FLORIAN-HORIA VASILESCU

INIŢIERE ÎN TEORIA
OPERATORILOR LINIARI

EDITURA TEHNICĂ
BUCUREŞTI —1987
 Lucrarea de faţă cuprinde o parte însemnată din problematica de bază a
teoriei operatorilor liniari. Sînt înfăţişate construcţia calculului funcţional analitic
in algebre Banach, descompunerea spectrală a operatorilor normali şi autoad-
juncţi (inclusiv cei nemărginiţi), cîteva clase speciale de operatori, între care-
operatorii compacţi şi operatorii Fredholm, precum şi unele aplicaţii ale acestei
teorii la rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale, integrale şi la soluţionarea altor pro-
bleme din fizica matematică, în particular din mecanica cuantică.
Materialul principal este abordat direct, preliminariile fiind reduse la mi-
nim, iar prezentarea sa se axează pe conceptul unificator de calcul funcţional.
Lucrarea este adresată tuturor persoanelor care doresc să se iniţieze în
teoria operatorilor liniari, precum şi celor care urmăresc aplicarea acestei teorii
în fizica matematică şi in alte domenii ale cunoaşterii.
 PREFAŢĂ

Una din problemele pe care le ridică elaborarea unei lucrări de iniţiere în teoria opera-
torilor liniari este legată de volumul şi consistenţa preliminariilor. într-adevăr, pentru parcur-
gerea şi asimilarea unui asemenea material, cititorul are nevoie de numeroase cunoştinţe de ana-
liză matematică şi analiză funcţională, de teoria funcţiilor de variabilă reală şi complexă, precum
şi de algebră liniară şi elemente de topologie. Astfel de cunoştinţe sînt la îndemîna doar a' unui
absolvent a cel puţin trei ani de studiu ai unei facultăţi de matematica. Pe de altă parte,
atracţia pentru metodele şi aplicaţiile teoriei operatorilor liniari este în continuă creştere, în
rîndul celor interesaţi aflîndu-se şi persoane din a căror pregătire matematică lipsesc unele din capi-
tolele menţionate. Pentru a veni în ajutorul unor asemenea cititori, evitînd totuşi ca preliminariile
să se transforme în scop în sine, autorul prezentei lucrări a elaborat un capitol introductiv în
are sînt trecute în revistă principalele concepte şi rezultate folosite ulterior, demonstraţiile fiind
cn general omise (pentru ele făcîndu-se însă trimiteri la alte lucrări, uşor accesibile). Sperăm ca
taceastă modalitate, utilizată de altfel în numeroase tratate de matematică, să permită o familiari-
zare rapidă a cititorului cu terminologia şi rezultatele de bază utilizate în lucrare, netezindu-se
astfel calea către problematica propriu-zisă.
în afara capitolului preliminar, lucrarea conţine alte cinci capitole. Primul capitol este
consacrat ideii de calcul funcţional analitic, concept unificator al întregii lucrări. Aici sînt incluse
şi'două secţiuni privitoare la integrarea şi, respectiv, analiticitatea funcţiilor cu valori vectoriale
secţiuni a căror parcurgere lămureşte, cel puţin parţial, şi situaţia funcţiilor scalare, ceea ce
vine ca o completare a capitolului preliminar. Urmează apoi construcţia efectivă a calculului
funcţional analitic în algebre Banach, cu varianta sa referitoare la operatorii liniari nemărgi-
niţi, des întîlniţi în aplicaţii. Capitolul al doilea se ocupă de studiul descompunerii spectrale
a operatorilor normali. O parte din rezultate sînt privite dintr-o perspectivă care le face apli-
cabile şi la situaţii mai generale. Al treilea capitol este dedicat studiului operatorilor autoadjuncţi
nemărginiţi, clasă deosebit de importantă în special pentru fizica matematică. în afara studiu-
lui reprezentării integrale a acestor operatori, capitolul mai cuprinde rezultate privind extensia
operatorilor simetrici şi elemente de teoria semigrupurilor tare continue de operatori. în [capi-
tolul al patrulea sînt prezentate cîteva clase remarcabile de operatori, între care operatorii compacţi
şi operatorii Fredholm. Ultimul capitol este rezervat cîtorva din numeroasele aplicaţii ale teo-
riei operatorilor. Apar aici rezolvarea unor clase de ecuaţii integrale, studiul unor probleme la limită
legate de anumiţi operatori diferenţiali, o prezentare a operatorilor de undă, precum şi cîteva aspecte
ale formalismului mecanicii cuantice.
Cu excepţia ultimului, toate capitolele sînt prevăzute cu o secţiune finală de exerciţii şi
completări, avînd rolul, pe de o parte, de a lărgi cadrul expunerilor şi, pe de alta, de a antrena
cititorul într-o parcurgere activă a textului.
Lucrarea de faţă a fost scrisă pe baza cursului special de teoria operatorilor ţinut de autor mai
mulţi ani la rînd pentru studenţii anului al patrulea al Facultăţii de matematică a Universităţii din
Bucureşti. Autorul profită de ocazie să exprime recunoştinţa sa conducerilor Secţiei de mate-
matică a INC REST şi Facultăţii de matematică a Universităţii din Bucureşti, care i-au ofe-
rit posibilitatea de a iniţia cîteva serii de studenţi în problematica de bază a teoriei operatorilor.

3
 Colegilor săi Grigore Arsene, Radu Gologan şi Dan Timotin autorul doreşte să le exprime
caldele sale mulţumiri pentru discuţiile utile legate de elaborarea prezentei lucrări.
în sftrşit, dar nu în ultimul rînd, autorul ar dori să mulţumească foştilor săi studenţi
G. Nagg, A. Nica, V. Nistor şi F. Râdulescu, a căror participare activă la lecţiile autorului a
condus adesea la îmbunătăţiri ale conţinutului lor, reflectate şi în actualul text.
Lucrarea se adresează tuturor persoanelor care doresc să abordeze teoria operatorilor liniarir
precum şi celor care urmăresc aplicarea acestei teorii în fizica matematică şi în alte domenii
ale cunoaşterii.

Bucureşti, februarie, 1987 Florian-Horia Vasilescu

 CUPRINS

LISTĂ DE NOTAŢII 6 3. DESCOMPUNEREA SPECTRALĂ A

OPERATORILOR AUTOADJUNCŢI
0. PRELIMINARII 7 (NEMĂRGINIŢI) 103
0.1. Spaţii topologice 7 3.1. Adjunctul unui operator nemărginit 103
0.2. Spaţii normate 11 3.2. Operatorii autoadjuncţi şi repre-
0.3. Operatori liniari 15 zentarea lor integrală 106
0.4. Măsură şi integrare 19 3.3. Calcul funcţional borelian nemăr-
0.5. Algebre Banach 24 ginit 113
0.6. Exerciţii şi completări 26 3.4. Prelungirea operatorilor simetrici 117
1. CALCUL FUNCŢIONAL ANALITIC 30 3.5. Operatori simetrici semimărginiţi 121
3.6. Semigrupuri de operatori 125
1.1. Integrarea funcţiilor vectoriale 30 3.7. Semigrupuri unitare 136
1.2. Funcţii analitice vectoriale 37 3.8. Comutarea operatorilor autoadjuncţi 141
1.3. Calcul funcţional analitic în alge- 3.9. Exerciţii şi completări 144
bre Banach 43
1.4. Proprietăţi ale calculului funcţional 4. CLASE SPECIALE D E OPERATORI
analitic 50 LINIARI 151
1.5. Teorema de existenţă a idempoten- 4.1. Operatori compacţi 151
ţilor 53 4.2. Spectrul operatorilor compacţi 154
1.6. Calculul funcţional analitic al opera- 4.3. Clasele Schatten-von Neumann 157
torilor nemărginiţi 57 4.4. Operatori cu imagine închisă 165
1.7. Exerciţii şi completări 64 4.5. Operatori Fredholm 168
2. DESCOMPUNEREA SPECTRALĂ A 4.6. Exerciţii şi completări 176
OPERATORILOR NORMALI 71 5. APLICAŢII 183
2.1. C*-algebre 71 5.1. Ecuaţii integrale 183
2.2. Măsuri spectrale şi integrare 75 5.2. Operatori Sturm-Liouville 187
2.3. Reprezentarea integrală a opera- 5.3. Operatori de undă 192
torilor normali 82 5.4. Aspecte ale formalismului meca-
2.4. Unicitatea măsurii spectrale ataşate nicii cuantice 195
unui operator normal 87
2.5. Calcul funcţional cu funcţii conti- Index alfabetic 201
nue 91
2.6. Exerciţii şi completări 99 Bibliografie 204
 LISĂTg E NOTAŢII

A (0.1.3); A (0.1.3); A± (0.2.8); â (0.5.8); J*(H) (pag. 71);

(1.3.5); [*! a ] (1.3.11); [ j 4 t ] (1.6.4); A(U, X) (1.2.3); Aoo(U, X) (1.2.11).
B(&) (0,4.11.2°); B(Q, X) (1.1.4); B/Cl) (0.4.9); B^il, X) (1.1.1); B(x, r)(0.1.9); ^ ( p a g , 82);
Bor (Q) (0.4.4).
C — corpul numerelor complexe; C»(0.1.10.5°); Coo(0.1.8);
C (C) (pag. 91) ; C(Q) (0.4.18) ; C(Q, X) (1.1.15); CP, C P (H) (4.3.3); tf (X), if(X, F) (pag. 16)
X^T) (0.3.1); d i m - dimensiune algebrică; &A(0.1.3).
f(a) (1.3.8); f(A) (rel. (3.3.1)); j(N) (2.3.7); /(T) (1.6.4); F r o (n,X) (1.7.2).
G(T) (0.3.1); T(JB) (0.5.5); y(T) (4.4.4).
# ± ( 5 . 3 . 5 ) ; ^ ( 5 . 3 . 3 ) ; ^ ( [ a , fl) (pag. 189); xs(0.4.9).
1
— unitatea imaginară; Im — parte imaginară ; ind (T) (4.5.1).
&(X) (4.1,6); X(X, Y) [relaţia (4.1.2)].
Z2 (0.6.10); JL^n,^) (0.6.23); £(X), £(X, Y) (pag. 16);
In — logaritm natural.
M(Q) (0.4.5); ^„(2.2.11.1°).
N(T) (0.3.1); H- || (normă; 0.2.1).
<• * *> (produs scalar; 0.2.4).
R — corpul numerelor reale; R+— partea nenegativă a lui R ;
Boo(pag. 108) ; R»(0.1.1p.5°) ; #«(1.3.4.2°); r(a) (0.5.4) ;
R e - parte reală; R(T) (0.3.1); pu(a) (1.3.1); p(T, X)(1.6.3.1°).
3>(R) (5.4.5); sk(T) (4.3.3); supp / (1.7.9); a ^ a ) (0.5.4);
a(T,X) (1.6.1); a«>(T, X) (1.6.4).
T»(0.3.1); T"1 (0.3.1); T* (0.3.10, 3.1.1).
S) (0.4.6); V(x, (0.3.14).
**(0.3.7); Xt(F) (2.5.12): i i i / (0.2.8).
Z — inelul numerelor întregi.

6
 0. PRELIMINARII

î n acest capitol vom face o trecere în revistă a principalelor concepte

şi rezultate ce stau la baza expunerilor care vor urma. Ne vom limita
la definiţii, notaţii, enunţuri, exemple şi observaţii simple; pentru demon-
straţiile mai complicate vom face cuvenitele trimiteri la bibliografie.

0.1. SPAŢII TOPOLOGICE

Vom considera cunoscute conceptul de mulţime şi operaţiile elemen-

tare cu mulţimi. Precizăm că semnele grafice U, n , \ , <=, e, X
desemnează respectiv reuniune, intersecţie, diferenţă, incluziune, aparte-
nenţă, produs cartezian. Mulţimea vidă va fi notată cu simbolul 0 . Pentru
alte detalii trimitem la tratatele [11], [12], [8].
0.1.1. DEFINIŢII. Fie fi o mulţime şi fie 3T o familie de părţi
ale lui O. Familia ZT se numeşte topologie dacă verifică următoarele
condiţii :
1° 0 G f , Q e f ;
2° reuniunea oricărei subfamilii de mulţimi din 3T aparţine lui 2T;
3° intersecţia oricărei subfamilii finite din ^"aparţine lui ZT.
Elementele familiei 3T se numesc mulţimi deschise. Complementara
unei mulţimi deschise se numeşte mulţime închisă. Perechea {£2, F} (iar
uneori numai mulţimea Q pe care s-a precizat o topologie) se numeşte
spaţiu topologic.
0.1.2. EXEMPLE. 1° Fie R corpul numerelor reale. Vom nota cu
jr R familia reuniunilor de intervale deschise, nu neapărat mărginite,
de numere reale (detalii privind numerele reale pot fi găsite în [4j sau
[12]). Familia ZTR formează o topologie, numită topologia naturală a
dreptei reale.
2° Fie C corpul numerelor complexe. Vom nota cu familia
acelor submulţimi Va C cu proprietatea că, oricare ar fi punctul z e V,
există un număr pozitiv r astfel încît discul de centru z şi de rază r
să fie conţinut în V. Familia ^ c foimează o topologie numită topologia
naturală a planului complex. (Detalii privind corpul numerelor complexe
pot fi găsite în [1] sau [4].)

7
 3° Dacă {fi, F } este un spaţiu topologic şi dacă 8 c= fi, atunci
perechea {$, 8} este un spaţiu topologic, unde
3r\S = {A n 8: A e 9*}.
Topologia 8 se numeşte topologia indusă de F pe 8 (sau restricţia
topologiei la 8). î n particular, dacă privim pe R ca pe o submulţime
a lui C, atunci este topologia indusă de pe R.
0 . 1 . 3 . DEFINIŢII. Fie {fi, F] un spaţiu topologic şi fie A c= fi.
O submulţime V <= fi se numeşte vecinătate a mulţimii A dacă există
TJ eZT astfel încît A c= ŢJ c= V. î n particular, dacă A = {<o}, mulţimea V
se numeşte vecinătate a punctului <*>.
Un punct w e l se numeşte interior în mulţimea A dacă A este o
vecinătate a lui <o.
Mulţimea punctelor interioare ale mulţimii A se notează cu  şi
se numeşte interiorul mulţimii A.
Un punct ca e fi se numeşte punct aderent al mulţimii A dacă orice
vecinătate V a lui <o are proprietatea că V (\ A ^ 0 . Mulţimea punctelor
aderente ale mulţimii A se notează cu Ă şi se numeşte aderenţa (sau
închiderea) mulţimii A.
Intersecţia între aderenţa A a unei mulţimi A şi aderenţa comple-
mentarei sale f î \ J . se numeşte frontiera mulţimii Ă şi se notează cu dA.
Să facem următoarele observaţii simple :
1° O submulţime U c= fi este deschisă dacă şi numai dacă U = ti.
2° O submulţime F c= fi este închisă dacă şi numai dacă F = F.
0.1.4. DEFINIŢII. Fie {fix, «Tj, {fi2, spaţii topologice şi să
considerăm funcţia f : fi x -> fi 2 (detalii privind conceptul de funcţie pot fi
găsite în [11] sau [14]). Yom spune că f este o funcţie continuă pe fi x
dacă pentru orice V2 preimaginea V± = / - 1 ( V2) aparţine familiei
Să presupunem că / este o funcţie bijectivă. Dacă atît funcţia /
cît şi inversa sa f"1 sînt continue pe fi x şi, respectiv, pe fi 2 , atunci / se
numeşte omeomorfism. î n acest caz spaţiile topologice {fi^ ^ J şi {fi2.
se numesc omeomorfe.
Teoria funcţiilor reale de variabilă reală [4] şi teoria funcţiilor com-
plexe de variabilă complexă [1] ne furnizează numeroase exemple de
funcţii continue şi de omeomorfisme.
0.1.5. DEFINIŢII. Fie {fi, F ] un spaţiu topologic. Yom spune că
{fi, este un spaţiu topologic separat (sau Hausdorff) dacă pentru orice
pereche de puncte co1? co2 din fi cu o^ ^ <o2 există Vx B co1? V2 B co2 din
astfel încît V± 0 V2 = 0.
Un spaţiu topologic separat {fi, se numeşte spaţiu compact dacă
pentru orice familie {TJ^^j din cu proprietatea că fi = U {TJ^ : j e j }
:
exista o parte finită I <= J astfel încît fi = 3 eI\- î n limbaj
familiar, un spaţiu topologic separat se numeşte compact dacă din orice
acoperire deschisă a sa (familia {TJyţjtj de părţi ale lui fi se numeşte
acoperire a lui fi dacă fi = [J {Uj: j e J} ; dacă Uj e ZT pentru fiecare
»
j e <7, atunci acoperirea se numeşte deschisă) se poate extrage o subaco-
perire finită.
O parte K a unui spaţiu topologic separat {Q, se numeşte com-
pactă dacă spaţiul topologic este compact (unde este
definită ca în exemplul 0.1.2.3°).
O parte A a unui spaţiu topologic separat {Q, se numeşte relativ
compactă dacă aderenţa sa A este compactă.
Un spaţiu topologic separat se numeşte local compact dacă fiecare
punct al său are o vecinătate compactă.
0.1.6. OBSERVAŢII. 1° Spaţiile {R, şi {C, <TC] sînt local
compacte. Orice submulţime mărginită (deci conţinută într-un interval
mărginit sau, respectiv, într-un disc) din aceste spaţii este relativ com-
pactă. Dacă mulţimea este şi închisă, atunci ea este compactă.
2° Dacă {Clu f j , {Cî2, ^ J sînt spaţii topologice separate şi dacă
/ Q2 este o aplicaţie continuă, atunci imaginea f(K) a oricărei părţi
compacte E cz fix este o parte compactă în £i2. Dacă tlx şi fi2 sînt spaţii
compacte şi funcţia / este continuă şi bijectivă, atunci inversa sa / _ 1
este automat continuă, deci f este în acest caz un omeomorfism (exer-
ciţiul 0.6.3).
0.1.7. TEOREMĂ. Fie {Q, ST} un spaţiu topologic local compact
Există atunci un spaţiu topologic compact {fio,, astfel încît {£î,
să fie omeomorf cu un spaţiu topologic {Q0, &~0}9 unde Q0 c= Q^, =
= iar conţine numai un punct.
în plus, perechea {fio» tT^ este unic determinată în afara unui
omeomorfism.
Acest rezultat este cunoscut sub denumirea de teorema de compacţi-
ficare a lui Aleocandrov. Spaţiul este d a t de Ci U {oo], unde oo este
un element ce nu aparţine spaţiului £2 (de pildă £1 însuşi). Topologia ^
se obţine din topologia lui la care se adaugă familia a „vecină-
tăţilor deschise ale punctului oo", anume

-T^ = {U U {oo} Q\U compactă}.

Detalii privind demonstraţia acestei teoreme pot fi găsite în [4], cap. II, §7.
0.1.8. OBSERVAŢIE. Teorema 0.1.7 ne permite, în particular, să
obţinem ceea ce numim compactificarea planului complex C. Anume
adăugind planului complex „punctul de la oo", obţinem un spaţiu topo-
logic compact CU a cărui topologie restricţionată la C coincide cu cesu
naturală a lui C. Vecinătăţile deschise ale punctului oo sînt deci comple-
mentarele părţilor compacte din C, reunite cu punctul oo. Spaţiul CU
este omeomorf cu o sferă prin a şa-numita proiecţie stereografică (a se
vedea [1], cap. 1, § 4), ceea ce justifică denumirea de sferă a lui Eiemann
folosită uneori pentru desemnarea spaţiului CTO.

0.1.9. DEFINIŢII. Fie M o mulţime nevidă. Se numeşte metrică

(sau distanţă) pe M o funcţie d definită pe produsul cartezian M x M

9
cu valori în R + (partea nenegativă a corpului real R), avînd următoarele
proprietăţi:
1° d(Xj y) = 0 x = y;
2- d(x,y) = d(y, x);
3° d(x,y) < +
oricare ar fi elementele y, z ale lui M.
Perechea {Jf, d} (uneori numai mulţimea M pe care s-a precizat
o metrică) va fi numită spaţiu metric.
O mulţime de forma B(x, r) = {y e M : d(y, o?) < r j , unde a? e
este fixat iar r este un număr pozitiv dat, se numeşte sferă în M (de
centru x şi de rază r). Familia 3Ta a tuturor părţilor TJ <= M, cu proprie-
tatea că pentru orice x e U există r > 0 astfel încît B{x, r) <= U, formează
o topologie pe M, numită topologia metrică a lui Jf (indusă de distanţa d).
Un şir c= M este convergent către un element x e M (se
scrie xk -> x cînd fc -> oo) dacă şirul numeric d(xk, x) -> 0 cînd k-> oo.
Elementul o?, care este unic determinat datorită proprietăţilor distanţei,
se numeşte limita şirului
Un şir {xk}fmzl c I se numeşte fundamental (sau Cauchy) dacă
d(xk, xm) -> 0 cînd fc, ra -> oo.
Spaţiul metric {Jf, <?} se numeşte complet dacă orice şir fundamental
din Jlf este convergent către un element al lui M.
O submulţime D a spaţiului metric M se numeşte densă în M dacă
aderenţa sa coincide cu întreg spaţiul M. Este uşor de văzut că sub-
mulţimea D este densă în M dacă şi numai dacă orice element al lui M
este limita unui şir de elemente din D.
Un spaţiu metric {M, d] se numeşte separabil dacă există o sub-
mulţime numărabilă a sa care să fie densă în M.
0.1.10. OBSERVAŢII. 1° Dacă {M, d} este un spaţiu metric şi
dacă M q este o parte a lui Jf, atunci restricţia d0 a lui d la M 0 x M 0
defineşte o metrică pe M0. î n plus, topologia metrică indusă de d0 pe M0
coincide cu restricţia topologiei metrice a lui M la M0.
2° Fie dx}, {M2J d2} spaţii metrice. P e produsul cartezian
Mx x M2 se poate introduce o metrică în mai multe moduri (echivalente
din punct de vedere topologic). O modalitate este următoarea :
d((a?x, xt)j (yxiy2)) = IM®» Vi)2 + d2{x2,y2)*f'2,
oricare ar fi perechile (#x, xz) şi y2) din Mx x
3° O construcţie asemănătoare se poate face pentru un număr finit
arbitrar de spaţii metrice. Anume, dacă {M XJ d5} , . . . , fMn, dn} sînt spaţii
metrice şi dacă M = Mx x . . . X MUJ o metrică pe M este dată de
relaţia

4° Mulţimile R şi C sînt spaţii metrice, cu metrica indusă de modul:

d(a, b) = \a - b\

10
oricare ar fi a, b din R sau C. Evident, topologiile induse de această
metrică sînt aceleaşi cu topologiile naturale.
5° Cu procedeul de la 3° putem construi o metrică pe spaţiul euclidian
n-dimensional R" = R X . . . X R (de n ori), sau pe varianta sa com-
plexă Cn = C X . . . X C (de n ori), utilizînd distanţa definită la punctul
anterior.
0.1.11. DEFINIŢII. Fie {M19 dx}, {Jf 2 , d2} spaţii metrice. O funcţie
9 : M 1 -> M 2 cu proprietatea
d2(<p(x), 9(y)) = dx{x, y), x,y e MXJ
se numeşte izometrie.
Dacă funcţia 9 este bijectivă şi izometrie, atunci şi inversa sa este
o izometrie. î n acest caz spaţiile {M19 d j , {M2, d2] se numesc izometrice.
0.1.12. OBSERVAŢII. 1° Fie {M1% dx}, {Jf a , d2} spaţii metrice. O
funcţie / : Mt M? este continuă pe Mx dacă şi numai dacă, oricare ar fi
şirul <=- cu xk xe cînd 00, avem f(xk) -»/(#). î n
particular, orice izometrie este o aplicaţie continuă (exerciţiul 0.6.4)
2° Aplicaţia 9 : R X R C dată de relaţia 9(a, b) = a (a, b e Ry
i2 = — 1) este o izometrie. Deoarece 9 este bijectivă, spaţiile C şi R*
sînt izometrice. Analog, spaţiile Cn şi R2n sînt izometrice (cu distanţele
definite ca în observaţia 0.1.10.5°).
0.1.13. DEFINIŢIE. Fie {Jf, d} un spaţiu metric. O submulţime
S cz M se numeşte total mărginită dacă pentru orice e > 0 există o parte
finită Fe c M astfel încît M c \J {B(x, z) : xeFe}.
0.1.14. TEOREMĂ. Fie {M, d} un spaţiu metric complet şi fie 8
o submulţime a lui M. Sînt echivalente următoarele afirmaţii :
1° mulţimea 8 esie relativ compactă;
2° mulţimea 8 este total mărginită;
3° din orice şir cz S se poate extrage un subşir {Xkm}m^i care
este convergent în M.
Pentru demonstraţia acestui rezultat cititorul poate consulta [4] r
cap. II, § 11 sau [8], cap. I, § 6.

0.2. SPAŢII NORMATE

Pentru conceptul de spaţiu vectorial (sau spaţiu liniar) trimitem la,

tratatul [4]. Menţionăm că toate spaţiile vectoriale pe care le vom întîlni
în această lucrare vor fi automat considerate peste corpul complex Cy
dacă un alt corp nu este explicit menţionat.
0.2.1. DEFINIŢII. Fie E un spaţiu vectorial. O aplicaţie || • || : E ->
R se numeşte normă pe E dacă sînt îndeplinite următoarele condiţii:
io ||a-1| = 0 => x = 0 B ;
2° || OLX|| = | a) || x!|, a e C, x e E (omogenitatea pozitivă a normei);

11
 3° li x V li ^ II x II IIV II? x, y e E (subaditivitatea normei),
unde Otf este elementul nul al spaţiului E (notat simplu cu 0 atunci cînd
nici o confuzie nu este posibilă).
Perechea {.E, || • ||} (sau numai spaţiul E cînd norma a fost precizată)
se numeşte spaţiu normai.
0.2.2. OBSEKVAŢII. 1° Avem \\x\\ ^ 0 oricare ar fi xeE, deoarece,
din definiţia normei, 0 = ||01| = || x — x \\ ^ 2|| a?||.
2° Un spaţiu normat este spaţiu metric, cu distanţa dată de egalitatea
d(x>y) = II® — y II» oricare ar fi x,y eE. Din acest motiv putem vorbi
de topologia unui spaţiu normat, care este o topologie metrică. Această
topologie este compatibilă cu operaţiile liniare ale lui E, în sensul că
operaţia de adunare
E x EB (X, y) -> x -\-y e JB,
precum şi cea de înmulţire cu scalari
C X EB (a, x) ax eE
sînt operaţii continue (normînd corespunzător pe E X E sau C X 23,
ca în observaţia care urmează), după cum se poate constata uşor (exer-
ciţiul 0.6.5).
3° Dacă {X, IHbr}, {Y, || • \\Y\ sînt spaţii normate, produsul cartezian
X x T (care are structură naturală de spaţiu liniar cu adunarea şi înmul-
ţirea cu scalari pe componente) poate fi privit ca spaţiu normat prin
definirea normei
ll(*,y)llx x r = (ll*lfc +\\y\\2r)1/2, x eX, y el,
definiţie compatibilă cu observaţia 0.1.10.2°.
0.2.3. DEFINIŢIE. Un spaţiu normat complet (ca spaţiu metric)
va fi numit spaţiu Banach.
Un spaţiu Banach este, aşadar, un spaţiu normat în care orice şir
fundamental este convergent către un element al spaţiului. De aici rezultă,
in particular, că produsul cartezian a două spaţii Banach este un spaţiu
Banach (a se vedea observaţia 0.2.2.3°).
0.2.4. DEFINIŢIE. Fie E un spaţiu vectorial. O aplicaţie < •> : E x
XE C se numeşte produs scalar dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
1° < 0 ^ + cc2x2,yy = a + a2<#2, y>, a1? a2 G C, x±, x2,y e E ;
2° y} = (y, x,y eE (bara desemnează conjugatul complex);
3° x} > 0, x e E;
4° xy = 0 x = 0.
0.2.5. OBSERVAŢIE. Dacă < • , •> este un produs scalar pe spaţiul
vectorial 23, atunci are loc inegalitatea lui Schwarz :
\<®,y>\2 < O* <y,y>, x,y eE.

12
De aici rezultă că relaţia || x\\ = (<#, #» 1 / 2 defineşte o normă pe spaţiul E.
într-un asemenea caz, se spune că norma lui E provine dintr-un produs
scalar (exerciţiul 0.6.6).
0.2.6. DEFINIŢII. TTn spaţiu normat a cărui normă provine dintr-un
produs scalar se numeşte spaţiu prehilbertian.
Un spaţiu prehilbertian complet se numeşte spaţiu Hilbert. Evident,
un spaţiu Hilbert este, în particular, spaţiu Banach.
0.2.7. EXEMPLE. 1° Spaţiul euclidian complex Cn poate fi înzestrat
cu produsul scalar

<(«,)?_!, mu 1> = 2 «tf* («,)?-!, ( P J î - j e P .

y-1
Cu norma indusă de acest produs scalar, spaţiul Cn devine un spaţiu
Hilbert.
2° Mai general, fie H19...,Hn spaţii Hilbert cu produsele scalare
< • , •>!,.••?<•? •>». Atunci produsul cartezian H = H± x ... X Hn poate
f i dotat cu produsul scalar
n
e
<(Xj)Uu (Vs)U 1> = S <®i» !fi>i» j = 1, - • • > *»
i-1
<sare-l transformă într-un spaţiu Hilbert. Din motive care se vor clarifica
în cele ce urmează, mai notăm H = Hx ® . . . © Hn şi numim spaţiul H
suma directă (ortogonală) a spaţiilor £T 1? ..., Hn. (Aceasta presupune identi-
ficarea spaţiului H j cu subspaţiul lui H format din elementele cu toate
componentele nule, cu excepţia cel mult a celei de pe locul j.)
0.2.8. DEFINIŢII. Fie H un spaţiu Hilbert. Două submulţimi A
şi B ale lui H se numesc ortogonale dacă y} = 0, oricare ar fi xe A
şi y € B. Două elemente x,y eH se numesc ortogonale dacă mulţimile
{x} şi {y} sînt ortogonale. Acest lucru se desemnează prin simbolul x±y.
Dacă A c H este o submulţime arbitrară, notăm
= {xeH:x ±y, (W)yeA}.
L
Mulţimea A se numeşte complementul ortogonal al mulţimii A. Se vede
uşor că A± este un subspaţiu liniar şi închis al lui II, deci un spaţiu
Hilbert.
0.2.9. TEOREMĂ. Fie H 0 un subspaţiu liniar închis al spaţiului
Hilbert H. Atunci orice element x e S se poate reprezenta în mod unic sub
forma x = x0 +xv unde x0 e S0 şi xx e
Aplicaţia H 3 x x0 e H0 se numeşte proiecţia spaţiului H pe sub
spaţiul H0; elementul x0 se numeşte proiecţia elementului x pe subspaţiul H 0 .
Descompunerea spaţiului H obţinută ca în teorema de mai sus
se notează H = H0 © H^ şi se numeşte descompunerea spaţiului Hilbert E
în suma directă a două subspatii ortogonale (a se vedea şi observaţia
0.2.7.2°).

13
 Demonstraţia teoremei 0.2.9 şi alte detalii privind cele de mai sus
pot fi găsite în [5], cap. VI.
0.2.10. DEFINIŢII. Fie H un spaţiu Hilbert. O familie de vectori
{ej}jej din H cu proprietatea că es _L ek dacă j ^ Ic se numeşte sistem
ortogonal. Dacă , în plus, = 1 pentru fiecare j e j , familia se numeşte
sistem ortonormal.
Un sistem ortonormal maximal se numeşte bază ortonormală a spaţiului
Hilbert H.
Cu ajutorul teoremei lui Zorn ([5], pag. 8), putem deduce uşor că
orice spaţiu Hilbert are o bază ortonormală.
0.2.11. TEOREMĂ. Fie {fylie/ un sistem ortonormal în spaţiul
Hilbert H. Următoarele afirmaţii sînt echivalente :
1° {etfjej este bază ortonormală a lui H;
2° orice element x eH se poate reprezenta sub forma
x a e
= S i C, j e J;
bTj
3° pentru orice x eH are loc egalitatea
INI 2 = 5]I <*,
ie/
Pentru demonstraţie se poate consulta [5], cap. VI. Menţionăm
că sumele de la 2° şi 3° sînt considerate în sensul teoriei familiilor sumabile
(a se vedea [5], cap. H I , § 2.3).
0.2.12. OBSERVAŢIE. î n cazul în care spaţiul Hilbert este separabil
(a se vedea definiţiile 0.1.9), orice bază ortonormală a sa este cel mult
numărabilă. î n această situaţie, sumele din teorema 0.2.11 sînt sume
obişnuite sau serii. Tot în acest caz, din orice sistem liniar independent
de vectori din H care generează un subspaţiu dens în H se poate obţine
o bază ortonormală, utilizîndu-se un procedeu constructiv numit Gram-
Schmidt (a se vedea [5], cap. VI sau exerciţiul 0.6.9).
0.2.13. TEOREMĂ. într-un spaţiu Hilbert oricare două baze orto-
normale au acelaşi cardinal.
Acest rezultat ne permite să vorbim despre dimensiunea unui spaţiu
Hilbert, ca fiind cardinalul bazelor sale ortonormale. Pentru detalii,
recomandăm [5], cap. VI, § 2.
0.2.14. TEOREMĂ. Fie X un spaţiu liniar, normat. Exista atunci
un spaţiu Banach X astfel încît X să fie izomorf cu un subspaţiu liniar dens
în X, izomorfismul fiind şi izometrie.
Bacă X este un spaţiu prehilbertian, atunci X este un spaţiu Hilbert•
Spaţiul X este numit completatul spaţiului X.
Prima parte a acestei teoreme se poate găsi în [5], cap. III,§2.2.
Partea a doua a teoremei se poate obţine uşor din prima parte, dacă se
ţine seama de rezultatul care urmează :

14
 0.2.15. TEOREMĂ. TJn spaţiu normat X este un spaţiu prehilbertian
dacă şi numai dacă norma sa satisface condiţia

II x +y ||2 +1| o? - y ||2 = 2 (|| tf||2 +1|y ||2), x,yeX.

Un calcul simplu ne arată că orice normă provenind dintr-un produs
scalar satisface relaţia din enunţul teoremei 0.2.15. Reciproc, dîndu-se o
normă care satisface relaţia din enunţul teoremei 0.2.15, putem defini
u n produs scalar prin egalitatea

<x,y> +y\\2 - I k - y l l 2
+ i | | 0 + i y l l 2 - i | N -iy!l2), x,yeX.
4
Pentru detalii trimitem la [5], cap. YI, § 1.2.

0.3. OPERATORI LINIARI

Conceptul de aplicaţie liniară are semnificaţia din algebra liniară (a

^e vedea de exemplu [4], cap. I I I , §2).

0.3.1. D E F I N I Ţ I I . Fie X, Y două spaţii Banach şi fie D c X un

subspaţiu liniar, nu neapărat închis. Numim operator liniar (sau, simplu,
operator) pe spaţiul D cu valori în Y orice aplicaţie liniară T : D -> Y.
Spaţiul B se mai notează D( T) şi se numeşte domeniul de definiţie al ope-
ratorului T. Spaţiul liniar
B(T) = {y = Tx e Y : xeD(T)}
se numeşte imaginea (sau domeniul valorilor) lui T. Spaţiul liniar
jV(T) ={xeD{T): Tx = 0}
se numeşte nucleul lui T. Mulţimea
G(T) = {(x, Tx):xeB(T)}
se numeşte graficul lui T. Graficul lui T este un subspaţiu liniar al produ-
sului cartezian X X Y.
Fie T x : D(Ti) <= X-+Y şi T2:B(T2) c X -> Y operatori liniari.
Dacă a1? a 2 e C , operatorul T = ax + o^ T2 are domeniul de definiţie
D ( T ) = B(TX) n B(T2) şi se defineşte prin relaţia Tx = OLxTxX + oc2T2x
pentru orice xeB(T).
Fie Tx: B( Tx) c X Y şi T2:B(T2) c Y Z operatori liniari,
unde Z este un alt spaţiu Banach. Operatorul T = T2T1 are domeniul
de definiţie D(T) = {xeB{Tx) : Txx e B(T2)} şi se defineşte prin relaţia
Tx = T2Txx dacă x e B(T). Definiţia se poate extinde la un număr finit
de operatori T x , T n . î n particular, fiind dat un operator T :B(T) c l - > l ,

15
putem defini puterile (sau iteraţele) sale prin egalităţile T2 = TT,
T'6 = TTT etc. Avem aşadar
D( Tn) = {xeB( T"'1) : T*~*x e B( T)}
şi Tnx = TTn~xx pentru xeB{ Tn) (n > 2).
Dacă T: D(T) c= X -> X, prin vom înţelege întotdeauna ope-
ratorul identic al lui X în X.
Fie T :D(T) c X Y un operator liniar cu proprietatea N( T) =
= {0} (cu alte cuvinte, aplicaţia liniară T este injectivă). Putem defini
atunci inversul său T" 1 : D( T"1) <= Y -> X prin relaţia == x, unde
= y. Deci 1>( T"1) = JB(T).
0.3.2. DEFINIŢII. Fie T:B(T) c X Y un operator liniar. Ope-
ratorul T se numeşte preînchis dacă închiderea (?(T) a graficului său 6?(T)
este încă un grafic. Cu alte cuvinte, dacă (x, y) e G(T) şi x = 0, atunci
y = o. Operatorul T dat de relaţia Tx = y dacă (x, y) e G{ T) este o exten-
sie a lui T (operatorul T2 : B( T2) <= X Y este o extensie a operatorului
T± : D( Tx) c X Y dacă <7( T a ) 3 G( TJ ; altfel spus, B( T2) z> B( Tx) şi
T2X = Txx, oricare ar fi x e B( TT)) şi se numeşte închiderea canonică a lui
T. Dacă G( T) = 6r( T), operatorul T se numeşte închis. Este clar că ope-
ratorul T este închis dacă şi numai dacă pentru orice şir <= D( T), cu
proprietăţile xk x şi Ta?* y (fc oo), deducem c& xeB( T) şi Ta? = y.
Un rezultat important legat de conceptul de operator închis este aşa-nu-
mita teoremă a graficului închis datorată lui Banach :

0.3.3. TEOREMĂ. Fie T :B(T) c X-> Y un operator închis. Bacă

B( T) = X, atunci T este o aplicaţie continuă.
Detalii privind demonstraţia acestui rezultat pot fi găsite în [5],.
cap. IV, §1.
Dacă X, Y sînt spaţii Banach, vom nota cu #(X, Y) mulţimea opera-
torilor închişi, definiţi pe subspaţii liniare ale lui X, cu valori în Y*K Sub-
mulţimea operatorilor T e #(X, Y) cu proprietatea că B(T) = X va fi no-
t a t ă cu J2?(X, Y). Dacă X = Y , vom scrie #(X) şi JSf(X) în loc de #(X, Y), res-
pectiv «^(X, Y).Teorema graficului închis ne asigură că toţi operatorii din
(ifX, Y) sînt aplicaţii continue. Reciproc, un operator liniar T : X Y care
este continuu este operator închis. Aşadar, J2"(X, Y) coincide cu mulţimea
tuturor operatorilor liniari şi continui de la X în Y. Dotată cu operaţiile
naturale de adunare şi de înmulţire cu scalari (cazuri particulare ale ope-
raţiilor definite la 0.3.1), familia J&?(X,Y) se organizează ca spaţiu liniar.
0.3.4. TEOREMĂ. Fie T : X Y o aplicaţie liniară. Următoarele
condiţii sînt echivalente :
1° aplicaţia T este continuă;
2° cantitatea || TJ| = sup {\\Tx\\y : \\x\\x < 1} este finită.
în plus, aplicaţia T || T|| defineşte o normă pe saţiul ££(X, Y), in
raport cu care S£(X, Y) devine spaţiu Banach.
*> Simbolul '(f vine de la cuvin tul englezesc closed (închis) ; nu are nici o legătură cu con-
tinuitatea.

16
(Aici || • || x , 11'Hjt sînt normele lui X şi Y, respectiv.)
Pentru detalii recomandăm [5], cap. IV, §1.2. Norma spaţiului S£(Xy
Y) dată de teorema 0.3.4 poate fi caracterizată în mai multe moduri
(exerciţiul 0.6.13) :

|| T|| = sup ||T*|| F = s u p i ^ =

= i n f { i l / > 0 : \\Tx\\Y ^ I M I * , (V)a?eX}.

Un alt rezultat fundamental în teoria operatorilor liniari este prin-
cipiul mărginirii uniforme datorat lui Banach şi Steinhaus :
0.3.5. TEOREMĂ. Fie o familie în &{X, Y) cu proprieta-
tea că sup || {Tfx\\y : j e J}<oo pentru fiecare xeX. Rezultă atunci că
snp{|| T,|| : j e J } < 5o.
Demonstraţia acestui rezultat poate fi găsită în [5], cap. IV, §1.3.

0.3.6. OBSERVAŢII. 1° Reamintim că într-un spaţiu normat {X,

|| • ||x} o mulţime 1 c J s e numeşte mărginită dacă sup {|| x \\z : x e A} < oo.
Principiul mărginirii uniforme obţine mărginirea familiei {Tj e j } în
Y) din mărginirea familiilor {T}x : j e J} în Y pentru fiecare xe Xf
ultima condiţie fiind mult mai uşor de verificat.
2° î n teorema 0.3.4 putem adăuga următoarea condiţie, echivalentă
cu celelalte două (exerciţiul 0.6.14) :
(m) aplicaţia T duce mulţimile mărginite din X în mulţimi mărginite
în Y.
Condiţia (m) poate fi utilizată la definirea conceptului de aplicaţie
mărginită de la spaţiul X în spaţiul Y. Cu remarca de mai sus, o aplicaţie
liniară este continuă dacă şi numai dacă este mărginită. Acesta este mo-
tivul pentru care se foloseşte uneori denumirea de operator mărginit în
locul aceleia de operator continuu. Mai mult, pentru un operator liniar
care nu este continuu se va utiliza denumirea de operator nemărginit.

0.3.7. D E F I N I Ţ I E . Fie X un spaţiu Banach. Atunci spaţiul Se(X, C)

se notează X* şi se numeşte dualul lui X. Elementele lui X* se numesc
funcţionale liniare şi continue pe X.
Existenţa funcţionalelor liniare şi continue se obţine din următorul
rezultat de extensie, datorat lui H a h n şi Banach :

0.3.8. TEOREMĂ. Fie X un spaţiu Banach şi fie Y c X un subspa-

ţiu liniar închis al său. Atunci oricare ar f i f e Y*, există F eX* astfel încît
F\Y=f şi p - | | = ||/||.
Pentru demonstraţie recomandăm [5], cap. I, § 2.5 sau [8], cap. II, § 3.

0.3.9. OBSERVAŢIE. Fie X un spaţiu Banach, fie Y c X un sub-

spaţiu liniar închis şi fie Xq e X\Y. Din teorema 0.3.9 se obţine existenţa
unei funcţionale liniare şi continue / pe X astfel încît f(x0) = 1 şi ||/|| =

17
2 — c. 788
= (inf{|| x0 —y \\x - y e Y})'1; evident, norma lui / se calculează prin teo-
rema 0.3.4 (a se vedea [8], cap. II).

0.3.10. DEFINIŢIE. Fie X, Y spaţii Banach şi fie T e <&(X, Y).

Definim un operator T* : Y* X* prin formula T*g(x) = g(Tx) pentru
orice g eY* şi xeX. Liniaritatea lui T* este evidentă. Utilizînd obser-
vaţia 0.3.9 (cazul Y = J0]), deducem uşor că || T*|| = || T||; în parti-
cular, T* e JSf( Y*, X*). Operatorul T* se numeşte adjunctul lui T.
î n cazul spaţiilor Hilbert este convenabil să definim adjunctul unui
operator într-o manieră uşor diferită. Motivul principal îl constituie urmă-
toarea teoremă de reprezentare datorată lui Riesz :
0.3.11. TEOREMĂ. Fie H un spaţiu Hilbert. Atunci pentru orice
jeH* există un element unic determinat yfeH astfel încît f(x) = yf}H
pentru toţi xeH şi ||/|| = \\yf\\H-
Demonstraţia poate fi găsită în [5], cap. VI, §3.1.
Aplicaţia / -> yf a lui H* în H este aditivă şi antiomogenă în sensul că
yaf = ayf pentru toţi a e C ş i / e H * . Fiind şi bijectivă, această aplicaţie
permite identificarea naturală a spaţiului H* cu spaţiul H.
0.3.12. D E F I N I Ţ I I . Fie H, E spaţii Hilbert cu produsele scalare
< < >x Şi fi^ Te se(H, K). Atunci adjunctul lui T (în sensul spa-
ţiilor Hilbert) este operatorul dat de relaţia
< T*y, x}H = <y, Tx}K, xeH,yeK.

Aplicaţia T* : E H este liniară şi satisface relaţia || T*|| = ||T||.

[Dacă T* = T"1, operatorul T se numeşte unitar. î n acest caz
|| Tx\\\ = < Tx, Ta»* - < T* Txy x>H = <x, =
oricare ar fi x e Jff, deci T este izometrie.
Dacă H = E şi operatorul T satisface relaţia TT* = T*T, atunci
T se numeşte operator normal.
Dacă H = E şi operatorul T are proprietatea T = T*, atunci opera-
torul T se numeşte autoadjunct. Evident, un operator autoadjunct este
normal.
0.3.13, OBSERVAŢIE. Dacă X este un spaţiu Banach, &{X) se
poate organiza ca algebră asociativă, cu produsul definit prin compunerea
aplicaţiilor. î n acest caz, operaţia de trecere la adjunct aplică algebra &{X)
în algebra i?(X*). Dacă X = H este un spaţiu Hilbert, trecerea la adjunct
ne lasă în cadrul algebrei S£(H). Această operaţie are următoarele proprie-
tăţi (exerciţiul 0.6.15) :
(i) (T*)* = T, (iii) (ocT)* = aT*,
(ii) (T x + T2)* - T* + Tf, (iv) (T x T 2 )* - T*Tf,
oricare ar fi T, T1? T 2 e &{H) şi a e C. Acest fapt ne îndreptăţeşte să spu-
nem că operaţia T T* este o involuţie pe 3f(H) [6].

18
 0.3.14. DEFINIŢII. Fie E un spaţiu liniar şi fie E+ spaţiul tuturor
aplicaţiilor liniare şi continue, definite pe E, cu valori scalare. Un sub-
spaţiu liniar r c E+ se numeşte total dacă din i'aptul că f{x) = 0 pentru
orice / e V rezultă x = 0.
Fie r ci E+ un subspaţiu total. Yom considera mulţimile de forma

V(x-,A, e) = [yeE:\f(y) -f(x)\ <e,/eA},

unde 1 c T este o parte finită arbitrară şi e > 0. Reuniunile de mulţimi

de acest tip (cînd x, A şi e variază) formează o topologie separată pe E
numită G(E, T) -topologia lui E (exerciţiul 0.6.19).
Pentru fiecare xeE fixat, familia {V(x; A, e)}AtC este ceea ce numim
un sistem fundamental de vecinătăţi ale lui x.
î n particular, dacă X este im spaţiu Banach, atunci putem vorbi des-
pre o(X, X*)-topologia sa. Deoarece elementele lui X pot fi privite ca
funcţionale liniare şi continue pe X* (prin aplicaţia x Fx, unde Fx(f) =
= f(x) pentru orice x e X şi f e X*), putem de asemenea vorbi şi de g{X*>
X)-topologia lui X*. Acestea sînt aşa-numitele topologii slabe pe spaţii
Banach, în general diferite de topologiile induse de normele lor. Pentru
detalii recomandăm [5], cap. I I şi [8], cap. Y.

0.4. MĂSURĂ ŞI INTEGRARE

Există numeroase texte consacrate teoriei măsurii şi integrării funcţi-

ilor scalare, între care ne-am oprit în special la [8], [10] şi [12]. Fără a ne
situa în condiţiile cele mai generale, vom prezenta în acest paragraf cîteva
fapte din teoria măsurii şi a integrării, adaptînd necesităţilor noastre unele
rezultate fundamentale, în spiritul tratatului [8], cap. III.
0.4.1. DEFINIŢIE. Fie Q o mulţime arbitrară. O familie 2 de părţi
ale lui £î se numeşte s-algebră dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
1° 0 e 2 ;
2° S e 2 => Q \ S e 2 ;
3° c S ^ kmzl
u ^ g S .

0.4.2. EXEMPLE. 1° Familia tuturor părţilor mulţimii Q formează

o a algebră.
[2° Fie {Zj}jej o colecţie arbitrară de a-algebre. Atunci 2 = p | {2,:
: j e J} este o a-algebră.
0.4.3. DEFINIŢIE. Fie £2 o mulţime arbitrară şi fie 2 o a-algebră
de părţi ale lui Q. O aplicaţie jjl : 2 -> C se numeşte măsură (sau funcţie
numărabil aditivă de mulţime) dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
1° jx(0) = 0 ;

19
 2° dacă {/StjţLi este un şir din 2 astfel încît S* o Sm =0 pentru
k ^ w, atunci

\k=i j k=i

0.4.4. D E F I N I Ţ I E . Fie O un spaţiu topologic. Cea mai mică a-alge-

bră de părţi ale lui fi care conţine toate submulţimile închise (şi deci şi pe
cele deschise) ale lui fi se numeşte a-algebra boreliană a lui fi. Acesta a-al-
gebră, care există în conformitate cu exemplele 0.4.2, va fi notată cu
Bor(fi). Elementele familiei Bor(fi) se vor numi mulţimi boreliene.

0.4.5. D E F I N J Ţ I I . Fie fi un spaţiu topologic. O măsură jjl : Bor(fi)

-> C se numeşte regulată dacă pentru orice e > 0 şi 8 e Boi (fi) există
mulţimile Fa fi închisă şi G c= fi deschisă astfel încît F c S c G şi
pentru orice 8' eBor(fi) cu F C 8' c G să avem | jjl(/S) — <s.
Numim măsură Radon (sau simplu măsură, atunci cînd nici o confu-
zie nu este posibilă) orice funcţie numărabil aditivă şi regulată pe Bor(fi).
De asemenea, în exprimarea curentă vom spune „măsură pe fi" în loc de
„măsură pe Bor(fi)".
O măsură jj. pe fi se numeşte pozitivă dacă (jl(/S)> 0 pentru orice
# e B o r ( f i ) . Notăm acest lucru prin relaţia \ l > 0 .
Mulţimea măsurilor (Radon) pe fi va fi desemnată prin simbolul M(fi).
Este uşor de văzut că Jf(fi) este un spaţiu liniar.

0.4.6. D E F I N I Ţ I E . Fie y. e M(Q). Variaţia totală a măsurii jj. pe

mulţimea 8 e Bor(fi) este dată de relaţia
v(y.; S) = sup { £ I tfS,) | : { S J y e / c Bor(fi), J finită,
ie/
S, n S* = 0 ( j * fc), U Sj = 8}.
jej
Dacă [l > 0, atunci v(y.; 8) = y.(8) pentru orice 8 e Bor(fi).
0.4.7. TEOREMĂ. 1° Pentru orice y. e M(Cl) aplicaţia
Bor (fi) b 8 ^([x; 8) e R +
este o măsură (pozitivă) pe fi, satisfăcînd estimările
sup | u(8') | < v (ii; 8) < 4 sup |^.(8') I.
S'cS S'CS
S ' e Bor (Q) S' e Bor (Q)

2° Aplicaţia
|( pi || =i?([Ji;fi), j i e Jf(Q),
este o normă pe Jlf(fi), în raport cu care spaţiul Jlf(fi) devine un spaţiu
Banach.
Detalii privind demonstraţia acestor afirmaţii pot fi găsite în [8]
cap. I I I .

20
 0.4.8. DEFINIŢIE. Fie £2 un spaţiu topologic. O funcţie / : £2 -> C
se numeşte boreliană (pe £2) dacă pentru orice A e Bor(C) avem f'KA) e
eBor(£2).

0.4.9. EXEMPLU. Pentru fiecare submulţime 8 a lui £2 vom nota

•cu Xs funcţia sa caracteristică.
O aplicaţie de forma
/(<*>) = S ^ s / 4 coe£2,
ie/
unde J este o familie finită de indici, {âj}ye/ Bor(£2), U Ss = Cl,
ie/
8j n 8k =0 (j ^ fc) şi a.; e C(j e J) se numeşte funcţie simplă (sau etajată).
î n această reprezentare valorile a, nu sînt presupuse distincte, şi deci
scrierea nu este neapărat unică. Dacă cerem ca valorile a, să fie distincte,
atunci mulţimile S} sînt bine determinate şi scrierea de mai sus este unică,
în afara ordinei.
Este uşor de văzut că orice funcţie simplă este boreliană. Se poate
verifica de asemenea cu uşurinţă că suma şi produsul a două funcţii simple
«este o funcţie simplă (exerciţiul 0.6.20). Aşadar, mulţimea funcţiilor sim-
ple pe £2, notată Be(Cl), formează o algebră [2], [5j. Vom dota spaţiul
liniar Be(£2) cu norma
li/ll =sup|/(<o)|, feBJt£2)
u£0
(de fapt, supremumul este în acest caz atins), urmînd ca structura multi-
plicativă să fie discutată mai tîrziu.

0.4.10. TEOREMĂ. 1° O funcţie scalară f pe Q este boreliană dacă

şi numai dacă f este limita punctuală a unui şir de funcţii simple pe £2.
2° Orice funcţie boreliană şi mărginită pe £2 este limita uniformă a
unui şir de funcţii simple pe £2.
3° Orice funcţie continuă şi mărginită pe £2 este boreliană.
Detalii privind aceste rezultate pot fi găsite în [12], cap. XII. De
fapt, asupra punctelor 2° şi 3° din teorema 0.4.10 vom reveni în paragraful
consacrat integrării funcţiilor vectoriale din capitolul următor.
0.4.11. OBSERVAŢII. 1° Din teorema 0.4.10 rezultă uşor că mul-
ţimea funcţiilor boreliene formează o algebră.
2° Dacă notăm cu B(Q) mulţimea funcţiilor boreliene mărginite
p e £2, rezultă, în virtutea teoremei 0.4.10, că JB(£2) este completatul spa-
ţiului normat J5e(£2) în sensul teoremei 0.2.14. Aşadar, B(i2) este un spaţiu
Banach, cu norma definită ca în exemplul 0.4.9.
0.4.12. D E F I N I Ţ I E . Fie JJL E Jlf(Q) şi fie f e B e (£2) reprezentată
ca în exemplul 0.4.9. Vom defini integrala funcţiei / în raport cu măsura
|jl prin relaţia

ţ/d|JL = £
J ie/

21
Se poate constata uşor că această definiţie nu depinde de reprezentarea
funcţiei / (exerciţiul 0.6.21). Integrala se mai notează şi în alte moduri r
între care şi ^ /(co) dpi(co)#

Dacă 8 e Bor(£2), definim integrala funcţiei / pe mulţimea 8 prin

relaţia

J / &V- - J X 8 făv. = Ş «^(fl, n S),

3
s

notată uneori şi ^ /(co) dpi(co).

s

0.4.13. DEFINIŢIE. Fie pi e M(Q). Un şir de funcţii boreliene {/,}£*

pe Q converge tn măsura pi către funcţia boreliană / dacă pentru orice e > 0
avem
lim t>(pi; {co : |/,(g>) —/(o>)1 ^ ej) = 0.
M—K»

Să extindem integrala de la 0.4.12 la o clasă mult mai largă de funcţii.

0.4.14. DEFINIŢIE. Fie jx e Jf(Q) şi fie / o funcţie boreliană pe Q.

Vom spune că / este integrabilă în raport cu măsura pi dacă există un şir
{f»i£= i c care converge în măsura pi către funcţia /, avînd în plus
proprietatea

lim \ |/„(co) —/»(co) | t?(pi; dco) = 0

n,«j—kx> J
(în care i?(pi; dco) desemnează integrarea în raport cu măsura S -> i?(pi; S)).
î n aceste condiţii are sens să definim integrala funcţiei / în raport cu pu
prin formula

/ dpi - - lim \ f n djx,

n-Hx> J
în care limita există şi nu depinde de şirul {fn ™-i cu proprietăţile men-
ţionate mai sus. î n plus, integrala depinde liniar de / şi poate fi definită p e
orice submulţime 8 e Bor(Q) (pentru detalii trimitem la [8], cap. I I I , § 2).

0.4.15. OBSERVAŢIE. Funcţiile din jB(£2) sînt integrabile în raport

cu orice măsură pi € ilf(£î). într-adevăr, dacă / e Be{£2), atunci au loe
estimările

j^/(co)dpi(6))| ^^i/(co)|^(pi;d6)) ^ | | / | K p i ; Q ) .

22
(a se vedea [8], cap. I I I , § 2). D a c ă / e B(Q.), a t u n c i / e s t e limita uniformă
a unui şir {/«!£.i c £*(fi), pe baza teoremei 0.4.10. î n particular, func-
ţiile fn converg în măsura către / şi îndeplinesc şi condiţia de convergenţă
din definiţia 0.4.14, în virtutea estimărilor de mai înainte. Existenţa inte-
gralei funcţiei / este şi ea o consecinţă a acestor estimări.
Rezultatul care urmează este cunoscut sub numele de Ierna, lui Fatou.

0.4.16. TEOREMĂ. Fie \x e Jf(fi) o măsură pozitivă şi fie {/*;*Li

un şir defuncţii boreliene pozitive pe fi, integrabile în raport cu ţi. Dacă

limV/jfcdjx < °o
K'~HX> J

atunci funcţia lim fk este integrabilă în raport cu [x şi are loc estimarea

V I u n fk d j x < l i m d[i.
J k—*oo k—*oo J

Demonstraţia poate fi găsită în [8], cap. I I I , § 6.

Dacă [x e M(fi) este o măsură pozitivă şi dacă o proprietate care de-
pinde de punctele lui fi are loc cu excepţia unei mulţimi de puncte de
măsură nulă, se spune că proprietatea are loc \i-aproape peste tot. î n par-
ticular, şi acesta este cazul chiar în teorema 0.4.16, putem integra funcţii
definite doar ţx-aproape peste tot.
Rezultatul următor este cunoscut ca teorema de convergenţă domi-
nată a lui Lebesgue.

0.4.17. TEOREMĂ. Fie jx e M(CI),[L> 0, fie p> 1 şi fie {/JgLx un

şir defuncţii boreliene cu Ifk\v integrabilă 1), care converge [L-aproape
peste tot către o funcţie / . Să presupunem că există o funcţie integrabilă g> 0
astfel încît [/*(<*>) \v < </(<o) fx-aproape peste tot pentru fiecare fc. Atunci
funcţia \f\p este integrabilă şi are loc relaţia

limC|/Jb-/|^dîx = 0 .
A—ooj

Pentru demonstraţie trimitem la [8 |, cap. I I I , §6.

0.4.18. OBSERVAŢIE. Să presupunem că fi este u n spaţiu topo-

logic compact. Yom nota cu C(fi) mulţimea tuturor funcţiilor continue
pe fi, cu valori complexe. Evident, C(fi) este un spaţiu liniar, înzestrat cu
operaţiile uzuale. Relaţia
H/ll = sup |/(G>)|,/eC(fi),
cogQ

furnizează o normă pe (?(fi), în raport cu care C(fi) devine spaţiu Banach.

Rezultatul cu care încheiem acest paragraf ne dă o reprezentare a
dualului spaţiului C(fi) şi este datorat lui Riesz.

23
 0.4.19. TEOEEMĂ. Fie £2 un spaţiu topologic compact. între dualul
spaţiului <7(£2) şi spaţiul M(£l) există un izomorfism care este şi izometrie
şi care leagă fiecare măsură pi e M(Q) de o funcţională 9^ e <7(£2)* prin re-
laţia

?n(/) = d(Ji(co), /eC(Q).

în plus, corespondenţa pi 9^ păstrează pozitivitatea *K

Acest rezultat important ne va permite să „extindem" elementele
dualului lui C(£2) la măsuri pe £2. Demonstraţia sa poate fi găsită în [8],
cap. IV, §6.

0.5. ALGEBRE BANACH

Pentru conceptul de algebră, deja întîlnit în paragraful precedent

(exemplul 0.4.9), şi pentru proprietăţile generale ale algebrelor recoman-
dăm lucrările [5] sau [2].

0.5.1. D E F I N I Ţ I I . Se numeşte algebră normată un spaţiu normat

B, care este şi algebră asociativă peste corpul complex, al cărei produs este
compatibil cu topologia în sensul că
||ab|| < ||#ll||&ll> beB (submultiplicativitatea normei).
O algebră normată completă se numeşte algebră Banach.
Dacă algebra normată are unitate, aceasta va fi întotdeauna notată^
cu 1. î n acest caz vom identifica corpul complex C cu subalgebra {z • l} xeC
şi vom scrie simplu z în loc de z • 1.
0.5.2. EXEMPLE. 1° Am văzut deja că spaţiul Be(Cl) este de fapt
o algebră (exemplul 0.4.9). Deoarece norma sa este submultiplicativă,
rezultă că J3C(£2) este o algebră normată (care nu este completă).
2° Spaţiul B(Q) dotat cu multiplicarea obişnuită a funcţiilor este o
algebră, a cărei normă este submultiplicativă. Deoarece JB(£2) este comple-
tatul spaţiului normat Be (£2), rezultă că B(£l) este o algebră Banach ( a se
vedea şi observaţia 0.4.11.2°).
3° Spaţiul C(£2) (definit în observaţia 0.4.18) înzestrat cu produsul
natural este o algebră Banach. Deoarece norma sa se defineşte tot prin
supremumul funcţiilor, rezultă că C(£2) este o subalgebră închisă a lui
JB(£2).
4° Dacă X este un spaţiu Banach, atunci £P(X) este un spaţiu Banach
(teorema 0.3.4). Definind operaţia de înmulţire prin compunerea opera-
torilor, se poate vedea uşor că acest produs este compatibil cu topologia^
deci &{X) este algebră Banach.
0.5.3. OBSERVAŢIE. Fie B o algebră normată cu unitate. Deoa-
rece || 11| = ||l 2 || < || 11| ||11| şi || 11| ^ o, rezultă că ||11| > 1. F ă r ă a micşora,
*) O funcţională 9 «= C(Ci)* este pozitivă dacă <?(/) > 0 pentru orice / > 0 din C(Q).

24
generalitatea, putem întotdeauna presupune că | | 1 | | = 1 . într-adevăr,
putem redefini norma pe B prin relaţia
II* Ilo = Bup|| aa? ||, aeB,
ii*n<i
ceea ce nu schimbă topologia lui B deoarece UlirMWI < II«Ilo < II «II P e P"
tru orice a e B (cu alte cuvinte, cele două norme pe B sînt echivalente). î n
plus, deoarece se defineşte ca în exemplul 0.5.2.4°, norma || • ||0 este sub-
multiplicativă.

0.5.4. DEFINIŢII. Fie B o algebră Banach cu unitate. Vom nota

•cu cB(a) mulţimea acelor puncte 2 e C cu proprietatea că elementul z — a
nu are invers în B. Mulţimea cB(a) se va numi spectrul elementului a (rela-
tiv la algebra B).
Pentru fiecare a e B, numărul
r(a) = lim H^U1'*
k-*oo
va fi numit raza spectrală a elementului a. Evident, r(a) < || a||.
întrucît conceptul de spectru joacă un rol central în prezentele ex-
puneri, asupra sa vom reveni cu amănunte în capitolul următor.
î n cele ce urmează vom enunţa ctîeva rezultate valabile în alge-
brele Banach comutative.
0.5.5. DEFINIŢIE. Fie B o algebră Banach comutativă, cu ele-
ment unitate. Un caracter al algebrei B este un omomorfism de algebre cu
unitate de la B în corpul complex C (adică o aplicaţie liniară, multiplica-
tivă şi care duce unitatea lui B în 1 e C). Yom nota cu r(.B) mulţimea ca-
racterelor pe algebra B. Se poate demonstra că mulţimea V(B) se identifică
în mod natural cu mulţimea idealelor maximale ale lui B (a se vedea de
pildă [161, cap. I I I , § 2).
0.5.6. PROPOZIŢIE. Pentru fiecare aeV avem egalitatea
= t M : Y e V{B)}.
Demonstraţia se poate găsi în [15], cap. I I I , § 2 . O consecinţă ime-
diată a acestei propoziţii este estimarea
|Y(*)I <r(a) < ||a||, aeB, y e T(B),
care ne demonstrează, în particular, continuitatea fiecărui caracter al
algebrei B, care nu este presupusă în definiţie. Avem, aşadar, V{B) a B f ,
unde B? = { f e B* : ||/|| < 1}. Yom considera pe V(B) topologia indusă
de a(.B*, .Bj-topologia lui B* (definiţiile 0.3.14). Cu aceste precizări
avem următorul rezultat:
0.5.7. PROPOZIŢIE. Spaţiul topologic T(B) este compact.
Pentru demonstraţie trimitem la [15], cap. I I I , § 2.
Putem enunţa acum rezultatul fundamental privind reprezentarea
algelorelor Banach comutative, datorat lui Ghelfand.

25
 0.5.8. TEOREMĂ. Fie B o algebră Banach comutativă, cu unitate.
Există atunci un spaţiu topologic compact £2 şi un omomorfism de algebre
cu unitate a â al algebrei B în C(£2) astfel încît
| |
sup|â(<o)| ^ || a ||, aeB.
oeo
Aplicaţia a-> â este o izometrie dacă şi numai dacă ||a2|| = \\a\\2pen-
tru toate elementele aeB.
Omomorfismul a â dat de teorema 0.5.8 se mai numeşte şi trans-
formata Ghelfand. Detalii privind demonstraţia acestui rezultat pot fi
găsite în [16], cap. I I I , § 2. Se ia, desigur, £2 = T(J5) şi a(y) = y(a)
pentru orice y e V(B) (se poate consulta şi [7], cap. 2).
Rezultatul care urmează reprezintă o extensie, datorată lui Stone,
a teoremei clasice a lui Weierstrass privind aproximarea funcţiilor continue
pe un interval compact al dreptei reale prin polinoame.
0.5.9. TEOREMĂ. Fie £2 un spaţiu topologic compact şi fie A o sub-
algebră a algebrei C(£2) cu următoarele proprietăţi:
1° algebra A conţine funcţiile constante;
2° dacă <*>!, <o2 sînt puncte distincte din £2, atunci există o funcţie
f e A astfel încît /(o^) ^ /(<o2);
3° dacă feA, atunci şi conjugata sa feA(f(u>) =/(a>), <o€£2).
în aceste condiiii închiderea algebrei A coincide cu 0(£2).
O demonstraţie a acestei teoreme se poate găsi în [5], VII, §3.

0.5.10. COROL \ R . Fie K <=. C o mulţime compactă. Atunci algebra

polinoamelor în variabilele z şi z este densă în C(K).
într-adevăr, algebra polinoamelor în variabilele z şi £ satisface toate
cerinţele tereomei 0.5.9.

0.6. EXERCIŢII ŞI COMPLETĂRI

0.6.1. Fie {^j, {Q 2 , spaţii topologice şi fie f : Q,i o funcţie oarecare s

Spunem că / este continuă in punctul] toj e Qi dacă pentru orice vecinătate V a punctului /(coi) e
€ i2 2 există o vecinătate W a punctului coj astfel încît f(W) cz V. Arătaţi că funcţia / este
continuă dacă şi numai dacă / este continuă în fiecare punct coi e £2j.

0.6.2. Fie un spaţiu topologic separat. Arătaţi că £2 este spaţiu compact dacă şi
numai dacă pentru orice familie de mulţimi închise {Fj}je j cu proprietatea că f) { F j : j e 1} Jk
# 0 pentru orice parte finită I cz J rezultă f| {Fj : j 6 J} ^ 0 . Altfel spus, spaţiul D este com-
pact dacă şi numai dacă are proprietatea intersecţiei finite.

0.6.3. Fie { £ 2 1 , ^ } , {£22> ST^ spaţii topologice unde este compact iar Q 2 e s t e separat.
Fie f : Q 1 - + Q 2 o aplicaţie continuă. Arătaţi atunci că mulţimea /(£2j) este compactă. Dacă
/este şi aplicaţie bijectivă, arătaţi că inversa / _ 1 .-Da-^Qjeste o aplicaţie continuă (înlegătură
cu observaţia 0.1.6.2°).

0.6.4. Fie {Mx, dj}, {Af 2 , d2} spaţii metrice şi fie funcţia / : Mx M2. Arătaţi că / este
continuă In punctul x0 e Mx dacă şi numai dacă oricare ar fi şirul {xjc}^l cz Mx cu xk —• x 0
(k oo) avem f(xjc) f(x0) (în legătură cu observaţia 0.1.12.2°).

26
 0.6.5. Demonstraţi continuitatea operaţiilor de adunare şi de înmulţire cu scalari în
spaţii normate (în legătură cu observaţia 0.2.2.2°).

0.6.6. Fie L un spaţiu liniar şi fie 9 : L X I - » C o aplicaţie cu următoarele proprietăţi:

<i) q>(x, x) > 0 oricare ar fi xe L, (ii) 9(01^3 + y) = oc^x^y) + Oa(x2, y) pentru orice
x2,y e L şi a , , a 2 e C şi (iii) <p(x, y) = 9 (;/, x) pentru orice x,y e L. Utilizînd faptul că q>(x -f
+ ay, x -f- ocy) % 0 pentru orice a e C, unde x,y e L sînt vectori fixaţi, demonstraţi inegali-
tatea

i <p(*> y) 12 < 9(*>x) 9(y> y)>

care este o versiune a inegalităţii lui Schwarz. Utilizînd acest fapt, demonstraţi apoi inegalL.
tateâ triunghiului:

9 ( x +y,x+ y)V2 < 9(x, x)1/2 + <p(z/, y)1/2

<în legătură cu observaţia 0.2.5).

0.6.7. Fie H un spaţiu Hilbert. Un şir { a ^ c : H se numeşte slab convergent către vec-
torul x e H dacă şirul {<£*, z/>}* converge la z/> pentru fiecare y e H. Arătaţi că dacă şirul
converge slab la XGH iar şirul {|| x*!!}]^ converge la || x||, atunci şirul con-
verge la x în topologia lui H.
00

0.6.8. un sistem ortogonal în spaţiul Hilbert B . Arătaţi că dacă J ] I|£*ll2<

00

< 00, atunci seria JJ x* converge către un vector x eH şi are loc, „teorema lui Pitagora" :
£=1
00

l!*ll2 = J] !! **!!«.

0.6.9. Fie H un spaţiu Hilbert şi fie un sistem liniar independent de vectori din
H. Vom defini şirul de vectori y} = xJ9 yn = xn — ( X » ^ + ... + X»f*_iî7»-i) (n ^ 2).
(i) Determinaţi coeficienţii Xn* din condiţia

yn e {ylf . .., yn-Sjl-Zin > 2).

(ii) Dacă en = Hz/»!!-1 yn (n = 1, 2, 3, . . . ) , demonstraţi că spaţiul liniar generat de sis-
temul {xv x2, . . . } este egal cu spaţiul liniar generat de sistemul {elf e2, . . . } . Acesta este aşa-
numitul procedeu de ortogonalizare Gram-Schmidt (în legătură cu observaţia 0.2.12).

0.6.10. Arătaţi că orice spaţiu Hilbert separabil de dimensiune infinită este izomorf cu
spaţiul Hilbert l2 format din toate şirurile a = (a 1? ccg, 03, . . . ) de numere complexe pentru care

(£ la*| J
00 \ l / 2

2
<00,
dotat cu operaţiile de adunare şi de înmulţire cu scalari pe componente, spaţiu pentru care apli-
caţia a —• ||af| este o normă ce provine dintr-un produs scalar. Construiţi un izomorfism care
să fie şi izometrie. Stabiliţi un rezultat similar pentru spaţiile Hilbert de dimensiune finită.

0.6.11. Fie L un spaţiu liniar şi fie 9 : L X L C o aplicaţie satisfăcînd condiţiile (ii)

ş i (iii) de la exerciţiul 0.6.6. Arătaţi că are loc egalitatea
3
1
9(*> y) = —4 5j **9( s +iky), x,yeL,
*=o
unde i 2 = — 1. Această egalitate este cunoscută sub numele de relaţia de polarizare (în legă-
tură cu teorema 0.2.15).

27
 0.6.12. Fie X un spaţiu Banach şi fie P : X —• X o aplicaţie liniară cu proprietatea P 2 = J>
şi cu R(P), R( 1 — P ) închise. Utilizînd teorema graficului închis, arătaţi că P este un operator
continuu.

0.6.13. Demonstraţi diversele caracterizări ale normei unui operator, enunţate după teo-
rema 0.3.4.

0.6.14. Fie X, Y spaţii Banach şi fie T : X Y un operator liniar cu proprietatea (c0) : T

este continuu în origine. Arătaţi echivalenţa dintre condiţia (c 0 ), condiţia (m) din observaţia
0.3.6.2° şi condiţiile 1® şi 2° din teorema 0.3.4.

0.6.15. Fie H, K spaţii Hilbert. Enunţaţi şi demonstraţi versiuni ale relaţiilor (i>
(ii), (iii) şi (iv) din observaţia 0.3.13 pentru operaţia T T* definită de la K) în
H).
U.6.16. Fie H, K spaţii Hilbert şi fie T e K). Atunci au loc egalităţile (i) N(T*) =
= R(T).l şi (ii) R(T*) = N(T)±.
Indicaţie. în demonstrarea egalităţii (ii) folosiţi (i), relaţia (H^)1 = H0 valabilă pentru-
orice subspaţiu liniar H0 al lui H precum şi faptul că T**(= (T*)*) = T (conform exer-
ciţiului 0.6.15).

0.6.17. Utilizînd teorema Hahn-Banach, arătaţi că aplicaţia x Fx a lui X în

X** = ( X * ) * definită la 0.3.14 este o izometrie şi realizează un izomorfism între spaţiul Banach-
X şi un subspaţiu închis al lui X**. Spaţiul X se numeşte reflexiv dacă {Fx : i e X } = X**.
Utilizînd teorema 0.3.11, arătaţi că orice spaţiu Hilbert este reflexiv.

0.6.18. Două spaţii Hilbert H şi K se numesc unitar echivalente dacă există o aplicaţie
unitară U: H K. Arătaţi că orice spaţiu Hilbert separabil este unitar echivalent sau cu Cn
pentru un anume n sau cu Z2. Mai general, arătaţi că două spaţii Hilbert sînt unitar echivalente-
dacă şi numai dacă bazele lor ortonormale au acelaşi cardinal (în legătură cu exerciţiul 0.6.10).

0.6.19. Cu notaţia din definiţia 0.3.14, arătaţi că intersecţiile finite de mulţimi din familia
{V(x; A, s ) } se pot scrie ca reuniuni de mulţimi din familie. Pe baza acestui fapt, arătaţi că
reuniunile arbitrare de mulţimi din această familie formează o topologie (care este a(Ef
topologia lui E).

0.6.20. Fie Q, un spaţiu topologic. Arătaţi că orice combinaţie liniară de funcţii caracteris-
tice de mulţimi boreliene este o funcţie simplă. Obţineţi de aici faptul că Be(Q) este o algebră:
comutativă , cu unitate (în legătură cu exemplul 0.4.9).

0.6.21. Fie f e Be(Q) cu reprezentările

a
f = *iX c' + ••• + »Xc' = ••• +

ca în exemplul 0.4.9. Arătaţi că pentru orice pt 6 M(Q) avem

+ .. . + anp.(S'n) = + ... +

ceea ce îndreptăţeşte definiţia 0.4.12.

0.6.22. Fie {fk}°?=1 un şir de funcţii din B(Q) cu proprietatea că seria E/* este uniform con-
vergentă în B(Cl). Folosind o variantă a estimărilor din observaţia 0.4.15, arătaţi că

A=1 J
0.6.23. Fie £2 un spaţiu topologic, fie pi e M(£l) o- măsură pozitivă şi fie p ^ 1 un număr
fixat.
(i) Arătaţi că adacă f e Be(Cl) atunci \f\p e Be(Cl) şi \f\v se poate reprezenta sub forma
OL±XS -f • • • + »Xsn» 1111(16 ai> •••>«» s î n t nenegative.

28
 Utilizînd (i), vom putea deci defini cantitatea
iVP
-ft'H •
\\f\\p= I V l f i * ^ ) , f e Be(Q).

(ii) Acceptînd inegalitatea clasică a lui Minkowski

l(h + h)* + ... + ( , , + tn)p]U» < («f + . .. + s*)1'* + (tf + • • • + i*)1'**
valabilă pentru orice numere nenegative sx, . . . , s», tJf . . . , tn, demonstraţi faptul că aplicaţia
f WfWp are proprietăţile 2° şi 3° din definiţia 0.2.1 (z se vedea şi exerciţiul 4.6.9).
Aşadar, ceea ce lipseşte aplicaţiei WfWp să fie normă este implicaţia \\f\\p = 0 => f = 0, care
nu este,'în general, adevărată. într-adevăr, dacă S e Bor(Q), S # 0 dar jx(S) = 0, atunci Xs ^ O
însă | | X * | | p = 0 .
(iii) Arătaţi că mulţimea
N*([L) = {f e Be(Q): WfWp = 0}
formează un subspaţiu al lui Be(Q).
Vom considera acum spaţiul factor Jp(\l) = B^Q)lNp(\i)t pe care vom defini aplicaţia
72,
|| f + A (^)IIp= WfWp, f e Be(Cl).
(iv) Arătaţi
p
că llf -f Atî,(ja)||j> nu depinde de reprezentantul f al clasei şi defineşte o normă
pe spaţiul J ([L). P p
Vom nota cu L (Q, jx) spaţiul Banach obţinut prin completarea spaţiului normat J (\i)
(în sensul teoremei 0.2.14). Identificînd funcţiile egale jx-aproape peste tot, spaţiul LP(Q, yî)
poate fi şi el privit ca un spaţiu de funcţii (pentru detalii se pot consulta [8], [10] sau [12]).
(v) Arătaţi că spaţiul L2(Q, jx) este un spaţiu Hilbert.

0.6.24. Fie Q x , Q 2 spaţii topologice compacte. Fie apoi <?{€= C(Qj)* şi q>2e C(Q2)*. Vom con-
sidera subalgebra A a algebrei C(Q! X D 2 ) a funcţiilor cu „variabile separate" :
/i(co5, co2) = J ] f}(<*x) g>(co2), Ue gs e C(Q2),
ie/
unde J este o familie finită de indici.
(i) Arătaţi că subalgebra A îndeplineşte condiţiile teoremei 0.5.9.
în virtutea teoremei 0.5.9, algebra A este densă în C(fl 1 xfl 2 )- P r i n urmare, dacă F e C(Qj X
X D £ ) este o funcţie arbitrară, pentru orice z> 0 există /ie A astfel încît \\f — h || < e. în parti-
cular, cu reprezentarea dc mai sus a lui h,

F((o15 co2) — Jj gj(<*2) < e, cox e Q 1 5 co2 = Q2.

ie/ I
Vom considera funcţia o>3 <p2,<o2 (^(^j» ^a)) ( î n c a r e notaţia 92,<d2 a r a t a că funcţionala <p%
acţionează asupra varabilei co2).
(ii) Folosind aproximarea de mai sus, arătaţi că funcţia cox 92,<o2 (^(^jl» ^a)) este limită
uniformă de funcţii continue pe
Utilizînd acest fapt, vom putta aplica funcţionala funcţiei cox —• 92,<oa (^X^i» ^a))»
vom putea defini aplicaţia
<?>(F) = <?W<?>2,«,(%. «*)))• F
e C(QX X Q2).
(ii ) Arătaţi că q> este o funcţională liniară şi continuă pe C(Qj X Q2).
Dacă ţilf TfXg sînt măsurîte care corespund fimcţionalelor şi respectiv <p2 prin teorema
0.4.19. vom nota cu jxx x jx2 măsura care corespimde funcţionalei <p prin aceeaşi teoremă.
(iv) Refaceţi construcţia precedentă aplicînd întîi funcţionala şi apoi funcţionala <p2.
Arătaţi că funcţionala <p rămîne neschimbată. Deduceţi de aici egalitatea
dfA2 =
^ F(coj, co2) d x fx2 = ^ ^ ) ^ **** d f A l ) ^

pentru orice F e C(Qj x Q 2 ).

Această formulă reprezintă o versiune a teoremei lui Fubini de permutare a integralelor
iterate.

2»
 1. CALCUL FUNCŢIONAL ANALITIC

î n cuprinsul acestui capitol vom prezenta construcţia calculului

funcţional analitic pentru elementele unei algebre Banacli şi pentru opera-
torii liniari nemărginiţi într-un spaţiu Banach. Prezentarea este însoţită
•de cîteva rezultate privind funcţiile cu valori vectoriale.

1.1. INTEGRAREA FUNCŢIILOR VECTORIALE

Fie £2 un spaţiu topologic şi fie X un spaţiu Banach cu norma || • ||.

JSTe propunem să construim integrala unor funcţii definite pe £2, cu valori
în X, în raport cu o măsură jjl g Jf(£2) (a se vedea deifniţiile 0.4.5). Vom
considera mai întîi funcţii vectoriale simple, definite prin analogie cu
cele scalare (exemplul 0.4.9).

1.1.1 DEFINIŢIE. O aplicaţie de forma

G
/ M — £ X s3/ ® ) ® *
r

unde J este o familie finită de indici, {8j}jej c Bor(£2), U {8j :j e j } = £2,

Jgj n sk=z 0 (j ^ Jc) şi xj e X sej numeşte funcţie simplă (sau etajatăcu
miori în X.
iVom nota cu Be(Q2, X) mulţimea funcţiilor etajate pe £2, cu valori
în X. Este uşor de văzut că suma a două funciţii etajate este o funcţie
e t a j a t ă ; clasa fiind evident stabilă la înmulţirea cu scalari, rezultă că
familia Be(£2, X) se poate organiza ca spaţiu liniar. P e spaţiul Be{C2, X)
vom putea defini o normă prin relaţia

11/11 = s u p | | / ( « ) | | , / 6 B e ( Q , Z ) .

1.1.2. DEFINIŢIE. Fie p . e J f ( f i ) şi fie / e £,(£2, X), reprezentată

ca în definiţia 1.1.1. Vom introduce integrala funcţiei / în raport cu măsura
ja prin relaţia

30
Daca S eBor(Q), definim integrala funcţiei / în raport cu măsura pe
mulţimea 8 prin relaţia

ţ/dji = [ Xsf dfi - £ viS, n 8)xs.

} J ie/
ieJ
s

Vom mai nota aceste integrale prin ^/(co)dfi(co) şi respectiv ^/(a>)d|x(<o),

atunci cînd dorim să punem în evidenţă variabila de integrare.

1.1.3. LEMĂ. Aplicaţia Be (Q, X)3f-+ ^/(<*>) djxfco) e X este corect

definită, liniară şi satisface estimările

^/(<o) djx(<o) | < ^ ||/(<o) i| vfc; dco) < sup ||/(<o) || ; £).
s s
| Demonstraţie. Independenţa integralei de reprezentarea funcţiei /
se obţine ca şi în cazul scalar (exerciţiul 0.6.21). Mai precis, dacă
/ = Xs1 xi + • • • + Xsn°°nj printr-o grupare convenabilă a termenilor obţi-
nem o reprezentare unică de forma / = Xs' xi + • • • + Xs' x*n unde
1 n
..., x'n, sînt vectori distincţi. Atunci avem egalitatea n 8)xx +
+ ... + \L(S» n 8) xn = [x(/Sfl n S) x[ + ... +\L(S'n, fi 8) x'n„ adică in-
dependenţa dorită.
Vom obţine acum aditivitatea integralei pe spaţiul Be{Q, X).
Fie / = JJ Xs' 9 = £ Xs" V* două funcţii din Ue(£î, -Z), cu reprezen-
jej ' ksK *
tarea din definiţia 1.1.1. Atunci funcţia
f+9= 1
+V*)
i>* *
este reprezentată ca în definiţia 1.1.1, prin urmare, pe baza primei părţi*
vom putea scrie că

(/ +g) djx = £ v.(S n Si n £%)(*, +yk) =

5 j.k

= £ \l(8 nfl}n 8i)xs + £ ^{S n S's n = 1 / d^ +C«dii.

;>* sJ Js
întrucît demonstrarea omogenităţii integralei este simplă, deducem de
aici liniaritatea integralei pe spaţiul jBe(Q, X).

31
 Fie din noii feBe(Q, X) cu reprezentarea din definiţia 1.1.1. Să
remarcăm atunci că funcţia co -> ||/(co) || este din Be(Q) şi că putem scrie,
în virtutea teoremei 0.4.7, următoarele relaţii:

/(co) d{x(co) s n
< \viS<\S,)\ < 11*0*5 =
jej jej

- [ II/(<•>) II t>(n; da>) = [ Xs(a>) ||/(<o) IKn; d<o) < sup ||/(<o) II «fo ; flf),
J 1 OJ 6 S
J
s
ridică estimările din enunţul lemei.
Integrala introdusă prin definiţia 1.1.2 se poate extinde la o clasă
mai largă de funcţii vectoriale, suficient de bogată pentru a satisface
cerinţele noastre.

1.1.4. D E F I N I Ţ I I . Completatul spaţiului normat -Be(Q, X) (în sensul

teoremei 0.2.14) va fi notat cu B(Q, X). Acesta este un spaţiu Bananch
de funcţii pe £2, cu valori în X, care sînt limite (uniforme) de şiruri de
funcţii din JBe(£î, JC), cu norma dată de aceeaşi formulă ca în definiţia
1.1.1 (exerciţiul 1.7.3).
Fie / e B(Q, X) şi fie {/*}£,! <= Be (£2, X) astfel încît fk f (fc-* oo)
In -B(£î, X). Pentru fiecare fx e J f ( Q ) şi S e Bor(Q) vom defini

= l i m ^ / * d[j..

s s

1.1.5. PROPOZIŢIE. Aplicaţia

B(n,
s
•este corect definită, liniară şi satisface estimările

^ /(co) dfi(co) | < ^ ||/(co) || «(jjl ; dco) C s u p U ^ I K f x ; 0).

s s
Demonstraţie. Fie f e B(£l, X) şi fie {/*}*Li <= .Be(fl, X) un şir con-
vergent către / în £(£2, X). î n baza liniarităţii integralei pe Be(Q, X) şi a
estimărilor sale (lema (1.1.3), putem scrie că

- ^ d p i l l ^ ||/, - / , | | i > 0 i ; flf)->0 (ft, m - > oo).

5 S

Aceasta ne arată că şirul | ^ f k dpi| este convergent în X. Mai mult

5

32
decît atît, limita dpi nu depinde de şirul {/*}*. într-adevăr, dacă
s
{9k}kLi c X) este un alt şir convergent către / în J3(£2, X), o relaţie
similară cu cea de dinainte (în care înloucim pe fm cu gk) ne arată că şirul
d[i| converge tot către ^ / dfx, ceea ce atestă corectitudinea defi-
5 5
niţiei integralei.
Dacă /, g sînt funcţii arbitrare din 2?(£î, X) şi dacă / = lim/ fc , g =
k-¥QO
= lim gk cu f g k G X), atunci vom avea
£-•00

J (/ + 9) du = l i m J (/* + g k ) dix ^ + ^ djx,

s s s s
în baza aditivităţii integralei pe spaţiul B (£i, X). Demonstrarea omoge-
nităţii integralei o lăsam pe seama cititorului. î n sfîrşit, estimările afir-
mate în enunţ se obţin din cele demonstrate în lema 1.1.3, prin simplă
trecere la limită.

1.1.6. TEOREMĂ. Fie fit un spaţiu topologic, fie X, Y, spaţii Banach

si fie T G V(X, Y). Vom considera o funcţie f e B(fi, X) astfel încît
/(oo) GD( T) oricare ar fi o> GQ. Daca T ° / G B(Q, Y), atunci are loc egalitatea

s s
oricare ar fi U. G M(Q) şi S G Bor(Q).
Demonstraţie. Deoarece f G JB(H, X), pentru orice întreg m ^ 1 există
o funcţie fm^ Be (O, X) astfel încît ||/ — < 1/(2m). î n mod analog
există </tog Be (Q, Y) astfel încît || T • / — grm || < 1/(2w). Să presupunem
că avem reprezentările
/«(*>)= J] X s ' M ^ , flrjco) = £ Xs'/f*»)»»
ie/m ' Ae/Cm *

în sensul definit la 1.1.1. Yom nota = n vom fixa punctele

<*jk e şi vom defini funcţia

j,k
Să remarcăm că pentru fiecare wgQ există o pereche unică de indici
(j, 7;) astfel încît w e Sjk. Atunci / m (w) = /m(coifc), deci vom avea
!!/(<*) - *»(«)ll < l l / M -/»(*>) II + | | / J c o ) - hm(<*)\\ < l/m,
oricare ar fi co G £2. î n mod asemănător,
(|( T o /)(*>) - (T o fej(co) || < 1 im, <o e Q.

33
2 — C. 7M
 Deoarece operatorul T este închis, graficul său G{ T) este un sub-
spaţiu închis în X x Y. Proprietăţile şirului {Jim}m ne arată că funcţia
? = (/, T •/) = lim (Km, T . Jim)
m-* oo
este un element în B(Q, G(T)). Din modul în care se calculează integrala
unei funcţii cu valori într-un spaţiu produs (a se vedea exerciţiul 1.7.4),
rezultă că

K / d n ^ I -fd^eO(T).
s s s

Prin urmare, dji e D( T) şi ^/dp.^ = ^ T <> f d(i.

1.1.7. COROLAR. Fie ft, Y ca în teorema precedentă. Daca Te:

e JSf(X, Y) şifeB(Q, X), atunci T « / e B f Q , Y) si are loc egalitatea

s s
oricare ar fi e M(£l) şi S e Bor(£2). In particular, dacă Y = C,

s s
oricare ar f i x* e X*.
Demonstraţie. Vom rc marca doar faptul că dacă {/*} c Be(Q, X)
şi / * - > / ( & - * oo) în JB(Q, X), atunci T *fke Be(a, Y) şi T • T • /
în X). Restul afirmaţiilor rezultă din teorema precedentă.

1.1.8. OBSERVAŢII. 1° Teorema 1.1.6 se poate utiliza, în parti-

cular, la obţinerea unor rezultate legate de derivarea integralelor depin-
zînd de parametri (ea în exerciţiul 1.7.5).
2° A doua pai te a corolarului 1.1.7 se poate utiliza la stabilirea
unor formule pe care le satisfac anumite integrale vectoriale, în baza
validităţii variantelor scalare ale acestor formule (de exemplu formula
lui Cauchy, teorema lui Fubini etc.).
î n cele ce urmează vom avea nevoie de un concept mai general
decît cel oferit de definiţia 0.4.8.

1.1.9. D E F I N I Ţ I E . Fie Q v spaţii topologice. O aplicaţie/: Q, -»

-»£22 se numeşte boreliană d a c ă / " 1 ^ ) e B o r ^ ) , oricare ar fi £eBor(Q 2 ).

1.1.10. LE MĂ. 0 aplicaţie f : Clx -> fl 2 es^e boreliană dacă şi numai

dacă f'\8) eBor(Q 1 ) pentru orice parte deschisă (închisă) 8 c £2a.

34
 Demonstraţie. Necesitatea condiţiei este evidentă. Invers, fie
£ = {S cz £î2 if-^S) e Bor^)}.
Să remarcăm că S este o cr-algebră. într-adevăr, 0 e ăi iar dacă S eâi,
atunci f'HQ^S) = Q^f'HS) G B o r ^ ) , deci şi a 2 \ S G 3. î n sfirşit, dacă
c
atunci

H U S*) = U f - W e B o r ^ ) ,
\k=i J k=\
deci { j {Sk : fc > 1} e Jf, ceea ce arată că B este o cr-algebră care con-
ţine, prin ipoteză, părţile deschise (sau închise) ale lui Q2. Aşadar, ăt n
n Bor(£î2), de unde rezultă faptul că / este boreliană. î n particular,
avem următoarea afirmaţie :

1.1.11. COROLAR. Orice aplicaţie continuă f : Clz este boreliană.

Situaţia care ne interesează, pentru moment, este aceea a funcţiilor
cu valori vectoriale.

1.1.12. LEMĂ. Dacă / e B(Q, X), atunci f este o aplicaţie boreliană.

Demonstraţie. Dacă funcţia / ia valori constante pe un număr finit
de mulţimi boreliene a căror reuniune epuizează întreg spaţiul, rezultă
că preimaginea oricărei submulţimi din X este o reuniune finită de mul-
ţimi boreliene, deci ea însăşi boreliană. Aşadar funcţiile din Be{Cl, X)
sînt boreliene.
Fie acum / G JB(£Î, X) arbitrară şi fie {fk}t=i c X) un şir care
converge la / în J5(Q, X). Fără a micşora generalitatea, vom putea pre-
supune că ||/ —/* || ^ h" 1 oricare ar fi fc^ 1. Yom fixa o parte închisă
JS c X şi vom defini mulţimile
8k = {xeX: inf ||a? - y || < fc"1}, 1.
yes
Este uşor de văzut că mulţimile Sk sînt închise în X. Yom demonstra
egalitatea

r m = n / r w -

într-adevăr, dacă coe/ _1 (S), din relaţia ||/(a>) — /*(<*>) ]| < fc"1 rezultă
f k (o>)eS k , deci w e / ^ ţ S t ) , oricare ar fi 1.
Reciproc, dacă co G/* 1 ^*) pentru orcie fc> 1, în baza definiţiei mul-
ţimii Sk vom putea alege un vector xke8 astfel încît ||/*(co) — xk\\ <
^ 2fe~1. Să remarcăm atunci că
ll/M - ®*ll < ll/(<*>) —/*(<o)|| + II/,(co) - 3fc _1 ;
prin urmare, şirul xk -»/(<*>) (fe oo). Mulţimea $ fiind închisă, obţinem
J(<*)eS.
Din faptul că funcţiile simple sînt boreliene, din reprezentarea mul-
ţimii / _1 (£) Şi din aceea că familia Bor(£î) este închisă şi la intersecţii

35
JWmăi abile (fiind închisă la reuniuni numărabile şi la operaţia de comple-
mentaie), rezultă că mulţimea / - 1 ($) este boreliană, oricare ar fi S c X
închisă. Pe baza lemei 1.1.10 obţinem că / este boreliană.

1.1.13. LEMĂ. Dacă f e J3(Q, X), atunci şubmulţimea f(Q) este re-
lativ compactă în X.
Demonstraţie. Fie s > 0 şi fie / e J3e(£î, X) astfel încît ||/— / 6 || <
< e/2. Funcţia fe are doar un număr finit de valori, să zicem yly ..., yn&.
Fie <o, e£î astfel încît y} =/e(<o,) (j = 1, . . n e ) . Yom nota xs = f(<*j)
şi vom observa că dacă x e/(£î), x =/(<o), atunci există un indice j astfel
încît /e(co) =/ e (w j ). Prin urmare,
II® - *ill < II/(«) " / e M I I + l l / e K ) - / ( « i ) | | < e.
Aceasta arată că mulţimea /(Q) poate fi acoperită cu reuniunea mulţi-
milor B(xh t) = {xeX: \\x — Xj\\ < sj(j = 1, . . . , ne). Aşadar, mulţi-
mea /(Q) este total mărginită (definiţia 0.1.13). î n virtutea teoremei
0.1.14, mulţimea /(Cî) este relativ compactă.

1.1.14. TEOREMĂ. Fie f o funcţie definită pe spaţiul topologic £2,

cu valori în spaţiul Banach X. Funcţia f aparţine spaţiului JB(Q, X) dacă
şi numai dacă f este boreliană şi /(O) este o parte relativ compactă a spa-
ţiului X.
Demonstraţie. Din lemele 1.1.12 şi 1.1.13 se obţine că dacă f e B(Q, X)
atunci f este boreliană şi /(£2) este relativ compactă.
Reciproc, să demonstrăm că aceste două condiţii asigură apartenenţa
lui f la spaţiul B(Q, X). Deoarece mulţimea /(Cî) este total mărginită,
pentru fiecare număr întreg m > 1 există un număr finit de puncte x} =•
= j(W (j e Jm) astfel încît
/(Q) c= ţ j {xeX : ||a? — ^ m'1}.
jejm
Mulţimile Sj = / - 1 ( { # e X : \\x — xs\\ < m'1}) sînt în Bor(Q), prin ipo-
teză. Definind prin recurenţă, S1 = S2 =
Sk = S'k\S1 U S2 U . . . U k> 2,
obţinem o familie finită de mulţimi boreliene disjuncte două cîte două r
a căror reuniune este întreg spaţiul fit. Definind funcţia simplă
/.(«)= £ /(«,),
jejm
obţinem
!!/(") - f m (<o)ll ^ £ ||/(<o) -f{L*})\\XS}{<») < m~\
jejm

ceea ce arată că şirul de funcţii simple converge uniform către

funcţia / . Aşadar, / g JB(Q, X), ceea ce încheie demonstraţia.

36
 1.1.15. D E F I N I Ţ I E . Fie £} un spaţiu topologie compact. Yom nota
cu C(£î, X) mulţimea tuturor funcţiilor continue, definite pe £1, cu valori
în X. Dotat cu operaţiile uzuale şi cu norma definită prin supremul
funcţiilor pe £i, spaţiul C(£2, X) devine spaţiul Banach (exerciţiul 1.7.6).

1.1.16. COROLAR. Dacă £i este un spaţiu topologic compact, atunci

C(Q, X) este un subspaţiu închis în I?(£î, X).
Demonstraţie. Funcţiile continua sînt boreliene în virtutea corolaru-
lui 1.1.11. Prin urmare, teorema 1.1.14 ne asigură că orice funcţie con-
tinuă pe un spaţiu compact este din J3(Q, X). î n sfîrşit, deoarece normele
în spaţiile £(£2, X) şi C(Q, X) se definesc prin aceeaşi formulă, 0(£2, X)
este subspaţiu închis în JB(£2, X).
Corolarul 1.1.16 permite integrarea funcţiilor vectoriale continue pe
un spaţiu topologic compact în raport cu orice măsură Radon.

1.2. FUNCŢII ANALITICE VECTORIALE

Fie X un spaţiu Banach fixat.

1.2.1. DEFINIŢIE. O expresie de forma

f\w*xk9 (1.2.1)
A=0
unde w e C şi xk e X pentru orice fc^ 0, va fi numită serie formală (cu
coeficienţi în X). Vom ataşa expresiei (1.2.1) cantitatea
p = SSjtfJ1'*.
A-*oo
Baza de convergenţă a seriei formale (1.2.1) va fi dată de B = p"1, în
care luăm R = oo dacă p = 0 şi R = 0 dacă p = oo. Situaţia care ne
interesează este atunci cînd 0 < R < oo.

1.2.2. LEMĂ. Fie JJ wkxk o serie formală cu raza de convergenţă R>0.

Această sene este convergentă pentru fiecare punct weC cu \w\ < 22;
în plus, convergenta este uniformă pe mulţimile de forma {w e C : \w] < rj,
unde 0 < r < R.
Demonstraţie. Evident, a doua afirmaţie o implică pe prima. Fie
deci p = R'1 (p # oo, datorită ipotezei) şi he 0 < r < R. Vom fixa un
număr e > 0 cu e < r" 1 — p. Din definiţia lui p rezultă existenţa unui
indice fc(e) astfel încît
M < (P + «*), * > « « ) -
Notînd
J f e = max {1, \\xt ||/( p + e)*, fc = 1, . . . , fc(e)),

37
deducem că
I M < Mz(9 + e)*, k>l.
x
Deoarece p + e < r~ , avem r( p + e) < 1 şi deci

£ w*
*to 1 — r( p-f-e)
de unde rezultă toate afirmaţiile lemei.

1.2.3. DEFINIŢIE. Fie JJ c C o submulţime deschisă. Yom spun©

că funcţia / : JJ X este analitică (olomorfă) în JJ dacă pentru fiecare
OD
punct z0 € JJ exfttă o serie formală J] wkxk cu raza de convergenţă JS>0,
*=e
astfel încît

/(*)=E(*-*o Y-x^zeU, \z —£0]< -K-

*=0

Yom nota cu J.(J7, X) mulţimea funcţiilor analitice în 17, cu valori

în X

1.2.4. LEMĂ. I 6 Dacă f e A(JJ, X), atunci f este continuă pe JJ.

2° J>ocâ o funcţie f : JJ X este analitică, atunci x* • / este o funcţie
analitică scalară, oricare ar fi x* e X*.
Demonstraţie. 1° Fie z0e U un punct fixat. î n baza definiţiei 1.2.3
şi a lemei 1.2.2, există o vecinătate compactă a punctului z0 astfel încît
/ este limita uniformă a unei serii ale cărei sume parţiale sînt evident
funcţii continue. Aşadar, funcţia f este continuă în vecinătatea unui
punct arbitrar, deci continuă peste tot în JJ.
2° Dacă / este analitică în JJ şi are în vecinătatea punctului z0 re-
prezentarea descrisă în definiţia 1.2.3, atunci, pentru orice x* e X * , seria
oo
es
Yt ^ e convergentă pentru \z — ze f < E, deci funcţia x* • /
este o funcţie analitică scalară (a se vedea şi propoziţia 1.2.10).
Pentru a determina proprietăţile algebrice ale spaţiului A(U, X),
mai avem nevoie de cîteva afirmaţii privind seriile formale.

1.2.5. LEMĂ. 1° Suma a două serii formale cu raza de convergenţă

nenulă este o serie formală cu raza de convergenţă nenulă.
2° Dacă spaţiul valorilor este o algebră Banach cu unitate, atunci pro-
dusul a două serii formale cu raza de convergenţă nenulă este o serie formală
cu raza de convergenţă nenulă.
Demonstraţie. 1° Fie JJ wkxkJ wky* două serii formale astfel încît
*>o *>o
1
Pl = S m 11% II '* < oo, p2 = I t o | j y t | r < oo.
h-¥QO k-*oo

3&
Să obserrăm că

h—*QO + y » i r < k-*oo

u S ||®,||v* +k-*oo
u 5 T | | y , r * = Pl + P2 < oo.
Aşadar, seria formală J] wk(xk -\-yk) are raza de convergenţă nenulă.
*>0
2° Să presupunem că X = B, unde B este o algebră Banach cu
unitate. Să considerăm seriile formale (cu coeficienţii în B) W*AK şi
*> o
J>] şi să notăm, ca la punctul precedent,

k-*oo k-* oo
Să remarcăm că

*>Q *>0 *>0 />+*«*

Folosind argumentul utilizat în demonstraţia lemei 1.2.2, deducem
existenţa unor numere 1, M'z' > l astfel încît
\M < + »/2)*, HM < i r / ( p 2 + e/2)*,
un de e > 0 este un număr dat. Yom putea scrie atunci că
II £ apb9\ < M'sM't' £ (Pi + e / 2 ) M p 2 + e/2)f < Jf i If i' ( P l + P2 +«)*,

de unde
lim I < Pl +P2,
k—¥co

deoarece £ > 0 este arbitrar, ceea ce încheie demonstraţia.

1.2.6. PROPOZIŢIE. Fie P c C o mulţime deschisă. Atunci A(TJ,X),

dotată cu operaţiile uzuale de adunare şi de înmulţire cu scalari, este
un spaţiu liniar. Dacă X este o algebră Banach cu unitate B, atunci A{ Z7, B)
este o algebră.
Demonstraţie. Fie / 2 e A( 17, X). Atunci funcţia / = fx + / 2 [unde
f(z) = f±(z) +/ 2 (z), ^ G o funcţie analitică, în baza primei părţi
a lemei precedente.
Dacă X este o algebră Banach cu unitate, atunci funcţia g = /1/2
[unde 0(3) =/i(2)/ 2 (s), 3 e U] este o funcţie analitică, în baza părţii a
doua a lemei 1.2.5.

1.2.7. D E F I N I Ţ I E . Fie I = f* € R : *0 < * < un interval com-

pact al dreptei reale şi fie 5 : 1 C o funcţie continuă cu variaţie măr-
ginită (a se vedea [4], cap. 5, §1). Yom presupune că £(s0) = tfo) dar
£($') ^ £($") pentru orice altă pereche de puncte diferite ss" din I .
î n acest caz imaginea Y = £(1) se va numi curbă jordaniană rectificdbilă.

39
 D a c ă / e C( T, X), atunci putem defini integrala curbilinie a funcţiei
/ pe curba V prin formula

unde, în membrul drept, d£(s) desemnează măsura Lebesgue-Stieltjes

asociată funcţiei cu variaţie mărginită ^ (a se vedea [8], cap. I I I , § 5).
Integrala curbilinie depinde doar de funcţia / şi de mulţimea V, nu şi
de reprezentarea lui V ca imagine a lui I prin funcţia \ (exerciţiul 1.7.8).
Fie A c C o mulţime deschisă, relativ compactă. Yom nota cu T
frontierea mulţimii A şi vom presupune că F = I \ U . . . U VmJ unde
riy r m sînt curbe jordaniene rectificabile, care nu se intersectează
două cîte două. Mai presupunem că
= I j = [seR: s0J < s < 8U}, j = 1, ..., ra.
î n baza teoremei clasice de separare a lui Jordan (o demonstraţie
a acestei teoreme poate fi găsită în lucrarea [15]), fiecare curbă T, este
frontiera unei mulţimi deschise, relativ compacte şi conexe A, (formată
din punctele aflate în „interiorul" curbei T}).
Yom spune că sistemul finit de curbe jordaniene rectificabile V este
pozitiv orientat (în raport cu A) dacă acest sistem satisface următoarele
cerinţe : (i) dacă A, n A ^ 0 , atunci curba r , este parcursă de către
punctul ţjţs) în sens contrar acelor unui ceasornic, atunci cînd s variază
de la s0t} la slt); (ii) dacă A; n A = 0 , atunci curba T; este parcursă
de către punctul ţ}(s) în sensul acelor unui ceasornic, atunci cînd s variază
de la 8 0J la s lt ).
Indiferent de orientare, din aditivitatea integralei avem relaţia
^f(ţ) di;,
r r;
unde £ : V C este dată de \! Vj = Z} (j == 1, ..., m).
Rezultatul care urmează reprezintă o extensie vectorială a formulei
lui Caucliy.

1.2.8^ TEOREMĂ. Fie U c= C o mulţime deschisă şifiefeA(U, X).

Fie A c= A c= U o mulţime deschisă, relaliv compactă, a cărei frontieră V
este formată dintr-un sistem finit de curbe jordaniene rectificabile, care nu se
intersectează două cîte două, pozitiv orientat. Atunci

2 TZ i J l 0, daca z Ţ A.
Demonstraţiîntr-adevăr, dacă x* e X*, atunci

- M < * - « u = I ?m)> T * * e A
2 7d j l 0, daca « ţ A,

40
în baza formulei lui Cauchy pentru cazul scalar (a se vedea [1], cap. III,
§ 2) şi a lemei 1.2.4.2°. Din corolarul 1.1.7 deducem însă că

l ( i - sy-1 **(/(«) d i = ** [(l - sY''fi l) d i\ -

2 ni J L 2tc1 J J
r r
Funcţionala x* fiind arbitrară, egalitatea din enunţ este o consecinţă sim-
plă a observaţiei 0.3.9.
Un alt rezultat clasic care se extinde la cazul vectorial (şi de care vom
avea nevoie în viitor) este teorema lui Liouville :
1.2.9. TEOREMĂ. FiefeA(C, X). Baca mulţimea valorilor funcţiei
f este mărginită în spaţiul X, atunci funcţia f este constantă.
Demonstraţie. î n virtutea ipotezei, funcţia x* este mărginită pen-
tru fiecare x* e X*. î n virtutea teoremei lui Liouville pentru funcţii sca-
lare ( a se vedea [1], cap. II, §3), x* • / este o funcţie constantă. Dacă
f(zi) # 2) pentru o pereche de puncte z2 din planul complex, atunci
putem alege o funcţională x* e X * astfel încît x*(f(zî) — f(z2)) # 0 (în
baza observaţiei 0.3.9), ceea ce contrazice faptul că x* este funcţie
constantă.
Să observăm, în continuare, câ olomorfia se păstrează prin aplicaţii
liniare şi continue.
1.2.10. PROPOZIŢIE. Fie U c C o mulţime deschisă, X, Y spa-
ţii Banach şi fie T e J?(X, Y). Pentru orice / e i ţ î J , X) acewi
T*feA(U,Y).
Demonstraţie. Fie, maîîntîi, J] wk'xko serie formală cu coeficienţi în X,
avînd raza de convergenţă nenulă. Atunci seria formală, J] Txk (cu coe-
o
ficieliţi în Y) are raza de convergenţă nenulă. deoarece
ttm||Ta?t|p'* <nrn||^|| 1 / Â ; < 00.
h-*co h-* OO
Dacă f eA(U, X), atunci funeţia> T «/ este suma unei serii formale con-
vergente în vecinătatea fiecărui punct z0 e Z7, în baza observaţiei de sus
şi a continuităţii operatorului T, deci T ° / e C, Y).
î n teoria spectrală a operatorilor un rol important este jucat de aşa-
numitele funcţii analitice la infinit.
1.2.11. D E F I N I Ţ I E . Fie ii c C o mulţime deschisă de forma Q =
= C\2T, unde K cz C este o submulţime compactă. Fie / e j4(£2, X). Vom
spune că / este analitică la infinit dacă lim f(z) există în X. Vom nota cu
Z-¥ OO

^oo (Q, X) subspaţiul liniar al funcţiilor din JL(Q, X) care sînt analitice
la infinit. Mai notăm /(00) = Z-*lim
OO
f(z).
1.2.12. LEMĂ. Fie TJ a C o mulţime deschisă şi fie z0 e U. Dacă
feA( U\\z0},X) şi dacă sup {||/(»)||: z e U\{z0}} <00, aiuncif admite o
extensie, notată tot eu / , astfel încît f e A( 17, X).

41
 Demonstraţie. Fie r>O astfel încît {zeC: \z — zQ\ ^r} cz 17 şi
fie p > O cu p O . Fie apoi V9 = dAp şi Tr = <?Ar, unde Ar = e C:
este
I» — ^o I Ap definită în mod asemănător. Dacă z e A r \ Ă p , din
formula lui Cauchy obţinem că

2 7TL J_

d(Ar\Âp)

= —-— \ (w — z) ~1f(w)dw -— \ (w — z) ~l f(w)dw

2 ni J 2 ni ]
Tr Fp

(semnul minus apare deoarece luăm pe cercul Tp orientarea pozitivă). Să

observăm că

lim—-—\ (w — z)~1f(w)w =
P-O 2 ni J
r
P
2TZ

= lim-^- [ (z0 + peie - z ) - ^ f ( z 0 + peie) d6 = 0

P-O2TT J
o
(în care a m substituit w = z0 + peid, 0 < 8 <2tt;), deoarece funcţia car©
apare sub cea de-a doua integrală este mărginită (datorită ipotezei asupra
funcţiei /). Aşadar, avem

f(z) = _ L _ i (W - z ) - 1 f(w)dw, z e A r \{s 0 }.

2 7Tl J
rr
Deoarece integrala din membrul drept al acestei egalităţi este o funcţie
analitică şi în punctul z0, rezultă de aici că însăşi funcţia / se poate pre-
lungi ca funcţie analitică în mulţimea Z7.
1.2.13. COROLAR. Fie £2 = C\J5C, unde EczC este compactă, şi fie
XeQ. Definim £2q = {(z — X ) - 1 : e £2} U {0}. Atunci avemfeA^^X)
dacă şi numai dacă g e A(Q0, X), unde g(w) =/(to" 1 + X), w e h0.
Demonstraţie. Yom defini aplicaţia 9 : C» C», unde 9(z) = w =
= (z — X)"1, cu 9(00) = 0 şi 9(X) = 00. Deoarece lim f(z) există dacă şi
numai dacă lim g(u>) există, afirmaţia rezultă pe baza lemei precedent©.
Mulţimea £20 este deschisă fiindcă Q0 = 9(Q U {00}) şi 9 este omeomor-
fism.
1.2.14. D E F I N I Ţ I E . Fie A c C o mulţime deschisă, cu proprietatea
eă C \ A este compactă în C. Să presupunem că frontiera V a mulţimii A
este formată dintr-un sistem finit de curbe jordaniene rectificabile, care nu
se intersectează două cîte două. Sistemul V este atunci şi frontiera mulţimii
deschis© A c = C \ A , care este relativ compactă. Yom spun© că T ©st© u n
sistem de curbe jordaniene rectificabile pozitiv orientat (în raport cu A) dacă

42
F este negativ orientat în raport cu Ac (adică fiecare curbă din sistemul F
este parcursă în sens invers faţă de cel considerat la orientarea pozitivă).
Sîntem acum în măsură să demonstrăm formula, Cauchy la infinit.

1.2.15. TEOREMĂ. Fie £2 complementar ea unei mulţimi compacte

din C. Dacă A c A cz Q este complementarea unei mulţimi compacte din
C şi r = dA este un sistem finit de curbe jordaniene rectificabîle care nu se
intersectează două cîte două, pozitiv orientat, atunci avem reprezentarea

/(OO) + - M ( W - ,)-! f ( W ) ă W = 1 /<*)'

2 7ri J [0, daca z $ A,
r
oricare ar fi f e ^4oo(£î, X).
Demonstraţie. Deoarece r = dA ^ 0 , avem A c = C \ A ^ 0 , deci
putem fixa un punct X e Ac. Yom considera apoi funcţia <p : C«> -> C»
definită ca în corolarul 1.2.13. Yom nota A0 = <p(A) şi V0 = <p(T). Este
limpede că A0 este o mulţime deschisă, relativ compactă în C şi că V0 este
frontiera sa, formată dintr-un sistem finit de curbe jordaniene rectifica-
bile. Să remarcăm că Y0 este pozitiv orientată în raport cu A0. într-ade-
văr, transformarea, cp nu schimbă orientarea acelor curbe din sistemul V
care nu conţin punctul X în „interiorul" lor şi modifică orientarea acelor
curbe din V care conţin pe X în „interior". Din modul în care a fost definită
orientarea pe F, rezultă că orientarea pe T0 (în raport cu A0) este pozitivă.
__ Fie funcţia g(w) = /(9~1(w)), analitică într-o vecinătate a mulţimii
Aq. Dacă \ g T, notăm cu 7] = cp(£) e F0. Pe baza formulei de schimbare
de variabilă (exerciţiul 1.7.8) avem următoarele egalităţi :

-T^T-[ ( l
2 7Cl J
- *)-V<» = -t^T-((^T1+ x - z ) ^ g ( n ) (
2 7Cl J
d n =
r r.

2tt1 J
r0

Dacă z e A, atunci w = <p(z) e A0 şi deci, pe baza formulei lui Cauchy,

ultima integrală este egală cu g(w)j— g(0) = / ( £ ) _ — / ( 0 0 ) (să remarcăm
că punctul 0 se află tu AJ. Dacă z £ A, atunci w 4 AQ ; prin urmare, ultima
integrală va fi, în acest caz, egală cu — g(0) = — /(oo), ceea ce încheie
demonstraţia.

1.3. CALCULUL FUNCŢIONAL ANALITIC IN ALGEBRE BANACH

î n cele ce urmează vom nota cu B o algebră Banach cu uni-

tate, nu neapărat comutativă, în care presupunem că ||1 ]| = 1
(observaţia 0.5.3).

43
 1.3.1. DEFINIŢII. Fie ae B na element fixat şi fie aB(a) spec-
trul său (definiţiile 0.5.4). Oomplementarea spectrului pB(a) = C\<r B (a) se
numeşte mulţimea rezolvată a elementului a în B.
Aplicaţia
pB(a) a z (z — a)~l e B
se numeşte funcţia rezolvată a lui a în B (sau simplu rezolvanta lui a în B).
Relaţia
(z — a)'1 — (w — a)"1 = (w — z) (z — a)-1(w — a)-1
valabilă pentru orice pereche de puncte z, wGp B (a) se numeşte ecuaţia
rezolvantăv» elementului a în J5. (Verificarea valabilităţii ecuaţiei rezolvante
este un exerciţiu simplu.)
Reamintim că pentru un element a eB notăm cu r(a) raza sa spec-
trală (definiţiile 0.5.4).

1.3.2. LEMĂ. Pentru fiecare element a e B au loc afirmaţiile :

(i) Bacă z0epB(a) şi dacă ze C satisface estimarea \z— 2 0 | <
< Po-»)" 1 !!" 1 . obitori seria
g (_l)*(s -z0)k(z0 -a)"*"1
A=0

este convergenta în B şi defineşte inversul elementului z — a.

(ii) Dacă ze C satisface estimarea \z\ > r(a), atunci seria

£ z-*"1 ak
*=o
este convergentă în B şi defineşte inversul elementului z — a.
Demonstraţie. (i) Să remarcăm că

k-¥QO
În baza lemei 1.2.2, dacă \z — z0\ <i!(0o — a)"1!!"1* atunci avem conver-
genţa dorită (care rezultă, de altfel, şi prin estimarea directă a seriei).
Avem apoi
(0 - a) | ( - 1 ) * (z - z0)k (z0 - a)-*'1 -
k=0
= £ (-1)*(* - s 0 )* +1 (z0 - a)~k~x + f ( - 1 ) * (0 - - a)"* = 1.

Un calcul similar, cu z — a la dreapta, ne arată că seria din enunţ este

inversul elementului z — a.
(ii) Seria formală J] wk+1ak este convergentă pentru J w\ <r[a)"1J
în baza lemei 1.2.2. Aşadar, seria $] 2 ~la* e s ^ e convergentă pentru \z! >r(a).
*>0

44
C n calcul asemănător cu cel de la (i), pe care-1 lăsăm pe seama cititorului
ea exerciţiu, ne arată că această ultimă serie defineşte inversul elementului
2 — a.

1.3.3. TEOREMĂ. Pentru fiecare element aeB mulţimea aB{a) este

o parte compactă şi nevidă a plamdui complex.
Demonstraţie. Din lema 1.3.2 rezultă că mulţimea pB{a) este deschisă
şi conţine submulţimea {z e C : \z\ > r(a)}; prin urmare, spectrul aB{a) este
o sumbmulţime închisă şi mărginită în plan.
Să demonstrăm că aB{a) # 0 . Pentru aceasta vom remarca mai
întîi că funcţia z (z — a)~L este analitică în pB(a). î n plus, lim(2 —a)' 1 =0,
«-•oo
ceea ce rezultă din partea a doua a lemei 1.3.2. Dacă Gb (a) = 0 , func-
ţia z -> (z — a)'1 fiind deci mărginită în întreg planul complex, trebuie să
fie constantă, în virtutea teoremei 1.2.9; mai mult decît atît, este clar că
valoarea acestei constante trebuie să fie zero. Cu alte cuvinte, obţinem
iz — a)"1 = 0 pentru orice z e C, deci 1 = 0 , ceea ce este absurd.

1.3.4. OBSERVAŢII. 1° Fie ^ mulţimea polinoamelor complexe

de o singură variabilă. Aşadar, P e & are forma P(z) = X0sw + X^*""1 + . . .
. . . + Xn, unde X0, X1? . . . , Xn e C. Yom nota
P ( a ) = X0an + Xja" -1 + . . . + Xw e B,
*inde aeB este un element fixat. Obţinem în felul acesta o aplicaţie
&BP-+ P(a)eB (1.3.1)
care este omomorfism de algebre cu unitate. Cu alte cuvinte
(aP + M»(a) - aP(a) + pQ(a), (PQ)(a) = P(a)Q(a), Px{a) = 1,

pentru orice P , Q e ^ şi a, 3 e C, unde Px(z) = 1. î n plus, ţ(a) = a, unde

£ este polinomul Z{z) = z.
2° Apare următoarea problemă naturală : se poate extinde aplicaţia
(1.3.1) la clase mai largi de funcţii?
Familia 0t a tuturor expresiilor raţionale este prea largă. într-ade-
văr, dacă zQ e o^a) şi R(z) = (z0 — z)_1, nu putem da un sens expresiei
R(a) în cadrul algebrei B. Sîntem obligaţi să ne limităm la familia 0ta for-
mată din expresii raţionale P/Q, unde P, Q e şi zerourilelui Q sînt situate
în afara mulţimii aB{a). Deci 0ta este o algebră cu unitate. Dacă B e
R{z) = P(z)IQ{z) şi Q nu este constant, putem presupune că avem
Q(z) + JX^"1 + . . . + jX» = (SS - Sh) • • • (* - *m),
unde z19 . . . , zm sînt rădăcinile (nu neapărat distincte) ale lui Q, situate în
afara mulţimii aB(a). Putem defini
Q(a)-1 = (a - z,)'1 .. .(a - zm)~\
şi B(a) = P(a)Q(a)~\ Atunci aplicaţia
ma 3 R-+ R(a) e B (1.3.2)

45
este corect definită (nu depinde de scrierea lui R ca PJQ) şi reprezintă ui?
omomorfism de algebre cu unitate, care extinde omomorfismul (1.3.1).
Să remarcăm relaţia
a(a — z)*1 = (a — z)_1 (a — z)a(a — z)_1 — (a — z)~xa
pentru orice z e pB(a), ceea ce arată eomutativitatea tuturor expresiilor care
apar în construcţia de mai sus.

1.3.5. DEFINIŢIE. Fie a e B un element fixat. Yom nota cu

familia funcţiilor / : U f - > C care sînt analitice într-o mulţime deschisă
Uf 3 oB(a) (mulţimea TJf depinzînd de funcţia /).
Evident, s/a => 0ta. [Dacă R e atunci cu notaţia de mai susf
R C, unde UR = C\{z 1 J ...,zn\ => oB(a)].
Familia de funcţii va fi cea mai largă clasă de funcţii / pentru
care vom da sens expresiei/(a), oricare ar fi elementul a e B.

1.3.6. DEFINIŢIE. Fie E şi U mulţimi situate în planul complex,

K o mulţime compactă, U o mulţime deschsă, K c U. Fie r = dA un
sistem finit de curbe jordaniene rectificabile, care nu se intersectează două»
cîte două, pozitiv orientat în raport cu A, unde K c A c A c U. Siste-
mul r se va numi contur admisibil ce încon]oarâ pe K în U.

1.3.7. OBSEEYAŢ1E. Din motive geometrice simple, pentru orice

pereche de mulţimi K şi U ca în definiţia 1.3.6 se poate alege un contur
admisibil ce înconjoară pe K în U. într-adevăr, mulţimile K ş i C \ î 7 a f l î n -
du-se la distanţă pozitivă d una de celaltă, putem lua o acoperire a mulţimii
K formată din discuri de rază <d. Extrăgînd o acoperire finită, vom obţiue
o mulţime deschisă A' care este reuniune finită de discuri, conţine pe K
şi a cărei frontieră este un sistem finit de curbe netede pe porţiuni (căci
sînt reuniuni finite de arce de cercuri). Dacă printre punctele mulţimii T' =
= dA' se află şi puncte duble, acestea pot fi înălturate prin modificări sim-
ple, făcute într-o vecinătate aflată în afara mulţimii K a fiecărui asemenea
punct. î n acest mod se poate obţine un sistem finit T de curbe jordaniene,
netede pe porţiuni (sau chiar netede, prin practicarea unui alt număr finit
de modificări) formînd un contuar admisibil ce înconjoară pe K în ET.
1.3.8. DEFINIŢIE. Fie a e J3, fie f f : Uf C şi fie T ui*
contur admisibil ce înconjoară pe c^ia) în TJf. Yom defini integrala

/(«) = (*- a)' 1 dz. (1.3.3y

2 7Tl J
r
Existenţa acestei integrale este asigurată de faptul că funcţia
z
(z—a)"1 este analitică (deci continuă) în mulţimea U f ^ a ^ a ) ^ I\
1.3.9. LEMĂ. Integrala (1.3.3) satisface estimarea
||/(a)|| < M sup |/(z)|,
*e a

46
unde M ^ O este o constantă ce nu depinde def, iar A este mulţimm desohisij
relativ compactă, a cărei frontieră este T.
Demonstraţie. Afirmaţia este o consecinţa directă a proprieţiei 1.1.5.
Putem lua
Jf = ^(T) sup -
xev
unde u(r) este variaţia măsurii Lebesgue-Stieltjes în raport cu care se
face integrarea pe F (egală de fapt cu suma lungimilor curbelor care alcă-
tuiesc sistemul T).
1.3.10. LEMĂ. Elementul f(a) dat de integrala (1.3.3) nu depinde de
conturul admisibil T.
Demonstraţie. Fie Vx şi Y2 două contururi admisibile ce înconjoară
pe crB{a) în Uf. Avem = dAt şi V2 = 9A2. Vom alege apoi un contur
admisibil r = 3A ce înconjoară aB(a) în Ax n A2. Deoarece aplicaţia z ->
— a)~x este analitică într-o vecinătate a mulţimii A X \A, pe baza
formulei lui Cauchy deducem că
f(z) (z - a)'1 dz = 0 = [f(z)(z - a)" 1 d* - ^f(z) (*• - a)"1 d a r ,
d(V\A) r

deoarece d(A x \A) = U ( —T), unde —r este V cu orientarea opusă.

Analog,

i m (* ~ a)'1 ** = (* - te,
r2 r
adică independenţa dorită.
1.3.11. OBSERVAŢIE. Familia stm (dată de definiţia 1.3.5) nu
este o algebră de funcţii deoarece elementele sale nu au un domeniu comun
de definiţie. Putem însă defini operaţiile
(A +/.)(*) = A(*) +/.(*), » € u .. n u
(fiU) ( * ) = A ( * ) / « ( * ) , *eUfl n uf2 ;
(X/)(*) = X/(*)f seU"*
pentru /, / x , / 2 în j / . şi X e C.
Vom introduce în mulţimea s/a o relaţie de echivalenţă. Anume, vom
spune că A este echivalentă cu/ 2 dacă există o mulţime deschisă U c TJfl n
0 TJft, U <Tjj(a), astfel încît fx{z) =f2(z) pentru orice z e TJ. Pentru fie-
care element f e s/a vom nota cu [ / ] clasa sa de echivalenţă. Notăm de
asemenea cu [«$/*] mulţimea acestor clase de echivalenţă. Mulţimea [s/a~\
devine algebră cu unitate, dotată cu operaţiile
C A ] + C / 2 ] - C A + / 2 ] , CA] [/.] = C/i/«], x[/] = [x/],
oricare ar fi A, A , / în ^ a şi XeC. Unitatea acestei algebre este desigur
clasa funcţiei A s 1 (exerciţiul 1.7.10).

47
 Vom introduce acum în algebra [sta] un concept de convergenţă.
Anume, vom spune că un şir <= [sta] este convergent către un element
9 e [J*a] dacă există o mulţime deschisă U => <;B(a) astfel încît 9* = [fk]r
U c Ufk pentru orice fc, 9 = [/], U <= Uf şi
lim sup (z) -/(*)] —0
A-+00 z&K

pentru fiecare submulţime compactă K c JJ.

Vom spune că o aplicaţie liniară <7 : [sta] Y (Y fiind spaţiu Banach)
este continuă dacă pentru orice şir [9J* cz [sta] convergent către 9 e [staJ
avem J(9*) «7(9) (fc -> 00) în Y.
Să mai remarcăm că aplicaţia -> [sta] care asociază fiecărei ex-
presii raţionale R e@a clasa sa în [sta] este injectivă, deoarece fiecare ex-
presie R defineşte o funcţie analitică într-o mulţime conexă din plan. Aşa-
dar, dta se poate identifica cu o subalgebră a algebrei [st a].
î n baza lemei 1.3.10, aplicaţia
[s*a] * [/] -> [/](«) = /(«) e B (1.3.4)
este corect definită. Proprietăţile ei sînt descrise de rezultatul care urmează.

1.3.12. TEOEEMĂ. Fie aeB un element fixat. Atunci aplicaţia

(1.3.4) este un omomorfism continuu de algebre cu unitate, care extinde omo-
morfismul (1.3.2).
Demonstraţie. Vom obţine acest rezultat în mai multe etape.
1° Liniaritatea aplicaţiei (1.3.4) este uşor de demonstrat. într-ade-
văr, dacă / 1 5 / 2 e sta şi X1? X2, g C, atunci putem scrie

1
(X1/1 + X2/2) ( a ) = \ (Xx/i(s) + ^2/2(2)) (s ~ a)- dz =
J 7Cl J
r
= X j ^ a ) + X2/2(a),
unde T este un contur admisibil ce înconjoară aB(a) în Ufi n JJh. D e
aici obţinem egalitatea
M l + x 2 / 2 ] ( a ) = X,[ M i a ) + X 2 [/ 2 ](a),
adică liniaritatea dorită.
2° Vom demonstra acum multiplicaţivitatea aplicaţiei (1.3.4). Fie r
mai întîi, f t J f 2 esta. Alegem mulţimile Ax c Ax c A2 c ^ c Ufl n Ufr
astfel încît V} = dăj (j = 1, 2) să fie contururi admisibile ce înconjoară.
<jB(a). Atunci putem scrie că

fi(a)f2(a) = A - J y ^ f * - a)"1 cbj ( ^f2(fv)(w-^a)-1dw^ =

r2

= - ( jjA(*) f2(w) (z - a)~x (w - a)""1 d«*J dz =

48
 = - J( /.(«*) («* - s)" 1 ((« - - («— a)"1) du? j cb =
Ti r2

= -L-^fMiz - a)-i^f2(w)(w-zyi<lwyz +
i\ i\

4
fi f2

/«(*)(* - a ^ d s +
2l 711 J
f,

{w a r i = ( / i / z ) (a)
~ ( " '
r2 rx
în care am utilizat ecuaţia rezolvată (definiţiile 1.3.1), o vaiiantă vecto-
rială a teoremei lui Fubini (a se vedea exerciţiul 0.6.24 şi observaţia 1.1.8.2°)
şi egalitatea
^(sMw-s^ds^O
T!
dată de formula lui Cauchy (avem w e T2, deci w 4= De aici rezultă
C/l /.](«) = [/i](«) r/ 2 ](«);
prin urmare, aplicaţia (1.3.4) este multiplicativă.
3° Yom obţine acum continuitatea aplicaţiei (1.3.4) (în sensul obser-
vaţiei 1.3.11). Fie deci U3 aB(a) o mulţime deschisă şi fie {fk]k c stfa un
şir cu proprietatea că JJ c şi
lim sup | fk(z) - f ( z ) \ =0,
£ - • 0 0 Z G K

unde / e Uf 77, iar JC c= Z7 este o mulţime compactă arbitrară. Dacă

T este un contur admisibil ce înconjoară a^a) în t7, Y =; dA, în baza
lemei 1.3.9 putem scrie că
lim ||/,(a) - f(a) !J < lim M sup | fk(z) - f(z) 1 = 0,
*-*oo jc-+oo xeA
deci continuitatea dorită.
4° Fie P(z) = X^* + X^*"1 + . . . + X, un polinom arbitrar. Yom
demonstra că

-±-\p(z) (z - = Xoa» + X^*- 1 + . . . + Xn,

2 7Tl J
r
uude T este un contur admisibil ce înconjoară mulţimea a^a) în C.

49
4 — c. 788
Vom utiliza lema 1.3.2 (ii). Fie r> r(a). Atunci

—\g*(z — a^ds = —— \ z"(z —a)-1d2 =

2 7ti J 2 7îi J
r W ir

= — t ar" f y, s"*" 1 a*) = V f - ^ — ( s " * " 1 ^ a* = a"

pentru orice O, unde am utilizat convergenţa uniformă a seriei

Jar*"" 1 a* pe {|3j=rJ, ca şi egalitatea
*>o

2 7ri j l 1, d a c ă j > = — 1 .
Aşadar

+ . • • + x,) (z - a)-1 d* = X3a» + X x a-i + . . . + X„

2 7Tl J

in virtutea relaţiilor obţinute mai înainte.

5° Fie zQe pB(«)- Considerăm expresia raţională R^(z) = (z — s 0 ) _1 .
Yom arăta că -R0(a) = (a — ZQ)"1. într-adevăr, notînd P0(z) = z — z0, pe
baza identităţii P0R0 z* 1 şi a celor demonstrate la punctele 2° şi 4° obţi-
nem (P 9 R 0 )(a) = P0(a)R0(a) = R0(a)P0{a) = 1 ; deoarece P 0 (a) = a z07
din unicitatea inversului deducem că R0(a) = (a —
6° Mai general, dacă . . . , zm sînt numere complexe situate în
afara mulţimii aB(a), şi dacă E/z) = (z — s,)" 1 (j = 1, . . . , m), pe baza
punctului 2° deducem că
... Rm)(a) = JB^a) . . . B J a ) = (a - z^- 1 . . . (a - zm)'K
utilizînd observaţia precedentă.
7° î n sfîrşit, dacă R = PjQ e 0ta, rezultatele stablite pînă acum ne
arată că R{a) avînd sensul din observaţia 1.3.4.2° coincide cu R{a) obţi-
nut prin formula (1.3.3); prin urmare, aplicaţia (1.3.4) extinde aplicaţia
(1.3.2), ceea ce încheie demonstraţia teoremei.
Aplicaţia liniară, multiplicativa şi continua (1.3.4) va fi desemnată
în continuare sub numele de calcul funcţional analitic. î n capitolele urmă-
toare vom mai întîlni şi alte tipuri de calcule funcţionale, construite în condi-
ţii mai speciale.

1.4. PROPRIETĂŢI ALE CALCULULUI FUNCŢIONAL ANALITIC

Continuăm studiul calculului funcţional analitic deficit în secţiunea

precedentă. Fie B o algebră Banach cu unitate şi fie a e B. î n practică nu
vom folosi omomorfismul (1.3.4) ci direct integrala (1.3.3), mult mai co-

50
modă în aplicaţii. Un piim rezultat important legat de calculul funcţional
analitic este teorema aplicaţiei spectrului.

1.4.1. TEOEEMĂ. Pentru orice aeB şi f e $4a are loc egalitatea

**(/(«)) = f(<*B(a)).
Demonstraţie. Yom alege, mai întîi, un punct ^ ^ / ( ^ ( a ) ) . Atunci
funcţia z (w —/(z))" 1 este definită într-o vecinătate a mulţimii cB(a)j
prin uimare, are sens elementul (w —/)_1(a) e B. î n baza multiplicativi-
tăţii calculului funcţional analitic şi a comutativităţii valorilor sale, vom
putea scrie
(i»-f(a))(w-f)-\a) = ((w — f)(w -/)-!)(<*)= 1 = (w-f)~i(a)(w-f(a))f
w
ceea ce ne arată că (w — = ( — / ( « ) ) A ş a d a r , w ţ <jB (f(a)).
Punctul w fiind arbitrar, deducem că oB(f(a)) <^f(cB(a)).
Invers, fie w 4 <*£(/(«))• Să admitem că avem w = /(30), u n d e l e GB(a)~
î n virtutea analiticităţii funcţiei / în z0 avem reprezentarea f(z0) — f(z) =
= — unde 9 e<s*a- Atunci f(z0) —/(a) = (z0 — a)g(a), deci
1
g(a)(f(z0) —/(a))" este inversul elementului 20—a, ceea ce este absurd deoa-
rece z0 e cB(a). Aşadar, w $ f(cB(a)), ceea ce ne arată că şi incluziunea in-
versă / ( c B ( d ) ) c: c^f(a)) este adevărată.
Un alt rezultat remarcabil este teorema de compunere a calculului
funcţional analitic :

1.4.2. TEOEEMĂ. Fiefe s/a şi fie g e stf{ay Atunci g°fesfa şi are

loc egalitatea (g • f)(a) = g(f(a)).
Demonstraţie. î n baza teoremei precedente avem <JB(f(a)) = f(c^a)).
Dacă Uf şi Ug sînt domeniile de definiţie ale funcţiilor/şi respectiv gr, deoa-
rece TJg cB(f(a)), atunci Uf zd f^iTJg) <jB(a), ceea ce arată că funcţia
g o / , definită în mulţimea /~1( Ug), este în s/a.
Pie r x = dAx u n contur admisibil ce înconjoară oB(f(a)) în TJg.
Atunci /"*(Ax) <jB(a) şi putem alege mulţimea A=d aB(ă) astfel încît V =
= dA ?ă fie un contur admisibil ce înconjoară aB(a) înf^A^. Să remarcăm
ui mătoarele egalităţi :
9(f(a)) =^[g{w)(w^f(a))^dw =
2 7Ul J
T!

2 7ci rJ V 2tu1 J J
i r
t ( - ^ - r t f f M (w-f(z))~* ( « - a)"1 ds =
2 7C1 J V 2 7Cl J )

2 ni J
în baza formulei lui Cauchy, deoarece/(T) c Ax, prin construcţie.

51
 Pentru funcţiile analitice întregi, ca şi pentru polinoame, calculul
funcţional analitic revine la simpla înlocuire a variabilei.

1.4.3. PROPOZIŢIE. Fie f(z) = £ \kz* o funcţie {scalară) analitică

k=o
oo
întreagă. Atunci f(a) = X^a*, în care seria din membrul drept converge
A=0
absolut în topologia algebrei Banacli B.
Demonstraţie. Fie r> r(a) (definiţiile 0.5.4). Folosind un argument
din demonstraţia lemei 1.2.2, deducem că există un număr M > 1 astfel
încît ||a*|| ^ M r * pentru orice k = 0,1, 2, . . . Fie acum e > 0 astfel încît
zr < 1 . Deoarece raza de convergenţă a serieif(z) este infinită, avem
lim | X*!17* = 0. Acelaşi argument ne asigură că există un număr M ^ l
k-*oo
astfel încît |X*| <ilf 3 e fc oricare ar fi fc. Atunci putem scrie că

^ £ M M ^ r * = MM x (l - sr)" 1 ,
A=0

deci seria este absolut convergentă în topologia lui B.

Să remarcăm apoi că avem

f(a) = l /(*)(* - a)"1 & = t ( £ M*) (^ - a)-*d* =

2 7Tl J 2 7Tl J V*to /
K =r W-r

= x
â
E * (\ 2i trt ^i [J **{z - /
=
E
*to
x a
* *'

în care permutarea seriei cu integrala este posibilă datorită convergenţei

uniforme a seriei pe domeniul de integrare.

1.4.4. EXEMPLU. Funcţia exponenţială f(z) = e* = £ (fc!)" 1 ^

*=o
este o funcţie analitică întreagă, căreia îi putem aplica propoziţia precedentă.
Dacă ae B, atunci vom nota f(a) = e a şi avem egalitatea
00
a*
k=o kl

iar seria din membrul drept converge absolut în B.

1.4.5. PROPOZIŢIE. Fie Bt, B2 algebre Banach cu unitate şi fie
y : Bx-> B2 un omomorfism continuu. Atunci aBi (<p(a)) c <jBl (a) şi cp(f(a)) =
= /(<p(a)), oricare ar f i a e Bx şi f e sfa.
Demonstraţie. Dacă z $ GBL (a), atunci din relaţia

<p((a - a){z - a)"1 = (* - <p(a)) <p((* - a)"1) = 1 = <p((* - a)"1) (s — <p(«))

52
deducem că# # <jBi (<p(a)) şi că <p((3 — a)"1) = (z — (p(a))" 1 . Aşadar
<*n,(?(«)) <=
Fie acum f est a cu domejiiul de definiţie TJf. Dacă V este un contur
admisibil ce înconjoară mulţimea GB^a) în Uf atunci avem, în virtutea
corolarului 1.1.7 şi a celor arătate mai sus, că

?(/(")) =
r

= - o(a))~idz =/(9(a)).
2 7tl J

1.5. TEOREMA DE EXISTENŢĂ A IDEMPOTENŢILOR

Una din cele mai importante aplicaţii ale calculului funcţional ana-
litic este demonstrarea existenţei idempotenţilor corespunzînd părţilor
separate ale spectrului unui element dat, care va fi prezentată în această
secţiune, rezultat datorat lui Eiesz.
1.5.1. D E F I N I Ţ I E . Un element p al unei algebre Banach se nu-
meşte idempotent (sau proiector) dacă p- — p.
Deoarece expunerile noastre au ca scop principal studiul unor pro-
prietăţi ale operatorilor liniari, vom demonstra rezultatul de bază al
acestui paragraf în algebra Banach S£(X), unde X este un spaţiu Banach
fixat. Deoarece &(X) este algebră Banach cu unitate (exemplul 0.5.2.4°),
putem vorbi de spectrul unui operator T e &(X)j adică despre mulţimea
T). Există un alt mod de a introduce spectrul unui operator, care nu
implică algebra X) ci numai acţiunea operatorului pe spaţiul X. Anume
putem considera mulţimea
o(T, X) = {zeC:z — T nu este bijectiv pe X}. (1.5.1)
t n baza teoremei graficului închis (teorema 0.3.3), dacă z — T este bijectiv,
atunci (z — T)" 1 e &(X); prin urmare, avem egalitatea X) =G#{X)(T).
Vom prefera notaţia (1.5.1) pentru a desemna spectrul operatorului T [şi
definiţia echivalentă dată de (1.5.1)].

1.5.2. TEOREMĂ. Fie T e S£(X) un operator cu proprietatea că

<j( I , X) = Kx U K2 unde Kx şi K2 sînt compacte, disjuncte şi nevide.
Atunci există subspaţiile liniare, închise, nenule XXJ X2 ale lui X cu urmă-
toarele proprietăţi :
1 ° I = I 1 + X2 şi Xx n x2 = {0} ;
2 ° T(Xj) cz X} şi a ( T , Xj) = j = 1 , 2.
Demonstraţie. Fie Uj 3 K} mulţimi deschise astfel încît Ux n TJ2 =
= 0 . Fie xi funcţia caracteristică a mulţimii TJ1 în mulţimea TJX U ZJ2 z>
o a(Tj X). Atunci Xi e stT, deci elementul Px = Xi(T) are sens. Deoarece

53
 xî = Xi? avem şiP? = Pi pe baza multiplicativităţii calculului funcţional
analitic; prin urmare, opera toiul P ± este idempotent. Deoarece X2 = 1 — Xi
este funcţia caracteristică a mulţimii Z72, operatorul P 2 = T) este şi
el idempotent. î n plus, din egalităţile ya + X2 — 1 X1X2 obţinem
egalităţile Px + P 2 = 1 şi PXP2 = 0.
Fie su^spa ţiul liniar Xj = P}(X). Deoarece P} este proiector, Xj este*
închis. într-adevăr, fie <= X} un şir convergent către un vector y e X.
Atunci prin urmare P}yk=P2jXk = PjXk = yk-+Pjy = y ( f c - ^ 0 0 ) , .
deci y e XDin faptul că Px + P 2 = 1 rezultă că X = Xx + X 2 , iar din
faptul că P X P 2 = 0 obţinem că X1 o X2 = {0j, ceea ce demonstrează,
afirmaţiile de la 1°.
Pentru a demonstra 2° vom remarca în primul rînd că T comută cu
Pj (ca imagini de funcţii analitice prin calcul funcţional), deci că T(Xj) cz Xj.
Aşadar, putem vorbi de mulţimea a( T, X}) (care este, de fapt, spectrul
restricţiei operatorului T la subspaţiul Xj).
Yom demonstra acum incluziunea a( T, Xj) czKj. Fie, pentru aceasta,
un punct fixat w $ Kj. Yom considera funcţia g3(z) = (w — z)'1 Xj (2)7 carc^
este analitică în TJ1 U U2. î n plus, (w — z)gj (z)= ij(z) şi g5 = xi 9r D*11
aceste relaţii deducem că (w — T) g, ( T ) = Pj şi că g§( T) = P ^ ( T ) . în-
particular, g}(T) invariază spaţiul Xj şi avem
(w - TJ X,) (gj( T) 1 = (g3 (T) 1 X,) (w - T\Xj)y = y, y e X»
ceea ce arată că x Ţ G( T, X ; ).
Din incluziunea demonstrată rezultă că mulţimea K = a( T, XJ) U
U <t(T, X2) este conţinută în K x U K 2 . Să presupunem că am avea K #
# JTj U Ko şi să fixăm un punct e U Să definim apoi ope-
ratorul
V0x = (*0 - T)1 X ^ P ^ +(^0 ~ T\Xa)-ipa®, a? e X ,
care are sens datorită alegerii punctului 20. Este limpede atunci că
(zQ - T)V0x = P ^ + P2a? = # = VQ(z0 - ^ I ,
deci V0 este inversul lui 20 — T. Această concluzie este absurdă; prin
urmare, va trebui să avem egalitatea K = IC, u JC2.
î n sfîrşit, să observăm că subspaţiile X, nu pot fi nule. într-adevăr,,
admiţînd de pildă că Xx = {0}, vom putea scrie că
a(T, X) = a(T, X 2 ) = 3T2 # g(T, X),
ceea ce nu se poate. Demonstraţia este completă.
1.5.3. COROLAK, Fie K <z a(T, X) o parte compactă cu proprieta-
tea că a( T, X)\K este mulţime compactă. Fie A o mulţime deschisă, A=> Kr
 n (<*( T, X ) \ I T ) = 0 , astfel încît T = dA «â/ie ww contur admisibil ce încon-
joară mulţimea K. Atunci integrala

Px = T)-i d*
2 jti J
r

54
nu depinde de conturul V şi defineşte un proiector cu următoarele proprietăţi :
1° Dacă V e SP(X) comută cu T, atunci V comută cu PK.
2° Spaţiul PK(X) este invariant la acţiunea lui T şi avem G(T, PK(X))=K.

Demonstraţie. Dacă Ux z> A, U2 z> a( T, X)\K sînt mulţimi deschise

cu proprietatea că ^ n — putem alege un contur admisibil ce în-
conjoară G(TjX) în TJ1 U U2J de forma T U F , unde F se află în T72.
Funcţia caracteristică Xi a mulţimii Ux (în TJ1 u U2) fiind nulă pe U2y
operatorul H(T) va fi dat exact de integrala PK din enunţ (a se vedea şi
demonstraţia teoremei precedente). Dacă VT — TV, atunci
V(z - T)"1 = (z - T)-\z - T)V{z - T)"1 = (0 - T) - 1 F, * £ <x( T, X),

de unde rezultă P x F = FP X , adică afirmaţia 1°.

Afirmaţia 2° este o consecinţă imediată a teoremei 1.5.2.

1.5.4. OBSEB.VAŢIE. Fie B o algebră normată cu unitate, în care

nu avem neapărat |[1|| = 1 . î n acest caz, conform observaţiei 0.5.3, pu-
t e m renorma algebra B cu o normă echivalentă || • ||0, astfel încît || 11|0 = 1 .
Vom desemna în cele ce urmează cu numele de normă operatorială norma
II • ||o ataşată unei norme date || • ||, prin acest procedeu. Să remarcăm că
dacă norma || • || este deja operatorială^ norma operatorială || • ||0 trebuie să
coincidă cu ea.
Vom prezenta în cele ce urmează o versiune a teoremei 1.5.2. vala-
bilă în algebre Banach comutative.

1.5.5. TEOREMĂ. Fie B o algebră Banach comutativă, cu unitate.

Să presupunem că există un element a E B cu proprietatea că GB{a) = Kx U K2
unde K2 sînt mulţimi nevide, compacte şi disjuncte. Atunci au loc urmă-
toarele afirmaţii :
1° Unitatea lux B admite reprezentarea 1 = ex + Hi unde ev e2 sînt
idempotenţi nenuli, cu exe2 — 0.
2° Dacă B}= e}B ( j = 1, 2), atunci B} este un ideal închis în J3,
astfel încît B = Bx +B2 şi Bx n B2 = {0}.
3° Renormînd algebra B} cu norma, operatorială, B} devine o algebră
Banach cu unitatea iar spaţiul r(J3,) se poate identifica, printr-un omeo-
morfism^cuopartealuiTţB). Cu această identificare, avem T(J5) = T(BX) U
u V(B2) şi V(BX) n r ( B 2 ) = 0 .
4° <JBj(e}a) = Kj.
Demonstraţie. Să considerăm aplicaţia Bsb Lb e S?(B), unde
Lţx = bx{x g B). Este simplu de văzut că această aplicaţie este un omo-
morfism de algebre cu unitate, care este şi izometrie. Mai mult decît atît,
avem egalitatea GB(b)= a{Lb, B) oricare ar fi b e B. într-adevăr, inclu-
ziunea G(LbJB) cz GB{b) rezultă din propoziţia 1.4.5. Invers, dacă
V3 $ G{LB, J5), atunci elementul (W — LB)~X (1), care este evident invers la

55
dreapta pentru w — 6, este şi invers la stînga datorită comutativităţiii
algebrei.
î n particular, aB(a) = B) = KL U K2; prin urmare, putem,
aplica operatorului i a teorema 1.5.2. Dacă P} este idempotentul cores-
punzînd mulţimii K 5 (construit ca în teorema 1.5.2), atunci P , = L , îni
baza izomorfismului dintre algebra B şi algebra {Lb : b e B\ a £e(B). în,
particular, 1 = e± + e21 e±e2 = 0 şi e19 e2 sînt idempotenţi nenuli în algebra B
2° Ca în teorema 1.5.2, avem Bj = e}B, prin urmare B = Bx + B2.
şi o B2 = [Oj. Este clar că B3 este ideal în B. F a p t u l că Bj este închis,
rezultă din teorema 1.5.2.
3° Idempotentul e} este unitate în algebra B3. Dacă renormăm alge-
bra Bj cu norma operatorială, elementul e} va fi de normă unu în noua,
normă, deci B} devine algebră Banach cu unitate în accepţiunea noastră.
Fie acum mulţimile
ri = {reT(B):y(ej)^0}9 j= 1,2.
Deoarece y(e)) = y{e})2 = y(fy), numărul y{e5) este zero sau unu. Prin ur-
mare, T(B) = Ti U r 2 , T± n r 2 = 0 ; întrucît r ; = [y eT(B) : y{e}) =1},.
rezultă că Fj este o parte compactă a lui
Vom identifica spaţiul caracterelor T(Bj) cu mulţimea r , . î n acest
scop vom defini aplicaţia 1\} : -> V(Bj) prin relaţia li}(y) B}. Să,
arătăm că hj este o aplicaţie bijectivă. într-adevăr, dacă y', y" e I \ si
Jt^Y) = hj(y"), deci y'| B, = y " | B}, atunci

Y(b) = Y((e, -HI - ej))b) = y'{ejb) = y"{e5b) = y"(6), & e B,

deci aplicaţia hj este injectivă. Apoi, dacă y} e T(JBi), definim y e T(B)
prin y(&) = yj(e3b) (b e B). Atunci hj(y) = y,, deci aplicaţia h3 este şi sur-
jectivă. Mai mult decît atît, aplicaţia Ti} este continuă. Pentru a demonstra
acest fapt, să considerăm în T(BS) o mulţime deschisă de forma

{Yj e T(Bj) : 1 Y,(b k ) - yjo(bk)\ <£, Jc = 1, ..., M},

cu . . . , bm e B} şi e > 0. Preimaginea sa este mulţimea deschisă
{y e \y(bk) —y0{bk)\ < e , fc = 1 , w},
e )aza
unde hjiy) = ys şi A j ( y 0 ) = YY0> P ^ surjectivităţii aplicaţiei întru-
cît mulţimile de tipul considerat generează topologia lui r(Bj) (a se vedea,
paragraful 0.5 şi definiţiile 0.3.14), rezultă continuitatea aplicaţiei Ti}. Spa-
ţiile r , şi r ( ^ ) fiind compacte, inversa TiŢ1 este şi ea continuă (ceea ce se-
poate vadea şi direct). Aşadar, este un omeomorfism, care permite iden-
tificarea mulţimii T(B}) cu Tj.
4° î n baza observaţiilor făcute la primul punct, avem egalităţile
VBj (ej<i) = G(Leja Bj) = a{Lai Bj) == Ku
ceea ce încheie demonstraţia teoremei.

56
 1.6. C A L C U L U L F U N C Ţ I O N A L A N A L I T I C A L O P E R A T O R I L O R
N E M Ă R G I N I Ţ I

Fie X un spaţiu Banach. Reamintim că &(X) desemnează familia

tuturor operatorilor închişi, definiţi pe subspaţii liniare ale lui X, cu
valori în X.
1.6.1. DEFINIŢIE. Fie T e ^ ( I ) . Yom cosidera mulţimea de
puncte din planul complex
{zeC:z — T : D( T) X nu este bijectiv].
Această mulţime, notată cu a(T, X), va fi numită spectrul operatorului
T în X.
Este limpede că mulţimea a(T, .X) coincide cu mulţimea (1.5.1),
în ipoteza că T e j £ f ( X ) . Ca şi în cazul operatorilor mărginiţi, dacă
zţ a( T, X)j atunci (z — T)' 1 : X D(T) c= X este un operator continuu
în baza teoremei graficului închis. Spre deosebire de operatorii mărginiţi,
se poate întîmpla însă ca a(T, X) = C (exerciţiul 1.7.18).
1.6.2. LEMĂ. Mulţimea a(T, X) este închisă în C.
Demonstraţie. Dacă a(T, X) = C, afirmaţia este evidentă. Putem
deci presupune că a(l\ X) ^ C şi fie z0$ a(T, X). Ca şi în lema 1.3.2,
dacă ze C satisface estimarea \z — z0\ < ||(£0 — T)-1!!"1, atunci seria
g ( _ 1)* (3 _ zo)* 0 - T)-*" 1 (1.6.1)
hssO
este convergentă în <£{X). Yom arăta că şi în acest caz această serie
defineşte inversul operatorului z— T. într-adevăr, fie jR(s, T) suma seriei
(1.6.1). Este uşor de văzut că
B(z, T)(z — T) x = x, xeD(T).
Fie acum y e X un element arbitrar. Atunci
m

(z - T) £ ( - !)' ( * - (z0- T)~t~1y =

•= £ ( - 1 ) * (» - T)~k~1y 4 - f ( — 1 ) * (» - s r 0 ) * ( S o - T)-*y =
A=0 isO
= y -f ( - i ) T)-™-1?/,
m
( s -»or+1(»o -
calcul care are sens deoarece R((z0 — T)'1) = D (T) = D(z — T). Aşadar,
şirul

* « = i ( - (* - ~o)* («o - g D ( 2 - T)

are proprietatea că xm -» JBfo şi (s — T)a?m -> y cînd m^ oo, deoarece

| | ( - i r (* - * 0 r (*0 - T ) — ^ (j* - * 0 !Po - T ) ~ 1 | | " 1 ) " , + 1 | | y ||,
ceea ce arată că (z — T)R(z, T)y = adică T) = (z — T)"1.

57
 1.6.3. OBSERVAŢII. 1° Dezvoltarea în serie din lema precedenta
ne arată că funcţia rezolvantă z (z — T)"1 este analitică în mulţimea.
C \ a ( T , X). Yom nota uneori cu p(T, X) mulţimea C \ a ( T , X).
2° Dacă a, «0 e p( T, X), avem şi în acest caz ecuaţia rezolvantă
(z - T)"1 - («0 - T)"1 = («o - z) (z - T)-\w - T)"1,
care se obţine printr-un calcul simplu.
3° Deoarece spectrul unui operator închis nu mai este, în general,,
o mulţime mărginită, este mult mai convenabil să lucrăm în planul com-
plex compactificat cL-
1.6.4. DEFINIŢII. Fie T e <£(X). Yom defini spectrul extins G^T, X)•
al operatorului T astfel:
(i) dacă rezolvanta (z — T) _1 este definită în complementara unei
submulţimi compacte din C si este analitică la infintit, vom pune
(7oo(T, X) = G(T, X);
(ii) dacă rezolvanta nu îndeplineşte condiţia de la (i), atunci vom
pune GOO( T, X) = G(T, X) U {oo}.
Evident, Goo( T, X) este o submulţime compactă a lui Coo.
Vom nota cu mulţimea funcţiilor analitice, definite în vecină-
tăţi ale mulţimii aoo(T, X) (notaţia este compatibilă cu definiţia 1.3.5).
Dacă Goo (T, X) b oo, atunci funcţiile din s/T sînt, evident, presupuse
analitice la infinit. Să observăm că dacă aoo(T, X) = C», atunci sfT
coţine numai constantele, în baza teoremei lui Liouville.
Fie F şi TJ mulţimi situate în Coo, Fs oo, F închisă, TJ deschisă,
F cz TJ. Fie r = dA un sistem finit de curbe jordaniene rectificabile r
care nu se intersectează două cîte două, pozitiv orientat în raport cu A.
(definiţia 1.2.14), unde F cz A cz A cz TJ. Sistemul T se va numi contur
admisibil ce înconjoară pe F în U (această definiţie completează defi-
niţia 1.3.6).
Dacă f e «$/T, f : TJf C (TJf deschisă în Coo), vom alege un contur
admisibil r = dA ce înconjoară mulţimea G^ (T, X) în TJf şi vom defini
operatorul

— — %/(*) (3 - T)-1 dz, dacă a*, ( 1 \ X ) Ţ oo,

2 7ci J
f(T) r (1.6.2>
/(oo) + - ^ 7 - [ F ( Z ) ( Z - T ^ d z , dacă aoo(T, X ) B OO.

Ca şi în cazul formulei (1.3.3), definiţia lui J(T) nu depinde de conturul

de integrare T, demonstraţia acestui fapt fiind analoagă cu demonstraţia
lemei 1.3.10.
Observaţia 1.3.11 ne permite să lucrăm cu clase de echivalenţă de
funcţii din s f T j egale pe o vecinătate ă spectrului extins, şi să considerăm
algebra a acestor clase. Vom putea vorbi şi în acest caz de conver-
genţa unui şir de clase de echivalenţă şi de continuitatea aplicaţiilor defi-

58
nite pe algebra [s/T]. î n particular, ne va interesa aplicaţia [sfT]s [j]
-> [ / ] ( I ) ejST(X), unde \J]( T) =f(T), membrul drept fiind dat de (1.6.2).
Cum am mai remarcat, operatorul j(T) nu depinde de funcţia/, ci numai
de clasa sa de echivalenţă în

1.6.5. PROPOZIŢIE. Aplicaţia [j/t]9 \J] [/](T) e &(X) este un

omomorjism continuu de algebre cu unitate.
Demonstraţie. Dacă <7oo( T, X) ţ oo, afirmaţia rezultă ca în demon-
straţia teoremei 1.3.12. Va fi deci suficent să considerăm cazul cînd
CTOO(T, X)3 OO. Şi în acest caz liniaritatea aplicaţiei \J] [f}(T) se obţine
uşor (a se vedea primul punct din demonstraţia teoremei 1.3.12), de aceea
o vom lăsa pe seama cititorului, ca exerciţiu. Să ne ocupăm deci de multi-
plicativitatea aplicaţiei.
Fie = 3AX, r 2 = dA2 contururi admisibile ce înconjoară mulţi-
mea a<x>( T, X) în JJh n Uft astfel încît
aoo(T, X) <= A x c  j c A , cà 2 c Vfl n

unde f17 sînt funcţii fixate din sfT iar U/l} Vft sînt domeniile lor de
definiţie. Atunci

MT)MT) =Ji(oo)j2(oo) Wi(oo)-±-r[h(») (" " T^ăw +

2m ]
r,

2 7Tl J

[ m te - î r 1 ( - ^ - ( A ( ^ ) (» - Tr* d w ) d*.
2 7T1 j V 2TCI J ;
r
l f*
Utilizînd teorema lui Fubini, ecuaţia rezolvantă şi formula lui Gauchy
la infinit (teorema 1.2.15), vom putea scrie că

2 7Cl ^ V 2 7C1 ^ )

= • ^ T - r U (*> ( ţ - »)-* dw) (0 - T)-1 d0 -

2 7C1 J V 2 7C1 1 )
îi r2

—siri \u (w)
(i^r (w
~ a)~x (w
~T)1 ăw=
r, r,
59
 = -rr-r t/i(*) Ut (*) - Moo)) - 2V ds -
2 7T1 J
Ti

- A ( o o ) — -
2 7T1 J
ra
(în aplicarea formulei lui Cauchy la infinit s-a ţinut seama de faptul cSb
0 e A2 şi w ţ Ax). Confruntînd calculele de mai sus, obţinem egalitatea <

2 TUI J
Ti
adică multiplica ti vitatea dorită.
Pentru a obţine continuitatea, vom observa că integrala (1.6.2)*
[cazul a» (TJ X)B oo] se poate estima astfel:
\\j(T)\\ < Jf sup \j(z)\,
ze A

unde Jf > 0 este o constantă ce nu depinde de j . De fapt putem lua

M = 1 -f (2 7 c)- 1 ^(r) sup ||(0 - T)"1!!
zer

(a se vedea şi lema 1.3.9). Utilizînd această estimare, obţinem continui-

tatea aplicaţiei [/] [f](T) ca în demonstraţia teoremei 1.3.12, punctul 3°..
In sfîrşit, să observăm că aplicaţia [/] [/](T) duce unitatea algebrei*
[s/T] în unitatea algebrei S£(X). într-adevăr, dacă j = 1, în formula
(1.6.2) (cazul (7OO(T, OO) contează doar termenul /(co) = 1, inte-
grala din funcţia z -> (z — T) 1 fiind nulă, deoarece această funcţie este
analitică în mulţimea deschisă, relativ compactă Ac (definiţia 1.2.14)»
a cărei frontieră este T.

1.6.6. PROPOZIŢIE. Fie TEV(X) astfel înetî ^ ( T , X) ţ> oo. Atunei

TEX(X).
Demonstraţie. Din ipoteză rezultă că există un număr r> 0 astfel
încît funcţia z (z — T)'1 există pentru \z\> r şi este analitică la infinit.
Din analiticitatea rezolvantei în jurul punctului de la infinit, obţinem o*
dezvoltare în serie de forma

(z— T) _1 = J] z~kAk1 \z\> r,

unde Ak e &(X). Yom defini operatorii continui

E =—— ( (z- T)'1 dz, A = —l— \ z(z - T)"1 dz,

2 Tri J 2 Tri J

60
unde B> r. Utilizînd convergenţa uniformă pe submulţimile compacte
a seriei care defineşte pe (z — T)"1, avem următoarele egalităţi:

în care am utilizat un argument din demonstraţia teoremei 1.3.12,

punctul 4°. Evident, Ax = E şi, în virtutea propoziţiei 1.6.5, An+1 = An
(n> 1). î n virtutea aceleiaşi propoziţii, ffi = E şi An = EA* = AnE.
Să observăm apoi egalitatea
(Z - T)"1 = A0 + E(z - A)~\ \z\>r} (1.6.3)
care rezultă din dezvoltarea în serie a rezolvantei (z — T)~\ utilizînd rela-
ţiile remarcate mai sus, unde r1 = max {r, || A\\}.
Să arătăm mai întîi că A0 = 0. Pentru aceasta fie x e X un element
fixat şi fie [zk)k un şir în mulţimea {| z\> rx} astfel încît zk -> oo(k -> oo).
Yom nota yk = zk\zk — T)~lx şi vom observa că yk -> 0 cînd k -> oo.
Remarcăm de asemenea că
Tyk = zk* x + (zk — T)-1 x A0x (k -» oo).
Opeiatorul T fiind închis, din convergenţa celor două şiruri deducem că
A0x = 0. Vectoiul x fiind arbitrar, se obţine A0 = 0.
Vom arăta apoi că E = 1. într-adevăr, operatorul E fiind idempo-
tent, dacă E ^ 1, atunci există un vector xeX, x ^ 0, astfel încît Ex = 0.
Scriind relaţia (1.6.3) în vectorul x, deducem atunci că(£ — T) - 1 x = 0,
adică x = 0, ceea ce este absurd [remarcaţi că E şi (z — A)'1 comută!].
Aşadar, relaţia (1.6.3) se reduce la egalitatea (z — T) - 1 = (z — J)~17
ceea ce ne arată că T = A e&(X).
1.6.7. OBSERVAŢII. 1° Propoziţia 1.6.6 ne spune că g ^ T , X) Ţ> oo
dacă şi numai dacă T e Jăf (X).
2° Tot din propoziţia 1.6.6 deducem uşor că dacă X ^ {0}, atunci
<7oo( T, X) ^ 0 pentru orice T e V(X). într-adevăr, dacă <7oo( T, X) = 0,
atunci T e&(X) şi a( T, X) = 0 , ceea ce este posibil doar dacă X = {0}.
1.6.8. LEMĂ. Fie T e V(X)\&(X) si fie J e astfel încît j(oo)=0.
Atunci f(T)X c B(T) si g(T) = T/(T), unde g(z) =zj{z). In plus, Tt(T)x=
= f( T) Tx oricare ar fi x e B( T).
Demonstraţie. Dacă <Joo(T, X) = C*» atunci f = g = 0 şi afirmaţia
este trivială. Vom putea deci presupune că <7oo( T, X) # C«>-
Deoarece /(oo) == 0, este clar că g e s/T. Fie r = dA un contur admi-
sibil ce înconjoară mulţimea <Joo(T, X) în domeniul de definiţie al funcţiei
g. Vom putea scrie atunci că
g(T) = g(oo) -f - zf(z)(z~ T)"1 te =

61
 = 9(oo) + H TJ(z) (z - =
2 711 J 2 7C1 J
r r

în baza teoremei 1.1.6. Vom observa apoi că

-±rij(z)âz=-±r[(* ~ mz)Hz = — lim(2 - =-p(oo),

2 711 ^ 2 7Tl J 0 —X *-oo

Tinde X £ A este nn punct fixat. Eeîntorcîndu-ne la calculul de mai sus,

obţinem g( T) = Tf( T) [faptul că f( T)X e D( T) este o consecinţă a teo-
remei 1.1.6].
XTn calcul similar, pe care-1 lăsăm pe seama cititorului ca exerciţiu,
ne arată că dacă xeD{ T), a t u n c i , / ( T ) T x = TJ(T)x.

1.6.9. COEOLAE. Fie Te<#(X) şi fie wţ a( T, X). Vom nota cu

e j f T juncţia Jw(z) = (w — z)-1. Atunci JW{T) = (w — T)"1.
Demonstraţie. Cazul mărginit fiind cunoscut, ne putem limita la situaţia
<7oo( T, X) B oo. Deoarece/ w (oo)=0, în baza lemei precedente, gw{T) = T/JT),
unde g„(z) = zj„{z). Obţinem deci (w - T)f9( T) = {wfw - gw){ T) = 1.
Invers, dacă xeD( T), a t u n c i / J T) (w — T)x = (w — T) /„( T) a?= #
tot pe baza lemei 1.6.8, prin urmare, j w (T) = (tu— I V 1 .
Pentru orice operator T e şi orice polinim P e ^ , P(^) = +
+ . . . -f Xn, putem defini operatorul P(T) = X3 TN X„ pe sub-
spaţiul D(P(T)) = Dv'T") (a se vedea definiţiile 0.3.1). Vom stringe la un
loc cîteva din rezultatele obţinute pînă acum în legătură cu calculul func-
ţional analitic al unui operator închis.

1.6.10. TEOEEMĂ. Pentru orice operator există un omo-

morjism continuu de algebre cu unitate
W->W(T) ex (X)
astfel încît (Pj)(I) = P(T)J(T) oricare ar ji j estT şi P pentru care
PfestT. In plus, P(T)J(T)x =j(T)P(T)x pentru orice xeD(P(T)).
Demonstraţie. Existenţa omomorfismului \J] -> [ f](T) a fost demons-
trată în propoziţia 1.6.5. Dacă gradul polinomului P este <1, afirmaţi-
ile teoremei rezultă din lema 1.6.8. Dacă gradul lui P este > 1, afirmaţiile
teoremei se obţin printr-un raţionament inductiv, pe care-1 lăsăm ca
-exerciţiu.
Demonstrăm în continuare o versiune a teoremei 1.4.1.

1.6.11. TEOEEMĂ. Fie Te<$(X) şi jie j e s i T . Atunci are loc ega-

litatea a(j{ T), X) = j( Coo( T, X)).

«2
 Demonstraţie. Este suficient să ne ocupăm doar de cazul a00( T, X) 3oo:
Fie, mai întâi X)). Ca şi în cazul mărginit, avem
(X — f ) ~ l € s / T j prin urmare
( X - / ( T ))(X-/)-i(T) = 1 ,
ceea ce ne arată că (X — f(T))"1 = (X — adică X£ a(/(T), X).
Eeciproc, fie X ţ a(j( T), X). Să admitem că ar exista un punct
z0 G C7OO( Tj X) astfel încît X = f(z0). Vom deosebi două cazuri.
Dacă z0 00, vom considera funcţia analitică g care satisface ecua-
ţia f(z0) — f(z) = (z0 — z)g(z) în domeniul de definiţie al funcţiei j. Este
clar că g G S/T şi că <7(00) = 0. Prin aplicarea lemei 1.6.8 deducem că
(z0- T)g(T)(f(z0)-f(T)r*=l
Şi
g(T)U(*0)-f(T))-Hz0-T)x = x,
oricare ar fi x G D( T). Rezultă de aici că z0 4tf<X>(T, X), ceea ce nu se poate.
Să presupunem acum că z0 = 00. Deoarece funcţia f(00) — f(z) este
nulă la infinit, în baza lemei 1.6.8. avem (f(oo) — f(T))X c D( T). Pe
de altă parte, cum ./(oo) £ a(/(T), X), ( / ( 0 0 ) - f(T))X = X. Aceasta
îndeamnă că D(T) = X, prin uimare T e<?(X), ceea ce contrazice faptul
că <7oo( T, X) 3 00. Demonstraţia este completă.

1.6.12. PROPOZIŢIE. Fie T e &(X) şi fie K c <j(T, X) o parte com-

pactă cu proprietatea că T, Xj\K este mulţime compactă în Coo. Fie A o
mulţime deschisă, A => K, A n (<*oo(T, X)\K)= 0 astfel încît r = dA să
fie un contur admisibil ce înconjoară mulţimea K. Atunci integrala

PK = —— [(z - T^dz
2 ni J
r
defineşte un proiector cu proprietatea că PK{X) c= D(T) si a(T, PK(X))= K.
In plus, PK nu depinde de conturul I1.
Demonstraţie. Evident, afirmaţia este o versiune a corolarului 1.5.3.
Faptul că PK este un proiector (care nu depinde de conturul T) se obţine la
fel ca în rezultatul citat. Mai precis, dacă JJ 3 A este o mulţime deschisă
astfel încît TJ n F = 0 , unde F este o vecinătate deschisă a mulţimii
<7OO(T, X)\K, şi dacă x este funcţia caracteristică a mulţimii Uîn Z7U F,
atunci PK = x(T) e s t e idempotent. Dacă g00(T1X)3 00, atunci F a 00,
deci x nulă la infinit. î n baza lemei 1.5.3, vom avea atunci PK(X) =
= x(T)(X) c= D( T), deci T\ PK(X) e<?(PK(X)).
Vom demonstra apoi egalitatea cr(T, PK (X)) = K. Deoarece
aoo(T, X) ^ Coo, vom alege un punct w e C, w 4 aJi T, X). Fie operatorul
A — (w —- T)"1. Dacă definim funcţia 9(z) =(w—z)~11 în baza corolarului
1.6.9 avem A = <p(T). Mai mult decît atît, o(A, T) = 9(<t«(T, X)), în
virtutea teoremei 1.6.11. De aici rezultă că <p(K) c a(A, X) şi că
<j(A, X)\y(K) este compactă.

63
 Yom demonstra acum că proiectorul ataşat operatorului A şi mul-
ţimii 9 ( K ) prin corolarul 1.5.3 coincide cu PK. î n primul rînd vom observa
egalitatea
{(w — z)'1 — (w — T)-1)-1 = w —z — z)2(z — T)" 1 ,

care se obţine printr-un calcul simplu, unde z £ <7oo( T, X). Yom nota \ = 9(2),
r x = <p(D şi Ax = 9 (A). Deoarece (z - TY1 = ~ A)'1 - 5"1) şi
2
ăz = £~ d£, vom putea scrie că
1
2T* ds ^ ^ - [ ( ( ^ - A ) - - =
2 TUI J 2 7T1 J
r

= d5, (1.6.4)
2 TUI J
r*i
deoarece 0 £ Ax, ultima integrală definind proiectorul ataşat mulţimii 9(2?)
şi operatorului A. î n baza corolarului 1.5.3, avem egalitatea A(A, PK(X)) =
— 9(K). Din această egalitate vom deduce relaţia dorită. Mai remarcăm
egalitatea între operatorii A | PK(X) şi <?{T\PK(X)). într-adevăr, deoarece
(W — T)A = 1, folosind invarianţa spaţiului PK(X), deducem uşor că
(w - T\PK(X)) (A \ PK(X)) = (A\PK(X)) (W - T | PK(X)) = 1|PK(X).

Va trebui, aşadar, să avem a(J., PK(X)) = 9^<t(T, PK(X)), iar din bijee-
tivitatea aplicaţiei 9 vom deduce a(T, PK(X)) — K , ceea ce încheie de-
monstraţia.

1.7.1 EXERCIŢII ŞI COMPLETĂRI

1.7.1. Fie A'0 un subspaţiu liniar al unui spaţiu Banach Y. Vom nota cu X închiderea spa-
ţiului A'0 in Y. Arătaţi că X este izomorf, printr-un izomorfism care este şi izometrie, cu comple-
tatul spaţiului X0 în sensul teoremei 0.2.14.

1.7.2. Fie O o mulţime arbitrară şi fie X un spaţiu BanaclvVom nota cu Fm(Q, X) mul*
ţimea tuturor funcţiilor f: CI X cu proprietatea că

l':f\l = sup |if(<o)||< oo.

6>en
Mulţimea FmyQ, X), înzestrată cu operaţiile uzuale [deci(/ 1 -f f2X°>) = fi(<®) + fzi**) Ş* (XfX^) =
= Xf(co) oricare ar fi f, flt /*2«= Fm(Q, X), Xe= C şi Q], devine spaţiu liniar.
(i) Arătaţi că aplicaţia f \\f\\9 definită mai sus, este o normă pe F m (Q, X).
(ii) Arătaţi că Fm(Q, X) este un spaţiu Banach.

1.7.3. Fie O un spaţiu topologic. In acest caz, spaţiul B^Q, X) (definiţia 1.1.1) este un sub-
spaţiu al spaţiului Fm(£l, X), care nu este neapărat închis. Utilizînd exerciţiul 1.7.1, arătaţi că
închiderea spaţiului B/Q, X) în Fm(Q, X) (definit la 1.7.2) coincide cu spaţiul B(Q, X) (defi-
niţia 1.4.4).

64
 1.7.4. Fie X9 Y spaţii Banach şi fie O un spaţiu topologie. Vom considera • funcţie
f € £(£2, Xx Y). Dacă fx este proiecţia funcţiei f pe prima componentă şi f a este proiecţia lui f
p e a doua componentă, atunci /^e 2?(Q, X), B(Q, Y) şi

•ricare ar fi {x e M(Q) şi S e Bor(D).

Indicaţie. Afirmaţiile se obţin uşor pentru funcţii etajate* Afirmaţiile generale se deduc
apoi prin aproximare cu funcţii etajate.
1.7.5. F i e Q = [0,1] şi fie Ar = Y=C(Q). Yom considera operatorul liniar T cu domeniul
4 e definiţie

D(T) = {feC(Q); f'eC(to)}9

unde f este derivata funcţiei f, dat de formula Tf = f'.

(i) Arătaţi că operatorul T este închis.
Fie apoi i p : f i x î i - + C o funcţie continuă cu proprietatea că âcp(s, t)Jdt există şi este
«continuă.
(ii) Utilizînd teorema 1.1.6, stabiliţi formula

h
1.7.6. Fie H un spaţiu topologic compact. Arătaţi că spaţiul C(Q, X) (definiţia 1.1.5)
«este un subspaţiu închis al spaţiului F m (Q, X) (exerciţiul 1.7.2), deci este cl însuşi un spaţiu
Banach.
1.7.7. Fie Q un spaţiu metric compact şi fie ţx : Bor (O) - + C o funcţie numărabil aditivă
de mulţime (definiţia 0.4.3), nu neapărat regulată. Vom presupune (pentru simplitate) că 9
«ricare ar fi S C Bor(Q), deci că ţi este o aplicaţie pozitivă.
(i) Urmărind schema din demonstraţia lemei 1.1.3 şi a propoziţiei 1.1.5, arătaţi că există
o aplicaţie B(Q) 3 f ^ f djx e C cu proprietatea că J ^ / djx | < Hfl^D) (cu alte cuvinte, regula-
ritatea nu este necesară în construcţia integralei).
(ii) Fie f e B(Q) o funcţie pozitivă. Arătaţi că se poate alege un şir de funcţii pozitive
&fk}k cz 2?«(Q) care să conveargă în £(Q) către funcţia f. Deduceţi de aici că ^ f djx > 0.
Din cele menţionate mai sus, rezultă, în particular, că aplicaţia

9(f)=^fd(x, feC(Q)

•este o funcţională liniară, continuă şi pozitivă. în baza teoremei 0.4.19, există v e M(Q), v > 0,
astfel încît <p(f) = ^ / dv pentru orice f e C(Q).

Fie dTOietricaspaţiului Q (definiţia 0.1.9) şi fie K o parte compactă a lui O. Vom considera
şirul de mulţimi

Gn = {co e O : d(o, K) < n" 1 }, n = 1, 2, 3, . . . ,

tindeflf(co,K ) = infrf(<o,<»>')•
tt'eK
(iii) Arătaţi că {G*}* este un şir descrescător de mulţimi deschise, astfel încît 0 {Gu: n >
> 1 } - K.

* — «V 7»
 (iv) Utilizînd aditivitateanumărabilă a funcţiei jz, obţineţi din - (iii) *faptul că p,(Gw)
— (n oo).
Din (iv) rezultă că pentru orice e > 0 există o mulţime deschisă G 3 K astfel încît ji(G)—
— [i(K) < e. O afirmaţie asemănătoare are loc şi pentru măsura pozitivă v (fie din acelaşi argu-
ment, fie din regularitatea lui v). Ycm alege apoi o funcţie f e C(Q) cu următoarele proprietăţi :
0 < f < l , / =lpei£şif—Ope Q\G.
(v) Arătaţi că funcţia f definită de relaţia
f(co) = d( <o, Q\G)(d(co, K) + d(<o, Q\G))-\ weQ,

Îndeplineşte condiţiile cerute.

(vi) Utilizînd egalitatea ^ fdjx = ^ f dv, deduceţi că |jjl(K) — v(2£)| < 2e. Numărul e > ( >
fiind arbitrar, am obţinut egalitatea yi(K) — v(K) pentru orice parte compactă K cz CI.
(vii) Pe baza punctului precedent deduceţi că jx(G)=v(G), pentru orice parte deschisă
G eH.
(viii) în sfîrşit, utilizînd regularitatea măsurii v, obţineţi pe baza celor de mai sus că
jx(S) = v(S) pentru orice parte boreliană S e Bor(Q).
Concluzie. Pe un spaţiu metric compact, orice funcţie numărabil aditivă de mulţime es* e
regulată. Am obţinut afirmaţia numai pentru funcţii numărabil aditive de mulţime care sînt pozi-
tive. Afirmaţia generală are loc deoarece orice funcţie numărabil aditivă este o combinaţie liniară
de funcţii numărabil aditive care sînt şi pozitive. Pentru detalii se poate consulta [8], cap. III).

1.7.8. Fie flj, Q 2 spaţp metrice ccmpacte şi fie t : Qj o funcţie boreliană (definiţia*
1.1.9). Fie apoi [ i 1 e M ( Q J ) . Yom defini aplicaţia

^(S) = ^(t'HS)), S g Bor(Q 2 ).

(i) Arătaţi că ţz2 este o funcţie numărabil aditivă de mulţime,
în baza discuţiei de la 1.7.7 rezultă că ţz2 6 M(D 2 ).

(ii) Fie apoi f e Bg(Q2, X), unde X este un spaţiu Banach. Arătaţi că / © -zeBe(Qv X) şi că*

a2f(<o2) d^coa) =Ol^ (f o tXcoj) d^coj).

(iii) Arătaţi că formula de la (ii) are loc pentru orice funcţie f e B(»12, X).
Ceea ce am obţinut mai sus este o versiune a formulei schimbării variabilei de integrare.
în legătură cu definiţiile 1.2.7, ne va interesa un caz particular al formulei schimbării
variabilei de integrare.
Fie \ : [s e , s-,] C o funcţie continuă, cu variaţie mărginită şi fie T : [s 0 , Sj]—•[/0>*i] °
funcţie continuă, strict crescătoare. Atunci T este bijectivă, deci putem defini funcţia TJ(/) =
=• \ o (f 0 < / < tj). Funcţia rj este şi ea continuă, cu variaţie mărginită. Fie [ij măsura
Lebesgue-Stieltjes asociată cu funcţia £ şi fie \L2 măsura Lebesgue-Stieltjes asociată cu funcţia rj.
Atunci avem relaţia

= S e Bor([/ 0 , /,]).
Din modul în care se definesc măsurile Lebesgue- Sticltjes, egalitatea aceasta este limpede pentrus
intervale (deschise, închise, semi-închise). Din teoria generală a extensiei măsurilor, egalitatea
va avea loc şi pentru mulţimi boreliene arbitrare. în baza comentariilor anterioare, deducem*
atunci formula
s
h i
d7
j m î(0 = Ja<»T)(s)d^),
u
care ne arată în particular, independenţa de reprezentarea parametrică a integralei curbiliniii
{detalii privind măsurile Lebesgue-Stieltjes pot fi găsite în [8], cap. III, § 5).

66
 1.7.9. Fie X un spaţiu Banach şi fie Kc.C o mulţime compactă. Vom considera spaţiul
iBanach C(K, X). Pentru fiecare funcţie f e C(K, X) vom defini mulţimea

supp f= {weK:f(w)^ 0},

/mulţime cunoscută sub numele de suportul funcţiei f. Vom defini apoi o funcţie F : C\supp f-*
—• C(K, X) prin relaţia
F(z)(w) = (w - z)'1 ţ(w), w e K, ze C \ s u p p f,
t in care punem F(z)(w) = 0 ori de cîte ori w ţ supp f.
(i) Fie U = C \ s u p p f şi fie z0 e U. Arătaţi că există un număr d0> 0 astfel încît seria
oo
(w - 2)-1 = (w - ro)-1 £ (z - Zq)^ (W - z0)~1'
A=0

să conveargă pentru \z — z0\ < d0, convergenţa fiind uniformă în w e supp f.

k
(ii) Vom defini funcţiile fk(w) =(w— z0)~ f(w) (extinse cu zero în afara suportului
"lui f). Atunci avem reprezentarea
oo
(">) = H (z - ^o)*Mw), \z-z0\<d09 weK,
*=o
convergenţa avînd loc în topologia lui C(K, X). Arătaţi această convergenţă şi obţineţi de aici
analiticitatea funcţiei F în U.
(iii) Considerînd în locul spaţiului C(K, X) spaţiul B(L, X), unde I c C este o mulţime
închisă arbitrară, obţineţi, ca mai sus, analiticitatea funcţiei F : C \ s u p p f B(L, X), definită
printr-o formulă asemănătoare, unde f e B(L, X).
1.7.10. Fie B o algebră Banach cu unitate, fie aeB un element fixat şi fie familia
claselor de echivalenţă de funcţii analitice, egale în vecinătăţi ale mulţimilor as(ă). Arătaţi
că este algebră cu unitate, cu operaţiile .definite în observaţia 1.3.11.

1.7.11. Fie B o algebră Banach comutativă, cu unitate şi fie aeB un element fixat. Vom
nota cu familia funcţiilor analitice f : U/-+B, unde Uf ^cj^a) este o mulţime deschisă din
planul complex. Ca şi în observaţia 1.3.11, în familia j4a,B se poate introduce o relaţie de echiva-
lenţă între funcţiile egale într-o vecinătate a mulţimii CB(O). Fie mulţimea claselor de
echivalenţă.
(i) Arătaţi că [*s/a,b] s e poate organiza ca algebră comutativă, cu unitate (a se vedea ş
exerciţiul 1.7.10), care conţine o subalgebră izgmorfă cu [«54a].
(ii) Utilizînd o variantă a formulei (1.3.3), definiţi o aplicaţie [«**a,B] 9 [/] -*• [/](«) e B
şi arătaţi că ea este un omomorfism continuu de algebre cu unitate (urmărind etapele demon-
straţiei teoremei 1.3.12), care extinde omomorfismul (1.3.4).

1.7.12. Să se enunţe şi să se demonstreze o variantă a propoziţiei 1.4.3, în care funcţia

f să fie analitică doar în discul Dr = {z : < f}, unde r> r(a).

1.7.13. Fie JvcC o mulţime compactă. Vom nota cu s4(K) subspaţiul liniar al spaţiulu*
C(K) format din acele funcţii care sînt analitice în vecinătăţi ale lui K. Fie apoi &(K) mulţimea
funcţiilor raţionale, cu polii situaţi în afara mulţimii K. Evident, &(K) c: «s/(K).
Arătaţi că subspaţiile &(K) şi J4(K)2LU aceeaşi închidere în C(K). In particlar, orice funcţie
analitică într-o vecinătate a mulţimii K este limita uniformă pe K a unui şir de funcţii raţio-
nale, cu polii situaţii în afara lui K.

Indicaţie : Fie \i e M(K) cu proprietatea că ^ R(z) dfx(z) = 0 pentru orice R e &(K). Utili-
zînd reprezentarea funcţiei f es4(K) prin formula Cauchy precum şi teorema lui Fubini, deduceţi
de aici că ^f(r) d[j.(z)=0. Deoarece M(K) este dm.lul spaţiului C(K) (teorema 0.4.19), în virtutea
teoremei Hahn-Banach spaţiile &(K) şi trebuie să aibă aceeaşi închidere în C(K).

67
 1.7.14. Fie B o algebră Banach cu unitate, fit aeB un element fixat şi fie d>: [«**«]-+
un omomorfism continuu de algebre cu unitate, astfel Incit $(v) = a, unde v(z) •= z.
(i) Arătaţi că pentru orice R e 3 f * avem egalitatea $(JR) = R(a).
(ii) Pe baza continuităţii lui <î> şi a observaţiilor de la 1.7.13, arătaţi că $ ( [ / ] ) — f ( a ) oricare
ar fi / 6 M a .
Acest rezultat dovedeşte că există un singur calcul funcţional analitic ataşat unul element
aeB.
1.7.15. Fie B o algebră Banach comutativă, cu unitate şi fie a e B un element fixat.
(i) Arătaţi egalitatea y(f(a)) = f(y(a)) oricare ar fi y e T(B).
(ii) Utilizînd propoziţia 0.5.6, deduceţi din (i) o verriune a teoremei 1.4.1.

1.7.16. Fie Xj spaţii Banach şi fie TjeSâ(Xj) ( j = 1, 2). Fie apoi X = ^ x A ' j şi T =
= Tj x T2 [deci T((xlt x 2 )) = (Txx19 T2x2) pentru orice xx e Xx şi x2 e X2]. Arătaţi atunci că
«(T, X) = c(T19 Xt) U c{T29 X2).
1.7.17. Fie X un spaţiu Banach şi fie Te &(X) astfel încît c(T, X) = Kt U K29 unde
Kv K2 sînt mulţimi compacte şi disjuncte. Arătaţi că dacă X = Xt -f X 2 , unde X19 X2 sînt
subspaţii liniare, închise ale lui X, invariante la acţiunea lui T, cu proprietatea că a(T, X j ) =
= Kj (j = 1 , 2 ) , atunci XJ9 X2 sînt unic determinate.
Existenţei unei asemenea descompuneri, dată de teorema 1.5.2, îi putem deci adăuga şi'
unicitatea.
Indicaţie. Fie X = r , + Y2, unde Yj are aceleaşi proprietăţi ca şi Xj. Vom lua un element
arbitrar yx e Yx şi-1 vom scrie sub forma y1= x2, unde Xj e X j . Vom considera apoi funcţia

f (z - TjXJ"1 X29 dacă zţK29

/(2) =
1l (z-T\ YJ'1 yi-(z-T IXJ-1 x19 dacă z ţ Kv
Se vede uşor că funcţia / este corect definită şi analitică în tot planul complex. Funcţia f
fiind nulă la infinit, va trebui ca f(z) = 0, deci x2 = 0. Aşadar, Yx cz Xx iar schimbarea rolurilor
celor două spaţii ne dă şi incluziunea inversă. Analog Y2 = X 2 .
1.7.18. Fie spaţiul Banach X = C([0,1]) şi fie operatorul liniar (Tf)(s) = f'(s) (/' fiind
derivata lui /).
(i) Dacă D(T) = {f e X : f e X}, operatorul T este închis (exerciţiul 1.7.5); arătaţi că
o(T, X) = C.
Indicaţie. Arătaţi că X — T nu este injectiv pentru fiecare X e C.
(ii) Dacă D(T) = {(/ e X : /' e X, /(O) = 0\, arătaţi că T este închis şi că o(T, X)= 0.
Indicaţie. Arătaţi că

(X - T)"1 9(s) = - e>* ^ e-** g(t) d{9 g e X,

o
«ricare ar fi X e C.

1.7.19. Fie K c: Coo o submulţime compactă, Ksoo. Vom nota (ca la 1 . 7 . 1 3 ) cu &(!£)>
subspaţiul liniar al spaţiului C(K) format din funcţiile care sînt analitice ţii vecinătatea mulţimii
K (deci analitice şi la infinit). Vom nota apoi cu &(K) subspaţiul lui format din funcţiile
r a ţi on ale (analitice la infinit) care au polii în afara mulţimii K.
Utilizînd ideea de la 1.7.13, arătaţi că orice funcţie din ât(K) este limita uniformă pe mul-
ţimea K a unui şir de funcţii din &(K).

1.7.20. Fie T eV(X)\£(X) şi fie O : Jd/jr]-*#(X) un omomorfism continuu de algebre

cu unitate (convergenţa In şi continuitatea aplicaţiilor definite pe [atT] se definesc la fefc
ca In observaţia 1.3.11, mulţimile compacte din C fiiivd înlocuite cH mulţimi compacte din C«>).~

«8
Vom mai presupune că omomorfismul O are următoarea proprietate :
Dacă f e s t r , t(°o) = 0, şi dacă g(z)=zf(z), atunci * ( [ / ] ) * c: D(T), <&([*!)=
ţi a j = # ( [ / ] ) Tot pentru orice xeB(T).
1
(i) Arătaţi
1 că pentru orice punct wţ<*oo(T, A'), dacă fw(z) = (w—z)" , atunci $ ( [ / » ] ) =
= {w - T)" .
(ii) Folosind (i), rezultatul de aproximare de la 1.7.19 şi continuitatea lui O, arătaţi că
* ( [ / ] ) = f ( T ) oricare ar fi f e s 4 T .
Aşadar, şi In cazul operatorilor nemărginiţi (a se vedea şi exerciţiul 1.7.14) calculul funcţi-
• a l analitic este unic determinat, prin condiţii naturale.
1.7.21. Fie T e <?(X) şi să presupunem că ooo( T, X) = K U Koo, unde «Kc:Ceste compactă*
Koocz Coo este compactă şi K f| Koo = 0 . Fie P e St(X) un proiector cu următoarele proprietăţi:
(1) P(X) czD(T) şi TPx = PTx pentru orice xeD(T);
(2) a(T, P(X)) = K şi aoo(T, (1 - P)(X)) = Koo.
(A doua condiţie are nevoie de citeva explicaţii. în primul rind, deoarece P(X) c= D( T), avem
T\P(X) e # ( P ( X ) ) . în ceea ce priveşte spaţiul (1 - PX*)> operatorul r f ( l - P ) ( X ) este definit
p e D( T) H (1 — P ) ( * ) Şi are valori în (1 — P)(X), datorită condiţiei (1)).
Arătaţi atunci egalitatea P = P& (ultimul fiind dat de propoziţia 1.6.12).
Acest rezultat asigură unicitatea proiectorului P * , ce va fi numit proiectorul spectral ataşat
operatorului T şi mulţimii K.
Indicaţie. Fie un punct w $ <JQO( T, X) şi fie operatorul A = (w — T)'1 (ca în demonstraţia
propoziţiei 1.6.12). Din condiţia (1) rezultă uşor că PA = AP, deci că A invariază spaţiile P(X)
şi (1 - P)(X). Dacă v(z) = (w - z)"\ se demonstrează apoi că A\P(X) = <p(T|P(X)) (a se
vedea şi demonstraţia propoziţiei 1.6.12) şi că A 1(1 — P ) ( X ) = <p(T|(1 — P)(X)). în baza
teoremei aplicaţiei spectrului, avem atunci că a(A, P(X)) — 9(K) şi o(A, (1 — P)(X)) = <?(Koo).
D i n exerciţiul 1.7.17 va rezulta că P este exact proiectorul spectral ataşat operatorului A şi
mulţimii <p(K). Din demonstraţia propoziţiei 1.6.12, acesta este chiar proiectorul P * .
1.7.22. Fie X un spaţiu Banach, fie U cz C o mulţime deschisă şi fie f e A(U, X). .
Vom spune că un punct w e dU este regulat pentru funcţia f dacă există o vecinătate
deschisă W a lui w şi o funcţie g^e A(W, X) astfel încît f\U 0 W = gw\U 0 W. Un punct
w e dU care nu este regulat se va numi punct singular sau singularitate a funcţiei f.
F i e zQ e U şi să reamintim că în vecinătatea lui z e funcţia f admite dezvoltarea in serie
00

t( z ) = £ (z - iz ~ < Je»
*«0
unde presupunem r e finit, dat de relaţia

75-1= !ta H**»1'*.

Arătaţi că pe frontiera discului D(z9, r 0 ) = {z; Jz — r t | < r 0 } funcţia / are cel puţin o
singularitate.
Indicaţie. Dacă toate punctele din dD(z9, r0) ar fi regulate, luncţia / ar putea Ii prelungită
analitic într-un disc D(z 0 . T), unde r>rQ. Vom alege numerele r19 r a astfel încît r 0 < < r% < t .
Notînd cu / prelungirea funcţiei iniţiale la D(z 0 , r), din dezvoltarea In serie

00

0» - zy1 = - zj-1 £ <* - (* - zo)~k>

A-O

în care € T2 = dD(zQ, rjşize B(z0, rj (a se vedea şi exerciţiul 1.7.9(ii)), prin utilizarea formulei
Caucky *

ze
= -2r r7Tr1 (<®
3 - *r* /(«O *><2t>
r,

6S
se poate deduce reprezentarea
OO
/(*) = £ <z - zo)kV*> zeD
(*s> ri)>
A=0
în care

 7T1 J
r2
Din relaţia (*) se obţine apoi că ||yţ|| ^ Mr~*, unde M ^ 0 nu depinde de Aşadar

nSTlly*!! 1 /^ r - 1 < r - l = lim llXfcli1/^.

K—*OQ K-¥ o o

Pe de altă parte, va trebui să avem z/jt = > 0), deoarece reprezentarea funcţiei f ca serie
convergentă în vecinătatea punctului z0 este unic determinată (formula (*) determină în mod
unic coeficienţii dezvoltării In serie). Contradicţia obţinută ne arată că pe mulţimea dD(ze, r d )
se află cel puţin un punct singular al funcţiei /.

1.7.23. Fie B o algebră Banach cu unitate. Utilizînd exerciţiul 1.7.22, arătaţi că pentru
orice element b e B are loc egalitatea
sup{jzl; ZE GB (&)} = lim ii&*||V*.
K-TOO
Indicaţie. Deoarece funcţia z (z — b)'1 este analitică în afara celui mai mic disc cu centrul
Ib origine care conţine spectrul, din exerciţiul 1.7.22 se obţine egalitatea

sup {|r!; z e Gs(b)}= ItoT \\bk II1/*.

k—+oo

Pe de altă parte, dacă z e a^fr), atunci zk e oB(bk) (teorema 1.4.1). De aici se deduce că
sup { U | ; z e GB(b)} < lim llft*|[V*.
k-*oo
Acest rezultat ne arată că raza spectrală se poate obţine ca o limită obişnuită.
 2. DESCOMPUNEREA SPECTRALĂ A
OPERATORILOR NORMALI

Acest capitol este consacrat studiului reprezentării integrale a ope-

ratorilor normali în spaţii Hilbert. O extensie a conceptului de operator
normal va fi de asemenea studiată.

2.1. C*-ALGEBRE

Fie B o algebră asociativă. Eeamintim că o aplicaţie B a b -> fc* e B

se numeşte involuţie pe B dacă (i) (6*)* = b, (ii) (bx +& 2 )* = +
(a6)* = otb* şi (iv) ( b ^ ) * = fcffc*? oricare ar fi b, b19 b2 e B şi a eC ( a se
vedea observaţia 0.3.13). Dacă algebra B are şi unitate, atunci 1* = 1,
deoarece
1*6 = 1*(6*)* = (6*1)* = (b*)* = b = 61*,
oricare ar fi 6 e B.

2.1.1. DEFIKIŢIE. Fie B o algebră Banach cu involuţie. Yom spune

că B este o C*-algebră dacă || 6||2 = ||6*6||, oricare ar fi b e B.
Să observăm că dacă B este o C*-algebră cu unitate, atunci din ||11|2 =
= ||i*i || = ||i || deducem că || 11| = 1. Este de asemenea simplu de văzut
că || 6* || = ||6||, oricare ar fi b e B .
2.1.2. EXEMPLE. 1° Fie Q un spaţiu topologic şi fie J3(£î) algebra
Banach a funcţiilor boreliene, mărginite pe Q, cu valori complexe (exem-
plul 0.5.2.2°). Aplicaţia f ->7? î n care J(ca) = /(că) (ca e £î), este o involuţie
pe jB(fî). Condiţia din definiţia 2.1.1 fiind evident îndeplinită, putem spun
că B(Cl) este o C*-algebră.
2° Fie £2 un spaţiu topologic compact şi fie C(Q) algebra Banach a
funcţiilor continue pe Q (exemplul 0.5.2.3°). Algebra C(Q) este invariantă
la involuţia indusă de J3(Q). Este deci clar că C(Q) este o C*-algebră şi
anume o sub-C*-algebră a C*-algebrei B(£l) (definiţia 2.1.8).
3° Fie H un spaţiu Hilbert. Algebra are o involuţie naturală,
dată de trecerea la adjunct (observaţia 0.3.13). Dotată cu această invo-

71
Iulie, algebra devine o C*-algebră. într-adevăr, dacă T e L(H), atunci
||2*|| = ||T|| (a se vedea 0.3), prin urmare ||T*T|| <\\T*\\ ||T]| = j|T||2.
Reciproc,
f|Tf|2 = sup ||2\r|| 2 = sup < T * T x , x> < \\T*T\\

în baza inegalităţii lui Schwarz (observaţia 0.2.5); prin urmare, ||T|| 2 =

- [|2*T|| oricare ar fi T e & ( H ) .
2.1.3. DEFIKIŢIE. Fie B„ B2 două 0*-algebre. Fie 9 un omomor-
fism al algebrei B} în algebra B2. Yom spune că 9 este un omomorfism de
C*-atgebre dacă 9(6*) = 9(6)*, oricare ar fi b e Bt.
Să remarcam că în definiţia 2.1.3 omomorfismul 9 nu este presupus
continuu. Continuitatea sa rezultă automat, pe baza afirmaţiei care ur-
mează.

2.1.4. PROPOZIŢIE. Fie Bx, B2 două G*-algebre şi fie 9 :

un omomorfism de C*-algebre. Atunci ||9(6)|| oricare ar fi b e Bx.
Demonstraţie. Fie, mai întîi, un element a e Bx astfel încît a =
Atunci || a21| = ||a*a|| = ||a||2, deci, prin inducţie,
l!* 2 "ir - ||a|[,n = 1 , 2 , 3 , . . .
î n baza exerciţiului 1.7.23, obţinem că r(a) = ||a||.
Fie b e Bt un element arbitrar. Deoarece

(propoziţia 1.4.5), avem r(<?(b)) ^r(b) < |ift||. Aşadar, utilizînd prima parte
a demonstraţiei (aplicată elementului &*&), putem scrie că
W ) II2 = ti ?(b* b) || = r(9(b*b)) < ||6* b || = || b ||2,
adică afirmaţia noastră.
ISe vom ocupa în continuare de unele proprietăţi ale C*-algebrelor
comutative. Reamintim că dacă B este o algebră Banach comutativă, cu
unitate, simbolul T(B) desemnează spaţiul caracterelor algebrei B (definiţia
0.5.5), care este un spaţiu topologic compact (propoziţia 0.5.7).
2.1.5. LEMĂ. Fie B o C*-algebră comutativă, cu unitate. Atunci
y(b*) = y(b)y oricare ar fi b e B şi y e T(B).
Demonstraţie. Fie, mai întîi, a = a* e B. Să remarcăm că pentru
orice te R, în virtutea continuităţii involuţiei putem scrie
(
(e««)* = r Y r - 5 ~~ ita) * =
= f 6 "*)" 1
L*«o fc! J fc!
(a se vedea exemplul 1.4.4). Această observaţie ne permite să scriem
1 = |Je~iu eUm || = ||(eita)* eli* || = ||eir'H2.
Fia acum y e V(B) un caracter arbitrar. Remarcăm că
- |v(e**)j < | | Y | | i|e"«|| - l ,

72
îfc baza exerciţiului 1.7.15. Aşadar, funcţia î eUY(*) este mărginită pe R.
1<V(#)
Presupunînd că lmy(a) ^ O, am obţine că |e | = esteofunetie
nemărginită, ceea ce este absurd. Va trebui deci să avem Imy(a) = 0,
adică y(a) e R dacă a = a*.
Fie acum & € B un element arbitrar. Yom utiliza reprezentarea b =
= + ia2J unde = 2~x(b + fe*) şi a2 = (2i)_1(& —fe*).Deoarece af =
= «j şi a j = în baza primei păa-ţi a demonstraţiei obţinem egalitatea
dorită :
ia
r(&*) = y(«i — = yK + 2) = y(&)-

2.1.6. PBOPOZIŢIE. Fie B o C*-algebră comutativă cu unitate. Eodstă

atunci un omomorfism de G*-algebre de la B în C(F(B))9 care este izometrie
surjectivă.
Demonstraţie. Teorema 0.5.8 ne furnizează un omomorfism
B3t>->beC(r(B)), (2.1.1)
in care b{y) = y(fc), oricare ar fi b e B şi y e T(B). î n virtutea lemei. 2JL.5
aplicaţia (2.1.1) este un omomorfism- de C*-algebre. Datorită comutati-
vităţii algebrei B putem scrie că
\m2 = P2WI = I &V*b)*(b*b)W = \\b*b II2 = li&it4,
prin urmare, |[i>2|| = |[b||2, oricare ar fi b e B. î n baza teoremei 0.5.8 apli-
caţia (2.1.1) este izometrie.
Fie algebra B = {b; beB}. Yom arăta că B = 0( r(J3)). într-adevăr,
1 e B este funcţia identic egală cu 1 ; dacă beB, atunci b =b* e îi şi
dacă yx, Ya caractere distincte în T(J5), deci există un element b^e B
astfel încît b0(yx) = b0(y2). Algebra B fiind închisă (căci este imaginea unei
C*-algebre printr-o izometrie), din teorema 0.5.9 obţinem egalitatea B =
= C(T(J5)), ceea ce încheie demonstraţia.
2.1.7. OBSEEYAŢ1E. Propoziţia 2.1.6. ne arată că algebreie B şi
C( T(B)) sînt izomorfe ca C*-algebre. Mai precis, dacă B2 sînt C*-algebre
şi 9 : Bx -> B2 este un omomorfism bijectiv de C*-algebre, atunci 9""1:
B2 -> Bx există şi este omomorfism de C*-algebre. î n baza propoziţiei 2.1.4
omomorfismul 9 este şi izometrie. î n acest caz spunem ca JBX şi Bz «Int
izomorfe ca G*-algebre.
2.1.8. D E F l K t p i . Fie B o C*-algebră. O subalgebră Banach JB^
a lui B care este invariantă la involuţie (deci este ea însăşi o C*-algebră) se
numeşte sub-C*-algebră a lui B.
Este clar că intersecţia unei familii arbitrare de sub-C*-algebre ale lui
B este o sub-C*-algebră a lui B.
Să presupunem că B axe unitate şi să fixăm M c= B. Intersecţia BM
a tuturor sub-C*-algebrelor ce conţin pe M U {1} se numeşte subkim-al-
gebra cu unitate generată de M. Elementele mulţimii M vor fi numite gene-
ratorii lui BM.

73
 Rezultatul care încheie acest paragraf se referă la aigebrele cu u n
număr finit de generatori.

2.1.9. TEOREMĂ. Fie B o C*-algebră comutativă cu unitate, avînd n

generatori. Atunci spaţiul T(B) este omeomorf cu o submulţime compactă
KB CZ C\ în plus, aigebrele B şi C(EB) sînt izomorfe ca C*-algebre.
Demonstraţie. Fie M = {615 . . . , 6n} o familie care generează C*-al-
gebra cu unitate B. Vom considera aplicaţia h : V(B) -> Cw dată de relaţia
Mt) = (y(M, • • •, y(6n)), y e T(B). (2.1.2)
Aplicaţia h fiind evident continuă, imaginea sa KB = h(V(B)) este o parte
compactă în C \
Yom demonstra, în primul rînd, că aplicaţia 7i este injectivă. P e n t r u
aceasta vom utiliza faptul că algebra B este generată de mulţimea M (defi-
niţia 2.1.8). Acest lucru se traduce prin aceea că luînd toate polinoamele
complexe de 2 n variabile
P(z19 ..., zn, z19 ..., zn)
şi considerînd expresiile de forma

•••,«) (2.1.3)
(definite fără echivoc datorită comutativităţii algebrei B), obţinem o
subalgebră cu involuţie densă în B (exerciţiul 2.6.1).
Fie acum Yi72 e Y(B) cu proprietatea că h(Yl) = fe(y2); cu alte cu-
vinte, y x (bj) = Y2(^;) 0* = • • • 5 n)* Remarcăm apoi că
YxtPt&x, =
= PivM, ..., r M , • •, y M ) =
= P(Ya(&i)» • • • » Ya(M» • • • » Ya<&»)) =

Acest calcul ne arată că omomorfismele Yi Şi Y2 coincid pe expresiile de

forma (2.1.3). Deoarece mulţimea acestor expresii este densă în B şi carac-
terele Yiî Y2 sînt aplicaţii continue, rezultă y î = y2, adică aplicaţia h este
injectivă. Aşadar, aplicaţia h este un omeomorfism între spaţiile topologice
T(B) şi Kb (observaţia 0.1.6.2°).
Omeomorfismul JI permite identificarea algebrelor C(V(B)) şi C(EB);
mai precis, C{ V(B)) şi C(EB) sînt izomorfe ca C*-algebre, prin aplicaţia
C(Kb) 3f->f°JieC( Y(B)).
Deoarece şi aigebrele B şi C( V(B)) sînt izomorfe ca C*-algebre (propoziţia
2.1.7), rezultă că B şi C(KB) sînt izomorfe ca C*-algebre, prin aplicaţia
Ba b b* H'1 e C{EB), (2.1.4)
oeea ce încheie demonstraţia teoremei.

74
 2.2. MĂSURI SPECTRALE ŞI INTEGRARE

Fiind dat un spaţiu Hilbert £T, vom nota cu s/(H) mulţimea opera-
torilor autoadjuncţi din Să observăm că este un spaţiu liniar
peste corpul real. Fie, de asemenea, CI un spaţiu topologic.

2.2.1. DEFINIŢIE. Prin măsură spectrală pe Q cu valori în s/(H) se

înţelege o aplicaţie E : Bor(£2) s/(H) avînd următoarele proprietăţi :
(1) E(0) = 0 , JE?(Q)
(2) E(8X n S2) = E{S1)E{82), oricare ar fi 8„ £ 2 e B o r (£2);
(3) Dacă <= Bor(fi) este un şir de mulţimi disjuncte două cîte
două, atunci
oo \ oo
(
{J Sk ) x = E(Sk)x, pentru fiecare xeH.
h=1 ) Jc=1
Din condiţia (2) rezultă (pentru Sx = S2) că valorile unei măsuri spec-
trale sînt proiecţii (autoadjuncte), care comută două cîte două.
2.2.2. EXEMPLU. Fie H = i*(R) spaţiul claselor de funcţii măsu-
rabile (a se vedea [8], I I I 2.10), egale aproape peste tot, de pătrat integra-
bil pe R în raport cu măsura Lebesgue (a se vedea exerciţiul 0.6.23). Pen-
tru fiecare S e Bor(R) definim operatorul
(E(8)f)(s) = xs(s)/(s), s e R , feL\R),
unde, ca şi în celelalte capitole, xs desemnează funcţia caracteristică a
mulţimii S. Atunci aplicaţia
Bor(R) a S E(S) e R))
este o măsură spectrală (exerciţiul 2.6.2).
întorcîndu-ne la definiţia 2.2.1, precizăm că proprietatea (3) se nu-
meşte aditivitatea numărabilă tare a măsurilor spectrale. E a este echivalentă
cu o proprietate aparent mai slabă :
2.2.3. LEMĂ. Fie Bor(Q) 3 S E ( 8 ) e sf(H) o aplicaţie cu proprie-
tăţile (1) şi (2) din definiţie 2.2.1, precum şi cu următoarea proprietate :
(3*) Dacă 1 <= Bor(fî) este un şir de mulţimi disjuncte două
cîte două, atunci

^E ^ j j Skj x, y^ « § <E(S*)®> y>> oricare ar fi x,y e H.

- n aceste condiţii aplicaţia E este o măsură spectrală.

Demonstraţie. Yom arăta că (3*) => (3). Pentru aceasta vom nota

75
unde xeH este un vector fixat. Să remarcăm că pentru orice y e H putem
scrie că

lim<t>„îr> = lim / £ E(Sk)x,y\ - £ <E{Sk)x,y> = <J^(S)x J y} J

#-<» I- 00 \*=1 /
în baza relaţiei (3*). Să remarcăm apoi că sistemul de vectori {E(8k)$}t
este ortogonal, deoarece
<«(0,)*, = <E(S9)E(Sk)x, x> = 0
In baza proprietăţii (2), ori de cîte ori k & q. Utilizînd teorema lui Pitagora
(exerciţiul 0.6.8), putem scrie

lim|i =Hm J \msk)x\|2 = lim V <E(S>)x, x> =

= <^(5)®, *)> = POM*.

Aşadar, şirul {vs}, converge slab la vectorul E(S)x iar şirul {||t?, ||] j converge
Ia p?(S)a?||, asigurînd convergenţa în norma lui H a şirului {v^j către vec-
torul E(8)x (exerciţiul 0.6.7), ceea ce este acelaşi lucru cu valabilitatea
condiţiei (3) din definiţia 2.2.1.
Deoarece condiţia (3) din definiţia 2.2.1 implica evident condiţia
(3*) din lema 2.2.3 (care se numeşte aditivitatea număr abilă slabă a măsurii
spectrale), rezultă că cele două proprietăţi sînt echivalente. Yom denumi
a&itivitate numărabilă oricare din aceste două proprietăţi echivalente.
O altă proprietate utilă a măsurilor spectrale este dată de rezultatul
care urmează.
2.2.4. LEMĂ. Fie Bor(£î)a E(8) e st(H) o măsură spectrală. Dacă
c
Bor(£2) este un şir crescător, atunci E(8k)x -> E(S)ot cînd fc -> oo,
oricare ar f i xe H, unde 8 este reuniunea familiei {Sk}k.
Demonstraţie. Fie 8[ = Sî şi 8k = (k> 2). Atunci {Stfjffir
este un şir de mulţimi disjuncte două cîte două, a căror reuniune este egală
cu mulţimea 8. î n virtutea aditivităţii numărabile a măsurii spectrala Ef
avem relaţiile
limE(8 t )x = lim £ E(8'j)x = E(S)x,
k-¥oo k-*oo j-xi

deoarece E(8'})x = E(Sj)x — E^S^Jx pentru orice j > 2.

Ou ajutorul măsurilor spectrale vom putea efectua operaţia de inte-
grare a funcţiilor boreliene mărginite (scalare). î n acest scop vom utiliza
o schemă asemănătoare cu cea din paragraful 1.1.
2.2.5. DEFINIŢIE. Fie Bor(Q) B8 -> E(8) e O măsură spec-
trală şi fie / G Be{£l) reprezentată ca în exemplul 0.4.9. Vom defini inte-
grala funcţiei / în raport cu măsura spectrală E prin relaţia

$/(<o)cLE(o>) =

76
Dacă 8 € Bor(£2), se defineşte integrala funcţiei / în raport cu măsura
pe mulţimea 8 prin relaţia

f / [ « ) cLE(co) = £ a f f l S , n S).
J jej

2.2.6. LEMĂ. Aplicaţia Be(Q)a f \/(co)dE<6>) e X(H) este coreei

definită, liniară şi satisface estimarea

||U<o)d25(a>) <sup|/(a>)|.
cogS

Demonstraţie. Să remarcăm că dacă ne dăm o mulţime £ e Bor(£î)

care se scrie sub forma L = ; fc e K}, unde £ este o familie finită de
indici şi {£*}*€* Bor(£2) este o colecţie de mulţimi disjuncte două cîte
două, atunci, pe baza definiţiei 2.2.1 (3), putem scrie, în particular, că
E(L) = £ E(Lk).
keK
Utilizînd această observaţie putem obţine independenţa integralei
de reprezentarea funcţiei / ca şi în cazurile studiate anterior (exerciţiul
0.6.21, lema 1.1.3). Yom lăsa această verificare pe seama cititorului, ca şi
stabilirea liniarităţii integralei pe Be(Cl).
Pentru a obţine ultima afirmaţie, să observăm că sistemul de vec-
tori {oLjEiSj n este ortogonal, unde x e H este fixat. î n virtutea
teoremei lui Pitagora avem atunci :

co) dJ5(o>)ja?|2 - £ ct.jE(8j n S)x

J€j

= £ | a ; | 2 | | E ( f i f , n ^ | | 2 ^ s weS
u p l / ( c o ) | * £ l \ E ( S j n S)x\\* =
jej /€/
= \\Xsf\\2 \ \ E ( 8 ) x I N I 2
[în care apare şi norma din spaţiul jBe(£2)]. Aceste estimări implică
ultima afirmaţie a lemei.
2.2.7. D E F I M Ţ I E . Fie E :Bor(£2) s/(H) o măsură spectrală şi
f i e / e B(Cl). Fie apoi {fk}k°Zi <=. Be(Q) un şir care converge c ă t r e / î n J5(£2).
Pentru fiecare 8 e Bor(£2) vom defini integrala funcţiei f pe mulţimea 8 în
raport cu măsura spectrală E prin formula

[f(<»)âE( 6>) =Um\fk(o>)ăE(a>).

77
 2.2.8. TEOEEMĂ. Fie E : Bor (Q) s/(H) o măsură spectrală şi fie
8 e Bor(Q) o mulţime fixată. Atunci aplicaţia

B{Q)Bf-+^f(co) ăE(o>)e<?{H)

este un omomorfism de C*-algebre. Dacă S — CI, atunci imaginea unităţii

din B(Cl) prin acest omomorfism este identitatea pe H.
Demonstraţie. Corectitudinea definiţiei aplicaţiei din enunţ (şi deci
şi a definiţiei 2.2.7) se obţine ca în demonstraţia proporţiei 1.1.5, pe baza
estimării date de lema 2.2.6. Tot ca în propoziţia 1.1.5 se obţine şi liniari-
tatea aplicaţiei din enunţ. Verificarea acestor fapte o lăsăm pe seama citi-
torului.
Ne vom ocupa acum de demonstrarea multiplicativităţii aplicaţiei
din enunţ. Fie, mai întîi, funcţiile
/(co) = £ a ^ / c o ) , g{co) = £
jej keK
din J5e(£î), reprezentate ca în exemplul 0.4.9. Atunci

$ /(<o)</(<o)dE(a>)= £ ce.$kE(8 n Sj n Lk) =

j.»

= Ş *,ms n St) £ n £*) = ^/(<o)dE(<o)

3
s s
deci avem multiplicativitate pe subalgebra Be(Cl). Dacă /, g sînt funcţii
arbitrare din B(C1) şi dacă {fm}m, {g m j m sînt şiruri din Be{Cl) care le aproxi-
mează (respectiv), atunci, pe baza rezultatului anterior, putem scrie

[/(co)^co)dJS(co) = lim [fm(o*)gm(o>) dE(co) =

J m-+oo J
S 5
lim^/ w (co)dE(co)^ m (co) &E(co) =^/(co)d£7(co)^(co)d£(co),
s "

deci aplicaţia din enunţ este omomorfism de algebre Banacli. E a este chiar
omomorfism de C*-algebre, deoarece, d a c ă / e Be(Q) are reprezentarea din
exemplul 0.4.9, atunci
£ ^/(co)d25(co))* = ( £ ajE(JS n 8,))* =
s

= £ *jE(S n 8,) = fe) 4B(<o).

ie/ J

78
Egalitatea
( ^/(co)dJB(co)j* dE(co)
s s
se obţine apoi pentru orice funcţie / e B(£l), aproximînd funcţia / cu funcţii
din JBc(fî) şi ţinînd seama de continuitatea involuţiei.
î n sfîrşit, să remarcăm că imaginea unităţii din J3(f2) prin omomorfis-
mul considerat este proiecţia E{8). Deci dacă 8 = £2, atunci E(S) este ope-
ratorul identic pe H, ceea ce încheie demonstraţia.
2.2.9. COROLAR. în condiţiile teoremei precedente. operatorul Nf =
= ^/(co)djE?(co) este normal pentru orice f e B(Cl).
Demonstraţie. Deoarece aplicaţia din teorema precedentă este un
omomorfism de 0*-algebre definit pe o algebră comutativă, rezultă că
Uf = N} şi deci N f N , = N f N f .
î n continuare vom enunţa şi demonstra teorema de schimbare de
variabilă pentru măsurile spectrale.

2.2.10. TEOREMĂ. Fie £îx, Q2 spaţii topologice, fie x : -> Cl2 0

aplicaţie boreliană şi fie El : Bor(Qx) -» o măsură spectrală. Atunci
aplicaţia
E2(8) = E^x-'iS)), 8 e Bor(£î2) (2.2.1)

defineşte o măsură spectrală pe Bor(£22) pentru care are loc formula

/(co2) d^2(co2) = J (/• x K o J d E ^ ) , (2.2.2)

n2 O!

oricare ar fi f e B(Q,2).
Demonstraţie, ldeea de demonstraţie este aceeaşi ca în cazul măsurilor
scalare (exerciţiul 1.7.8). Yom verifica mai întîi că (2.2.1) defineşte o mă-
sură spectrală. Deoarece aplicaţia t este boreliană, preimaginile mulţimilor
din Bor(Q2) sînt mulţimi din B o r ^ ) (definiţia 1.1.9). Evident E2{0) =
= E^Q) = 0 şi E2(Q2) = E^Qx) = 1. Apoi, dacă 8V S2 e Bor(£i2), atunci
n s2) = X-M8J n deci E2(8X n S2) = E^SJE^), din
proprietatea corespunzătoare a lui E ^ Dacă <= Bor(£î2) este un şir
de mulţimi disjuncte două cîte două, atunci {t" 1 ^*)}*^! <= Bor(£21) este
un şir de mulţimi disjuncte două cîte două, prin urmare

E2(U ®= ®= f E,(x~\8k)) x = f; E2(8k)x,

oricare ar fi x e H , ceea ce atestă că (2.2.1) este măsură spectrală.

79
 Yom demonstra acum egalitatea (2.2.2). Fie, mai întîi,
G
i / = £ «iXsy
ie/
reprezentată ca în exemplul 0.4.9. STotînd S'} = t ^ H S " ) , obţinem reprezen-
tarea

ftj '
1
deoarece t = x*- ^)* oricare ar fi $ eBor(Q 2 ). Prin urmare

[ ( / . T)(c0 1 )d^ 1 (6> 1 ) = j; «^(flfî) - £ OC^S}') =t/(0)2)d«(^).

J ie/ ie/ J
î n cazul în care f e B(Q,2) este o funcţie arbitrară, vom lua un şir
c
Be(£l2) care converge la / în B(Q2) şi vom remarca estimarea
sup \M^i)) ~J«<»i))\ < supj/^cog)
COiCO! Wjgiîj
Acest fapt ne arată că şirul t]* converge către / • t în J B ^ V
î n plus,
{]» T X w J d ^ K ) = l i m ( ( / t « =-
k~*oo J

= Jî^^W6^) co2) = y(o>2)dJ5(o>2),

ceea ce încheie demonstraţia.

2.2.11. OBSERVAŢII. 1° Fie £i un spaţiu metric compact şi fie
E : T$or(Cl)->sf(H) o măsură spectrală. Pentru fiecare pereche (x,y) e H x H
vom defini o aplicaţie
\L*.y(S) = <E(S)x, y)y, S e Bor(O). (2.2.3 >
î n virtutea aditivităţii numărabile a măsurii spectrale, este limpede ca
\Lx,y este o măsură pe Bor(Q), în sensul definiţiei 0.4.3. î n baza exerciţiului
1.7.7. avem ţx*,y e JJf(Q), deci măsurile \Lx,y sînt chiar regulate. (Este sufi-
cient să obţinem regularitatea măsurilor pozitive { j c a în exerci-
ţiul 1.7.7. Regularitatea unei măsuri arbitrare [iXty se obţine apoi prin uti-
lizarea relaţiei de polarizare, enunţată la exerciţiul 0.6.11.)
Măsurile \j.x,y date de (2.2.3) vor fi numite măsurile scalare ataşate
măsurii spectrale E. Pentru a sublinia provenienţa acestor măsuri, vom mai
utiliza notaţia
^(<o)d <-E(co)s, y)} = ^(<o)dji^(<o), S e B(Q). (2.2.4)

2° Vom putea aplica observaţiile precedente şi la condiţii ceva mai

generale. Anume, fie £î un spaţiu local compact şi fie f î » spaţiul compact

80
care se obţine din Q prin adăugarea punctului oo (teorema 0.1.7). Fiind!
dată o măsură spectrală E : Bor(Q) $£{H), aceasta poate fi extinsă la o»
măsură spectrală E : BorfQ») s*(H) punînd E(S) = E(S n £2) pentru
fiecare S e Bor^,»).
Să presupunem că O» este spaţiu metric (compact). Atunci măsurile
{p.x,y)x,y date de formula (2.2.3) sînt încă regulate. într-adevăr, notînd cu
y.x,y măsura care se obţine din E prin relaţia (2.2.3), din 1° avem \ix,y e
g M(Clao)' Deoarece jjl x,y = £x,y | Bor(Q), obţinem şi faptul că \ix,y e
€ Jf(Q).
Yom continua să spunem şi în acest caz că \ix,y sînt măsurile scalare ata-
şate măsurii spectrale E şi vom utiliza notaţia (2.2.4).
3° Situaţia de la 2° se poate aplica, în particular, planului complex C.
într-adevăr, C<» este omeomorf cu o sferă, deci are structură de spaţiu
metric compact, echivalentă cu topologia sa naturală (observaţia 0.1.8).
2.2.12. PROPOZIŢIE. Fie £2 un spaţiu topologic local compact cu
proprietatea că topologia spaţiului compact £2» este dată de o metrică. Fie E:
Bor(Q) st(H) o măsura spectrală. Atunci măsurile scalare ataşate mă-
surii spectrale E au următoarele proprietăţi:

(1) yy - dB(©)J X, y y ;
a n
(2) I y ) > | < ll/H | | * | | II.'/ II;
1 1
â

(3) J |/(<o)| W - B ( < o ) x , * ) > = J ^ /(<o) <LE(<o)j x f ,

a o
oricare ar f i x, y e H ştj e B( Q).
Demonstraţie. Dacă / este o funcţie etajată, deci
/ = J] «iXS/î
fej
atunci
V/(<o)d<jE(<o)^> = £ a j <Ei8 s )x J yy =
jeJ
i

Q
D a c ă / e JB(£2) este arbitrară, relaţia (1) se obţine pe baza calcululid de
mai sus, aproximînd funcţia / cu un şir de funcţii din Be(Cl).
Pentru a obţine relaţia (2), vom observa mai întîi estimarea

^/(o)d-B(co) < 1 1 / 1 1 , / 6 J3(Q), (2.2.5)

o

81
« — C. 78»
consecinţă a teoremei 2.2.8 şi a propoziţiei 2.1.4 [relaţia (2.2.5) se poate
obţine şi din estimarea dată de lema 2.2.6, prin trecere la limită]. Folosind
egalitatea (1), inegalitatea lui Schwarz şi estimarea (2.2.5) deducem uşor
proprietatea (2).
Relaţia (3) se po^te obţine tot din (1), prin teorema 2.2.8. într-adevăr

J |/(fc>) I2 d<(25(co)#, ?/> = \j(<*)\*&E(<*)x9 x^ =

CI CI

= J/N) ( J / ( « ) c L B ( a > ) j x, y ^ =
n ci

= ^ J/(a>) cLE(a>) J x, (J/«o) j = | ( J /(") ^J2

CI CI CI
oricare ar fi / e B(Q) şi xeH, ceea ce încheie demonstraţia.

2.3. REPREZENTAREA INTEGRALĂ A OPERATORILOR NORMAU

î n paragraful precedent am văzut că fiind dată o măsură spectrală,

integrala unei funcţii scalare în raport cu aceasta este un operator norm al
(corolarul 2.2.9). Aici ne vom ocupa de problema inversă, anume de repre-
zentarea unui operator normal arbitrar ca integrală dintr-o funcţie scalară
în raport cu o măsură spectrală.
FieH un spaţiu Hilbert şi fie N e J£? (H) un operator normal fixat. Yom
nota cu BN sub-C*-algebra cu unitate generată de mulţimea în j&(H)
(definiţia 2.1.8).
2.3.1. LEMĂ. Algebra BN este o C*-algebră comutativă, cu unitate. în
plus, Bn şi C(Gn) sînt izomorfe ca C*-algebre, unde AN = GBn(N)>
Demonstraţie. Faptul că BN este o C*-algebră comutativă rezultă din
exerciţiul 2.6.1. Algebra BN fiind generată de {N}9 aplicaţia (2.1.2) este
dată de T(BN) 3 y y(N) e Gn, prin egalitatea
{ Y (N): Y SR(B N )}= CBN(N),

obţinută din propoziţia 0.5.6. Din teorema 2.1.9 deducem atunci că BN şi

C( aN) sînt izomorfe ca C*-algebre.
2.3.2. OBSERVAŢIE. Fie TY : BN -» C(GN) izomorfismul dat de leme
2.3.1. Să remarcăm că <KP(JV, N*)) = P | pentru orice polinom com-
plex în variabilele z şi 5. Acest fapt rezultă prin explicitarea aplicaţiei (2.1.4).
Anume, elementulP{N, N*) corespunde prin (2.1.4) funcţiei P(N,N*) ° &"1.
Dacă 2 e aN9 atunci z = y ( N ) pentru un anume y e T(BK) deci h~l(z) = y ,
deoarece aplicaţia k [dată de (2.1.2)] este un omeomorfism. Aşadar

P(N,N*) o h-\z) = P(N,N*)(y) = P(y(j\T), y ( N ) ) = P(z9 z).

82
 2.3.3. LEMĂ. Avem egalitatea II) = aN.
Demonstraţie. Reamintim egalitatea a(2VT, H) = o^{H)(N) (paragraful
1.5) şi remarcăm incluziunea G#{H)(N) c= <Jn, deoarece, dacă operatorul
z — N este inversabil în BN, atunci z —N este inversabil şi în £?{H). Vom
arăta că această incluziune este, de fapt, egalitate. î n acest scop vom utiliza
izomorfismul O : C(a N ) B y , care este inversul izomorfismului <j/ din
observaţia 2.3.2. î n baza observaţiei 2.1.7, aplicaţia <1> este şi izometrie.
Să presupunem că GN\G(N, H) # 0 . Vom lua atunci o funcţie/ e C( a A ),
F^ 0, al cărei suport (exerciţiul 1.7.9) să nu intersecteze mulţimea G(N,H)
[construcţia unei asemenea funcţii se poate face ca în exerciţiul 1.7.7 (v)].
Deoarece <& este izometrie, avem $(/) 0. Definim apoi funcţia fw(z) =
= (w — z)-1 f(z) (z e (Tjv, wţ supp /), în care fw(z) = 0 dacă £ supp / .
î n baza exerciţiului 1.7.9, aplicaţia
C \ supp f b w fw e C( <jn)
este analitică. Deci şi aplicaţia
C\supp
este analitică (propoziţia 1.2.10). Să definim funcţia

F(w) = I ®(/«) supp/,

I _ JXT)-1 <!>(/),

Funcţia F este corect definită, deoarece, dacă (supp/) U o(N,H)j

atunci $(/„,) = (w — i? r )~ I 0((/). într-adevăr, dacă v(2) = z, atunci O(v) =N
pe baza observaţiei 2.3.2. Apoi, deoarece (w — v)/w = 1 iar $ este omomor-
fism, avem (w — N)Q>(fw) = 1. Mai mult decît atît, funcţia F este analitică
în întreg planul complex şi
lim F(W) = lim (tr — -V)" 1 ^/) = 0.
W-+ oo w-*co

Din teorema lui Liouville (teorema (1.2.9) rezultă atunci că F = 0. Aşadar

®(jf) == c e e a c e es e
^ absurd. Va trebui deci să avem a(Nj H) = oN-

2.3.4 TEOREMĂ. Fie N un operator normal. Există atunci un omo-

morfism de C*-algebre
Ctc(N, H))Bf-+ f(N) e st{B) (2.3.1)
cu următoarele proprietăţi :
(1) II/W II = 11/11 oricare ar fi feC( H));
(2) aplicaţia (2.3.1) extinde calcului funcţional analitic al operatorului N.
Demonstraţie. Aplicaţia (2.3.1) va fi, desigur, omomorfismul <]>
din lema precedentă, care are, după cum am văzut, proprietatea (1).
Vom arăta că omomorfismul O are şi proprietatea (2). Mai precis, vom
arăta că dacă / e s/N, atunci 0(/) = /(JT), unde f(N) este dat de definiţia
1.3.8. Acest fapt va rezulta prin explicitarea aplicaţiei (2.1.4). Procedînd
ca în observaţia 2.3.2, dacă z e aN = a(N, H) (lema 2.3.3), atunci 2 = y{N)

83
pentru un y e V(BN); prin urmare, f(N)(y) = pe baza exerciţiului
1.7.15(i). Eelaţia (2.1.4) ne arată atunci că <\>{f{N)) = / , deci că <D(/) =
= f(N), ceea ce încheie demonstraţia.
Egalitatea 0(/) = /(-.F) pentru / analitică în vecinătatea spectrului
lui N îndreptăţeşte notaţia utilizată la (2.3.1) pentru orice f e C(a(N, H)).
Yom vedea în paragraful următor că aplicaţia (2.3.1) este unic determi-
nată. Teorema 2.3.4 este o etapă importantă în construcţia unei măsuri
spectrale ataşate unui operator normal.

2.3.5 PROPOZIŢIE. Fie 0 : H X H C o aplicaţie cu următoarele

proprietăţi :
(i) 6 ( 0 ^ + a 2 x 2 ,y) = ^6(0?!, y) + a20(a?2, y),
(ii) Q(y, x) = Q(x,y),
(iii) \Q(x,y)\ < C\\x\\ \\y\\,
oricare ar fi x, xv x2, y eH şi a x , a 2 e C, unde C ^ O este o constantă.
Există atunci un operator autoadjunct A e &(H) astfel încît Q(x, y) =
= (Ax, oricare ar f i x, y e H.
Demonstraţie. Fie y e j f f u n element fixat. Din proprietăţile aplicaţiei
0 rezultă că H 3 §{x,y)e C este o funcţională liniară şi continuă pe H.
î n baza teoremei 0.3.11 există un vector unic determinat A(y) e H astfel
încît Q{x,y) = <0, A(y)>. Deoarece
+ «2^2) = 3/i) + â20(a?, y 2 ) =

= JL(^)> + a 2 < # , J.(y g )> = <a?, M X ^ ) + a2A(y2)>,

din unicitatea dată de teorema 0.3.11 rezultă că A(<xlyî -f- a2/y2) =
= o ^ J l ^ ) + <x2A(y2) pentru orice y19 y2eH şi a1? a 2 eC, deci 1 este o
aplicaţie liniară. Tot în virtutea teoremei 0.3.11 obţinem
\\A(y) || = sap| 6(0, sr)| < < % | | ;
IWKi
prin urmare, A este o aplicaţie continuă. î n sfîrşit, să remarcăm că
<.A*x, y> = <x, = 0(o?, = 6(y, a?) = <y, = y>,
adică A* = A.
Rezultatul care urmează este cunoscut şi sub denumirea de teorema
spectrală pentru operatorii normali.
2.3.6. TEOREMĂ. Fie N e&(H) un operator normal. Exista atunci
o măsuţă spectrală E : Bor(a(jV, H)) s/{H) a&tfel inc&t

N = ^ 0 dE(z).
o(N9H)

Demonstraţie. Vom utiliza în mod esenţial teorema 2.3.4. P e n t r a

fiecare pereche x, y eH r o m defini aplicaţia
f*M) » <RX)*> f>. / € 0( H))f
84
unde f{N) este dat de (2.3.1). Deoarece \\f{N) H = ||/||, avem evaluarea

M ) ) \ < ll/ll N i l Ibrllt

ceea ce arata ca yx,y e C( H))* pentru fiecare pereche x,y eH. î n baza
teoremei 0.4.19, exista [Lx,y e M{ a( JV, H)) astfel încît

?*;y(f) = \ M / € C(«(2r, H)).

A[N,H)
Fie 8 e Bor(a(J?T, H)) o submulţime fixată. Vom considera aplicaţia
8^(0?, y) : H x H - * C dată de egalitatea

y) = ^7Us dfiM,yj x,yeH.

Deoarece avem în mod evident

a a
?«!*!+«!»,,y = i9*i»y + 2
o relaţie similară are loc şi pentru măsuri :

în baza unicităţii date de teorema 0.4.19. Aşadar

(i) + oc 2 # 2 ,y) = o c ^ a ^ y ) + a 2 e ^ , y)
oricare ar fi x19 x2, y e H şi a1? a2 e C.
Avem apoi că
9*»y(/) = < / W = <*,/U0»> = ( / W ^ = ?».</),
unde 9y,x(f) = <py,* (F)jfe C(G{NJ H)). Tot din unicitatea dată de teorema
0.4.19 deducem \ix,y = ţTyfjr, unde definim

J/ dlT y „ = J / dfxy,„ / g B ( a(-y, ff)).

In particular,
(ii) 6 ^ ) = ^ Xsdfly,* fcdfx^ = a?, y),

oricare ar fi x,ye H. î n sfîrşit,

(iii) \Qs(*,y)\ < I i t o i i i i ^ n ^ I i 9 w II< M Ifell»
deoarece corespondenţa dată de teorema 0.4.19 este izometrie. Proprietă-
ţile (i), (ii), şi (iii) ne arată că sînt satisfăcute condiţiile propoziţiei 2.3.5,
Aceasta ne asigură existenţa unui operator autoadjunct E(8) e ^f(£T),
astfel încît

(*•) J xAv** = <B(flf) x, y >f x,y eH.

35
 î n continuare vom arăta că aplicaţia S E(S) este o măsură spectrală..
Pentru aceasta vom avea nevoie de relaţia
(V) XsV-x,y = \LE[S)x,y , S G Boi'( G(N, ff)), X,1J eH.
într-adevăr, fie / şi gr funcţii continue pe a(JJr, H). Atunci
9*Mg) = <mg(N)v,y> = <f(N)x, g(N)y> =
deci şi egalitatea de măsuri g\ixty=\ix,~g(N)yj în baza teoremei 0.4.19. De aici,,,
dacă S e Bor( <j( JV, H)), atunci

^ Xsfifty**= ^ X s d j i ^ y = <E(S)x, g(N)yy = < g ( N ) E ( S ) x, y} = ^ d[x£(S)*,y„

ceea ce probează valabilitatea relaţiei (v).

Folosind egalitatea (v) vom putea scrie

<E(81oS2)x,yy Xs1 ns2 djx*,y = ^ ^Xs2 d[i*,y =

= ^ XSi d[X£(s2)^,y = ^ d[X£ (Sl )£(s 2 )^y = . E ( £ 2 ) x, 2/> ;

aşadar n S 2 ) = jB(^) E(S2) oricare ar fi S19 S2 e Bor( G(N,

întrucît egalităţile E{ G(N, JET)) = 1 şi E(0) = 0 sînt evidente, ne~
rămîne de verificat doar condiţia de aditivitate numărabilă. Fie {/S*}*^ c:
Bor(G(N, H)) O familie numărabilă de mulţimi disjuncte două cîte două..
Deoarece \ix,y este măsură putem scrie

^ (us*) yy = v*»(u = f; M & ) = 5

ceea ce, în baza lemei 2.2.3, ne arată că aplicaţia S -> E(S) este o măsură,
spectrală.
Ne-a rămas de demonstrat doar reprezentarea integrală a operatoru-
lui N. Yom obţine o afirmaţie mai generală, anume

(vi) f(N) = J /(s) dB(0), / e C( « ( J T , H ) ) .

într-adevăr, dacă
/ = jeJ£
este o funcţie etajată, atunci din (iv) deducem

A{N,B)

= E « j l W ^ H \ / ( « ) d|X,, y (2).
1€J J
O(N,H)

86
Utilizînd acest calcul şi aproximînd funcţiile continue cu funcţii simple,
deducem egalitatea (vi). In particular, pentru f(z) = z obţinem reprezen-
tarea integrală a lui JV" din enunţ, ceea ce încheie demonstraţia.
2.3.7.0OROLAR Fie N e &(H) un operator normal. Există atunci
un omomorfism de G*-algebre
B(c(N,H))Bf-*f(N)e&(H),
care extinde omomorfismul (2.3.1).
Demonstraţie. Este clar că membrul drept al relaţiei (vi) din teorema
precedentă are sens chiar pentru funcţii f e B(a(N, H)), deci vom putea
defini aplicaţia (2.3.2) printr-o formulă similară. Restul afirmaţiilor re-
zultă din teorema 2.2.8.

2.4. UNICITATEA MĂSURII SPECTRALE ATAŞATE UNUI

OPERATOR NORMAL

Scopul acestui paragraf este de a arăta că măsura spectrală ataşată

unui operator normal prin teorema 2.3.6 este unic determinată. Yom începe
eu un rezultat general privind intervertirea operatorilor normali.
2.4.1. TEOREMĂ. Fie H} spaţii Hilbert, fie JNT, e jSf(H,) operatori
normali şi fie O, : C(a{N^ Hj)) -> ^(H^ omomorfisme continue de algebre
Banach cu unitate astfel încît <D,(v) = N» unde v(z) == z şi j = 1 , 2 . Dacă
Te&(H1,H2) are proprietatea TN± = atunci
T^iflciN» H±)) = <D2(/la(^2, Ht))T,
oricare ar fi f e C(G(NV H±) U C(N2J H2)).
Yom demonstra în prealabil un rezultat auxiliar.
2.4.2 LEMĂ. Fie H un spaţiu Hilbert, fie E c C o submulţime com-
pactă şi fie <D : C(E) ->• S£(H) un omomorfism continuu de algebre Banach
cu unitate. Atunci are loc egalitatea = 0(e*), oricare ar fi h e G(E).
In plus, fixînd o funcţie h e C(2T), aplicaţia C 9 w -> 0(ewA) e Sâ{H) este
o funcţie analitică întreagă.
Demonstraţie. Deoarece
eh =
j
k=0
(exemplul 1.4.4) şi O este un omomorfism continuu, avem

0>(e») = £ (fc!)_1(0(fe))fc =
k=0
Să observăm apoi că dacă w e C, atunci

e«* = f;
*=o

87
Şl
l i m | | ( f c ! ) _ I h*\\ lim ( f c ! ) - » / » = 0 ;
k->oc k~>oo
prin urmare, aplicaţia Cb w ewh e C(K) este o funcţie analitică întreagă.
h
Atunci şi aplicaţia w -> <&(e" ) = este o funcţie analitică întreagă,,
în baza propoziţiei 1.2.10.
Demonstraţia teoremei 2.4.1. Fie N} = unde v(^) = 5. Yom.
demonstra mm întîi egalitatea
TNX =N2T. (2.4.1)»

înt-adevăr, din relaţia TNX = N2T, obţinem uşor prin. inducţie TNţ =
= 2T$T, oricare ar fi numărul fc > 0. Prin urmare, fixînd w e C, avem.
egalităţile
e-^a T = V T = v = Te--^
& fc! A fc!
deci
E-WN2 = J

înmulţind această relaţie cu ewN* la stînga şi cu la dreapta, obţinem,

gt>N2-wN2 r£ ^ Y j - ^ V j _ Te"®^!, (2.4.2)*

deoarece

Şî
ewiV2 _ <J)2(e«n/-t*v) _ q,wN2-WN2 ^
în virtutea lemei 2.4.2. î n plus,

deoarece e®*-"" = e 2 * 1 ™^. Analog, ||®all- Aceste estimări ne»

arată că funcţia
C 3 w - » e®** € JSf(H19 H2) (2.4.3)*
este mărginită, datorită egalităţii (2.4.2). Mai mult decît atît, funcţia
(2.4.3) este analitică întreagă, în virtutea lemei 2.4.2 şi a propoziţiei 1.2.6.-
Teorema 1.2.9 ne asigură că (2.4.3) este o funcţie constantă. întrucît

= T + w(fî2T - TNX) +
deducem N2T — TNX = 0 , adică relaţia (2.4.1).
Dacă P(z, z) este u n polinom complex arbitrar, expresiile Pi&u
şi P{N2, N2) sînt definite fără echivoc (deoareee comută cu Nly şi
comută cu N 2 j înmod evident). Mai mult decît atît, P(.NSJ = Oj (P)..

88
Folosind ipoteza asupra lui T precum şi relaţia (2.4.1), yom putea scrie
T^P) = TP(Nly N,) = P(N2j N2)T = 0>2(P)T. (2.4.4)
Fie / € C(K), unde K = a(NXJ Hx) U G(N2J H2). In baza corolarului
€.5.10 există u n şir de polinoame {P*(#, £)}*2i care aproximează funcţia
/ în C{E). In particular,
/fa^Jff^^UmP.la^H,).
K->QO
Utilizînd continuitatea aplicaţiilor <Pj şi relaţia (2.4.4), deducem
TWHJT19 H%)) - Tlim ^(Pk\c(N19 HJ) =
OD
= lim *APk\a(K„ H2))T = ®z(f\a(N2, HJ)T,
oo
ceea ce încheie demonstraţia teoremei.

2.4.3. COEOLAE. Fie H, spaţii Hilbert şi jie e JS?(£T,) operatori

normali ( j = 1,2). Bacă Te:^(H19H2) are proprietatea TN1—N2TJ
atunci TN* = N* T.
Demonstraţie. Fie O, aplicaţia (2.3.1) corespunzînd operatorului
normal Nj. Atunci 3>;(v") = Nf şi afirmaţia noastră nu este altceva decî
relaţia (2.4.1).
2.4.4. COEOLAE. Fie H un spaţiu HUbert şi fie N e&(H) un ope-
rator normal. Dacă
9,:Cia(X,H))-+X(H) ( j = 1,2)

sînt omomorfisme continue de algebre Bamch cu unitate astfel încît ®/v) = JT,
atunci = <f>2.
Demonstraţie. Eezultatul se obţine ca un caz particular al teoremei
2.4.1, pentru Nt = N2 = JV şi T = 1.
Acest corolar ne arată că aplicaţia (2.3.1) este unic determinată.
2.4.5. COEOLAE. Fie N e&(H) un operator normal şi fie
Ej : Bor( H)) -> j / ( H ) ( j = 1, 2)
măsuri spectrale cu proprietatea

N = ^z dBx(z) = ^ s dJBg(^).

Atunci Ex = E2.
Demonstraţie. Aplicaţiile

•itf) = J d-W, f e C(a(#, I?)), j = 1, 2,

o(AMT)

sînt omomorfisme continue de algebre Banach cu unitate (teorema 2.2.8)

cu proprietatea că <&A(v) — 4>a(v) = N. In baza corolarului precedent
avem = <&2.

89
 Fie apoi {y.{£y}x,yen măsurile scalare ataşate măsurii spectrale Ej (obser-
vaţia 2.2.11.1°). Din propoziţia 2.2.12 deducem

J M df!&(*) = J M
A(N,M) A(N,H)
pentru orice / e G(G(N, JT)). Din teorema 0.4.19 obţinem atunci că [i^ =
= \L{i}y pentru orice pereche x,y e H, ceea ce implică egalitatea Ex = Ez~
(utilizînd încă o dată propoziţia 2.2.12).
Acest rezultat este o completare a teoremei spectrale pentru opera-
torii normali (teorema 2.3.6) deci vom putea vorbi de măsura spectrala
a unui operator normal.
2.4.6. EXEMPLU. Fie r > 0 un număr dat şi fie Br = {z e C : \z\ < r\.
Considerăm spaţiul Hilbert H = L 2 (D r ) format din clasele de funcţii
măsurabile, egale aproape peste tot, de pătrat integrabil în raport cu mă-
sura Lebesgue pe D r . Să considerăm operatorul N eJ?(H) dat de relaţia
(Nh)(z) = zh(z), heH, zeDr.
Se poate vedea uşor că N este un operator normal, că <j(jV, H) = Dr şi
că măsura spectrală a lui N este dată de relaţia
(.E(S)h)(z) = xs(z)h(z), S e Bor(D r ), z e Dr
(exerciţiul 2.6.5).
î n capitolul următor vom avea nevoie de o variantă întărită a corola-
rului 2.4.5, rezultat cu care încheiem această paragraf.
2.4.7. PROPOZIŢIE. Fie 2? e &(H) un operator normal, fie CI a C
o submulţime închisă cu proprietatea că £2 => G(N, H) şi fie E : Bor(Q) ->
să(H) o măsură spectrală astfel încît

N = ^z dE(z).
a
Atunci E(Q\G(N, H)) = 0 şi jEjBor(a(-Sr, H)) coincide cu măsura spectrală
a operatorului N.
Demonstraţie. Yom arăta mai întîi că E(Q\G(N, H)) = 0. Pentru?
aceasta fie 8 c: O o submulţime închisă cu proprietatea 8 n H) = 0 .
Reamintim că aplicaţia

*U)=[m W*), JeB(Q),

este un omomorfism continuu de algebre Banach cu unitate, în virtutea

teoremei 2.2.8. Yom demonstra că E(S) = ®(xs) = 0. î n acest scop vonn
aplica un argument de tipul celui utilizat în demonstraţia lemei 2.3.3.
Anume, vom considera funcţia hw(z) = (w — z)'1 unde wţS9
extinsă cu zero pentru z e Q\S. Atunci aplicaţia C \ $ s w h„ e J3(Q)

90
este analitică [exerciţiul 1.7.9 (iii)], deci şi aplicaţia C \ S 3 w -> Q>(hw) e
e este analitică. Yom defini apoi funcţia
W
F(w) = I *
\(w-N)-^(xs) wţo(N,H),
care este corect definită [căci (w — v)h„ = xsi deci i w — =
= O(xs)], analitică în tot planul complex si nulă la infinit. Aşadar,
F = 0, deci <D(xs) = 0.
Din motive geometrice evidente vom putea scrie

£î\o(N, H) = U Sk,
k=l
unde {Sk}k este un şir crescător de mulţimi închise. Deoarece E(Sk) = 0
pe baza celor demonstrate, lema 2.2.4 ne permite să afirmăm că E ( Q \
\G(N,H)) — 0. De aici rezultă

N = ^zdE(z) = J zdE(z);
Q a{N,H)
prin urmare, E | Bor(a(JV,S)) este chiar măsura spectrală a lui JV (coro-
larul 2.4.5), ceea ce încheie demonstraţia.

2.5. CALCUL FUNCŢIONAL CU FUNCŢII CONTINUE

Aşadar, fiecărui operator normal N pe un spaţiul Hilbert H îi putem

ataşa un omomorfism continuu de la algebra Banach a funcţiilor continue
pe cr(JV, H) CU valori în £?{H), omomorfism care extinde calculul funcţional
analitic al lui N (teorema 2.3.5) şi este unic determinat (corolarul 2.4.4).
Vom deduce unele consecinţe ale existenţei unor asemenea omomorfisme
de la spaţii de funcţii continue cu valori operatori liniari. Deşi vom ieşi din
cadrul spaţiilor Hilbert şi al operatorilor normali, o parte din tehnica
utilizată în paragrafele precedente rămîne aplicabilă (ceea ce justifică
includerea prezentului paragraf în acest capitol).
Fie X un spaţiu Banach şi fie C(C) algebra funcţiilor continue pe C,
cu valori complexe. Pentru început ne vor interesa aplicaţiile liniare ale
algebrei C(C) în J?(X), avînd anumite proprietăţi de continuitate.
2.5.1. DEFINIŢIE. Fie <t> : C(C) -» <£(X) o aplicaţie liniară şi fie
K cz C o submulţime compactă. Vom spune că mulţimea K suportă apli-
caţia O (sau că O este suportată de mulţimea -SC) dacă pentru orice vecină-
tate compactă V a lui K există o constantă MF ^ 0 astfel încît
||0(/)||< M v \\f\\ v , C), (2.5.1)
unde notăm \\f\\L = sup \J(z)\ pentru orice parte compactă L c C.
xeL
Este clar că (2.5.1) exprimă o anume continuitate a. aplicaţiei O
(asemănătoare cu cea dată de lema 1.3.9).

91
 2.5.2. PROPOZIŢIE. Fie 9 : C(C) -> &(X) o aplicaţie liniară supor-
tată de o parte compactă a lui C. Există atunci o cea mai mică mulţime com-
pactă din C care suportă pe
Demonstraţie. Fie {Ka}ae familia tuturor părţilor compacte din C"
care suportă pe O. Vom demonstra că şi mulţimea K = n {Ka : <x e A}
suportă pe O. Fie F 0 o vecinătate deschisă, relativ compactă a mulţimii
K înC. Va fi mai comod să lucrăm cu planul complex compactificat C<».
(observaţia 0.1.8). Deoarece Coo\VQ este o parte compactă în Coo şi familia
{COO\-2QAE A formează o acoperire deschisă a sa, există un număr finit
de indici ocv •.., o*» astfel încît mulţimile deschise Vj = Coo\K a j să for-
meze încă o acoperire a mulţimii Coo\V0. Să remarcăm că familia {T^}?»*
este o acoperire deschisă a spaţiului (metric) compact C». Yom putea deci*
alege o partiţie a unităţii subordonată acestei acoperiri; vom lua aşadar
o familie {fy}JL0 c <?(€«>) astfel încît 0 < A, < 1, supp h} cz Vj (j =
= 0,1, ..., m) şi h0 + -f . . . + Jim = 1 (exerciţiul 2.6.9). Yom alege-
apoi o vecinătate JVj a mulţimii Kaj, W} compactă în C, astfel încît
supp l ^ o Wj =0 pentru fiecare j > 1. Vom nota cu Mj constanta MW}
dată de (2.5.1) pentru vecinătatea W}. Yom observa acum că orice funcţie
JeC(C) se poate scrie ca / = / 0 +fx + . . . -f Jm, unde fs = J(h\Cs). Este-
clar că supp f j cz (supp h}) a C, prin urmare

II < X, \\h\WS = 0, j = 1, . . . , w, (2.5.2)

deoarece supp j } n Wj = 0 .
Fie M 0 = m a x [ J f : 1 ^ j ^ m). Deoarece (2.5.1) are loc pe fiecare
Wj, avem
\\<S>(j)\\ ^ M0 max \\f\\Wj. (2.5.3)>
1 <j<m

Să remarcăm însă că €>(/) = ®(f0) pe baza relaţiei (2.5.2) şi că

max \\f0\\Wj = max||fe0</||^uF. < IL/Ilre,

ceea ce, în combinaţie cu (2.5.3), ne arata că (2.5.1) are loc pe V0 cu con-

stanta M 0 . Este limpede atunci că mulţimea K suportă pe O.
2.5.3. DEFINIŢIE. Fie ® : C(C) -> j&(X) o aplicaţie liniară suportată,
de o parte compactă a lui C. Cea mai mică mulţime compactă care suportă
pe O (dată de propoziţia 2.5.2) va fi numită suportul aplicaţiei O şi va f*
notată supp <S>. Despre aplicaţia O vom spune că are suport compact.
2.5.4. OBSERVAŢIE. Studiul aplicaţiilor cu suport compact, defi-
nite mai sus, necesită un rezultat mai adînc din teoria funcţiilor continue-
Anume, fiind date o submulţime închisă F <= C şi o funcţie continuă
J :F C, există atunci o funcţie continuă g : C C astfel încît g |F = f
şi gr(C) c= co(/(.F)), unde prin co(A) înţelegem cea mai mică mulţime con-
vexă ae conţine mulţimea A. In particular, dacă \J(z)\ ^ 1 orieare ar f î
zeF, atunci |j(te) | ^ 1 oricare ar fi w e C. Această afirmaţie este un caz
particular al teoremei lui Tietze în varianta lui Dugundji (a se vedea, de
exemplm, [15], III, N).

92
 2.5.5. TEOREMĂ. FU O : G(C) 2(X) o aplicaţie liniară cu suport
compad şi fie K = supp Există atunci o constantă M^O astfel încît
I W ) I U -ar IU IU, / 6Cf(C). (2.5.4)
Demonstraţie. Yom fixa o vecinătate compactă V a lui E şi vom defini
numărul
||» 1 ^ = sup ||0(/)||.
l\/l\y<l

Vom arăta că mărimea ||$|| r nu depinde de V. Pentru aceasta fie, mai

întîi, o vecinătate compactă JV c= V a lui E. Din faptul că ||/|| F < 1 impică
\\f\\w < 1 rezultă ||*L, > ||0|| F .
Reciproc, fie s > O un număr arbitrar şi fie f e C(C) astfel încît
I I > ll®llw — e. î n baza observaţiei 2.5.4, există o funcţie g e G(C)
astfel încît g\W =f\W şi \\g\\v < 1. Atunci
Pl!r > \ \ m \ \ = W ) l l > ll^llir-e,
deoarece f = g pe mulţimea TF, care este vecinătate a mulţimii supp O,
deci <&(/) = <&(#). Numărul £ > 0 fiind arbitrar, obţinem şi că ||3>||r ^
^ ||®||IP, deci egalitate.
Dacă W este o vecinătate compată a lui K nu neapărat conţinută în F,
atunci, pe baza argumentului de mai sus, ||®|| r = ||0||rniF = II® Hm
ceea ce demonstrează independenţa dorită. Yom nota cu ||01| numărul
ll^lir-
Vom demonstra acum relaţia (2.5.4), cu M = ||®||. Fie f e C(C) şi
fie {V k ] un şir descrescător de vecinătăţi compacte ale mulţimii E
astfel încît D {Vk ^ 1} = E. Funcţia / fiind continuă, pentru fiecare
indice fc vom putea alege un punct zk e Vk astfel încît \f(zk) | = \\f\\vk, pe
baza binecunoscutei proprietăţi a funcţiilor continue reale de a-şi atinge
maximumul pe mulţimile compacte (a se vedea, de exemplu, [4], cap. I I ,
§ 5). Şirul {s^jtîi <= V1 fiind mărginit, înlocuindu-1 eventual cu un subşir
al său îl vom putea presupune convergent către un punct z0 e K. Deoarece
lim = lim \\f\\vk > II/IU,

va trebui să avem | f ( z 0 ) | = \\f\\K. Aşadar

||d>(/)||<lim||(D|| 1 1 / 1 ^ = | | » | | H/ll,
h-*oo
ceea ce încheie demonstraţia.
2.5.6. OBSERVAŢIE. Fie O : C(C) &(X) o aplicaţie liniară cu
suport compact. Există atunci o aplicaţie liniară şi continuă Y : C(supp 0-)
-> &(X) astfel încît Y(/) == 4>(gr), unde g este o extensie arbitrara a
funcţiei / e C(supp 4>) la C. într-adevăr, dacă gl şi g2 sînt extensii ale func-
ţ i e i / l a C, atunci <^(g1 — g2) = 0 pe baza estimării (2.5.4). Tot din estima-
rea (2.5.4) rezultă ||*F|| = |j*||, unde ||*|| are semnificaţia din teorema
2.5.5. Yom nota în continuare tot cu * aplicaţia Y, specificînd, atunci
cînd este cazul, că este vorba de aplicaţia €>: C{supp($) JS?(X).

93
 2.5.7. DEFINIŢIE. Operatorul T e i f ( I ) va fi numit C-scalar dacă
există un omomorfism de algebre cu unitate O : C{C) -> &(X) cu suport
compact (în sensul definiţiei 2.5.3) astfel încît O(v) = T, unde v(z) = 2.
2.5.8. EXEMPLE. 1° Un operator normal, mai general un operator
de forma T = A^NA, unde N e este un operator normal şi A e
c este un operator inversabil, este C-scalar. într-adevăr, dacă notăm
cu ty omomorfismul (2.3.1) corespunzînd operatorului normal N, atunci
<D(/) = A-1 ty(f\o(N,H))A(feC(C)) defineşte un omomorfism suportat
de mulţimea o(N, # ) , asfel încît $(v) = T.
2° Fie K o submulţime compactă din C şi fie spaţiul Banach X =
= G(K). Vom fixa o funcţie 9 e C(K). Atunci operatorul
(T9h)(z) = 9(z) h(z), heX, zeK
•este C-scalar. într-adevăr, aplicaţia / -> $(/) dată de
((®(/)W(*) = /(?(*)) f e 0(C), JieX,zeE,
este un omomorfism de algebre cu unitate cu suport compact, cu prorie-
tatea că O(v) = Tv (exerciţiul 2.6.10).
2.5.9. OBSERVAŢIE. Omomorfismul O din definiţia 2.5.7 este unic
determinat. Demonstraţia acestei afirmaţii se face la fel cu demonstraţia
corolarului 2.4.4. Detaliile sînt lăsate pe seama cititorului (exerciţiul
2.6.11). Omomorfismul <J> va fi desemnat sub numele de calcul funcţionat
cu funcţii contnue al operatorului T. Aplicaţia O va putea fi privită şi ca
funcţie definită pe C(supp O), în sensul precizat în observaţia 2.5.6. Mai
mult decît atît, vom utiliza uneori notaţia. 3>(/) pentru <J>(/|supp O), unde /
este definită şi continuă într-o vecinătate a mulţimii supp O.

2.5.10. PROPOZIŢIE, jFie 0> : C(C )-> &(X) un omomorfism de algebre

cu unitate avînd suportul compact. Atunci au loc următoarele afirmaţii :
(1) mulţimea supp O este cea mai mică mulţime compactă K a C
•cu proprietatea că <S>(f) = 0 pentru orice f e C(C) cu s u p p / c= C\E;
(2) aplicaţia <D : 0(supp O) JS?(X) este injectivă.
Demonstraţie. (1) î n demonstrarea acestei afirmaţii nu vom utiliza
multiplicativitatea aplicaţiei O.
Din estimarea (2.5.4) rezultă că mulţimea E0 = supp O are proprie-
tatea că *(/) = 0 dacă supp / <z C \ K 0 . Fie apoi K c= C astfel încît
$(/) = o pentru f e C(C) cu supp / c= C \ 2 £ şi fie V o vecinătate compactă
o
a mulţimii E. Vom considera mulţimile deschise Gx = V şi G2 = C\2T,
precum şi funcţiile pozitive Jij e <7(C) astfel încît supp hj c= 0}(j = 1, 2) şi
(exerciţiul 2.6.9). Pentru fiecare f e C ( C ) estimarea (2.5.4)
ne conduce la relaţiile
\mf)W = ll<W)ll < II®II l l f t i / l k n r ^ II®II 11/k.nK,
deoarece supp ( h 2 f ) n E = 0 şi supp (7ix/) <= V. Din minimalitatea mul-
ţimii E0 (propoziţia 2.5.2) rezultă incluziunea E0 n V E0, deci V 3 E0.
Deoarece V este o vecinătate compactă arbitrară a mulţimii K, va trebui
să avem E E0.

94
 (2) Pentru obţinerea acestei afirmaţii vom avea nevoie de multipli-
caţivitatea aplicaţiei O.
Fie / e C(supp O) astfel încît $(/) = 0. Fie apoi g e C(C) o extensie
a lui/, g = 1 în afara unui disc ce conţine supp G>. Yom considera mulţimea
deschisă G = {zeC:g{z) ^ 0} şi vom arăta că 3>(fe) = 0 pentru orice
h e C(C) cu supp h cz G. într-adevăr, pentru o astfel de funcţie fe, aplicaţia
q(z) egală cu Ji(z)jg(z) dacă z eG şi egală cu zero dacă z ţ G este continuă.
Atunci
®W = < % « ) = = $ ( / ) ®(«) = 0.
D e aici deducem că supp O n O = 0 , în baza primei părţi a demonstraţiei ^
prin urmare, g\ supp O = f = 0.
2.5.11. TEOEEMĂ. Fie TeJS?(X) un operator C-scalar şi fie O cal-
culul funcţional cu funcţii continue al lui T. Atunci au loc următoarele-
afirmaţii :
(1) supp <D = a ( T , X ) ;
(2) aplicaţia O : C(supp O) -> extinde calculul funcţional ana-
litic al lui T.
Demonstraţie. (1) Fie supp O. Atunci fw={w — v)~1 este o-
funcţie continuă pe supp O ; deoarece (w — \>)fw = 1, deducem că 0(/ w ) =
= (w — T) _1 . Aşadar wţ a(T, X), ceea ce demonstrează incluziunea
a( T, X) cz supp <î>.
Beciproc, să presupunem că supp ® \ a ( T , X) ^ 0 . Atunci există
o funcţie H E C(supp O) astfel încît fe # 0 şi supp JI n a(T, X) = 0 .
Definim atunci aplicaţia
v
jt/^x = - )*lfc)> w
t SU PP
- T)" 1 wţ g(T, X).
Se constată eu uşurinţă că F este corect definită, analitică în tot planul
complex şi nulă la infinit fa se vedea şi demonstraţia lemei 2.3.3). Aşadar
F == 0, de unde rezultă O(h) = 0. î n baza propoziţiei 2.5.10(2) obţinem de
aici h — 0, ceea ce nu se poate. Contradicţa obţinută încheie demonstraţia
primei afirmaţii.
(2) Fie / o funcţie analitică într-o vecinătate a mulţimii a(T, X) =
supp O. Yom alege o vecinătate compactă V a mulţimii a(T, X) aflată
în domeniul de definiţie al funcţiei / . Există un şir de funcţii raţionale
{12*}* cu polii aflaţi în afara mulţimii F, astfel încît Rk f(k -> oo) în
'G(V) (exerciţiul 1/7.13). Din teorema 1.3.12 rezultă atunci că Rk(T)->
- > / ( T ) . Să remarcăm acum că Rk(T) = ^(.R*), observaţie simplă a cărei
demonstraţie o lăsăm pe seama cititorului. Din continuitatea aplicaţiei <î>
deducem ®(Rk) = Rk(T) <&(/) = / ( T ) , deci afirmaţia (2) este dovedită.
2.5.12. D E F I N I Ţ I E . Fie T un operator (7-scalar şi fie 0> calculul
funcţional cu funcţii continue asociat lui T. Pentru fiecare submulţime
închisă F c o(T, X) vom defini spaţiul liniar
XT[F) = n {N{<T>{f)) s / 6 0(supp0), s u p p / n î = 0 }
[unde N(Q>(f)) este nucleul operatorului ®(/)].

95
 î n cele ce urmează ne propunem să arătăm că aplicaţia F -> XT(F)
joaca, într-un anume sens, rolul pe care-1 are măsura spectrală pentru
operatorii normali. Yom enunţa un şir de rezultate ajutătoare în care
păstrăm condiţiile şi notaţia din definiţia 2.5.12.

2.5.13. LEMĂ. Spaţiul liniar XT(F) este închis şi invariant la acţiunea

operatorului <&(li) pentru orice heC{ supp®). In plus, a(T, XT(F)J a F.
Demonstraţie. Este evident faptul că XT(F) este un subspaţiu închis-
Dacă s u p p / n F = 0 şi x e XT(F), atunci <&(/) 4>(fe) x = <î>(fc) &(f)x = 0,
adică &(Ji)x e XT(F)j ceea ce arată că XT(F) este invariant la acţiunea
operatorului <1>(fe).
Să presupunem că funcţia continuă Ti este egală cu 1 într-o vecinătate
a mulţimii F. Atunci O(fe) \XT(F) este identitatea pe XT(F), pe care o
notăm cu 1 F . într-adevăr, supp (1 — fe) este o mulţime disjunctă de F ,
deci dacă # e XT(F), atunci 0(1 — = o? — =0.
Fie w ţ F. Yom lua o funcţie continuă h egală cu 1 într-o vecinătate
a mulţimii F, dar cu w $ supp h. Atunci funcţia hw = (w — v)_1fe (extinsă
cu zero în afara suportului lui h) este continuă şi avem {w — T)<&(h») =
= <D(fe); prin urmare, pe baza observaţiei anterioare,
(W - T\XT{F)) MK)\XT(F)) = 1^,
de unde rezultă
*(K)\ Xt(F) = («* - T|X,(Z)).-*.
Avem, aşadar, incluziunea a(T, XT(F)) c JP.
2.5.14. LEMĂ. Fie TJ cz C o mulţime deschisă şi fie y e A(U, X)
astfel încît (z — T) 9(2) = 0 pentru z e U. Atunci <p = 0.
Demonstraţie. Evident, putem presupune că TJ cz cr( T, X). Vom
începe prin a observa că
®(li)x e X T (supp h)y x eX, JieC (supp <î>), (2.5.5)
ceea ce rezultă direct din definiţia 2.5.12.
Să presupunem o(z0) # 0 pentru un punct zQ e TJ. Fie
00
?(*) = E (* —

dezvoltarea în serie a funcţiei analitice <p în vecinătatea punctului zQ.

Din ecuaţia (z — T)<?{z) = 0 deducem că (£0 — T)'x0 = 0 şi (js0 — T)xk+1 =
= — xkJ fc ^ 0. Vom demonstra că xk e X/* ({#<>}) pentru orice fc ^ 0.
Pentru aceasta fie h e C(supp O) astfel încît s 0 £ jff, unde H = supp fc.
Din (2.5.5) obţinem O ( ^ 0 g I t ( H ) ; prin urmare
®(ft) (*0 - T)a?0 = (0O - T|X y (H)) ®(&)a?e - 0,
de unde rezultă 3>(&)#0 = 0, căci z0 ţ a(T, XT(H)) (lema 2.5.13). Aşadar,
<5 XT({z0}). Să admitem că xh e XT({za}) pentru un anume indice
fc ^ 0. Dacă Ji este ca mai sus, avem
•(»)(*• - T)xk+l - (*0 - T\Xt(H))<Ki) = = 0,
prin urmare Q>(h)xk+1 = O, ceea ce implică apartenenţa
xk+1 eXT({z0}).
Coeficienţii dezvoltării în serie a funcţiei 9(2) fiind în spaţiul X r ((z 0 }),
din convergenţa seriei rezultă că avem 9(2) e XT({zQ)) în vecinătatea
punctului zQ. P e de altă parte, relaţia
(z - T) 9 ( z ) =(z - T\XT({Z0})) ?(*) =0, z± z0,
implică 9(z) = 0, deoarece G{T, XT([z0\)) = [z0\ (lema 2.5.13). Din con-
tinuitate rezultă atunci şi ®(z0) = 0, ceea ce este absurd. Aşadar, 9 = 0
în JJ.

2.5.15. LEMĂ. Fie Y a X un spaţiu liniar închis, invariant la acţiu-

nea lui T, astfel încît a( T, Y) c F. Atunci Y c XT(F).
Demonstraţie. Fie y e Y şi fie h e 0(supp O) astfel încît supp h n F =
= 0 . Vrem să arătăm că <!>{h)y = 0. Yom utiliza un procedeu deja fami-
liar cititorului acestei lucrări. Anume, vom defini funcţia
{w - T\XT(H))-I 0>(h)y, WŢH,
G(w) =
®{h){w - T\Y)~HJ, wţF,
unde H = supp h. Corectitudinea definiţiei rezultă din aceea că fiecare
ramură din formula funcţiei G este analitică şi
{w-T)(w - T\.XAH))-1 <&(h)y = <&(h)y = (w - T)®(h)(w - T|Y) _ 1 y,
dacă w ţ E U F. î n baza lemei 2.5.14 cele două ramuri coincid în dome-
niul comun de definiţie. Analiticitatea funcţiei G în tot planul compleţ
şi anularea ei la infinit vor implica G = 0, deci <S>(h)y = 0. Funcţia h fiind
arbitrară, deducem că y e XT(F).
2.5.16. LEMĂ. Fie [F^fii o familie de mulţimi închise din a(T, X)}
disjuncte două cîte două. Atunci avem egalitatea

(2.5.6)

Demonstraţie. Să remarcăm mai întîi că avem

E1=K1 ^ E 2 = E2 ^ <I( T, X ) => XT{EX) C XT(E2), (2.5.7)
ceea ce rezultă uşor din definiţia 2.5.12. De aici se obţine că membrul
drept al relaţiei (2.5.6) este conţinut în membrul stîng.
Reciproc, deoarece a(T, XT{F)) A JF, unde F = U {FJ : 1 < j < m},
atunci a(T, XŢ(F)) = \J{EJ : 1 < j < M\, unde EJ =F5 n XT(F)\
sînt mulţimi disjuncte două cîte două. î n baza teoremei 1.5.2 şi a unui
raţionament inductiv simplu deducem reprezentarea XT(F) = XX + ...
... + XM, unde XJ sînt subspaţii liniare şi închise, invariante la acţiunea
lui T, cu proprietatea că g( T, XJ) = EJ. Din lema 2.5.15 obţinem că
XJ c XT(FJ) ; prin urmare, şi membrul stîng al relaţiei (2.5.6) este conţinut
în membrul drept.

97
 2.5.17. LEMĂ. Fie {Fj}^ o familie de mulţimi închise din o( T, X)~
Atunci avem egalitatea
X t ( n Vi) = n (2.5.8)

Demonstraţie. î n baza incluziunii (2.5.7), membrul stîng al relaţiei

(2.5.8) este conţinut în membrul drept.
Pentru a demonstra incluziunea inversă, vom considera o funcţie
h e C(supp O) astfel încît supp h n P l {Fj : j > 1} = 0 . Deoarece familia
{supp <P\FJ}™1 este o acoperire deschisă a mulţimii compacte supp fo
(în topologia relativă a mulţimii supp O), există familia finită de indici
• • - lim astfel încît mulţimile Gk = supp <J>\F/ să formeze o acoperire
a mulţimii supp h (fc == 1, . . . , m). Definind G0 = supp 0 \ s u p p h, obţinem
o acoperire a mulţimii supp O. Fie {/*}*" 0 o partiţie a unităţii subordonată
acoperirii {6r*]*™0. Cu alte cuvinte, /* e O(suppO), supp/* c: (?* şi / 0 +
+ / i + ••• + / » = 1 .
Fie x un element din membrul drept al relaţiei (2.5.8). Avem atunci

®(h)x - £ ®(fkh)x= 0,
A=0

deoarece €>(/*fc)a; = 0>(fc) <£(/*)# = 0 (fc = 1, . . . , m) [căci x e XT(Fjk}

şi supp/* n Fjk = 0 ] j i a r ®(/o h)x = 0 fiindcă s u p p / 0 şi supp h sînt mul-
ţimi disjuncte. Aceasta încheie demonstraţia egalităţii (2.5.8).
2.5.18. TEOEEMĂ. Fie Te:V(X) un operator C-scalar. Pentru
orice parte închisă F <= a( T, X) există un subspaţiu închis XT(F) al lui
X avînd următoarele proprietăţi :
(1) subspaţiul XT(F) este invariant la acţiunea lui Tşi a ( T , XT(F)) AF?
(2) XT(0)= {0}, XR(A(T, X)) = X ,

( oo \ oo

J = p \ XT(Fj) pentru orice familie numărabilă {F}}^

1 / ;=i
de părţi închise ale mulţimii a( T, X ) ;
(4) X t ( F ) = XT{GX n F) + . . . + XR(GM n F) pentru orice parte
închisă
(5) FXTa ^o( U T, X)
j =şiX torice
( F 1 )acoperire
+ . . . +deschisă
X T (F m ) {Gj}"Li
pentru a orice
lui F.familie finită
{FJ} JLi de părţi închise ale lui G( T, X), disjuncte două cîte două.
Demonstraţie. S u b s p a ţ i u l X T ( F ) este, desigur, cel dat de definiţia 2.5.12.
Afirmaţia (1) este dată de lema 2.5.13.
Afirmaţia (2) este o consecinţă imediată a definiţiei 2.5.12.
Afirmaţia (3) formează conţinutul lemei 2.5.17.
Vom demonstra acum afirmaţia (4). Va fi suficient să tratăm cazul
F = supp €>. într-adevăr, aplicaţia dată de egalitatea <$F{f) =
= <t>(/) |XT(F)(f e C(C)) este un calcul funcţional cu funcţii continue pentru
operatorul TF = T\XT(F). Deoarece supp 0>F = O(TF, XŢ(F)) CZ F , este
clar că putem considera doar cazul cînd F = supp $ (prin lema 2.5.15).

98
 Fie {Gj}Ţ=i o acoperire deschisă a mulţimii supp O. Yom alege o
partiţie a unităţii {hjjŢ^ <= C(supp(®), subordonată acestei acoperiri.
Aşadar, supp h} c ^ o supp * şi h^ + . . . + hm = 1. Orice vector
x e X se va putea scrie atunci ca x = ^(hjx + ... + ®{hm)x. î n plus,
*b{hj)x g JC/pţsupp hj) c XT{Gj n supp®)?

în baza relaţiilor (2.5.5) şi (2.5.7).

Deoarece afirmaţia (5) rezultă din lema 2.5.16, demonstraţia este
completă.

2.6. EXERCIŢII ŞI COMPLETĂRI

2.6.1. Fie B o C*-algebră cu unitate şi fie M — {bly . . . , & » } o familie finită în B astfel
încît bjbk = bjcbj şi bjbţ — bŞbj, oricare ar fi indicii j, k — 1, ..., n. Arătaţi că sub -C*-alge-
bra cu unitate BM (definiţia 2.1.8) se obţine luind închiderea în B a algebrei cu involuţie a
expresiilor de forma (2.1.3) şi că BM este o algebră comutativă.

2.6.2. Arătaţi că aplicaţia

Bor(R) s S - E(S)<= R))

<lin exemplul 2.2.2 este o măsură spectrală.

2.6.3. Obţineţi relaţia r (3) din propoziţia 2.2.12 prin calcul direct, fără a face apel la teorema
2.2.8.

2.6.4. F i e X un spaţiu Banach, fie T e S£(X) şi fie F(w) = e*1*, unde w <= C. Folosind o
idee din lema 2.4.2, arătaţi că F este o funcţie analitică Întreagă.

2.6.5. Fie K o submulţime compactă din planul complex, fie jx e M(K) o măsură pozitivă
şi fie H = L2(K, JJL> (spaţiul claselor de funcţii măsurabile, egale aproape peste tot, de pătrat
integrabil în raport cu măsura jx). Să considerăm operatorul

(N0h)(z) = zh(z), /ie H, z^K.

1° Arătaţi că un punct w f a ( T , H) dacă şi numai dacă /W/IG H oricare ar fi /IE H,

unde fţf —— (jv — v)" 1 (punem f2(z) = 0). în particular, a(N, H) a IC.
2° Calculaţi operatorul iV* şi arătaţi că N 0 este operator normal.
3° Arătaţi că aplicaţia
(E(S)h)(z) = XS(Z)H*H S^ 'BOT(K), H , z<= K ,

defineşte o măsură spectrală pe K astfel încit

N0 = j z dE(z).
K
4° Determinaţi măsura spectrală a operatorului N0. (în legtură cu exemplul 2.4.6.)

2.6.6. Fie N un operator normal pe spaţiul Hilbert H şi să presupunem că există un vector

H astfel încît subspaţiul liniar al expresiilor de ferma P(N, N*)x9 [unde P(z, 5) eşti un poli-
nom complex arbitrar în două variabile] să îie dens în H. Arătaţi că există atimei o măsură pozi-
tivă jx pe mulţimea K = H) şi un operator unitar U: H L2(K, jx) astfel încît UN =
= N9U, unde Ar0 este operatorul definit în exerciţiul anterior. Cu alte cuvinte, operatorii N
şi N0 sînt unitar echivalenţi.

99
 Indicaţie. Se stabileşte corespondenţa
U0 : P(N, N*)x0 - P(z, z),
care este o izometrie de la un subspaţiu dens al lui H pe un subspaţiu dens al lui L2(K, pi), unde
ja(iS) = <E(S) rc0 [ S e Bor(iv)]. Se arată că U0 sc extinde la un operator unitar cu proprie-
tăţile dorite.

2.6.7. Fie II un spaţiu Hilbert şi f i e Q e ££{H) un operator pozitiv, deci un operator

pentru oare <Qx, x) > 0, oricare ar fi z e II.
1° Arătaţi că operatorul Q este autoadjunct.
Indicaţie. Utilizaţi relaţia de polarizare dată de exerciţiul 0.6.11.
2° Arătaţi ca <s(Q, II) c {s e R : s ^ 01.
Indicaţie. Operatorul Q fiind autoadjunct (deci normal), din rezultatele secţiunii 2.3 se
obţine că a(Q, H) cz R. Se arată apoi că
110 - Q)xji2 > t2 Uzii2, x<= H,
pentru orice * < 0. D e aici rezultă că / — Q este injectiv şi că R(t — Q) este închis. în sfirşit,
dacă y e H este un vector ortogonal pe JR(/ — Q), atunci trebuie să avem y — 0. Aşadar,
*(t - Q) = H.
3° Folosind calculul funcţional cu funcţii continue pentru operatorul Q, arătaţi că există
un operator pozitiv A e= S£(H) astfel încît A2 = Q.
Operatorul A se numeşte rădăcina pătrată a operatorului pozitiv Q.
4° Să presupunem că operatorul Q satisface o condiţie mai tare, anume că există M> 0
astfel încît <Qx, xM||x||2 pentru orice xe H. Arătaţi atunci că a(Q, H) c {se R :
Arătaţi de asemenea că rădăcina pătrată A a lui Q satisface estimarea <Ax, x ) ^ M 1 / 2 | | a : | | 2 ( x € H).
în particular, ambii operatori Q şi A au invers în ££(H).

2.6.8. Fie H un spaţiu Hilbert şi fie N = (A^, . . . , N m ) o familie finită de operatori

normali care comută doi cîte doi.
1° Arătaţi că XjN* = N*Nj pentru orice j. k m.
Vom nota cu Bsub-C*-algebra cu unitate generată în S£{H) de sistemul (JV1? . . . , Nm},
în baza punctului 1° şi a exerciţiului 2.6.1 algebra B^ este comutativă. Vom defini mulţimea

<*» = «rW> ... r(^m))eE C» : y ^ T(BN)}.

2° Arătaţi că există un izomorfism de C*-algebre 0> : C(ON) astfel încît <D(vj) =
= Nj unde v^(r) = rj iar z = (r 1? . . . , : m ) este variabila spaţiului C m .
3° Arătaţi că există o măsură spectrală E : Bor(ajv) —• si(H) astfel încît

N} = ^ i j dE(z), j = 1, ...,m.
a
N
Indicaţie. Se utilizează demonstraţia teoremei 2.3.6, care funcţionează cu modificări nee-
senţiale [de exemplu, aplicaţia (2.3.1) se înlocuieşte cu izomorfismul O].
Acest exerciţiu ne furnizează un exemplu de măsură spectrală definită pe o mulţime com-
pactă care ne este neapărat conţinută in planul complex. Mulţimea ajf joacă rolul unui spectru
pentru sistemul ccmutativ A". Detalii legate de teoria spectrilă a sistemelor comutative finte
de operatori lnuri pot fi găsite în lucrarea [16J.

2.6.9. Fie {M, d} un spaţiu metric, fie C(M) spaţiul liniar al funcţiilor continue pe M şi
fie {Gj}™^ o acoperire deschisă a lui M. Arătaţi că există o familie de funcţii {fyîJLj c; C(M)
astfel încît 0 < fy < 1, supp hj c Gj (1 < ./ < m) şi + . . . + hm = 1 (reamintim că prin
supp h se înţelege suportul funcţiei /i€= C(M), adică închiderea în M a mulţimii { i g M : /i(x) # 0}).
O asemenea familie de funcţii ihj}™^ c C(M) se va numi partiţie a unităţii (cu funcţii
continue) subordonată acoperirii desihise {Gj}™=1.
Indicaţie. Se ştie că pentru orice pereche de mulţimi F, L din M, F închisă, L deschisă şi
F a L există o funcţie /?e= C(M) astfel incit 0 < / z < l , 7 z = l p e F ş i / z = 0 p e M\L (exerci-
ţiul 1.7.7(v); în existenţa acestei funcţii ipoteza de compacitate a spaţiului nu este esenţială).

100
Yom alege pjentru fiecare indice j cîte o mulţime închisă Fj şi o mulţime deschisă Lj astfel
Fj c= Lj c Lj a Gj şi M = ţ j {Fj : 1 < j < m}. Vom lua apoi cîte o funcţie pozitivă g$e
c= C{M) astfel încît gj\ Fj = 1 şi gj\M\Lj = 0. în particular, supp gj c: Gy. Atunci hj =
~ + ... + ne furnizează familia căutată.

2.6.10. Demonstraţi afirmaţia conţinută în exemplul 2.5.8.2°.

2.6.11. Fie KjdC mulţimi ccmpacte, fie Xj spaţii Banacli, fie <!}j : C(Kj) &(Xj) omo-
morfisme continue de algebre Banach cu unitate şi fie T ; = = 1,2). Fie apoi V e
e<£(Xl9X2) cu proprietatea că VT1=T2V. Arătaţi atunci că V<D3(/|A'3) = 02(f\K2)V,
oricare ar fi / €= C(KX (J K2).
în particular, dacă Xx = X2, Tx = T 2 , Kx = K2 şi V = 1, acest rezultat implică = Oa,
deci unicitatea unui asemenea omomorfism (în legătură cu observaţia 2.5.9).
Indicaţie. Se reface demonstraţia teoremei 2.4.1 (inclusiv o variantă a lemei 2.4.2), care
funcţionează şi în acest caz, fără modificări esenţiale.

2.6.12. Fie G un grup abelian ([8], cap. I § 10) şi fie Fm(G) O-algebra funcţiilor mărginite
pe G, cu valori complexe. Vom fixa o familie finită {9,, . . . , <pn} de funcţii din Fm(G) cu valori
reale şi o familie {g19 ..., gn} de elemente din G. Fie Z inelul numerelor întregi. Vom defini mul-
ţimea
M(P) ={q= fti, • 9») e Z» : 1 < qk < p}9 p = 1, 2, 3, . . .
1° Arătaţi că mulţimea N(p) are p n elemente.
2° Fie k<= {1, . . . , /i} un indice fixat. Să considerăm o sumă de forma

£ (9*(%))~ 9k(g*-0(q)),
geN(p)
unde 0(q) = <jf1 ... gq* . Arătaţi că în această sumă există cel mult 2 p * ' 1 termeni nenuli.
3° Fie acum funcţia
n
(*) 9(9) = S (9t(ff) - <p*(gkg)).
Utilizînd punctele 1° şi 2®, obţineţi estimarea
p» inf 9(0) < y 9 ( 6 ( 9 ) ) < 2Mnpn~1, p = 1, 2, 3, . . . ,

Hnde Af = max {II9*» : 1 < A' < /i}. Este limpede atunci că
( • • ) inf 9te) < 0.
gGG
4® Să notăm cu L spaţiul liniar închis generat în Fm(G) de sumele de forma (*), cu n arbi-
trar, In care 9 ^ . . . , <pn nu mai sînt neapărat funcţii cu valori reale. Utilizînd relaţia (**),
arătaţi că inf {||1 — 9 ||: 9 <= Lx ~ 1.
Folosind 4® şi teorema Hahn-Banach, obţinem existenţa unei funcţionale pie Fm(G)*
astfel încît \I\L = 0 şi [|pt|| = fx(l) = 1. Faptul că \L\L = 0 implică egalitatea ^(9,) = fx(<p)
oricare ar fi funcţia 9 €= Fm(G), unde definim 9 g ( h ) = <?(gh) (g, h <= G).
5° Fie 9 e Fm(G) o funcţie cu valori reale. Utilizînd dezvoltarea în serie a funcţiei e itţp (t e
€ R deduceţi relaţia
Re ^(e*'*) = 1 - * Im fx( 9 ) + t* T(0 < 1,
unde t ( / ) este o funcţie reală de variabila i, mărginită într-o vecinătate a originii. Obţineţi de
aici că Im fi(9) = 0, deci că funcţionala fi are valori reale pe mulţimea funcţiilor reale.
6° Fie 9<e Fm(G)f 0 < 9 < 1. Din egalitatea {1(9) + fi( 1 - 9)=1 deduceţi că jx(9) > 0.
Obţineţi apoi că ^(9) > 0 pentru orice 9 ^ Fm(G), 9 ^ 0. Cu alte cuvinte, funcţionala u este
pozitivă pe Fm(G).
O aplicaţie liniară şi pozitivă y.: Fm(G) — C astfel încît f x ( l ) = l şi jz(9,) = fx( ? ) pentru
orice 9 <= Fm(G) şi g e G se numeşte medie invariantă pe grupul G (a cărei existenţă este
dovedită pe calea indicată mai sus).

101
 2.6.13. Fie G un grup abelian cu unitatea c şi fie H un spaţiu Hilbert. Se numeşte reprezen-
tare a lui G in H o aplicaţie G =>g — e Sâ(H) cu proprietatea că Te = 1 şi Tglgz = TglTg%
oricare ar fi gv g2e G. Reprezentarea g Tg se numeşte mărginită dacă există o constantă
M> 0 astfel incit UT1,!! < M oricare ar fi g*= G.
Fie g Tg o reprezentare mărginită a grupului G în spaţiul Hilbert H şi fie (i o medie
invariantă pe G(exerciţiul 2.6.12). Evident, funcţia 9Xty(g) = <Tgx, Tgy> este un element al spa-
ţiului Fm(G) oricare ar fi x, y <= H. Are deci sens să definim aplicaţia 0 : H x H C prin
egalitatea 6(x,y) = n(<pXfy)'
1° Arătaţi că 6 satisface condiţiile propoziţiei 2.3.5.
în virtutea propoziţiei 2.3.5 există atunci un operator autoadjunct Q astfel încît 8(x, y) =
~ <Qx, U> H).
2° Arătaţi că operatorul Q satisface estimarea
<<?a,x> > M'2 I I x i e H.
în baza exerciţiului 2.6.7.4°, vom putea considera rădăcina pătrată A a operatorului Q
«are este un operator inversabil.
=
3° Utilizînd proprietatea de invarianţă a aplicaţiei JA [deci 1*49*,y)>
•x, y e jff], demonstraţi faptul că Vg — ATgATx este un operator unitar oricare ar fi G.
Concluzie. Pentru orice reprezentare mărginită G=> g T G ££(H) a grupului abelian
O în spaţiul Hilbert H există un operator pozitiv, inversabil A <= i£(H) şi o reprezentare
O s g -»• Vg e &(H) astfel incit Ug = ATgA~x şi fiecare ope rator Ug este unitar.

2.6.14. Fie H un spaţiu Hilbert, fie T e Sâ(H) un operator C-scalar şi fie <D : C(C) — S£(H)
calculul funcţional cu funcţii continue asociat lui T. Fie grupul abelian G = R 2 . Pentru
fiecare pereche (s, t) e W v.im considera operatorul

r ( ^ ) = ^(ei(sRev + ,Imv)
).
2
1° Arătaţi că aplicaţia R 3 (s, t) T(s,t) e &(H) este o reprezentare mărginită a
grupului R 2 .

în baza exerciţiului 2.6.13 există un operator pozitiv şi inversabil A e SB(H) astfel încît
operatorul U(s*t) = AT(S,<)A~1 să fie unitar pentru orice (s, t) es R 2 .
2° Fie U(s) = U(s,o) = A<&(e isRev )A _1 ( s e R.) Utilizînd dezvoltarea în serie a func-
ţiei e l s R e v , demonstraţi că
1
lim ~~ = A€>(Rev)A"1,
is

în topologia lui &(H). Tot de aici deduceţi faptul că operatorul R = AO(Rev)A _ 1 este autoad-
junct. în mod analog, operatorul S — A<$(Im v) A"1 este autoadjunct. Deoarece operatorii
R şi S comută, operatorul N = R + iS = ATA'1 este normal.
Concluzie. Fiind dat un operator C-scalar pe un spaţiu Hilbert H, există un operator
pozitiv şi inversabil A<= &(H) astfel încit operatorul N = A TA 1 să fie normal. Aşadar exem-
plul 2.5.8.1° descrie întreaga clasă a operatorilor C-scalari pe un spaţiu Hilbert.
Există însă operatori G-scalari pe spaţii Banach care nu sînt Hilbert (exemplul 2.5.8.2°).

2.6.15. Fie X un spaţiu Banach, fie KczC o submulţime compactă şi fie F X ( F ) o

aplicaţie definită pe familia părţilor închise ale lui K, cu valori subspaţii liniare închise ale lui
X. Aplicaţia F X(F) se numeşte capacitate spectrală dacă are proprietăţile ( 2 ) , (3) şi (4) din
teorema 2.5.18 (în care înlocuim a(T, X) — K); proprietatea (4) o cerem doar pentru F = K.
Fie apoi T e S£(X) şi fie F — X(F) o capacitate spectrală definită pe <j( T, X). Da că este îndepli-
nită si condiţia (1) din teorema 2.5.18, spunem că T este un operator decompo zabil. Teorema
2 5 18 exprimă, in esenţă, că orice operator C-scalar este decompozabil. Arătaţi c ă orice operator
C-scalar posedă o capacitate spectrală unic determinată. (De fapt, orice operato r decompozabil
are o capacitate spectrală unic determinată. Pentru detalii se poate consulta lucrarea [16]).
 3. DESCOMPUNEREA SPECTRALĂ
A OPERATORILOR AUTOADJUNCŢI (NEMĂRGINIŢI)

î n acest capitol se studiază reprezentarea integrală a operatorilor

autoadjuncţi, nu neapărat mărginiţi, în spaţii Hilbert. Sînt de asemenea
prezentate unele consecinţe ale acestei reprezentări integrale preeum şi
rezultate apropiate de acest context.

3.1. ADJUNCTUL UNUI OPERATOR NEMĂRGINIT

Fie E j K spaţii Hilbert cu produsele scalare <., . <., . res-

pectiv.

3.1.1. D E F I N I Ţ I I . Fie T : D ( T ) ^ H ^ K un operator liniar.

Yom spune că T este dens definit dacă D( T) = H.
Fie deci T operator liniar dens definit. Vom defini adjunctul
T* :JD( T*) aK^H al operatorului T în modul următor : spaţiul D( T*)
va fi format din mulţimea tuturor vectorilor y e K pentru care există
v € H astfel încît
<y, Tx>K = X>B9 xeD( T). (3.1.1)
Elementul v din (3.1.1) este unic determinat deoarece, dacă v v v 2 e H
satisfac relaţia (3.1.1), atunci — t?2, x}H = 0 pentru orice xeB( T).
Spaţiul B( T) fiind dens în H, rezultă vx = v2. Aşadar, putem defini în
mod univoc T*(y) = v.
Să observăm că dacă T e:£?(#, 2f), operatorul T* definit mai sus
coincide cu operatorul dat de definiţia 0.3.12.

3.1.2. LEMĂ. Fie T : D(T) H K un operator liniar, dens definit.

Atunci adjunctul său T* este un operator liniar şi închis.
Demonstraţie. Fie //,, y2 e I)(T*), fie otj, a 2 e C şi fie xeD(T). Atunci
Tx
<*IVI + «2^2» >K = TX}k + <x2<y2, TX}K =

= xy H + a 2 <T*(y 2 ), x}„ =
= < ajT*(yj) + a2T*(y2), x)H.

103
Vectorul xeD(T) fiind arbitrar, din (3.1.1) deducem
T ^ y , +a 2y2) = a.T^y,) +a 2T*(y2),

ceea ce atestă liniaritatea lui T*.

Fie [Ut k un şir de vectori din D(T*) astfel încît yk -> y şi T*yk v
cînd fc -> oo. Atunci
<y, = lim <y4, = lim<T*//t,a?>^ = .r>„,
k-¥00 k-too
oricare ar fi xeD(T). Din (3.1.1) rezultă că yeD(T*) si că T*y
Aşadar, T* e /f).

3.1.3. LEMĂ. (1) Fie T:D(T) cz H -> K un operator liniar, dens

definit. Atunci (al 7 )* — a T * oricare ar f i a e C.
(2) Fie Tji D{Tj) a H - > jBl(j = 1, 2 ) operatori liniari cu proprie-
tatea că spaţiul DiTJ fi D(T2) este dens în H. Atunci [Tx + T2)* =>
z> Tf + T f '
Daca T^&iH. K), atunci [T1 + T 2 )* = Tf + T f .
(3) Fie Tt : D(T 3 ) c j f f - ^ J5T, T2:D(T2) cz K L (L un alt spaţiu
Hilbert) doi operatori liniari. Dacă spatiile D(T0) si D(T2TÎ) sînt densey
Munci (T2T3)*z> T f T f .
Demonstraţie. Afirmaţiile lemei sînt versiuni ale relaţiilor (ii), (iii)
şi (iv) de la observaţia 0.3.13.
Afirmaţia (1) este imediată şi o lăsăm pe sema cititorului, ca exerci-
ţiu.
Yom demonstra afirmaţia (2). Evident, spaţiile D(TX) si D(T2) sînt
dense în H. Fie y eD( T f ) n D{ T f ) şi fie xsD{Tx+ T2) = D(TJ n D( T2)
(a se vedea paragraful 0.3 pentru unele detalii). Atunci
<y, (T± + T2)x> = <T?y, +<T2*y, a?> = <(T* + T*)y,
prin urmare yeD[(T, + T2)*) şi (T, + T2)*y = (Tf + T f ) y .
Să presupunem acum că Tx e £e{H, K). Fie y e DftTj. + T2)*). Dacă
i r e D ( T 1 + T2) = D{ T2), atunci
<( 2 \ + T2)* y, - <Tf*, y> = <y, 2 » ;

prin urmare, y eD(Tf) şi T f y = (2\ + T2)*y — T f y . Aşadar, în acest

caz avem egalitatea (Tx + T2)* = Tf + T f .
î n sfîrşit, să demonstrăm şi proprietatea (3). Este limpede că spaţiul
D{TJ este şi el dens. Fie weD( Tf T f ) şi fie x e D( T1T2). Atunci
( T f T f w , x> = <Wj T21»,
deci w e D{(T2T1)*) şi (T2Tt)* x = Tf Tf x, ceea ce încheie demonstraţia
lemei.
Yom considera în cele ce urmează un operator J J : H ® K - > K ® H
dat de relaţia
TJ{x®y) =iy 0 (-ia?), xeH,yeK, (3.1.2)

104
unde i 2 = —1. Este uşor de văzut că operatorul TJ este unitar. în parti-
cular, dacă G cz E © K este un subspaţiu liniar, atunci TJ{GL) = TJ(G)1
(deoarece TJ duce vectorii ortogonali în vectori orotogonali). Asemănător
fie V : K ® E - ^ E ® K operatorul dat de relaţia
V(y © x) = ix © (—i?/), xeE, y GK. (3.1.3)
Operatorul V este şi el unitar ; în plus VTJ este chiar identitatea pe E © K.
3.1.4. LEMĂ. Fie T : D(T) cr E K un operator liniar, dens definit.
Atunci are loc egalitatea G(T*) = C^G^T))-1-, und* TJ este operatorul unitar
dat de relaţia (3.1.2).
Demonstraţie. Fie y © T*yeG(T*) şi x © TxeG(T) elemente
arbitrare. Avem
<9 ® T* y> u(x © Tx)^ = (y © T*y, iTx © (—Lr)> =
= <y, îT x} + <T*jf, - ix> = i«T»y, - Tx» =0
1
Aşadar, ?/ © T*// € £/"((?( T)) .
Invers, fie y © v e TJ(G(T))L. Atunci
0 =(y ® % TJ(x © Tx)} = i«f?, - <?/, Ta;»,
unde xeD(T) este arbitrar. Prin urmare y eD(T*) şi T*y = v.
3.1.5. PROPOZIŢIE. Dacă T e<#(E,K) este dens definit, aftmci
adjunctul său T* e ^(JBC, i f ) st este dens definit.
Demonstraţie. Faptul că T* E) rezultă din lema 3.1.2. Va
fi deci suficient să arătăm că T* este dens definit. Fie un vector
ortogonal pe subspaţiul liniar D(T*). Atunci y0 © 0 eGiT*)1 = U(G(T)),
ultima egalitate rezultînd din lema precedentă şi din faptul că spaţiul
G( T) este închis. De aici se obţine că 0 © y0 e G( T), deci y0 = 0 deoarece
G(T) este un grafic. Demonstraţia este completă.
î n baza propoziţiei 3.1.5, dacă T e<$(E, JBT), atunci are sens să con-
siderăm operatorul l7** = (T*)*.
3.1.6. LEMĂ. Fie TG^(E,K) un operator dens definit. Atunci

Demonstraţie. Ne vom baza pe observaţia simplă că doi operatori

liniari sînt egali dacă şi numai dacă graficele lor sînt egale.
Fie F, operatorul dat de (3.1.3). î n baza lemei 3.1.4 vom putea scrie
egalităţile
G(T**) - V(G(T*))± = V(U(G(T))^ = VU(G(T))J-± = G(T),
în care am folosit faptul că VTJ este identitatea pe E © K.
3.1.7. LEMĂ. Fie Te<$(E,K) un operator dens definit. Atunci
au loc egalităţile :
(1) N{T*) = R( T ) 1 ; (2) B(T*) =

105
 Demonstraţie. Pentru a demonstra egalitatea (1), fie y e N ( T * ) .
Atunci < T*y, a?> = 0 = (y, Tx>, oricare ar fixe D(T). Aşadar, y e*E( T) x .
Eeciproc, fie y eR(T)1. Atunci <?/, = 0 = <0, x> oricare ar fi
x e D( T). Avem deci y e D(T*) şi T*y = 0, ceea ce înseamnă că y e T*).
Pentru a obţine relaţia (2), vom utiliza (1) şi lema 3.1.6. Avem
B(T*) = (i?(T*)^)x = jV^T**)1 = ^(T)-L.

3.1.8. LEMĂ. Fie T e K) un operator dens definit şi bijectiv

Atunci (T*)" 1 E J$F(£r, JBL) SI (T*)" 1 = (T -1 )*.
Demonstraţie. Deoarece T 1 e if(JT, ff), avem (T" 1 )* e JS?(ir, # ) . Fie
vectorii veH şi xeD(T). Din egalităţile
(Tx, (T- 1 )*»)* = Tx, vyH = <a?,
deducem (T"1)* veD(T*) şi T*( T-*)*v = v.
Invers, fie yeD(T*) şi w eK vectori arbitrari. Atunci
<(T-*)*T*y, w>K = <T*y, T^w}H = <y, w>K,
1
deoarece T'hv e D( T). Aşadar, (T' )* T*y = y, ceea ce dovedeşte egali-
tatea (T -1 )* = ( T * ) _ 1 , pe baza unicităţii inversului.
Exemple semnificative de operatori liniari nemărginiţi şi de adjuncţi
ai acestora vor apărea în paragrafele care urmează (a se vedea, de pildă,
exemplul 3.2.2).

3.2. OPERATORII AUTOADJUNCŢI ŞI REPREZENTAREA LOR

INTEGRALĂ

Fie H un spaţiu Hilbert cu produsul scalar <.,.>.

3.2.1. DEFINIŢIE. Fie A : D(A) c H H un operator liniar,
dens definit. Yom spune că A este autoadjunct dacă A = A*
Existenţa lui A* este asigurată de densitatea spaţiului D(A) în H.
Egalitatea i * = 4 ne arată, în particular, că D(A*) = D(A) şi că A este
un operator închis (lema 3.1.2).
3.2.2. EXEMPLU. Fie H = L2(R) (spaţiul claselor de funcţii măsu-
rabile pe dreapta reală, egale aproape peste tot şi al căror modul la pătrat
este o funcţie integrabilă în raport cu măsura Lebesgue). Definim opera-
torul A pe subspaţiul liniar
D(A) = [h{t) e H : th{t) e H} (t e R),

prin relaţia Ah(t) = th(t) (heD(A)). Operatorul A este autoadjunct (exer-

ciţiul 3.9.3). într-un anume sens, acesta este un exemplu tipic de operator
autoadjunct (nemărgint).
Ca şi în cazul operatorilor continui (a se vedea exerciţiul 2.6.7), opera-
torii autoadjuncţi nemărginiţi au spectru real.

106
 3.2.3. PROPOZIŢIE. Fie AeW(H) un operator autoadjunct. Atunci
a(A, B ) <z R .
Demonstraţie. Fie xeD(A) şi z e C. Utilizînd ipoteza asupra lui A,
vom putea scrie că
|K* - A)x||« = <(» - A)w, (z - A)x> = |*|» M * -
2
— zix, Axy — z(Ax, xy + ||A#|| =
= (Im z) \\x\\2 + (Re z)2 \\x\\2 - 2(Re*) <Ax, x) + ||Aa?||* ^
2

> (Im z)2 l^ll2 + ((Rez) ||*|| - \\Ax\\)2 >(Imz)* ||#||2.

Din acest calcul deducem că
M < llmsr1 \\(z - A)x% I m * # 0, xeD(A). (3.2.1)
Relaţia. (3.2.1) arată că operatorul z — A este injectiv pentru orice
* e C \ R . Vom demonstra că * — A este şi surjectiv. Pentru aceasta,
vom observa în primul rînd că B(z — A) este dens în H. Într-adevăr,
avem egalităţile
R{z - A) = N((z - A)*)± = N(z - A)*- = ff,
pe baza lemelor 3.1.7(1), 3.1.3(2) şi a injectivităţii lui * — A. Fie apoi un
vector y e H fixat. Utilizînd densitatea lui R(z — A) în H, vom putea
alege un şir {yk}k de forma yk = (z — A)xk1 astfel încît yk cînd fc oo.
î n plus, din relaţia (3.2.1) deducem
— < |Im * j j t — y w || -»- 0 (fc, oo).
Aşadar, există un vector xeH, astfel încît xk-+x(k-> oo). Deoarece
yk = (z — A)xk->y şi operatorul * — JL este închis, deducem că xe
eD(z — A) = D(A) şi că (z — A)x = y, adică surjectivitatea operatoru-
lui z — A.
î n concluzie, pentru orice * e C \ R operatorul * — A este injectiv
şi surjectiv, ceea ce este echivalent cu faptul că * £ o(A, H), în baza teo-
remei graficului închis.
3.2.4. LEMĂ. Fie AG^(H) un operator autoadjunct. Atunci opera-
torul (z — A)_1 e «Sf(JT) este normal oricare ar fi z e C \ R .
Demonstraţie. Fie * e C \ R şi să notăm Nt = (z — A)'1 (în virtutea
propoziţiei precedente). Din lema 3.1.8 obţinem -apoi că
Nt = ((z - A)-*p = ((* - A)*)-1= (z - A)-1 = N j .
Avem, aşadar, N t N* = ca un caz particular al comutării în ecua-
ţia rezolvantă (observaţia 1.6.3.2°)
3.2.5. PROPOZIŢIE. Fie A e <$(H) un operator autoadjunct şi fie
operatorul normal JV = = (i — -l)" 1 . Există atunci o măsură spectrală
E : Bor(R) - » s/(H) astfel încît

N (3.2.2)
R

107
 Demonstraţie. Dacă A e şi dacă E0 este măsura spectrală a lui A,
yom defini aplicaţia
E(S) = E0(8 fi a(A,ff)), $ e Bor(R).
Este limpede că 23 este o măsură spectrală pe R şi că avem egalitatea (3.2.2),
în baza corolarului 2.3.7.
Yom putea presupune, aşadar, că A e <g(H)\&(II). Fie 6 : C \ j t ] - >
-> C funcţia dată de 0(s) = (i — z)'1 (z # i). Corolarul 1.6.9 ne asigură
atunci că 6(A) = N; prin urmare, avem şi că a(jy, H) = 6(a00(A,flr)) B 0,
ceea ce rezultă din teorema 1.6.11 şi din faptul că CJ^A, H) B OO (ob-
servaţia 1.6.7.1° şi ipoteza noastră).
Yom nota R ^ = R U {oo} c C^ şi vom considera aplicaţia 6 • R<x>
C dată de Q(t) = Q(t) dacă t e R şi §(oo) == 0. Evident, aplicaţia § este
continuă. Yom nota cu Q mulţimea compactă 0(R«>)- Din consideraţiile
de mai înainte rezultă că fi d a(_A7, H).
Fie E N măsura spectrală a operatorului normal JV. Yom extinde pe
EN (aşa cum am mai procedat la o măsură spectrală EN pe Ci prin relaţia
EN(L) == EN{L n a(2T, ff)), XeBor(Q). (3.2.3)
Să remarcăm apoi că aplicaţia 0 este bijectivă pe R ^ şi că inversa sa
t : fi Roo este dată de T(W) = i — w~\ dacă w ^ 0 şi' t(0) = oo. Vom
putea deci defini aplicaţia E pe Bor (R») prin relaţia
E(8) = En(t - i ) (£)), 8 g Bo^Rqq). (3.2.4)
Din teorema 2.2.10 rtezultă căjîj este o măsură spectrală. î n sfîrşit, să
considerăm aplicaţia
E(S) = E(8), S G Bor(R). (3.2.5)
Yom demonstra că E .este măsura spectrală căutată.
Pentru a obţine faptul că E este măsură spectrală va fi suficient să
probăm egalitatea 23(R) = 1 ; celelalte cerinţe din definiţia măsurii spec-
trale sînt evident verificate, deoarece E este măsură spectrală.
Remarcăm că E({oo}) = i ^ { 0 } ) = EN{{0}). Să presupunem acum
că EN({0}) # 0. Atunci există un vector x0eH\{Q} astfel încît x0 =
= EN({0})X0. Utilizînd .reprezentarea integrală a operatorului normal
N (teorema 3.2.6), vom putea scrie că

Nx0 djBjf (*)Jx 0 =

= ( ^z dEN(z) J ^ ^ X{0} (*) dE N (Z) \ x0 =

O(N,H) A(N,H)

~( J* x
o = 0,
A(N,H)

108
deoarece *X{o> (2) = 0. Aceasta arată că
(i — A) Nx0 = 0 = (i — A)~1x0 = x0J
ceea ce este o contradicţie. Aşadar, E#( [0]) = 0 = (22{00]). De aici
deducem
JE(R) = E(R) + E ( { 00}) = EWoo) = 1,

-ceea ce arată că E este o măsură spectrală.

î n baza teoremei 2.2.10, pentru orice / e B(R) putem scrie că

^f(t) dE(t) = dE(t) dEN(w) =

R Roo H

= ^ (f . x)(w) dEs(w),

o(N»H)

unde / este o extensie arbitrară a lui / la R^. î n particular,

N = ^ wdEN (w) = ^ (i - t)'1 dE(t),

A(N,H) R
adică relaţia (3.2.2), ceea ce încheie demonstraţia.
Sîntem acum în măsură să enunţăm şi să demonstrăm teorema spec-
trală pentru operatorii autoadjuncţi (nemărginiţi), variantă a teoremei
2.3.6, bazată însă pe demonstraţia acesteia din urmă. Pentru măsurile
scalare ataşate unei măsuri spectrale vom utiliza notaţia (2.2.4).
3.2.6. TEOREMĂ. Fie Ae^(H) un operator autoadjunct. Există
atunci o măsură spectrală E : Bor(R) -> ^(R) cu următoatele proprietăţi :

(1) D(A) = | xeH d(E(t)x,x> < 00 J;

R

(2) im (^ \ t dE(t)
Ax = lim dE(t) j) x, xe D(A).
—k

Demonstraţie. Dacă A e «Sf(H), existenţa măsurii E (extinsă de la

Bor( H)) la B o r ( R ) ca în demonstraţia propoziţiei 3.2.5) se obţine
direct din teorema 2.3.6), iar relaţiile (1) şi (2) se comprimă în egalitatea

Ax = j x, xeH,

dată de aceeaşi teoremă. Va fi deci suficient să presupunem c a l e % ( H ) \

\ & ( H ) . Vom nota, ca în demonstraţia propoziţiei 3.2.5, cu N operatorul

109
normal (i — A)'1, cu EN măsura spectrală a lui N şi cu E măsura spec-
trală (3.2.5), arătind că E satisface (1) şi (2).
Fie deci un vector x e D(A) şi să notăm y = (i — A)x. Avem atunci
x = (i — A)~hf — Ny, deci putem scrie că

x=(' J zdEN{z)^y = ( J(i-l)-idJB(l)Jy,

X(H,N) R

în baza formulei (3.2.2). De aici deducem

dJE?
( ^ t dE(t) J x = ^ t t dE(t) ) ( ^ (i - (*)) 'J =
| t\<h [tf<k R

[ t(i - t)-1 dE(t) J y.

1 *!<*

î n virtutea propoziţiei 2.2.12(3), putem scrie apoi că

J ( J* ) * |2 = ^ f2

\t\<h \t\<k
î n baza teormei de convergenţă dominată a lui Lebesgue (teorema 0.4.17)
şi utilizînd calculele de mai sus, vom avea

lim \ t2 d<E(t)x, x} = lim ( \ «dE(t) \ x | =

k-+ oo J A-+oo \ J / II
\t\<k [*ţ<*

= lim | ( ^«(i - t)'1 dB{t)) ^ =

l<i<*

= limC I«(i — t)-11*ă<m y,y> =

K-*QO J

l<i<*

- - t)-i\*d<E(t)y,yy < oo,

R

deoarece funcţia t->t(i — J)"1 este continuă, şi mărginită pe R. Lema lui

Fatou (teorema 0.4.16) ne asigură atunci că

^ t2 d(E(t) x,xy ^ lim d(E(t) x, xy < oo,

R |#]<*

ceea ce dovedeşte că JD{A) este conţinut în membrul drept al relaţiei (1)»

110
 Yom demonstra acum incluziunea inversă. Să notăm, pentru simpli-
tate, cu Ik mulţimea [teH : \t\ < fc). Mai întîi să remarcăm că

E(Ik) = (i - A)"1\ (i - t) dE(t), (3.2.6)

deoarece
^dE(t) = ( ^(i - t)'1 MKt) ) (i - *) )

şi avem egalitatea (3.2.2). Relaţia (3.2.6) ne arată, în particular, că

E(Ik)(H) c B((i — A)'1) c &(A). Mai facem observaţia că
lim E(Ik) x = x, xeH, (3.2.7)
i-*oo

•ceea ce se obţine din lema 2.2.4.

Fie x e H un vector aflat în membrul al doilea al relaţiei (2); cu alte
•cuvinte, funcţia t-> t2 este integrabilă pe R în raport cu măsura scalară
$ -> (E(S) x, x}. Din egalitatea (3.2.6) deducem

AE(Ik)x = A(i - A)-1 { yi - t) dE(t)) x =

- ^ (i ~ t) dE{t) j x + i(i - A)'1 ^ (i - t) dE{t) J # =

=
- ^ (i - t)dE{t) ^x + ^ d J B ( < ) j ^ (^ tdE{t) J x.

Tom arăta apoi că şirul yk = ^ t dE(t) j x este convergent în E. într-ade

văr, dacă m > fe„ atunci

lly.
I 11
m\Ik ' I
m\I.k
prin utilizarea propoziţiei 2.2.12(3). Din integrabilitatea funcţiei t t2
rezultă atunci că

lim
Um V
n,k-+oo j
C t2d<E(t)x, xy = 0,

deci convergenţa şirului {y*]*. Rescriind observaţiile de mai sus, obser-

văm că şirul xk = MIk)x'-> x (Tc -> oo) din (3.2.7), şi că şirul yk = Axk =
= AE(Ik)x este şi el convergent. Operatorul A fiind închis, deducem că

111
x e D ( A ) şi că

Ax = lim yk = lim U d25(J) I a?,

k->oo k-*co I J /

ceea ce completează demonstraţia egalităţii (1) şi stabileşte şi relaţia (2),

încheind astfel demonstraţia teoremei.
Ca şi în cazul operatorilor continui (corolarul 2.4.5, propoziţia 2.4.7),
avem şi de astă dată o teoremă de unicitate a măsurii spectrale ataşate
unui operator autoadjunct prin teorema 3.2.6.
3.2.7. TEOEEMĂ. Fie Ae<g(H) un operator autoadjunct. Dacă
F : Bor(R) este o măsură spectrală satisfăcînd condiţiile (1) şi (2)
din teorema 3.2.6, atunci F coincide cu E.
Demonstraţie. î n baza propoziţiei 2.4.7, ne putem limita la cazul cînd
A este operator nemărginit.
Cu notaţia Im = {JeR : \t\ < m}, din (1) rezultă că oricare ar fi
x e H avem F(Im)x e D(A), deoarece

<» d <F(t) F(Im)x, F(Im).r} =

5
12
2
= | ( t * &F(t)}\X I < 0 0
| ^ i d F ( t ) ) F(Im) x
R fL
prin utilizarea propoziţiei 2.2.12(3)). Apoi, pe baza relaţiei (2),

(i - A)F(Im) x = lim F(Im)x =

lim ( J jjm(t) (i - t) dF(t) j * = ( C (i - t) dF(t) ) x.

** hn
Deoarece

W.) = (i - *) m t ) ( - t ) ' 1 dF(*)j •

rezultă
F(Im) = (i - A)F(Im) C (i - t)"1 dF(t) = (i - A) C (i - J)"1
M» /»»
de unde

(i - A)'1 F(IU) = ^ (i - t)-1 dF(t).

112
Treeînd la limită în această ultimă relaţie, deducem

Nx = (i — = - t)'1 dF(t) ^ x, xeH, (3.2.8)

R
ceea ce este posibil deoarece t -> (i — t) - 1 este o funcţie continuă şi mărgi-
nită pe R (exerciţiul 3.9.5).
Yom face acum apel la notaţia (şi discuţia) din demonstraţia propo-
ziţiei 3.2.5. Yom defini o măsură spectrală F s pe mulţimea Q = B(Roo)
prin relaţia
FN(L) = F{ 6-Hi)), L e Bor(Q), (3.2.9)
unde F este extensia trivială a lui F la Bor(Roo) [deci F({oo]) = 0 ] , ceea ce
este posibil în baza teoremei 2.2.10. Mai mult decît atît, aceeaşi teoremă
şi relaţia (3.2.8) ne spun că

a Roo R

prin urmare, F* = în virtutea propoziţiei 2.4.7. De aici obţinem

E(S) = E(S) = EAÎ-HS)) ^ W - H S ) ) = ^«"'(Î-MIS))) =

= F(S) = F(S)J

oricare ar fi S e B o r ( R ) , în care am utilizat definiţiile (3.2.4), (3.2.5),

(3.2.9) şi faptul că § şi î sînt una inversa celeilalte. Demonstraţia este
completă.
3.2.8. OBSERVAŢIE. Alegerea operatorului normal N = =
= (i — JL)"1 în propoziţia 3.2.5 este oarecum arbitrară. De fapt, putem
lua în locul lui N orice operator normal de forma Nz = (z — A)'1 (z ţ R).
Cu modificări neesenţiale, consideraţiile din proi>oziţia 3.2.5 şi teorema
3.2.6 funcţionează şi în acest caz. Teorema 3.2.7 ne arată că măsura spec-
trală astfel construită nu depinde de alegerea operatorului Ng. Ea va fi
numită măsura spectrală ataşată operatorului autoadjunct A e H).

3.3. CALCULUL FUNCŢIONAL BORELIAN NEMĂRGINIT

Continuăm discuţia din paragraful precedent . Fie lA e ^(H) un ope-

rator autoadjunct şi fie E măsura sa spectrală. Dacă / e B(R), atunci putem
defini operatorul

M)=^f(*) AE(t)e#(H).
R

113
8 — C. 788
Această relaţie defineşte chiar nn omomorfism de C*-algebre de la B(R)
în în baza teoreei 2.2.8. Se poate ridica următoarea problemă :
ce se întîmplă dacă / este o funcţie boreliană nemărginită ? î n acest para-
graf vom încerca să răspundem la această întrebare.
Fie deci / : R C o funcţie boreliană (definiţia 0.4.8), nu neapărat
mărginită. Yom asocia acestei funcţii şirul de funcţii trunchiate
dacă
f(t)=lm> ^
(O, dacă | f ( t ) | > fc, fc = 1 , 2 , 3 , . . .
Atunci fk e B(R) şi deci putem defini operatorul fk(A) e <?(H). Vom defini
operatorul f(A) (în general nemărginit) în felul următor :
D(f(A)) = [x e H s lim fk{A)x există în fl},
*-+oo

f(A)x = lim fk{A)x, x e D{f(A)). (3.3.1)

k-+ OO
î n particular, dacă /(J) = t, atunci
fc
fk(A) =[ tdW),

deci /(A) = A în virtutea teoremei 3.2.6.

3.3.1. TEOEEMĂ. Fie Ae<g(H) un operator autoadjunct, /ie E:

Bor(R) s/(H) măsura spectrală a lui A şi fie f : R C o funcţie boreliană
arbitrară. Atunci f(A) este un operator liniar, închis şi dens definit, cu urmă-
toarele proprietăţi :

(1) \\f(A)x\\* x>, x 6 D(f(A));

R

(2) D(/(A)) = i x g H s C ]/(*) d<JBCI)®, < oo l ;

R

(3) /(A)* = /(A).

Demonstraţie. Din modul în tare a fost definit (definiţia (3.3.1),
este limpede că f(A) este operator liniar. Să arătăm că/(A) este dens defi-
ait şi închis. Pentru aceasta, vom nota cu Sk mulţimea j f e R : \f(t) | ^ fc}.
Atunci, pentru un m fixat, din (3.3.1) deducem
lim fk(A)E(Sm)x =fm(A)x,
00

prin urmare, E(Sm)x e D{f(A)) şi

f(A) E(Sm)x = fm(A)x, xeH. (3.3.2)

114
Asemănător, dacă x e D v /( J.)), acelaşi argument ne arată că
E(8m)f(A)x=fm(A)x. (3.3.3)
Deoarece şirul {8m}m este crescător şi reuniunea sa este mulţimea R,
atunci E(8m)x x (m -> oo) pentru orice x e H, în baza lemei 2.2.4.
Aşadar, operatorul f(A) este dens definit.
Yom arăta acum că f(A) este un operator închis. Fie deci {#*}* <=
c D(f(A)) un şir cu proprietatea că xk x şi f(A)xk y cînd fc oo.
ITtilizînd relaţia (3.3.3), putem scrie
fm(A)x = lim fm(A)xk = lim E(Sm)f(A)xk = E(Sm)y.
k-*oo k-+oo
Aşadar,
y = lim E(SJy = lim fm(A)x,
m-+ oo m-*oo

ceea ce ne arată că x e D(f(A)) şi f(A)x = y.

Vom demonstra acum celelalte afirmaţii. Pentru afirmaţia (1) să
observăm că dacă x e JD(f(A))} atunci

\\f(A)x\\2 = l i m \\fk(A)x\\2 = limC |/(t)| 2 d(E{t) x, x> =

*-»<x> k-*oo J

în baza propoziţiei 2.2.12(3), convergenţa integralelor fiind asigurată de

teoremele 0.4.16 şi 0.4.17.
Pentru afirmaţia (2), să remarcăm că dacă xeD(f(A)), atunci x
se află în membrul al doilea al relaţiei (2) pe baza relaţiei (1) demonstrate
mai sus. Eeciproc, daca x e H se află în membrul drept al relaţiei (2)
atunci, pentru m> fc, avem
IIfm(A)x —fk(A)x\\2 = C If(t) I2 d<E(t) x,
-SWVS*
şi membrul drept tinde la zero cînd m, fc -> oo (teorema 0.4.17), deci
limita din (3.3.1) există.
î n sfîrşit, vom demonstra egalitatea (3). Din (1) rezultă că D(f(A)) =
= D(/(A)).
</(A) x,Fie
y> deci x, <J
= lim y eD('f(A)).
k(A) x, =Atunci
lim fk (A)y> = /(A)y>,

deoarece fk(A)* = fk(A), funcţiile fiind boreliene şi mărginite. Acest calcul

ne arată că f{A)* zo f(A).
Invers, fie y e D(f(A)*). Dacă xeH este arbitrar, atunci
E(Sk)f(A)* y> = <J(A)E(Sk)x, = <Jk(A) x, = fk(A)y>

115
în care am folosit relaţia (3.3.2), prin urmare
Jk(A)y = E(Sk)f(A)*y.
Trecînd la limită după Ic în această ultimă relaţie, deoarece limita din
membrul al doilea există, deducem că y eD(f(A)) şi că f{A)y = /(A)*y,
ceea ce încheie demonstraţia.
3.3.2. OBSERVAŢIE. Definiţia 3.3.1 nu depinde de şirul {Sk]k <z
c Bor(R) (definit în demonstraţia teoremei 3.3.1). Cu alte cuvinte, dacă
{S'k}k c Bor(R) este un şir crescător a cărui reuniune este egală cu mul-
ţimea R şi astfel încît fk{t) = Xc' (t)f(t) să fie funcţie boreliană mărginită
*
pentru fiecare fc, atun i
f(A) = lim/i(A)#, x e D(f(A))
(exerciţiul 3.9.6).
Vom prezenta acum cîteva consecinţe ale teoremei 3.3.1.
3.3.3. PROPOZIŢIE. Fie A un operator autoadjunct în H şi fie
f j : R-»C {j = 1,2) funcţii boreliene arbitrare. Atunci au loc relaţiile:
(1) K/i +a2/2)(^)=> *Ji(A) +oc 2 / 2 (A), a i , a 2 g C;
(2) ifJt)(A) => / i ( A ) / 2 ( A ) .
Demonstraţie. Deoarece este uşor de văzut că (<%,/,)( A) = olJ^A)
(j = 1 , 2 ) , va fi suficient să demonstrăm (1) doar în cazul cînd ax =
= a2 = 1. Fie mulţimile
Si = {te R : ]/,(*)] ^ fc} (j = 1, 2 ; fc = 1, 2, 3, . •.).
Atunci 8k = Sk n Sk este un şir crescător a cărui reuniune este R ; în
plus, toate funcţiile xs*/i> Xs*/2> Xs*(/i +/ 2 )> Xst(fJ2) sînt mărginite. î n
baza obsevaţiei 3.3.2, dacă xeD(fx(A)) n D(/ 2 (A)), atunci

= Um I( [1 lUt)
/ x w d E ( t') )I x + l i m f [ f 2 ( t ) dE(t)\x =
k-*oo \ J / k-*oo \ j
Sk St
= fx(A)x +f2(A).x.
Aşadar, x e Ddf,+f2)(A)) şi ( f x +f2)(A)x = fx(A)x + / 2 ( A ) x, adică
relaţia (1).
Fie apoi xeDif^MA)), deci xeD(f2(A)) şi f2(A)x G D(A(A)).
Avem

116
 = lim^ Mt) dE(t) J ^/2(*) dE(t) j * =

= lim lim [ ^(t) dE(t) j ( ^ f2(t) dE(t) j o; =

*ft Sm

= l i m f e i ) dE(t)J f2(A)x = fî(A)f2(A)x.

Aşadar, x e D((fJ2)(A)) şi (fJ2)(A) x = fl(A)f2(A)x, adică (2).

3.3.4. COROLAR. Fie A e H) un operator autoadjunct, fie E măsura
spectrală a lui A şi fie z e C\R. Atunci

(z — A)"1 (z - t)'1 dE(t).

Demonstraţie. Formula din enunţ este o variantă a relaţiei (3.3.2).

Yom prezentajun argument baz at pe rezultatele din acest paragraf.
Integrala din enunţ există deoarece t -» (z — t)'1 este o funcţie bore-
liană şi mărginită pe R. Să notăm cu R(z) valoarea acestei integrale.
Din propoziţia precedentă deducem că R(z)(z — A)x = x, oricare ar fi
xeD(A), şi că (z — A)R(z)y = y, oricare ar fi y eD((z — A) R(z)). Avem
însă D((z — A) R(z)) = H, deoarece

^t*ă(E(t)R(z)y,R(z)y>=^t*\z - t\~* ă(E(t)y,y> < oo

R R

pentru orice y e UT, deci R{z) y eD(A).

3.4. PRELUNGIREA OPERATORILOR SIMETRICI

Verificarea faptului că un operator nemărginit este autoadjunct

constituie adesea o operaţie dificilă. Există însă unele condiţii mai simple
care ne asigură că anumiţi operatori liniari se pot extinde pînă la opera-
tori autoadjuncţi. Găsirea unor asemenea situaţii formează obiectul aces-
tei secţiuni, precum şi al celei care urmează. Vom continua să notăm cu
H un spaţiu Hilbert fixat. Cuvîntul „extensie" nu va exclude egalitatea,
3.4.1. D E F I N I Ţ I E . Fie T:D{T)cH-+H un operator liniar,
dens definit. Vom spune că T este simetric dacă < Txy y} = Ty} pentru
toţi x,yeD{T).
Este clar că pentru orice operator simetric T avem T* T. î n
general însă T* # T, după cum rezultă din unele exemple simple (a se
vedea exerciţiul 3.9.7).

117
 3.4.2. OBSERVAŢIE. Dacă T este un operator simetric, atunci T
este preînscris deoarece T c T* şi T* este totdeauna închis (lema 3.1.2).
Din acest motiv, fără a micşora generalitatea, vom presupune de aici
înainte că un operator simetric dat este automat închis, deoarece îl putem
eventual înlocui cu închiderea sa canonică (definiţia 0.3.2), ceea ce păs-
trează proprietatea de a fi simetric.
Vom utiliza în această secţiune o anumită transformare, prin care
operatorii simetrici trec într-o clasă de operatori care pot fi manevraţi
mai uşor. Mai întîi vom defini această nouă clasă şi vom preciza cîteva
proprietăţi ale ei.

3.4.3. D E F I N I Ţ I I . Fie E± subspaţii liniare, închise în E. Un ope-

rator V e J?(E+? H_) se numeşte izometrie parţială în E (cu spaţiul ini-
ţial E+ şi cu spaţiul final E-) dacă V este o aplicaţie unitară de la
JT+ pe . Dimensiunile spaţiilor H± se numesc indicii de defect ai izome-
triei parţiale V.
Izometria parţială V poate fi privită, în particular, ca un operator
din V(H), cu D(V) = E+ şi cu R(V) = JT_.

3.4.4. LEMĂ. Izometria parţială V se extinde la un operator unitar

pe E dacă şi numai dacă indicii de defect ai lui V sînt egali.
Demonstraţie. Se ştie că două spaţii Hilbert sînt unitar echivalente
dacă şi numai dacă au aceeaşi dimensiune (exerciţiul0.6.18). Dacă dimen-
siunile spaţiilor Eţ şi fîi sint egale, atunci există o aplicaţie unitară W
a lui Ei pe H±, şi deci operatorul TJ = V ® W e ^(E) este unitar pe E.
Reciproc, dacă V admite o extensie unitară TJ e &{E), atunci TJ(H+) =
= E ± j deci E ± şi H i au aceeaşi dimensiune.

3.4.5. LEMĂ. Fie T un operator simetric. Atunci E± = 22( T ± i)

sînt subspaţii închise în E şi V = (T — i) (T + i ) - 1 este o izometrie par-
ţială a lui E cu spaţiul iniţial E+ şi cu spaţiul final E_.
Demonstraţie. Să remarcăm mai întîi că pentru orice xeD( T), folo-
sind faptul că T este simetric, putem deduce
||(T ± i)#||2 = || 2 ± i Tx> =F i (Tx, x> + M 2
=
= \\Tx\\* + M * . (3.4.1)
Relaţia (3.4.1) ne spune atît că operatorii T ± i sînt injectivi, cît şi fap-
tul că E± = M( T zt i) sînt subspaţii închise în E, în care utilizăm ipoteza
că T este un operator închis (lăsăm acest raţionament pe seama cititorului,
ca exerciţiu).
Deoarece orice y eE+ se reprezintă sub forma y = ( T + i ) # , unde
xeD(T) este unic determinat, vom putea defini Vy = (T — i)x. Tot
din (3.4.1) deducem
\\Vy\\ = ||(T — i)x | | = | K T + i ) ® | | = ||y||,
prin urmare, V este o izometrie. Dacă w e 2Z_, atunci există un vector
unic determinat v e D( T) astfel încît w = (T — i)v. Întrucît elementul
y = (T +i)t? satisface ecuaţia Vy = w, rezultă R(V) = J3_, deci V este
o aplicaţie unitară a lui E+ pe E_.

118
 3.4.6. OBSERVAŢIE. î n condiţiile lemei precedente, să remarcăm
«că un vector xeH este în B{T) dacă şi numai dacă există y e H + astfel
încît y — Vy = x. î n acest caz, Tx = i{y + Vy).
într-adevăr, dacă x eB{ T) şi notăm y0 = (T + i) x, atunci y0 e H+
.şi Vy0 = (T — i) x, ca în lema precedentă. De aici deducem că (1 — V)y0
= 2ix şi că (1 + V)y0 = 2 Tx. Vom putea deci lua y = (2i) _1 yQ.
Invers, fie xeH astfel încît x = y — Vy, unde y e H + . Atunci y =
= (T + i)x0, cu x0 e B{ T), iar Vy = (T — i)a?0. Aşadar, a? == (T + i)a?0 —
— (T -i)x0 = 2ix0eB[T).
3.4.7. LEMĂ. în condiţiile lemei precedente, operatorul T este auto-
adjunct dacă şi numai dacă H+ = H- = ii, eîect daca şi numai dacă opera-
torul V este unitar pe H.
D3monstraţie. Dacă T este autoadjunct, atunci H+ = H_ =H
{propoziţia 3.2.3) şi deci V este unitar.
Reciproc, să presupunem ca V este unitar pe H. Fie x* e B(T*), fie
y+ — T*x* şi fie xeB{T). Vom scrie x =y — Vy şi deci Tx = i(y +
+ Vy) (observaţia 3.4.6). Deoarece (Tx, x*} = <a?, y*}, putem scrie

Ky, + KVy, a**) == (y, y*) - <Fy,

Deoarece F este unitar, înlocuind (y, cu <F^, Fa?*> şi (y,y*y cu
<F#, Vy*} î n egalitatea de mai sus, obţinem

(Vy, - iVx* - ia?* - Vy* + y+y = 0.

Atunci cînd x parcurge B{ T), vectorul Vy parcurge întreg spaţiul H =

= B(T — i), deci conchidem că

—iFa?* — ia?* — Vy* + y* = 0,

relaţie care se poate scrie fie sub forma x* = (1 — V){2~\x* — i^#)),

fie sub forma y* = i(l + F)(2 -1 (^* — î n baza observaţiei 3.4.6,
putem afirma că x* eB{ T) şi că Tx* = y*. Aceasta ne arată că T* a T.
Relaţia inversă fiind trivial satisfăcută, obţinem faptul că T este auto-
adjunct.

3.4.8. D E F I N I Ţ I E . Fie T e V(H) un operator simetric. Izometria

parţială F e&(H+, £L) dată de lema 3.4.5 va fi numită transformata
Cayley a operatorului T.
3.4.9. LEMĂ. Fie U e &(H) un operator unitar astfel încît 1 —U să
fie injectiv. Exista atunci un operator autoadjunct A e a cărui transfor-
mată Cayley să fie operatorul U.
Bemonstraţie. Din faptul că 1 — 17 este injectiv, rezultă că şi 1 — U*
este injectiv. într-adevăr, dacă U*x = x, atunci UU*x = x = Ux, deci
x = 0. Avem deci 1
B(1 — TJ) = N( 1 — C*)-L = jff, în baza lemei 3.1.7,
Aşadar, (1 — U)' există şi este dens definit.

119
 Yom defini acnm operatorul A = i(l + U)(l — TJ)"1 pe D(A) =
= jR(1 — TJ). Să observăm eă A este un oerator simetric. într-adevăr,
dacă x, y eD(A), atunci x = (1 — Z7)t? şi y = (1 — Î7)w, deci A a? =
= i(l + şi = i(l + TJ)w. Avem

{Ax, yy = <i(l + J7) (1 - 0 » = <i(CT - U*)v, wy =

= < - i ( U* - 17) t>, = <(1 - U)v, i(l + U)wy = < jr, A#>,

ceea ce arată că A este operator simetric.

Să arătăm în continuare că A este operator încliis. într-adevăr, dacă
xk = (1 — U)vk eD(A) este un şir cu proprietatea că xk x şi Axk =
= i(l + U)vk -> y cînd fc -> oo, atunci şirul % = — iAa?*) converge
către v = 2_1(a? — i#), deci x = (1 — 17)® eD(A) şi A a? = i(l + U) t? =
Operatorul A fiind simetric şi închis, vom putea vorbi de transfor-
mata sa Cayley, pe care o vom nota cu W. Operatorul W este definit pe
spaţiul E(A + i). Să remarcăm însă că dacă v eH este arbitrar, atunci
x = (1 — U)v gD(A) şi Ax = i(l + U)v. Notînd y = (A + i)x, avem
y = i(i + U)V + i(l — TJ)v = 2i^ e R(A + i) şi deci Wy = (A — i)x =
= i(l + TJ)v — i(l — TJ) v = 2iUv = TJy, ceea ce arată că W = TJ.
Aşadar, transformata Oayley a lui A este chiar operatorul unitar U, ceea
ce implică faptul că A este autoadjunct, în virtutea lemei 3.4.7.
Yom sintetiza toate rezultatele obţinute în acest paragraf într-o
teoremă datorată lui J. von Neumann.
3.4.10. TEOEEMĂ. Fie Te<#(H) un operator simetrie. O condiţie
necesară şi suficientă pentru ca T să admită o extensie autoadjuncta este ca
indicii de defect ai transformatei Cayley a lui T să fie egali.
Demonstraţie. Fie V transformata Cayley a lui T. Să presupunem că
T admite o extensie autoadjunctă A. Atunci transformata Oayley TJ a lui
A este un operator unitar pe H, în baza lemei 3.4.7. Să observăm că TJ
este o extensie a lui V. într-adevăr, dacă y = (T + i)x cu xeD( T),
atunci y = (A + i)x, prin urmare TJy = (A —i)x = (T—i)x = Vx.
Din lema 3.4.4 obţinem atunci că indicii de defect ai lui V sînt egali.
Reciproc, dacă indicii de defect ai lui V sînt egali, tot din lema 3.4.4
ştim eă operatorul V se extinde la un operator unitar TJ pe H. Să observăm
că 1 — TJ este injectiv. Fie deci v eH astfel încît (1 — TJ)v = 0. Fie, de
asemenea, x e H şi y = (1 — TJ)x. Atunci

yy = — Uxy = (Uv, Uxy Uxy =

= < — (1 — TJ) v, Uxy =o.

Aşadar, vectorul v este ortogonal pe R( 1 — TJ), deci cu atît mai mult

pe 12(1 — V) = D(T) (observaţia 3.4.6). Deoarece D(T) este dens în £T,
rezultă v = 0. î n virtutea lemei 3.4.9, operatorul TJ este transformata
Oayley a unui operator autoadjunct A. Nu ne rămîne decît să probăm
că A extinde pe T. într-adevăr, dacă x e D( T), atunci x = y — Vy =

120
= (1 — U)y pentru un anume y e B(T + i). Atunci Ax =i(y + Uy) =
= ify + Vy) = Tx (observaţia 3.4.6), ceea ce încheie demonstraţia
teoremei.
34.11. 0 OR OLAR. Fie TeV(H) un operator simetric. Operatorul T
admite o extensie autoadjunctă dacă şi numai dacă subspaţiile N(T* + i)
şi -AT( T* — i) au aceeaşi dimensiune.
Demonstraţie. Ou notaţia lemei 3.4.5, avem E± i), deci
E i = R ( T ± i) L = K ( T * T i ) (lema 3.1.7). Aşadar, indicii de defect
ai lui V sînt daţi de dimensiunea spaţiilor JV( T* ± i).

3.5. OPERATORI SIMETRICI SEMIMĂRGINIŢI

î n acest paragraf continuăm studiul extinderii unor operatori. sime-

trici pînă la operatori autoadjuncţi, început în paragraful precedent.
3.5.1. DEFINIŢII. Fie T: D(T) a H H un operator liniar.
Yom spune că T este mărginit inferior (respectiv mărginit superior) de
constanta c e R dacă < T x , ^ c\\x\\2 (respectiv < T x , x> < cjMI2),
oricare ar fi x e D(T).
Vom spune că T este semimărginit dacă T este mărginit inferior sau
superior (de o anumită constantă reală).
Yom spune că T este pozitiv (respectiv negativ> dacă < Tx, x} ^ 0
(respectiv < T x , x> < 0), oricare ar fi xeD(T).
Este limpede că T este pozitiv (negativ) dacă şi numai dacă T este
mărginit inferior (superior) de constanta O e R . Invers, T este mărginit
inferior (superior) de constanta ce R dacă şi numai dacă T—c este
pozitiv (negativ).
3.5.2. LEMĂ. Fie T:D(T) c E -> H un operator semimărginit.
Atunci T este simetric.
Demonstraţie. Vom presupune mai întîi că T este pozitiv. Pe baza
relaţiei de polarizare (exerciţiul 0.6.11) vom putea scrie

< Tx,y> = 4- £ ik<,T(x + i'y), x+iky> =

4 *=0

k T
4 hZo ^ < (y y + = <Ty, = <*> Ty>>

oricare ar fi x,yeD(T), deoarece ( T(x + iky), x + iky} sînt numere

reale (de fapt, pozitive.) Aşadar, T este simetric.
Dacă T este mărginit inferior (superior) de constant a c e R , atunci
aplicăm raţionamentul precedent operatorului pozitiv T — c (respectiv
e — T). Din faptul că T — c (respectiv c — T) este simetric, deducem uşor
că însuşi T este simetric.

121
 3.5.3. OBSERVAŢIE. Orice operator semimărginit este preînchis y
deoarece este simetric (observaţia 3.4.2). Din acest motiv, fără a micşora>
generalitatea, vom presupune de aici înainte că un operator semimărginit
dat este închis, deoarece îl putem înlocui, dacă este nevoie, cu închiderea sa
canonică. Se vede uşor că această înlocuire păstrează proprietatea de seini-
mărginire şi nu modifică nici constanta din definiţia 3.5.1.
3.5.4. OBSERVAŢIE. Fie B un spaţiu prehilbertian (definiţia 0.2.5)
cu norma || • ||0. Vom nota cu c(B) familia tuturor şirurilor fundamentale
(în raport cu norma || • ||0) formate cu elemente din B şi cu c0(B) familia
şirurilor din B care converg la zero. Atunci c(B) are structură naturală de
spaţiu liniar (indusă de operaţiile obişnuite de adunare şi de înmulţire cu
scalari ale şirurilor) şi c0(B) este un subspaţiu al său. Spaţiul factor H0 =
= c(B)lc0(B) poate fi privit ca fiind completatul spaţiului B în sensul teo-
remei 0.2.14 (partea a doua). Norma pe spaţiul completat H0 este dată de
egalitatea
II l + co(B) ||0 = lim H^llo, l = [xk\>x e c(D), (3.5.1)

expresie care nu depinde de şirul particular \ ce reprezintă clasa \ + c 0 (B) r

şi care transformă pe H0 într-un spaţiu Hilbert. Produsul scalar asociat
normei (3.5.1) este de foima

+ c0(D), TQ + c0(D)>o = lim yk>0, (3.5.2)

h-+oo

unde \ = {#*}*, 7) = [yk\k sînt şiruri arbitrare din c(B). Definiţia (3.5.2)
nu depinde nici ea de şirurile particulare \ şi tj ce reprezintă clasele c, +
+ c0(D) şi, respectiv v; + %(B). Notăm cu şirul constant ...}
pentru fiecare xeB; atunci aplicaţia Ba x lx + c0 (B) e H0 este o
izometrie liniară (deci este, în particular, injectivă) iar imaginea sa este
submuţime densă în spaţiul JT0( a se vedea exerciţiul 3.9.9).
Rezultatul de extensie care urmează a fost demonstrat de către Frie-
drichs.
3.5.5. TEOREMĂ. Fie Te<#(H) un operator pozitiv. Atunci există un
operator autoadjunct şi pozitiv A e care extinde operatorul T.
Demonstraţie. Deoarece operatorul T este pozitiv, expresia

<*, y\ =<x,y> + < Tx, îf>, X, y e B{ T), (3.5.3)

defineşte un produs scalar pe spaţiul liniar D = D( T). Acest produs sca-
lar induce norma

Ml = IMI2 + <Tx, x>, xeD. (3.5.4)

Vom nota cu H0 spaţiul Hilbert obţinut prin completarea spaţiului D în

raport cu norma (3.5.4) (observaţia 3.5.4). Vom arăta că H 0 poate fi iden-
tificat cu un subspaţiu liniar al lui H. Anume, fie D 0 submulţimea acelor

122
elemente xeH cu proprietatea că există un şir în D astfel încît
xk -> x (fc -> oo) în norma lui H şi k este şi fundamental în norma (3.5.4)
Este clar că D 0 este un subspaţiu liniar al lui H ce conţine pe D. î n con-
tinuare, dacă x e D0 şi {x k ] k a D converge către x în H şi este fundamen-
tal în norma (3.5.4), vom numi şirul {#*}* şir fundamental asociat elemen-
tului x.
Definim apoi o aplicaţie L : D 0 H0 prin relaţia Lx ~ {a*!* + c0(D),
unde [xk}k este un şir fundamental asociat lui x (în care folosim notaţia
din observaţia 3.5.4).
Yom demonstra în primul rînd că aplicaţia L este corect definită. Cu
alte cuvinte, vom arăta că dacă \yk}k este un alt şir fundamental asociat
lui x, atunci \xk\k — {yk\keec(D). Vom nota vk = xk —y k . Evident,
vk 0 (fc oo) în H. î n plus,

IK» - *>n llo < II®» ~ IIo + ll^m ~ Vn Ho 0 (»», W - > OO),

deci este fundamental în norma (3.5.4). î n particular, există un

M ^ 0 astfel încît \\vk\\ 0 < M pentru toţi fc ^ 1. Fie apoi e > 0 fixat.
Vom alege un indice n(z) astfel încît \\vm — flB||0<s dacă n(z).
Pentru astfel de indici ra, n avem

K i l o = O » , %>o < I <X> Vm> ol + I < X , Vn — tfro>0 I <

*«>ol + (3.5.5)
Să remarcăm însă că
l<X, Ool = l<*«> *»> + <«., Tvmy\ ^ IKH K+ Tvm||,
prin urmare
lim| <vUJ vmy0\ = 0.
«-•oo

Intorcîndu-ne la evaluarea (3.5.5), obţinem

Mz.

Deoarece z> 0 este arbitrar, rezultă de fapt că || vn\\0 0, deci e

e c0(D), ceea ce demonstrează corectitudinea definiţiei aplicaţiei L.
Este uşor de văzut că aplicaţia L este liniară. Vom arăta că L este şi
injectivă. într-adevăr, dacă Lx = 0, atunci orice şir fundamental asociat
lui x este în c0(J9), deci limita unui asemenea şir în H trebuie să fie zero,
deci x = 0.
Aplicaţia L este surjectivă. într-adevăr, dacă £ + c0(D) este un ele-
ment arbitrar din J?0, în baza observaţiei 3.5.4 există un şir { din e(D),
es
unde ^e un şir constant de forma {x k , xkJ xk, . . . } cu xk eD pentru
orice fc, astfel încît + c0(D) -> \ + c0(B). Atunci şirul {xk}k este fun-
damental în norma (3.5.4), deci şi în norma iniţială a lui H. Dacă x este
limita şirului {xk}k în J3, este clar că x e D 0 şi că Lx — i; + c0(D).

123
 Aplicaţia L fiind bijectivă iar spaţiul H 0 fiind Hilbert, există pe D 0
o structură de spaţiu Hilbert indusă de cea din H0. Mai precis, putem defini
pe D0 produsul scalar

V\ = Ly\ = lim
k-+co
yk\, x, y e D0, (3.5.6)

unde {#*]* şi sînt şiruri fundamentale asociate elementelor x, res-

pectiv y. Fiind dat de formula (3.5.2), produsul scalar (3.5.6) nu depinde
de şirurile fundamentale asociate elementaelor x, y eJ) 0 .
Din acest moment vom începe să ne ocupăm efectiv de problema pre-
lungirii operatorului T. Operatorul T fiind simetric (lema 3.5.2), avem T <=
cz T*. Yom defini un operator A pe spaţiul liniar D(A) = D(T*) n !?<>
prin egalitatea Ax = T*x(x e D(A)). Deoarece D c I) 0 şi T* z> T, este
clar că A este o extensie a lui T. Ne propunem să arătăm că A este auto-
adjunct şi pozitiv. Yom obţine aceste proprietăţi în mai multe etape.
Arătăm, mai întîi, că operatorul A este simetric. Fie deci x, y e D( A) =
— D(T*) n D0 ŞÎ tie şiruri fundamentale asociate cu x, res-
pectiv y. Putem serie că

<a?, Ay> = <x, T*y> = Umţx» T*y> = lim<Tx„y> =

k-too k-+co

= lim lim < Txk, ym> = lim lim«.î; t , ym\ — <xk, ym}) =
k-+oo m-+ oo k~koo m-+ oo

= y\ - y> = <y»— <ih = <y, = y>,

deci A este simetric şi avem şi egalitatea

<Ax, y > = y >0 - y>, y e D(A). (3.5.7)

Vom arăta apoi că operatoru 1 + A este surjectiv. Pentru aceasta,

fie y € H arbitrar. Aplicaţia D0 y} eC este liniară şi continuă pe
D0 deoarece
I <11*11 \\y\\ <ll®l|0 llyll,
în baza teoremei de reprezentare 0.3.11, există un vector v e D0 astfel
încît < x, y} = <x, v)0 pentru toţi x e D0. Dacă însă xe D, deoarece aveam
egalităţile
?/> = <*, v>o = + < Tx, v} = <(1 + T)x, vy,
[obţinute din (3.5.6) şi (3.5.6)], rezultă « e D ( l + T*) = D(T*) şi (1 +
4- T*)v = ?/. Aşadar, t> e D(A) şi (1 + A)v == y.
Să observăm că operatorul 1 + A * este injectiv. într-adevăr, I ( ( l +
+ A)*) = B( 1 + A)-1- = H L = {0}, în virtutea surjectivităţii lui A şi
lemei 3.1.7. Avem aşadar, 1 + A cz 1 + A* (deoarece A este simetric)
unde 1 + A este surjectiv iar 1 + A* este injectiv. Dacă x e D(A*), exi-

124
stă atunci x1 G D ( J L ) astfel încît (1 + A)xx = (1 + A*)x, deci (1 + A*)
(Xj — x) = 0. De aici, x = xxe B(A), ceea ce înseamnă că şi A extinde pe
A*, adică A = A*.
î n sfîrşit, din relaţia (3.5.7) obţinem că

(Ax, x> = (x, x\ — < j?, jp> ^ 0, x e B(A);

prin urmare, A este şi pozitiv. Demonstraţia este completă.

3.5.6. COEOLAE. Fie Te<&(H) un operator mărginit inferior {supe-
rior) de constanta c e R . Există atunci un operator autoadjunct A e %>(B.) care
extinde pe Tşi care este de asemenea mărginit inferior (superior) de constanta c.
Bemonstraţie. Deoarece T este mărginit inferior (superior) de constanta
c, operatorul T — c (respectiv c — T)' este pozitiv. î n baza teoremei pre-
cedente, există un operator autoadjunct şi pozitiv Ac care extinde pe T — c
respectiv c — T). Atunci operatorul Ac + c (respectiv c — Ac) este un
(perator autoadjunct care extinde pe T şi este mărginit inferior (supe-
oior) de constanta c.

3.6. SEMIGRUPURI DE OPERATORI

Întrucît în această secţiune nu avem nevoie de structura specială a

spaţilor Hilbert, vom presupune că lucrăm într-un spaţiu Banach X.

3.6.1. DEFINIŢIE. O familie {T(s))0<s<Oo a &(X) se numeşte se-

migrup tare continuu de operatori dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
(1) T(st + *2) - T(SI)T(S2), 81382 > o ;
(2) T(0) = 1 ;
(3) aplicaţia s -> T(s)x este continuă pe intervalul [0, oo) pentru
fiecare x eX.
Proprietăţile (1) şi (2) conferă familiei jT(s)\^o calitatea de a fi semi-
grup de operatori (parametrizat pe semidreapta pozitivă). Condiţia (3) este
o proprietatea de continuitate în topologia operatorială tare (a se vedea
exerciţiul 3.9.4), ceea ce explică denumirea de semigrup tare continuu.

3.6.2. EXEMPLU. Fie B e &(X) un operator fixat. Să notăm T(s) =

=5 exp($B), unde s ^ 0. Este uşor de văzut că familia [T(s)]s>0 este un
semigrup tare continuu de operatori. De fapt, aplicaţia s -> T(s) este con-
tinuă chiar în topologia lui J?(X) (deci avem ceea ce numim un semigrup
uniform continuu de operatori).
Yom considera în cele ce urmează o funcţie subaditivă <o : [0, oo) ->
U { —oo], deci o funcţie cu proprietatea că c^(sl + s2) ^ w ^ ) +
+ <o(s2) pentru orice s2 > 0.

125
 3.6.3. LEMĂ. Fie <o : [O, oo) R U {—00} o funcţie mbaditivă. Dacă
co este mărginită superior pe fiecare interval compact din mulţimea [O, 00)
atunci
inf
0<s<oo $ s-* 00 S

Demonstraţie. Fie <o0 = inf{<0(5) : s> 0], deci <o0> — 0 0 . Yom fixa
un număr p > co0 şi vom alege s0> O astfel încît <*(s0)ls0<p. Vom repre-
zenta fiecare număr s> O sub forma s = w(s)s0 + r(s), unde n(s) > O este
întreg iar O ^r(s) <s0. Atunci

<*(*) < <*(n(ş)So) + u(r(8))_ ^ n(s)<*(s0) <»(r(s)) ^

s s s w(s)s0+r(*) s

— <»(So) . , j-
— «(K*))
S0 + r(s)ln(s)
Deoarece <0 este mărginită superior pe intervalul [0, s 0 ], din calculul de
mai sus deducem că

lim—— < <?-

t-> oo s s0

întru cît co0 < lim co(s)/s şi p><o0 este arbitrar, afirmaţia este dovedită.
S-* 00
c
3.6.4. LEMĂ. Fie un semtgrup tare continuu. Atunci
există limita
<o0 = lim *-Un||T(*)||.
$-•00

în plus, pentru fiecare număr p> <o0 există o constantă M? > 1 astfel încît
||T(*)K M^e?* (s> 0).
Demonstraţie. Voni defini funcţia <o(s) = ln||T(s)||(s ^ 0). Este uşor
de văzut că <0 este o funcţie subaditivă. Vom arăta că <0 este mărginită
superior pe fiecare interval compact din [0, 00). Fie s0 > 0 şi fie x eX. Din
definiţia 3.6.1 (3) rezultă
M x = sup HTM® || < 00.

Din principiul mărginirii uniforme (teorema 0.3.5) deducem atunci că

M = sup || T(s) || < 00,

0 <«<s 0

de unde rezultă că funcţia <0 este mărginită superior pe [0, sQ]. î n baza
lemei precedente, lim s^lnHTMH = <o0 există.
s-* oo

126
 Să fixăm un număr p > o>0. Este limpede acum că există un număr
sP > O astfel încît a>(s) < ps dacă s> *p. Atunci ||T(*)|] ^ ep* pentru
s> sp Kotînd
Mp = sup e~p*||T(s)|| ^ 1,
O<s <$p

obţinem estimarea dorită.

Există exemple de semigrupuri tare continui de operatori pentru care
avem efectiv co0 = —oo (exerciţiul 3.9.13).
3.6.5. DEFINIŢIE. Fie {T(*)\ >0 <= &(X) un semigrup tare continuu.
Pentru t > 0 să considerăm operatorul

B^X = -Z~1(T(T)X — X), XEX.

Yom defini un operator liniar B pe subspaţiul liniar

D ( B ) = {xeX : lim BTx există în X\,

T—>0

prin formula
Bx =limBTx, xeD(B).
T-0

Operatorul B astfel definitj se va numi generatorul infinitezimal al semi-

grupului {T(s)}s>0.
3.6.6. OBSERVAŢIE. înainte de a studia unele consecinţe ale defi-
niţiei 3.6.5, să remarcăm că dacă f : [a, b] -> X este o funcţie continuă
atunci are loc formula
«+T
lim —[/(«)dl = / ( « ) .
T->0 T J
a
Într-adevăr,
•+T «+T

« a

< sup \\J(t) -j(a) II

şi ultima expresie tinde la zero cînd t 0, în virtutea continuităţii func-

ţiei J.
3.6.7. LEMĂ. Cu notaţia din definiţia 3.6.5, dacă xeD(B), atunci
T(S)XGD(B) şi BT(S)x = T(S)BX, oricare ar f i S> 0.

127
 Demonstraţie. Fie s şi x ca în enunţ şi fie T > 0. Atunci

T(s) Brx = T(s) t - ^ T C t ) x - x) = t-HTCt) T{s)x - T(s)x)

= B^T(s)x,
prin urmare
limT(s) = T(s)Bx = lim BTT(S)X.
T-*0 T-+0

De aici conchidem că T(s)xeB(B) şi că BT(s)x = T(s)Bx.

3.6.8. LEMĂ. Cu notaţia din definiţia 3.6.5, subspaţiul B(B) este

dens în X iar generatorul infinitezimal B este închis.
Demonstraţie. Fie « E L , s> 0 şi T > 0. Atunci
t s s

T(u)xdu = —^ T{u + T) xdu — — ^ T(u) x du =

0 0 o

*+T $ S+T

o o $ o

Utilizînd observaţia 3.6.6, din calculul de mai sus deducem

s

lim Bx \ T(u) x du = T(s) x — T(0) x = T(*)a? —

T-0 J
0
s
1
Aşadar, s' ^ T(u)x du e B(B) şi
o
s
1
s- T(u) xdu= S^iT(s)x— x) = B,x, xeX. (3.6.1)
o

Tot din observaţia 3.6.6 deducem

s
lim «-U T(u)x du = T(0)# = a?,
s-0 J
0

de unde rezultă că D(B) este un subspaţiu dens în X.

128
 Să menţionăm şi formula

s-1 ^ T(u) Bx du = s'H T(s) x — x) = a? e (3.6.2)

o

care se obţine printr-un argument similar cu cel utilizat la demonstrarea

formulei (3.6.1), pe care-1 lăsăm ca exerciţiu.
Vom arăta că operatorul B este închis. F i e deci :x k t c D(B) un şir
cu proprietatea că xk -> x şi Bxk y cînd fc -> oo. î n basa formulei (3.6.2)
deducem atunci că
S 5
1
Bgx = lim Bsxk = lim s ' H T(u) BxK du = s" \ T(u) y du,
k~+ao J J
0 U

căci T(u) Bxk T(t% uniform pe [0, s], de unde

y = lim T(u)y du = lim Bsx,

s-*0 J ' s-* 0
0

prin urmare, x e D(B) şi Bx = y.

3.6.9. PROPOZIŢIE. Fie {T(s)] $>0 c &(X) un semigrup tare con-

tinuu, /te iî generatorul său infinitezimal, /ie

g>0 = lim s _ 1 ln||T(s)||

S-*QO

şi fie X e C ctt E e X > w0. ^Lfamct X£ <r(B, X) si

oo

(X - B)~x x = xeX.

Demonstraţie. Fie p > o>0 astfel încît ReX> p. î n virtutea lemei 3.6.4,
există J f p ^ l astfel încît ||T(*)|| ^ M ^ ( s > 0). Acest lucru implică
existenţa integralei
oo

^ e-*T(s) xdSy xe X, ReX > <o0, (3.6.3)

o

129
f — e. 7M
>care defineşte un operator mărginit. Într-adevăr, măsura dfx(s) = e ^ - ^ ă »
este mărginită pe [0, oo], deoarece
oo

I ds = C e^-**)* ds
ReX — p

î n plus, funcţia e~**T(s)x este continuă şi mărginită. Aşadar integrala

oo oo
Xs
^ e- T(s) X ds = ^ o? e<p~x>5 ds
o o

există în X şi avem estimarea

Jfp
T(s) X ds - INI,
IS^ EeX —p
ceea ce arată, în particular, că această integrală este un operator liniar şi
continuu. Să notăm cu i?(X) operatorul definit de integrala (3.6.3.) Cu BT ca
in definiţia 3.6.5, avem
oo oo

£ t 2?(X) X = — jj e"** T(s + t ) xds — — ^ e - X s T ( s ) x ds =

o o
oo oo

= Q-MS-T) T(s) xds -Je-^rw xds =

o o
OO T

— J e*"^ T(«) # ds - — J T(s) x ds

T
0
şi deci
lini BxR(X)x = JB(X) # —
T—> 0

în baza observaţiei 3.6.6. Aceasta ne arată că R(X)x e B(B) şi că

(X — B) JB(X) x = x, xeX.

Fie acum x e D ( B ) . Atunci T(s)x e B(B), oricare ar fi s > 0 şi BT(s)x=

= T(s)Bx, în conformitate cu lema 3.6.7. Utilizînd teorema 1.1.16, vom
scrie
oo oo oo
Xs
^ e~ T(s) Bx ds = ^ B(e~* T(s) x) ds = ds,
o o o

130
adică B{\)Bx = BR(k)x. Aşadar

JS(X)(X — B)x = (X - B) R(X)x = x, xeD(B\

ceea ce arată că JK(X) = (X — B)"1.

3.6.10. OBSEEYAŢTE. Fie { T(s)}s>o <= &(X) un semigrup tare con-
tinuu şi fie B generatorul său infinitezimal. Să presupunem că ||T(s)||^l
pentru orice s > 0. Atunci (X — J5)_1 e &(X) pentru orice X e C c u ReX> 0
şi ||(X — ^(ReX)"1. într-adevăr, în acest caz <o0 ^0, deci prima parte
a. afirmaţiei rezultă din propoziţia precedentă. Apoi, deoarece în demons-
traţia propoziţiei putem lua în acest caz MP = 1, integrala (3.6.3) va fi
majorată de o expresie de forma (Re X — p)_1||.r j|. Făcînd o -» 0,. obţinem
estimarea dorită.
3.6.11. LEMĂ. Fie cjSf(J) un semigrup tare continuu, fie
JS generatorul său infinitezimal, fie 8 0 > 0 şifie{Cs)o<8<s9 o familie cu
următoarele proprietăţi :
(1) C comută cu T(s) pentru orice 8 şi s;
(2) sup ||e'c* || = N(s),
0 <*<s

Ainde N(s) este o constantă ce nu depinde de 8;

(3) lim C8x = Bx, xeD(B).
8-+Q

Atunci
T(s)x = lim esC« x, x e X.
8-> 0
In plus, convergenţa este uniformă pentru s aparţinînd unui interval compact
arbitrar din [0, oo).
Demonstraţie. î n baza condiţiei (1), pentru orice număr întreg n> 1
putem scrie

T(s) - e^s = (T(s[n))n - (e{sln)Cs )n =

= (T(s[n) - e
(
*/n)Cs) T(ksln)e{i*-h-î)sln)Cs.
k=0

Fie M(s) = sup[|| T(t)\\ t^s] < o o ( a se vedea lema 3.6.4). Utili-
zînd condiţia (2) şi observaţia 3.6.10, avem estimările

|KT(S) - E ^ ) «J| ^ M(s)ms)\\(T(s[n) - Jsln)Cs)x\\ <

u i

< K(s)(n[s) ||( T(s/n) - e(s/n) c«)a;||,

131
unde K(s) = sM(s)N(s). Membrul stîng fiind independent de w, deducem
de aici
||(T(s) - e**)x\\ ^ K(s)St"1 ||(T(t) - exC*)x\\.
T->0

Dacă 2î t are semnificaţia din definiţia 3.6.5, să observăm că

t-M|(T(t) - e ^ a l l = || Brx - t"» (e*» - l)s|| <

< ||(Bt - + Mt-He* - 1) - Cs)x\\.

î n baza estimării
00
_ i) _ \\ =
T*-1CSll 00
T* -1
Cs
T —rr • < X ^ r r - imit =
2 fc! || fc!

şi deci a faptului că

lim I I t - V 0 » - 1 ) - 0,|| = 0 ,
T—O
deducem
ll( T(s) - e**)x\\ ^K(s)Wm\\(B
T—O T
- 0B)xl

Presupunind acum că xeB(B), obţinem

lim|KBT - C8)x|| - ||Bx - C8x||.

T-»0
pnn urmare
lim ||( T(s) - e**)x || = 0, (3.6.4)
5-0

în baza condiţiei (3). Evident, convergenţa este uniformă dacă s se află

într-un interval compact din [0, oo). Relaţia (3.6.4) are însă loc pentru
orice xeX, deoarece B(B) este dens în X (lema 3.6.8) şi mulţimile {|| T(s) ||}
şi \ ||e5Cs||} sînt înăgrinite cînd s variază într-un interval compact. Demons-
traţia este completă.

3.6.12. OBSERVAŢIE. Fie BuB2e <£(X) astfel încît BXB2 =B2BX.

Să definim (ca în exemplul 3.6.2) semigrupurile tare continue T}(s) = esBi
(s> 0, j = 1, 2). Este uşor de văzut că generatorul infinitezimal al semi-
grupului [ Tj(s)\s>o este chiar Bj (excerciţiul 3.9.11). Folosind ideea din
demonstraţia propoziţiei precedente (şi faptul că generatorii infinitezimali
sînt operatori continui), putem deduce existenţa unei constante K(s0) > 0

132
cu proprietatea ca

|Ke«* - e**>) x\\ < K(s0) 11(5, - B2)x||, « x e l (3.6.5)

Detaliile le lăsăm p e seama cititorului.

3.6.13. P R O P O Z I Ţ I E . Fie ţT(s)}s>o <= X) un semigrup tare con-

tinuu şi fie B generatorul său infinitezimal. Pentru fiecare xeX avem ega-
litatea
T(s)x = lim eB*x,

unde = S _1 (T(S) — 1). In plus, convergenţa este uniformă pentru s

aparţinînd unui interval compact arbitrar din [0, oo).
Demonstraţie. Vom arăta că familia { J58]0<s<i satisface condiţiile lemei
3.6.11. Condiţiile (1) şi (3) sînt evident satisfăcute. Să arătăm că şi condi-
ţia (2) este îndeplinită. Fie M = supj ||T(*)|| : 0 < 1]. Atunci, pentru
s > 0 arbitrar,

l i r w i l = | | T ( W ) T(s - W ) | | = \\TM*T(8 - M ) N *w+l

unde [>] este partea întreagă a lui s. Apoi, deoarece ||T(8)*|| =||T(k8)|| ^

| | e ^ | | = ||e"",/a em)T{S) || ^

< e-s/5 V — M»+ l

= ^ If
i U î l s ;

unde am folosit faptul că J-^Jf® -— 1) < Jf — 1 (cum rezultă uşor prin

dezvoltarea în serie a lui Jf* = e81nAf), întrucît 8 < 1. Afirmaţia se obţine
acum din lema 3.6.11.

3.6.14. LEMĂ Fie B e W(X) un operator dens definit astfel încît

(1 - i B ) ' 1 eSf(X) şi ||(1 - 8B) 1 !! <1 pentru orice 8 > 0. Fie Cs = . 8 ( 1 -
—8JB)"1. Atunci au loc relaţiile :

||e*c«|| < 1, s> 0 ; (3.6.6)

lim C*x = Bx, x G 2>(B). (3.6.7)

Demonstraţie. Să remarcăm că

C8 = JB(1 - 8B)- 1 = 8"H(1 - 8B)" 1 - 1 ) G <£{X\

133
prm urmare
f|esC*|| = iieW®)"1-^-1-1) || = e~ $/s \ \ e ^ l - 8 B ) ~ l || ^

în care am utilizat ipoteza şi faptul că ||e r || pentru orice T e &(X),

ceea ce este clar prin dezvoltare în serie.
Pentru a obţine <3.6.7), vom demonstra în prealabil că

lim(l - - j/, V e X. (3.6.8)

8-0

într-adevăr, dacă y eD(J5), atunci egalitatea evidentă

(1 - 8B)~hj - y = 8(1 - 8 B ) - 1 By

implică relaţia (3.6.8) pentru asemenea vectori, deoarece ||(1 — SB)' 1 1| ^

; relaţia (3.6.8) are loc pentru vectorii arbitrari, în baza densităţii spa-
ţiului B(B). Din egalitatea (3.6.8) obţinem

l i m C8x = lim(l - 8 B ) ' 1 Bx = Bx, x e B(B),

8-0 5-0

adică tocmai relaţia (3.6.7).

3.6.15. TEOREMĂ. Fie {T(s))s>o <= J£?(X) un semigrup tare continuu

cu proprietatea că
||T(*)|| <1, s > 0, (3.6.9)

şijie B generatorul său infinitezimal. Atunci

(1 - 8 B ^ e X i X ) şi ||(1 - 8B)' 1 !! < 1, 0. (3.6.10)

în plus, dacă C8 = B(1 — 8B)"1, pentru fiecare xeX are loc egalitatea
T(s)x = lim e** x, (3.6.11)
5-0

convergenţa fiind uniformă pentru s aparţinînd unui interval compact ar-

birtar din mulţimea [0, oo).
Reciproc, dacă Be^(X) este un operator dens definit care satisface
condiţia (3.6.10), atunci există un semigrup tare continuu [T(s)}s>o <= &(X)
cu proprietatea (3.6.9), al cărui generator infinitezimal este chiar B.
Bemonstraţie. Yom începe cu prima parte a teoremei. Din cauza con-
diţiei (3.6.9) si în virtutea observaţiei 3.6.10, obţinem faptul că ( l ~ S J 8 ) - 1 e
se{X) ş i
11(1 _ »B)-1|| = - B)-1!! < 1 , 8> 0,

134
deci că generatorul infinitezimal B are proprietatea exprimată de relaţia
(3.6.10).
Pentru a demonstra (3.6.11) va fi suficient să arătăm că familia [C8}8>0
satisface condiţiile lemei 3,6.11. Întrucît C8 == ((1 — SB)1 —1), re-
zultă că C8 comută cu T(s) [folosind de exemplu, reprezentarea integrală
a lui (1 — indusă de formula (3.6.3)], deci condiţia (1) din lema 3.6.11
este îndeplinită. Deoarece generatorul infinitezimal satisface ipotezele
lemei 3.6.14, concluzia acestei leme, mai precis relaţiile (3.6.6) şi (3.6.7),
nu înseamnă altceva decît îndeplinirea condiţiilor (2) şi (3) cerute de lema
3.6.11. Lema 3.6.11 ne asigură atunci realizarea convergenţei exprimate
prin (3.6.11). Aceasta încheie prima parte a demonstraţiei.
Ne vom ocupa acum de partea a doua a teoremei. Fie deci B e C€(X) un
operator dens definit care satisface (3.6.10). Yom defini operatorul C8 =
= B(l — 8B)~1'y sînt, din nou, îndeplinite condiţiile lemei 3.6.14, deci vom
putea folosi relaţiile (3.6.6) şi (3.6.7).
Pentru fiecare S > 0 vom defini un semigrup de operatori \ T8(s)
punînd T8(S) = esCfi. Făcînd apel la observaţia 3.6.12, vom obţine o esti-
mare de forma

||(T8(S) - Te(s))x|| ^K(t)\\(C8 - Ce)x||, 8 < I, (3.6.12)

pentru toţi £ > 0 şi x e X. [Utilizînd (3.6.6), se poate arăta că avem chiar

K(t) ^ t, dar nu vom folosi acest fapt.] Relaţia (3.6.12) iplică existenţa
limitei
T(s)x = lim T8(s) x, s > 0, xe X. (2.6.13)
8-0

într-adevăr, dacă xeD(B), existenţa acestei limite rezultă din (3.6.12) si

(3.6.7). Deoarece | | T s ( s ) | | ^ l [din (3.6.6)], existenţa limitei (3.6.11) se
obţine pentru orice vector x e X, pe baza densităţii spaţiului D(B). Mai
mult decît atît, avem T(s) e &(X) şi|| T(s)\\ pentru fiecare s> 0, în
virtutea teoremei 0.3.5 (a se vedea şi exerciţiul 3.9.4).
Yom arăta că [T(sy. s>o este un semigrup tare continuu, al cărui gene-
rator infinitezimal este B. îndeplinirea cerinţelor de a fi semigrup se obţine
tot din (3.6.13). Evident, T(0) = 1 . Apoi, dacă s19 s 2 > 0 şi x e X , avem

\\T(8X + s2)x - T(8X) T(s2)xI! < IIT(SL + s2)x - T8(st + *2) x\\ +

+ \\T8(S1)\\\\T8(S2)X~ T(S2)X||+ ||T8(8L) T(S2)X- T(8L)T(S2)xl

şi membrul, drept tinde la zero cînd 0, ceea ce asigură îndeplinirea condi-

ţiei (1) din definiţia 3.6.1. Să observăm apoi că pentru x e D(B), din (3.6.12)
obţinem că limita (3.6.13) este uniformă pentru s aflat într-un interval
compact arbitrar. Acest fapt atrage după sine continuitatea aplicaţiei
s-*T(s)x. Dacă xeX este arbitrar, în baza densităţii spaţiului B(B) în X
şi prin utilizarea estimării (3.6.6) se obţine continuitatea aplicaţiei s -> T(s)x
şi în acest caz. î n consecinţă [T(s)\s>o este un semigrup tare continuu
de operatori, cu proprietatea (3.6.9).

135
 Din egalitatea (3.6.2) rezută că

S'H T8(S)X - x) = S T 8 ( U ) C s X ĂU7 x e X , S > O. (3.6.14)

Dacă xeB{B), atunci T8(u)G8 x converge la T(u)Bx cînd uniform

în w e[0, *], prin urmare, trecînd la limită în (3.6.14), obţinem
s

s ^ i T(*)a? - .r) ^ T(tt) d«

o

ceeea ce ne conduce la egalitatea

lim 8'1( T(s) x — x) = Ba?,

în baza observaţiei 3.6.6. Aşadar dacă B este generatorul infinitezimal al

semigrupului [T(*)î«>o, avem B => JB. Reciproc, fie x e B ( B ) şi fie y =
== (1 — $B)x, pentru un S > 0 fixat. Din (3.6.10) rezultă că putem găsi
un x0 e B(B) astfel î n c î t y = ( l — 8B)x0. Prin urmare, (1 — 8B)(x —_x0) =
= 0, deci x = x0eB(B) datorită inversabilităţii operatorului 1 — &B (dată
de prima parte a demonstraţiei). Vom putea conchide că B = B, ceea ce
încheie demonstraţia teoremei.
Acest rezultat de caracterizare a generatorului infinitezimal al unui
semigrup tare continuu de operatori cu proprietatea (3.6.9) este datorat
lui Hille şi Yosida. Restricţia impusă de condiţia (3.6.9) nu este esenţială.
Pentru o versiune mai generală a acestei teoreme se poate consulta [8],
cap. VIII, §1.

3.7. SEMI GRUPURI UNITARE

î n acest paragraf ne vom plasa din nou în cadrul unui spaţiu Hilbert H.
3.7.1. DEFINIŢIE. Un semigrup tare continuu \U(s)}s>0 <= se
numeşte unitar dacă U(s) este operator unitar pentru fiecare număr s > 0.
înainte de a trece la studiul unor proprietăţi ale semigurpurilor uni-
tare, vom demonstra un rezultat de funcţii reale, necesar argumentaţiei
noastre.
3.7.2. LEMĂ. Fie jf :[0, oo) C o funcţie integrabilă în raport cu mă-
sura Lebesgue. Bacă
r

e — 1 ' / ( f ) dt = 0, n = 0,1,2, ...

atunci f{t) = 0 aproape peste tot.

136
 Demonstraţie. Yom face schimbarea de variabilă u = Atunci
t = — In u şi
oo oo

e-*7(«) dt = ^ ^flr(w) dii,

o o

unde = u"1 f( —In w)(t* # 0). Funcţia g (extinsă oricum în 0) este inte-
grabilă pe segmentul [0,1]. î n plus, din egalitatea de mai înainte se obţine

h(u)g(u)du =0 (3.7.1)
o

pentru orice polinom h (restricţionat la intervalul [0,1]). Utilizînd teorema

lui Weierstrass de aproximare a funcţiilor continue cu polinoame (teorema
0.5.9), deducem că (3.7.1) are loc pentru orice funcţie h continuă pe [0,1].
Teorema 0.4.19 ne spune atunci că măsura djji(w) = g(u)du este nulă; prin
urmare, funcţia g trebuie să fie nulă aproape peste tot. Atunci funcţia ini-
ţială jf trebuie să fie nulă aproape peste tot, ceea ce încheie demonstraţia.
Vom trece acum la studiul semigrupurilor unitare.

3.7.3. LEMĂ. Fie j U(s))s>o c &{H) un semigrup unitar şi fie B gene-

ratmui său infinitezimal. Atunci {l'(f$)s>o este un semigrup unitar al cărui
generator infinitezimal este — B.
Bemonstraţie. Vom nota, pentru simplitate, V(s) = U(s)* (s > 0).
Este limpede că V(0) = 1. Apoi, dacă sx, s2 > 0,

V(8X + s2) = U(Sl + s2)* = U(Sl)* U(s2)* = V(Sl) V(s2).

Vom verifica acum condiţia (3) din definiţia 3.6.1. Să fixăm s0 > 0. Dacă
s > Stf atunci

||V(s)x - V(s0)x\\ = || V(s0) (V(s - s0)x - x)\\ = ||(V(s - s0)ti - x\\

= 11 V(s~s0)(x - U(s - «0)*)ll = - V(s - s0)x\\

Asemănător, dacă s atunci

IIV(s)x - V(s0)x\\ = \\x - U(s0 - 8)w\\,

prin urmare, pentru s şi s0 arbitrari,

IIV(s)x - V(s0)xII = II* - U(\8 - 80\)X\\,

de unde rezultă continuitatea aplicaţiei s V(s)x în fiecare punct s0 > 0 şi

pentru fiecare vector x eH.

137
 Să remarcăm că dacă xeD{B), atunci

lim x-^Vi^x — x) = lim T^V^X — U(x)x) = — Bx.

T-»0 T—*0

Aşadar, dacă Bx este generatorul infinitezimal al semigrupului {F(s)}$>o,

atunci Bx 3 — B. Deoarece şi U(s) = F(s)*, acelaşi raţionament ne arată
c& B —Bv prin urmare Bx — —B.
Orice operator autoadjunct poate fi asociat cu un semigrup unitar,
după cum rezultă din afirmaţia care urmează.
3.7.4. LEMĂ. Fie A e H) un operator autoadjunct şi fie E măsura
sa spectrală. Atunci formula

U(s) = ^e*' dE(t), s> 0,

R

defineşte un semigrup unitar al cărui generator infinitezimal este i A .

Demonstraţie. Este limpede că 1J(81 -f- s2) = Uis^Uis*,) pentru orice
*i» «2 > 0 ŞÎ ^(0) = 1- Vom fixa apoi un s0> 0. Atunci

IIU(8)x - U(s0)x\\2 = ^ - I2 d (E(t)x,

R

îu baza proproziţiei 2.2.12. Dacă sk s0 cînd fc 00, atunci

lim | eistt __ | = Q
k-+oo

pentru fiecare te R. Funcţiile fiind continue şi mărginite, teorema 0.4.17 ne

asigură că integralele corespunzătoare tind la zero, ceea ce probează con-
tinuitatea aplicaţiei s U(s)x în s 0 . Aşadar, {U(s)}s>o este un semigrup
tare continuu. Să mai remarcăm că

U(s)* = J e - * djE(t) = U(s)'1, s>0 ;

R

prin urmare, operatorii U(s) sînt unitari.

iTie acum
Bx = t-i(U(t) - 1 ) = ^t-*(ew - 1) d E ( t )

Luînd un şir de numere pozitive t* 0 (cînd fc 00), avem

lim t
k-*oo — 1) = i* şi t ^ 1 | eÎT*' - 11 < |«|

138
pentru fiecare te R fixat. De aici rezultă că şirul {BXkx}k are limită atunci
şi numai atunci cînd x e D(iA) = D(A) şi că generatorul infinitezimal al
lui {U(s)}s>o trebuie să fie iA (a se vedea şi exerciţiul 3.9.6).
Eezultatul care urmează, datoiat lui Stone, arată că orice semigrup
unitar este de forma acelora descrise de lema precedentă.

3.7.5. TEOEEMĂ. Fie {U(s)}s>o <=- un semigrup unitar. Atunci

există o măsură spectrală E : Bor(R) sf(H) astfel încît

Demonstraţie. Fie B generatorul infinitezimalalsemigrupului [U(s)}s>o.

î n baza propoziţiei 3.6.9,
oo

(X — B)- X = ^ e- Xs U(s) X d8, xeH,

1
EeX >0, (3.7.2)
o
deoarece
6>Q = lim 1&||U($) || = 0 .
s->oo

Aplicînd propoziţia 3.6.9 şi semigrupului unitar {U(s)*}s>o (lema 3.7.3),

obţinem relaţia

(X + x = ^ U(s)* xds, a? e f l , E e X > 0 . (3.7.3)

Yom defini operatorul A = —\B. Notînd \i — — iX, deducem

(pl - = (-i)-MX - JB)-i - i(X - B)~\

prin urmare, utilizînd (3.7.2), putem serie

oo
1
(pi — A)' x = i ^ e - ^ U(s)xds, x e JST, Imţx < 0. (3.7.4)

Asemănător, dacă jx = iX, atunci (fx — A)" 1 = — i(X + jB)"1 iar din (3.7.3)
căpătăm relaţia
oo
1
([X — A)" X — — U(8)* XDSJ XEH, lm[x>0. (3.7.5)
o

139
 Vom fixa acum vectorii x,yeH precum şi un număr ţi e C cu I m ţt > 0.
Egalităţile (3.7.5) şi (3.7.4) ne permit atunci să scriem
oo
x
<(|X - A)~ x,yy = - i ^ e ^ <1700* x,yyds =

= — i^ U(s)yyăs = i^e-*»" U(8)yăsy

=<x,(ţL - A)^yyy

în care am utilizat o variantă (valabilă în spaţii Hilbert) a corolarului 1.1.7.

Acest calcul arată că

((n - A)-*)* = (Pl - A*)-* = (F - A)-1,

pe baza lemei 3.1.8. Ultima egalitate ne spune că A* = A, deci operatorul

A este autoadjunct.
Fie E măsura spectrală a operatorului A. Yom defini, ca în lema 3.7.4,
operatorii (unitari)

W(s) dE(t), 0.
R

Ne propunem să arătăm că W(s) = U(s) pentru orice 8> 0 . Fie v > 0 un

număr fixat. In virtutea teoremei lui Fubini (exerciţiul 0.6.24), avem
următoarele egalităţi:
oo oo
-vs
^e (W(s) X, ds ^ e -(v-io* d ( E ( t ) X, »> J d* =
0 OR
oo

R 0

= <(v — iA)_1 x , y y = - i<( — iv — A)"" 1 a ? , = ^e-*<?7(s)

o

în care am utilizat corolarul 3.3.4 şi (3.7.4). Putem scrie deoi că

oo

U(s)) d» = 0, v > 0 .
o

140
î n particular, notînd f(t) = e-'<(W r (t) — U{t))x,yy, putem spune că

e~ntf(t) dt = 0, n = 0, 1, 2, . . .

Lema 3.7.2 ne permite atunci să afirmăm că f(t) = 0 aproape peste tot.

Funcţia / fiind continuă, egalitatea f(t) = 0 trebuie să aibă loc pentru orice
t > 0 (ca în exerciţiul 3.9.3). De aici deducem că W(t) = U(t) pentru orice
tj ceea ce încheie demonstraţia.

3.7.6. OOEOLAE. Fie A e<&(H) un operator autoadjunct. Atunci avem

egalităţile
oo
1
([X —A)- X= i^e-itAS eisA xdsj l m j x < 0 , ([x — A)~xx
o o
Imtx > 0,
oricare ar fi xe H.
Demonstraţie. Formulele din enunţ nu sînt altceva decît relaţiile (3.7.4)
şi (3.7.5), via lema 3.7.4 (şi notaţia uzuală, introdusă la începutul para-
grafului 3.3).

3.8. COMUTAREA OPERATORILOR AUTOADJUNCŢI

Fie A si B doi operatori autoadjuncţi, nu neapărat mărginiţi, acţio-

nînd în spaţiul Hilbert H. î n acest paragraf vom încerca să răspundem
următoarei întrebări : în ce sens se poate vorbi despre comutarea opera-
torilor i şi jB!
Vom începe cu o caracterizare a comutării operatorilor normali,
în termeni de măsuri spectrale.
3.8.1. LEMĂ. Fie e &(H) operatori nvrmali şi fie Ei : Bor( E))
—> s/(H) măsurile lor spectrale ( j = 1 , 2 ) . Următoarele afirmaţii sînt echi-
valente :
(1) jVJ comută cu N2;
(S) E^S'W^S") = E^S'^E^S') pentru orice S' e B o r (G(N11 H)) si
S" GBOT(G(N21H)).
Demonstraţie. Fie extinderea trivială a măsurii Ej la Bor(C) [deci
jjj^S) = Ej(S fi a(NijH)) pentru orice SeBor(C)]. Presupunînd (2)
îndeplinită, vom avea că comută cu jE?2($") pentru orice S" e
eBor(C). Este limpede că f^Nj) comută cu f2(N2), oricare ar fi f2 G
e Be(C). Folosind densitatea spaţiului Be( C) în B(C) şi continuitatea cal-
culului funcţional cu funcţii boreliene mărginite (corolarul 2.3.7 şi pro-
poziţia 2.1.4), este uşor de văzut că/j(jV"3) comută cu f2(N2) pentru orice
f2 G B(C). î n particular, dacă f,(t) = t pentru t e a(NfJ H) şi f,(t) = o

141
dacă T$ <J(NHH)R atunci /j(-J^) — deci comută cu N2. Aşadar r
(2) = > ( 1 ) .
Să presupunem condiţia (1) îndeplinită. Deoarece N2 comută cu Nlr
atunci N 2 comută cu orice funcţie continuă de N tJ în baza teoremei 2.4.1
(a se vedea şi corolarul 2.4.3). Fie {fi-i^U^e// măsurile scalare ataşate
măsurii spectrale (observaţia 2.2.11.1°), prin urmare

</TO y> = ^ /€ 0(a(jyi, JET)),

A(NV H)

pentru fiecare pereche de vectori x, y e H. Să remarcăm însă că

(fiNJN.x, y> = { N j m x, y> = <f(^)x, Nţy},

ceea ce implică egalitatea de măsuri pi1 = ui* * , în baza teoremei

N2%» y xt No y
0.4.19. Folosind această egalitate şi fixînd o mulţime S e Bor( a H))r
putem seri®
(E^S) X2x, y> = ^ ă'A'.y = ^ Xs M.xŞy = ^ =

= (N.E^S) x, y>.

Vectorii x, y e H fiind arbitrari, deducem E1(S)N2 = N2E1(S), oricare ar

fi mulţimea S e Bor( H)).
Fixînd o mulţime S' eBor( a(JNT1, IZ")), raţionamentul se poate repeta,
înlocuind pe N2 cu E^S') si pe 3 r 1 cu J\72. Această operaţie ne conduce la
concluzia că E}(S')E2(S") = E^A^E^S'), oricare ar fi Bor( G(N2, H))Y
ceea ce încheie demonstraţia.
3.8.2. OBSERVAŢIE. Dacă A,B e S?{H) sînt operatori autoad-
juncţi şi dacă notăm cu EAJ respectiv EB măsurile lor spectrale trivial
extinse la Bor(R), putem afirma că AB = BA dacă si numai dacă
EA(S')EB(S")= EB(S")EA(S') pentru orice $"eBor(R)'. Demonstraţia
este practic aceeaşi cu a lemei 3.8.1.
3.8.3. DEFINIŢIE. Fie Q un spaţiu topologic şi fie E} : Bor(O)
->s/(H) măsuri spectrale (j = 1,2). Vom spune că EX comută cu E2 dacă
E^S') E2(S") = E2(S") Ex(8')J oricare ar fi S" e Bor(Q).
Ou această definiţie şi în baza observaţiei 3.8.2, putem afirma ca
operatorii autoadjuncţi A, B e J?(H) comută dacă şi numai dacă măsurile
lor spectrale EA' şi EB comută.
î n cazul în care cel puţin unul din operatorii A, B este nemărginit,
relaţia AB — BA trebuie definită cu anumite precauţii şi, după cum vom
vedea, nu pe această cale este recomandabil să se introducă ideea de
comutare a operatorilor A şi B. Folosind observaţia 3.8.2, este rezonabil
să atacăm problema comutării operatorilor autoadjuncţi nemărginiţi
prin utilizarea măsurilor spectrale.

142
 3.8.4. D E F I N I Ţ I E . Fie A, B e <&(H) operatori autoadjuneţi şi fie
J3Aj respectiv EB măsurile lor spectrale. Yom spune că A corrmta cu B
-dacă EA comută cu EB.
3.8.5. TEOREMĂ. Fie A, Be^(H) operatori"autoadjuneţi. Următoa-
rele afirmaţii sînt echivalente :
(1) A şi B comută;
(2) există X, {JL G C \ R astfel încît

(X - A)-H^ - B)-i = (n - B)-i (X - A)'1;

(3) eisA eitB = ei/B eis^ orimre ar / î ^gR.

Bemonstraţie. Este clar că (1) => (2) şi că (1) => (3) deoarece expresiile
care apar în (2) şi (3) sînt funcţii continue şi mărginite de operatorii A, B;
întrucît măsurile spectrale ale acestor operatori comută, şi funcţiile bore-
liene şi mărginite de aceşti operatori comută (ca în prima parte a demon-
straţiei lemei 3.8.1).
Să arătăm apoi că (2) => (1). într-adevăr, operatorii ( X — A ) - 1 şi
(pi — jB)-1 sînt normali (lema 3.2.4), deci comutarea lor atrage după sine
•comutarea măsurilor lor spectrale, în virtutea lemei 3.8.1. Deoarece măsu-
rile spectrale ale lui A şi B se deduc din măsurile spectrale ale lui (X — A)
-respectiv ({jl — B ) - 1 (observaţia 3.2.8) prin relaţii de tipul (3.2.3), (3.2.4)
şi (3.2.5), devine clar că şi măsurile spectrale ale lui A şi B comută.
î n sfîrşit, să demonstrăm că şi (3) => (2). într-adevăr, să presupunem,
pentru fixarea ideilor, că alegem punctele X, JL G C \ R CU ImX < 0 şi
Imjji < 0. Atunci
oo

(X — A)~ x = i ^ e- iXs e is4 x ds.

x

(JJL-B)-
x =

oricare ar fi x e H, în virtutea corolarului 3.7.6. Relaţia de comutare de la

<2) va fi demonstrată dacă vom arăta că
oo oo

^ e - i X s ehA | ^ eitB x ă t j As ^

oo oo
iXs
X D$ Jd t, (3.8.1)

143
ceea ce va rezulta din proprietatea de comutare presupusă şi din varianta
vectorială a teoremei lui Fubini (pentru detalii se poate consulta [8],
113.11). Să arătăm că această teoremă este aplicabilă într-adevăr, funcţia
(8jt)-+ eisAeitBx este continuă pe [0, oo) x [0, oo) deoarece, fixînd un
punct (s0J t0)j avem estimarea

\\eisA eitB x — &*A e^^lK \\eitB x — eu*B x\\ +

+ ||(eis^ — eis«A) eu*B x\\;

această estimare (împreună cu lema 3.7.4) ne dă continuitatea dorită,

întrucît
||E_IXS E_I|X/ EISA e iTB ^u ^ e(ImX)5 e ^ ^ ' l ^ l l

iar membrul drept este o funcţie scalară integrabilă, rezultă că integrala

oo oo

^ ^ e~iXs e~i|A/ eisA xitB xds dt

o o

există şi este egală cu oricare din integralele de la (3.8.1). (A se vedea şi

exerciţiul 3.9.16.)
Pentru alte alegeri ale punctelor X şi u în C \ R se procedează asemă-
nător şi se obţine aceeaşi concluzie. Raţionamentul nostru arată că de
fapt putem formula condiţia (2) înlocuind cuvîntul „există" cu expresia
„oricare ar fi", cu păstrarea echivalenţei. Demonstraţia este încheiată.
3.8.6. OBSERVAŢIE. Există un exemplu remarcabil, datorat lui
Nelson, care arată că folosirea relaţiei AB = BA în definirea comutării
operatorilor autoadjuncţi nemărginiţi este improprie. Nelson construieşte
un spaţiu Hilbert If, un subspaţiu liniar D dens în H şi operatorii liniari
A0 : D D, B0 : D -> D care sînt esenţial autoadjuncţi, adică A0 şi B0
sînt preînchişi şi închiderile lor canonice A, respectiv B sînt operatori
autoadjuncţi. î n plus, A0B0x=B0A0x, oricare ar fi x e D. Cu toate acestea,
operatorii eisA şi eitB nu comută, deci, în baza teoremei 3.8.5, măsurile
spectrale ale lui A şi B nu comută. Pentru detalii privind această construc-
ţie a lui Nelson se poate consulta [14], cap. VIII, § 5.

3.9. EXERCIŢII ŞI COMPLETĂRI

3.9.1. Fie H, K spaţii Hilbert, fie Tt: ZK TJ c: H K un operator liniar, dens definit
şi fie T2 => 2\. Arătaţi că T* ^ T*-

3.9.2. Fie H, K, L spaţii Hilbert, fie Tx : DţTJ c H — K un operator liniar, dens definit
şi fie T2e&(K,L). Atunci are loc egalitatea ( r a TJ* = T* T* [completare la lema 3.1.3(3)]^

144
 3.9.3. Fie H şi A ca tn exemplul 3.2.2. Vom începe prin a remarca faptul că două îuncţi
continue pe R, egale aproape peste tot in raport cu măsura Lebesgue, trebuie să fie egale peste
tot, deoarece mulţimile de măsură Lebesgue nulă nu pot avea puncte interioare, deci toate punc-
tele lor se pot aproxima cu şiruri de puncte din afara mulţimii. Din acest motiv, putem identifica
o clasă de funcţii egale aproape peste tot care conţine o funcţie continuă cu însăşi funcţia con-
tinuă, ceea ce vom face în continuare.
Din modul în care este definit subspaţiul D(A) rezultă că acesta conţine spaţiul funcţiilor
continue, cu suport compact în R, pe care-1 voin nota cu
1* Arătaţi că spaţiul C«(R) este dens in H = L2(H).
Indicaţie. Dacă C 0 (R) nu ar fi dens în II, cu ajutorul teoremei 0.3.11 am deduce existenţa
unui element neriul h € H astfel încît

f(t) h(t) d/ = 0, f€ C 0 (7f).

R
Fie [a, fc] un interval compact în R şi fie e > 0. Pentru orice funcţie f e C([o, b]) vom nota cu
f e funcţiaj egală cu f pe [a, b], egală cu 0 in afara lui [a — e, b + e] şi prelungită liniar în rest.
Atunci U C 0 (R); prin urmare.

h(t)h(t) d/ =- 0.
R

Prin trecere la limită după z obţinem

b

\l(t)h(t)6t = 0,/€E C([«,*]),

deci h(t) — 0 aproape peste tot în [a, &J, pe baza teoremei 0.4.19. l)e aici deducem că h(t) = 0
aproape peste tot tn R, ceea ce este absurd.
Punctul 1° ne arată că operatorul A este dens definit.
2® Fie f(t) = (1 + t*)'1!*. Arătaţi că / « H, dar că / ţ D(A) ; prin urmare, A nu este definit
peste tot în H. Găsiţi un şir {gt}t c: D(A) astfel încît Hptll < 1 pentru orice k, dar \\Agk\\ — oo
cînd A' — oo.
3® Arătaţi că A este simetric, deci dacă /KE D(A), atunci /NE D(A*) şi A*li = Ah.
4° Invers, arătaţi că, oricare ar fi /ie D(A*), avem h*= D(A) şi A*h = Ah, adică faptul că
A este autoadjunct.

3.9.4. Fie A' un spaţiu Banach şi fie {7Y}* un şir în &(X). Se spune că şirul {7Y}* este
tare convergent către operatorul Te &(X) dacă Tkx Tx(k oo) pentru fiecare i e X. Se
spune că şirul { 7*}* este slab convergent către operatorul T e St(X) dacă x*(Tt x) x*(Tx)
(k —• oo), oricare ar fi x e X şi x*<z X*. Este limpede că orice şir {7**}* cz &(X) care converge
uniform [adică în norma lui ii?(A')J către T e &(X) este tare convergent către T; dacă şirul { Tk
este tare convergent către T, atunci acesta este şi slab convergent către T.
1® Fie { Tu}k cz &(X) un şir cu proprietatea că { T*x}k este şir fundamental pentru fiecare
x e A'. Folosind teorema 0.3.5, arătaţi că există T e &(X) astfel încît {7*}* să fie tare conver-
gent către T.
2® Fie { r * } * cz &(X) un şir cu proprietatea că {x*(7*x)}* este şir fundamental pentru
fiecare x*€= X* şi xfe X. T o t l n baza teoremei 0.3.5, arătaţi că există 7\= &(X) astfel încît { T*}*
să fie slab convergent către T.
Indicaţie. Aplicaţi teorema 0.3.5 prima oară pe X* şi a doua oară pe X.
3.9.5. Fie Q un spaţiu topologic, fie H un spaţiu Hilbert şi fie E: Bor(il) s 4 ( H ) o mă-
sură spectrală. Fie, de asemenea, {ft}kcz B(Q) un şir cu proprietatea că /*(<o) /(«>») (k oo) şi
I /*(<o) | < | /(co) i (k = 1, 2, 3, . . . ) pentru fiecare coe Q, unde f este o anume funcţie din B(Q).
Arătaţi că şirul de operatori

T* = ^ /*(<»>) * = 1,2,3,...
Q

145
10 — C. 789
este tare convergent (în sensul definit in exerciţiul 3.9.4) către operatorul

/(co) dE(co).

n
Indicaţie. Folosiţi propoziţia 2.2.12(3) şi teorema 0.4.17.

3.9.6. Fie H un spaţiu Hilbert, fie A s H) un operator autoadjunct şi fie E : Bor(R)

măsura spectrală a lui A. Fie, de asemenea, / : R - + C o funcţie boreliană arbitrară şi
fie {gt}tczB(B) un şir cu proprietatea că gk(t) -/(O (k - oo)şi |<7*(0l < !/(/)| (k = 1,2, 3, . . . )
pentru fiecare / e R. Fie f(A) operatorul definit prin relaţia (3.3.1). Arătaţi că

D(f(A)) = { i e H : lim gk(A)x există in 11}

k -+00
.şi că
f(A)x == lim gk(A) x, x e D(/(A)).

Ou alte cuvinte, definiţia operatorului f(A) nu depinde de şirul de funcţii din B(R) care con-
verge punctual (şi dominat) către funcţia /.
Indicaţie. Fie x<= H pentru care şirul {gk(A)x}k este convergent în H. Atunci

^ 1/(012 d<E(/) x, x> = ^ lim| gk(t)|2 d<£(0, x7 x> <

R R

< lim V |flfjt(/)|2 d<£(/)x, x> = lim||0*(A) x!!2 < oo,

k-+oo J &-+OO
R

în baza teoremei 0.4.6; prin urmare, x e D(f(A)). Deoarece j g t f t ) — /*(0l 2 < 4 | / ( f ) l 2 [/* de-
finit în (3.3.1)], în virtutea teoremei 0.4.17 putem scrie

lim||0*(A)x - fk(A)x ||2 lim \ | 9k(t) - /*(*)l2 <!<£(/)*, x> = 0,

*-+oo k-+oo J
R

adică g^A)xf(A)x (k-> oo).

Dacă x e D(f(A)), convergenţa şirului {</jt(A)x}* ia f(A)x se obţine asemănător.

3.9.7. Fie H şi A ca în exerciţiul 3.9.3. Fie T restricţia lui A la spaţiul C 0 (R) (definit la exer-
ciţiul 3.9.3). Utilizînd faptul că A este autoadjunct, precum şi exerciţiul 3.9.1, arătaţi că T este
simetric, dar nu şi autoadjunct.

3.9.8. Fie H un spaţiu Hilbert şi fie J : H H o conjugare pe H, deci o aplicaţie cu pro-

prietăţile : J(x + y) = J(x) + J(IJ), J(OLX) = aJ(x), J(J(x)) = x şi <J(x), J(y» (y, x>,
oricare ar fi x,yeH şi a e C. Fie 7*e un operator simetric cu proprietatea că J(D(T))cz
czD(T) şi Tj(x) = J(Tx) pentru oricc x e D(T). Arătaţi că un asemenea operator simetric are
întotdeauna o extensie autoadjunctă.

Indicaţie. Arătaţi mai întîi că J(D(T*)) cD(T*) şi că T*J(x) = J(T»x) pentru orice
x^D(T*). Arătaţi apoi că J stabileşte o corespondenţă biunivocă între spaţiile N(T*-f-i)
şi N(T* — i), care păstrează dimensiunea. Afirmaţia rezultă atunci din corolarul 3.4.11.
în particular, dacă H = Lr(Cl,\L) (definit la exerciţiul 0.6.23), putem defini conjugarea
(naturală) J : H H prin relaţia (J(/)) (co) = /(co) ( e H). în .baza celor discutate, orice ope-
rator simetric Te cu proprietatea că T/=r/~[/€= D(T)] admite o extensie autoadjunctă-

146
 3.9.9. Folosim notaţia din observaţia 3.5.4 Să definim cantitatea

\\l\}0 = limi|x*|lo, l = {xk}kec(D). (3.9.1)

A-»oo

1° Arătaţi că limita (3.9.1) există şi are proprietăţile: |j£'-f £"|!o < 11^'iioH- llS"L0 Şi
Ilarii® = I a | 11^Oo pentru orice $"€= c(D) şi a e C.
Este clar insă că (3.9.1) na este o normă. Avem de fapt egalitatea
c0(D) = c(D): \\l\\0 = 0}
şi c0(JD) ^ {0}. Fie deci spaţiul factor lt0 = c(D)lc0(D) pe care considerăm aplicaţia (3.5.1).
2° Arătaţi că mărimea c0(D)f!0 nu depinde de reprezentantul £şi că ea defineşte o
normă pe H 0 .
3° Arătaţi că aplicaţia D=> x -f c0(H) este o izometrie liniară, deci este, in particular,
injectivă. Acest fapt ne permite să regăsim pe JD, printr-o identiiicare, ca subspaţiu liniar al
lui i f 0 .
4° Arătaţi că subspaţii.l D (identificat cu subspaţiul ţ c0(D) : x e D}) este dens in H0,
5° Folosind punctul precedent, arătaţi că spaţiul H 0 este complet.
6° Utilizînd faptul că D este prchilbertian, precum şi teorema 0.2.15, arătaţi eă H0
este spaţiu Hilbert, cu produsul scalar dat de (3.5.2).

3.9.10. Fie {a*} w > 1 un şir de numere reale cu proprietatea că a M 4m<a* a » pentru orice
Întregi n, m ^ 1.
a» a«
1° Arătaţi că lim — = inf — •
n-+ oo n »>1 n
Indicaţie. Se utilizează ideca din demonstraţia lemei 3.6.3.
2° Fie B o algebră Banach cu unitate şi fie B. Utilizînd punctul precedent, arătaţi că
{lift* II1'*}» este un şir numeric convergent (a se vedea şi exerciţiul 1.7.23).

3.9.11. Să se calculeze generatorul infinitezimal al semigrupului {e*Bj$>e, unde B*=S£(X)

(exemplul 3.6.2).
Indicaţie. Utilizînd estimarea

\]x~\e x B - 1) - < T- 1 (c t ! | B ' , ! - 1) - 11*11, -T > 0

(a se vedea demonstraţia lemei 3.6.11), se obţine faptul că generatorul infinitezimal al semi-

grupului este chiar B.

3.9.12. Fie A' un spaţiu Banach şi fie T e lf(-Y). Vom defini numerele

v + (T) = Hm s ^lnjle^il), v"(T) = lim s" J (ln\z s T \\).

S-»+00 S-+—OO

Arătaţi că v ± ( T ) sint limite obişnuite şi că

v+( T) = sup{ Re r : : e <y( T, A')}, v~ ( T) = inf{Re : : : g a( T, X)}.

Indicaţie. Faptul că sup {Re z : zte a(T, A ) } < v + ( T ) se obţine din propoziţia 3.6.9. Dacă
inegalitatea ar fi strictă, am putea alege un pătrat A cu frontiera T. care conţine pe a(T, X) în
interior şi lasă punctul v+(7") de pe axa reală in afară. Atunci, din formula integrală

c8T = -i- ^ esz(z - T ) 1

dz
T
se deduce o estimare de forma [|e* |[ < Ce*P , unde C^O şi p < v + ( T ) nu depind de s. Este însă
T

uşor de văzut că această estimare contrazice definiţia numărului v + (T).

Toate proprietăţile privitoare la numărul v~( T) se obţin din egalitatea v~( T) = v+(— T).

147
 3.9.13. Fie spaţiul Banach X = { f e C([0, 1]) : f(l) = 0}, cu topologia indusă de C([0,
1]). Vom presupune că fiecare funcţie / din X este definită pe toată semiaxa [0, oo), punind
f(t) = 0 pentru t^ 1. Vom putea deci considera operatorii
(T(s)f)(t)=f(t+ s), s>L,t > 0.
1° Arătaţi că familia {T(s))s>o este un semigrup tare continuu de operatori pe X.
Indicaţie. Folosind faptul că o funcţie continuă pe un interval compact este uniform con-
tinuă ([12], 13.5).
2° Arătaţi că <o0 = — oo (o>0 definit în propoziţia 3.6.9).
:3° Calculaţi generatorul infinitezimal B al semigrupului {T(s)}s>0 şi arătaţi că aoo(B, X)=
= {oo}.
Indicaţie. Se va arăta că D(B) = {/*= X : / ' e A'} (unde /' este derivata funcţiei /) si că Bţ =
= r-
3.9.14. Fie X spaţiul Banach al funcţiilor scalare, definite în intervalul [0, oo), pe care
sînt presupuse a fi mărginite şi uniform continue, cu norma dată de supremum. Fie operatorii
(T(s)fX0= f(t+ s), 0.
1° Arătaţi că {T(s)}$>o este un semigrup tare continuu de operatori pe X şi calculaţi
generatorul său infinitezimal.
2° Arătaţi că are loc formula
k
oo i / s \
f(i + *) = lim £ — — (A<*> /)(0, (3.9.2)
T - O , £ 0 k\ \ T )
unde
«> / k \
(A<*> tx0 = «r<T) - 1)* /)<!) = £ (-1)*-* /(/ + mz)
m=0 \m )
este eeea ce numim diferenţa de ordin k a funcţiei / ; în plus, suma (3.9.2) converge uniform în
raport cu / e [0, oo) şi cu s aflat într-un interval compact arbitrar.
Indicaţie. Se explicitează afirmaţia propoziţiei 3.6.13.
3.9.15. Folosind exerciţiul precedent, arătaţi că oricc funcţic / e C([0, l])estc limită uni-
formă pe [0, 1] de restricţii de polinoame (teorema clasică de aproximare a funcţiilor continue
cu polinoame, datorată lui Weierstrass).
Indicaţie. Fie /4E= C([0, 1]) pe care o prelungim pe [0, oo) punind f(t) = f ( l ) dacă t > 1.
în acest mod obţinem / e X, unde A' a fost definit în exerciţiul anterior.
Fie E> 0 şi fie T suficient de mic astfel încît

pentru orice
f(s + 0 -
- i
X
m
TT I — I n (0 — >
2

[0, oo) şi s e [0,1], pe baza formulei (3.9.2). Punînd t = 0 şi înlocuind seria din
(3.9.3)

(3.9.3) cu o sumă parţială astfel încît restul să fie majorat de e /2, obţinem un polinom p&(s) cu
proprietatea că | f(s) — p«(s) | < £ pentru orice s e [0,1].
3.9/16. Arătaţi că în demonstraţia teoremei 3.8.5 se poate utiliza următoarea variantă a
teoremei lui Fubini:
Fie Qj spaţii topologice compacte, fie fi^e M(Clj) ( j = l , 2) şi fie X un spaţiu Banach-
Pentru orice F e Q Q j x £î2> x ) a r e l o c egalitatea

^ co2) d^, X ^ ( c ^ , <o2) =

QiXQj

=
\ (S f(o>i
' ^ )(o>i)=\ (\ f(<oi> dfAi
^) dM,2(< 2)
° -

Q2 A2 OL

(Această afirmaţie se obţine din exerciţiul 0.6.24, via observaţia 1.1.8.2°.)

148
 Indicaţie. Se ia spaţiul compact CI = = Q a = [0, oo] (privit ca Închidere a lui JO, oo)
fu Coo). Cu notaţia Qin demonstraţia teoremei 3.8.5, vom fixa numerele reale a şi ^ astfel incit
lm X < a < 0 şi Im (x<J3<0. Atunci funcţia

(, s , /,)v e as + 3t e eJtB x_
(ImX
este în C(Q x H), iar măsurile e " a ) s ds şi e
(ImţA
~ 0 ) ' dt sînt mărginite pe Q.

3.9.17. F i e / / un spaţiu Hilbert şi fie AT = (A\, . . . , A7m) o familie finită de operatori

normali care comută doi cîte doi. Fie, de asemenea, B& şi a ^ ca în exerciţiul 2.6.8.
1° Considerăm un polinom P în variabilele zlf ..., zm şi fie P ( N ) = P(Nlt ..ATm).
Demonstraţi egalitatea
g(P(K), II) = P(<jAr).
Indicaţie. Egalitatea < j P ( G # ) se obţine din propoziţia 0.5.6 şi definiţia mul-
ţimii crjv. Se demonstrează apoi că <jfijsr(P(A'))= <j(P(AT), / / ) , utilizîndu-se tehnica din lema 2.3.3.
Anume, incluziunea <j(P(AT), II)cz GBn(P(X)) fiind clară, ne ocupăm doar de incluziunea
inversă. Considerăm izomorfismul de C*-algebre O : C(a#) B # dat de exerciţiul 2.6.8. Să
presupunem că
H) # 0

şi să alegem o funcţie nenulă f e C(<JA') as'fel încît

supp / n P 1 (<j(P(Ar), H)) = 0 .
Definim apoi funcţia /«(z) = (w — P(z))~ 1 /(z) pentru z e unde w ţ P(supp /), extinsă cu
zero în afara mulţimii supp. f. Atunci
uţP(supp /),
j'W = ;
1 1
P(AT)) O(0, wţo(P(N), H)y
•este o funcţie corect definită, analitică in tot planul complex şi nulă la infinit. Aşadar, $ ( / ) = 0 ,
<ieci / = 0, ceea ce este absurd.
2° Fie vj : C m — C proiecţia pe coordonata de pe poziţia j, deci v/(z) = zj, unde z =
= (Zi , . . . Zm). Atunci are loc egalitatea v j ( < = a(Nj, H)(j = 1, ..., m).
3° Fie £ : Bor(a^) «sf(//) măsura spectrală ataşată familiei N (exerciţiul 2.6.8) şi fie
E,(S) = £ ( v - i ( S ) ) , S e Bor(a(AT,, H)).
Atunci Ej este măsura spectrală ataşată operatorului N j ( j = 1, ..., m).
Indicaţie. în baza teoremei 2.2.10, Isj este măsură spectrală şi are loc egalitate?

J zjdEi(z))=^z,6E(z)= Njt
o(Nf,H) oN
prin urmare Ej este măsura spectrală a operatorului normal Nj.
3.9.18. Fie H un spaţiu Hilbert şi fie (Al9 . . A m ) c: V(H) o familie finită de operatori
autoadjuncţi, care comută doi? cîte doi (în sensul definiţiei 3,8.4). Utilizînd exerciţiul precedent,
arătaţi că există o măsură spectrală E : Bor(R m ) s4(H) astfel încît

Ajx = lim \ t) dE(t)x, xe D(Af),

lWK*
unde

D(A5)= |X<E H: ^ «5D<£(0X, x > < o o | (j= 1, . . . , / N ) .

m
R
Aici t = (tlf ...,tm) este variabila spaţiului R m şi ||/||2 = tj -f ... -f i2m.

149
 Indicaţie. Fie Nj — (i — Ai) - 1 (j = 1, . . . ,m). în baza lemei 3.8.1, sistemul N (=Nlf ...
• • •» Nm) este o familie de operatori normali care comută doi cîte doi. Fie E& : Bor( G (H)
măsura spectrală ataşată familiei N prin exerciţiul 2.6.8. Vom defini o aplicaţie t : GN
—»• C» (unde C™ — Coo x . . . X Coo de m ori) in modul următor : dacă w = (wl9 . .., wm) €<7jv
atunci t(W) = z = (rx, ..., zm), unde Zj = i — WŢ1 dacă Wj # 0 şi Zj=cc dacă Wj = 0.,
Să remarcăm că de fapt T(ay ) c R J (R™ este închiderea lui R w în C^). Acest lucru
rezultă din formula
G(NJ, H) = {(i - TI)'1 : U e G^AJ, H)}
(teorema 1.6.11) şi din faptul că dacă w = (wly . . . , wm)e GN, atunci ws <z=a(Nj, H) (punctul
2° din exerciţiul precedent). Vom defini măsura spectrală.

h(S) = S e Bor(R*).

Dacă voin arăta că E(Rm) = 1, atunci restricţia E = E J Bor(R w ) va fi tot o măsură spectrală.
Să dovedim deci că E(Rm) = 1. într-adevăr,

R<£\RW = ({oo} x RS"1) U ... U (OST1 x {oo}),

£(({<x>} X R S " 1 ) U . . . U ( R S _ 1 x {oo})) - 0.
De fapt avem mai mult, anume

£({oo} X R S " 1 ) = . . . = ^(RS)" 1 x { o o » = 0.

Să obţinem, de pildă, egalitatea cu zero la primul caz. Din definiţia lui E rezultă £({oo}x
X « S T 1 ) = E y i L J , unde
l
J — {(°> ••• > w*n) ^ aji).
Pe de altă parte, dacă Ej este măsura spectrală a operatorului din punctul 3° al exerci-
ţiului precedent rezultă /:,({()}). în sfîrşit, să remarcăm că Ey([0}) = 0, fapt stabilit
în demonstraţia propoziţiei 3.2.5. Aşadar, E este o măsură spectrală. Din acest moment de-
monstraţia afirmaţiilor decurge la fel cu demonstraţia teoremei 3.2.6 (cu modificări minore),
ţinîndu-se seama de faptul că

Nj= ^ zjdEx(z)= ^ ( i - t^dEO),

R*
în baza teoremei 2.2.10.
 4. CLASE SPECIALE DE OPERATORI LINIARI

î n acest capitol ne propunem să studiem cîteva clase particulare

importante de operatori liniari, între care menţionăm clasa operatorilor
compacţi şi pe cea a operatorilor Fredholm.

4.1. OPERATORI COMPACŢI

Fie X şi Y spaţii Banach, cu normele || • || x , respectiv || • || r .

4.1.1. DEFINIŢIE. Un operator liniar T : X Y se numeşte
compact dacă pentru orice submulţime mărginită M <=. X imaginea ei
T(M) cz Y este relativ compactă.
4.1.2. EXEMPLE. 1° Fie q^, . . < p w un număr finit de elemente ale
spaţiului X* şi fie yî9 . . . , ym vectori din Y. Vom defini operatorul liniar

T.x = £ 9k(x)ykJ xeX. (4.1.1)

A= 1

Deoarece imaginea lui T este conţinută într-un subspaţiu liniar al lui Y

avînd dimensiunea finită (anume subspaţiul liniar generat în Y <Ja către
vectorii y19 . . . , ym), iar imaginea oricărei mulţimi mărginite prin T ramîne
mulţime mărginită (deoarece <p17 . . q > m sînt continue), deci relativ com
pactă în virtutea unei proprietăţi binecunoscute a spaţiilor de dimensiune
finită (a se vedea, de exemplu [4], cap. III, teorema 6.29), rezultă că T
este operator compact.
Operatorii de forma (4.1.1) se numesc operatori de rang finit.
î n particular, operatorul T = 0 : X Y este compact.
2° Operatorul 1 : X X nu este compact, în general. Acest operator
este compact dacă şi numai dacă spaţiul X are dimensiunea finită (afir-
maţia se poate obţine tot din rezultatul din [4] citat mai sus; a se vedea
şi exerciţiul 4.6.2).
4.1.3. LEMĂ. Fie T : X -+Y un operator liniar. TJr mătoareie afif-
maţii sînt echivalente :
(1) T este operator compact;
(2) pentru orice mulţime mărginim M c i , mulţimea T(M) este total
mărginită;

151
 (3) pentru orice şir mărginit {xk}k cz X, din şirul {Txk}k cz Y se
poate extrage un subşir convergent;
(4) dam B = {x e X : || x\\x ^ 1} atunci T(B) este mulţime relativ
compactă.
Demonstraţie. Echivalenţa proprietăţilor (1), (2) şi (3) se obţine
uşor din teorema 0.1.14. Este limpede apoi că (1) => (4). Reciproc, dacă T
are proprietatea (4) şi dacă M czX este o submulţime mărginită, atunci
există un număr r > 0 astfel încît M cz rB = \rx : x e B}. Prin urmare,
T(M) cz T(rB) = rT(B) şi ultima mulţime este relativ compactă în baza
ipotezei (şi a continuităţii operaţiei de înmulţire cu scalari).

4.1.4. OBSERVAŢIE. Dacă T : X Y este un operator compact,

atunci T e<£?(X, Y). într-adevăr,
sup{||T^|| y : xeX, \\x\\z ^ 1} < oo,

ceea ce rezultă din mărginirea mulţimii (relativ compacte) T(B), unde

B este ca în lema precedentă. Yom face notaţia
JT(X, Y) = {T : X Y : T compact} (4.1.2)

î n baza observaţiei 4.1.4 avem j f ( X , Y) cz Y).

Fie Z un alt spaţiu Banach. Dacă SF cz JSffX, Y) şi / c &(Y, Z)y
atunci F • Sf va desemna mulţimea { T S e j£?(X, Z) : S e TefJ.

4.1.5. PROPOZIŢIE. Mulţimea J f ( X , Y) este un subspaţiu liniar

şi închis în &(Xj Y). în plus, avem incluziunile :
J&f( Y, Z) • J f (X, Y) cz j f ( X , Z ) , J f (X, Y) • if(Z, X) c JT (Z, Y). (4.1.3)

Demonstraţie. Fie T 2 e ^ ( X , Y) şi fie mulţimea mărginită M cz X.

Atunci

( T t + T 2 )(J»f) c= z y j f ) + T a ( J f ) .

Adunarea fiind operaţie continuă în Y, membrul al doilea al acestei relaţii

este o submulţime compactă, deci şi primul membru trebuie să fie submul-
ţime compactă. Deoarece stabilitatea clasei j f ( X , Y) la înmulţirea cu sca-
lari este evidentă, j f ( X , Y) este subspaţiu liniar.
Să arătăm că familia j f ( X , Y) este subspaţiu închis al lui J£?(X, Y).
Fie deci {Tk}k cz j f ( X , Y) un şir care converge uniform către operatorul
TgjS?(X, Y) şi fie Jf cz X o parte mărginită. Fie, de asemenea, e>0
şi a = sup {\\x\\x : x e M). Yom fixa un număr natural fc astfel încît
lî Tk — T|| < e(l + 2 a ) 1 . Deoarece Tk(M) este total mărginită (lema,
4.1.3), există o familie finită {xly ..., xm} cz M cu proprietatea că

sup inf \\Tkx — TKXJ\\Y < e(l + 2a)" 1 .

x£M l<j<m

152
Fie y = Tx un element arbitrar din T(M) şi fie un indice j astfel încît
II Tkx — Tkx} \\y < e(l + 2 a ) " 1 . Atunci
|| Tx - Tx,\\r < II T - Tk\\ || a?|br + II Tkx - Tkx}lY +
+|| T - Tk || || x} \\x < ea(l + 2a)"1 + e(l + 2a)"1 + e«(l + 2a)"1 = s.

Aşadar, mulţimea T(M) este total mărginită, ceea ce asigură compaci-

tatea operatorului T, în baza lemei 4.1.3.
Yom demonstra acum relaţiile (4.1.3). Fie T e / ( I , Y) şi 8 e&{Y,Z).
Dacă M a X este o parte mărginită, atunci (ST) (M) ci S( T(M)), ceea
ce arată că mulţimea (ST)(M) este relativ compactă. Analog, dacă
TeJT(X, I"), V e&(Z,X) iar L c Z este mărginită, atunci V(L) este
mărginită, deci (TV)(L) = T(V(L)) este relativ compactă. Demonstraţia
este completă.
4.1.6. COROLAR. Familia JT(X) = j f ( X , X) este ideal bilateral
închis în &(X).
Demonstraţie. Faptul că familia J f ( X ) este ideal bilateral în
rezultă ca un caz particular al relaţiilor (4.1.3).
Rezultatul ere urmează este datorat lui Schauder.
4.1.7. PROPOZIŢIE. Dacă TejT(X,Y), atunci T* e Jf(Y*, X*).
Demonstraţie. Yom utiliza criteriul de compacitate Arzela-Ascoli
([8], cap. IY, § 6 ; a se vedea şi exerciţiul 4.6.5).
Fie M c= T* o parte mărginită şi fie B cz X ca în lema 4.1.3(4).
Considerăm spaţiul metric compact £2 = T ( J B ) , pe care vom defini func-
ţiile
f*(y) = ?(SF), y e M , y EQ.

Este clar că e C(f2) pentru orice 9 e M. Avem apoi

sup ||/ || = sup sup | 9(y) | < 0 0 ,
qpeAf q>€M y e n

deoarece ambele mulţimi M şi Q sînt mărginite. î n sfîrşit, deoarece

s u
\ Î M - f M I = I - ya) I < P II ? IIII Vi - II»
qpGM
obţinem faptul că familia { f 9 \ e M este şi egal continuă. î n baza amintitu-
lui criteriu Arzela-Ascoli, rezultă că familia este relativ compactă
în C(Q).
Vom putea arăta acum că mulţimea T*(M) este relativ compactă.
Ya fi suficient să arătăm că pentru orice şir {YK}K c= Jf, din şirul {T*Q>K)K
se poate extrage un subşir convergent. î n baza primei părţi a demonstraţiei,
înlocuind la nevoie şirul iniţial cu un subşir al său, putem presupune că
şirul {fvk}k este convergent. Atunci
i] - T*<pJ| = sup| (T*9K - T*Vm)X\ =

= sup< 1IU (Tx) -UJTx) | < \\Uk - U J ,

i|*!lx

ceea ce arată convergenţa şirului {T*^}*.

153
 4.1.8. GOEOLAE. Dacă X = Y = H, unde H este un spaţiu
Hilbertj atunci spaţiul operatorilor compacţi Jf(H) este invariant la invo-
luţia din <?(H).

4.2. SPECTRUL OPERATORILOR COMPACŢI

Fie X un spaţiu Banach cu norma ||-||. Vom nota, ca în corolarul
4.1.6, cu j f ( X ) familia operatorilor compacţi din £?{X).
4.1.2. LEMĂ. Fie TeX(X) şi fie X e C \ { 0 ] . Dacă X - T este injec-
tiv, atunci spaţiul i?(X — T) este închis în X.
Demonstraţie. Fie yl. = (X — T)xk un şir convergent din J?(X — T)
către un anume vector y e X. Există atunci două posibilităţi.
1) Şirul {xk}k are un subşir mărginit. Atunci { T x k ) k poate fi presupus
convergent (înlocuindu-1 eventual cu un subşir al său). î n acest caz, şirul
xk = X-I(yJt -f Txk) este covergent către un vector x e X, prin urmare
y = ( X - T)xeRCk - T)
2) Şirul nu conţine nici un subşir mărginit. Atunci cx>
(fc oo). Fie t?* = || xk II"1 xk. Avem || || = 1 şi (X - T)vk = yk\ || 0
(fc oo). înlocuind la nevoie şirul } Tvk}k printr-un subşir al său, putem
presupune că {Tvk}k este convergent. Prin urmare, şirul vk = X_1(y*/ \\xk || +
-f Tvk) este convergent către un vector veX. Eezultă că \\v\\ = 1 şi că
(X—T)v = 0 , ceea ce contrazice injectivitatea operatorului X — T. Aşadar,
muriai prima posibilitate se poate îndeplini, ceea ce implică faptul că
i£(X — T) este închis.
4.2.2. DEFINIŢII. Fie Te<#(X). Un număr XeC se numeşte valoare
proprie a operatorului T dacă există un vector x e D( T), x # 0, astfel
încît Tx = X#. Elementul 0) se numeşte atunci vector propriu al
operatorului T, corespunzînd valorii proprii X.
Evident, valoarea proprie X este în <J( T, X).
4.2.3. OOEOLAE. Fie T e j f ( X ) şi fie Xe X), X * 0. Atunci
X este valoare proprie sau pentru T sau pentru T*.
Demonstraţie. Dacă X nu este valoare proprie pentru T, atunci opera-
torul X — T este injectiv, deci spaţiul 2?(X — T) este închis, în baza lemei
4.2.1. Dacă am avea egalitatea JR(X — T) = X, atunci X — T ar fi inver-
sabil, ceea ce contrazice apartenenţa punctului X la spectru. Avem aşadar
J2(X — T) # X. î n baza teoremei 0.3.8 fa se vedea şi observaţia 0.3.9),
există un element x* e X*, x* # o, astfel încît x* ]i?(X — T) — 0. Atunci

((X - T*)x*)(x) = #*((X - T)x) = 0 , xeX,

deci este vector propriu al operatorului T* iar X este valoare proprie.

4.2.4. OBSEEYAŢIE. Dacă X = H, unde H este un spaţiu Hilbert,
corolarul 4.2.3 se enunţă astfel. Fie T e J T ( H ) şi fie Xe H), X * 0.

154
Atunci sau X este valoare proprie pentru T sau \ este valoare proprie
pentru T*. Demonstraţia este practic aceeaşi cu demonstraţia corolarului
4.2.3 şi o lăsăm pe seama cititorului.
Fie Y un subspaţiu liniar şi închis al spaţiului Banach X. î n cele ce
urmează vom utiliza următoarea notaţie :
d{x, Y) = inf \\x —y ||, xeX. (4.2.1)
yey
Numărul (4.2.1) reprezintă de fapt norma clasei x + Y în spaţiul factor
X/T (a se vedea exerciţiul 4.6.6).
Rezultatul care urmează este cunscut sub numele de lema lui Riesz
(a se vedea şi exerciţiul 4.6.2).
4.2.5. LEMĂ. Fie Y un subspaţiu liniar şi închis al lui X, Y ^ X.
Pentru orice e > 0 există atunci un vector x e X astfel încît ||.r|| — 1 şi
d(x, Y) ^ 1 — r.
Demonstraţie. Fie x0 $ Y. Deoarece Y este închis, trebuie să avem
d= d(x0, Y ) > 0. Vom alege apoi un vector y0 e Y astfel încît \\x0 — y0\\
d(l— e)"1 (putem, desigurj presupune că e < 1 deoarece pentru
e ^ 1 lema este trivială). Fie xx = x0 — y0. Avem || a^H ^ d(l — s) - 1 şi
d(XlJ Y) = inf - y || = inf ||a0 - y || = d > (1 - e) ||^||.
y£Y yeY

Deoarece funcţia (4.2.1) este omogenă pentru scalarii pozitivi, vom putea
lua x = X}/11^! ||.
4.2.6. LEMĂ. .Fie T e J f ( X ) şi {X*1* un şir de miori proprii distincte
ale lui T. Atunci X* 0 (fc -> cx>).
Demonstraţie. Presupunînd că şirul [ X t ] t n u tinde către zero, deducem
existenţa unui număr e n > 0 astfel încît, înlocuind eventual şirul {Xj*
printr-un subşir al său, să avem \ \ k ] ^ e0 oricare ar fi fc. Fie xk un yector
propriu corespunzînd valorii proprii pentru fiecare Ic. Vom nota cu
Xk spaţiul liniar generat de familia de vectori [x M . . . , xk}. Deoarece dimen-
siunea algebrică a lui Xk este finită, spaţiul Xk este închis în X (exerci-
ţiul 4.6.1). Evident, Xk c= Xk+Î. Vom arăta însă că Xk Xk+1. Vom obţine
această afirmaţie dovedind prin recurenţă că vectorii xly x2, - - ., xk sînt
liniar independenţi. Să presupunem că am arătat liniar independenţa
vectorilor ii/jj . . . , xk__x şi sa admitem că am avea xk = x1xl + ...
... + Atunci
0 = (X* — T)xk = a x (X f c - Xj)^ + . . . + — X*^) xk_^

Deoarece X* — ^ 0 pentru 1 < j < fc — 1, deducem că a,- = 0 pentru

orice j, adică xk = 0, ceea ce nu se poate. Aşadar, sistemul de vectori
xly .. ., xk este liniar independent.
î n baza celor de mai înainte şi a lemei 4.2.5, pentru fiecare fc ^ 2
există un vector yk e Xk astfel încît \\yk || = 1 şi d{yk, X ^ 1/2. Deoarece
V* = + • •• + avem
(X* - T)yk = Xjt - Xt) xx + .. . -

155
Aşadar, dacă m!> fc,
nzxTym - -kî'TytW = \\ym - {ym - X " 1 ! ^ + KîTyk) || > 1/2,

deoarece ym-'K^1Tym-\-'KklTykeXm_1. Aceasta ne arată că şirul

{IXXjrty*)}* nu conţine nici un subşir convergent, cu toate că şirul j X*1?/*}*
este mărginit. Contradicţia obţinută ne arată că şirul {X*'* trebuie să
conveargă către zero, ceea ce încheie demonstraţia.

4.2.7. LEMĂ. Fie T e Jt(X) şi fie X e a( T, X), X # 0. Atunci X este

un punct izolat în mulţimea cr( T, X).
Demonstraţie. Dacă punctul X nu ar fi izolat în T, X), atunci ar
exista un şir {X*}* <= cr( T, X) astfel încît X* ^ \ m pentru fc # m şi Xfc X
cînd fc oo. Există două posibilităţi.
1) Şirul {X*;* are printre termenii săi o infinitate de valori proprii
ale lui T. î n acest caz, în baza lemei 4.2.6, un subşir al şirului precedent
trebuie să conveargă către zero, deci X = 0, ceea ce nu se poate.
2) Şirul {Xjtjjt nu conţine o infinitate de valori proprii ale lui T. î n
acest caz, în virtutea corolarului 4.2.3, şirul {Xj* include o infinitate de
valori proprii ale operatorului T*, care este şi el compact (propoziţia 4.1.7).
Aplicînd raţionamentul de la primul punct operatorului T*, ajungem din
nou la concluzia că X = 0, ceea ce nu se poate. Aşadar, punctul X trebuie
să fie izolat în cr(T, X).

4.2.8. LEMĂ. Fie T e j f ( X ) şi fie Xe<i(T, X), X ^ 0. Atunci X

este mioare proprie a operatorului T.
Demonstraţie. Deoarece X este un punct izolat în cr( T, X), în baza
corolarului 1.5.3 există un proiector PK cu proprietatea că spaţiul
X x = P x (X) este invariant la acţiunea lui T şi cr(T, X;) = {X] [dacă
cr(T, X) = [X], vom lua P : , = 1, deci XA = X]. Deoarece X ^ 0, opera-
torul Tx = T|X x este inversabil. Operatorul TA fiind evident compact,
din propoziţia 4.1.5 deducem că operatorul Tx 1 TK este compact; cu alte
cuvinte, identitatea pe spaţiul X x este operator compact. Acest lucru nu
este cu putinţă decît dacă dimensiunea spaţiului XA este finită (exemplul
4.1.2.2*). Pe un spaţiu de dimensiune finită, spectrul unui operator este
format însă numai din valori proprii (exerciţiul 4.6.4). Aşadar, punctul X
este valoare proprie pentru operatorul Tx, deci X este valoare proprie
pentr T.

4.2.9. OBSERVAŢIE. Fie Te<$(X) şi fie X e # ( T , X). Dacă

presupunem că X este un punct izolat în <j( T, X), atunci, ca în demonstra-
ţia lemei precedente (folosind însă propoziţia 1.6.12) există un proiector
P x (unic determinat în baza exerciţiului 1.7.21) astfel înctît X x =P>(X) cz
cz D(T) să fie invariant la acţiunea operatorului T şi <J(T, X x ) = [X}.
De fapt, P x este ceea ce numim (conform exerciţiului 1.7.21) proiectorul
spectral ataşat operatorului T şi mulţimii {X}. Dacă, în plus, spaţiul X x
este de Aimensiune finită, atunci X este chiar valoare proprie pentru T.

156
 Dimensiunea spaţiului Xx = P-j.(X) va fi numită multiplicitatea
valorii proprii X, unde X este o valoare proprie izolată arbitrară a operato-
rului T.
4 . 2 . 1 0 . T E O R E M Ă . Fie T e JfT(X). Atunci <J(T, X)\{0] este o mul-
ţime cel mult numărabilă de valori proprii ale lui T, de multiplicitate finită,
care se pot acumula cel mult în zero.
Bacă dim X = oo, atunci 0 e a( T, X). (Aici dim X desemnează
dimensiunea algebrică a lui X).
Demonstraţie. Lemele 4 . 2 . 6 , 4 . 2 . 7 , 4 . 2 . 8 şi observaţia 4 . 2 . 9 ne arată
că mulţimea a( T, X ) \ { 0 [ este formată din valori proprii izolate, de
multiplicitate finită, care se pot acumula cel mult în zero. Este uşor de
văzut că o asemenea mulţime este cel mult numărabilă (introducînd-o,
de pildă, într-o reuniune de pătrate disjuncte, cu coordonate raţionale).
î n sfîrşit, dacă dim X = oo şi 0 4 <j(T, X), atunci 1 = T~lT este
operator compact, ceea ce nu se poate.
Vom încheia acest paragraf cu un rezultat privind operatorii cu rezol-
vantă compactă (sensul acestei expresii va rezulta din enunţul care urmează).
4 . 2 . 1 1 . P R O P O Z I Ţ I E . Fie Te<$(X) un operator cu proprietatea că
(w0 — T)~xejf(X) pentru un punct w04 a( T, X). Atunci <J(T, X) este o
mulţime formată din valori proprii izolate, de multiplicitate finită. în plus,
operatorul (w — T)"1 este compact, pentru orice w ţ o( T, X).
Demonstraţie. Fie A0 = (ic0 — T)~~l. Deoarece mulţimea a(A^ X)
este imaginea mulţimii <J( T, X) prin aplicaţia z -> (wQ — este limpede
că spectrul a( T, X) nu poate fi format decît din puncte izolate, care se
pot acumula cel mult la infinit.
Să remarcăm apoi că proiectorul spectral corespunzînd operatorului T
şi mulţimii {Xţ coincide cu proiectorul spectral corespunzînd operatorului
A0 şi mulţimii {tx}, unde \x = (w0 — X)"1 este valoare proprie pentru A0.
Acest lucru rezultă din demonstraţia propoziţiei 1.6.12 [a se vedea for-
mula ( 1 . 6 . 4 ) ] . î n particular, X este valoare proprie de multiplicitate fi-
nită.
Să mai remarcăm că avem egalitatea
(W - T)-1 - (w0 - 2 T 1 (1 - (w - w0)(w - T)"1),

obţinută din ecuaţia rezolvantă. Această egalitate ne arată că operatorul

(«? — T)1 este compact, oricare ar fi w ţ a( T, X), ceea ce încheie demon-
straţia.
Operatorii cu rezolvantă compactă se întîlnesc adesea în fizica mate-
matică. Este vorba în special de operatori diferenţiali, ataşaţi problemelor
la limită clasice (a se vedea, de pildă, [8], cap. XIX).

4.3. CLASELE SCHATTEN — VON NEUMANN

î n acest paragraf vom lucra pe un spaţiu Hilbert II cu produsul

scalar <. , .>. Scopul nostru este de a introduce unele subclase remarcabile
ale familiei operatorilor compacţi pe H.

157
 Reamintim faptul că un operator pozitiv pe H are spectrul -situat în
semiaxa reală pozitivă (exerciţiul 2.6.7). De asemenea, <iat fiind un opera-
tor pozitiv, putem vorbi de rădăcina sa pătrată, care este tot un operator
pozitiv (exerciţiul 2.6.7).
4.3.1. LEMĂ. Fie TGJT(H). Atunci operatorul A = (T*! 7 ) 1 / 2 este
compact (şi poztiv).
Demonstraţie. Operatorul B = T*T este pozitiv şi compact. Atunci
rădăcina sa pătrată A există şi este un operator pozitiv. Yom arăta că
operatorul A este şi compact. într-adevăr, teorema de aproximare a lui
Weierstrass (teorema 0.5.9 sau exerciţiul 3.9.15) asigură existenţa unui
şir de polinoame {pk}k ce converge uniform pe intervalul |0, |ţ B\\) 3
z> G(B, H) către funcţia r?(t,)=tfi2. Deoarece <p(0) = 0, şirul qk{t) =
= Pk(t) ~ PkW converge şi el uniform către <p pe aceeaşi mulţime. Deoarece
polinomul qk nu are termen liber, operatorul qk(B) este compact (ca fiind
o combinaţie liniară de operatori compacţi). î n baza teoremei 2.3.4 (şi a
propoziţiei 2.1.4) avem qk{B) y(B) = oo), deci A este operator
compact, în virtutea propoziţiei 4.1.5.

4.3.2. LEMĂ. Fie Aejf(H) un operator pozitiv, fie E măsura spectrală

a lui A şi Xe <r(A, H\{0}. Fie, de asemenea, P x proiectorul spectral ata-
şat operatorului A şi mulţimii {X}. Atunci P x = -®((X}) şi HX = iV"(X — A),
unde Ha = P-A(H). în particular, dim£r x <oo.
Demonstraţie. Funcţia caracteristică X{X} este restricţia funcţiei carac-
teristice din demonstraţia corolarului 1.5.3 (pentru mulţimea K =
= {X} ; cazul a(A, H) = {X] este trivial). întrucît calculul funcţional
borelian îl extinde pe cel analitic, avem 2?((X}) = X{X} (A) = X1[A)= P x ,
apoi

AJB([X}) a? = ^ ^ = j ^ t d . E ( t ) j x = XE({X})#,
o(A,H) {X} {X> '

de unde rezultă A! HA = X| H}. Deci H> cz — A). Această incluziune

este de fapt egalitate. într-adevăr, dacă xeiV(X — A), este clar că şi
E(["kl)x e JVr(X — A), prin urmare, ?/ = (1 — E({X) ))x e JT(X - A). P e
de altă parte, y e (1 — P>.)(H) si <j(Â, (1 — P-/%)(H)) £ X (ceea ce rezultă
din teorema 1.5.2 şi corolarul 1.5.3); prin urmare, din (X— A)y = 0 obţi-
nem // = 0, adică x e i f x .
î n sfîrşit, deoarece restricţia operatorului A la spaţiul H~A este opera-
tor compact şi multiplu scalar (nenul) al identităţii, va trebui să avem
dim H} < oo.

4.3.3. DEFINIŢII. Fie T e JT{H) şi fie A = (l 7 *! 7 ) 1 / 2 . Ştim că mul-

ţimea <j(A, jff)\{0} este cel mult numărabilă şi conţine numai valori pro-
prii de multiplicitate finită ale operatorului A (teorema 4.2.10). î n plus,
aceste numere sînt pozitive. Vom aşeza numerele din mulţimea <r( A, H ) \ { 0 }
într-un şir descrescător, repetînd fiecare valoare proprie X de un număr
de ori egal cu multiplicitatea sa (egală cu dim H Xj folosind notaţia din

158
lema 4.3.2). Vom nota cu J s * ( T ) ] Î L i şirul astfel obţinut, iar valorile
sk(T) vor fi numite numerele caracteristice ale operatorului T.
Vom fixa un număr p > 0 şi vom defini cantitatea

1
iim, = ( ^ W ) ^ . (4.3.1)

Vom nota cu Cp(Ii) (sau simplu Cp) mulţimea operatorilor T e Jf(Jf)

cu proprietatea că || T\\p < oo. Familiile de operatori \CP]P>0 vor fi numite
clasele Schatten-von Neumann.
4.3.4. LEMĂ. Fie Betf(H) un operator pozitiv. Atunci numărul
|| B || este valoare proprie a lui B.
Demonstraţie. î n virtutea teoremei 4.2.10, va fi suficient să arătăm
că ||J3||e g(B, H). într-adevăr, dacă r(B) este raza spectrală a lui B,
atunci r(B) =||JB|| [acest lucru rezultă din faptul că aplicaţia (2.2.1)
este o izometrie]. Întrucît a(J5, H) este o submulţime compactă a semi-
axei pozitive, trebuie să avem r(J3) e a(JB, H).
Rezultatul care urmează este cunoscut sub numele de „principiul
minim-maxim". El oferă o formulă explicită de calcul pentru numerele
caracteristice.
4.3.5. TEOREMĂ. Fie Tejf(H). Numerele caracteristice ale opera-
torului T sînt date de formula
sk+1('T) = min max i| T.r||, k ^ 0. (4.3.2)
LczH I
1

(Aici L desemnează un subspaţiu liniar de dimensiune finită în H).

Demonstraţie. Va fi suficient să arătăm că
(sk+1( T))2 = min max <Bx, x\ k ^ 0, (4.3.3)
LCZH ±
dim L ^ H ,

unde B — T*T = A2. Ine ţi* = (sk(T))2. Din teorema de aplicaţie a spec-
trului (teorema. 1.4.1) rezultă că {fi.*}* sînt valorile proprii ale operatorului
compact şi pozitiv B, aşezate în ordine descrescătoare. Să remarcăm că şi
multiplicităţile lor coincid. într-adevăr, dacă |a = X2, unde X e g{A, H)\{0},
atunci xm(B) = x{{*,(^2) = întrucît XM (t2) = X{X} (t) pentru
t > 0. Dar XW(B) şi X{X}(_A) sînt chiar proiectorii spectrali ataşaţi respec-
tiv operatorilor B şi A şi mulţimilor {ţi} şi {X}, cum rezultă din lema 4.3.2.
Vom demonstra egalitatea (4.3.3) ţinînd feeama de această semnificaţie
a numerelor ţi* == (sk{T))2.
Fie F măsura spectrală a operatorului B. Să remarcăm că şirul
stc âe forma
= =
H-l = H-2 = --• ^ 1 +1 = ••• — > ^«j-fl = ••• H*"s > • ••

. . . > {XnJ,_l + l = . . . = \ln p > . . . *,

prin urmare, şirul {\LHp} este descrescător şi este format din numere
distincte. Fie Lp = F({\inp}){H). Avem dim Lp = np —np^î (j)> 1), pe

159
baza observaţiei privind multiplicităţile valorilor proprii ale lui A şi B.
Este limpede că Lv _L Lq dacă p ^ q. Yom alege apoi bazele ortonormale
{x19 . . . , x^} În Lu {Xn1+1J . . . , x»,} în £ a , {xn+1, ..., xHp} în Lp şi aşa
mai departe. Avem deci un sistem ortonormal fa?*}* în H cu proprietatea că
Bxk = pikxkJ oricare ar fi fc > 1 (deoarece B\LP = [Lnp\LPJ din lema 4.3.2).
Yom demonstra egalitatea
[Lk+1 = max <Bx, fc > 0. (4.3.4)

Pentru aceasta vom considera spaţiul Hilbert Hk = {x^ ..xk}L. Să

remarcăm că B(Hk) c fl*. într-adevăr, dacă x E HkJ atunci
= = JJLX^ = 0 , j = 1, . . f c .

Aşadar, restricţia Bk = B\Hk este un operator compact şi pozitiv pe Hk.

Fie u* +1 = ||Bfc||. Yom arăta că jî*+5 = într-adevăr, în baza lemei
4.3.4, îLk+1 este cea mai mare valoare proprie a lui Bk. întrucît Bkxk+1 =
= Bxk+1 = iXk+î şi xk+1eHk, rezultă [1*+! ^ f^+i- Să presupunem
acum > fjLfc+J. Deoarece este valoare proprie şi pentru J3, există
un indice np astfel încît ţinp = î n plus, nv < fc. Deoarece Lp =
= N(iinp — B) (lema 4.3.2), va trebui să avem Lp n Bk # {0}. Acest
lucru nu este cu putinţă deoarece Lp este conţinut în spaţiul genera de
..., spaţiu ortogonal lui H k . Aşadar, trebuie să avem =
= 115*11 = [Lk+1. Prin urmare
= sup || Bkx\\ ^ sup <Bx, x> ^ <Bxk+1J xk+î> =
*€Hk xGHj.
\XV<1 j ;*! i < 1
ceea ce arată că (4.3.4) are loc, supremumul fiind atins.
Pentru a obţine formula (4.3.3) vom considera un subspaţiu liniar
L c: II eu dim L < fc. Fie Mk+Î spaţiul liniar generat de sistemul orto-
normal . . t f j t + i } . Să observăm că LL n {0}. într-adevăr,
dacă x = a ^ -f ... + oLk+1xk+1 este un element din Mk+1 şi dacă [;t/3, . . .
. . . , ym] este o bază ortonormală în L (m < fc), atunci sistemul de ecuaţi
«1 y>> + ••• + <*A-+1 ?/;> = 0 , j = 1, . . . , m,
are cel puţin o soluţie netrivială. Există deci un element de forma x0 =
= Pi®! + . . . + ^k+1xk+1eLJ- n Mk+1 cu || x0\\ = 1. Atunci

<
*+i *+i

= E^ilPil2 > 'Xlfrl2 = =

i-i
Să remarcăm însă că
sup <Bx, x} = sup (Qfj(B\ LL)xy x> = max a?>,
jreL 1 JT6L1 jreL 1
ii^FK1 li*ll< 1 l(*ll< 1

160
în care QL este proiecţia spaţiului Hpe i 1 , deoarece QL{B\LL) este un ope-
rator compact şi pozitiv pe LL iar supremul este atins, ca în cazul formulei
(4.3.4) (din pricina lemei 4.3.4). Aşadar
inf max < Ba?, a?> >
LczH i

de unde obţinem formula (4.3.3), via formula (4.3.4), aceasta din urmă ară-
tînd că minimumul este atins pentru spaţiul L == Mk.
Demonstraţia este completă.
4.3.6. OOEOLAE. Fie T1? T2 g Jf(£T). Atunci numerele caracteristice
ale acestor operatori satisfac următoarele estimări :
s
S»+m + 1 ( ^ 1 ~f" ^2) ^ ^«+1(^1) + m +l(T2),

oricare ar fi numerele întregi n > 0, m > 0.

Demonstraţie. Utilizînd formula (4.3.2), deducem următoarele esti-
mări :
sn+m+i{ Ti + T2) = min max || (T, + T2)x\\ <
LczH I
dim L<*+w

^ min max (|| Txx\\ +1| T2x\\) <

dimV<n ^ ( l / 1ntL") 1
dim L"<m Ml*

< min (max || Txx\\ + max ||Taa?||) =

L
dim U<n 1
xe{W\
1
dim L"<m li*!!* II*'!*

= min max || Txx\\ + min max || T2a?|| =

I/cH / X r// X
dîmL <n
' fw!Vl dim L"<m

= ^n+lf T2).
Asemănător,
^ + m + 1 (T x T 2 ) - min max || T, T3o?||
Lctt
aimL<n+m «czf1

|| T1(T2X)\\ || T x\\
< mm max - — - — - — 2i i
L',L"cH ,. M .I || T
11 9 X \ \ \\X\\
dim L'<» *S(L') n(L") 2 II II ^ II
dim L"<wi r^gtO

WT^TM \\T2x\\
^ mm max - — 2 7 " max —^ -
L',L"<ZH L \\T2X\\
11 2 1
|| x\
dim L'<» II '
dim L"<m

161
11 — c. 788
 < /( min
. li^ih/
max -—^Ji-1| .
mm max 11\\T22X\
1

dim JL'<» yS(L') » ' r.»** *€(£")

x&O
o

= Tj) Sm+i(T2),

deoarece
IITiTa^H
1 2 ^ . || T i T o ^ H ^
mm
LcIi max——
jl " ^ mm max ——1 2 11 <
cT \\T
11 2
X\\ L<zh || T2a?||
dim L<» * " dimZ.<n *€(2.J(L)) » 2 "
*W0 r2*9to

< „uu m a x JLM..

Ic// I II | / | |
dim L<n yeL n*"

întrucît {L : dim i ^ n) => {T2*(Z) : dim i < şi ^(TîWJci1-

4.3.7. OOEOLAE. Am ioc estimările
(1) ^ ( T ^ - ^ T , ) ) ^ IITx — T21|;
(2) s*(TS) < sn(T) \\81|;
(3) su(ST) <\\S\\8JLT),
oricare ar fi T, T x , T2 G Jf (ff), £ e J^ H) şi n > 1.
Demonstraţie. Deoarece n > 1, corolarul precedent ne permite s&
scriem
sJTJ ^ s ^ - T2)+sn(T2);
Folosind şi relaţia simetrică, deducem
\sJTJ -sn(T2)\ < Ti — T2).
î n baza formulei (4.3.2), avem insă egalităţile :
(^(Ti - T2))2 = max <(TX - T2)* (T x - T 2 )*, =
xeH
IWK*

= max || ( T x - T 2 )#|| 2 = || Tx - T2||2,

xeH
ll*il<i
ceea ce implica estimarea (1).
Pentru a obţine (2), vom scrie
\\T8x\\ ^
89+1(TS) = min ma^x
LCH
di m L < n x ^ L II®11II
11

^ . ||T>Sa?t| \\Sx\\
< mm max -- - <

162
 < || 01| min max l ^ j i = || S || sn+1( T),
LcH J. tt
IIJl1
dim L<n yeL
O
pentru w > 0 , în care am procedat ca în ultima parte a demonstraţiei
corolarului precedent.
Demonstraţia estimării (3) se obţine direct din formule şi va fi lăsata
pe seama cititorului, ca exerciţiu.
Pentru a obţine unele afirmaţii legate de clasele Sehatten-von î$eu-
mann, vom avea nevoie de cîteva inegalităţi clasice, pe care le vom reaminti
în cele ce urmează. Fie {a*] Jli şi două şiruri de numere nenegative.
Atunci au loc următoarele inegalităţi:
oo \vp / oo \ !//>'/ <» vW
(
unde p, p', p" sînt numere pozitive satisfăeind relaţia 1 jp = l / p ' +
H- l / P " î
oo \ 1 fp / oo \1 IP / oo \1//>
(E («* + P»)*J < r «?) + ( E P?) (4-3-6>
pentru orice p > 1 ;

£ (a, + (3*)* < J] a? + JJ 13? (4.3.7)

dacă 0 < p < 1;

00 \1//)' / OO \ l/p
(X < (£ <4-3-8>
dacă 0 < p ^ p'.
Inegalitatea (4.3.5) este cunoscută sub denumirea de inegalitatea Holder
(a se vedea şi exerciţiul 4.6.8) iar (4.3.6) este inegalitatea Miriko-vski
(exerciţiul 4.6.9). Inegalităţile (4.3.7) şi (4.3.8) sînt elementare (exerci-
ţiul 4.6.10).
4.3.8. P R O P O Z I Ţ I E . Clasele {Cp} au următoarele proprietăţi :
(1) daca p < j>', atunci Cp a
(2) dacă T„ T 2 e C9, atunci Tx+ T2eCp;
(3) dacă Tx e Cv, si T2 e Cp„, atunci TXT2 e Cp, unde ljp = ljp' +
+ W ;
(4) dacă T e Cp şi 8 e S£(JB.), atunci ST, TS e Cp.
Demonstraţie. Dacă p ^ p', atunci
OO \1/P / OO xljp*
(
£ *JLD» J £ sk(Tf j = II T\\r,
163
I » baza inegalităţii (4.3.8), prin urmare Cp <= Cv-, adică (1).
 Din corolarul 4.3.6 avem estimările :
«2»+i(Ti + T s K W ^ ) + W T 2 ) ;
+ T2) ^ W ^ i ) + sn+2(T)2.
Dacă p > 1, pe baza inegalităţii (4.3.6) obţinem
00 \\/p / 00 \i//>
( JS ( W ^ + W J < W R I H +

T T
+ ( E O W ^ ) * ) 1
' * = 11 i\\> +11 *w»-

Asemănător,

T , ) ) " ) " * < || T J p + U T J , ,

de unde

II T i + « = f (s^T, + T Z ) Y < 2 ( | | ^ I I , + || T J , ) * .

Aşadar
\\T± + T2\\p ^ 2^(11 T J . + II T,IU
ceea ce arata că Gp Gp e Gp, adică afirmaţia (2) pentru p > 1.
Gazul 0 < p < 1 se tratează în mod similar, înlocuindu-se inegali-
tatea (4.3.6) cu (4.3.7). Lăsăm detaliile pe seama cititorului.
Folosind încă o dată corolarul 4.3.6, obţinem şi estimările

8
$2»+1(^1^2) ^ n+i(T1)8n+1(T2)j

Inegalitatea (4.3.5) ne permite atunci să scriem

00 \i//> / 00 \i/p'/ 00 \i//>"

( £ s2t+1(TxT2r < £ St+jCTi)1" } £ s t + 1 (T2r ) =

*«0 / \ft=0
H I ^ I U I T J ,/ " . \ * « 0 /

î n mod asemănător,

de unde se obţine
I I I V T 2 II, ^ ^ I I ^ I H I T . I ^ .

ceea ce ne arată că şi proprietatea (3) este adevărată.

164
 î n sfîrşit. din corolarul 4.3.7 deducem

n fiT ii* = < II 011 ( £ = 11 «II n

II TBII, < II T\\p \\S\\

ceea ce atestă valabilitatea ultimei aiirmaţii.
4.3.9. COEOLAE. Clasa de operatori CP este un ideal bilateral în &(H)
pentru fiecare p> 0.
Demonstraţie. Proprietăţile (2) şi (4) arată închiderea clasei CP faţă
de operaţiile de adunare si de înmulţire la dreapta şi la stînga cu elemente
din &{H).
Dintre toate clasele Cp. cele mai des întîlnite atît în teorie cît şi în
aplicaţii sînt (clasa operatorilor nucleari) şi C2(clasa operatorilor
Hilbert-Schmidt). Se poate demonstra că relaţia (4.3.3 ) defineşte o normă
care transformă clasa Cp într-un spaţiu Banach. Aceste fapte precum şi
alte detalii privind clasele CP pot fi găsite în tratatul [8J, cap. XI.

4.4. OPERATORI CU IMAGINE ÎNCHISĂ

Fie X şi Y spatii Banach. Pentru simplitate, vom nota cu acelaşi

simbkl, anume || • ||, atît norma lui X cît şi norma lui Y. î n acest paragraf
vom fi interesaţi de operatorii T Y) a căror imagine R( T) este un
subspaţiu închis în Y. Aceşti operatori vor fi desemnaţi sub numele de
operatori cu imagine închisă. Există exemple simple de operatori continui
a căror imagine nu este un subspaţiu închis (exerciţiul 4.6.11.1°.).
4.4.1. LEMĂ. Fie Te&(X, Y), fie X0 = N(T) şi fie T0:XIX0
Y o aplicaţie definită prin egalitatea T0(x + X0) = Tx pentru orice
x e X. Atunci T0 este un operator liniar, injectiv şi continuu.
Demonstraţie. Să observăm în primul rînd că X0 este un subspaţiu
închis în X (ca fiind nucleul unui operator continuu), deci spaţiul factor
XjX0 este un spaţiu Banach (exerciţiul 4.6.6), şi că T0 este o aplicaţie
corect definită, deoarece dacă Tx± = Tx2, atunci x1 — x2e X0. Faptul
că T0 este operator liniar şi injectiv se obţine cu uşurinţă. Să arătăm că
T0 este un operator continuu. î n baza teoremei 0.3.3 va fi suficient să
arătăm că T0 este un operator închis. Fie deci {^SLi cz X/X0 un şir
astfel încît 5» 5 şi -> y cînd fc oo. Fără a micşora generalitatea
(extrăgînd eventual un subşir din şirul iniţial), vom putea presupune
|| ţk+1 — 5*||< 2~k-2 pentru orice fc > 1. Procedînd ca în exerciţiul 4.6.6,
vom putea alege un şir [xk}f=î c= X astfel încît x1 e xk+1 e — ţk
şi |\xk+11| < pentru orice fc ^ 1. Atunci seria x1 + x, + ...
• • . + #* + • • • e s ^e absolut convergentă către un element x <= X.
Deoarece ţk -> x + X0 (fc-> oo), este limpede că trebuie să avem 5 =
= x + X0. Aşadar, T0ik = T(x} + .. . + xk) Tx = y (fc oo). Prin
urmare, operatorul T0 este închis, deci continuu, fiind definit peste tot.

165
 4.4.2. OOEOLAE. Fie TeJ?(X, Y) un operator cu imagine închisă
şi fie T0 : XIX0 Y0 cz Y operatorul dat de lema precedentă. unde Y0 —
= R( T). Atunci operatorul T 0 -1 : Y0 XjX0 este continuu.
Demonstraţie. Operatorul Tj"1 există pe R{ T) în baza lemei precedente
şi este închis, ca invers de operator închis. Spaţiul Y0 = R( T) fiind închis,
folosind teorema 0.3.3, putem afirma că TQ1 este continuu.
4.4.3. COEOLAE. Fie T e Y) un operator cu imagine închisă.
Există atunci o constantă C> 0 astfel încît oricare ar fi y e R[T) să existe,
xe X satisfăcînd Tx = y şi |j j?|| < C\\y j|.
Demonstraţie. Fie T0 ca în corolarul precedent şi fie C>\\ IV1!! u n
număr fixat. Atunci, dacă yeR{ T) si £ = T^1//, avem |j £ i | < f | ! >/jj. Această
inegalitate fiind strictă, din definiţia normei pe spaţiul factor (exerciţiul
4.6.6) rezultă că putem alege x e\ astfel încît || a?|| ^ C|| // jj. Evident, Tx
4.4.4. DEFINIŢIE. Fie T e Y). Yom defini modulul minimal
redus al lui T prin relaţia
y(T) = supjy ^ 0 : ||T®|| ^ yd(#, JST(T)), xeX\. (4.4.1)
Să remarcăm că pentru T = 0 avem y( T) = oo.
4.4.5. LEMĂ. Fie T e£(X, Y). Atunci y ( T ) > 0 dacă şi numai dacă
T are imaginea închisă.
Demonstraţie. Să presupunem că T are imaginea închisă. Fie G > 0
constanta dată de corolarul 4.4.3. Atunci, oricare ar fi y e R( T), există
xe X astfel încît Tx = y şi
|| Tx\\ > C-11| ®|| ^ O -1 inf \\x + v\\ = G~l d{x, N(T)).
veN{T)
1
aici rezultă că y(T) > G" >0.
Eeciproc. să presupunem că y(T) > 0 . Fie T0 operatorul dat de lema
4.4.1. Deoarece T0 este injectiv, operatorul TQ1 există pe R{T) şi este
închis. Luînd un număr pozitiv y < y( T), din definiţia modulului minimal
redus rezultă
|| Ta?|| ^ yd(x, T)) = y|| x + T) ||, x e X;
prin urmare
|| To\ Tx) || = || * + T) || ^ y""11| Tx ||,
deci operatorul TQ"1 este mărginit. Operatorul To 1 fiind închis şi mărginit,
domeniul său de definiţie R( T) trebuie să fie un subspaţiu închis în Y,
deci T are imaginea închisă.
4.4.6. OBSEEYAŢIE. Dacă T e £{X. Y) este un operator cu ima-
gine închisă, atunci avem egalitatea y(T) = j| TQ1 ||_1, unde T0 este opera-
torul din corolarul 4.4.2. într-adevăr, prima parte a demonstraţiei lemei
4.4.5 şi alegerea constantei G în demonstraţia corolarului 4.4.3 ne arată că
y(T) ^ sup [O -1 : C > | | To"1!!! = II To"1!!"1.

166
Partea a doua a demonstraţiei lemei 4.4.5 ne spune că
|| To"11| ^ inf fr-i : ^ < Y( T)J - y( T)
4.4.7. LEMĂ. Fie Y) un operator cu imagine închisă. Dacă
X1 =3 Y( T) este un subspaţiu închis în X, atunci T{X±) este închis în Y.
Demonstraţie. Deoarece Xt este închis în X, spaţiul factor XJN{T)
este închis în X[N(T) (exerciţiul 4.6.6.3°).
î n virtutea corolarului 4.4.2. operatorul T0 : X/JVr( T) 22 ( T) este
un izomorfism topologic. De aici rezultă că T(Xx) = T^XJFi T)) tre-
buie să fe închis în 22( T), deci în Y.
4.4.8. PROPOZIŢIE. Fie T e Y) un operator cu proprietatea
dim Y!R( T) < oo. Atunci T are imaginea încinsă.
Demonstraţie. Yom arăta mai întîi că există un subspaţiu liniar
M C: Y cu dim M = dim YjR( T), astfel încît 22( T) + M - Y şi R(T) n
n Jf = {0}. într-adevăr, fie o bază {T^, TJ»! a spaţiului Y/22(T).
Vectorii ^ fiind de forma y} + 22( T) (j = 1, . . . , m), fixînd ^ e ^ , vom
arăta că sistemul de vectori . . . , y m \ este liniar independent în Y.
într-adevăr, o combinaţie liniară de forma + . . . + cLmym = One
conduce la relaţia 04 r^ + . . . + oLmrim = 0 deci trebuie să avem 04 = . . .
. . . == am == 0. Fie M spaţiul generat în Y de sistemul de vectori {y^ . . .
• • Vm\' Fie y e Y un vector arbitrar. Deoarece y + R(T) = •..
• • • + Krimj atunci y — Xl?/1 - . . . — Xmym e R( T), deci y e M +
+ 22( T). Apoi, dacă y e 2?( T) n M şi dacă y = [X^ + . . . + JJ.^»,
atunci + . . . + \imrim = 0, deci u^ = . . . = = 0, adică y = 0.
Deoarece dim ilf < 00, rezultă că M este subspaţiu închis în Y (exer-
ciţiul 4.6.1). Yom considera spaţiul Xx = X x M şi vom defini un opera-
tor T1:X1-+Y prin relaţia Tx({x, v)) = Tx + v (x e Xx v e M). care este
continuu şi surjectiv. ceea ce se verifică uşor. Mai observăm că JV^Tj) =
= JV(T) X (0}.' Deoarece X x [0] o N( Tx), subspaţiul T^X x }0>) =
= T(X) este închis în Y în baza lemei 4.4.7, ceea ce încheie demonstraţia.
4.4.9. PROPOZIŢIE. Fie TtS£{X, Y) un operator cu imagine
închisă. Atunci T* .£?( Y*, X*) este un operator cu imagine închisă.
Demonstraţie. Yom arăta egalitatea
JR(T*) = a*(x) - 0 , xe 2T(T)Î, (4.4.2)
de unde va rezulta, în particular, că R( T*) este un subspaţiu închis [mem-
brul al doilea din (4.4.2) fiind subspaţiu închis].
Fie x* eR( T*), deci x* = T*y* pentru un vector y* e Y*. Atunci,
oricare ar fi x e JV( T), avem x*(x) = T*y*(x) = y*( Tx) = 0 ; prin urmare,
x* aparţine spaţiului din membrul al doilea al relaţiei (4.4.2).
Reciproc, fie x* e l * astfel încît x*(x) =0 pentru orice x eN(T).
Yom nota Y0 = R( T) c Y şi vom defini o funcţională liniară yŞ pe Y0
punînd y*(Tx) = x*{x) {xeX). Definiţia este corectă, deoarece, dacă
Txx=Tx2, atunci x1 — x2 e N( T), deci = x*(x2). Fie G> 0 o

167
constantă ca în corolarul 4.4.3. Pentru fiecare y e Y0 vom alege un x e X
astfel încît y = Tx şi \\x\\ ^ 0||y||. Atunci
\y*0{ Tx) \ = \x*(x)\ < 011®* || || Tx||
şi relaţia se extinde prin continuitate la subspaţiul închis Y0, ceea ce
demonstrează c ă e YJ. î n virtutea teoremei 0.3.8, există o funcţională*
y* e Y* care extinde funcţionala y*. Din acest motiv, vom avea
(T*y*)(x) =y*(Tx) =y$(Tx) = a*(x), xeX,
adică T*y* = x*, ceea ce încheie demonstraţia egalităţii (4.4.2) şi deci a
propoziţiei.

4.4.10. OBSERVAŢIE. Fie Te&{X, Y). Este uşor de văzut că

N( T*) = {y* e Y* : y*{ Tx) = 0, # G X],
Lăsăm verificarea acestei egalităţi pe seama cititorului.
4.4.11. LEMĂ. Fie Te<?(X, Y) un operator cu imagine închisă.
Atunci are loc egalitatea
R(T)={yeY:y*(y) = 0, y*eN(T*)}. (4.4.3)
Demonstraţie. Dacă y G JB( T), atunci y = Tx pentru un x e X. Prin
urmare, pentru orice y* eN{T*) avem y*(y) =y*(Tx) = T*y*(x) = 0.
Reciproc, dacă t / e l are proprietatea y*{y) = 0 pentru orice e
eN(T*), presupunînd că y ţ R( T) am putea construi un element y* e
GY* astfel încît y*\R(T) = 0 , dar ^ o (teorema 0.3.8). Atunci
y* eN(T*)j pe baza observaţiei 4.4.10; prin urmare y*(y) = 0 , ceea ce
nu se poate. Aşadar, avem egalitatea (4.4.3).

4.5. OPERATORI FREDHOLM

Ca şi în paragraful precedent, X şi Y vor fi două spatii Banach.

4.5.1. DEFINIŢII. Un operator T * Y) se numeşte Fredholm
dacă dim N(T) < oo si dim Y/R( T) < oo.
Definim indexul operatorului Fredholm T prin egalitatea
ind( T) = dim N( T) - dim Y/R( T).
4.5.2. OBSERVAŢII. 1°. Dacă T e S£{X, Y) este un operator Fred-
holm, în baza propoziţiei 4.4.8 operatorul T are imaginea închisă.
2° Dacă X şi Y sînt spatii de dimensiune finită, atunci, oricare ar fi
T G X, Y), avem
ind( T) = dim X — dim Y.
într-adevăr, dacă Xx este un complement al spaţiului X0 = N( T), atunci
Xx este izomorf cu Yx = R( T). Considerînd un complement Y0 al lui

168
Y2 §i Y (a se vedea demonstraţia propoziţiei 4.4.8), vom avea dim Y0 =
= dim YJR( T). Aşadar
ind( T) = dim JC0 — dim Y0 = dim JL0 + dim Xx — dim Y0 —
— dim Yx = dim X — dim Y.
Acest lucru ne arată că operatorii Fredholm sînt lipsiţi de interes în spaţii
de dimensiune finită. Ei devin interesanţi în spaţii de dimensiune infinită.
3° Orice operator invei sabil este operator Fredholm, avînd indexul
zero. î n particular, identitatea pe un spaţiu Banach este operator Fred-
holm de index zero. Operatorul identic nul este Fredholm dacă şi numai
dacă spaţiile între care acţionează sînt de dimensiune finită.
4.5.3. LEMĂ. Fie Te&(X, Y) un operator injectiv, cu imagine
închisă. Dacă T eJ?(X, Y) are proprietatea că || T — T|| < y(T), atunci
T este injectiv, cu imagine închisă.
Demonstraţie. Fie 8 = || T — T|| şi fie y > 0 astfel încît 8 < y < y(T).
Deoarece T este injectiv, din (4.4.1) deducem că || Tx\\ oricare ar
fi x eX. Să observăm că
\\Tx\\ > \ \ T X \ \ - U T - T)X\\ >(Y-*)iU'll, XBX.

De aici rezultă că T este injectiv, şi y( T) > 0. î n consecinţă, T are ima-

ginea închisă, în virtutea lemei 4.4.5.

Jb.5.4. LEMĂ. Fie Te&(X, Y) un operator surjectiv. Dacă T e &(X,Y)

şi || T — T || < y( T), atunci şi T este surjectiv.
Demonstraţie. Fie 8 = || T — T|| şi fie r>y(T)~1 astfel încît < 1
Yom fixa un vector y e Y. Atunci există xx e X astfel încît Txx = y si
IKII <r\\y\\.
Fie apoi yx—y — Txx. Avem \\y1\\ = \\Tx,-Tx1\\ < i\\xx\\ ^
<r&||y||. Există atunci x2eX cu Tx2= yl şi ||a?2|| < rfl^H <r*8||#||.
Notăm y2 = yx — ~Tx2; avem ||y 2 || = || Tx2 — Tx2\\ ^ r282 \\y\\ şi con-
tinuăm procedeul. Vom obţine, în general, două şiruri c X si
{y*}ţ-i c Y cu H^ll < K r * ^ 1 11*11, 119*11 < W J / / I I Şi 9t =9*-1 -
— Txjt = y — Txx — .... — Txk pentru orice fc ^ 1 (y0 =y). Să remar-
căm că seria xx + x2 + ... + xk + . . . converge către un anume x e X
şi că yk 0 (fc -> oo). Prin trecere la limită vom obţine deci Tx
ceea ce ne arată că operatorul T este surjectiv.

4.5.5. OOEOLAE. Fie Te&(X,Y) un operator bijectiv. Dacă T e

Y) are proprietatea || T — T|| < y(T), atunci T este şi el bijectiv.
Demonstraţie. Afirmaţia rezultă prin combinarea lemelor 4.5.3 şi
4.5.4.
Eezultatul care urmează este cunoscut ca lema lui Auerbach.

169
 4.5.6. LEMĂ. Fie X 0 un subspaţiu liniar al spaţiului Banach X cu
dim X0 = n < oo. Există atunci o bază ..., xn] a lui X0 şi un sistem
de funcţionale liniare {<Pi, . . . , < p » } c X* astfel încît || x,\\ = || 9 J = 1,
^(XJ) = 1 (j = 1, . . . , n) şi 9j(Xk) = 0 (j # fc).
Demonstraţie. Fie . . . , vn] o bază arbitrară a spaţiului X 0 . Pentru
fiecare y G X0 avem deci o reprezentare unică de forma
y = X^)^ + . . . + X»(Sf)ffc,

cu G C. De fapt aplicaţia y -> este o funcţională liniară (din uni-

citatea reprezentării) şi continuă pe X 0 (exerciţiul 4.6.3) pentru fiecare
indice j. Vom defini o funcţie continuă F : X© C (X£ fiind produsul
cartezian X0 X . . . X l 0 de w factori) prin relaţia

---,»«.) = det( X ; ( 2 / * ) ) ? , 6 JC0, j == 1, . . . ,

unde „det" înseamnă determinant. Fie = {t/ e X0 : \\ y || = 1}.
Deoarece dim X0 < 00, mulţimea 80 este compactă (fiind închisă şi măr-
ginită). Atunci şi mulţimea 8g este compactă în XJ. Funcţia F fiind con-
tinuă, vom putea alege vectorii x} e 80 ( j = 1, . . . , n) astfel încît
|F(X19 xn)\ = s u p | F ( y „ . . . , y , ) | > 0 .
1

Fixînd o asemenea familie x19 ..., xnJ vom putea defini aplicaţiile

F ( X l y Xj+19 ? a î w )
= ' ' " ^ e J 0 , j = l , . . . w.
Fix» . . . , XN)
Evident, pentru orice j. î n plus, tyj sînt aplicaţii liniare şi
= 0 pentru j ^ fc, ceea ce rezultă din proprietăţile elementare
ale determinanţilor. în sfîrşit,
II M = s u p i tyj(x) 1 = 1 = II®,II, j = 1, 2, . . . , »,

din modul în care am ales vectorii Xj. Vom extinde aplicaţiile liniare
la întreg spaţiul X, cu păstrarea normei, obţinînd (respectiv) elemente
<p; G X*, ceea ce este posibil în virtutea teoremei 0.3.8. Este uşor de văzut
că . . . , xn) trebuie să fie bază în X 0 (căci din orice combinaţie liniară
de forma olxxx + . . . + <x.nxn = 0 obţinem ay = 0 pentru fiecare j, prin
aplicarea funcţionalei 9,). Aşadar, sistemele . . . , xn] şi [9^ . . . , 9n}
satisfac cerinţele lemei.
4.5.7. COEOLAE. Fie X 0 un subspaţiu liniar al spaţiului Banach
X cu dim X 0 = n < 00. Există atunci o proiecţie continuă *P e <&(X) a
spaţiului X pe subspaţiul X 0 cu || P || < n.
Demonstraţie. Cu notaţia din lema precedentă, vom defini aplicaţia
n
X0, X G X.

170
Este uşor de văzut că P2x = Px pentru orice x G X, deci P este proiecţie
(evident, pe X 0 ) . î n plus,

i=1
deci | | P | | < n.
4.5.8. LEMĂ. Fie X 0 , Xx două subspaiii închise ale spaţiului Banach
X astfel încît X0 n Xx = [0}, X0 + Xl = X si dim X 0 < oo. Fie apoi
T } e l f ( X h Y) 0 = 0 , 1). Vom defini operatorul T e Sf(X, Y) prin relaţia
T(x0 + xt) = T0x0 -F- Txx± (x() G X 0 , G .Xj). Atunci avem egalitatea
dim Y( T)/Ax( Tx) + dim R( T)[B( Tx) = dim X 0 .
Demonstraţie. Deoarece orice x e X se reprezintă în mod unic sub
forma x = x0 + xx cu xs eXs(j = 0,1), operatorul T este corect definit:
Aplicaţia P 0 : X -> X0 dată de P0x = x0 (x e X) fiind proiecţie continuă
a lui X pe X0 (exerciţiul 4.6.13), rezultă că operatorul T = T0P0 +
+ Tx{\ — P0) este continuu.
Din faptul că dim X0 < oo, obţinem că şi dim R{ T)0 < oo. Yom scrie
R( T0) = -f. unde = R{ T0) n R{ Tx) iar N2 este un. complement
al lui în JB(T0); în particular, Nx n = [0}. Evident, R{ T) = R(TX)
+ N2 n B(TX) = {0], deci cîtul R( T)(R( Tx) este algebric izomorf cu
JV2. î n particular, dim R{T)IR(TX) = d i m J V 2 .
Fie apoi M1 = T^i^). Kotînd cu M2 un complement al spaţiului
n T0\N2) în ToHN,), în baza egalităţii X 0 = T^W + T«HN2)
obţinem Mx + M2 = X0 şi Mx n = x0)*- M a i decit
T0 : M2Z>
e
.W2 este izomorfism. într-adevăr, dacă T0x'2' = 0, unde
1
atunci x'2' G I V ^ ) = Jf 1? deci = 0. P e de altă parte, N2 <="i?(T0),
deci aplicaţia este surjectivă.
Fie acum x = x0 + xx G N{ T), unde x0 = x'Q -f cu G Jlf x ,
x'0' G Jf 2 , ^ GX x şi T0XQ + T0x'0' + Txxx = 0. De aici rezultă x'0' = 0 (pe
baza faptului că T0 : M2 N2 este izomorfism). Aşadar, avem egalitatea
N(T) = {xi + x± : XQ G -M^, x1eX1, T0x{'0 + Txxx = 0 } .
Dacă vom considera aplicaţia liniară S : R { T X ) d a t ă de
S( Txxx) = xx + IF( T,) pentru xx G XX (a se vedea şi lema 4.4.1), deducem
că spaţiul ^(TJ/JV^Tj) este izomorf cu spaţiul
{{—ST0x'0, xl) : x'0 G Mx} c= (XJNiTJ) X Jfx
prin aplicaţia
x'* + x1 + Tx) -> (-ST0x'0, x'0)y x^ + xxe N( T).
Este însă clar că spaţiul {(— ST0 x'Q, x'0) : x'0 G Mx} este izomorf la rîndul
său cu Mx; prin urmare, dim T)jJSf{ Tx) = dim Mx. Ţinînd seama şi de
faptul că dim R{T)IR{TX) = dim Y 2 = dim M2 (obţinut anterior)^ afir-
maţia lemei se deduce cu uşurinţă.
î n continuare, un operator T construit ca mai sus va fi numit extensie
a operatorului Tx în sensul lemei 4.5.8.
 4.5.9. TEOREMĂ. Fie T e Y) un operator Fredholm. Atunci
există un număr 8 > 0 astfel încît dacă T e Y) satisface estimarea
II T - T|| < 8, rezultă că T este Fredholm, dim N(T) ^ dim N(T),
dim Y (R(T) < dim Y R(T) şi ind(T) = ind(T).
Demonstraţie. Deoarece operatorul T este Fredholm, subspaţiul
N — N(T) este de dimensiune finită; în plus, există un subspaţiu de
dimensiune finită M c Y astfel încît R(T) + M = Y şi R{T) n M =
= {0}. Mai mult decît atît, dim M = dim Y/R( T) (a se vedea demonstra-
ţia propoziţiei 4.4.8).
Fie P o proiecţie a spaţiului X pe N (corolarul 4.5.7) şi fie Xx = (1 —
—- P)(X). Definim apoi spaţiul X2 = Xx x M şi considerăm operatorul
T2 : X2 Y dat de relaţia
T2((X, V)) = Tx + V, xeX„ veM.
Operatorul T2 este bijectiv. într-adevăr, dacă y e Y, atunci y = Tx0 +
+ v cu x0 eX şi v e M. Dacă x = (1 — P)x0, atunci Tx = Tx0, deci
T2((XJ V)) = TX0 + ^ = adică T2 este operator surjectiv. Apoi, dacă
Tx + v = 0, avem Tx = 0 şi 0 = 0. Deoarece T\Xx este injectiv, rezultă
că x — 0 dacă x e Xx. Aşadar, T2 este şi injectiv.
J?ie T e £?{X, Y) un operator arbitrar. Să definim operatorul T2 :
Y prin relaţia
T2((X, v)) = f x + v, x e X x , veM.
Să remarcăm că avem evaluarea
II T2 - T J = sup || Tx - Ta?|| ^ || T — T||.
\H*>V))\<1
Prin urmare, dacă || T — T|| < 8 cu 8 > 0 suficient de mic [de pildă,
putem lua 8 ^ y(T 2 )], atunci şi operatorul T 2 este bijectiv, pe baza coro-
larului 4.5.5. Să presupunem că o asemenea condiţie este îndeplinită.
Fie Tx operatorul T ] ^ . Atunci T2 este o extensie a operatorului Tx în
sensul lemei 4.5.8 (în care identificăm pe Xx cu Xx X {0] şi pe M cu
{0} X M). î n virtutea, lemei 4.5.8 vom putea» scrie

dim N( T2) JN(%) + dim R( T 2 )/S('T 1 ) = dim M.

Ştim însă că dim N( T2) = 0, deci dim N( Tx) = 0 ; de asemenea, R( T2) =
= Y, deci dim Y/R( f x ) = dim ML
Să remarcăm că şi operatorul T poate fi privit ca o extensie a opera-
torului f x în sensul lemei 4.5.8. Putem scrie deci
dim T)IN(%) + dim R( T)JR( Tx) = dim N.
Deoarece ^ ( T ^ = [0}, avem de fapt
dim N( T) + dim R( T)IB(Tt) = dim N. (4.5.1)

172
întrucît dim Y/R( fx) = dim M şi
dim Y[R{ T±) = dim Y/J2( T) + dim R( f)/J2( Tx),
ceea ce rezultă dintr-un argument algebric simplu, vom putea scrie
dim M == dim — dim T) + dim YjR{ T), (4.5.2)
de unde
ind( T) = dim N(T) — dim Y/B( T) = dimJV" — dim M = ind( T).
Din relaţia (4.5.1) deducem că dim N(T) ^ dim N iar din relaţia
(4.5.2) se obţine dim Y[R(T) ^ dim M, ceea ce încheie demonstraţia.
Teorema 4.5.9 este cunoscută ca teorema de stabilitate a indexului
operatorilor Fredholm la perturbaţii mici. Ea exprimă, în particular, faptul
că familia operatorilor Fredholm este o mulţime deschisă în spaţiul
«£?(X, Y). Mai mult decît atît, se pot găsi estimări mai precise pentru numă-
rul S din teorema 4.5.9 în funcţie de datele iniţiale (exerciţiul 4.6.16).
Ne vom ocupa în continuare de proprietăţile de stabilitate ale clasei
operatorilor Fredholm la perturbaţiile compacte. Yom începe printr-o
caracterizare a operatorilor Fredholm.
4.5.10. TEOEEMĂ. Operatorul Te&(X,Y) este Fredholm dacă şi
numai dacă există S» S2 e JS?( Y, X), E1ejf(X) şiK2ejf(Y) astfel incit
J3±T = + şi TS2 = l r + K2, unde 1A, lr sînt identităţile pe X,
respectiv pe Y.
Demonstraţie. Yom arăta mai întîi suficienţa condiţiilor. Yom presu-
pune deci că există operatorii 8XJ S 2 , Kly K2 cu proprietăţile menţionate şi
să arătăm că operatorul T este Fredholm.
Yom admite, prin absurd, că dim(JV(T) = oo. î n baza lemei 4.2.5,
vom putea atunci găsi un şir c N(T) cu || xk\\ =51 pentru orice
fc şi cu || xk — xm\\ > 1/2, ori de cîte ori fc # m. î n particular, şirul {#*}*
nu conţine nici un subşir convergent. Pe de altă parte, putem scrie eă
0 = 8xTxk = xk + Kxxk; operatorul K± fiind compact, din şirul {Kîxk}k
se poate extrage un subşir convergent, deci şirul {xk}k are un subşir con-
vergent. Această concluzie este absurdă; prin urmare, dim T) < oo.
Vom arăta apoi că imaginea lui T este închisă. Să admitem că acest
lucru este fals. Atunci există un şir yk = Txk (fc = 1, 2, . . . ) astfel încît
yk 0 iar || xk + N( T) || = 1 (adică operatorul T0 din lema 4.4.1 nu are
invers continuu). Să observăm însă că S^jk = 81Txk = xk + Etxk ->
0(fc -> oo) şi CĂ şirul {K1xk}k are un subşir convergent (deoar.ece || xk +
+ ^ * ( î , ) | | = l , reprezentanţii xk pot fi aleşi astfel încît ^3/2).
Yom putea presupune, extrăgînd eventual un subşir, că xk e X(fc ->
-> oo), î n plus, Txk = yk-*> Tx0 = 0, adică x0 e N(T). Acest lucru este
imposibil întrucît || xk + JST(r)||= 1 || x0 + T)|| = 1. Aşadar, spaţiul
R(T) trebuie să fie închis.
î n sfîrşit, să arătăm că dim Y[R( T) < oo. Dacă nu ar fi aşa, aplicînd
din nou lema 4.2.5 în spaţiul Y[R( T), am putea găsi un şir {•/)*}* <= Y[R( T)
ce nu ar conţine nici un subşir convergent, cu || TQ* || = 1 pentru orice fc.
Să alegem apoi un vector yk e r\k astfel încît ||y*|| ^ 3/2. Avem egalitatea

173
T8xyk = yk+K2yk, iar şirul {K2y^ k are un subşir convergent. Atunci şirul
y)k — —K2yk + R(T) conţine un subşir convergent, ceea ce este absurd.
Conchidem că operatorul T este Fredholm.
Invers, să presupunem că operatorul T este Fredholm. î n particular,
spaţiul R(T) este închis. Fie P o proiecţie a spaţiului X pe spaţiul de
dimensiune finită T) si fie Q o proiecţie a spaţiului Y pe R( T) (exerci-
ţiul 4.6.15). Fie apoi Tq ( l x - P)(X) R{ T) operatorul T\{lx- P){X).
Operatorul T0 are un invers continuu pe care-1 vom nota cu 80. Fie, în
sfîrşit, 8 = S0Q. Atunci vom avea
ST = 80QT0(1X - P) = 80T0(1x - P) = 1 x - P
Şi
TS = T0(lx - P) 80Q = T0S0Q = Q= LR - (LR - 0),
iar operatorii K x = —P şi K 2 — Q— l r sînt compacţi deoarece sînt de rang
finit (exemplul 4.1.2.2°), avînd ca imagini spaţii de dimensiune finită.
Demonstraţia este completă.

4.5.11. COEOLAE. Fie Te&(XjY) un operator Fredholm. Atunci

oricare ar fi K e j f ( X , Y), operatorul T + E este Fredholm.
Demonstraţie. Afirmaţia rezultă din aceea că dacă T satisface condi-
ţiile teoremei 4.5.10, atunci T + K satisface condiţiile acestei teoreme.
Lăsăm verificarea acestui fapt simplu pe seama cititorului.
Demonstrăm acum stabilitatea indexului la perturbaţii compacte.
4.5.12. TEOBEMĂ. Fie T e Y) un operator Fredholm. Atunciy
pentru orice K e JT(X, Y), operatorul T + K este Fredholm şi ind ( T + K) =
= ind(T).
Demonstraţie. Faptul că T + K este Fredholm rezultă din corolarul
precedent. Ya trebui deci să arătăm doar că ind( T + JBL) = ind( T).
Pentru aceasta vom considera funcţia T(s) = T + sK, unde 0 ^ s ^ 1.
î n baza corolarului precedent, operatorul T(s) este Fredholm, oricare ar
fi s. Deoarece || T(s) — T\\^ dacă parametrul s este suficient de
mic vom avea ind(T(s)) = i n d ( T ) , în virtutea teoremei 4.5.9. î n baza
aceleaşi teoreme, funcţia s ind( T(s)) este continuă pe intervalul [0, 1].
Valorile acestei funcţii fiind numere întregi şi neexistînd salturi datorită
continuităţii, va trebui să avem egalitatea ind( T(s)) = ind(T). î n parti-
cular, ind( T + K) = ind( T), ceea ce încheie demonstraţia.
4.5.13. PEOPOZIŢIE. Dacă Te&(X, Y) este un operator Fredholmy
atunci T* eJ*?(Y*, X*) este un operator Fredholm şi ind(T*) = —ind(T).
Demonstraţie. Fie Sly S2, Kly K2 operatori cu proprietăţile din teorema
4.5.10. Atunci T*8ţ = lx* + K* şi 8$ T* =1Y* + K f , unde K*, K*
sînt compacţi (propoziţia 4.1.7). Teorema 4.5.10 ne asigură atunci că ope-
ratorul T* este Fredholm.
Folosind relaţia (4.4.2), observaţia 4.4.10 şi notaţia şi afirmaţiile din
exerciţiul 4.6.14 şi 4.6.17, vom avea
N(T*) =R(T)± ~ (Y/i?(T))*,
X*jR{T*) =X*/N(T)± ~ N{T)*,

174
Tindea înseamnă izomorfism. î n particular, dimJV(T*)= dim Y/2î(T)
şi dim X*jR(T*) = dim3T(T), fiind spaţii de dimensiune finită. Aşadar,
ind(T*) = — ind(T) şi demonstraţia este completa.
Este adevărată şi afirmaţia inversă, pe care o vom obţine în conti-
nuare.
4.5.14. PROPOZIŢIE. Fie Te&(X9Y). Dacă T* este operator
Fredholm, atunci şi T este operator Fredholm.
Demonstraţie. Yom folosi faptul că spaţiile X şi Y pot fi privite ca
subspaţii închise în X**, respectiv Y** şi că operatorul T** este în acest
caz o extensie a operatorului T (exerciţiul 4.6.18).
Să arătăm mai întîi că imaginea operatorului T este închisă. Acest
lucru se va obţine printr-o mică modificare a unei părţi din demonstraţia
teoremei 4.5.10. Anume, presupunînd că R(T) nu este închis, deducem
existenţa unui şir cu yk = TxkJ astfel încît yk -> 0 (fc-> oo) dar
|| xk + N{ T) || = 1 . î n puls, şirul {xk]k poate fi presupus mărginit. Opera-
torul T* fiind Fredholm, rezultă că şi operatorul T** este Fredhom (pro-
poziţia 4.5.13); prin urmare, există operatorii Sxe &(Y**, X**) şi Ex e
e j f ( X * * ) astfel încît SXT** = 1**+ E 19 unde este identitatea pe
X** (teorema 4.5.10). Atunci, cu identificările menţionate la începutul
demonstraţiei, S^u = fi^T**^ = xk + Exxk pentru orice fc. Deoarece
SiVk 0 (fc -> ooj şi [E^t) k are un subşir convergent, şirul {xk]k va
trebui să aibă un subşir convergent. înlocuind deci pe k printr-un sub-
şir al său, putem presupune că xk x0 e X(fc oo). Ca şi în demonstraţia
teoremei 4.5.10, obţinem, pe de o parte, că xe e N( T), iar, pe de altă parte,
că || x0 + ^ ( T ) | | = 1 . Această contradicţie arată că R( T) trebuie să fie
subspaţiu închis.
Deoarece X*/i2( T*) şi N( T*) sînt spaţii de dimensiune finită, din rela-
ţiile de dualitate folosite în demonstraţia propoziţiei 4.5.13 obţinem şi
finitudinea spaţiilor N( T) şi YjR( T), ceea ce încheie demonstaţia.
Enunţînd concomitent propoziţiile 4.5.13 şi 4.5.14, obţinem următorul
rezultat.
4.5.15. TEOREMĂ. TJn operator T e Y) este Fredholm dacă
şi numai dacă adjunctul său T* este Fredholm. In acest caz avem egali-
tatea ind( T*) = —ind(T).
O consecinţă importantă a rezultatelor din acest paragraf este ceea ce
numim alternativa lui Fredholm, utilizată în rezolvarea ecuaţiilor integrale.
Alternativa lui Fredholm, în forma sa abstractă, se enunţă astfel:
4.5.16. PROPOZIŢIE. Fie EejT(X) un operator fixat şi fie ecua-
ţiile
(1) x -Kx = y, (1*) - E*x* = y*,

undey eX şiy* e X* sînt vectori daţi iar x e X şi x* e X* sînt necunoscute.

Fie şi ecuaţiile omogene asociate
(2) v - Ev = (2*) - E*v* = 0.

175
Atunci sau ecuaţiile (1) şi (1*) admit soluţii unice pentru orice vectori daţi
y şi y*, în care caz ecuaţiile (2) şi (2*) admit doar soluţia trivială, sau ecua-
ţiile omogene admit soluţii nenule, numărul soluţiilor liniar independente
fiind finit şi acelaşi pentru ambele ecuaţii.
In al doilea caz, o condiţie necesară şi suficientă pentru ca ecuaţiile (1)
şi (1*) să admită soluţii este ca y să se afle în nucleul tuturor soluţiilor ecua-
ţiei (2*) şi y* să conţină în nucleul său toate soluţiile ecuaţiei (2).
Demonstraţie. Fie T operatorul 1 — E. î n baza teoremei 4.5.12 opera-
torul T este Fredholm şi ind( T) = ind(l) == 0. î n particular, dim N( T) =
= dim XjR( T). Sînt posibile două situaţii.
(a) Operatorul T este inversabil. Atunci şi operatorul T* este inver-
sabil şi ecuaţiile (1) şi (1*) au soluţii unice date de x=T~ly şi, respectiv,
x* = T* hj*. î n particular, ecuaţiile (2) şi (2*) admit numai soluţia
trivială.
(b) Operatorul T nu este inversabil. Atunci 2T(T) # [0}. într-adevăr,
dacă N(T)={0}j atunci dim X[R(T) = 0, deci R(T) = X, adică T
ar fi inversabil, contrar ipotezei noastre.
Să remarcăm că
dim T*) = dim(X/JR( T))* = d i m XJR{ T) = d i m N{ T)

(a se vedea demonstraţia propoziţiei 4.5.13), deci ecuaţiile (2) şi (2*) au

soluţii netriviale şi numărul de soluţii liniar independente este acelaşi
pentru ambele ecuaţii.
î n sfîrşit, pentru ca (1) şi (1*) să aibă soluţii este necesar ca y e
e R( T) şi y* e R( T*), ceea ce este echivalent cu faptul că
y e{veX : y*(v) =0, y* e N( T*)}
Şi
y* e E X* : v*{y) = 0 , y e N( T)},

pe baza relaţiilor (4.4.3) şi (4.4.2). Acest fapt nu exprimă altceva decît

ultima parte a afirmaţiei noastre. Demonstraţia este completă.
Yom încheia acest paragraf menţionînd că se poate dezvolta o teorie
de acest tip şi pentru operatori închişi, nu neapărat mărginiţi. O asemenea
teorie nu este însă esenţial mai generală decît cea prezentată aici, deoarece
cazul operatorilor nemărginiţi poate fi redus, printr-un anume artificiu,
la cazul mărginit (exerciţiul 4.6.19).

4.6. EXERCIŢII ŞI COMPLETĂRI

4.6.1. Fie Y un spaţiu liniar normat. Vom nota cu dim Y dimensiunea algebrică a spa-
ţiului liniar Y peste corpul complex (pentru detalii privind dimensiunea algebrică recomandăm
lucrarea [4], cap. III, § 4). Ducă n — dim Y < oo, este binecunoscut faptul că spaţiul Y
este izomorf algebric si topologic cu spaţiul euclidian Cw (a se vedea [5], cap. III, teorema
1.2.1).
Fie A' un spaţiu Banach arbitrar şi fie Y cz X un subspaţiu liniar, cu dim Y <00.
Folosind rezultatul enunţat şi faptul că spaţiul Cw este complet, arătaţi că Y este un subspaţiu
închis al lui X .

176
 4.6.2. Fie X un spaţiu Banach. Arătaţi că dim X < oo dacă şi numai dacă orice mul-
ţime mărginită din X este relativ compactă. (Acest rezultat este datorat lui F.Riesz.)
Indicaţie. După cum s-a menţionat la exerciţiul precedent, dacă n = dim X < oo , atunci
X este izomorf algebric şi topologic cu spaţiul C* iar compacitatea mulţimilor mărginite şi
închise se obţine în acest caz din lema clasică a lui Cesâro ([12], 6.16).
Reciproc, dacă dim X = oo, in baza lemei 4.2.5 rezultă că există un şir {^Jfcî^j czX
cu ||x*|| = 1 şi ||x» — XTOII^ 1/2 (k ^ m) pentru orice numere naturale k şi m, deci şirul {x*}*
nu poate conţine nici un subşir convergent. Şirul { x ^ se construieşte inductiv, folosindu-se
faptul că un subspaţiu de dimensiune finită este automat închis (exerciţiul 4.6.1), condiţie
cerută pentru aplicarea lemei 4.2.5.

4.6.3. Fie X, Y două spaţii, normate, avind fiecare dimensiunea finită. Arătaţi că orice
aplicaţie liniară T: X —• Y este continuă.
Indicaţie. Se arată mai întîi că orice aplicaţie liniară 9 : C n C este continuă. într-adevăr,
dacă {e 3 , . . . , « » } este baza canonică a spaţiului C w [deci e / = (0, . . . , 0, 1, 0, . . . , 0) cu 1 pe pozi-
ţia JJ, atunci sv vede uşor că |<p(x)| < M||x||, oricare ar fi x s C n , unde
n

y=i
deci 9 este continuă.
In etapa a doua, dacă T: Cm Cn este o aplicaţie liniară, atunci avem reprezentarea
n

£ 9j(x)er cw
>
y=i
unde 9^ : Cm —• C sînf aplicaţii liniare, deci continue în baza primei părţi. De aici rezultă că
T este aplicaţie continuă.
în sfirşit, dacă T : X Y este o aplicaţie liniară iar X şi Y J n t spaţii normate de dimen-
siune finită, utilizarea izomorfismului menţionat în exerciţiul 4.6.1 reduce prolema continui-
tăţii lui T la cazul precedent.

4.6.4. Fie A' un spaţiu normat de dimensiune finită (deci A este complet în baza exer-
ciţiului 4.6.1). Arătaţi că pentru orice T e spectrul a(T, X) este format numai din valori
proprii.
Indicaţie. F i e X e a(T, X). Dacă operatorul X — T ar fi injectiv, atunci dim R(k — 7 ) =
= dim A (deoarece imaginea unui sistem liniar independent printr-un operator injectiv este
tot un sistem liniar independent), deci ar trebui să avem R(X — T) = X. Aşadar, operato-
rul X — T ar fi inversabil, ceea ce nu se poate.

4.6.5. Fie Q un spaţiu metric compact. Reamintim că o familie & cz C(Q) se numeşte
egal continuă dacă pentru orice e > 0 şi orice punct co 0 e O există o vecinătate V 0 a lu i co0 astfel
încît | /(co) — /(w0)L < E, oricare ar fi QG V0 şi / E 0.
Arătaţi că orice familie 0 cz C(Q) egal continuă şi mărginită este relativ compactă
(în legătură cu propoziţia 4.1.7).
Indicaţie. Este suficient să se arate că din orice şir {fn^^i ci & se poate extrage un
-subşir convergent (teorema 0.1.14). Spaţiul O fiind metric şi compact, există o submulţime
«umărabilă {G)*}^^,. densă în Q. Şirul {tn(°^i)}n fiind mirginit, din el putem extrage un subşir
{/i«( w i)}« convergent. Din şirul {fin(<»>2)}n extragem apoi subşirul convergent {/2»(co2)}«. Procedeul
•se continuă şi ne conduce la un şir de funcţii gn = fnn> extras din şirul iniţial, convergent în
fiecare punct co*. Fie e > 0. Există <*v . . . , 6 > j > e Q şi Vj vecinătate a lui c5/ astfel încît
| f(o>) — f(<Zj)\ < e/5 dacă co<= Vj (j— 1, . . . , p) pentru orice / e 0. în plus, Vx U . . . U Vp =
= i i . Deoarece, din densitate, există Vj, obţinem de aici că există n(e) astfel încît
lgn+m(o>) ~ 9n(<*) \ < £ dacă n ^ n(s), m ^ 1, co = Q. Aşidir, gn g= C Q ) (n 00 ).
Invers, st poate arăta că o iamilie 0 cz C[Q) relativ compactă este mirginită ş i ega 1 con-
tinuă (rezultat pe care nu-1 folosim). Mii mult decît atît, taptul (presupus pantrn sim> litate)
că O este spaţiu metric nu este esenţial. Aceste afirm iţii formîi? 1 cunoscutul criteriu de com -
pacitate datorat lui Arzela-Ascoli (pentru detalii trimitem la lajrar&i [8J, ci?.' IV" , §6).

177
 4.6.6. Fie X un spaţiu liniar şi fie Y un subspaţiu liniar al lui X. Reamintim că spaţiul
factor (sau spaţiul cit) X/Y este o mulţime ale cărei elemente sînt claselc de echivalenţă modula
Y, adică mulţimile de forma
* + Y = {x + y : y e Y}, x e X,
care se poate organiza ca spaţiu liniar, cu operaţii naturale (a se vedea [5], cap. I, § 1.6)*
Să presupunem că A" este un spaţiu Banach şi că Y este închis în X . Vom defini mărimea
|| .x + l r îj = inf O .x + y\\ = d(x, Y), x e X. (4.6.1)
yGY

1° Arătaţi că relaţia (4.6.1) defineşte o normă pe spaţiul factor XjY.

2® Arătaţi că spaţiul factor A / Y , dotat cu norma (4!6.1), devine spaţiu Banach.
Indicaţie. Fie {£*}* un şir fundamental in norma (4.6.1), format din elemente ale spaţiu-
lui X/ Y. înlocuind la nevoie şirul {£*}* printr-un subşir al său, vom putea presupune că
— < 2~*~ 2 pentru orice k. Vom lua un reprezentant arbitrar x t e iar pentru k ^ 1 vom
alegexjt+1e £*4l — astfel încît !!»* +1 || < 2"*' 1 . Atunci seria x x + x 2 + . . . -f xjc + . . . este
absolut convergentă în spaţiul X . Fie x suma acestei serii. Definind clasa \ = x + Y, avem
£ cînd k oo, deci spaţiul XjY este complet.
3° Fie A 0 cz X un subspaţiu liniar, închis în X, astfel încît X0 => Y. Arătaţi că A 0 / Y
este un subspaţiu închis în A/Y.
Indicaţie. Procedînd ca la punctul 2°, dacă {£*}* este un şir din A 0 / Y convergent în X / Y ,
atunci suma seriei xY -f x 2 -f . . . trebuie să fie un element din Ar0, deci limita şirului {£*}* e s ^ e
în X Q IX.

4.6.7. Fie H un spaţiu Hilbert şi fie A ' e # ( / / ) un operator compact şi normal. Fie
lr|
t^Ve/ ult numărabilă de valori proprii distincte, nenule ale lui N (teorema 4.2.10).
Dovediţi existenţa unei familii de proiecţii {Pj\jej C : J4(H) C U următoarele proprietăţi:
1° N\Hj— Xj, unde II j~ P}{H) pentru orice j e J ;
2 e PjPk = 0 dacă j ^ k;
3° N = £ XjPj,
jej
convergenţa avînd lcc în topologia uniformă a spaţiului
4® fiecare vector x e II se poate scrie a s t f e l :
*= Po*+ £ PJ*>
Jej

unde P 0 este proiecţia lui H pe nucleul operatorului AT.

Aceasta este o variantă a teoremei spectrale (teorema 2.3.6), valabilă pentru operatorii
normali care slnt şi compacţi.
Indicaţie. Fie E măsura spectrală a lui X şi fie Pj proiectorul spectral ataşat valorii
proprii Aj (prin c< rolarul 1.5.3). Argumentul din lema 4.3.2 (în care pozitivitatea nu joacă nici
un rol) ne arată că Pj ~ E({-kj}) si că Pj{H) este chiar nucleul operatorului Xj - AT, oricare
ar fi j e J. în particular, au loc afirmaţiile 1° şi 2°.
JFie apoi I cz J o familie finită de indici. Se vede uşor că
II V I j P j ii2 < sup lAj i2,
jsi
de unde se poate deduce că seria V \jP j este convergentă în topologia lui # ( / / ) (folosind
jeJ
lema 4.2;6).
Fie e > 0 şi fie ct = {Xe <j (N, H) : | X | < s } . Atunci

JV = \ X d E ( \ ) = lim ( \ X d£(X) + V } = V X^,

J - M J ) &

adică afirmaţia 3°.

178
 Dacă P0 = £({0}), atunci P0 este proiecţia lui H pe nucleul lui N. într-adevăr, dacă
x = P0x, atunci Nx = NPşx = 0, iri baza calculului funcţional cu funcţii boreliene. Invers,
dacă x se află în nucleul lui N, atunci Pfx = 0, oricare ar t i j e J (căci NPjX = 0 = XjP/x).
Prin urmare, * = E({0})x. Reprezentînd mulţimea <r(JV, H) ca o reuniune cel mult număra-
bilă de submulţimi disjuncte, formate dintr-un singur punct, obţinem şi afirmaţia 4°.

4.6.8. Demonstraţi inegalitatea (4.3.5) {inegalitatea lui Holder).

Indicaţie. Se presupune, mai întli, că l / p ' + l / p " = i- Pentru orice numere 0, 0
are loc estimarea
ab < o*V + <4-6 2>

într-adevăr, considerind funcţia /(/) = tp>)p' + tp"\p" ( / > 0) şi observlnd că \\l) < 0 dacă
t < 1, /'(/)> 0 dacă t > 1 şi că f'(\) = 0 fiind derivaţi lui f), deducem că / are un minim
l/p î/p
tn t = 1. Scriind că ftl) = 1 < f(a "b~ ')9 obţinem inegalitatea (4.6.2).
Se aplică apoi (4.6.2) numerelor

«=«»(ş «rr 1
^ , *= w ş wrl,p";

insuBiind după indicele k, se obţine (4.3.5) pentru acest caz.

Cazul general se reduce la cel precedent, observîndu-se că 1 /(p'/P) + 1/(P"/P) ==

4.6.9. Demonstraţi inegalitatea (4.3.6) (inegalitatea lui Minkouski).

Indicaţie. Se poate presupune p > 1. Se scrie

£ ( « , + .3*)* = £ + .V"-1 + £ + !VP"1

k k k
şi se aplică inegalitatea lui Holder [cu p' = p şi p" — p/(p — 1)] fiecărei sume din membrul
al doilea al acestei egalităţi.

4.6.10. Demonstraţi inegalităţile (4.3.7) şi (4.3.8).

Indicaţie. Inegalitatea (4.3.7) se obţine din faptul că (a -f- b)* < aP + bp pentru orice
a> 0, b ^ 0 şi 0 < p < l .
Pentru inegalitatea (4.3.8), se observă că

(£<«?/£ °VP'IP)VP' < <£ «px °.»J'P' =

k m k m
4.6.11. Fie X = C<[0, 1]) şi fie T e definit prin relaţia

(27)00 = J r ( / ) d / , X, 0 < s < 1. (4.6.3)

o
1* Arătaţi că operatorul T nu are imagine închisă.
Indicaţie. Se vede uşor că
/?(?) = {/«= *:/'<= X, /"(0) == 0}.
în plus, R(T) c X 0 = ( f e X : /(0) = 0} ( X 0 este închis în X), R(T) este dens in X 0 (conse-
cinţă a teoremei de aproximare a lui Weierstrass), dar R(T) ^ X0.
2° Arătaţi că operatorul T este compact.
Indicaţie. Fie I c X o familie mărginită. Atunci familia 0 = T(9) este mărginită şi egal
continuă, deci este relativ compactă (exerciţiul 4.6.5).
Operatorul (4.6.3) se mai numeşte operatorul Volterra. Acesta poate fi definit ş i pe alte
spaţii de funcţii, de pildă pe spaţiile Banach L?([0, 1], ţx) (1 < p < oo).

4.6.12. Fie X şi Y spaţii Banacb. Un operator T «= St(X, F) se numeşte aplicaţie des-

chisă dacă imaginea oricărei mulţimi deschise din X este o mulţime deschisă în Y.

179
 Fie T e i?(A, Y) cu R(T) = Y. Arătaţi că T este aplicaţie deschisă. (Acest rezultat este?
cunoscut ca teorema aplicaţiei deschise şi este datorat lui Banach).
Indiiaţie. Dacă G cz X este deschisă, atunci G 0 = { x + N(T) : x e G} este deschisă în
XlK(T). *ie T0 : XjNiT) Y definit ca în corolarul 4.4.2. Atunci Te are invers continuu;
prin uimare, mulţiirea T(G) = T0(G0) este deschisă.

4.6.13. Fie A' un spaţiu Banach şi fie Xlf A 2 subspaţii liniare, Închise în X, astfel încî£
A = A j -f Ar2 şi A j f| = {0}. In particular, fiecare x e A se scrie în mod unic sub formai
x = x1 -f- x 2 cu x , e A, şi x s e A 2 . De aici rezultă că aplicaţia PjX = x1 ( x e A) este liniară ş i
satisface ecuaţia = Px. Cu alte cuvinte, Px este o proiecţie a lui A pe Xv
Arătaţi că P 3 este o proiecţie continuă.
Indicaţie. Se utilizează teorema 0.3.3.
Aplicaţia P 3 se numeşte proiecţia spaţiului A pe spaţiul Xt paralelă cu spaţiul X2.

4.6.14. Fie A un spaţiu Banach de dimensiune finită. Arătaţi că dim A* = dim X.

Indicaţie. Se aplică lema 4.5.6 spaţiului A'0 = A . Funcţicnalele date de această lemă for-
mează o bază a spaţiului X*.
4.6.15. Fie A un spaţiu Banach şi fie Y un subspaţiu liniar şi închis al său, astfel încît
n = dim A / Y < oo. Arătaţi că pentru orice e > 0 există o proiecţie Q a lui A pe Y astfel
Încît IIQH < n + 1 + e.
Indicaţie. Fie sistemele de vectori . . . , H*} c= XjY şi {€>ly . . .,<D„}cz (A/Y)* date de
lema 4.5.6. în particular, l; = O ^ E ) ^ - f - . . . -j- $«(()£« pentru orice £ e X/ Y. Se aleg vectorii
Xj e cu || Xj|| < 1 + şi se dtfinesc funcţionalele <p;(x) = 0^(x -f- Y) ( x e A ; j — 1,
n), deci <pj e X* şi || < 1. Atunci formula
M
Qx— x— JJ <?j(x) xjf x e A,
i® 1
defineşte o proiecţie a lui A pe Y cu llQll < n + 1 +

4.6.16. Yom folosi notaţia din enunţul şi demonstraţia teoremei 4.5.9. Fie Q : Y —• R(T)
o proiecţie cu ||Q|| < m + 1 + e, unde m = dim Y/i?(T) şi s > 0 este un număr dat (exerci-
ţiul 4.6.15). Este limpede că putem lua M = (1 —Q)(Y) în demonstraţia teoremei 4.5.9. Ne?
propunem să găsim o estimare pentru y(T2) în funcţir de y( T), m şi n = dim N. Să
remarcăm că putem presupune ||P|1 < n (corolarul 4.5.7.) Să mai kixăm un număr r > y(T)"1.
Fie i/e Y arbitrar. Avem y = yx -f z/2, unde R(T) şi ifee M. Aşadar, ||i/2I| = H(1 —
- Q)y\\ < IU - 611IIVL!.
1° Analizînd indicaţia de la exerciţiul 4.6.15, arătaţi că || 1 — Q|| < m + e.
Să reţinem, aşadar, că ||i/ 2 || < (m + e)lly||.
2° Arătaţi că există un vector x 2 e Xx astfel încît Tx2 = yx şi || x21| < r(n + 1 )(m + 1 -f-
H- e)ll^ll- aici rezultă
tl î/a) li < (r 2 (n 4- 1 ) 2 ( m + 1 + £)
2
+ (m + e ) 2 ) 1 / 2 ||.
d
3 Deoarece T 2 ((x 2 , ij2)) = y, deduceţi din 2° că
y ( T 2 ) > (Y(T)-2(n + l) a (/n + l) 2 + m2)"1/2. (4.6.4)

în particular, dacă mărimea \\T — T|| este strict mai mică decît membrul drept al relaţiei
(4.6.4), atunci pentru T au loc toate afirmaţiile teoremei 4.5.9.
4° Dacă A si Y sînt spaţii Hilbert, arătaţi că

T ( r a ) > y( T ) (i + r COT 1 /* .
4:6.17. Fie X un spaţiu Banach şi fie A'e un subspaţiu liniar, Închis în A. Vom face
notaţia

A ^ = { x * e A* : x * | A e = 0}.

Mulţimea Xq1 este un subspaţiu închis al lui A* numit ortogonalul spaţiului A § .

IM
 l f Arătaţi că dualul spaţiului X 9 este izorr.orf cu spaţiul factor A*/A^* iar izomorfismul
este chiar izometrie.
Indicaţie. Pentru fiecare <p<sA* construim un element A*'astfel î n c î t O | X § = < p
şi j; |i = I! <p H (teorema 0.3.8). Aplicaţia
X*

realizează izomorfismul dorit.

2° Dualul spaţiului îactcr XjX0 este izcmcrf cu spaţiul X£ iar izomorfismul este chiar
izometrie.
Indicaţie. Dacă <D e (XjX0)* ,vom defini 9 s A ^ prin relaţia a>(x) = <D(x + A"0) ( i s X ) .
Atunci aplicaţia
(A/A 0 )* E s O - ^ e A o 1
realizează izomorfismul căutat.

4.6.18. F^ie X un spaţiu Banach şi fie A * * biduclul lui X [adică A * * = (A*)*]. Voro
defini o aplicaţie Fx ' X A * * prin relaţia Fx(x)(x*) — a*(x), unde x<=X şi x*^X+.
1° Arătaţi că aplicaţia F x este o izometrie liniară.
2° Fie Y un alt spaţiu Banach şi fie T<= # ( A, Y). Vom nota cu î**)
operatorul ( T * ) V Arătaţi atunci egalitatea T**Fx = FyT.
Aplicaţia Fx definită mai sus permite identificarea spaţiului A cu subspaţiul {Fx(x) 1
x e A } cz A * * . In această identificare, operatorul T** apare ca o extensie a operatorului T.

4.6.19. Fie A , Y spatii Errach şi fie A, Y). Operatorul T se numeşte Fredholm

dacă cerinţele din c'eljnitia 4 5.1 sini ir.dcplinite (cerinţe ce nu depind de continuitatea luiT).
în acest caz putem vcibi şi de incexul lui T, notat tot prin ind(T).
Studiul operatorilor Fredholm nemărginiţi pcate fi redus, într-un anume sens, la studiul
operatorilor Fredholm cei tir ui, printr-o metedă ce va fi prezentată în cele ce urmează.
Fie Y) aibiliar. Yem introduce mărimea

II al T = (II «li* + II r*|i 2 ) 3 /2, a e D(T). (4.6.5)

1° Arătaţi ca (4.6.5) dcfir.cşte o ncin ă pe aţiiîl liniar D(T), care devine astfel spaţiu
Banach.
Fie XT spaţiul D ( T ) detat-cu r e m a (4.C.5). F/udent, XT, Y); în plus, dacă T
este Fredholm, rtunci el csle Fredholm şi ca ejerator ccntinuu de la AŢ în y .
2° Fie T e ^ ( A , Y) m c j eri.ter FrcdfccJm. Arătaţi <â exista un iu măr l> 0 cstfelîncît,
dacă T :D(T) -+ Y este un operater liniar cu proprietatea că
sup || Tx — Tx|i <
[l*j|r<l
atunci T este Fredlio'm, d m A \ 1 ) < dim A ( 7 ) . c m Y :R{T) < dim YIR{T) si ind(T) =
= iirdţT).
3° Fie T e ¥ ( A , Y) şi fie KGX(X9 Y). Arătaţi atunci că avem K\XT €= X(A>, Y)-
4° Fie T c ¥(X, Y) v.n eperate r Fredholm şi fie K<~X(A, y). Atunci operatorul T -f K
este Fredholm şi ii d(T -f K) = ind(T).
Pentru fiecare eperater A, Y), dcmeniul de definiţie D(T) este algebric izomorf
cu graficul G(T) cz A X y. Noima (4.6.5) induce şi o identificare topologică a celcr două
mulţimi.

4.6.20. F i e A un spaţiu Banach şi fie X«=i£(A). Problema subspaţiilor invariante la acţiu-

nea operatorului T înseamnă găsirea acelor subspaţii liniare şi închise Y cz X cu proprietatea
T(Y) cz Y. Sînt, desipur, interesante spaţiile invariante Y care sînt netriviole (deci {0} #
^ y # X). Această problemă nu are întotdeauna soluţie (un exemplu de operator fără sub-
spaţii invariante netriviale a fost construit de C. J. Read).
In cele ce urmează vem schiţa dcmenstiaţia vnui rezultat afirmativ în această direcţie»
rezultat datorat lui V. Lcmonosov (a se vedea [13], pag. 219, pentru detalii).
Fie T e J T ( A ) , T ^ 0 , şi fie CT = {Vg#(A) : VT = TV}.
1° Arătaţi că CT este o subalgebră închisă a algebrei Banach &(X).

161
 2° Fie N=N(T). Atunci V(N) cz N, oricare ar fi F e C j .
Aşadar, dacă N {0}, atunci JVeste subspaţiu invariant netrivial pentru orice V e C p .
Vom presupune In continuare că N ~ {0}, deci că T este injectiv. Fie xQ e X un vector
cu proprietatea că II 7*x0H> |ir||.
Vom nota cu S0 mulţimea { x e X : j| x — x 0 || < 1}.
3® Arătaţi că inf {|| T x | | : x e £ „ } > 0.
Fie K = T(,S'0). Deoarece T este compact, mulţimea K este compactă în X. D i n 3 #
rezultă că 0 ţ K. Vom discuta în continuare două posibilităţi:
(a) Există un vector yB e K astfel încît \\Vy9 — x 0 | | > 1, oricare ar fi V e Ci». Vom con-
sidera mulţimea

A'o = (Vi/ 0 : V<BC T i '

4® Demonstraţi că X0 este un spaţiu invariant netrivial pentru orice V e Q p .
Să admitem apoi că (a) nu are loc. Prin urmare, avem :
(b) Pentru orice iJ&K există V e C r astfel încît II Vy — x 0 || < 1.
5® Utilizînd compacitatea mulţimii K, dovediţi existenţa unei familii finite de operatori
{viijlml cz CT astfel încît pentru orice y<= 1{ să existe un indice j cu proprietatea că
IIVjy m - x0H < 1.
Vom defini funcţiile

9j(y) = max {0, 1 - |j T§) - x 0 ||}, f,(y) = 9)(y)l ( ]£ g j y )

\k=l
pentru y K şi j = 1, . . . , m , care sînt evident continue. Fie apoi
m
G(y)= £ fl(y)V}y, y<zK.
y=i
6° Demonstraţi incluziunea G(K) c: S 0 .
Se consideră apoi aplicaţia F = G • T. în baza punctului 6°, avem F(S0) c: S 0 . Mul-
ţimea F(S0) fiind compactă (din cauza compacităţii lui T), ne situăm Î11 condiţiile u n e i bine
cunoscute teoreme de punct fix a lui Schauder (a se vedea, de pildă, [15], propoziţia 3.60),
care afirmă existenţa unui punct i>0e S0 astfel încît F(v0) = v0. Definim apoi operatorul
m
T. = £ U(T»o)VjT.

7 a Arătaţi că T 0 e J f ( X ) 0 Qr> şi că 1 este valoare proprie a lui T0. în particular, AT0 =

a- 2Vr(l — T6) este un subspaţiu invariant netrivial al lui T, avlnd dimensiunea finită.
Din 7® şi din faptul că T este injectiv, rezultă ca T|A r 0 are cel puţin o valoare proprie
nenulă, pe care o notăm cu X.
8® Arătaţi dkN\— N(\ — T) este un subspaţiu invariant netrivial pentru orice V e Cy.
Concluzie. Fiind dat un operator V e SB(X) cu proprietatea dkVT — TV pentru un anume
T&df(A), T # 0, atunci V are cel puţin un subspaţiu invariant netrivial.
 5. APLICAŢII

î n acest capitol vom prezenta, în scop ilustrativ, cîteva din nume-

roasele aplicaţii ale teoriei operatorilor liniari.

5.1. ECUAŢII INTEGRALE

Yom lucra în spaţii de (clase de) funcţii măsurabile (egale aproape pes-
te tot) al căror modul la pătrat este o funcţie integrabilă în raport cu mă-
sura Lebesgue sau pe intervalul [a, b'\ (—00 <a<b < + 00) (în care caz
avem spaţiul L2{ [a, &])) sau pe pătratul [a, b] x [a, &] (căruia îi corespunde
spaţiul X 2 ([a, b] X [a, &])).
Fie K e L2([a, 6] x [a, &]) o funcţie fixată. Funcţiei K îi asociem ope-
ratorul liniar
b
(TKh) (S)= J K{S, t) Ji(t) dt, heH. (5.1.1)
a
unde H= L2([a, &]). Operatorul TK va fi numit operator integral iar funcţia
K va fi numită nucleul integral care generează operatorul TK.
Fie

bb

a a
deci norma funcţiei K în spaţiul L2{ [a, b] X [a, &]).
5.1.1. LEMĂ. Operatorul TKe&(H). Mai precis, | | T j J
Demonstraţie.
b Să remarcăm bcă b
^ | K(s, t) h(t)| dt ^ ^ K(s, t) i2 dtj 2 ^ | h(t) |2 dt J2 ,
* a a
în baza inegalităţii lui Schwarz; prin urmare, integrala (5.1.1) există. Avem
apoi
bb
\\TKH\\2 W)d*j2ds < IIXII 2 II feII2,
• a
in baza teoremei lui Fubini, deci || T£\\ ^ \\K\\.

183
 5.1.2. OBSERVAŢIE. Fie funcţiile fk{s) = sk, a ^s fc = 0,1,
2, . . . Familia {/*}*>o este un sistem liniar independent în H, deoarece
polinoamele nenule au doar un număr finit de zerouri. î n plus, spaţiul
generat de {fk}k este dens în H. într-adevăr, în baza teoremei de aproxi-
mare a lui Weierstrass, funcţiile continue se pot aproxima uniform pe [a, ft]
cu polinoame. Dacă / e H este o funcţie ortogonală pe spaţiul polinoamelor,
atunci / trebuie să fie ortogonală pe spaţiul funcţiilor continue, deci / tre-
buie să fie nulă aproape peste tot, în baza teoremei 0.4.19.
Aplicînd procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt (exerciţiul 0.6.9),
vom găsi o bază ortogonală {e*}*>0 a spaţiului H formată tot din polinoame
(cum se poate constata uşor, prin inducţie).
5.1.3. LEMĂ. Fie ejk {#, t) = e}(s) ek(t)y j,fc^ 0, s, te [«,&]. Atunci
familia {e}k\j, k>o este o bază ortonormală a spaţiului L2([a, b] x [a, &J).
Demonstraţie. Să remarcăm că

b b

a a
de unde deducem că (e}k1 ePiy = 0 dacă (j, fc) # (p, q) şi <e)k, ejky = 1
Aşadar, {e3k}j, este sistem ortonormal.
Fie acum F e JD2([a, b)] X [a, 6]) astfel încît <F, ejky = 0 pentru
orice pereche (j, fc). Atunci funcţia F este ortogonală pe orice polinom în
variabilele s şi t pe [a, 6] X [a, 6], deoarece un asemenea polinom este
combinaţie liniară de polinoame din familia {ejk^} k. De aici rezultă că
F este ortogonală pe orice funcţie continuă pe [a, b] x |>, fe], în virtutea
teoremei 0.5.9. î n sfirşit, teorema 0.4.19 ne spune atunci că F trebuie să
fie nulă aproape peste tot. Aceasta ne arată că subspaţiul generat de sis-
temul ortonormal {eJk}j,k> o trebuie să coincidă cu întreg spaţiul
Z2([>,&] X [a, b]).
5.1.4. LEMĂ. Operatorul TK este compact.
Demonstraţie. Fie o baza ortonormală obţinută în lema
5.1.3. Atunci avem reprezentarea
K= £ <K,eikyejk,
j, *=o

dată de teorema 0.2.11. Să definim funcţia

Kn = £ <JT, eJky ejkeL*([a, 6)] X [a, 6])

0

şi fie Tn operatorul integral generat de nucleul integral Kn(n = 0 , 1 , 2 , . . . ) -

Fiind operator de rang finit, operatorul Tn este compact. P e baza lemei
5.1.1 avem
|jT* - Tn\\ <|[JC - J C . I I o o ) ,
ceea ce asigură compacitatea operatorului TK, în baza propoziţiei 4.1.5.

184
 5.1.5. LEMĂ. Fie KeL*([a, fc] x [a, fc)] şi fie Kf(s,t) = K(t,s),
s, te [a, fc]. Atunci operatorul integral generat de nucleul integral K*
chiar operatorul T*.
Demonstraţie. Să remarcăm că pentru orice /, g e H avem
b b b 6

<TK,f, g> = ^ K(s, t)f(t) Atlfi) 9(s)

am a a

în baza teoremei lui Fubini; prin urmare

b
( 9 ) (s) = [ K*(s, t) g(t) dt, g eH.

Vom trece acum la enunţarea şi demonstrarea unor rezultate privind

ecuaţiile integrale de un anume tip. Yom începe cu o variantă a alterna-
tivei lui Fredholm :

5.1.6. TEOREMĂ. Fie K e X2 ([a, fc] X [a, fc)], fie K*(s,t) =

K(t,s) (s, te[a, fc]) şi fie TK, SK, operatorii integrali generaţi de nucleele inte-
grale Kj respectiv K*. Să considerăm ecuaţiile integrale
(1) n - piT k ji = f , a * ) ^ -fir^ =/*,
unde f,f* e H sînt funcţii date, ^ 0 este un parametru complex iar fe, A*
sînt necunoscute. Fie şi ecuaţiile omogene asociate
(2) fe - pt = 0, (2*) K - VT k M = 0.

Există atunci un şir de numere complexe astfel încît | jj^i -» cx>

(fc oo), cu următoarele proprietăţi :
(a) Dacă [i ţ {jx*}t, ecuaţiile (1) şi (1*) admit soluţii unice oricare ar
f i f , /* e H. în particular, ecuaţiile (2) {2*) admit numai soluţia trivială.
(b) Dacă ţj. = ţi* pentru un anume fc, ecuaţiile (2) şi (2*) admit soluţii
netriviale, numărul soluţiilor liniar independente fiind finit şi acelaşi pen-
tru ambele ecuaţii. în acest caz, o condiţie necesară şi suficientă pentru ca (1)
şi (1*) să aibă soluţii este ca f să fie ortogonală pe soluţiile ecuaţiei (2*) şi ca
/* să fie ortogonală pe soluţiile ecuaţiei (2).
Demonstraţie. Afirmaţiile rezultă din alternativa lui Fredholm (pro-
poziţia 4.5.16), cu mici modificări datorate faptului că TKm este adjunctul
operatorului TK în sensul spaţiilor Hilbert (lema 5.1.5). Vom defini \l k =
= XJ1, unde X* e G( TK, Jff)\{0} (fc = 1, 2, 3, . . . ) sînt valorile proprii ale
operatorului compact TK (teorema 4.2.10). î n particular, | oo (fc->
-> oo). Dacă jI <£ {fx*}*, atunci operatorul 1 — \LTK (deci şi operatorul 1 —
— ptTjjfJ este inversabil şi avem afirmaţia (a)- Dacă jx = fi* pentru un
anume fc, atunci avem afirmaţia (b) ca în demonstraţia propoziţiei 4.5.16.
î n cazul operatorilor integrali autoadjuncţi, soluţiile ecuaţiilor inte-
grale de tipul considerat în teorema precedentă pot fi date într-o formă mai
explicită.

185
 5.1.7. TEOREMĂ. Fie KeL2([a,b] X (a ? b]) astfel încît K* = K
fi fie Tk operatorul integral generat de nucleul integral K. Să considerăm
ecuaţia integrală
(i) h - ţLTKh = / ,
unde f eH este o funcţie dată iar jx # 0 este un parametru complex. Există
atunci un şir de numere reale { f i * } * ^ cu | [jl*| - > o o (fc o o ) şi un şir de
proiecţii {P*!*«i cu următoarele proprietăţi :
(a) Dacă {y.*}*? atunci ecuaţia (i) are soluţie unică oricare ar f i
feH. Această soluţie se poate reprezenta sub forma seriei convergente

* = / + % TIV-* - V-R1 PJ-

k=i
(b) Daca JJL = JJL^. pentru un anume fc, ecuaţia (i) are soluţie dacă şi
numai dacă funcţia f este ortogonală pe nucleul operatorului 1 — \IKTK. în
aeest caz, soluţia generală a ecuaţiei (i) se poate scrie sub forma seriei con-
vergente
h =/ + X — V-k^Pmf + V,

unde v este o funcţie arbitrară din N(1 — \ikTK).

Demonstraţie. Deoarece E = K*, operatorul TK este autoadjunct.
Oa şi în teorema precedentă, definim JJL* = X*1, unde ea (TKJH)\{0\ sînt,
în acest caz, numere reale. Fie Pk proiecţia spaţiului H pe JST( Xk — TK) =
= N( 1 — \LkTK). Atunci, ca în exerciţiul 4.6.7, dacă ;JL £ [ { J . * ! * , putem scrie

(1 - txT)"1/ = ^ J (1 - ,iX)-*cU&(X)J/ = E({0})/+ g (1-,x\k)-*Pkf=

O{TK) H)

k=l
în care E este măsura spectrală a operatorului TK, ceea ce demonstrează
punctul (a).
Să presupunem acum că JJL = JJL pentru un anume Ic. Atunci
FC

ecuaţia (i) are soluţie dacă şi numai dacă funcţia / este ortogonală pe
nucleul operatorului (1 — fi.*!^)* = 1 — ţikTK, în baza teoremei 5.1.6 (b).
Să presupunem deci că feHk = (1 — Pk)(H). Deoarece TK{Hk) <z
c EkJ operatorul TK \ Hk e &{Hk) rămîne (compact şi) autoadjunct iar
spectrul său va fi egal cu mulţimea a{ TK, H)\{Xk\, în virtutea teoremei
1.5.2. î n plus, măsura spectrală a operatorului TK | Hk va fi dată de apli-
caţia Bor (R) a 8 -> E(8) I Hk (ceea ce se vede uşor, folosindu-se unici-
tatea măsurii spectrale.) Din prima parte a demonstraţiei, obţinem
(1, - v.kTK\ Hk)-y =/ + £ v-Av-m -
mjtk
unde 1* este identitatea pe H kJ ceea ce ne conduce la componenta din spa-
ţiul H k a oricărui soluţii a ecuaţiei (i). Dacă la această componentă adăugăm
un vector arbitrar din H i = JV(1 — fx*!7*), obţinem soluţia generală a
ecuaţiei (i), ceea ce completează demonstraţia punctului (b) al teoremei.

186
 P e n t r u alte proprietăţi ale operatorilor integrali de tipul consierat în
acest paragraf se poate consulta lucrarea [9].

5.2. OPERATORI STURM-LIOUVILLE

Ca şi în paragraful precedent, vom lucra cu funcţii definite în inter*

valul compact ya, fc] <= R. Vom nota cu A2([a, fc]) spaţiul funcţiilor scalare
f care au derivată / ' absolut continuă pe [a, fc], deci pentru care derivata
secundă / " este definită aproape peste tot şi este o funcţie integrabilă în
raport cu măsura Lebesgue pe [a, fc] (a se vedea [12] pentru detalii). Mai
notăm cu X ^ O , fc]) spaţiul claselor de funcţii măsurabile, egale aproape
peste tot, care sînt integrabile în raport cu măsura Lebesgue pe [a, fc].
Vom considera operatori diferenţiali de forma
Tff = (py'Y +qy, ye A 2 ([a, 6)], (5.2.1)
în care funcţiile p, p', q sînt continue pe [a, fc], au valori reale şi p(s) ^ o
pentru orice s e [a, fc].
Operatorii de forma (5.2.1) sînt adesea numiţi operatori Sturm-
Liouville [8]. Vom folosi această denumire într-un cadru mai restrîns (ca
în [9]).
5.2.1 T E O E E M Ă . Fie / e X 1 ( [ a , fc]), fie s0 e [a, fc] şi fie constantele
complexe c0 şi c r Există atunci o funcţie unic determinată geA2 ([a, fc])
astfel încît tg = / , g(s0) = c0 şi g'(s0) = c±.
Demonstraţie. Vom înlocui ecuaţia rg = f cu sistemul de ecuaţii
9o = 9u
ti + P'HP'91 + Q9o) = P^f, (5.2.2)
x 1
unde p~ (s) = p(s)" (s e [a, fc]). Este limpede că aplicaţia g (g, g')
stabileşte o corespondenţă biunivocă între soluţiile ecuaţiei zg = / şi
soluţiile sistemului (5.2.2). Va fi deci suficient să rezolvăm sistemul (5.2.2).
Este convenabil să lucrăm cu funcţii avînd valori în C2, deci cu perechi de
funcţii. Notînd G(s) = (g0(s), g^s)) şi F(s) = (0, pţs)-*f(8)), sistemul (5.2.2)
se scrie sub forma
G'(s) + A(s)G(s) =F(S),
unde
1
A(s)=f ° V
\ Pis^qis) p(s)-Y(s)J
Condiţia g(s0) = c0, g'(s0) = cx devine G(s0) = C, unde 0 = (c0, cx). Vom
scrie sistemul (5.2.2) împreună cu această condiţie sub forma ecuaţiei
integrale
s

6(8) + [A(t)G(t) dt = (5.2.3)

187
unde
s

3>(s) = C + [ j F ( l ) dt.

Yom considera produsul cartezian X = [a, b]) X Ll([a, bj) şi al pere-

chilor de funcţii integrabile V(s) = v^s)), pe care vom defini opera-
torul
s

(TAV)(s) = \A(t) V(t)tt.

Ecuaţia (5.2.3) devine atunci (1 +TA)G = pretîndu-se acum la o rezol-

vare prin metode de teoria operatorilor. într-adevăr, admiţînd că avem
estimarea
b
1 1
||(T3F)(S)|| < ( ( » - l ) ! ) - M»\ s - «ol»" ^ \\V(t)|| dt
a
pentru un anume întreg 1, unde M = sup {\\A(s) |j: a ^s ^fe}, de-
ducem

IKTT^WII =|i^i)(25F)(«)dij ^
1 s
«
s b
1 1
<((» -1) î)- Jf^H A(t) || 11 - «o I"" ( J II 7(1) II dej <

ceea ce atestă valabilitatea estimării pentru orice întreg 1. De aici

obţinem
b b b
^ ll(T%V) (s)|| ds < ( ( » - l ) ! ) " i J f » ^ | | F W | | d l j ^ l » - » c ) | - l d » ) <
a a a
b
< ( n ! ) - i Wl ^ | | ( F ( I ) | | d*,
a
unde JTj = M{b — a); prin urmare, TA e şi || TÂ\\ Aşa-
dar, seria
1 - TA + T\ - ... + + ...

188
este absolut convergentă în J£?(X) şi defineşte inversul operatorului 1 -f TA.
Obţinem deci soluţia unică a ecuaţiei (5.2.3), anume

G = ( 1 + Tii)-1® = f ( - i m ® ,
n=* 0

ceea ce încheie demonstraţia.

5.2.2. OBSERVAŢII. 1° Dacă feJ?([a,b]) are valori reale şi c0,
cx e R, atunci soluţia g a ecuaţiei zg = / care satisface condiţiile gr(s0) = c0
Şi fl^o) = c i e s ^ e ° funcţie cu valori reale. într-adevăr, în construcţia (efec-
tivă) făcută în demonstraţia teoremei precedente nu apar, în acest caz,
valori complexe.
2° Dacă / este o funcţie continuă, atunci derivata a doua g" a soluţiei
ecuaţiei rg = / dată de teorema precedentă este o funcţie continuă. într-
adevăr, avem aproape peste tot egalitatea

ff" = P'Hf - PV - qg)

iar funcţia din membrul al doilea este continuă, de unde rezultă uşor că
derivata funcţiei g' trebuie să fie continuă.
3° Dacă geN(x), atunci g" este funcţie continuă. Afirmaţia rezultă
din punctul precedent.
4° Avem dimJV(T) = 2. într-adevăr, pentru orice pereche (c0, cx) e C2
există o funcţie unic determinată g e A2([a, &]) astfel încît rg = 0, g(s0) =
= coj 9'(so) = ci- Avem deci un izomorfism între mulţimea soluţiilor ecua-
ţiei zg == 0 şi spaţiul C2.
5° Dacă [x este un număr complex, din punctul precedent rezultă că
în spaţiul z — fi) există două şi numai două funcţii liniar independente.
î n continuare vom studia operatori de forma (5.2.1) în spaţiul Hilbert
i 2 ( [ a , 6]). Fie ff2([a, b]) spaţiul funcţiilor / avînd derivată/' absolut con-
tinuă, pentru care derivata secundă/" este în spaţiul X2([a, fc]). Evident,
ff2([a,&]) c=A2([a,6]).

5.2.3. DEFINIŢII. Un sistem Sturm-Liouville este o ecuaţie de forma

Ty = / , unde z este un operator diferenţial de tipul (5.2.1) iarfeL 2 {[a,6]),
împreună cu condiţiile la limită
a1y(a) + a 2 y \ a ) = 0, f3^(6) + $2y\b) = 0, (5.2.4)
unde a1? a 2 , ^ ^ numere reale cu <*î + al # 0, pî + ^ 0.
Definim apoi operatorul Sturm-Liouville asociat condiţiilor la limită
(5.2.4) ca fiind restricţia L a operatorului z la subspaţiul D(L) cz JT2( [>,&])
format din acele funcţii care satisfac (5.2.4).
5.2.4. OBSERVAŢII. 1° Pentru cele ce urmează va fi esenţial ca
operatorul Sturm-Liouville asociat condiţiilor la limită (5.2.4) să fie
injectiv. Se poate vedea că pentru suficient de multe alegeri ale constan-
telor a 1 , a 2 , px, operatorul L este injectiv. într-adevăr, dacă hv h2 sînt soluţii
liniar independente ale ecuaţiei zy = 0, atunci orice g e jN'(L) se poate pune
sub forma g = W + W (observaţia 5.2.2.4°). Scriind faptul că g satis-

189
face (5.2.4), din sistemul de ecuaţii liniare în X3 şi X2 astfel obţinut, regula
lui Cramer ne dă o condiţie care să implice Xx = X2 = 0, deci g = 0.
Yom face de aici înainte ipoteza că operatorul L este injectiv
2° Teorema 5.2.1 ne peimite să alegefti două soluţii nenule g^ şi g2
ale ecuaţiei ry = 0 astfel încît ocţ&fa) + a2g[{a) = 0 şi (35g2(b) + ^gCib) = 0 .
în plus, funcţiile gg2 sînt reale iar gi', g'2' sînt continue (observaţiile 5.2.2.1°
şi 3°). Să remarcăm apoi că g1 şi g2 sînt liniar independente. într-adevăr,
dacă de pildă am avea gx = atunci g} ar satisface ambele condiţii de
la (5.2.4), deci am avea gl=g2 = 0, deoarece L este presupus injectiv, ceea
ce nu se poate.
Să considerăm funcţia
W(s) = gi(s)9&s) —<fi(s)g2(s)is e [a, 6],
funcţie care poartă numele de wronskianul perechi de soluţii gxi g2. Să
remarcăm că TF(s) # 0 pentru orice s e [a, ft]. Acest lucru rezultă din fap-
tul că perechile de numere (g^s), g[(s)) si (g2(s), g^s)) formează o bază a
spaţiului C2 pentru fiecare s e [a, 6] (observaţie 5.2.2.4°).
' 3° Dacă W este funcţia definită la punctul precedent, atunci produsul
pW este o funcţie constantă. într-adevăr,
(Pwy = p'gdz + - P'glg2 - pg[fg2 =
= P'9I92 -\-9i(-pf92 - 992) ~ P'9x92 +9z(P'9i +99i) =0.
Aşadar, pW este o funcţie constantă (reală). Yom nota cu c = (pW)~ 1 şi
vom defini funcţia
G(s,t)=iC9>{t)9>{8)> a
( 5 . 2 . 5 )

Funcţia O este numită funcţia Green asociată operatorului Sturm-Liouville

jj c u ajutorul funcţiei G definim operatorul integral
b

(TGf)(s) = [©(*, t)f(t) dt, f eL2([a} &]).

Eezultatul care urmează ne arată că operatorul Sturm-Liouville este

un operator cu rezolvantă compactă (în sensul propoziţiei 4.2.11).

5.2.5. TEOREMĂ. Fie L un operator Sturm-Liouville asociat con-

diţiilor la limită (5.2.4). Vom presupune că L este injectiv şi vom construi
operatorul integral TG prin relaţia (5.2.6). Atunci operatorul TG este compact,
autoadjunct şi satisface relaţiile LTG = 1 pe £2([a, &]) şi TGLg = g pentru
orice g e D(L). In particular, spectrul operatorului L este format dintr-o
f a m i l i e număr abilă {[**]* de valori proprii izolate cu proprietatea că | J J I * | -» oo
(fc -> oo) şi dim N(\ik — X) = 1, oricare ar fi fc.
Demonstraţie. Funcţia (?, dată de (5.2.5), este reală şi satisface relaţia
q/8 f ) G{t,sj; prin urmare, operatorul TG este compact (lema 25.1.4) şi
autoadjunct (lema 5.1.5). Yom demonstra acum că pentru orice feL (\ a, &])
funcţia g = TGf este în D(L) şi Lg = / . într-adevăr, funcţia g se scrie ca
g(s) =g1(s)Ji2(s) +92(s)hi(s)j

190
unde

M«) = c ^ 9i(t) f m t , h(s) = c ^ g2(t)f(t) d t.

a s

Funcţia g fiind absolut continuă, vom avea aproape peste tot egalitatea
&(*) =g[(s)h2(s) — cgx(s)g2(s) f(s) +gf2(s)hl(s) + cgt(s) g2(s) f(s) =
= g'i(*)h(*)
Deoarece funcţia g[h2 + <7^1 (absolut) continuă pe [a, b], se vede uşor
că g trebuie să aibă derivată continuă. Mai mult, g' are derivată aproape
peste tot, şi egalitatea
9"(9) =gi(8)hz(s) - cg[(s)g2(s)f(s) +gf2f(8)hi(8) +egMg'2(8)f(8)
(care
2
are loc aproape peste tot) ne arată că g" e L2([a, b]). Aşadar, ae
eH ([a, b]).
Să remarcăm în continuare că
axg{a) + a 2g'{a) = ( a ^ a ) + cc2g^a))h2(a) +
M*\gM + *2gm<*))h(a)
Asemănător, g(b) + 32g'{b) = 0, prin urmare g e D(L).
Vom arăta apoi că Lg — /. într-adevăr,
(pg'Y = (pg'ih +pg^Y = (pg'iYh +(?gQ\ +
- 9igz)f = - ggA - qg*A +/ = —qg +f
aproape peste tot, datorită definiţiei constantei c şi proprietăţilor funcţiilor
9i Şi 02 (observaţiile 5.2.4.2°) şi 3°). De aici deducem că Lg = f .
Invers, dacă g e B(L), aplicînd raţionamentul precedent funcţiei Lg,
obţinem egalitatea LTGLg = Lg, de unde TGLg = g, în virtutea injectivi-
tăţii operatorului L.
Propoziţia 4.2.H ne spune că operatorul L are rezolvantă compactă,
deci spectrul său este format dintr-o familie numărabilă {fi*]* de valori
proprii izolate, astfel încît | fi*| 0 0 ( f c - > 0 0 ) . î n plus, multiplicitatea
fiecărei valori proprii este finită. Aici putem da o afirmaţie mai precisă,
folosind observaţia 5.2.2.5°. într-adevăr, să presupunem că ar exista două
soluţii liniar independente şi u2 în D(L), care ar satisface ecuaţia (T —
—\Li)y = 0. Atunci orice altă soluţie a acestei ecuaţii ar trebui să fie
combinaţie liniară a acestor două soluţii, deci, în particular, să verifice
condiţiile la limită (5.2.4). î n baza teoremei 5.2.1, există însă soluţii ale
ecuaţiei (t — \Lk)y = 0 care pot fi alese astfel încît să nu satisfacă una
din condiţiile (5.2.4). Contradicţia obţinută ne arată că dim — L) = 1
ceea ce încheie demonstraţia teoremei.
O tratare mai completă a problemelor de acest tip, incluzînd opera-
tori diferenţiali de ordin arbitrar ai căror coeficienţi pot avea unele singu-
larităţi, poate fi găsită în [8], cap. XIII.

191
 5.3. OPERATORI DE UNDĂ

Operatorii de undă, formalizaţi într-o primă variantă de către C. Mel-

ler, sînt obiecte de bază în teoria difuziei. î n cuprinsul acestui paragraf
vom defini aceste obiecte şi vom prezenta cîteva proprietăţi elementare ale
lor.
Fie H un spaţiu Hilbert. Pentiu orice operator autoadjunct Ae^(H)
vom nota cu EA : Bor(R) s/(H) măsura sa spectrală.

5.3.1. D E F I N I Ţ I I . Fie Ae<€{H) un operator autoadjunct. Pentru

orice xeH vom nota cu măsura pozitivă definită prin relaţia =
= <EA(S)X, x>[Se Bor(R)].
TTn vector xeH se numeşte absolut continuu în raport cu A dacă mă-
sura este absolut continuă în raport cu măsura Lebesgue pe dreapta
reală. Cu alte cuvinte, pentru orice submulţime 8 e Bor(R) de măsură Le-
besgue nulă avem = 0.
Yom nota cu HA mulţimea vectorilor din H care sînt absolut continui
în raport cu A.
5.3.2. LEMĂ. Mulţimea HA este un subspaţiu liniar, închis în H.
Demonstraţie. P e n t i u orice X e C şi xe H avem egalitatea — jXi2^-
Deci, dacă x e H A , atunci h x e H A .
Să remarcăm apoi că pentiu orice x, y e H şi 8 e Bor(R) avem
vi+m = v-HS) + 2 Re<E(8)x,y> ^

De aici lezultă că dacă y eHA, atunci x -\-y eHA.

î n sfîrşit, dacă {#*} k c HA este un şir convergent către un vector xeH
şi dacă 8 e Bor(R) este o submulţime de măsură Lebesgue nulă, atuncf
liAx(8) = lim <EA(8)xk, xk> = 0,
k-*co
prin urmare xeHA.

5.3.3. D E F I N I Ţ I E . Spaţiul HA se numeşte spaţiul absolut continuu

al opeiatoiului autoadjunct A.
Yom nota cu PA pioiectia lui H pe subspaţiul HA.

5.3.4. LEMĂ. Fie A, B e<6(H) operatori autoadjuncti, fie p i e C \ R

şi fie T e S£{H) astfel încît (y. — A)~lT = T([i — jB)"1. Atunci T(HB) c HA.
Demonstraţie. Opeiatorii NA = (pt — A ) - 1 şi 2TB = (ţi — B)~x fiind
noimali, în baza teoremei 2.4.1 avem f(NA)T = Tf(NB), oricare ar fi func-
ţia continnă / definită pe a(NA, H) U c{JSfB, H). Utilizînd egalitatea
if{NA) Tx, yy = (Tf{NB)x, yy pentiu orice x, y e H precum şi un argu-
ment din demonstiaţia lemei 3.8.1 (lăsăm detaliile pe seama cititorului),
deducem că EA{8)T = T%{8) oricare ar fi /SeBor(C), unde EAj EB
sînt măsurile spectrale ale lui respectiv JS?"*. Deoarece măsurile şi EB
se obţin din măsurile EA, respectiv EB (piopoziţia 3.2.5), este clar că trebuie
să avem EA{8)T = TEB(S), oricare ar fi 8 e Bor(R).
Fie acum y e R(T), deci y = Tx pentru un x e H. Atunci
f 4 ( 8 ) = <EA(8)TX, Txy = <TEb{S)X, Txy ^IIT^MS)1'2,

192
oricaie ar fi &eBoi(R). în jaiticular, daca aeE B , relaţia obţinută ne
a i a t ă că y = Toc e EAJ sdică afiimaţia rcastiă.
Sîntem aci:m în măsuiă Fă definim obiectele de bază ale acestui para-
giaf.
5.3.5. DEFINIŢII. Fie A, Be<6(E) opeiatoii autoadjuncţi. Yom
spune că operoterii de undă W±(AJ B) există, dacă limitele
W±(A, B)x = lim eitA e~itB PBx (5.3.1)
t~* Too

există, oiicaie ar fi x e E (a se vedea şi exerciţiul 3.9.4).

Cînd opeiatoiii de undă W± = W±(AJ B) există, definim spaţiile
+
H+— ) ţi H - = 2?(TF").
Convenţia potrivit căieia opeiatoiii corespund lui este
preluată din fizică.
Motivul jcntiu caie a j a i e pioiecţia PB în foimula (5.3.1) este legat
de picbhira existentei opeiatoiilor W ± . Anume, există exemple simple
(a tevedea [14], voi. III, cseieiţiull5) caie aiată că limita din (5.3.1) există
f ă i ă ca limita compunzătoaie, caie se obţine înlocuind PB cu identi-
tatea, s-ă existe.
5.3.6. PBOFOZ1ŢIE. Să presupunem eă operatorii W± = W±(A, B)
există. Atunci au loc afirmaţiile:
(1) W± sînt izometrii parţiale cu spaţiul iniţial IIB st cu spatiile finale*
B±.
(2) Spatiile E± sînt invariante la acţiunea lui A ; anume, W±(D(B)) <=-
aD(A) şi ÂW±x = W±Bx dacă xeD(B).
(3) E± c Ea.
Demonstraţie. Dacă xeEţ, atunci W±x = 0, din definiţie. Dacă>
x e H B j folosind faptul că eiM şi e~iiB sînt operatori unitari (lema 3.7.4}
obţinem
\\eUAe-itBPBx\\^\\x\\
oricaie ar fi te R, ceea ce implică afirmaţia (1).
Fie apoi s e R fixat. Atunci, din egalitatea
lim eitAe~itB PBx = lim eV+^e-V+W PBx,
t-* Too /-»=F oo
1
obţinem că W± = e^TF^e- *®, adică
B) = W±(A, B)e-lsB<
Din această relaţie pe baza corolarului 3.7.6, printr-o operaţie simplă de
integrare deducem
- A)~lW±(A, B) = W±(A, B) (il - B)-1
(îx (5.3.2)

pentru orice JX GC\R. Fixînd un asemenea JX, pentru orice xeD(B) pu-
tem scrie
(pi - A)-1 W±(AJ B) (\l- B)x = 'W±{A, B)x,
ceea ce ne arată că W±x e D ( i ) şi W±(jx — B)x = (fx — A)W±xJ adic&
afirmaţia (2).

193
 î n baza egalităţii (5.3.2) şi a lemei 5.3.4, mai obţinem şi incluziunea
W±(HB) C HA, adică afirmaţia (3).

5.3.7. PROPOZIŢIE. Fie A, B, G e <g(H) operatori autoadjuncţi şi

să presupunem că operatorii TF±(A, B) şi W±(B, G) există. Atunci există si
operatorii W±(A, G) şi avem egalitatea W±(AJ C) = W±(A, B)W±(B, G).
Demonstraţie. Propoziţia 5.3.6(3) ne spune că R{W±(B, G)) <= HB,
prin urmare
lim||(1 - PB)eUBe-itcPcx\\ = 0
t—*-f oo

oricare ar fi a? e H. Yom putea scrie deci

lim eîtAe-itcPcx = lim eitAe-itBPBeUBe-ltcPcx +
t-+T oo

+ lime , w e-" B (l - PB)eilBe-uc Pcx =

= TF±(A, £ ) 0)a?,

ceea ce este iM
posibil pe baza primei observaţii şi a faptului că familiile de
operatori {e ]t, {eUB}t si (e uc ] t sînt uniform mărginite.
5.3.8 DEFINIŢIE. Să presupunem că operatorii W±(A, B) există.
Aceşti operatori se numesc compleţi dacă H+ = H_ = HA.
5.3.9. OBSERVAŢIE. Completitudinea operatorilor W±(A, B) are
o semnificaţie fizică importantă [14]. Din punct de vedere matematic
proprietatea de completitudine exprimă, în particular, faptul că opera-
torul
S = (W'(A, B))* B)
este unitar pe spaţiul HB, ceea ce se vede uşor datorită propoziţiei 5.3.6(1).
Operatorul S poartă numele de operator de difuzie.
Problema completitudinii este de fapt echivalentă cu o problemă de
existenţă.
5.3.10. PROPOZIŢIE. Să presupunem că operatorii W±(AJ B) există.
Aceşti operatori sînt compleţi dacă şi numai dacă operatorii W±(BJ A) există.
Demonstraţie. Să presupunem că operatorii W±(A, B) şi Tlr±(B, A)
există. î n baza propoziţiei 5.3.7 avem
BA = W*(A, A) = W*(A, B)W±(B, A),
prin urmare HAA R{W±{A^ B)). Incluziunea inversă fiind dată de propo-
ziţia 5.3.6(3), avem egalitate.
Invers, să presupunem că operatorii W±(A, B) există şi sînt compleţi.
Fie y eHA. Există atunci x± eH astfel încît y— W±(AJ B)x±. î n plus,
lim||e UB e" iM ?/ - PBx± || = lim|| y - eitAe-itBPBx± || = 0,
t - + T OO t-*=r OO

în care am folosit faptul că eitB şi e~HA sînt unitari. Aşadar, W±(B, A) există.
Rezultatul cu care încheiem acest paragraf reprezintă o metodă de
demonstrare a existenţei operatorilor de undă, datorată lui Cook.

194
 5.3.11. TEOEEMĂ. Fie A, B e operatori autoadjuncţi şi să
presupunem că există o mulţime M c= D(B) n HB, M densă în HB, astfel
încît pentru orice x e M să se poată găsi un număr 8(x) > 0 cu următoarele
proprietăţi :

(1) eitBxeD(A) dacă \t\> 8(a>).

(2) Funcţiile t Ae±UBx sînt continue pe ($(#), oo).

+oo

(3) — A)e±UB x\\ăt < oo.

Atunci operatorii de undă W±(A, B) există.

Demonstraţie. Fie xeM şi fie funcţia h(t) = eUAe~itBx. Folosind
ipotezele şi un argument din lema 3.7.4, deducem
i'(fo) = lim (t - t0)-i(h(t) - h(Q) =
ltA
= lim
t-+teo (t - tj-^e-^x - e~u*Bx) +
+ lim(J — - e1'*4) e-lt*Bx = - i e u ^ ( B — A) e-u*Bx,

pentru orice punct fixat t0 e (&(#), +oo). Cu alte cuvinte, funcţia vecto-
rială h este derivabilă în intervalul (&(#), +oo). î n plus, derivata h' este o
funcţie continuă. într-adevăr, funcţia Ae~itBx fiind continuă prin ipoteză,
continuitatea funcţiei ¥ se obţine uşor din proprietăţile generale de con-
tinuitate ale semigrupurilor de operatori. Folosind varianta vectorială a
formulei Leibniz-Newton (observaţia 1.1.8.2°; formula clasică Leibniz-
Newton poate fi găsită în [4], cap. 5, § 4), avem pentru s>t>8(x) estimarea

II Hs) - Mt) || ^ Y h'(u) || du = ^ || ( B - A)e-»Bx\\ du

t t
ceea ce arată că
liixie e~ PBx = lime itA e~ U2? x
1tA UB

există, în baza condiţiei (3). Mulţimea M fiind densă în HBj această limită
există pentru orice element x e HBj pe baza densităţii mulţimii M în HB şi a
mărginirii uniforme a familiilor {eUA]t şi {eUB]f. Existenţa limitei este
trivială pentru x e HL, deci operatorul W~(A, B) există.
Existenţa operatorului W+(A, B) se obţine asemănător.

195
 O amplă discuţie privind operatorii de undă şi rolul lor în teoria dif u -
ziei se află în lucrarea [14], voi. III. Condiţia (2) din teorema 5.3.11, im -
pusă pentru simplitate, nu este necesară. Afirmaţia teoremei rezultă nu -
mai din condiţiile (1) şi (3) ( a se vedea, de exemplu [8], XX.5.1).

5.4 ASPECTE ALE FORMALISMULUI MECANICII CUANTICE

î n mecanica cuantică fiecărui sistem fizic i se asociază, într-o primă

aproximaţie, un spaţiu Hilbert separabil H. Un vector xeH cu ||#|| = 1
reprezintă o stare a sistemului fizic (de altfel, în acest punct de vedere, nu
se face distincţie între x şi Xx, unde X e C, | X| = 1). Mărimile fizice care
se pot măsura, numite observabile, sînt reprezentate de operatori auto-
adjuncţi (nu neapărat mărginiţi) în H.
Presupunînd că sistemul fizic dat se află în starea observabila A
poate fi cunoscută doar prin măsura pozitivă p(x, A, •) == (EA{ • )x, x> pe
Bor (R), unde EA este măsura spectrală a lui A. Deoarece p(x, A, R) = 1
(căci ||#|| = 1 ) , măsura p(x,A,- ) este o măsură de probabilitate pe R.
Să presupunem că a(A, H) == unde X* sînt valori proprii
ale lui A (aceasta corespunde faptului că respectiva mărime fizică nu poate
lua decît valori particulare, cum se întîmplă, de exemplu, în cazul ener-
giei). Dacă notăm cu Pk = ^({X*}), obţinem

p(x, A, 8) = S \\P*x||2, 8 e Bor(R).

x, es

în particular,
A observabila A ia valoarea X* cu probabilitatea ||Pjfca?||2( =
— > {**}))•
Dacă observabila A are spectru arbitrar, vom putea vorbi, în general,
doar de probabilitatea de a obţine o valoare Xe [X0 — e, XQ + e], care va
fi p(xj A, [X0 — s, XQ + E]). Cu alte cuvinte, dacă sistemul fizic se află în
starea x, atunci observabila A ia valoarea Xe8[8 eBor(R)] cu probabi-
litatea p(x, A, 8).

5.4.1. DEFIKIŢIE. Să presupunem că un sistem fizic se află în

starea x şi fie A o observabilă cu măsura spectrală EA. Atunci, p e n t r u
orice 8 e Bor(R), după efectuarea unei măsurări asupra observabilei A
care a dat valoarea Xe 8, starea sistemului fizic va fi dată, prin definiţie,
de vectorul

y = EA(S)XI\\EA(S)X\\

(care are sens deoarece probabilitatea p(x, A, 8) este pozitivă).

Definiţia 5.4.1 este fundamentală în axiomatica mecanicii cuantice.

196
Din ea obţinem uşor

p(y, A, L) = p(x, A, fif N LMx, A, S)9 L G Bor(R),

ceea ee arată condiţionarea măsurii de probabilitate p(y, JL, •) în raport cu

mulţimea Yom discuta şi alte consecinţe ale definiţiei 5.4.1.
Să presupunem că sistemul fizic se află în starea x şi să considerăm
două observabile A şi B, cu măsurile spectrale EAJ respectiv EB. Efectu-
ând o măsurare asupra observabilei A care a dat o valoare XG S[S e Bor(R)],
în baza definiţiei 5.4.1 starea sistemului fizic devine y = EA(S)x[\\EA(S)x\\.
Efectuînd apoi o măsurare asupra observabilei B care a dat o valoare
v G L(L G Bor(R)), starea sistemului fizic devine

EB{L)y[\\EB(L)y\\ = EB{L)EA(S)xl\\EB(L)EA(S)x\\.

5.4.2. D E F I N I Ţ I E . Observabilele A şi B se numesc simultane dacă

starea sistemului după efectuarea unei măsurări asupra observabilei A ur-
mată de una efectuată asupra observabilei B coincide cu starea sistemului
care se obţine efectuînd mai întîi o măsurare asupra observabilei J5, ur-
m a t ă de o măsurare asupra observabilei A.
Ou alte cuvinte, observabilele A şi B sînt simultane dacă şi numai dacă

Eb(L)Ea(S)X ^ EA(8)Eb(L)X
9
II Eb(L)Ea(S)X\\ ~ \\EA(8)Eb(L)X\\

oricare ar fi starea x şi mulţimile boreliene S, L din R (probabilităţile im-

plicate sînt presupuse pozitive, deci relaţia are sens).

5.4.3. P R O P O Z I Ţ I E . Observabilele A şi B sînt simultane daca şi

numai dacă operatorii autoadjuncţi A şi B comută.
Demonstraţie. Este limpede că dacă operatorii Aşi B comută (defi-
niţia 3.8.4), observabilele A şi B sînt simultane. Ya fi suficient să obţinem
afirmaţia inversă. Fie, pentru simplitate, P = EA(S) şi Q = EB(L). Relaţia
(5.4.1) se scrie atunci sub forma

\\PQx\\QPx = \\QPx\\PQx. (5.4.2)

înmulţind scalar egalitatea (5.4.2) cu vectorul PQx, obţinem după o sim-

plificare

<<QPx, PQxy = <{QP)2 xy = (PQYxy = ||P<?*|| \\QPx\\,

197
relaţie care ne arata ea operatorii (QP)2, (PQ) 2 sînt pozitivi şi (PQ)2 =
= (QP)2. Din această egalitate obţinem (PQ)2 = PQP; asemănător
(QP)2 = QPQ, de unde PQP = QPQ.

Să notăm R = PQ — QP. P e baza egalităţilor obţinute deducem

R2 = (PQ)2+ (QP)2—PQP—QPQ=0. î n plus, R* = -R, ceea ce ne
permite să scriem

|| Rx\\2 = <R*Rx, ®> = - - 0,

adică R = 0. Mulţimile $ şi i fiind arbitrare, putem conchide că opera-

torii A şi B comută.
Ne vom ocupa în continuare de cazul în care observabilele A şi B
nu comută. Să facem mai întîi notaţiile
m(A,x) XDţE A Ck)x y x> = <Ax,
R

2
v(A, x) = y x — m(A, ^ d ^ f X ^ ^ H I ^ I f - ^Aa?,

în care presupunem, evident, că x eD(A). Să remarcăm că mărimile in-

troduse se pot calcula numai cu ajutorul observabilei A, fără a cunoaşte
explicit măsura spectrală a acesteia.
Oonsiderînd apoi observabilele arbitrare A şi B, vom introduce comu-
tatorul lor [A, JB] ca fiind operatorul AB —BA definit pe spaţiul liniar
D([A, B]) — D(AB) n D(BA). Rezultatul care urmează este cunoscut
ca inegalitatea lui Heisenberg.

5.4.4. P R O P O Z I Ţ I E . Pentru orice stare xeD(\_A, JB)] are loc ine-

galitatea
v (A, x) v (B, x) > ]<[A, B]x, x> | 2 /4. (5.4.3 )

Demonstraţie. Deoarece
<[.4, = <Bx, A#> — <A#, JB#> = 2i Im^ Bx, Ax),
obţinem evaluarea
Kti, I2 ||B®||».
Vom înlocui în această inegalitate operatorul A cu A — m(A, x) şi ope-
ratorul B cu B — m(B, a?). Atunci ||A#|| 2 se va înlocui cu || Ax— m(A,
#)#|| 2 =t?(A, o?) iar || jB#||2 se va înlocui cu v (JB, x). Întrucît această înlocuire
nu afectează comutatorul, inegalitatea de mai sus devine
| <[A, B]x, #>I 2 ^v(A, x) v(B, x),
adică tocmai estimarea (5.4.3).

198
 5.4.5. EXEMPLU. Pentru a se studia mişcarea liberă a unei particule
pe dreapta reală, se consideră spaţiul Hilbert H = _L2(R). Se introduc apoi
operatorul de poziţie, notat cu Q, şi operatorul de impuls, notat cu P. Aceşti
operatori sint iniţial definiţi pe aşa-numitul spaţiu Schwartz <9^(R), format
din funcţiile indefinit derivabile, cu descreştere rapidă. Mai precis, f e ^(R)
dacă şi numai dacă
sup| smfn)(s) 1 <00,
seR

oricare ar fi numerele Întregi m ^ 0 şi n ^ 0. Este uşor de văzut că ^(R) c

czL2(R). Operatorul Q se defineşte atunci prin relaţia #9(3) = s<?(s) (s e R)
iar operatorul P ])rin egalitatea Py(s) = — i(d<p/ds)(s] (5 e R ) pentru orice
9 eS^(R). Ambii operatori P şi Q admit extensii autoadjuncte (exerciţiile
3.9.3 şi 3.9.8). î n plus, | P, = — pentru orice 9 e <9^(R). Inegalitatea
lui Heisenberg ne permite atunci să scriem v(P, 9) v(Q, 9 ) ^ 1/4 pentru
orice stare 9 e ^(R). Acest fapt ne arată că dacă poziţia particulei este
cunoscută cu o anumită precizie, de exemplu dacă v(Q, 9) atunci
viteza particulei nu poate fi bine determinată deoarece avem neapărat
v(P, 9) ^ l/(4e). Acesta este şi motivul pentru care inegalitatea (5.4.3) mai
poartă în acest caz numele de relaţia de incertitudine a lui Heisenberg.
Utilizarea conceptului de transformata Founer permite descrierea
completă a operatorului P (mai precis a extensiei sale autoadjuncte) Tot
conceptul de transformată Fourier explică, din punct de vedere matematic,
dualismul particulă-undă. Asemenea detalii pot fi găsite în lucrarea [3],
cap. 6.
Analiza evoluţiei în timp a sistemelor cuantice (aşa-numita dinamică
cuantică) conduce, prin acceptarea unor ipoteze simplificatoare, la un
obiect matematic familiar nouă, anume acela de semigrup uuitar de ope-
ratori pe spaţiul Hilbert H. Mai precis, se poate deduce existenţa unui
semigurp unitar {TJ(t)}t>o ataşat sistemului în evoluţie, care are următoarea
semnificaţie : dacă starea sistemului fizic la momentul t = t± este x, atunci
starea sistemului la momentul t —t2 va fi dată de U(t2 — t j x (aici se re-
flectă atît aspectul deterministic al fenomenelor fizice cît şi ipoteza, nu întot-
deauna verificată, conform căreia sistemul evoluează fără memorie a tre-
cutului, exprimată prin dependenţa doar de diferenţa t2 — tx). In baza teo-
remei 3.7.5, deducem existenţa unui operator autoadjunct X e ^{H) ast-
fel încît să avem U(t) = exp' — itX) (t> 0). Operatorul X se numeşte
operatorul de energie sau Jiamiltonianul sistemului. Acest operator ne per-
mite să descriem evoluţia sistemului cu ajutorul unei anumite ecuaţii
diferenţiale. Pentru a vedea acest lucru, să presupunem că starea sistemului
la momentul t = 0 este x Din consideraţiile de mai sus, starea sistemului
la momentul t va fi dată de egalitatea x(t) = exp( —itX)x. Ea satisface
deci ecuaţia diferenţială

= - i X x ( t ) , x(0) = x, (5.4.4)
dt

ceea ce rezultă din teoria generală a semigrupurilor.

Ecuaţia (5.4.4) poartă numele de ecuaţia Schrodinger (în formă abs-
tractă).

199
 Fie acum A o observabilă arbitrară. î n principiu, observabila A nu se
modifică în timp. Dacă o asociem sistemului evolutiv considerat, măsura
d e probabilitate p{x(t), A, •) va depinde, în general, de parametrul t. Să
remarcăm egalitatea
p(x(t),A, S) = x, x>, Se Bor(R). (5.4.5)
5.4.6. DEFINIŢIE. Yom spune că observabila A este X-staţionară
dacă măsura de probabilitate p(x(t)j A, •) nu depinde de timpul t.
5.4.7. PROPOZIŢIE. Observabila A este X-staţionară dacă şi numai
dacă operatorii A şi X comută.
Demonstraţie. Rezultatul este, în fapt, o condiţie echivalentă cu cele
din teorema 3.8.5. Dacă operatorii A şi X comută, deci dacă măsurile lor
spectrale comută, printr-o operaţie de integrare (via teorema 3.7.5) de-
ducem că EA(S)U(t) = U(t)EA{8) pentru orice t> 0 şi Se Bor(R), deci
membrul stîng din (5.4.5) nu depinde de t.
Reciproc, dacă membrul stîng în (5.4.5) nu depinde de f, atunci va
trebui să avem Uit^E^Uit) = EJS), oricare ar fi t> 0 şi 8 eBor(R),
adică EA(8)U(t) = U(t)EA(S). Utilizînd această proprietate de comutare,
printr-o operaţie de integrare (folosind din nou teorema 3.7.5), obţinem
îndeplinirea condiţiei (3) din teorema 3.8.% deci comutarea operatorilor
A şi J B .
încheiem aici sumara trecere în revistă a unor aspecte ale formalis-
mului mecanicii cuantice, legate de rezultatele de teoria operatorilor con-
ţinute în prezenta lucrare. Cititorul interesat poate găsi mai multe detalii
cu privire la mecanica cuantică în alte lucrări, în particular în [3], cap. 6.
 INDEX ALFABETIC

Acoperire 8 Ecuaţia lui Schrodinger 199

— deschisă 9 eetxaţie rezolvantă 44
aderenţă 8 element idempotent 53
a di ti vita te numărabilă 76 — nul 12
— slabă 76 elemente ortogonale 13
— tare 75 extensie a unui operator 16
adjunct 18, 103
algebră Banach 24 Familie egal continuă 177
— normată 24 formula lui Cauchy 40
algebre izomorfe 73 — — — la infinit 43
apartenenţă 7 — schimbării variabilei de integrare 66
aplicaţie boreliană 34 frontiera mulţimii 3
— deschisă 179 funcţie analitică 37
— liniară continuă 16 — — la infinit 41
— boreliană 21
— mărginită 17 — continuă 8
— etajată 21
Bază ortonormală 14 — Green 190
— integrabilă 22
— numărabil aditivă de mulţime 19
C*-algebră 71
calculul funcţional analitic 50 — olomorfă 37
— — cu funcţii continue 94 — rezolvantă 44
capacitate spectrală 1 0 2 — simplă 21
— subaditivă 125
caracter al unei algebre 25
funcţională continuă 17
clasa operatorilor Hilbert-Schmidt 165 — liniară 17
—- — nucleari 165 — pozitivă 24
— Schatten-von Neumann 159
clase de echivalenţă 178 Generator infinitezimal 127
compactificare a planului complex 9 grafic al unei aplicaţii 15
complement ortogonal 13 grup abelian 101
completat al unui spaţiu 14
comutator 197 Hamiltonian 199
conjugare 146
continuitate a unor aplicaţii 91 Idempotent 53
contur admisibil 46 imagine 15
conervgenţa unui şir 10 indice de defect 118
criteriu de compacitate 177 index 168
curbă jordaniană rectificabilă 39 incluziune 7
inegalitatea lui Holder 163
Descompunerea spaţiului 13 — — Heisenberg 197
«diferenţă 7 — — Minkovski 163
— de ordinul k 148 — — Schwarz 12
<linamică cuantică 198 integrală curbilinie 40
distanţă 9 — în raport cu o măsură 31
domeniu de definiţie 15 — — — — spectrală 76
— al valorilor 15 interior 8
dual 17 intervertirea operatorilor normali 87

201
inversul unui operator 16 operator închis 16
involuţie 71 — liniar 15
it eratele unui operator 16 — — dens definit 103
intersecţie 7 —- esenţial autoadjunct 144
izometrie 11 — mărginit inferior 121
— parţială 118 — — superior 125
— negativ 121
Lema lui Auerbach 169 — normal 18
Fatou 23 — pozitiv 100
— — Riesz 155 — preînchis 16
limită a unui şir 10 — rădăcină pătrată 100
— semimărginit 121
— simetric 117
liărime fizică observabilă 196 — Sturm-Liouville 189
măsură 20 — unitar 18
— pozitivă 20 — Volterra 179
— produs 29 operatori unitar echivalenţi 99
— Radon 20
— regulată 20
— scalară ataşată măsurii spectrale 80 Parte compactă 9
— spectrală 75 — relativ compactă 9
— — ataşată operatorului autoadjunct partiţie a unităţii subordonate acoperirii
113 deschise 100
— — a unui operator normal 90 principiul mărginirii uniforme 17
medie invariantă pe grup 101 problema subspaţiilor invariante 181
metrică 9 procedeu de ortogonalizare Gram-Schmidt 27
modul minimal redus 166 produs scalar 12
multiplicitatea valorii proprii 157 proiector 53
mulţime deschisă 7 — spectral 69
— închisă 7 proiecţie a unui element 13
— mărginită 17 — — — spaţiu 13
— rezolvantă 44 — paralelă 180
— stereografică 9
proprietatea intersecţiei finite 26
Normă 11 proprietate fx-aproape peste tot 23
— operatorială 55 punct aderent 8
norme echivalente 25
numere caracteristice 159 — interior 8
nucleu 15 — regulat 69
— integral 183 — singular 69
puterile unui operator 16
Observabilă 196
— X-staţionară 199 Raza de convergenţă 37
observabile simultane 196 — spectrală 25
omeomorfism 8 rădăcină pătrată 100
omogenitatea pozitivă a normei 11 relaţia de incertitudine a lui Heisenberg 198
omomorfism de C*-algebre 72 relaţie de polarizare 27
operator 15 reprezentare 102
— adjunct 18, 103 — mărginită 102
— autoadjunct 18, 106 restricţia topologiei 8
— compact 151 reuniune 7
— cu imagine închisă 165 rezolvantă 44
— — rezolvantă compactă 157
— decompozabil 102 Semigrup tare continuu 125
— de difuzie 194
— — energie 199 — uniform continuu 125
— — impuls 198 serie formală 37
— — pzoiţie 198 sfera lui Riemann 10
— — rang finit 151 sferă 10
undă 193 o-algebră 20
— — — complet 194 — — boreliană 21
— Fredholm 168 o(E, r)>topologie 19
— integral 183 singularitate 69

202
sistem de curbe jordaniene rectificabile Şir Cauchy 10
pozitiv orientat 40 — convergent 10
— fundamental de vecinătăţi 19 — într-o măsură 22
— ortogonal 14 — fundamental 10
— Sturm-Liouville 189 — — asociat 123
spaţii Hilbert unitar echivalente 28 — slab convergent 145
— invariante netriviale 181 — tare convergent 145
— izometrice 11 •— uniform convergent 145
— omeomorfe 8
spaţiu absolut continuu 192
— Banach 12 Teorema aplicaţiei deschise 179
— bidual 181 — — spectrului 51
— compact 8 — de compactificare a lui Alexandrov 9
— cit 178 — — compunere a calculului func-
— dual 17 ţoinal analitic 51
— factor 178 — — convergenţă dominată a lui
— final 118 Lebesgue 23
— Hilbert 13 — — reprezentare a lui Riesz 24
— iniţial 118 — — schimbare de variabilă 79
— metric 10 — — stabilitate a indexului 173,174
— — complet 10 — graficului închis 16
— — separat 10 — lui Fubini 29
— normat 12
— prehilbertian 13 — — Liouville 41
— reflexiv 28 — — Zorn 14
— Schwartz 198 — spectrală pentru operatorii auto-
— topologic 7 adjuncţi (nemărginiţi) 109
— — separat 8 topologie 7
— — Hausdorff 8 — metrică 10
— — local compact 9 — naturală 7
spectru al unui element 25 — indusă 8
__ _ __ operator 53, 57 — separată 7
— extins 58
stabilitatea indexului 173, 174 — slabă 19
stare 195 transformata Cayley 119
subaditivitatea normei 12 — Fourier 198
sub-C*-algebră 73 — Ghelfand 26
— — — cu unitate 73
submultiplicativitatea normei 24 Valoare proprie 154
submulţime densă 10 variaţie totală a unei măsuri 20
— total mărginită 11 vecinătate a unei mulţimi 8
subspaţiu total 19
sumă directă de spaţii 13 — — unui punct 8
— — ortogonală a spaţiilor 13 vector absolut continuu 192
suport al unei aplicaţii 92 — propriu 154
— — — funcţii 67
— compact 92 Wronskian 190
 BIBLIOGRAFIE

a) Lucrări citate în text

1. Boboc, X. Funcţii complexe Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1969.
2. Bourbaki, N. Théories spectrales. Paris, Hermann, 1967.
3. Buchhalter, H., Tarral D., Théorie spectrale. Lyon, Université Claude Bernard, Publica-
tions du Département de Mathématiques, 1982.
4. Colojoară, I., Analiză matematică. Bucureş'i, Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
5. Cristescu, R., Analiză funcţională. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1979.
6. Dixmier J., Les C*-algèbres et leurs représentations. Paris, Gauthier-Villars, 1969.
7. Douglas, R. G., Banach algebra techniques in operator theory. New York, Academic Press,
1972.
8. Dun lord, N., Schwartz, J. T., Linear operators, Part I, 1958 ; Part II, 1963, Interscience:
Publishers ; Part III, 1971, New York, Wiley-Interscience.
9. Gohberg, I., Goldberg, S., Basic operator theory, Birkhäuser, Basel, 1981.
10. Haimos, P. R., Measure theory. Van Nostrand, Princeton, 1950.
11. Kuratowski, K., Mostowskf, A.. Set theory. North-Holland, Amsterdam, 1967.
12. Nieolescu, M., Analiză matematică, I, 1957 ; II, 1958 : III, 1960. Bucureşti, Editura Tehnică.
13. Pearey C., (editor). Topics in operator theory. Mathematical Surveys 13, American Mathe-
matical Society, Providence, 1974.
14. Reed, M., Simon, В., Methods of modern mathematical physics. I : Functional analysis,
Academic Press, New York, 1972 ; II : i ourier analysis, self-adjointness, ibidem, 1975;
III : Scattering theory, ibidem, 1979 ; IV : Analysis of operators, ibidem, 1978.
15. Schwartz, J. T., Nonlinear functional analysis. New York, Gordon and Breach, 1969.
16. Vasileseu, F.-H., Analytic functional calculus and spectral decompositions. Bucureşti, Edi-
tura Academiei R.S.R., D. Reidel Publishing Company, Dordrecht, 1982.

b) Alte lucrări recomandate de autor

1. Gobberg, I., Krcin, M. G., У vedenie v teoriu lineinîh nescmosopriajitnnîh operatorou. Moscova
Nauka, 1965.
2. Green leaf, F. P., Invariant means of topological groups and their applications. New York,
Van Nostrand, Reinhold Company, 1969.
3. Kato, T. Perturbation theory for linear operators. New York, Springer-Verlag, 1966.
4. Mackey, G. M., The mathematical foundations of quantum mechanics. New York, Benjamin*
Inc., 1963.
5. Marineseu G., Spaţii vectoriale normate. Bucureşti, Editura Academiei, 1956.
6. Pölya, G., Szegö G., Problems and theorems in analysis. Berlin, Springer-Verlag, 1972.
7. Read, C. J., A solution to the invariant subspace problem. Bull. London Math. Soc., 16(1984)*
337-401.
8. Riesz, F., Nag у В. Sz. Leçons d'analyse fonctionelle. Budapest, Akadémiai Kiadö, 1952.
 INITIATION IN OPERATOR THEORY
SUMMARY

The present work is an introducticn to some of the basic topics of the linear opera-
tor theory. It is an improved and expanded (written) version of the special cour e in operator
theory delivered by the author at the Faculty of Mathematics of the University of Bucharest.
The work is divided into six chapters, whose contents will be briefly described in the following.
The preliminary chapter contains the main concepts and results to be used in the sequel.
The proofs are omitted but proper quotations are made after the statements.
The first chapter (strictly speaking) deals with the construction of the analytic func-
tional calculus for elements in Banach algebras, as well as its version for unbounded ope-
rators. As a matter of fact, the analytic functional calculus is regarded as the unifying con-
cept of the v ork.
The next chapter is dedicated to the study of the spectral representation of normal
operators. An extension of this concept in Banach spaces (with respect to the functional
calculus) is also included.
The integral representation of unbounded self-adjoint operators is the main topic dealt
with in the thiid si etie;n. It also contains results concerning extensions of symmetric operators
and strongly continuous semi-groups of operators.
The fourth chapter presents seme important classes of linear operators, in particular
compact and Fredholm operators.
The last ehapter includes a few frcm the numerous applications of operator theory:
the solution cf seme integral equations; differential operators of Sturm-Liouville t y p e ; wave
operators ar.d seme aspects of the quantum mechanics formalism.
Eaeh ehapter but the last one is accompanied by a section of exercises and comments.
The bock is receirmended to those Mho want to learn some basic facts of operator theory,
as well as those interested to apply operator theory in mathematical physics and other areas
of knowledge.
The authcr graduated from the Faculty of Mathematics of the University of Bucharest
in 1S65, and received his Ph. D. frcm the same university in 1969. He has published over
65 researeh papers in various journals of mathematics, both in Romania and abroad, and
two monographs. He is currently senior researcher at the Department of Mathematics,
INCREST, Bucharest.
Redactor : VALENTINA CREŢU
Tehnoredactor: V. E. UNGUREANU

Bun de tipar: 02.02.1987. Coli de tipar: 13

C.Z. : 517.98

I. P. Informaţia
Str. Brezoianu nr. 23—25,
Bucureşti, c. 788