punctul O şi sînt conjugat e în raport cu conica obţinută.
Invers, un punct luat în planul unei conice şi avînd proprieta tea că două
drepte conjugat e care trec prin acest punct sînt totdeaun a perpendi culare f)a fi un
focar, pentru că, în raport cu un cerc avînd ca centru acest punct, conica consi-
conjugaţi vor fi
derată va avea ca polară reciprocă o conică ai cărei diametri
toţi perpend iculari şi care va fi deci un cerc (c onform nr. 737 , Obs. II ).
776 . Vom aplica cele de mai sus pentru a rezolva următoarea
şi o dreaptă arbitrară în
Problemă. Fiind date o conică, un znmct interior conicii
a dreptei date
planul ei, să se proiecteze /igura pe un al doilect plan, astfel ca perspectiv
infinit, iar aceea a punctului dat sâ f ie în focarul conicii proiectate „
să fie la
conicii ,
Fie C conica dată, D dreapta, p punctul. Deoarece p es te interi or
prin acest punct lormează o involuţie ale cărei raz e dubl e
drepte le conjugate care trec
duble sînt
sînt imagina re ş i det ermină deci pe D o involuţie I, ale cărei puncte
1 ) Un punct p şi o dreaptă P, care sînt pol şi po_l ară în raport cu o conică C!
sînt pol ş1
a u ca pola re reciproce în raport cu o conică S o dreaptă şi un punct, care
dacă conica S conic!d e
polară în raport cu polara reciprocă a lui C. A ceas ta este evident,
de C, p ş1 P
cu C; pe de altă parte, d ac ă schimbăm conica directoare , figura formată
figură omografic ă, ceea ce nu modifică r e laţia d e polaritate
este lnlocuită printr-o
considerată .
două
Mai vedem că, Ia douâ puncte conjugate în raport cu o conidi C corespund
drepte conjugate în raport cu polara reciprocei, a lui C.
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULARA. 369
imaginare. Punctele omoloage ale acestei involuţii trebuie să aibă însă ca perspective
în planul căutat puncte la infinit, situate în direcţii perpendiculare; şi invers, dacă
avem această situaţie, cond iţiil e problemei vor fi efectiv satisfăcute.
Vom lu a deci, într-un plan care trece prin D şi este distinct de planul dat, un
punct din care orice pereche de pu~cte omoloage ale inv?luţ.iei să fie v!zibilă sub un
U11"'hi drept (656). Acest punct va h punctul de vedere ş1 planul dus prm acest pune t
~i prin dreapta D va fi paralel cu planul tabloului.
' Dacă dreapta D este polara punctului p, conica proiectată va fi un cerc (deoarece
centrul va coincide cu un focar). /
777. Teorema lui Desargues. O co nică oarecare şi perechile de laturi
opuse ale unui patruunghi înscris în această conică determină, pe o transyer-
sală oarecare, perechi de puncte în irwo lu ţie.
Aceeasi demonstratie ca la nr. 661.
Fie o 'tran sversa lă Ll , care taie în m, m' o conică (fig. 412) , în p , p';
q, q' laturile opuse A B ,CD; AD,BC ale patruunghiulu i înscris ABCD.
Razele care unesc un punct var iabil al curb e i cu punctele A şi B determină
respectiv pe transversală două diviziuni omografice
avînd ca puncte omoloage p, q'; q, p' şi ca pun cte dubl e
m, m'. Aşadar, punctele m, m'; p, p'; q, q' formează
efect iv o involuţi e (660).
Teorema corelativă. Tangentele duse dintr-un I I
punct la o conică şi dreptele care unesc aces t punct cu --J- - ~B
perechile de drf uri opuse ale unui patrulater complet P-'
circumscris acestei conice dau perechi de raze în inYoluţi e. --i---Jc
Demonstraţie core lativă celei precedente. Fig. 412
Reciproc, dacă două puncte m, m' de pe o dreaptc/,
/),,, sînt î.n involuţie cu punctele în care fi es te tc/,ia tă de laturilr;, op·use ale wiui
patru unghi ABCD, ele sînt pe o aceeaşi conică ce trece prin A, B, C, D, deoarece
conica ABCDm trebuie să taie dreapta fi într-un a l doilea punct (distinct
sau nu de m), care nu poate fi clecît in' .
Tot astfel, dacă douc/, drepte sînt în involuţie cu ce le care unesc punctele
lor comune cu vîrfurile opuse ale unui patrulater Q, ele sînt tangente la o aceeaşi
conică înscrisă în Q.
O b s e r v a ţ i i. Teorema lui D esargue s nu ar avea sens (sau, cel
puţin, ea s-ar reduce la cea de la nr. 661 ), dacă transvers'a la nu ar intersecta
con ica. Vom vedea, mai departe (780 ), cum po ate fi formulat enunţu l
pentru ca să-şi păstreze valabilitatea chiar în acest caz.
Aceeaşi observaţie pentru teorema co relativă , da că punctul considerat
este interior conicii .
777 bis. T eorema lui Desargues ne permite să construim cu uşurinţă
o co ni că dată prin cinc i puncte 1 ) . De asemenea, ea permite (lu cru pentru
care nu mai sînt suficient e co n sideraţ iil e folosite anterior) să constru im o
con ică cunoscînd cinci elem ente , dintre ca re unele sînt puncte, iar ce lelalte
tangente.
Să presupunem întîi că se dau patru puncte şi o tangentă; va fi sufi-
cient să determinăm punctul ele contact al tangentei pentru a fi aduşi la
1
Aproape că nu este necesar să remarcăm că demonstraţia teoremei lui Desargues
)
subsistă, clacă
una dintre perechile d e puncte din e nunţ se compune din două puncte
confundate.
24 - Lecţii de geometrie e l ementa ră, voi. II

il70 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
un caz tratat înainte. Acest punct în să, care reprezintă două puncte de inter-
secţie confundate, este în mod necesar unul dintre punctele duble ale invo-
luţiei determinate pe tang «ntă de laturile opuse ale patruunghi ului avînd ca
vîrfuri cele patru puncte date.
Prin urmare, problema va avea două soluţii.
Cazul este acelaşi, cîn d se dau un punct şi patru tangente (corelativul
celui precedent).
Dacă se dau acum trei puncte şi două tangente, vom căuta să deter-
minăm coarda contactelor. Fiecare dintre punctele de contact poate fi consi-
derat ca reprezentîn d două puncte confundate şi avem deci un patrulater
înscr is, avînd două laturi opuse formate de două tangente şi alte două laturi
confundate după coarda contacte lor. Ca atare, aceasta va trece prin unul
dintre punctele duble ale involuţi e i determinate , de aceste puncte şi de
ce le două tangente, pe dreapta care un eşte două dintre puncte le date (f ig. 413).
Unind al treilea punct dat cu unul dintre pri-
mele două , vom avea, de asem!'.nea, pe dreapta care
le uneşte, un nou punct al coardei contactelor. Acest
J punct putînd fi ales şi el în două moduri diferite, pro-
blema ( dacă este posibilă) va avea două sau patru
/ !.
/
/,
I so luţii.
I Soluţie core lativă ce lei precedente în cazu l cînd
I se dau două puncte şi trei tangente.
778. Am dedus (766) teorema lui Pascal pentru
I
\
\
' o conică, din teorema corespunzătoare pentru cerc.
Însă această teoremă (ca şi teorema corelativă a lui
Brianchon) se poate demonstra direct pentru o conică
I o oarecare; este suficient ca demonstraţia să fie ea însăşi
Fig. 413 proiectivă, ceea ce se obţine plecînd de la teorema lui
Desargues. Notînd cu cifre de la 1 la 6 vîrfuri le hexa-
gonului în ordinea în care am convenit ca ele să se succeadă ), fie L,M punc-
1
tele de· intersecţie ale latur ilor 12, 45; 23, 56; să unim aceste puncte printr-o
dreaptă /:1 şi să ducem, pe de altă parte, diagonala 25. Punctul de inter-
secţie al dreptei /:1 cu latura 34 va fi omologul punctului P în care ea este
ţă iată de 25 în involuţia ';;}, d eterminată pe
dreaptă de perechea LM şi de conică, conform
te oremei lui Desargues, aplicată patruunghi ului
înscris 2345. Însă punctul în care /:1 va fi inter -
sectată de 61 va fi, de asemenea, omologul lui P
în aceeasi involutie, în virtutea aceleiasi teore-
me, aplicată pat~uunghiului 2561. Ace;te două
p uncte coincid deci:
Această demonstraţie ) se aplică fără mo-
2
dificare în cazul (neluat în seamă de raţiona

mentul nostru de la nr. 778) cînd conica ar fi Fig. 414
I) Nu presupunem cîtuşi de puţin că această ordine ar fi aceea în care ele se

succed pe curbă, hexagonul putînd avea forme ca cea din fig. 414.
2) V . exerciţiul 919 ~i, pentru cazul a dou ă drepte, exerciţiul 885, o altă demon _
straţie proiectivă.
SECŢIUNILE CO N ULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULARA
371.
c o mpusă din două drepte D, D' , vîrfurile 1 , 3 , 5 fiind pe D, iar 2, 4, 6

pe D'.
Ea pare să nu mai sub siste, cînd b,. nu intersectează conica. Vom vedea
(780 ) că acest in conven ient poate fi r em ediat. Teorema n e permite să
demonstrăm şi direct propr i etăţ il e polarei (767), ce l puţin cînd este
vorba de
un punct exterior (ex . 1129).
Teoreme. Dacii, laturi le opuse 12 , 45 ; 23 , 56; 34, 61 a le unui hexagon sînt
concuren te în trei puncte coliniare L , M, N , ce le .şase Pîrfari sînt pe aceea.şi conică.
Dacă .şase drepte sînt astfel, încît trei diagonale ale hexagonul ui form
at
de intersecţiile lor consecutiPe se întîlnesc într-un acelaşi punct, ele sînt tangente
la o aceeaşi conică . ·
778 bis. Odată extins e la conice oarecare, teoremele lui Pascal si Bri-
a n chon admit reciproce. '
D eoarece a doua teoremă se deduce clin prima prin polare reciproce -
au, mai bine, adm ite o demonstraţie core l at ivă cu cea a primei teoreme,
pe ca re o l ăsăm cititoru lui - este suficient să demonstrăm teorema lui
Pascal. Teorema noastră va cuprinde, ca şi mai sus, cazurile limită cînd două
vîrfuri consecutiv e, să zicem 1 şi2, sînt confunda te; va trebui atunci să presu-
punem că ni s-a dat în vîrful 1 o directie care va fi cea a latu rii 12 si care
trece prin punctul L, iar teorema d~ demonstra t con stă în următ~arele:
conica care trece prin puncte le 1, 3, .. . ,6 (dintre care unele, de exemp lu,
3 şi 4, fj ş i 6 , ar putea fi cons iderate confundat e în ace l eaş i con di ţi i ca 1 şi 2),
este t angentă în 1 Ia direcţ ia dată în acest punct.
P entru a efectua demonstra ·ţia cerută, să trasăm conica ce trece p6n
punctele 1, ... ,5 şi fie 6' a l doilea punct (c onfundat sa u nu cu 5) pe care-l
are în comun cu dreapta 56. Deoarece h exagonu l 123456' satisface teorema
lui Pascal, punctul N', în care se taie dreptele 34, 6' 1 trebuie să fie coliniar
cu L şi cu JVI. Deoarece se află pe dreapta 34, el trebuie să co in cidă deci cu
N. Aşadar, latura 16' trebuie să tr eacă prin N, adică să coincidă cu 16, deci
v îrful 6' să coincidă cu 6.
Există totuşi cazuri excepţio nal e, susceptib ile să inva lid eze raţiona
mentul de mai sus. Ne vom conv in ge acum că aceste caz uri nu se pot prezenta
în ipoteza fo care ne-am plasat, a di că d ac ă e liminăm:
a) cazu l în care ar coinc id e vîrfuri neconsecutiPe, ale h exagonulu i;
b) cazu l în care trei vîrfuri, altele decît 1 , 3, 5 sau 2, 4, 6 ar fi
coliniare 1 ) .
În virtutea acestei duble eliminări, avem
1° Fiecare dintre punctele L, M este bine determina t; dreptele 12, 45,
de exemp lu , nu pot fi confundat e, în v irtutea lui b).
2° Punctele L şi M sînt distincte; deoarece dreptele 12 şi 23 sînt dis-
tincte, iarăşi în virtutea lui b) , astfel că dac ă L ar co incide cu M, el
ar trebui să coincidă şi cu 2 şi, de asem enea, cu 5, ceea ce este imposibil .
3° Dreapta L M este distinctâ de 34; altfel, dreptele 34 şi 45 fiind dis-
t incte (ca mai sus), punctul L, care ar fi situat pe fiecare dintre ele, nu ar
putea fi d ecît pun ctu l 4, deci nu ar mai putea fi situat pe 12.
1) Aceasta
ar trebui interpretat , în cazul cînd am avea vîrfuri confundate , ţinînd
seama d e convenţiile precedente ; d e exe mplu, dac ă 1 ~i 2 coincid, direcţia dreptei
12 (care e d a tă ) nu ar t rebui să treacă prin nici un alt vîrf.
24*
COMPLEMENTE DE GEOMETRIE !N SPAŢIU
372
Punctul N' este deci bine determinat de intersec\;ia ace stor două
.drepte şi coincide, prin urmare, cu JV.
4° Punclul N este distinct de 1 , p entru că punctul 1 nu este p e 34.
5° Dreapta care uneşte aceste două puncte esle dis tinc tă de 56 , p entru c ă
aceasta din urmă nu trec e prin 1.
Demonstraţia se apli că în cazul cînd pun ctel e 1 , 3, 5 ar fi co liniare,
conica r educîndu-se la această dr e aptă şi la dreapta 24 .
779. Noţiuni despre intersecţia conicelor .
Teorema lui Desargu es este importantă p entru studiul coni ce lor car e
au patru punct e comune. .
Două conice nu pot avea mai mult de patru puncle comune, deoar ece nu
1
put em duce de cît o s ingură coni c ă prin cinci pun ct e date ). Dimpotriv ă,
două conice pol a pea patru puncte comune, fiind determinate prin ele ş i prin
cîte un al cin cil ea pun ct di stin ct p entru fi ecare.
Da c ă două conice ·se taie în patru puncte A , B , C , D, s ă du cem drept ele·
AB, CD (fig. 415 ) , care se taie în I (la distanţă finită sau la infinit ). De
a semen ea , fie]( punctul de int er scc "ţi e
al dreptelor AC, BD, iar L , intersec-
ţia dreptelor AD , B C. Fi ecare di n lre-
punctele I , ](, L are aceea.ş i p o lară în
cele două conice, anume drea pta care·
un e şte celelalte două puncte (211).
Aceste pun ct e se numesc poli du bli ,
iar polarele lor sînt polare duble;
1'.~~::::+~~~----......:~~~.l triungiul 1KL est e triunghiul co nju ga t.
L
...- - -- -- (768) comun.
Inv er s, orice pun ct J avînd ace-
ea ş i polară în raport cu ce le d o u ă
curbe este I, ]( sau L, p ent ru că (cf.
Fig. 415 nr. 137) dr eapta care un e şt e p e J cu
un pun ct A comun celor două co-·
n1ee le va interse cta într-un al doilea pun c L comun.
Aplicaţie a teoremei lui Desargues. Fi e d a t e a c um conice l e unui fasc icul pun eli ta I,.
a d i că avînd toate cele patru puncte comune. Ele vor determina , pe o transversalei oarec are ,.
segmente aparţinîncl aceleiaşi involuţii, anum e c ea d e te rminatft d e la t uril e op use a le-
p a truunghiului, înscris c omun.
. Polarele unui aceluia$i pwic t M in ra1 •orl cn to a"le aceste conice sî nl co n rur en IP•.
ln ad ev ăr, fi e 111' punctul de con c ur e nţă al polarelor lui ·J\II în raport cu d o uă conice·
con s iderate . M, J\ll ' fiind conjugate în raport c u a ces te două coni ce, vor fi (652 ) pun c t el e
dubl e al e involuţ ie i d et erminate d e ele p e dreapta l\l[JV[ '; e le s înt de c i , conîorrn t eor em e i
preced ente , conju ga te in raport cu ori ce alt ă co ni c ă ce trece prin pun c t e le co mu ne
prim elor două , ceea cc trebuia d emon s tra t.
Conform celor preced ente, polar ele lui J\ll în raport cu un ghiurile format e d e·
p er ec hil e d e secante comune trec d e a sem en ea prin l\lf'.
C~ es te dr ept , ac es t raţi o nam e nt pres upun e c ă drnap ta 1\1[1\I[' tai e co ni ce l e co n s i-
d erate . II putem generaliz a în modul următor .
Să consider ftrn, în particular, trei din t r e con ice le date , dintre ca re d o u ă lu a te·
od.at ă p entru totd eauna ş i una oareca r e . Există poziţii al e punctului M, as t[e l ca:o
1) Singura e xcepţi e : caz ul g (784 /,is) .

SECŢIUNILE CONULUI OBLIC c u BAZA c;:rnc;:uLARA 373
dreapta MM' cores punz ătoa r e să taie ce le trei conice şi cărora deci li se ap li că r aţio

namentul precedent 1 ). Fie M 1 , Nl 2 , Nl 3 , M patru p un cte co l in iare astfe l a lese (fig . 4'1
4 6),
cărora l e corespund punctel e Ml_, M2, Ma, M4. Polarele punctelor M , NJ , M ,
1 2 3 M 4 în
raport cu fiec are dintre conice vor trece prin ace l aşi punct, anume polul dreptei
M 1 M 2 Iv1 3 M 4 în raport cu această conică; p, q, r fiind po lii pentru ce le trei conice con-
siderate, dat fiind că fascicole le (p ·M1M2M3M4), (q· M1M2MaM4), (r·M1M2M 3M4)
a u ace l aş i raport anarmonic, p uncte le iWl_, M;, JWa, M4, p, q, r vor aparţine ace leeaşi
conice (761) .
Dacă M este acum un a lt punct d e pe aceeaş i dreaptă M M
M M , polarele
punctului M vor fi iară ş i concurente, a nume în punct ul con icei M1 JW2 M3 M4 pqr, care
1 2 3 4
formează cu Ml_, M2, Ma pe aceaslă conică un raport a n armo nic ega l cu (M M M
1 2 3 M)
779 bis. Vedem că locul geome tr ic a l punctului M', dacă
M descr ie o dreap tă D, es te o . conică :E, care trece prin po lii
duhli (poz iţiil.e ocupate d e NI' dacă M es te la in tersecţ i a
dreptei D cu una dintre po lare le duble ). În plus, întrucît
acest l oc este ind ep en dent de a leger ea conicii fascic ululu i: care
a serv it l a construcţ i a punctu lui r (deoa r ece o putem con sidera
determinată de ce le cinci puncte Mj, Mz , Mii, p,q), :E va ii
şi locul geometric a l polilor dreptei D în rapo rt cu conicele cir-
cumscrise patruunghi ului.
· În particul ar, locul geo metric al centrelor conice lor care
trec prin patru puncte fixe es te o conicii.
Conica :E se reduce la o dreaptă (mai e:ra.c t , la douii.
drepte dintre care una este o polarii. dublii.) , dacă D trece prin-
tr-un pol dub lu; în acest caz , fasc i cu lele omografi ce genera te
de pM' ş i d e q./111' au o r ază omo l oagă comună, anume raza dublă Fig. 416
corespondentă. De altfe l, cazul în care D trece printr-un pol
dublu es te singurn l în care locul geo metric es te o conicii degenera li (761), deoarece. es
te
singurul cînd fascic ulel e gen erate d e două polare a u o rază omo l oagă comună, precum
şi
(768) sin gurul cînd omografia este (647) d ege n e r ată.
780. Haţionamentu l nostru de la sfîrşit ul nr. 779 ne oferă pentru teorem a lui
Desargues forma a că r e i necesitate am constatat-o înainte (777), anume
Punctele du.ble (p r esupu se r ea le) J\lf, M' ale involuţi e i determinate pe o trans11ersală
/:1 de laturi le opuse a le wmi patru.unghi înscris într-o conicii sînt con jugate în raport cit
aceustă conică .
. Luînd punctul M identic cu ace la de la nr . 779, M' va fi p e polara lui M în
l'aport cu fi eca re dintre perechi le de laturi op u se, deci ş i în raport cu conica considerată
.
Acest en unţ este echivalent cu ace la d e la nr. 777 , dacă Â întîln eşt e con ica . De
~ ltf e l , dintre ce le două e nunţuri considerate , unul (ce l puţin ) este
întotdeaun a ap licabil.
In adevăr, puncte le duble pot fi d efini te qa pereche comună a in vo luţie i d eterminate
pe Â d e puncte le conjugate în raport cu con ica şi a in vo lu ţiei p u ncte lor conj u gate
în raport cu do u ă la turi opuse ale patruunghi ului. Ele sînt deci reale (664), dacă li
nu
ta ie con ica . În partic ul ar, demonstraţia de mai sus a teoremei lu i Pascal (778) îmbră
ţişează acum diversele cazuri posibile: dacă dr ea p ta IM (notaţia
de la nr . 7781 nu
taie conica, invo luţ ia 'd va fi definită prin condiţ ia ca punctele ei duble să fie conjugate
În raport CU co ni ca şi Si'l împartă armonic pe IJ'\1.
780 bis . Dacă un a dintre co nic ele fasc icu lului este un cerc, toate celelalte vor
avea ace l eaşi direcţi i conjugate perpend iculare, ad ic ă ace l eaş i d ire cţii ale axe lor .
· În particular, secantele comune unui cerc şi unei co nice sînt egal înclinate pe axele
aces teia din urmă.
Fie, în a l doilea rîncl, o hip e rbolă ec hilat eră lI care trece prin trei pun cte
A, B, C. Prin A, du cem îniilţimca triunghiulu i ABC , care va întîlni din nou curba
într-un punct D (care poate fi confundat cu A, B sa u C) . BC şi AD (aceasta din urmă
fiind tangenta în A, dacă D se confun d ă cu A) formează o cm1 i că avînd, ca ş i
H,
1 ) De exe mplu,
este sufi cient să luăm pentru primele două conice două perechi
de şec ante comune şi, lăsînd a tre ia con i că oarecare p rintre ace lea care trec prin cele
patru puncte date , să a legem punct ul :'1 in terior acestei conice.
punctele de la infinit în direcţii perpendiculare. Deci, toate conice le care trec prin
A, B, C, D vor avea aceeaşi proprietate, adică vor fi hiperbole echi latere. Acesta va fi
cazul pentru celelalte două perechi de secante comune AC, BD ş i AB, CD, astfel că
BD şi CD vor fi celelalte două înălţimi ale triunghiului. Aşadar, orice hiperbolă ech.i la-
teră care trece prin cele trei vîrfuri ale unui triunghi trece prin punctul de concurenţă
al înălţimilor.
781. Propoziţii corelative. Să lu ăm coni cele unui fascicul tangenţial, adică înscrise
în acelaşi patrulater.
· Tangentele dr;,se dintr-un punct din plan la aceste conice sînt în involuţie . De
a semenea, deci, polii aceleiaşi drepte în raport cu aceste conice sînt co liniari; de exemplu,
centrele conicelor tangente la patru drepte date, se situează pe aceeaşi dreaptă D.
Deoarece o pereche de secante comune formează o conică redusă la două drepte,
îi va corespunde (în acest caz o conică a, reduYă la două puncte ), anume două vîrfuri opuse
1
a, b ale patrulaterului format de tangente. Polul unei drepte D în raport cu cr este

conjugatul armonic în raport cu segmentul ab al punctului de inters ecţie al dreptei
ab cu D 2). De exemplu, centrul lui cr va fi mij lo'cul lui ab. Astfel, printre centrele
conicelor tangente la laturile unui patrulater, se găsesc mijloacele diagonalelor, iar
dreapta D este cea care trece (194) prin aceste mijloace.
Polarele unui punct fi x în raport cu conicele tangente la patru drepte fixe înftişoară
o conică tangentă la laturile triunghiului conjugat comun.
· Demonstraţii g,pre lative ce lor precedente.
782. Raţionamentele de mai sus subsistă, dacă unele dintre punctele comune
se confundă două cîte două. D e exemplu, acesta este cazul conicelor care au două puncte
comune şi sînt tangente într-un al treilea. Deoarece teorema lui Desargues continuă
a fi aplicabilă în aceste condiţii, raţionamentele de mai sus sînt toate valabile p entru
astfel de conice; totuşi, perechile de secante comune se reduc la două distincte, anume
o pereche (care se socoteşte p entru două) 8 ), formată din dreptele care unesc punctul de
contact cu celelalte două, şi o pereche formată din dreapta care le uneşte pe ace.stea
între ele şi din tangenta comună. Este clar că, în acest caz, conice le trebuie de asemenea
considerate ca avînd patru . puncte comune.
Lucrurile se pot prezenta însă şi altfel: de exemplu, două cercuri au cel mult
două puncte comune şi pot să nu aibă nici unul. Sîntem conduş i să spunem că punctele
comune sînt mereu în număr de patru, fiind toate sau numai unele (cele care lip sesc
în realitate) imaginare.
În toate cazurile, putem găs i cel puţin un pol dublu real.
P entru demonstraţie, ne vom baza p e următoarea observaţie: .
Dacă două conice au un punct comun, ele mai au cel puţin încă itn al doilea, cu
condiţia ca ele să nu fie tangentt3 în primul punct comun.
În adevăr, să presupunem că una dintre conice este un cerc. Dacă cealaltă nu
este tangentă la el în punctul comun dat I, punctele cercului vecine cu I vor fi unele
de o parte, iar celelalte de cealaltă parte în raport cu această a doua conică, a ltfel spus,
unele vor fi interioar e acestei curbe, iar celelalte exterioare 4). Dacă I' este unul din
punctele primei categorii, iar I" unul din categoria a doua, atunci, unind I' cu I " prin
arcul de cerc care nu conţine punctul I, avem un drum continuu care trebuie, în mod
necesar, să taie undeva a doua conică.
1 ) Conică definită · (cf. nr. 765, nota) ca fiind tangentă la orice dreaptă care
trece prin unul dintre cele două puncte din care ea se compune. Considerată ca loc
geometric al unor puncte, ea este o conică infinit turtită (475, nota 2; 496).
2 ) Noţiune corelativă noţiunii de polară a unui punct în raport cu o conică redusă
la două drepte, adică în raport cu un unghi (206). .
3) Recunoaştem imediat acest din urmă fapt, considerînd cazul în care avem
două puncte comune confundate, ca limită a cazului în care două puncte comun~ sînt
infinit vecine (v. şi 784 bis, 2°).
· 4) Un punct P al cercului, destul de vecin cu I , se situează în raport cu a doua
. conică la fel cu proiecţia sa p pe tangenta la cerc în I (altfe l am avea un punct P'
al conicii între P şi p ş i dreapta IP ' ar fi cuprinsă în unghiul Plp, ceea ce este
imposibil, deoarece dreapta IP tinde către tangenta. Ip, iar di·eapta IP' către tangenta
la a doua con ică, distinctă de prima ). Tangenta în punctul I la cerc trece însă (487,
521 , ·ex . 766) din exteriorul conicii în interiorul ei.
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULARA
375
Propoziţia este deci demonstrată, deoarece putem adm ite întotd ~auna, r ecurgînd
la o p e r spectivă convenab il aleasă, că una dintre conicele considerate este un cerc.
Acestea fi ind stabilite, fie două conice S, S' ai căror poli dubli vrem să - i
aflăm; să lu ăm un punct O din plan, prin care vom duce două drepte oarecare
D, Di.
Dacă un punct M descrie dreapta D , punctul în care. se ta ie polarele lu i M
în raport
cu S ş i cu S' descrie o con i că C (raţ i onament ul d e la nr. 779 continuînd a fi ap licabil
<1ici). Tot astfe l , dacă punctul M descrie dreapta Di , locul geometric al punctului. de
intersecţie a l polarelor sa le va fi o conică Ci· .Aceste două curbe au un punct
comun ,
anume punctul O', în care se taie cele două polare ale punctului O. E le vor mai avea
deci cel puţin încă un a l doilea punct comun I (cu co ndiţia de a .nu fi tan gente în
O'). Dacă polare le punctului I ar fi distincte, punctul l or comun ar tre bui să se
situ eze p e D (deoarece I aparţine lui C) ş i pe Di (deoarece I a p arţ in e .lui Ci); el
a r trebui d eci să coinc idă cu O, ceea ce este a bsurd , p entru că I este di stinct de O'.
Prin urmare, I este un pol dublu . .
Ma i rămîn e cazul în care cele două conice C şi C sînt tangente în O. În acest
1
din urmă caz însă, dacă E es t e tangenta comun ă ce lor d ouă conice, locu l geometric al
punctulu i de intersecţie a l polarelor unui punct arbit rar a l lui E în raport cu S şi
cu S' va fi o conică tangentă în O l a D (deoarece problema de a găs i un punct M
al lui D, ale căr ui po lare să se taie în 1\11' pe E, r evine la a găsi un punct M' pe E,
a le că rui polare să se taie pe D; una dintre aceste probleme nu poate avea amb ele
soluţii confundate, dacă ele nu sînt confundat e ş i în a doua ), şi aceeaş i con
ic ă va
trebui s ă fie tangentă ş i la Di, ceea ce este posibil numai dacă ea este o con i că dege-
nerată, adică (779 bis) dacă E trece printr-un pol dublu.
782 bis. Fiind astfel o bţinut un po l dublul, să considerăm polara aces tui punct,
care nu-l conţine, dacă el nu este situat pe cele dou ă conice. Dacă vom determina
pe ace ast ă polară două puncte J{, L care să fie conjugate atît în raport cu S, cît şi
în raport cu S' (ceea ce înseamnă a căuta un segment comun la două involuţii),
p unctele J( şi L vor fi a lţi doi poli dubli, punctul J{ a v înd pe lL ca polară în fiecare
dintre conice le considerate.
Polii J( ş i L vor fi reali, dacă polara lui I este exter io ară lui S sau lui S',
sau dacă acestea determină pe ea două segmente MN, M' N', î n întregime exterioar e
sau interioare unul celuilalt . E l_e nu vor fi imaginare, decît d acă segmente le MN,
M'N' sînt suprapuse parţial.
Polii dubli I, K, L, astfel obţinuţi, vor fi în genera l 1) singurii care există
lv .ex . 1158). Deoarece', dacă M ar fi un a lt pol dublu , dreapta IM ar fi po l ară dublă
(ea ar avea ca pol punctul comun polare lor lui 1 ş i lui M). Punctul ei de intersecţie
cu KL ar fi deci un punct dublu şi ar coinc id e, prin u rmare, cu K sau cu L. lnsă un
raţionament în totul similar cu cel precedent ne ara t ă că, în genera P ), nu
avem pe
JK decît doi po li dubli, 1 şi K.
O b s e r va ţ ie. Consideraţii l e precedente d emonstrează existenţa unui pol
dublu, dar nu ne permit să- l construim cu rigla şi cu compasul. În fa pt , această con-
struc-ţie este în general imp os ibil ă (v. Nota E).
783. Dacă ce le două conice date nu au nici un p un ct comun, face impresia, la
prima vedere, că nu este caz ul să vorbim despre coarde comune. E x i stă în să _o proprie-
tate a acestora, care îşi poate p ăstra sensul, chiar pentru conice n esecante . In adevăr,
este clar că, p e o coardă com un ă la două conice secante, două puncte conj u gate în
raport cu una dintre co ni ce, vor fi conjugate ş i în raport cu a doua; p entru că, este
necesar şi suficient, în acest scop, ca e le să fie conjugate armonic în raport cu e?'tremi-
tăţi le coardei comune 2 ).
Să numim secantă comu n ă la două conice oarecare orice dreaptă avînd proprietatea
că două puncte oarecare, luate pe ea ş i con jugate în raport cu una dintre con ice,
să
fie conjugate şi în raport cu cea l a l tă, fie că această dreaptă intersectează conice le, fie
i) V. caz urile de exce pţi e la nr. 784 , 784 bis, c), d ), f).
2) R ecipro c, dacă o dreaptă are pro prietatea că involuţia foi· mată de puncte le situate
pe ea este aceeaşi în raport şi cu un a ş i cu cealaltă d intre cele două conice date, şi
dacă ea taie una dintre aceste conice sau este tan ge ntă la ea, at unci ea o va t ă ia
şi
pe a doua în ace l eaş i puncte (puncte le duble ale involuţiei considerate), în primul caz ,
şi va fi tangentă la cea l a lt ă în ace l aşi punct, în al d oilea caz.
COMPLEMENTE DE GEOMETRIE l N SPAŢIU
376
că nu . Observăm, de la bun început, că intersecţia a două secante comune este fie un

punct comun ce lor două curbe, fie un pol dublu (d eoarece, dacă nu este un punct
com un, el va avea pe fiecare dintre ce le două secante comune cîte un conjugat şi aceste
două punc te conj ugate , distincte, vor determina polara acestµi punct, care este unică).
Ne vom propune deci să d ete rminăm secantele comune care trec printr-un pol
dublu I . În acest scop, vom observa că, dacă un punct M descrie o dreaptă care trec e
prin J , punctul M' în care se taie cele două polare ale lui lVI, descrie (779 bis) o
dreaptă care trece de asemenea prin I (căci punctul M' coincide cu I, dacă M este p e
polara dublă corespunzătoare). Cele două drepte care se corespund astfe l sînt în relaţi e
omograf ic ă, deoarece am văzut că, da că M descrie o dreaptă oarecare, M' va descrie
o con i că ce trece prin J, iar raportu l anarmonic a patru pozi'ţii a le punctului M' pe
această conică (deci şi raportul anarmonic a patru raze IlVI') va fi ega l cu raportul
anarmonic a l celor patru poziţii omo loage ale lui M. În sfîrşit, această relaţie va fi
involutivă, deoarece relaţia dintre cele două puncte M, M' este evident r ec iprocă.
Orice rază dublă a involuţi ei astfe l determinate, va avea proprietatea că fiecăruia
dintre punctele ei M îi va corespunde, pe aceeaşi rază, un punct M', conjugat cu
M în raport ş i cu o conică şi cu cealaltă, şi, invers, aceste raze duble sînt singurele
drepte dus e din punctul I care se bucură de proprietatea considerată. Astfe l , vom putea
avea deci două secante comune duse din punctul I.
783 bis . Rămîne de văzut dacă aceste raz e dub le sînt reale. Să presupunem întîi
că punctul I este unicul pol dublu real; în acest caz, am văzut că, pe polara acestui
punct, cele două conice d eterm ină două segment e JVJN, lVl'N', care se suprapun parţial.
Ca atar e, punctele JVJ, N sînt unul inter ior, iar celălalt exterior celei ele-a doua conice.
Dacă vom mai presupune că prima conică este o e li psă, fiecare dintre ce le două arce
care unesc punct'!! M cu punctul N va trebui să conţină un punct de intersecţie al
celor două c urb e . In aceste condiţii (compară cu nr . 782), dreapta care un eş te punctul I
cu unul dintre aceste puncte de inters ecţ i e este o coardă comună. Secantele comune
căutate sînt deci reale.
De alt fel, nu existâ decît douâ puncte de intersecţie rea le, deoarece, dacă ar exista
şi un al treilea, am avea ş i un a l patrulea (confundat sau nu cu el) pe aceeaşi dreaptă
du să clin I ş i ar exista mai mult decît un singur pol dublu real.
Să lu ăm acum cazul în care cei trei poli duhli I, J(, L sînt reali; menţionăm că
JJ(. şi JL sînt două raze omo l oage în involuţia ale cărei raze duble sînt secantele
corn une căuta te (căci dacă lVI este un punct arb itrar al lui I J(, JVJ' coincide cu L ).
Această invo lu ţie va fi deci determinată de razele JJ( , IL şi de dreptele care un esc
punct ul I cu un punct arbitrar J'i,f ş i cu punctul de intersecţie !VI' a l po la r elor lui Jl.1.
Hazele duble vor fi reale, dacă ce le două unghiuri J(JL , MIM' nu se s uprapun parţial,
adică dacă segmentul JVJ!VI' nu traversează nici una dintre dreptele JJ(, IL, sau le
traversează pe amîndouă .
Însă, dacă vom considera, în acelasi timp cu I, cei l alţi doi poli duhli J( şi L,
rc:w ltă că involuţiile avînd ca vîrfuri aceste trei puncte nu vor putea avea toate raz ele
duble imaginare. Dacă segmentul de
dreaptă MM' nu traversează nici o
latur ă a triunghiului I KL (fig. 417)
sa u le traversează pe toate trei, cele
trei involuţii vor avea razele duble
rea le. Dacă acest segment travers ează
(fig . t,18) o l atură sau dou ă, una dintr e
involuţii (aceea care coresp unde vîr-
fului comun celor două lat uri traver-
sate sau celor două laturi netraver-
Fig. 417 Fig. 418 sate) va avea r aze duble, iar ce lelalte
două nu vor avea.
În acest din urmă caz, cele douâ conice voi· fi nesecante, deoarece, dacă ar exista
un punct comun, dreptele care-l un esc cu fi eca r e pol dub lu a r fi secante comune.
Dimpotrivă, dacă ce le trei perechi de seca nte comune sînt rea le, ce le douâ conice
se taie în patru puncte; secante le duse din punctu l I taie secante le comune duse din
J{ în patru puncte care, nefiind poli duhli, sînt puncte de intersecţie.
784. Am lăsat t de o parte anumite caz uri particulare pe care va trebui să le
• ~tudiem acum. În primul rinei, cel eliminat la nr. 782 bis, cînd primul pol dublu
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC GU BAZĂ <;IR<;ULARĂ 377
şi, polara
găsit 1 este pe una dintre ce l e d o u ă co ni ce. El este atunci ş i pe cea l a lt ă,
fiind tangenta în acest punct, ce le dou.â conice sînt tangen t~ în punc tu l 1
.
dub l ă
Raţionamentele de mai s us cont inuă, în ge n e ra l, să
f ie valabile. To t u ş i , a pli carea lor prezintă a numite
dificult ă ţi în un el e caz uri excepţ ion a le (cazul e) . vom
proceda dec i a ltfe l , utili zînd următ oa re a (caz particul a r
a l ex . 11 37, prec um şi a l ex . 1Jl,6).
Teoremă. Dacâ prin punciul de con tac t I a douâ
conice , ducem dou.â transversa le arbitrare şi trasâm în f ie-
care conică coarda arcu lui format între ce le doiut trans-
versa le, punctul de intersecţie a l celor douâ coarde descrie,
cî.nd ce le douâ transversa le se rotesc în 1u.rul punctului I
(inde penden t una de cealaltâ), o dreaptâ care es te secan tâ
comwuI celor douâ conice.
ln particu lar, aceastcI dreaptâ es te ş i locu l geo metric
al punctelor de intersecţie ale tangentelu r în M şi în M ' .
Să presupune m întîi c;I ce le două conice con siderate Fig. 419
S, S' a u, în a/ar't de punctul I, două puncte comun e
rea l e a şi b, distincte de I (însă nu neapărat di stin cte într e
coarde MN
e le) (f ig. 419) . Dacă JMM', l JVN' s înt cel e dou ă transversa le, ce le două
şi M'N', d espre care este vorba în enu nţ , vo r tăia (în
virtutea teoremei lui Oesarg u es)
de interse cţ ie
secanta comună a.b într-un ace l aş i punct h , a num e omo logul punctului
a, h, de o
al lui ci b cu tange nta în J, în involuţia d eterm in ată p e ab de punctele
parte, ş i de ce le dou ă tra n sve rsa le, pe d e altă parte.
i a lui S ş i a lui S' (cu
Să p res u p un em acum ci\ nu şt im nimic desp re intersecţ
excepţia faptu lui că cele d ouă c urb e sin t t angente în
I ). Putem trasa o conică S ",
tangentă în I la primele do u ă şi inte rsectînd p e S în două
puncte reale a, b, ş i pe S'
d e terminăm pe S"
în două puncte reale a', b' (fig. l.20) . (Este sulicient să
Fig. 420
prin punct ul I cu tangenta în acest pun c t, prin ce le două puncte

a, b a l e lui S'
ş i printr-un punct a' d e p e S' .) .Atunci, dacă IMM ',
INN ', I N 1 N ' 1 s în t trei transver-
ri /gh, / 1g1 h 1
sal e duse din I ş i ca re taie p e S" în J\11", N", N 1 ", cele două triunghiu
i a r al doilea
(l'ig. lâO), avînd ca laturi, primul cele trei coa rd e J11JV, M'N', M"N",
cele trei coarde MN 1 , M'N' 1 , MnNn1 , sînt omologice (deoarece punctele de intersecţie
a le l aturilor omoloage sînt punctele coliniare J\11, M', Mn) . Cel e trei drepte ff , gg , hhi.
sînt deci concurente. Primel e două sîn t însă tocmai (după cum am văzut1 mai 1
sus)
coarde le comune a b, a' b'. Dreapta hlir trece deci prin punctul o, în care se taie aceste
[ X
Fig. 421
coarde comune; altfel sp.us, dreapta uh nu se schimbă, dacă, fără a modifica pe I MM',
înlocuim transversala INN' printr-o alta IN1 N 1. Deoarece acelaşi raţionament s-a r
ap lica în caz ul cînd am schimba prima t1;a ns1r ersa lă JMM ', l ăs înd-o pe cea l a l tă neschim-
bată, dreapta oh este fixă.
P entru a demonstra că este o secantă comun ă, t r ebuie să arătăm că, dacă două
puncte h, h1 a le acestei drepte sînt conjugate în raport cu S, ele sînt con jugate şi
în raport cu S'. Pentru aceasta, va f i sufi cient să remarcăm că putem să ducem l) la
S, prin punctul h , două secante hMN , hPQ (fig. l.21 ), astfe l ca P M şi NQ să se
taie în h1 ; atunci, dacă M', N', P', Q' sînt intersec !.iile drepte lor IM , IN, II!. , JQ cu
S', dreptele M'N', P 'Q' se vor tăi a în h, iar dreptele M'P' , N ' Q' în h . Prin
1
urmare, h ~ i h1 sînt conj ugate în raport cu S'.
Secanta com ună D, a cărei ex ist enţă re:i;ultă din teorema precedentă, trece prin
orice punct comun celor douci curbe, diotin ct de I ; în ad e Yăr, situînd în fig. 4·1U pe M
într-un astfel de p unct, punctul h va coincide cu J\11 .
Este cazul (v. mai d epa rt e) să con s id erăm p e D ca seca ntă comună opusă (v. nr .
787) t a n ge ntei în C ş i să priv im conicele date ca avînd comune patru puncte, dintre
care două situate p e tangenta în I (adică două puncte
confu ndate cu 1), iar ce lela lte două pe D (indiferent, d e
a ltfel , dacă acestea sînt sau nu reale, distincte între el e
ş i d istincte de I ). . -
Ca a t are, cazurile pos ibile sînt următo a rele:
a) Dreapta D ta ie conicele în două puncte di-
/; "": ·· stincte într e ele ş i distincte de 1; este , evident, cazul
;.i
cons ider a t la nr. 781.
b) D este exterioară con icelor; punctel e comune a le
Fig. 422 acestora sînt I , luat de două ori, şi punctele imaginare
în care le in t e rsectează dreapta D. Este cazul (v . nr. 785)
a două cercuri tangente .
c) D es t e tangentă la coni ce, într-un punct ](, distinct de I (fig. 422).
Cele două conice sînt bitangente (este cazu l conicel or definite cum s-a exp licat
1) hMN fiind dusă la întîmplare ş i dreptele l"i,M. h1 N tăind - pe S în punctele

P, Q, dreapta PQ intersectează pe NIN într-un punct situat pe polara lui h , care nu
1
poate fi altul d.ecît h ( da că am avut g rij ă să alegem astfe l pe MN, încît să nu fie
polara lui h1 ) .
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZA <;:IR<;:ULARA 379
la nr. 758 şi care diferă prin alegerea punctului D, pe cînd punctele A, B, C rămîn
aceleaşi). 0 pereche de secante comune este constituită d e tangentele comune; celelalte
două sînt identice şi formate fiecare din coarda contactelor, luată de două ori.
În acest caz, avem o infinitate d~ poli duhli: orice punct al dreptei li( are, în
adevăr, ca polară în raport cu una dintre cele două conice, polara sa în raport cu
unghiul tangentelor comune. ·
d) Dreapta D este tangenta în I ; evident, este un caz limită a l cazului c) ,
ace la în care l\ se confundă cu J. La fel ca la c), ex ist ă o dreaptă ale cărei puncte
sînt toate poli dubli, anume dreapta D. I n adevăr, modul ·Î n care am obţinut-o pe aceasta
ne arată că, dacă ducem prin I o transversală oarecare 11\llM' (fig. 423), tangentele
duse la cele două cur he în M şi în M" se taie într-un punct de pe dreapta D, care,
în cazul de faţă, are ca polară în raport cu S cît ~i cu ,C..' dreapta IMM'.
Cele două conice au patru
puncte comune con fundat e în I I h X
(deoarece dou ă secante comune
opuse se confundă cu tangenta
în acest punct) (exemplu : cerc ul
de la e:i<;. 763, dacă ex are va-
loarea minimă considerată la
ex. 762).
e) Dreapta D trece prin J,
fără a fi tangentă în acest punct
(f ig . 424). Cele două conice se S'
numesc osculatoare. Ele au un
punct comun (şi numai unul), S'
distinct de J. Totodată, ele tre-
buie considerate ca avînd trei
puncte comune confundate în I Fig. 423 Fig. 424
(do u ă pentru tangenta în I şi
unul pentru D). În adevăr, con-
statăm că, dacă cele două con i ce tind fiecare către o poziţie limită, astfel ca trei
dintre punctele lor comune să tindă a se confunda, cele două poziţii limită prezintă
între ele relaţia de care ne ocupăm (exemplu: ex. 1136).
784 bis. Vom arăta că tab loul de mai sus îmbrăţişează toate cazuri le posibile,
cu excepţia a două d între ele.
În adevăr, cazu l în care lu cruri le ar putea să nu se petreacă exact cum s-a arătat
la nr. 782 bis şi 783 bis sînt următoarele:
1° Polul dublu găsit I se află pe ambe le conice; acest caz a fost discutat;
2° Punctul I nu se află p e conice; căutînd însă, cu ajutorul metodei de la nr. 682 bi.• ,
ceilalţi doi poli dubli ]{ şi L, îi găsim · confundaţi, ce le două. involuţii care 11
determină avînd un punct dublu, comun; acest caz revine la cel precedent, căci punctul
dublu comun, fiind propriul său conjugat, se află pe arnbele conice tangente în acest
punct;
3° Cele două involuţii care determină pe ]( ş i L sînt identice. At un ci fiecare
punct ]( de pe o dreaptă determinată D (polara lui J) va fi pol dublu. Polara dublă
corespunzătoare va tăia pe D într·-un punct J(' şi este clar că punctele ]( şi J(' sînt
în involuţie. Dacă punctele duble P, Q ale acestei involuţii sînt reale, ele voi'. fi situate
pe cele două conice bitangente în aceste puncte (deoarece pol.a ra lui P va fi unică ş1
va trece prin P ) . Tot astfe l , dacă ele vor fi confundate, revenim fa cazul d).
Dacă, dimpotrivă,
f) punctele duble considerate ~înt imaginare, se spune că conicele au atunci
un dul1lu contact imaginar, D fiind coarda con tactelor, iar polul ei fiind polul de contact
(exemp lu : conica şi cercul c de la nr . 724, în cazul cînd planul acestor curbe nu taie
paralelul C "D"; coarda contactelor este atunci L "y"). Nu poate exista un punct
.comun real, a ltfe l cele două conice ar coincide (ex. 11 34).
4° Dacă nu sîntem în una dintre ipotezele precedente, nu trebuie schimbat
nimic în raţion amente l e de la nr. 782 bis. Cît priveşte pe cele de la nr. 783, 783 bis,
acestea nu pot prezenta excepţii decît dacft involuţia pe care o formează razele IM şi
.380 COMPLEMENTE DE GEOMETRIE IN SPAŢIU
l lvl' are r aze le dubl e confundate , adică dacă r aza IM ' este întotd ea una a~eeaşil),
oricare a r fi M.
A.cest ca z se în ca dr ea ză în să în ce le prece dente, deoarece , atunci toate punctele
.aceste i dr epte IM ' s înt poli dubli (pentru că , da că pola r a unui astfe l de punct M'
în raport c u S ar trece prin M, nu însă ş i polara sa în r a port cu S ', cele d o uă polare
al e lui M ar tăi a pe I NI' în puncte diferite) 2 ): s înt em deci în unul dintre cazurile c),
<l) sa u f ). T o tu ş i ip oteza trebuie m e n ·ţiona t ii.
g) F iecare dintre cele două conice se r educ e la două drepte, una dintre a ceste
<lrepte fiindu-l e co mună ambe l or . Este si n gurul caz (presupunînd că S si S' sînt
di stin cte) cînd avem o infinitate d e puncte co mun e. '
785. Două cercuri au dreapta de la infinit cci secantă comuncI, condiţia d e la
Jlr. 783 fi ind înd e plinită. Mai general, avem aceeaşi s i:tua ţi e pentru două conice omote"tice,
<lirecliile con jugate fiind ace l e aşi pentru un a ca ş i p entru cea lalt ă.
Douâ conice al'înd cel puţin doiul puncte de intersec ţi e imaginare, pot fi transformate
în douiţ cercuri, printr-o aceea.ş i p erspectivâ.
ln adevă r , ac este două co ni ce vor av ea o seca ntă com u nă D , care le va fi
e x te rioar ă -ş i p e car e deci involu ţ i a p un cte l or co njugate va avea punc te duble ima gi na r e .
Aşadar, vom putea (v. nr. 776) să p t·oiectăm î n aşa fe l, încît D să treacă la infinit
ij i i nvo luţi a cons id erată să fie cea formată d e pun cte le ele la infin it , situate pe direcţi i
1)erpencl icu la r e într e ele.
Dou ă ce rcuri au un po l dublu l a infini t, în dir ecţ i a p e rp e ndi c ulară p e linia
centr elor . Ce lela l te dou ă (dacă ex i s t ă) s înt punc tele limită (ex . 241). A doua secan tâ
-co mună es te axa radicalâ şi nu existâ allâ secantâ co mwiâ la dis tanţâ f inită (ex. 237).
Două ce rcuri co n ce nt ric e au un contact dublu imag inar (caz ul f)).
786. Să tr a n s formăm prin dualita t e . Core lat iv c u noţiun ea de seca ntă comună,
se num eşte ombi lic a două conice S ş i S' un punct avînd propri et a t ea c ă dreptele dus e
prin el ş i co nju ga t e în r aport cu S sînt con jugate ş i în r a port cu S' . D e exemplu , un
focar F a l imei con ice este (775) un om bili c pentru această co ni că ş i un ce rc d e
centru F .
Dacă un ombili c este exteri or un eia dintre con ice , el est e ex te rior ş i ce leil a l te
ş i va f i punctu l d e co n c ur e nţă a două ta n ge nte com un e .
Se d e monstrează (cf . nr. 783, 783 bis) că dou â conice au, în general, două snu
şase ombilicuri reale. Totod ată , aces te ombi licuri sînt sitnate pe o latu.râ - sa u , dacâ sînt
toate reale, douâ cîte douâ - pe la turile triimghiului co njugat comun. Astfel, dt·ea pta
<:are un eşte dou[t omb ili curi (a lese în mod con ven a bil) trece prin două d int re puncte le
d e int e r sec ţi e a le seca ntel or comun e op use .
787. in f ieca r e d intre caz uril e studi a t e, am găs i t, pentru cel e d o u ă conice date,
<:e l p u ţ i n o pereche de secante co mun e reale . De a ltfe l , aceas tă p er ec he are propri etatea
că segmen tul p e care il determ ină pe o transversalâ oarecare aparţine invo l uţie i qeterminate
pe acea.stâ tran sversală de co nicele date. Faptul se produ ce în or ice ipo teză . In ad e văr,
e l se d edu ce direct din teorema lui Desargu es , cît timp cel e patru puncte com un e s înt
i·ea le ş i ce l mult d ouă· dintre ele s în t co nfundate; e l a re lo c p entru do u ă cercuri (în
v irtutea cel or de la nr. 785 ş i 659 ) , dec i ş i ori de c ît e ori dou ă puncte co mun e sînt
ima gin ar e; în caz ul contactului într-un pun ct I , dreapta D, co n str uită la nr. 784,
înd e plin eşte acest rol faţă el e tangenta com un ă I x în p un ctul I, deoarece, dac ă o trans -
versa l ă oareca r e (L'i.) taie pe l :c în T ş i pe D în h, va trece prin h o coa rd ă h1 WN a lui
S ş i o coardă hM'N' a lu i S', as tfel ca I , M, !11' să fi e coliniare, ca şi I , N, N ' ,
aceste drepte determinînd pe L'i. un segment ş i d ec i formînd cu (T, h ) o in vo luţi e că r e i a
îi vor apa rţin e puncte le d e int er sec ţi e cu S (în v irtutea patru un ghiu lui }nscris I MN)
ş i , ele aseme nea, cu S' (în virtutea pa tru un g hiului 1NI' N').
Vom num i secr111le co mune op use două drepte (di stincte sau confundate) avîncl
proprietatea că împr e un ă cu cele două conice d etermină pe o tr ans v e r sa l ă arbitrar ă o
1) Caz ul c înd fiec a r e rază I M ar co incid e c u omo lo aga ei / AI' , în aceas tă in vo luţi e,
nu poate avea lo c: o astfe l d e co in c id e nţă nu ex i s tă c u s i g uranţ ă, cl acă 111 este pe S
(dec i este propriu l să u conj u gat în raport cu S), nu în să p e S'.
2) R aţ ionam e ntul ş i- ar pierde va l abi li tatea, dac ă 1!11 ' ar fi una dintre pola r ele
lui NI; ev id ent, putem în să elimina o astfel d e a legere a punctului M .
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZĂ <;:IR<;:ULARĂ 381
involuţie 1). Totuşi, această denumire nu este l egit im ă, decît d acă nu există discordanţ ă
înt1·e ea şi definiţia dată secantelor comune l a nr. 783 ; a ltfe l spus, decît da că sînt
înd ep l inite următoare l e cond iţii:
1° Oricărei secante comune (783) îi coresp und e o a lta care formează cu ea o-
pereche de secante comune opuse, în sensul indica t mai su s.
2° Dacă avem două secante comune opuse, fi ecare dintre ele este secantă comun [1
în sensul de la nr. 783 .
Primu l punct r e iese din ce le expus e mai înainte, cu excepţia cazului în care nu
avem decît două puncte rea le comune, astfe l în cît conice le pot fi reduse la două
cercuri . În acest din urmă caz însă, ştim (785 ) că nu ex i stă d ecît două secante com une:
dreapta de la infinit şi axa radica l ă, care sîn t efectiv (659 ) · două secante comune opus e .
0
Punctul ~ se demonstrează, observînd întîi că punctul comun I a două secante
comun e opuse D , D' este cu necesitate un po l dublu (cum ne dăm seama, făcînd dreapta
/),. să treacă prin acest punct) . Ca a tare, M fiind un p u nct din p lan, iar .i\ll' punctul
de concu r enţă a l p olare l or sa le, IM ş i IM' vor fi conjugate armonic cu unghiul (D , D ');
aces te două drepte vo r coincide d ec i , cînd M se va a fla sau pe D sa u pe D ' .
Este sufi cient (însă nu întotdeauna n ecesar ), p entru ca două secante co mun e să
fie opuse, ca el e să nu se ta ie p e curbele date (deoarece punctul lor comun va fi un
po l dublu , iar e le vor fi raze duble ale invo lu ţiei av îpd ca centru acest punct pe care
a fost con sidera tă la nr. 783) .
787 bis. Putem sp un e că ma i multe con ice au ace leaşi puncte comune (rea le sa u
imaginare), dacă au aceeaşi p ereche d e secante comune op u se . Un sistem de conice
avînd aceleaşi puncte co mune va determina pe o trans v e rsa lă oarecare o involuţie (anume
invo lu ţ i a det e rminată d e una d intre e le şi d e secan t ele com un e).
Nu este a priori ev ident, dacă două conice n u se int ersectează în patru puncte
r ea le ş i distincte , că e xistă o infinitate de a lte conice car e au acelea ş i puncte comu n e
cu el e; aceasta rezultă însă din cons id eraţi i în totu 1 ana loge cu ce le p e care le-am exp u s
(redu cer ea la cer curi avînd aceeaş i axă radicală, dacă ex i stă două puncte comun e
imaginare; ex. 11lâ în cazuril e c) , d), e); ex. 11 56 în caz ul f)) , care arată că, printr-un
punct ar bitrar dat în plan , trece o conică a sis temu. lui. Această con i că este, evident, locul
geometri c a l omologului punctului dat în raport cu invo luţiil e determinate, p e tran s-
versa lele du se din acest punct, de o conică a s iste mului şi d e perechea de secante comune .
Această cond i ţ i e fiind s ufici entă pentru a o determina , ved em că , dacă mai multe conice
dete rmin ă o involuţi e pe orice transversală, ele au ace leaşi puncte comune (reale sau. imaginare ).
Teorema de la nr. 779 se extind e evident la sisteme le sau la fascic ul e le astfel
definite 2 ). De exemp lu, dacă considerăm un sistem d e cercur i avînd aceeaşi axă radica lr1,
po lare le unui pu n ct oarecare în raport cu aceste cercu ri sînt concurente; po lii unei
drepte date descriu o hip er bolă avînd o asimptotă p erpend i c ulară pe linia centrelor şi
trecînd prin punctele li mită a le lui Ponce let, dacă acestea ex istă .
Corelat iv, o pereche de ombilicuri opiise va fi d e finită prin co ndiţi a ca această
pereche ş i ce le două con ice s~t fie văzute dintr-un punct oarecare sub un ghiuri în in vo luţi e .
Două con ice admit ce.l puţin o pereche d e omb ilicuri opuse r ea le . Dou ă ombi li curi s înt
în mod n ecesa r opuse, dacă nu se s itu ează pe aceeaşi tangentă com un ă.
Se numeşte sistem de conice avînd ace leaşi tangente comune (rea le sau imaginare)
orice sistem d e conice avînd o pereche el e ombi li curi opuse comu ne sau (ceea ce este
acelaşi lu cru) orice s istem d e conice care se văd dintr-un punct a l p lanului sub un g hiuri .
în involuţi e .
De exemp lu , două conice omofoca le a u (775) aceste focare ca ombi li cu ri opus e.
Ca atare, unghiurile sub ca r e se văd dintr -un punct a rbitrar al planului co ni ce le
1 ) Cond i ţia astfe l en un ţată ar e sens chi ar da că transversa la nu tai e ce le două
curb e; în acest caz, ea arată că ce le două pu n cte, atunci întotdeauna reale (664·), s i tuat e
pe ea şi conjugate în raport cu o con i că , precum ş i în r a port cu cea l altă, t 1·ebuie sii
împartă a rm onic segm entul determinat de ce le do u ă dr epte.
2 ) D emo nstra ţ ia teoremei r eferitoar e la polarele unui punct M în raport c u co nicele
fasc iculului nu mai n eces ită nici o ipoteză privind r ea li tatea puncte lor d e i n tersec-ţi e
a le dreptei MM' (v . nr. 779) cu conice le. În adevăr, di n nr . 783 rezu l tă că aceasti'.l
dreaptă es t e împărţită a r monic el e două seca nte opuse. Punctul NI', definit d e
această cond iţi e ş i d e faptu l că este pe polara l ui M în r aport c u una dintre con ice le
fasc iculului, va aparţine, ca atare, tutur or ce lodalte po lare.
382 COMl'LEMENTE DE GEOMETRIE lN SPAŢIU
-0mofocale sînt în involuţie (ceea ce rezultă, de altfel, din nr. 494). Locul geometric al
polilor unei drepte fixe în raport cu aceste conice este o dreaptă. Polarele unui punct fi x
sînt înfiişurătoarele unei parabole tangente la a:rele lor comune, deoarece aceste axe şi
dreapta de la infinit formează un triunghi conjugat în raport cu toate conicele considerate.
EXERCIŢII
1107. Ce relaţii există între po larele unu_i punct din plan în raport cu două
hiperbole conjugate? .
1107 bi~. Ce relaţii ex i stă între segmente determinate pe axe le sau, mai gener al, pe doi
diametri conjugaţi ficşi ai unei elipse sau ai unei hiperbole de către o tangentă variabilă?
1108. Involu-ţia determinată pe o dreaptă D din plan de perechile de puncte
M, M', conjugate în raport cu o conică C, are ca punct central intersecţia I a dreptei
D cu diametru l conjugat direcţiei sa le; produsul IM IM' formează cu produsul celor
0
două segmente determinate de conică pe acest diametru, plecînd din punctul I, un

raport care nu depinde decît de dir ecţ ia lui D, dacă conica este dată, şi aceasta, indi-
ferent dacă dreapta D intersectează sau nu conica.
1109. Să se extindă la o con ic ă oarecare exerciţiu l 239 din Geometria plană.
1110. Printr-un punct A din planul unei conice, ducem la ea o secantă variabilă.
Locul geometric a l punctu lui P, luat pe această dreaptă şi care formează cu cele două
puncte în care taie curba şi cu punctul dat un raport anarmonic constant (se arată că
Jocul geometric este omolog (ex. 889) cu conica dată; sau în că, se reduce la cazul în
care punctul A este centrul) . Să se ext.indă exerciţiul 1046 la o conică oarecare.
1111. Să se proiecteze o conică, astfel ca două puncte date din planul ei să
devină, după proiecţi e, focare le noii curbe. Condiţii de posibilitate. (Se reduce la nr. 776).
1111 bis. Să se proiecteze o conică după o hiperbolă echi l ateră, astfe l ca un punct
dat din planul c·i să se proiecteze în focarul acestei hiperbole. (O infinitate de soluţii.)
1112. Fiind d ate o con i că şi un punct interior, ducem prin acesta două drepte
con jugate oarecare. Se cere înfăşurătoar ea laturilor patrulaterului înscris curbei si
avînd ca diagonale aceste drepte. (Se va recurge la o proiecţie . ) '
1113. Să se construiască prin puncte o conică dată prin cinci puncte, cu ajutorul
teoreme i lui Pascal. Să se construiască polara unui punct în raport cu această conică.
1114. O curbă avînd proprietatea că orice hexagon înscris satisface teorema lui
Pascal este o conică (care se poate r educe la două drepte).
1115. Conica polară reciprocă a unui cerc C' în raport cu un cerc C are ca al
do ilea focar polul axei radica l e a cercului C' şi a centrului lui C.
1116. Transformăm orice tan gentă a cercului fix C (773) într-un cerc, aşa cum
s-a explicat în a doua demonstraţie de acolo . Cum se transformă, re lativ la aceste
cercuri, proprietatea tangente lor la cerc folosită în a treia demonstraţie?
1117. Să se transforme prin polare reciproce teorema referitoare la locul geometric
al vîrfuri lor unghiurilor drepte circumscrise unei conice.
1117 bis. Să se afle locul geometric al punctelor de int ersecţ ie ale tangentelor
duse la o conică prin punctel e în care ea taie laturile unui unghi d e mărime constantă,
ca re se roteşte în jurui unui focar F.
1118. Dacă două conice au un focar comun şi două tangente comune reale,
aces te două tangente se văd din focaru l comun sub ace l aşi unghi. Dacă acest unghi
este drept, tangentele duse la cele două curbe printr-un punct oarecare a l uneia dintre
directoare formează un fascicul armonic.
1119. Să se afle int e rsecţia a două conice care au un focar comun (şi deci so lu ţia
probl emei cercurilor tangente)> tran sformînd prob lema prin polare reciproce.
1119 bis. O coardă a unei conice se roteşte în jurul unui punct fix din p lan.
Să se afle locul geometric a l intersecţiei acestei coarde cu bisectoar ea unghiului sub care
ea se vede dintr-un focar .
1120. Coarda unei conice C, care uneşte extremităţ il e a două coarde duse printr-un
punct a a l lui C, paralel cu diametrii conjugaţi a i unei alte conice C', trece print r-un
p unct fS'ix b. . - d" . ·1 . . J 1 . C' • d C . b
ă se constrmasca irecţu e as1rnptot1ce a e u1 , cun oscm , a ş1 .
Care este locul geometric a l lui b, dacă se dau C şi a şi ştim că C' este o hiper-·
bo l ă echi l ateră?
SECŢIUNT LE CONULUI OBLIC CU BAZA CIRCULARĂ 383
Diametrii lui C, para leli cu direcţ iil e conj ugate comune curbelor C şi C', ·împart
segmentul ab în rapoarte constante (se va considera omografia care există între două
direcţii conjugate cu o a treia, una în raport cu C, iar cea l altă în raport cu C').
Această diviziune este armonică. Locul geometric al punctului b, dacă a descrie curba
C. Cazul parabolei. În ce caz este b arunc;i.t la infinit? Ce se întîmplă dacă C' este
-Omotetică cu C?
Aplicaţii ale teoremei lui Chasles

1121. O dreaptă se roteşte în jurul unui punct fix A. Unim r espectiv cu a lte două
puncte fixe B, C punctele M, N în care această dreaptă taie laturile unui unghi fix.
Care este lo cul geometric descris de punctul d e intersecţie al dreptelor BM ş i CN?
Cazul în care B şi C sînt co linia r e cu vîrful unghiului sau cu A. _
1122. Două unghiuri de mărime co nstantă se rotesc respectiv în jurul vîrfurilor
lor, astfel ca o l atură a unuia ş i o l atură a ce luilalt să se taie pe o dreaptă fixă . Se
cere lo cu l geometric a l inte r secţie i ce lorlalte două laturi.
1123. Baza unui triun ghi este tangentă la o con i că fixă, cele două extremităţi
a le sale descriu dou ă tangente fixe la ace astă co ni c ă, în timp ce ce lela lte două laturi
~e rotesc în jurul unor pun cte fixe . Să se afle l ocul ge ometric al ce lu i de-al trei lea vîrf .
1124. Prin fiecare punct a l unei drepte ducem o paral e l ă la direcţia conjugată,
în raport cu o con ic ă dat ă , cu diametrul acestei conice care trece prin punctul considerat.
Să se afle înfăşurătoarea dreptei as tfel duse.
1125. Da că dou ă t riun ghiuri sînt conjugate în raport cu aceeaş i conică, cele şas e
vîrfuri ale lor sînt pe o aceeaşi co ni că , iar cele şase laturi sînt tangente la o altă conică.
Probl ema care constă în a găs i un triungh i înscris sau circumscris un ei conice
ţ; i con jugat cu o a lta nu are, în gener a l , so lu ţie. Dacă are una, atunci ex istă o infini-
tate . de so lutii.
1126. 'Dacă două triunghiuri sînt cit-cumscrise ace leiaşi conice, cele şase vîrfuri
a le lor sînt p e aceeaşi conică.
Problema care constă în a găsi un - triunghi înscris într-o conică ş i circumscris
a lteia, ori nu are soluţie, ori ar e o infinitate de soluţii.
Aplicaţii ale teoremei lui Desargues 1)

1127. Două secante comune opuse a două conice împart armonic o tan ge ntă comună.
"1128. Putem defini pun cte le duble ale un ei omogr afii, chiar dacă sînt imag inare,
prin faptul că aparţin ori că r e i involuţii formate cum s-a spus la nr . 660. (Cu alte
.cuvinte, o astfe l d e involuţi e va avea punctele duble - n ecesar r ea le , în acest caz
- con jugate în raport cu cercu r ile co nstruite l a nr. 649 .)
1128 bis. Prin metoda de la exerc iţiul 1128, faptul enunţat la exerc iţiul 922
devine evident , caz ul un gh iului oarecare f iind r edus la cel al un ghiului drept . -
1129. Să se demonstreze direct en unţuril e de l a nr. 767 (ce l puţi n, pentru un
p u nct a exterior), prin teorema lui Desargues, a plicată un ei transversa le duse din a.
1130. "Conjugatele armonice în raport cu cele şase laturi ale unui patruunghi
•(634) ale punctelor în care ac.este şase drepte sînt tăiate de o transvers a l ă arbitrară D
aparţin ace1e i aş i conice S. Această co nică este tocmai locul geometric considerat la
nr. 779 bis, şi trece deci prin pun c tele de intersecţie ale laturilor opuse ale patruun-
ghiu lui . Să se deducă de a ici exe rciţiul 101.
Ce le trei drepte care un esc dou ă cîte două conjugatele în raport cu laturile
<>puse sînt co ncurente în ace l aş i pun ct, care este polul Îui D în r a port cu S .
1131. 1 ocu l geometric a l centre lor hip erbolelor echilatere circumscrise unui
triunghi este cercul celor nou ă puncte (ex. 101 ) al triunghiului respectiv .
.1131 bis. Să se ducă o hip e rbolă ec hilateră prin patru puncte date.
1132. Dacă două con ice A, B , ca r e se taie în două sau în patru puncte , sînt
bi tangente la o a treia conică C, dou ă seca nte comun e conicelo r A, B trec prin punctu I
I în care se taie coardele contacte lor ş i formează cu ele un fascicul armonic .
Dacă conicele A, B n-au decît dou ă puncte comune r ea le, I se află pe coarda
comună. În toate caz urile, I este pol dublu (exe mplu: ex, 844, 3° sau ex . 849) . Dacă
cei t rei poli dubli sînt r ea l i, ex i stă trei se rii de conice bitangente la A şi la B .
1) Se va ţine seamă, la n evo ie, de rezultatul complementar de la nr. 779 bis.

1133. Există două serii el e co nic e care trec prin două puncte ş i sînt tangente la
două drepte . Să se afle l ocu l geometric a l punctului de întîlnire a l tangentelor du se
prin ce le două puncte date l a conice le din fiecare serie .
1134. Există o con i că , ş i n um a i una, care este bitangentă la o conică d ată C
în dou ă puncte date ş i ca r e trece printr-un punct dat, sau este tangentă la o dreaptă
dată. Cazu l contacte lor duble imaginare nu este exclus.
Cazul în_ care coarda contacte lor este dreapta de · 1a infinit: regăs i m exerciţi ul 1060.
1135 . Cînd două parabo le av înd axe le p erpendicula r e se taie în patru puncte,
centrul d i stanţe l or medii a le acestor patru puncte coincide cu punctul de intersecţie
a l celor do uă axe (780 bis).
1136. Prin tre i p un cte a l e unei con ice date oarecare ducem un cerc. Să se arate
(com pară cu ex. 1091) că acest cerc tinde către o poziţie limită determinată, dacă aceste
trei p u ncte se apropie toate nemă r g init de un acelaşi punct M a l curb ei, ce rcul astfel
obţ inut fiind oscu lator (784, e) la con ică . t. l o taie în genera l într-un a lt punct decît
M; se va deter mina poziţia coarde i ca r e un eş te ce le două puncte. În ce caz este M
singurul punct comun?
1137. Dacă trei con ice au aceeaşi secantrt comună, cele trei secante comune opuse
ale acesteia (re lativ la celela lte tre i curbe, lu ate două cîte două) sînt concurente.
1138. Cercul de rază nulă, avînd ca centru focarul unei con ice, are un dublu
contact imaginar (784 bis) cu această conică. Reciproca.
1139. Să se constr ui ască o conică, cunoscînd: '1 ° un punct sau o tangentă;
2° polara unui p un ct dat din p lan; 3° o conică avînd cu prima ca secantă comună această
po l ară. Care este prob l ema core l ativă?
1140. Dacă două conice sî nt tange nte în J, iar u n punct M din plan descrie o
dreaptă ce trece prin I , locu l geometri c al pun ctului J\ll', în care se taie cele două
polare a le lui M, es te 1 ) con ju gatul a r mon ic a l lui !NI în raport cu un gh iul format de
tange nta în I ş i dreapta care uneşte acest punct c u punctul de i ntersecţie a l tangente lor
duse la ce le două conice în int e rsecţia l or cu I M.
1141. Dacă prin două p un cte A, B, comun e l a două conice , duc em două trans-
ver sa l e oarecare AMM', BNN', coarde le MN, M' N', formate între aceste două trans -
versa l e p e cele două conice se taie pe secanta com u nă D, opusă l ui AB. ('.\fu este
distinct ele ex . '1137 .)
Această propoziţie cup rind e exerc iţiul 65 din Geometria p l ană.
Care este l oc ul geometric al punctului luat pe Ml\1', astfe l ca să formeze un r aport
anarmonic constant cu punctele 111„ iVl' şi cu punctul în care JVf.111' int ersectează pe D?
Să se arate că acest loc geometric coincide cu loc ul geometric ana log relativ la N N'.
1142. Se dau o con i că, două puncte I ş i M pe aceas tă conică, un punct 1\ll'
pe dreapta I M şi o dr ea ptă D. Dacă N este un punct va ri ab il pe conică, care este lo cul
geometri c a l p u nctu l ui M', luat pe JN astfe l încît MN ş i M' N' să se intersecteze pe D?
1143. Raportul anarmonic a l tangente lor dus e, într-un punct de intersecţie, la
patru conice care au ce le patru puncte de inters ecţ i e com un e este acelaşi pentru
cele patru puncte .
1144. Dreapta care este l ocul geometri c a l po lilor unei drepte D în raport cu o
serie de conice omofoca le (787 bis) este pe r pendicu l ară pe D. D reptele conj u gate în
rapo rt cu o conică şi perpend icu la r e, care se pot duc e printr-un punct dat, sin t bisec-
toare le un ghiuril or formate ele dreptele care un esc acest punct cu focarele conicii.
1145. Ce concl uzie putem trage pentru două cer c uri exterio are din faptu l c[1
ombilicuril e s înt pe latur ile triunghiului conju gat comun ?
1146. Pe o seca n tă comu nă, /:J., la două co ni ce lu ăm un punct arb itrar J\ll, prin
care ducem tang·ente le Mm, Mm1 la prima conică şi tangente le J\llm', Mmi la a doua.
1° Drepte le mm 1 , m'm1 se taie pe /:J.;
2° Dacă N este un a l doilea p un ct a l lui /:J. , în care sînt dus e tangente le Nn,
Nn 1 , Nn', NnÎ, dreptele care unesc p unctele m, m 1 c u punctel e n , n 1 ş i ce le care
unesc punctele m', ml. cu puncte le n', nl. se intersectează patru cîte patru în două
puncte de pe f:J.. (Aceste pun cte se găsesc ca pereche com u n[t la două involuţii care vor
1) Raţionamente l e din text (783 ) mai arată că l ocu l geometr ic al lu i M' este o
dreaptă, nu trece p rin J.
în să că această dreaptă
SECŢIUNILE CONULUI OBLIC CU BAZA <;!Rl;:ULARA 385
Ii a c e l e a ş i, indife r ent dacă pornim de la l a turile p a truun ghiului mm 1 1m1 sau d e Iru
ce le a l e p a truun ghiului m ' ml.n'n!) ;
3° Drepte le ca r e unes c punctele m,m 1 cu m ' ş i cu m' 1 s e taie dou ă cîte dou ă
în două pun ct e Iix e S, S 1 (se d edu ce din ce le preced ente, în ba za t eorem e i r efe ritoa r e
la triun ghiuril e o rn o l o~ ic e) . Coni ce l e date sîn t omolo gice , /<,. fiind a x a s i unul din t r e
pun cte le S, S 1 centrul d e omolog ie. Punctel e S ş i S 1 s înt două ombili~uri opuse;
4 0 Drea pta Sm tai e a dou a c onică într-un punct m~ . Să se a rate că t a n genta în
m~ întîlneşte tan gen ta la prima c oni că în m, într-un punct car e d escri e seca nta
co mun ă opu să lui 6.
Să se a r a t e că, da că .6 nu t a ie conice le , to a t e a cest e te :ir eme sînt evid en te prin
proie c ţi e (785 ) .
1147. Putem d efini o p er ec h e d e pun ct e ima g inare conjugate (ex . 921) print r-o
dr e aptă D ş i o c onic ă arbitr a ră ( fi'1r ă punct r eal comun cu D ) , cu clauza că est e indi fe r ent
d a că înlo cuim ace a s tă c oni c ă p r in a lta , a vînd p e D ca s ec a ntă comună cu prima . A cest e
pun cte se num esc pwi cle de intersecţie (imaginare) a l e dr epte i cu conica .
Pun ct e le d e int e r se cţie ale un ei drepte D cu coni ca sînt punctele dubl e (ex . 92 1) .
ale in vo luţi e i d et e rmin a t e p e dr e aptă d e pun ct el e conjugat e în raport cu conica .
F iind d a t e d o u ă divi ziuni omo gr a fi ce p e o dr ea pt ă D, d a că unim punct e le om ol oage-
m, m ' r es p ectiv cu două punct e A, B, lo cul ge om etric a l inters e cţi e i dr eptelor A m;.
ş i Bm ' est e o c oni că . Sr1 se a r at e c ă punct ele d e int e r sec ţie a le a cest ei coni ce cu drea pta .
D s înt pun ct e le dubl e a l e omo gr a fiei (în sen sul ex. 92'1 ), chia r da c ă acest e pun ct e dubl e-
s înt im ag in ar e .
(Se v a pr oiect a co ni ca dup ă un cer c, p e un plan ca r e tr ece prin D. )
T oa t e cer curil e a u ace l e a ş i punct e d e întîlnire (ima g inare) cu dr ea pta d e l a.i
infini t . A ceste pun ct e se num e.se punct e circulare la infinit s ait puncte ciclice .
1148. Drepte imaginare . D efinim o pereche de drepte imaginare conjuga te ca tang en te·
du se la o conic[t S dint r-un punct (int erior) O, c u cla uza că est e indife r ent da că înlo c uilll!
p e S printr- o a lt ă c oni că S 1 , a vînd p e O ca ombilic cu prima.
L a Ie i cu o p er ech e d e drepte r ea le , a ast fe l d e p er ech e de dr epte imag ina r e
conju ga t e p oat e fi c o n s id e rată, dintr-un a numit pun ct d e v ed er e , ca o c o ni că . V o m spun e
că două punct e sînt conjugate în raport cu această conic ă , d acă dreptele ca.re le un es c
cu O s înt conju ga t e în raport c u S (d e finiţi a i ş i p ăs tr e az ă se nsul, dacă modifi cctm p e
S conform cla uz ei ·precedente.)
Drep te l e im ag inar e se spune că trec prin dou ă puncte imaginare, d efinite print r- o-
dr ea pt ă D ş i printr-o c o n i că S' , da c ă co nica p e ca re o form e ază ş i conica S' a dmit p e
D ca seca ntă co mun ă . S ă se arate (v. ex . 11 39) c ă putem înlo cui atun c i, în h a za
c lau ze i e nunţ a t e m a i sus ş i a cla u ze i a nal oge d e la e x e rciţiul 1'.i l.?, conice le S ş i S' ,
printr-o acee a ş i co ni că S 1 , în raport cu car e O es te polul lui D ; conica S 1 p oa t e f i
chiar găs ită în t r-o infinitate de m oduri, toate coni ce le a stfe l obţinuţ e a vînd î ntre el e-
u n dublu co n ta,c t im agina r .
1149. Consid erînd o p er eche d e puncte imag ina r e (co mpară cu n r . 781 ) drept o-
co ni că, să se e nunţ e, cor e la ti v cu cea d a t ă în e x e r c iţiul 11 t, 8 , d e finiţia a .dou ă drepte-
conju gat e în rap ort cu ace a stă c on i•că. Ca zul în ca r e ce le două pun ct e s înt pun ct e le-
c ic li ce (ex . 1147).
Foca r ele une i co ni ce sînt ombilicuril e r ea le al e s ist emului format d e aceas t ă
c oni că cu p er ech ea d e puncte ci cli ce.
R aze l e d ubl e (im a ginare) a două fasc i c ul e omo gr a fic e s înt definite prin co ndiţi a
d e a t rece prin punct e le dubl e ale diviziunil or d et erminat e de aces t e fas c icul e p e o.
dr e apt ă D ; să se ara t e că poziţia a cestor raz e dubl e este independ e ntă d e aceea a
dr epte i D. Se vor fol os i propri e tăţil e omolog ie i (ex . 889).
1150. R aze le dubl e al e omo gr a fi ei d et ermin a te d e un unghi ·constant car e se
roteş t e în jurul vîrfului s ău ş i car e sînt (ex. 922) ind ep end ente de mărim e a unghiului
t rec pri n p un ctele ci cli ce . (ex. 11-±7).
Aces t e raze dubl e se num es c drepte izotrope .
1151. D ac ă triun ghiul conjuga t comun la dou ă coni ce este d et ermin at, ce le p a tru
puncte d e int e rse cţi e a le ce lor d o u ă curb e pot fi cons id erate ca fiind , în r a port cu acest
triun ghi „ so luţiil e problemei d e la nr . 157 , c o n stru c ţia tO.
1152. N um ă rul pun ct e lor d e int e r se c ţ i e r eal e a d o u ă hip erbole echilater e co nce n -
tri ce est e înt otd ea una ega"l cu două.
25 - Lecţii de geom etrie e l em en~ară, v ol. II

Un pun ct arb itrar M clin p la n fiind dat, punctu l M ', în care se taie pola re le
sale în raport cu cele d o uă curb e, se obţine cl in M, printr-o invers iune urm ată el e
o simetrie.
(Se vor considera secante le comune duse din centrul comun O si se va a ră ta
că dr epte le OM , 0111' sînt ega l înclinate p e aces t e secante. Apo i se va ~răta că, cla c ă
M d es cri e o dreaptă arb i trară, M' descrie un ce rc astfel aşe zat, încît produsul OM. Of\!!'
să fie co nstant).
1153 . P olare le unui punct arbitrar în raport cu o hip e rbolă ec hil ateră s i în
raport cu cercu l d escri s p e axa tra nsversă ca diametru sînt s imetrice în raport cu' axa
transversă.
1154. Dacă conice le S, S' s înt două hip erbol e echilatere care trec prin v îrfuril e
unui tri un ghi T ş i prin punctul el e concur e nţă a l înă lţimilor (780 bis ), punctul M',
intersecţ ia polarel or unui punct arbitrar NI în ra port cu aceste h ip e rb ol e, se d educ e din
punctul J\1. ca pun ctul O ' clin punctu l O în exerc iţiul 197, t riun ghiul care intervin e în
ac est exe rciţiu fiind ace la al e căru i vîrfuri sînt picio a re le înă lţimilor triung hiului T.
1155. Dacă două triunghiuri sînt unul polarul reciproc a l ce lu ilalt în raport cu
o conică, el e sînt omolog i ce .
1156. Să se. constr uia scă o conică, cunoscînd un punct ş i po lar el e a două
pun cte d ate.
1157. Să se co n st ruia scă o conica, cuno scînd polarele a tre i pun cte date (se
presup une că ce l e doui't triunghiuri format e, unul d e puncte, iar ce l ă l alt el e pola re,
sînt omologi ce 1 ).
1158. Să se arate direc t că, dacă două con ice C, C„ sînt as tfe l , în cît dou{t pun c te
A, B au fi ecare aceeaş i pol a r ă în C ş i în C', [ără ca polara lui A să tr e a că prin B
(ni ci pol a ra lui .B prin A ) , aceste două conice a u un dublu contact r eal sau im ag in ar
(784 bi s.)
1159. Da că două con ice C, C' sînt astfel, încît ex i stă două puncte difer ite A
si B caee se bu cură de proprietatea că polara fiecărnia dintre ele în raport cu C coinc id e
~ u polara celuila lt în raport cu C', dreapta AB este o polară dub l ă. Dacă putem găs i
0 altă pereche ele puncte A 1 , B 1 , necoliniare cu prim e le, care să se bucure de aceeaş i
propri etate, fiecare dintr e conicele considerate va coincid e cu polara sa• reciprocă în
raport cu cealaltă. Cele d o u ă conice au un dublu contact rea l ş i sînt în un ghiuri
diferite în raport cu ta n ge nt e le lor comune. L e putem s upune unei p er spective , astfe l
ca e le să deYină două hip e rbo le conjugate.
R ec ipro c, clacă o conică co in cid e cu po lara sa recipro că în r aport cu o a lt ă c onic ă
C', ce le două curbe prez intă re l aţ iil e pe care le-am indicat mai sus ş i a doua conică
C' co in cide cu po lara ei r ec ipro că în r a port cu C.
1160. Să se afle locul geometr ic al mij loace l or coarde lor determinate d e un con
cu bază circu l ară d ată, p e p a rale le le la o dir ecţ i e fix ă.
Să se afl e lo cu l geometric a l conjugatelor a rmoni ce a le unui punct fix în raport cu
segmentele deter,rninate el e con p e secante le duse din acest punct.
1161. Fiind date, într-un plan P, o conică C şi, exte rior acestui p lan, un punct
S, facem să corespundă fiecărui punct M din planul P punctul M', în care polara lui
M în raport cu C întîlneşte planu l dus prin S, p·erpendicu lar pe SM. Să se arate că
1° această corespondenţă este r ec iprocă;
2° dacă punctul 111 d escri e o dreaptă, punctul M' de scrie, în general, o co ni că .
3° Există trei poziţii I, J(, L ale punctulu i 111, astfe l încît pun ctul M' cores-
punz ă tor să fi e n ed e terminat (po lara lui I în r aport cu C fiind în p lanu l dus prin S,
perpendicular p e S l ) . (Se v a demonstra (compa t· ă cu nr . 782 ) că ex istă ce l puţin o
astfel de poziţi e ş i se va deduc e din ea exis t enţa a două alte po ziţ ii ) .
4° Dacă pun ctul M d esc rie o dreaptă care tre ce prin unul dintre puncte l e J , J{, L ,
punctul J\ll' d esc rie o dr ea ptă care trece prin acela ş i punct, iar dacă aceste două dre pte
s e rotesc în jurul punctului conside rat, ele descriu două fascicule în involuţie.
5° Una, şi numa i una, dintre ce le trei involuţii care corespund astfe l ce l or tr e i
.puncte I, I(, L are raz ele duble rea le.
1) Se va admite că punctele duble a l e involuţii l or care vor trebui introduse pentru

.a r ezolva această problemii sînt r ea le, d eş i poate av ea loc ş i contrariul. Prob lema poate
fi ch ia r imposibilă , din cauza aceste i clin urmă c ir c um stanţe .
PROBLEME PRO PUSE LA COMPLEMEN TE
387
6° E nun ţ uril e preced en t e ş i d e mon s tr aţ i il e lor nu s în t a lte le d ec ît a ce lea car e se

o b ţ in ap li cînd co ndi ţ ii l e d e la nr. 782 - 783 bis co ni c ii C ş i cercului imaginar (ex .
987-988 ), d efinit d e p lan u l P ş i d e pun ctul S.
7° Conul d e ordinul a l d oilea av în d ca v îrf pun c tu l S şi ca baz ă coni ca C po a te
f i tă i at d e un p lan d u pă u n cer c (cum s-a e nunţa t la nr . 756), p la n el e se cţ iunil
or
c ircul a re fi in d p la n ele paral ele cu ce le care t r ec prin p un ctul S ş i prin un a sau
prin
ce ala lt ă d in tre r aze l e d uble , a că ror ex i st e n ţă a fost a r ăta tă la 5°;
co nul d esp r e ca re este
v orba a r e ca pla ne d e s im etr ie p lane le S J( L, {>LI , S JJ( , ia r ca axe d e s imet rie
drep-
t el e S J , SJ(, SL.
8° D acă aces t con es t e d e rot a ţ i e , con ica C t rebu ie co ns i d e r ată ca fi in d bita n -
.ge ntă (784 bis) la cerc ul ima g in a r.
9° Î n caz ul cont rar , e x i stă d o u ă punc te f , / ' , ca r e se bu c ur ă fi ecar e d e propri e tatea
că drepte le con ju gate în rap ort cu C, dus e p r in f (s a u p r in f ' ),
se vă d din S f (sa u
<l in Sf ') su b un d ie d1·u d r ept .
Ac est e p un cte s în t ombilicuril e lui C ş i a le cer cu lui ima g inar ; e x i s t e nţa l or s e
<l emon st r eazft prin r aţ i o n a men te co r e lative cu ce le date în text şi c u ce le d e la 4°
, 5° ;
Dreptele S f , S f' se nu m esc focalele con ului avî ncl ca vîrf p e S ş i ca b ază cu r b a
C (v . Not a L ) .
10° Un p l a n p erp endi cu la r pe Sf ta ie co nul clup ă o co ni că av înd un foca r pe Sf .
Dacă coni ca C es t e un cerc, unul dintre puncte le J , J( , L este a runcat
la in finit.
Cel ela lte d o u ă ](, L sînt p uncte le limit ă a le cer cului C ş i a le ce rculu i im ag in a r .
Vom
<l a m a i d epa r t e (Nota L , nr . 883) co n stru cţ i a p uncte lor / , / ' .
1162 . /::,. fi ind po la r a unui pu nc t p în r a p or t cu o co n icft C; m un pun c t a rbitra r
a l lu i C, drepte le ca re u n es c pe m c u d o u ă puncte a le lui !:i. , co nj u gate în ra p ort
c u C,
t a ie di n no u conica C în do u ă punct e co linia r e c u p. (R e vin e l a n r. 737 bis ,
748).
R ec iprn ce (ex ist i:t d o u ă ) .
1163. 1° Prin do u ă pun cte A, B , lu a t e în p lan ul un ei coni ce S , d uce m d o u ă
<lrepte car e se r otesc r esp ectiv în juru l ac est or puncte, r ă m î nînd su puse cond iţi
e i el e
a f i amb e le con jugate în r a port cu ac e as tă c urb ă. Să se a fl e loc u l ge om et ri c a l pu nc
t u lui
lor d e inter se cţ i e . Acest loc geo m etr ic este o c o ni că :E.
2° E l d ev in e o dr e aptă (p lu s dreapta A B ), dacă A B este ta n ge nt ă la S. Să se
afle do u ă p un ct e d e p e a c e astă d r ea p tă. F ig ura co r e l at i v ă.
3° Ce se în tîmpl ă, d acă pun ct e le d a t e s înt co nju ga te în r a port cu S?
4° Să se construi ască dir e cţ iil e asimptotice a l e l ui :E ( D acă ce le d o u ă drepte co n -
ju ga t e t r ebuie să fie para le le, polul a ce leia care tr ece prin B este dat el e int e 1·sec
ţia
u ne i d r epte cu o co ni că o m otet i că cu S .) D acă A es te d a t , să se afl e locul geo m etric
al
lui B , astfe l în cît :E să fi e o p ara b o l ă , sa u o hip er b o l ă e c hil ate r ă , sau , m a i gen eea
l, o
hi p e rb ~ l ă asem enea cu o h i p e rb o l ă d a tă.
l n caz u l cînd co nica S este o hi p e rb o l ă e c hil a te r ă, să se a r ate că :E es te un cer c ,
<l acă unu l dintr e puncte le date este s imetri cu l cen t rului lui S în
r a port cu po la ra ce l ui la lt .
1163 bis . F iind d a te d o u ă f i gu ri p lane omo logice F , F' ş i o co ni că S ca re nu
ta ie axa d e omo logie , să se a fl e loc ul geo m etri c a l unui punc t M clin F , astfe l ca omolog
ul
să u M' d in F ' să fi e p e p o lara sa 'î n r a por t c u S .
(Se va exam in a în t îi caz ul cînd S es t e un cer c ş i cî nd omo lo gia se r edu ce la o
-o m otetie ş i se va o b ţ in e l ocul geo m etric a l mij loc u l ui l u i lvlM ' c u a jutoru l
·exer -
c i ţ i u l ui 149) .
PROBLEME PROPUSE LA COMPLEME NTE

1164. Să se u nească un p un ct d a t cu punctu l d e in te r sec ţi e a dou ă drepte ca re
se int ersec t ează ·în ex t eri oru l d ese nului , f ă r ă a fo los i a l t i nstrum ent d ecît ri g la .
1164 bis . Să se un ească dou ă punct e, p res upunîncl că nu di spunem cl ecî t d e o
r i g lă m a i sc urt ă d ecît di s t a nţ a d intr e a ceste d o u ă p un c t e .
1165. D acă la turile u n ui po l igo n se rotesc în juru l u nor punct e f ixe co lini a re , în
timp ce toat e vî rfur i le , c u exce p ţ ia unu ia, l un ecă p e dr epte f ixe, u lt imu l vîrf v a d escr
ie
-ş i e l o dr ea pt ă. Ce se înt împ l ă , d ac ă punct ele fi x e d a t e nu
s înt în li n ie d r ea ptă?
1166 . D ouă pa t ru la t er e com plete , s it u ate în p la n e d ifer ite, s înt u n u l pe rs p ec tiva
c eluila lt . Unim fi eca r e vîr f cu p er sp ectiva opus u l ui să u . Să se a rate (cf. ex. 91
8) c ă
ce le t r ei p er ec hi d e drep te as t fe l o b ţ inu te se · inte r s e ctează în t re i p u nc t e co l inia r e
.
25*
COMPLEMENTE DE GEOMETRI E IN SPAŢIU
388
1167. S ă se afl e lo c uril e ge ometri ce a le vîrfurilor ş i mu chiil or dodec ae dre l or p enta -

înd
go n a le (ex. 101 5 bi~ ) cir cum scris e unui cub dat (fi eca r e faţ ă a dod ecae drului trec
printr-o muchie a cubului ). ·
1168. Pla n el e polare a le unui pun ct P, în r a port cu o seri e d e sfer e a v înd ac e las i
plan r a di ca l , tr ec prin a ceeaş i drea p tă . Ra p ortul a n a rmoni c a p a tru din tr e aces t e p l a~e
n te.
est e independ ent d e a lege rea punct ului P, d acă sînt d a t e ce le p at rn sfer e co res punde
El es t e ega l c u r a port ul a n a rm oni c a l ce lor dou ă pla n e r a di ca le a le sfe r e lo1·
l c u.
con s id erate, lu a t e. un a cîte un a , cu o aceeaş i sfe r ă a rbitr a ră ; sau în că, e l es t e ega
r a portul a narmon1 c a l ce lor p a tru centr e. ·
1169. Pla n e le pola r e a le unui punct P oa r e care în r a p ort cu o seri e de sfe r e
a vînd ac ee aşi a xă r a di ca lă trec printr-un ace l aş i punct . P ' . Sfe ra d e di a m etru
PP '
t a ie orto go nal t oate sfe r e le serie i . .
D acă t ă i e m un pla n d etermin a t a rbitra r prin pla n e le p ola re a le
pun ctului P în.
pun ct.
r a port cu diferite le sfer e ale se ri ei , a poi prin pla n e le p ola r e a le unui a l d o ilea
Q, în r a p ort cu a c e l eaş i sfer e , o bţ i n e m d o u ă f iguri omogr af ice (v. ex. 11 96). n e le 101·
1170. Ca r e est e loc ul geo m etric a l puncte lor a vînd prop r iet a t ea că pla
polare în r a p ort cu tre i s fer e d a t e t r ec prin aceeaş i dr ea pt ă?
Care este locul geo m etric a l pun ct e lor astfe l că planel e lor p ol ar e în r a p o r t c u.
p a tru sfer e dat e trec prin ace laşi punc t ?
1171. Să se a fl e l oc ul g eometri c a l ce nt r elor sfer elor car e tai e tre i s fe re date
dup ă tr ei cercuri ortogon a l e dou ă c îte d o u ă.
1172. Fiind d a t v îrful S al unui co n c ir c um scri s un e i sfe r e d a t e, dup ă un ce rc
a numit, ş i vîrful O al unui co n oa r ecar e ce tr ece prin a ce l aş i ce r c , v om o bţin e
v îr f ul
ul
S' a l conului cir cumscris dup ă ce l d e-a l d o ilea ce r c d e int e r sec ţi e a l sfe r e i cu con
de
d e v îrf O, luînd conjuga tul a rmoni c al pun ctului S în r a port c u segm en t ul format
punctul O ş i d e pu nctul în ca r e pla nul p o lar a l lui O t a ie drea p ta OS.
1173. S ă se a fl e înfăş ur ă to a r ea bisect oar ei unui . unghi a le că rui lat u r i t rec.
ecî ncl
r esp ectiv prin dou ă pun ct e d a t e , bisecto a r ea un ghiului a di ace nt suplem entar tr
printr-un a l tre il ea punct d at .
S ă se afle înfăş ur ă t oarea norm a l ei du se la o coni c ă v a ri a bilă
C, el e fo ca r e fi x e ,.
tă
în punctul e i d e conta ct cu o t a n gen tă du s ă din t r- un punct fi x . S ă se ara t e că aceas
bil ă C, în p ic io rnl u ne i
înfăş ur ătoa r e coincid e cu aceea a t ange n te i la co ni ca va ri a
r t cu
n orm a le du se clin punctul fi x , ş i c u· înfăş ur ăto ar e a p ol a r e i acestui punct în r apo
C (cf. nr . 781 ) .
1174. S ă se a fl e o c o n i că , cuno sc încl ce ntrul ş i tr e i puncte , sa u cen t rul şi tre i.
t a n ge nte.
Cele trei punct e sa u ce le tre i t a n gent e f iind d a t e , să se a r ate în ce r eg iu ne a
.
planului trebuie să se a fl e centrul , p entru ca conica să f ie o e lip să?
1175. Fiind d ată o c oni că prin cin ci punct e , să se c on s trui ască dir ec ţiil e a x elo r
(se r e duce la ex . 1070) .
Să se afle fo car ele (se aplică ex. 847).
1176 . .D acă p rin puncte le în ca r e o dr ea pt ă fi x ă întîln eş t e o seri e el e co ni ce
ni ce,
av încl un fo ca r ş i directoar ea c or es punz ă t oa r e co mun e, ducem ta n gent e la aceste co
re·
t a n gente le înfăş o a r ă o co ni că av înd ş i ea a ce l a ~i foca r. (Se va tra n sfo rm a pri n pola
r ec i pro ce. )
1177. P e o dr ea p tă f i xă, p erp en di c ul a r ă p e a xa un e i co ni ce, lu ă m u n p unct.
t e că.
variabil, din care coborîm o p e rp e ndi c ulară p e polara a ces tui punct. S ă s e ara
tă p e rp e ndi c ul a r ă trece print r-un punct f ix, s i t u a t p e axă .
a ceas
1178. În orice c oni că , c u centru, di a m e trul care tr ece print r-un punct ş i pe rp en-·
ct I
diculara c oborît ă dintr- un fo car p e t a n ge nta în a cest pun ct se ta ie într-un pun
a l directoarei c or es pun ză t oa r e (se v a cons id era p o la r a lui I ).
1179. Printr-un punct O , lu at în p la nul une i conice, duce m o seca ntă arbitr a r ă;
lu ă m p e a ce a s t ă dr ea p tă puncte le duble a le i nvo luţi e i, în
car e d o u ă punct e om o loage
ul O
s înt puncte le d e int e rse cţi e cu conica , ia r alte d o uă pun ct e omo lo age s înt pun ct
a ie o dr ea pt ă f i xă . Să se a fl e loc ul geom etri c a l a cesto r·
ş i punctul în ca r e seca n ta t
punct e dubl e .
(Se r edu ce prin pr o i ecţ i e la ex. 1089) .
1180. O s e ca ntă du să dintr-un pun ct fi x t a ie o e lip să î n d o u ă puncte va ri a bile·
M, M ' . S ă se afle locul g13 ometric a l int e r se cţiei t a ngentelor du se la conică, p a r a le l
c u.
cei d o i dia m etri a v încl e x t r e mităţil e în M ş i în M' (două drepte, o c o ni că) .
'
PROBLEME PROPUSE LA COMPLEMENTE 389
1181. Dacă o co ni că împarte a rm on ic două diagonale a le unui p atrul ater comp let,
ea o împ a rte armo nic ş i p e a t r e ia .
(Se va t rata întîi caz ul cerculu i (ex. 237, 371 bis), apoi se va t r ece la cazu l
genera l , prin pro i ecţie.)
1182. Dacă u n triunghi este co nju gat în r aport c u o hiperbolă ec hilateră, cercul
·c ir cumsc ri s acestui tr iun g h i trece prin centrul con ic ii .
1183. Se d a u o hip erbolă echi l ateră ş i două puncte diametral opus e a le aceste i
curbe. Dacă ducem prin aces t e ·puncte două drepte care formează un un ghi constant,
coarda care un eşte ce le două puncte noi de intersecţi e a le dreptelor · cu curba trece
printr-un p un ct fix.
1184 . O tangentă mobilă la o hiperbolă deter min ă ,p e două tangente fi xe Bt ,
B' t ', para le le între e le, duse la hip erbo la con ju gată, egmente, astfe l ca s uma pătra
te lor lo r să fie constantă (ca la ex . 222, se vor introduce Bt + B ' t' ş i Bt -· B't', ş i
se va ut il iza ex. 1107 bis ) .
Pe dou ă drepte p a rale le date, lu ăm, pornind din două p un cte f ixe C, C', seg-
m ente le CM, C' M' , astfe l ca CM 2 + /r 2 • C' IVI'~= const, und e Ir es te un număr dat.
ă se arate că J\llM' înfăşoară o hip e rbolă. Să se construiască asimptote le e i.
(Se va presupune întîi ir = 1; se va· trece apo i la k oarecare, înlocuind pa ra le le le
date pr in alte le alese în mod convenabil).
Să se compa re cu ex . 1065, .unde re l aţia dintre ~ = Cl\11 ş i ~, = C'l\11' este
~ 2 --:-- /r 2 ~' 2 = const. Dacă înfă ş ur ătoarea este iară, i o hip e rbol ă, ce di ferenţă există
între rezu ltate le. obţinute în acest caz ş i în ce l precedent? Caz ul ge n era l cînd avem
intre ~ ~i ~, o re l aţ ie d e gradu l doi:
l~ 2 + 2m ~~, + n~' 2
+ 2p ~ + 2q~' + „ = o.
Ce se întîmplă dacă termenii d e grad ul do i fo r mează un pătrat perfect ( ln - m =
2
= O)? (Avem o r e laţi e între egm ente le d ete r minate ele o tangentă mobilă la o hiperbo l ă
pe o as i mptotă D şi pe o para l e l ă oarecare la D, d e terminată ) .
1185. O con i că este tangentă la două dre p te AB, AC, în punctele B şi C. Car e
sînt, pe o tl'ansversa l ă a rbi tra r ă D, punctele con jugale s imultan în raport cu co ni ca ş i
în raport cu unghiul BAC? Care sînt dreptel e duse d intr-un punct dat P , con jugate
simultan în raport cu conica ş i cu un gh iu l J;/AC?
Să se enunţe ş i să se demonstreze în fo rm ă p r oiectivă ce le două teoreme ale lui
Poncele t ( 4~4, 511 , 526) .
1186. Se d a u o con i că S ş i ce le două tangen te du e la această conică printr-un
punct a di n p lan. Cons id e r ăm un cerc variabi l C, tang·ent la ce le două drepte. Să se arate
că locu l geo metric desc ri s de om bilicul b a l lui C ş i a l lui S, op u s lui a, este un a
sau cea l a lt ă dintre ce le două conice omofoca le c u S ş i ca r e trec prin a (d upă c um
cercul C este î nscris în u nul sa u în ce l ă l a lt dintre un ghiurile formate d e tangen-
te le d a te) .
(Se va arăta că drepte le care un esc centru l O a l ce r c ului cu p un cte le a şi b se
v[1d s ub unghiuri ega le dintr -un focar oarecare a l lui S.)
Locul geo metr ic a l celui de-al doil ea foca r a l un e i co ni ce bitangen te la S Ş I
av înd un focar în a este ace l aş i.
Dacă două con ice sînt bitangente, drepte le care un esc focare le uneia c u focare le
celeilalte sînt tangente la un ace l aşi ce rc a''. înd ca centru polul d e contact. ( e vom
mărgini la cazu l în ca r e focare le f i ecăreia d in t re co nice sînt exterioare ce le ila lte.)
1187. Fi e o con i că S ş i patru puncte exterioare a, b, c,d. Dacă e xistă o con i că
S' ca r e trece prin c,d ş i este tangentă la ce le patru tangent e car e pot fi duse la S
prin a, b, ex i stă ş i o co nică S", ca r e t r ece prin a, b ş i este tange nt ă la ce le patru
taugente care pot fi duse la S din c, d.
Tangentele d use l a S' în a ş i în b ş i la S" în c, d sînt concurente într-un
ac e lasi punct O.
' În s fîrş it , ex i stă o con i că tangentă la ce le patru d r ep t e ac, ad, bc , db ş i bitan-
gentă la S, polul de co ntact fiind O.
Aceste propoziţi i se reduc la ce le care figurează l a exerc iţ iul 1186, dacă înlocu im
punctele c ş i d prin punctele ciclice (ex. 11 47).
Invees, e le vor [i demo n str a t e, în loc uin d, în exerc iţiul 11 86, punctele c iclice (ca
Ş I cum a t· fi rea le) prin p un cte le c ş i d .
1188. Me toda d e la exe r c iţiu l 11 87 r ev in e la a tra ta o co mca ce tre ce prin c, d

ca pe o conică bit a ng e nt ă la s iste mu l ce lor do u ă pun cte c , d. D e a i ci avem u r m ă t oarna
genera l izare :
F i e dat e tre i con ice S, S 1 , S 2 • Dacă ex i stă o con i c ă S ' , tang e ntă la ce le patru
ta n gente com une con icel or S, S 1 ş i bi t angentă l a S 2 , atunci ex i s tă ş i o con ic;l S ",
tangentă la cele patru tange n te comu n e (pres u p use r ea le) a le con ice lor S, S 2 şi
bi tangentă la S 1 , po lul de co n ta c t fi ind ace l aş i în ambe le cazuri.
(Se vor l ua în consider are ombilicurile co nice lor S ş i S 2 • Raţionamente l e subsisti'1
dacă dubl e le c onta ct e sînt im ag in a r e) .
1189. Printr-un pun ct O d e p e un cerc e, duc em p erechi d e drepte în i n vo luţi e
ş i co n s i d er ă m punctu l S în care se întîlnesc coard el e ce un esc ce le la lte pun cte de
i nters e cţi e a le lor cu e. Să se afle locu l geometric a l punctului S, dacă
1° e ş i O r ă mînînd fixe, fascicu l u l de drepte în invo lu ţ i e se roteşte în jurul
punctulu i O, ca o f i gură invari a bi l ă;
2° fasc iculul în invo l uţ i e este transportat para lel cu el însuş i , vîrfu l O d esc riind
cerc ul fix e (revine l a 1°);
e
3° fascic ul ul rămîn î nd fix, cer cu l se roteşte în j ur ul punctulu i O, păstrîndu- ş i
o rază constantă (e l ipsă ) ; ·
t, 0 fascicu lu l răm î nînd fix, ce1:cu l variază, tr ec înd pr in p u nc tul O ş i prin t r- u n
a l t p u nct fi x (rnvin e la nr. 150).
1190. Un tr i un ghi este c on j ugat în raport cu o con i că dată. Două dintre v îrfuri
d escriu două dr epte date . Să se afle locu l geometr ic a l ce l ui d e-a l t r ei lea vîrf.
Să se îns cr ie , într-un tr iun gh i d a t, un t r iungh i conjugat în raport cu o coni că dată.
1191. D acă un tr iunghi es te îns cris într- o conică, putem găs i o infinitate d e
triungh iuri înscrise în primu l ş i con ju gate în r aport c u curb a (e x. 1163, 2°) .
1192. Loc ul geometric a l pu nctu lui de inter sec ·ţ i e p a l t a ngente l or du se l a o
conică e în do u ă puncte omo l oage a r bitra r e m , m' a l e un ei omografi i date pe această
con i că este o alt ă conică e1 , avînd un dub lu contact (rea l sau im ag inar) cu p r ima, coarda
contactel or fiind drea pta Îl, considerată la exerc i ţ i ul 919 .
(Se vor lua do u ă p er ech i f ixe d e puncte omoloage a, a'; b , b' . Polul lu i aa' fiind
c, i ar ce l a l lui bb ' fiind d , se va observa că drea pta cp t r ece prin pun ctul i (ex . 919 ),
în care se ta ie am', a'm, şi se va deduce de a ici că această d r eaptă (ca ş i dr eap ta
analogă dp ) d es cr ie în j uru l lui c (sa u a l lui d) un fa sc ico l omogr afi c a l diviziunilor ·
descrise pe conică d e m, m'.
Pentr u a d emonstra că ce l e do u ă con ice s înt bitangente , chi ar dacă puncte le dubl e
a le o"m o grafiei s înt imaginare, se v a arăta că f iecare puu c t de fe lu l lui i es te un
po l d u b lu ).
Coa r da m m' înfă ş oară o co n i că d e asemenea b i tang e ntă la pr ima.
1193. H.ec iproc , dacă dou ă co nic e e,e 1 a u un co n tact dub lu (rea l sa u ima g in a r ) ,
iar o tan ge nt ă la e e
tai e co ni ca 1 în două pun cte ·a, a', drepte le care un es c puncte le
a şi a' cu un p u nct oarecare i d e pe coarda contactel or taie din nou p e e 1 în extre mi-
tăţi l e b, b' a le un e i coarde d e asemenea tangente l a e, r ez ultînd d e aici că o t a n g e ntă
mob il ă la e d e termin ă p e el. d o u ă div iziuni omo gr af ice (cf. ex. 1131 ) .
1194 . Din exe rciţi ul 1192 r ez ult ă că , da că un triun ghi este înscris într-o c oni c ă,
i ar două d intr e la turile sa le tr ec prin două puncte fi xe o, o' , a treia latur ă în fă ş oară
o conică bita ng e ntă la prima . Să se d emonstr eze aceeaş i propoziţi e prin proi e c ţi e, în
caz ul cînd dr eapta oo' nu întîln eş t e co n ica .
F iind d a te, pe o con i că e, două diviziun i omografice a l e căror p un cte d u ble sînt
imaginare, ·să se arate că e poate fi proi ec tată d up ă un ce r c, astfe l ca p uncte le omoloage
ale omografie_i d a te să se proiec teze după e xtrem i tăţ il e unor a r ce d e măr ime con sta nt ă .
1195. In or ice omografie cons i d era tă p e o con i că, tangente le în p u ncte le dub le
form ează c u d reptele care un esc p u n c tu l l or d e int e r secţ i e c u do u ă puncte omo l oage
arbitrare un raport anarmon ic constant ş i ega l cu p ăt r a tu l r a portu l ui anarmoni c deter-
min a t d e aces te pun cte omoloage ş i d e punctele dubl e p e conică. Cazul cînd punctele
d u b le s înt l a infinit; să se en unţe prop oz iţi a cu no sc ut ă din geometri a pl a nă, a l căr e i
ana log îl obţinem în virtutea e xerciţiu l ui 1083 , 6°?
1196 . Două figuri p la n e S, S' se num esc corelciti;;e, d acă fiecărui punct al un e ia
î i cores punde o d r ea ptă a ce leil a l t e, astfe l că
1) dacă, în figu ra F, un p un c t a se află pe o dre a ptă B, dreapta A din F',
coresp u nzătoare lui a, conţine pun ct ul b, care corespunde lui B;
PROBLEME PROPUSE LA COMPLEMENTE 391
2) raportu l anarmonic a patru puncte co liniare din F este ega l c u raportu l

ana rmon ic a l ce lor patru dr epte corespunzătoa r e (co n cur ente în v irtutea lu i 1 ) d in F' .
Să se arate că
1° obţinem două f ig uri corelative, plecînd de la două triunghiur i T, T ' şi făcînd
să · corespundă punctu l u i a le cărui coordonate baricentrice în raport c u T sînt p, q, r
dreapta care împarte latur il e lu i T' în rapoa r te le bq/c r , cr/ap, ap / bq (unde a,b,c sînt
num ere constante);
2° do u ă f iguri core lat ive oa r ecare pot fi obţ i n u te în acest mod;
3° do u ă f igu r i corelative fieca r e cu o a t r e ia sîn t omografice una în r aport cu
cea l altă.
1197. 1° Fiind date două f igur i omografic·e în ace l aşi p lan, să se găseas că două
drepte omoloage care se int ersec t e ază într-u n p un ct dat p.
2° Să se găsească locu l geometr i c a l p un ctu lui p, şt iind că prima d in tr e drepte le
cons iderate tre bu ie să treacă pr i ntr-un p u nct d at a. Acest loc geometr ic este
o conică C.
3° Să se d e d u că de a ici ci:i există ce l puţi n un p u nct ca r e coinc ide c u omo logul
să u şi că, în . consec i nţă (compa r ă cu ex. 90 2), avem, în ge·nera l , un p u nct sau trei
puncte care se buc ur ă de această propri etate (se Ya determina con ica C pentr u do u ă
poziţi i a le punctuiui a. Dacă vo m nota cu /1 dreap t a care u neşte aceste două· poz i ţii,
ce le două conice astfe l obţ inu te se vor tă i a în p unctul ele int e rsecţie a l lu i /1 cu omo-
l oaga ei şi (782 ) ce l p u ţin într-un a l doi lea p un ct care satisface p r ob lema).
Printr-o metodă corelativă cu cea de mai su s, să se arate că ex i stă ce l puţin o
d reaptă care co incide cu omo loaga e i .
1198. F iind date do u ă f iguri omogr afice F, F 1 din ace l aşi p la n , să se ar ate că
p u tem găs i , într-o infin itate de moduri , a o tre ia f i g u tă f , care să fie po la r a rec i pro c ă
a primelor dou ă , r espectiv în rapor t cu d ouă conice .diferite S, 5 (un singu r caz de
1
exc e pţie ). Să se a fle con ice le S, S , şt ii nd că trec amb ele p r intr-un punct dat a.
1
(Fie a 1 omo l ogu l d in F 1 a l punct ului a, considerat ca aparţ i nînd figurii F; a
omol ogu l în F 1 a l lui a 1 , considerat ca aparţ i nînd l u i F; a-:i omo log ul în F a l lui a,2
considerat ca pun c t a l lui F 1 ; a - 2 omo log ul în F a l l ui a _ , consiclei·at ca punct al l ui
1
F 1 . Vom găsi (cu a jutoru l ex . 1197, 1°) po la r e le lui a în rapo r t cu S şi cu 5 , apoi
1
po larele punctelor a 1 ş i a- 1 în raport c u ace l eaşi conice. Pe u rmă, b ş i b1 fiind o altă
pereche de puncte omo loage, care nu aparţin n ici un e ia dintre laturi le triunghiului
aa1 a- 1 , d reapta B care, în figura căutată f, cor esp u n d e p u nctului b din F ş i punctulu i
b1 din F 1 , va fi d e t erminată ca d r ea ptă ca r e conţ i ne po lul l ui a b în raport cu S ş i
1
po lu l lui a 1 b1 în r a port cu 5 1 . În s fîrş it, se va arăta că există efectiv conice S, S , în
1
raport cu care a, a-l' a- 2 , b, de o parte, şi a 1 , a , a- 1 , b , de c ea laltă parte, au po lare le
1
astfe l găsite ş i că (631) ac este con ice satisfac prob lema ) (Ex. 1156).
Raţi o nam e ntul î ş i p ierd e va lab il itatea, dacă a, a , a- sînt co liniar e. Să s e găse ască
1 1
(ex. 1197 ) locul geometr ic al punctulu i a, pentru ca să avem această situaţie. Dacă
aceasta se întîmp l ă pentru toate poziţii l e lu i a, ce le două fig ur i date s înt om o log ice ;
în acest caz, prob lema a r e o inf initat e d e so lu ţ ii , dacă r aportul de omologie este pozitiv;
n ici o so lu ţ i e , dacă raportu l es te negativ. .
Pun c t el e care sînt propriul l or omo log (ex . 1197) sîn t po li i d u b l i a i l ui S, S .
1
Dacă F şi F 1 sînt omo l og ice , S ş i 8 1 sînt b itangente .
1198 bis. 1° Dacă ex i s tă un triungh i J J(L, conjugat comun con icel or S ş i 5
din e xer c iţiu l 1198, omo logul m 1 a l unui punct arb i tra r m din F es t e d etermin a t pr in1
condiţ i a c ă fiecare dintre rapoarte le anarmon ice formate de două lat uri al e acest u i
triunghi şi d e drepte le ca re un esc vîrfu l l or comun cu p u ncte le m ş i m a l'e o va loare dată.
1
2° Dimpotri vă, da că nu avem d ec ît un singur po l dub l u r ea l, figmi le F ş i F
pot fi tran sform ate, prin tr-o a ceeaş i proi ecţ ie, în două figuri as em en ea . Ce se întîmp l ă1 .
cu conice le S ş i 5 1 , o dată ce am efec tuat această pro i ec ţi e?
· 1199 . Ce r e laţi i tr ebuie să ex iste între r a poartele anarmonice din ex. 1198 bis,
1° p entru ca punc t el e a 1 , a - 1 , a - 2 (ex. 1198 ) să fi e co li niar e, or ical'e a r f i a , fără ca
ac eastă dr eaptă să treacă prin a?
Dacă F şi F 1 sînt a semenea, este n ecesar ş i s ufic ien t p entru aceasta ca unghi ul
cr. (150) ş i r a portu l de asemănare k al acestor figuri, să ver ific e relaţia kcosrx = - ~ .
1200. Locu l geometr ic a l .d r epte l or d u se dintr -un punct dat O ş i di n ca re v ede m
două unghiuri date dintr-un a ce la ş i p la n (d e vîrf O) sub d iedre ega le este un con cu
b aza c ir· c ul a ră (se r edu ce la ex . 462). Co ndiţia d e ex i s t e nţă a loc ului geo m etric . Care
înt ge n e ratoa re le s ituate în plan ul un g hiuril or date?
1201. Să se ta ie un con c u bază c ir c ul a r ă d a t ă p rintr-un p la n după o hip e rb olă,
a că r e i as i mptotă t r ece printr -un p un ct da t .
Co ndiţi a de posibilitate. D acă p r·ob lema es te po s ibil ă, ea a re o in[·inita te de so lu ţ ii.
Să se gttse a scă so lu ţ iil e p entru ca re seq iun ea este o hip e rbol ă ec hil a t ei;ă.
1202. S ă se a ri e l oc ul geomet ri c a l ce ntrelor per sp ectiv e lor av înd proprietatea c ă
o co ni cii dată se proiectează p e un p lan d at d u pă o parabolă.
1202 bis. Să se a fl e loc ul geometr ic a l cen tre lor p er spective lo1· avî nd pr oprieta t ea
că o con i că da tă C se pro i ectează p c un p lan d at P după un cerc . D fiind int ersecţ ia
p lan ului co ni c ii cu plan ul P al ta bl o ului , locu l geo m etri c este co nţinut într-un pla n
P ', ca r e trece printr-o perpe ndi c ul a r ă D 1, du să la D în planul P ş i pri11 clia m et nrl
co nju gat 6. cu D în r a port cu conica dată (ca re este, în raport c u loc ul gco m e Lt·i c
că u tat, diametrul co njuga t a l d i recţ i l3 i Di) . Ne vom co n v in ge că, în aces t pla n P ' ,
l ocu l geome tric este o co ni că, d ete rminînd, în f iecare plan II parn le l c u pl a nul ta blou-
lui , ordona ta x 1 a loc ului geometri c, p a r a l e l ă c u b1 ş i m ăs u rată începînd el e la 6. ,
prin co ndiţi a că pun ct e le conju ga t e în r a p ort c u C ş i s itu a t e în II (li se va ap li ca ex.
110 8) se văd dintr -un pun ct a l locului geo m et ri c s ub un un g hi d r ept. Re l aţ i a dintr e
con ica dat ă C ş i conica o bţinut ă C 1 est e r ec ipro că; ea poate fi d e finit ă pri n fapt ul
că ce le patru puncte în ca r e aces te co nic e s înt inter sec ta te d e un ac e l aş i plan paralel
c u p s în t v îrfur ile unui p a trulat er c u la turi izot rop e (ex . 11 50) . el este o e li psă, da că
C este o hip erbol ă, ş i in ve r s, c u co ndiţi a ca el e să nu fi e ambe le parabo le (ec u a ·ţ i a lui
C 1 r apo rt ată la axe le D 1, 6., se d edu ce clin ec u aţ i a lui C, r a port ată la axe le D , 6. sc him-
bînd pe x 2 în - xf).
1203. Se dau o co nic ă ş i , ex terior p lanu lui e i , o dreaptă ş i un punct. Să se
a fl e l oc ul geo m etri c a l centr el or pc r· s pect ive lor, astfe l ca pr o i ec ţi a drepte i d a t e ş i
.aceea a punctului d at p e planul coni cii să fi e pol ş i po l ară în r a p ort c u con ica . (Loc ul
geo m etl'i c este o co ni că a l cărei pla n trece prin p un ct ul da t).
Rezu ltatul se ext inde la caz u l c înd contactu l dublu a l ce r c ului ş i a l co ni cii
este im ag in a r.
1204. a fiin d un punct d e p e o co ni că C; f punctul lui F r eg ier co r esp unzător,
adică (770) punctu l com un tuturor coa rd elor lu i C cam se văd din a s ub un un ghi
dr ept; 6. polara lui f; b un a lt punct dat a l co nic ii; cl acă du cem prin b o secantă
var i a bil ă care tai e coi1ica în m ş i drea pta 6. în n. , segme ntul mn se ve d e din a s ub un
un ghi co nsta nt (ex. 916, ap li cînd ' t eo re m a lui Pascal1) sa u ex. 915 bis, 11 62).
1204 bis . Se dau în p la n o dr ea pt ă D ş i t r e i p un cte co liniare O, A, A'. Două puncte
M, M' din plan se cor esp und , astfe l ca dr ea pta MJl!l' să treacă pi·in O, iar drep t e le AJ\!I,
A ' J\t[' să se inter secteze p e D. ·
1° Figurile descr ise de M, M' s înt omo l og ice (ex . 889).
D acă unul dintre aceste pun c te d escri e o co ni că S, ca re trece prin O ş 1 este tan -
.ge ntă (într-un p un ct B) la D , ce lăl a lt d escri e o con i că S ', bi ta n ge n tă la prima .
2° F ie A un pun ct la infini t ş i fi e So par a bo l ă de axă para l e l ă cu dir ecţ ia OA'A.
Ca r e este pun ctul dia m etral opus lui B p e S'? Ce cond i ţ ii trebui e să sa ti sfacă punctele
O, A', B ş i dr eap ta D p en tru ca S' să fie un ce r c?
3° Fie o par a b o l ă ş i o coa rd ă 001 , perpend i c ulară p e axă . Cons id erăm un un ghi
asc u ţ i t, a că rui l a tură este s upu să co ndiţi e i d e a t rece prin 0 1 . Prin punctu lµ , în ca r e
a d oua latur ă tai e tan ge nta în 0 1, duc e m o paral e l ă l a axă, ca r e taie curb a în ni. P e
ce loc ge om etric trebui e să se a fl e vîrful m' al un g hiului dr ept, p en t ru ca d reapta Om
să tr eacă prin vîriul să u ?
(Se reduce la 2° , că utînd un p\m ct m' a l l oc ului geo m etr ic pe o dr eaptă a rbitrară,
du să clin 0 1, ş i co n s tatînd (cf. nr'. 651 ) că aces t punct este uni c .)
1205. Fi in d dat un p enta go n P avî ncl v îduril e s u cces i ve a, b, c, d, e, fi e P 1
p entago nul format d e ce le c in c i d iago na le a le primului, vîrf uril e lui P 1 fiind inter -
s ec ţiil e di ago n a le lor co n sec u t iv e ( int e r ·secţ i a lui ac c u bd , a l ui bd c u ce et c .). Fi e
P 2 p en tagon ul avî nd ca v îrfuri s ucces ive pun c te le d e co nta.c t a le lat urilor lui P 1 c u co-
1 ) Ap li carea exe r c iţiului 915 bis dă loc la două posibi l ităţi dife rite r efer i tor la
sen s ul un ghiurilor cu ca re se ro tesc am, an cl acă seca nta variază. Vom d ec ide într e aceste
.d o u ă, co ns iclerîncl raz ele dubl e a le omografie i care l eagă înt r e e le aceste d ir ec ţii.
DESPRE REZOLUBJLITATEA PROBLEMELOR DE GEOMETRIE 393
nica înscrisă. Să se arate că obţinem ace l aş i pentagon final P 2 , dacă inter ver tim ordi-
n ea ce lor dou ă operaţii precedente·, adică dacă P; este pentagonul avînd <;a vîrfuri
punctele d e contact a l e laturilor lui P cu co ni ca î n sc ri să C, at unc i pentagonul format
de diagonal e le lui P~ nu este altul d ec ît P 2 •
(Faptul că dou ă di agonal e consec utiv e a le lui P; se taie pe o latură a lui P 1
1·ezultă din proprietăţile pola r e lor în rapm·t c u C . F a ptul că prin ce le c in ci puncte
astfel determinate trece o co ni că tangentă la o l a tur ă oarecare a lui P 1 r e zultă clin r ec i-
proca teoremei lui Pascal) .
. NOTA E
DESPRE REZOLUBILITATEA PROBLEMELOR DE GEOMETRIE
788. După cum am avut pr ilejul să obs ervă:i;n în mai ·multe rînduri ,
diferitele probleme d e construcţii care se pot întîlni în geometrie sînt
departe de a fi toate r ezolubile, cum am arătat în Cartea a doua din Geome-
tria plană , adică numai cu ajutorul riglei şi al compasului.
După ce caractere putem recunoaşte da c ă o problemă dată admite sau
nu o s oluţi e de acea s tă natură? Nu putem da în această privinţă d ecît un ele
indicaţii , deoarece, după cum vom vedea, m etodele care permit să ră s pund e m
la ace_?-stă întrebare ţin de domeniul algebrei . ·
In adevăr, am văzut în Cartea a zecea felul în care o fi g ură plană
oarecar e poate fi considerată d eter minată prin date numerice alese în mod
c onvenabil; este ceea ce am numit a fa ce ridicarea fi gurii re spective. Am
văzut chiar că este posibil s ă a lege m p entru aceste date exclusiv mă su ri de
lungime (ric!icare numai cu ajutorul lanţu l ui sau cu ajutorul lanţului ş i al
ech erului ). ln cele ce urmează, vo m pres upune în mod ese nţial că am luat această
din u r mă preca uţi e : de exemplu, dacă fi gura co n s iderată conţine un unghi,
vom s ubînţ e l ege că d et erminar ea acestui unghi va fi redusă la aceea a ce lor
trei laturi ale unui triunghi din care el face parte.
789. Este adevărat că aceste date numerice, n ecesare p entru a deter-
mina: .figura , sînt cîteodată în număr infinit ; aceasta se întîmplă , dacă
figura conţine linii de formă a rbitrară care trebuie construite prin pun cte,
d eoarece acestea sînt în număr infinit. Acest caz nu se va prezenta în să în
probleme le d e care ne vom ocupa aici . Vom presupune , în adevăr, că figu -
rile consid erate fac parte dintre ce le care se pot r eproduce cu ajutorul riglei
şi al compasului , şi anume printr-un număr finit de operaţii; altfel spus ,
aceste figuri se vor compune întotdeauna din pun ct e, din drepte ş i din
cercuri în număr finit.
D e exe mplu , dacă printre dat ele problemei fi gur ează o e lip să , nu va
trebui să presupun em a ceastă elipsă trasată, - deo arece nu o putem face
printr-o mişcare c ontinuă, recurgînd numai la riglă ş i la compas, - ci dată
prin focar e le ei şi prin ax a ei mare, sau prin cinci puncte1 ), sau prin orice
alte date echival ente cu acestea. Tot astfel, dacă o e lip să figur eaz ă printre
1) Aceste două moduri d e a determina o co nic ă s înt ec hiva lente din punctul el e
ved ere care n e inter esează, d eoarece putem construi (ex. 1175), cu ri g la ş i c u co mpa s ul,
focare le un e i conice c ăr e i a îi cunoaştem cinci puncte.
3!Jf. N OTA E
n ccuno cute, este clar că nu vom putea cere ca ea să f ie trasată;

ca va trebui considerată ca fiind obţinută, odată ce vom c un oaşte
cin ci puncte.
Orice figură care sat isface co ndiţi a de mai su s va fi d eterm i nată prm-
tr -un număr finit de puncte, deoarece o dreaptă este determinată prin două
puncte , ia·r un cerc„ prin trei.
790 . Pentru a determina poziţia unui punct, vom putea lu a, în
particular, coordonatele acestui pun ct (531 ), a legînd u n sistem de axe în
p lanul figurii, pe care le vom presupun e perpendiculare; cunoaşterea acesteia
va fi dată atunci de c un oaşterea coordo n ate lor un ui anumit număr de pun cte .
791. Fie acum o problemă de co n s tru cţie, avînd ca obiect căutarea un ei
fi g uri F', care este în relaţii d ate cu o figură F dată .
Dacă am vrea să determinăm fi gura F prin mă s urători de lun gime,
a l tfe l spus, să -i facem ridicarea (numai cu lanţul , sa u cu l anţul ş i cu ech eru l ,
bineînţeles ), am obţ in e un anu mit şir de num ere N. Tot astfe l , problema
fiind presupusă rezolvată ş i fi gura F' co n str ui tă, ri di car ea figurii for mate
de ansamb l.ul lui F ş i a l lui F' n e-ar cond u ce să asoc iem la numerele N
alte numere pe care le vom nota cu N '.
Exemplu. În prob lema cercu lui tan-
gent la trei cercuri date, numerele N vor
--,. fi coordon ate le a1 , b1 ; a 2 , b2 ; a 3 , b3 ale
/ pi centre lor celor trei cercuri si raze le lor
/ /,
--r I R 1 ,R2 ,R3 ; aceste num ere vor d etermina în
întregime figura formată de ce le trei cercuri
' , T19 ' \I I
I (fig . 425) . Numere le N ' vor fi coordonatele
/J I 0irR_2 b31 Ol,~ ale centru lui cercului căutat şi raza p
I I
I ex: lo2 I a acestui cerc.
! Am mai putea con sid era distan ţele
/ X 0 0 ,0
/ 2 3 3 0 1 ,0 1 0 2 (fig . 425) dintre centrele
cercur ilor date, şi raze le lor R 1 ,R 2 ,R3 , ca
fiind ce le care const it uie cantităţile JV,
deoarece lun gimi le sînt suficiente pentru a
Fig. 425 face ridicarea fi gurii formate de cercurile
date. Num ere le N' vor fi atunci, de exem-
plu , di stanţe l e x,y,z a le centrului cercului că utat la punctele 0 1>0 2 ,03 şi
r aza p a ace lui aşi cerc .
Acestea fiind stab ilite, să n e închipuim p entru o clipă că, în loc sii.
cons tru im figura F ' , ne propunem să calcu l ăm nu mere lele N', presupunînd
numerele N date .
În a cest scop, va trebu i să enunţăm co ndiţiile pe care urmează să le
satisfacă numere le N ş i JV', pentru ca figuril e F şi F' să fi e în re l aţii l e ind i-
cate în en unţul problemei; vom avea astfel un anumit număr de ec uaţii , care
vor trebui rezolvate în raport cu numere le N'. Această rezo lvare este o problemă
de algebră.
Condiţia necesară şi sufi cientă p entru ca figura F' să poate fi construitii.
cu ajutorul riglei şi al compasului, es te să putem efectua ca lculul numerelor
N', rezolvînd numai ecuaţii de grade le întîi şi al doilea de cî te o singu ră necu-
noscută (aces te ecuaţii succesii: e f iind, de altfel, în număr oarecare) , coeficienţii
DESPRE REZOLUBILIT A TEA PROBLEMELOR DE GEOMETRIE 395-
fi ecăreia
dintre ele fiind presupuşi formaţi în mod raţional cu 1° numere JV, 2"'
numere dinainte calculate cu ajutorul ec uaţiilor precedente, 3° din num ere·
întregi cunoscule1 ) .
De exemp lu , latura pentagonu lui regu lat, înscris într-un cerc de rază
dată R, poate fi construită cu rigla şi cu compasu l. Această l atură arc însă ca
R
măsură (17C) expresia 2 V10 - 2V5 , altfel spus, valoarea ei x este dată
prin rezolvarea s u ccesivă a ecuaţi ilor de grad ul a l doil ea
(10R - z)2 = 20R2,
de unde
z = R (10 - 2V5 )
4x 2 = R z,
dintre care prima nu cantine printre coeficicnti decît raza d ată R si numerele
întregi 10 ş i 20, iar a do~a, numărul z, calcul~t înainte, raza R şi' întregul 4.
792. lntr -un marc număr de cazuri găsim, cu mai multă sa u ' mal
putină usurint ă 2 ), conditii le pe care trebuie să le sat isfacă num er ele N si
N şi se c'onst;tă că acest~ c ondiţii sîn:t algebrice, adică se exprimă printr-L(n
1 1
anumit număr de ecuaţ ii de forma

p = o, (23 }
P fiind , de fi eca re dată, un polinom întreg în raport cu numerel e N şi N',
cu coefici e nţi întregi.
E xe mplu. În caz ul pr obl eme i cercuri lor tan gente, num erele că uta te c:t. , ~. p„
(v. nr. 791 ) vor fi d ate d e ec u a ţiile
(c:t. - a1 )2 + (~ - b1)2 = (R1 ± p)2,
(c:t. - a2)2 + (~ - b2) 2 = (R2 ± p)2,
{
(c:t. - aa )2 + (~ - ba)2 = (Ba ± p)2.
Dimp o L1·i v;1, clacă s înt date (c um am pres upu s în a l doilea .rînd ) distanţele clintre-
puncte le 0 1 , 0 2 , 0 3 în locu l coordonatelor a cestor pun cte, vom scrie relaţiil e d e contact
X = ± Rl ± p, y = ± R2 ± p, z = ± R3 ± p, (24 )
cărora va t rnb ui si'.t le a d ă u g- ;lm ec uaţi a o bţinută sub s tituind x, y , z 0 2 0 3 , Oi\, 0 1 0 2'
în r e laţi a (5 ' ) d e la m. 612.
Obţin e m as tfe l efectiv patru ec uaţii . d e forma (23 ) .
793. Da că, după cc a m scris aceste ec uaţii, reuşim să Ic r czo h·ă m

prm ccua ·ţii d e gra dele întîi şi al doilea cu cîte o sing ură necuno scută fie-
care şi satisfăcî nd condiţii l e indicate înainte, vom fi răspuns afirmativ la
întrebarea pusă : poate fi oare co nstruită fi gura F' cu ajutorul riglei şi al compa-
sului?
E.'Vc mplu . În p1·olema ce rcurilor t a nge nte , da că înlo cuim x, y , z (nota\;ii le d e la nr ..
791 - 792) prin va loril e ± R 1 ± p, ±R2 ± p, ± R 3 ± p, oţ inut e din ecua\;iilc (2t1)
1) În Geomet l'i a plan i'.t (155) am dat mijlocul d e a constr ui o lun g im e dată cu.
a jutorul un ei ec uaţii de g ra dul a l doilea.
2) În genera l , această parte a problem e i este d e r eso rtul Geometriei analitic e .
396 NOTA E
ş i introduce m aces te v a lori în ec u a ţia (5') d e la nr. 612 , vom o bţin e p entru p o e cua ţ i e
·d e gradu l a l d o ilea l ).
Probl em a es t e d eci re zolubilă .
Dimpotriv ă , d acă diver sele înc e r c ări p e care le putem fa ce p entru a

Te aliza a e a s t ă s o l uţ i e eş uează, cauza poate fi proced eul gr eş it după care
am op er at, sa u , dimpotrivă, faptul c ă a ce a s t ă rezolvare nu poate fi ob ţ i
nut ă . L a prim a ved er e , nimic nu n e s il eşt e să c on s id e răm c ă una dintre
a ceste exp I i ca ţi i ar fi cea ad e văr a t ă, mai curînd d ecît cealaltă.
E st e clar că problema care c9n s t ă î1i a d ec id e între ac est e două e xpli c a ţ ii
est e una dint 1'e ce le m a i dificil e. ln a d e văr , exis tă o mare vari et at e d e metod e
care pot fi în cer cate p entru a obţin e so lu ţia ce rută , o infinitate d e moduri
.d e a combina ec u aţ ii d e gr a d ele înt î i ş i a l doil ea , p entr u a a jun ge la a c eas t ă
r ez olv are , ş i est e v orba s ă stabi l im d a c ă nici u na dintre toate a cest e m etod e
sa u dintre acest e c ombina ţ ii im aginabile nu n e permite s ă n e atin gem
-s copul.
D e a eeea , ră s pun s ul n-a putut fi d at d ec ît în sec olul a l XIX-lea , cu
.ajut oru 1 t eo ri ei grupurilor 2 ) ; ac ea stă te ori e n e p ermite s ă ră s pund e m cu toată
certit udin ea la întreb ar ea care n e int ere sea z ă (ori d e cîte ori co ndi ţ iil e
-care d et e rmină num er e le iV' sînt al gebrice); a l tfel spu s, ea n e p ermit e , fie
-s ă proc e dăm la r ezolvarea ce rută , fie s ă d e mon străm cu to a t ă ri gurozitat ea
·Că a ce a s tă r ezolv are este impo s ibilă.
Dintre problem ele a c ăror impo sibilitate (din pun ctul de v eder e al
-c on s tru c ~i e 1 cu r ig la şi cu comp asul ) a putut fi d e mon s trată în acest mod,
c i tă m :
Probl ema trisec fi ei unghiului , care c on st ă în a împărţi un un ghi, dat
.arbitrar , în trei părţi egal e (sau , m a i gen era l , într -un ·număr oa r eca r e d e p ă t'ţi
·ega le, acest num ă r n efirnd o puter e a lm 2).
Probl em a d u blării cubului sau prob lema d e la Delos ) , car e c on s tă în a
3
găs i un cub al că rui volum s ă fi e dublul vo lumului unui cub d at, sa u ,

în gener a l , de a gă si dou ă curb e al c ăr o r raport s ă f ie egal cu 171;:;:, und e n
dintre două curbe d at e4) .
est e raportul
Probl ema însri erii unui p oli gon r egul at cu 1\T laturi , dacă N
nu aparţin e un e ia dintre categoriil e er.umer at e la nr. 173 din Geome -
tri a plană.
2
1 ) Ne dăm seama d e ace as ta, scriind. în t îi binoam ele y 2 -z 2 , z2 - .1. , .x2 - y2
(c a re f i g ur e ază în d e la nr. 612 ) ş i co ns ta tînd c[t e le s înt d e g r·a dul în t îi în ra-
r e l a ţi a
-po rt c u p. .
2) N o ţiun ea d e grup a fost intr o du s ă to cm a i în v ed e rea probl em e i d e care n e
oc up ă m î n m om entul d e fa ţă ş i a unor probl em e a n a l oge, d e c ătr e div e r ş i m ate m a ti-
-c ieni d e la în ceputul secolului a l XI X- iea ; d esco p erir·il e ca pita le în aces t d o m eniu i
-se d a toresc în srt lui Galois (sa v a nt fr a n ce;, , mot·t la 20 d e a ni (1811 - 1832 )), care a
r e u ş i t , cu a jutorul lor, să rezolv e compl et aces t e probl em e . Totodat ă, el a înţ e le s im-
p o rt a nţ ::t ge n e r a l ă a noţiunii d e grup , ca re, în cepînd cu lu c răril e sal e, tind e s ă j oace
un rol pr·ep oncl er ent în to a te capitol ele m a t em a ti c ii.
3) O lege ndft spun e c ă Apollo , p entru a opri o epid emi e d e c ium ă ca re bîntuia
in s ul a D elos , a r· fi ce rut să fie dublat volumul a l ta rului ridica t în c in s Lea sa ş i ca r e er a
-d e fo rm ă c ubi că; d e a ic i provin e num e le pr obl em e i .
4) Dup ă c um a m a r ă t a t (ex . 1'10 2 , n ot a), s întem co ndu ş i , în al g e br ă, să r eunim
într-o s in g ur ă pr o bl e m ă p c cea d e m a i su s ş i p c cea r eferitoa r e la tri sec ţia unghiului.
DESPRE REZOLUBILITATEA PROBLEMELOR DE GEOMETRIE 397
Aflarea punctelor comune la două conice oarecare date 1 ), sau (ceea

ce este acelaşi lu cru) aflarea seca ntelor lor comune, sau aceea a polilor·
lor dubli.
Aflarea planelor de simetrie şi a secţiunilor circulare ale unui con, a
2
cărui bază este o conică (757) ).
794. Probleme transcendente.
Imposibilitatea problemei este demonstrat ă cu atît mai mult, dacă
constaţăm că relaţiile d;;ite nu se pot exprima prin ec uaţii algebrice cu coef_i-
cienţ1 întregi (de forma lui (23 )) între datele N şi necunoscutele l'I''. ln
acest caz, spunem că prolJlema este transcendentă.
Numai că ne putem găsi în faţa unei dificultăţi cu totul analoge ce lei.
întîlnite mai sus . Pentru a afirma că o problemă este transcendentă, trebuie
demonstrat că este imposibil să determinăm necunoscutele problemei prin
ecuaţi i algebrice de forma cerută.
Nu dispun em d e o metodă cu totul generală pentru a învinge această
din l,lrmă dificultate.
Ea a putut fi însă rezolvată pentru cele două probleme transcend ente
principale cu care am av ut d e-a face în geometria elementară, anume ce le
referitoare la numerele e şi n. Descoperirile lui Hermite şi Lindemann î.n
această privinţă au constat tocmai în a demonstra că atît un număr, cît.
şi celălalt nu este rădăcina nici unei ecuaţii algebrice cu coeficienfi îniregi.
Prin urmare, este d e asemenea imposibil să construim cu rigla şi cu compasu I
două linii , al căror raport să fie egal cu e sau două linii , a l căror raport să.
fie egal cu n; de aici rezultă imposibilitatea cuadraturii cercu lui, în sensu l
indicat la nr. 184.
Aflarea lungimii unui arc de cerc oarecare dat este şi ea o problemă
transcendentă; nu exi s tă un un gh i care să poată fi constru it cu ri gla ş i cu
compasu l , o dată cu lun gimea arcului pe care îl intersectează pe un cerc de
rază dată.
795. Construcţii efectuate numai cu rigla. .
Ce probleme de constru cţie s-ar putea rezolva, dacă, în lo cu l une1
rigle şi al unui compas, nu am putea folosi decît rigla?
Înaint e de a răspunde la această întrebare, trebuie să specificăm în
ce fel este concepută utilizarea riglei. Vom presupune că aceasta are o margine
rectilinie, şi numai una, instrumentul fiind mărginit în toate ce lelalte părţi
de un contur de formă necunoscută, la care, de altfel, nu avem voie să recurgem
1) Bineînţeles, se pres upun e că conicele sînt date aşa cum s-a exp li cat la. nr .
789. Vedem aici că nu es te indiferent să ştim dacă se ap li că sa u nu regula en un ţată
acolo; deoarec e, dacă conice le ar fi în întregime trasate, problema care constă în a găsi
intersecţiile lor ar fi gata rezolvată.
2 ) Am m e nţ. ionat (în d eosebi , în Cartea a doua) un anumit număr de probleme,
a l căror obiect ·era construcţ i a unui triunghi determinat prin tre i e lemente. Dacă vom
alege în toate modurile posibile aceste trei e lemente printre laturile , înălţimil e , media-
nele, bisectoarele inter ioare sau exterioare, r aze l e cercuril or circ um scrise, înscris e ş i exîn-
scris e, vom obţine 24A d e probleme (ţ inînd seama numai de cele care sînt efectiv dis-
tincte unele d e alte le). Se constată că, dintre aceste 244 de prooleme, ce l puţin 69
nu sînt rezolubile cu ajutorul rig le i ş i a l compas ului (J{o rselt , Arch iv. der Math . und
Phys., Leipzig, 1900).
:3 98 NOTA E
el e loc în cur su l c on s Lru c·ţiilor. Altfe l spus, sin gurele op e r a ţii p e care le vom
put ea efe ctu a cu ri gla no as tr ă v or fi urmă t o a r e l e:
1° să se du că o d reaptă care t r ece prin d o uă p un cte d at e;
2° să se m ar ch eze p u nctul comun la d o u ă drept e d ate.
Acestea fiind st ab il it e, vom m a i cop sid er a că fi gura d a t ă F ş i fi gura
-c ă ut a tă F' sînt det erminate pr in num er e. l nsă a leger ea între diver se le moduri
-d e r idi_c are pos ibil e, a leger e car e era indi fere n tă în caz ul cîn d puteam recurge
la r i g l ă ş i la comp as, nu ma i ar e a ici acest ca ra ct er : vom presupune , în
m od es e nţ i a l , c ă lun gim il e mă s ur ate p entru a d e ter min a cele d o u ă f iguri
nu sînt a ltele d ecît coord on ate le diver se lor lor p uncte (vezi nr. 790) în r apor t
.c u d o u ă ax e d etermin ate.
În aceste cond iţ ii , pa f i necesar ca numerele necunoscu te 1\1 ' să fie da te
exc lusiP de ecuaţii ele gradu l în tî i , for n;ia t e r aţ i o n a l cu ajutorul nu mer elor
cu noscute N ş i a l unor num er e într eg i.
C ondi ţ i a este n e cesa r ă , nu în să ş i s ufi c i en t ă . De exemplu , pr oblem a
.de a duce pri n tr-un pun ci da t A o p ara le lă la o dreapt ă da tă D sat isfa ce ace a stă
.co ncliţ i e 1 ) ; t o t u ş i , n.e d ăm u ş or se ama c~ prob lema n u ·est e re z o lubil ă n uma i
cu aju~torul ri g lei.
ln a d evă r , să pr esupun em că a m r e u ş i t s ă obţ i n e m so luţi a în aceste
·c on di ţ ii . Să efe c tu ăm perspect iva fi gur ii co n sid er ate p e un a lt pl a n P ' ;
pu n ct u 1 A va av ea ca pers pec ti vă un pu n ct A', iar drea pta D , o
<lr e apţă D' .
ln să, ce le dou ă o p e r a ţii , in d icate m a i su s ca fiind p os ib ile de ex ecutat
~ u ri gla, sînt a mb ele pro iective. Prin urmare, seria de co n s tru c ţii efectuate
în p la nul P , pornind de la punctul A ş i d e la dreapt a D, v a avea ca im agine,
în pla nul P', o serie d e c on s tru cţ ii în totul sim ila re, efectu ate cu ajutorul
pun ctului A ' ş i a l dreptei D'. Ca at a r e , a ceas t ă din urm ă serie de co n s trucţ i i
.ar t r ebui să n e dea pa r a lela du să prin pun ctul A ' la dreapt a D' , cee a ce
e ste ab surd , deoarece ş tim că aceas t ă p a ral e lă n u es te p ers p ectiva p ar a lelei
du se prin A la D .
E st e clar că put em r a ţion a în a ce la ş i fel în ori ce a lt ca z ana log ş i c ă
a jun ge m la următoare a con cluzie : p entru ca o prob le m ă să fi e rezo lubilă
nu mai cu aj u torul rig lei, es te nece lar ca e n un ţ u l ei să n u co nţi n ă (sau , ce l
puţ in , să po a tă fi tran sforma t astfel în cît să nu c onţin ă ) clecît propri e tăţi
proiec tiPe, ce l puţ in cît timp nu cu no aş te m între elementele f iguri i da te ni ci o
re la ţ ie n epro i ec t iP ă .
796. Inver s , an samb lul ce lor d o u ă c ondi ţi i p e care le-am indicat,
anum e ca p roblema să fi e ele gradul întîi ş i s ă fi e pro1: ec tiPă est e s u ficient pentru
ca c on strucţia s ă fi e po s ibi l ă num a i cu ajut orul riglei . Astfel , putem construi,
cu ri gla , omolo gul unui punct arbitrar , într-o om ogr afi e d et ermin a tă de trei
p er echi d e pun ct e omolo age (645) ; conju gatul arm oni c al unui pun ct d e p e o
dr ea ptă în r aport cu un segm ent d e p e a ceastă dr ea ptă (203) ; al doilea punct
<l e i nte rsecţ i e al unei coni ce cu o drea pt ă du s ă pr int r -un punct cuno scut
a l curb ei et c.
1 ) A di c ă , fiind d a t e coor d onate l e pun ct u lui A ş i coord o na t e le a dou ă pun cte
el e p c drea pta D , putem d e termin a , cu a jutor ul un or e c u a ţ ii d e g rn du l întî i , coo rd o-

nate le u n ui · a l d o il ea pun c t d e p e pa ral e la pe ca r e o c ă u tă m .
,
DESPRE REZOLUBILIT A TEA PROBLEMELOR DE GEOMETRIE 399
797. După cum am specificat în e nunţul d at, conc lu z ia ar putea fi modi-

ficată, în caz ul cînd cu noa şte m între elementele figurii date o re l aţ i e n e-
proiectivă.
Să presupunem, de exemp lu , că se dă, undeva în p lanul figurii, un
paralelogram. Atun ci vom putea duce, printr-un p un ct oarecare, o paral e l ă
la o dreaptă arbitrară 1 ) (v. ex. 895 ) ; prin urm are, putem d e asemenea (151)
s ă împărţim o dreaptă în segmente proporţionale cu_ egm ente date de pe o
aceeaşi dreaptă , sau încă (combinîn d această construcţ ie cu ex. 129), s ă
1_mpărţim o dr e aptă dată într-un număr oarecare dat de segmente ega le.
ln general , putem rezolva, în aceste condiţii, orice proble m ă de gradu l întîi,
a l cărei enu!if se păstrează la o proiecţie paralelă.
798. ln sfîrşit, d a c ă în pl an ul de senu lui este dat un păt r at, nu mai
Bvem condiţ i e de proiectivitate ; este suficient ca prob lema s ă fi e de gra dul
1ntîi (exemp lu : să se du c ă dintr -u n punct o perpendi culară pe o dreaptă ) 2 ) .
799. Ne putem p une şi întrebarea: ce construcţii sînt po sibil e numai cu
compasul ? Ră s punsul poate fi dat foarte si mplu: Putem rezolPa numai cu
compasul ac!! leaşi probleme care se rezolPă cu ajutorul riglei şi al com p asului 3 ) .
800. ln s fîrş it, să admitem că nu dispunem decît de o riglă, în s ă acea s tă
rig l ă are două margini, despre care şt im că sînt rec tilinii şi paralele. Se de-
1nonstrează că utilizarea acestui instrument înlo ciii eş te în întregime pe aceea a
riglei şi a compasu lui. S i tuaţia este aceeaşi, da că, în afară de riglă (cu o
sin g ură marg ine) , avem la dispoziţie un ech er , chiar dacă un ghiul acestui
-ech er nu este drept, cu cond i ţia în să ca marginile sale să fi e perfect
r ectilinii.
801. În sfîrş it , r ea mintim că, în cele exp use înainte referitor la folo -
sirea ri glei, am presupus (într-un mod analog cu ce le arătate la nr. 789
p entru prob lem ele constructibi le cu rigla ş i cu compasul) că date le cuprind
exclu siv fi g uri care se pot executa numai cu rigla , adică drepte ş i punete;
concluziile enuntate mai sus nu sînt în mod ne cesar adevărate. dec ît tinînd
seama d e această re stri cţie . Astfe l , -am învăţat (211) să trasăm nu~ai cu
ri gla tangente le duse dintr-un punct Ia un cerc, o problemă care nu este
<le gra dul întîi; num.ai că ce rcul era din a int e trasat .
1 ) Posibi li tatea acestei probleme rezu l tă, în co ndiţiil e indicate , din faptu l că
ur mătoa r ea prob l e mă : să se ditcă, printr-un punct dat, o drea ptă care taie o dr eaptă
dată L într-un punct si tuat pe o dreaptă /::;., care nu este dat ă direct, ci trece prin inter-
sec ţia a dou ă drepte date A, B şi prin intersecţia a două drepte date C, D, po a t e fi rezo l-
vată numa i c u rigla (pentru că este d e gradul întîi ş i proi ect iv ă) . D acă A şi B sî nt
p ara lele , ia r C ş i D d e asemenea, dreapta /::;. este dr eap t a d e la infinit ş i r eve nim la
proble ma propusă. S in gur a difi cu ltate nouă prov in e din fapt ul că dr eapta nu po ate fi
trasat ă . Am văzut, l a exe r ciţiu l 895, că această difi c ultate po ate f i oco lit ă, co nstruind
<J figură omografică cu prima ş i în ca r e omo l oaga dreptei /::;. se află la di s t a nţă finită.
2 ) Se poate
co ncep e că această probl e mă es te r ezo lubil ă numai c u rigla, în cond i·
ţii le date, d acă observăm că e nunţul e i poate fi ex primat în următoarea fo rm ă: fiind date
un punct P şi şapt e drepte A, A', B, B ' (lat uri le pa tra tului) , C, D (diago nalele) , L (dreap -
ta da tă) , să se ducă prin punctul P o dreaptă !VI, as tfel ca p e dreapta /::;. (aic i drea pta de
l a infinit), care uneş te punctitl de intersecţie al dreptelor A, A' cu intersecţia drep telor
B , B', dreptele A, B, C, D, L, M să determine trei segmente î n involuţie. Dificultatea
<le a nu putea trasa dr eapta /::;. se rezolvă c.a în a inte.
3 ) Totu ş i , bineînţeles,
d acă figura căutată con ţin e drepte, una dintre a ces te
drepte t r eb ui e consi d erată ca f iind obţ inut ă , de îndată ce c unoa ştem două puncte.
I
l,00 N OTA F
Se demon strează că este suficient să fi tra sat, o dată pentru tot-

deauna , un singu r cerc de centru cunoscut, pentru ca orice prob l emă r ezo -
lubil ă cu a jutoru l r iglei şi al compasului să poată fi construită apoi numai
cu rig la .
NOTA F
DESPRE DEFINIŢIA VOLUMELOR
802. Am admis în text (Cartea a şasea) că putem face să -i corespundă

fiecărui poliedru o mărime nu m ită volum, care se bucură de următoar e l e
două proprietăţi:
I. Două poliedre ega le au acelaşi Po lum , oricare ar fi pozi ţ ia lor în
spaţiu.
II. Poliedrul P", suma celo r două poliedre adiacente P şi P', are ca
Polum suma volumelor lui P şi P'.
Vom arăta că se poate r ea liz a efect iv o astfe l de corespondenţă.
Metoda urmată în acest scop va fi în totu l s imil ară cu aceea adoptată în
Geometria plană (N ota D ) , ceea ce ne va scuti de a mai insista asupra
un or puncte dezvoltate aco lo.
Teoremă. În orice tetaedru, orice faţă îmulţită cu înă lti mea care îi
cores punde dă acelaşi produs .
A Să considerăm, în tetraedrul ABCD
(fig . 426), ce le două feţe BCD, ACD, că rora
le corespund respectiv înălţimile Aa, Bb. Ce le
două tr iu nghiur i BCD, ACD, care au baza
comună CD, sînt în ace l aş i raport ca înă l ţi
mile lor BB', AA'. Este sufic ient să demon-
8 străm că acest raport este inversul raportului
Aa/Bb, ad i că avem
c AA' BB'
Fig. 426 Aa Bb
Aceasta se vede însă din triungh iuri le dr eptunghi ce AaA' , EbB',

avînd unghiurile drepte unul în a, iar ce l ă l alt în b, ş i care au ambe le cîte
un unghi ascu-ţit ega l cu diedrul' A . CD . B sau cu sup l ementu l său (compar ă
cu nr. 366). Avem d eci
aria BCD Bb
aria ACD Aa
sau
Aa · ar ia BCD = Bb · ari a ACD.
Va loarea comun ă a acestor produs e, înmulţit ă cu o consta nt ă numeri că
K, a cărei va loarea o vom alege ceva mai departe , va fi denumită vo lumul
tetraedru lui. Acest volum este nu l , dacă A, B, C, D sînt situate în acelaşi
plan, şi numai în acest caz.
803. Vom demonstra acum propoziţ i a care coresp und e ace leia stabilite
la nr. 315. Pentru a nu fi în să nevoiţi să distingem un mare număr de
DESPRE DEFIN IŢI A VO LUMELOR 401
dispoziţii a le figuri lor, vom considera vo lumele ca fiind afectate de semne,

potrivit u rmătoarei convenţii :
Vom n ota cu (ABCD) vo lumu l tetr ae d ru lui ABCD, precedat d e semnul
+ sa u d e semnul - , după cu m acest t etrae dr u est e di rect sa u retrograd,
a di că d u pă cum tr ied ru l A. BCD este d irect sa u r et rograd. Semnul expresiei
(ABCD ) depinde, evident, de ordinea în care numim ce le patru pun cte
A, B, C, D; ne dăm uşor seama că el se sc hi mbă dacă permutăm între
e le do u ă puncte . 1 )
804 . Semnul expresiei (ABCD) se schimbă dacă, A„ B, C rămînînd
fixe, punctul D trece dintr-o parte în cea l altă a planu lui ABC, deoarece , în
acest caz, d iedru l C.AB. D îşi schimbă sen sul. Ca atare, acest semn se schimbă
ş i dacă unu l dintre cele patru pu ncte, să z icem A, trece d intr-o parte în
cea l altă a p lanu lui ce lorlalte trei; car e r ămî n fixe, deoarece (ABCD ) este
ega l ş i de semn contrar cu (DBCA ). ·
Dacă punctu l A rămîne fix, ca ş i p lan ul BCD , semnu l expresiei
(ABCD ) depin d e (20) de sensu l de rotaţ i e a l triun ghiulu i BCD în acest plan.
805. Teoremă. D acă A, B, C, D , E sîn t cinci pu ncte arbi trare din
spaţiu, afJem întotdeauna
(EBCD ) + (AECD ) + (ABED ) + (ABCE) (ABCD ). (25)

1° Vom trata întîi cazu l part i- D
cular, cînd punctul E se află în planu l D
ABC (fig. 427 ). Volumul tetraedru lui
EABC este atunci nu l , si ecuatia de
· mai s us se poate scrie 2 ). ' '
A
( EBCD ) + (ECAD ) +
( EABD ) = 8
= (ABCD). E
Ce le patru tetraedre EBCD, Fig. 1±27 Fig. 1±28
ECAD , EABD, ABCD au însă înălţ i -
mea coborîtă din vîrful D comună. Volume le lor vor ii deci proporţ i onal e cu
' bazele, iar expresiile (EBCD ), (ECAD ), (EABD ), (ABCD) vor fi propor-
ţionale cu ace l eaşi baze, afectate de semne le +
sau - , ~upă sensu rile lor
de rotali e (care corespund orientării triedre lor, nr. 803). Insă, în aceste con-
diţi i , ş tim că baza ABC este suma a l gebrică a baze lor EBC, ECA, EAB (315).
· 2° Trecem acum la cazu l genera l. F ie I punctul de i ntersecţie a l dreptei
DE cu p lanu l ABC (fig . 428); vom avea (1°)
(I BCD) + (AICD ) + (ABFO) = (ABCD ). (2G)
Putem îmă aplica 1° celor cinci puncte A, B, C, I, E ceea ce dă
1
- -- - - - -
(IBCE) + (AICE ) + (ABI E ) = (ABCE).
1
) Ac easta este evident (374 bis) dacă, printre vîrfuri le permuta te nu figurea ză A;
pe de alt ă parte, dacă A este permutat cu C de exemp lu , diedrul B .A C.D îsi s c himbă
sensul (deoarece, feţe le fiind ace l eaşi şi enunţate în aceeaşi ordine, am schim'bat sensu l
ales p e muchie); or, sensul acestui diedru este decisiv pentru orientarea triedrulu i
A.BOD.
2) Expresia (ECAD), de exemp lu, este eg â l ă cu (AECD), deoarece ambele sînt
(803) ega le şi de semn contrar cu (EACD).
26 - Lecţii de geometrie elementară , voi. II

li-'..J2 NOTA F
Dacă vom scădea membru cu membru această egalitate din cea prece-
dentă, diferenţa dintre doi termeni corespunzători e limină punctul I, deoa-
rece avem
(BCDI) - (BCEI) = (BCDE), (27)
cele trei tetraedre (27 ) avînd aceeaşi înălţime, în timp ce ariile bazelor lor,
situate în acelaşi plan, ~atisfac, conform geometr iei plane (315 , 1°, 2°) relaţia
(CD !) - (CEI) .= (CDE);
şi avem aceeaşi sit uaţie pentru celelalte două perechi de termeni corespunză
tori. Ajungem, astfel, la relaţia cerută.
806. Corolar. Dacă vom conven i să denumim aditiP sau substractiP
(compară cti nr. 315) fiecare dintre tetraedrele EBCD, AECD, ABED,
ABCE, după cum este sau nu de aceeaş i parte cu tetraedrul ABCD în ra]Jort
cu faţa comună, volumul tetraedrului ABCD va fi egal cu suma volumelor
tetraedrelor aditive, din care se scade suma tetraedre lor substractive.
În adevăr, în ecuaţia (25 ) , vom presupune că ordinea punctelor ABC D
a fost astfel a l easă, încît tetraedrul ABCD să fie direct. Expresiile (EBCD), ...
vor fi pozitive sau negative, după cum aşezarea tetraedrelor respective va fi
sau nu aceeaşi ca aşezarea tetraedrului ABCD, adică după cum vor fi aditive
sau substractive.
Invers, teorema de la nr. 315 ne dă, între patru pnncte din plan, relaţia
(OBC) + (OCA ) + (OAB) = (ABC),
(unde (AllC) este aria triunghiului ABC, precedat5 de semnul + sau de
semnul - , după sensu l de rotaţie a l acestui triunghi.
807 . Vom numi Polum al unei piramide oarecare produsul dintre aria
bazei „i în5 lţim ea ei, înmulţit cu constanta /{. Este ev id ent că acest volum
este suma tetraedrelor obţinu Le prin descompunerea bazei triunghiului într-un
mod oarecare.
808. Teoremă. Fie date un poliedru descompus, într-un mod oarecare,
într-un număr arbitrar de tetraedre şi un punct arbitrar O din spaţ iu, pe care-l
unim cu toate Pî rfurile. Una oarecare dintre piramidele cu Pîr ful comun în O şi
aPînd ca baze \ respectipe feţele poliedrului, fiz:nd considerată aditiPă sau sub-
stractiPă, după cum este sau nu de aceeaşi parte ca şi poliedrul în raport cu
faţa . comună, diferenţa S dintre suma Polumelor piramidelor aditiPe .~i suma
polumelor piramidelor substractiPe (dacă există) Pa fi egală cu suma ~ a tetra-
edrelo r în care a fost descompus poliedrul .
Corolar. NI ărimea S este independentă de alegerea punctului O şi mărimea
~este independentă de modul în care am descompus poliedrul în tetraedre.
Demonstraţie bazată pe cea de la nr. 316.
Mărimea astfe l definită va fi numită Polumul poliedrului. Ea se bucură
de cele două proprietăţi fundamentale enunţate anterior (compară şi cu
nr. 317).
Volumele astfel definite coinc id cu ce le pe care le-ani definit în text,
dacă punem K = 1/3; este valoarea pe care trebuie să o aibă această constantă
p entru ca un cub de muchie 1 să aibă volumul ega l cu unitatea. Raţiona
mentele date în text dovedesc că nu există decît un singur mod de a determina
DESPRE NOŢIUNILE DE LUNGIME, D'E ARIE ŞI DE VOLUM 403
-volume le, care să satisfacă această con diţi e ~i ce le pe care le-am impus la
început. .
Este imposibil să descompu nem un poliedru P în poliedre parţiale,
care, asamblate în alt mod, să formeze un poliedru P interior în raport
1
cu primul 1 ) . Acest fapt derivă din raţionamentele făcute acum ş i nu din ce le
cuprinse în Cartea a şasea (compară cu nr. 318).
NOTA G
DESPRE NOŢIUNILE DE LUNGIME, DE ARIE ŞI DE VOLUM RELATIVE LA CURBE
ŞI LA SUPRAFEŢE OARECARE
809. Lungimea unui arc de curbă strîmhă.

Fiind dat un arc AB a l unei curbe strîmbe (C), să-l proiectăm ortogonal
pe un plan oarecare după un arc ab (fig. 429) al unei curbe (c) . Să pre -
supunem că definiţia lungimii unei curbe plane, dată în nota de la p. 132
(G. PI., Cartea a treia ), se aplică curbei (c): cu alte cuvinte, vom putea
măsura lungimea unui arc oarecare al lui ( c). Dacă ipotezele enumerate în
nota citată sînt verificate , raportul dintre un arc a l lui (c) şi coarda sa va
tinde către unitate, cînd arcu l va tinde către zero; în plus, 1 +
IX fiind un
număr mai mare cu oricît de puţin vrem decît 1, vom putea găsi întotdeau
na 2)
un număr s , astfel ca, pentru toate arcele care aparţin arcului ab şi a căror
coa rdă est e mai mică decît s, acest raport să fie mai mic decît
1 IX. +
8
A,~'
i
l
1
I
:
I
<--------- - - ---~~-'o---!
<1, m,
::i
I
I
I
I
I
n, b,
Fig. 429
Vom putea desfă~ura pe un plan (536) ci lindrul care proiectează curba AB,
aceasta venind într-o nouă curbă A 1 B 1 , iar proiecţia ei ab într-un segment
de dreaptă a 1 b1 (fig. 429), ega l cu lungimea arcu lui ab. Să presupune m că
definiţia lungimii unui arc de curbă plană se aplică de asemenea la desfăşu
rarea lui (c) şi fie Z lun gimea arcului a b .
1 1
1) fnsă, contrar cazului ·poligoan el or plane, echivalenţa a două poliedre P,

P
nu es te suficientă pentru a face posibilă o astfel df:l descompun ere . 1
2) In adevăr, lungimea unui arc pq care face parte din ab este (curba ab fiind pre-
supusă convexă în lungul acestui arc) mai mică decît suma tangentelor
în p şi în q,
prelungite pînă la punctul lor de intersecţie, iar ipoteze le făcute în l ocu l menţionat
din Geometr ia p l ană constă tocmai în a admite că raportul dintre această sumă şi coa
rda
pq devine mai mic d ecît 1 +
a, ori de cîte ori arcul pq, interior lui ab, are o coardă
mai mică d ecît o cantitate e: aleasă în mod convenabil .
26*
404 NOTA G
În aceste . cond iţii , afirmăm că perimetrul unei linii poligonale înscrise·

în a rcul AB şi aflînd extremităţi l e în A . şi în B tinde către 1, dacă numărul
de laturi al acestei linii frînte creşte nemărginit, astfel ca fie care dintre ele să
tindă către zero.
În adevăr, fie M, N două vîrfuri consecutive ale liniei poligonale;
m, n proiecţiile lor pe planul lui (c ) ; lv/1 , N 1 , m 1 , n1 punctele care cores-
pund lui M, N, m, n în desfăşurarea cilindrului. Avem m 1M 1 = mM-,.
n1 N 1 = nN; însă mn, care este coarda unui arc al lui (c), mai mică decît.
n 1 m 1 (care este egal cu lungimea acestui arc).
Să purtăm în m 1 M 1 n' N' trapezul mMnN pe trapezul mIMinIN1 (fig. 430)>
astfel ca mM să se aşeze după mIMI , iar mn să ia di-
recţia lui minI. Vom avea, evident, MN = MIN' < MINt ;·
în să raportul MINI : MIN' = MINI:MN fla fi mai mic·
decît raportul 1 n 1 /min' (a dică decît min1 /mn). În adevăr,
m
MiNi - 1 sau MiNi - MiN' este mai mic decît N N'/M N'
M1N' M1N' I I ,.
care, la rîndul său, este mai mic decît nin' /m 1 n', adică .
decît mini - 1.
m 1 n'
Fig. 430 Am văzut însă că putem face raportul minI/mn mai .
mic decît 1 +
ix, oricare ar fi numărul pozitiv ix şi că este·
suficient, pentru aceasta, să luăm pe mn mai mic decît o anumită canti-
tate E. Aşadar, dacă am luat toate laturile MN ale liniei poligonale (deci,.
a fortiori toate coardele mn) mai mici decît E, toate rapoartele de felul lui
MINI/MN vor fi mai mici decît 1 + ix; conform unei propoziţii din arit-
metică, pe care am citat-o de repetate ori, vom avea aceaşi situaţie pentru
raportul format cu lungimea liniei frînte AI ... M 1 N 1 ... BI, suma tuturor-
coardelor Jl!JINI , şi lun gimea liniei poligonale A „. MN „. B, de la care·
am pornit şi care este suma coardelor similare cu MN.
Altfel spus (deoarece ix poate fi ales oricît d e mic), raportul A 1 ...
... MINI . .. BI/A ... MN ... B tinde către 1, dacă laturile liniei poligonale·
A ... MN ... B tind toate către zero.
Însă numărătorul tinde, prin ipoteză , către l; deci numitorul va tinde-
către aceeaşi lungime.
De aici rezultă, în particular, că proiectînd curba (c) pe un plan distinct
de primul şi repetînd aceleaşi operaţii în noile cond iţii, lungimea l , pe care-
am găsit -o , nu va putea avea altă valoare decît prima.
Lungimea l, adică limita către care tinde perimetrul unui poligon
în scris în arcul AB şi ale cărui laturi tind toate către zero, se numeşte lungimea ·.
arcului de curbă AB. Este clar, conform celor de mai sus, că, dacă desfăşurăm
un cili ndru pe un plan, orice linie trasată pe sup rafaţă are aceeaşi lungime·
ca şi desfăşurarea ei.
În spaţiu, linia dreaptă este cel mai scurt drum de la un punct A la un
punct B, întrucît orice alt drum este, fie o linie frîntă, mai lun gă decît 1 ).
.
·dreapta, fie o linie curbă, a cărei lungime este limita unei linii frînte
lj Lungimea liniei curbe nu poate fi ega lă cu aceea a liniei drepte, deoarece, dacă
C este un punct exterior dreptei, însă situat pe curbă, lung im ea curbei este cel puţin,
egală cu AC + BC, s um ă care este mai mare decît lung imea dreptei AB.
'DESPRE NOŢIUNILE DE LUNGIME, DE ARIE ŞI DE VOLUM 405
Raportul din tre un a rc de cu rbă s trîmbă şi coarda sa tinde către unitate,

dacă a rcu l tinde către zero, deoarece ar cu l lv!N a l curb ei AB (fig . 429) este
-e gal cu arcu l M 1 N 1 a l cur b ei A 1 B 1 ; raportul arc M 1 Nif coarda M 1 N 1 tinde
-c ătre unitate şi am văzut că aceeaşi este s itu aţ i a şi pentru raportul coarda
Jl1 1 N 1 / coarda MN.
810. Drumul cel mai scurt dintre două puncte de pe sferă.
Să aplicăm cele de mai sus unei linii sferice AB. Să înscriem în această
'!. inie po ligonul A .. M N ... B, apoi să înlocuim fiecare l atură pr in arcu l de
c erc mare avînd aceleasi extremităti; obtinem astfe l o lini e compusă din
.:arce de cerc mare su cce'sive, sau o Zinie f;.întă sfer ică.
Dacă laturi le poligonului tind către zero, raportul dintre fiecare arc
<:le cerc mare şi coarda corespunzătoare tinde către 1, deci aceeaşi va fi valoa-
rea către care tinde r aportu l dintre linia frîntă sferică şi lin ia frîntă rectilinie,
astfel că aceste două cantităţi au aceeaşi limită . Aşadar, lungimea unei
c urbe sferice este limita că tre care tinde lungimea unei linii frînt e sferice înscrise,
.ale cărei la turi tind toate către zero.
Arcu l de cerc mare care un eşte punctele A şi B este mai scurt decît
-orice linie frîntă sferică dusă între ace l eaşi două puncte. El este dec i mai
-s curt şi decît orice altă curbă sfer i că dusă între A şi B; a rcu l de cerc mare
.este cel mai scurt drum între două puncte de pe sferă.
811. Să cons id erăm un con arb itr ar sau o porţiune de con, cuprinsă
<lupă o curba sfenea AB. Descrund

într-un plan, dintr-un punct arbitrar
v.n 1 ca centru , un cer c d e raza - ega 1-a cu
A\18Ip
1
A4
<:J)
i ntre două generatoare OA, OB (f ig. 431). O sferă arb itrară , descrisă din
vîrf ul O ca ce_ntru, . v_a tăia acest -~on M
1
-,,
tr;
1 84
a sferei şi luînd p e cerc un punct ar - , 1
bitrar A 1 , vom face să cores pundă unui 1
punct oar ecare M de pe curb a sferică O o,

-punctu l .M1 , lu at astfel pe cerc, încît Fig. 431
.arcu l de cerc A 1 M 1 să aibă aceeaşi lun-
:g ime ca arcul AM de pe curb a sfer i că; apo i , fi ecăru i punct P de p e supra-
faţa co ni că vom face să-i cores pundă un punct P 1 , luat la o di sta nţă egală
-cu OP d e 0 1 , pe o rază, astfel ca extremitatea sa M 1 să corespundă
( în sensu l pe care l-am indicat) punctului M în care gen eratoar ea OP
-taie sfera.
Figura formată de punctele similare cu P 1 se numeşte desfăşurarea supra-
-feţei co nic e. Cititorul va d em onstra uşor, cu ajutorul unor procedee analoge
-<.:elor folo s ite în cazul cilindrului, că 1° orice curbă dusă p e con are aceeaşi
.lungime ca des/ ăşurarea ei, 2° do uă curbe se taie sub ace laşi unghi ca desfăşu
rările lor.
812. Se sp une că o s uprafa ţă este desfăşurabilă, dacă putem stabili o
·corespon d enţă între punctele ei ~i punctele unui plan, astfel încîtcurbele
o()mo loage să aibă aceeaşi lungime într-o parte ş i în cealaltă. Este cazul cilin-
-<lrului şi al comilui. Exi stă o infinitate d e alte suprafeţe de s făşurabile. Nu
·trebuie să n e închipuim însă că această proprietate ar aparţine unei suprafeţe
<>arecar e; dimpotrivă , ea nu are loc în general pentru o suprafaţă luată la
·.întîmplare. De exemplu , sfera nu se bucură de această proprietate.
406 NOTA G
Ne putem da seama de aceasta, considerînd unghiurile pe care le for--

mează între ele curbe le trasate pe o suprafaţă desfăşurabilă.
Fie S o astfe l de s uprafaţă şi Ax,-Ay (fig. 432) două curbe concurente-
de pe S, cărora le corespund, dacă această suprafa-ţă este desfăşurată pe un
plan (lucru pe care-l presupunem posibil ), ce le două curbe A 1 x1 , A 1 y 1 • Să.
tăiem Ax, Ay printr-o a treia curbă BC , a cărei de sfăşurare este B 1 Cv şi
s~ă presupunem că punctele B şi C se apropie nemărginit de punctul A .
In aceste condi-ţii, direqiile dreptelor AB , AC; A 1 B 1 , A 1 C1 tind respectiv
~ătre cele a le tangentelor în A şi în A 1 la curbele Ax, Ay, A 1 x 1 , A 1 y 1 .
In plus, rapoartele dintre arce le AB, AC, A 1 B 1 , A 1 C1 şi coarde le lor vor--
tinde către unitate .
Nu putem extinde a ceas tă concluz ie la arcele BC, B 1 C1 , d eoar ece·
curbe le BC şi B 1 C1 sînt variabi le. Se d e monstr e ază însă că, prin anumite·
re s tri c -ţii simple, impuse lui S, putem al ege în aşa fel curbe le variabi le BC,.
B 1 C1 , încît rapoartele dintre arcele BC, B 1C1 si coardele lor să tindă către 1
şi, în pJus, raportul AB/AC să tindă către o lir~ită.
In orice caz, dacă Sar fi o sferă, o astfel de a legere ar fi 1cu s i guran"ţ ă-.
posibilă; este suficient să alegem p entru BC un arc de cerc mare ).
Fig. 432
Conform ipotezei însă, arce le A B şi A 1 B 1 au aceeaşi lungime , la fel'

AC, A 1C1 şi BC , B 1 C1 . Aşadar, raportul dintre coarda AB şi coarda A 1 B 1
tind e către unitate, ca şi rapoartel e dintre coarde le AC, BC ş i coresp onden--
tele lor.
În consecin"ţă, da că vom construi, p e o drea ptă fixă ab, luată ca bază,
un triunghi abc, asemenea cu ABC, ş i un triunghi abc 1 , asemenea cu A 1 B 1 C1,-
punctul c va tinde către o poziţie limită (deoarece rapo artele AC/AB, BC/AB
admit fi ecare cite. o valoare limită ) , iar punctul c1 va tinde că tr e aceeaşi
. . (d eoarece -ac = -
AC AB
- : --t1n . d e catre unitate, ca ş1 bc /b c1) . A ş a d ar ,- • •
11m1taV
v
ac1 A 1 C1 A 1B1 . ·
............. ..,,,.,........ ............. /""-....
un ghiul bac= BAC tinde către aceeaşi limită ca bac1 = B 1 A 1 C1 ; a: ltfe l
spus, unghiul celor două curbe A 1x 1, A 1y 1 este ega l cu un ghiul curb e'lor-
Ax, Ay. Aşadar, întotd eauna (cum am con statat pentru cazul conulu i ş i a l
cilindrului) unghiul dintre două curb e oarecare ale s uprafe·ţei va fi ega l 'cu
unghiul format d e d es făşurările lor. ·
· 813. Acestea fiind stabilite, să admitem că s uprafaţ a S est e o sferă .
Atunci linia . cea mai scurtă între două puncte ale sfere i va trebui s ă aibă
1) Vom vedea .(la nr .- 813) că, ·în aceste -co ndiţii, B 1 C1 .este un segment de drea;ptă ...
DESPRE NOŢIUNILE DE LUNG IME, IYE ARIE ŞI DE VOLUM
evid ent ca imagine linia cea mai scurtă dintre două pu_ncte din plan ; altfel
spus, cercurile mari de p e sferă vor avea ca imagine dreptele din plan, iar un
triunghi sferic va av ea ca imagin e un triunghi recti-liniu din plan. Aceasta este
însă absurd, deoarece suma unghiuril or unui triunghi rectiliniu este
egală
cu 2 dr, p e cînd suma unghiuril or unui triunghi sferic este totdeauna mai
mare d ecît 2 dr.
'Aşadar , sfera ş i chiar orice arie sferi c ă , cît ar fi ea d e mi c ă (deoarece
v·om putea întotdeau na s ă de s enăm pe ea un triunghi sferic) , nu va putea fi
ni c iodată d esfă ş urată pe un p lan 1 ).
814. Volume mărginite de suprafeţe .curbe.
Fie o porţiune de spaţiu S mărginită de s uprafeţe oarecare.
Să presupune m că putem găsi două serii infinite de poliedre P , P
1 2 , . „,
P n, „.; Q1 , Q2 , .•• Q„, ... care satisfac următoarele c ondiţii:
1° Ori care ar fi n, poliedrul2 ) Pn nu are nici un punct exterior lui S
(toate vîrfurile sau o parte dintre ele, la fel şi muchiile sau chiar feţele luiPn
vor putea face parte din s uprafeţele care mărginesc pe S).
2° Ori care ar fi n, s paţiul S nu are nici un punct exterior lui Qn (o
parte oarecare din suprafaţa care mărgineşte pe S putînd fi pe s uprafaţa lui Qn).
3° Diferenţa Qn - Pn dintre volumele a două poliedre de acelaşi
indice tinde către zero , cînd acest indice creşte nemărginit; sau încă , în acest e
condiţji , raportul Qn/Pn tinde către unitate.-
In a cest caz, afirmăm că volumele Pn, Qn tind către aceeaş i limită
comună V.
Pentru d e monstraţi e, vom observa întîi că orice poliedru Qn din a ·
doua serie cuprinde în interiorul său orice poliedru Pn din prima
si c ă deci orice volum din seria a doua este mai mare decît ori ce volum
din prima.
Acestea fiind stabilite, .v om pr es upune întîi că printre poliedrel e Pn
există unul P "-, mai mar e decît toate cele care îi urmează (sau cel puţin
egal
cu unul dintre ele ).
Atunci , da c ă indicele n este mai mare decît a , cantităţile Qn, Pn cuprind
între el e cantitatea P"- ş i , d eoarece dif e renţa lor tinde cătr e zero sau raportul
lor c ătre 1, este evident că e le tind către limita comună P"-.
Să presupune m , în a l doilea rînd, că niciodată una dintre cantităţil e
Pn
nu este mai inare decît toate cele următoare ; altfel spus , dacă vom alege p e una
dintre ele , s ă zicem P"-, ex i s tă una următoare Pri , mai mare decît P"-; apo i o
alta Py , car e urmeaz ă p e P ri şi este mai mare de cît ea ; şi a ş a mai d ep art e,
la infinit .
Deoare ce c antităţil e P"-, Pri , Py, ... , se succed în ordine crescăto are ş i
rămîn mai mici de cît o cantitate determinată (anume· una oare care
dint re
c antităţil e Qn)„ e le tind către o limită V, iar cantit ă ţil e Q"- , Qri, Qy, ... tind
de
1 ) Tot astfe
l, d o u ă sfere d e r ază dif e rit ă nu s în t aplicabile una p e ce al a lt ă, a di că
este imp osibil să face m s ă co r es pund ă pun ct cu pun ct o porţiun e· a . uneia cu o p o rţiun
e
a. celeilalte, a stfel ca liniile care se corespund să aibă ace ea ş i lun g im e .
.~ ) l'i u vom pr es upun e c ă poliedrul Pn es te n e apărat conex; vom putea lua p e ntru
Pn an samblul mai multor p o li edr e fă ră punct'e comune , cu condiţi a ca ace ste p oli ed re
ş i volumul lor to tal să v erifi ce c ondiţiil e indicate ln t ext, J\lai
d ep a rte (la nr. 815 bis ),
vom av ea oca zi a să folo sim aceas tă ob s ervaţie' . · · '
408 NOTA G
asemenea către V (deoarece diferenţe l e Q" - P", Q13 - P13 , Qy - P y, .. . au

ca lim ită pe zero sau rapoartele Qrx /Prx,„. au ca limit ă pe 1).
V este ce l puţin ega l cu fi ecare dintre cantităţile Pn (deo ar ece este
limita ş irului Qrx, Q13, Qy ,···, a i cărui termeni sînt mai mari dec ît Pn ) şi cel
mult ega li cu fiecare dintre ca ntităţile Qn (ca limită a ş irului Prx, P 13 , Py ... ).
V est e deci limita co mună a lui Pn şi a lui Qn, deoarece este tot timpul
cuprins între aceste două cant ităţi , a căror diferenţă tinde către zero 's au al
căror raport t ind e căt r e 'l.
Mai mult, dacă formăm, într-un mod oarecare, a lte două seri i de poliedre,
P~ ş i Q;, care satisfac (la · fel cu Pn şi cu Qn) condiţii le indicate î nainte în
raport cu aceeaşi p o rţiune de spaţiu S, limita comună a lui P~ şi a lui Q~ (la
apea aceeaşi pa loare V ca şi limita comună a lui Pn şi a lui Qn.
Această propoziţie nu este di s tinctă de cea precedentă, deoarece putem
forma un ş ir care să c uprindă a ltern at iv poliedre Pn ş i poliedre P~ , precum ş i
un şir format din poliedrele Qn şi Q;, coresp unz ătoare; aceste două ş iruri
mixte vor sat isface ace l eaş i con diţii ca şi pr imele şi vor avea de ci o limită
· comună, ceea ce nu este posibil decît da că Pn şi P'n, Qn ş i Q~ au aceeaş i
li mită .
Mărimea V, limita comună a volumelor Pn ş i a vo lumelor Qn este
in depend entă ( dup ă cum am constatat) d e felul în care le-am a les (cu
condiţ i a ca un ele s ă cuprindă p e S, iar ce lelalte să fi e cuprinse d e S ş i ca
di ferenţa dintre unele şi ce lela lte să tindă către zero sau r aportul lor
către 1), se numeşte 1Jolumul spaţiului S. Este clar că noţiun ea d e vo lum ,
o dată d e finită, va avea proprietăţile menţionate în Cartea a şasea (397) ;
a di că două spaţ ii ega le au acelaşi volum iar s paţiul form at de r euniunea a
1
d ouă spaţ ii vec ine va avea un vo lum egal cu suma vo lume lor acestora ).
815. Hămîne d e aflat dacă, fiind dată o porţiun e de spaţ iu S, putem
găsi poliedrele Pn ş i Qn care să sat i sfacă co ndiţiile noastre.
Să presupunem că, în interiorul lui S, putem găs i un punct O, astfe l ca
dreapta ca re îl un eşte cu un punct oarecare al s upr afeţe i care mărgineşte p e
S ( fără ca această dreaptă să fie prelungită dinco lo d e O) să nu înţ epe în
nici un punct s uprafa ţa car e mărgineşte pe S. Fie S' omoteticul lui S în r aport
11
cu punctul O, raportul de omotetie fiind 1- i; , mai mic d ecît 1; S omoteticul
lui S în raport cu centrul O, cu raportul de asemănare 1 + i;; este clar că
-fi ecare dintre corpuril e S', S, S" este în întregime interior celui următor.
F ie atun ci R un poliedru interior lui S 11
, în să care cuprind e pe S' în inte-
riorul său. Omoteticul P a l lui R în r aport cu O, cu raportul de omotetie
1. /1+ i; , va fi interior lui S (deoarece R este interior lui S), iar omoteticul
Q al lui R în raport cu O, pentru r aportul d e omotetie 1 /1 - i;, va cuprinde

r e S în interiorul să u (deoarece R cuprinde p e S" ). D e a ltfel , raportul
Jintre volumele lui P şi lui Q este (431 ) egal cu : ~: ş i tinde către 1, cînd
e tinde căt r e zero.
Ca atre, dacă dăm lui i; un sir de valori ca re tind căt re zero si dacă vom
construi p entru fi ecare dintre ~c este valori poli edrul R, d ec i Şi poliedrele
P ş i ·Q , obţinem un dublu ş ir de poliedre car e sati sfac toate co ndiţiil e cerute.
1
) În legătură cu aceasta, vezi nr. 815 bis.
DESPRE NOŢIUNILE DE LUNGIME, DE ARIE Şf DE VOLUM
815 bis. Dacă forma regiunii S este astfel că raţionamentul precedent

nu i se aplică, vom putea, în general, să o descompunem în două sau mai multe
r egiuni parţiale, cărora raţionamentul să le fie aplicabil. Vom forma atunci
fiec are poliedru P' cu ansamblul de poliedre P, aparţinînd acestor regiuni
par7ia le 1) şi poliedrul Q cu ansamb lul poliedrelor Q relative la ace-
ea şi r egmne.
816. Fie d distanţa minimă de la suprafaţa care mărgineşte pe S la
a cee a a lui S' şi la aceea a lui S", adică o cantitate adnd proprietatea că
fie care punct a l primei suprafe ·ţe este ce l puţin la distanţa d de orice
punct al celei de-a doua şi cel puţin la distanţa d de orice punct al ce lei
d e-a treia.
Să înscriem în suprafaţa care mărgineşte pe S un poliedru care cuprinde
punctul O în interior şi avînd proprietatea că cea mai mare dimensiune a
fi e că r ei feţe să fie mai mică decît d. Atunci suprafaţa acestui poliedru
nu v a putea să aibă, ev id ent, nici un punct comun cu suprafata lui S",
ni ci cu suprafaţa lui S', nici chiar cu interiorul lui S'. Aşadar, acest poliedru
est e cuprins în S" şi cuprinde pe S'; îl putem alege drept poliedrul R de
la nr. 815 , şi, dacă formăm astfel de poliedre pentru valori din ce în ce mai
mici ale lui E, volumele lor vor tinde către V.
Deoarece E tinde către zero odată cu d, vedem că, dacă înscriem în
suprafaţa care mărgineşte pe S un poliedru (care cuprinde în interiorul său
un punct determinat interior lui S) a(Jînd proprietatea că cea mai mare dimen-
siune a fi ecăreia dintre feţele sale tinde că tre zero, ()Olumul acestui poliedru (la
tinde către ()olumu l lui S. De altfel, vedem imediat că această concluzie se
extinde la cazu l în care nu putem aplica direct raţionamentul de la nr. 815
şi în care sîntem obligati să descompunem pe S în două sau mai multe
păr\;i, cum s-a expl icat la nr. 815 bis.
Dacă este vorba despre sferă, putem lua ca punct O centrul , şi corpurile
S', S" vor fi sfere concentrice cu prima. Distanta d va fi diferenţa d, intre
razele lui S ş i S' şi Yom putea alege ca H orice poliedru înscris, ale cărui
dimensiuni~ sînt toate mai mici decît această diferenţă ).
2 . ·
817. In cazul conu lµi sau a l ci lindrului, definiţia precedentă concordă
cu ce le date în Cartea a opta. Luînd, de exemp lu, cazu l cilindru lui, este clar
c ă prisme le înscrise şi circumscrise sînt tocmai poliedrele Pn şi Qn, pe care
· le -a m introdus la ur. 815 .
De altfel prisma înscrisă astfe l ca laturile bazei ei să tindă către zero
poate fi considerată ca un poliedru înscris ~n care cea mai mare dimen-
iune a fiecărei feţe tinde către zero . Va fi suficient, în acest scop, să împăr
ţim fiecare muchie lat era lă a prismei într-un anumit număr de segmente
egale, numărul acesta crescînd nemărginit, în acelaşi timp cu numărul de·
laturi ale bazei (fig. 433). Punctele de diviziune vor face parte, ca
1) V. nota 2 de la p. 407.
2) De exemp lu, vom putea împărţi sfera prin•cercuri meridiane şi paralele (fig. 435),
ale căror longitudini şi latitud ini diferă printr-o cantitate :A, astfel ca arcul de cerc
mare cu ung hiul la centru A să aibă o lungime mai mică d ec ît d. Punctele de inter-
secţie ale acestor cercuri meridiane şi paralele vor fi vîrfurile unui poliedru înscris în
care toate f e ţele, care vor fi trapeze sau triunghiuri, vor avea dimensiuni mai mici.
decît d.
410 NOTA G
şi vîrfurile extreme , din suprafaţa cilindrică, ş i deci micile dreptunghiuri

pe care le form e ază (fig. Li33 ) vor putea fi considerate ca feţe ale unui
poliedru în scris, numai că mai multe dint re aceste feţe vor fi una în pre-
lungirea celeilalte , ceea ce nu afectează validitatea raţionament e lor.
Con s ideraţii în totul analoge se aplică , evid ent, şi conului.
A A'
Fig. t,33 Fig. 434 Fig. t,3 5
818. Să considerăm , tot astfel , volumul V , generat de un poli gon plan ,

care se roteşte în jurul unei axe din planul său ţ:i car e nu -l trav e r se az ă .
Să c onsid erăm p poziţii ale poligonului, ABCD , A'B'C'D' (f ig. 434)
fiind , de exemplu, două poziţii conse cutive . Poligoanele ABCD, A' B'C' D '
sînt unul simetricul celuilalt în raport cu un plan, anum e planu l bisector al
d iedrului în ale c ărui feţe sînt c onţinute respe ct iv. Exi s tă de ci un trunchi de
prismă avînd ca baze aceste două poligoane, muchiile fiind perpendi culare
pe acest plan de simetrie. Să considerăm poli edru l format de mulţim ea
trun chiurilor de prismă care au astfe l ca baz e p erechi de poziţii conse cutiv e
ale po ligonului. Da c ă vom mări n e mărginit numărul acestor poziţii , a stfe]
ca diedrele succesiv e p e care le form e ază într e ele planel e lor s ă tind ă
c ătre zero , volumul poliedrului no stru va tind e c ătre V ~ după cum r e zultă:
din con s id e raţii în totul similare cu cele prezentate la nr. 817.
Ace a s tă ob se rvaţie n e permite s ă d e monstrăm fo arte simplu anumite·
proprietă ţ i importante. De exe mplu , am utilizat-o p entru a dem onstrai
te orema de la nr. 485.
Ac easta apare imediat din fig. 161 , pe car e o reprodu ce m din n ou ală- ·
turat (f ig. 4.36) , comparînd-o cu fi guril e 4. 33 ş i (în deosebi ) 434. .
819. Aplicată cazului cîncl poligonul care · se r ote şte·
B es t e oarecare , ob s enr aţi a pre ce d entă n e dă (cel puţin , p en -·
tru ca zul unui poligon ) teorema lui Guldin:
Teoremă. Volumul ge nerat de o arie plane/, care se rot eşte ·
î n jurul u nei a:re d i n planul sâu ş i care nu o tra fJersează
A es te egal cu produsul dintre aceas tâ cirie şi cercul descris de·
cen truJ ei de greutate.
In ad evă r, fi e G ce ntrul d e greutate al poli gon ul ui
A B C D ; G' centru 1 de gr eutat e al pozi ţ i e i urm ăto ar e
A 'B' C'D' (fi g. 43Li ).
Volumul trun chiului de pri s mă ABC DA' B'C ' D' ar e
C'-
ca mă s ură (608) produsul dint i;e se c ţiunea sa dr e aptă , ş i
Fi g . 4.36 di s tanţa GG' .
DESPRE NOŢIUNILE DE LUNGIME, D'E AR IE ŞI DE VO LUM 411
Secţiunea dreaptă, care nu este altceva decît secţiunea prin planul

bisector al diedrului format de baze, tinde către poligonul ABCD ş i, pe de
altă parte, suma tuturor lun gimi lor similare cu GG' tinde către lun gimea
cercului descris de punctul G. Teorema este deci demonstrată.
820. Am definit volumul V al unui solid oarecare, prin proprietatea că
două volume poliedrale Pn şi Qn, dintre care primul este interior so lidului "
iar al doilea îl cupr ind e, tind către V, dacă diferenţa lor tinde către zero ..
Este însă clar că, odată V definit, două volume oarecare, poliedrale sau nu„
vor tinde către V, dacă sat isfac condiţ iil e impuse lui Pn ş i lui (Jn, deoarece·
unul va fi întotdeauna mai mic decît V, iar ce lălalt va fi mai mare decît V ..
Fie, de exemplu, o arie plană curbilinie A, care se roteşte în jurul unei
axe din planul e i , care nu o traversează. Să înscriem ş i să circumscriem'.
acestei arii poligoane avînd ca limită comun ă pe A. Aceste poligoane,
rotindu-se în jurul axei, vor genera volume dintre care un ele vor fi înscrise
în volumul V generat d e A, iar celelalte îi vor fi circumscrise, diferenţa
dintre volumele înscrise ş i cele circ umscrise tinzînd către zero 1 ). Aşadar,
aceste volume vor avea ca limit ă pe ·v.
Vedem de aici că definiţia volumelor sectorului sferic şi sferei, aşa
cum au fost date în Cartea a opta (cap. V), concor dă cu definiţia actua lă.
Mai vedem că teorema lui Guldin, demonstrată la nr. 819 pentru poli-
goane , este adevărată şi pentru ariile plane curbilinii , dacă admitem că:
centrul de greutate a l ariei plane considerate este poziţia limită către carn
tinde centrul de.greutate al unui poligon înscris, cînd toate laturile sa le
tind către zero. In adevăr, în ega litatea exprimată de această teoremă, cei
doi membri vor fi atunci limitele unor cantităţi ana lo ge, în care aria curbi-
linie este înlocuită printr-un poligon înscris.
821. Fie iară ş i un volum arb itrar, pe care îl vom intersecta prin plane·
paralele cu o aceeaşi direcţie, distanţa dintre două plane succesive nede-
păşind o an umită lungime h. Fie s porţiunea. din solid cuprinsă între două
_plane consecut ive din acestea; C un cilindru avînd bazele în aceste plane·
şi cuprins în s; C' un ci lindru avînd bazele în aceleaşi plane şi care cuprinde·
pe s ( dacă ce le două curbe de secţiune a le so lidului cu planele considerate·
sînt astfel, încît proiecţia uneia dintre ele pe planul celeilalte să o cuprindă,..
vom putea alege ca C şi C' cilindrii dr epţi avînd respectiv ca baze aceste- ·
curbe) .
In toate solide le pe care le avem d e considerat în mod obişnuit, putem.
să - l lu ăm pe h suficient de mic pentru ca, oricare a r fi ce le dou ă plane ,.
cu condiţia ca di s tanţa dintre ele să nu treacă de h, raportul C /C ' să fie ·
cuprins între J. ş i un număr J.-cx: oricît d e apropiat d e J. (sau, dacă situaţ i a.
nu este aceasta, so lidul poate fi descompus în părţi care să satisfacă fiecare
această cond iţi e ) . .
Ca atare, so lidul fiind descompus în mai multe porţiuni printr-o serie
de plane paralele ale căror distanţe succesive sînt cel mult egale cu h,
să formăm pentru fiecare dintre aceste porţiuni ci lindrii C ş i C' ·şi să elenu-
1 ) !n adevăr, această diferenţă a r e ca măsură produsul ariei inelare ·cuprinse-
între un poligon înscris ş i unul circ um scr is (care tinde de asemenea către zero) cu 2 n„
ş i cu dist a nţa d e la axă la centrul de gre utate a l aceste i ar ii , care nu creşte nemărginit.
(ex . 870 ) .
412 NOTA G
mim P solidul format de mulţimea cilindrilor C; Q solidul format d e mulţi

mea cilindrilor C'. Conform celor spuse anterior, raportul dintre fiecare
cilindru C şi cilindrul C' corespunzător, deci şi raportul P /Q vor fi cuprinse
între 1 şi 1-cx. Număru l ex putînd fi ales aricit de mic', dacă h este destul
de mic , vedem că, atunci cind h tinde către zero, vo lum ele P şi Q vor tinde
simultan către volumul solidului, deoarece raportul P /Q va tinde către 1,
P fiind interior acestui solid , care este interior lui Q.
822. Aria unei suprafeţe curbe.
Definiţia ariei unei porţiuni cl_e suprafaţă curbă prezintă dificultăţi
mult mai mari clecît ce le precedente. In adevăr, dacă vom considera o supra -
faţă poliedrală înscrisă în suprafaţa curbă şi vom presupune numai , aşa cum
am procedat, că cea mai mare dimensiune a fiecărei feţe se micşorează nemăr
ginit, fără a adăuga acestei supoziţ ii alte ipoteze a lese în mod convenabil
cu privire la legea clupă care variază suprafaţa poliedrală , nu va trebui
în mod necesar ca întinderea acesteia să tindă către o limită dete rminată;
este chiar posibil ca această întindere să crească nemărginit.
~e vom mărgini să definim aria unei suprafeţe închise convexe .
In acest scop vom stabili întîi următoar e le două
Leme. I. Aria unei feţe a unui poliedru oarecare es te mai mică decîl suma
ariilor celo rlcilte.
În adevăr, să proiectăm toate aceste feţe pe p lanul celei clintii. Ansam-
blul acestor proiecţii va acoperi, evident, toată această primă faţă (se va
putea întîmpla chiar să o d e pă şească sau să o acopere în întregime sau
parţial de mai multe ori). Dar, ştim că aria fiecărei feţe este (368) mai mare
<lecit aria proiecţiei ei .
II. Suprafaţa unui poliedru convex es le mai mică decî l a unui poliedru
arbitrar care îl cuprinde.
Fie S suprafaţa poliedrului convex, S' suprafaţa poliedrului care îl
cuprinde. Aceasta va putea ave.a una sau mai multe feţe comune 1 ) cu prima
(cu condiţia de a nu avea nici o parte interioară ) ; fie n numărul de feţe
necomune ale lui S. Dacă n = 1, teorema este demonstrată, deoarece unica
faţă necomună a lui S este mai mică d ec ît suma feţelor necomune ale lui
S', care formează cu ea un poliedru.
Dacă n este diferit ele 1, vom prelungi planul P al uneia dintre feţele
necomune a le lui S; vom împărţi astfel pe S' în două porţiuni, una S~,
situată . în raport cu P de aceeaşi parte ca şi S, cea lalt ă s;,
situată de cea-
laltă parte . O vom micşora pe aceasta clin urmă (lema I), înlocuind-o prin
porţiunea de plan P, mărginită de acelaşi contur. Dar, obţinem astfel un
nou poliedru care îl cuprinde pe S, însă cu care acesta va avea o faţă
comună în plus.
Es.t e clar că, continuînd această reducere, vom fi conduşi, în cele din
urmă, la cazu l n = 1. Propoziţia este deci demonstrată.
Observ aţi e. O propoziţie în totul simi lară s-ar aplica (cu ace-
la şi mod de demonstraţie) unei suprafeţe poliedrale convexe deschise şi unei
suprafeţe poliedrale care o conţine şi este mărginită de ace l aşi contur.
1) O faţă a lui S va fi considerată comună c u S', dacă ea es t e sit uatr1 în planul

unei feţe a lui S'.
DESPRE NOŢIUNILE DE LUNGIME, D'E ARIE ŞI DE VOLUM 413;.
823. Acestea fiind stabilite, fie o suprafaţă închisă convexă S. Vom

considera iarăşi poliedre Pn şi Qn, dintre care unele vor fi interioare lui S,
iar celelalte vor cuprinde pe S. De astă dată însă, vom impune acestor poli--
edre condiţia de a fi convexe. Ca a tare, în virtutea lemei II de la nr. 822,
suprafaţa fiecărui poliedru Pn va fi mai mică decît suprafaţa oricăruia dintre,
poliedrele Qn· Dacă vom presupune deci că diferenţa dintre suprafaţa lui.
Pn şi aceea a lui Qn tinde către zero (sau că raportul lor tinde către 1) ,
aceste suprafeţe vor avea o limită comună, independentă de modul în care ·
am ales poliedrele Pn şi Qn,A cu condiţia ca acestea să satisfacă diferitele
condiţii enumerate înainte. In această privinţă nu trebuie să modificăm.
nimic în rationamentele de la nr. 814°.
De altfel, obţinem poliedre Pn şi Qn prin acelaşi procedeu pe care l-am.
explicat la nr. 81Ş, şi avînd grijă, de fiecare dată, să alegem pentru R un
poliedru convex. In particular, vom vedea, exact ca la nr. 816, că o supra-
faţă închisă convexă este limita unui poliedru convex înscris, în care cea mai~
mare dimensiune a fiecăre i feţe tinde către zero.
824. Dacă este vorba despre lungimea unui arc de curbă plană, putem,.
în general, dacă arcul nu este convex, să-l descompunem în arce convexe.
Este iAmportant să menţionăm că acest mod de a raţiona nu este aplicabili
aici. Intîlnim, şi anume chiar printre suprafeţele uzuale, unele care nu au
nici o parte, oricît de mică, convexă, şi pentru care, în orice punct al lor, .
nu putem spune că au convexitatea într-un sens sau în celălalt. De exemplu, .
acesta este cazul suprafeţei de rotaţie strîmbe (ex . 1031),
a cărei formă generală este reprezentată în fig. 437 1 ) .
825. În cazul cilindrului, al conului sau al trun-
chiului de con, definiţia precedentă coincide cu cele
date în Cartea a opta: în adevăr, putem evalua aria
totală a unuia dintre aceste corpuri ca limită a ariei
totale a prisme lor, a piramidelor sau a trunchiurilor
de piramidă înscrise (compară cu nr. 817) şi, deoa -
r ece ariile bazelor acestor poliedre tind către ariile
bazelor corpurilor rotunde corespunzătoare, vom avea
aceeasi concluzie si pentru suprafetele laterale.
'Putem raţio1;a la fel despre s'uprafaţa generată
de o linie frîntă care se roteşte în jurul unei axe
exterioare şi situate în acelaşi plan, cum am proce-
dat la nr. 818 pentru volumul generat de un poligon; Fig. 437
este clar că aplicînd, de astă dată nu · teorema de la
nr. 608, ci exerc iţiul 871, vom obţine (cel puţin pentru o linie frîntă_
care se roteşte) a doua teoremă a lui Guldin:
Teoremă. Suprafaţa generată de o linie care se roteşte în jurul unei axe·
din planul ei şi care nu o trav e rsează este egală cu produsul dintre lungimea .
acestei linii şi cercul descris de centrul ei de greutate.
1 ) 111 fiind un punct arbitrar al suprafeţei, planul tangent în M taie suprafaţa.
după două drepte (ex. 1273) MD, MD 1 , care o împart în p a tru porţiuni opuse două cite·
două (cele ca r e conţ in meridian ul HH' (fig. 437) sînt, în raport cu planul tangent, în
partea exterioară, iar celelalte dou ă (care conţin paralelul CC') sînt în partea inte--
rioară).
NOTA H
De altfe l , această teoremă se va ext inde la o linie curbă care se

roteşte, cu ajutorul trecerii la limită; consideraţiile precedente ne permit să
facem această extindere pe o cale analogă celei folosite la nr. 820, ori de
cîte ori este vorba despre o linie convexă a cărei concavitate este îndrep-
tată spre axă .
825 bis. Mai putem defini aria zonei, deoarece putem defini aria totală
a segmentului sferic; şi această definiţie concordă (compară cu nr. 820) cu
cea de la nr. 467.
Se va observa că aceste definiţii permit să obţinem imediat teoremele
referitoare la volumele sferice.
În adevăr, dacă considerăm un poliedru convex înscris în sferă, acest
poliedru va putea fi descompus în piramide ale căror baze vor fi diferitele
feţe, iar vîrfu l lor comun va fi centrul. Vo lumul său va fi deci egal cu o
treime din suma baze lor, adică din suprafaţa considerată, înmulţită cu o
·cantitate intermediară între cea mai mare si cea mai mică dintre înăltimi .
.Acestea tind însă toate către rază, deoarec~ poliedrul, deci şi (dată fiind
convexitatea sa) planul fiecăreia dintre feţele sale sînt exterioare (816) unei
·sfere concentr ice cu prima şi de rază mai mică. Cît priveşte aria poliedru-
lui, aceasta tinde către cea a sfe.rei. Avem deci teorema după care Yolumul
sferei este egal cu produsul dintre aria ei şi o treime din rază. Acelaşi raţio
nament se aplică, de altfel, în mod evident, sectoru lui sferic.
826. Dacă o suprafaţă S este desfăşurată, se demonstrează că aria ori-
· Cărei figuri trasate pe S este egală cu aria desfăşurării ei (v . ex. 820).
Bineînţeles, reciproca nu este adevărată; vrem să spunem că, dacă
facem să corespundă punctelor unei suprafeţe S punctele unui plan, astfel
ca figuril e care se corespund să aibă aceeaşi arie, nu rezultă de aici cîtuşi
de puţin că S este desfăşurabilă. De exemplu, în exerciţiul 1316 indicăm o
corespondenţă de această natură între b sferă (care este o suprafaţă nedes- .
Jăşurabi l ă) şi un cilindru (care poate fi aplicat pe un plan).
NOTA H
DESPRE POLIEDRELE REGULATE ŞI DESPRE GRUPURILE DE ROTAŢII
827. Am demonstrat la nr. 708, că orice poliedru regulat admite un

.anumit număr de deplasări, adică aceste deplasări fac poliedrul să coincidă cu
-el însuşi, vîrfurile luînd unele locul altora.
Fie R şi S două deplasări care lasă astfel neschimbat un poliedru
. considerat, sau, mai general, care lasă neschimbată o figură dată F oarecare.
Este clar că figura F nu se va schimba, nici dacă vom efectua succesiv
. cele două dep l asări R şi S, altfel spus, dacă vom efectua deplasarea RS,
care este produsul (291) dintre R si S .
În consecinţă, introducînd o d~finiţie dată la nr. 291, dacă vom consi-
. dera mulţimea deplasări l or care nu schimbă figura F, aceste deplasări formează
un grup, deoarece dacă R şi S sînt două oarecare dintre ele, produsele 1 )
RS şi SR aparţin aceleiaşi mulţimi .
1) Amintim că, în general, cele două produse RS şi SR nu sînt identice (v. nota
2 p. 206, G. Pl„ şi ex. 624). Notaţia RS reprezintă rezultatul operaţiei S, urmată de
- operaţia R.l
DESPRE POLIEDRELE REGU LATE ŞI DESPRE GRUPURIU. DE ROTAŢII 415
Este de la sine înţeles că S poate coincide cu R; produsul RR se

Tiotează cu R 2 şi tot astfel, produsele a 3, 4, ... factori egali cu R se vor nota
respect iv cu R 3 , R 4 , .. . şi vor fi numite puterile succesive ale lui R.
Dacă R este o deplasare elicoida l ă, formată dintr-o rotaţie de unghi
.oe şi dintr-© translaţie t, paralelă cu axa de rotaţie, se vede im ed iat că Rm
(notînd cu m un întreg oarecare) va fi o deplasare de aceeaşi axă, formată
<lintr-o rotaţie de unghi moc şi dintr-o translaţie d e mărime mt.
Trebuie remarcat, pe de altă parte, că vom considera printre operaţiile
.a parţinînd grupului pe aceea care nu schimbă nimic în poziţiile diverselor
p uncte; ea se numeşte operaţia identică şi o vom reprezenta, cînd va fi cazul,
prin cifra 1. Se vede uşor că concluzia obţinută înainte (anume că, dacă R
şi S aparţin grupului, atunci şi produsul lor îi aparţine) presupune în mod
esenţi~l convenţia stabilită în privinţa operaţiei identice.
ln adevăr, dacă R este o deplasare oarecare, al cărei efect este de a
duce un punct M din spaţiu într-o nouă poziţie M', fie R' deplasar ea infJersă
lui · R, · adică aceea care, aplicată punctului M', dă rezultatul M. (Dacă
R este o deplasare e li co idal ă compusă dintr-o translaţie de mărime t şi dintr-o
rotaţie de unghi oc, deplasarea inversă are aceeaşi axă ca şi R, translaţia şi
rotaţia sa vor avea ace l eaşi mărimi t şi oc, însă de sens opus cu primele).
Dacă R lasă neschimbată figura F, o va lă sa n eschimbată şi deplasarea R',
dec i, ca să putem sp une, cum am procedat înainte, că deplasările pe care _le
admite F formează un gr1!p, va trebui să considerăm printre aceste depla săr i
produsele RR' şi R' R . ln virtutea definiţiei lui R', produsele acestea
dau însă fiecare operaţia identică (fiecare dintre cele două operaţii R şi R'
avînd ca efect să readucă în poziţiile iniţiale figurile transformate de
cealaltă) . .
Operaţia inversă lui R este reprezentată prin simbolul R-1 , put er ile
e 1 succesive prin R-2 , R-3 , ..• Se ve de imediat că R-k este inversa lui Rk
ş1 că inversa lui RS (notînd cu So a doua operaţie oarecare) este S-1 R-1 .
828. Am remarcat înainte că, dacă grupul de deplasări admise de o figură
F conţine o d eplasare R, el conţine şi deplasarea infJersă R-1 .
Această propr ietat e aparţ ine celor mai multe grupuri p e care avem
să le consider.ăm în aplicaţiile acestei noţiuni la diversele capitole ale
matematicii. ln particular, se demonstrează că ea aparţine oricărui grup
format dintr-un număr finit de transformări; de altfel, vom demonstra
aceasta (830 bis) pentru grupurile de care va trebui să ne ocupăm .
Această proprietate implică, pentru grupurile G care se bucură de ea,
următoarea consecinţă: dacă o figură F' este omoloaga1 ) unei figuri F (în raport
cu un grup G), atunci reciproc, F este omoloaga lui F'; în adevăr dacă R
este operaţia din grup care transformă pe F în F', inversa R-1 va duce pe
F în F'.
829. lată o nouă consecinţă a proprietăţii precedente:
Fie Ro deplasare 2 ) formată dintr-o translaţie de mărime t, paralelă cu
o axă A, şi dintr-o rotaţie de unghi oc în jurul aceleiaşi axe (bineînţeles,
1) Pentru sensul acestui cuvînt, v. nr. 293.

2) Raţionăm aici d es pre deplasări, însă noţiunea de operaţii asemenea şi aplica-
rea ei la grupuri s ubsistă, evident, pentru operaţii oarecare.
416 NOTA H
t sau o: poate fi ega l cu zero) şi car e transformă o figură f în f' (fig. 438);
S o altă deplasare de axă B. Să ap li căm deplasarea S figurii formate din axa
A, figura f şi figura f': atunci f va veni în fi , f' în f'i , axa A în Ai· Ca
atare, vedem că deplasarea Ri, de axă Ai şi în care trans l aţia t şi rotaţia
o: sînt aceleaşi ca în R, transformă figura fi (transformata prin S a lui f)
în f'1 {a dică în transformata prin S a lui f').
I
I
I
I
I
I
A I Ir;
I 1
I
\ ,,,,
Fig. 438
Această nouă 'deplasare Ri se num eşte transformata prin S a lui R .

Două dep l asări R,Ri, dintre care una este transformata celeilalte printr-o
a treia deplasare, se numesc asemenea. Vedem că două deplasări asemenea
au (ca mărime) aceeaşi translaţie şi aceeaşi rotaţie şi că sînt ambele direc te
sau ambe le retrograde (414, Obs.); de altfel, aceste condiţii sînt suficiente,
deoarece, dacă sînt satisfăcute de două deplasări R,Ri, le vom transforma
una în cealaltă prin orice deplasare care transformă axele una în cealaltă
(sensul de translaţie dat de prima axă coincizînd cu sensu l de translaţie dat
d e a doua).
Acestea fiind stabilite, să admitem că deplasările R şi S, consid erate
înainte, fac parte dintr-un acelaşi grup G, care cupri!1de şi (c onform proprie -
tăţii enunţate la nr. 828) deplasări l e R-i şi s-i. ln acest caz, f şi / 1 sînt
omo lo age în raport cu G, ca şi f' ş i /'1 ; ş i , deoarece f şi f' sînt ş i e le omo -
lo age, vom avea aceeaşi situaţie (293) pentru fi şi /'1 ; aşadar, depla sarea Ru
care duce pe f1 în /'1 , face parte din G.
Aşadar, dacă douii deplasări R şi S aparţin unui grup G, îi va aparţine
şi transformata Ri a lui R prin S .
Cel e două d ep lasări R şi Ri •se zic omoloage în raport cu grupul. Bine-
înţeles, pentru ca două deplasări să fie omoloage, nu este suficient să fie
as emenea; mai este nece sar ca, printre operaţiile care le transformă una
în cealaltă,A să fi g ureze cel puţin una care aparţine grupului.
830. In cazul cînd figura Feste un poliedru regulat, numărul de depla-
săr i pe care -l admite este finit . Ne vom propune să găsim, printr-o metodă
gene rală , toate grupurile compuse din d e plasări în număr finit. Numărul
N al acestor deplasări (inc lusiv deplasarea identică, bineînţeles) se num eşte
ordinul grupului .
DESPRE POLIEDRELE REGU LATE ŞI DESPRE GRUPURILE DE ROTAŢII 417
După ce vom fi format grupurile resp ective , vom că uta să n e convin-

gem da că le corespund poliedre r egulate. În acest sco p, n e vom ba za pe t eo-
rema de la nr. 709 bis. Dimpotrivă, nu vom folos i rezu ltatele de la nr. 711
-717. Vom regăsi deci aceste rezultate p entru tetraedru , cub şi octaedru şi
le vom demonstra din nou pen tru dodecaedr u şi icosaedru, într-un mod cu totul
diferit de ce l de la nr. 717.
l!ti litatea cercetării pe care o vom întrep:ind e nu se mărgineşte în ă
cîtu ş i de puţin la studiul po liedrelor regulate. ln adevăr , pe de o parte,
se
constată că grupuri le căutate joacă un rol importan t în prob lema rezo
lvării
ecuaţiilor; p e de a ltă parte, anumite proprietăţi p e ca r e le vom demonstra
(cum ar fi aceea a domeniulu i fund amen tal, nr. 845) se extind d e la sine la
grupurile ana loge (grupurile fu chsiene) p e care le introduce 'geometri a
neeuclidiană, grupuri compu se în gen ere dintr-o infinitate de
operaţ ii şi
care constituîe una dintre ce le dintî i şi ce le ma_i ce lebre descop eriri a le
marelui matemati cian H . Poincare 1 ) . ·
Fie G unul dintre grupuri le căut ate . Dacă conţine o depla sare R, el
va conţine ş i puterile ei succesive R 2 ,R 3 „ .. Va treb ui dec i , în primu l rînd ,
ca toate aceste puteri să nu fie în număr infinit.
Ca atare, R nu poate fi o translaţie , deoar ece dac ă tar fi mărim ea acestei
trans l aţi i , puterile ei succesive ar fi tran s laţii avînd respect iv mărimile
2t, 3t, ... ; astfe l de translaţn sînt cu n eces itate toate dist incte ş i în număr
infinit.
Tot astfel, R nu poate fi o deplasare elicoidală, deoarece, dacă l este
trans la ţia care face parte din R , deplasările e licoida le R 2 , J/3,
. ,. ar
cuprind e trans l aţi il e 2t, 3t , . .. ş i ar fi , de asemen ea, toate distincte unele
de alte le.
Aşad ar, grupul G es le format exc lusiP din rolaţii.
830 bis. Fie date o rotaţie R aparţinînd lui G ;e>: unghiul ei car e nu este
unic determ inat , putînd să -i a dăugăm un num ăr întreg de cercuri şi pe care
putem d ec i să - l considerăm întotdeau na mai mic în va loare a bsolută decît
un cerc (sa u chiar , alegînd în mod convenab il sensul său, mai mic decît un
semi cerc). Grupul va conţine, de asem en ea, toate puterile pozitive a le lui
R (faptul n efi ind presupus acum dec ît pentru acestea) , car e au aceeaşi axă
ca şi R şi ca un gh iuri multiplii succesivi 2e>:, 3e>:, ...
Printre rotaţiil e (în număr finit, conform ipoteze i) care aparţ in grupului
ş i care au aceeaşi axă, putem presupune că am a les ca R .rotaţ ia de unghiu
l
ce l ma i mic. A tunci acest unghi CY. va fi un submultip lu e.xact 1/n al cercului;
altfe l , cercu l ar fi cuprins între doi multipli consecuti vi ai lui e>: şi ar
avea cu aceşt i a dif ere n ţe (J.. 1 , (J.," nenul e, însă inferioare ca va lo are
abso lut ă lu i (J., si
, care ar fi si , ele unghiuri de rotat , axă , con-
. , ie de aceeasi
trar ipotezei.
În ce le ce urmea z ă acum, vom conveni să luăm ca unitate deunghi
unghiul co r es punzător unui cerc întreg; în aceste co ndiţii, unghiul rotaţiei
noastre de un ghi minim, în jurul axe i cons id erate, va avea ca măsură
numărul 1/n.
1) Grupuri le fuchsiene intervin în mai multe pr ob lem e importante din Matematica .

sup e rioară.
'
27 - L ecţii de geometrie e l e m entară, voi. li

418 NOTA H
n va fi numit, ca la nr. 707, ordinul rotaţiei; el este egal cu 2 pentru

o transpoziţie.
/ De aici mai rezultă (ceea ce nu a fost presupus în raţionamentul prece-
dent) că inPersul R- 1 al liâ R aparţine de asemenea lui G; în adevăr, rotaţia
R-1 este identică cu rotaţia Rn-l, de unghi (n-1)oc, care aparţine cu sig uranţă
grupului, ca fiind o putere pozitivă a lui R .
Evident, lu crurile se vor prezenta la fel pentru toate puterile negative
al e lui R (rotaţi i de unghiuri -poc).
Ca atare, orice rotaţ ie de aceeaşi a xă ca şi cea precedentă este o putere
a acesteia; altfel, ca şi mai sus, unghiul~ al acestei noi rotaţii ar fi cuprins
între doi multipli consecuti vi poc şi (p+i )oc ai lui oc, şi rotaţia de unghi
~-poc despre care ştim acum că face parte din grup, ar avea un unghi
mai
mic decît oc.
Aşadar, în grupul nostru G, toate rotaţiile de aceeaşi axă sînt puteri
ale uneia singure dintre ele, al cărei unghi este un submultip lu al unghiului
aparţin
corespunzăto r unui cerc întreg. ~Mai mult, rotaţiile inPerse ale acestora
şi ele grupului. Aceasta este proprieta tea anunţată la nr. 828 ( şi pe care am
avut grijă să nu ne bazăm în raţioname ntul anterior).
831. Fie R şi S două dintre aceste rotaţii.
Axele lor sînt într-un acelaşi plan; în adevăr; ipoteza contrară ar fi
i enun-
incompatibi lă cu rezultatul găsit la nr. 829, în virtutea propoziţie
tate la ex. 592.
' Mai mult, aceste axe (dacă sînt distincte) nu pot fi paralele, deoarece,
în acest caz, or R şi Sar avea unghiuri ega le şi de sens contrar, iardepla-
sarea R S ar fi o translaţie nenulă (compară cu ex. 94) ; or unghiuril e lui
R şi S ar fi inegale (sau ega le şi de acelaşi sens ) , şi ce le două operaţii
RS ş i SR ar fi două rotaţii ega le, însă (ex.1 623-624) 1în 1jurul unor axe
necesar distincte, astfe l că operaţia RS(SR )- (sau RSR- s-) ar fi o trans-
latie nenulă.
' Prin urmare, cele două axe ( dacă sînt distincte) se vor intersecta în
mod necesar într-un punct O.
832. De altfel, grupu l G cuprinde în mod necesar o rotaţie '{, a cărei
axă trece prin punctul O şi este exterioară planului primelor două. In adevăr,
dac,ă R şi S sînt ambele transpoziţii, această rotaţie T este dată (416)
de
produsul RS; dimpotrivă, dacă R de exemplu nu este o transpozi ·ţie, trans-
formata lui S prin Rare, evident, axa exterioară planului care conţine axele
deplasărilor R şi S. ·
Ca atare, 6rice rotaţie U a grupului trebuie să treacă prin punctul O,
deoarece trebuie (831) să întîlnească axele rotaţiilor R, S şi T. ·
833. Ajugem deci la această primă concluzie :
Toate deplasările grupului sînt rotaţii ale căror axe trec prin ace-
' laşi punct.
Vom lua punctul O, în. care sînt concurent e toate axele, ca centru al
unei sfere Z; este clar că va fi suficient, pentru a studia rotaţiile grupului
G, să le aplicăm numai punctelor sfere i Z. ' "
Fiecare axă de rotaţie va tăia sfera Z în două puncte, singure le pe
care rotaţia respectivă le l asă neschimb ate pe sferă; pentru a scurta expri-
marea, vom denumi aceste puncte astfel obţinute poli de rotaţie.
DESPRE POLIEDREL E REGULATE ŞI DESPRE GRUPURILE DE ROTAŢII 419
În gen eral, fi ecare pol de rotaţie este comun mai multor rotaţii ale
grupului . R, cea mai mică 1 ) dintre ele, are ca unghi un submult iplu al
cercului , deoarece , dacă acest unghi ar avea ca măsură m/n (fracţia nJ,/n fiind
ireductibilă ) , ştim că grupul ar cuprinde şi rotaţia de aceeaşi
axă şi de
unghi 1/n, care ar fi mai mică decît prima, dacă n ar fi mai mare decît
1; deci m = 1.
De altfel, toate celelalte rotaţii ale grupului care au aceeaşi poli ca şi
R vor fi puteri ale lui R, deoarece , dacă unghiul a al uneia dintre ele ar
a vea ca măsură un număr cuprins între p/n şi (p +
1)/n, am obţine, înmul-
tind · cu R-P, evid ent , o rotat ie de aceeasi axă si al cărei unghi ar fi mai
~ic decît 1/ n, deci mai mic clecît cel al i'ui R (c~ntrar ipotezei) . Vom.spu ne
c ă n este ordinul polului de rotaţie consider at.
Un pol de ordin n este, evident, comun la n-1 rotaţii, fără a socoti şi
deplasar ea identică.
834. N fiind or dinul grupulu i, un punct oarecare P de pe sferă are
N omoloag e, care se obţin supunînd u-1 consecut iv celor N deplasări ale
grupulu i (inclusiv deplasar ea identică ) . Dacă P nu este un pol de rotaţie,
aceste omoloag e sînt toate distincte , deoarece , dacă două sau mai multe
dintre ele ar coincide în P', acest punct P' ar fi pol într-o rotaţie R', iar
punctul P, pol într-o rotaţie R, omoloagă cu R' (829).
Dimpotrivă, cla c ă P este un pol de rotaţie de ordin n, comun
rotaţiei
H. (de unghi 1/n) ş i puterilo r ei R 2 , . •• , Rn-1, el va coincide cu n-1 dintre
omoloag ele sale. Mai mult, fie P' un alt omolog al lui P, obţinut din P
p rintr-o d eplasare S a grupului şi necoinci zînd cu P; vom avea n omoloag e
·a le lui P , car e vor coincide cu P', anume cele cai:e se obţin din P prin
rotaţiile (v. nr. 827, nota ) S, SR , SR 2 , ••• ,SR-1. De altfel,
acestea sînt sin-
gurele, deoarece , în caz contrar, punctul P' ar fi pol de rotaţie de un ordin
n', superior lui n, şi punctul P ar fi de asemene a, în virtutea celor spuse
la nr. 829, pol de rotaţie de ordinul n', şi nu de ordinul n.
Aş a d a r , numărul de omoloag e ale lui P care coincid cu P' va
fi exact
egal C\l n ; ş i deoarece punctul P' a fost ales arbitrar printre omoloag ele lui
P , putem spune că ce le N omoloage ale lui P vor fi confunda te între ele n
cîte n. În c onseciu-ţ ă, vedem că N este divizibil prin n şi că P are N /n
omoloage distincte (pun ctul P fiind el însuşi cuprins în acest număr) .
835. Rezulta tul obţinut mai sus ne va duce la o relaţie fundamentală
între ordinul N al grupului şi ordinele diverşilor poli de rotaţi e .
În adevăr, fie P 1 un prim pol de rotaţie de ordinul n ; am văzut că
acest punct are N /n1 omoloag e distincte . Pe de altă parte1 însă, polul P
este comun la n 1 -1 rotaţii (fără a socoti deplasar ea identică ) ; omoloag ele sale1
vor fi fi ecare (834) comune la cite n 1 - 1 rotaţii omoloag e cu primele; adică,
în total, N (n 1 - 1) =
n1
N(1 -.!...) rotaţii. Dacă acum există un pol P 2 ,
n .
n eomolog cu P 1 şi ele ordin ) n 2 , acest punct va avea N /n omoloag e distincte ,
2
2
1) Adi c ă aceea, al cărei unghi este mai mic, deplasare a identică fiind bineînţele
s
exclusă.
2) E ste de la sine înţeles (v. nr. 829) că n nu poate fi egal cu n , fără ca
2 1 P1
şi P2 să fi e omoloage .
27*
l.20 NOTAH
care ne dau N
.
(1 - ~) rotaţii. Un al treilea pol
n2
P ( da că există ) ,
3 distin ct
de P 1 , P 2 şi de omoloage le lor, va avea N /n 3 omoloage , care dau N _!_)

n3
(1 -
rot aţii etc. Vom avea deci, în cele din urmă, ca num ă r total
al acestor
rotaţii, o expresie de forma
N (1 - :
1
) +N (1 - :
2
) + ... + N (1 - :P).
În acest număr , deplasare a identică nu est e luată în consid erare , în să
fiecare dintre cele N - 1 deplasări ale grupului figureaz ă d e cîte două ori
(şi numai de cîte două ori), cîte o dată pentru fi ecare dintre cei doi poli
ai
ei, de unde r e laţia la care voiam să ajungem:
N {1 - :J + N (1 - :J + + N (1 - :J = 2 (N - 1),
sau, împărţind cu N,
(1 - :
1
) + (1 - :
2
) + ... + (1 - n: ) = 2 N
2
(28)
Aceasta este ecuaţia pe care o vom rezolva în rap ort cu întregii poz1-
t .i vi (mai mari decît 1) n 1 , n 2 , ..• np , N.
Deoarece numerele n 1 ,n 2 , • •• , n p sînt cel puţin egale cu 2 , fi ecare dintre
paranteze le din membrul întîi este cel puţin egală cu % : prin urmare ,
numărul p al acestor paranteze este mai mic decît 4 (şi nu egal), deoarece
al
doilea membru este mai mic decît 2 (egalitate a fiind exc lusă ) .
Pe de altă parte , al doilea membru fiind cel puţin egal cu 1 (ega li-
tatea avînd loc numai pentru N = 2), în timp ce fiecare dintre paranteze le
membrulu i întîi este mai mică decît 1, nu putem avea p = 1.
836. Dacă p este egal cu 2, ecuaţia (28) se reduce la
~+~=~
n1 n2 N
şi nu are alte soluţii acceptabi le pentru noi d ecît n 1 = n 2 = N, deoarece ,
altfel, ar trebui ca unul dintre numerele n 1 ,n2 să fie mai mare decît N, ce ea
ce este absurd, deoarece N trebuie să fie divizibil prin n 1 ş1 prm n 2 .
Relaţia n 1 = n 2 = N ne arată că nu există decît doi poli de rotaţi e
distincţi IN . = N =
ln1 nz
1)
şi deci o singură axă; ştim · că atunci rotaţiile în
jurul acestei axe sînt toate puteri ale uneia dintre ele. Invers, este clar că
avem astfel un grup . Acesta este grupul de rotaţii pe care îl admite (707)
un unghi poliedru regulat oarecare. ·
837. Să trecem acum la cazul p = 3. În acest caz, există cel puţin
unul dintre numerele n 1 , n 2 , n 3 , care este egal cu 2. Deoarece , dacă a m
avea n 1 >3, n 2 > 3, n 3 >3, fiecare dintre paranteze le din m embrul întîi al
egală
ecuaţiei (28) ar fi cel puţin egal cu 2/3; suma lor ar fi deci cel puţin
cu 2, ceea ce este imposibil . Vom lua deci n 3 = 2, ·şi relaţia (28 ) devine
~ + _!_ = ~ + ~
n2 2 N
. (29)
11 1
DESPRE POLI EDRELE REGULATE ŞI DESPRE GRUPURILE DE ROTAŢII
421
Putem observa im ediat că această ecuatie ar coincide cu ecuatia (15')

de la nr. 715 bis, dacă am înlocui ni, n 2 , . N ;espectiv cu m, n, 2A. '
Numai că aici unul dintre numerele căutate, să zicem ni , poate lua
valoarea 2, dup ă ca re celălalt poate fi ales arbitrar, numărul N fiind egal
(cum reiese din e cuaţia (29)) cu 2n 2 • Nu avem atun ci d ecît doi poli ş i deci
-0 singu ră axă de ordin n 2 , rotaţiil e ,care nu sînt efectu ate în jurul aceste i
axe fiind toate transpoziţii; se vede u şor că axele acestora trebuie să fie
perpendiculare pe prima ş i să formeze între ele unghiuri egale.
Grupurile astfel obţinute au primit numele de grupuri diedricei); un
astfel de grup est e acela pe care îl admite un poligon plan regulat arbi-
trar, sau figura formată de un unghi poliedru regulat şi de simetricul s ău,
-0bţ inut prin prelungirea muchiilor dincolo de vîrf.
Trt:)buie menţionat cazu l cînd n 2 este ega l cu 2. Grupul este- format
atun ci din tre i transpoziţii ale căror axe formează un triedru tridreptunghic .
Dacă vom elimina acum cazul n = 2, raţionam ente le de la nr. 715
1
sînt valabile: ni este în mod necesar egal cu 3, iar na are una dintre valo-
rile 3 , '1, 5. Valorile corespunzăto are pentru N sînt 12, 24, 60.
838. Vom demonstra acum, după cum am anunţat înainte, că fiecăreia
d intre combinaţ iil e astfe l obţinute îi corespund div iziuni ale sfere i în poli-
goane sferice regu late ega le ş i deci (709 bis) poliedre regulate; d e aici decurge,
în par!icufar, existenţa dodec ae drului şi a icosaedrului.
In acest scop, vom construi un triunghi sferic (fig. 439) avînd ca un-
ghiuri (respectiv în A,B,C) 1/ni, 1/n 2 şi1/na dintr-un semicerc. Acest triunghi
poate fi construit , deoarece unghiurile sale satisfac cond iţiile de posibili-
tate enunţate la nr. 378. Unghiul din C va fi drept, deo~rece na = 2; ce le-
lalte dou ă vor fi ascu ţ ite, şi deci (384,Cor.) fi ecar e l atură va fi mai mică
decît un sfert de- cerc mare .
Să luăm simetricul ABC 2 (fig. 439) al triunghiului astfe l construit în
ra p ort cu latura AC ( adică în raport cu planul cercului mare AC). Ansam-
blul acestui nou triunghi cu primul dă un triunghi sferic isosc el, al cărui
unghi la vîrf A are ca măsură (unitatea de unghi fiind cercul întreg) 1: ni.
Est e clar că, în juru l lui A putem aşeza ni (a dică 3) triunghiuri isosce le din
acestea : AB B 2 , AB 2 B 11 A Bi B. Aceste triunghiuri vor fi toate exterio are între
e le (deoarece se vor situa în fus e sferice diferite, avînd ca vîrf pe A) şi
v or acoperi, fără interval şi fără suprapunere, toată porţiunea d e sferă din
imediata vecinătate a lui A. Mulţimea acestor ni triunghiuri isoscele (sau ,
ceea ce este acelaşi lu cru, mulţimea acestor 2ni triun ghiuri dreptunghice)
n e va da, de a ltfel , un poli gon con1Jex; altfel spus, triµnghiul sferic AB 2 Bi ,
de exemp lu , care nu are cu siguranţă nici un punct comun cu arcul
BC B 2 , în afară de punctul B 2 , nu poate să fie nici el traversat de partea
care rămîne din cercul mare B 2 B. Aceasta r ez ultă (AC fiind mai mic decît
un sfert de cerc mare ) din faptul că (384), pe această parte răm asă din B 2 B ,
1) Da c ă împărţim un cerc mare d e pe sferă în n părţi ega le, cele n arce astfel
o bţi nute pot fi considerate, dintr-un anumit punct de vedere, ca fiind laturil e (unele
în prelun g irea a ltora) unui poligon sferic r egulat , care cuprinde o em i sferă întreagă
ş i sfera este împă r ţită în două poligo an e din acestea. Poliedr ul co r esp unz ăto r (un di e-
dru) va avea două feţe confun date într e el e, aşa cum a fost caz ul cu poli go nul r egul a t
de dou ă lat uri (G. P I., p. 1 36 , nota) .
422 NOTAH
distanţa unui punct oarecare la A va fi în mod necesar mai mare decît AB ,

pe cînd (384) pentru latura B 2 B 1 are loc contrariul şi , !J.Cesta va fi cazul ,
a fortio1;i, pentru orice punct interior triunghiulu i sferic. Avem, astfel, un
B. poligon sferic regulat (707) de centru A, care se su-
' prapune peste el însuşi printr-o rotaţie de ordin n1 şi
avînd un pol în A, sau încă, prin cele 2n1 simetrii
în raport cu planele diferitelor laturi duse din A ,
simetrii care ne permit, în mod evident, să obţinem
unele din altele cele 2n1 triunghiuri dreptunghic e
B!J 8 consecutive .
În acelaşi mod vom avea în jurul lui Bun poligon
Fig. 439 regulat cu n 2 laturi, care se suprapune peste el însuş i
printr-o rotaţie S de ordin n 2 şi de pol B sau încă ,
prin 2n 2 simetrii în raport cu laturile celor 2n 2 triunghiuri dreptunghic e
din care este format poligonul.
În sfîrşit, în jurul punctului C se vor grupa patru triunghiuri drept- ·
unghice, şi ele egale sau simetrice, cele adiacente dintre ele fiind întot-
deauna simetrice în raport cu latura lor comună , iar cele opu se derivîn d
unul din celălalt printr-o transpoziţie T de pol C.
839. Acestea fiind stabilite, să construim un lanţ de triun ghiuri drept -
un ghice de ac e astă natură , fiecare nou triunghi fiind adiacenţ unui triungh i
precedent şi simetricul său în raport cu latura lor comună.
Afirmăm că, în orice mod am repeta această construcţie şi oricît am
extinde-o de departe, niciodată două dintre aceste. triunghiuri nu se Por supra-
pune parţial; ele vor putea
fie să coincidă în întregime;
fie să fie adiacente după o latură, cum am explicat, cu simetrie în
raport cu această latură comună;
fie să aibă numai un vîrf comun.
Nu se va întîmpla însă ca ele să aibă puncte interioare comune, fără
să coincidă, nici ca vîrful unuia să fie situat pe o latură a altuia, fără a fi
extremitate a acestei laturi; într-un cuvînt, cum vom mai spune pentru a
scurta exprimarea , ca lanţul să se încheie greşit .
Am mai constatat aceasta în cazul triunghiuri lor c.o nstruite în jurul
unui vîrf comun 1 ).
Să arătăm întîi că aceasta este valabil şi pentru triunghiuri con-
struite în jurul a două vîrfuri vecine, adică pentru două triunghiuri
avînd comun 2 ) cu un acelaşi triunghi de felul lui ABC (fig. 439) unul
vîrful A, de exemplu, iar celălalt vîrful B. Pentru aceasta, este suficient
să observăm , că triunghiuri le grupate în jurul lui A şi care formează împre-
ună un poligon convex sînt toate într-o aceeaşi emisferă în rapert cu cercul
mare BBI> ca şi cu cercul mare BB 2 (fig. 439), şi deci toate în a c elaşi
1 ) Cînd vorbim despre triunghiuri construite în jurul unui v îrf A sau B, avem
în vedere aici triunghiuri construite la acelaşi mom ent în jurul acestui pun ct , şi nu cele
care ar putea să revină aici dup ă un lanţ mai mult sau mai puţin lung de triunghiur i
intermediare care nu au un vîrf în punctul considerat.
2) Aceeaşi observaţie ca mai înainte.
I
DESPRE POLIEDRELE REGULATE ŞI DESPRE GRUPURILE DE ROTAŢII 423
fus 1) de vîrf B, cuprins între două cercuri mari (sau,, mai exact, între cele două
semicercuri mari, mărginite de B şi care cuprind respectiv punctele B şi
1
B 2 ). Dar, toate aceste triunghiuri , construite în jurul lui B, sînt, după
cum ştim, exterioare acestui fus, sau, cel mult, adiacente cu el2), cu
excepţia a două dintre ele (cum sînt ABC şi adiacentul său după AB), care
îi sînt în întregime interioare şi pentru care concluzia noastră a fost stabi-
lită înainte. ,
Să trecem acum la cazul general. Se poate întîmpla ca, după ce am
construit un anumit număr de triupghiuri T 1 , T 2 „ .. , T' care nu se suprapun
parţial, să găsim un triunghi T", adiacent la T' după o latură c, care să se
suprapună parţial peste unul sau mai multe dintre ele? Să relevăm întîi
că c nu poate fi o latură interioară în figura (/2, formată de triunghiuril e pre-
cedente, deoarece simetricul lui T' în raport cu o astfel de latură nu ar fi
altul decît unul dintre triunghiuril e considerate pentru care, prin ipoteză,
încălecarea nu se produce. Prin urmare, c aparţine în mod necesar contu-
rului figurii (/2, şi va trebui să ne întrebăm dacă un poligon sf.eric compus
din laturile c1 , c2 .. . ,cp, aparţinînd toate unor triunghiuri T, poate să se încheie
greşit (fig. 440), laturile extreme c şi cp ajungînd să se încrucişeze într-un
1
punct s, sau, cel puţin să aibă un astfel de punct comun, fără a coincide
Fig. 440
pe toată lungimea lor (acest vîrf s al poligonului fiind extremitate a lui

c11 fără a fi extremitate a lui cp, sau invers) . De altfel, ne putem măr
gini, evident, fără a reduce generalitate a, la cazul în care această înche -
iere greşită este inevitabilă, adică la cazul în care ea se produce cu ne-
cesitate, oricare ar fi latura poligonului luată ca bază a unui nou triunghi,
deoarece, în caz contrar, înainte de a trece la triunghiul T", am începe
prin a le construi pe toate acelea la care putem ajunge fără a fi opriţi de
această latură .
Dacă p este egal cu 2 sau cu 3, suprapuner ea parţială - este imposibilă,
în virtutea celor expuse înainte .
1 ) Dacă ar
fi vorba despre triunghiuri care au comun cu ABC respectiv vîrfurile
A (sau B) şi C, fusul ar fi înlocuit printr-o emisferă determinată de cercul mare BCB'!:
şi care conţine punctul A.
2
) Triunghiul cu vîrful B, adiacent la fus după BC, este totodată
simetricul lui
ABC în raport cu BB 2 ; la fel şi triunghiul adiacent la fus după BEf •
2
424 NOTA H
În cazu l Contrar, fi e d aria li mitată de Cl> ... , Cp Şi exter io ară triunghiu-

r il or construite pînă acum. Să construim noul triunghi T~' , avînd ca bază
latura cp-2 , care pre ce de cu două ranguri latura cp. Prin ipoteză , ar trebui
ca T~' să fie şi el suprapus parţia l cu triunghiuril e construite anterior, ad i că
cel puţin· una dintre laturile dist incte d e cp-2 să taie undeva greş it una dintre
laturile c1 , c2 . „ „ Cp ale liniei noastre poligona le sferice (altfel, T~' , care
-este cel puţin, parţial inter ior lui J, ar fi conţinut în întregime în această
.ar ie şi nu ar putea da loc unei suprapuner i parţiale ) . Nu poate fi vorba de
cp-1 , nici de cp, deoarec e ce le două triu~ghiuri T ", T~' sînt construite în
jurul a două vîrfuri vecine. Obţinem deci, prin introducere a lui T~' , un nou
po li go n sfer ic care se înche ie greş it, dar care are· ce l puţin cu o l at ură mai
puţ in decît cel precedent, deoarece , în orice caz, ce le trei latur i cp_2 , cp-1
ş i cp au fost suprimate ) , în timp ce s-au adăugat cel mult două laturi
1
luate de la noul triunghi) . Continuînd astfel din aproape în aproape, am

micşora numărul p pînă ar deveni ega l cu 2 sau cu 3 , ceea ce ar con du ce la
o contradi cţ i e.
Ip oteza d e la care am plecat este d ec i inadmi s ibilă; mul ţimea noa s tră
ele tr iunghiur i nu se va încheia ni c iod ată g reş it.
P e de altă parte, ajungem în mod n ecesar să acoperim întreaga sferă
c u această mulţim e de triunghiuri . În adevăr, suprafaţa (Q , acoperită de
triunghiuri le noastre, rămîne măr g inită , atît timp cît nu acoperă sfera
întreagă, de unu l sau mai multe contururi poligonale sferice. O latură oare-
care a unuia dintre acest ea ar putea fi lu ată ca b ază a unui nou triunghi,
care va · fi, conform celor de mai sus, în într egime exterior lui (Q. Însă,
n umărul total de triunghiuri d est incte nu poate fi mai mare d ecît Q, cîtu l )
2
dintre aria sfere i şi ar ia triunghiu lui ABC. Prin urmare, cînd vor fi formate
Q tr iunghiuri distincte, sup r afaţa sfer ei va fi tota l acoperită.
P e de altă parte, fiecare dintre triunghiuri va avea un vîrf analog
cu A (vîrful unui un ghi ega l cu 1 / ~ 3) ; toate triunghiuril e p entru care acest
vîrf este comun vor forma împreună, cum a m văzut, un po li gon sferic regulat
cu n 1 laturi. Sfera va fi astfel împărţită , fără int er va le şi fără suprapuner i,
î n poligoane similare; aceasta este condiţia s uficientă, conform ce lor de la
nr. 709 bis, pentru ex iste nţa unui po liedru r egulat avînd ca vîrfuri pe ce le
a le poligoanelo r d e care ne o c upăm.
Vom avea un al doil ea poliedru regulat, conju gat cu primul , grupînd
triunghiuri le în jurul vîrfurilor B (vîrfurile unghiurilor de 1 / n 2 ) , în lo c să
le gr upăm în jurul vîrfurilor A .
Dup ă cum ştim, ex i s t e nţa acestor poliedre r eg ulate impli că existenţa
grupului de rotaţii , astfel c ă problema no astră este în întreg ime rezolvată .
1
) În caz ul reprezentat în fi g. t,t,O, numărnl d e l at uri m a i es'te
redus ş i prin
s uprimarea a două dintre el e (c1 ş i c2 ) l a cea l a lt ă extr emitate a conturului.
) Valoarea exactă a l ui Q (evident, ega l ă cu 2N) nu n e in ter esează pentru
2 moment;
e a va interveni însă m a i d e parte (846).
3 ) Di st in cţia dintre vîrfurile A şi vîrfuril e B nu ar r ezulta din cele arătate în
t ext, d acă n 2 ar fi ega l cu n 1 , adică cu 3 . Nu vom insista asupra completării r aţiona

m entului în ac;est caz, care, fiind cazul tetraedru lui , poate fi considerat ca tratat sufi-
c ient la nr . 711.
I
DESPRE POLIEDRELE REGULATE ŞI DESPRE GRUPURILE DE ROTAŢJ! 425
840. Putem ajunge la acelaşi rezultat, formînd direct grupul şi dedu-

cînd d e aici, urmînd un- raţionament invers celui de mai sus, împărţirea sferei
în poligoane regulate egale?
Vom vedea că aceasta este efectiv posibil. Ştim că grupul căutat trebuie
să conţină rotaţii de ordin nv rotaţii de ordin n 2 şi transpoziţii. Reluînd
triunghiul no stru ABC (fig. 439) şi considerînd rotaţia R de unghi 1/ni
avînd un pol în A, rotaţia S d e unghi 1/n2 avînd un pol în B şi transpo -
ziţia T avînd un pol în C, vom arăta că efectuînd în toate modurile posibile
în număr arbitrar si într-o ordine arbitrară, aceste transformări si inversele
lor, combinaţiile p'roduse care ar rezulta sînt în număr finit . '
Această demonstraţie se bazează pe două relaţii, pe care le vom stabili
între operaţiile R, S şi T.
Presupunînd că n 1 este, de astă dată, în mod nece sar egal cu 3, vom
observa că punctul B este, de asemenea, distinct de B 1 şi de B 2 şi că, mai
mult, unghiul celor două arce de cerc mare BBv BB 2 are ca măsură 1./n 2 ;
deci punctul B 2 este transformatul lui B 1 prin rotaţia S.
Dacă efectuăm însă succesiv deplasările R- şi T, punctul B rămîne
1
1
pe loc (deoarece R- îl duce în B 2 , iar T îl readuce pe B 2 în B ), iar punctul
B 1 vine în B 2 • D eplasarea T R-1 produce deci asupra a trei puncte necoli-
niare (B, B 1 şi ce ntrul sferei) acelaşi efect ca S, astfel că (410) vom avea
(30)
s-1 = RT-1 = RT, (31)
1
deoarece, T fiind o transpoziţie, avem 1 = T.
841. Dacă efectuăm de mai multe ori la rînd rotaţia S, punctul B 1
a re n 2 transformate distincte (transformatul al n 2-lea coincizînd cu B 1 ) ;
fie acestea B 1 , B 2 , B 3 (fig. 441) dacă n 2 = 3; B 1 ,B2 ,B3 ,B4 (fig . 442), dacă
n 2 = 4; B 1 ,B2 ,B3 ,B4 ,B5 (fig. 443), dacă n2 = 5; şi cele n 2 triunghiuri sferice
BB1 B 2 , BB 2 B 3 , ••• sînt toate echilaterale şi egale.
Considerarea acestor triunghiuri ne va ajuta la studiul deplasării .
U = TRTR- 1 •
Fig. 41>1 Fig. 442

426 NOTA H
Dacă vom efectua consecutiv deplasările R- 1 , T , R , T, plecînd de la

punctul B sau de la punctul B 1 , vom ajunge la punctul B 3 în primul caz ,
şi la punctul B 2 în al doilea 1 ). Orice rotaţie în jurul unei axe care tre ce
prin centrul sferei şi care va transforma B în Ba şi B 1 în B 2 va fi deci
\merei! în virtutea celor de la nr. 41.0) identică cu deplasarea U.
Insă, dacă n 2 = 3, transpoziţia avînd un pol în mijlocul C1 (fig. 441 )
al arcului de cerc mare BB 3 transformă efectiv pe B în B 3 ; mai mult ,
triunghiul e·chilateral BB 3 B 1 este transformat ~ntr-un triunghi echilateral
avînd şi el o latură după BBa, însă situat, în raport cu această latură , în
c e alaltă emisferă decît B 1 . Al treilea vîrf al acestui triunghi , noua p oziţie
-a punctului B 1 , nu poate fi altul decît B 2 .
Aşadar, U este tran spoziţia avînd un pol în C 1 •
Dacă n 2 = 4, triunghiul sferic echilate-
ral BBaB4 (fig. 442, al doil ea transformat a l
lui BB 1 B 2 prin S) admite o rotaţie de unghi
egal cu 1/3 dintr-un cerc, transformata lui R
prin S 2 şi al cărei pol, transformatul lui A ,
îl reprezentăm în A 2 (fig. 442). A.ce ast ă ro-
6z taţi e duce pe B în B 3 , în ac e la ş i timp pun c-
t ul Ba venind în B 4 şi punctul B 4 în B, punctul
B 1 , ·simetricul lui Ba în raport cu planul cer -
cului mare BB4 , vine într-un punct simetric
cu B 4 în raport cu planul cercului mare BBa,
adică în punctul B 2 • Aşadar această rotaţi e,
'3 de ordinul 3, este identică cu deplasarea U.
Fig. 443 În sfîrşit, dacă n 2 = 5, o rotaţie de unghi
• egal cu 1/5 din c~rc avînd un pol în 8 4
(fig. 443) transformă B în Ba (deoarece triunghiul sferic BBaB4 este echila -
t eral şi are unghiul egal cu 1/5); ea duce, de asemenea, punctul B 5 în B
şi deci punctul B 1 din nou în B 2 , deoare ce unul este simetricul lu i
B 4 în raport cu planul cercului mare BB 5 , iar celălalt, simetricul lui B 4
în raport cu planul cercului mare BBa· Aşadar, această rotaţie de ordinul
5 coincide cu U.
842. Acestea fiind stabilite, să considerăm produsele pe care le putem
forma cu factorii R, S, T, luaţi în număr oarecare şi în orice ordine posibil ă .
În fiecare dintre aceste produse, putem înlocui, e-yident, mai mulţi fact or i
consecutivi prin produsul lor gata efectuat, clar este de la sine înţeles, cum
am reamintit şi înainte, că, în general, nu avem voie să intervertim ordi-
nea factorilor. În aceste condiţii, fac impresia că produsele astfel obţinut e
sînt în număr infinit; vom demon stra că nu este aşa şi ajungem astfel să
stabilim că produsele de depla s ări sînt în număr finit . Vom fi dat astfe l
d e monstraţia cerută, d eoarece produsele de care ne ocupăm formează, conform
modului în care le-am definit, un grup.
1 ) De exemplu , d eplasar ea R - 1 duc e B în
B 2 , p e car e T îl trans.formă în B, care
este dus în B 1 prin R, T tra n sformînd apoi pe B 1 în B 3 (deoarece T permută între ele
triunghiurile adiac ente BB 2 B 1 , BB2 B 3 ).
DESPRE POLIEDRELE REG_ULATE ŞI DESPRE GRUPURILE DE ROTAŢII
Pentru a ajunge la această demonstraţie, vom începe prin a substitui

fiecărui factor S valoarea sa T R- , în virtutea rel~ţiei (30). Simbolurile pe
1
care vom avea să le considerăm vor fi deci compuse din factori R şi T.

Ori de cîte ori vom avea două litere T consecutive, le vom putea suprima,
dat fiind că T 2 = 1. Tot astfel, R 3 fiind egal cu 1, înseamnă că nu vom
păstra niciodată mai mult de două litere R consecutive, şi chiar, cînd vom
avea două, vom înlocui produsul lor R 2 prin R- În aceste condiţii, fiecare
1
dintre deplasările considerate va fi reprezentată printr-un simbol compus

1
din litere T, care alternează cu litere R sau R- .
O aceeaşi deplasare poate fi însă reprezentată prin niai multe simbo-
luri de forma precedentă; vom presupune (sîntem în drept să o facem ) că,
printre aceste simboluri echivalente, l-am ales pe cel mai scurt. Vom con-
strui deci o tabelă cuprinzînd toate simbolurile de forma indicată, astfel ca
nici unul dintre ele să nu poată fi înlocuit printr-un simbol echivalent însă
mai scurt; şi vom arăta că numărul de simboluri din tabelă este limitat.
843. În primul rînd, succesiunea T R-1 nu poate figura mai mult decît
de două ori consecutiv (pentru n 2 = 5 sau n 2 = 4; şi mai mult decît odată
pentru n 2 = 3), deoarece substituţia T R- = S este de ordinul 5 şi deci
1
1 1 1
S3 = T R- T R- T R- poate fi înlocuit prin simbolul mai scurt 1 )
s-2 = RTRT.
Tot astfel, semnul R (a lternînd cu T) nu poate figura mai mult decît
de două ori consecutiv, şirul RT RT RT = s-3 fiind înlocuit prm 5 2 =
= TR- 1 TR- 1•
Mai mult: succesiunea T R- , de exemplu, nu poate figura de două
1
ori la rînd, decît la una dintre extremităţile simbolului; în adevăr, dacă ar

apărea de două ori consecutiv în interiorul simbolului, el ar fi înmulţit
la dreapta cu operaţia T şi la stînga cu operaţia R (sau, în mod excepţio
nal2), cu R-1 ), ceea ce ar da şirul
... RTR-1 TR- 1 T ...
Dacă vom înlocui însă aici
T R- T R-1 = 5 2 cu RT RRTT = 5-3
1
'
obţinem
... RRT RTRTT... ,
ceea ce (deoarece T 2 = 1 ş 1 R2 = R-1 ) se reduce la
... R-1 TRTR ... ,
simbol cu o literă mai scurt decît primul.
1 ) Simbolul astfel scurtat s-ar mai reduce, în general, deoarece prima literă T
a şirului T RT Rar fi în contact cu un T precedent, ceea ce ar permite suprimarea ambelor,
ca şi pentru ultima literă R (cf. mai jos).
2 ) Această ipoteză este de pe acum inadmisibilă, dacă R nu este prima literă
din stînga a simbolului, căci ar fi precedat de un T, dînd pentru a treia oară

un şir TR- 1 •
428 NOTA H
Tot astfe l , succesiunea RT nu poate figura de două ori la rînd decît

la una dintre extremităţile simbolului.
În consecinţă, cu excepţia extremităţilor, vedem că literele R şi R-1
(amestecate cu litere T) alternează regulat , altfel spus, că ordinea este
.. . RTR-1 TRTR-1 TRTR-1 T ...
Însă produsul T RT R-1 este tocmai deplasarea pe care . am denumit-o

U, şi am constatat că această deplasare era de ordin finit (de ordinul 5,
pentru n 2 = 5).
Ca atare, concluz ia noastră este stabilită: simbo lul nostru cuprinde cel
mult produsul U, scris o dată sau d e două ori1 ), putînd fi precedat şi urmat
de litere R sau R-1 în număr ce l mult egal cu 2 (amestecate cu litere T);
si este clar că nu există decît un număr finit de simbo luri, astfel formate
( ţinînd seama de diversele reduceri pe care le-am indicat înainte, se va
ver ifica , de altfel, uşor că acest număr este de 60, şi că este de 12 pentru
n 2 = 3, de 24 pentru n 2 = 4).
844. După ce am demonstrat astfe l că fiecărei combinaţii de întregi
găsiţi la nr. 837 îi corespunde efectiv un grup finit, ne mai rămîne să
arătăm că nu-i corespunde decît unul singur, dacă nu considerăm ca distincte
două grupuri asemenea (adică în care uuul se deduce din celălalt, transfor-
mîndu-i toate rotaţiile printr-o aceeaşi deplasare). Aceasta nu este ev ident ,
deoarece, dacă ştim că fiecare dintre grupurile căutate trebuie să conţină
rotaţii R,S,T de ordine respective n 1 ,n 2 şi n 3 = 2, nu ştim încă dacă printre
polii acestor rotaţii sînt unii s ituaţi în vîrful unui triunghi de natura celor
din fig. 439.
Mai rămînem, îndeosebi, să demonstrăm că fiecăruia dintre grupurile
considerate îi corespunde o împărţire a sfere i în poligoane regulate ega le.
845. Aceste două rezultate se vor deduce ambele dintr-o notiune extrem
de importantă a teoriei de care ne ocupăm, anume aceea de do,meniu funda-
mental sau domeniu redus.
Să considerăm un punct A de pe sferă şi să numim domeniul acestui
punct regiunea formată de punctele mai apropiate de A decît de oricare
dintre omoloagele sa le A 1 ,A 2 ,„. Punctele acestui domeniu sînt, evident ,
ce le situate în aceeaşi emisferă cu A, în raport cu fiecare dintre cercurile
mari perpendiculare prin mijloacele arce lor AA 1 , AA 2 „. ; domeniul lui A
este deci un poligon sferic conrex, mărginit de arce luate de la toate cercurile
mari considerate sau de la o parte dintre e le.
Punctele A1'A 2 „., omoloagele lui A, vor avea şi ele domeniile lor
respective D1 ,D 2 ,„. Toate aceste domenii sînt exterioare unele faţă de altele,
iar mulţimea lor acoperă sfera întreagă; în adevăr, un punct arbitrar P de
pe o suprafaţă aparţine întotdeauna unuia dintre aceste domenii, şi, în
1) Dacă produsul U ar figura de trei ori, l-am înlocui (cum am procedat pentru
S3) prin u- 2 = RTR-1 TRTR- 1 T, care este un simbo l mai scurt.
DESPRE POLIEDRELE REGULATE ŞI DESPRE GR UPURI LE DE ROTAŢII
general, numai unuia, anume aceluia care corespunde omologului celui rna1
apropiat1 ) de P al lui A .
Să presupunem întîi că punctul A nu este un pol de rotaţie, astfel că
punctele A 1 ,A 2 .• . , toate di stincte, sînt în număr egal cu ordinul N al
grupului.
Toate domeniile D,D 1 ,D 2 ,„. sînt egale între ele, fi ecare dintre ele es le
transformatul lui D printr-o deplasare a grupului, şi numai prin una. De
exemp lu, domeniul D1 este transformatul' lui D prin deplasarea care duce
pe A în Al> deoarece, da că P este un punct din D , iar P 1 transformatul
său, distanţa A 1 P 1 (ega lă cu AP) este mai mică decît distanţa punctului
P 1 la A 2 , d e exemplu ( ac eastă di s tanţă fiind egală cu distanţa lui P la omo-
logul A' al punctului A, care a junge în A 2 ) .
Astfel , fiecar e dintre dom eniile D,D 1 ,D 2 ,„. cor espund e unei depla săr i
perfect determinate a grupului . ·
Orice punct P 0 de pe sfe ră are un omolog, şi în general 2 ) unul singur
în domeniul D, pentru că P 0 este conţinut în unul dintre omoloagele lui D.
Se num eşte domeniul fundam ental al grupului G, sau domeniul redus
în raport cu G, orice domeniu care, la fel cu D , se bucură de proprietatea
de a conţine un omolog al fiecărui punct de p e sferă, · şi numai
unul singur.
Aria unui domeniu redus este, evident, cîtul dintre aria totală a sferei
ş i numărul N de rotaţii ale grupului. -
846. Să presupunem acum că A este un pol de rotaţie de ordin 3 )
n 1 sau n 2 . Atunci punctele A 1 ,A 2 ,„. sînt în număr mai mic decît N, şi
domeniile D ,D 1 ,D 2 ,„. încetează de a mai fi domenii r eduse 4 ) . Ele continuă
să fi e însă egale între ele, exter ioare şi să -acopere în totalul lor întreaga
s feră (raţionamentele expuse înainte, r eferitoare la aceasta, subsistă). Vom
arăta că fiecare dintre aceste domenii (s ă zicem, D) este un poligon sferic
regulat.
Pres upunînd că polul A este de ordin n 1 , domeniul său D va conţine
exact n 1 omoloage ale unui pun cţ det erminat (distinct de A, de diametral
opusul său şi de omoloage le lor). In particular, el va conţine poli de ordinul 2,
în număr d e n 1 . 'Fie C unul dintre a ceş tia; tran sformatul lui A prin trans -
poziţia cores punzăt oar e se obţine, prelungind arcul de cerc mare AC printr-un
arc egal CA 1 , lu at pe acelaşi cer c. Prin urmare, cercul mare dus prin C,
p erpendicu1ar pe AC, va co ffţin e o latură a poligonului D, c·u condiţia ca
1 ) Da că ex istă unul sa u mai multe omoloage a le lui A avînd distanţa la P minimă,
punctul P este, evid ent, com un mai multor domenii adiacente.

0 este iar ăş i comun la două sau
2 ) Cazul de excepţie este ace la în care punctul P
mai multe domenii alăturate.
3 ) Cititorul va studia fără dificultate cazu l cînd A est e un pol d e ordinul 2, care,
de a ltfel, nu oferă un inter es deosebit.
4 ) De a ltfe l , es te u şo r să formăm; cu ajutorul lui D, un domeniu redus D'.
Este suficient să r ed uc em, la rîndul să u, dom en iul D în raport cu r otaţ ia R, adică să

lu ă m ca D ' o porţiun e din D ca r e, ad unată la cele n 1-1 transformate prin rotaţia R şi
prin puterile ei, acoperă p e Do dată ş i numai o dată. D ' va fi , d e exe mplu, porţiunea
comună lui D şi unui fus d e vîrf A ş i de unghi 1 /n 1 .
Da că arcele d e cerc mare care mărginesc fusu l sînt AB, AB 2 (fig. l139), r egăs im
p entru domeniul redus triunghiul isoscel ABB 2 •
„
430 NOTA H
acesta să nu fie în întregime exter ior (cu excepţia pun ctului C), ceea ce se
va întîmpla, dacă şi numai dacă poligonul are un unghi în C.
Tot astfel, vom avea în D un număr n 1 d e poli de ordinul n 2 • Fie B
unul dintre ei; rotaţia corespunzătoare S, efectuată consecutiv în ambele
sensuri, va da pentru A două omoloage A 1 ,A 2 , şi poligonul D se va situa
în întregime de aceeaşi parte în raport cu fie.:are dintre arcele de cerc mare
perpendiculare pe mijloacele arcelor AA 1 şi AA 2 , adică de arcele de cerc
mare bisectoare ale unghiurilor ABA 1 , ABA 2 • EI va avea- deci neapărat un
vîrf în D, unghiul în acest vîrf fiind egal-cu 1/n 2 sau mai mic.
Să aplicăm acum poligonului sferic convex D corolarul de la nr. 695,
referitor la aria unui poligon sferic, corolar care poate fi enunţat, evident,
astfel: suma unghiurilor exterioare ale unui poligon sferic conf.Jex este mai
mică decît 4 dr, diferenţa (măsurată în unghiuri drepte) fiind ega lă cu aria
poligonului, măsurată luînd ca unitate aria triunghiului tridreptunghic.
Aici lu ăm ca unitate de unghi cer~ul întreg, astfel că suma unghiu-
rilor exter ioare va fi mai mică decît 1. ln aceste condiţii, trebuie să luăm
de asemenea ca unitate de arie una de patru ori mai mare, adică să o luăm
ega lă cu emisfera. Aria domeniului D va avea atunci ca măsură 2n1 /N, deoa-
rece e~ este de n 1 ori aria unui domeniu redus.
lnsă, există cel puţin n 1 unghiuri exterioare (în polii de ordinul n 2 ),
.
f iecare d.mtre e I e f". .. ega I cu -1 - -1 . .V om avea d ecI.
Im d ce I puţm
2 n2
1- 2 n1
N
>- n1 (~ -
2
-2__ ) '
n2
ega litatea avînd loc numai în cazul cînd nu avem alte unghiuri decît
cele considerate ŞI cînd fiecare dintre •un ghiurile exterioare are exact
1 1
valoarea - - -.
2 n2
Această relaţie poate scne însă
f 1 1 2
-+->--+-
n1 n 2 N 2
şi formula (29) ne arată că are loc tocmai ega litat ea .

Aşadar, poligonul ]) are exact n 1 unghiuri (în punctele sim il are cu B)
de mărimea 1/n 2 şi deci exac t n 1 laturi, care sînt arce de cerc mare ce trec
prin cei n1 poli similari cu C (adică prin polii de ordinul 2 cei mai apro-
piaţi de A) şi normale la arcele AC coresp unzătoare.
D es te efectif.J un poligon sferic regu lat , deoarece este convex şi toate
laturile sale se obţin unele din altele prin aplicarea repetată a rotaţi ei R.
Deoarece ştim că sfera este acoperită fără intervale şi fără suprapuneri
de N /n 1 poligoane regulate ega le cu D, a doua concluzie e nunţată la nr.
844 este demonstrată.
Prima este şi ea demon strată, deoarece am constatat că doi poh de
rotaţie consecutivi B şi C, situaţi pe perimetrul poligonului D, formează C'.1
A un triunghi sferic ale cărui unghiuri au ca măsură
A 1 A 1 A 1
A=-, B=-, C= -.
2~ 2~ 4
TEOREMA LUI CA UCHY REFERITOARE LA POLIEDRELE CONVEXE t.31
Dubla problemă rezolvată în cele de mai sus: .

- formarea unui grup prin împărţirea domeniului total în regmm
o moloage, cu ajutorul unui poligon fundamental;
- invers, construirea poligonului fundamental cu ajutorul grupului,
·p e care-l presupunem,, dat ,
se . prezintă în mod cu totul analog în cercetările asupra grupurilor
f uchsiene , la care am făcut aluzie în · nr. 830. Metodele prin care o rezol-
vă m sînt ce le din care ne-am inspirat la nr. 838-839, precum şi la nr. 844
:ş i 845 (numai că, în primul caz , întîmpinăm noi dificultăţi, ~in cauza fap-
"tului că este vorba despre o infinitate de transformări).
NOTA K .
TEOREMA LUI CAUCHY REFERITOARE LA POLIEDRELE CONVEXE
847. Teorema conform căreia două triunghiuri sînt egale dacă au latu-
- !l'il e resp ectiv egale nu se extinde, evident, la poligoanele cu mai mult de trei
latur i.
Dimpotrivă, în spaţiu, avem următoarea teor e mă.
Două poliedre convexe care au feţele respectiv egale (429, nota 2) şi la
fe l dispuse sînt egale sau simetrice .
Teorema nu se aplică poliedrelor concave. De exemplu, să considerăm
u n poliedru , astfel ca 1 ) o anumită porţiune Ta suprafeţei sale să fie mărgi
n ită de un anumit contur plan . Înlocuind , acea.stă suprafaţă parţială T
.prin simetrica ei în raport cu planul conturului respectiv (fără a modifica
restul suprafeţei ) , obţinem un poliedru diferit de primul, deşi feţele sale
:S Înt poligoane egale cu feţele celui dintîi.
848. Metoda folosită pentru a demonstra această teor e mă şi al cărei
prin cipiu i se datoreşte lui Cauchy 2 ) se bazează pe trei leme.
Primele două se referă la unghiurile poliedre convexe sau, ceea ce
.este ac e la ş i lu cru, la poligoanele sferice convexe.
Să în cep em prin următoarele observaţii simple.
I. Fie un poligon concav, adică avînd proprietatea că una dintre latu-
r ile sale A B, prelun g ită, pătrunde în interiorul s ău. Vei exista cel puţin
i ncă o lat u ră cwînd aceeaş i prQprietate, şi ea va aparţine în ~mod necesar cel
ip Uţ in uneia dintre cele două laturi imediat vecine cu AB. In adevăr, fie M
u n punct situat pe prelungirea lui AB şi interior poligonului (sau situat pe
p erimetrul său). Cel puţin unul dintre arcele MA,MB, exterioare lui AB
·est e minor (deoarece suma lor este mai mică decît cercul întreg) ; dacă
.acesta este cazul lui MB, de exemplu, atunci latura poligonului care urmează
lui AŞ în punctul B lasă pe A şi pe M de o parte şi de cealaltă.
ln particular, într-un patrulater concav, avem întotdeauna_două laturi
-consecutive, ale c ăror prelungiri pătrund în poligon . ·
) E ste cazul icosaedrului regula t (fig. 365), dacă luăm ca T mulţimea fe ţe lor
1
a vînd un vîrf comun. T este atunci, evident, suprafaţa later a lă a un ei piramide regu-
l a te ş i poate fi consid e rată ca mărginită de planul bazei acestei piramide.
) Cauchy a e nunţat în mod incorect lema III. Demonstraţia n-a fost stabilită
2
i ntr-un mod exact decît r ecent, d e către Lebesg.u e .

432 NOTA K
II. .ArcuJ d~ cerc mare minor care uneşte punctele A, L de pe perime-

trul unui poligon convex P (de exemplu o diagonală, adică· cel care uneste
două vîrfuri neconsecutive ), arc interior poligonului (373 bis), îl împa~te
pe acesta în două poligoane parţiale p, p 1 , care sînt de asemenea ambele
c?nvexe. Deoa.rece latura AL pe care am considerat-o ar fi, conform ipotezei ,
smgura a cărei prelungire ar putea să pătrundă în p sau în p 1 , ce ea ce este
imposibil, potrivit observaţiei precedente. .
III. Reciproc , dacă două poligoane convexe, p, p 1 sînt adiacente dup ă
o latură AL, suma unghiurilor din A si a unghiurilor din L fiind mai
mică decît 2 dr (fig. 444), ele formează, p~in reuniunea lor, un poligon total
P, de asemenea convex.
Cercul mare AL si cercurile mari AB si LK din
care fac parte laturile'lui p, adiacente la iL, . deter-
mină fiecare cîte o emisferă care conţine în întregim e
pe p şi mărginesc deci împreună un triunghi sferic T
(regiunea comună acestor trei emisfere), care se bucură _
de aceeaşi proprietate. Tot astfel, p 1 este cuprins
p înt1'-u·n triunghi sferic T 1 avînd drept o latură pe AL ,
L celelalte două urmînd arcele de cerc mare AB1 , LK1
(laturile lui Pll adiacente la AL), prelungite pînă la
intersecţia lor. În plus, triunghiul T 1 este interior
celui pe care l-am obţine, schimbînd direcţia uneia
dintre laturile AB1 , LK1 , astfel îndt să mărim unu l
dintre unghiurile din A sau din L, deci el este inte-
rior triunghiului pe care l-am obţine mărindu-le pc
ambele; în particular, conform ipotezei referitoare la
aceste unghiuri, el va fi interior triunghiului T' cu
care are o latură. comună AL, celelalte două latur i
fiind (compară cu nr. 695 ) cele ale lui T, prelungite dincolo de A şi d e L
respec~iv, astfel încît să constituie cu T un fus <I>.
ln aceste condiţii, dacă prelungim o latură oarecare a lui p, cercu l
mare astfel obţinut nu va putea, potrivit ipotezei, să inters ecteze nici o alt ă
latură a lui p; pentru a ieşi din p, el va trebui să taie, în punctele m ,
n, cele două laturi ale fusului; aşadar, el nu va putea să pătrundă în p', deoa-
rece pentru aceasta el ar trebui să taie din nou aceste laturi, ceea ce nu ·se
poate decît în punctele diametral opuse lui m şi lui n, care sînt ex t erioare
fusului. Prin urmare, un astfel de cerc mare nu va putea să pătrund ă în p 1 .
. Pentru un motiv analog, cercul mare din care face parte o latură a
lui p 1 nu poate pătrunde în T, ceea ce confirmă concluzia noastră.
IV. Un caz limită de poligon convex este, evident, cel în care două
(sau mai multe) laturi ar veni în prehmgire, un unghi (sau mai multe)
· devenind egal cu 2 dr.
Observatiile II si III de mai sus şi consideraţiile care urmează se
aplică şi uno~ astfel de cazuri limită.
848 bis. Acestea fiind stabilite, avem următoarele leme:
Lema I. Dacă într-un . poligon sferic toate laturile, cu excepţia uneia ,
rămîn constante, în timp ce u~ighiurile neadiacente la latura variabilă cresc
toate sau descresc toate (cu excepţia celor care rămîn co1istante) însă în aş a
TEOREMA LUI CAUCHY REFERITOARE LA POLIEDRELE CONVEXE 433
fel încît poligonul să rămînă mereu co1wex, latura fJariabilă creşte sau descreşte,
în acelaşi. timp cu unghiurile.
Vom deosebi trei cazuri.
P r i m u l c a z. Un singur unghi nead iacent la latura fJa riabilă
dife ră în ce le două poligoane. Fie ABCDEF un poligon sferic (fig. 445),
despre care presupunem că
1° laturil e AB, BC, CD, DE, EF rămîn constante;
2° unghiurile din B,C,E, de exemplu, rămîn de asemenea constante,
un ghiul din D putînd dimpotrivă, să varieze;
3° poligonul rămîne mereu convex.
Afirmăm că, dacă unghiul din D creşte sau de screşte, ultima latură
AF creşte sau descreşte concomitent .
În adevăr, să .ducem arcele de cerc mare minore (deci F
inter ioare poligonului) AD, DF. A
Întrucît laturi le AB, BC, CD rămîn constante, la fel \
ca şi un ghiurile din B şi din C, poligonul sferic convex \ E
ABCD rămine invariabil (deoarece cunoaşterea acestor
elemente este, evident, suficientă pentru a construi poli- f3
gonul). De aici rezultă că latura AD rămîne şi ea constantă,
ca şi unghiul celor _ două cercuri ma.ri CD, DA.
Pentru un motiv cu totul analog, arcul de cerc mare DF este Fig. 445
de mărime constantă, ca şi unghiul pe care-l formează cu DE.
De aici tragem concluzia că unghiul variabil din D al poli gonului
sferic variază în ace laşi sens cu cel din triunghiul ADF, pentru că nu diferă
de acesta decît prin adăugarea a două porţiuni constante.
T eorema de la nr. 379 ter ne sp un e în să că, laturil e AD şi DF ale
triunghiului sferic ADF fiind constante, latura AF creşte sau d escreşte
· odată cu unghiul din D.
Vedem că, în condiţ iil e pe care le-am considerat, am putut înlocui
examinarea poligonului ABC DEF prin aceea a triunghiului ADF; altfel
spus, am putut suprima toate vîrfurile în care un ghiurile au rămas constante.
A 1 d o i 1 e a c a z. Numai douc'i unghiuri fJariază. Procedînd ca
mai sus, sîntem cond uşi Ia cazul a două patrulatere ABCD, A' B'C' D', în
care presupunem A' B' = AB, B'C' = BC, C' D' = CD, B' >B, C '' >C,
cele două patrulatere fiind convexe . Afi1măm că A' D' >AD.
Pentru a demonstra, vom roti latura CD în jurul extremităţii e i C,
spre interioru l primului patrulater, încît să mărim unghiul din C. Cît timp
această rotaţie poate fi efectuată fără ca patrulaterul să înceteze de a fi
convex, sîntem în condiţia din primul caz, deoarece un ghiu l din D nu
variază. Deci,
a) Fie CD 0 un arc de cerc mare, ega l cu CD şi ·care formează cu
BC un unghi BCD 0 = C'. Dacă patrulaterul ABCD 0 este convex, îi putem
aplica concluzia anterioară, şi noua l atură AD 0 va fi mai mare decît AD. Pe de
altă parte, ·compar·aţia acestui nou patrulater convex ABCD cu A' B'C' D',
0
ne arată că AD 0 este, l~ rîndul ei, mai mică decît A' D', deoarece
~n,ghiul" BC D·;
este egal cu C', pe cînd B este mai mic decît B'.

NOTA K
b) Acest raţionament iş1 pierde însă valabilitatea (cum se vede din

exam inarea fi g. 446), dacă rotaţia laturii CD este oprită în Di, înaintea
poziţiei dorite, prin faptul că patrulaterul încetează de a mai fi convex,
adică înc et ea ză să fie în întregime cuprins
în aceeaş i e misferă în raport cu una dintre
laturil e sa le.
Patrulaterul variabil CBAD ajunge la
limita de convexitate (nr. 848, IV), cînd D
8 ajunge în Di, primul punct de int ersecţ i e 1 )
al cercului de pol C şi de rază s f er i că CD
cu prelungirea lui BA, punct pentru
care avem
CD 1 =CD C'D', B"""cD i < c" '.

ş1, în plus , astfel ca D să fi e interior 2 ) triunghiului sferic ACDi, astfel că
AD +
DC < ADi DiC,+
adică
AD< ADi·
C= C', vom
Da că această pozrţie CD 1 a fost at insă înaintea valorii
continua să r e purtăm arce ega le cu CD= C' D' în dir ecţ iil e CD 2 (f ig 446),
care form ează cu BC unghiuri crescînde; nu vom lă sa în să arcul DA fix:
îl vom repurta în BA 2 , în lun gul arcului de cerc mare minor ) BD 2 .
3
"""" """"
D e a ltfel (în virtutea faptului că BCD 2 > BCDi), vom avea, nu numai
BA 2 = BA < BD 2 ,
Cl Ş1
,..
În felul acesta vom face ca unghiul BCD 2 = C să cre ască (fig. 446) ,
pînă vom avea fie C = C', fie B = B'.
Dacă vom obţin e întîi C = C', raţionamentul nostru precedent sub-
sistă. În a doua eventualitate, Î3 = B' cu C-<. C', vom avea
BD 2 -<. B'D' ,
. 1 ) D e a ltfel , se p oate întîmpla ca punctul mobil D, după ce a traversat în D 1
prelungirea lui BA, să o traverseze a doua oară ş i să reintre în e mi sfer a sa de plecare,

înainte de a ajunge în poziţia D 0 •
Da că este însă astfe l, patrulaterul ABCD 0 este convex ş i nu ·treb ui e să modificăm
nimic în primul nostru raţionament.
2 ) În v irtutea ordine i în care se sticced în jurul lui C arce l e CA, CD şi CD 1 ,
D şi D 1 sînt de aceeaşi parte a l u i CA, în timp ce D şi A s înt de aceeaşi parte ca CD 1 •

Pe de altă parte, C şi D sînt de aceeaşi parte a lui AD 1 , deo a r ece ABCD este convex.
Egalităţile şi _ inega lit ăţ il e sc ris e aic i a u loc, fie între unghiuri , fie într e a r ce de
cerc mare.
3 ) Arcul BD
2 n u poate deveni
ega l cu un semicerc mare, deoarece dacă D 2 ar
fi diametr a l op u s lui B, CD 2 ar f i în prelungirea lui BC, p e cînd unghiul din C rămîne
mai mic de 2 dr .
TEOREMA LUI CAUCHY REFERITOARE LA POLIEDRELE CONVEXE
435
de unde, prin scăderea cantităţilor

egale BA 2 = B'A', avem
A'D' >A 2 D 2 >AD.
C a z u 1 g e n era 1. Unghiurile care cresc la trecerea de la primul
poligon P la al doilea poligon P' sînt în număr oarecare n mai mare decît 2.
Fie ce le două linii poligonale sferice convexe AB... LM, A' B' ... L' M' avînd
laturile respectiv egale, însă n unghiuri mai mari
în a doua decît în prima şi care, închise res-
pectiv prin arcele AM, A' M', dau cele două
poligoane convex.,e P ,P'. De altfe l , deoarece teo-
rema este demonstrată pentru n = 1, 2, o putem
demonstra pentru toate valorile lui n mai mici
decît aceea care ne interesează. p
Ca şi înainte, putem iarăşi, fără a micşora C K
generalitate a, să presupunem că cele două laturi
extreme AB, ML se termină în deuă vîrfuri
A I\ A A Fig. 447
B,L în care avem B < B', L < L'. Să ducem atunci
arcul diagonal BL (fig. 447 ) , care descompune astfel poligonul P în două
părţi,
dintre care una (despre care vom spune, prin convenţie, că este
„deasupra" arcului BL) este patrulateru l convex ABLM, p.e cînd cealaltă,
,, I\ .
BC„. KL, va fi „dedesubtu l" lui BL. Dat fiind că B < B', unghiul ABL
"
va fi mai mic decît va loarea ()( = B' ...............
- LBC (fig. 447) şi, tot astfe l , unghiul
" ............... -
M BL va fi inferior valorii ~ = L' - BLK.
Procedînd aşa cum s-a arătat în cazu l precedent, vom putea, mărind
unghiurile din B şi din L, fără să schimbăm lungimile laturilor AB, LM,
să înlocuim patrulateru l ABLM printr-un alt patrulater convex Q (sau la
1
limita de convexitate ) , astfe l încît să dăm un ghiurilor din B şi din L a le
acestui patrulater valori mai mici sau ega le respectiv cu ()( şi cu ~' ega li-
tatea avînd loc cel puţin în unul dintre aceste două cazuri; în plus, latura
liberă A 1 M 1 a acestui nou patrulater va fi mai mare decît AM. Cu porţiu
nea p a poligonului P de deasupra lui BL, patrulateru l Q va forma un nou
1
poligon P 11 , care va fi convex (848 , III) ş i va avea cu P' relaţiile indicate
în ipoteza lemei noastre, însă numai cu cel mult n - 1 unghiuri diferite,
pentru că avem acum ce l puţin una dintre egalităţile Î3 = B', L = L'.
Presupunîn d lema stabilită în aceste condiţii, avem
A'M' >A 1 M 1 >AM.
Lema II. Fie un unghi poliedru care rămîne convex şi ale cărui feţe sînt
constante. Acest unghi fiind considerat în două poziţii diferite, punem semnul
+ muchiilor diedrelor care au crescut şi semnul - muchiilor celor care s-au
micşorat.
Dacă ocolim atunciunghiul poliedru într-un sens determinat, vom găsi
ce l puţin patru schimbăride semn.
În primul rînd, trebuie să aibă loc schimbări de semn; altfel spus,
nu este posibil ca toate diedrele să fi variat în acelaşi sens; în adevăr, altfel,
t,36 NOTA K
am văzut că toate feţele, cu excepţia uneia, fiind coi1stante, aceasta din urm ă
ar trebui să varieze, contrar ipoteze i.
Numărul a cestor schimbări d e semn trebuie să fie par, deoarece, la
sfîrşitul numărătorii, după ce ani parcurs complet unghiul poliedru, revenim
la semnul iniţial.
Acest număr nu poate fi egal cu 2. Altfel spus, vîrfurile poligonului
sferic corespunzător ABCDEF nu pot să fie împărţite în două clase - de
exemplu, ABC, DEF - astfe l ca primele, toate consecutive, să nu aibă
semn 1 ) sau să fie afectate "de semnul +,
iar ce lelalte să fie fără semn sau
afectate de semnul - .
În adevăr, să presupunem, p entru o clipă, că este aşa ş i să unim unul
dintre vîrfurile C,D, între care constatăm prima sch imbare de semn, cu
unul dintre vîrfurile A,F, între care avem a doua schimbare de semn, prin-
tr-un arc de cerc mare diagonal (de exemplu, D A) 2 )
Ajungem im ediat la o contradicţie, deoarece, în virtutea lemei I , acest
arc AD ar trebui să fi crescut ca latură a poligonului ABCD şi ar trebui să
se fi micşorat ca latură a poligonului DEF.
Aşadar, numărul schimbărilor de semn este cel puţin egal cu 4.
849. Lema a treia este o generalizare a teoremei lui Euler.
Fiind dat un poliedru de gen zero (de exemp lu , un poliedru conYex),
să ne închipuim că am suprimat un anumit număr de muchii, alese de alţfel
arbitrar. Considerăm, d e asemenea, ca fiind suprimat orice vîrf care nu
aparţine vreunei muchii pe care am păstrat-o.
Muchiile păstrate împart suprafaţa poliedrului într-un anumit număr
de regiuni, formate fiecare din una sau din mai multe feţe; considerăm ca
~parţinînd aceleiaşi regiuni toate feţele unde putem trece de la unele la
altele fără a traversa o muchie păstrată, şi ca aparţinînd la regiuni diferite
două feţe între care o astfel de trecere este imposibilă.
Este de la sine înţeles că regiunile astfel definite nu mai satisfac cu
necesitate restricţiile (698) impus e feţelor. Ele pot avea o formă analogă
cu cele reprezentate în fig. 344 sau în fig. 345.
O muchie pă s trată poate , de altfe l (cel puţin pînă la noi dispoziţii ),
să nu fie frontieră între două regiuni ; în particular , acesta este cazul oricărei
muchii avînd ce l puţin o extremitate liberă, adică necomună cu vreo altă
muchie păstrată.
· În aceste noi condiţii, teorema lui Euler se genera liz ează, după cum
urmează:
Lema III. Dacă F' este numărul regiunilor, A ' cel al muchiilor păstra te,
iar S' cel al Pîrfurilor păstrate, apem
F' + S' >-A I + 2. (32)
1 ) Cazul în care vîrful nu are mc1 un semn este acela în care unghiul cu acest
vîrf nu a variat. . . ~
2 ) Acest raţionament es te valabil fără modificări, ch iar cînd una dintre ce le două
clase nu cuprinde decît un singur vîrf.

TEOREMA LUI CAUCHY REFERITOARE LA POLIEDRELE CONVEXE 437
(Exemplu: dacă într-un cub supr imăm patru muchii paralele, numărul
regiunilor se reduce la 3, cel a l muchiilor la 8; la fel ş i cel al vîrfurilor:
F' + S' = 11 =A'+ 3).
Pentru a demonstra ·, vom presupune că adăugăm una cîte una muchiile
1Suprimate, avînd totuşi gr ij ă de. a nu trece la una dintre e le , decît atunci
cînd are ce l puţin o extremitate comună cu o muchie păstrată sau cu una
rest a bilită anterior. Această restricţie nu ne va împiedica, evident, să re-
-constituim pînă la urmă întreaga reţea de muchii ale poliedrului, graţie
faptulu i că această reţea este dintr-o singură bucată .
Cînd adăugăm o muchie, A' creşte cu o unitate. În adevăr, deoarece
.această muchie (po trivit convenţiei formulat e) are cel puţin o extremitate
lib eră, S' creşte cel mult cu o unitate.
Cît priveşte pe F', acest număr creşte cu zero sau cu 1. Acest din urmă
.caz însă se prezintă numai atunci cînd nu există o extremitate liberă , şi
.atunci S' nu se modifică.
+
Într-un cuv înt , F' S' creşte cel mult cu 1.
Deci, F' + S' - A' rămîne constant sau descreste.
Însă, deoarece, pînă la urmă, această sumă ia va'loarea 2, însemnează
-că iniţial era egală sau mai mare decît 2, şi relaţia (32) este de -
monstrată .
850. Mai menţionăm următoarea observaţie, care intervine, de altfel,

1n diversele ap li ca ţii ale teoremei lui Euler. Avem
2A = 3F3 + 4F4 + 5F5 + ... ,
·dacă notăm cu F 3 numărul de feţe triunghiulare, cu F 4 cel d e feţe patru-
lat ere etc.
În adevăr, valoarea membrului al doilea este aceea pe care am găsi-o,
numărînd muchiile fiecărei feţe şi făcînd suma rezulta telor obţinute pentru
toate feţele. Fiecare muchie este numărată însă astfe l exact de două ori, anume
în ce le două feţe cărora le este comună.
851. Putem scrie o relaţie cu totul analogă,· în condiţiile considerate
laur. 850, între numărul A' de muchii păstrate, numărul F3 de regiuni triun-
gh iulare ( adică al căror contur este format numai din trei muchii), numărul
F;, al regiunilor patrulatere etc.
Totuşi, pentru aceasta, avem nevoie aici de o convenţie specială refe-
ritoare la muchiile care nu sînt frontiere, şi an ume, fie 1° (cum s-a indicat
la nr. 849) ca o astfel de muchie să aibă o extremitate lib eră (sau chiar ambele
-extremităţ i lib ere) ; de altfel, aceste cazuri nu se vor prezenta în cele ce
urmează, fie 2° , ca extrem it ăţi l e ei să fie pe două muchii păstrate, iar feţele
-care o cuprin d să fie totuşi legate una de cealaltă pe altă cale.
Va trebui să cons id erăm o astfel de muchie ca făcînd parte din . con-
turu 1 regiunii Ru căre i a îi aparţ ine. În adevăr, acest contur va trebui de-
cris · după regula următoare:
Să presupunem parcursă în sensul ab o primă muchie păstrată ab aparţi
nînd une i feţe f a regiunii R 1 . Să parcurgem unghiul poliedru din b pornind
de la această muchie şi începînd prin a descrie faţa f , pînă revenim peste
o altă muchie păstrată bc (în aşa fel, încît feţele cuprinse între ba şi bc să
438 NOTA K
facă toate parte din R 1 ); bc va fi muchia conturului lui R 1 care va urma pe

ab; în plus (dacă bc nu este frontieră), faţa prin care va trebui să începem
ocolul unghiului poliedru din c, pornind din bc, va fi tocmai aceea prin
care am ajuns la bc, ocolind unghiul poliedru din b.
Vom continua astfel şi ne vom opri abia atunci cînd vom fi revenit
la un vîrf întîlnit înainte, şi chiar, în plus, vom fi conduşi, continuînd, să
parcurgem din nou o muchie deja descrisă în acelaşi senş .
Dacă mai rămîn alte muchii (păstrate ) care aparţin lui R 1 , vom pleca
de la !Ina dintre ele, procedînd aşa cum s-a indi cat etc.
ln acest mod de a proceda, orice muchie (păstrată) care nu este frontieră
este tratată ca făcînd parte, cu dublu titlu, din conturul regiunii căreia îi
aparţine: ea este parcursă de două ori în sens invers (aceste două parcursuri
f iind consecutive în prima dintre cele două ipoteze consid erate în al doilea
aliniat al acestui paragraf, şi neconsecutive, în a doua ipote ză ) .
O dată stabilită această convenţie, avem efect iv
2A I = 3F3 + 4F4 + 5Ff, + ... '
deoarece fiecare muchie păstrată (indiferent dacă este sau nu frontieră ) este
numărată exact de două ori în membrul al doilea.
Vom combina această relaţie cu egalitatea evidentă
F' = Fii + F4 + F5 + ... ;
dublînd ambii e1 membri şi scăzînd, obţinem
2(A'-F') = F's + 2F4 + 3Ff, + ... + (p - 2)Ff, + (33)

852. Putem da acum demonstratia teoremei lui Cauchy.
Fie date ce le două poliedre conv~xe P, P', avînd feţele· respectiv ega le
ş1 Ia fel dispuse. .
Totul revine _Ia a demonstra că diedrele lor sînt r espectiv ega le, deoarece
vom vedea acum, ca la nr. 429, că poliedr.ele vor fi ega le dacă sensurile diedre-
lor ega le sînt aceleaşi (sensurile muchiilor fiind alese încît să fie omoloage)1)
si simetrice în cazul contrar. ·" , _
' Să presupunem deci că diedrele omoloage nu sînt toate egaJe; la fel
ca mai înainte, vom afecta de semnul +
muchiil e ce lor care sînt mai mari
în P' decît în P şi de semnu l - muchiile celor care sînt mai mici. Să supri-
măm toate celelalte muchii, conformîndu-ne, în privinţa vîrfurilor şi a regiu-
nilor, convenţiilor formulate înainte.
Să numărăm schimbări le d e semn între muchiile consecutive. Fie N
numărul total al a·cestor semne pentru întregul poliedru; vom avea, conform
lemei II,
N:;>4S', (34)
S' fiind iarăşi numărul de vîrfuri păstrate.
1) Ne dăm seama u şo r (dat fiind că poliedrele sînt convexe) că identitatea dintre

sensuril e diedr elor, constatată p entru o pereche de mu chii omo l oage, luate respe ctiv
de la P ş i de l a P ', se impune în fe lul acesta pentru toate celelalte p er echi.
PROPRIETĂŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR !N SPAŢ!U 439
Putem evalua însă acest număr N şi pe altă cale: schimbările de semn

care ne inter esează vor avea loc efectiv între două muchii consecutive, care
aparţin conturului aceleiaşi regiuni 1 ), şi le vom putea regăsi toate (fiecare
cîte o dată ), parcurgînd diversele contururi.
· O regiune triunghiulară nu poate da decît două sc himbări de se mn;
o regiun e patrulateră poate să dea patru; o regiune pentagonală poate da,
de asemenea, cel mult patru (acest număr trebuind să fi e par); o regiune
hexagonală sau h e ptagonală dă şase etc. Avem deci
N < 2F; + 4F~ + 4F~ + 6F~ + 6F; + ...

(coeficientul lui F~ fiind p sau p - 1, după cum P es te par sau impar).
Al doilea membru al acestei inegalităţi este, evident, mai mic decît
(sau egal cu) dublul membrului al doilea din (33):
N <4(A' - F').
În virtutea lemei III, cantitatea A' - F' este cel mult ega lă cu
S' - 2; avem de ci, în cele din urmă,
N <4S' - 8. (35)
Această inegalitate este însă în contradicţie cu (34) .
Aşadar, ipoteza de la care am plecat este inadmi s ibilă şi teorema a
fost demonstrată .
NOTA L
. PROPRIETĂŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR ÎN SPAŢIU
Am numit (677 bis ) propri etăţ i analagmatice ale unei fi gur i acele propri-
etăţi care nu se schimbă, cînd supun em această figură un ei inversiuni , deci
nici cîn d o supun em mai multor inversiuni consecutive. Acesta este punctul
de vedere în care ne vom situa în cm:sul notei de faţă; ne vom strădui chiar,
de ce le mai multe ori, să facem ca nu numai enunţurile, ci şi demonstr aţ iile
să fie analagmatice.
I. Prin c ipii generale referitoar e la inver siu ne

ş i la sistemele d e dou ă sfere
853. Cunoaştem, drept categorii de figuri analagmatice, cercurile

(inclusiv dreptele în calitate de cazuri speciale) şi sfere le (inclusiv planele,
în ace l eaş i condiţii) şi, drept proprietăţi an a lagmati ce, păstrarea un ghiurilor
sub care se pot intersecta într-u.n punct comun mai multe ce rcuri sau sfere,
precum ş i (688) păstrarea raportului anarmonic a patru puncte de pe
acelasi cerc.
'va fi esenţial să deosebim aici două specii de inversiuni. Cele de putere
pozitiYă păstrează unghiurile dintre curbe sa u suprafeţe concurente, însă
schimbă orientarea oricărui unghi poliedru ale cărui e lemente sînt aceste
1) Şi aici conturul se presupune descris ca la nr. 851.

440 NOTA L
unghiuri. Întotd eau.na, cînd nu vom specifica contrariul, va fi vorba despre

inver siuni d e această natură (inversiuni pozitifJe sau propriu-z ise) . Amintim
că vom avea atun c i o sferă d e inversiun e, pe care fiecare pun ct coincide cu
inv ersul său, aceas t ă sfer ă putînd, eventua l, să fie un plan (inver siunea fiind
atunci o simetrie în raport cu acest plan). Ne vom folosi d e aceeaşi literă
pentru a nota aceas tă sferă şi inversiun ea care-i corespunde.
O inversiune d e putere n ega tivă - sau, mai scurt, o infJe rsiu ne nega-
ti vă - păstrează, dimpotrivă , n u numai e lementele, ci şi orientarea unghiu-
lui po li edru format de mai multe dire ct ii concurente într-un punct. O inver-
siun e n ega tiv ă nu admite sferă de inv ~ rsiune şi nici un pun ct nu coincide
cu invers ul să u.
854. Considerăm diversele transformări care pot fi reprezentate prin
produsul unui număr oareca r e de invers iuni (după cum vom vedea, acest
număr poate fi redus întotd eauna la 5) . Este clar că toate operaţiile de
această natură formează un grup . Cînd vom consid era o astfel de op era ţ ie
ca pe un produs de inver siuni, va fi vorba întotdeauna, pr in convenţ ie, de
inversiuni pozitive. De a ltfel, aceasta nu schimbă ansamb lul operaţiilor
cons id era te , d acă putem reprezenta o inversiune negativă arbitrară ca pe un
produs de inversiuni pozitive . Însă, acesta este cazul care are loc : o inver-
siun e negativă este ev id ent ec hival e ntă cu o invers iune pozitivă, urm ată
de o simetri e în raport cu un punct (centrul sferei de invers iune), adică
(c onfor m Cărţii a şa ptea) de trei simetrii în raport cu trei plane p erpendi-
culare care trec prin acest punct, adică în total patru invers iuni pozitive.
Vom face co n si d e raţii mai special şi vom numi operaţii sferice transfor-
mările care sînt produse a le unui număr par de invers iuni (pozitive, conform
ce lor a r ăta t e mai sus ). E le formează d e asemenea un grup, care este un sub-
grup al ce lui precedent; d eoarece o operaţie de această natură păstrează
nu numai un ghiurile şi diedrele, ci şi orientarea unghiurilor poliedre, două
oare care dintre e le vor da (în orice ordine le vom înmulţi ) un produs care
se va bucura d e aceeaşi proprietate şi care va fi d eci şi el o operaţie sfe-
rică . Orice d epla sare de felul ce lor considerate în Cartea a şaptea este o ope-
raţie sfer ică, deoar ece apare ca un produs de simetrii în raport cu plane.
Cum vom v edea mai d eparte, orice operaţie sferică poate fi r epreze ntată
printr-un produs de ce l mult patru inversiuni pozitive, după cum am pro-
cedat îna inte p entru inv ers iunea n ega tivă.
855. Trans formata (712 bis, 829) unei inrersiuni S, printr-o altă inver-
siune T, este d e asemenea o in versiune. Altfel spus, dacă două figuri F, F',
în ca r e m şi m ' sînt două puncte omoloage arbitrare, se obţin una din cea-
laltă prin inver siunea S ş i dacă m ,m'i sînt transformatele punctelor m,m'
prin T, trec~m d e la m1 la m; 1
printr-o inversiune. Aceasta est e, în primul
rînd, ev ident, dacă S es te o inversiune pozitivă, adică dac ă a dmite o sferă
de inversiune S; d~ oar ece m,m' se pot caracteriza (670) prin faptul că orice
cerc car e le co nţin e pe amb ele este ortogonal la S; ca atare, transformate le
lor n1 ,n; se bu c ur ă d e aceeaşi proprietate în raport cu sfera S 1 , obţinută prin
T din S. P entru a ext ind e demonstratia la cazul unei inver siuni S n egative,
este sufici ent să recurgem la nr. 671 :', n, n' fiind alte două pun cte o moloage
arbitrare în S, punctele m, n,m', n' . vor fi pe acelaşi cerc; se vor bucura
PROPRIETĂŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR lN SPAŢIU 441
<leci de aceeaşi proprietate punctele mi, ni, m;, n;, de unde rezultă (dat
fiind că m1 şi n 1 se pot alege arbitrar) că operaţia care ne duce de la m1
la m~ este o inversiu·ne.
856. Sistem de două sfere sau de două cercuri în plan. Invarianţi.
Dup ă o sferă (sau, în plan, un cerc) unică, fi g ura cea mai simplă este
.aceea formată de două sfere (sau, în plan, de două cercuri). Dacă două
-sfere sînt secante, e le pot fi transformate (printr-o inversiune avînd polul
-pe cercul de inter secţie C) în două plane. Mulţimea sau fasciculul de plane
.car e trec prin dreapta de intersecţie a primelor două corespunde fasciculului
-Oe sfere car e trec prin cercu l C.
Două diedre egale fiind un caz particular de două fi guri ega le, este
necesar şi suficient , pentru ca :figura formată din două sfere secante
S 1 , 8 2 să poată fi transformată printr-o operaţie sferică în figura formată de
.alte două sfere secante · s;' s~, ca un ghiul primelor două să fi e ega l cu unghiul
ultimelor două. Unghiul V a l celor două sfere secante este singurul inPariant
{v. nr. 293) al figurii pe care o formează.
Dacă acest unghi V devin e nul, cele două sfere sînt tangente şi pot fi
transformate printr-o aceeaşi inversiune (avînd ca pol punctul de contact
.O) în două plane paralele. Fasciculul pe care îl definesc este format atunci
<lin diversele sfere tangente la primele în punctul o.i
856 bis. După caz, putem sau nu să atribuim un semn unghiului V
.considerat mai sus. Pentru aceasta, trebuie fixată
1° ordinea în care considerăm cele două sfere;
2° un sens pe cercul de inters ecţie .
Vom numi, împr eu nă cu Laguerre, ciclu un cerc astfel orientat, adică
.afectat de un sens. Bineîn-ţeles, aceasta se aplică şi unei drepte, presupusă
<le asemenea orientată, după cc s-a ales pe ea un sens pozitiv. f:r·
857. Două sfere SI> S2 , fără punct comun, definesc de asemenea un
fascicul, anume cel format din sferele avînd acelaşi plan radical cu primele.
Acest fas cicu l cuprinde două sfere reduse la puncte (punctele limită ale lui
Poncelet) ; pentru a le obţine , vom pleca, de exemp lu, de la punctul H,
în care planul radi ca l taie linia centrelor şi a cărui putere comună h 2 în
raport cu sferele fasciculului este în mod necesar pozitivă; purtînd din acest
vunct pe linia centrelor, în ambele sensuri, distanţa h, obţinem cele două
-puncte căutate. Orice sferă ortogonală la S 1 şi la S 2 (ş i orice punct al pla-
nului radical este centrul unei astfel de sfere) trece prin aceBte două
vuncte limită; tot astfel, orice cerc y ortogonal la S 1 şi la S 2 (care, de altfel,
v.oate fi considerat ca intersecţi e a două sfere ce se bucură de această pro-
·prietate).
Da că vom aplica figurii ( S 1 , S 2 ) o inversiune avînd polul în unul dintre
.aceste puncte limită, toate cercurile ortogonale y vor deveni drepte care
trec prin omologul celuilalt punct limită. Cele două sfere ale noastre vor fi
<leci transformate în sfere concentrice. Figura astfel obţinută are atunci
un s ingur invariant , raportul dintre razele acestor două sfere concentrice
sa u , în figura iniţială (conform celor de la nr. 688), raportul anarmonic "A,
determ inat pe unul dintre cercurile y de punctele limită şi de două puncte
luat e respectiv pe S 1 şi pe S 2 •
•
442 NOTA L
Este clar că toate aceste consideratii se aplică fără modificări ş1 unei

figuri formate din două cercuri în pla~.
858. De altfel, oricare ar fi poziţia lor relativă, două sfere S 1 şi S 2
admit 1) o infinitate de sfere ortogonale comune (avînd centrele în planul
radical, sau mai exact, dacă sferele sînt secante, în partea din acest plan
care le este exte rioară ) şi, prin urmare, o infinitate de cercuri ortogonale
comune (obţinem unul dintre ele, intersectînd două sfere ortogonale secante);
printr-un punct arbitrar dat· în spaţiu, trece cîte un astfel de cerc. Orice
sferă ortogonală în acest fel la sfere le S 1 şi S 2 va fi ortogonală şi la fiecare
dintre sferele fasciculului determinat de ele (şi în raport cu care orice punct
din planul radical comun are aceeaşi putere faţă de S 1 şi S 2 ); situaţia va
fi aceeaşi pentru orice cerc ortogonal comun.
Avem proprietăţi similare în plan pentru un fascicul de cercuri avînd
aceeaşi axă radicală şi, în plus , cercurile ortogonale comune formează şi e le
un fascicul, relaţia dintre cele două fascicule fiind reciprocă .
Locul geometric al inverselor unui punct determinat a în raport cu
cercurile sau cu sferele fasciculului este, în virtutea celor de la nr. 670,
cercul ortogonal comun care trece prin acest punct.
859. Cercurile ortogonale comune la două cercuri sau la două sfere
ne permit să înlocuim invarianţii formaţi mai sus printr-un alt invariant
unic, aplicabil în toate cazurile, anume raportul anarmonic determinat de
cele două sfere sau de ce le două cercuri pe un cerc ortogonal arbitrar y. Un
astfel de raport anarmonic este independ ent de alegerea cercu lui y, după cum
vedem reducînd, ca mai sus, ce le două sfere la două plane sau la două sfere
concentrice. De altfel, acest invariant trebuie să fie exprimat, în mod evi-
dent, prin invarianţii precedenţi şi vedem efectiv, fără dificultate, că el
are valoarea 2 ) - tg 2 V /2 pentru două sfere (sau pentru două cercuri) secante;
A-1 2 d , .) .
va 1oarea (--j pentru ouă sfere (sau două cercuri exterioare .
).+1
860. Fascicule de sfere omografice.
Evident, nu prezintă nici o dificultate să definim raportul anarmoni c
a patru sfere care trec prin acelaşi cerc: este raportul anarmonic al ce lor
patru plane care pot fi duse la ele într-un acelaşi punct de pe acest cerc. El
este ega l cu cel determinat pe axa cercului de ce le patru centre, deoarece
razele~ corespunzătoare sînt respectiv perpendiculare pe planele tangente.
In. această din urmă formă, , definiţia raportului anarmonic se extinde la
cazul în care cercul este imaginar, adică la un fascicul determinat de două
sfere fără punct comun, sau încă, la fasciculul format de sfere tangente; în
aceste două cazuri, se va lua raportul anarmonic al ce lor patru centre. Mai
general, locul geometric a l inverselor unui punct a, dat arbitrar, în raport
1) Nu trebuie pierdut clin vedere că, d acă un cerc este ortogonal la o sferă :E ,
avem aceeaşi situaţ i ep entru orice sferă care trece prin ac est cerc, şi că, r ecipro c, dacă
două sfere ortogo n a le la :E sînt secante, cercu l lor de int e rsecţi e va fi de asemenea
secant la :E; acestea nu sînt altceva decît proprietăţile dreptelor ş i planelor perpendi-
culare, aplicate tangentelor ş i planelor tangente într-un punct com un cercurilor ş i sfe-
relor considerate.
2 ) Dacă un unghi drept se roteşte în planul său cu un unghi rx, raportul anarmo.-
.nic al celor patru drepte astfe l formate este - tg 2 rx.
•
PROPRIETAŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 443
cu sferele unui acelaşi fascicul este un cerc, anume cer cu l ortogonal la

fasciculul care trece prin a; şi se demonstrează (de exemplu, pentru figurile
reduse de la nr. 856-857) că pe acest cerc inversele în raport cu patru sfere
determinate ale fasciculului determină un raport anarmonic, care rămîne
acelaşi, oricare ar fi punctul a (raportul anarmonic al celor patru centre, dacă
a este la infinit) ; aceasta ne va da raportul anarmonic a l ce lor patru sfere .
Putem vorbi deci despre fascicule omografice de sfere, după cum
vorbim despre fascicule omografice de plane.
Toate sfere le avînd aceeaşi axă radicală - de exemplu, toate sfere le
S care trec prin aceleaşi două puncte IX, ~ - admit un fascicul de sfere orto-
gonale comune. Locul geometric al inverse lor unui punct dat a, în raport
cu sferele S, este sfera ortogonală care trece prin a .
861. Ne mărginim să facem raţionamente numai despre figuri reale.
Totuşi, vom putea face să intervină sfere imaginare pure şi cercuri imaginare
pure. În adevăr, ambe le aceste elemente sînt susceptibile de o definiţie reală.
Sfera de centru O şi de rază pur imaginară lc V-1 se defineşte prin inversiunea.
( negativă ) corespunzătoare; şi, după cum într-o inversiune propriu-zisă,
sfere le şi cercurile care se păstrează sînt ce le ortogonale la sfera de inversiune
( abstracţie făcînd de această sferă şi de cercuri le de pe ea), vom putea vorb i
despre sfere sau despre cercuri ortogonale la sfera imaginară pură, sau chiar„
prin extensiune, „ortogonale la inversiunea negativă"; prin definiţie, acestea
sînt cercurile r sau sferele L: care se vor păstra în această inversiune, de
exemplu orice cerc al cărui plan va trece prin polul de inversiune, acest din
urmă punct avînd în raport cu e l puterea - lc 2 • Aceasta revine la a spune
că o astfel de sferă L: va tăia după un cerc ma,re, sau că un astfel de cerc P
va tăia în două puncte diametral opuse, sfera de centru O şi de rază k.
Avem astfe l o construcţie simplă a sferei L:, dacă centrul ei este dat, sau
a cercului r, dacă se dau centru l şi planul său (care trece prin O).
Construcţia dată mai sus pentru o sferă L: de centru dat, ortogonală
la o sferă imaginară pură (sau construcţia similară pentru un cerc ) , dînd
întotdeauna un rezultat real, vedem că două sfere ortogonale sau o sferă şi.
un cerc care sînt ortogonale nu pot fi ambele în acelaşi timp pur imaginare.
Două sfere sau o sferă si un cerc ortogonale la o aceeasi inversiune'
negativă se intersectează înto'tdeauna în două puncte reale; î'n adevăr ele,
determină, pe aceeaşi dreaptă dusă din polul O al inversiunii ( şi care le este
interior) , segmente care se suprapun parţial.
861 bis. Un cerc imaginar pur va fi definit, evident, într-un mod cu
totu l analog; inversiunea negativă corespunzătoar e va fi aceeaşi ca pentru.
sfera imaginară pură avînd li\Ce la şi sens şi aceeaşi rază, cu singura deose-
bire că ea nu se va aplica decît punctelor din. p,lanul Pal cercu lui. ·
Însă un cerc imaginar pur mai poate fi definit (ca şi un c,erc real ) prm.
fasciculul de sfere care î l contin .
Să observăm întîi că e~tindem imediat la cercuri şi la sfere imagi--
nare pure, definite cum s-a arătat mai sus, nu numai propri~tăţile referi-
toare la inversiune, ci şi cele relative la poli şi la polare. ln adevăr, în.
plan, dacă m' este transformatul lui m printr-o inversiune negativă cr, polara
lui m în raport cu cercul imaginar corespunzător va putea fi definită ca
perpendiculara ridicată în m' pe mm' (construcţie care dă efectiv polara în.
NOTA L
raport cu un cerc real) . Proprietăţi l e fundam entale stabilite pentru polare

în Geometria p l ană (205, 206, 210) subsistă în aceste condiţii, împreună cu
demon st raţiile lor. Ca atare, dacă definim în spaţiu planul po lar al lui m în
raport cu o sferă imaginară pură ca trecînd prin inversul m' a l lui m ş i
fiind perpendicular pe mm', atunci planele polare astfel definite şi drepte le
reciproce pe care le deducem din ele vor av_ea proprietăţile stabilite îna-
·inte pentru cazul sferelor reale (667 - 669). ( In adevăr, acestea rezultă din
·proprietăţile planelor coresp unzătoare. )
Astfe l de cercuri sau plane imaginare pure pot face parte din fascicule.
·Fie, într-un plan, un fascicul de cercuri fâră punct comun şi care admit deci
·două puncte limită reale p, q. Cercurile ortogonale comune y vor fi dec i cele
.care trec prin p şi prin q. Ele admit linia centrelor pq a cercurilor date ca
axă radicală . Orice punct de pe această linie , în să exterior segmentului pq,
-este centrul unui cerc real care aparţine fasciculului considerat; în plus
. însă, orice punct s, situat pe segmentul pq, va fi polu l unei invers iuni
negative (de putere sp-sq ) la care toate cercurile y vor fi de asemenea orto -
;gona le ş i despre care vom spune deci, prin definiţie, cc/, aparţine fasciculului.
Locul geometric al inverse lor unui punct arbitrar a din plan în raport cu
·cercurile fasciculului , atît cele reale, cît şi cele imaginare pure, va fi cercu l
.apq, iar polarele aceluiaşi punct în raport cu aceleaşi cercuri vor trece, la
1el ca pentru cercurile r ea le (787 bis ), printr-un ace l aşi punct a', di ametral
.op u s lui a pe cercu l apq . Dacă a este pe axa radicală, a' va fi de asemenea
:pe axa radicală (785).
Tot astfel (ş i în conseci~1ţă), în spaţiu, planele polare ale lui a în raport
<eu s fere le unui fascicul (ce le reale sa u cele imaginare pure ) frec printr-o aceeaş i
.dreaptă, .'.l care este întotd eauna perpendi culară pe planul lui a şi a l liniei
2
centre lor. In particular, să luăm punctul a în planul radical. Ll este în planul
polar al lui a în raport cu sfera imaginară pură ( S) a fasciculului, avînd ca
·centru punct~ în care linia centre lor înţeapă planul radical, raza acestei
-sfere fiind k1{-1, und e k = Op; această dreaptă Ll este deci polara lui a în
Ta port cu cercul imaginar pur (c), avînd acelaşi centru şi aceeaşi rază, după
.cum şi a', inversul lui a în raport cu sfera imaginară ( S) va fi şi inversul
lui a în raport cu acest ce.re care, prin definiţie, va fi cercul comun tuturor
·sferelor fasciculului.
P entru a defini acest fascicul şi, în consecinţă, cercul imaginar, este de
.a ltfel , suficient să fi e date sferele-puncte p şi q ale fasciculului: punctele p
.şi q se numesc fo carele cercului . Construcţia precedentă din planul polar,
;ap li cată unei sfere-punct p, dă planul dus prin p, perpendicular pe pm,
.astfe l că două puncte sînt conjugate în raport cu o sferă - punct (s au, în plan,
·CU un cerc), dacă se văd din acest punct după două direcţii perpendiculare .
Însă, dacă un cerc imaginar este dat prin planul său P şi prin unul dintre
focare le sale, p, planu l polar a l unui punct a în raport cu p, considerat ca
:sferă, adică planul perpendicular pe pm, dus prin p , va tăia pe P după polara
.lui a în raport cu acest cerc.
Aşadar, două drepte conjugate în raport cu un cerc imaginar se vor vedea
.dintr-un focar p al acestui cerc sub un diedru drept.
PROPRIET,ĂŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 445
862. Operaţii simple. Formele lor reduse.

Studiul efectuat mai sus asupra sistemului a două sfere (sau a două
cercuri în plan) Su S 2 ne va permite să discutăm operaţia sferică Q, produsul
celor două inversiuni S1 , S 2 , adică ceea ce vom numi o operaţie sferică simplă.
Dacă S1 şi S 2 sînt secante, le vom~ transforma iarăşi, printr-o inversiune
T, în două plane (sau în două drepte) . In aceste condiţii, cele două inversiuni
sînt înlocuite prin două simetrii şi ştim (102 bis şi Cartea a şaptea) că rezul-
tatul este o -rotaţie de unghi dublu faţă de cel format de S 2 cu S1 . Operaţia Q
este transformata prin T a acestei rotaţii cu care este asemenea (829 ). Din
punctul de vedere analagmatic în care ne situăm, ea este în întregime ech i-
valentă cu o rotaţie obişnuită şi o vom denumi rotaţie analagmatică şi chiar,
pur şi simplu, rotaţie.
Dacă S1 şi S 2 sînt tangente, cele două plane obţinute din ele prin T
sînt paralel~; Q este atunci o translaţie analagmatică (sau, . mai simplu, o
translaţie ) . In sfîrşit, dacă S1 ş i S 2 nu au punct comun, ştim că le putem face
să devină concentrice printr-o inversiune T, de unde reiese (215) că Q este
(mereu în sens ana lagmatic) o omotetie ( directă) 1 ).
Aceste din urmă două cazuri sînt, de a ltfel , mai puţin importante
· pentru ce le ce urmează decît primul.
Dar în oricare dintre ace ste trei cazuri ne -am afla, descompunerea
operaţiei simple în două inversiuni se poate efectua într-o infinitate de mo-
duri . De exemp lu, pentru o rotaţie, S1 şi S 2 pot fi înlocuite prin orice altă
pereche de sfere care se intersectează după acelaşi cerc şi sub acelaşi unghi;
rezultatul cunoscut în această privinţă (cf. nr. I02 ·bis ), pentru o rotaţie obiş
nuită, se extinde imediat la rotaţia analagmatică, transformînd întreaga fi-
gură prin inversiunea noastră T. Aceeaşi remarcă pentru o translaţie; tot
astfel, două inversiuni în raport cu două sfere concentrice S1 , S2 nu încetează
să dea ca produs aceeaşi omotetie , dacă, fără a modifica centru l, facem să.
varieze raza uneia, cu condiţia de a face să varieze în acelaşi raport şi raza
celeilalte.
D escompunerea poate fi astfel făcută, încît să ne ducă de la S 1 la S 2 (la-
alegere) printr-un punct arbitrar dat a :
Totuşi, acest din urmă enun-ţ cunoaşte o excepţie: dacă o omotetie (îIL
accepţiunea obişnuită a cuvîntului) este considerată ca produs a două inversi-
uni în raport cu două sfere concentr ice , nu le putem înlocui pe acestea priTL
alte două avînd acel eaş i centre, ceea ce nu ne permite
- nici să o înlocuim pe una dintre ele printr-un plan;
- nic i să facem una dintre ele să treacă prin centrul comun.
Vedem deci că produsul a două inversiun i în raport cu două sfere S1 ~
S 2 , fără punct comun, poate fi înlocuit printr-un alt produs analog, în care
una dintre sfere trece .Printr-un punct arbitrar dat a, exc,epţie făcînd punctele
l imită a le fasciculului (Su S 2 ).
Observ aţi e. Va fi util să menţionăm că raportul A' B' :Alf
dintre distanţa a două puncte şi distanţa inverse lor lor tinde către 1, conforIIL
expresiei scr ise la nr. 672, cînd A ş i B tind către un acelaşi punct al sfer ei:
de inversiune, ş i că s ituaţi a este deci aceeaşi, da că A' şi B' sînt transfor-
1) De . menţionat că, din punctul nostru de vedere actual, o omotetie admit e două
centre (unu l dintre el e fiind aruncat la infinit , în cazul unei omotetii obişnuite ) .
446 NOTA L
matele lui A, B printr-o aceeaşi rotaţie analagrnatică, cînd A şi B tind către

un acelaşi punct al axei acestei rotaţii .
862 bis . Dacă sferele S, S' se taie sub un unghi drept, produsul celor
două inversiuni corespunzătoare (analagrnatic echivalent cu o rotaţie de 180°
în jurul unei drepte) va fi o transpoziţie analagmatică în raport cu cercul de
intersecţie, transformatu] a' al unui punct a prin această operaţie fiind de-
numit transpusul lui a . In ace st caz, şi numai în acest caz 1 ) ,
1° cele două inversiuni S, S' sînt permutabile, adică operaţia-produs
este independentă de ordinea în care luăm ce le două inversiuni - factori;
2° această operaţie este reciprocă, adică transformatul lui a' este
tocmai a.
O b s e r v a ţ i i. I. Orice cerc perpendicular ( cf. nr. 864) la cercul
consid erat, care trece prin a, trece şi prin transpusul său a' (şi este împărţit
armonic de aceste două puncte şi de axă, cum se vede, dacă luăm pentru
aceasta o dreaptă). Transpusul punctului de la infinit, în raport cu un cerc
oarecare, este tocmai centrul acestui cerc .
II. O rotaţie de unghi real în jurul unui cerc imaginar nu are, în
general, sens pentru domeniul real pe care îl studiem. Există totuşi o excepţie
pentru transpoziţie: ~n adevăr, aceasta poate fi definită printr-o simetrie
în raport cu planul Pal cercului, dînd un punct b, combinată cu o inversiune
în raport cu sfera imaginară S de la nr. 861 bis (pentru că aceasta are centrul
în P, pe care-l taie deci sub un unghi drept).
Această operaţie poate fi interpretată şi în alt fel. p şi q fiind fo carele
cercului, transformatul a' al lui a, este, evident, pe cercul apq ş i (cum se
constată, dacă luăm ca punct de vedere pe b) aceste două puncte împart
armonic arcul pq: transpoziţia în raport cu un cerc imaginar este deci: echifJa-
lentă cu o omotetie de raport -1 sau cu o simetrie analagmatică, avînd ca centre
focarele cercului.
863. Două rotaţii în jurul a două cercuri de pe o aceeaşi sferă S da u ca
produs o operaţie simplă (deoarece două inversiuni consecutive în ra port cu S
se compensează ) . Dacă acestea sînt transpoziţii şi dacă axele sînt secante
vom avea, astfel, o rotaţie de axă ortogonală la S şi de unghi dublu faţă de
cel al axelor iniţiale. Reciproc, la fel ca în Cartea a şaptea (416), orice rotaţie
de axă A este, într-o infinitate de moduri, produsul a două transpoziţii de axe
perp en d iculare pe A, una dintre axe putînd fi aleasă arbitrar.
864. Poziţii particulare a două cercuri.
Va trebui, în primul rînd, să ne ocupăm de figura formată d e două
cercuri C1 , C2 în spaţiu. R ezultatele pe care le vom enunţa vor putea suferi
eventua I modificări, în următoarele cazuri speciale bine cunoscute:
a ) Cercuri avînd un punct comun (poate fi comod să menţionăm că
acest- caz corespunde analagrnatic celui a două drepte). Mai sp ecial:
b) Cercuri cosferice, cu urm ătoarele două cazuri mai particula re încă:
c) Cercuri tangente.
d) Cercuri perpendiculare (vom denumi astfel două cercuri ca re ~ e taie
în două puncte sub un unghi drept).
1) Bineînţeles, excludem cazul unde S 1 · şi S 2 coincid şi cînd găsim operaţia

identică.
PROPRIET,Ă.ŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR !N Sl>AŢ!U 447
e) Cercuri în inPoluţie, adică avînd proprietatea că prin unul dintre

ele putem duce o sferă ortogonală la celălalt. Acest caz nu ne va interesa
în cele ce urmează, astfel 'că vom lăsa cititorului să demonstreze că, reciproc,
prin al doilea cerc putem duce o sferă ortogonală la primul. În consecinţă,
este important să relevăm că, printr-un cerc e1 , nu pot trece două sfere S, S',
()rtogonale la un acelaşi cerc e 2 , fără ca să treacă o infinitate de astfel de sfere,
anume (858) toate cele din fasciculul determinat de S, S'. Invers, orice sferă
care trece prin e2 va tăia ortogonal pe S şi pe S', deci şi pe e1 . Sîntem atunci
in cazul
f) Cercuri conjugate; vom numi astfel două cercuri avînd proprieta-
tea că orice sferă dusă prin unul este ortogonală la celălalt.
Le putem numi şi cercuri axiale. În adevăr, această relaţie este cea
dintre cercurile e1 , e 2 , dintre care al doilea este descris printr-un punct de -
terminat a, în mişcarea sa de rotaţie ( adică în rotaţia sa de unghi, care variază
continuu) în jurul lui el.
e
Astfel, vedem chiar că, dacă 1 este o dreaptă, - şi deci, prin inver-
siune, în cazul general -· prin fiecare punct din spaţiu exterior lui el trece
un cerc axial cu ell şi numai unul. Vedem de asemenea că orice cerc cosferic
comun la două cercuri axiale este perpendicular pe ele şi împărţit armonic
de ele.
O b s e r v a ţ i i. I. Un cerc perpendicular pe un alt cerc e este inter-
secţia unei sfere care tre·ce prin e cu o sferă ortogonală la e.
II. Două cercuri e1 , e 2 , axiale cu un al treilea cerc A, sînt cosferice,
deoare ce sfera care trece prin e1 şi printr-un punct m al lui e 2 este ortogonală
la A; deci ea nu se schimbă printr-o rotaţie arbitrară în jurul lui A şi trebuie,
prin urmare, să conţină toate transformatele lui m prin astfel de rotaţii,
e
adică cercu 1 2 în întregime.
865. Inversiune comună la două cercuri. Poziţia relativă a două
cercuri arbitrare.
Să luăm acum două cercuri oarecare e e
1, 2 . Fie dusă o sferă (sau un
plan ) ~ prin cercul e1 şi printr-un punct m al lui e2, care va tăia pe e2
într-un al doilea punct m' (distinct sau nu de primul) , unic dacă e1 şi e 2
nu sînt cosferice . Dreapta mm'. tai·e planul lui e1 într-un punct O, situat
pe dreapta de intersecţie a planelor celor două cercuri şi care (dacă este la
.distanţă finită) are aceeaşi putere p în raport cu fiecare dintre ele; în conse-
.cinţă, O este polul unei inversiuni ortogonale atît la e1 cît şi la e 2 ; această
inversiune, care se înlocuieşte printr-o simetrie, dacă O se află la infinit,
.este unică, atît timp cît e1 şi e 2 nu sînt cosferice.
e1 taie sfera ~ în două regiuni R, R' (calote sferice, dacă ~ este o
:sferă propriu-zisă). Dacă m şi m' sînt unul în R iar celălalt în R', punctul O
.este interior fiecăruia dintre cercurile date, iar inversiunea obţinută este
. negatiPă. Or ice sferă dusă prin e1 taie pe e2 • În acest caz, vom spune că
.cercuri if' C1 şi e 2 sînt înlănţuite. Dimpotrivă, dacă m şi m' sînt în aceeaşi
·regiun e , de ci de aceeaşi parte a planului lui el, punctul o este exterior şi
pute rea p poziliPă. Vom putea să ducein din O două tangente la e 2 , şi deci
.(cf. nr. 159) să ducem prin e1 două sfere tangente la e 2 . Dacă una dintre ele~
Jasă , de f' X<~ mplu, pe e 2 în exterior, o alta, care va trece de asemenea prin e1
448 NOTA L
şi este vecină cu prima, dar care va fi int er ioar ă lui L: , în regiunea vecină
cu pun ctul d e contact, nu va tăia pe e 2 .
Cele de-mai su s rămîn valabile, dacă unul dintre cer curi devine o dreaptă.
Est e clar că nu putem trece printr-o variaţie continuă .d e la două cercurii
înlănţuite la două cercuri n eî nl ă nţuit e, decît printr-o poziţie în ca r e ce le
două cercuri se vor întîlni (p devenind atunci nul).
Vom avea înl ă nţui re, şi invers iun ea comună va fi negativă, în toate
d edu cţi ile care urm ează, în cursu l cărora această sfe r ă ima g inară sau invers i-
unea n ega tivă rămîne constant acee a şi . T oate cercuril e şi toate sfere le pe care
le vom studia vor fi, fără ca mă ca r să prezinte ut ilitate d e a indica acest
lu cru p entru fi ecare dintre ele, ortogonale Ia această inversiune negative/,.
principală . Numim pun cte opuse p e ce le car e se corespund în această inver-
s iun e; în p art icular, acesta va fi ca zul pentru punctele de int ersecţie a le
unuia dintre cercuri cu o sferă arbitrară car e trece prin altul. Aceste
pun cte vor fi întotdeauna r ea le, dat fi ind că sfera ortogonală comună va
fi ima g inară.
O b s e r v a ţ i e. Ex i stă o infinitate de cercuri cosferi ce comun e la
dou ă cercuri dat e e1 , e2 ; pr intr-un punct arbitrar a din spaţiu, trece unul
(cu exce pţi a cazu lui cînd ct este pe e1 sau pe e 2 sau dacă aceste două cercuri
sînt ele însele cosfer ice, a fiind pe sfera care le conţ in e pe ambele) şi numai
unul , anume int ersecţ i a sfere lor (a, e1 ), (a, e;).
Dacă e1 şi e 2 sînt înlănţuite, acest cerc este seca nt la fiecare
dintre ele .
866. Dacă două cercuri sînt înlănţuite şi am a les cîte un sens pe fiecare
dintre ele, este cazul să deosebim da că înlănţuir ea ce lor două cicle e1 , e 2 ,
astfel obţinute, este directă sau 1·etrogradă. Pentru a foce această distincţie,
şi anume în mod analagmatic, n e vom în chipui un observator aşezat în lun gul
lui el ş i în sensul indicat pe el, ş i vom nota în ce sens va vedea acest obser-
vator că se roteşte sfer a (e 1 , n) , notînd cu n un punct care descrie ciclul
e 2 în sensu l acestuia. Se constată imediat că un astfe l de sens de înlănţuir e
nu se schimbă dacă sch i mbăm între ele cic lele date, nici cîn d intervertim
simultan sensur ile de parcurs pe ambele.
867. Introducerea cercuri lor perpendiculare ne perm ite să studiem,
dintr-un punct de vedere ana log cu cel de la nr. 856-857, fi gura formată
dintr-o sferă S ş i dintr-un cerc e.
Dacă S ş i e sînt secante (sa u tangente ) , putem să le transformăm,
printr-o aceeaşi inversiun e, într-o dreaptă şi într-un plan . Figura nu are deci
alt invariant, în afară de unghiul V, form at de e cu S.
În toate cazurile însă, este locul să intro du cem cercur ile y, p erp en dicu-
lare pe e ş i ortogonale la S . Aceste cercur i vor fi (cu excepţia cazu lui cînd V
este drept) pe o aceeaşi sferă determinată :L:, ortogonală ş i ea la S şi trecînd
p r in e. Transformînd această sferă într-un. plan, s.întem im ed iat adu şi la
propri et ăţi l e a două cercuri plane· şi vedem, în pa-rticular, că
1° cercurile căutate formează un fascicul p e sfera L:;
2° sfera ş i cercul determină pe toate acelaşi raport anarmonic.
Acest raport anarmonic este invariantul fi gurii: el este ega l cu - tg 2 V /2,
în ca zul considerat iniţi a l, cîn d S şi C sînt secante.
PROPRIETĂŢI ANALAGMAT ICE ALE CERCURILOR !N SPAT!U 449
868. Prima reducere a unei operaţii sferice.

Principiu l stabilit la nr. 862 ne va permite să demqnstrăm teorema
enuntată la început: .
'Teoremă . Orice produs al unui număr finit de i1wersiuni 'poate fi înlocuit
printr-un altul, avînd cel mult cinci factori. .
Prin urmare, orice operaţie sferică este produsul a două sau a patru inver-
siuni. Această descompu nere în patru factori se poate realiza într-o infinitate
de moduri, şi vom arăta chiar că ne putem aranja în aşa fel încît primele
două sfere de inversiun e să fie secante, la fel ca şi ultimele două,
astfel că
operaţia va fi produsul a două rotaţii .
Demonstraţie . Fie o transform are Q, care este produsul unui număr
arbitrar de inversiun i (propriu-z ise) succesive S~, S 2 „„ După cum am văzut,
putem, cel puţin în general, să înlocuim perechea primelor două S , S
1
printr-o alta echivalentă, astfel încît prima sferă S ~ă treacă pr intr-un punct2
1
a din spaţiu. De altfel, dacă este necesar, putem presupune că acest punct a
nu coincide cu transform atul său a' (deoarece , dacă nici un punct nu ar satis-
face această condiţie, Q ar fi operaţia identică şi prob lema ar fi rezolvată
de la sine) .
Pe de altă parte, indiferen t dacă am luat sau nu această precauţie,
vom putea începe (cu ajutorul unei inversiun i I, aplicate întregii figuri) prin a
presupune că a este punctul de la infinit„ altfel spus, că S a devenit un plan
1
( S 2 fiind modificat în mod corespunzător) .
Totuşi, ştim că această construcţie comportă un caz de imposibil itate,
anume cînd S 1 şi S 2 sînt concentri ce; produsul S S al celor două inversiun i
1 2
ar fi atunci o omotetie directă.
Dacă nu este aşa, putem relua operaţia cu sferele S , S , înlocuind
2 3 ,
la rîndul ei, pe S 2 printr-un plan, cu condiţia ca S S să nu fie o omotetie.
2 3
Continuîn d astfel, vom fi înlocuit factorii lui Q printr-un şir de simetrii în
. raport cu plane şi de omotetii, ultima sferă de inversiun e T fiind singura
care rămîne arbitrară.
Deoarece o figură egală sau simetrică cu omotetic a/ a unei figuri date F,
într-un raport (pozitiv ) dat k, este omotetică, în acelaşi raport, cu o figură FI>
egală sau simetrică cu F, al doilea centru de omotetie putînd fi ales arbitrar,
vedem că, în succesiun ea de simetrii şi omotetii de mai sus, le putem muta
pe acestea din urmă la sfîrşit, înlocuind u-le apoi prin una singură, al cărei
centru va putea fi chiar ales în mod arbitrar.
În cazul cînd transform area dată Q păstrează punctul de la infinit a,
ea este astfel redusă la un produs de simetrii, urmat de o omotetie, adică
transform ata F' este asemenea cu figura iniţială F sau cu o simetrică a lui F
(după cum numărul inversiun ilor este par sau impar).
Să presupune m, dimpotrivă, că punctul de la infinit a are un transfor-
mat a', la distantă finită. Va mai rămîne atunci, în afară de produsul de
simetrii urmat de o omotetie H, o ultimă inversiun e T, care nu se va reduce
la o simetric şi care va avea ca pol un punct a'. Vom recurge atunci la liber-
tatea care, după cum am văzut, ne -a fost lăsată de a alege arbitrar centrul
omotetiei , şi vom alege ca acest centru punctul a'. Ca atare, produsul HT
se reduce la o inversiun e unică Ude pol a': figura transformată F' este inversa
unei figuri F 1 , egală cu F sau cu o simetrică a lui F.
29 '- Lecţii de geometrie elementară, voi. II

. ~50 NOTA L
Dacă numărul total de inversiuni care intervin ca factori înUeste impar,

figura Fi este obţinută din F printr-un număr par de simetri i , a di c ă printr-o
depla s_are reductibilă ea însăşi la p atru sim etrii.
In cazul contrar, putem găsi dire ct (ex . 607) forma cea mai s implă
la care se reduce produsul unui număr impar de simetrii care preced inversiu-
nea U. Va fi în să suficient să demons trăm că numărul d e factori poate fi
redus la trei. Pentru aceasta, fie bun punct oarecare al lui F; bi omologul său
în Fi; P planul perpendicular prin mij lo cul lui bbi ; F 2 simetrica lui Fi în
raport cu P. Această din urmă figură F 2 se obţine din F printr-un număr
par de sime!rii (ce le care transformă p e F în Fi, plus simetria P), deci printr-o-
deplasare . In plus, însă, punctul b din F coincide cu omolo gu l său din F 2 ,
astfe l că deplasarea noastră este o rotaţie R (deci produsul a două simetrii în
raport cu plane secante).
Aşadar, operaţia Q a fost de scompusă într-o rotaţie R (tr ecerea de la F
la F 2 ), într-o simetrie P (trecerea de la F 2 la Fi ) ş i într-o inversiune U.
Produsul acestor două din urmă operaţii va fi, în sens analagmatic, o
rotaţie, dacă planul P este secant la U. Putem a lege întot deauna astfel punctul b,
încît situ aţ ia să fie aceasta, de exemplu, !?a planul P să treacă printr-un punct
°'v luat arbitrar în interioru 1 sferei U. In adevăr, d acă a 0 este, în figura F,
omologul lui ixi , considerat ca punct al figurii Fi, va fi suficient să luăm
pe b în planul perpendicular prin mijlo cul lui ix 0ixi, deoarece vom avea atunci
bixi = bix 0 , dec i ş i bixi = b1 rx 1 .
Q este deci repreze ntată efectiP prin produsul a două rotaţii.
Mai departe, (la nr. 891-892) vom obţine o reducere mai precisă,
impunînd condiţii suplimentare celor două rotaţii.
O b s e r v a ţ i e. Am început prin a arunca la infinit punctul. a,
cu a jutoru l unei inversiuni /. Aplicînd din nou această inversiune pentru a
reveni la figura iniţială, vedem că op eraţia sferică Q poate fi d esco mpusă
într-un produs d e patru invers iuni, astfe l ca trei dintre sferele corespunzătoare
să treacă printr-un punct arbitrar dat a, cu condiţia ca acest punct să nu
coincidă cu omologul său .
869. Operaţii care păstrează un cerc.
Să presupunem că operaţia no as tră Q, produs a l unui număr oarecare
de inversiuni, păstrează un cerc dat C.
Dacă ea pă s trează toate punctele lui C, se vede uşor (inspirîndu-ne
din principiile anterioare) că ea este cu n eces itate, fi e o inversiune în r aport
cu o sferă care conţin e pe C, fie produsul a două inversiuni din acestea, adică
o rotaţie în jurul lui C.
Dacă nu, fie a 1 un punct a l lui C, care nu coincide cu transformatul
său aJ.. Vom putea (868) să facem astfel, încît toate sferele de inversiune să
treacă prin a 1 , cu excepţia lui U. Deoarece inversiunea U trebuie. să ducă pe
a 1 în al., iar conform ipotezei ai este de asemenea un punct al lm C, sfera U
este în mod necesar ortogonală la C (670).
Aşadar, inversiunea Unu schimbă pe C, şi aceeaşi trebuie s ă fie situaţia
pentru produsul Qi a l inversiunilor care rămîn, produs pe care-l putem trata
deci după raţionamentele fă c ute mai sus. Exceptînd pe U, toate sfere le noas-
tre de inversiune, deci şi toate cele pe care am fi conduşi să le substituim
acestora conform metodei de la nr. 862 vor trece acum prin a 1 . Dacă Ui nu
PROPRIETĂŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 451
este o inversiune uni că şi nici o rotaţie în jurul lui C, vom putea să le facem
să treacă, cu excepţia uneia, printr-un al doilea punct a 2 a l lui C, sfera care
rămîne fiind ortogonală laA C. La nevoie, am putea relua din nou procedeul,
cu un al treilea punct a 3 . Insă fiecare dintre sferele ce trec prin punctele all
a 2 , a 3 conţine în întregime cercul C. Prin urmare, orice operaţie de natura lui O
este produsiil:
unei infJersiuni în raport cu o sferă care trece prin C sau al unei rotaţii în
jurul lui C;
al unor inPersiuni în raport cu sfere ortogonale la C, al căror număr este
cel mult egal cu trei.
Fiecare dintre acestea din urmă inversează sensul în care este descris C.
Dacă este vorba deci despre o operaţia sferică, şi aceasta păstrează nu numai
cercul, ci şi ciclul C, sfere le de inversiune ortogonale la C sînt în număr par,
deci ce l mult în număr de două, adică ultimele două; primele două inversiuni
vor da atunci o rotaţie în jurul lui C. Aşadar, o operaţie care păstrează un
ciclu Ceste produsul unei rotaţi i în jurul lui C şi al unei operaţii simple conju-
gate lui C (produs a două inversiuni în raport cu sfere ortogonale la C) . Aceasta
din urmă nu este însă neapărat o rotaţie.
Dacă operaţia noastră ar păstra cercul C, inversîndu-i însă sensu l, am
vedea, de asemenea, că ea ar putea fi reprezentată printr-o transpoziţie de
axă perpendiculară pe C, combinată sau nu cu o rotaţie de axă conjugată
lui C; la nr. 870 acest rezultat va fi înlocuit printr-un altul mai precis.
870. Revenire asupra ol)lografiei.
Rezultatele precedente pot fi completate, datorită unei relaţii în care
e le se află cu ce le de la nr. 646 şi următoarele şi care permit, invers, să le
completăm pe acestea din urmă.
Să considerăm, în special, corespondenţa, pe care operaţia noastră O
o stabileşte între punctele cercului C (ceea ce ne va permite să facem abstracţie
de primele două inversiun i menţionate mai su s) . Această corespondenţă d6
este omografică, conform celor de la nr. 688. De altfel, dacă găsim o operaţie
O', analogă cu O şi care dă între punctele lui C aceeaşi corespondenţă 76 ca
şi n, aceasta din urmă este produsul lui n printr-o rotaţie în jurul lui c sau o
inversiune în raport cu o sferă care conţine pe C.
De astădată, vom lua întîi cazul în care afJem infJersare de sens pe C.
Atunci punctele duble p, q ale omografiei 'J(; sînt reale şi distincte. În adevăr,
este clar că, dacă un punct m şi transformatul său m' descriu fiecare în între-
gime cercu l C (cu revenire la punctul de plecare), însă în sensuri inverse ,
ele vor trebui să se. întîlnească de două ori. În aceste condiţii, ştim (650) că
raportul anarmonic (mm'p q) este o constantă, care este aici negativă. O
operaţie C'are produce o astfel de corespondenţă între m şi m' este (cf. nr. 862)
generalizarea analagmatică a unei omotetii infJerse. Pentru a rămîne credin-
cioşi metodei adoptate înainte, vom înlocui o astfel de omotetie prin alte
două, una de raport pozitiv, iar cealaltă (862 bis, Obs. II), de raport egal cu
-1. Aceasta din urmă putînd fi considerată ca rezultat al unei inversiuni
în raport cu sfera S 0 , care taie ortogonal cercul C în punctele p şi q, putein
preciza (864, Obs. I) ultimul rezultat de la nr. 869, spunînd că o operaţiesferică
O care păstrează un cerc C, infJersîndu-i sensul, este produsul unei transpoziţii
29*
452 NOTA L
în raport cu un cerc y, perpendicular pe C, şi al unei omotetii analagmatice,

ale cărei cen tre sînt punctele comune cercurilor C şi y.
Să presupunem acum iarăşi că sensu l se păstrează. Punctele duble pot fi
şi acum reale şi distincte; conform observaţiei precedente, Q va fi atunci
produsul unei rotaţii în jurul lui C ş i al unei omotetii ale căre i centre vor fi
situate pe C.
Dacă punctele duble ar fi confundate, nu am avea d ec ît să înlocuim
omotetia printr-o translaţie (aceasta fiind generată de două ·sfere ortogonale
la C Îfl acelaşi punct).
In sfîrşit, dacă punctele duble sînt ima ginare, a doua operaţie simplă
nu poate fi nici o omotetie, nici o translaţie; ea va fi deci o rotaţie reritabilă
de axă conjugată lui C.
Dacă Ceste o dreaptă , rezultatul completează teoria noastră precedentă
a omografiei, arătîndu-ne că, pe o dreaptă C, orice omografie ale cărei puncte
duble sînt imaginare poate fi considerată ca rezultat al unei rotaţii circulare,
a cărei axă A este axială cu C.
Acest rezultat mai poate fi încă simplificat. Ducînd prin C un plan
arbitrar, acesta va tăia cercul A în două puncte simetrice a, b ş i relaţia
dintre punctele m şi m' va consta în.aceea că cercurile amb, am'b trebuie să
se taie sub un unghi constant 2 V. Insă, unghiul format cu C de raza ao a
cercului amb (fig. 448) este dublul acelui.a
pe care-l formează cu aceeaşi dreaptă, dreapta
am; situaţia va fi aceeaşi şi pentru am' b.
Avem deci următoarea propoziţie, care este
re ciproca unei observaţii de la nr. 650 (sfîrşit ):
Dacă două diriziuni omograf1:ce pe aceeaş i
m dreaptă au proprietatea că punctele lor duble
sînt imaginare, e :ris tă un punct a din care redem
sub un unghi cons tant segmen tul cuprins între
două puncte omoloage oarecare.
871. Cazul unei operaţii simple.
Fig. '1/18 Deoarece raţionamentul precedent se
aplică atunci cînd numărul inversiunilor este
cga 1 cu 2, vedem că acele cazuri în care o operaţie s implă păstrează cercul
C sînt următoarele:
1° Axa de rotat ie nu este a ha decît C.
2° Axa este ax'ială cu C.
3° Axa este perpendiculară pe C. Atunci este vorba însă despre o trans-
poziţie, şi, în plus, avem inversare de sen s pe C, pe cînd în cazuri le 1° şi 2°,
cic lul C se păstrează. ·
Acest enunţ rămîne va labil (interpretarea sa rezultînd din convenţiile
precedente ) pentru un cerc imaginar, pentru o omotetie analagmatică şi chiar
pentru o translaţie (axa A a rotaţiei reducîndu-se la un punct, iar cercurile
ax ial e cu A devin cercuri care trec prin acest punct). .
Dintre categoriile de cercur i C astfel găsite, categoria 3° este cea mai
ge nerală: A fiind dat, există o infinitate de cercuri 3° care trec printr-un
punct dat arbitrar în spaţiu, pe cînd acelaşi punct nu aparţine decît unui
singur cerc 2°, iar cercul 1° este unic.
PROpRIET~ŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 453
872. În sfîrşit, menţionăm că prod_usul a două transpoziţii ale căror

axe sînt conjugate este inversiunea negativă, ortogonală la aceste două axe;
acest enunţ este traducerea analagmatică altfel spus, transformatul prin
inversiune, al aceluia prin care am prezentat o inversiune negativă
la nr. 854.
II. Cer cu r i l e p e r p e n d i c u 1a r e com u n e

şi parataxia
873. Problema fundamentală, în materia de care ne ocupăm, este urmă
toarea:
Problemă. Să se afle un cerc perpendicular comun la două cercuri date
Cu C2 , în spaţiu.
Se vede imediat (864, Obs. I) că găsirea unui astfel de cerc este echi-
valentă cu a găsi două sfere S 1 , s;_ , ortogonale între ele şi care trec prin Cu
şi a două sfere S2 , S2, ortogonale între ele şi trecînd prin C2 , astfel ca S1
să fie ortogonală la S2, iar S 2 la s;_. Cercul căutat va fi intersecţia
lui S 1 cu S 2 , dacă sînt secante, sau, în aceleaşi condiţii, intersecţia lui
s;_ cu s2.
Însă, dacă două sfere variabile trec una prin cercul fix Cu iar cealaltă
prin cercul fix C 2 şi sînt supuse condiţiei de a fi mereu ortogonale una la
cealaltă, ele variază omografic. Ne dăm seama foarte uşor de aceasta, luînd
pentru C 2 o dreaptă, deoarece un ulan care trece prin această dreaptă este orto-
gonal )a o sferă dacă el conţine centrul acestei sfere.
In conformitate cu aceasta , la două sfere ortogonale arbitrare care trec
prin C1 , vor corespunde, în omografia H, definită inai sus, două sfere (res-
pectiv ortogonale la primele) care trec prin C 2 şi care vor descrie o involuţie.
Este clar că soluţia căutată este dată de sferele perpendiculare ale acestei in-
fJolutii.
' Totodată, vedem că cele patru sfere Si, Si sînt întotdeauna reale.
Situaţia nu este cu necesitate aceeaşi pentru cercurile perpendiculare comune ,
r ( intersecţia lui S 1 cu S 2 ) şi r' (intersecţia lui Si ~u S2), totuşi cel
puţin unul dintre ele este real (cf. nr. 874-876). In cazul în care
există ambele, vedem că problema are două soluţii, care sînt ·două cercuri
coniugate.
Se vede uşor ce se întîmplă cu acest rezultat în cazurile speciale enu-
merate la nr. 864. El nu-şi .pierde valabilitatea în cazurile a) d), e). Dimpo-
trivă, problema admite o infinitate de soluţii în cazurile b), c), f ; în
realitate însă, ultimele două ţin de parataxie, de care urmează să ne
ocupăm acum.
874. În prealabil, vom observa că (871) un cerc perpendicular comun

este axa unei transpoziţii care conservă pe C1 şi pe C 2 , inversînd sensul pe fiecare
dintre ele.
875. Datorită acestui fapt fundamental, cercurile perpendiculare co-
mune sînt, în particular, legate de soluţiile următoarei probleme:
Să se ducă prin cercul C1 o sferă S _ care taie pe C 2 sub un
unghi v dat. ·
454 ~ NOTA L
Pentru a r ezo lva această problemă, putem presupune că e 2 este o dreaptă

(c 2 , c2), pe care o vom considera ca verticală, şi să proiectăm pe un plan H;
perpendicular pe această dr ea ptă. Fie O sa u , în proiectie orizontală si verti-
cală, (o , . o') centrul cercului e1 ; OD. (ow, o'w') axa a'cestui cerc, p~ care o
w' putem presupune frontală (fig. 449);
problema constă în a găsi, pe această
,,,,
/I axă, centrul D.(w, w') al sferei căutate,
astfel încît să avem
D \ CilC2
I I co V = R = w-,-, , (36)
I I a
I I c; notînd cu D distanta de la centrul D. la
I I
I
a' I verticala e
2 , dista'nţă care se proiec-
I tează orizontal în mărimea ei naturală
H H' după w c2 ; cu R raza sferei, proiec-
I I I tată în mărim e naturală vertical după
10 la lw I c.v'a' , dac ănotă mcuAB (aa', bb' ) dia-
b
metrul frontal al cercului el.
Segmentul OD. al axei cercului
este micşorat, în proiecţie orizontală,
Fig. într-un raport cos ct. cunoscut . Să mic-
şorăm în acelaşi r aport raza R, segmen-
tul astfel obţinut fiind purtat perpendicular pe dreapta oc.v din planul
orizontal, pornind din punctul o, în direcţia op; triunghiul dreptun ghic
opw va fi asemenea cu o' a' c.v', cu raportul de asemănare cunoscut cos ct.,
şi vedem că punctul (c.v , c.v' ) va satisface problema, dacă avem
COS V WC2
Ir = - - = - . (36')
cos ex wp
Un astfel d e punct se obţine deci prin inters ecţia paralelei duse prin o la
linia de pămînt cu cercul care este locul geometric al punctelor c.v din planul
orizontal ce satisfac relaţia (36) . Problema, dacă este posibilă, are în general
două Asoluţii.
Insă proprietatea enunţată la nr. 874 ne arată imed iat cum putem obţine
o soluţie, dacă o cunoaştem pe cealaltă: va fi suficient să transpunem prima
sferă obţinută în raport cu unul ·dintre ce le două cercuri r şi r'' care sînt
perpendiculare comune la e1 şi la e 2 , deoarece această transpoziţie nu va
transforma nici pe e1 , nici pe e2 , deci nici unghi ul sub care o sferă care trece
e
prin 1 taie pe 2 . e
876. După cum este bine cunoscut, soluţiile există sau nu, cercul şi
dreapta avînd sau nu puncte de întîlnire, în funcţie de valorile cantităţ ii
(36); cînd c.v descrie toată paralela la linia de pămînt, această cantitate va
oscila între două limite extreme 1 ) l, l', astfel că, pentru k = l, l', cele două
soluţii ale problemei se confundă. Acest din urmă fapt nu poate avea însă loc
1) Ultimul membru din (36), ia valoarea 'l cînd w este la infinit, nu poate să fie,
evident, nici prea mare, nici foarte mic, decît în cazurile excepţionale care, cum ne
convingem cu uşurinţă, corespund cazului e) de la nr. 864.
decît dacă sfera unică astfel obţinută ca soluţie trece prin r sau este ortogonală
la r' deoarece ea trebuie să coincidă cu transpusa ei în raport cu r.
Intervalul (Z, l') nu cuprinde (în afara unor cazuri excepţionale) valoarea
zero 1 ). El cuprinde cu siguranţă valoarea +1 (at insă atunci cînd w este la
infinit sau pe perpendiculara prin mijlocul lui pc 2 ), astfel că valorile extreme
corespunzătoare ale lui cos v, vor cuprinde între ele cantitatea cos a.:. Este însă
clar că, în privinţa unghiului v, sînt posibile două cazuri:
- ori l şi Z' sînt ambele cantităţi inferioare lui 1, orice poziţie a punctu-
foi (w, w'), adică orice sferă care trece prin C1 , dă atunci un unghi real, care
variază între două limite V, V' ;
- ori maximul lui k este mai mare decît 1: atunci avem o s·feră care
trece prin C1 şi taie pe C2 sub un unghi V maxim, unghiul v fiind susceptibil
de a descreşte de la acest maxim pînă la valoarea zero (sferă tangentă), în-
cetînd apoi să existe.
Este distincţia pe care am făcut - o la nr. 865 între cercuri înlănţuite şi
neînlănţuite. '
877. Să ne situăm în primul caz. Sferele Su S', tăind ambele cercul C2 ,
cele două cercuri perpendiculare comune r' r' sînt reale şi unghiurile ex-
treme sînt unul ce l sub care se taie sferele S 1 , S 2 , iar celălalt, ce l sub care se
taie sfere le s;, S2,. De observat că aceste valori V, V' nu se schimbă dacă
intervertim rolurile ce lor două cercuri date, fapt a cărui cauză va apărea
în ce le ce urmează într-o altă formă.
Evident, V şi V' sînt invarianţii analagmatici ai figurii F, formate de
cele două cercuri . A ceştia sînt singurii inParianţi ai figurii considerate (adică
orice a lt invariant este o funcţie de V şi de V' ). Pentru a demonstra aceasta,
vom constata că cunoaşterea lui V, V' este suficientă pentru a construi o
formă redusă F 0 ( cf. nr. 288) la care poate fi adusă figura F, printr-un şir
convenabil de inversiuni. . ·
În primul rînd, putem să admitem, în baza unei prime inversiuni urmate
de o deplasare convenabi lă , că unul dintre punctele de . întîlnire ale lui r
cu C1 este la infinit, iar celă l alt în originea coordonatelor, astfel că C1 şir
vor deveni două drepte perpendiculare, pe care le vom putea alege respectiv
ca axă X şi axă y. Sfera s2, ortogonală la r) va .avea de ci centru l pe axa y
ş i va trebui să taie axa x sub unghiul V. Aceasta o determină, cu aproximaţia
unei omotetii în raport cu originea; şi, deoarece putem aplica figurii o
astfel de omotetie, putem admite că centrul lui s2 este situat la o distanţă
de la origine ega l ă cu unitatea de lungime, ceea ce îl determină complet.
Ca atare, C 2 este pe această sfe:ră un cerc mare, al cărui plan trece prin axa y
şi formează cu planul xy unghiul V. Figura F 0 , formată de un astfel de cerc
mare şi de axa x, este analagmatic echivalentă cu F, şi o putem construi
efectiv, după cum am arătat, dacă cunoaştem numai unghiurile V şi V'.
Aşadar,- dacă considerăm a lte două cercuri Cj , C2,, care dau loc aceloraşi
unghiuri extreme V, V' ca şi C1 , C 2 , noua figură (Ci, C2) va fi de asemenea
analagmatic echivalentă cu F 0 , deci şi cu F.
1 ) Ultimul membru din (36), care ia valoarea 1 cînd w este la infinit, nu poate
săfie, evident, nici prea mare, nici foarte mic, decît în cazurile excepţ ional e care,
cum ne convingem cu uşurinţă, corespund cazului e) de la nr. 864 .
4b6 NOTA L
O b s e r v a ţ i e. Unghiu l veste cel mai mic unghi pe care îl formează

sfera S cu o sferă arbitrară ce trece prin C2 • Deci minimul să u V este cel mai
mic ui:ghi sub care p~t să se intersecteze într-un punct m din spaţiu sferele
duse dm as_est pun ct ş1 respectiv prin C1 , C2 .
878. In caz ul unor cercuri neînlănţuite, una dintre sfere le S1 , S;_, nu
taie pe C 2 şi nu vom avea decît un singur cerc perpendicular r ea l; v nu are
decît un maxim şi nu _§lre minim (cu excepţia lui zero ), ceea ce nu ar da d ecît
un singur invariant. Insă şi aici putem considera raportul anarmonic deter-
minat de cele două cercuri date pe cercu l perpendicular comun, raport anar-
monic care, dacă am fi în primul caz, ar fi ega l cu (859) - tg2 V' /2: vom avea,
astfel, al doilea invariant căutat. În forma redusă F 0 , acest al doilea invariant
reprezintă raportul segmentelor determinate de s2 pe axa y, pornind din
origine; cunoaşterea sa permite iarăşi să determmăm sfera s2, cu aproximaţia
unei omotetii si deci să încheiem demonstratia astfe l cum s-a proce-
dat mai sus. ' '
879. Cazul paratactic.
Am determinat cele patru sfere Su S2 şi deci cercuri le perpendiculare
comune cu ajutorul diedrului drept al unei in voluţii , anume aceea care cores-
punde, prin omografia H, involuţiei sfere lor ortogonale care trec prin C1 •
Se poate întîmpla însă ca această involuţi e să aibă toate perechile ei
de direcţii omoloage perpendiculare. Atunci problema precedentă devine ne-
determinată şi avem o infinitate de cercuri perpendiculare comune , conjugate
două cite două.
În acest caz, vom spune că cele două cercuri d:;i,te sînt paratactice.
Vom putea da atunci arbitrar unul dintre punctele în care cercu l
perpendicular comun întîlneşte pe C1 sau pe C2, ce l ălalt fiind opusul primului,
sau sfera care trece prin C1 sau prin C 2 şi care tre·buie să conţină cercul căutat .
Vom face atunci să intervină faptul constatat la nr. 874. De astădată,
fiecare dintre cercurile perpendiculare comune va fi axa unei transpoziţii
care (cu excepţ ia sensului) nu va schimba nici pe C1 , nici pe C2. Fie atunci
două sfere oarecare trecînd prin C1 ; ele vor fi una transpusa celeilalte în raport
cu un cerc perpendicular comun sau chiar în raport cu două cercuri perpendi-
cu lare comune (s ituate re-spectiv pe cele două sfere care împart în două părţi
ega le unghiul primelor două ) . Aşadar, aceste două sfere ş i deci toate sferele
care pot fi duse prin C1 taie pe C2 sub acelaşi unghi 1 ) .
Unghiurile extreme V, V' de mai sus vor fi atunci egale. _
Construcţia de la nr. 875, referitoare la cazul în care am luat pentru C2
o dreaptă , pune cu uşurinţă în evidenţă posibilitatea acestu i fapt. Este su-
fic ient ca, în planul orizontal H, punctul C 2 să coincidă cu p (cazul în care
aceste două puncte ar fi simetrice în raport cu ow nefiind, bineînţeles , distinct
de primul). Avem atunci situaţia din fig. 450, din care citim, datorită asemă
nării triunghiurilor c2o{l}, a' o' w', pe de o parte, că orice sferă care trece prin
C1 taie dreapta C2 sub un unghi constant (deoarece cantitatea (36) de la nr. 875
este constantă); pe de altă parte, că un plan ca~e ~-e~e f'.r~n C 2 şi o sferă ~a.r~
trece prin C1 se rotesc cu unghiuri egale, dacă variaza raminind supuse condiţiei
1) Raportul anarmonic determinat de C1 , C 2 pe un cerc perpendicular comun arbi-

trar este de asemenea constant.
PROPRIETAŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 457
de a fi secante sub un unghi drept, ceea ce ne dă efectiv parataxie, conform

definitiei noastre iniţiale.
S80. Conform celor precedente, avem siguranţa că două cercuri sînt
paratactice, dacă . .
admit mai mult <lecit două cercuri perpendiculare comune;
admit două cercuri perpendiculare comune neconjugate între ele;
prin unul dintre ele, putem face să r- w'
treacă mai mult decit două sfere care taie
pe celălalt sub acelaşi unghi;
un cerc perpendicular comun fiind
construit, putem descrie, prin unul dintre
cele două cercuri date, două sfere care taie
pe celălalt sub acelaşi unghi şi care nu
sînt una transpusa celeilalte .in raport cu
cercul perpendicular comun cunoscut.
881 . Pe de altă parte, conform fig. 449
sau, mai bine, potrivit formei reduse F 0 , pe H
I I I I
care am obtinut-o la nr. 877, vedem că vom !b 10 !a I
obţine o dr~aptă 11, paratactică la un cerc e
de centru O si de rază R, <lucind, în acest
cerc, o coardă arbitrară, situată la o distan -
tă OH = d de la centru si făcînd - o să se ro - Fig. ~50
tească în jurul diametr~lui OH, perpendi-
cular pe ea, cu un unghi V (cos V = d/ R ) , egal cu acela sub care ea taie
cercul; mai exact, dacă este dat un ciclu e; dreapta orientată /1 se deduce
din coardă, presupusă şi ea orientată, printr-o rotaţie pozitivă de unghi
ega l cu ce l sub care această coardă taie ciclu l.
Extinzînd prin inversiune la cazul general, ved em că avem două cercuri
paratactice prin următoa~ea construcţie: două cicle cosferice şi secante e1 ,@
fiind tăiate de un cerc ortogonal comun r' facem pe @ să se rotească în
jurul lui r cu un unghi V, egal cu acela sub care se intersectează@ şi e1 , sau,
dacă vrem (859) , cu un unghi V, astfel ca -tg 2 V /2 să fie egală cu raportul
anarmonic determinat per de@ şi de e1 • Noua poziţie e 2 , pe care o ocupă@,
.după această rotaţie, este, conform celor expuse mai sus, un ciclu paratactic
cu e1 ; şi aceasta rezultă şi din nr. 880, deoarece cunoaştem acum două cercuri
perpendiculare comune r şi locul z; generat, în rotaţia sa în jurul lui r'
de un punct de intersecţie al lui e1 cu @; în plus, sferele (e1 , @) şi (e1 , w)
intersectează pe e 2 sub acelaşi unghi, fără a 'fi una transpusa cele ilalte în
raport cu r sau în raport cu w.
881 bis . Reciproc, construcţia precedentă ne furnizează orice cerc para-
tactic la un cerc e1 , dacă luăm drept r unu l oarecare dintre cercurile perpen-
diculare comune.
882. Dacă unghiul de parataxie V este drept, cele două cercuri e1 , e2
sînt axiale .
Dacă V devine nu l , avem două cercuri tangente. Două cercuri tangell"te
sau, ceea ce este pentru noi acelaşi lucru, două drepte para lele sînt deci un
caz li mită a două cercuri paratactice . Va fi adeseori interesant să vedem ce se
458 NOTA L
întîmplă, în acest caz simplificat la extrem, cu proprietăţile la care vom

ajunge în cele ce urmează.
883. Dreptele paratactice la un cerc C intervin într-o teorie cu totul
diferită (şi care nu aparţine geometrie i analagmatice), anume teoria conului
oblic cu bază circu lară . Se numeşte focală a unui astfel de c·on o dr ea ptă
dusă din vîrful S, astfel ca două plane perpendiculare oar ecare, duse prin
această dreaptă, să fie unul conjugatul celuilalt în raport cu conu l. Această
proprietate apropie, în mod evident, focalele de focarele unei con ice ( cf. nr. 775)
şi justifică denumirea care li s-a dat.
Construcţia acestor focale se leagă, după cum vom vedea imediat, d e
principiile de la nr. 779 - 787 bis. In adevăr, ştim (861 bis) că, două drepte
văzute sub un unghi . drept dintr-un punct S sînt două drepte conjugate
în raport cu cercul imaginar S, care este intersecţia planului de bază H al
conului cu sfera-punct S. Urme le focalelor căutate pe planul de bază nu sînt
deci altceva decît ombilicurile (786) cercu lui de bază dat şi cercului ima-
ginar S, ombilicuri la căutar.ea căr ora vom constata, fără dificultate, că
teoria din paragrafele citate se ap li că la fel ca în cazu l cînd cercul Sar fi real.
Ca atare, să unim vîrful S (s, s') al conului cu centrul O (o, o') al bazei
şi să · proiectăm dreapta SO pe planul bazei. Planul proiectant, care este un
plan de simetrie al figurii şi care este luat frontal în fig. 451, în timp ce planul
bazei este luat ca plan orizontal, taie conu l după două generatoare SA (sa,
s'a'), SB (sb, s'b' ). Să ducem bisectoarea (s i, s'i') a unghiului ASB şi bisec -
_..............
toarea (scr, s' cr ), perpendiculară pe pr im a, a unghiului suplementar lui AS B,
pînă întîlnesc în i, cr planul bazei, apoi, prin punctul i, dreapta de capăt,
f 1 if 2 • Pe de altă parte, s fiind proie cţia vîrfului pe planul bazei, să ducem
în acesta cercu l y avînd ca diametru pe os. Punctele de intersecţie f1 , f2 ale
acestui cerc cu dreapta de capăt', dusă prin f, sînt pe focalele căutate. În
adevăr, punctele 1 :, cr, care sînt unul inversu l celuilalt în raport cu C, cît şi
în raport cu S, sînt poli dubli, al treilea pol dublu fiind la infinit , pe perpen-
diculara pe oicr. Dreapta f1 if 2 este deci o l atură a triunghiului conjugat comun.
În orice punct f1 al acestei drepte, ce le două involuţii, formate una de dreptele
conjugate în raport cu C, iar ce alaltă de dreptele conjugate în raport cu J,
au o pereche comună (f1 i, f1 cr); pentru ca ele să coincidă, este suficient să aibă
încă una comună. O vom d etermina, ducînd una dintre raze prin punctul o.
Deoarece polul lui of1 este la infinit pe direcţia perpendiculară pe of1 , diedrul
nostru drept va trebui să taie planul bazei după un unghi drept. Aceasta va
avea loc (363), dacă of1 este perpendiculară pe planul f1 Ss, adică dacă f1
este cercul y. Acesta din urmă taie dreapta de capăt (deoarece ieste între o
şi s) în două puncte reale f1 , f 2 , care sînt ombilicurile (opuse) căutate, şi
singurele, deoarece nu avem tangentă comună reală.
De pe acum, putem observa că definiţia precedentă a focalelor este
independentă de poziţia vîrfului conului pe una dintre ele, deoarece ea face
să intervină numai un diedru drept, care se roteşte în jurul focalei, şi urmele
feţelor acestuia în planul cercului de bază. Putem deci spune că o dreaptă
este focala unui cerc.
884. Vom arăta că o astfel de fo cală este paratactică la cercul C, altfel
spus, că la două plane perpendiculare duse prin Sf1 corespund, prin orto-
PROPRIETĂŢI ANALAGMATICE 'ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 459
gonalitate, două sfere ortogonale care trec prin C. Şi aici, mereu în virtutea
proprietăţii de involuţie, este suficient săfacem verificarea pentru ce le două
diedre drepte considerate în particular înainte. ·
Însă, în primul rînd, p-Ianul Sf 1 s fiind vertical, sfera ortogona lă cores-
punzătoare se reduce la planul bazei. Pe de altă. parte, acest plan este orto-
gonal la sfera pe care Ceste un cerc mare. În al doilea rînd, în mod general,
(f '
H' H
I
,J
I
I
Fig. 451
sfera care trece prin C şi este ortogonală la un plan oarecare va avea ca cen-
tru intersecţia acestui plan cu axa cercului C; pentru planul de capăt Sf1 i,
aceasta dă un centru a cărui proiecţie verticală cui se află pe prelungirea
lui s'f', iar pentru S/1 cr, aceasta dă un centru a cărui proiecţie verticală cu2
se află pe prelungirea luis ' cr'. Şt im însă că punctele cuJ., cu2 sînt diametral opuse
·pe cercul circumscris triunghiuluis' a' b'; aceasta ne dă efectiv concluzia cerută.
Lăsăm cititorului grija de a demonstra - reluînd acest raţionament
în sens invers - că, reciproc, o dreaptă este focală a oricărui con avînd
ca vîrf unul dintre punctele ei şi ca bază un cerc cu care această dreaptă
este paratactică. (De altfel, aceste două fapte vor fi din nou demonstrate
la nr. 937 şi urm. ).
885. Cicle paratactice.
Două fascicule de plane omografice, avînd proprietatea că la două plane
perpendiculare ale unuia corespund totdeauna două plane perpendiculare
ale celuilalt, sînt în mod necesar (conform notei de la nr. 859) două fascicule
-460 NOTA L
·egale. Vedem deci că, atunci cînd ducem două sfere ortogonale arbitrare
prin două cercuri paratactice, aceste sfere se rotesc cu unghiuri egale; şi aceasta
· defin~şte pe cele două cercuri sensuri corespunzătoare. Se vede uşor că sen-
·suri le corespunzătoare respective sînt şi cele în care se deplasează, respectiv
pe e1 şi pe e 2 , punctele de intersecţie cu un acelaşi cerc perpendicular comun
variabil. Este deci locul să vorbim, mai exact, despre cicle paratactice .
yom avea de considerat, eventual, două cicle paratactice cu aproxi-
maţia sensului, adică avînd propietatea că al doilea este paratactic cu pri-
mu , luat în sens invers: două cicle din acestea vor fi denumite anti tactice.
Două cercuri paratactice fiind evident înlănţuite, vedem (866) că există
parataxii directe şi parataxii retrograde.
885 bis. Singurul caz în care două cercuri sînt paratactice, oricare ar
fi sensurile alese pe ele (deci în care sînt simultan în parataxie directă şi în
parataxie retrogradă), este acela în care cercurile sînt axiale.
Pentru cazul limită a două drepte paralele , este clar că pentru para-
taxie trebuie să dăm acestor drepte acelaşi sens.
Cele două focale ale unui con sau ale unui cilindru oblic cu baza circulară
înt simetrice în raport cu planul de simetrie care trece prin vîrful conului
:ş i prin axa cercului de bază (planul frontal în fig. 451). Simetria în raport
cu un plan schimbă orientarea figurilor, deci cele două drepte vor avea cu
·~ercul de bază parataxii de speţă diferită, una directă şi cealaltă retrogradă.
ln plus, dacă am ales un sens pe cercul de bază şi am orientat corespunzător
trna dintre focale, deoarece simetria a inversat sensul ciclului, va fi nevoie,
pentru a-l r estabili, să schimbăm totodată pe acela al focalei a doua (orien-
tăr ile acestor două focale nemaifiind una simetrica celeilalte în raport cu
planul frontal din fig. 451, ci în raport cu o dreaptă de capăt); această dublă
t ransformare conservă speţa parataxiei.
III. S i m e t r i i 1e s i s t e m u l u i d e d o u ă c e r c u r 1
Bisectoare şi false bisectoare
886. Am văzut că fi ecare cerc perpendicular comun la două cercuri e1 ,
C 2 (arbitrare pînă la noi dispoziţii) e.s te axa unei transpoziţii care păstrează
aceste două cercuri, inversîndu-le însă sensul.
Reciproc (cf. nr. 871), cu excepţia cazului în care cercurile date sînt
.cosferice sau în involuţie, oh-ţinem astfel toate rotaţiile care le păstrează pe
ambele.
În cazul general, vedem că avem astfel una sau două transpoziţii, care
păstrează pe e1 şi pe e2 • Dacă însă cercurile sînt paratactice, avem, dimpo-
trivă, o infinitate.
887. Presupunînd că cercurile e1 şi e 2 sînt paratactice şi neconjugate,
fier l l r 2 df.'uă dintre cercurile lor perpendiculare comune' neconjugate între
ele. r 1 şi r 2 sînt paratactice' deoarece admit cercurile perpendiculare comune
neconjugate e1 , e 2 . Ele admit deci, la rîndul lor, o infinitate de cercuri per-
pendiculare e, toate paratactice unele cu altele.
Noua serie de cercuri astfel obţinute este independentă~ de alegerea lui r 1
şi a lui I' 2 printre diferitele poziţii pe care le pot ocupa. ln adevăr, putem
{cu precauţia de a alege punctele în care cercul variabil @taie sub un unghi
PROPRIETĂŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR !N SPAŢIU 461
drept perl, ca puncte diametral opuse) să construim pe e prin metoda de la

nr. 881, pornind de la I\, şi vedem astfel că ea este independentă de r 2 •
De as~menea, ea este independentă de r 1 .
ln particular, conjugatul lui el în seria considerată este bine deter-
minat.
Avem astfe l două seri i de cercuri în relaţii reciproce una cu cealaltă ,..
orice cerc al uneia fiind perpendicular pe orice cerc al ce lei lalte . Fiecare dintre
e l e va fi ceea ce vom denumi (pentru un motiv care se va lămuri ulterior),
o serie Villarceau dreaptă.
Cele două cercuri date , la fel cu toate cercurile seriei din care fac parte ,..
vor fi păstrate, însă cu inversiune de sens, de una oarecare dintre transpozi-
ţiile r. Dacă vom combina acum două sau un număr par de astfel d, transpo-
ziţii, operaţia produs w va păstra fiecare dintre ciclele el> e , e. Există,.
2
evident, o transformare w de această natură, care duce un punct arbitrar dat.
al lui e 1 într-un alt punct arbitrar dat al aceluiaşi cerc, deci există şi două.
transformări ale acestui grup, care duc unul oarecare dintre cercuri le perpen-·
diculare comune date într-un alt cerc perpendicular comun dat .
888. După ce ne-am ocupat de operaţiile care conservă fiecare dintr e·
cer cur ile date, să trecem la cele care le transformă unul în altul.
Există o infinitate de operaţii simple w care duc pe e în e . Este u şor ·
1 2
să dăm pentru ele o construcţie genera lă : w este produsul a două inversiuni,..
dintre care prima duce pe e 1 într-un cerc y, cosferic atît cu e 1 cît şi cu e .
2
Invers, ca atare, dacă este dat cercul cosferic y, avem imediat cele două inv er-
siuni considerate; într-un mod mai exact, dacă sînt date cele două cicle·
q1 , e 2 şi este dat de asemenea cic lul y, construcţia va fi perfect determinată.
Insă, fiecare operaţie w poate fi obţinută printr-o infinitate de alegeri din
aceste inversiuni, astfel că putem da arbitar punctele În care y taie pe e 1 , Clli.
excepţia cazului cînd e 1 , e 2 sînt cosferice, sau au un punct comun.
Eliminînd aceste din urmă cazuri, există două operaţii, şi numai două:
( corespunzînd celor duă sensuri posibile pe y), care duc pe e 1 în e 2 şi un
punct dat pe a 1 d e pe e 1 1ntr-un punct dat a 2 de pe e 2 .
889. Printre aceste operaţii, vom considera transpoziţiile care, transfor-·
mînd pe e 1 în e 2 , transformă de asemenea pe e 2 în e 1 •
Fie G axa unei astfe l de transpoziţii, pc care o vom denumi un bisec-·
tor al ce lor două cercuri (sau, dacă este cazu l , a l ce lor două cic le) date.
ni
Orice cerc perpendicular comun lui G şi lui e 1 (în m1 , 1 ) va fi, de asemenea „
perpendicular pe e 2 (în m 2 , 1n2 ) şi fiind cunoscut un astfel de cerc, vom.
putea găsi (862 bis, Obs. I) , în două moduri diferite , dintre care cel puţin
unul real, punctele lui de intersecţie cu G, care împart armonic fie cele două
arce m1mz, m1m2, fie cele două arce m1m2, lnz;il şi, ca atare, să oh-ţinem p e ·
G În două sau în patru moduri diferite, după cum vor fi date numai
cercuri le sau, mai exact, cicle le pe care ne propunem să le sch i mbăm unul în
celă l alt.
Faptul că
unghiurile extreme V, V' de la nr. 876 nu se schimbă cînd trans- ·
formăm pe e 1 în e 2 capătă acum o evidenţă imediată.
Dacă cercuri le date nu sînt paratactice, aceasta nu dă decît două sau ·
patru soluţii. Însă în caz de parataxie a cercurilor date, nu ştim a priori:.
462 NOTA L
.dacă C1 şi cercul necunoscut G vor avea sau nu această rela"ţie. În primul caz,
toate cercurile perpendiculare comune lui C1 şi lui C 2 vor fi perpendiculare
-şi pe G şi nu vor da decît un sistem unic de două sau patru solu-ţii; situa"ţia
va fi alta în al doilea caz, cînd numarul de solu-ţii devine infinit.
Pentru a hotărî între aceste două ipoteze, după ce am construit cele
.două puncte de intersec-ţie p, p' ale unui cerc perpendicular comun r cu G,
remar c ăm că , prin unul dintre aceste puncte , deci şi prin ambele, pentru
.că sînt opuse, trece un cerc determinat .()_ din seria Villarceau dreaptă
(Cu C 2 ); transpozi-ţia corespunzătoare transformă în mod necesar pe C1
într-un cerc din aceeaşi serie, care taie pe r în aceleaşi puncte ca şi C 2 ,
.deci (881) chiar în C 2 , deoarece, pe de altă parte, sensul parataxiei este acelaşi
ca cel al lui C1 cu C2 . Mai exact, vor fi permutate astfel cele două cicle C11
.C2 , deoarece o astfel de transpozi"ţie păstrează toate cercurile din seria per-
;pendiculară. Prin urmare, G va coincide cu .()_.
Cele două solu-ţii ale problemei sînt, astfel, oh-ţinute pentru două
.cicle paratactice; vedem (887) că ele sînt aceleaşi, oricare ar fi cercul r,
luat din seria perpendiculară, şi că deci ele corespund primei dintre cele
-O.ouă ipoteze considerate anterior.
Di~potrivă, a doua ipoteză este cea care se prezintă pentru cicle anti-
-tactice. In acest caz , şi numai în acest caz, precum şi în acela al cercurilor
-cosferice1 ), avem o infinitate de bisectoare, sau, mai curînd, după cum le vom
-denumi, de false bisectoare, pe care le vom oh-ţine, de exemplu, compunînd
· transpoziţia G, care schimbă ciclele paratactice, cu aceea avînd ca axă un
-cerc perpendicular comun oarecare.
Şi în acest caz, şi numai în acest caz, toate operaţiile . simple care trans-
Jormă unul dintre cicle în celălalt sînt transpoziţii, conform celor constatate
la nr. 888. ·
Este de notat (cf. nr. 885 bis) că două cicle axiale admit simultan o
.infinitate de bisectoare si o infinitate de false bisectoare. Acest caz este sin-
.guru], împreună cu acela a două cicle cosferice secante.
În cazul degenerat , cînd cidele paratactice sînt înlocuite prin două drepte
paralele, bisectoru.I veritabil dă paralela mediană, iar falsele bisectoare dau .
-dreptele duse prin diferitele puncte ale acestei paralele mediane, perpendi-
·Cular pe planul paralelelor date.
890. Existen"ţa transpozi-ţiilor (de altfel , ambele reale, în acest caz)
·Care duc unul în celălalt două cicle paratactice ne arată că picioarele unui
„cerc perpendicular comun variabil descriu diviziuni omografice. Aceeaşi
·Concluzie, aplicată unei serii perpendiculare, exprimă că raportul a.narmonic
·determinat de cele două cercuri date pe un cerc perpendicular comun este
-constant.
Faptul că orice cerc cosferic comun y taie pe C1 şi pe C 2 sub unghiuri
.egale rezultă din existen"ţa falselor bisectoare, dintre care există întotdeauna
·Unul perpendicular pe y, anume axa unei transpozi-ţii care transformă un punct
comun a 1 al lui y cu C1 într-un punct comun a 2 al lui ' y cu C 2 1 ).
1 ) Acelaşi ra,ţionament pentru acesta din urmă ca şi pentru cel precedent, deoarece
· ·două cercuri de pe aceeaşi sferă S au cel puţin un bisector situat pe S, şi o infinitate

.,ele cercuri perpendiculare comune.
PROPRIET,AŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 463
IV. F or m e ca n on i ce o p e r a ţ i i 1o r s f e r i c e
a 1e
Operaţii ş1 congruenţe paratactice
891. Am învăţat (868) să descompunem orice operaţie sferică într-un

produs de două rotaţii. :t\cest prim rezu ltat ne va permite să obţinem un
altu l , mult mai precis. In primul rînd, obţinem pe următorul:
Orice operaţie sferică este produsul a două transpoziţii.
Demonstraţia se bazează pe aceea dată în Cartea a şaptea (416-417)
pentru deplasări. Fie A, A' axele a două rotaţii date, şi y un cerc perpendi-
.cular comun acestor două rotaţii . Prima -r.otaţie se poate descompune (863)
în două transpoziţii, dintre care a doua în raport cu y; a doua rotaţie se des-
.compune Îri două transpoziţii, dintre care prima în raport cu y. Cele două
transpoziţii consecutive în raport cu y se anulează, deci conc luzia noastră
este stabi lită.
O b s e r v a ţ i e. 2 ) Rezultatul astfel demonstrat nu are aceeaşi întin-
dere ca în Cartea a şaptea, deoarece nu ne permite să obţinem cu uşurinţă
produsul a două operaţii oarecare.
Este totuşi util să relevăm că putem combina foarte uşor un număr
arbitrar de rotaţii ale căror axe sînt toate conjugate cu un acelaşi cerc, dato-
rită faptului că două oarecare dintre aceste axe sînt întotdeauna cosferice.
892. Dirt teorema pe care am demonstrat-o, se deduce acum fără di-
ficultate teorema pe care o avem în vedere:
Teoremă. Orice transformare sferică este produsul (evident permutabil)
a două operaţii simple conjugate.
(De altfel, cel puţin una dintre aceste două operaţii este o rotaţie veri-
tab ilă ).
În adevăr, operaţia fiind, conform celor arătate, descompusă în două
transpoziţii Yi> y 2 , să construim cele patru sfere S1 ,s;_, S 2 , S2, care conduc
la cele două cercuri A, A', perpendiculare comune lui y 1 , y 2 ; prima trans-
poziţie este prod~su l celor două inversiuni Sv Sl.; a doua este produsul inver-
siunilor S 2 , S2 . In virtutea relaţiilor de ortogonalitate care există între cele
patru sfere şi a permutabilităţilor pe care le implică între inversiunile cores-
punzătoare, ajungem imediat să reprezentăm operaţia pr in produsul a două
operaţii simple, de axe respective A, A', una dintre ele, cel puţin, fiind o
rotaţie veritabilă, deoarece cel puţin unul dintre cercurile A, A' este real.
O b s e r v a ţ i e. Dintre aceste două operaţii simple, una este singura
.care deplasează punctele cercului A (presupus real), iar cea laltă singura care
roteşte sferele ce trec prin A.
1) Opusele ii1 , a2
a le lui a 1 , a 2 sînt, de asemenea, permutate între ele, astfel că
transpoziţia noastră păstrează în mod necesar pe y.
2 ) Descompunerea în patru inversiuni sau în două rotaţii putînd fi făcută într-o
infinitate de moduri, avem aceeaşi situaţie pentru construcţia din text. De .a ici nu reiese
cu toată evidenţa că situaţia va fi aceeaşi pentru rezultat, adică pentru descompunerea
în două transpoziţii; dimpotrivă, aceasta reiese imediat din rezultatul nostru definitiv
(892).
464 NOTA L
893. Vedem însă că apare im ediat rezultatul cel mai important al

teoriei de care ne ocupăm: se poate ca descompunerea precedentă să fi e posibilă
într-o inf ini tale de moduri .
În adevăr, aceasta se va întîmpla, de îndată ce axele y 1 , y 2 ale celor
două transpoziţii vor fi paratactice; va fi suficient să luăm pentru r unul .din-
tre cercurile perpendiculare comune, cu condiţia de a lua pentru I'' pe conj!l-
gatul să u. Vom avea atun ci ceea ce denumim o transformare paratactică. In
acest caz, unghiurile ce lor două rotaţii sînt egale; ele sînt dublul unghiului
de parataxie al lui y 1 , y 2 • Aceasta ne informează, în particular, despre trans -
formările con sid erate la nr. 887; ele sînt obţinute prin vari aţi a cont inu ă a
un ghiului comun celor două rotaţii pe care le-am obţinut, axele conju gate
rămînînd fix e.
Pentru unghiul de rotaţie TI, fiecare dintre cercurile perpendiculare
{)Omune este păstrat, unul oarecare dintre pun cte le sa le fiind transformat în
contrariul său . Într-un cuvînt, ajungem astfel din nou la inPersiunea
negatiPă principală.
894 . Congruenţe paratactice.
Invers, produsul a două rotaţii egale în jurul a două cicle r, I'' conju-
.gate este o transformare paratactică, conform d efi niţi e i precedente.
Orice serie Villarceau dreaptă care conţine pe A şi pe A' dă, pentru
această transformar e., o . infinitate de descompuneri canonice.
Există însă o infinitate de serii Villarceau de această speţă . Orice cerc
A, perpendicular comun lui A şi lui A' define şte o astfel de seri e, formată
din cicle C, perpendiculare pe y.
A ş i A ' fiind date, un cerc y trece printr-un punct arbitrar m din spa-
ţiu (cerc unic, dacă m nu aparţine nici lui A nici lui A') şi seria Villarceau
rezultată co nţine de asemenea un ciclu C, care provine din m .
Prin urmare , transformarea noastră, produs a două rotaţii conjugate şi
egale între ele, admite o dublă infinitate de reprezentări sub forma canonică
d e la nr. 892.
1
Ea lasă i1warian l fi ecare ciclu al unei congruenţe ) ( C) ; printr-un punct
arbitrar din spaţiu trece un c1:c lu al lui (C).
Această congru enţă se numeşte co ngruenţă paratactică.
Două cic le (C) arbitrare sînt paratactice între ele.
Ciclele congruenţei sînl co njugate două cîte două. Produsul a două rolaţii
ega le ar bitrare în jurul lui A şi a l lui A' poate fi înlocuit prin produsul analog
(cu rotaţie d e ace laşi unghi ) în jurul a două cicle conjugate, luate arbitrar în
congruenţă. Este ceea ce vom numi transformare paratati că ataşată
congruenţei.
Pentru a încheia definiţia unei transformări paratactice ataşate un ei
congruen~e paratactice date, vedem că este suficient să fie dat un ghiul e i
(în mărim e ş i
semn ).
895. Ac::estc rezultate pot fi legate într-un mod remarcabil de noţiunea
de transformată a unei opera ·ţii R printr-o operaţie T, pe care am introdus- o
1 ) Se spune că un număr infinit de curbe în spaţ iu formează o congruenţă, d acă
printr-un punct dat arbitrar (eventu a l , anumite puncte particulare pot să facă excepţ i e)
1rece una Jintre ele (sa u un num ă r finit).
PROPRIETĂŢI ANAL AGMA TICE ALE CERCURILOR IN
SPAn u 465
la nr. 829. Fie, ca înain te, f, f' două figur
i care prov m una din cealaltă
prm operaţia R; fi, f'1 trans form atele lor
print r-o aceeaşi operaţie T.
Deoa rece trece m
- de la f1 lat prin operaţia r- 1 ;

- dela f la f' prin operaţia R;
- de la f' la fi prin operaţia T,
trans form ata lui R prin T, adică operaţia
care ne face să trece m la / la /1
este) T RT- 1• Dacă ea coinc ide chiar cu 1
R (astf el că trans form area T nu
modifică pe R), adică
R = TRT -1,
înseamnă că (după cum vede m, înmulţind la drea pta cu T) avem
TR = RT,
altfe l spus , cele două operaţii R şi T sînt
perm utabi le. Această din urmă
relaţie nu se schimbă însă cînd
permutăm pe R şi pe T. Deci , dacă
ver ificată, vom avea , de asem ea este
enea ,
Asad ar, dacă R coincide cu trans form ata

sa prin T, T va coincide . de
asemen:a cu trans form ata sa prin R.
. Să luăm pent ru R prod usul nostr
u Q de două rotaţii de acelaşi ungh i
rx în jurul axelo r A şi A' şi fie G unul dintr
e bisectoare!~ lor. ·Este clar că
trans pozi lia G lasă invariantă operaţia noa·
stră Q . Aşadar, conf orm princ i-
piulu i pe care l-am ream intit , acea sta păstr
ează transpoziţia G, prin urma re
şi pe G2 ). Avem astfe l o infin itate
simplă de cercu ri inva riant e faţă
rat ia Q. Dacă vom obse rva însă acum că, confo de ope-
rm celor stabi lite, acea sta din
ur~ă lasă invariantă orice rotaţie de axă G,
vom mai dedu ce de aici, aplic înd
din nou ace laşi princ ipiu, că Q este invariantă
exem p lu , că pent ru a o gene ra, pute m înloc într- o astfe l de rotaţie şi, de
ui pe A şi pe A' prin noile lor
pozi tii după rotat ia considerată, rx rămî
nînd acela si.
' 896. Cerc urile congruenţei noas tre sînt singu
rel~ inva riant e faţă de ope-
raţie, dacă ungh iul rx ră;rnîne arbit rar.
În adevăr, dacă facem acest ungh i
să varie ze, trans form atul unui punc
t m din spaţiu desc rie un loc geom etric
perfe ct deter mina t, care nu poat e fi decît
cercu l C al · congruenţei, dus prin
acest punc t.
Mai mult , cercu rile congruenţei sînt singu
rele inva riant e în operaţia .
Q pent ru o valo are determinată arbit
rară a ungh iului rx, diferită de n.
tr-un punc t din spaţiu nu pot trece două Prin-
cercu ri difer ite inva riant e prin
operaţia Q pent ru o valo are dată
a ungh iului ei, cu condiţia ca această
valo are să nu fie un mult iplu de n, deoa rece
vede m imed iat că acest e două
cercu ri au trei punc te comu ne.
2) Ipote za în care sensu l lui G ar fi inver

mom ent ce faptu l are loc pentr u orice sat prin Q trebu ie îndepărtată, . din
valoa re a lui cc
30 - Lecţi i de geome trie elementară, voi. II
NOTA L
466
ţiei noas tre în două rotaţii conj

ugat e,
Rezultă că desc ompu neril e opera .
rele exist ente.
care formează o dublă infin itate , sînt singu
l, de asem enea , să stabi lim că desc ompu nerea în două rotaţii
Este cazu
iuril e acest or două rotaţii nu sînt
conju gate este unică, ori de cîte ori ungh
ugate cu ungh iuri inega le şi nemu l-
egale , adică prod usul a· două rotaţii cop.j
al spaţiului; disti nct de axe. La
tipli de 7t nu lasă inva riant nici un cerc
deos ebind cazu rile unui cerc perpe ndicu la1· pe
acea sta ajun gem fără dific ultat e,
una dintr e axe, apoi (r~curgînd la nr. 885)
, al unui cerc para tacti c la două axe
ietăţi.
prezintă nici una dintr e acest e propr
şi, în ~fîrşit, al unui cerc care nu congr uenţei nu sînt
două cercu ri disti ncte ale
lu aceeaşi ordin e de idei,
niciodată cosfe rice, astfe l că un cerc
al congruenţei n-are decît un singu r con-
juga t în acea sta.
altfe l, ca cerc ortog onal co-
896 bis. Aces t conj ugat va fi cons truit , de
ipală şi două sfere care trec prin
mun la trei sfere , anum e sfera imaginară princ
cercu l dat C.
oricărui cerc C ortog onal la
Avem astfe l o trans form are care se aplică
dedu cem din acest cerc un altul
inve rsiun ea negativă principală şi prin care
afară de acea sta, reciprocă. Această
analo g cu C', trans form are care este, în
pune m că, fără a cunoaşte comp let
trans form are nu este punctuală. Să presu
pe c' cunoaştem din el doar un punc t a,
deci un al doile a punc t a, opus ul
fasci cul de sfere ortog onale la C, anum e
prim ului. Ca atare , vom cunoaşte un
e acest e sfere trece
acela avîn d ca punc te limită pe a şi pe
ii. Una dintr
t C', deci conţi ne în între gime
print r-un punc t al conj ugat ului căuta la inve rsiun ea negativă
ortog onală
pe C'. O astfe l de sferă trebu ie să fie
punc t a
rmină comp let. Aşadar, oricărui
principală: acest e condiţii o dete un puuc t, ci o
cores pund e, .nu
prin care trebu ie să treacă cercu l C îi
t cercu l C'.
sferă oi., pe care trebu ie să fie situa
considerată seamănă, evid ent,
· · Din acest punc t de vede re, trans form area
ea are o prop rieta te remarcabilă,
cu trans form area prin pola re rec.ip roce, însă
anum e că două cercu ri se taie sub
care o deos ebes te de acea sta din urmă,
un ungh i s_uple ment ar. În adevăr,
acelaşi ungh i c~ trans form atele lor sau sub
~acă C1 şi C2 sîn_t două cercu ri secan te în
a şi în a; Ci, C2 conju gatel e lor
care se taie în două punc te a', -;, ,
situa te pe sfera oi., determinată mai sus şi
acelaşi cerc r, care este ortog onal
atun ci punc tele a, ;;, a', l? sînt (670) · pe un
ia oi., deoa rece trece prin a şi prin a;ungh iul cercu rilor Ci, C2 nu este altul
sînt respe ctiv ortog onale la C1
decî t acela al sfere lor (r, Ci ), (r, C2), care
şi la C 2 •
ă de congruenţă para tac-
897. ~onfor:m celor de la J?.r. 882, un caz limit
tică este oferi t de mulţimea tutur
or drep telor para lele sau, ceea ce este ace-
laşi lucru , de mulţimea tutur or
cercu rilor tang ente în acelaşi punc t.
formată de o congruenţă para -
Cu excepţia aces tui caz deg~nerat, figur a egen erate )
două congruenţe para tacti ce (ned
tactică este anal agm atic unică: siune conv enabilă
ltă print r-o succe
arbit rare pot fi trans form ate una în ceala
de inve rsiun i.
Acelaşi caz dege nera t odată elim
inat, două cicle ale congruenţei sînt
înlănţuite, cu un semn de înlănţuire
dete rmin at (866), care nu poat e fi schim "
inuu , şi este deci acelaşi, orica re ar
bat, dacă fâ.cem acest e cicle să varie ze cont
· PROPRIET,ĂŢI ANALAGMAT ICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU
467
fi modul în care le al·egem în cadrul congruenţei; acest sens de înlănţuire

nu se schimbă, nici dacă inversăm sensul tuturor cercurilor considera te.
Aşadar, există congruenţe paratactic e de două speţe, anume congruen-
ţele directe şi cele retrograd e .
898. O congruenţă paratactică de speţă dată este definită prin
1° două cicle conjugate ;
2° două cicle paratactic e;
3° un ciclu C şi inPersiunea negatiPă principală, presupusă ortogonală
la C (conjugat ul lui C obţinîndu-se cum s-a arătat la nr. 896 bis).
Prin urmare, prin
4° i1wersiunea negatiPă principală şi două puncte (neopuse) de pe
un acelaşi cerc.
Corolar. Există o operaţie paratactică, şi numai una, de inPersiune priri-
cipală dată şi de speţă dată, care transformă un punct dat a într-un punct
dat b.
Această propoziţie rămîne exactă, dacă punctele a, b sînt opuse, operaţia
corespunzătoare acestei probleme fiind în mod necesar inversiun ea principală
.
899. Poate fi util să definim -fiecare cerc al congruenţei precedent e, nu ca
loc geometric a l unui punct variabil, ci, dimpotrivă, prin mulţimea sferelor
care îl conţin.
Operaţia paratactică, dacă unghiul ei nu este multiplu de n, nu lasă inPa-
riantă nici o sferă reală sau imaginară pură, cu excepţia sferei imaginare
prin-
cipale, cum se vede imediat, considerîn d punctele limită ale unei astfel de
sfere şi ale sferei principale şi menţionînd că operaţia noastră, dacă nu se reduce
la operaţia identică, nu lasă invariant nici un punct real.
Orice sferă I:, ortogonală la inPersiune a negatiPă principală, conţine un
cerc al congruenţei (ş i, evident, unul singur), cerc pe care îl determinăm ca
intersecţie a sferei date cu una dintre transform atele ei.
În adevăr, să transformăm pe I: prin operaţia cu de unghi -i;

sfera I:' -
astfel obţinută şi cea iniţială se vor inters ecta după un cerc (în mod necesar
real, deoarece sînt ortogonal e la aceeaşi sferă imaginară), care va fi invariant
faţă de operaţia de unghi i (deoarece ~ coincide cu transform ata sa prm
operaţia de unghi n) şi aparţine deci cu necesitate congruenţei.
900. Ce se întîmplă dacă, dimpotrivă, ~ nu este ortogonală la sfera
principală? În acest caz, toate transform atele lui ~nu vor mai trece printr-un
cerc fix; ele Por continua să fie însă toate ortogonale la un acelaşi cerc . Altfel
spus , există un 9erc, şi chiar un cerc real al congruenţei, care este ortogonal
la ~-
- Pentru a-l determina , să notăm cu I:' şi cu ~„ transform atele lui I:
prin operaţia cu de unghi i şi prin operaţia de unghi 7t (inversiun ea prin-
cipală) . Există un cerc y, ortogonal la I:, la I:' şi la sfera principală
; acest
cerc este chiar în mod necesar real, prin faptul că sfera principală este imagi-
nară. Un astfel de cerc va mai putea fi definit 1 ) ca ortogonal
simultan
1 ) Se vede uşor
cr una dintre aceste d efiniţi i sau cealaltă dă un cerc unic, din
moment ce sfera ~ nu este ortogonală la sfera prin?ipală.
30*
468 NOTA L
la I:, I:', I:". El va fi, de asemenea, ortogonal la sfera I:"', care provine
·din I:, prin operaţia de unghi ; (adică din Z:' prin inversiunea pr incipală);
3
deci el va fi invariant faţă de operaţia w.
V. Ci cl i d a l u i D u p i n. P u t er e r e d u s ă
901. Torul. Ciclida lui Dupin.

Se numeşte tor suprafaţa generată de mişcarea de rotaţie a unui cerc
C în jurul unei axe A din planul lui. Totuşi, în general (ş i aşa vom proceda
în cele ce urmează), se rezervă mai special acest nume pentru cazul în care
axa A nu taie cercul. Menţionăm numai că, în cazul contrar (axă secantă
sau tangentă la meridiană), suprafaţa poate fi tra.nsformată prin inversiune
într-un con sau într-un cilindru de rotaţie 1 ) .
901 bis. Orice suprafaţă inversă unui tor se numeşte o ciclidă a lui Dupin.
Această generalizare analagmatică constă, evident, în a lua axa A circu-
lară şi cosferică cu C. Dacă, în afară de aceasta (ca la torul propriu-zis), A
şi C nu au puncte comune, există un cerc A', axial simultan cu A şi cu C,
deci şi cu toate poziţiile succesive pe care le ocupă C în mişcarea sa de rotaţie
în jurul lui A . Vedem imediat că suprafaţa conţine două serii de cercuri,
cele (paralele cu tonul) pe care le descrie un punct în rotaţia sa (de unghi
oc variabil) în jurul lui A şi cele (meridianele torului) pe care le descrie (rota-
ţie de unghi oc) în jurul lui A'.
Axele conjugate A, A' (numite şi axe principale sau c~rcuri princi-
pale) joacă deci un rol absolut simetric în generarea suprafeţei. In particular,
o inversiune al cărei pol este luat pe un punct al lui A' transformă ciclida
într-un tor, a cărui axă este transformarea lui A'. Dacă ciclida primitivă
ar fi un tor de axă A, meridianele noului tor ar corespunde paralelelor celui
vechi, şi invers.
Putem defini ciclida, dînd cele două axe A, A' şi un punct m 0 de pe
suprafaţă. Orice alt punct m se va deduce din primul printr-o rotaţie d e unghi
arbitrar oc în jurul lui A, combinată (permutabil) cu o rotaţie de unghi arbi-
trar oc în jurul lui A'.
902. Dacă vom face acum să intervină rezultatele capitolelor prece-
dente, vom vedea că putem trasa pe tor sau pe ciclidă încă alte două sisteme
de cercuri . Le obţinem, supunînd pe oc şi pe oc' la una sau la cealaltă dintre
cele două relaţii
ex ~ r.t.' =const, oc +
oc' = const. (37)
În adevăr,
(Oţ) { oc, = oc? +h sau
OC = OCo +h
dă o operaţie paratactică în care, dacă h variază, punctul m, plecat din poziţia
m 0 , descrie un cerc.
1) Locul geometric a l punctelor de unde vedem un segment de dreaptă dat sul>
un unghi dat, distinct de cel drept, este generat de mişcarea de rotaţie a unui cerc în
jurul uneia dintre coardele sale . Este deci un tor nepropriu-zis.
PROPRIETAŢI ANALAGM ATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU 469
Aceasta este celebra teoremă a lui Yvon Villarc eau.

Cercul repreze ntat de prima ecuaţie (37) descrie ciclida, fie dacă facem
punctu l să se rotească continu u în jurul lui A sau al lui A', fie
dacă îi
ap li căm o transfo rmare paratactică de unghi variabi
l, care păstrează cercu-
rile din a doua familie (37). Vom arăta mai departe (916 bis) că
aceasta
se aplică oricărui cerc cosfer ic comun la două cercuri paratac tice date;
pro-
cedînd cum am arătat cu un astfel de cerc, generăm o ciclidă a lui
Dupin.
903. Am admis (4·38) că, într-un punct de pe o suprafaţă de rotaţie,
există un plan tangent , lo cul geomet ric ~l tangent elor
la diferite le curbe pe
care le putem duce prin acest punct pe suprafaţă şi care este perpend
icular
pe planul meridia n, trecînd totodată, conform definiţiei sale, prin
tangent a
la curba meridiană .
De aici rezultă că, în lungul fiecărui paralel , există o sferă înscrisă
în
suprafaţă, adică tangentă la ea în toate punctel e
acestui paralel. Astfel,
orice ~uprafaţă de rotaţie admite o infinita te de sfere înscrise din
acestea.
In cazul torului , planul tangen t este de asemen ea comun suprafeţei
si sferei avînd ca cerc mare un cerc meridia n . Avem deci o a doua
serie de
~fere înscrise , şi anume după meridia ne.
Prin urmare , ciclida lui Dupin va admite şi ea 1) două _?erii de sfere
înscrise ortogon ale, unele la axa principală A, iar celelalt e la A'. In orice
punct
m de pe suprafaţă, planul tangent va putea fi definit ca fiind normal
simul-
tan la sfere le (m, A), (m, A').
Să considerăm acum cele două cercuri ale lui Villarc
eau (constr uite
la nr. 902) care trec prin m. Aceste două cercuri· C , C vor avea tangent
1 2 ele
în planul tangent la ciclidă. Aşadar, sfera J, care le conţine, este
în mod
necesar tangentă 2 ) la suprafaţă în m şi de asemen ea în punctu l
opus ;n.
Astfel, cercuril e lui Villarc eau pot fi conside rate ca obţinute intersec
-
tînd ciclida cu una oarecar e dintre sferele J bitange nte în două puncte
opuse
m, m. o astfel de sferă D nu taie, de altfel, suprafaţa decît după
cercuril
Cu C2 conside rate, deoarec e ea nu are decît două puncte comune cu un „para-e
lel transfo rmat" (cerc trasat pe suprafaţă şi axial cu A), puncte care
nu pot
fi decît intersecţiile paralel ului cu C şi cu C •
1 2
904. Fie două cercuri determ inate C , C din prima familie , care pro-
1 2
vin unul din celălalt, fie printr-o rotaţie de unghi 26 în jurul lui
A sau al
lui A ' , fie prin operaţia Dţ sau De (902), de unghi 6; fie y un cerc
variabi l
din a doua familie. Sferele (y, C1 ), (y, C ) se obţin una din ceala ltă
2 prin ope-
raţia Di) sau De; prin urmare , aceste două sfere, adică
sferele (m, C1 ), (m, C2 ),
dacă notăm cu m un punct arbitrar de pe suprafaţ
ă, se intersectează sub
unghiul constan t 6. Avem astfel pe ciclidă analogu l proprietăţii
clasice a
unghiu lui înscris, analogi a fiind completată de faptul că unghiu l
constan t
dintre sfere le (m, C1 ) şi (m, C2 ) este jumătatea unghiu lui cu care trebuie
să-l
rotim pe C1 în jurul uneia dintre axe le suprafeţei pentru a-l face să
coincidă
cu C2 •
1 ) Existenţ
a unui plan tangent la tor şi aceea a unei sfere
în scrise implică (673)
concluzi ile corespunzătoare pentru ciclidă.
2) Cercurile C , C sînt, de altfel (cf. nr .
1 2 904 bis), unul inversul ce luilalt, atît
în raport cu sfera (m, A), cît şi cu sfera (m, A').
470 NOTA L
904 bis. Fie I' unul oarecare d intre cercurile cosferice (deci şi per-
pendicula re) comune celor două axe A, A '. Aplicînd construcţia de la nr.
881 în lungul lui I', pornind din A, de exemplu, şi într-un sens determina t,
cu o valoare dată a unghiului V, căpătăm un cerc determina t al uneia dintre
ce le două congruenţe paratactic e (A, A'), acest cerc fiind înlocuit prin inver-
sul său în raport cu sfera (A , I'), dacă schimbăm speţa acestei congruenţe.
Toate cercurile congruenţei care admit acelaşi unghi de parataxie V cu A,
se deduc din acesta, şi chiar dintr-un punct al său, prin rotaţii arbitrare în
jurul lui A sau al lui A'. Prin urmare, dat fiind că locul geometric al cercurilor
congruente admite un unghi de parataxie dat, cu unul dintre ele A, el ra fi
o ciclidă a lui Dupin .
Să mai considerăm cele două congruenţe paratactic e de speţe diferite
definite de aceleaşi cercuri conjugate A, A'. Printr-un punct arbitrar a din
spaţiu trece cîte un cerc al fiecăreia dintre cele două congruenţe. Locul
geo-
metric al punctelor a, în care aceste două cercuri sînt secante sub un unghi con-
stant, este o ciclidă a lui Dupin, acest unghi fiind, evident, dublul unghiului
de parataxie , format de unul dintre aceste cercuri şi de A. Dacă unghiul con-
siderat este drept, adică unghiul de parataxie este de 45°, fiecare dintre seriile
de cercuri astfel obţinute este, evident, o serie Villarceau dreaptă, aşa cum a
fost considerată la nr. 887.
O ciclidă care este locul geometric al unor astfel de cercuri, adică una
în care cercurile Villarceau se taie sub un unghi drept în fie care punct, se
numeşte cic lidă echi lateră. În cazul contrar, fiecare dintre cele două serii
de cercuri este ceea ce vom numi o serie Villarceau oblică .
O altă proprieta te analogă a ciclidei se deduce dintr-o noţiune pe care
o datorăm lui A. Bloch, la fel ca multe din cele precedent e, anume aceea de
putere redusă.
905. Puterea redusă a unui punct în raport cu o sferă sau cu un cerc.
Se numeşte putere redusă a unui punct m în raport cu o sferă cîtul w /2R
dintre puterea acestui punct în raport cu sfera şi diametrul acesteia.
De asemenea , se numeşte putere redusă a unui punct m în raport cu un
cerc C, produsul dintre distanţele maximă şi minimă ale punctului m la cerc,
împărţit prin diametrul acestuia·
ma· mb (38}
2R
Propri~tatea remarcabilă a fiecăreia dintre aceste puteri reduse este de

a fi invariant e prin inversiun e, cu aproximaţia unui factor care d ep inde de
aceasta şi de punctul m, nu însă de sferă sau de cerc. Pentru demonstraţie
vom folosi următoarea observati e:
Raportul anarmonic a patr;i puncte m, m ' , n, n' de pe acelaşi cerc este
dat de expresia 1)
n'n mn · m'n' (39}
n'm' mm'· nn''
1) Nu ne ocupăm aici d ecît de va loarea absolută a acestui raport.

PROPRIEŢĂŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR lN SPAŢIU 471
adică aceeaşi ca în cazul punctelor coliniare. În adevăr, cele două cazuri se

reduc unul la ce lălalt , printr-o inversiune, ca la demonstraţia teoremei lui
Ptolemeu (nr. 237).
Acestea fiind stabilite, pentru a eva lua puterea redusă a lui m în raport
cu o sferă ::E, vom considera întîi o sferă auxiliară cr, foarte miCă, ce trece
prin punctul dat sau îl conţine în interiorul ei. Vom intersecta această sferă
şi sfera dată printr-un cerc ortogonal comun y, pe care este determinat un
raport anarmonic "A, dat de expresa (39), punctele m, m' fiind situate pe cr,
iar punctele n, n' pe ::E, raport constant (859) , oricare ar fi cercul ortogonal
comun. Să formăm produsul
mn · m'n'
"A· m1n'=--- - (40)
nn'
si să facem raza a a lui cr să tindă către zero. Limita produsului de mai sus,
~gală 1) cu aceea a produsului 2a"A, va fi atunci
mn· mn'
(40'·)
nn'
n, n' fiind acum punctele d.e intersecţie ale lui ::E cu un cerc ortogonal dus
prin m şi, în virtutea celor precedente, limita formată nu depinde de acest
cerc ortogonal. Dacă luăm pentru aceasta diametrul care trece prin m, găsim
puterea redusă .
Să supunem acum figura unei inversiuni de pol O şi de putere k. Ra-
portul A este păstrat şi lungimea mm' (672) este înmulţită cu factorul
k/Om ·Om', sau, la limită, dacă cr tinde către punctul m, cu
k
(41)
om2
Aşadar, puterea redusă este înmulţită cu acest factor în inversiunea con-

siderată.
Demonstraţia este aceeaşi, cu aceeaşi valoare (41) pentru înmulţitor,
în privinţa puterii reduse a punctului m în raport cu un cerc C, cu singura
deosebire că raportul anarmonic (39) va fi eva luat pe un cerc (867) ortogonal
la sfer? mică şi perpendicular pe C. Expresia (38) se obţine descriind acest
cerc în planul care trece prin axa lui C, şi prin centrul lui cr (sau, la limită,
prin axa lui C şi prin punctul m).
Un cerc perpendicular pe C şi care trece prin m este situat pe sfera (m, C)
şi taie sub un unghi drept sfera S, care poate fi dusă prin C, ortogonal la
aceasta. Aşadar, puterea redusă a lui m în raport cu C este egală cu puterea
redusă a lui m în raport cu sfera S.
Corolar. Raportul dintre puterile reduse ale unui punct m în raport cu
două sfere, sau în raport cu două cercuri, sau în raport cu o sferă şi cu un cerc
oarecare se păstrează prin infJersiune.
1 ) "Raportul
2a: mm' tinde către 1, deoarece y fiind tangent la cele două raze
ale lui cr, duse spre m, m', avem 2a: mm' = tg cp : sin cp, unde 2cp este unghiul la
centru core s punzător, în y, arcu lui mm'.
472 NOTA L
906. Expresia puterii requse prin limita produsului (40), subsistă, dacă
sfera devine un plan P sau cercul, o dreaptă D; ea dă distanţa punctului m
.l a acest plan sau la această dreaptă.
Fie duse, prin dreapta D, planul care trece prin m şi un alt plan arbi-
trar, care formează cu primul unghiul V. Raportul dintre distanţele lui m
la acest din urmă plan şi la dreaptă este egal cu sin V. Prin urmare, cu aju-
torul unei inversiuni, putem generaliza după cum urmează ultimul enunţ
ele la nr. 905:
Între puterile reduse p, p 0 ale unui punct în raport cu un cerc C şi în
raport cu o sferă ~. care conţine acest cerc, există relaţia.
p = Po. sin V,
dacă notăm cu V unghiul format de ~cu sfera (m, C).
907. Observaţia de la nr. 906 este, evident, susceptib ilă să lege de teo-
ria actua lă anumite proprietăţi ale dreptelor sau ale planelor. Astfel, ea per-
1llite să demonstrăm o proprietate fundamentală a focalelor unui con sau ale
unui cilindru.
Fie C, C' două cercuri paratactice. Fie C 0 conjugatul lui C în congruenţa
paratactică astfel definită. Dacă ~ este o sferă . determinată, ortogonală
la C 0 , iar m, un punct variabil pe C, raportul dintre puterile reduse ale lui
m în raport cu C 0 şi cu ~ este constant, deoarece m efectuează o rotaţie în
jurul lui C 0 • Pe de altă parte, dacă supunem figura operaţiilor paratactice
corespunzătoare congruenţei noastre, vedem că raportul dintre puterile reduse
ale lui m în raport cu C 0 şi cu C' este de asemenea constant. Vom avea deci
aceeaşj situaţie pentru raportul dintre puterile reduse în raport cu ~ şi cu C'.
ln particular, C' va putea fi o dreaptă D; focală a lui C; ~ un plan
P, care trece prin axa lui C 0 şi taie pe D într-un punct s. Raportul dintrt
distanţele lui m, deci şi dintre distanţele unui punct oarecare al conului (sau
al cilindrului), avînd baza C şi vîrful s, la dreapta D şi la planul P va Ii
constant; proprietatea este ana logă cu aceea a focarelor şi a directoarelor (483).
Planul P nu este altceva decît planul polar al lui D în raport cu conul
sau cu cilindrul, după cum vom vedea la nr. 920 (Obs. II).
908. Relaţia dintre această noţiune de putere redusă şi ciclida lui Dupin,
generată cum s-a arătat la nr. 901 bis, este evidentă. Din teorema de la
nr. 905, rezultă că raportul dintre puterile reduse ale unui punct de pe o
ciclidă Dupin în raport cu · două axe principale este constant. Pentru a
afirma că locul geometric a l punctelor avînd raportul constant între puterile lor
reduse faţă de două cercuri conjugate fixe A, A' este o ciclidă a lui Dupin
(în loc să fie format din mai multe ciclide), nu trebuie decît să plecăm de
la formula
/.. = ctg V, (42)
care exprimă raportul A al puterilor reduse în funcţie de unghiul de parataxie

dintre cercul A şi cercul y al congruenţei (A, A'), care trece prin n. Primul
membru A trebuind să rămînă constant, va rămîne constant şi V, de unde
concluzia cerută. Formula (42) se verifică fără dificultate, admiţînd, cum este
posibil, printr-o inversiune convenabilă, că A este o dreaptă şi m se situează
pe sfera ~de cerc mare A', în care caz cercul @ de la nr. 881 devine dia-
metrul care trece prin n al sferei :E, V fiind unghiul format de acest dia- ·
metru cu A.
O generalizare a acestui :rezultat va fi demonstrată mai departe.
909. Ciclida lui Dupin este în strînsă legătură cu sistemul de sfere tan-
gente la trei sfere date.
Există patru familii de sfere de această natură ," în funcţie de speţa con-
tactelor sau, mai exact, în funcţie de speţa comparată a contactelor (deoarece
familia nu se schimbă dacă mversăm simultan speţele celor trei contacte);
fiecare familie corespunde unei axe de omotetie (462), prin care trebuie să
treacă planul celor trei puncte de contact. Vom presupune că a fost aleasă o
·familie determinată, de exemplu aceea avînd toate trei contactele de ace-
eaşi speţă.
Pe de altă parte, sferele date S 1 • S 2 , S3 admit un fascicul de sfere orto-
gonale comune. Dacă vom presupune, pentru a fixa ideile, că sferele date nu au
- punct comun, aceste sfere ortogonale :E vor fi toate sferele care trec printr-u~
cerc determinat A. In aceste condiţii, dintr-o primă sferă S ' , tangentă la
S 1 , S 2 , S3 , vom deduce o infinitate de alte sfere,, anume printr-o inversiune
· în raport cu una oarecare dintre sferele :E sau, ceea ce este acelaşi lucru,
printr-o rotaţie arbitrară în jurul lui A.
De altfe l, se vede uşor că obţinem, în acest fel, toate sferele (dintr-o
aceeaşi fam ilie) care satisfac problema. Punctul de contact cu una dintre sfe-
rele date descrie un cerc, după cum am mai constatat (685) ; în plus, vedem că
ce le trei cercuri astfe l obtinute sînt toate axiale cu A.
P e de altă parte însă, am văzut (682) că toate sfere le S ' sînt ortogonale
la o aceeaşi sferă :Ej, fiind tangente Ia S 2 şi la S3 , şi ortogonale la o aceeaşi
sferă :E2, fiind tangente la S3 şi la S 1 , prima dînd o inversiun e care trans-
· formă pe S 2 şi pe S 3 , iar a doua o inversiune care transformă pe S 3 şi pe
S 1 • lnPersiunea uneia dintre sferele date în raport cu una oarecare dintre sfe-
rele fasciculiilui (:El., :E2) ne Pa da o nouă sferă S, tangentă, cum sînt sferele
date, la toate sfere le S'.
În rezumat, sîntem conduşi la două familii de ·sfere, sferele S şi sferele
S', astfel că fiecare sferă S este tangentă la fiecare sferă S'.
Nu vom spune decît un cuvînt despre cazurile cînd sferele :Ej şi :E2
nu ar avea punct comun sau ar fi tangente. În primul caz, le putem presupune
concentrice, şi atunci cele trei sfere date devin omotetice în raport cu centrul
comun al sfere lor :Ei., :E2. Sferele S' sînt atunci planele tangente la un acelaşi
con de rotaţie şi toate sferele S sînt înscrise în acelaşi con, care este locul geo-
metr ic al punctelor de contact al unei sfere arbitrare S cu o sferă oarecare
S'. Tot astfe l , dacă sferele :E~ şi :E2 ar fi tangente, locul geometric al punctelor
de contact ar putea fi transformat prin inversiune într-un cilindru de rot aţie,
astfel că , într-un caz şi în celălalt, locul geometric ar fi analagmatic echiva-
lent cu un tor impropiu.
Dimpotrivă, să admitem că :Ei şi :E2 sînt secante după un cerc A'.
Atunci toate sferele S vor fi transformate, la rîndul lor, unele în altele prin
rotaţia în ju.r u l lui A' şi locul geometric al punctelor de contact Pa fi ciclida
considerată mai sus, deci un tor, dacă A sau A ' este o dreaptă. Sferele S
şi sferele S' nu sînt altceva decît cele două familii de sfere înscrise (903)
în ciclidă.
474 NOTA L
VI. Reprezentar e a sferică a congruenţei par atac tic e
910. Locul geqmetric al transpuselor unui punct dat a din spaţiu în raport.
cu cercurile dintr-o aceeaşi serie Villarceau dreaptă este un cerc.
În adevăr, fie C0 , C două cercuri ale seriei, unul luat odată pentru
totdeauna, iar celă lalt variabil; a~, a' transpusele lui a în raport cu aceste
două cercuri . a' rezultă din a~ prin două transpoziţii succesive faţă de Co.
şi de C, adică printr-o transformare paratactică în jurul a două cercuri con·
jugate y, y' ale seriei perpendiculare, cu un unghi 2ex, egal cu dublul unghiu-
lui de parataxie a l cercurilor C 0 , C. Aşadar, dacă ex variază, locul geometric
al lui a' este efectiv un cerc y 1 , car·e aparţine aceleiaşi congruenţe paratactice·
ca şi y şi y'. Pe acest cerc y 1 , de altfel, a' mai poate fi considerat ca obţinut
din a~ printr-o rotaţie unică de unghi 2ex, în jurul conjugatului yi al lui y1
sau printr-o invers iune în raport cu o sferă descrisă prin y 1 şi care formează
unghii}! ex cu sfera (y1 , a~).
In consecinţă, raportul anarmonic a patru poziţii succesive ale punctului·
a' este (860) acelaşi cu cel format într-un plan de patru direcţii definite de valo-
rile co respunzătoare ale lui ex. ·
În sfîrşit, transpusele lui a în raport cu două cercuri conjugale sînl două
puncte opuse (872).
911. Locul geometric al transpuselor unui punct a în raport- cu cercurile
acelei0:.şi congruenţe paratactice este o oferă.
In adevăr, o transpoziţie în raport cu un cerc Cal congruenţei poate fi
reprezentată prin produsul a două inversiuni, una în raport cu o sferă I: care
trece prin a, deci şi prin opusul lui , iar cealaltă în raport cu o sferă I:', orto-
gonală la I:. Aceasta din urmă, care derivă din prima printr-o operaţie de
unghi .2:. , trece prin cele două puncte b, b, pe care le obţinem respectiv din
2
a prin cele două operaţii de unghiuri +; şi - ~ .

Locul geometric căutat este deci locul geometric al inverselor punctului
a în raport cu toate sferele care trec prin b ş i prin b, anume sfera S, care
trece prin a şi aparţine fasciculului determinat de sfere le-puncte b, b.
Mai putem lega acest rezultat de cel obţinut la nr. 910. Fie C 1 cercul
din congruenţă care trece prin a; Cl. conjugatul său; C un cll treilea cerc arbi-
trar al congruenţei, care determină împreună cu primele o serie Villarceau
dreaptă. Acestei serii îi corespunde (910) un prim cerc care aparţine locului
geometr ic şi care trece prin a, precum şi prin opusul său a. Cercul acesta este
invariant prin transpoziţia el' deoarece o astfel de transpoziţie păstrează seria
Villarceau; el este deci perpendicular pe C1 în a şi în a, de unde rezultă,
în particular, că el este cosferic cu C1 .
Va fi suficient să rotim seria dreaptă în jurul lui C1 şi, odată cu aceasta,
cercu l pe care l-am construit, pentru a obţine toată congruenţa, deci şi întreg
locul geometric căutat . Vedem deci, nu numai că acest loc geometric este
o sferă, ci şi că această sferă este aceea care trece prin a şi prin CJ.,
rezultate pe care le-am fi putut obţine şi plecîud şi de la prima noastră de-
monstraţie.
PROPRJET}.ŢI ANALAGMATICE ALE CERCURILOR 1N SPAŢIU 475
În particular, dacă îl luăm pe a la infinit, vedem că locul geometric al

centrelor cercurilor C este un plan, anume planul cercului C 0 , conjugat cu
dreapta (unică) pe care o conţine congruenţa, adică avînd această dreaptă
ca axă .
912. Mai general, dacă rotim un acelaşi punct a cu un acelaşi unghi dat
O în jurul diferitelor cicle ale unei congruenţe paratactice date, locul geometric
al punctelor a' astfel obţinute este o sferă.
Prima demonstraţie dată mai sus pentru cazul O = 7t rămîne, în adevăr ,
valabilă pentru cazul actual. C1. şi Ci fiind transformatele lui a şi ale opusului
său prin operaţia de unghi : , punctul a' va fi inversul lui a în raport cu o
sferă variabilă care trece prin C1. şi prin ii şi va descrie deci sfera care trece
prin a şi în raport cu care C1. şi Ci sînt inverse.
Se va observa că, după ce am construit pe a' prin rotaţia lui a în jurul
lui C, rotind, la rîndul său, acest punct a' cu acelaşi unghi O în jurul conju-
gatului lui C, obţinem un punct al> independent de alegerea lui C în congru-
enţă, anume transformatul lui a prin operaţia paratactică de unghi O.
Locul geometric al punctului a' nu. se schimbă deci, dacă înlocuim pe a prin
a 1 , inversînd totodată sensul unghiului de rotaţie. Acest loc geometric este
o sferă care poate, conform celor de mai sus, să fie definită ca trecînd prin
punctele a, a 1 şi care este ortogonală, în aceste puncte, la cercul din congruenţă
care le conţine. Punctele C1., ii pot fi considerate ca „mijloace" într-un sens
generalizat a două arce determinate pe acest cerc de a şi de a 1 (e le ar fi mijloa-
cele lor în sensul propriu al cuvîntului, dacă conjugatul cercului considerat
ar fi o dreaptă) .
913. Deoarece punctele opuse se obţin unul din celălalt prin inversiu-
nea negativă principală , putem supune sfera S, care este _locul geometric
al transpuselor punctului a, unei inversiuni sau unei operaţii sferice cr, ast-
fel ca aceste puncte opuse să devină puncte diametral opuse1 ); aceasta re-
zultă din metoda de la nr. 857, aplicată lui S şi (861, bis) sferei imaginare
principale. Pe sfera S 0 , transformata prin cr a lui S, a cărei rază o putem
presupune egală cu unitatea de lungime, avem:
1° Toate seriile Villarceau drepte care aparţin congruenţei fJOr fi repre-
zentate prin cercuri mari, deoarece cercurile unei astfel de serii sînt conjugate
două cîte două.
2° Distanţa sferică a două puncte reprezentatifJe este dublul unghiului de
parataxie al celor două cercuri C, cărora le corespund. ·
Această distanţă sferică o
este, în adevăr, legată de raportul anarmonic
h al celor două puncte· considerate şi al opuselor lor prin relaţia
h= -tg2 -
a (3)
2
şi ştim, pe de altă parte, că h nu este decît raportul anarmonic al celor patru
directii definite de azimuturile O, 2:. , V, 7t
' 2 2
+
V, adică - tg 2 V.
1 ) Această condiţie va fi satisfăcută de la sine, deci operaţia complementari"t

cr va deveni inutilă (sau, cel puţin, redusă la o omotetie), dacă a m luat pentru cc unul
dintre polii cercului central (v. nr. 920) pe sfera pentru care acest cerc este cerc mare.
476 NOTA L
914. O consecinţă a rezultatului astfel obţinut este, în primul rînd,

că figura sferică finală astfel obţinută pte aceea§i, oricare ar fi punctul a ale
cărui transpuse succesive le-am luat. In adevăr, dacă am făcut astfel încît
să-i atribuim sferei finale raza 1, ce le două figuri corespunzătoare la două
poziţii diferite ale punctului a nu pot fi decît egale sau simetrice, deoarece
distanţele punctelor omoloage sînt respectiy egale; acesta este, evident, primul
caz, realizat din motive de continuitate. In felul acesta, am definit comp let o
reprezentare sferică a congruenţei noastre, reprezentare în care ştim că seriile
_Villarceau drepte dau cercuri mari şi că distanţa sferică a două puncte repre-
zentative este dublul unghiului de parataxie corespunzător.
O serie Villarceau oblică, generată prin rotaţia unui cerc C al congru-
-enţei în jurul unui alt cerc A, aparţinînd de asemenea congruenţei, dă un cerc
mic al sferei; aceasta se vede imediat, datorită posibilităţii, constatate mai
sus, de a lua după voie punctul a, a legîndu-1 pe acesta pe axa de ro-
taţie; reciproc, oric·e cerc mic de pe sferă este reprezentativ pentru o
serie oblică.
De aci rezultă că trei cercuri arbitrare ale unei congruenţe paratactice
.se situează pe o aceea§i ciclidă a lui Dupin.
915. Aceeaşi observaţie ne va permite să completăm rezultatul de la
nr. 913, găsind ceea ce corespunde, în congruenţa noastră, unghiului a două
cercur i mari considerate , care corespund la două serii drepte avînd două cer-
·Curi conjugate comune C1 , Ci.. Este clar că una dintre cele două serii poate fi
·făcută s ă coincidă cu cealaltă printr-o rotaţie de unghi convenabil în jurul lui
C1 şi că ac est unghi poate fi considerat ca fiind cel format, după C1 , de cele
două serii ale noastre.. (Unghiul după C1 ar fi, confqrm celor de mai sus, egal
.cu cel precedept şi de sens contrar, dacă ţinem seama de sensurile luate pe
C1 şi pe Ci). Insă, alegînd iarăşi punctul a pe C11 vedem imediat că acest
unghi, sau unghiul diedru al celor două serii, este cel egal cu unghiul celor
.două cercuri mari de pe sferă.
Fiecăreia dintre cele două serii ale noastre îi corespunde cîte o serie
·perpendiculară. Fie, în fiecare dintre ultimele două serii, r 1 , r
2 cele două
-cercuri care pornesc dintr-un punct a al lui C1 ; unghiul (I'v f 2 ) va fi unghiul
plan a_l die~rului definit mai sus şi va fi deci măsura unghiului celor două
.cercuri man.
Noţiunile fundamentale precedente ne oferă mijlocul de a traduce în
proprietăţi ale congruenţei paratactice toate proprietăţile geometriei sferice,
la fel cum putem proceda şi invers.
Astfel, două serîi drepte aparţinînd aceleia§i congruenţe paratactice au
totdeauna în comun două cercuri conjugate, deoarece două cercuri mari de pe
.aceeaşi sferă se taie în două puncte diametral opuse.
Unei perechi arbitrare de cercuri A, B ale congruenţei îi corespund
două bisectoare conjugate G, G'. Să considerăm seria dreaptă care trece prin
.aceste două bisectoare şi printr-un al treilea cerc Cal congruenţei; tot astfel,
seriile drepte care trec prin B şi prin bisectoarele lui A, C, prin A, şi prin
bisectoarele lui B, C. Cele trei serii drepte au două cercuri conjugate comune.
Dacă modificăm una dintre perechile de bisectoare, să zicem pe prima,
înlocuind unul dintre două cercuri A sau B, şi numai unul, prin conjugatul
său, obţinem şase bisectoare aparţinînd aceleiaşi serii drepte.
A şi Bau şi false bisectoare, obţinute rotind cu un unghi drept în jurul

lui G cercuri perpendiculare comune şi care întîlnesc deci toate seria dreaptă H
care se obţine, prin aceeaşi rotaţie, din seria dreaptă (A, B). Procedînd la fel
cu B, C; C, A, obţinem trei serii drepte avînd două cercuri conjugate comune,
axele ciclide i menţionate la nr. 914 etc.
916. Am găsit ceea ce corespunde, în congruenţa paratactică, laturi lor
şi unghiurilor unui triunghi ABC din reprezentarea _sfer i că. Să ne punem
întrebarea ce corespunde unghiurilor triunghiului rectiliniu de aceleaşi
vîrfuri.
Fie, pe sferă (al cărei centru îl vom nota cu S 0 ), A, B două vîrfuri ale
triunghiului (fig. 452) cărora le corespund două cercuri ale congruenţei;
între acestea din urmă, fie plasat un arc ab al cer cu lui perpendicular comun,
mai precis al ce lui care corespunde latur ii AB (arcul minor) a tr iunghiului
sferic, adică cel care nu întîlneşte conjugatu l lui A. De altfel, vom proceda
în acelaşi mod pornind de la A şi de la al treilea vîrf (sau de la al treilea
cerc al congruenţei) C. Să luăm, pînă la noi dispoziţ ii, ca plan al
tabloului planul celor două raze S 0 A, S 0 B ale reprezentării sferice, situînd
această figură astfel, încît raza S 0 A să fie paralelă cu tangenta în a
la ciclul A al congruenţei, tangenta A~ la arcul
de cerc mare AB fiind paralelă cu tangenta în A
~..--o:::---;6.---ft
a Ia arcul ab (luat în sensul ab).
µ µ
Să co.nsiderăm sfera (a, B); ea se obţine din
( b, A) printr-o rotaţie în jurul ciclului ab, de
unghi egal cu unghiul de parataxie al lui A cu· B
şi de sens retrograd, dacă - cum vom presu- /So
pune, pentru a fixa ideile - congruenţa noastră I
este directă . Direcţia planului său tangent în a,
transportat paralel cu el însuşi în A, se obţine
deci rotind planul tabloului cu unghiul conside-
rat, în sens retrograd în jurul lui A~ .
Să rotim planul P astfel obţinut în jurul Fig. 452
razei S 0 A cu un unghi drept, în sens direct.
Dreapta A~ va deveni o perpendiculară AH pe planul tabloului, ori-
entată în sensul în care trebuie să ne aşezăm pentru ca unghiul AS 0 B
să pară retrograd (perpendicu lară orientată în spre faţa planului tabloului,
pentru cazu l din fig . 452), iar noua poziţie a planului nostru va fi devenit
aceea care se obţine rotind în jurul aceste i perpendiculare AH planul AH S0 ,
mereu în sens retrograd, cu un unghi egal cu unghiul de parataxie. Obţinem
astfel un plan perpendicular pe coarda AB, deoarece unghiul de parataxie,
;""'-. A
jumătatea distanţei sferice AB, este egal cu ~AB. In plus, dacă am împărţit
planul P în două sem iplane printr-o· dreaptă care trece prin A şi am ales
semiplanul care conţine pe A~, atunci semiplanul transformat va fi cel care
conţin e pe AH.
Tot astfel, semiplanul tangent în a la sfera (a, C) şi care conţine semi-
dreapta tangentă la arcul ac, perpendicular comun pe A şi pe C, va da, după
transl a ţie paralelă în A şi rotaţie directă cu un sfert de cerc în jurul lui S 0 A,
un semiplan perpendicular pe dreapta AC şi care conţine perpendiculara AK
478 NOTA L
pe planul S0 AC, luată în sensul în care trebuie să ne aşezăm pentru ca unghiul

AS 0 C să pară retrograd. -
Aşadar, în cele din urmă, unghiul rectiliniu BAC este egal i:;u cel sub
care vedem cercurile B şi C dintr-un punct arbitrar a al cercului A, sferele care
formează între ele acest unghi fiind mărginite la sfera lor de intersecţie, astfel
că em isferele păstrate să conţină respectiv arcele perpendiculare"" ab, ac
(acestea fiind mărginite astfel încît să nu întîlnească conjugatul lui A).
916 bis. De exemplu, dacă reluăm teorema de la nr. 904 , vedem nu
numai că această teoremă este analogă cu aceea a unghiului înscris, ci chiar
că ea nu este distinctă de aceasta, din punctul nostru de vedere actual.
Am menţionat anterior că două sfere ortogonale, care trec ,respectiv
prin două cercuri paratactice date C1 , C 2 , rărnîn ortogonale, dacă le rotim
cu acelaşi unghi arbitrar în jurul celor două cicle CI> C2 • Mai general, două
sfere arbitrare trecînd respectiv prin C1 , C2 se taie sub un unghi care rămîne
constant, dacă le rotim respectiv în jurul celor două cicle considerate, cu un
acelaşi unghi arbitrar e<, deo.arece aceasta revine la a le supune operaţiei
parataActice de unghi e<.
In conformitate cu cele de mai sus, locul geometric descris de cercul va-
riabil dacă e< variază, altfel spus, locul geometric al puncte lor m din spaţiu
avînd proprietatea că sferele care trec prin m şi respectiv prin două cercuri para-
tactice date sînt secante sub un unghi dat (în mărime şi sens) este o ciclidă Du pin;
aceasta este reciproca teoremei de la nr. 904.
O b s e r va ţ ie. Locul geometric încetează de a ex ista, dacă unghiul
dat nu mai este cuprins între unghiul de parataxie şi suplementul acestuia,
după cum rezultă din cele de la nr. 877, Obs., sau din reprezentarea sferică .
917. Cît priveşte laturile triunghiului rectiliniu ABC, sau, mai exact,
rapoarte le dintre ele, acestea se exprimă cu ajutorul noţiunii de putere redusă.
Raportul AC : AB este egal cu raportul dintre puterile reduse ale unui punct a,
luat arbitrar pe cercul A, în raport cu cercurile B, C.
Ne dăm seama de aceasta, legînd, cum am procedat la nr. 905, puterea
redusă de un raport anarmonic. Fie dus, prin punctul a, cercul y, perpendicu-
lar comun la A şi la B, care taie pe B în b, b. Sfera foarte mică cr de la nr. 905,
care va inters~cta pe y în m, m', va putea fi astfel aleasă, încît să fie ortogonală
la A şi la y. In aceste condiţii, cercul analog cu y, ortogonal la cr şi perpen-
dicular comun pe A şi pe C, se va obţine rotind pe y cu un unghi convenabil
(unghiul din A al triunghiului sferic) în jurul cercului A şi punctele n, n',
unde acest al doilea cerc perpendicular taie pe cr, se vor obţine prin această
1
rotaţie din punctele m, m'. Punctele m m', b, b sînt transpusele lui a în

,
raport cu patru cercuri alese convenabil din seria dreaptă (A, B ), dintre care
ultimele două nu sînt altceva decît bisectoarele adevărate ale lui A şi B,
şi care sînt reprezentate pe sfera S0 prin patru puncteµ,µ', G, G1 ale cercului
mare AB. Punctele G, G1 sînt mijloacele (452) celor două arce AB, iar punct.ele
µ, µ' sînt ambele vecine cu A. Raportu l anarmonic (mn' nm' ), care figur~ază
în formula (40) de la nr. 905, este egal (910) .cu acela al celor patru puncte
introduse mai sus, adică
µG • µ'G 1
µµ' • GG 1
PROPRIETĂŢI ANALGAMATICE ALE CERCURILOR lN SPAŢIU 47.9
ş1, în consecinţă, puterea redusă a lui a în raport cu B este

h AG·AG1 = !!.._ AB h = lim mm'.
GG 1 2 ' µµ'
Procedînd la fel cu puterea · redusă a lui. a în raport cu C, o vom gas1

ega lă cu !h'AC, unde h' = lim nn' = lim nn'; deoarece punctele v, v',
vv' µµ'
analoge cu µ., µ.' pe AC , se deduc din µ., µ.' printr-o rotaţie în jurul lui A.
Dar 1 ), avem h' = h şi raportul dintre puterile reduse astfel evaluate,
este atunci AB : AC, deoarece raportul nn' : mm' tinde către 1 (862, Obs,),
dacă raza lui r:; tinde către zero.
Corolar. Locul geometric al punctelor aYînd raportul puterilor reduse faţă
de două cercuri paratactice (neconjugate de astă dată, spre deosebire de nr. 908)
date egal cu un număr dat este o ciclidă Dupin.
În adevăr, raportul acesta este constant în lungul oricărui cerc al con-
gruenţei care conţine cercurile date, iar pe reprezentarea sferică, locul geo-
metric considerat are ca imagine un cerc e determinat pe sfera S 0 de sfera ~'
locul geometric al punctelor (447, Cor) avînd proprietatea că raportul dintre
distanţele lor la două puncte reprezentative date are o valoare dată.
O b s e r v a ţ i e. Sfera ~ intersectează sub un unghi drept orice cerc
care trece prin punctele reprezentative date şi, în particular, orice cerc de-
scris p e această sferă de aceste puncte; un astfel de cerc taie deci de asemenea
sub un unghi drept cercul e. De aci r ezultă (915) că locul geo metric pe ca.re
l-am obţinut intersectează totdeauna sub .u n unghi drept locul geometric obţinut la
nr. 916 bis, oricare ar fi valorile unghiului dat şi raportului dat.
918. Proiecţia ortogonală face să corespundă fiecărui punct al spaţiului o
dreaptă (proiectanta) care trece prin acest punct şi deci un punct dintr-un
plan, mulţimea tuturor proiectantelor formînd . o congruenţă.
Tot astfel, putem proiecta diferitele puncte din spaţiu pe o sferă dată,
prin proiecţie gnomonică, adică prin semidrepte duse din centrul O al sferei.
Reprezentarea sferică cons id erată înainte este, şi ea, un fel de proiecţie a
spaţiului, deoarece ne oferă pentru fiecare punct o proiectantă, anume cercul
din congruenţa care trece prin acest punct şi un punct corespunzător de pe
sferă. Totuşi, în acest caz, proiectanta nu trece, în general, prin punctul
proiecţie.
Însă congruenţa par.atactic.ă prezintă, faţă de· cele de care ne ocupăm
aici, o altă deosebire importantă. ln proiecţia ortogonală, proiectantele sînt
toate ortogonale, la o serie de plane, toate planele paralele cu planul de p;roiec-
·ţie. O prismă arb'itrară, ale cărei muchii sînt toate proiectante, va avea, în
unul oarecare dintre aceste plane, o secţiune dreaptă; un poligon închis, ale
cărui laturi vor fi toate, în fiecare dintre punctele lor, perpendiculare pe
1) Coeficientul h, raportul d intre puterea redusă şi distanţa rectilinie a punctelor

reprez enlative se eva lu ează cu uşurinţă, conform datelor de la nr. 920 , dacă A este axa
D a congruenţei, iar a centrul lui O; el este egal atunci cu Rjl» Valoarea sa pentru
orice altă poziţie a punctului a se deduce d e aci cu ajutoru l datelor de la nr. 905
R2 +
p2
, unde p =O .
ş i de la nr. 929, anume
4R a
480 NOTA L
proiectanta corespunzătoare . Tot astfel, în proiecţia gnomonică, razele pro iec-

tante sînt toate ortogonale la toate sferele de centru O, pe care indiferent
ce unghi poliedru de vîrf O va decupa, prin urmare, un poligon sferic închis,
avînd fiecare latură pretutindeni normală la proiectantele pe care le întîln eşte.
Vom vedea că lucrurile stau cu totul altfel în cazul congruenţei para-
tactice1) . Să considerăm, în acest scop, trei cercuri A, B, Ca le congruenţei .
Punctele care le corespund respectiv pe sferă - şi pe care le vom nota
cu aceleaşi litere, deoarece nu trebuie să ne temem de nici un fel de confuzie
- vor fi, în general, vîrfurile unui triunghi sfer ic , ale cărui laturi vor cores-
punde respectiv la trei porţiuni de serii drepte care un esc două cîte două
cercurile date.
Pe aceste cercuri date, precum şi pe ce le din seria dreaptă care sînt
perpendiculare pe ele, va trebui să măsurăm arce . Pentru a avea însă o semni-
ficaţie analagmatică, măs ura unui arc mn nu va fi lu ată în maniera obişnuită;
prin definiţie, aceasta va fi unghiul transformării paratactice care admite
inversiunea negativă principală dată şi care permite să trecem de la m la n,
urmînd arcu l pe care îl măsurăm. Acestea fiind stabilite, să pornim dintr-un
punct arbitrar a al cercului A; plecînd din acest punct, să ducem un arc de
cerc perpendiclJ.lar comun lui A, B, pînă întîlneşte în b pe B, arc care va fi
determinat cu precizie prin condiţia ca _cercurile din seria dreaptă (A, B),
pe care le întîlneşte acest arc, să fie cele şi numai cele care corespund, în
reprezentarea sferică, punctelor care aparţin latur ii corespunzătoare a tri-
unghiului (de unde rezultă că măsura sa, jumătatea laturii considerate, va fi
mai mică decît ; )· Plecînd din punctul b, putem descrie, în condiţii cu totu l
similare, un arc bc, perpendicular comun lui B, C. apoi, plecînd din c, un arc
perpendicular comun lui C, A, care îşi are extremitatea pe A într-un
punct a . Problema este de a compara acest punct a cu punctul de plecare a.
Măsura arcului aa (în sensul indicat mai sus) este, de altfe l , independ entă de
alegerea punctului a pe cercul A, deoarece o schimbare a acestui punct are,
evident, ca efect de a supune toată figura transformării paratactice corespun-
zătoare, deci de a deplasa punctul a cu o cantitate echivale ntă (mereu în
acelaşi sens).
Pentru un motiv cu totul analog, rezultatul nu se schimbă, dacă per-
mutăm circular cercurile date, adică în loc să le luăm în ordinea A, B, C, le
luăm, să zicem, în ordinea B, C, A, ceea ce ne conduce, plecînd de la punctul
b, să revenim la punctul a pe A şi să trasăm, pornind din acest punct, arcul
perpendicular ab pînă întîlneşte în h pe B. Acest arc ah va fi omologul lui
ab, înţelegîn_d prin aceasta că el se obţine din ah prin una dintre operaţ iile
paratactice legate de congru eu-ţa dată, iar unghiul acestei ope~aţii va repre-
zenta tot atît de bine măsura arcului bh cît şi pe cea a arcului aa.
Acest „decalaj" între a şi a va fi măsurat, de altfel, în mărime ş1 semn,
deoarece are loc pe un ciclu. Dacă congruenţa noastră este directă, cum am
1 ) Fiind dată o congruenţă de curbe,

problema de a şti dacă există suprafeţe
care să fie ortogonale la toate aceste curbe ale congruenţei se studiază în calculul infi-
nitesimal. Consideraţi il e din text ne arată că există congruenţe pentru care aceste supra -
feţe nu există, congruenţa parat act ică făcînd parte tocmai dintre acestea.
PROPRIETĂŢI ANALGAMATIC E ALE CERCURILOR IN SPAŢIU
481
presupus pentru a fixa ideile, el va fi pozitiv, dacă, în operaţia paratactică

în care punctul a va descrie arcu l aa, o sferă care trece prin A se va roti în
sens direct, şi n egativ, în cazul contrar.
Dimpotrivă, el nu este definit, cel puţin deocamdată, decît abstracţie
făcînd de un multiplu de 2TI. .
Dacă, în loc să păstrăm ordinea A, B, C sau în loc să o permutăm circu-
lar, am inversa-o, punînd s ă zicem C, B, A, d ecalajul şi-ar schimba evident
semnul, deoarece ar .corespunde aceluiaşi drum abc, d escris în sens invers.
Vom conveni, cu excep"ţia cazurilor în care facem rezerva contrară ,
să descriem perimetrul triunghiulu i sferic în sens direct, astfel că, de exemplu,
unghiul cu care va trebui să rotim în jurul lui B arcul bc, pentru a-l fa ce să
coincidă cu ba, va fi direct p entru un observator situat în lungul ciclului B.
Se vede uşor de ce trebuie să depindă decalajul considerat (daeă nu
este nul). Fie pe sfera S 0 , presupusă" mereu de rază 1, două triunghiuri adia-
cente ABC, ACD, ale căror laturi BC, CD se prelungesc astfel, încît să for-
meze un triunghi unic ABD. Dacă, plecînd din punctul a, luat pe A, efectuăm
construcţia precedentă cu A, B, C, ceea ce ne duce la un punct a, apoi (plecînd
din acest punct a, cum avem dreptul să procedăm) cu A, C, D, încît să ajungem
la un nou punct a', decalajele aa, aa', astfel obţinute, vor avea ca sumă
decalajul referitor la triunghiul total ABD, deoarece, în traseul pe care l-am
indicat, arcul ca este descris de două ori în sens contrar, iar arcul cd prelun-
geşte pe bc.
Mai general, construcţia despre care este vorba poate fi efectuată, evident ,
tot atît de bine pe un poligon sferic cu un număr de laturi oarecare, cores-
punzător unui şir de n cercuri succes ive ale congruenţei noastre, ca şi pe un
triunghi, iar observaţia precedentă ne arată că două poligoane adiacente ar
duce la .decalaje avînd ca sumă pe acela care corespunde poligonului format
prin reuniunea lor. Deoarece, pe de altă parte, două poligoane sferice ega le
sau simetrice conduc la acelaşi decalaj, abstracţ ie făcînd de semn (deoarece,
în congruenţă, ele corespund unor figuri analagmati c echiva lente, cf. nr. 929),
prevedem că deca lajul căutat - iarăşi dacă nu este nul - trebuie să fie pr?-
porţional cu aria poligonului sferic 1 ), şi aceasta o vom verifica acum. ·
919. Să ducem, prin vîrfurile A, B, C, ale reprezentării &ferice, un cerc -
ceea ce corespunde cu a duce prin cele trei cercuri ale noastre A, B , C
ciclidă a lui Dupin.
°'
Un prim caz se comportă într-un mod particular; este acela în care
această cicl id ă este echilateră, astfe l că vom avea un cerc unic r, perpen-
dicular pe cele trei cercuri date, iar punctul a va coincide cu a. Pe reprezen-
tarea sferică, nu vom ave~a un triunghi' cele trei puncte reprezentat ive fiind
pe un acelaşi cerc mare. In acest caz ,' putem fi în situaţia de a parcurge pur
şi simplu un arc al acestui cerc mare de două or i în sens invers (de exemplu,
mergînd de la A la C prin B şi revenind apoi), în care caz cercul r va fi
parcurs dus şi întors, într-un mod analog. Dimpotrivă, dacă pe reprezentar ea
1
) La fel ca în Geometria plană (24-3), cele două proprietăţi m e nţion
ate în text
sînt suficiente p entru a car acteriza, cu a proxim aţia unui factor constant, ariile poli-
goanelor sferice; ele sînt singurele care intervin, alegîndu-se unitaţ ea conform cu cela
de la nr. 692, în d eterminare a ar iilor de care ne · ocupăm.
31 - Lecţii de geometrie el ementară, voi. II

'.482 NOTA L
sferică facem ocolul comp let al cercului mare corespunzător sferei noastre
drepte, arcu l coresp unz ător a l cercului I' va fi (913) de numai o jumătate
de cerc şi va avea extrem itatea în punctul a, opusul lui a.
. Să presupu nem acum, dimpotrivă, că seria Villarce au (A,
B, C) este
a un cerc din cea l altă serie Vi llarceau , aparţinî nd
oblică . Iarăşi va trece prin
aceleiaşi ciclide şi a le cărui puncte de intersecţ ie respectiv e cu B, C le vom
nota cu b1 , c2·, după care acest cerc va reveni să intersect eze pe A în punctul a,
op~su l lui a,~ astfe l că decalaju l un ghiul ar corespunzător este
un multiplu
impar d e 7t. 11 vom lua ca termen de . compa raţie pentru acela pe care vrem
ă-1 eva luăm.
Fie duse, prin punctul b1 , ce le două arce b1 c1 , b1 a 1 , primul perpend icular
comun pe B, C şi omolog (918) al lui bc, al doilea perpend icular pe B, A
ş·i omolog cu ba. După cum am văzut mai sus, avem ai a= b1b = C1
C, de und e
c 2 c = b1 b +c2 c1 . Decalaju l c2 c se prezintă astfel

=
ca
y,
fiind
relativ
desc
la
ompus
trecerea
în două
de la A
deca laj e parţiale, ana loge între ele, unul b1 b
Este evident că un
la B, ce lălalt c2 c1 =a, relativ la trecerea de la B Ia C.
al treilea termen ana log~ se va adăuga la primii doi, cu ocazia trecerii de la C
trei termeni va da ( făcînd a b stracţ i e de .un multiplu
la A şi că ·suma acestor
impar de 7t) decalaju l final că ut at.
Să considerăm acum o ca lotă s fe rică variabilă, mărginită
de B şi care
se roteşte în jurul acestui cerc, în se ns direct (conform ip otezelor noastre) ,
ind din poziţia (B, c O primă rotaţi e care o va face să treacă prin c1
porn 2 ) .
va ·fi de unghi°' ; o a doua, pînă la poziţia (B, a 1 ), de unghi B, lu at pozitiv
conform ipotezelo r no astre; o a treia, pîn ă la poziţia (B, a), d e unghi y.
Deoarec e, în total, sfera noastră s-a rotit, evident, în sens direct cu un unghi 7t,
avem
(44)
ş1 tot astfe l
o-.+~=7t-c B +y = 7t - Â, (44')
de unde relaţia a l căre i 'prim membru este cantitat ea căutată:

I\ I\ I\
°' + ~ + y - 7t = t (A + B + C - 7t). (45 )

adevărate decît
Totuşi, trebuie să ne reamint im că formul ele (44), (44') nu sînt
abstracţ ie făcînd de 27t, ş i că d eci ultima noa s tră formulă, care se deduce din
ea prin adunare şi împărţire cu 2, este a d evărată, abstracţ ie făcînd de 7t.
Presupu nînd-o totuşi exactă, obţin<".m urm ătoarea concluz ie:
Decalaju l unghiula r corespunzător trecerilor succesiPe de la cercu l A la B,
de ' za B la C, de la C la A, prin arce perpendi cu lare comune, este, abstracţie
fădnd de semn, măsurat de jumăta tea ariei triunghi ului sferic
ale căru i Pîrfuri
sînt reprezentările acestor trei cercuri.
Este clar că această conc liizie se extinde de la sine la un poligon sferic cu
.un numă r de laturi arbitrar, corespunzăto r unui num ăr oarecare de cercuri
succesiPe ale congruenţei.
919 bis. Să vedem acum dacă formula (45) trebuie lăsată aşa cum este
s au modificată printr-u n multiplu de 7t ( dacă era vorba despre un multiplu
„
PROPRIETĂŢI ANALGAMAT ICE ALE CERCURILOR IN 5l'Af!U

483
par ; chestiune a ar f i fost, în fond, indiferentă ) . Pentru aceasta, vom începe prin
a presupune că triunghiu l sferic este foarte mic, deci că cele trei cercuri
A, B, C sînt vecine unele cu altele. In aceste condiţii, punctul a va fi,
în mod necesar, vecin şi el cu a, şi va fi natural să admitem că decalajul
(care, teoretic, ar putea avea o valoare vecină cu orice multiplu de 27t) este
foarte mic. Să reunim acum mai multe triunghiu ri de acest fel, adiacente
între ele; vom forma un poligon sferic (care va putea fi, şi el, un triunghi) şi,
.conform celor expuse la sfîrşitul nr. 918, vom putea conveni să luăm ca decalaj
c orespunzător perimetru lui acestui poligon suma decalajelo r corespunz
ătoare
diferitelo r triunghiu ri care îl compun.
Convenţiile fiind astfel fixate , concluzia de la nr. 919 rămîne valabilă
fără modificar e pentru un astfel de poligon.
VII. Construcţia unui cerc ar b i t rar a 1 con·

g r u en ţ e i. F o r m a n o u ă a c o n d i ţ i i 1o r d e p a r a t a x i e
Studiul congruenţei paratactic e ne va permite să dăm o formă nouă
, i foarte simplă, obţinută de Robert, condiţiei de parataxie a două cercuri.
În acest scop, să revenim întîi asupra construcţiei unui cerc oarecare dintr-o
.congruenţă para.tactică dată.
920. Elemente caracteris tice ale unei congruenţe paratactic e.
Congruenţa conţine o dreaptă orientată D (axa congruenţei) şi numai
una. Conjugatu l lui D va fi un ciclu C(} (ciclul central), al cărui centru va fi
un punct O al lui D (centrul congruenţei), planul P, perpendic ular pe D
{ planul central). Vom avea definiţia completă a congruenţei dînd raza R
.a lui C 0 ; inversiun ea negativă principală va avea atunci polul O şi puterea
-R2 • Speţa congruenţei va rezulta din orientarea relativă a axei şi a ciclului
-central.
Un ciclu C al congruenţei va avea atunci ca centru un punct fil din P;
v om începe prin a-l descrie în P, astfel încît să fie secant la C (sub un anumit
0
unghi V ) în extremităţile diametrul ui perpendic ular pe Ow, orientîndu -1
·ca pe C 0 în raport cu D, apoi îl vom roti în jurul lui Ow, în sensul determi-
nat de speţa congruenţei, cu un unghi egal cu V.
O b s e r v a ţ i i. I. Planul fiecărui cerc al congruenţei trece prin
.centrul acesteia, ceea ce era, de altfel, evident, deoarece acest centru este
-0pusul punctului de la infinit.
IL Conjugatu l C' al cercului Care ca centru transpusu l fil 1 (deci, aici,
inversul) lui O în raport cu C, după cum reiese din faptul că produsul celor
.demă transpoziţii C, C', adică inversiun ea negativă principală, face să cores-
pundă lui O punctul de la infinit. Axa lui C' trebuie să fie perpendic
ulară
pe cow' şi situată în planul lui C. Ea va fi deci polara punctului O în
-raporă cu C.
921. Acestea fiind stabilite, putem conveni să reprezentăm un ciclu
.oarecare din spaţiu, printr-un vector wL, definit după cum urmează:
originea vectorulu i va fi centrul fil al cercului;
sensul său va fi acela în care trebuie să ne aşezăm pentru a vedea ciclul
:rotindu-s e în sens direct;
lungimea sa va fi egală cu raza cercului.
484 NOTA L
Cunoaşterea unui astfel de vector este suficientă pentru a construi

ciclul; invers, toate cercurile din spaţiu (cu sensurile de care sînt afectate)
pot fi definite astfel, cu excepţia celor care degenerează în drepte.
Reamintim că diferenţa geometrică a doi vectori se defineşte, supunîndu-1
pe al doilea unei translaţii, astfel ca originea sa să coincidă cu aceea a pri-
mului; diferenţa geome.trică va fi vectorul avînd ca orig ină extremitate a
vectorului astfel transportat şi ca extremitate extremitate a primului vector
dat. Ştim că suma şi diferenţa geometrică astfel definite se supun regulilor
obişnuite ale ca lculului algebric. ·
922. Astfel, fiecăruia dintre cercurile C, construite cum s-a arătat la
nr. 920, îi corespunde cite un vector. Proiectînd acest vector pe planul cen-
1
tral P, vedem că el este suma geometrică ):
a unei componente eul, situate în P, care este egală şi perpendiculară
pe Oeu (sensul de rotaţie al acestui segment, adică sensul unghiului
""""
de 45° euOl fiind acelaşi pentru toate cercurile C şi depinzînd de sensul
ciclului C 0 , precum şi de speţa con-
O' gruenţei);
al unei componente lL, paralelă
cu D şi de mărime constantă R.
Să procedăm astfel cu două cercuri
oarecare C1 , C2 ale congruenţei noas-
P' tre, avînd ca centre două puncte eu 1 , w2
din planul P. Să luăm diferenţa geo-
metrică a vectorilor obţinuţi, trans-
portîndu-1 pe al. doilea paralel cu el
însuşi în eu 1 A 2 . In fig. 453 am luat ca
plan de proiecţie orizontal planul P,
planul vertica l fiind deci paralel cu D;
o punctul A 2 este proiectat în J..2 şi. vec-
torul L 1 A 2 , diferenţa geometric;i cău
tată, se proiectează oriz12ntal, în mă
rime naturală, după l1 l 2 • lnsă, compo-
nentele orizontale wl1 , eu 1 /.. 2 formează
Wz un triunghi egal cu Oeu 1 w 2 şi de laturi
Fig. 453 respeciiv perpendicu lare pe cele ale
lui Oeu 1 eu 2 . Prin urmare:
· Diferenţa. geometrică a doi vectori este perpendiculară pe dreapt?' care
· uneşte originile lor (anume centrele celor două cercuri) şi egală ca lungime cu
acest segment. ,
Această condiţie este satisfăcută de două cercuri paratactice arbitrare,
deoarece două cercuri din acestea fac parte din aceeaşi congruenţă paratactică.
Reciproc, două cercuri, ai căror vectori reprezentati vi satisfac dubla con-
diţie de mai sus, fac parte din aceeaşi congruenţă paratactică şi sînt deci para-
. 1) Cinematica ne permite să dăm o formă foart~ simplă acest~i co.nştrucţii; vec-

torul reprezentativ al cercului nu este altceva decît viteza punctului w mtr-o mişcare
elicoidală, compusă dintr-o rotaţie de viteză unghiulară 1 în jurul lui D şi dintr-()
translaţi e d e mărime R., paralelă cu D.
PROPRIET,Ă.ŢI ANALGAMATICE ALE CERCURILOR IN S'l'AŢIU 485
tactice între ele. Planul central P al congruenţei va fi planul dus prin dreapta
care uneşte originile w 1, w 2 , · paralel cu diferenţa geometrică; extremităţile .
ce lor doi vectori vor fi atunci la aceeaşi distanţă R d e plan şi această distanţă
va fi raza cercului C0 ; în sfîrşit, punctul O va avea proprietatea că Ow ,
1
Ow 2 vor fi respectiv ega le şi perpendiculare pe cele două componente situate
în P (ceea ce este posibil, conform ipotezei r elative la .diferenţa geometrică),
iar D va fi perpendiculara ridicată în O pe P. Congruenţa paratactică astfel
definită (şi de speţă a l easă în mod convenabil) va conţine efectiv cele două
cercuri caracterizate de ce i doi vectori.
923. După ce am format condiţiile de parataxie a două cercuri propriu-
zise, să mai adăugăm pe cele referitoare la un cerc C şi la o dreaptă D, anume
(mereu conform cu nr. 920): o dreaptă D şi un cerc de centru w, definit
de un pector wL, sînt paratactice, dacă perpendiculara comună dreptelor
wL, şi D are piciorul în w şi este ega lă cu componenta perpendiculară pe D
a pectoru lui w L.
924. Datorită condiţiilor astfel formulate, putem găsi, într-o infinitate
de moduri, o transformare de parataxie; vom înţelege prin aceasta o transfor-
mare1) prin care se obţine din orice cerc un cerc, păstrînd paratax.ia, adică
astfel ca două cercuri paratactice să fie întotdeauna transformate în două
cercuri paratactice . O astfel de transformare se obţine, adăugînd la toţi ·vec-
torii reprezentativi un ace l aşi vector w constant în mărime şi direcţ ie; ea se
bucură efectiv de proprietatea menţionată, deo arece nu modifică diferenţe le
geometrice, sin gurele care intervin în condiţiile de parataxie, enun ţate mai sus.
Totuşi, trebuie să mai definim transformarea , dacă o aplic·ăm unei drepte
D, nu unui cerc propriu-zis. Pentru a
nu perturba parataxia între o -astfel de
dreaptă şi un cerc arbitrar, va trebui 2 ) o; D'
să supunem pe D unei translaţii 00
1
perpendiculară simultan pe D şi pe w
şi de mărime . egală cu componenţa w 0
a lui w, perpendiculară pe D, transla- P' w' O' O'
ţie care (aceasta ne dă sensu l ei) se obţi
ne din w 0 printr-o rotaţie cu un unghi
drept în acelaşi sens cu cel considerat la
nr. 922 (sensul unghiurilor wOl). Ne dăm /
/
seama de aceasta din fig. 454, unde linia
frîntă woo 1 se obţine din linia wlw 0
pr.intr-o astfel de rotaţie în jurul punc-
tului w.
925. Cu ajutorul transformării pre- w
cedente rezolvăm mai multe probleme Fig. 454
1) La fel ca la nr. · 287 din Geometria plană, nu este vorba aici despre o trans-
formare punctuală. l!n punct nu apare aici decît ca un cerc d e rază nulă; ca atare, trans-
formatul său nu este un punct, ci un cerc de rază nenulă.
Transformarea considerată generalizează dilatarea (287) la care ea se reduce,
dacă o aP.}icăm cercurilor dintr-un plan, vectorul w fiind p erpendi cular pe acest plan.
2 ) In cinematică,
aceasta este deplasarea la care trebuie . să supunem axa D a unei
i::q,işcări elicoidale, dacă adăugăm acesteia translaţia w (în plus, trebuie să adăugăm la
translaţia R, paralelă cu D, componenta corespunzătoare a l.ui w).
486 NOTA L
pe care le pune noţiunea de cercuri paratactice. Fie întîi de descris, · prin

două puncte date, un ciclu paratactic la un cic lu dat. Aruncînd unul dintre
cele două puncte date la infinit, vom fi conduşi să găsim o dreaptă dusă
dintr-un punct dat şi paratactică cu un cerc dat; am realizat aceasta la
nr. 883 , prin construcţia focalelor unui con cu baza circulară.
Fie acum de dus, printr-un punct dat, un ciclu paratactic la două cicle
date. Şi aici, vom începe prin a arunca la infinit punctul dat, astfel că va
trebui să căutăm o dreaptă paratactică la două cercuri date. Dar, transfor~
marea precedentă (transformarea lui Robert) ne permite să reducem la im
punct unul dintre aceste cercuri. Va fi suficient să lu ăm pentru w un vecto1•
ega l şi opus aceluia care caracterizează cercul. Revenim deci la prima pro-
blemă.
Fie, în sfîrşit, de găsit un cic lu paratactic la trei cicle date. Reducînd
iarăşi,prin transformarea precedentă, unul dintre cercuri la un punct,
revenim la problema a doua. ·
Prima dintre aceste probleme, deci si fiecare dintre celelalte două,
admit două soluţii reale, şi numai două,' corespunzînd unor parataxii de
speţe opuse .
VIII. Re 1 a ţ i i 1 e d i n t r e c o n g r u e n ţ e p ar a t a c t i ce
cu aceeas1 inversiune principa . lă.
r
o p ~ a ţ i i p e r m u t a b i le.
926. Teoremă. Două congruenţe paratactice cu aceeaşl i1wersiune negatiµă
principală şi de speţe diferite au întotdeauna două cercuri conjugate comune.
Prin două puncte opuse a,aoarecare, să ducem cercul e,
aparţinînd
primei congruenţe, şi cercul e 1 , aparţinînd celei de-a doua, apoi, prin aceleaşi
două puncte, cercul r,
perpendicular pe ambele. După ce am procedat astfel,
cercurile aparţinînd respectiv celor două congruenţe şi care taie pe r,se
obţin (881 bis) din e
sau din el, prin construcţia de la nr. 881, care face să
intervină un unghi arbitrar 6, anume acela cu care se roteşte în jurul lui r
o sferă variabilă care trece iniţial prin e
sau prin e 1 . De altfel, unghiul 6
este determinat, dacă se dă unul dintre punctele opuse m, m, în care cercul
variabil taie pe r (e l este legat de raportul anarmonic (aămm) prin relaţia
de la nr. 881). Acestea fiind stabilite, dat fiind că cele două congruenţe cărora
le aparţin respective, e 1 sînt de speţe diferite, rotaţia sferei variabile se va
efectua, pentru aceeaşi deplasare a punctelor m, m, în sensuri contrare, şi vom
putea, în consecinţă (în două moduri diferite), să dispunem astfel de unghiu 16,
încît construcţia la care facem aluzie să dea acelaşi cerc, de o parte şi de
cea laltă.
O b s e r v a ţ i a I. Avem, astfel, axele principale ale ciclidei care
(916 bis) trece prin două cercuri paratactice date şi prin-unul dintre cercurile
lor cosferice ·comune, şi aceasta constituie chiar o a doua demonstraţie a
faptului că locul geometric considerat acolo este o ciclidă.
O L s e r v a ţ i a II. Dacă ţinem seama de sens, rezultatul precedent
trebuie modificat; una singură dintre cele două valori ale lui e este astfel'
încît sensurile (pres upuse date) de pe e 1 şi de pe e 2 dau, după rotaţie, acelasi
sens cu cercul obţinut. Prin urmare:
PROPRJET)\.ŢI ANALGAMATICE ALE CERCURILOR IN SPAŢJTJ 487
Două congruenţe paratactice de aceeaşi inYersiune principală ş.i de speţe

diferit e au în comun un ciclu, şi numai unul.
927. Două operaţii sferice de aceleaşi axe conjugate sînt .evident per-
mutabile; produsul lor se formează, oricare ar fi ordinea factorilor , adunînd
(algebric) cele două unghiuri de rotaţie în jurul primei axe, prec um şi cele
două unghiuri de rotaţie în jurul celei de-a doua. Prin urmare, avem· şi:
Două operaţii paratactice de aceeaşi in1Jersiune principală şi de speţe diferite,
sînt permutabile.
928. Sîntern conduşi astfel să punem următoarea
Prohemă. Să se afle toate cazurile în care două operaţii sferice sînt per-
mutabile.
Pentru a o rezolva , vom recurge la principiul general de la nr. 895.
Fie cu , cu 1 cele două operaţii considerate. Să presupunem întîi că cel
puţin una dintre ele, să zicem cu 1 , nu este paratactică. Ea va. avea acum fie o
axă (cazul unei operaţii simple), fie două axe conjugate, unghiurile de rotaţie
în jurul acestor axe fiind inegale. Ca atare, fiecare dintre aceste axe va
trebui să fie invariantă în raport cu cu ; condiţiile pentru ca lucrurile să
stea astfel reies din rezultatele de la nr. 869, iarăşi dacă cu nu este paratactică. ·
Dimpotrivă , dacă cu este paratactică, iar cu 1 nu, atunci axa sau axele
conjugate · ale lui cu 1 trebuie să facă parte 1 ) din congruenţa (C) de care se
leagă cu.
Să trecem acum la cazul cînd ce le două operaţii considerate sînt para··
tactice. Este cazul a două operaţii corespunzînd congruenţelor (C), (C1 )
din paragrafele precedente, care sînt efectiv permutabile înt.e ele. Vom vedea
că reciproca Aste adevărată, adică două operaţii paratactice permutabile sînt
asociate aceleiaşi congruenţe (astfel că diferă cel mult prin unghi ) sau sînt
în relaţiile considerate la nr. 927, adică se pot obţine dintr-o pereche comună
de cercuri conjugate .
În adevăr, în primul rînd, opera·ţia cu 1 trebuie să lase invariantă inver··
siunea negativă principală a lui cu şi, ca atare (899), această invers iune nega-
tivă principală trebuie să fie aceeaşi pentru . ambele operaţ i i. Fie atunci C
şi C1 două cercuri respectiv invariante faţă de cele două operaţii şi avînd
un punct comun a_. Ele au, în mod necesar, un al doilea punct comun, opusu'l
a al lui a . Dacă deci cele două operat ii sînt esential diferite si dacă, în con-
secinţă, sînt diferite şi cercurile C, c;
(cu excepţi~ poate a un~r poziţii parti-
culare ale lui a), congruenţa corespunzătoare lui cu 1 va conţine cercul C1 ,
cosferic cu C, şi toate transformatele sa le prin cu, dacă facem să varieze unghiul
acestei operatii . Ea este deci constituită cum s-a arătat mai sus.
În conf~rmitate cu aceasta, cele două operaţii cu, cu 1 sînt de speţe dife ·
rite , şi, de altfel, constatăm direct că sensul de înlănţuire a două cicle înlăn
ţuite este invers celui a alte două cicle, de asemenea înlănţuite şi care le
întîlne sc pe primele .
Două congruenţe paratactice cu aceeaşi sferă principală şi de aceeaşi
speţă nu sînt niciodată permutabile. Ca atare, ele nu au nici un cerc comun,
după cum am aflat încă la nr. 898.
1
) Cazul operaţiei de unghi 7t, care este tocmai inversiunea negativă principală ,
se tratează aparte şi, de altfe l, el este im ediat evident.
488 NOTA L
O operaţie sferică arbitrară cuv în general neparatactică, permutabilă

-cu cu, are, în mod necesar, axa sau axele sale în congruenţa (C). Vedem că
această concluzie subsistă, dacă w1 este paratactică, graţ"ie unei alegeri con-
w enabile a axelor considerate.
Operaţia w1 , presupusă permutabilă cu cu, nu-şi pierde această proprie-
'tate, dacă o înmulţim cu o operaţie cu de unghi arbitrar. Datorită acestei mo-
dificări, vedem că ea poate fi redusă
în două moduri, la o rotaţie unică în jurul uneia dintre axele ei;
într-un singur mod, la o operaţie paratactică n, simultan în jurul
ambelor ei axe .
929. Fie(@) o congruenţă paratactică, presupusă, de exemplu, retrogradă.
O opera-ţie paratactică directă cu1 , avînd aceeaşi inversiune principală 'd
ca şi (@), lasă invariantă orice operaţie cu asociată lui(@). Ea va trebui deci să
schimbe orice cerc din (@) într-un cerc care, la fel cu primul, se păstrează,
da9ă îl supunem operaţiei cu, adică într-un alt cerc al lui (@). ·
cu 1 , care nu poate păstra toate cercurile lui (@), permută deci aceste
cercuri între ele. Unghiurile de parataxie fiind păstrate prin faptul însuşi
c ă Cili este o operaţie sferică, vedem că, în reprezentarea sferică de la nr. 913,
<.U 1 se traduce printr-o rotaţie, cazul în care cu 1 s-ar traduce printr-o simetrie
fiind exclus, prin faptul că putem face ca unghiul rx, care caracterizează
pe cu1 , să varieze continuu atunci cînd congruenţa corespunzătoare (@1 ) este
dată. Polii A, A' ai acestei rotaţii se descoperă, de altfel, imediat:
e i corespund cercurilor conjugate comune congruenţelor (@), (@1 ) ; unghiul
de rotaţie este egal cu 2 rx (fiecare dintre rotaţiile în jurul acestor cercuri A
şi A', din care se compun cuu rotind cu rx o serie dreaptă care trece prin
aceste două cercuri).
În consecinţă, există o infinitate de operaţii paratactice cuu care păstrează
pe(@) şi care duc un cerc dat A al lui (@) într-un alt cerc B. Există însă una, şi
_numai una, care, transformînd pe A în B, duce un punct dat a al lui A într-un
punct dat bal lui B; în adevăr, aceasta a doua condiţie ne scuteşte de prima,
din moment ce este vorba despre o operaţie directă de inversiune principală
;} ; ca atare, faptul enunţat rezultă din corolarul de la nr. 898. De exemplu,
există o operaţie cu 1 de speţa considerată, care transformă centrul O al con-
gruenţei (@) într-un punct dat a din spaţiu; ea are ca axe dreapta Oa şi un
cerc c1 , de axă Oa şi ortogonal la 'd, adică de rază R şi de plan perpendicular
în O pe Oa.
930. _Teoremă. Două congruenţe paratactice cu aceeaşi iniJersiune princi-
pală şi de aceeaşi speţă se intersectează sub un unghi constant în orice
punct al spaţiului . Fie date, în spaţiul considerat, două congruenţe pa-
r atactice (@) (@') cu aceeaşi sferă principală şi de aceeaşi speţă, două puncte
arbitrare a, b, astfel ca cercurile aparţinînd respectiv celor două congruenţe
să treacă respectiv prin ele. Pe de altă parte, prin a şi prin b va trece (898)
u n cerc ortogonal la sfera principală şi care va putea servi Ia definirea
unei congruenţe paratactice de speţă opusă cu prima. Deoarece, în ac~ste
c ondiţii, avem p ermutabilitate, operaţia paratactică ce rezultă din această
. c onstrucţie şi permite să trecem de la punctul a la punctul b transformă
f igura dusă în a î-n figura corespunzătoare relativă la b.
PROPRIETĂŢI ANALGAMATICE ALE CERCURILOR IN Sl'AŢIU 48!!
931. Fie (@), (@ ') două congruenţe paratactici:) cu aceeaşi sferă imaginară
pr incipală şi de aceeaşi speţă. În jurul unui cerc C arbitrar din prima , o
vom roti pe a doua cu un anumit unghi 6, astfel încît să obţinem o a treia
s feră analogă cu pr ima. Congruenţa (@") astfel obţinută este independentă
de aleg!rea cercului C în prima congruenţă .
In adevăr, s ă luăm două poziţii consecutive oarecare (C1 , C2 ) ale acestui
c erc în congruenţa (@) şi, respectiv pe C1 , C 2 , două puncte a 1 , a 2 , prin care
v om face să treacă cercurile Ci, C2 aparţinînd lui (@') şi care le intersecteaz ă
ipe primele, după cum am demonstrat, sub un ace l aşi unghi r:x . Dacă vom roti
acum cu unghiul 6 cercul C~ în jurul lui C1 şi cercul. c; în jurul lui C2 ,
v om obţine două cercuri cr şi c~, astfel ca triedrele formate în acest fel în al
~ i în a 2 de tangentele la diferitele cercuri astfel trasate, fie într-un punct,
f ie în celălalt, să fie egale. Aplicînd iarăşi teorema de la nr. 930 congruenţelor
date şi congruenţei paratactice cu aceea'şi inversiune principală şi de aceeaşi
speţă, care conţine pe C~, vedem că acest cerc, care aparţine acestei noi con-
gruenţe şi care trece prin a2, nu poate fi altu l decît c;.
Vedem deci că faptul de a roti cu un unghi dat (într-un sens dat) o con-
gruenţă paratacti că în j uru l alteia (cu aceeaşi sferă principală şi de aceeaşi
speţă) are un sens bine determinat1 ). ·
932. Am văzut (914) că figura formată de punctele a', transpus ele unui
ace laşi punct a în raport cu diferitele cercuri a le unei congruenţe paratactice
(.@), era analagmatic echivalentă cu figura ana logă, pornind de la un alt
punct b, şi nu de la punctul a. Trebuie deci să existe o operaţie sferică permi-
ţînd să trecem de la una dintre aceste figu~ri la cealaltă. Cele de mai sus ne ·dau
· posibilitatea de a găsi această operaţie. In adevăr, există o operaţie paratac-
tică bine determinată, de aceeaşi inversiune principală şi de aceeaşi speţă
ca şi (@), care transformă pe a în b. Operaţia cerută, de asemenea paratactică,
se obţine rotind-o pe cea precedentă cu7t' în jurul lui (@). Obţinem un rezultat
analog pentri,i rotaţiile de un unghi constant arbitrar, considerate la nr. 912.
933. Teoremă. Toate operaţiile paratactice cu aceeaşi inPersiune princi-
pa lă şi de aceeaşi speţă formează un grup.
În adevăr, toate operaţiile paratactice directe de inversiune principală
;J transformă în ea însăşi orice congruenţă paratactică retrogradă (@'), de
aceeaşi inversiune principală. Avem deci aceeaşi proprietate pentru produsul
n a două operaţii asemănătoare. Dacă această transformare-produs nu ar fi
ea însăşi paratactică, ea ar avea o axă sau două axe conjugate determinate,
c are ar trebui (928) să aparţină lui(@') . Aceasta este însă imposibil, pentru că
(@') reprezintă o congruenţă paratactică oarecare retrogradă, de inversiune
pri ncipală 'd. Aşadar, .Q este o operaţie paratactică şi, după cum ştim, cu
neces itate directă . ·
934. Teorema de la nr. 926 conduce la un mod de reprezentare r emarcabil
al diverselor cic le ortogonale la o aceeaşi inversiune n egat ivă 'd. În adevăr, •
1 ) Pentru (:) = 7t, demon straţia poate fi dată sub altă formă. Să luăm întîi
transpusa (e0 ) a congruenţ ei (e') în rap or t cu un prim cerc C0 din (e). Transpusa în
raport cu un a lt cerc analog arbitrar C se va obţine din prima printr-o dublă transpoziţie
în r aport cu C0 şi cu C, adică (898) printr-o transformare paratactică de speţă opusă
aceleia care d efineşte pe (e) şi, în cgnsecinţă, după cum am văzut mai sus, permuta-
bilă cu ea.
490 NOTA L
conform acestei teoreme , un astfel de ciclu C poate fi definit ca intersecţia a_

două congruenţe paratactice, una directă şi cealaltă retrogradă, avînd şi ele·
aceeaş i in vers iune principală. O vom obţine prin construcţia indicată la
p aragraful citat.
Forma cea mai s implă a acestei construcţii se obţine, luînd pentru punc-
tul a polul O al acestei inversiuni principale (ş i deci, ca opus al său, punctul de·
la infinit). Cele două cercuri considerate la nr. 926 sînt atunci două drepte·
afectate fi eca re de un sens, cele două focale ale cilindrului căutat, duse prin O, .
fiind specificat care Orx este (885) directă ş i care O~ retrogradă. Ciclul căuta t .
se a flă atunci în planul de simetrie al unghiului rxO~ astfel format , plan dus
perpendicular pe ce l al un ghiului şi prin bisectoarea gOg a acestui unghi; .
e l trece prin punctul g, situat p e această bisectoare la o dis ta nţă R de punctul
O (n otînd cu - R 2 puterea inversiunii 'd ), precum şi prin simetricul g a l lui g-
în raport cu punctul O ; semitangenta pozitivă în g se obţin e dintr-o semi--
dreaptă paralelă cu Orx şi are acelaşi sens, printr-o rotaţi e cu un unghi drept ,.
în sens retrograd în jurul lui Og (~a u dintr-o par a l e lă la O~, printr-o rotaţi e
d e sens direct ).
Da că am inversa sensul ciclului, ar trebui să inversăm, de asemenea ,.
sensurile drepte lor Orx , O~. Cercul conjugat primului corespunde unei
sc himbări de sens p e una s ingură dintre aceste dou ă drepte (una sau·
cea laltă, după sensul adoptat pe acest al doilea cerc) . ·
935. Co ndiţia necesară şi suficientă p en tru ca două cicle ortogonale la 'd'
să fie cosferice (deci şi secante, deoarece 'd es te o inPersiune negatiPă) este ca
unghiul form a t de fo ca lele lor directe să fi e ega l cu acela a l fo ca lelor lor·
retrograde. Valoarea comună acestor două unghiuri este, de altfel, unghiul
ce lor dou ă cicle.
Necesitatea condiţiei est e evidentă: într-un punct comun ce lor două.
cerc uri, deci şi în orice alt pun ct, cele două congru enţe directe care le definesc
sînt secante sub unghiul considerat, la fel ca ş i cele două congruenţe
retrograd e. .
P entru a · demonstra că această co ndiţie este s ufi cie ntă , vom duce,.-
a
prin două puncte opuse arbitrare a, ale primului cerc C, cercul C1 din a doua
congruenţă 'directă şi cercul C:L din a doua congruenţă retrogradă, care, dacă.
este satisfă cută condiţia enunţată, vor intersecta pe C sub unghiuri egale .
Dacă vom deplasa acum pe cercul C perechea d e puncte opuse a, a, ceea ·ce·
revine la a aplica o operaţie paratactică directă de unghi variabile cercului el
şi o opera ·ţ i e r etr ogr adă de acelaşi unghi cen~ului Cl_, vom avea, ca la nr. 926 ,
o valoare a lui 6 pentru care aceste două cercuri vor coincide.
936. C~zul a două cicle paratactice este, evident, cel în · care una dintre
ce le două co n gru enţe de definiţie, deci una dintre ce le două focale va fi aceeaşi:
d e o parte şi de cea laltă : p aratax ia va fi directă sau retrogradă, după cum
focala comună va fi ea însăşi directă sau retrogradă.
Fie dată, de exemp lu , o congru enţă retro gra dă , astfel ca focala retro-
gradă O~ să fie fixată o dată pentru totdeauna. Un cerc al acestei congruenţe
va fi, ca atare, determinat de cunoaşterea focalei directe ·s au , ceea ce este
ace laşi lucru , de punctul rx în car e această focală taie sfera de centru O şi
de rază 1.
PROPRIETiĂŢl ANALGAMATICE ALE CERCURILOR !N SPAŢIU 491
Avem astfel o reprezentare sferică a diverselor cercuri ale congruenţei;

se vede uşor că această reprezentare nu es te distinctă de cea studiată în secţi
unea V/ . În adevăr, fie C1 ş i C 2 două cercuri ale congruenţei noastre retro-
grade, intersecţii ale acestei congruenţe cu două congruenţe directe defi-
nite, una de focala Orx 1 , iar cealaltă de focala Orx 2 . Unghiul acestor două
din urmă congruenţe, egal cu distanţa sferică rx1 rx 2 , se obţine ducînd prin-
tr-un punct m a l lui C 2 un cerc al congruenţei Orx1 • Unghiul astfel ob\:inut
în m este însă (904 bis ) dublul unghiului de parataxie al cercurilor ·c1 , C 2 .
Distanţa sferică · a punctelor rx 1 , rx 2 este deci egală cu distanţa analogă,
măsurată pe reprezentarea sfe rică de la nr. 913 . Acea sta avînd lo c oricare
ar fi cercurile C 1 , C 2 în congruen-ţa dată, aceste două reprezentări sferice
vor fi deci două figuri egale sau simetrice.
IX. R e v e n i r e a a s u p r a f o c a l el o r
937. Să reluăm studiul focalelor din acelaşi punct de vedere ca la

nr. 883, ad ic ă în l egătură cu un con dat @, de bază circu lară . C.
Să notăm întli că teoria polilor şi a polarelor în raport cu o conică se
extinde de la sine ( datorită proi ect ivităţii ei) la un con de ordinul al doilea(!!:
(c on avînd ca bază o conică). Dacă printr-un punct arbitrar A din spaţiu,
ducem diferite transversale care taie conu l @, locul geometric al conjuga-
telor armonice ale punctului A în raport cu segmentele determinate pe aceste
drepte este un plan care trece prin vîrful S al conului, plan care nu se va
schimba dacă vom deplasa pe A în lungul unei raze care trece prin S şi
care se numeşte p"lanul polar a l respectivei raze, aceasta fiind, la rîndul ei,
numită diametrul conjugat a l acestui plan sau, mai general , al acestei direc-
ţii1) de plane. Două drepte care trec prm S vor fi una conjugata celeilalte,
dacă una dintre ele este conţinută în planul polar al celeilalte (re laţia este
reciprocă ), iar două plane duse prin S vor fi conjugate, dacă unul dintre ele
(oricare ) conţine diam etrul conjugat al celuilalt. Două raze duse din S şi
conjugate în raport cu @ vor avea ca urme în planul unei secţiuni oarecare
două puncte conjugate în raport cu conica de secţiune, iar două plane conju-
gate în raport cu @ vor da ş i ele două drepte conjugate în raport cu con ica.
Vor exista triedre conjugate în raport cu conul, deoarece există triun-
ghiuri conjugate în raport cu o secţiune plană arbitrară.
Tot astfel, teorema lui Chasles (761) ne arată că planele duse printr-o
generatoare arbitrară şi prin două generatoar e fixe care generează două
fascicule omografice, şi că, reciproc, locul geometric al dreptei comune la
două plane care descriu, în jurul a două drepte fixe concurente însă distincte,
fascicule omografice este un con de ordinul al doilea (cu excepţia cazului
în care omograf ia este dege nerată sau planul axe lor este propriul său
omolog).
1 ) Planele paralele cu ac eastă dir ecţie dau în con secţiuni omotetice între e le,
diametrul con ju gat fiind lo cu l geometric a l centrelor lor.

Planul polar al unui diam etru este lo cul geometric al mijloacelor coardelor paralele
cu acest diametru, deoarece el este planul polar al punctului de la infinit după direc-
ţia sa.
492 NOTA L
Acestea fiind stabilite, fie SF o foca lă a conului@, âefinită prin proprie-

tatea că orice diedru drept de muchie SF va avea feţele conjugate între ele·,
şi reciproc. Dacă vom tăia conul printr-un plan perpendicular pe această
·focală, într-un punct F, secţiunea va fi o conică, astfel că dreptele conju-
gate între ele, duse prin F, vor forma întotdeauna un unghi drept (unghiul
plan al diedrului de muchie SF), adică o conică de focar F. Aşadar,
Secţiunea G a unui con de ordinul al doilea printr-un plan perpendicular
pe o focală este o conică aPînd un focar în piciorul focalei.
Reciproc, o dreaptă dusă din S este foca l ă, dacă ea se bucură de
această proprietate.
938. Excluzînd cazul unui con de rotaţie, conica G nu va fi un cerc
:şi focarului ei F îi va c·orespunde o directoare o, dînd loc relaţiei
MF
- - = h =const (46)
(M,8)
între distanţele unui punct M mobil pe G la F şi la această dreaptă. Dacă
vom duce un plan n
prin o şi prin vîrful s' vom putea să înlocuim (366),
"În relaţia precedentă, distanţa (M, (')) prin distanţa la acest plan, propor-
ţională cu ea, modificînd pur şi simplu valoarea constantei din membrul
al doilea. Deoarece, pe de altă parte, distanţa MF este şi ea, în lungul secţi
unii considerate, distanţa lui lvl la dreapta · SF, vom avea, în tot lungul
-conicei G, ·
(M, SF)= k (k = const). . (47}
M,IT
Sub aceas.tă formă însă, raportul care figurează în primul membru mi
-este modificat · printr-o omotetie oarecare de centru S: relaţia precedentă
.are deci loc în tot lungul conului . Prin urmare, avem următoarea
Teoremă. Raportul dintre distanţele unui punct care Pariază pe un con
.de ordinul al doilea la o focală şi la planul său polar este constant.1)
939. Reciproc, locul geometric al punctelor aPînd proprietatea că raportul
.distanţelor lor la o dreaptă fixă D şi la un plan fix n
are o Paloare constantă
.dată k este un con cu baza circulară (sau, în ·mod excepţional, un cilindru
.care poate şi să înceteze de a exista) .
Dacă dreapta este paralelă cu planul dat, este clar că orice secţiune a
locului geometric printr-un plan perpendicular pe D ·este o conică, care va
rămîne întotdeauna aceeaşi, dacă p lanul secţiunii se va deplasa rămînînd
paralel cu el însuşi, astfel că locul geometric va fi un cilindru avînd ca
·secţiune dreaptă o astfel de conică . Dacă această conică este o elipsă, cilin-
·drul va admite secţiuni circulare; dacă ea este însă o parabolă sau o hiper-
bolă, el nu va mai admite astfel de secţiuni; acesta este cazul în care enunţul
de mai sus îşi pierde valabilitatea. ·
Un caz mai special încă este acela în care dreapta D este conti-
nută în planul dat; în acest caz, locul geometric există numai dacă co'n-
stanta k este cel mult egală cu unitatea, şi se compune din două plane (din
unul singur, dacă k = 1) care trec prin D şi sînt simetrice în raport cu IT.
1) Am mai obţinut acest rezultat, pe altă cale, la nr. 907.

PROPRIETĂŢI ANALGAMATICE ALz CERCURILOR IN SPAŢIU 493
I'' • Să presupunem deci acum că dreapta taie planul într-un punct S. Să

eliminăm şi cazul cînd D ar fi, perpendiculară pe II ( şi cînd locul geometric
ar fi, evident, un con de rotaţie de axă D, semiunghiul de la vîrf avînd
tangenta k). Conform celor de mai sus, locul geometric considerat este un
con cu vîrful S, căruia îi putem da ca bază o conică G, situată într-un plan
perpendicular pe D şi de focar F, situat pe D, deoarece relaţia (47) implică
unfl de forma (46), directoarea corespunzătoare acestui focar fiind conţinută
în II. Ne propunem însă să mergem mai departe şi să arătăm că putem da
·acestui con (în două moduri, în general diferite) o bază circulară 1 ).
Vom ajunge la aceasta, constru ind fig. 451, plecînd de la dreapta dată
şi de la planul dat, precum şi de la constanta k. Este de observat că această
construcţie va comporta un element arb itrar, deo arece relaţia (47) nu este
modificată de o omotetie de centru S.
Din cele ce ştiµi despre G, rezultă că, în raport cu conul considerat,
I) planele conjugate duse prin D sînt plane perpendiculare (altfel spus,
b este o fo cală) ;
II) IT este planul polar al lui D.
Să construim acum dreapta SI:, adică dreapta (Sa, S' a') din fig. 451.
· Aceasta este perpendiculara pe D, dusă în II (care este unică, din moment
ce D nu este perpendiculară pe IT).
Prin D trece un plan Q, perpendicular pe SI:, care va conţine două
drepte Sq 1 ,Sq2 ale locului geometric, conjugate armonic (cf. nr. 201, Cor. I)
în raport cu D şi cu urma Sep pe planul dat a planului considerat. Q este
planul polar al lui S, deoarece el este perpendicular pe planul SFI:, şi deci
conjugatul lui (proprietatea I), astfel că diametrul său conjugat este în
planul SFI:, pe cînd, pe de altă parte, acelaşi diametru trebuie să fie .
conţinut 'în II (conform proprietăţii II).
Aceasta înseamnă că un astfel de plan este un plan de simetrie pentru
conul e, dat fiind că orice perpendiculară pe acest plan (deci paralelă cu
SI:) este împărţită de el şi de con în două părţi egale.
Ca atare însă, există alte două plane de simetrie, perpendiculare pe
primul şi perpendiculare între ele. In adevăr, să ducem bisectoarele SI,
SJ al e celor două unghiuri formate de dreptele Sq1 , Sq 2 ; planul polar al
lui SI, de exemplu, va trebuie să treacă prin SJ (care formează un faseicul
armonic cu SI, Sq1 , Sq 2 ) şi prin SI:, al cărui plan polar este SIJ. EI este
deci ,eerpendicular pe SI şi, ca atare, plan de simetrie, cum s-a arătat mai
sus. Intr-un cuvînt, ex i stă trei plane de s·i metrie formînd un triedru care
este tridreptungh ic şi conjugat în raport cu conul.
O b serva ţ ie. De a ltfe l, aceste trei plane de simetrie sînt singurele, cu
excepţia cazului unu i con de rotaţie. Ln con de ordinul al doilea e nu poate admite
1) Am mai spus că orice con avînd ca bază o conică G admite plane de. s e cţiun e
circulare. Dat fiind că acestea sînt caracterizate prin faptul că drepte paralele cu e le
şi conjug.a te în raport cu conul sînt direcţii perpendiculare, urma p e planul co nicei a
unui plan paralel cu această dire cţi e , dus prin vîrf, este o secantă comun ă (783) lui G
ş i cercului imaginar de foc ar S (861 bis) .
Contrar cazulu i general, aceste secante comune pot fi construite aici cu rigla şi
cu compasul, datorită faptului că este cunoscută o foca l ă a conului nostru (dec i un focar
al conicei).
494 NOTA L
două plane d e sim e trie P, Q distincte şi neperpendiculare, decît dacă este un con de
rotaţie. În adevăr, dacă notăm cu li dreapta de intersecţie a planelor P, Q, involuţia
planelor care trec prin li şi sînt conjugate în raport cu e ar conţine două perechi dife-
Tite de plane omoloage per-pendiculare şi ar fi deci formată numai din perechi perpen-
<liculare adică (cf. nr. 737, Obs. II) secţiunea conului printr-un plan perpendicular _p e
.Â ar fi un cerc.
Să dăm atenţie bisectoarei SI a unghiului format de cele două drepte

Sqv Sq 2 , care conţine pe D; să ducem, în planul Sq 1 q2 , o perpendiculară
.q_1 q2 pe această bisectoare; vom nota cu I piciorul acestei per.pendiculare,
iar cu F intersecţia ei cu D, care, dată fiind observaţia de mai sus, poate
-fi luată arbitrar (cu singura condiţie de a nu trece prin S). Punctele q1 ,I,
F ,q2 ,cp, determinate pe dreapta astfel trasată · de con, de SI, de D şi de
planul dat, se vor succede în ordinea în care le-am enumerat (în particular
F, conjugatul armonic al lui cp în raport cu q1 q2 , va fi de aceeaşi parte ca şi cp
in raport cu I, mijlocul lui q1 q2 ). Planul necunoscut al bazei va trece prin
.această dreaptă, astfel încît să fie perpendicular pe planul de simetrie I SI:.
Să căutăm acum punctul s, proiecţia lui S pe acest plan -de bază
(punctu.I notat cu s în fig. 451 ). El va fi situat _în planul I SI:, perpendicular
pe q1 q2 în punctul I, şi, în acest plan, pe cercul de diametru I S. Pe de altă
parte, perpendiculara pe planul F Ss, situată în planul secţiunii căutate, va
<lefini, împreună cu SF, un plan conjugat lui FSs în raport cu conul şi ,
~a atare, va trece prin p_ o lul lui Fs, în raport cu această secţiune. Dacă
.aceasta trebuie să fie un cerc, perpendiculara va fi un diametru, astfel că
Fs va fi paralelă cu polara lui F în raport cu secţiunea, deci paralelă cu TI;
<le aici obţinem un alt loc geometric al punctului s, anume planul dus prin
F, paralel la II. Acest al doilea loc geometric va întîlni efectiv pe primul
în două puncte reale, deoarece punctul F se află între I şi cp, astfel că planul
paralel la planul dat, dus prin F, trece între I şi S.
Fie s unul dintre punctele astfel determinate. Planul perpendicular
pe Ss, dus prin s, va conţine dreapta q1 q2 .
_ Afirmăm că secţiunea conului printr-un astfel de plan P este un cerc.
ln adevăr, cunoaştem dinainte, pentru această secţiune C, o direcţie perpe_n-
<liculară pe diametrul ei conjugat, anume direcţia q1 q2 • Pe de altă parte
însă, planul P va intersecta pe II după o paralelă la Fs (-deoarece această
· <lreaptă a fost dusă paralel la II); punctul de la infinit , comun acestor două
<lrepte, v a avea un plan polar care trece prin D, perpendicular pe FsS
(mereu în virtutea proprietăţii I ) şi care deci va trebui să conţină perpen-
<liculara pe acest plan, dusă prin F şi situată în planul de secţiune P consi-
<lerat. Această perpendiculară şi Fs formează o a doua pereche de direcţii
conjugate perpendiculare între ele (cu certitudine distinctă de prima, cu
condiţia ca F să nu coincidă cu I, în care caz dreapta SF ar fi perpendicu-
lară pe planul ei polar, ceea ce ne-ar readuce la conul de rotaţie).
Definiţia iniţială a conului cu bază circulară şi definiţia prin relaţia
(47 ) sînt deci în întregime echivalente.
940. V om mai întîlni focalele într-o teorie faţă de care teoria triedrelor
suplementare (377) este un caz particular.
Fie @ un con de vîrf -S şi care, pentru mai multă simplitate, va fi
presupus ca avînd drept bază o curbă plană convexă, astfel că este format
PROPRIETĂT! ANALGAMATICE ALE CERCURILOR lN SPAŢIU 495
-din două pînze convexe fiecare. Prin S, vom duce o perpendiculară pe fie-
.care plan tangent T Ia acest con; locul geometric al acestor perpendiculare
va fi un nou con @1 , pe care îl vom denumi conul suplementar al celui
-Ointîi. De altfel, pe fiecare dintre dreptele St astfel duse, vom putea alege
un sens, anume acela care este de aceeaşi parte a planului tangent T ca
şi una dintre pînzele lui @, astfel că (377) semidreapta def inită în acest mod
va forma cu fiecare dintre semigeneratoarele c~re constituie această pînză
(cu exce pţia aceleia de care ne-am servit pentru a o construi) un unghi
.ascu-ţit.
Planul care trece prin două generatoare St, St' din acestea .va fi
perpendicular pe dreapta de int ersecţie a planelor tangente T, T', corespun-
2ătoare, la conul dat. Dacă vom face pe T' să tindă către T, deci şi pe Şt'
către St, vom avea, la limită, un plan tangent 'la .@1 ; dar, perpendiculara pe
.acest plan, limita intersecţiei planelor T şi T', nu va fi alta decît genera-
toarea de contact T; am admis aceasta în mod general (711) şi ştim că
.aceasta este situaţia, dacă baza lui @ este o conică, deoarece, în acest caz
(conform primei teoreme a lui Poncelet), dacă două tangente tind una către
·cealaltă, punctul lor de intersecţie tinde către punctul lor de contact.
Aşadar, construcţia precedentă, aplicată conului @v va reconstitui conul
iniţial @. Mai exact, pînza conică descrisă de semidreapta St
1° este convexă ; ·
2° este situată, în raport cu unul oarecare dintre p lanele ei tangente,
·de aceeaşi parte ca şi semigeneratoarel:l corespunzătoare lui@, aceasta rezul-
tînd, ca la nr. 377, din faptul că două semigeneratoare arbitrare (necorespon-
·dente t a două pînze conice formează între ele un unghi ascuţit.
lntr-un cuvînt, relaţia dintre· cele două figuri @ şi @1 este reciprocă.
Dacă conul e are ca bază o conică, conul suplementar va avea în mod necesar
~i el o conică la bază; aceasta se vede imediat, observînd că o tang·entă variabili'.t
la baza lui e determină pe două tangente fixe diviziuni omografice, astfel că un plan
tangent va riabil la e d eterm ină pe două plan e tangente fixe, fascicule omog1·afice, iar
-0 generatoal'C Yariabilă a lui e va fi văzută din cele două ge neratoarn fixe sub fascicule
·omografic e.
Acestea fiind stabilite, avem următoarea

Teoremă. Focalele unui con circular oblic sînt perpendiculare pe planele
.secţiunilor circulare a,,le conului suplementar.
Vom demonstra această teoremă sub forma (echivalentă, dată fiind
J'eciprocitatea constatată):
Perpendicularele duse prin Pîrful unui con circular oblic pe planele ciclice1 )
.sînt focalele conului suplementar.
Fie conul @, avînd vîrful S şi ca bază cercul C în planul P. Din vîrful
S, coborîm pe planul P perpendiculara Ss. O generatoare arbitrară a conului
:suplementar @1 va fi o perpendiculară SM1 (notînd cu M 1 urma sa pe
planul P) pe un plan tangent la @, care taie pe P după o tangentă varia-
bilă la cercul C. Am arătat, la nr. 861 bis, că proprietăţil e de corespondenţă
.dintre punctul M 1 şi această tangentă Mx sînt acelea ale unei corespon-
1) Se numesc plane ciclice ale co nului C .planele duse prin vîrf, paralel cu planele
secţiunilor circulare.
496 NOTA L
denţe prin polare reciproce în raport cu un cerc imaginar (de rază Ss ţr -1 )

avînd centrul în s. Ca atare, locul geometric al lui M 1 va fi o co nică · ad-
miţînd ca focar pe s, de unde avem (937) rezultatul căutat.
(Se va verifica direct că a doua demonstraţie a teoremei de la nr. 773
subsistă în acest caz, cu singura condiţie de a înlocui acolo inversiunea
cu cerc de inversiune real - adică de putere pozitivă - prin inversiunea
negativă de putere -S; 2 , ceea ce nu afectează de loc validitatea raţiona-
mentului.) .·
941. Relaţia astfel stabilită între un con cu baza circulară şi conu l
său suplementar ne corn;l.uce cu uşurinţă la o frumoasă teoremă a lui Chasles.
Să în cepem prin a demonstra următoarea
Teoremă. Suma unghiurilor pe care le formează un plan tangent arbi-
trar al conului oblic cu ce le două plane de secţiune circulare este constantă.
s
Fig. 455
Fie C, baza circulară a unui con oblic; C' o secţ iune anti parale Iă
(fig. 455), inversa primei în raport cu vîrful Sal conului. Inversiunea care
duce pe C în C' transformă planul lui C în sfera care trece prin C' şi prin S.
Într-un punct arbitrar M' de pe cercul C', inversul unui punct M de
pe C, planul acestui cerc, planul tangent la con şi planul tangent la sferă
se intersectează după o aceeaşi dreaptă, anume tangenta M' x' la cerc. Cele
două diedre 6 = (C · M x · S) şi 6' = S · M' x' · C' vor avea deci ca sumă diedru]
cuprins între planul C' şi planul tangent la sferă, diedru care rămîne con-
stant dacă punctul M' se deplasează în lungul lui C'.
Trebuie, totuşi, să precizăm semnificaţia unghiurilor despre care este vorba-
. deoarece două plane secante formează patru diedr e sup lementare două cîte două. Tan,
genta M x ş i tangenta M' x' împart fiecare dintre planele despre care este vorba în două
semiplane, astfe l că vom alege, în fiecare dintre planele de secţiune, partea care conţine
cercul de secţiune, iar în planul tangent, semiplanul care conţine vîrful. Pentru a ne da
seama cum este transformat diedrul de muchie Mx prin inversiunea noastră, vom ob-
serva că cercul C îşi împarte planul în două r egiuni, dintre care cea exterioară conţin e
punctul de la infinit. La rîndul său, cercul C' împarte sfera în două calote S 1 , S 2 , şi
PROPRIETĂŢI ANALGAMAT ICE ALE CERCURILOR IN SPAŢIU
491
vedem că interiorul cercului C devine, prin inversiune, calota S , care nu «i;onţine

1 pe
S (fig . 455), ca lot ă interio a ră conu lu i 1 ), deoarece avem aceeaş i situaţie p entru interiorul
cercului C, a cărei inversă este. Cît priveşte porţiunea de generatoare dusă din M
şi
îndre ptată spre S, aceasta dii, prin inversiune, o dire cţ ie de genera
to ar e care, pornind
din M', se îndepărtează ele S, astfe l că semip lanul t angent mărginit ele M'x' ş i care
o
conţine es t e semip lanu l opus ace luia pe care îl consideram în a inte
în punctu l Jl,f' . Aceasta
ne conduce să înlocuim -cliedrul cup rin s între acest sem iplan şi semip lanu l tangent
la
cal ota inter io ară prin opusu l său la muchie, avînd drept o faţă acelaşi semip lan ta ng
ent
ca înainte, iar ca cea la l tă, semiplanu l tangent .la ca lota S • Deoarece, în raport cu pla-
nul tangent, acesta din urmă este în partea în care nu se2 află cercu l, va f i constantă
tocma i sumei cel or două un ghiuri.
D e altfel, vom obţine va loarea acestei constante, tăind figura din planul care
conţine înă l ţimea conu lui şi centru l bazei - sau (678) p lan ul
sagital - care taie con ul
<:? după două generatoare SA, SB car e conţin îni.re ele ceea ce putem
numi, la fe l ca
în caz ul co nului · de rotaţie, ,.unghiu l d e la vîrf" . Acest plan taie diedrele care ne intere-
sează după unghiurile l or p lan e, sfera S fiind, pe ele altă parte,
inters ect ată clupă u n
cerc mare. T eorema referitoar e la un ghiul înscris ne a r ată că unghiul sub care p lanul
,
sau mai exact, semip lanu l lui C' întî ln eş te cal ota S nu este altu l decît un ghiul de
1 la
vîrf. D eoarece am fost cond u ş i să formăm un ghiul semiplanu lu i lui C' cu ca lota
S ,
vedem că suma a cărei co n s tanţii am demonstrat- o es te sup lemen lul unghiului de la vîr 1
f. ·
942. Să cons id eră m acum cele două focale ale conu lui nostru şi planele
lor perpendic ulare, care sînt plane le cicl ice a le conulu i sup lementar. Apli- ·
cînd acestu ia di n u rmă teorema d emo nstrată mai sus, obţinem
Teorema lui Chasles. Suma unghiurilo r formate de o generatoa re arbi-
trară a unui con de bază ci rculară cu ce le două focale es le constantă .
Şiaic i , este caz ul să definim cu prec izie unghiuril e pe care le considerăm.

Săîncepem prin a transporta para lel cu el însuşi fiecare dintre cele două di edre ,
astfe l ca muchia sa să tr eacă prin S. Faţa situată în planul tang ent va fi .atunc i tangentă
la pînza conică opusă ce lei precedente. Dacă vrem să o facem tangentă la pînza cu care
am operat, unghiu l 6 sau 6' va fi înloc u it prin suplementu l să u .
Am convenit înainte să luăm fiecare much ie a conu lu i s uplementar ele aceeaşi
parte a planului tangent la e ca ş i prima noastră pînz ă . Cît priveşte foca lel e, s-o lu
ăm
pe fi ecare în sensul care este, în raport cu p lanu l ciclic p e care este perpendicu l ară,
ele
aceeaşi parte ca şi pînza considerată a lui e. Această alegere de sens, fiind,
l a fel ca şi '
cea precedentă, conformă cu convenţia d e la nr. 377, vedem că ce le două unghiuri
astfel cuprin se între focale ş i o generatoare arbitrară a conului dat e vor fi suplemen-
te le diedrelor pe care l e-am format în a l doilea punct, adică vor fi chiar unghiurile
6 şi 6'. Pe ele a l tă parte, p e aceste foca l e, car e vor fi în mod necesar interioare conu
lu i
nostru (aceasta reieşind evi dent din definiţia foca l el or, aşa cum a fost dată, ele exemp
lu ,
la nr. 883), sensurile pe care le-am determinat acum sînt ce le interioa r e pînzei conice
de la care am p lecat .
Suma constantă a unghiuril or pe care le formează o semigene ratoare

aparţinînd acestei pînze cu cele două focale inter io are aceleiaşi pînze este,
conform raţionamente l or noastre precedent e, sup lementu l unghiului la vîrf
al conu lui suplemen tar. Este importan t să. nu confundăm acest nou unghi
la vîrf cu sup lementu l primului la care vom ajunge ducînd p·r in S perpendi-
cul are le la planul tangent la @, după gen eratoare le sagitale. Am observat
că un con ob li c cu baza circu l ară adm ite trei plane de simetrie, dintre
care
două inter ioare, unul dintre ele fiind planul sagital. Aceleaşi plane
d e sim e-
1 ) Presupunem , cum
sîntem în drept s-o facem, că ce l~ două secţ iuni circu lare se-
obţinuna din cea l a ltă printr-o inversiune poz itiv ă , adică se situează pe aceeaşi pînzfu
a conului.
32 - Lecţii de geometrie e lementară, voi. II

NOTA M
498
sagita l al acestu ia nu coin-

trie aparţin şi conu lui suple menta r, însă planu l
primu lui. Fiind perpe ndicu lar pe noile plane ciclic e,
ci.d e cu planu l sagita l al
fig. 451, dus prin bisec-
e l este planu l focale lor lui@ , planu l de capăt din
toare a ungh iului sagita l.
u şuri nţă următoarea
943. Noţiunea de con suple me ntar ne mai oferă cu
intersecţie a unei sfere cu un tor es te
Teoremă. (a lui Iliovi ci). Curba de
focală după axa torulu i.
situa tă pe un co n cu baza ci rculară , cwînd
o
ca fiind gener at prin poziţi ile succe sive ale unui
Să considerăm torul
u-se în jurul axei. supra -
cerc merid ian C, al cărui centr u _c descr ie, rotind aceste cercu ri mer i-
lungu l unuia dintre
fffţei, un cerc numi t cerc media n. In
este un cerc mare, adică
diane , torul este circum scris sfere i S, în care C ian) ca şi S în
planu l merid
admi te acelaşi plan tange nt (perp endic ular pe
fiecar e punct .
Să căutăm intersecţia sfere i date L
cu un cerc merid ian, şi pentr u
g cu sfera înscrisă S cores-
aceas ta, în primu l rînc\, cercu l ei de intersecţie
se au aceeaş i axă radicală, anum e
irn·nzătoare. Deoar ece toate sferel e înscri
acelaş i centr u radic al A (la distanţă finită sau la
axa torul ui, ele vor avea
prin intersecţia axei torulu i
infini t) cu sfera L, centr u l radic a l fiind obţinut
L cu una dintre sfere şi care va
cu planu l II al cercu lui de intersecţie al lui
aparţine tutur or plane lor II ana loge .
fix A, perpe ndicu lar
Fieca re dintre aceste plane va fi dus prin punct ul
L. El va tăia planu l merid ian
pe linia centr elor cw a celor două sfere S, n. Mai mult,
<lupă o dreaptă o,
iar cercu l merid ian în două
ei
punct
o şi
e
care
m,
trece deci prin
însă, conul , care este locul geom etric al drept
c urba care ne interesează, va ·avea , în lungu l
gener atoar ei o un astfel de
m sau în n, planu l tange nt la tor este
plan ca plan tange nt, deoar ece, în nta la curba
nt la S şi, în consec inţă, tange
acelaşi ca şi planu l tange nelor
şi dreap ta de inters ecţie a pla
noastră de intersecţie va fi aceeaş i ca
nta la cercu l g.
tange nte la S şi la L, adică aceeaşi ca tange
r cu un con ega l
Ca atare , conu l astfel obţinut va fi conu l suple menta
n ca bază. Acest a va fi
si paral el cu cel care are vîrful în w si cercu l media tar cu conu l
..deci el însuşi un con cu bază circulară şi, deoar ece este sup lemen
planu l ecuat orial a l torulu i, el va avea o focală
<:are admi te ca plan ciclic
dirijată după axă.
NOT AM
CU TREI PUNCTE DE ÎNTOARCERE
NOŢIUNI DESPR E EPICICLOIDE. ffiPOCICLOiDĂ
cap. VI ) mişcarea
944. Rosto golire . Am consi derat (Carte a a doua,
l ei şi am defin it (104) centr ul
unei figuri plane invar iabile mobil e în planu
nt dat al mişcăr ii.
:insta ntane u de rotaţie la un mome
Să considerăm o linie c făcînd parte din
figura mobilă ş1 o linie fixă
C ,; c se rostog oleste pe C dacă
nte;
1° cele două curbe sînt în fiecar e mome nt tange
de conta ct descr ie pe cele două c
. urbe arce mereu egale _şi
2° punc tul
· ·
de acelaşi seris (54·3).
.. . i
NOŢIUNI DESP!lE EPICICLOIDE 499
Astfe l , în fig. 456, care reprezintă două poziţii succes ive ale curbei
mobi le (c1 cu linie plină, iar c2 cu linie întreruptă ), al doilea punct de con-
tact w 2 este ace la care, în primul moment,. ocupa poziţia M pe curba
mobilă şi se spune că acestă c urb~ mobi l ă se rostogo leş te pe C, da că ce l e . două
ar ce w 1 w 2 , w 1 M sînt de acelaşi sen s ş i
d e lun gim e ega lă, acest fapt avînd
Io ? pel?~ru două momente arb i trare a le
m1şcăr 11.
Vom consi der a, în ce le ce ur-

mează, cazul în car e „baza" sau curba
fixă ş i „ro stogo lita" sau curba mobil ă
sînt ambe le cercur i. Locul geometric
descris de un punct legat invariabil Fig. li56
d e cercul mobil se nume şte atunc i , în
ge ner a l , ep ic i c loi dă; totuşi, vom rezerva adeseori acest num e pentru cazu l
cînd ce le dou ă cercuri sînt tangente ex terior , denu mind hipo c icloidă locul
considerat în cazu l cînd cerc ul mobi l se ro s to go l eşte în interiorul cercului
fix şi folosind termenul de p e r icic loidă dacă cercu l mobil conţ in e cercul fix
în interioru l său. ·
Pe de altă parte, fără a n e interzice să cons i derăm curba descrisă de
un punct arbitrar din p lanul cercului mobi l , vom presup une, în toate ce le ce
urm eaz ă, că este vorb a de un punct situat pe cerc (ep icicloidă care poate fi
numită propriu-zisă) .
945. Putem, de asemenea, rostogoli un cerc pe o dreap·tă . Locul geo~e
tric descris de un punct legat de acest cerc este cicloida, · anume cicloida
p rop riu- zisă sau cicloida dreaptă, dacă este vorba despre un pun ct situat pe
cerc, o c i c l oidă alungită sau scu rtată, după cum punctul care descr ie locu l
geometr ic este interior sau exterior. Dacă, dimpotrivă, dreapta este aceea
care se rostogoleşte pe cerc, locu l geometr ic descris de un punct situ at pe
dreaptă (loc obţ inut purtînd pe fi ecare tangentă la un cerc, pornind din
punctu l de contact o lun gime ega l ă cu aceea a arc ului cup r ins între acest
punct ş i un punct origine fix ) este desfăşurata cercului . Am lăsat cititorului
(ex . 851) grij a de a arăta că cicloid a nu est e altceva decît proiecţia unei
e lice pe p lanul de bază al unui ci lindru , paralel cu o dir ecţ ie fixă oblică faţă
de generatoar e, obţinînd u- se cicloida d reaptă, dacă dire cţ ia proiectantelor
este aceea a unei tangente la elice.
Desfăsurata cercului este s i ea l egată într-un mod foarte simp lu de
e lic e : este iocul geometric desc;is de urma pe planul bazei a unei tang_ente
varia bile la această curb ă.
946. Dacă cercu l mobil se rostogoleşte în interiorul unui cer c de nză
dublă, hipocicloida degenerează într-un diametru, descris alternat iv în ambele
sensuri , de la o extremitate la cea laltă . În adevăr, fie O centrul cercului
fix (fi g. 457 ); A poziţi a punctului de contact , cînd punctul care descrie curba
coincide cu el ; c o a ltă poziţie a cercului mobil , tangentă la cercul fix în w .
D acă M este punctul în care c taie raza OA, arcul wM a l cercului· mobil are
aceeaşi lungime ca ş i arcul wA a l cercului fix, deo arece, pe un cerc avînd raza
ega lă cu jum ătate, e l este determinat de un unghi la centru dublu (unghiul
32*
500 NOTA M
./"...
wOA fiind înscris în c). Punctul M, care descrie dreapta fixă OA, este deci
acela al cărui loc geometric îl considerăm.
Aceasta se aplică unui punct arbitrar al cercului mobil c. Dacă vom
considera succesiv două puncte M, N ale acestui cerc, ele vor descrie doi
diametri diferiţi (fig. 457). Deoarece, pe de altă parte, distanţa MN este
constantă ,' vedem că mişcarea pe care am
considerat-o nu este alta decît aceea care for-
mează obiectul teoremei lui La I-lire (743):
orice punct leg?t de cercul mobil (adică de
segmentul de dreaptă mobil M N) descrie o
elipsă, care se reduce la o dreaptă, dacă punc-
tul este situat pe cercul OMN.
947. Dacă eliminăm acest caz, locul
nostru va fi o curbă, în întregime interioară
cercului fix, dacă este vorba despre o hipo-
cicloidă, şi în întregime exterioară, dacă este
vorba despre celelalte două cazuri. Dacă vom
pleca de la o poziţie în care punctul mobil
coincide cu punctul de contact A a două
Fig. 457 cercuri, acest fapt se va reproduce d-upă ce
punctul de contact va fi descris, pe cercul
fix C, un arc egal cu lungimea 2rcr a cercului mobil c sau, în general, un
multiplu al unui astfel de arc. Dacă cele două raze sînt incomensurabile
între ele , nu vom regăsi niciodată astfel punctul de contact iniţial A.
Dimpotrivă, dacă raportul celor două raze este o fracţie ( presupusă ireduc-
tibilă ) n / N, vom regăsi pentru prima oară (cf. nr. 164) punctul A după
n ocoluri pe cercul fix şi după N ocoluri pe cercul mobil.
Să studiem întîi ce se întîmplă cu uri astfel de punct A. Pentru aceasta,
vom avea nevoie de două leme succesive.
Lema I. Săgeata unui arc minor (370, Obs. II) MM' (segmentul cuprins
între mijlocul arcului şi mijlocul H al coardei ) într-un cerc avînd ca rază
unitatea de lungime este mai mică decît jumătatea pătratului arcului, măsu
rată în radiani .
În adevăr , într-un cerc de rază R, mijlocul I al arcului MM' este
vîrf al unui triunghi dreptunghic în M şi de ipotepuză 2R. Deci, săgeata
IH este egală cu MI 2 /2R, unde AfI este mai mic decît ex, dacă notăm cu
2ex lungimea arcului MM'.
Dacă am luat raza cercului ca unitate de lungime, avem
IH < :::,
2
şi ex este atunci valoarea unghiului la centru lvf_O, exprimată în radiani;

inegalitatea precedentă se mai poate scrie
ct;2
1 - cos ex <-.
2
NOŢIUNI DESPRE EPICICLOID E 501
Corolar. Dife re nţa dintre u n segment de dreaptă 0 111 = R" ş i proie cţ ia

sa pe o dreaptă arbitrară , es te mai mi că dec ît lungi mea segmentu lui, înmulţită
e
cu 62 / 2, da c ă no~tăm cu unghiul celor două drepte' mă s urat în r adiani.
Lema II. Intr-un cerc de rază ega lă cu uni:ta tea , d ife re nţa dintre un arc
minor ş i coarda sa es te mai mi că
decî t o optime din cubul arcu lui .
În arcul MM' consid erat , vom
- p q '-
înscr ie o linie p o li go nal ă în care
PQ , de exemplu (fi g. 458), v a fi
un a dintre laturi , proie ctată pe
MM' în pq. Conform ·lem ei p rece den te, di fe re nţa PQ - pq est e ma i m ICa
d ecît PQ · fJ2 / 2 , und e 6 est e un ghiul ( m ăs ur at în ra di ani) dintre M M ' ş i
PQ , sau , ceea ce est e a ce la ş i lu cru , cu t an genta în mijlocul µ al arcului
PQ. Max imul lui 6 este cc. , care co respund e cazu lui în care punctul µ ar
ven i în punctul M 1 ) .
Luînd p ent ru 6 aceas tă v a loare m ax im ă, ve dem că dife renţa dintre
MM' şi perimetr ul L a l liniei poligona le est e m a i rn. i că 2 ) decît Lcc. 2 /2. Mărind
nem ă r g init numărul d e laturi al acest ei linii , astfe l ca lungime
a ei L s ă
tindă c ătr e 2cc. , o b ţ in em efect iv rezult atul căutat .
.
P e o f igură ase men ea cu a ceasta într-un cer c d e rază R , ar cul ar av ea
o lun gim e s = 2Rcc. , iar coard a ar t rebui ea în săş i să fi e înmul ţ ită cu R,
a stfe l că difer e n ţa dintre ar c şi coa rd ă ar fi ce l m ult ega l ă cu
cxs 1. ( s
R 2= 2R 2R l = 8R
3 s3
2 •
947 bis. D at ori t ă prop o ziţi e i prece dente , vom v ed ea că curba no astr ă ,
dacă pun c tul M care o d escrie ajunge
într-un punct d e contact A al celor
două cer curi , admite ca t a n ge ntă r aza
cu ext remit ate a în A (cazul hipo ci-
cloid ei) sa u prelun girea ei (cazul epi-
cicloidei sau a l periciclo idei).
In ad e v ăr , s ă c on s id erăm (fi g. 459)
o pozi-ţi e a pun ctului M care cores-
pund e unei p oziţii w a punctulu i de
contact, v ec in ă cu A . Cele dou ă ar ce A w
ş i wM au aceeaş i lun gime s . Coardele
lor vor difer i d e s cu mai puţin de
F ig. 459 s 3 /8 R ş i d e s 3 /8r ( d acă notă m cu R
1 )L im ita
a tfel o b ţ i n u tă p entru difere nţ a. dintl' e un arc ş i coa rd a sa es te , în r ea-
litate , prea l a r gă . A m în locuit , în f ieca r e punc t , u ng hiul 6 prin max im ul
să u cc. D acă,
d impotri vă, ţ i nem seama că 6 este vari a bil (cu a ju to rul ex.
576), c o nstată m că di fe r e nţa
în ches tiun e este în totd ea un a ce l pu ţ in d e tr ei ori ma i m i că d ecît cea
indi ca tă (v . si
curs uri le d e tri go n omeţr i e). · '
) E st e caz ul să ne co n v ingem că M NI' est e suma.
2
tu t ur or segm en te lor pr o i ecţ ii d e
felul lu i pq ; a l tfe l sp u s , că d ou rt puncte di ferite a le a rcului 11'11V1 ' nu p ot
ave a aceeaş i
p r o i ecţ i e . Aceasta est e u şo r căc i o coa rd ă p e rp e ndi c ul ară
pe M l\1 ' a re mijl oc ul să u p e
d iam etrul par a lel cu 11'1M' , d eci nu p oa te tă i a d ecît într-un singur punc
t a r cul min or
M l\lf'. S itu aţ i a nu ar m a i fi acee a ş i p entru un a l' c maj or.
502 NOTA M
raza cer cu l ui fix şi cu r p e a cee a a cercului mobil ) , astfel c ă difer en ţa dintre

ele est e m a i mi c ă de cît cea mai mare dint r e acest e dou ă ca ntit ă ti . L
a
rîndul ei, proiecţi a wm a lui wM pe direcţ i a wA va ave a cu wM · o' dife-
. ./"'-....
re nţ ă .mai mi c ă decît wM · cp /2, und e unghiul cp = 111 wA
2 are, în r a di an i
(cf. nr. 174, 175), va loar ea 2. (!.._ - !_ ). În t ota l , se gm entul A m = wA - wm
r R
2
v a fi ~mai mic dec ît produ sul dintre s ş i un coefi cient constant . 2
3
In s ă , di s t a nţa Mm a lui M la coarda wA este mai ma r e d ec ît k's , da c ă

notăm cu k' un alt coefi cient constant , d eoarece cp est e proporţi onal cu s ,
iar raportul dintre sin cp ş i cp, precum ş i ce l dintre wM ş i s tind c ătr1e 1, cîn
d
s tinde către zero . Prin urm are , raportu l Am /mM tind e către zero ) .
Ca atare, un ghiul wAM tind e c ătr e 1 dr ), d eoarece consinus ul său

1
tind e cătr e zer o. D ar , dir ecţ i a A w t ind e cătr e a cee a a ta ngentei în A; prin
urmare , direc ţi a lui A M t ind e c ătre dir ecţ i a raz ei sau a pr elun gir ii acesteia.
Aceasta impli că în să p entru c urbă, într -un pun ct d e natur a lui A, o
formă cu totul p a rti c ul a r ă . În a d evăr , este clar că curb a d e care
ne oc up ăm
est e în întregim e int eri oa r ă cer cului baz ă (cazul hipo cicloid ei) sau în. într e-
a
gime e xt e rioar ă ( e pi c i clo id ă sa u p erici c loid ă ) . Ca at ar e, da că n e v om îndrept
ate nţia asupra semidrep tei AM , vom v edea c ă , în ori care parte ar fi pun ctul w
în raport cu pun ctul A, a ceas tă sem idre a ptă est e (c ontrar ce lor ce se întîrriplă
obi ş nuit p e tan genta la o c urb ă ) întot de aun a î ndr e pt a tă spre
interioru l lui C,
sau întotdea un a spre exterior. Cu a lte cuv inte, curb a prezintă în A un
punct de întoarcer e (fi g. 461).
Ca zul sp ec ial exa minat la nr. 946 nu cont r azice r ezultatu l prece dent ,
datorită fa.p tului că pun ctul mobil d escrie un segm ent de dr eaptă
(di ame-
trul cer c ului fi x ) , exc luzînd prelun gir ile ş i că, ajun s la extremit atea acestui
diam etru , e l fa ce ca le întoar să .
948 . T e ori a~ epicicloi d elor est e d o minată de următorul fapt fund a menta l :
Teoremă. In rostogo lirea unui cerc mobil c pe un cerc fi x
C, ce ntrul
instantan eu de rota ţie (104) coincide , în fi ecare moment , cu punctul de co ntact
al ce lor doiiă curbe.
Obs e r v a t i e. N u fa cem d emonstr atia dec ît p entru două cer curi,
îns ă teorema este ~d evărată p entru r ost ogoli;ea a două curbe arbitr ar e. O
vom r egă s i cînd n e v om ocupa de c i c l oid ă .
Demonstraţie . Să studi em înt îi centrul (102) rot a ţi e i car e fa
ce să co in-
cidă două poziţ ii su cces ive al e cer cului c, punctul ele conta ct fiind p rima
d ată în A, iar a d oua oa r ă într-un punct w a l lui C, ast fe l că pun ctu l care
er a iniţi a l în A a a juns într-un punct M, p entru care arcul wM est e ega l ca
lun gim e cu wA .
În a ce la ş i t imp , a a juns în w un pun c t care er a in iţia l într-o poziţie N,
a stfel că arcul A N a l cer cului mobil est e egal ş i el cu ar cul Aw , punct
1 ) Da că a m co n s trui un triun ghi A ' cu 'Nl ', ase m en ea cu A cuM, în s ă av înd o l a tur
ă
e) , p c acea st ă
cu'J'vl ' d e lun gime consta n tă (d e exemplu , ega l ă c u uni tatea d e lun gim
f i g ură mărit ă, di sta n ţa A 'm' ar tin de m er eu c ă tr e zero,
d eoar ece aceas t a este si t u a ţi a
pen t ru un ghiul di n A' şi p ent rn d i fe r en ţ a (chi a r mă rită ) dintre A cu ş i cu M .. Prelun gind
segm entul A ' M ' pîn ă la un pun c t N', d e p ă rta t de A' cu ' cu o unita t e d e lun gime , a di că
contin ua să t i ndă crttr c zer o , o d a tă cu s.
N'n' = 1, di s t anţa A ' n' ar
NOŢIUNI DESPRE EPICICLOIDE 503
evident simetric cu M în raport cu bisectoa rea unghiulu i AOw. Centrul de

rotaţie Q (fig. 459 ) fiind pe perpend icularele ridicate, una
pe mijlocul lui
AM, iar cealaltă pe mijlocul lui c.uN, este centrul cercului circumsc ris trape-
zului isoscel AM N c.u (ceea ce ar reieşi şi din faptul că Q este vîrful unui tri-
unghi isoscel cu baza AM şi cu unghiul la vîrf egal cu acela cu care trebuie·
rotită tangenta în A pentru a o face paralelă cu tangenta în
M, adică dubluf.
unghiulu i AwM ). ·
că un·ghiul
Să facem acum ca punctul c.u să tindă către A . Am văzut
din A al triunghi ului despre care vorbim tinde către 1 dr. Unghiul la centru
corespun de acestui unghi înscris şi tinde deci către 2 dr şi, ca atare, rapor-
tul dintre coarda wM si diametru tinde către unitate. Deoarec e coarda
tinde către zero, va tinde către zero şi raza cercului , iar punctul Q va tinde
către A.
Punctul c.u este punct de întoarce re al curbei, dacă M coincide cu el,
tocmai pentru că este centru instanta neu. Ne vom convinge mai departe
(951) că aceasta nu are alte .puncte de întoarce re decît cele situate pe
cercu 1 bază.
Generar ea tangenţială a epicicloi delor
949. Normala în M, într-o poziţie arbitrară a cercului mobil c, trecînd0
prin punctul de contact c.u cu C, tangenta va întîlni pe c în punctul i, d iame
tral opus . Acesta din urmă va descrie, în cursul rostogol irii, un cerc I' (cerc
înscris, în cazul hipocicl oidei, şi circumsc ris în celelalte două cazuri), con-
centric cu C şi de rază
p = R - 2r (48)
(abstracţie făcînd de semn) , dacă, cum vom proceda în cele ce urmează,

vom conveni să dăm razei r un semn, anume semnul + , dacă contactu l
celor două cercuri date este i11terior (cazul hipocicl oidei sau al periciclo i:.
<lei), ~i semnul - , dacă este exterior (cazul epicicloi dei).
Raza Oiw se roteşte, în cursul rostogol irii, cu un unghi . a cărui măsură
în radiani este
s/R,
sfiind mereu arcul descris de c.u pe C. În acelaşi timp, tangenta Mi formează
cu această rază ( şi anume, în sens contrar, dacă este vorba despre o hiper-
lungime~
cicloidă) unghiul înscris care determină pe c un arc de aceeaşi
fixă Ox, luată ca
adică (iarăşi în radiani) s/2r. Dacă Oc.u formează cu axa
origine a unghiuri lor, un unghi,
'"""'
xOw = cp,
vedem că tangenta va face _c u aceeaşi axă unghiul de măsură
(49 )
unde
R p
:A= - - 1 (50)
2r 2,: '
504 NOTA M
h fiind constant. Dacă înlocuim axa Ox printr-o alta Oy, care formează
cu prima un unghi rx, aceasta va avea câ efect de a scădea din primul mem-
bru al fiecăreia dintre egalităţile precedente cantitatea rx, şi vedem că vom
putea dispune de aceasta din urmă (r neputînd fi egal cu R ) , astfel încît să
dăm termenului constant valoarea dorită.
În loc să definim tangenta variabilă prin punctul de pe cercul r din
care porneşte şi prin direcţia ei, o putem defini prin cele două puncte i, i 1
în care ea întîlneşte cercul r, al doilea dintre ele putînd să se obţină, evident,
din primul şi din direcţia \jJ, prin faptul că aceasta este perpendiculară pe
bisectoarea unghiului i0i 1 ; sau încă putem observa că raza Oi 1 este paralelă
cu raza Om a cercului c (i fiind centrul de asemănare al lui r şi al lui c) ,
astfel că argumentul ei, adică unghiul pe care îl formează cu Ox, va fi
R
ip 1 = ip - -
„ cp + const = - kip + const, (51)
R-r
k = -„- = 1 + 2 ),. (52)
Vom putea şi a1c1, alegînd în mod ·convenabil direcţia origme Ox,

să modificăm după voie termenul constant; în particular, îi vom putea da
valoarea zero, reducînd relaţia (51.) la
ipl = - kip. (51')
. Invers, dacă, printr-un punct care descrie un .cerc, argumentul razei
aPînd extreniitatea în acest punct fiind notat cu ip , ducem o dreaptă de argument
+
lji = - f..cp h, sau dacă, ceea ce este acelaşi lucru, unim între ele extremi-
tăţile i, i 1 ale razelor de argumente ip şi ip1 = -- kip, dreapta ii 1 astfel obţinută
înfăşoară (771) o epicicloidă. .
În adevăr, dacă deducem, din raza pa cercului r şi din coeficientul k,
razele R şi r, prin relaţiile (48) şi (52), adică
r = - P- R=p·k+1
lc-1 ' k-1'
o tangentă arbitrară la epicicloida astfel definită va fi construită aşa cum se
indică în ipoteza noastră actuală.
Este de menţionat că, -în opoziţie cu cazul general, trenuie să facem
distincţie între cele două puncte în care o tangentă la curba noastră taie
cercul r. Vom numi, de exemplu, prim punct de intersecţie punctul i, care
este extremitatea razei de argument ip, şi al doilea punct pe acela . care cores-
punde argumentului cp 1 = - kcp.
Mai relevăm că, printl'-Un punct al lui r' vor trece, în general, mai
multe tangente, deoarece, dacă raza se roteşte cu un multiplu de 2it, direcţia
tangentei nu urmează, în general, aceeaşi mişcare.
950. Desfăşurata epicicloidei
Toate acestea se aplică normalei M x, pentru că unghiurile cu care se
rotesc respe ctiv raza Ow şi direcţia wlvl nu sînt altele decît cele care intervin
în construcţia tangentei, G jucînd rolul cercului r. Aşadar, această normală
înfăşoară şi ea o epicicloidă, şi chiar o epicicloidă asemenea cu prima, deoa-
rece intervine acelaşi coeficient "A. Altfel spus, desfăşurata unei epicicloide
'este o epicicloidă asemenea cu prima (se numeşte desfăşurata unei curbe înfă
şurătoarea normalelor ei).
951. Cazul cicloidei.
Concluziile celor trei paragrafe precedente se extind imediat la ciclo-
idă: cicloida dreaptă va avea un pun ct de întoarcere ori de cite ori punctul
care descrie curba va co incide cu punctul de contact al curbei rostogolite,
cu baza; în orice moment , acest punct de contact va fi centrul instantaneu
de rotaţie, prin care va trece deci normala la curbă; tangenta va trece prin
punctul diametral opus, care descrie o paralelă la bază; direcţia sa va varia
-cu un unghi s /2r , proporţional cu distanţa s, parcursă de punctul w pe dreapta
pe care o descrie.
Invers , dacă printr-un punct care se mişcă pe o dreaptă fixă r, ducem
-0 dreaptă care formează cu o direcţie fixă un unghi proporţional cu abscisa s,
anume <p = s/2r, o astfel d e dreaptă va înfă ş ura o cicloidă generată de
mişcai:ea unui cerc de rază r pe o dreaptă paralelă cu prima.
ln particular, desfăşurata unei cicloide este o cicloidă egală cu prima,
însă ·situată de cealaltă parte a bazei.
Obs e rv a ţie. Într-un caz ca şi în celălalt, punctul de contact y
a 1 norma lei cu înfăşurătoarea ei este, în rapo1·t cu baza (cerc sau dreaptă),
în partea în care nu se află curba. De aci rezultă că segmentul w'M' al une_i
normale vecine (care taie pe w M într-un punct ce tinde către v) este în între-
gime, inclusiv ex tremităţil e, de aceeaşi parte a lui wM. Ca atare, dacă trei
poziţii a le lui w se succed în ordinea w' , w ,w ", segmente.Ie w 'M' ,w "M" vor ti
de părţi diferite ale lui wM; aşadar, direcţiile MM', MM" nu pot să tindă
c ătre aceeaşi semidreaptă p e rpendiculară pe wM, şi JV! nu este niciodată un
punct de întoarcere, dacă nu este situat pe bază.
Pe de altă parte, din nr. 949 rezultă că tangenta nu trece,niciodată
prin centrul o al bazei , c u excepţia cazului cînd JV! se află într-un punct
A al acesteia. Aşadar, pentru orice altă poziţie a lui M, curba traversează
raza OiV! şi aceasta se roteşte constant în acelaşi sens. Dacă curba mobilă
este mai mică decît baza, arcul cuprins între două puncte de întoarcere nu
-este niciodată tăiat în mai mult decît un s ingur punct 1) de o semidreaptă
dusă din O.
Dubla generare a epicicloidelor
952. Relaţia (51') po ate fi rezolvată în raport cu <p, adică
<p = - <p1/k,
care este de aceeaşi formă cu (51'), decît că înlocuim coeficientul k prin
·1/k. Aşadar, dacă, pentru a defini dreapta variabilă ii1 , plecăm de la punc-
"tul i1 şi nu de la i, ceea ce ne conduce la aceeaşi valoare R pentru raza
-cercului fix, însă la o nouă valoare
r1 = R-r
pentru raza cercului mobil, vom găsi ac eeaş i poz1ţ1e a dreptei variabile în
ambele cazuri , deci această nouă alegere a lui r ne va da aceeaşi epicicloidă
.ca alegerea iniţ. ială .
1 ) Dacfl
curba mobilă este m a i mare <lecit baza, arcul considerat se taie din nou
iintre două puncte de întoarcere succesive. Acest caz nu se poate produce decît dacă este
vorba d espre o hipocicloidă.
506 NOTA M
Regăsim uşor ace l aş i fapt, p lecînd de la definiţia iniţ i a lă a curbe i

noastre, ca loc geometri c al unor puncte. M fiind un punct arbitrar a l curbei,.
obţinut atunci cînd cercul mobil este tangent în w la cercul bază, să pre lu,ngim.
dreap ta (J}M , a di că normala, pînă întîlneşte din nou în W1 per, şi să ducem
prin M un cerc c1 , de centru o1 , tangent în w 1 la cercul bază şi care, ca:
atare, va fi intersectat d e dreapta wMw 1 sub acelaşi unghi ca ş i c, raza o1 (J} 1 .
fiind p ara l e l ă cu oil1. Vedem deci că OoM o1 este un paralelogra m, astfe l că
raza r1 a noului cerc este constantă şi ega l ă cu R-r, şi că, în plus, unghiurile-
,..........__ ,..........__
,..........__
la centru wOwv woM, Mo 1 w 1 , fiind toate ega le, arcele ww 1 , wM, J\,fw 1 sînt pro-
porţionale cu razele ce lor trei cercuri că
rora le aparţ i n, astfe l că primu l dintre-
ele este ega l (în cazu l1) din fig. 460) cu
suma celorlalte dou ă . Dacă lu ăm deci
pe cercu l bază un arc A w ega l cu w 1 M ,
arcu l răm as Aw 1 va fi ega l cu w1 l'v1; şi
aceasta avînd loc oricare ar fi poziţia.
punctului M pe c urbă, ea va fi des c r is ă:.
atît prin rostogo lirea cercului c1 , cît ş ~
C prin rostogolirea cercu lui c.
Din noua formă a relaţiei (51'),.
vom deduce, procedînd în sen s invers.
faţă de ce l de la nr. 949, pe aceea care
trebuie să existe între argumentul ~ ar
tangentei ş i ce l a l razei cu extremita-
A tea în i 1.
Fig . 460 Aceste două argumente vor varia ,
şi ele, cu cant ităţ i proporţiona l e între-
ele, cu un coef icient 1.. 1 , ana lo g cu !.., ded u s din k 1 = 1 /k, după cum a.
fost dedus t.. din k, deci legat de t.. prin r e l aţ i a
~ + _2._ = - 2. (53}
I. /. 1
· Bin eînţe l es, avem invers iune între rolurile ce lor dou ă puncte în care-
o tangentă· ii1 taie pe r ' „punctu l prim" dintr-un caz devenind „punct secund"
în al doil ea.
Hipocicloid a cu trei puncte de întoarcere
953. Vom cons ider1a, în particular, cazul rostogolirii unui cer c c în
interiorul unui cerc fix C de rază tr ipl ă . Du pă cum am văzut la început,.
un punct legat invar iabil de cer cul mobil şi situat pe el descrie o hip oci-
c loidă car e prezintă trei puncte de întoarcere în vîrfuril e unui tr iun ghi
echilatera l înscris. Această c urbă se compune deci din trei arce a căror formă.
1) Lucrurile vor sta întotdeauna astfe l, în cazul hipocicloidei , d eoarece p unctul M,

interior cercului bază, va fi cu nec esitate cuprins între w şi w 1 . Raţionamentul.
s -a r extinde l a celelalte două cazuri gener a l e .posibile prin convenţ i a de mai sus, referi-
toare la semn ul lui r; nu socotim însă necesar să in sistăm asupra acestui punct, dubla.
generare fiind stabi lit ă în toată genera litatea ei la definiţia tangenţială a c urb ei.
est e r e pr eze n tată în fi g. 461. Fiecare arc - dec i curb a într eagă - nu est e·
înt îlnit decît într-un singur p un ct de o se midr ea p tă a rbitra r ă, du să din cent ru
(951 , Obs).
R fiind ra za cer cului b a ză , r = R /3 raz a cer cului
m obil, cer cul înscris r va avea raza p = R /3.
Ind ep end ent d e acest p r im m od de gen er ar e, şt i m
că ex i stă un a ltul , în car e cer cul mobil c1 , d e r a z ă
r 1 = R - r =2 R /3, d e asem en ea interior cer cului b ază,
cuprind e în int eri orul să u cer cul înscris, la care est e t an-
gent. I 1 fiind pun ctul de contact, centrul instant aneu w 1 ,
adi c ă punctul de contact a l lui c1 cu cer cul b a z ă, se Fi g. t,6 1
s itu ea z ă p e prelun girea diametrului lui r ' care c o nţin e p e
11 ş i la o .di st a n ţă de 11 ega l ă cu dublul ace~tui diametru, a di că I 1 w 1 = 4p.
Să studi em acu m tangente le la c urb ă . ln pr imul n ostru mo d de gen e-
r ar e, printr-un pun ct arbitrar I a l lui r, tre ce o t a n ge nt ă car e se ~ot eşte
cu o v it eză ega l ă cu jum ătate din viteza r aze i OI ş i în sen s rnver s,
d ec i A = i ş i k = 2.
R e l a ţi a (5 1.' ) d ev ine, d ac ă 11 ş i I sîn;t puncte le de inte r sec ţi e a le t an -
gentei cur , ar c S I 1 = - 2 ar c Sf +const , notînd cu S un punct ori gin e lu at.
p e r. P entru a r edu ce la zer o con sta nta din m embrul a l doil ea, dec i r e l a ţi a b
ar c SI1 = - 2 arc S f , (54}
v om lua p entr u s un p un ct de conta ct al curb ei cu r ' ce le dou ă pun ct e de

int ersecţ i e despre car e vorb eam m a i su s fiind atun ci co nfun d ate.
F orm a r e la ·ţi e i (54) n e condu ce la o tras are s i mpl ă a un ei t a ngente
arbitra r e. Du cînd t an genta St ş i normala S x în S , v om du ce, printr -un
pun ct arbit rar I a l lui I', o seca ntă (fi g. 462), împ ărţită în d o u ă p ă rţi ega le
d e un ghiul drept tSx, a di c ă înclinată la fel cu Sf p e t an genta St, în s ă în
se n s inver s. O astfe l de dr ea pt ă, car e forme az ă cu Sf un un ghi dublu fa ţă
""'
de !St , v a det ermina p e r , pornind din S, _un arc car e est e d ublul lui Sf ,
în să de sen s opus.
În a l doil ea mod d e gen erare, un pun ct oarec.a r e 11 a l lui r va fi ori gi-
t nea unei tangente, care se v a roti de patru or i
m a i în cet d ec ît r aza 0/1 ş i în a ce la ş i sen s. În să
din ace l aş i punct 1 1 , va p orni o a doua ta n ge n tă p er -
p e ndi c ul ară pe prima , d eoar ece (cf. s fîr ş itul
nr. 949), d ac ă raz a 011 se rot eş t e cu 2n, t angenta.
s uferă o rot aţie de 7t / 2.
C e l ~ d o u ă f igu r i astfel o b ţ i n u te vo t· fi , bin eînţe l es,

iden t ice. In p articul ar , în pri m ul m od d e gener are, ca şi
X în ce l d e-al doilea , prin ori ce p un ct a l lui f t rec d o u ă tan -·
gen te p er pendiculare; ele nu m a i cor es pund ace l e i aş i p oz iţi i
a lui I , oi la do u ă p oz iţi i diame tra l opuse.
Fă c înd dis tin c ţi e (949) între ce le două puncte

de inte r sec ţi e al e unei tangente cu r ' v om num i
F ig. „prim pun ct de inter secţ i e" p e ace la car e i- a d at.
508 NOTA M
na ş ter e, conform celui d e al doilea mod de ge ner are indicat ma1 sus; în
fig. 462, acesta va fi punctul 11 .
954. Vom arăta că hipocicloida1 ) es te legală de un fascicu l de hiperbole
.echila tere care trec prin patru puncte f ixe.
Vom folosi, În acest scop, dubla teoremă de la nr. 780, referitoare la
•conice le avînd patru puncte comune. Şt im că, în raport cu astfel de conice,
·po larele unui punct oarecare determ inat M trec toate printr-un acelaşi punct
M'. Conform nr. 780, o conică I' este, totodată, locu l geometr ic a l punctului
M', da că M d escrie o dreaptă D, şi locu l geometric a l polilor lui D în raport
-c u con ice le fasciculului.
Dacă D este dreapta de la infinit , I' va fi locul geometric al centre lor
-conicelor fasciculului ş i , pe de altă parte, diametrii conju gaţi un ei direcţii
determinate în raport cu aceste conice vor trece toţi printr-un acelaşi punct,
car e va descrie d e asemenea pe r, cînd vom face să varieze dir ecţia cou-
:s id e ra tă .
Conform acestui dublu r ezultat, ·diametrul confu gat unei direcţii date d,
.în rap ort cu conica fasciculului Mînd ce ntrul într- un punct I de pe r' se
poate obţine unind pe I cu punctul IVI', care corespunde punctului de la
i:nfinit pe d.
Să presupunem acum că dou ă dintre co ni ce le care d etermin ă fasciculul
:S Înt hip erbo le echil atere. Atunci toate celelalte v or fi de aseme·nea hiperbole
-echilatere (780 bis) 2 ) .
. Da că cele patru puncte comune sînt toate reale ş i la di s tanţă finit ă 3),
·trei dintre ele A, B, C nefiind co liniar e, a l patrulea punct de intersecţie va fi
(780 bis ) punctul de concurenţă a l în ă l ţimi lor triunghiului ABC. Conica r
-va trece prin polii dubli (779), ad ică prin pi cioarele acestor înă l ţ imi.
r va fi un cerc. În adevăr, într -o hiperbolă ech il ateră, două direcţii
.con ju gate sînt una simetrica ce leila lte în raport cu direcţiile asimptotice
{746 , Cor. III ). Ca atare, dacă vom cons idera su cces iv două direcţii d , d ,
1 2
.căro ra le coresp und pe I' d o u ă puncte M~, M2, diametrii conju gaţi acestor
-direcţii, în raport cu o hiperbolă var iabilă li a fasc iculului , se vor roti în
juru l lui Ml.MG,, formînd mer eu între ele un unghi ega l cu ce l a l lui d
1
.c u d 2 ; însă, centru l poate fi considerat ca o b ţ inu t prin intersecţ i a acestor doi
diain etri 4 ) .
r nu este altceva · de cît ceea ce se numeşte cercul ce lor nouă puncte
{ex. 101) al triunghiului.
1) Pentru a scurta exp rim area, acest cuv înt va fi fo losit, în cel e ce ur mează,
]JCntru hipocicloida cu trei p iinc le de în toarcere.
· ") E limin ăm cazul excepţional, în care direcţiile as im ptotice ar fi acel eaş i pentru
toate hiperbolel e (hi perbo le s upuse co ndiţi e i de a avea dir ecţ ii asimptotice fixe ş i de
a trece prin două punc t e date, conf undate sau nu unul cu ce l ă l a l t, sau cu punctele de
la infinit) .
3) În genera l co nica r, ca re corespunde, cum s-a spus l a nr. 780 , unei drepte
D , ar e proprietatea că p unctele în care o conică a fasc icu l ului taie pe D sînt conjugate
în raport cur . Aceasta apare im ediat, dacă r ta ie p e D în două puncte r ea le, aces tea
-din urmă fiind (în ca litatea l or de poli a i lui D) punctele în care o con i că a fascic ulului
·va fi tang e n tă la D , deci punctele duble a le involu1:iei det e rmin a t e pe D de conice .
4) Coincid·c cu nota 3 de mai s u s .
Acestea fiind stabilite, vom arăta că ' asimptotel e hiperbolelor echilatere

ca·re trec prin patru puncte fix e înfăşoară o hipo c ic loidă . cu trei puncte de
întoarcere .
În adevăr, să considerăm una oarecare dintre .h iperbole le Ii , care va avea
ca centru un punct I de pe r, obţinut dintr-un punct origine fix, printr-o
rotaţie de unghi cp în jurul centrului O al lui r. Diametru l conjugat
unei
direcţii d, alese arbitrar , va fi IM' , da că notăm cu M' punctul de pe r
care
corespund e pun ctului de la infinit de pe d. Da că hiperbola Ii, deci şi un~hiul cp.
variază , acest diam etru ~e va roti în jurul lui M' cu un unghi cp/2. In
con-
secinţă, direcţiile asimptoti ce, bisectoare (cum am reamintit ) ale unghiurilo
r-
formate de acest diametru şi de direcţia d, se vor roti cu unghiul cp/4 . Asimp-
totele fiind şi e le paralele cu ac este direcţji duse prin I , sîntem în condiţiile
în care se aplică teorema de la nr. 949. lnfă ş urăto ar ea va fi o hipocicloidă „
al cărei cerc înscris va fi r, coeficient ul /.. fiind egal cu - 1 /4. . Acesta este.
1
al doilea mod de generar e a hipociclo idei.
Putem observa imediat că:
1° curba admite o tangentă, şi numai una, paralelă cu o dir ec ţi e dată ;-
20 locul geometric al punctelor de int ersecţ ie ale celor două tangente-
perpendic ulare este cercul r ' adică cercul în scris.
955. Definiţi a tangenţială a hipocicloi dei mai poate fi pu să în le gătură
cu alte fapte geometric e cons id erate în Cartea a doua 1 ) .
Da că, dintr-un punct arbitrar Pal cercului G, circumscr is unui triunghi:
ABC, coborîm perpendic ulare pe laturi, atun ci picioarele rx , ~'yale acestor
perpendic ulare sînt situate pe dreapta care formează cu latura BC , de exemplu,
un unghi egal însă de sens con trar cu cel format p e P B şi de o perpendiculară
pe AB sau de PC cu o perpendiculară pe AC.
Dreapta în chest iune trece prin mijlocul I al dreptei care uneşt e pe P-·
cu punctul de concurenţă D al înălţimilor triunghiu lui dat.
Acest triunghi rămînînd fix, să facem punctul P să varieze în lungul ~
cercului circumscr is. Punctul I va de scrie un cerc omotetic cu primul, în
raportul 1/2, centrul fiind D; un astfel de cerc nu este altceva decît cercul ·
celor !1ouă puncte al triunghiu lui dat.
ln aceste condiţii, „dreapta lui Simson" rx~y 9a înfăşura o hipocicloidă :
cu trei puncte de întoarcere , tangentă la cele trei laturi ale triunghiu lui.
Acesţ fapt nu este în realitate, di stinct de cel stabilit mai su s. În adevăr ,_
să considerăm, concomite nt cu- punctul P, diametral opusul său P'.
Acesta .
din urmă va da o dreaptă Simson, perpendiculară pe prima, în virtutea pro- -
prietăţii unghiular e r eamintite înainte. Îi va corespund e, de asemenea , un ,
punct I', opusul lui I pe r, astfel că cele două drepte Simson se vor intersecta ,
într-un punct al lui r.
Segmentu l yy', determina t de aceste două drepte pe -latura AB, va :.
avea acelaş·i mijloc ca şi AB ( proiecţia centrului cercului circumscr is G).
Dacă vom duce deci o hiperbolă echilateră avînd ca asimptote cele două
_
drepte considera te şr trecînd prin A, ea va trece şi (744) prin B şi, pentru un _
motiv cu totul similar, prin C, deci şi, după cmn ştim, prin D.
1
) Aceste proprietăţi depind de acelea ale patrulateru lui inscriptibil (cf. nr. 82)
Am lăsat cititorului grija de a le de.monstra (ex. 72, 70, 373). ·
510 NOTA M
Demonstraţia directă a acestui fapt este, de altfel, uşoară ): în adevăr

1
clacă raza cercului G, dusă în punctu l P, se roteşte cu un unghi cp, se va r.oti

la fel şi raza cercu lui r, dusă în I, ş i, iarăşi conform proprietăţii unghiu-
lare care defineşte dre:;ipta lui Simson, aceasta, în aceleaşi cond iţii , se va roti
cu un unghi ega l cu jumătatea lui cp şi în sens invers. Vom avea o hipo-
cic l oidă cu trei puncte de întoarcere, coeficientu l /.. din formula (49) de la
nr. 949 fiind ega l cu 1/2, va lo are care este efectiv în relaţia (53) de la nr. 952 ,
împreună cu valoarea -1/4 care intervenea înainte .
955 bis. Mai genera l , în lo c să coborîm din punc~ul Pal cercu lui circum-
scris perpendiculare pe laturi, să ducem, din acelaşi punct, drepte care taie
aceste laturi 1 ) în o: 0 , ~o, Ye sub un ace l aşi unghi 6. Cele trei puncte de inter-
secţii ixo, ~o, Ye vor fi iarăşi pe aceeaşi dreaptă, obţinută din dreapta lui
Şimson printr-o operaţie de speţa considerată la nr. 150, cu punctul fix P:
In particular, această nouă dreaptă va trece prin punctu.I obţ inut astfel din
mijlocu l I a l lui DP (punctul fix fiind, de astădată, D), punct care va
.descrie, dacă vom face pe P să se deplaseze pe cercul circumscris triunghiu-
lui , un nou cerc r 0 , în jurul centru lui căruia el se va roti ~u acelaşi
unghi cu care se rotesc P sau I pe cercurile lor respective. ln acelaş i
'timp, cxe~eYo, care formează cu cx~y un unghi constant, se va roti, ca şi această
.din urmă dreaptă, cu un unghi ega l cu jumătatea celu i precedent şi de sens
jnvers. Ea va înfăşura deci, de asemenea, o hipocicloidă cu trei puncte de
.întoarcere.
956. Este clar că, invers, orice hipocicloidă cu trei puncte de întoarcere
.este înfăşurătoarea hiperbolelor echilatere a le unui fascicu l punctual -
.sau încă, înfăşurătoarea dreptelor lui Simson duse dintr-un punct mobil de
pe cercul circumscris unui triunghi - deoarece aceasta este va l abilă pentru
unele dintre hipocicloide, iar toate hipocicloidele sînt asemenea. Va fi însă
.util să mai precizăm.
Să ne ocupăm întîi de definiţia curbei ca înfăşurătoare a asimptotelor
hiperbolelor echi latere circumscrise unui triunghi determinat. Afirmăm
.că, pentru a genera astfel o hipocicloidă ]u dată, putem lu a arbitrar,
printre tangente I~ la curbă, două laturi (neperpendicu lare) AB, AC. ale
.a cestui triunghi. In adevăr, ]u va admite o tangentă Bi, perpendiculară pe
AC, şi o tangentă. Cj, perpendiculară pe AB, adică un triunghi ABC în care
Bi, Cj vor fi înălţimi. Afirmăm că hipocicloida ]u', obţinută din hiperbolele
,ech il atere circumscrise acestui triunghi ABC, va coincide cu ](J . Pentru
a ne da seama de aceasta, menţionăm că, atît pentru d()' cît şi pentru d(J,
1° picioarele i, jale celor două înălţimi aparţin cercului înscris;
2° ij se vede din centru l acestui cerc sub un unghi cp, cuadruplul ce lui
.cu care trebuie să rotim unghiul drept AiB pentru a- l face să aibă laturile'
1 ) Din raţionamentul precedent reiese evident că curba este tangenţă la ce le trei

Jaturi a le triunghiului ABC; se vede însă direct că BC este o poziţie a dreptei Simson
_mobile care coresp unde unui punct A', diametral opus lui A pe cerc. Tot astfel, o dreap-
.tă Simson, genera l izată, asa cum o vom conside ra la nr . 956, coincide cu BC, cînd aşe~
.zăm punctul P într-un pu{ict P 0 , astfel ca arcu l P 0 A să corespundă unghiului înscris 6.
2) Unghiul 6 este măsurat în mărime şi semn; nu este însă cazul să ~rien~ăm la-
e
turi le triunghiu lui , în consecinţă, nici să definim pe a ltfe l decît cu aproximaţie pînă
la 7t (şi nu pînă la 27t).
NOŢIUN I DESPRE ~PICICLOIDE 511
.............
para lele cu ce le a le lui AjC, şi de ace laşi sens . Dar, nu există decît un singur
triunghi isosce l cu b az a ij şi cu unghiul la vîrf q.>, din moment ce sen su l acestui
unghi este cunoscut. Aşadar, cercul înscr is lui 'JU ' va fi ace la ş i cu ace la
a l lui Jv, ş i , p e de a lt ă parte, puncte le d e contact vor fi ace l eaşi în ambe le
ca zuri, deoarece vor fi ce le obţinute purtînd pe cerc, încep înd din punctu l i,
un arc ega l cu 2/3 din ce l determinat d e una dintre laturi le unghiului drept
de vîrf i. Noua c urbă este deci id enti că cu cea veche .
957. Să co n s id erăm acum construcţia d e la nr. 955 bis, unghiul fiind e
luat după voie. Afirmăm că, prin această co n strucţi e, putem obţine o hipo-
c ic loidă dată, pornind de la triungh iul format de trei oarecare dintre tan-
gente le sa le.
Această prob l emă se l eagă d irect de următo a r ea
1
Problemă. Să se afle o hipo cic loidă tangen tă la patru drepte date ) .
D acă ce le patru drepte ar fi concurente, °prob lema ar deveni im posibi l ă;
vom vedea, ceva mai departe , că numărul de tangente duse dintr-un punct
d in plan la o hipocic l oidă este ega l cu 1 sau cu 3.
Dacă trei dintre drepte le date .ar fi concurente într-un punct a, iar a
_p atra nu , am putea, în v irtutea teoremei lui Laguerr e, pe car e o vom de-
monstra ma i departe (964) , să deducem din orientarea prime lor trei drepte pe
.aceea a ce lor tre i t ange nte d e întoarcere, ş i ca atare, să du ce m la o primă
.hipocic l oidă H 3 tangente concurente, p ara lele cu aceste trei drepte; apo i ,
:printr-o translaţie, să d u cem punctul de conc ur e nţă în a ş i , în sfîrşit, printr-o
-omotetie în r aport cu a, să facem curba tangentă la a patra dr eaptă dată .
Să ne situăm deci în cazu l gen eral , cînd ce le patru drepte formează un
_patru late!.' veritabil. Dacă prima probl emă pu să m a i su s este rezo l vată af ir-
mativ, adică dacă sîntem siguri că hipo cicloida dat ă po ate fi d e finită cu aj u-
-torul primelor tre i tangente BC, CA, AB date, prin metoda de la nr. 955 bis,
..anume a legînd în mo d convena bil unghiul 6 , so luţia este s implă. D , E, F
-fiind puncte le în care a p atra tangentă le taie p e primele trei, trebu ie să găsim
pe cercul I', circumscris triunghiulu i ABC, un punct P, astfe l ca drepte le
PD , PE_, PF să t a ie respectiv ce le trei laturi ale tr iunghiului sub ace l aş i
.ungh i. Insă, da că P satisface această so lu ţ: ie, fiecare dintre ce le tre i patru-
·un gh iuri P AEF, PBFD, PCDE va trebui să fie inscr iptibil; unul oarecare
-.dintre aceste tre i cercuri astfe l definite va determina punctul P prin inter-
.secţ i a sa cu I'; pe de altă parte, se constată u şo r (cum am propus să se pro -
·Cedeze la ex. 106) că toate trei ne dau a stfel ace laşi pun ct P , din care vom
·O bţine efectiv o hipocic loid ă H, tange ntă la ce le p atru drepte ale no astre.
958. Această hipoci c l oidă va da unica s oluţie a problemei, dacă admi tem
-că o astfe l d e"So luţi e poate fi const ruită cu a jutoru l metodei de la nr. 955 bis,
·plecînd de la triungh iul ABC. Dimpotrivă , dacă vom renunţa la această
ipoteză, vom fi ob li gaţ i să pro ce dăm în a lt mod. Vom r educe atunci prob lema
la următoarea
1 ) Acest num ăr d e tangente este cel propriu p entru a d etermina o hipoci c l oidă, pre-
··Cum ş i p entru a d e termina o p a r a b o lă , ş i anume p entru ace l aşi motiv că toate hipo ci-
·doidele de această speţă sînt asemen ea, cum sînt ş i toate parabo lel e. Pentru a defini
figura cea mai ge n e ral ă asemenea cu o figură F, sînt n ecesare p atru date: coordonatele
;;punctului O (150), ale unghiului ce lor două f igu r i ş i r a portul d e asemănare.
NOTA M
Problemă (P). Să se înscrie, într-un patrulater dat, un patruunghi ase-

menea cu un patruunghi dat şi de acelaşi sens, care, la rîndul ei , revine la urmă-
toarea: ·
Problemă (P ')1 ) . Să se circumscrie unui patruunghi dat un patrulater
asemenea (avînd acelaşi sens al unghiurilor) cii un patrulater dat q.
Este clar că, după ce am constru it această din urmă figură, compusă
dintr-un patruunghi şi dintr-un patrulater circumscris, va fi suficient, pentru a
răspunde la problema (P), de a o reporta în întregime prin asemănare, astfel
încît patrulaterul q să coincidă cu ce l dat la (P).
Să ne ocupăm deci de problema (P') . Pentru ca două patruunghiuri
XYZŢ, xyzt (deci şi patrulaterele obţinute prelungind, la nevoie, laturi le
lor) să fie asemenea, este necesar şi sufic ient ca:
1° unghiurile lor să fie respectiv ega le;
2° în afară de aceasta (cf. nr. 147, Obs,), unghiul format de o diagonală
XZ (fig. 463) cu una dintre laturile adiacente, să zicem XY, să fie egal cu
unghiul analog y.xz din al doil ea patrulater q.
Această dublă condiţie, dacă o pre-
sup un em satisfăcută, implică, în adevăr,
asemănarea triunghiurilor X YZ, xyz şi
pe aceea a triunghiurilor XZT, xzt .
Condiţiile 1° ne dau imediat pen-
tru fiecare dintre vîrfurile X, Z un lo c
geometric, anume cercuri avînd respec-
tiv drept coarde laturile, ij, kl a le pa-
truunghiului dat.
Să introducem acum condiţia 2°.
Unghiul YXZ, fiind cunoscut în mări
me şi sens, cunoaştem la fel şi arcul pe
care îl determină pornind din punctul j
(fig. 463) pe cercu l care este locul geome-
Fig. 463 trie al lui X . C~noaştem deci un punct
ex al diagona lei XZ:
De asemenea, prin considerarea unghiului YZX, vom avea un alt punct~
al aceleiaşi diagonale, situat pe cercu l YZT; de aici, în ce le din. urmă, ob-
ţinem ce le două vîrfuri X ş i Z prin int ersecţ ia dreptei ex~ cu cele două cercuri
din care trebuie să facă parte aceste vîrfuri; apo i , Y şi T, unind X sau Z
cu vîrfurile i şi j sau k şi l .
Invers, Clacă X şi Z sînt astfe l determinate, triunghiul .format de XZ,
Xj şi Zk va fi efectiv asemenea cu triunghiul xyz, care -face parte din patru·
lateru l dat; triunghiul analog avînd două latur i după Xi, Zl va fi asemenea
cu tri);mghiul cunoscut xzt. .
Intr-un cuvînt am construit patrulaterul că utat ş1, în cazu l genera l ,
acesta este s ingurul. · .
Am fi putut proceda ca mai sus, considerînd diagonala YT în locul
lui XZ . Rezultatul ar fi fost, în mod n ecesar, acelaşi, şi, tot astfel, dacă am
1) Generalizarea exerciţiu lui 122.

NOŢIUNI DESPRE EPICICLOIDE' 513
f i raţionat pe baz a celei de-a treia diagonale a patru lateru lui căutat, pe car e-l
presupunem comp let .
Se poate prezenta încă un caz excepţiona l. Este pos ibil ca punctele cc
şi~' construite cum s-a arătat mai sus, să c oincidă . Atunci problema este ne-
de terminată. Orice dreaptă care t r ece prin poziţia comună a punctelor oc,~
ne va oferi, prin construcţia precedentă, un patrulater circumscris asemenea
c u xyz t.
De aici rezultă (ceea ce se poate demonstra şi direct) că, în acest caz,
am regăsi aceeaşi nedeterminare , operînd cu o altă diagonală YT a patrula-
t erului .
959. Să revenim acum la problema găsiri i unei hipocicloide tangente
la patru drepte date, care formează un patrulater veritabil. Fiecare dintre ele
va tăia cercu l înscris, necunoscut în că, în două puncte, din care vom considera
fie pe a l doilea, pentru ce le patru drepte, I, J, K, L. Razele corespunzătoare
01, OJ, OK, OL vor forma între ele unghiuri cunos cute în mărime ş i sens,
care vor fi (955) dublele ce lor pe care le formează între e le dreptele date, ş i
de sens contrar. Vom putea construi deci o figură oijkl asemenea, păstrînd
· sens ul unghiurilor , cu aceea formată de aceste patru r aze.
După ce am r ea liz at aceasta, nu ne va mai rămîne decît să în scriem în
patrulateru l dat un patruunghi ase m en ea cu ijkl, ş i am văzut la nr. 958 cum
putem rezolva această problemă .
Va trebui întîi să circumscr iem patru un gh iului ijkl un patrulater ase -
menea cu ce l format de ce le patru drepte date şi, pentru aceasta, să ducem
prin i, j, k, l două cercuri capabile de unghiuri înscrise egale cu cele a le patru-
laterului. Deoarece aceste unghiuri sînt r espect iv egale cu un ghiurile analoge
înscrise în cercul y 0 de centru l o, însă d e sensuri contrare, noile cer curi vor fi
simetrice cu primul, în r aport cu lat urile patruunghiulu i.
R estu l construcţie i efectuîndu-se cum s-a arătat mai înainte, laturile
patrulaterului vor fi efectiv, cu razele duse spre vîrfurile corespunzătoare
ale patruunghiulu i , în relaţia considerată la nr. 953 şi vor fi dec i tangente la o
aceeaş i hipocicloidă, co nform primului mod de generare a acesteia.
960. Rămîne de văzut dacă cazul de n edeterm inare semnalat mai sus
poate sau nu să se producă. Pentru ca să fie imposibil , este suficient (nu însă
şi necesar) ca ce le două cercuri descrise, unul pr in i, j, iar celă l a lt pr in k, l,
să nu aibă puncte comune ş i, pentru aceasta, di stanţa centrelor lor să fie
ma i mare decît suma razelor, ad i că decît dublul raz ei p0 a lui y 0 ; pentru aceasta
va fi suficient ca mijloaceleµ, v a le lui ij şi Id să fi e la CI distanţă mai mare
decît p0 •
Provizor iu , ne vom mulţumi să d emonstrăm aceasta, atunci cînd,
primele trei tangente fiind date, - deci fiind date ş i
puncte le i, j, k, - a legem în mod convenabil pe y 0 al
patrulea punct l.
Evident, putem presupune că, fiind cons iderate
două dintre puncte să zicem i, j (fig. 464), al treilea I<
punct k va fi pe arcul major ij. Unind pe k cu un
punct variabil l de p,e y 0 , mijlocul v al lui kl va d es -
crie un cerc g de diametru ok ş i care va trece prin o
şi prin proiecţia k' a lui le pe oµ . Acest cerc nu poate Fig. 464

514 NOTA M
fi însă interior cercului G de centru fL ş i de rază p0 , deoarece, pentrtr

aceasta, ar trebui ca distanţa centrelor lor să fie mai mică decît dife-
renţa razelor, adicăµ să fieinterior lui g, cînd ştim căµ este exterior segmen-
tului ok.'. Aşadar, vor exista cu siguranţă poziţ i i ale lui l, astfel ca mijlo cul
v al lui kl, să fie la o distanţă de fL mai mare decît p0 .
Însă, aceasta va fi suficient p en:tru scopul nostru. În adevăr, fiind dată o
hipocicloidă cu trei tangente care formează un triunghi ABC, vedem că le
mai putem adăuga o a patra, astfel ca hipoci"cloida dată să fie singura tan-
gentă la aceste patru drepte . Aceste patru tangente p ermit (957) să aplicăm
metoda de la nr. 955 bis con struc ·ţiei unei hipocicloide care nu va putea fi
distinctă de cea dată .
Pe de altă parte, deoarece am stabilit, astfel , că orice hipocicloidă
cu trei puncte de întoarcere poate fi construită plecînd de la orice sistem de
trei tangente neconcurente, prin metoda de la nr. 955 bis, vedem (fără r es -
tricţia pe care am admis-o pentru început) că n u există decît o singură hipo-
cicloidă tangentă la patru drepte date arbitrare din plan, anume aceea pe
care o obţinem cum s-a arătat la nr: 957.
961. Cu ajutorul principiilor precedente, se demonstrează cu uşurinţă
o serie de proprietăţi ale h ipocicloidei, din care vom indica aici unele.
Plecînd -de la a l doilea mod de generare de la nr. 953, vom considera
iarăşi curba noastră ca fiind generată prin rostogolirea unu i cerc de rază
2R/3 = 2p, la care cercu l înscris de rază p este t otdeauna tan gent 11 interior-
F ie i (fig. 465) o poz iţie a vîrfu lu i unghiu lui drept mobil; i,i ' , ii laturile
acestui unghi, tangente la hipoc i c l oidă . Centrul instantaneu de rotaţie u.lo
al cercului mobil se obţine, prelungind cu o lungime ega l ă cu el însuşi, în
I 2 w, diametrul iI 2 , care porneşte din i. Deoarece, prin acest punct, trec cele
două norm& le corespunzătoare celor două tangente ale noastre, vedem că cele
do u ă puncte de contact, µ ' , µ
11
se obţin comp letînd dreptunghiul avînd
p u ncte le i, w ca vîrfuri opuse şi două latur i du pă tangente le considerate,
11
sau încă, pre lungind cu lungimi ega le cu ele însele segmente le ii', ii , deter-
m inate de cercul înscris pe aceste două tangent e, deoarece i' şi i" sînt, pe
acestea, proiecţiile punctului I 2 . Se vede imediat că:
1° distall"ţa µ 'µ 11 este ega l ă cu 4p ;
2° ea este tăiată în două părţi ega le de I 2 •
În plus însă, ~reapta p.'µ" este de asemenea tangentă la cu r bă, avînd în I '.?
a l doilea punct de intersecţie cu cercul înscr is, iar tangenta perpendicularfi,,
dusă din p rimul punct I 2 , ·v a trece p ri n punctu l i, de la care am plecat . ln
adevăr, să comparăm u ngh iu l drept I 2 I 1 i de vîrf I 1 cu unghiu l nostru drept
11
in iţia l i'ii , ţinînd seama că iI1 este perpendicu lar pe i'i , deoarece este per-
11
pend icu lar pe µ'µ • Unghiu l cu care trebuie să -l rot im pe ii' pentru a-l face
11
să coincidă cu iI1 (fig. 465 ), ega l (şi de ace l aşi sens) cu ace la cu care trebuieo
să rotim în juru l centru lui perpend iculara coborîtă pe ii' pentru a o face,
să coin"c i dă cu Oi', este j umătatea ce lui cu care trebuie să rot im, în ace l aşi
sc op, pe Oi, dec i un sfert d in ace la cu care t r ebuie să rotim pe Oi pentru a-l
face să coinc i dă cu OI , ceea ce este efectiv co nd iţ ia de tangenţă pentru I 1 i
ş 1 I 1I 2• -
NOŢIUNI DESPRE EPICICLOID E
515
Putem defini figura precedentă, pornind de la t angenta Ml 1 , deci să

2 1
rezumăm ce le de mai sus în următoarele enuntur i:
Pe o tangentă 11 1 2 la o hipoâcloidă, cur bd determină un segment de lun-
gime constantă 4p, care este împărţit în două părţi egale de al doilea punct de
intersecţie 1 2 cu cercul înscris .
Tangente le la extremităţile
acestui segment sînt perpendi culare
şi se taie cu cercul înscris, într- un
punct prin care trece o a treia tan-
gentă, perpendiculară pe 1 I .
1 2
Se poate adăuga că tangen-
tele ii', ii sînt bisectoarele un-
11
ghiurilor pe care le formează i11 ,

cu tangenta în i la cercul însc ris, µ'.~--~~=::::..-~LL--:-:-=::::::~_::~µ 1
aceasta arătînd că i' sau i 11 este

mijlocul arcului il1.
962. Cît priveşte punctul ele
contact Mal tangente i 11 12 , ace-
sta se obţine, bineînţeles, cum a
fost cazul şi pentru µ.' şi µ. 11 ,
prelungi nd cu o lungime egală
(fi g. 465) segment ul 11 12 . Acesta w
este însă un caz particul ar al Fig . 465
unui fapt mai general, anume:
Al doilea punct de intersecţie al unei tangente arbitrare cu cercul înscri1;
este mijlocul segmen tului determin at pe ea de două tangente perpendi culare
arbitrare . (Aceasta dînd egalitate a 1 2 M = 1 1 , dacă una dintre aceste
1 2
două tangente ajunge să coincidă cu 1 1 ).
1 2
Pentru a demonst ra aceasta, es:te suficien t să ne referim la definiţia
hipocicl oidei prin hiperbol !'l ech ilatere circumsc rise unui triunghi ABC.
Cercul celor nou ă puncte al acestui triunghi , adică r, trece prin mijlocul la-
turii BC, care este, astfel, mijlocul segment ului determin at pe BC de asim-
ptotele oricărei hiperbol e care trece prin B şi prin C. De altfel, am văzut
mai sus că putem alege triunghi ul astfel ca BC să fie tangenta considerată.
963. Vom utiliza acest din urmă fapt în studiul tangente lor duse la
hipocicloidă printr-u n punct P , dat arbitrar în plan.
Numărul acestor tangente este, oricare ar fi punctu l P, ega l cu
1 sait cu 3.
Le vom construi , de exemplu , pornind de la propriet atea uneia dintre ele
(953) de a fi tăiată în două părţi egale în al doilea ei punct comun I cu cercul
înscris, între cele două puncte de intersecţie cu tangenta St şi cu norma la S.x
în S, aceasta implicîn d că bi5'ectoa rele unghiur ilor formate de tangenta PI
cons iderată şi de dreapta Sf să fie paralele cu St şi cu Sx.
Locul geometr ic
al punctelo r I pentru care direcţiil e IP şi I S satisfac această condiţie este 1 )
1
) M fiind un punct arbitrar de pe hiperbola echilateră
care are ca puncte diame-
tral opuse pe P şi pe S, coardele MS, lvJP sînt supleme11 tare, adică para
l ele la două
direcţii conjugate , deci ega l înclinate pe asimptote ; şi
deoarece există, evident, un
punct al locului geometric ş i numai unul, pe fiecare dreaptă dusă din
d e finită în text ne dă acest loc geometric în întregime .
S, hiperbola
33*
I
516 NOTA M
hiperbo la echilateră avînd centrul în mij locul lui T S şi asimptote le parale le

cu St şi cu Sx . Vom lua deci punctele de intersecţie ale acestei · hiperbole
cu cercul înscris. Unu l dintre ele este punctul S, soluţie evident improprie
(una dintre cele două direcţii devenind nedeterminată), şi am văzut (782 )
că există cel puţin un altul (eventual confunda t cu primul, ceea ce se întîmplă
dacă P este situat pe Sx) . D.e asemenea , ştim că există fie unul, fie
trei;
vom regăsi însă aceasta printr-o construcţie directă.
964. Să cons i derăm deci punctul P ca fiind situat pe o anumită tan-
gentă 11 12 M. Dacă prin P trece o altă tangentă, ea va fi tăiată în părţi
egale
de cercul înscris şi de cele două tangente perpendic ulare duse din II> dintre
care una este 11 P, de unde ajungem la următoarea construcţie : luăm inter-
secţia J a cercului înscris cu perpendic ulara ridicată pe mijlocul
lui P 11 •
Tangenta care trece prin J şi are acest punct ca al doilea punct de intersecţie
cu r va fi, în mod necesar, J P (deoarece ea va trebui să fie tăiată în două
părţi egale ele unghiul drept cu vîrful în 11 ) .
Această construcţ,ie ne dă două puncte J, J', care nu există însă decît
dacă perpendic ulara 11 P, care le defineşte, intersectează diametrul
i' i ",
paralel cu 11 P, fără a lua în considera re prelungir ile sale. După cum era de
dată
prevăzut, aceasta face să intervină punctele µ', !L", în care tangenta
întîlneşte curba; J şi J' nu vor fi reale, decît dacă P este cuprins
între
, • li
µ ŞI µ .
Din această construcţie putem deduce teorema lui Laguerre:
Teoremă. Pentru toate pwnctele din care putem duce trei tangente la hipo -
cicloida cu trei puncte de întoarcere, suma unghiurilo r formate de aceste tangente
cu o tangentă de întoarcere, este un multiplu de IT.
Demonstraţie. Să definim diferitele direcţii din plan prin argument ele
lor, adică prin unghiul format de fiecare dintre ele cu o direcţie origine,
luată odată pentru totdeauna , deocamdată arbitrar (argumen te definite
în afară de adăugarea lui rt, căci nu facem distincţie între cele două sensuri
opuse ale unei aceleiaşi drepte). Fie tJi ~rgumentul tangentei noastre; PJ
fiind simetrica lui 11 J în raport cu o perpendiculară pe această tangentă,
argument ul său este (cu aproximaţia rt) ce l care îl obţinem, scăzînd din 2tji
argument ul lui l 1 J, astfel că, pentru a avea suma argument elor lui PJ şi
PJ', va trebui să scădţm din 4tji suma argument elor lui 11 J şi 11 J ' . Această
sumă este dublul argument ului lui l 1 i' (sau, ceea ce este acelaşi lucru, a lui
11 i"), deoarece aceste două din urmă drepte, care trec prin mijloacele celor
două arce J J, sînt bisectoare le unghiuril or de la vîrf 11 , care determină
aceste două arce. Această sumă va rămîne deci constantă dacă punctul P
se va deplasa pe tangenta dată . Îi vom obţine valoarea (mereu abstracţie
făcînd de rt), observînd că 11 i', de exemplu, este paralel cu bisectoare a unghiu
-
lui celor două raze 01 , Oi", dintre care a doua este paralelă . cu 11 P, astfel
1
.că dublul argument ului lui 11 i' este egal cu tji +<p, dacă notăm cu <p argu-
mentul razei 011 • Scăzînd aceasta din 4tji, obţ,inem 3tji - cp.
Dacă vrem acum suma argument elor celor trei tangente duse din P,
va trebui să - l adăugăm pe acela al tangentei date obţinînd astfel 4tji - qi .
Această valoare a sumei celor trei argument e, constantă dacă punctul P
.descrie o primă tangentă, este aceeaşi ·pe o altă tangentă arbitrară, deoarece
ştim că 4tji - <peste o constantă, şi, cum este de altfel e.vident direct, pentru
că punctul P poate lua toate poziţiile posib ile în inter iorul curb ei ), trecînd
1
-de pe~ o tange ntă pe a lta prin intermed iul punctului lor de inte r sec ţie.
In particular, să facem pe P să co in cidă cu un punct de întoarcere:
ce le trei tangente vor coin cide atunci cu tangenta de întoarcere ) S; deci vom
2
lu a direcţia acesteia din urmă ca direcţie origine, suma pe care voiam să o

-evaluăm fiind nulă.
Reciproc, dacă ce le trei tangente au argumente (raportate la o tangentă
.de întoarcere) a căror swnă es te multiplu de n , ele sînt concurente într-un punct P.
În adevăr, P fiind definit prin intersecţ ia a două dintre ele de argumente
-~ 1 şi h, a treia tangentă dusă din acest punct va av ea ca argument ( abstracţ i e
-făcînd de n) - h - Yi2 ·
Aceasta impli că, între altele, următoarele consecinţe s imple:
Corolare. I. Dacă, din punctul P, ducem la cu rbă tangentele PM1 ,
PM2 , PM3 , noile tangente duse din JV! 1 , M 2 , M 3 sîn t , la rîndul lor, concuren te
intr-un punct Q.
Mai genera l ,
II. Dacă, prin două puncte P şi P' ducem tangen tele la curbă şi luăm
punctu l de intersecţie a l unei tangente duse prin P cu o tangentă dusă prin P'
{ceea ce se poate face în şase moduri difer ite), tangentele terţe, duse din aceste
trei puncte noi, Por fi, la rîndul lor, concurente.
III. Dacă, prin fi ecare dintre cele şase Pîrfuri ale patrulaterului
-co mplet format de patru tangente la hipo cicloidă , ducem a treia tangentă la curbă,
:unghiurile, formate fiecare de tangentele terţe duse din două Pîrfuri opuse,au
bisectoare paralele şi Pîrfurile acestor unghiuri sînt pe aceeaşi dreaptă, de ase-
menea tangentă la hipocic loidă etc .
965. Hipocicloida cu trei puncte de întoarcere mai are şi alte l egături
-cu pr_?prietăţile conicelor.
. In primul rînd, putem observa că mai avem o ast fel de hipocicloidă,
luînd înfăsurătoarea axe lor hip erbo lelor ech ilatere cons id erate mai sus .
În adevăr, 'o astfel d e axă, înclinată cu 45° pe o asimptotă, se va roti întot-
-0.eaun~ cu acelaşi unghi ca şi aceasta, dacă centru l se dep la sează pe cercul r.
ln locul hiperbolelor echilatere, vom considera parabole . Există o in-
-finitate de parabole tangente la trei drepte date, sau care trec prin trei puncte
date; vom determina una dintre ele, dînd direcţia axei ei, adică punctul ei
<le contact cu dreapta de la infinit (ceea ce revine la a da patru tangente şi
punctul de contact al uneia dintre ele, sau p atru puncte şi tangenta în unul
-dintre ele) . Acestea fiind stabilite, avem cele două teoreme care urmează:
Teoremă. Axeîe parabolelor înscrise într-un triunghi fix înfăşoară o
hipocicloidă cu trei puncte de întoarcere.
1 ) Această regiune este aceea în car e trebuie să fi e situat P, pentru ca ce le trei

-tangente să existe, deoarece el trebuie să fie, cum am văzut mai sus, interior segmentu-
lui determinat d e hipocicloidă pe una oarecare dintre tangente.
2) Aceasta va fi atunci diametrul care trece prin P, iar perpendiculara pe mijlocul
lui PI1 va fi tangenta la r în 12 , astfe l că punctele J ş i J' vor coincide amb ele cu 12 ,
.a dică tangente le PJ, P J ' · vor coincide cu diametrul.
De a ltfe l, d acă P ar avea o pozi ţ i e arbitrară (interioară curbei) p e tangenta de
întoarcere , celelalte două tangente a r fi simetrice în raport cu prima , astfel că suma
argumentelor lor ar fi nu l ă;
518 PROBLEME DIVERSE
Dacă, din f~carul F al unei astfel de parabole , coborîm perpendicul ar e-

pe cele, trei laturi ale triunghiu lui, picioarele acestor perpendic ulare sînt pe
aceeaşi dreaptă, anume tangenta îp. vîrf. De aci rezultă că F este pe
cer cul
circumscr is triunghiu lui, tangenta în vîrf fiind dreapta lui Simson cores -
punzătoare D. Axa curbei este perpendic ulara coborîtă din FA pe D.
E a se-
roteşte deci cu acelaşi unghi ca şi D, dacă F descrie cercul. Infăşurăto
are a
este o hipocicloidă (primul mod de generare).
Teoremă. Axele parabolelo r circumscrise unui triunghi fix înfăşoară
o hipocicloidă cu trei puncte de întoarcere.
Să ducem prin cele trei vîrfuri A, B, C ale triunghiu lui, o parabolă
avînd direcţia axei determinată o. Această parabolă va intersecta din nou
cercul circumscr is într-un punct I, astfe l că AI, de exemplu, are o dire cţie
simetrică cu BC în raport cu o
şi avem ace e aşi situaţi e (cf. ex. 107) pentru
BI, CI. Mai mult, deoarece AI şi BC sînt ega l înclinate pe axa parabolei ,
diametrii care corespund acestor două direcţii, adică cei care trec prin mijloa-
ce le lui AI şi BC, sînt simetrici în raport cu această axă care trece, aşadar ,
prin centru l distanţelor medii (597) a l celor patru puncte A , I, B, C.
Qacă vom în locui direcţia o prin direcţia perpendiculară, direcţia
s i-
metrică lui BC nu va fi mod ificată, deci nu se va schimba nici punctul
I ..
Axa noii parabole va trece deci, şi ea, prin centrul distanţelor medii ale ace-
loraşi patru puncte. Acest punct i va fi pe dreapta care uneşte pe I cu
centrul
de greutate G al triunghiu lui şi o va împărţi în raportul 3 : 1. El va descrie
o
deci, cînd va varia, un cerc omotetic cu cercul ABC, centru l de omotetie
fiind G, iar raportul de omotetie egal cu 1/4, razele care unesc aceste două
puncte cu cele două centre fi ind tot t impu l para lele între ele.
Pe de altă parte, coarda AI se roteşte în jurul lui A cu un unghi care
este întotdeau na jumătatea celui cu care se roteşte raza avînd extremita tea
în I, şi de acelaşi sens, iar direcţia o, bisectoare a unghiului format de A l
cu BC, se va roti, aşadar, cu un unghi care este, la rîndu l său, jumătate a
acestuia din urmă, deci egal cu un sfert din unghiul cu care se rotesc I p e
cercu l său şi i pe a l său. Axa uneia dintre parab9lel e noastre, paralel ai
cu o dusă prin i, înfăşoară deci efectiv o hipocicloidă cu tre i puncte de în-
toarcere (al doi lea mod de generare).
Putem menţiona că, excluzînd în fiecare caz hipociclo ida, teorema lui
Lagucrre, ne dă următoarele concluz i i:
Printr-un punct arbitrar P din plan trec una sau trei asimptote de hiper-
bole echilatere circumscr ise unui triunghi ABC, una sau trei axe de parabole
circumscr ise la ABC, una sau trei axe de parabole înscrise în ABC.
Dacă număru l acestor asimptote sau acestor axe este egal cu 3, suma
unghiuri lor pe care le formează cu o direcţie origine fixă este constantă, .
abstracţie făcînd de un multiplu de 7L
PROBLE ME DIVERSE
1206. Pe trei paralele date, p lecînd de la trei puncte A, B, C, date respectiv p e.
aceste drepte, luăm trei lung imi Aa, Bb, Cc, a căror s umă este dată . P lanul abc trec
e-
printr-un punct fix G. Să se afle locul geometric a l proiecţiei unui punct dat H p
e-
acest p lan.
PROBLEME DIVERSE 519
I-I' fiind un al doilea punct dat, să se afle lo cul geometric al int ersecţiei a două
plane similare cu abc, ştiind că proiecţia lui I-I pe unul coincide cu cea a lu i l-I' _pe
ce l ă l alt.
Să se afle locul geometric a l punctu lui G, cînd facem să varieze suma dată.
Să
se afle, pe acest loc geometric, poziţia punctului G, astfel ca unghiul HGI-I' să aibă
o valoare dată, I-I şi I-I' fiind ce le două puncte, astfe l că dreapta care l e un eşte e te
perpendiculară pe direcţia comună a paralelelor.
1207. Tăiem un triedru printr-un plan variabil, după un triunghi ABC . Să se
afle locul geometric al punctului d e concurenţă al median elor acestui triunghi, dacă
1° punctul A răm îne fix ;
2° punctele A şi B rămîn fixe;
3° diferenţel e OA-OB, OA- OC rămîn constante.
1208. Se dau în spaţiu trei drepte (A), ( B), (C). Ducem un plan II, perp endi cn-
lar pe (A); fie P, Q, R punctele în care acest plan int ersectează respectiv dreptele (A),
(B), (C). Fie Q' punctul în care dreapta (A) este intersectată de planul perpen di cular
pe (C), dus prin pu_nctul Q, ş i R' punctul în care aceeaşi dr eap tă (A) este întîlnit ă de
planul perpendicula r pe (B), dus prin punctul R.
Să se demonstreze că lungimea segmentului Q' R' este aceeaşi cînd planul II
se deplasează paralel cu el însuşi.
Există un plan care să taie dreptele (A), (B), (C) în trei puncte A, B ,
C,
astfe l încît dreptele BC, CA, AB să fie respectiv perpendicular e pe dreptele (A ), (B),
(C)? Dacă există un astfel de plan, atunci există o infinitate.
Există un punct M, astfe l ca, dacă notăm cu M' transpusul său în raport
cu
dreapta (A) şi cu M" transpusul lui M' în raport cu dreapta (B), punctele M şi M"
să fie unul transpusul celuilalt în raport cu dr eapta (C)? - Dacă ex istă
un astfel
de punct M, atunci există o infinitate. Care este locul geometric a l lor? - Să se exa-
mineze cazul particular în care dreptele (A), (B), (C) au un punct comun şi cazul,
şi mai particular, în care ele formează un triedru tridreptunghi c.
În cazul particular, cînd dreptele (A), (B) au un punct comun O şi în care G
este p erpendiculara pe planul lor, fără a trece prin O, se vor determina locul geometric
al picioarelor înălţimilor triunghiului ABC (unul dintre aceste picioare este fix) şi locul
geometric al punctului de concurenţă al înălţimilor.
1209. Dacă, într-un tri edru, o faţă este egală cu unghiul plan al diedrului opus
sau cu suplementul său, fiecare dintre celelalte două feţe este de asemenea egală cu
unghiul plan a l diedrului opus, sau cu suplementul acestuia.
1210. Să se d escompună un tetraedru oarecare dat în tetraedre parţiale, avînd fiecare
cîte un plan de simetrie (centrul sferei înscrise serveşte ca vtrf comun l a 12 tetraedre
care satisfac problema; centrul sfere i circumscrise, de asemenea, dacă este interior
tetraedrului) .
Să se arate că două poliedre simetrice pot fi descompuse în părţi respectiv super-
pozabile.
1211. 1° Dacă două feţe ale unui tetraedru sînt ec hiva lente, dreapta care proiec-
t ează pe muchia lor comună mijlocul muchiei opuse, este perpendiculară pe acesta
din urmă.
2° Dacă trei feţe sînt echiva lente, dreapta care uneşte centrul de greutate cu
centrul sferei înscrise trece prin vîrful comun acestor trei feţe.
3° Dacă feţele sînt echivalente două cîte două, paraleli pipedul P, pe care îl
obţinem din tetraedrul dat prin construcţia indicată la exerciţiu l 550 , este
drept.
Feţele echivalente sînt egal e;
4° Dacă cel e patru feţe sînt echivalente, paralelipiped ul d e la exerciţiul 550 este
dreptunghic. Muchiile opuse sînt ega le două cîte două.
1211 bis. Să se afle, în funcţie de volumul unui tetraedru şi de ariile feţelor
sale, raza unei sfere îns'c rise sau exînscrise (ex. 688).
Să se deducă de aici discuţi~ relativă la numărul de soluţii ale problemei . Planele
feţelor, prelungite nemărginit, împart spaţiul în 15 regiuni, dintre care numai
opt vor
putea să conţină centrele sferelor căutate (se vor lua în considerare l ema I de la nr. 822).
Acest număr de opt va trebui, în anumite cazuri excepţionale, să fie redus cu o unitate
sau cu mai multe.
1212. Volu m u l para lel ip ipedulu i av înd m u chi i le dup ă tr ei drepte d ate din spaţiu
(ex . 521) est e a tr eia p r o p o rţi o n a l ă cu v ol umul pa r a lelipipe dului d re pt unghi c av înd mu-
ch iile ega le respectiv cu p erp end icu la rele co mun e p e care le pu te m du ce pe d r eptele date
luate do u ă cîte d o u ă ş i cu vo lu m u l p ar ale l ipi ped ul u i (în ge n er a l 'o blic) av în d m u chiile
respect iv egal e ş i para lele cu ace l eaş i pe r p endicul ar e comune.
1213. Din tr e toate tetr ae d re le co n sid er ate la exer cit iu l 552 ( D si D ' fii n d două
drepte date) , care est e ace la av înd sum a ariil or ce lor p a tr~ feţe m inim ă?
1213 bis . Să se construi ască un t etr aed r u A B CD , cun osc înd m u chi a A B ca m ă rime
ş i ca pozi'ţ ie , ariil e feţe l or AC D, B CD şi dou ă dr epte p ar a lel e cu A B , p e car e tr
ebuie
să fie s it uat e puncte le C, D .
(Se va observ a , că c u noaş t e r ea difer en i:ei dint ee p ă tr at ~ l e arii lor d at e n e dă u n
punc t a l m uchi ei CD ).
Cant itatea 1l f ii nd a l easă odată p en t ru t otd eauna, să se a fl e po ziţ i a lui CD p entr u
care ariile A CD , B C D sînt min im e . ·
1214 . P in t re toate tetraed r ele a le că r o r fe t e a u ar ii r esp ectiv cla-Ye , cel ele vo lum
m ax im ar e mu chiile ort ogo n a l e (ex . 535) 1 ). •
(Se vo r a plica ex . 1213 bis , p recum ş i ex. 548, 551 unui tetrae dru des pre ca r e se
v a pres upu e că dă m axim ul consider at ).
D acă sînt d ate toate m u chii le unui t etrae dru , minu s d ouă opuse, v olumu l este
max im, dacă _ clieclrele cu muc hiile n ec uno scute sînt dr ep t e .
1215 . lnt r-un tetr ae dru cu m uchiile ortogon a le , cer curile cel or n o u ă puncte
(ex, 101) a p atr u feţe ap a rţi n ace l eaş i sfer e.
În a c e l e aş i c on d i ·ţii ce ntrel e de gr eutate a l e cel or p atru fe ţ e ş i picioarele ce lor
p atru înă l ţ imi sînt opt p u ncte d e pe a cee a ş i sfer ă , car e, în p lu s, t a ie f iecar e în ă l ţ ime
l a o tre ime din segm ent u l car e un eş t e v îrful co r es pu nzător cu punct u l ele c oncure nţă
(ex. 535) a l acest or î nă l ţ i m i. .
1215 bis . D a că do u ă tetrae dre A B CD , A' B'C' D' a u prop ri etat ea că p erp endi-
cul ar el e co b orîte din v îrfuri le primului p e fe ţe l e celui d e-a l cl0il ea sînt concurent e
î ntr-un p un ct E, deci ş i (ex. 559) că p er pendi cul ar ele cob orîte din vîrfur i le celui de-al
d oilea pe feţe l e primu lui sînt concurente într-un p un ct E ', putem d escrie - luînd ca
centr e, de o p arte A, B , C, D, E, iar de p e a lta A ', B ', C', D', E' - sfere a stfel
ca fiecare dintre ele să f ie ortog o na l ă la to at e sfer ele d in ce al a l t ă seri e, car e nu-i cor es pund.
1216 . Să se afle, în tr-un pla n d at P , u n punct, astfe l în cît suma di s t anţe l o r sal e
l a d o u ă drepte date D, D 1 să fi e mini mă.
F ie m m p er pendiculara comu nă d repte l or D , D 1 ; m ' m~ per pendi culara comună l ui D
1
ş i simetr ice i D~ a lui D ' în r aport cu p lanu l P. D acă p un ctu l ·că utat nu est _e p e mm1
sau pe m 'm~ , el este (se va fo los i ex. 470, 470 bis) p i ci or ul lu i D sa u a l l ui D 1 ; anume ,
a l lui D , dacă m m 1 ş i m ' mJ~ sînt de o p arte ş i d e ceal a ltă a planu l ui P , ş i a l lu i D1 ,
în caz u l co n t r ar.
1217. }'i ind d at pătr atu l A B CD , consi de ră m tri un ghiu l ec hil at era l ge f, astfe l c ă g
este în A, i ar e, f sîn t pe cel e do u ă la tur i BC, C D , ca re nu a u extre mitate în A.
Să se evalu eze vo lum u l solidului cuprins înt r e pătrat ul A B CD, triunghiul GEF
(a l că rui
plan este p aralel cu ce l a l p ă tr at ului şi car e se pro i ectează p e acesta d u p ă ge/) ş i pla-
n ele AGB, GBE , B EC, ECF, F CD, F GD, GDA.
1217 bis . Pr o p oz i ţ i a
„ Dac ă, pe fi ecare latură a unui patrulater inscriptibi l ca coardă, descriem un seg-
men t de cerc arb itrar , ce le patru noi puncte în care fi ecare di ntre aceste cercuri î l întîlneşte
pe urmă t o r u l formează de asemenea un patrulater inscri p ti bil", car e fo r mea z ă obiectul
exer c i ·ţ iu l 3t, 5 din Ge ometri a plan ă , este val a b il ă ş i în geometria sfe r ic ă.
1218 . O sfe r ă va ri a bi l ă este t a n ge nt ă la d o u ă p lan e fix e ş i trece printr-un punct
fix . Sft se afl e :
·1° l ocu l ge ometric a l punctului d e conta ct cu unu l dintr e p lan el e fix e ;
2° l ocu l ge ometri c d escri s p e drea pta car e porn eş t e d in ·p un ctu l dat spre centrul
sfer ei. (Se va demon stra că planul care t r ece prin punctul dat ş i prin int e rs e cţia celor
două p l ane d ate t a ie .sfer a variab il ă sub u n ungh i constant ).
1) Construcţia acestui tetrae dru, a rii le ce lor p a tru fe ţ e fiind cun oscute, nu se
poate efectua, în gener a l , cu r igl a ş i cu compasul.
PROBLEMB DIVERSE 521
du se dintr-u n punct ş l două

1219. Să se afle minim ul sumei lungim i lor tangen telor „
cercuri care nu au nici un punct co mun.
pla n, care taie trei sfere S 1 ,
1220. Da că trei drnpte D 1 , D 2 , D 3 sînt în acelaşi
te la S 1 , prin D 2 tangen te la S 2 ,
S 2 , S 3 sub ac e l aşi un ghi , plane le dus e prin D 1 tangen
te la Sa sînt şase plane tangen te l a aceeaşi sferă, care taie planu l D 1 D2 Da
prin Da tangen
sub ace la ş i ung hi ca şi primele . lu ăm inverse le puncte -
1221. A, B, C, D, E, fiind cinci pnncte din spaţiu, un e fiind
l A ca pol puter ea d e inversi
lor B, C, D , E în raport cu punctu
t" CAB · AC · AD. AE)2 ;

Se va forma, d e asemen ea, un tetra-
ac este puncte:sînt~vîrfurile unui a numit tetraed ru.
inve1·siune fiind B ş i puter ea
edru din inverse le!punc telor[C , D , E, A, p olul de
13/ .
V (BC • BD • BE • BA)2
etc.
l aşi volum egal cu
Să se arate că toate aceste tetraed re au ace
MA (BC DE )
2 + MB 2 (CDEA ) +MC 2 (DEAB )
2
+ ll1D (EABC ) + ME 2 (ABCD ), ori-
.M; (BCDE ), .. . fiind r esp ec tiv vo lumele tetraed relor B CDE„ .. ,
care ar fi poziţia lui
e. (Se va pro-
afectat e de semnu l +sau d e semnul - , după di spoz iţia aces tor tetraed r
ceda ca la ex. 87 5). B,
ă cantita te es t e nul ă, d acă puncte le A,
Să se arate direct că această din urm
punctu l M în centrul sEe r ei) .
C, D, E ap a1„ţ in aceleiaşi sfere. (Se v a s itua trei dintre puncte le ei A,
1222. Da că o dreaptă invariabilă se mişcă astfe l , încît re, atun ci fiecare punct
A" să des crie trei sfere a le căror centr e O, O', O" sînt colinia
A',
re se mişcă pe u n plan.
al dreptei se mişcă pe o sferă, cu excepţ i a unuia ca
l a l că rui loc geomet ric îl căutăm ; N punctu l de p e dreapta rn.o-
Fie 1\11 punctu
ă a .•
1'11 Vom duce p a ra lel ele NP, NP', N P " la
bilă, sit u at l a unitate a de distanţ d e l
iv în P, P', P " dreptel e OM, O'M, O"M; se va
OA, O'A', O"A"pînă întîlne sc respect
e patru nu sînt în acelaşi p lan,
aplica puncte lor P, P', P", M, N, dintre care primel
baricen trice, cu a jutorul teorem ei
prima t eo r emă d e la nr. 611, exprim înd coordo natele
cum am proced at pentru exerc iţiul 875.
de la nr. 601, cu A , A ' , A" un raport an a 1·-
Punctu l care descrie un p lan este cel care formează
monic, ega l cu 0 "0/0"0 '.
dat de relaţia
În genera l, centrul sferei d escrise de punctu l JYI este
(OO'O" w) = (AA'A "M) .
li mită (ex. 696) a dou ă
1223. Cele două con uri avînd ca vîrf comun un punct ace l aşi pla n au a c eeaşi
secţ iunil e celor dou ă suprafe ţe printr- un
sfere şi ca ba ze respect ive
direcţ i e a secţ iu ni l or antipa ra lele.
văzute dintr-u n punct S
1224. Considerăm pe o sferă d a tă to ate cercuri le C care,
după cercuri , fără a avea plane le
dat în spaţiu, se pro i ectează pe un plan fix P,
paralel e cu P . fixă D.
. 1° Planele acestor cercuri trec printr- o dreaptă
ei drnpte D date (p lan ul P fiind fix) îi col'esp und e o infinit ate de
2° Invers, un
puncte S. Locul geomet ric a l acestor puncte .
geomet ric al vîrfuri lor co-
3° Fie C1 un cerc ortogon al la toate cercuri l e C . Locul
e cercuri le C.
n urilor car e trec prin C 1 ş i prin unul oarecar e dintr cul C, astfel încît să treacă
Facem ca cer cul C1 să varieze în ace l aş i timp cu cer
prin aces te dou ă cercuri . Locul geomet ri c a l p ar a lelei du se printr- un punct
un cil indru
dat la axa acestui ci lin dru. fixă S ş i tangentă la o a l tă
1225 . O sferă variabilă ~ este ortogona l ă la o sfe r ă
sferă fixă S 1 . .
într-un plan fix P, locul ge o-
'1° Dacă }:; este supusă condiţiei d e a avea centrul
metric a l punctu lui său de contac t cu S 1 este un cerc. P este tangen t la S, această
Locu l geomet ric a l centrul ui lui~ este o con i că. Dacă
punctu l de contac t a l lui S cu P. Cazul cînd P este tangen t la S
con i că are ca focar
pe un cerc de intersecţie al lu i S cu S 1 .
2° Se poate deter m in a, pe lini a centr elor sfer el or S şi S 1 un pun ct f , astfel ca

sfera 1: 0 , concentr i că cu I: ş i trecînd prin f, să fi e întotdea un a ta n ge n tă la o sfe r ă
f i xă D, avînd ace l aş i ce n t r u / 1 ca ş i sfera S 1 .
3° Dacă m este cen t rul lui 1: 0 , iar m' p u nctul s ău de contact cu D , m' descriind
u n cerc pe D, m rămîne într -u n p lan fix ş i d escrie o con i că. Să se discute această d in
u r mă, presu punînd că p lanu l cer cul ui se dep l asează paralel cu el însuş i .
1, Dacă p lanu l T, d u s perpendicular prin mij locu l lui f m', trece pr in Lr-un punct
0
fix q, l ocu l l ui m' este un cerc Yq· Dacă Q variază într-un plan fix, Yq r ămîne ortogona l
la un cer c fix pe de D . Caz ul cînd q descrie o dreaptă .
5° F ie c mijlocul lui // 1 . Locu l geometri c a l punct ulu i de intersecţ i e a l drepte lor cm
ş i fm' , dacă s fer a 1: 0 va ri ază, este u n pla n .
1226. O fiind u n p un ct fix din p lan , iar M un punct a rb i trar, ,d u cem b isectoarea
un ghi u lu i format d in OM cu o sem i dreaptă f i xă, care t r ece pr in O, şi face m să coresp undă
punctulu i M p unctu l J\!l.' obţinut, purtînd pe această bisectoare (într-un sens sau în
ce l ă lalt) o lungime OM' = Va . OM (a fiind o . lungime dată).
Să se demonstreze ur mătoare l e p r oprietăţi:
1° d acă 111' descrie ·o dreaptă, M descrie o parabo l ă ele focar O (se r educe printr-o
r ota ·ţie ş i printr -o omotetie la ex. 798).
2° dacă M descri e o dreaptă, M' descri e o hiperbolă echi l atera l ă ele centru O;
3° dacă 1VI descr ie su ccesiv do u ă curbe secante, M' descrie două ·curbe secan·Le sub
ace l aş i u n ghi ca ş i prim ele. Să se deducă de ac i exerciţiu l 1074.
1227. Printr-un p u nct fix O de pe un cer c, ducem raze para lel e cu două drepte
va r iabile, care pornesc dintr-u n p unct de terminat A d in p lan ş i sînt conju ga te în rapo rt
c u cercul. Dreapta car e un eşte înt r e ele pun ctel e u nde aceste raze ta ie di n nou cerc ul
t r ece (664) prin t r -un p u n.ct fix S. Poate acest pu nct S să fie i n fi n it? Ce l o-c geometri c
t r eb ui e să descr ie A pentr u ca să avem această s i t u a ·ţ i e?
1228. Dacă o fig u ră p l ană i nvariab il ă se m i şcă astfe l , încît două d intre pu ncte le
ei să descr ie drepte fixe, eli psele descr ise de d ifer i te le puncte au proprietatea cft dife -
renta d intre axele lor este con tan Lă.
' Să se găsească, pentru o poziţi e determ i nată a fig uri i mobi le, l oc ul geometric a l
un u i pu nct M, astfe l ca eli psa pe care o desc ri e să fi e as.e menea cu o e li psă dală sau
să a ib ă o axă para l e l ă cu o drea p trt dată.
Să se a fl e loc ul geometri c a l pun ctulu i M, astfe l ca u n foca r a l eli psei descr ise
să fie pe o dr eaptă d ată.
Să se a fl e l ocul geo m etri c a l focare l or el ipsei descrise, clacă M i a toate poz i ţ i i l e
pos ibile pe o dreaptă d ată (ex . 1226) .
1230. În m i şcarea cons iderată la nr. 740 - 743 şi la exerc i ţ iul 1228, se d eterm i nă
omo log ul D 0 al un ei drepte oa r ecare deter m inat e D , într-o f i gură fixă, ega l ă cu f igura
mo bi lă. Să se arate că D 0 este ta n ge n tă la un cerc fix .
(Se va lua întîi caz ul în care D t r ece p ri n punctu l O (nr. 743) .
Acest cerc este l ocul geometri c a l p u ncte lor f iguri i mob ile, care descriu elipse
tangen Le la D .
1231. Curb a L, pro i ec ţi a une i eli ce circ ulare pe un plan paralel cu axa ci li ndrului
de r otaţ i e căr ui a îi aparţin e, fi in d î n făş urată pe un cilindr u ele rotaţ i e C, a că rui razft este
jum ă t ate din cea car e ar tr ebui lu ată (ex. 819) p en tru a o tran sfor ma într-o c urb ă p l ană,
să se ar at e că n ou a c urb ă as t fe l o bţin .u t ă es t e secţ iun ea lui C pri n tr-u n anum i t co n d e
r ota ·ţ i e, avîn d ca axă o generatoa r e a lui C, sau încă, printr- o sfe ră a l căre i centru apar-
ţ in e perpendicu larei co b or îte d in vî r ful conu lui pe axa ci li ndru l ui.
1232. Locu l geometr ic a l p uncte lor de contact a le tangente lor d use, para le l cu
o direcţ ie dată D , la o serie de cercuri av înd aceeaş i axă r ad i cală (h ip e rb o l ă av î ncl doi
d iametri co nju ga ·ţi, unul du pă lini a cen trelor, ce l ă lalt d upă par a lela la . D , dusă priu
punctul d e i n tersecţ i e a l aces t ei linii cu axa r ad i ca l ă) .
1233._ D acă d o u ă dintre p u nct ele de i nte rsec ţi e a le unui ce r c cu o hi pe r bo l ă echi-
l ate r a l ă sînt di am etr a l op u se p e cer c, ce lela lte d ouă (dacă există) sîn t di a metra l op use
p e hi pe r bo l ă . T an genta în unul dint r e ele est e p e rpe nd ic ul ară pe diam etrul cerculu i
ca r e u neşte p e p ri me le dou ă . R eciproca .
1234. Lu ă m fi gura p o l ară rec ipr ocă a un ui t riu ngh i ABC în rap or t cu u n cer c
avînd cent rul în punctul O' , con sid er a t l a exe r c iţ iul 365 .
Să se arate că cercul circumscris lui ABC se transform ă ÎJ1tr-o e l ipsă avînd focarul
în O' ş i care este tangentă la laturi le noului tri ungh i A' B 'C' , polarul reciproc a l lui ABC,
în mij l oacele l or (e lipsa 1 m ax imă înscrisă în A' B'C'). .
1235 . Se dau două cercuri secante în A ş i în B şi se consideră conicele tangente
l a aceste cercuri şi car e , pe de altă parte, l e taie în A ş i în B.
1° .Aceste conice formează două serii, l inia care une şte ce le două puncte de con-
tact, trec înd, în fiecar e serie printr-un centru de as e mănar e a l cercurilor date.
2° Locu l geometric al centrelor conicelor din fiecar e serie es te un cerc, în ra po rt
cu care centrul de asemănar e corespunzător are ca polară p e A B .
3° Conicele uneia dintre seTii sînt h ip erbo la, ale căror as imptote trec respectiv
prin două puncte fixe (mijlo acele tangentelor comune la cercurile date) . Conicele celeli-
lalte serii sînt elipse, a i căror dia m etri conjugaţi ega l i (ex. 1073 ) vor trece, d e as em enea,
prin două puncte fixe. Axele conicelor din fiecare serie vor trece, şi ele, prin punct e fi xe.
În plus, to ate elipsele sînt asemenea, ca ş i hiperbo lelel). Unghiul ascuţit a l asimptotelor
un eia oarecare dintre aceste din urmă este jumătat e a suplem entu lui unghiu l ui format
de tangentele comu ne la cercurile d ate. '
Raportul de asemănare a două elipse sau a do u ă hip erbo l e d in aceeaşi ser ie este
rădăc ina pătrată a raportului dintre dist a nţe l e centrel or lor l a AB .
4° Conicele dintr-o aceeaşi serie ta ie o h iper b o lă echilateră a rb itrară, avînd p e A
şi pe B ca puncte ~ i am etra l opuse, în două puncte C şi D, coliniare cu u n centr u de ase-
mănare a l cercuri lor date (ex. 1137, 1233).
1236. Fiind date dou ă plan e seca nte P, Q, să se arate că fiecărui punct M din
spaţ iu îi coresp unde (p r in simetri e ob l ică) un punct M', astfe l că orice f i gură din P
are ca perspective pe Q, punctele NI şi M' f i ind luate resp ectiv ca puncte de vedere,
două fi guri ega le , însă d e sensuri contrare .
1237 .Un punct variabi l NI de pe o conică este unit cu două puncte fixe dat e A, B
de pe curbă. Care sînt drepte le p e care raz ele astfe l duse determin ă diviziuni în involuţi e?
1238 . Să se afle locul geometric a l punctel or de contact ale tangente l or, duse p a ra lel
cu o direcţie dată, la cerc ur ile b itangente l a o con i că dată C ş i avînd cen tre l e pe axa
foca lă. (Conica C fiind consid e r a tă ca secţiu n e p lană a unui con de rotaţie, l ocul geo-
metric căutat este secţ iu nea unui con cu baza c irc ul ară . )
Aceeaşi prob l emă, dacă cercuri le b itangente au centre le pe axa nefoca l ă. (Se
r edu ce, printr-o omografie, la ex . 1232, în vir t utea ex . 847, 2°) . ·
1239. Să se red u că ex erciţiul 907 (omogr afi e consid e rată ca produs a două invo-
luţ ii) la o comp u ner e de inversiuni.
1240. Se dă un triunghi T . Fie T' triunghiu l av înd ca vîrfur i proiecţii l e u n u i punct
M d in plan p e laturile l ui T.
1° Dacă A1 d escrie o dr ea ptă !::., laturile tr i un ghiu lui T' înfăşoară trei parabole P 1 ,
P 2 , Pa· _!\..ceste par abo l e sînt îns cris e în acelaşi ungh i. Se vor construi focarele ş i dir ec-
toarele lor . Cu m trebuie să fie !::., pentru ca aceste parabole să fie tangente între el e
într-un ace l aş i punct; pentru ca cele trei directoar e să fi e concurente? Să se afle locul
geometri c a l p u nctul ui ele concurenţă .
2° Dacă !::. se roteşte în juru l unui punct fi x K, d irectoare le celor tre i para ~ol e t;:ec prin
tre i p u ncte fixe I 1 , I 2 , Ia ; să se afle înfă ş urătoarea lui KI 1 , dacă K sau I 1 desene o dreaptă .
3° Pentru ce poziţii a le lui K cele tre i p u ncte I 1 , I 2 , Ia vor fi co l iniare? Să se
arate că această dreaptă trece atunci printr-un punct fix .
1241. 1° O fiin d un punct din planu l u n ui t r iu ngh i T, cercul care trece prin sime-
tricele lui O î n raport cu cele trei latur i este p unctul 0', construit cum s-a arătat la
exerc i ţi ul 197.
2~ Dacă O descrie o dreaptă !::., O' descrie o conică S. Să se discute n at ur a lui S
(e l ipsă, parabo l ă sau h iperbo l ă). C înd este !::. tangentă l a S?
3° Dacă t:. se dep l asează paralel cu ea însăşi, conica S v a avea ax.e le para lele cu
două d irecţii fixe. Locu l geometric a l centru lui acestei conice este o comcă S 1 . Locul
geometric a l centrulu i lui S 1 p entru d ifer ite le dir ecţ ii pe care le poate lua Â . (Se va
o b serva că S t rece prin p atr u puncte fixe) .
1) Totuş i , acea s tă par te a enunţu l u i n u este în întregime adevă r ată dec ît dacă
cons i derăm ca asemenea între ele două h i perb ol e d intre care u na este a semenea cu
conj ugata celeila lte (730 bis).
Puncte le O, ~' sînt în r e laţia d e la nr. 779 în raport cu fascicul ul d e hiperbo le

0
. t,
ech ;l ~_ tere car e trec prm centrele cercurilor în scr ise · (sau ex în scrise) l ui T.
5" Printr-un punct P' a l co ni ce i S, facem să treacă , în afară de dreapta care uneste
pc. P' c~ co.respondentu l să u P, alte dou ă dr epte, trecînd fi ecare printr-un punct M' a l
lui ~ .ş 1 prm corespondentul său M'. Să se arate că aceste două dr epte sînt co njugate
a rm omc în r apo rt c u ce l e care unesc pe C ' cu punctele de intersecţie ale lui ~ cu S.
D acă unim p e P cu un pu nct variabil M de p e ~, dreapta PM întîlnind din nou
p e S într-un punct N , atunc.i dreapta care un eşte acest punct N cu punctul iVI', cores -
pondentul Im M, trece prmtr-un p u nc t fi x .
6° P r esupun em că ~ tr ece prin centrul w a l unui cerc înscris în T. Să se afle
atunc i înfăşurătoa r ea lui MM' , d acă M variază pe ~. (Se va demon stra, d e exemp lu ,
aruncînd u-1 p e ~ la infinit prihtr-o per s pectiv ă , că a ceas tă dr ea pt ă determină pe S
două diviziuni omografice .)
Să se deducă de aic i (ex. 11 26) . că centrele celorla lte tre i cercuri înscrise lui T si
punctele de in tersecţie ale diagonalelor patrulaterului comp let avînd ca la tur i T si 6.
sînt şase puncte d e pe aceeaşi con i că . '
(Fapte analoge privind inte rsecţ i a a două co ni ce arbitrare).
1241 bis . Dacă o c urbă convexă are proprietatea că or i cărei dir eC"ţ ii îi coresp und e o
dreaptă (dia m etrn conjugat) care taie în două părţi ega le f iecare dintre coa r de le parale le
cu această dir ecţie, efl este o conică. Se va demonstra succesiv că .
1° dacă un trapez este înscris în curbă, ari ile cuprinse între fiecare l a tur ă nepara-
l e lă ş i arcu l corespunzător al curbei sînt ega le; 2° putem înscr ie în cur bă o infinitate
de hexagoane, ale căror laturi opuse să fi e paralele; 3° dia m etrii trec toţi printr-un acelaşi
punct sau sînt para l eli; li. în p r imul caz, direcţia f i ecă rui diametr u şi dir e cţia conju ga t ă
0
sînt r aze omoloage într-o aceeas i involutie .

1242. I<'iind d a te o p arabo l i P ş i un 'cerc C bitangent (724), parabola P ', avînd
ca focar un punct f a l lui C ş i coard a de contact D ca directo a r e , taie p e P în d o u ă
puncte s ituat e pe tangenta în f l a C . Reciproca, plecînd d e la o p a rabolă P' şi luînd
pentru P o p ar a bol ă care trece prin extrem it ăţ il e unei coarde focale .
1242 bis .D acă , p e n orm a la într-un punct a al unei conice , luăm în ext eriorul curbei
un punct arbitrar µ, din care ducem la aceasta tangentele µ ~, µy , normala, pre lung i tă în
i nterior, îm parte în dou ă părţi ega le unghiul celor dou ă coarde de a~, ay.
1243. Dacă un poligon cu n laturi 1 ) înscri s în e lip să are perimetrul maxim , laturile
sale .sî nt tange n te la o aceea şi e li psă omofocală cu prima.
Pentru n = 4, vîrfurile poligonului sînt puncte d e contact a le tangentelor car e
formează între ele un dreptungh i. (Se reduce , p r in polare r ec ipro ce , la ex. 281, 282 .)
2
Reciproc, puncte le de contact a le laturilor unui dreptunghi circumscris arbitrar ) sînt
vîrfurile unui p a trul ate r avîn d perimetrul maxim, care este du,blul dia metrulu i cer cul ui
ortoptic. ·
1244. În exerciţ iul 11 17 bis putem ( d acă exce n t ri c itatea conicei date A es t e cuprinsă
în tre li m ite convenabi le) dispune după voie d e m ă rimea unghiului constant, astfe l în cît
conica C, obţinută ca loc geometric să a ib ă centrul în focarul F', distinct d e ce l în jurul
cărui a rotim unghiul.
Să se a rate că, P, R fiind două puncte diametra l opuse pe conica C astfel d eter-
minată ( şi numai în ac est caz), patrulaterul PQRS, format la exerc iţiul 836 se bucur ă
de toate propr i etăţi l e considerate la exe rciţiil e 781, 782.
Se va remarca întîi că, dacă punctele P, Q de pe aceeaşi con i că C, cor es punzînd une i
valori oar ecare a unghiu lui constant, sînt simetrice în raport cu F', aceasta se poate
prod uce
a) fi e pentru că sî nt simetrice în raport cu axa fo ca lă a conicii date ; b) fie
p entru că con ica C are ca centru pe F' .
Se va arăta, pe de altă parte (luîn d s imetr ic ele lui F' în• i·ap ort cu cele patru laturi
ale patrulater ului ), că dacă P , R sînt s imetri ce în raport cu F', un gh iurile din aceste
puncte sînt ega l e sau sup lementare . În unul dint r e aceste cazuri - primul, d acă conica
1)Este vo rba despre poligoane propriu-zise, care mărgin esc o porţiune de p lan .
2)Vedem că ex i s t ă o infinitate d e poligoane avînd p erimetru l maxim. Aceasta
a r e loc şi dacă n este oarecare (com p ară cu ex . 331, precum şi, mai departe , cu
ex. 1 246 bis, 9°) .
PROBLEME DIVERSE
525
dată es Le o e lip să, că patrulat erul PQRS este convex, şi cuprinde elipsa
să u -
în interioru l
este ipoteza a) care se realizează .
În al doil ea caz, teorema este demonstrată.
Ce le două vîrturi Q, S sînt, de a semenea , diametra l opuse pe
centru F. Locul geometri c a l punctulu i · de inter secţ ie a l diagon o conică ana l ogă de
a lelor P R, QS. (Se
va ap l ica ex. 1119 bis.) Locul geometr ic a l centrulu i cerculu
i circ umscris (ex. 836)
patru later ului.
1245. M este un punct de pe o e l ipsă E de centr u O şi de axe 2a, 2b;
mitatea unei lun gimi purtate pe norma la. în M şi ega l ă cu diametru R (741 ) extre-
l conjugat lui OM_
1° Să se arate că sem id iametrul elipsei, orientat după OR, corespun
cului omografi c paralel cu RM, adică este ega l cu ab/RM. de razei cer-
2° Să se deducă de aic i că fiecare punct a l ce rcului r, ele centru
(sau al ce rcului de centru O şi de rază . a-b), este centrul unui
O ş i de rază a + b·
cerc tan gent la elipsă„
ş i care admite, în afară ele aceasLa, do u ă tangente
comune cu această curbă, paralele
îu tre ele.
1245 bis. Notaţ ii le fiind ace lea ş i ca în exerc i ţiu l preceden t:
1° dacă R ş i R' sînt două puncte ale cercului r, corespun zînd la
două puncte M
şi M' de pc e lip să, iar tangenta în 1 11 trece prin R ', tangenta în j\;f' va trece prin R.
(Se va arăta că puncte le M, 111', R, R ' sînt pe ace l aşi cerc avînd
trul <l e rotaţie w a două poziţii ale dreptei mobile) . centrul în cen-
2° Cc relaţie există între unghiul norma lel or MR, M'R' în !YI
ş i în M', pe ele~
parte, si unghiul dreptelo r OR, OR', p e ele a ltă parte?
3b Una dintre normalel e 1\1R , l\1'R' si simetric a celeilalt e în raport
cu centrul O
se taie pe cercu l I'', de centru O şi de ra~ă n-b.
4° Una dintre tangente le MR', M'R şi simetric a celei la l te în
rapo rt cu centrul
se taie pe cercu l r.
5° Să ducem clin R tangente le RM', R 111 la e lip să. Fie N, P
1 simetrice le punc-
te l or 111', M~ în raport cu centrul. Tange ntel eînM, N, P formează
un t riunghi circumsc ris:
eli psei, înscris în cercu l r şi a l e căru i înălţimi sînt normale la
e lip să (p iciorul f i ecă r e ia
dintr e ele fiind s imetr ic, în raport cu O, cu punctu l de contact
a l laturii coresp u nză
toare); lo cul geome tric a l punctelo r de concu t enţă al acestor înă
lţimi este I''.
6° Dreptele RJ\!I', l\1'M , OR form ea ză un triungh i isc. scol. Bisectoa
r ea unghiu-
lui ORJ\1 esLe ac eeaş i cu bisectoa rea unghiulu i fo rm at de tan1;~1~te
l e. RM', RM~.
Există o parabolă avînd axa paralelă cu OR, focarul
în J\II şi bitangentă la elipsă
în M', M~;
cercu l ortogona l la I' , descris prin R, R' „ trece prin intersecţ
i a <lrept;el or-
M R', M'R;
M ~R' se vede <lin R su b un unghi drept.
7° Drea pta RR' înfăşoară o e l ipsă E', omofoca lă cu prima (de
şi 2 Vb2 2ab). Dacă ducem l?rin punctul R ' o nouă tangentă
axe 2 Va2 +2ab
la E'' care taie p c r
într-un nou punct, clucîncl clrn acesta o tangentă la E ' etc ., conLm·u
l
închide într-un h exago n circumsc ris lui E'. Suma pătrat e l or laturilor astfe l format se
cs Le constantă. Să se J: a lcu leze această sumă, în funcţ i e d e a, aces tui h exagon
b.
8° Avem 2(a -k.) · MM'= RR' 2 •
9° Dreapta JVIJ\!I' înfăşoară o nouă elipsă e' (figură omograf icii
de dreapta care un eşte între ele punctele cercului omograf ic corespun c u e lip sa înfăşurată
zătoare lui 111, M').
A.ceas. tă elipsă este ele asemene a omofoca lă cu elip sa <lată (axe le ei sînt ~ Va +
2 2ab·
şi a 2b
+ b V
b2 + 2ab). Punctele 111, J\!I', 1Vl 1 şi sime tri ce le lor în raport cu
a+b
centr ul sînt .
vîrfur ilc unui hexagon 1 ) H, circumsc ris lui e', a l cărui p erim
e tru este constant ŞL
egal cu
a2 ab+ b~ +
t, - - - - - -
a. + b.
1) Acest hexagon H este hexagon ul înscris, de perimetr u maxim

(ex . 124li.).
526 PROBLEM!! DIVERS!!
bis, 5° şi 6° .
1246. Reciproc ele de la exerciţiu l 1245, 2° şi de la exerc iţiu l 1 245
centr ul unui cerc tangent în a la E şi care admite cu E două
. -1° Dacă A este
a l u nei parabo le bitan-
tan gente comune paralele între el e, A este polul de contact cu E
gente, avînd focaru l în a, şi reciproc. (Se va fo l osi ex. 1186) . ţii preceden te
A se află pe unul dintre cele două cercuri r, I'' d in cele două exerc i
l de poziţii posibile
(se va compara , pentru o direcţie dată arbitrară a l ui OA, număru
ale lui A cu acela a l poziţii l or lui a, conform ex. 1186). în raport
2° Dacă triunghi urile ABC, A' B 'C' , circumsc rise el ipsei E şi simetricele la E în
ei O au propriet atea că înălţimil e fiecăreia dintre ele sînt norma
cu centrul
cel ui la l t, atunci fie -
punctele de contact a, ~, Y, a', W, y' ale laturilor corespunzătoare
care dintr e vîrfuri le A, „ . satisface conditiil e de la 1°.
centru cc figul'a
(Se va transform a prin polare recip~·oce în raport cu un cerc de
formată de ce le două normale Aa, B'~' şi de ce
le _patru tangente A~', B'a, Ay', B'y,
din ex. 1204 bis, 3°).
aceste două din urmă paralele între ele; revenim astfe l la figura
1246 bis. Altă d emo nstraţie pe11tru exerciţiu l 1246, 2° . Se va constata succes iv că
comun pe cel a
1° cercurile circumsc rise celor două triunghi uri trebuie să aibă ca centru
felul lui OA este para-
elipsei (co nsecinţă a ex. 12Lr2 bis ş i a faptului că fiecare rază de
lelă cu coarda corespunzătoare care un eşte punctele
de contact ~ ', y) ; 2° segment ele de
normală Aa, B~, Cy sînt proporţi on a le cu semidiam etrii perpendi culari (cf. ex . 1052);
3° raportul d e proporţio nalitate k are, în mod necesar, valoarea ±1, care dă pentru A
unul dintre punctele R, 1 R din fig. 392 ş i din ex. 1066, pentru B' unul dintre punctele
S', S~ (revine la a spune că pentru Aa =f=. B'~' (cf.. ex . 1072 bis), proprietăţile 1°
analoge
ează transpor -
şi 2° sînt incompa tibile, cu excepţia cazului k ==
±'l, ceea ce se demonstr
tînd triunghi ul OS' S~ astfel, încît latura OS' să coincid ă cu egala ei OR) .
dau o co nică S şi dou ă puncte a, b din planul ei. Să se arate că conicele
1247. Se
două tangente duse din a
bitan gente la S, tangente la ab şi avîncl propriet atea că celelalte
inters ectează pe S, form ează două serii distincte , locul
şi din b la fiecare dintre ele se
o conică ce trece prin a
geometri c al polului d e contact fiind, pentru fiecare dintre serii,
şi prin b. (Se va găs i coarda contacte lor, construi
nd două poziţii ale punctulu i i de la
exerciţiul 920, care descriu r es p ectiv po lare l e punctelo
r a ş i b).
l e 920, 1132, 1192-11 93, vom
Făcînd să intervină r ezultatel e de la exerciţii
raţiona presupun înd că a şi b sînt reale, ca şi punctele
a, ~ în ·c are dr eapta ab taie
luăm a şi b puncte imaginar e convena bile (punctele
pe S. În cazul contrar, dacă p entru
ciclice de la ex . 1147), ajungem la exerc iţiul 1187. pe aceste
1248. Se dau două drepte OA, OB şi două puncte A, B , situate respectiv l ca MN
M, N, astfe
drepte, şi considerăm secantele D, care taie dreptele în două puncte
să fie suma sau difer e nţa segmente l or AM, BM.
Să se afle dr eptele D care trec printr-un singur punct
P. Să se distingă (după pozi-
suma segmente lor AM şi BN, sau cu diferenţa lor .
ţiile lu} P) da că MN este egal cu
Infăşurătoarea cercului circumsc ris triunghi u lui OMN
. Locul geometri c al cen-
trului acestui cerc.
înfăşurătoar ea lui D. Punctele M şi N descriu pe
.OA şi pe OB r es pectiv d ivi-
.
ziuni omogr afice.
de inver siune O,
Notînd cu M' ş i cu N' inversel e punctelo r M şi N faţă de polul
A şi B fiind înlocuite
dreapta M' N' se hucură ele aceeaşi propriet ate ca şi MN, puncte le
prin altel"e A', B ' , a lese în mod convena bil.
şi semn) FM,
1248 bis . Difer enţa dintre inver se le segment elor (luate în măr i me
trece prin acest
FM', determin ate de o conică, pomind dintr-un focar, p e o coardă care
focar, este constantă (se trece la fig ura pol ară r ec iprocă).
Care este valoarea acestei constant e? lungimil or coar-
Conform teorem ei lui Newton (ex. 1089, 1090), rezu l tă că suma
cu direcţii conjugat e este constant ă. Suma inverse lor coardelo r fo-
delor focale p ara lele
ea constimt ă.
cale p erpendic u lare este de asem en
Proprietăţile conurilor cu bază circulară
1249. Într-un con cu baza circu lară: drepte care

după două
1° un plan tangent mobil taie două plane tangente fixe
se văd dintr-o foca l ă sub un d iedru d e mărime constantă;
2° di edrul format de două p l ane tangent e arbitrare are ace l aşi p lan bisecto r ca şi
diedrul de aceeaş i muchie ş i ale cărui feţe trec prin cele două foca le;
3° două puncte fi xe se iau pe ce le două focale; produsul distanţ e lor dintre aceste
puncte ş i un plan tangent arbitrar este constant;
4° ce l e p atru p lan e care trec prin două ge n er atoare oarecare a le conului şi prin
cele două focale sînt tangente la un ace l aşi coh de rotaţie.
Să se deducă de aic i teorema lui Chasles (942).
1250. Reciproca t eoremei lui Chas les . Locu l geometric al dreptelor duse printr-un
punct di;tt ş i care formează cu dou ă drepte date unghiuri avînd o . s um ă sau o d i ferenţă
dată este un con cu baza c ircul a r ă, pentru care aceste drepte sînt focale.
1251. Fiind dat un con cu bază c ircu l ară, să se arate că nu putem să-i înscriem
nici un triedru tridreptunghic sau că putem să-i înscriem o infinitate (ex. 513 şi
ex. 238 bis). Condiţia p e!1tru ca să avem a l doilea caz.
1252. În orice con cu baza circulară, int e r secţii l e a două plane tangente oarecare
cu cele două plan e ciclice sînt patru generato are a l e unui acela ş i con de rot aţ i e avînd
ca axă perpendiculara pe p lanul gen eratoarelor d e contact ale planelor tangente consi-
derate. Să se deducă de aici teorema de la nr. 941.
1253. În ori ce con cu b aza circulară, produsul dintre distanţele unui punct arbi-
trar de pe s upr afaţă l a ce le două plane ciclice duse prin vîrful conului, paralel la cele
dou ă serii de secţi u n i circulare, este într-un raport constant cu pătratul distanţei ace-
lui aşi punct la vîrf.
Reciproc, locul geometric al punctelor avînd proprietatea că produsul dintre
distanţ e l e lor (luate în mărime ş i · semn) la două plane se găseşte într-un raport con-
stant cu pătratul distanţel o r lor la un punct fix al dreptei d e intersecţie a acestor plane
este un con cu baza c ir c ulară (rev in e la ex . 927).
1253 bis. Un plan tangent determină cu cele dou ă plane ciclice, pe o sfe'r ă descrisă
din vîrful conului ca centru un triunghi sferic de arie constantă. '
Invers, dacă un cerc mare de pe o sferă formează cu două cercuri mari fixe un
triunghi sferic de arie consta nt ă, planul să u înfăşoară un con cu baza circulară.
1254. Fiind dat un con cu baza circulară, nu-i putem circumscrie nici un triedru
tridreptunghic, sau putem să- i circumscri em o infinitate. (Se reduce la ex. 1253, tre -
cînd la conul suplementar).
1255 . Într-un cerc dat, considerăm toate coarde le care se văd sub un unghi drept
printr-un punct dat· în spaţiu. Locul geometric al mij l oace lor ace's tor coarde şi al po l ilor
lor în r aport cu cercul. înfăşurarea acestor coarde;
Locul geometric al centre lor hip erbolelor echi latere care se pot trasa pe un con
cu baza circ ul a r ă dat.
1256. Un cerc imaginar C (ex. 987) poa.t e servi ca baz ă unui con avînd ca vîrf un
punct r eal dat S. Prin d e finiţie, relaţiile un or puncte r ea le M cu acest con vor fi ce le
pe care le vor avea cu cercul C urmel e dr eptelor Sl\!l pe planul P a l lui C.
Ca atare, cercurile de inters ecţ i e a le diferitelor plane P cu sfera-punct S vor
aparţine unui ace la ş i con (cf. ex . 988). Acest con, care coincide cu sfera-p unct, se nu-
m eşte conul izotrop de v îrf S.
E l este locu l geome tri c al dreptelor izotrop e (ex. 1150) ale diferitelor plane care trec
prin S (a dică, într-un astf.el de plan, punctele conjugate în raport cu dreptele izotrope sînt
aceleaşi ca şi punctele conjugate în raport cu conul izotrop) .
1257. Dacă două conuri de ace l aşi vîrf avînd ca b aze două cercuri din acelaşi plan
au aceeaşi d ir ecţie a secţiunilor ant ipara lele (conuri omociclice), un plan oarecare dus
din vîrful lor le taie d up ă d ouă ungh iuri avînd aceleaşi bisectoare.
1258. Planele polare în raport cu o sferă fixă ale puncte lor de pe o conică sînt
planele tangente la un con de ordinul al doilea .
R eciproc, polii planelor tangente la u n con de ordinul al doilea au ca loc geo-
metric o conică .
Tangentele la conică sînt reciprocele generatoarelor conu l ui.
(Conul şi conica se .numesc polare reciproce) .
Dacă conica cons i derată este un cerc, o focală a eo nului va trece prin centrul
sferei directoare.
1259 . Două conuri de ordinu l al doilea avînd aceeaşi secţiune plană se int ersectea ză,
în afară de aceasta, după o a doua conică .
34*
(Dacă I este punctul und e dreapta care un eşte vîrfuril e S', S' a le celor două
conuri întîln eşte planul prime i con ice, atunc i pla nul ce lei de-a doua este d et ermina t
d e polara punctului I în raport cu secţi un ea plană cunoscută ş i de conj u gatu l a r mo nic
al lui I în r a port cu SS'). I
1260. lnter sec \:ia a două conuri de ordinu l a l doilea avînd d o u ă plane tangente
comune es t e form ată (clacă exis t ă) din două sec ţiuni p lane.
S, S' fiind vîrf urile ce lor două conuri T, T' punctele l or ele conta ct (fiecare dintre
ac es tea fiind punctul el e contact a . două generat oare de contact cu un plan tangent
comu n ,) d acă vom duce prin TT ' un plan caro să taie cele două supra f eţe după două
conice bi tangente, TT' fii nd coarda ş i un punct I situat p e SS' f ii nd pol de contact, pla-
n ele secţiun il or comune vor trece prin TT ' ş i vo t' d et er mina cu 1, S, S' rapo a rte ana rmo-
ni ce respe c tiv ega lo cu ce le dou ă rapoarte d e omologi e (ex. 1146 ) a l e celor două conice.
1261. Să se d emonstreze dir ect pr opoz iţi a (ex . 986) c[t d o uă con uri circumscrise
a ce l e i aşi sfere se int ersec t ează el upă două cur h e pla n e .
(Vom duce, pr in ce le două vîrfuri S , S ' un plan variabil. Cele p a tru generatoare
conţinute în acest pla n formează un patru late r , ale cărui diagona le vor tăia pe SS' în două
puncte fixe, în timp ce punctu l de int e rsecţ i e al acestor dia gona le des crie o dreaptă.)
1262. D acă un co n ele ordinul a l d oil ea es t e bitangent la o sferă, int ersecţia ce lor
dou ă s upr afeţe este formată (clacă ex i s tă ) clin două cer curi .
S e va arăta că conica po l a ră r ec iprn că (ex . 1258) a co nului este de asemenea
bitan gentă la s f e r ă , cele două puncte d e co ntac t f iind, în mod nec esa r ( d acă sfera ş i
conul sînt seca n te), simetr ice în raport cu axa foca l ă a con icei; după aceea, pro poziţia
de d emonstr at nu mai este di st i nc t ă d e exel'C i ţ i u l 1 203 bis.
Proprietăţi simple ale cuadricelor

Se numeşte sitpra.f aţă de ordinu.l al doilea sa u cu.adrică o s uprafaţ ă avînd pro-
prieta t ea că secţiunea ei pr intr-un plan arb i trar (dacă aceasta ex i stă) es t e o con i că
(care poate să se r educă la două drepte sa u la un punct) .
Evident , un co n d e ordinu l a l doil ea este un t ip particular de cua dri că.
1263 . Să se arate că figura omogr af i că (ex . 897) a un ei sfere este o suprafaţă de
ordinul a l doilea .
;'\1ai genera l , ori ce fi g ură omograf i că a un ei cuadr ice es t e o c uadri că .
1264. A fiind un punct nesituat pe o cuadr i că, loc ul geometr ic a l pun ctel or co n-
jugate armonic cu A, în raport c u segmente le d e t ermin ate d e cuadrică p c div erse secante
dus e din A este un pla n (num it planul polar a l lui A în r a port cu cuadrica) sau o
porţi une de plan (se r edu ce la t eo r ema corespunzătoare r eferitoare la conice, în virtute a
nr. 321). Dacă punctul B se afl ă în pla nul pola r a l lui A, at un ci invers, A se află în:
1
planul p olar a l lu i B (puncte conj ugate în raport c u cuadrica ) ) .
Planele po la r e a le difer itelor puncte dintr-un plan P tr ec toate printr -un ace laşi
punc L2 ) a l cfaru i pla n pola r es te P .
Plane l e polaro ale diferjtelor puncte de p e o dreaptă D tr ec toate printr-o aceeaşi
dr eaptă D' (reci proca primei), care este ş i locu l geometric al polilor lui Din raport cu
secţ iunil e s up rafeţe i prin diferite plane care se pot duc e prin D , as tfe l c ă r e l aţ ia di nt re
cele dou ă drepte es t e r ec i procă .
P lan ul polar a l lu i A trece 1° prin p un c tul d e con tact al oric ă r e i tangente duse
prin punctul A la s upr afaţă, 2° prin dou ă punc te d e co n cu r e nţ ă a le laturilor opuse în
orice patruunghi în scri s în c uadri că şi av înd propri e tatea că al treilea punct d e concu-
r e nţă es Le A .
R eci prnc, dac ă planul polar a l lui A trece printr-un pun ct Bal cu a dricii , AB es t e
tan ge ntă în B la s upr a f a ţă" ), cu · excep ·ţia caz ului în care aceasta este un con de vîrf B
(un cilindrn , dacă B este la infinit ).
) Ev id ent , dacă AB int e rsec tează s upr afaţa în două pun cte . I-'e ntru a avea o
1
d emonstraţi e valabilă în t oate caz urile , se va r educ e problema, printr-o secţ iun e plană
convenabilă, la teorema coresp un zătoa r e p entru co ni ce (768).
) Dacă suprafaţa este un co n ş i P trece prin vîrf , planele co n siderate a u toate O·
2
dreaptă com ună .

3 ) Se va studia int e rs ecţ ia lui AB cu suprafaţa, tăind-o p e ac easta prin diverse
plane care se pot duc e prin AB.

PROB LEME DIVERSE 529
1265 . Lo cul ge om etric a l t a n gentelor d use la o cu a dri că într-un p unct A a l a ces-.

t eia es t e (cu exce pţ i a caz u l ui în care cua drica ' est e u n con d e vîrf A) un p lan, num it
plan tan gen t în A ş i car e t r ebuie co n sid er a t ca p l an po lar a l lu i A .
1266. Locu l geo m etri c a l t a n gent elor du se la o c uadri că printr-u n p u nct dat A,
n es itu a t pe suprafaţ ă , es te un con (un cil indr u , dac rt A es te la inf in it) d e ordinul
a l do i lea .
Pla n el e ta n gent e du se prin A la s upr a faţ ă înf ăş o a r ă a ce l aş i con (conu l circum-
scris) s upr afeţe i .
1267 . (Caz p a rti cul ar a l ce l or p r ece dent e) . Lo cu l geo m etr ic a l mi .i Joa ce lor coarde l or
u n ei cuadric e, pa r a lele cu o dr ea pt ă dată , es t e un p lan (numit [1 lan dia metra l) sau o
porţiun e d e p la n. Pla nu l di a m etr a l est e locu l geo m etr ic a l di a m etri lor c onju g aţi d irecţi e i
d at.e în d ife rite le .co ni ce ca r e sînt secţ iuni a l e s upr afe ţ e i p rin t oa t e p la n ele p a ra lele cu
această dir ec ţi e.
Lo cu l geo m etri c a l cen t r elor sec ţiuni l o r s upr a fe ţe i ( cl a c ă e:x. i s t ă ) prin p lan parale le
într e ele est e o dr ea p tă (di ametru l conjugat a l cl i1 · ec ţ. i e i aces tor p la n e) .
D acă p olu l planu l ui de l a in finit es te la d i sta nţ ă fini tă, el es t e cen tr u a l sup r a-
f eţe i , ad i că ori ce c urb ă care tr ece prin acest pun ct a r e ca mi jloc aces t punct.
1268 . Să se a r ate, cu a jutorul exe 1· c iţiu l u i 1267 ş i a l exe r c iţ iu l ui 1051 , că s e cţi u ni l e
a ce l e_ia~ i cu a clri ce cu p la n e p a r a l ele s în t omotetice sau (730) omotet ice genera liz a t e .
(I n particular , da că o sec ţ i un e p la n ă a un ei c uadri ce est e un cer c , to a 1e secţ i u
nil e pr in p lan e p ara lel e cu primul s înt el e asem en ea circu la r e) .
1269. T oate dr eptele D car e întîln esc trei dr ep te d ate, aceste a n efiind două c îte
dou ă în a c e l aş i p la n , întî ln esc o infin i tate d e a lte drepte fix e , ia r r a portu l anarmon ic
d et ermin a t d e patru dintr e a cest e dr epte fi xe es t e ac e l a ş i , oricare a r fi D.
D a c ă dreptele da t e nu sîn t p a r a lele la un ac e l aş i p lan, s u pr afa ţa ge n erată d e D
se n um eş t e hiperboloid cu o p î n ză. .
Da că dr ep te le d ate s înt p a r a l ele cu un ace la ş i p lan, dr ea pta D este ş 1 ea par a l e l ă
c u un plan fix (ex . lx33 ). S up rafa ţ. a se num eş t e atunci parabo loid hiperbo lic.
U n h ip erbo loid cu o pîn ză sa u u n para b oloid h ip erbo li c au două s istem e de gen e-
r atoar e r ecti lini i .
În a mb ele caz uri, p la n ele du se prin ·n , ş i r esp ectiv , prin d o uă oar eca r e d intr e
dr eptel e d a t e ge n e r e a ză fasc icul e om og ra fice. Să se d e du că d e ac i că parabo loid ul h ip er -
boli c ş i h ip erb oloidu l c u o pîn ză s înt su p r afe ţe de or d inu l a l doi lea .
R ecipro c, l oc u l geo m etri c a l dr eptei d e int e r sec ţi e a dou ă p la n e care se' r otesc în
juru l un or dr epte fi xe , d esc riind fasc icu le om ograf ice, es te un p la n, un con, un ci l indru,
un hip erb ol oid cu o p în ză sa u un p a ra b o loid hip erbo l ic .
1270 . L ocul geomet ri c a l mu chiil or di ecl r elor drepte a le c ă ror feţ e trec respectiv
p r in do u ă dr epte d ate es t e un h ip erb ol oid cu o pînză ( compar ă cu ex. 462 ).
Loc ul geometri c a l p un ct elor ega l d e părt ate el e d o u ă dr epte d at e în spaţiu (ex. 454)
est e un p a r a boloid h ip erbo li c, ca ş i loc ul geom etri c a l p un cte lor p entru car e difer e nţa
pă tr ate l o r di s tanţe l o r lor la d o u ă d r ep t e da t e es t e co n s t ant ă (ex. 519) .
1271. Ce sîn t dr ep t el e D el e la e x e r c iţiu l 1 269 , da că d o u ă di ntr e dr eptele date sîn t
în ace l aş i p la n ? (c omp a r ă cu ex . 423 ).
1272 . Ori ce p lan P ca r e t r ece pr in t r-o ge n er a t oa r e r ec ti l inie D a unui parabo loid
hi perboli c sau a unui hi pe rb ol oid cu o p î n ză co n ţ in e, d e asemen ea, o gen er a toa r e /1 a
s is t em ulu i op u s . Î n pu nc tu l de i n t er secţ i e a l lui D c u 11 , acest p la n este (ex . 1265) tan gent
l a s u prafa ţ ă (co n sec i ffţă ime di at a cl e l'ini ţ i e i ) . P oz iţ i a pla nului ta n gent es t e d eci (contrar
cel or ce a u l oc în caz ul conului ş i a l ci lindrnlu i) v ari a b il ă în lun gu l unei ge ner atoare,
d acă p un ctul d e contact se d ep l asează pe acea t ă gen eratoa r e . F asc ic ulu l d escri s d e p lanul
tan gen t car e se r o t eşte în j urui lui D este om og raf ic c u diviziun ea d e s c ri s ă p e D d e
punctul d e cont act .
Ori ce p la n t a n gen t l a un hip er b o loid c u o pî n z ă sau la un parabo l oid h iperbo li c
tai e s upr a faţ a după d o u ă dr ep te .
1273. Să se d e du că din exe r ci-ţ iu l 127 2 o a doua s oluţ i e a exe1· c iţiu l ui 1266. (Se va
a r ă ta că secţ iuni l e acestor pla n e cu un p la n d e termin at , car e nu t r ece prin A, înfoşo a ră
o co ni că . )
1274 . Locu l ge om e tr ic al pun ct elor p en tru care raportu l dintre distanţ e l e lor l a
dou ă d r epte date D 1 , D 2 (ex. 727 ) es t e ega l c u un num ilr dat k es t e un hip erb olo id cu o
pîn ză (sa u un p a r a boloid hip erb o li c, p entru k = 1) .
(Dacă ducem cele două plane, paralele fiecare cu dou ă drepte date şi care împart
perpendiculara lor comun ă într-un raport ega l cu + k, punctel e de pe cercurile C 1 sau C 2
(ex. 7 27) situate în aceste plane descriu patru drepte fixe, dintre care două perpendiculare
pe planul lui C1 ş i două perpendiculare pe planul lui C'2 • Locul geometri c căutat nu este
a ltul decît locul geometri c a l muchiilor diedrelor drepte ale că r or feţe trec prin două
dintre cele patru drepte considerate).
Invers, orice hiperboloid cu o pînză în care există gene ratoar e perpendicu lare
cu p l anele secţiuni l or circu lare poate fi considerat, într-o infinitate de moduri, ca
l oc geometric a l puncte lor pentru care raportul distanţe l or la dou ă drepte fixe este
constant .
1275. Două cercuri sînt situate în p l_ane para lele. Unim punctel e M, JYJ' de pe aceste
cercuri, astfel ca razele cu extremitat ea în ele să formeze un unghi constant. Să se arate că
1° dreptele astfe l duse sînt generatoarel e unui hip erbo lid cu o pînză, generatoarele
celui de a l doilea sistem fiind drepte le ana loge, care se obţin schimbînd sensul unghiului
constant;
2° oric_e plan paralel cu planele cercuri lor date taie suprafaţa după un cerc .
1276. In particular, suprafa ţa strîmbă de rotaţie (ex. 1031, v. fig. t,37) este un
hiperboloid cu o pînză.
1276 bis. Invers, suprafaţa generată de o hip e rbolă care se roteşte în jurul unei axe
netransverse este o suprafaţă de rotaţie strîmbă. Ea este int ersectată după două drepte de
planul ei tangent într- un vîrf al hiperbolei me r idiane (se va fo l osi ex . 788. A se vedea o
altă demonstraţie la ex. 1283). ·
1277. Să se deduc[1 din exerc i ţiu l '1275 şi din exerciţiul 1273, că, fiind date două
cercuri în ace l aşi plan, d reapta obi in ută, d u cînd în aceste două cercuri respectiv două
raze care formează un unghi constant dat ·şi unind extrem ităţile acesto r raze, înfăşoară o
conică fixă.
În cazul cînd unghiul dat este drept, să se d emonstreze ace laşi fapt, şi, în afară
d e aceas.ta, să se afle focare le conicii, ut ilizînd exerc i ţiul 826 sau exerc iţiul 877 , după
cum ce le două cercuri date sînt sau nu ega le.
1278 . Exerciţiul 1 275 se extinde 1° la două elipse omotetice E, E', situate în
plane para lele , punctele M, M' avînd proprietatea că. d iametrii cu extr em itatea în ele
au directii con jugate (se va fo losi ex. 1086);
2° La două hiperbole omotetice H, H', puncte le M, M' fi ind lu ate astfel, încît
raportul dintre distanţele ce lui dintîi la o asimptotă a lui H şi celui de -al doilea la o
asimptotă paralelă a lui H' să fie constant (se va uti liza ex. 1081<).
Să se ext ind ă, în condiţii analoge, e x erc iţiul 1277.
1279. Fiind date două conice situate în plane diferite, însă av înd comune două
puncte A , B pe intersecţia planelor lor, se consideră, pe aceste conice, două diviziuni
omografice, astfe l ca fiecare ·dintre puncte le A ş i B să f ie propriul său omolog. Să se
demonstreze că dreapta care uneşte două omo loage d escr ie un hiperbo loid cu o pînză
sau un parabo loid hiperbolic sau (ex. '1280 ) un con.
(Fie M 0 , M 0 un prim grup ele p u ncte omoloage, lu ate respectiv pe cele două
c urb e; µ un pu nct luat a rbi trar pe prima conică; µ' a l doi lea punct în care planul µM 0 M.0
o taie pe a doua . Se va arăta că dreapta variabilă întîlne şte mereu orice dreaptă simi-
· lară cu 11µ ' ).
Aceasta cuprinde, ca pe un caz particular, exerci\:iul 1275 (v. ex. 11li7).
Să se deducă ele aci genera lizarea ana l ogă a exerciţiulu i 1278 .
I nvers, o generatoare mobilă a unu i hiperboloid cu o pînză sau a unui paraboloid
hip erbolic , d e termină, p e două secţiuni plane date arbitrare ale s u prafeţei, diviziuni
omografice. .
12!11}. Prin două conice avîncl două puncte comune, f ără a fi în acelaşi plan, putem
duce două conuri ; p entr u a le obţ in e, este suficient să a legem două puncte omoloage în
omogr af ia considerată mai sus, astfel ca dreapta care le un eşte să intersecteze o anumită
dreaptă (intersecţ i a celo r două plane dintre care unul conţine ce le două tangente în A
· iar al cloi1ea, cele două tangente în B).
1281. Locu l geometric a l punctel or avînd raportul constant între distanţele lor
la un punct fix F şi la u n p lan fix P es te suprafaţa generată prin rotaţia unei co111ce
în juru 1 <').xei ei foca le.
Această suprafaţă este ele ordinul a l doi lea. Conu l avînd ca bază una dintre
secţiuni l e ei plane, ş i ca vîrf punctul F este un con de rotaţie.
Focarele oricărui con de ordinul al doilea circumscris (ex. 1266) trec prin focarele
suprafeţei (adică prin focarele conicei meridiane).
Dacă r apo rtul constant este egal cu 1 (paraboloid de rotaţie), meridiana esteo
parabolă. Să se arate că proiecţia un ei seqiuni plane oarecare pe un plan perpendicular
pe axă este un cerc (echivalează cu ex. 682).
1282. Locul geometric al punctelor avînd raportul constant ş i diferit de 1 între
distanţele lor la un punct fix şi la o dreaptă fixă este suprafaţa generată prin rotaţia
un ei conice în jurui axei ei nefocale.
(Se va arăta că secţiunea cu un plan arbitrar, perpendicular pe dreapta fixă, este
un cerc avînd centrul pe o axă a conicii, care reprezintă p artea din lo cul geometric
situată în planul punctului fix şi a l dreptei fixe).
S i tuaţia este aceeaşi pentru locul ge·o metric al punctelor avînd puterile în rai:iort
cu o sferă fixă într-un raport constant cu pătratele distanţelor lor la o dreaptă fixă.
Suprafaţa generată prin rotaţia unei elipse sau a unei hiperbole în jurui axei
ei n efoca le tinde către un cilindru parabolic, dacă ac e astă axă se depărtează nemărginit,
rămînînd mereu paralelă cu ea însă ş i, în timp ce un vîrf al conicei (nesituat pe această
axă) şi focarul vecin rămîn fixe.
În toate cazurile, lo curi le geometrice considerate sînt suprafeţe de ordinul al
doilea. (Se reduce la ex. 842 sau la nr . 724).
1282 bis. Ii1vers, suprafa ·ţa de rotaţie ge nerată . de o con i că ce se rote ş t e în jurul
axei ei nefocale poate fi considerată ca lo cul geometric obţinut în exe rciţiul 1282 (locul
geometric al punctelor pentru care distanţele la un punct fix A ş i la o dreaptă fixă 6
sînt într-un r aport constant), punctul fix fi ind un focar al conici i meridiane.
1283. Dacă raportul considerat în exerc iţiile 1282, 1282 bis este supraunitar,
suprafaţa considerată în exerciţiul 1282 bis conţine drepte D avînd proprietatea că
p entru fiecare dintre ele, problema de la exerciţiul 472 bis este nedeterminată (în parti-
cular, va fi construită aceea care taie sub un unghi drept perpendiculara coborîtă din
punctul A pe dreapta dată). Avem astfe l o nouă soluţie a exerciţiu lui 1276 bis .
1284. Să se arate că, dacă se dau o suprafaţă de ordinul al doilea .S şi un punct A,
şi dacă lu ăm pe fiecare secantă dusă din A un punct 111, astfel ca A iW şi segmentul
determin at pe această dreaptă de suprnfaţă să aibă acelaşi mijloc, atunci locul geo-
metri c este o suprafaţă care nu se schimbă, dacă înlocuim pe A printr-un alt punct
oarecare aparţinînd locului geometric, această suprafaţă fiind tot d e ordinul al doi-
lea (ex. 1060).
1285. Mai general, să se d emonstreze aceeaşi propoziţie, presupunînd că punctulM
este definit de condiţia ca segmentul Al\1 să aparţină involuţi ei determinate, pe dreapta
care-l poartă, de două suprafeţe de ordinul al doilea date (fiecare dintre ele putînd să
se reducă la un con sau la un sistem de două plane).
1286. Dacă, în exerciţiul 128l1, suprafaţa S este un con de ordinul al doilea,
iar punctul A exterior conului, lo cul geometric al punctului M este un hiperboloirl
cu o pînză.
(Se va arăta că fiecare dintre planele tangente la con, duse prin A, conţine o
dreaptă care aparţine în întregime l ocu lui).
(Dacă punctul A ar Ii i:p.terior conului, locul geometric s-ar compune din două
părţi în întregime separate, corespunzînd cazurilor cînd dreapta Al\1 taie o singură
pînză a conului 'sau pe amîndouă. Această suprafaţă se nume~te hiperboloid cu doutt
pînze.)
1287. Orice cuadrică este omografică, fie cu un hip erboloid cu o pînză, fie cu
un hiperboloid cu două pînze (ex. 1287), fie cu un con de ordinul al doilea.
(Circ umscriind un con suprafeţei, vom alege omografia astfel, încît planul curbei
de contact să treacă la infinit).
1288. Fiind date două diviziuni omografice p e două drepte diferite (în general
necopl anar e), putem găsi, într-o infinitate de moduri, o a treia dreaptă care să fie
în perspectivă cu primele două. Locul geometric al centrelor de perspectivă.
1289. Locul geometric al v_îrfurilor conurilor avînd ca bază un cerc dat şi cărora
li se pot înscrie triedre tridreptunghice (ex. 1255)' este Q cuadrică de rotaţie.
1290. Fiind dat un cerc, în ce regiuni ale spaţiului trebuie să se afle un punct,
astfel încît conul avînd ca vîrf acest punct şi cercul dat ca bază să adm ită generatoare
perpendiculare? (compară cu ex . 1256). Să se arate că suprafaţa care desparte aceste
regiuni este generată de rotaţia unei conice în jurul uneia dintre axele ei.
1291 . Să se afle loc ul geometri c a l vîrfurilor con uri lor c ircumscrise un ei sfere şi
ale căro rcerc uri de contact taie un cerc dat sub un un g hi dat.
1292. Fiind date o sferă ş i o proiecţi e stereograf i că a aceste i sfere, l ocul geomet ric
al vîrfur.il or conur il or circumscrise sup r afeţe i ş i a le căro1· cer curi de contact se proiec-
tează după cercur i de r a:ză d a tă este o cua dri că de ro ta ţ i e.
1293. Locul geometric a l centrelor p er specti ve lor prin ca r e o con i că dată se proiec-
·tpază pe un pl an dat după o hip erb o l ă ec hil ateră este o s uprafaţă el e ordinul a l doilea .
(Se va trata întîi cazu l în ca re planul con icii date ş i un a dintre axele ei sînt
perpend iculare pe planul tab loului; avem de-a face at un ci cu o c u ad ri că ele rotaţie (com-
pară cu ex . 1281 , 1282). Cazul general se r educ e la aceasta, printr-o omografie conve-
nabi l ă).
1294. (Teorema lui E. H alphen). Fie da te o cuadrică Q, două secţ iuni plane C,C',
av înd comune două puncte A, B, cuadrica fiind presupusă că admite două sisteme de
-generatoa r e r ea le (h iperboloid cu o pîn ză sau p a r a boloid hipe rb olic) . Dacă, dintr-un
punct arbitrar S a l lui Q proiectăm conica C' p e planul lui C, proiecţia tăind conica C
(în afară de A şi B) în două puncte M ş i N ş i dacă notăm c u q, q' rapoarte le ana r-
monice a le celor pa tru puncte A, B, 111, N, lu ate respect iv p e C ş i pe C' (în tr-o ordine
.convenab il ă a punctelor cons iderate), cîtul q' /q este independent de p oz iţi a punctului
<le vedere S pe Q; el este eg·al cu r a p ortu l a n a rmoni c , fo1·m a t în planul tangent A sa u B,
d e ta ngentele la cele două co nice ş i de ce le dou ă ge ner atoar e, să zic em Aci şi Aa', car e
trec prin acest punct (p ro iecta ntele SW, SN nu sînt a ltele d ecît gener a toarele, deci
înt îlnesc fiecare cîte una dintre gen eratoa r ele duse din A).
1295. Interpretare (ana lagma tică) a geome triei neeuclidiene. Fie lu at, într-un plan
sau pe o sferă, un prim cerc determin a t r numit cerc fimdamental sa u în că linie de la
i n/init ) al cărei interior dii, (denumind astfe l , în cazu l sfe r ei, un a dintre ca lo te le în care
1
T împarte suprafaţa) <'a /i considerat ca unic eJ:istent .

Vom denumi dreaptă neeuclidiană 2 ) orice cerc 3 ortogona l la f (in clusiv, bine-
l n(.el es, cliametrii lui f) ; reflex ie sa u simetrie in raport cu 3 inver siunea (sfe ri că sa u
p l ană, după caz ,) care ar e pe 3 ca cer c de inversiune; figuri neeuclidian ega le două figuri
F ş i F' (ele pe sferă sa u din plan ), ca re se o bţin un a din cealaltă, printr-un anumit număr
el e r e fl ex ii n ee uclidiene (ega litatea ne e uclidiană fiind directă sa u inversă, după c um
11 umăr ul de r eflex ii va fi par sau impa r, a dică după cum vom avea sau nu păstrare a
se nsurilor un gh iuril o1·); dis tanţii, neeuclidiană a două puncte A, B, infer i oare lui dil.,
loga ritmul (lua t în va loarea abso lută) raportului a n armon ic (AC : AD) : (BC : BD ),
o
determinat, pe dreapta n eeuc li diană care le une ş te , între ele ş i p un ctele C, D , în care 3
taie p e r (do u ă puncte interioare lui dii, putîncl fi unite pt·intr-o dreaptă neeuclidiană,
ş i num.ai prin una).
Jn dou ă figuri nc e uclidi aN ega l e, di s tanţ e l e neeuclidiene se păstrează (688), ca ~ i
una-hiurile. Să se. a rate că, invers, cl acă două puncte A, B dintr-o f igură F a u între
<ele o d i stanţă ne e uclidiană ega l ă cu distanţa n ee uclidiană A' B', atunc i există două
fig uri F', F~, n eeuclidian ega le (una direct, iar cea la ltă invers) c u F, astfe l ca omo l oagele
lui A ş i B să fi e r especti v A', B'. Să se a rate că toate propri e t ăţ il esta bilitelanr.23 - 26
s ub sistă cu d em on st r a ţiil e lor , dacă dăm cuvinte lor dreaptci, distanţei, simetrie, egali-
tate acce pţi un ea lor neeuc li cl i ană.
Dimpotrivă, suma ungh iuri lot' unui tr iun ghi c uprins între trei drepte n ee uclid iene
este (ex. 281± ) mai mi că clecît 2 dr. Două drepte n ee ucli diene pot, fi e să se întreta ie
(în l.r- un punct u n ic, deoa rece un co n s id e răm d ecît pe ce l situat î n dil.), .fie să fie nese-
cctn'-e, ad ică foră pun cte comune în dil., fie paralele", adică să a ibă un pun ct comun p e f .
Ex isti't deci, printr-un punct la o clrea p d' neeuclidiană, dourt pa r a lele , care s înt l at uril e
„ un g hiului de paraleli s m" în interiornl că rui a se s ituează n eseca nt ele (cL nr. 298).
P utem denum i arie a unui tr iun ghi sau, în genera l , a unu i poligon r ectiliniu (în se ns
neeucl idian) cu n laturi ca nti tatea care t r eb uie adăugată la suma unghiurilor (consi-
-0.crate ca mai mari de 2 dr, clacă sînt intrate) pentru a obţine 2 dr sau (2n - 4) dr;
.sau o cantitate proporţiona l ă cu aceasta. Se va arăta, în acest scop, că aria astfel defi -
1 ) Toate puncte le acestei linii se consideră inf init d epă rtat e , distanţa lor neeu-
.c licl ian:i la un a lt pun c t oaeeca re d in &t fiind infin ită .
) Compară
2
cu Nota B, nr. 299.
nită se bucură de cele două prop1· i etăţ i fundamentale luate ca punct de plecare în
Cartea a patra.
Cercuri le descrise în planul neeuclidian nu sînt considerate ca cercuri, decît dacă
nu au punct comun cu linia de la infinit. În acest caz, cercul este locul geometric al
punctelor situate la o distanţă nee_ucl idi ană constantă ele un punct fix, pe care-l vom
determina ca fiind comun la toate drepte le n ee uclidiene ortogonale la cerc. Dacă, dim-
pot ri,·ă , cercul ta ie lini a de la infinit în două puncte (oriciclu), el este l ocul
geometric al punctelor situate la o distanţă (neeuclid ian ă) constantă d e o dreaptă
neeuclidiană fixă.
1295 bis. Tot astfe l , în spaţ iu, vom pleca de l a o sferă fundamentală :E, în care
vom considera numai interiorul şi care va fi suprafaţa de la infinit. Un plan neeuclidian
va fi orice sferă 7t (inclusiv planele diametrale a le lui :E), ortogonală l a :E ş i refle.'l:ia
~au simetria neeuclidiană coresp unz ătoa r e va coincide cu invers iun ea în raport cu 7t .
Cît priveşte transpoziţia neeuclidiană în raport cu o dreaptă neeuclidiană S (cerc sa u
dreaptă ortogonală la :E ), aceasta va fi transpoziţia analagmatică ele axă S. Vor mai
avea .loc, în aceste condiţ ii, toate proprietăţile indep en dente de noţiunea de paralelism
'li de postulatul lui Euclid (propr i etăţi ale cerc urilor ş i ale sferelor analoge cu cele date
la sfîrşitul ex. 1295).
1296. A doua interpretare (proiectivă) a geome triei neeuclidiene. Presupunînd re-
giunea dii, din exerciţiul 1295 emisferică, o proiectăm ortog01rnl pe planul cercului mare
-care constituie linia de la infinit ; drep tele n eeuclidiene devin astfel drepte obişnuite.
Pe figura astfel proiectată, o re/le.'l:ie neeuclidiană devine o omologie (ex . 889) de raport
anarmonic -1, avînd ca axă axa de simetrie ş i ca centru polul său în raport cu r;
a, b fiind proiecţiile pe plan ale punctelor A, B de pe e misferă să se arate că raportul
an armonic determinat ele a, b şi de punctele de la infinit (s ituate pe f) ale lui ab este
pătratul raportului anarmon ic corespunzător de pe sferă; putem deci d efini o distanţă
neeuclidietnr1 ab care va fi dublul distanţei neeuclidiene s feri ce.
Unghiul nu va mai fi definit în modul obişnuit; unghiul neeuclidian plan va fi,
prin definiţ.ie, unghiul sferic a cărui proiecţie este . Să se arate că, în aces t caz, două
drepte neeuclidian perpendiculare sînt dou ă drepte conjugate în raport cu r. Bisec-
toarele neeuclidiene W. W' a le unuia dintre unghiurile formate de două drepte secante 1 )
~ 1 , o2 s înt dreptele simultan con jugate armonic în raport cu unghiul ş i conjugate în
raport cu r, fiecar e dintre ele fiind, pentru unghi, o axă d e simetrie neeuclidian ă.
Valoarea V a un ghiului (o1 , o2 ) Ya fi dată de tg V = p, dacă notăm cu p raportul anar-
2
monic (oţo 2 W~").
2° În timp ce un punc t A d e pe emisferă este proiectat ortogonal în a, îl proiectăm
stereografi c în (A) pe interiorul cercului f, figura formată de punctele (A) dînd loc
unei geomet rii neeuclidien e, aşa cum a fost considerată la exerciţ iul 1295. Să se afle
relaţia dintre cele două puncte corespondente a, (A); să se construiască unul dintre
aceste puncte , cunoscîndu-1 pe ce lăl a lt.
3° Fie dată în spaţ iu o figură (considerată din punct de vedere neeuclidian, aşa
cum a fost definită la ex . 1295), fo rm ată din puncte (A), interioare sferei fundamen-
ta le :E. Vom face să corespundă fi ecă ruia dintre ele un punct a, prin construcţia indicată
mai sus . Să se arate cft, în noua figură astfe l obţinută, planele neeuclidiene vor da plane
obi ş nuite, iar unghiul ne euclidi an cu vîrfu l în a a două drepte sau a două plane secante
în acest punct (definit ca fiind ega l cu unghiul care îi corespunde în (A) se obţine
fotr-un mod ana log cu cel indicat mai sus. O simetrie neeuclidiană în raport cu un plan
(seca nt la :E) va fi o omologie (ex. 899) de r aport anarrnonic -1 faţă de acest plan ş i
ele polul să u re la tiv la :E.
1297. Mai general, trece r ea ele la A la a, în cazul geometriei plane, se poate
opera, presupunînd cercul r oarecare pe s feră şi proiectînd pe un plan cu un punct
de vedere luat în vîrfo l ·conului cir cumscris supra feţei după r. Linia ele la infinit este
.atunci perspectiva lui r.
1298. (Nota ·ţiile de la nr. 873-876). Două cercuri Cu C 2 fiind date în spaţiu, o
sfe ră arb .itrară care trec e prin C' este definită de unghiul 6 (luat în mărime şi semn, dacă
1
1) Adică întretăiat e în interiorul lui r.

C1 este orientat) , pe care îl formează cu sfer a S2 ; tot astfe l , o sferă arbitrară ca r e trece
prin C 2 este definită prin unghiul 62 pe care-l formează cu S 2 •
1° Să se arate că condiţia pentru ca ce le două sfere să fie ortogonale într e el e este
tg 61 tg 62 = h'
unde h este o constantă avînd va loarea cos V/cos V'.
2° Dacă v1 este unghiu l ub care p1ima dintre aceste sfere taie pe C 2 , iar v2 un-
ghiul analog sub care a doua sferă taie pe C 1 , avem
cos 61 V sin 61
cos V1 =cos V - - - = cos i - - - '
sin 61 cos 6"
· cos 6. V sin 62
·cos v. = cos V---·- = cos 1 - - - .
• sin 61 cos 61
deducă de a1c1 că
(Se va proceda ca la nr. 874, reducînd p e C2 la o dr eaptă) . Să se
3° relaţia dintre v1 şi v 2 es te cos v1 cos v 2 = cos V cos V';
'~ unghiul v1 se exprimă în funcţi e de 61 prin formula
0
cos 2 v1 = cos 2 V cos 2 61 +cos 2 V' sin 2 61 •
1299 . Să se arate că construcţia de la nr. 881 (focala unui cerc printr-un punct H
interior cercului) ne dă efectiv poziţia l imită a focale l or care se pot duce (883) printr-un
punct S exterior planului cercului, dacă S tinde către H.
(Se vor compara lungimile Ss, S/1 cu lungimea is = e:, utilizînd triunghiuri le
dreptunghic e Sil:, sau, ceea ce este acelaşi lucru, s'icr' şi /,os de la nr. 883) .
Care sînt poziţiile li mită obţinute, cînd S tinde către un punct H, situat în planul
cercul ui, însă exterior acestuia? .
1299 bis. Printr-un punct H , situat în p l anul Pal unui cerc C, ducem o dreaptă D,
foca l ă la acest cerc. Atunci cînd punctul H descrie în p lanul P
o dreaptă Â,
1° dacă - plecînd din H - purtăm pe D un segment de lungime constantă l ,
acest segment se vede din axa cercului C sub un diedru d e măi:ime constantă;
2° D formează cu Â un unghi constant., egal cu unghiul pe care Â îl formează
cu C (consecinţa lui 1° şi, de asemenea, caz particu lar a l nr. 890). "'
1300. A şi B fiind două cercuri paratactice cu unghiul de parataxie V, rotim pe B
ie
în jurul lu i A cu un unghi 2°', ceea ce îl duc e în B 1 . Să se afle unghiul de paratax
al lui B şi a l lui B 1 .
1301. Dacă, în exerciţiul 1295 bis (geometria neeuclidi ană), în locuim pe 1: printr-o-
sferă imaginară pură (861) , r ezultatele precedente subsistă în major
itatea lor, însă două
„drepte neeuclidien e" se tai~ în două puncte (punctele opuse); iar pe de altă parte, suma
unghiurilor unu i triunghi T, format d e astfel d e drepte, este mai mare decît 2 dr (geometrie
rieman.niană). Pe un plan n eeuclidian ,adică pe o sferă ortogonală
la 1:, această geometrie
este identică cu geometria sferică, laturi le unui triunghi T evaluîndu- se ca la nr. 918,
l.
sau, ceea ce este acelaş i lucru, fiind legate pr in re l aţia ('13) de la nr. 913 de raportu
anarmonic format de două puncte şi de opusele lor.
1302 . Un cerc c variază, rămănîncl tangent l a clourt cerc uri fix e C 1 , C 2 clin plan.
Să se afle curba înfăsurată ele axa radicală a acestui cerc si a unui
al treilea cerc fix w.
(În general, î~ virtutea nr. 136, Cor. III, clacă un 'cerc c clin plan variază, inter-
sectîncl mereu ortogona l un cerc fix r , axa radicală a lui c şi a unui a l t cer c fix
w.
înfăşoară o curbă asemenea cu polara reciprocă a locu lui geometric
al centrului lui c
în raport cu w. Teorema ana logă pentru o sferă în spaţiu) .
rea ei es Le
Să se demonstrez e că punctul de contact al axei radical e cu înf ăşurătoa
situat pe dreapta care uneşte punctele ele contact a l e lui c cu C 1 şi cu (\ (139).
Locul geometric a l punctelor s, centrele ele asemănare a le lui c şi w. (Se vor aplica
nr . 139, 144, arătîndu - se astfel că dreptele care unesc o poziţie oarecare a punctului
8'
cu două pozi-ţ i i determinat e ale acestui punct descriu fascicule omografice ).

1303. O sferă S variază, rămănînd tangentă la trei sfere fixe . Să se arate că locuD
geometric al centru lui ei este format din conice. Să se dedu că ele aci că
1° planul radica l al acestei sfere şi al unei sfere fixe arbitrare n rămîne tangen l
la unul dintre patru conuri ele ordinul al doilea;
2° polul acestui plan în raport cu n descrie una din patru conice;

3° care este lo cul gt:ometric al centrelol' de asemănare a le lui S şi a le lui n.
1304,. Conica (ex. 1303) care este locul geometric al centrelor sferelor S este focala
(722) conicei ana loge, care este lo cul geometric a l centre lor sferelor S', în scrise în aceeaşi
cicli dă şi tangente la toate sfere le S.
1305. Dem.onstratia directă a tenrem.e1: lui Villarcecw.
1° Putem duce o ~feră tangentă la o ciclidă într-un punct dat şi tangentă la aceeaşi
suprafaţă într-un alt punct, opus primului. Se va arăta întîi existenţa planelor bitangente
la torul propl'iu-zis, apoi se va d educe propoziţia cerută, cu ajutorul unor inversiuni care
transformă ciclida în ea însăsi si într-u n tor;
2° Dacă sfera bitangenti n' astfel obţinută taie s uprafaţa, ea o intersectează după
dou ă cercuri (anume cercurile de contact ale conurilor circumscrise lui Q şi care trec prin
conica d!lfinită la ex. 1303, 2°); această concluzie subs i stă d acă n este un plan.
1306. Se dau două ce r curi C, C' dintr-un acelaşi plan.
1° Se consideră cercurile :E, împărţite armonic de C şi ele C' şi care, în plus,
sînt ortogonale la un a l treilea cerc fix f. Locu l geometric al centrelor acestor cercuri
este o conică S.
Dacă considerăm planul ca proiecţie stereogr af ică a unei sfere, punctul de vedere O
avîncl proprietatea (ex . 950) că cercuri le c şi y, a le căror proiecţ. ii sînt C şi f , sînt situate
în plane paralele, conica S va fi (în raport cu punctul de vedere O) perspectiva unui cerc
s i tuat în p lanu l c (ex . 981, 1163).
Dacă punctul O este, dimpotrivă, astfe l , încît cercurile C ş i C' să fie proiecţiile
unor cercu1·i s ituate în plane paralele, S va fi perspectiva secţiunii unei anum ite cuaclrice
de rotaţie prin planul cercu lui y (ex. 1162).
2° Există o infinitate de perechi ele cercuri C1 , C~ avînd proprietatea că, printre
cercurile ortogonale la f , cele care sînt împărţite armonic de C, C' sînt împărţite armonic
şi de C 1 , C~, şi reciproc (general izarea ex. 825).
Care sîn t relaţii le dintre C, C', ele o parte, si C1 , C~, de cea la l tă?
(Să se ~rate că vîrfurile conurilor circums~rise sf~rei după cercurile avînd ca
proiecţie C 1 , C~ se deduc din vîrfuri le analoge referitoare la C, C', prin două omologii
inverse, avînd ca plan de omo logie planul cercu lui y şi ca centru polul acestui p lan .
Să se d ed ucă de aici r e l aţi il e că utate în plan).
3° Să se găsească as imptote le lui S . Să se arate că fiecare dintre el e este perpendi-
cu l ară pe una dintre tangentele T, T', duse prin centrul lui f la conica considerată
în exerciţiul S\25 şi trece prin centru l rad ical a l cercurilor f, C şi a l cerc ului simetric
cu C' în raport cu T sau cu T'.
Să se afle locul geometric al centrului lui S , da că 1° raza lu i f variază, centrul
rămănînd fix, ca si cerc urile C, C'; 2° f rămîne fix, ca si centre le cercurilor C, C', suma
pătratelor razelo~ cercuril or C, C' fi·ind, de altfel, c~nstantă.
4° Cercurile C şi C' fiind date, ce con"diţie trebuie să satisfacă f pentru ca cercu-
rile :E să fie tancrente la două cercuri fixe?
1307. Dacă trei cercuri C, C', :E, s ituate pe aceeaşi sferă, au proprietatea că al
treilea este împărţit armon ic de celelalte două şi dacă ducem prin C, :E dou ă sfer e U, V,
ortogonale la cea care conţin e cele trei cercuri, iar prin C', o sferă arbitrară U', atunci
sfera V este intersectată de Uşi de U' după două cercuri ortogonale între ele .
Invers, dacă o sferă V este intersectată de două sfere U, U' clup ă două cercuri
ortogonale între ele orice sferă ortogona l ă la V şi la U ( au încă, la V şi la U') taie
sfere leU, U', V clupă trei cercuri, dintre care ultimu l este împărţit armonic de
ce lela lte două.
1308. Să se demonstreze că aflarea cercurilor :E (ex. 1306), care (într-un p lan
sau pc o sferă determinată .\ sînt împărţite armonic de două cercuri date C, C' ş i orto-
gona le la un al trei lea cerc dat, se poate reduce, într-o infinitate de moduri, la u r mă
toarea prob l emă: „Să se afle sferele intersectate de două sfere U, U' dup ă două cercuri
ortogona le între ele ş i ca re sînt, în afarft de aceasta, ele însele ortogonale la o sferă
fixă TiJ!" . Aceasta clin urmă problemă poate fi redusă, la rîndul ei, tot într-o inl"initate
de moduri, la prima.
Să se deducă de aci concluzia exerciţiului 1306, 2° şi concluzia analoagă pentru
problema enunţată mai sus, adică: „P utem înlocui, într-o infinitat e de moduri, sfe-
r e le U , U ' printr- o a l tă p er eche U 1 , U~, as Lfel ca Lo a t e s fer ele, ortogona le la H' şi seca nt e
la U, U ' clupă ce r curi ortogonale între e le să intersec teze ş 1 sfer ele U 1 , U~ clupă sfere
o rto g on a l e, ş i r ec ipro c".
Să se găse a scă , p e această ca le , re laţiil e dintre U , U ' , U 1 , U ~, pr ecum ~ i cele
dinLre cer curile C , C' , C 1 , C~ el e la exerc i ţi ul 1306, 2°. (P en t ru sfer e le U , d e ex emplu,
int e r sec ţiil e lor c u 111 , cl a că ex i s tă, trebuie să rii mînă fixe, ia r o an umită expr es ie for-
m a tă cu un ghiur ile p e care a ceste sfere le fa c unele cu, ce le la lte, trebuie să - ş i păstr ez e
v a loar ea c on s ta n tă . R ez ultat ul a r e o formă a n a l ogă p entru cer c uril e f7) . ·
1309. D esfăş ur a re a (811 ) unui con drept a l c ă rui un ghi la vî rf es te d e 60°, acest
c on fiind m ă rgini t el e o s f e ră avînd vîrful în ce ntrul e i , est e un semic erc.
1310. Să se îm p artă un triun g hi , printr-o dr e aptă du s ă dintr-un vlrf , în d o u ă
p ă rţi , astfe l ca, r ot indu-le în jurul u ne i a xe d ate ca r e t r ece p rintr-un v îrf, s ituată, d e
altfe l , în p lanul t riun ghiului ş i exterior triun ghiului , e le să gen er eze v olum e, a l că r o r
r a p ort să fie egal cu un număr dat. Se vor d eose bi d o u ă caz uri , clup ă cum vîrful prin
ca r e trece axa es te ce l prin care trebuie du să drea pta că ut a tă sa u es t e diferi t .
Ma i gen eral , s ă se r ezolv e a ce e aş i probl e m ă, dacă a xa d a tă este în într eg ime exte-
rio a ră triun ghiului şi nu trece prin ni ci un vîrf (819).
1310 bi•1. D acă două solid e s înt astfe l, în cît orice pla n p erp endicul ar pe o dr e aptă
d a t ă , care tai e p e primul , tai e ş i p e a l d o ilea , ş i invers, ia r ce l e d o u ă sec ţiuni sînt
întotdea una el e ari e ega l ă, ac es te dou ă solide a u volum e egal e .
1311. Să se d e ducă, din prima p a rte a e xerciţiului 71 5, partea a doua. S ă se
d e ducă d e ai ci ( fă ră a r ecurge la nr. 470-474), măsura volum e lor sferic e , evaluat e în
Cartea a opta.
1312. Tăi e m o s uprafaţ ă ri g lată ( adic ă ge nerat ă prin mi ş car e a un ei drepte) cu
două plan e paralele , s e cţiuni l e fiind presupuse închise.
Să se arate c ă volumul solidului astfel măr g init este dat de formula
V = !!:.__ (B + B' -1- 4B"),

6
notîncl cu. h di s ta nţ a dintr e cel e două . plane , cu B şi cu B ' ariile secţ iunil e lor si cu BN
aria sec·ţiunii d et ermin a t e d e un p lan dus para le l cu primele dou ă ş i la ega l ă distanţă
d e unul s i d e ce l ă lalt.
(Să' se cons ider e solidul ca limită a poli edrelor studiate la ex. 575 ).
1313 . Volumul d efinit l a exe 1· ciţiul 1312 este jumătat ea aceluia pe care l-am
obţin e, s c ă zîncl clin cilindrul d e î n ă lţim e h ş i d e ba ză B + B ' c onul a vîncl vîrful în
pla nul B, b a za în planul B ' ,ş i ge ner atoa re le p a r·a lele cu p o ziţiil e succes ive ale drep te i
ca r e ge ner e a z ă suprafa ·ţa.
1314. Fiind dată o pri s m ă triun g hiul a r ă ABCDEF, a le că r e i mu chii la t er a le
s înt AD, BE, CF , du cem p a r a boloidul hip erb olic (ex . 1269) a vîncl ca ge n eratoare a le
unui s ist em drepte le A B , D F (l a turi n eom o loage al e ce lor dou ă b aze) şi ca gen era-
toare a le ce luil a lt s ist em mu chia l a t e r a l ă AD ş i dia gon a la BF a feţ e i opus e . S ă se
a r ate că aceast ă s upr a fa ţ ă împ a rte prism a în d o u ă s olid e echiva lente.
D acă, în a fa r ă d e a ceasta, du cem p a r a b olo idul hip erb oli c aYîn cl d o u ă ge n eratoa re
clintl'-un sis tem dup ă AC , DE ş i două ge n er atoare din ce l ă lal t , dup ă A D , CE , pri sm a
~ ste î mpăr· ţ ită d e ce i doi para boloizi în pa trn por ţ iuni echival ent e.
1315. Să se a rate că p o l' ţ iun e a dintr-o s upra faţ.ă coni că d e r o ta ţ i e , cuprin să în
i.n tcriorul un e i prism e avînd mu chiile para le le cu axa, es te c uadr a bilă.
1316. Da că fa ce m s ă cor es pund ă fi e cărui punct M ele p e o s fe ră un punct M ' d e
p e un c ilindru cir cum scris, as tfe l ca dr ea p ta Ml\!! ' s ă ta ie sub un un g hi drept axa c ilin-
drului, ori că r e i fi g uri du se p e sfe r ă îi va cor es punde p e c ilindru o fi g ură d e acee a ş i ar ie.
(Se v a observ a că t eorema es te a d e văr ată , pentru o zonă a vînd în ă lţimea după axă
(e x. 707); se v a d educe d e aici c ă ea es t e a d e v ă ra t ă p en t ru porţiun e a din a ce astă zon ă ,
cuprin s ă între d o u ă pla n e a rbitra r e ca re trec prin axă; se va trata a poi ca zul gen eral. )
1317. Fiind d a t un cer c m ar e C p e o s fe r ă , luă m p e un cerc mare dus printr-un
pun ct m a l lui C, p erp endi cul a r pe C , un punc t JYI, a stfel Incit dist a nţa sa la planul
lui C s ă fie într-un r a port con st a nt cu dis tan ţ a lui m la un diametru fix al lui C.
Să se arate că a r ia cuprinsă între curba C , locu l geometric a l punctului

1 M, cercu l
mare C ş i două poziţii a le cerculu i mare 1'.1.rn este cuad r abi l ă (ex . 638, 1315 ). Să se arate
că, în particu lar, putem lu a pent ru curba C locu l geometric al punctelor
1 M, consi-
derate l a exerciţ i ul 735.
1318. Doi ci lindr i de rotaţie ega li sînt tangenţi exterior. D escriem, luînd punctu l
de contact ca centru, o feră, de rază dublă faţă de raza comună a ci li ndrilor. Să se
constr ui ască un drept unghi echivalent cu porţiunea de sferă s i t u ată în exterioru
l ce lor
doi cili ndri.
1319. Rotaţ i a U = T RTJ'?'l (841) are polii la intersecţia cercului mare AB cu
cercul mare avînd ca po l pc C (vom descomp u ne R, S, T în transpoz i \:ii ) . Care este
distanţa sfer i că a p unctului C la omo logul să u, m ijlocu l lu i BB' (fig . .439) .
1320. Să se afle toate grnpurile comp use din omografii pe o dreaptă, acesl.e omo-
grafii fiind în num ăr fi ni t.
(Se va proceda ca la m· . 835 , punctele dub le sa u punctele considerat-a la ex. 805,
916 j ucînd rolul de po l i ele r otaţie. Locuri le geometrice găs i te corespund un ei părţi d in
ce le ob~ inut e în Nota H.
Se demonstr ează că, prin introducerea convenabi l ă a omografiilor imag ina r e,
această probl emă şi cea din Nota H se red uc una la cea l a l tă.)
Să se considere, în particular, so lu-ţia corespun zătoa r e grupului dierlric referitor
la cazul n = 2 (837). Să se arate atun ci că grupu l că u tat poate fi obţinut astfel:
Pe o dreaptă, l uăm trei puncte fixe a, b, c, ş i facem să corespundă unui punct
a rbitrar rn de pe această dreaptă un punct rn ', astfel ca raportul anarmonic (abcrn') să
f ie ega l cu r aportu l anarmon ic a l punctelor a, b, c, m, luate într-o ordine oarecare. Schim-
bînd această ordine în toate moduri le posibile, obţ i nem diverse le omografii ale grupu l ui.
1321. Să se a fl e toate gr u pu ril e compuse din deplas ă ri , simetrii ş i deplasăr i
urmate d e simetrii, în număr finit. 1 ). (Se va arăta cft orice grup de acest tip se compune,
fie exclu siv din rotaţi i, fie <lin rotaţ ii ş i din si metrii în număr ega l, rota~iile formînd
si ele un grup.)
' 1322 . Teorema lui Morley. Împărţim în trei părţi egale fiecare dintre ungh iuri le
t ri unghiu lui ABC, prin dreptele a 1 , a 2 duse din A; b , b , duse din B; c , c , duse
2
din C, a 1 fiind aceea dintre drepte le duse din A p e 1 care o întîlnim întîi, 1 2
dacă ne
rol im în jurul lui A în sensul de la AB spre AC; b cea pe care o înlîlnim prima,
1
dacă ne r ot im în jurnl lui B în sens ul de la BC spre BA; c , cea pc
1 care o întîl-
nim întîi , dacă ne r otim în jurul lui C, în sensu l de la CA spre GB . Să se arate că
punctul R, und e se taie b1 , c2 , puncLul S, unele se taie c , a~ şi punctul T, un de se
1
taie a 1 , b2 , sin t vîrfurile unui triung hi ec hil ater a l.
(Se va arilta întî i , conform reciproce i de Ia nr. 777, şi ex . 197, că ce le şase d r epte
de diviziune sînt tangente la o aceeaş i conică ; apo i , aşezîndu- I e în ordinea a. , c , b ,
a 2 , c1 , b2 , se va ap li ca teorem a lui Brianchon diagon a lelor hexagon11lui astfe l1 format; 2 1
în plus, aceste diagona le se taie sub u nghiur i de cîte 120° , de u nde deducem u şo r t eo-
r ema en unţată) .
În Geometria planii (ex. tâ2) , am da t o altă d emonstraţie a aceleeaş i teor eme .
1323. Axe le de rotaţ i e care transformă u na în ceala!Lă dou~i drepte D, D' necom-
planare (cf. ex. t,5r,) s înt gener atoa1·e le unui paraboloid hiperbo li c, apa r ţin înd unui a sau
celuilalt dintre siste m e, după orientăr il e a d optate p e D sau pe D'. •
1324. Dacă dr eptele D, D' s înt în acelaşi plan sa u , ma i genera l, d acă este vo rb a
despre două cercuri cos fer ice C, C' (secante sa u nu ), în afară de rotaţ iil e formate ca
l a JJr. 888, există ş i cele care nu transformă planul {D, D') sau sfe r a (C, C') . Locul
geometric al axe lor (rectilinii sau circ ulare) rota ·ţii l or ce lor două t ipuri . Orice punct
el e p e aceste axe a r e aceeaş i putere redusă în raport cu C şi cu C' .
Să se d e ducă de aci en unţul genera l I , în sens ul de Ia exerciţ iul 960, corespun-
zăLor exe1•citiului 480.
1325. Se dau o sfe r ă S şi două drepte D, D ', tan gente la această s fe ră.
1° Dacă o tangentă variabilă G Ia sferă în tî ln eşte dreptele D şi D', punctul ei
de contact descrie unul dintre două cerc uri C, C' (r ev in e la a forma rotaţii l e în jurul unor
axe ca r e t r ec prin centr ul sferei ş i car e sc himbă pe D în D').
1 ) Problema
este impor ta ntă în mineralo g ie, formele cristalelor fiind tocmai
figurile care ad mit grupuri aparţin înd acestui tip.
2° Drep tele G, tange nte la S în puncte a le cer cului C, sînt tangente la o infi-
nitate ele alte sfere I:. Cite dintre sferele I: sînt tangente la un plan Q?
3° Locul geometric al dreptelor G (o cuaclrică).
1326. Să se demonstreze direc t (cu ajutorul ex. 69) relaţia ele la nr . 906, dintre
puteri le reduse a le unui punct în raport cu un cerc ş i cu o sferă care tr ece prin acest cerc.
132·7. Obţinem încă o valoare a puterii r eduse a unu i punct m în r apo rt cu un cerc C,
du cînd un cerc a u xi liar c prin m ş i prin d ouă puncte arbitrare v, v' a le lui C . Puterea
redusă este atunci
mv-niv'
s in l'V,
'vV
dacă notă m cu W unghiu l format de c cu C .

(Se transformă prin inversiune, luînd ca po l unu l dintre punctele v, v'.)
1328. Dacă, printr-un punct fix O din plan, ducem un segment Oo, de lungime
constantă L, într-o direcţie d e argument variabi l qi, apo i, prin punctul o, un al doilea
segment flM, de lungime constantă l şi de ar gu ment hqi, unde h este o constantă pozitivă
sau negativă, extremitatea M a acestui al doilea segment descrie o epiciclo id ă, în accep-
ţiun ea generală a acestu i termen, adică o ep ici cloidă - sau o hipo c icl o id ă sau o perici-
cloidă - propriu-zisă, a l ungită sau scurt ată (945) .
(Astfe l in ter ven eau ep icicloidele în mişcarea planetelor, după concepţia lui
Ptolemeu ) .
Ce r e l aţie trebuie să existe între L, l şi h pentru ca să avem de-a face cu o ep i-
c icl oidă (sau cu o hipocicloidă, sa u cu o pericicloidă prop riu- z i să)?
(Se va compara figura astfe l definită cu cea de la nr . 952).
1329. Plecînd de la definiţia tangenţială a ep icicloidelor (949) , să se afle definiţia
prin puncte, dată la început.
(Considerînd, într-un cerc f , o coardă variabi l ă II 1 ale cărei extr emităţi a u argu-
mentele q>, cp 1 , legate prin relaţia qi 1 = - lrqi, se va determina punctul de contact A1.
al aceste i coarde cu înfăşurătoarea ei, ca limită a punctului ele intersecţie al acestei
coarele, într-un dintre poziţiile ei, cu o poziţie vecină I' I~. După ce lYI a fost astfe l ,
determinat, se va constata că cercurile trecînd prin acest punct ş i tangente la I' în 1,11'
sînt ele raze constante şi se ro stogolesc pe un ace l aş i cerc concentric cu f).
1330. Dacă unghiul drept mobil i'i" (961J a n trenează, în mişcarea sa, cercul de
centru i şi de rază 4p, l a care cerc ul de bază C este tangent interior, cercul mob il se
ro stogo l eşte pe C .
1331. Dacă o tangentă mobi l ă la o h ipoc icloi dă cu t r ei puncte de întoarcere t aie
trei tangente fixe BC, CA, AB în punctele D, E, F, cantitatea
BC <BD + CA • CE + AB. AF = H,
unde fiecare termen este luat în mărime şi semn, este constantă.

Ea are valoarea t (BC 2 + +
CA 2 AB 2 ) (cum rezultă din nr. 128 bis), d acă
hip ocicloida este dedusă din triunghiu l ABC, conform definiţiei de la nr. 954 sau de
la nr. 955. Să se afle, în cazul de la nr. 955 bis, valoa r ea ei, în funcţ i e de unghiule.
Invers, o transversa l ă variabilă, care taie laturile unui triunghi în trei puncte D,
E, F, astfel încît cantitatea de mai sus să rămînă consta nt ă, înfăşoară o hipo c icloid ă
cu trei puncte de întoarcere, tangentă la cele trei l aturi a le triunghiului.
1332'. Propoziţia enunţată în exerciţ iul 1331 se extinde la trei tangente f ixe co n-
curente PM 1 , PNl 2 , P i'\ll3 , in trod ucînd unghimile formate între ele de aceste tangente.
Să se deducă, în funcţi e ele aceste unghiuri, din rezultatul · obţinut, r a poartele
din tr e lung imile PM1 , PM 2 , PM3 a le acestor trei tangente şi anume
Toate hipocicloidele cu trei puncte de întearcere, tan gente la tre i drepte con-
curente date, sînt omotetice într e ele în raport cu punctul de concurenţă. Cunoscî nd
aceste drepte, s[t se constr ui ască dreapta care este locu l geometric al ce ntru lui cer cu lui
d e bază.
1333. Fiind dată o hipocicloidă cu trei puncte de întoarcere, conform definiţiei de

1a nr . 955 bis, printr-un triunghi ABC ş i un unghi 6, fi e cc punctul de contact al lui-BC
-cu curba; t punctul de intersecţie al lui BC cu a treia tangentă dusă din A. Să se afle,
-cu ajutorul constante i H de la exerciţi ul 1331, valorile segmentelor. Bec şi Bt. Distanţa cct
<este independentă de 6, deci aceeaş i pentru toate hipoci cloidele tangente la laturile
triunghiului. ·
1334. Datele fiind ace l eaşi ca la exerc i ţiu l 1333, să se construiască o tangentă
-distinctă de BC, pe care o putem duce ·de la cc la curbă. Această tangentă se reduce,
prin metoda de la nr. 955 bis, din al doilea punct P 1 în care dreapta P 0 cc (notînd cu P 0
punctul denumit astfe l în nota de la nr. 955 bis) taie cercul f . P 1 este intersecţia lui r
c u paralela la BC, dusă prin A.
A treia tangentă care se poate duce prin .4 la hipo c icloidă este paralelă cu P,.P 1 .
1335. Notînd iarăşi cu PM 1 , PM 2 , PM3 cele trei tangente care se pot duce dintr-un
p unct P la hipocicloidă, tangenta Plv11 , este antiparalelă, în r aport cu unghiul P 2 PM3 ,
-c u tangenta , distinctă de Pl\111 , pe care o putem duce prin punctul 1\111 .
Paralela l a aceasta din urmă, dusă prin . P, taie în două părţi egal e segmentu l
cuprins între cele la lte două puncte de contact M 2 , M 3 •
Punctul Q, dedus din P la nr. 964, Cor. I, se situează pe dreapta care uneşte
pe P cu centrul de greutate al triunghiului M 1 M2 M~, care împarte pe RQ în raportul 1:
1336. Să se a fle, în planul unei hipocicloide trei puncte de întoarcere, un punct P,
astfel ca tangentele din P la curbă să formeze între ele unghiuri date (în mărime şi sens).
Exist ă trei puncte P care satisfac problema: ele se obţin unul din altu l prin
rotaţii de 1 /3 în jurul centrului cercului înscris .
Aceste puncte nu se pot construi însă cu rigla şi cu compasul, construcţia necesitînd
împărţirea în trei părţi egale a unui anumit unghi.
1336. bis. În exerciţiul 1336, ce relaţie trebuie să existe între unghiurile date,
pentru ca punctul obţinut să · fie interior sau exterior cercului înscris? (Procedînd ca l a
nr. 964 şi plecînd· de la o tangentă dată 1 1 1 2 , se va examina, după poziţia punctului P
în raport cu L1 , 12 şi cu punctul de contact M, dacă un triunghi avînd laturi le respectiv
paralele cu cele t rei tangente are toate unghiurile ascuţ ite sau, dimpotrivă, un un ghi
-0btuz, şi, în al doilea caz, dacă latura paralelă cu 11 12 este una dintre laturile unghiului
obtuz sau este, dimpotrivă, opusă acestu i unghi).
1337. Se consideră toate hipocicloidele tangente la cele trei laturi ale unui tri-
unghi ABC, care diferă între ele prin valoarea unghiului 6 de la nr. 955 bis. Care este
locul geometric al centrelor cercurilor înscrise?
Ce se întîmplă cu această figură, dacă unghiul 6 tinde către zero, triunghiul ABC
rămînînd fix? (Se reduce la ex . 1336). Direcţiile dreptelor care unesc centrul cercului
înscris cu punctele de contact a le celor trei laturi tind fiecare către o paralelă cu o
direcţie limită; aceasta este valabil şi pentru direcţiile tangentelor de întoarcere etc .
Redactor responsabi l : Ing. Rogai Eliferie
Tehnoredactor : Ion Tudor
Dat la cules 30. 11.1960. Bun de tipar 28 .02.1961.

Apărut 1961. Tiraj : 8.000+ 110. Legate '1' pergamoid.
Hîrlie se mi ve tină de 65 gini'., 700X,1.000/ 16 . Coli
editoriale 44,38. Coli de tipar 33, 75. A. 06481 /1960.
C.Z. pentru biblio•ecile .m ari ş i mici 513.
Tiparul executat sub corn. nr. 2049 la Intreprinderea

Poligrafică Casa Scinteii, „!, V, talin" ,
Bucureşti - R.P.R.
ERATĂ
„
Pag . Rîn d: In loc de:
Se va citi : Din vina :
_ 424 - 11 jos 1/n
~4---1 8 jos - 1/n1 Edi turi i
-frM- 2- ()f. - - o
~ "/ -jos 2(a+ )~l1-M-' 011
= RR ' 2
.LJ131_ -9 - U = T RT Rl 2(a +b) ·MM '
U = TR TR - 1
= RR ' 2
Lecţii ele geo met rie element<uă

Jacques Hadamard - Lectii de Geometrie Elementara. Geometrie in Spatiu - Editura Tehnica 1961

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jacques Hadamard - Lectii de Geometrie Elementara. Geometrie in Spatiu - Editura Tehnica 1961

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JACQUES HADAIYIARD

Lecţii de geom etrie

Geomet rie în spaţiu

Cours Gaston Darboux pour la classe d e Mathematiques

I) O altă d e mon s traţi e a fo st indi cată în Geometria plană (ex . 422) .

a volumului „LECŢII DE GEOMETRIE ELEMENTARĂ - GEOMETRIE PLANĂ" 1 )

9 Capi Lolul III. Intersecţia a două

' ) Lucrarea a ap ă rut în Editura Tehnică in 1960.

Exercitiile 217-222 14lt Cartea în lîi

Carlect a cincea Ca rtea a şap tea.

P L ANUL ŞI DREAPTA D E PLASĂR I. S I METIU L ASEMĂNARE

Ca p ito lul I. In tersecţia dreptelor Capito lul I. D e pl asă ri 87

POLIEDREL E Car tea a noua

CURBELE "C ZUALE

320. Ştim (6) că se numeşte plan o suprafaţă avînd proprietatea că

Fie acum M un punct oarecare din planul P. Prin acest pun ct

în întregi me figurii, întrucît poate fi considerată ca unind două puncte

323. Planul ABC poate fi con si-

scurta exprimarea, le vom numi partea de deasupra ş i partea de dedesubt ul

În acest scop, fie D 1 dreapta de intersecţ ie a planelor Q, R, d acă

Da că ele nu au nici un punct comun (cazul II ) , dreptele D 1 , D 2 , D 3

DREPTE ŞI PLANE PARALELE

327. Drepte paralele • .

1)V. nota d e la sfî r ş itul problemelor l a Cartea a cincea.

Dreptele D 1 , D 2 se află, prin ipoteză, într-un acelaşi plan R. Dacă punc-

De aici deducem imediat urm ăto ar e a

Invers, ştim. că ori ce .dreaptă din Q este p :ira l e l ă c u p şi, în consecinţă,

2- Lecţii de geometrie elementară, voi. II

Două drepte paralele au toate paralelele lor comune şi toate planele

338. Definiţie . Se spune că o dreaptă AB (fig. 15) este perpendiculară

Vom arăta imediat că putem găsi un plan perpendicular pe o dreaptă

Aşadar, orice punct C al lui CC' aparţine locului geometric.

proiec ţia ortogonală (sau , pur şi simplu , proi ec ţi a) a punctului O pe

1) V . nota de la sf îr ş itul problem elor la Cartea a c incea.

UNGHIURI DIEDRE. PLANE PERPENDICU LARE

347. Definiţie. Se numeşte unghi diedru fi gura formată de două

punct A al muchiei (fi g. 24 ) a perp endicularelor AB, AC pe această

Două diedre se numesc adiacente, dacă au acee~şi muchie, o faţă comună

Î n a d evăr, f ie P · xy ·Q (fig. 27) un diedru drept, ca la nr. 353 , ş i fie

Invers, orice plan dus prin AB perpendicular pe planul P conţine

1 ) Dacă două plane paralele sînt intersectate de un

L ocul geometric al punctelor egal depărtate de două plane care se taie

PROIECTIA UNEI DREPTE PE UN PLAN. UNGHIUL FORMAT DE O

1 ) Acest en unţ ră mîn e,

triun ghi pe două plan e para lele fii n d două

1) Aceas t a ar t r ebui m odifi cat , dac

3- Lecţii de geom etrie el em ent a r ă, voi. II

t O a l plan ului P (fig. 38);

dacă numărul d e laturi a le poligonului s creşte n e mărginit , astfel încît

1) V. nota d e la s fîr ş itul problemelor la Cartea a crncea .

INTRODUCTI VE DE GEOMETRIE SFERICĂ

369. Definiţie. Se numeşte sferă lo cu l geometric al punctelor din

1 ) În vorbirea curentă, dăm numele d e sferă şi regiunii situate în interiorul supra:.

feţei: aces t moci de exprimare nu introduce nici un fel de confuzii în raţionamente .

D in ce le de mai' sus rezu lt ă următoarea

II. Puncte le A şi B împart cercul mare care le co ntine în dou ă arce.

respectiY între fi ecare dintre semicerciirile mari date şi polii corespunzători,

Problemă. Să se un easc ă două puncte da te de p e o sfe r ă s olidă printr-un

373. Se numeşte unghi poliedr~ figura formată de mai multe plane

Într-un unghi poliedru, avem de con-

siderat, pe de o parte, unghiuril e cuprinse

În primul caz (p oligon convex), fiecare cerc mare con-ţinînd o latură

374. Triedre simetric e .

În demonstraţia de la nr. 374, este clar că orientarea triedrului S ·A' B'C'