Probleme de Ecuatii Diferentiale Si Cu Derivate Partiale - I. Rus, G. Micula, P. Pavel, B. Ionescu (1982)

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI INVĂŢĂMÎNTULUI
tOAN A. RUS PARASCHIVA PAVEL

GHEORGHE MICULA BUCUR B. IONESCU
·~rnrnrnllil[u]~
Dl IIUITII
DIPlll■TllLI
81 CU DIIIVITI
PlBTllLI
EDITURA DIDACTICĂ ŞI. PEDAGOGICĂ - BUCUREŞTI

Lucrarea a fost analizată şi aprobată
de catedra de Ecuaţii diferenţiale
şi informatică şi de conducerea Facultăţii de Matematică a Universi-
tăţii „Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.
Referent ştiinţific: Acad, Nicolae Teodorescu

Redactor: Prof. Valentin Radu
Tehnoredactor: Oprişeanu Elena
Grafician: Nicolae Sîrbu
INTRODUCERE
Lucrarea conţine îndeosebi capitole ce acoperă programa actuală a

cursului de Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale I, predat studenţilor
din anul al doilea al facultăţilor de matematică, dar prin conţinutul ei variat,
va fi de un real folos şi studenţilor facultăţilor de fizică, chimie, geologie,
institutelor tehnice etc.
Cele şapte capitole, ale acestei lucrări, cuprind probleme în majoritate
originale, succedate în mod natural şi redactate într-un limbaj corespunzător
stadiului atins de această disciplină, cu multă rigoare dar şi claritate, dificul-
tăţile de rezolvare ale problemelor nedepăşind posibilităţile şi cunoştinţele
studenţilor.
Capitolul I al lucrării conţine probleme menite să-l lămurească pe cititor
asupra noţiunii importante de ecuaţie operatorială, care conţine ca şi cazuri
particulare, ecuaţiile diferenţiale, integrale, cu derivate parţiale etc.
Capitolul II cuprinde tipurile clasice de ecuaţii diferenţiale, integrale şi
cu derivate parţiale care se pot rezolva efectiv prin metode standard.
Capitolul III îl introduce pe cititor în problematica mai dificilă a teoriei
calitative a ecuaţiilor şi cuprinde probleme interesante referitoare la teorema
de punct fix a lui Banach cu aplicaţiile acesteia la existenţa şi unicitatea solu-
ţiilor ecuaţiilor, dependenţa soluţiilor de datele problemei, stabilitatea solu-
tiilor etc.
' Capitolul IV are un conţinut bogat de probleme asupra ecuaţiilor diferen-
ţiale lineare, cu o oarecare pondere asupra problematicii zerourilor soluţiilor,
problematică pe care nu o conţin alte culegeri de probleme.
ln capitolul V se găsesc probleme referitoare la aproximarea soluţiilor
ecuaţiilor diferenţiale şi integrale, cuprinzînd cele mai reprezentative metode
cum ar fi: metoda aproximaţiilor succesive, metoda liniilor poligonale a lui
Euler, metoda lui Runge-Kutta, metode de tip Adams etc.
Problemele sînt rezolvate pînă la capăt, dindu-se lămuriri suficiente asupra
algo1itmilor precum şi asupra aplicării acestora.
Capitolul VI cuprinde probleme asupra ecuaţiilor cu derivate parţiale
de ordinul întîi, liniare, cvasiliniare, neliniare, ecuaţii Pfaff, sisteme de ecuaţii
cu derivate parţiale.
Avînd în vedere faptul că în mod implicit acest capitol conţine şi rezol-
varea sistemelor de ecuaţii diferenţiale scrise sub fo1ma simetrică, el are o
pondere mai mare.
Capitolul VII conţine un număr însemnat de probleme recapitulative,
cu conţinut variat şi atractiv. Întrebările de control au ca scop elucidarea
rezolvitorului asupra cunoştinţelor sale, precum şi reliefarea perspicacităţii
acestuia.
I
Toate problemele recapitulative au un conţinut bogat ce izvorăşte din
celelalte capitole, şi care cere un oarecare efort de sinteză din partea rezol-
vitorilor.
Ne exprimăm speranţa că lucrarea, prin conţinutul ei şi prin rigoarea cu
care a fost elaborată, va fi un ajutor pentru studenţi în însuşirea şi apro-
fundarea cunoştinţelor de ecuaţii diferenţiale ordinare, ecuaţii integrale şi
ecuaţii cu deri~ate parţiale de ordinul întîi.
Autorii
\
CUPRINS
Enunţuri Soluţii
Introducere
Cap. I. Ecuaţii operatoriale
§ 1. Clasificare. Noţiunea de solutie ................................... . 7 61
§ 2. Mulţimea solutiilor. Ecuaţii echivalente ........................... . 7 64
§ 3. Probleme Cauchy. Probleme polilocale ........................... . 8 66
Cap. II. Ecuaţii rezolvabile efectiv
§ 1. Ecuaţii diferenţiale de ordinul întîi ........................... . 10 67
§ 2. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior ........................... . 11 72
§ 3. Ecuaţii cu derivate parţiale ................................... . 12 75
§ 4. Ecuaţii integrale de tip Fredholm ............................... . 13 76
§ 5. Ecuaţii integrale de tip Volterra ................... : ........... . 14 80
Cap. III. Teoria calitativă a ecuaţiilor
§ 1. Teorema de punct fix a lui Banach ............................. . 15 82
§ 2. Teoreme de existenţă şi unicitate ............................... . 17 87
§ 3. Dependenţa soluţiilor de datele problemei ....................... . 20 96
Cap. IV. Ecuaţii diferenţiale liniare ....................................... .
§ 1. Ecuaţii diferenţiale liniare şi omogene de ordinul n ............... . 22 99
§ 2. Ecuaţii diferenţiale liniare şi neomogene de ordinul al n-lea ......... . 23 101
§ 3. Sisteme de ecuaţii diferenţiale liniare şi omogene de ordinul întîi ... . 24 101
§ 4. Ecuaţii diferentiale liniare cu coeficienti constanţi ................. . 25 102
§ 5. Sisteme de ecuaţii cu coeficienţi constanţi .....•.................. 27 106
§ 6. Tehnica transformatei Laplace ..•................................. 28 108
§ 7. Proprietăţi ale zerourilor soluţiilor 29 109
Cap. V. Metode numerice şi aproximative
§ 1. Ecuaţii integrale .................".............................. . 30 112
§ 2. Ecuaţii diferenţiale ............................................. . 31 115
Cap. VI. Ecuaţii
cu derivate parţiale de ordinul întîi
§ 1. Ecuaţiirezolvabile efectiv ....................................... . 36 130
§'!2-ISisteme de ecuaţii cu derivate parţiale ............................. . 39 140
§ 3. Ecuaţii Pfaff ................................................... . 40 141
§ 4. Ecuaţii cu derivate parţiale neliniare de ordinul întii 40 145
Cap. VII. Probleme recapitulative
§ 1. Întrebări de control ........................................... . 42 156
§ 2.lProbleme diverse ............................................... . 48 165
Bibliografie .. ; ........ , .... , ........ • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • · · • • • • · • · · · · • • • 189
5
Parte a I
ENUNŢURI
CAPITOLUL I
ECUAŢII OPERATORIALE
§ 1. CLASIFICARE. NOŢIUNEA DE SOLUŢIE
. 1.1.1. Care tipuri de probleme se numesc ecuaţii operatoria/,e?

1.1.2. Ce se înţelege printr-o ecuaţie operatorială liniară şi neomogenă?
1.1.3. Ce relaţie există între mulţimea soluţiilor unei ecuaţii liniare
neomogene şi mulţimea soluţiilor ecuaţiei omogene corespunzătoare?
1.1.4. Este un sistem algebric de n ecuaţii cu m necunoscute, o ecuaţie
operatorială? De ce?
1.1.5. Ce este o ecuaţie funcţiona/,ă?
1.1.6. Ce este o ecuaţie diferenţia/,ă ordinară?
1.1.7. Ce este o ecuaţie diferenţială cu ~rgument modificat?
1.1.8. Ce este o ecuaţie lt1tegrală?
1. 1.9. Să se clea trei exemple de ecuaţii integrale:
a) de tip Fredholm;
b) de tip Volterra.
1.1.10. Ce este o ecuaţie cu derivate parţiale?
1.1.11. Ce se înţelege printr-o soluţie a unei ecuaţii diferenţiale? Dar
printr-o curbă integrală?
1.1.12. Ce se înţelege printr-un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul
întîi? Cînd un sistem de ecuaţii de ordinul întîi este dat sub forma 1tormalăJ
1.1.13. Ce se înţelege printr-o soluţie a unui sistem de ecuaţii diferenţiale
de ordinul întîi ?
§ 2. MULŢIMEA SOLUŢIILOR. ECUAŢII ECHIVALENTE
1.2.1. Să se rezolve următoarele ecuaţii:

(i) ax2 + bx + c = O, a;cO, b, ce C, date, xe C;
(ii) ax3 + bx2 +ex+ d = O, a ;c O, b, c, de C, date, xe C;
(iii) ax4 + bx3 + cx2 + dx + e = O, a #= O, b, c, d, e e C date, x e C;
(iv) [ax"+ b =0, a#= O, be C, neN, date, xe C.
7
1.2.2. Să se determine ec-uaţiile reciproce de gradul III şi I V în dome-
niul complex şi să se rezolve aceste ecuaţii.
1.2.3. Să se rezolve următoarele ec~aţii funcţionale:
(i) y' = + 1 ; ye C1{R);
x
(ii') y' 2 + 2y' + 1 = O, ye C1(R);
(iii) y" = O, ye C2{R);
(iv) y'" = sin x; ye C3(R);
(v) y'(x) = y(x - 1), xe [O, 3]; ye C[-1, 3] r C1(0, 3];
1
(vi) y(x) =\ y(s) ds + 1, xe [O, 1], ye qo, I];
•o
(vii) y(x) . ~% y(s) ds, xe [O, 1]; ye qo, 1];
r
•O
1
(viii) u( X, y) =~ 1t( s, t) dsdt, X, y E [O, I] ; U eC([(), I] X [O, J]) ;
•o • o
(ix) ou(x, y) = o, x, ye R, u,e C1 (R2);

ax
(x) y(t + s) = y(t) + y(s), \/ t~ se R, ye C1(R).
1.2.4. Să se dea un exemplu de ecuaţie diferenţială pentru care mulţi
mea soluţiilor. este mulţimea vidă.
1.2.5. Sînt echiva/,ente ccua ţiile:
(i) y' =o şi yy' =o;
(ii) y'=x şi (y-l)(y'-x)=O;
(iii) y' = O şi y'{l + y" 2) = O;
(iv) y' = rxi şi y' = Jx Jy.
1.2.6. Să se dea un exemplu ele ecuaţie operatorială liniară şi omogenă
pentru care mulţimea soluţiilor este un spaţiu liniar infinit dimensional.
§ 3. PROBLEME CAUCHY. PROBLEME POLILOCALE
1.3.1. Să se formuleze problema lui Caucliy relativă la o ecuaţie diferen-

ţială de ordinul al n-lea.
1.3.2. Să se formuleze problema [U,i Cauchy relativă la un sistem de ecuaţii
diferenţiale de ordinul întîi.
1.3.3. Să se dea un exemplu de problemă Caucliy ce are o infinitate. de
soluţii.
1.3.4. Să se dea un exemplu de Problemă bilocală ce are· o infinitaţe de
sol1tţii.
1.3.5. Să se rezolve următoarele probleme:
(i) y' = x2 - 1, y(O) =· O, ye C1(R);
(ii) y"' = O, y{O) = 1, y{l) = O, y(2) = O, ye C3 (R);
(iii) y" = x, y(O) = O, y( 1) = O, ye C2(R);
(iv) y 1V = cos X - x 2 + 4x + 5, y(l) = O, y'(l) = o, y''(l) = o,.
1
y'"(l) =O; ye C (R);
(v) { y' = l, y(O) - O, y şi ze C1(R).
z' = y, z(O) =·0, ·. · - ·
(vi) y" + y = O, y(O) = O, y(1t) = 1, ye C2[0, 1t];
(vii) y'(x)=y(x-!)• Vxe[0,2] şi y(x)=x, Vxe[- ~.o];

ye C [ - ~ , 2] OC'[O, 2J.
CAPITOLUL II
ECUAŢII REZOLVABILE EPECTIV
§ 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL tNTÎI
2.1.1. Să se precizeze tipurile următoarelor ecuaţii:
(i) y' =cos!...• (ii) y' = x+e-z. (iii)y = -xy'

y
+ y'7•
(iv) y' = y 2 -2xy + x - 1. (v) y = xy' - 2y'4 • (vi) y' = JJxy.
(vii) (2x - y + 1) 3 dx+ (x + y + 2) 3 dy= O. (viii) y' 17
1- (x + l)(y+ 1) = O.
'(ix) y' + 3xy - y 6 = O. {x) y' = e'H-11•
2.1.2.:să se rezolve, următoarele ecuaţii:
(i) x 2 (y + 1) dx + (x3 - 1) (y - 1) dy = O. (ii) y' + xy = O.;
{iii) y' = - X+ y • (iv) y' = X- Zy+ S •
y -zx+y-4
() , X+ 2y + 1
V y =---'-----•
2x+ 4y+ 3
(vi) y' + ~Y = x3 • (vii) y' - ~y = x,Jy. (viii) y' + 2y = y 2~.
X X
2.1.3. Să se rezolve următoarele ecuaţii, ştiind că admit ca soluţii funcţiile
indicate (sau de forma indicată):
( i) x 2y' + x2y + xy - 4 = O, y = ~X •
2
( ii) y' - 2 -y y ctg x + sin x = O, y = sin x.

2
(iii) y' = y 2 - xy - x, y =ax+ b, a, beR.

( iv) x(2x - 1) y' + y 2 - ( 4x + 1) y + 4x = O, y = axm; a, m e R.
2.1.4. Să se determine cite un factor integrant de forma indicată, pentru
următoar~ le ecuaţii diferenţiale, şi apoi să se rezolve aceste ecuaţii:
(i) (1 - x 2y) dx + x 2 (y - x) dy = O, µ = µ(x).
(ii) {2xy2 - 3y3) dx + (7 - 3xy2) dy = O, µ = µ(y)
10
(iii) (2x3 + 3x y -
2
y2 - y3) dx + (2y3 + 3xy2 + x2 - x3) dy = O,
µ = µ (x + y).
+ (x y - x) dy = O, µ = µ(xy).
( iv) xy2 dx 2
(v) (3y x) dx + (2y3 - 6xy) dy = O, µ = µ(x + _y2).

2
-
(vi) (x + y + 1) dx - 2xy dy = O, µ = µ(x 2 - y 2).

2 2
2.1.5. Să se rezolve următoarele ecuaţii, căutînd soluţiile sub formă

parametrică:
(i) y = xy' + y' y' 5

-
7
• (ii) y = + y'
-xy' 2
•
(iii) y = 2xy' + -./l + y' 2

, (iv) x = e + y' + 1. 11
'
x2
(v) y = y' ln y'. ( vi) y' 2 - xy' - y + - = O.
2
2.1.6. Să se scrie ecuaţiile diferenţiale ale următoarelor / amilii de curbe
şi apoi să se determine-traiectoriile ortogonale ale acestor familii de curbe:
(i) y = ax, ae R. (ii) y = ax2 , ae R.
(iii} y 2 = ax, ae R. (iv) x 2 + y 2 = a2, ae R.
(v) (x - a) 2 + y 2 = a2 • 3 3 3
, (vi) x + y = a ae R.
2.1.7. Să se determine curba la care segmentul de pe axa ordonatelor
delimitat de origine şi de punctul de intersecţie al axei cu tangenta într-un .
punct oarecare are lungimea egală cu abscisa punctului de tangenţă.
2.1.8. Să se determine citrbele plane pentru care aria triunghiului format
de axa OX, tangenta şi raza vectoare a punctului de tangenţă est_e constantă.
2.1.9. Să se determine curbele plane a căror segment de pe axa absciselor
limitat de origine şi de punctul de intersecţie al tangentei cu această axă
are lungimea egală cu pătratul ordonatei punctului de tangenţă.
2.1.10. Să se refolve următoarele probleme:
(i) (1 + c) yy' - c = O, y(O) = 1.
( ii) x 3y' sin y = 2, lim y(x) = 7t •

% ➔ +00 2
(iii) xy' - y =X2ex, y(l) = 1.
(iv) (x + e1) dx +(1- ;)ei dy = O, y(O) = 2.
§ 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

(i) XJ
11
+ y' + X = 0. (ii) yIV + y'" = 0.
(iii) y" 2 - 2y'y"' + 1 = O. (iv) xyy" + xy' 2 - yy' = O.
11
(v) x•yy" + x'y•• - xyy' = O•. (vi) xy" _:._ ( ~ - y')' · 6.
(vii) x = sin y" y". + (viii) x == eJI" y". +
2.2.2. Să se stabilească· ecuaţiile următoarelor familii de curbe.~ •.
(i) y = ax2 + b~, a, beR.
(ii) (x - a) 2 +(y - b) 2 = c2, a, b, ce·R.
(iii) y =asin (x + b), a, be R.
( iv) x = ay2 + by + c, a, b, ce R.
2.2.3. Să se rezolve următoarele probleme Cauc/1,y:
(i) y" = X+ sin x, y(O) = 1, y'(O) = 0.
(ii) 4y' Ţ y" 2 = 4xy", y(O) = O, y'(O) = -1.
(iii) 1 + y' 2 = 2yy", y(l) = 1, y'(l) = 1.
(iv) y 2 + y' 2 - 2yy" = O, y(O) = 1, y'(O) = 1.
§ 3. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
2.3.1. Să se rezolve următoarele ecuaţii cu derivate parţiale:
(i) ou(x, y, z) ...:.. o, ueC1(R3).

ax '
ou(x, y)
(ii)
ay
+ u(x,y) = O, ueC1(~).
au(x, y)
(iii) - u(x, y) = O, ue C1(R2) •
ax
(iv) ou(x, y, z, t) +
2u(x, y, z, t) =. o, UE C1(R4).
âz -
2.3.2. Să se determine ecuaţiile cu derivate parţiale ale următoarelor
Jamilii de suprafeţe:
(i) u = ax + by + ab, a, be R.
( ii) u= axy + b, a, be R.
•(iii) (x - a) + (y- b) + u
2 2 2
- r2 = O, a, b, re R, r fixat.
{iv) u2 - 2(y- a) (bx - 1) = O, a, be R.
12
§ 4. ECUAŢII INTEGRALE DE TIP _FREDHQLM
1:,1.·., / :·,t.,•1;·ţ·1·:'<:1
2.4.1. Ce se tnţelege printr-o ecuaţie integrală de tip Fredholm cu nucleu

degenerat?
.. , j ,;,
(i) cp(x) = ~: (x + y) cp(y) dy + I.

.·...
(ii) cp(vl. 2~j: + cp(t ~) dtd,; + L.

(xt ,;y)
(iii) cp(x, y, z) = ~jj: cp(t, ,;, q dt d,; d~.
(iv) cp(x, y, z) = ~: ~: ~: (xt + Y'I + zq cp(;, ,;, ~) dt d,; d~ + x + y + z.

2.4.3. Să se rezolve următoarele sisteme de ecuaţii integrale:
2
=\ + x sq> (s)] ds + x,
2
I
q>1(x) [xq> 1 (s) 2
(i) ~o
2
q> 2 (x) =\ [sq>1(s) + (1 + x) q>2(s)J ds + 1 - x.
•o
= ~• C[xq>1(a, .,,) - + 2,
I
q>1(x, y) Yq>2(;, "I))] d~ d"I)
(ii) "o )o
1 1
cp 2(x, y) =( ~ [ycp1(~, 1l) - Xcp2(~, 1l)] d~ d"I).
Jo •O
. 2.4.4. Să se rezolve ·următoarele ecuaţii (}-. fiind un parametru real):
(i) q>(x) =A\:: cos (x + y) q,{y) dy + cos x;

„o
(ii) cp(x) = >{ xe"-•cp(y) dy + x + x•;

. (iii) cp(x, y) =A~:~: (xyt,; + x2y°;2,;2) cp(t, YJ) dt d,; + I;
(iv) ~(x, y, z, t) = A('~•('\' cp(s„ s2, s3, s,) ds1 ds2 ds8 ds,.
. Jo.o Jo.o
2.4.5. Să se rezolve mmătoarele ecuaţii integrale:
1
(i) cp(x) = \ xtcp2(t) dt;
Jo
l
(ii) q>(x) =-
~1 z+t
e-2 (1 + cp {t})· dJ;
2
2 o
1
(iii) <p(x) = 2 ~ xt<p 3 (t) dt;
•O
(fr) q,(x) = ~: (xt + x"t") ~ (t) cit,
§ 5. ECUAŢII INTEGRALE DE TIP VOLTERRA
2.5.1. Să se scrie ecuaţiile integrale Volterra, echivalente cu următoarele

probleme Cauchy:
(i) y' = X +y 2
, y(O) = 1;
(ii) y' =sin(xy), y(O) =2;
(iii) y' + y - 2x = O, y(l) = 3.
2.5.2. Să se rezolve următoarele ecuaţii integrale:
(i) <p(x) = \x scp(s) ds + x;

•O
(ii) q,(x) = ~: q,(s) ds +e";

(iii) <p(x) = \x (s
•O
2
_ + cp(s)) ds;
(iv) q,(x) = ~: s3q,2(s)ds + 2.

2.5.3. Să se determine curba plană care trece prin punctul M 0{2, -4) şi
care are următoarea proprietate: Printr-un punct al curbei se duc două
drepte paralele cu axele de coordonate. Cele 2 suprafeţe plane în care curba
împarte drephmghiul format au proprietatea că aria uneia este de 2 ori
mai mare decît aria celeilalte.
2.5.4. Să se determine curba plană ce trece prin punctul dat N(O, a)
(a> O) cu proprietatea că aria trapezului curbiliniu determinat de curbă,
axa O x, axa Oy şi o verticală oarecare, este proporţională cu lungimea arcului
curbei, constanta de proporţionalitate fiind egală cu a.
2.5.5. Să se determine c'ltrba plană ce trece prin punctul A ( 1, 1) şi care
are următoarea proprietate: abscisa centrului de greutate a suprafeţei deter-
minată de curbă, de axele de coordonate şi de dreapta verticală ce trece
printr-un punct variabil al curbei, este egală cu 3/4 din abscisa punctului
·variabil.
CAPITOLUL III
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢilLOR
.§ 1. TEOREMA DE PUNCT FIX A LUI BANACH
3.1.1. Să
se dea un exemplu de spaţiu metric ce nu este complet.
Dacă (X, d) este un spaţiu metric complet şi Y c X este o sub-
3.1.2.
mulţime închisă, atunci (Y, d) este complet.
3.1.3. Fie R" înzestrat cu una din metricile:
n
8(x, y) =EI x, - Y, I,
i=l
d(x, y) " (x, -

= (~ y,) 2 )¼ ,
.... 1
p(x, y) = max Ix, - Y, I, Y = (y1, Y2, ... , y,.).

l~i~n
Să se arate că următoarele aplicaţii satisfac condiţia lui Lipschitz în

raport cu variabilele indicate în fiecare caz, calculîndu-se şi constanta lui
Lipschitz:
a) f: n c (R 3 , 8)-+ (R 2 , p), (x, y, z) I-+ (y2 - z2 , y 2 + z2),
n = {(x, y, z)eR3 llxl~5,
IYl~3, lzJ~2},
în raport cu ansamblul variabilelor y şi z.
b) /: n c (R3 , 8)-+ (R 2 , 8), (x, y, z) H· (y2 - z2 , y 2 + z2),
(!l acelaşi ca la punctul a); în raport cu ansamblul variabilelor y şi z.
c) J:nc(R3, 8)-+ (R 2, d), (x, y, z) (-+ (y2 - z2, y 2 + z2),
(!l acelaşf ca la punctul a); în raport cu ansamblul variabilelor y şi z.
d) I: n C (R3 , 8) 1-+R, (x! Y,. z) 1-+X2 2 sin_y + 3z2, + .
în raport cu ansamblul variabilelor x, y, z; n = [O, t] x [-2, 3] x [6, 8].
e) I: n C (R 3 , p)-+ (R 2, 8); (x, y, z) I-+ (-2xyz y2, -2xy2) +
în raport cu ansamblul variabilelor y şi z;
n = {(x, y, z) e R 3 1-!1 < X< 3, o< y < 5, -3 < z < 1}
I) J: n c (R 3, a)-+ (R 2, p);
(X, y, z) I-+ [( COS X+ 1) y + X 2Z - 7, (1 - X) y Z SÎD X + ~ ' +
15
în raport cu ansamblul variabilelor y şi z, dacă
!l={(x,y,z)eR•lo..;x..; ;, O<y<I, lzl< ~}·
sin v
g) j : Q C (R 2, d) 1-+ R; (x, y) I-+ . 2
1+ x
în raport cu variabila y, n = {(x, y)eR 2 ! -1 < x < 1; -oo < y < cc}.
3.1.4. Să se arate că aplicaţia/: n c (R 2, d) I-+ R, n mărginit şi închis,
/ e C(!l) şi aJ (x,-·y) ·continuă în n," satisface condiţia lt-ti Lipschitz în raport
ay .
cu variabila y. Ce se întîmplă în cazul Q C ,R 2, o) sau Q C (R2 , p)?
3.1.5. Notînd cu Lip (O} mulţimea funcţiilor lip!- ... hitziene
/: n C (Rn, d) I-> (Rm, o), n mărg· it .
. Să se arate că
C1 (.Q) c_Lip (O) c C(!l).
3.1.6. Funcţia /(x) = _!_;

X
xe]0, 1[ este
.
lipschitziană?
3.1.7. Să se stabilească dacă funcţiile următoare sînt tipscliitziene sau
local lipschitziene:
a) /(x) = lx; - t <X< I.
b) /(x) = ../x; 1 < x < 2.
3.1.8~ Să se arate că dacă funcţia/ definită pe n c R", n deschis~ are
derivate parţiale de ordinul întîi continue, atunci ea este local tipscMtziană.
3.1.9. Funcţia/: n C (R 2, p) ~ R, n = [a, b] xR; . .. .
(x, y) ,~ f(x, y) = p(x) y + q(x); p, q : [a, b] ~ R, pe C[a, b],
satisface condiţia
tui Lipisckitz în raport cu variabila y?
3.1.10. Folosind teorema de medie a lui.Lagrange, să se dea o condiţie
suficientă pentru ca aplicaţia
f: n C (Rn, o) --t- (R", o), n mărginit şi închis, să fie contracţie.

3.1.11. Să se determine· parametrul "A astfel încît aplicaţiile următoare
să fie contracţii:
a) f(x) = "'[ O,?

-0,1
~0,
0,9
3
][Xi]+[ a];
X2 b
xeR 2;a, beR·
b) /(x) = sk x + ,._ (3 - x); x e R.
3.1.12. Este adevărată afirmaţia: Dacă (X, d) este im spaţiu metric şi
aplicaţia f: (X, d)1~ (X, d) este o contracţie, atunci ecuaţia f(x) = x are o
soluţie unică?
16
3.1.13. Fief: [a, b]--+ R, o funcţie derivabilă, astfel ca/(a) < O, /(b) > O
şi pentru Vxe [a, b] avem O< k1 ~ J'(x) < k:. .
Să se arate că ecuaţia/(x) = O are o singură soluţie.
Să se dea un procedeu pentru calculul acestei solu ţii.
3.1.14. Să se studieze rezolvabilitatea ecuaţiei f(x) = O, xe R.
3.1.15. Să se arate, aplicînd teorema lu,i Banac/1,, că ecuaţia lui Keple,
x = q sin x + m; xeR; q,'meR date,
are o soluţie unică, dacă Iq I < 1.
ît
Să se calculeze primele trei aproximaţii pentru q = - , m = -ît •
4 2
3.1.16. Alegînd diferite metrici în R", şi aplicînd teorema lu,i Banac/1,,
să se stabilească diferite teoreme de existenţă şi unicitate pentru soluţiile sis-
temului de ecuaţii, · ·
,i
xi= Ea,kxk + b,, i = 1, 2, ... , n; i., a,k, b,eR.

k=t · ·
§ 2. TEOREME DE EXISTENŢĂ ŞI UNICITATE
3.2.1. Se consideră următorul sistem de ecuaţii integrale de tip Fredholm
cp(x) = A\ K(x, y, cp(y)) dy + f(x), xe Q,

.n
unde Q c R" este un domeniu mărginit, K : O X Q x Rm --+ Rm, f : Q --+ Rm
şi AER sîrit date.·
Aplicînd teorema de pzenct fix a lui Banach, să se stabilească o teoremă
de existenţă şi unicitate, în C(!l, Rm), pentru sistemul. dat.
3.2.2. Se consideră sistemul de ecuaţii integrale de tip Fredholm
<p(x) = A~ K(x, y, <p(y)) dy + f(x), xe n

.n
unde Q C Rn este un domeniu mărginit, !{: Q X Q X ]1 X ... xfm--+
--+ Rm (11, ... , Im c R, intervale închise şi finite), f: fi--+ Rm şi ÂE R sînt date.
Aplicînd teorema de punct fix a lui Banacb, să se stabilească o teoremă
de existenţă şi unicitate, în B(J; R) c C{!l, Rm), _pentru sistemul dat ..
3.2.3. Să se aplice rezultatele obţinute la problemele 3.2. t şi 3.2.2 pentru
următoarele ecuaţii şi sisteme de ecuaţii intţgr:ale de tip Fredholm:
(i) <p(x) = ~: [ I + xy + ~ cos (xcp(y))]dy + sin x;

2
(ii) cp(x) = A ~ [x 2 + 9 {y)] dy +
2
5;t; f / /
.o
2 - Probleme de ecuaţii diferenţiale - cd. 939 17

(iii) 'P(x) = A ~:[1 + X'f'(Y) sin y + es><l'l] dy + e";
(iv) '!'(xi, x2) . 3 ~ ~ (1 + x1y2 + 'P'(y1, y2)] dy1 dy2 + xi+ x•;
(v) 'P(x1, x2, x3) = O, 1 ~: ~: ~: [cos• (x3 + y.) +
+ cp4(Y1, y2, y3) - 1) dy1 dy2 dy3 + 5x1 - 1;
Ar [x + '1'1(Y) + ~(y)J dy + 7x,

I
'1'1(x) =
( vi)
'P:(x) =A t:
[x' + 'PHY) + 'f'.(y)J dy - 3x + 2;
cp1(x)= 0,5 (n [x2 + cp1(y) sin y- cos ( cp2(Y))] dy - 5,

( vii)
I 'Pa(x) =
Jon
0,5 ~• (1 + ~(y)J dy;
I
'Pi( x) = A~ [ 'P:(Y) + cos (X'f'1(y))J dy,
( viii) ~
'Ps(x) = A~ [x + '!'b)'P.(y)J dy + I.
0
3.2.4. Să se calculeze nucleul rezolvant şi cu : i1torul lui să se scrie solu-

ţiile următoarelor ecuaţii integrale liniare de ti Fredholm:
(i) 'P(x) -0,2 ~: xy'P(Y) dy = x•;
(ii) 'P(x)+ A~}y- x 1 y + ~] 'P(Y) dy + /(x);
( iii) 'P(x) = A~: cos (x + y) 'P(Y) dy + /(x);
(iv) 'P(x1, x2) = A ~J: XiYz'P(Y1, Y2) dy,dy.+ 1;
(v) 'f'(Xi, x2) = /(xi, x2) + A ~J: (1 + X2 + y 1) 'P (yi, y2) dy, dy2;
( vi) cp(X1, X2, Xa) = X1X2Xa +

+ 0,01 ~jI X.YiYs '1'(Y1, Y•• Ys) dy, dy, dya,
18
3.2.5. Se consideră următoarea ecuaţie· integrală de tip Volterra:
cp(x) = >. (z' ... (~° K(x, s, cp(s)) ds + /(x),

)a, )aa
xe fr [a,, b,] = .Q
i=l .
unde K: .Qx!lxR-+R, /: n-.R şi )..eR sînt date.

Aplicînd teorema de punct fix a lui Banac/1, să se stabilească, în C(Q),
o teoremă de existenţă şi unicitate pentru soluţia ecuaţiei date.
3.2.6„ Se consideră următoarea ecuaţie integrală de tip Volterra
<;>(x) =A~::••-~:: K(x, s, cp(s)) ds + /(x), xe n =,~[a,, b,],
unde K: nx Qx]-+R (Ic R, interval închis şi mărginit), f :-Q-. R şi

)..e R sînt date.
Aplicînd teorema. de punct fix a lui Banach să se stabilească, în
B(f; R) c C( !!), o teoremă de existenţă şi unicitate pentru ecuaţia dată.
3.2.7. Să se aplice rezultatele obţinute la problemele 3.2.5 şi 3.2.6
următoarelor ecuaţii integrale de tip Volterra:
(i) cp(x) = i-s~•o

1
+ cp
1+ y
2
(;) dy; xe [O, 2) .
(ii) cp(x) = 1 + ), ~% [y 2 + cp2(y)] dy, xe [O, l].

•O
(iii) cp(x) =
1 +X
1
2
-A \x
•O 1 + x-
y „ cp(y) dy, x e R.
(iv) cp(x) = (l - x e 2.i) cos 1 - e2.i: sin 1 +

+ Â \x [l - (x - y) e2.t:J cp(y) dy.
•O
(v) cp{x, y) = >.. \x \r [x~ + 1Jcp

•O•O
2
(~. 11)] d; d·'I + 1.
3.2.8. Aplicînd teorema de punct fix a lui Banach să se stabilească o
teoremă de existen,ţă şi unicitate pentru ecuaţia
cp{x, y) = >. 'x A {x, y,: ~) cp(~, y) d~ +

•O
Â~
•O
11
B(x, y, 11) cp(x, "I)) d·" +
+ "A rx)o (YJo K(x, y, ~, "IJ) cp(;, "IJ) d; d"fJ + f(x, y), xe [O, a], ye [O, b]
il={(x, Y)IO~x~a. O~y~b},
uncJe A, B, Ke C(.Qx Q) şi fe C(Q), sînt date.
19
3.2.9. Să se stabileâscă- dacă sînt îndeplinite condiţiile teoremei lui Picard
în cazul următoarelor probleme Cauchy:
{i) y' = 3y2l 3 (y1l 3 + 1), y (O) = o.

(ii) y' =
•
../"sin;,
COS X
' y (*2.) = 3.
(ii?'.) xy' = y - 1, y(O) = O.

(iv) xy' = y-1,y{l) _= 1.
(v) y' = (y + 2) 114, y(-1) = -2 .
( vi) .! dy1 = cos (YtY2

dx
d
-____1-!..
dx
= eY,~ + xa~,
+ x) --
.
x2
·
(vii) y" + xy' = O, y(l) = O, y'(l) = 2.

2
( viii) y" - y' sin x + e= ,Jy = X, y(O) = O, y'(O) = -1.

( ix) yv - xy v + sin y" + cos y = O, y(O) = O, y'(O) = O
1
y"(O) = O, y"'(O) = o, y 1V(O) = 1.

3.2.10. Aplicînd rezultatele obţinute în problemele 3.2.1 şi 3.2.2 să se
stabilească o teoremă de existenţă şi unicitate pentru problema bi'locală
y" = f(x, y, y'), y(a) = O, y(b) = O
unde j; [a, b]x n~R. Q C R2• .
§ 3. DEPENDENŢA SOLUŢIILOR DE DATELE PROBL~MEI

3.3.1. Aplicînd lema !-ui Gronwall, să se arate că unica soluţie <pe C(R ..)
a inecuaţiei integrale
I cp(x) I .;; B ~: Jcp(s) I ds, B e R+
este <p = O.
3.3.2. Să se estimeze diferenta jy(x; ex) - y(x; O) I, y(.; ci) fiind unica
soluţie a problemei '
y' = a+ cos y, y(O) = O, ex eR.
20
3.3.3. Să se studieze dependenţa în raport cu parametrul real A a solu-
ţiilor următoarelor probleme:
( i) y' = cos (Ay), y{O) = O.
(ii) y' = + y 2 + e->.%, y(O) = 1.
x2
(iii) { y; = 2xy1 - yf + A, Y1(0) = O,

y~ = AY1 + 2xy2, Ya(O) = 1.
3.3.4. Se consideră ecuaţia diferenţială
y' = _mţ + n, mlţ e

R_.
Să se explice de ce, cu toată regularitatea membrului doi, soluţia ei
y = _.!!:_ este discontinuă în m = O·
m
3.3.5. Să se studieze stabilitatea soluţiei nule pootru următoarele ecuaţii:
(i) y' + y = o. (ii) y' - y = o.

(iii) y' - e-~ y =-.::. O. (i;:1) y' + y = O.
2
CAPITOLUL IV
ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE
§ 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE ŞI OMOGENE

DE ORDINUL n
4.1.1. Să se dea un exemplu de o mulţime de funcţii liniar independente

al căror wronskian este funcţia constantă zero.
4.1.2. Să se determine mulţimea soluţiilor problemei
y" + ecoszy' + (l - x2) y = O, y(O) = O, y'(O) = O.
unde
a-o, a 1 , a2E C[a, b] şi ao(x) #=O, Vxe [a, b].
Se cere
(i) Să se arate că dacă y 1 , y 2 e Ker L şi W(x) = W(x; y 1, Y2) (wronskianul
lui y 1 şi y 2), atunci
(ii) Să se deducă din rezultatul de la punctul ( i) că
_ (x a 1(s) ds
W(x) = W(x0) e Ji-, aoCs) ; x0 e [a, b].
(iii) Să se generalizeze rezultatul de la punctul (ii) în cazul ecuaţiilor de-

ordinul al n-lea.
4.1.4. Să se construiască o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea ce
. , următoarele functii:
are ca solutii ,
(i) y 1(x) = eaz, y 2(x) = 2x - 1, xe R;
(ii) y 1(x) = cos x, Y2(x) = sin x, xe R;
(iii) y 1 (x) = cos2 x, y 2 (x) = sin 2 x, xe R.
22
4.1.5. Fie ecuaţia diferenţială liniară
L[y] = y<n> + aiY(n-I) + •·· + any = f

a1, ~, ... , an, /E C[a, b].
(i) Să se arate că prin schimbarea de variabilă independentă
X= q,(t), <pE cn(a, b], q,'(t) ;&O, te [<X, ~],

ecuaţia se transformă tot într-o ecuaţie diferenţială liniară.
(ii) Să se efectue~e în ecuaţia L[y] =
O schimbarea de funcţie
y =Au+ B; A, Be C"[a, b]; A(x) ;&O, xE [a, b].
(iii) · Să se efectueze schimbarea anterioară, luînd B = O, adică
y=Au
şi sădetermine A astfel încît noua ecuaţie să nu conţină derivata de ordinul
n - l a funcţiei necunoscute.
4.1.6. Se consideră ecuaţia diferenţială liniară de ordinul doi
y" + py' + qy = O, p, qe C[a, b].
(i) Să se efectueze substituţia y = y 1z, L[yi] = O.
(ii) Să se integreze ecuaţia dată.
4.1.7. Să se arate că d3:că se cunosc p solutii linear independente ale
ecuaţiei diferenţiale '
L[y] = y<n> + a1y<"- 1> + ... + any = O, a1 e C[a, b], k = l, 2, ... , n
ordinul acestei ecuaţii se reduce cu p unităţi.
4.1.8. Să. se rezolve următoarele ecuatii diferentiale ştiind că admit
soluţiile in<lîcate în fiţcare câi: · · ' . '
(i) x3y'" - 3x2y" + 6xy' - 6y = O; Y1 = x, Ya = x2 •
(ii) xy'" - y" - xy' +y= O, Y1 = x, Yz = e-z •
2
(iii) x (2x - 1) y'" + (4x - 3) xy" - 2xy' + 2y = O,
1
Y1=X, Yz=-•
X
(iv) (x2 - 2x + 3) y"' - (x2 + 1) y" + 2xy' - 2y = O,

Yi = x, Ya = x2 - 1.
§ 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE ŞI NEOMOGENE

DE ORDINUL AL n-lea
4.2.1. Să se rezolve ecuaţiile diferenţiale următoare, ştiind că ecuaţia
omogenă admite soluţiile indicate: ' .
(i) (2x + 1) y" + 4xy' - 4y = (2x + 1) 2 ; y 1 = x, y 2 = e-zz.
(ii) xy" - (2x + 1) y' +
(x + 1) y = 2x2 ez; y 1 = x 2 ez, y 2 = e=.
23
(iii) xy"' - y" - xy' +y= -x2 ; Y1 = x, Y2 = e, y3......: e-=.
(iv) (1 +x 3
) y" - 3x2y' + 3xy = 8(1 +x 3 2
) ; y 1 = x, y 2 = x3 - 2.
e=
(v) xy" + 2y' - xy =.e:i:; Y1 = -·
X
(vi) {x2 + 1) y" - 2xy' + 2y = 2(x + 1) 2 2

ez; y1 = x, y2 = x2 - 1.
1 :,;
(vii) xy" + 2(1 - x)y' + (x- 2) y = 2 ez; y1 = e:i:, Y2. = -e.
X
4.2.2. Fie ecuaţia diferenţială

2
2 2 d
y dv
L[y] = (1 +x ) -
dx 2
+ 2x(l + x 2
)-·
dx
+ 4y =' O.·
(i) Să se efectueze schimbarea de variabilă x = tg-t •
2
(ii) Să se rezolve ecuaţia obţinută.
X
( iii) Să se rezolve ecuaţia L[y] = 4- - -
1 x2 +
4.2.3. Să se dea un exemplu de ecuaţie diferenţială liniară şi neomogenă
de ordinul 1, ce nu admite nici o soluţie în C1 [a, b].
§ 3. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE

ŞI OMOGENE DE ORDINUL lNTlI
4.3.1. Să se determine mulţimea soluţiilor problemei
y' + e--2:y + cos X· z = 0, y(O) = 0,

{ z' + y + (1 + x4) z = O, z(O) = O.
4.3.2. Se consideră sistemul liniar şi omogen de ecuaţii diferenţiale
1
~: .:.~~~- .~. :·: -~-~~n:.n••• ~:, a0 eC[a, b], ij = 1, n.
{
Y~ + aniY1 + •·· + ann Yn = O,
Să se arate că dacă
Y1 = (yu, ·••, Yin), ... , Yn = b'nl •••, Ynn)

sînt soluţii ale sistemului, atunci:
(i) Wronskianul acestora, W(x) = W(x; Y i, ... , Y n) este soluţie a ecuaţiei
W'(x) + (a + ... + ann) W(x) = O.

11
24
(ii) dacă x0 e [a, b]
- (Z [a 11 (s) + ... + ann(s)) ds,
W(x) = W(x0) e Jzo
4.3.3. Să se construiască un sistem de ecuaţii diferenţiale, liniar şi omogen,
care să admită următorul sistem de soluţii
Y1 = (e3z cos x, e~ sin x),

Y2 =.(~sin x, cos x).
4.3.4. Să se ara te că
Y1 = (e-oz cos x, e-SX(cos x - sin x)),
Y:,, = (e_ 6z sin x, e- 6:r{cos x + sin x)),
lormează un sistem· fundamental de soluţii pentru sistemul
y' + 7y - z = O,
{ z' + 2y + 5z = O.
4.3.5. Se consideră sistemul de ecuaţii diferenţiale liniar şi omogm
y; - y 1 cos2 x + (1 - sin x cos x) y~ = O,
{ y; - (1 + sin x cos x) y 1 - y 2 sin2 x = O.
Se cere:
( i) Să se arate că
Y 1 = (ex cos x, e:c sin x), Y 2 = (-sin x, cos x),

formează un sistem fundamental de soluţii pentru sistemul dat.
(ii) Să se determine soluţiile sistemului ce satisfac condiţiile
Y1{0) = 1, y 2{0) = O.
(iii) .S.ă se .determine soluţiile sistemului ~e satisfac condiţiile
Y1(0) = O,. yao) = 2.
(iv) Să se determine soluţiile sistemului pentru care avem
lim y 1(x) = O, lim y 2(x) = O.
x ➔ +ao z➔ +ao
§ 4. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE CU COEFICIENŢI

CONSTANŢI
4.4.1. Să se scrie soluţia generală a următoarelor ecuaţii liniare Şl

omogene cu coeficienţi constanţi:
(i) y" + y = o.
1
(ii) y"' - y = o.
(iii) yIV + J = 0. (iv) yIV - y = 0.
25-
(v) y1v + 2y" + y = O. (Vi) ·y'" - ~y" + 3y' - y = O.
{vii) yv + 4yv + 5y"' - 6y' - 4y = O.
( viii) yv1 + y = O.\ ( ix) JVI - y = 0.
( x) y<7> _ y<6> + y<5> _ y<4> = o.
(xi) y< 6> - y< 5> - 4y<4> + 2y'" + 5y" - y' - 2y = O.
4.4.2. Să se rezolve următoarele ecuaţii liniare şi neomogene cu coefi-
cienţi constanţi:
(i) y 1v - 2y"' + y" = x + e:r:.

( ii) y" +y = sin x - cos x.
(iii) y'" - 4y' = x e2:r: + sin x + x2•
(iv) y1v + 2y" + y = 3x - 2 + (x 2 - 1) e + cos x - e:r: sin x.
( v) yv + y1v = x e:r: - 1.
4.4.3. Aplicînd metoda variaţiei constantelor să se scrie solujia generală
a următoarelor ecuaţii:
.) ,, 2 ez ( ii.. ) y ,, - y , = - - 1
(i y - y = - - , -
e:r; - 1 e:r: 1 +
+ 2y = -2x3-+-x -
2
4x - 6 -
(iii) y"' - 2y" - y' - --
x4
1
(iv) y" + 3y' + 2y=:;: •
e:e + 1
4.4.4. Să se rezolve următoarele probleme:
(i) y" - 5~'.Ţ 4y = O, y(O) = 5, y'(O) = 8.
+ 2y" + 2y' + y = x, y(O) = y'(O) = y"(O) =
( ii) y"' O.
( iii) y" + 3y' .~ O, y(O) = O, y(3) = O.
(iv) y" + y=O, y{O) = O, ~;)= O.
(v) y" + y = O, y(O)= O, y(1t) = O.

(vi) y" + y = O, y{O) = O, y_'{O) = O.
( vii) y" + y = O, y(O) - y{21t) = O, y'{O) - y'{21t} = O.
{viii) y" - y = 1, y(O) = O, lim ly(x) I <
s+co
+ oo.
(ix} y"' - 3y" + 2y' = O, y{O) = O, y(l) = O, y(-1) =O ..

(x} y"' - 2y" + y = O, y(O) = O, y'{O} = O, y(l) = O.
26
4.4.5. Să se determine mulţimea soluţiilor următoarelor ecuaţii de tip
Euler:
(i) x 2y" + xy' - y = O. (ii) x 2y" + xy' = O.

(iii) (2x + 1) y"' + 2(2x + J) y" + y' = O.
2
(iv) (x + 1) y"' + y = O.
3
(v) x 2y" - 6y = 5x + 8x
3 2
•
(vi) x y"' - x y" + 2xy' - 2y = x

3 2 3
•
§ 5. SISTEME DE ECUAŢII CU COEFICIENŢI CONSTANŢI
4.5.1. Să se dea un exemph1 de şir matriceal din M 23 (R), divergent.

4.5.2. Să se dea un exemplu de serie matriceală din M22 (R), divergentă ..
4.5.3. Se consideră sistemul de ecuatii diferentiale liniar şi omogen cu
coeficienţi constanţi ' '
!; - 3x + y - z = O,
jdt +
dy
X - 5y +Z = 0,
l dz
dt - x +y -
Să se scrie soluţia generală a sistemului folosind:
3z = O.
(i) metoda substituţiei;

(ii) metoda ecuaţiei caracteristice ;
( iii) metoda matriceală.
4.5.4. Să se scrie soluţia generală a următoarelor sisteme:
y~ - 2y1 - Y2 + 2Ya = 2 - x,
(i) { y~ + Y1 = 1,
Y~ - Y1 - Y2 + Ya = 1 - x.
Y~ + Y1 - Y2 - Ya = e$,
(ii)
{
Y~ - Yt+ +
Y2 - Ya = e3~,
Y~ -Y1 -Y2 -Ya = 4.
(Ui)
27
~iv) ·
y~-,- 2yl - 4y2 = COS X,
{ Y~+ + Y1 2y2 = sin x.
y~ + 4y1 - 2y2 =
. 2
-( v)
4.5.5. Să
I
y~ - 6y1 -3y2 = - - -
es - 1
ez -
se determine soluţiile următoarelor probleme Caucky:

3
1
(i)
{Y2y! +- Yi2y1- - Y24y2= =O, O, Y1(0) = O, Y2(0) = -1.
yf - 3y1 + Y2 = O,
{ii) Y1(l) = 1, Y2(0) = 5.
{ y; - l0y1 + 4y2 = o,
·y! =
I
+_ Y2 - Ys O,
·( ·iii) . Y2 - )'s = O,
: 1 1
Y~ + Yi - Ys = O, Y1(0) = 1, Y2(0) =- ,
2
Ya(O)·= - ·
2
§ <;. TEHNICA TRANSFORMATEI LAPLACE
4.6.1. Să se determine transformatele Laplace ale următoarelor funcţii:
( i) e<= cos ~x. ( ii) e~ sin ~x.

{iii) X cos ~X. (iv) X sin ~X.
(vi) cos3 x.
4.6.2. Să se determine originalele următoarelor funcţii:
(i) p(p - 1)1 (p" + -4) • (i.i')- - -2 ' - -p- - - - •

P -2p+5
1 p2
•(Jii) - - - · (iv) - - -
ps _ 8 +
(p2 1) 2
4.6.3. Să se rezolve cu ajutorul transformatei Laplace următoarele pro-
,bleme Cauchy:
(i) y' + 2y = sin x, y(O) = O.
(ii) y" + 3y' = ez, y(O) = O, y'(O) = -1.
,(iii) yiv - 5y" + lOy' - 6y = O, y(O) = 1, y'(O) = O, y"(O) = 6,
y'"(O) = -14.
(iv) y' = y + 2z, y(O) = O,

{ z' = 2y + z + 1, z(O) = 5.
28
x' = -x + y + z + et, x{O) = O,
{v) y' = x - y + z + e3t, y(O) = O,
{
z' = X + y + Z + 4, z(O) = O.
{vi) { 2y" - y' + 9y - z" - z' - 3z = O, y(O) = l, y'(O) = 1,
2y" + y' + 7y - z" + z' - 5z = O, z(O) = O, z'(O) = O.
§ 7. PROPRIETĂŢI ALE ZEROURILOR SOLUŢIILOR
4. 7.1. Să se enunţe teorema de · separare a lu-i St urm · relativă la ecuaţia

y" + py' + qy = o.
4.7.2. Să se enunţe teorema lui M. Nicolescu relativă la sistemul
y' + P1Y + q1Z= o,
{ z' + P2Y + q2z = O.
4.7.3. Se consideră ecuaţia
y" + ay-' + ~y = O, a, beR. (I}
Se cere
( i) Să se scrie soluţia generală a acestei ecuaţii.
( ii) Să se determine distanţa dintre două zerouri consecutive ale unei<
soluţii diferită de soluţia banală.
( iii) Cum trebuie să fie numerele a, ~ e R astfel încît ecuaţia ( 1) să admită.
numai soluţia banală cu proprietatea că
y(<X) = O, · y{~) = O.
(iv) Cum trebuie să fie <X, ~E R, ex< ~ astfel încît oricare ar fi [exi, ~1] c
c [ex, ~] ecuaţia (1) admite numai soluţia banală ce satisface· condiţia.
y(ex1) = O, y(~1) = O.
4.7.4. Se consideră sistemul
y'+PiY+q1z=0,
( 1)·
+
{ z' P2Y + q2z = O,
unde p,, q1 E C [a, b].
Să se arate că
(i) dacă q1(x) p 2 (x) < O, Vxe [a, b], şi (y, z) este o soluţie a sistemului,.
atunci zerourile lui y şi z se separă .reciproc în intervalul [a, b].
( ii) dacă y 1 şi y 2 sînt „componente y" a două soluţii liniar independente-
ale sistemului (1)' şi q1{x) :;60, Yxe [a, b], atunci zerourile lor se separă_
reciproc în iritervalul [a, b].
( iii) Dacă z1 şi z2 sînt „componente z" a două soluţii liniar independente ale-
sistemului 1 şi p 2(x) :;60, Yxe [a, b], atunci zerourile lor se separă reci--
proc pe intervalul [a, b].
( iv) Scriind ecuaţia
y" + py' + qy =0, (2)~
sub forma unui sistem de ecuaţii să se aplice rezultatele de la punctele (i)-
( iii) ecuaţiei (2). '
CAPITOLUL V
METODE.NUMERICE ŞI APROXIMATIVE
§ 1. ECUAŢII INTEGRALE
5.1.1. Se consideră ecuaţia integrală
<p(x) = ). ~n <p2(y) d y,
unde O = [O, 1] X ... X [O, 1) c R" şi }..e R.

Se cere:
( i) Să se determine }..e R astfel încît ecuaţia să aibă într-o anumită sferă
B(O; R) c C(O) o soluţie şi numai una, iar această unică soluţie să s~ obţină
prin metoda aproximaţiilor succesive pornind de la orice element din B(O; R).
(ii) În condiţiile obţinute la punctul ( i) să se calculeze primele trei apro-
xima ţii succesive şi să se dea o estimare a erorii.
5.1.2. Să se calculeze primele două aproximaţii succesive pentru solu-
ţiile sistemului de ecuaţii integrale:
<p 1(.x) =~:(I + 2

.x <pi(y)] dy - I,
<p2(.x) = ~: <p~(y) dy,

2
cp 3 (x} =, [y sin cp3(y) + cp2(y)cp1(Y)] dy+ x,
•O
şi să se dea o estimare a erorii.
5.1.3. Să se stabilească condiţiile în care ecuaţiile integrale următoare
au soluţii unice şi să se determine primele trei aproximaţii succesive ale
soluţiilor:
(i) <p(.x) = e• sin x + ). ~ cos (x - y) <p(y) dy, xe R.
{,,·,;} ( ) 3x + 2x3 ~ (x 3x + 2x - y ( ) d
3
R
"" cp x = 3(1 + x2)2 - I\ Jo (1 + x2)2 <p y y, xe .
30
(~ yq,(y). · d
(iii) ( ) =ÂJo 1 +y+rp(y) y
·<px xe[0,2]•
5.1.4. Folosind formula de cuadratură a lui Simpson să se aproximeze
soluţiile următoarelor ecuaţii integrale ale lui Fredholm:
1°. y(x) + ~: xe'"y(s) ds = e•.

0,96 1 +X+ S
20. y(x) - y(s) ds = e-z.
~0 2 + x2 + s 2
5.1.5. Aplicînd formula de cuadratură a trapezului să se determine soluţii

aproximative pentru următoarele ecuaţii integrale ale lui Fredholm:
1 1
1°. y(x) - _!_ ( ez'y(s) ds = 1 - - -(ez - 1).
2J0 2x
zo. y(x) + (1 y(s) ds = ~- x2•

J0 1 +x +s 2 2
2
1
1 +X+ S
30_ y(x) - - - - y ( s ) ds = 1 - x 2 •
~0 z+ xs
5.1.6. Înlocuind nucleul K(x, s) prin suma primilor trei termeni din
dezvoltarea în serie Taylor a sa, să se determine soluţii aproximative pentru
următoarele ecuaţii integrale ale lui Fredholm:
(i) y(x) - ~ sh(xs) y(s) ds = 1- x•.
(ii) y(x) - (1 sin (xs) ;(s) ds = x.

Jo s
(iii) y(x) - ~: (1 + s) .e<"'-1>y(s) ds = 1 - x.
(iv) y(x) - (1 xs y(s) ds = e-z.

I Jo ./1 + xs
§ 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE
5.2.1. Se consideră următoarea problemă Cauchy

y' = x + yz, :Y(O) = 1,
Iz'
Folosind metoda aproximaţiilor succesive

= x2 - y 2,
să
z(O) =-½ •
se determine pe intervalul [O; 0,3}
o soluţie aproximativă cu o eroare mai mică decît 5 • 10-3 •
31
5.2.2. Utilizînd metoda aproximaţiilor succesive, să se determine pe in-
terva]ul [O, 1) o soluţie aproximativă cu o eroare mai mică .decît 10-3 pentru
soluţiile următoarelor probleme Cauchy:
(i) . y' = x2 + y 2, y{O) --:- O.
:( ii) y' = X + fa- y 2

, . y(O) = 1.
5.2.3. Aplicînd metoda Uniitor poligonale ale lui Euler, cu h, = O, 1, să se

aproximeze soluţiile următoarelor probleme Cauchy:
( i) y' = y- Zx, ·y(O) = 1, xe[O, 1].

y
y' = 1 + xy 2, y(O) = O, x~ [O, l].
y' = (z - y) X,
( iii)
{ z' = (z + y) X, y(O) = 1, z(O) = 1, XE [O, l].
y' = - xz,
·( iv) , y
{ z = z , y(O) = O, z(O) = 1, x E [O, I].
5.2.4. Folosind nze.toda Rungc-Kutta cu h= O, 1 să se determine -pe inter-

I
-,..alul [O, - ] o scluţie aproximativă a u:mătoarei probleme:
2
,
y . = x-
?
+ 41 y 2
, y O)
(
.= -1.
5.2.5. Cu ajutorul metodei Runge-Kutta să se determine cu o eroare de

5 · 10-6 pe intervalul [O; 0,2) soluţia . apr~ximativă a următoarei ecuaţii:
y' = ~ sit (x + _!_2 y) + _!_2 y, y(O) = O,

2
5.2.6. Să dă sistemul de ecuaţii diferenţiale:
l dx
dl= -2x + 5z,
dy = -(1 -·sint) x-y + 3z,
l
dt
dz
dt = -x + _2z, x(O) = 2, y(O) = J, z(O) = 1.
Să se determine pe intervalul [O; 0,3] o so]uţie aproximativă a acestui

sistem folosind metoda Runge-K1ttta cu li = O, 1.
32
5.2.7. Utilizînd metoda lui Adams, să se determine pe intcn·alul [ O, 11 •
o soluţie aproximativă a ecuaţiei
y' = I2 slt(x + .!_2 y) + .!_2 y, y(0) = O, ·:

\
\
luînd li = 0,05.
·5.2.8. Să se det~rmine cu o precizie de I_0- 5 pe intervalul [O,¾ J o s.oluţie
aproximativă a următoarei probleme:
y, = x2 + 41 y2, y~0) = -1,
folosind metoda lui Adams.

5.2.9. Se dă ~istemul d~ -~~~~ţii dife~enţia1e:
y'= 1 +cos (y+ 1,lz), .
{ z'-:- 1 +X+· l . , .. . y(0'1 =7i:,. z(O) =· 0, XE lr_o: 0,6]. ·

· · · x·+·2,ty2 · · · .. · •
Folosind metoda lui Adams cu h = O, 1 să se detenni:ţ1e o soluţie aproximativă

a acestui sistem, cunoscînd valorile ·următoare:
y(0, 1) = 3, 14184, = 3~ 14364,
· y(O, 2) y(O, 3) = 3, 14903,
z(O, 1) = O, 10981, z(O~ 2) = 0,2296, z(0, 3) = 0,35934.
5.2.10. Folosind metoda lui Adams, calculînd valorile de pornire cu aju-
torul metodei Runge-l{~ţ(la, să se determine soluţiile aproximative ale următoa
relor probleme, cu o· ·precizie de 10-2 : ·
(i) + y,
y'· = x 2 <·y(0) = 1, y(l) = ?
(ii} y' = x + y, y(0) = l, y(O, ·5) ~) .. '.
(iii) y' = 2y- 3, y(0) = 1, y(0, 5) = ?
(iv) { y' = - X + 2y + Z,
z' = x + 2y + 3z, y(O) = 2, z(0) = 2, y(0,5) =? z(0, 5) = ?
(v) { y' =- 3y- z,

z' = y - z, y(0) = z, z(0) = -1, y(0,5) = ? z(0,5) = ?
5.2.11. Aplicînd metoda liti Milne-Simpson, cu valorile de pornire calculate
prin una din metodele anterioare, să se determine 'cu o eroare de 10-4 o soluţie
aproximativă a următoarelor pr~bl~me e~~chy: ·
1°. xy" + y' + xy = 6, y(O) · J, y'(0) = O.
: . 5 .
zo. y'=----ytgx,y(0)=l, xe[0,1].
2cos x

30, y' = 2x+ y, y(O)
10
xe[o, -~] •
= _!.___,, ·
2
y' = x +Y , y(O) = o, xe[o, ~] •

x+y+I 4
y' =y+z,
50_
{ z' = _ y + z, y(O) = I, z(O)=O, xe[o, ½l
5.2.12. Aplicind metoda seriilor, să se determine prim.ii şapte termeni ai
dezvoltării în serie de puteri a soluţiei y a problemei Cauchy următoare
y' + (1 + _l ~)y = O,
1
y" +-
10
2
10
y(O) = 1, y'(O) = 2.
5.2.13. Să se determine primii patru termeni ai dezvoltării în· serie a

soluţiei următorului sistem de ecuaţii diferenţiale cu condiţii date
y' = y cos x - z sin x, .

{ z' = y sin x + zcos x, y(O) = I, z(O) = O•
.·:·
5.2.14. Să se determine primii cinci termeni ai dezvoltării în serie a solu-

ţiei ui;m~toar:!or problem~ c.u.pondiţii iniţiale:
10. y" + xy' + y = O, y(O) = O, y'(O) = 1.

20. y' . x2 +•·~u, y(l) = O.
30_ y' = cos (x + y), y(O) = O.
y' .:.__ x ln y, . y( 1) = 1.
50, y" + y cos x = O, y(O) -· 2, y'(O) = O.
60. y" + xy' -e-x = O, 1
y(O) = 1, y'(O) = O.
5.2.15. Să se găsească dezvoltarea îri' serie de puteri a soluţiei generale
a ecuaţiilor diferenţiale:
1o. y''-xy=O.
20. y" + xy'-'- y = O:
30_ (1 + x) y' - xy = O, x #= - l.
y' - xy == O.
50_ (2x + 1) y" + (4x - 2) y - By = O.
5.2.16. Utilizînd metoda m diferenţe fi1iite, să se găsească o soluţie apro-
ximativă a următoarei probleme la limită:
x 2y" + xy' = I, y(I) = O, y(t,4) = 0,0566( = ¾ln 2

(I, 4) )·
34
5.2.17. Să se determine o soluţie aproximativă pentru următoarea pro-
blemă la limită, folosind metoda dife1 enţelor finite cu pasul h O, 1: =
y" - 2xy' - 2y = -4x,
y(O) - y'(O) = O, 2y(l) - y'(l) = 1.
5.2.18. Folosind metoda cu diferenţe finite, să se determine soluţii apro-
ximative cu o eroare mai mică decît 10- 2 pentru următoarele probleme la
limită:
1°. yH+ 'l.xy' + 2y . 4x, -y(O) . 1, .v(½) = 1,279.

2°. y" + ~ y' + (1 + 21t x 2 2
) y = 4x, y(O) = 1, y(l) = 1,367.
2
8°. y" + (x - 1) y' + 3,125 y = fa, y(O) = 1, y(l) = 1,367.
5
40. y" + 2xy' + 2y = Z( - Zx) , y(O) = 1, y(l) = 1,367.
(2 - x) 3
5°. y" + y' - ..!. y = 8x2 - 8x + ~, y(l) = y(2) = 1.

X 2
CAPITOLUL VI
ECUAŢII CU DERIVATE PA~fIALE DE ORDINUL ÎNTÎI
§ 1. ECUAŢII REZOL VABILE EFECTIV

6.1.1. Să se dea un exemplu de un sistem de funcţii funcţional, dependent
şi liniar independent.
6.1.2. Să se determine soluţia genera!,ă a următoarelor ecuaţii cu derivate
parţiale liniare şi om~gene:
( i)
âu
y--x-=0.
o'u
âx by
( ii)
â,zt
X - - 2y - - Z - =
ou c-ze
0.
ax ay OZ
( ~·,;,;)
.,,,,,
(
X1 -
) 01t
X2 --,..- + ( X1 - X2) -
ctt + ( X1 - X2 + 1) ( X3 - X4)
cu +
- r-
CX1 CX2 CX3
+ (xa - X4) -
oit = O.
ă1X4
â,zt oit
(lv) Xi--+ X i - - + ... + X nâtt- = O•
OX1 OXz OXn
( v) (y
2 !3tt âtt ctt O.
+z2 -x2) --2xy--2xz-=
ax ây cz
6.1.3. Să se determine soluţiile următoarelor probleme Cauchy:
âu âu,
( i) x-+y-=0, u(x, l)=x•
ax ây
( ii) .J-Xâu- + "IY-

r.. âu + ✓-Zau o
-= ' ie(x, y, l) = X - y.
ax ay âz
au au
(iii) {1 + x )-+
2
ax xy- = O,
ay 'lt(O, y) = y 2•
36
(iv)
CU,
x--y-='
au o -it(x, 1) = 2x.
ax oy
(v}
au,
- +(2 ex-y)- = O,
ou u(O, y) = y.
ax ây
( vi) 2{x ~u -y ~'lt = 0, 1t( l, y) = y 2•

ox oy
(vii) ou+~+ 2!!!_ = o, u(l, y, z) = yz.

ax ay az
( viii) X-
au + yOlt- + xy-=,
O'lt o u(x, y, O) = x2 + y 2•
ax ay. OZ
6.1.4. Să se determine soluţiile generale ale următoarelor ecuaţii cu.

derivate parţiale cvasiliniare:
(i)
au au
x 1 - + x 2 - + ... + Xn-
au = ku, keN.
a~ a~ a~
( ii)
au
y-+ x-= x-y.
au
ax ay
( iii) :: a-ie
e . .2 au
- + _y-=ye. %
ax ay
(iv) 2x -
ou + (y - au =
x) - x.
2
ax ay
au, au
( v) xy--x.2 - = yu•
ax ay
(vi)
au . au
(x 2 + y 2) - -t- 2xy- = -u2•
ax. ay
(vii)
----., au
(1 +.Jie-x-y)-+-=2.
au
ax oy
( viii)
(ix) (y
au (x + z+u)-+
+ z+ie)-+ ou (x+y+u)-.
ou, =
ax . . ay . OZ
= x+y+ z.
37
6.1.5. Să se determine suprafeţele integrale ale următoarelor ecuaţii cu
derivate parţiale cvaz#iniare ce trec prin curbele indicate:
OZ OZ
(i) z--z-=y-x, x= 1, z=y 2•
ax oy
(ii)
OZ
X - - y - = Z,
az y = X, Z = x3 •
ax ây
OZ OZ
(iii) xz-+ yz-= - xy,
ax oy
(iv) OZ 2y-=X
;·..:-- OZ 2
+Y,2 y = 1, z = x2•
ax oy
az .· .az
(v) . X-+ y -
ax ây
= Z -Xy; X= 2, Z = y2 + 1.
az 2 OZ
(vi) x--y-=z(x-3y); x=l, yz+-1=0.
ax ây
az OZ
az + yay- =
2 2 2
(vii) X - Z - X - y ; y = -2, Z = X - X •
OZ OZ .
( viii) z--xy-=2xz, x+y=2, yz=l.
ax ay
(ix)
az OZ
x-+ (xz+ y)-= z, x + y = 2z, xz = 1.
ax ay
(x)
az OZ
y 2 -+yz-=-z2 ; x-y=O, x-yz= 1.
ax oy
(xi) (x -
az OZ
z) -- + (y - z)- = Zz; x- y = 2, z + 2x = 1.
ax ax
(xii)
OZ az
xya- + x 2 y 2 - = ysz, x = -z3, y = z2.
ax ay
(xiii)
OZ az .
x-+y-= 2xy; y = x, z = x3.
ax ay
(xiv)
OZ az
z(x+z)--y(y+z)-=0, z=y, x= l•
a~ ay
38
§2. SISTE1\IE DE ECUATII
, CU DERIVATE PARTIALE
,
6.2.1. Să se studieze conipatib·ilitatea următoarelor s1'.steme de ·ecieafiz m

derivate parţial,·:: în caz de ccmpatibilitate să se determine mulţimea solitţiifor .•
cit
!
-=
"'
'\12
.J ,
ex
(i)
011,
ây
= _1_
2y 2
+ 2it -
y
y2,
~
ai, u
!:;= 2;,
-=-,
CX X
( ii)
cu, . .:
l
- = y-u
. ex - '
( iii)
!!!_ = XU•
oy .
ou, 2
I
2
- = ytt--zt,
ax ,
(iv)
ou
-=X·lt•
.
ay .
6.2.2. Se ccnsideră sistemul de ecuaţii cri derivate parţiale
ou,
I
·OX = f(x, y, ~),
(I)
-
au =g(x,y,u),
ay
unde J, ge C1(0.), n C .R3 •
Presupunem că sistemul (1) este complet integrabil. .
Fie (x0 , y 0 , u 0) e O.. Se cere să se determine soluţiile sistemului (l), c . .~
satisfac condiţia ·' ·
ie( x 0 , y 0) = tto, (2)
U) Să se arate că problema ( I) - (2) este ecliivalentă cu următoarea ecuaţie

integral~ de tip Volterra : ·
11(x, y). u0 + ~:_J(s,yo, u(s:;:0)) ds + ~- g(x, t, ti(x, t)) cit.. (3)
(ii) Folosind teorema de pimct ft'x a liti Banacli, să se stabilească o ieoremă

de cxiste.nţ.ă şi unicitate pentru problema (1) - (2).
'39
§ 3. ECUAŢII PFAFF
6.3.1. Se consideră forma diferenţială w(x, y) = x dx + y dy + z d.z.

Se cere: ·
(i) Să
se arate că w este o diferenţială totală exactă.
( ii) se determine punctele singulare ale ecuaţiei Cr> = O.
Să
( iii) se determine curbele integrale ale ecuaţiei w = O.
Să
iv)
(
1
se determine suprafeţele integrale ale ecuaţiei w = O.
Să
6.3.2. Să se determine suprafeţele integrale ale următoarelor ecuaţii
Pfaff:
+ xz dy + xy dz = O.
(i) yz dx
(ii) (1 - 4x) dx + (1 + 4y) dy- 4zdz = O.
( iii) (y + z) dx + (z + x) dy + (x + y) dz = O.
(iv) x(y - 1) (z - 1) dx + y(z - 1) (x - 1) dy + z(x - 1) (y - 1) dz = O.
(v) (2x + 2xy + 2xz + 1) dx + dy + 2z dz = O.
2 2
( vi) y dx - z dy + y dz = O.
2
(vii) x 2 dx - z2 dy - xy dz = O.
( viii) (x - y) dx + z dy - x dz = O.
(ix) (2yz + 3x) dx + xz dy + xy dz = O.
(x) 2x dx + dy + (2x z + 2yz + 2z + 1) dz = O..
2 2
(xi) y(z - y) dx + x(z - x) dy - xy dz = O.

(xit') (1 + yz) dx + x(z- x) dy- (1 + xy) dz= O.
(xiii) (2x + yz) dx + (2y + zx) dy + (2z + xy - 1) dz = O.
(xiv) (yz - ln z) dx + (xz - 1n z) d y + (xy - x : Y) dz = O.
{xv) y(yz + a dx + x(xz + a dy - xy(x + y) dz = O, ae R.

2
)
2
)
6.3.3. Se consideră forma diferenţială

w = (3x 2y~ - exz) dx (2x3y + +
sin z) dy +
(y cos z - ex) dz
Se cere:
( i) Să se arate. că Cr> ·este o diferenţială totală exactă.
( ii) Să se determine suprafeţele integ~ale ale ecuaţiei lui Pfaff w = O.
§ 4. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE NELINIARE

DE ORDINUL lNTII
6.4.1. Să se determine supra/elele integrale ale următoarelor ecuaţii:
( i) p 2 - xp - q = O.
( ii) pq - u = o.
40
(ii,) px + qy + u pq =- O.
(iv) p q2 + u = O.
2
-
(v) xp q + y pq - te - qy = O.
2 2 3
( vi) (px + qy) 1t(px + qy} + p + q .= O. 2

-
2 2
(vii) p2 + q2 = .f(,Jx2 + y2).

(viii) pm + qm - 'Un= O, nt, 11, E N.
(ix) px + qy - 'lt = O.
(x) (p - x) 2 - (q - y) 2 - 1 = O.
2
(xi) 2ie-px+qy+q =0.
(xii) (px + qy) 2
- p2 - q2 ~ I = O.
6.4.2. Să se determine solieţiile următoarelor probleme Cauc/1,y:
( i) U. - px - qy - 3p + q2 = 2
9; X =. 0, 'lt = y 2.
{ii) p +q2
= O; x = cos t,
2
- 1t y = sin t, tt = 1.
(iii) x(p + q2) - (x 2 + y p +
2 2
) 'ltX =O; x =cost, y = sin t, tt = O.
t2
( iv) p2 - 2pq + 2q2 -,- 4u = 0; x = 0, y = t, u= -I
2
t2
{v) ie(p 2 + q2) - 3a 2 =O; x = O, y =
2
a.,/2. , z = t, ae R.
( vi) p 2 - iJ2 - 2ie = 0; x = 0, )' = I, z = (1 + t)2.

,2 .
(vii) 2zt - 2p.t - 2j,y + q =O;
2
X= 0, y= I; 'lt= - ·
2
(viii) pq- xy= O; X= 1, y= t, U= ,/1 + t2.
(ix) tt -
2
p 2
- q2
- 1 = O; x = t, y = l - t, 'lt = l.
(x) q x - py =O; a) x = O,
2
=t y = t, tt 3
•
b) x = t, ie = t2 •
_1· = O,
(xz'.) p2 + q2 _ 'lt2 + 1 = o; x2 + y2 = )\2. 'lt = I.

6.4.3. Să se determine integralele singulare ale următoarelor[ecuaţii:
to. ie - P-': - qy - p2 - pq - q2 = o.
2°. p2 + q2 + p + q + x + y + 2it - I = O.
30_ p2 + q2 + t - l l - p - q )2 = o.
\:x+y+u
-4°. it +px + x pq +. _x yq2 . . :. . O. 3 2
5°. _1t - px - qy- ~p9 = r.

41
CAPITOLUL VII
PROBLEME RECAPITULATIVE
§ 1. lNTREBĂRI DE CONTROL
7.1.1.
(i) Există ecuaţii operatoriale liniare şi omogene pentru care mulţimea
solup.ilor este:
(a) mulţimea vidă? .
( b) forma tă dintr-un singur element ? ·
( c) forma tă din două elemente ?
( ii) Există ecuaţii operatoriale liniare şi neomogene pentru care mulţimea
soluţiilor este: · ·
(a) mulţimea vidă?
( b) formată dintr-un singur element?
( c) formată din două elemente?
7.1.2. Să se precizeze ordinul următoarelor ecuaţii diferenţiale:
( i) y" - y" + y' = o.
(ii) (1 + y' 2
) y" = o.
(iii) (1 + y" 2
) y' = o.
(iv) cos 2 y"' + sin2 y'" + y" - y' + y= O.
IV
(v) Y + xy"' -e..a:y=sin x•
1 + y''2
7.1.3. Să se ataşeze mai multe probleme simbolului:
( 1.) J , = • . ( H,. ') au(xy)

_......;;._____ = o. (iti-
•. ") y , = 1 + y 2.
ax
7.1.4. Sînt echivalente ecuaţiile?
( i) y'(l + y' 2
) = O şi y' =O; ye C1(R).
..
(ii) y'(x)+y(x)=O, 'v'xeR şi y'(sinx)+y(sinx)=O, VxeR;
ye C 1{R).
(iii)y'(x)+y(x)=O, 'v'xeR şi y'(x3)+y{x3)=0, VxeR; yeC1(R).
~2
~:1.5. Să se dea un exemplu de ecuaţie diferenţială pentru care midţimea
soluţiilor: ·
( i) este mulţimea vidă,
( ii) este formată dintr-o soluţie generaJă,
( iii) este formată dintr-o soluţie singulară,
(iv) este formată din două soluţii generale,
( v) este formată dintr-o soluţie generală şi una singulară.
7.1.6. Să se rezolve ecuaţiile:
(i) dy + dx_ =O.

dx dy
d 2y d2 x
( ii) -+-=O.
2
dx dy
( iii) y" + y = 1.
(iv) y = xy' + e'Y'.
(v.) y(x) = ~~ y(s) ds.

(vi)
au
x-+ie-=-0.
au
ax ây
(vii) y'3 - y'2 + y' + 3 = o.

( viii) (au(;/ r -1 =0.
7.1.7. Să se rezolve inecuaţiile:
( i) sin y" ~ l.
( ii) cos(~: cp(s) ds)..; -1, xe R.
(iii) y' 2 (x) ~ \~ e-'y' 2(s) ds, xe R+.

•O
( iv) y' ~ O, ye C'-(R).

7.1.8. Este familia de funcţii y : R ~ R, . x I-+ cx3 + c2 x - 1, Ce Ri
o familie de soluţii a unei ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul 1?
7.1.9. Să se arate că nu există funcţii p, qe C(R), astfel ca funcţia
y : R--+ R, x 1--+ x2 (e-sin" + ecos "), să fie soluţie a ecuaţiei
y" + py' + qy=O.
7.1.10. Există ecuaţii de ordinul al doilea de forma
y" + py' + qy = O, p, qe C(R),
43
ce au. ca solu ţii funcţiile definite de x I-+ x, respectiv x I-+ x sin x?
7.1.11. Este funcţia y : R --+ R, x I-+ esinx soluţie a unei ecuaţii cu
coeficienţi constanţi?
7.1.12. Este funcţia i,e C2(R 2), definită de (x, y) I-+ x2 ex11 soluţie a
ecuaţiei
ou
x-+y-=3u?
au
ax oy
7.1.13. Să se dea un exemplu de soluţie prditngibilă.
7.1.14. Să se dea un exemplu de soluţie maximală (saturată). ·
7.1.15. Să se determine soluţiile y e C1(R) ale ecuaţiei
y' = 1 + y2
7.1.16. Sînt adevărate următoarele teoreme?
( i) Problema lui Cauchy relativă la o ecuaţie diferenţială de ordinul al
n-lea, liniară, cu coeficienţii funcţii continue, are o soluţie unică.
(ii) O submulţime a unui spaţiu metric complet este un spaţiu metric
complet.
( iii) lntr-un spaţiu metric închiderea topologică a sferei unitate deschise
este sfera unitate închisă.
( iv) Fie {X, d) un spaţiu metric şi /: X-+ X o aplicaţie ce satîsface la
condiţia lui Lipschitz cu o constantă mai mică decît unu. ln aceste condiţii,
aplicaţia / _are un punct fix şi numai unul.
(v) Dacă ye C2(R) este o soluţie (diferită de soluţia banală) a ecuaţiei
aoy" + a,.y' + a2y = O, a0, a1, "2E C[a, b]
atunci zerourile ei sînt simple şi izolate în intervalul [a, b].
7.1.17. Să se dea un· exemplu de teoremă:
( i) de existenţă,
( ii) de unicitate,
( iii) de existenţă şi unicitate.
7.118. Să se schimbe rolul variabilelor în următoarele ecuaţii:
U) y' = t •
x+ ys
'ii, y"+(e 211 +x)y' 3 =0.
7.1.19. Srt se efectueze în ecuaţia
'(1 - x 2) y'' .:_ xj,' + y ' o,

schimbarea de vur'iabilă x = cost.
7.1.20. Să se efectueze în ecuaţia
xyy" - x_y' 2 + y = O,
2
sc/iinibare1t de variabile
44
y" + ay' + by = O, a, be R, ye C2(R).

Să se determine a şi b astfel încît :
(i) 'toate soluţiile ecuaţiei să fie mărginite pe R,
( ii) toate soluţiile ecuaţiei să fie mărginite pe R+,
( iii) toate soluţiile ecuaţiei să fie mărginite pe R_,
(iv) toate soluţiile ecuaţiei să fie periodice,
(v) cel puţin o soluţie a ecuaţiei diferită de cea banală să tindă la zero
cînd x-+ + oo,
'( vi) fiecare soluţie nebanală a ecuaţiei să fie monoton crescătoare în va-
loare absolută începînd cu un anumit x,
( vii) fiecare soluţie a ecuaţiei să aibă o infinitate de zerouri.
7.1.22. Să se determine solitţiile periodice ale ecuaţiei
y' + y= cos x, ye C1(R).
7.1.23. Se consideră aplicaţia·
L : C2[0, 1] -+ C[O, 1]
definită de, L(y)(x) = y"(x) + e s x y(x). Să se arate că L este surjectivă.
01
Este L injectivă?
7.1.24. Se notează cu S>. mulţimea soluţiilor ye C1(R) ale ecuaţiei
y' 5 + y' + A=O.
Să se determine mulţimea S = U SA
i.eR
7.1.25. Să se rezolve ecuaţia
dy
dx
= (x cos 'l'
-
+ sin 2v)-
-
1•
y' 2 + 1 = o, ye C1(U, C).

y' - y = O, ye C1 (C, C).

y' - y = O, ye C1(R, Mnra(R)).

·7.1.29. Să se determine soluţiile problemei
y" + Qy = O y(O) = O, y(1t) = O,
unde Qe C[O, 1t) şi Q(x) < 1, 'v'xe [O, 1t].
7.1.30. tSă se arate că soluţia banală a ecuaţiei
y' + 4y=0
este asimptotic stabilă.
45
7.1.31. Aplicînd metoda aproximaţiilor succesive să se determine soluţia
problemei
y' = y, y(O) = 1.
7.1.32. Să se determine funcţia Green cor~spunzătoare operatorului
d2 .
L = - -2 ş1 condiţiilor la limite y(a) = O, y'(b) = O.
dx
7.1.33. Se consideră ecuaţia Pfaff
dx + dy + dz=O.
Se cere să se determine:
( i) punctele singulare,
( ii) curbele integrale,
( iii) suprafeţele integrale.
.U=X- . ou+(-au,) +(-au)
au + y-. 2 2
•
ax ay ax ay
Se cere să se determine:
(i) o integrală completă,
( ii) soluţiile singulare,
( iii) soluţia generală.
7.1.35. Sînt toate soluţiile, y e cn (R}, ale unei ecuaţii diferenţiale
liniare şi omogene de ordinul al n-lea cu coeticienţi,constanţi, funcţii analitice?
7.1.36. Să se determine soluţiile y e C2(R, C) ale ecuaţiei
y" + y=O.
7.1.37. Să se arat( că problema Dirichlet,
y" - ex y=f
y(O) = ex, y(l) = ~'
are cel mult o soluţie oricare ar fi/ e C[O, 1] şi cx, ~ e R.
7.1.38. Să se aplice teorema lui Cauc/1,y-Lipschitz-Picard problemei lui
Cauchy
y' = x +
sin y, y( 1} = 2.
7.1.39. Să se dea un exemplu de funcţie matriceală,/: [O, 1] ~ 1\1113 ( R)~
ce nu este:
( i) continuă,
( ii) derivabilă,
( iii) integrabilă.
7.1.40. Să se determine mulţimea soluţiilor y e C1(R}, ale ecuaţiei
y' + q(x)y = O,
unde q: R ~ R este o funcţie ce nu are proprietatea lui Darboux.
46
7.1.41. Se consideră aplicaţia L : C1([a, b],R 2) ~ C([a, b], R 2),(y1 , y 2) 1~
I-+. (y~+ xy1 + e~y2,-Y~ + 2
(1 - x )y1 +
Y2)- .· Considerăm în C([a, b], R 2}
topo~ogia converi enţei uniforme şi în C1([a, b], R2) topologia indusă de topo-
logia' lui C([a, b], R2). · · ·
Să se arat1 că:
{i) L este sm .ectivă,
( ii) L nu este injectivă,
( iii) L are o infinitate de inverse fa dreapta, continue.
7.1.42. Se consideră aplicaţia L : C[O, 1] -+ qo, 1) definită de y 1-+Ly,
(L(y)) (X) = ~: (x + s) e"y(s) ds. ·.. . •
Să se arate că aplicaţia· 10co,1~---L ·este un omeomorfism (C[O, 1]

1
. , ·:, .. : . . .· . . _10 ..
înzestrat cu topologia convergenţei uniforme).
7.1.43. Se consideră ·aplicaţia, L: C[O, .1] I-+ C[O, J~ (C[O, 1]), înzestrat
cu topologia convergenţei uniforme), definită de y I-+ Ly, L(y) (x) =
=~: K(x, s) y(s) ds, unde K e C((O, I] x (O, !)). 1n ce condiţii asupra lui K,
aplicaţia 10co,11 -L este un omeomorfism?
7.1.44. Fie y e C2[0, .1] o soluţie a: ecuaţiei
y" + e1' = -x.
Să se arate că y nu-şi atinge valoarea minimă în intervalul ]O, 1[.
7.1.45. Să se arate că orice soluţie, ye C2(R), a ecuaţiei
y" + (I + x• : I ) y . O
are o infinitate de zerouri.

7.1.46. Să se determine ecuaţia cu derivate parţiale a următoarei familii
de funcţii
z = <l>(x + y), <I> e C1(R),
7.1.47. Să se determine soluţiile, y e C[O, 1), ale ecuaţiei
~: y(xs) ds = 2y(x), 'lxe (O, 1).

y~ -y2 = O,
{ Y~ + Y1 = O.
Se cere să se arate că soluţia banală a sistemului este:

(i) stabilă,
( ii) nu este asimptotic stabilă.
47
7.1.49. Se consideră ecuaţia diferenţială. liniară şi omogenă ·de Qrci~nul 1
y' sin3 x _:_ 2y cos x = O. {I)
{i) Să se arate că funcţiile Yn : R -+ R,
x l--+f e- ,,.!' dacă XE ]m:, (11 + 1) 1t[. ·

O · dacă -XE R\] mr, (n + 1) 1r(
sînt soluţii ale ecuaţiei ·(.t), Vne N.

( ii) Să se arate că mulţimea funcţiilor de la punctul (i) este liniar inde-
pendentă. .
(ii~) Este finită dimensiunea spaţiului soluţiilor ecuaţiei (1)?
··1.1.so. Pentru orice). eR notăm cu y(.; ).). u~foa soluţie a problemei
lui Cauchy . .. . ..
. . y" + ).e-:r:y .. O, y(O) =.O, .. y'{O) =-1.
Să se arate că f~ricţia · y(.·, ~) : R2-+ R·, (x, A)°,~ y(x; ,\) este· cci~ti1:mă.
§ 2. PROBLEME DIVERSE -:~. '
7.2.1.
( i) Să se -~nunţe lema l~ti._ <;ronwall
(ii) Fie ?, -q,-;··xe C([a, b], R+J şi A, BeR+-
...·~: ·..
Să se arate ·că dacă
cp(x) ~A + B \X [cp(s)_ 'F(s) + X(s)] ds, V XE [a, b],

. •a
atunci .. :.L '
·.. ·· · B ~;[ ,.:(s)+ ! x(s)] d~

. ; .
. ,._ ...;·.:
cp(x) ~ Ae , Vxe [a, b].
(iii) Să se determine soluţiile ye:C4(R+) ale inecuaţiei
[y1V(x) + 2y"(x) + y(°x)] ~ 3 C\[y1"(s) + 2y"(s) + y(s)] 2 ~-- ; ..

2
)o .
7.2.2. Se consideră ecuaţia ri =·· ;
aoy" + a1y'.+ '½Y = O, ye C2[a, b], (I)
unde ao, a 1 , t½E CLa, b] şi ao(i) #=O, Vx e [a, b].

Să se arate că:
(i) zerourile un~i soluţii nebanale sînt simple şi izolate, :.·. '; .: ..
{ii) dacă y 1 şi y 2 sînt două soluţii liniar independente, atunci zerp~rUe lor
se separă reciproc pe intervalul [a, b], ·
( iii) dacă a0(x) '½(x) < O, pentru orice· x e ]a, b[, atunci orice soluţie neba-
nală nu îşi atinge maximele pozitive şi minhµele negative pc intervalul [a, b]>
(iv) dacă ao(x} a 2 (x) > O, p·entru orice x e [a, b] şi y este o soluţie nebanală>
atunci zerourile lui y şi y' se separă reciproc pe intervalul [a, b],
(v) dacă y 1 şi y 2 sînt două soluţiiHniarindependente şi dacă ao(x} "2(x) :-/: O,.
>v,-x e[a, b], atunci zerourile lui y~ şi y 2 se separă reciproc pe intervalul [a, b],
(vi) să se generalizeze rezultatele de mai sus cortsiderîndu-se în locul ecua-
ţiei ( 1} o ecuaţie de forma
f(x, )', y', y") = o~

( vii) să se generalizeze rczultat_ul 9-c la punctul ( iii) _pentru inecuaţii de
forma
şi
ao_v'' + a~y' + a2y ~ ~.
.. . -~- ". :, .. ....
,. . '
( viii) să se generalizeze rezultatul de la punctul ( vii) pentru inecuaţii

e fo:m 1
, f(x, y,_y', y") ~ O
şi
:..f~f, ~' ~f Y.~'1.-~- p,_ :, .

(ix) să Sl' generalizeze rezultatul de la p~nc.tut_ ( iii). :P~ntru .un sistem de
forma
Ay"_ + By' + Cy =o,·. ye c,[a, bJ Rn),
unde A. B, Ce C ([a, b], ,Mnn (R)).
(3.t2 --- q/(y))" dx +. (:3y 2·~ x(cp{y) +· cos-~v)} d_y .... ·o
unde tpE C2(R). Se cere: : .~ ..,~; . ·. • s• :
( i) Să se dete~ii:ie_ ~- ~.stfe~ _înciţ_ ec~~ţi~, ~ă -fie cu .~jfer~nţiale totale exacte..

(H)_}~._se_ rezolve ec~aţia _.în ,caz~.dţ)a .puncţul (i).
7.2.4. Se consideră problema lui Cauchy
y' = x~+ y 2 ; y(O) = O
Se cere , .
( i) Să se verifice condiţiile din teorema lui Cauchy-Lipschitz-Picard:
. ( ii) Fie y : ]a, b[ - R ·soluţia· inaximală a problemei date. Să se arate că r.,.
şi b sînt finite şi a+ b = O. .
7.2.5. Se consideră sistem ul ·
y~ ~-Y.2,
. - .. '. . 2
{ Y2_-:-- X Yt·
Se cere:
(i) Să se arate că (y1 , y 2) este o soluţie a sistemului (1), atunci Y1 este o
soluţie a ecuaţiei ·
y" - x 2 y = O. (2}
4 - Probleme de ecuaţii diferenţiale -- cd. 939 49

(ii) Să se rezolve sistemul (1) căutînd soluţiile ecuaţiei (2) sub forma unei
serii de puteri. . . .. . .
( iii) Srt se rezolve sistemul ( I) căutînd un sistem fundamental de soluţii
sub forma · ·
Yu(x) -Y21{x))
( Y12(x) Y2i x)
=E + xA1 ·+ ·.. :. + x"An + .:.
·• • .
unde A 11 e M:~(R).
1 1
(x(x2 + y2 + 1)2 - y(x2 + y2)) -~·' ~ y(x2 + y2 + 1)2 -
'-x(x 2 + y 2) = O
Se cere:
(i) Să se efectueze în ecuaţia (1) schimbarea de variabile
x = u cos I, y = ii sin t, · it = u(t).
·(ii) Să se rezolve ecuaţia obţinută la punctul (i)

( iii) Să se rezol vc ccua ţia ( 1)
( iv) Să se arate că toate soluţiile ecuaţiei ( I) sînt mărginite.
xy' +
◄y - 2z = x + 1. , x> O. {I)
xz' - 3y - z = 2x,
Se cerc:
(i) Să se efectueze în sistemul (1) schimbarea de variabilă x = et.
(r:i) Să se rezolve sistemul obţinut la punctul (i ).
( iii) Să se rezolve sistc~ul ( 1).
(t:v) Srl se rezolve sistemul (I). folosin~ metoda subştituţieL
(v) Să se determine soluţiile sistemului (1) · ce satisfac la condiţiile lui
Cauchy
y(t)=O, z(l)=O.
y' =f(x, y), f: il-+ R, n c: R 2 • (1)
Presupunem dt
(i) /e C1 (0).
( ii) Există (x0 • y0 ) e n. /1, > O astfel încît ye C1[x0 , x0 + lt] este o soluţie
:a ecuaţiei cc satisface condiţia y(x0) = y 0 •
(iii) Există ue C1(x0 , x 0 +
h] astfel încît
1t'(x) <f(x, u{x)), )rfxe [x0, x0 + /1,],

u(xo) = Yo•
50
( iv) Există v e C1[x0, x0 + li] astfel încît
v'(x) > f(x, v(x)), Vxe [x0, x0 + li],
v(xo) = Yo•
În aceste condiţii avem
1t(x) < y(x) < v(x), Vxe ]Xo, x0 + li].
Să se deducă din acest rezultat următoarea teoremă:
Se consideră ecuaţiile:
y' =J(x, y) (1)

y' = g(x, y) (2)
y' = Ji(x, y) (3)
unde J, g, he C1 (fl), n c R 2
şi satisfac condiţia
g(x, y) ~ f(x, y) ~ k(x, y), Vx, yen.

Dacă toate soluţiile ecuaţiilor (2) şi. (3) sînt prelungibile, atunci toate soluţiile
ecuaţiei ( 1) sînt prelungibile. ·
y" + y = J, Je C(R). (1)
( i) Să se arate că soluţia generală a acestei ecuaţii este
y(x) = C1 cos x + C, sin x + ~:f(s) sin (x - s) ds, Ci, C,eR
(#) Să se arate că oricare ar fi y o soluţie a ecuaţiei (1) avem
y(") + y(O) = ~:/(s) sin: s ds

(iii) Dacăfeste un polinom, atunci ecuaţia admite o soluţie funcţie poli-
nomială şinumai una, P 1 •
(iv) Polinomul P1 de la punctul (iii) se bucură de următoarele proprietăţi:
a) Dacă/ este cu coeficienţi întregi atunci şi P 1 este cu coeficienţi întregi.
b) Dacă/ se •divide prin x", atunci PiO) se divide prin n !
c) Dacă/(1t- x) =f(x), VxeR, atunci
PJ(1t - x) = P1 (x), Vxe R şi
d) Dacă /(x) = [x{1t - x)]", atunci PJ(O) =/: O.

(v) Folosind proprietăţile de mai sus ale lui P 1 să se arate că 1t este un
număr iraţional.
7.2.10. Se consideră ecuaţia diferenţială liniară de ordinul n
L[y] = aoy<n> + atY<n-t) + ... + a y = 11 O
51
şi ecuaţia adjunctrL corespunzătoare
L*Cz] = (aoz-)'1''(a1z)(n-l) + ... + (-l)n-1(an-1Z'}' + (-tr(a„z) = 0
( i) Să se calculeze
q,(y, z) = ~: {zL[y] - yL*[zn dx.
( ii) Să se determine funcţia z, astfel încît
zL[y] = -d cp(y, z), \/ye C"[a, b]

dx
( iii) În ce caz membrul întîi al unei ecuaţii diferenţiale liniare L[y] = O
este o derivată exactă.
(iv) Care sînt condiţiile necesare şi suficiente pentru ca ecuaţia L[y] = O
să coincidă cu adjuncta sa L*[z] == O (adică ecuatia L[y] = O să fie auto-
adjunctă). '
(v) Să se arate că dacă se cunosc p soluţii particu_lare ale ecuaţiei adjuncte,
adică L*[zk] = O, k......: 1, 2, ... , p, integrarea ecuaţiei liniare L[y] = O se reduce
la integrarea unei ecuaţii de ordinul n - p.
7.2.11. Se consideră ecuaţia diferenţială de ordinul doi
L[y] . aoy" + aiY' + a2y = o
(1'.) Să se scrie ecuaţia adjunctă corespunzătoare.
( ii) 1n cc condi ţii ecuaţia L[y] = O coincide cu adjuncta sa ?
(iii) Să se aducă ecuaţia L[y] · O la forma autoadjunctă.
(iv) Să se integreze ecuaţia L[y] = O cunoscînd două soluţii distincte ale
-ecuaţiei L *[z] = O.
{v) 1n cazul în care a~+ a~+ a2 = O, să se integreze ecuaţia L(y) = O.
L[y] = (1 + x) y" - xy' - y = O.
{i) Să se arate că membrul întîi al acestei ecuaţii este o derivată· exactă.
( ii) Să se scrie ecuaţia adjunctă corespunzătoare.
{iii) Să se integreze ecuaţia L[y] = 2.x.
7.2.13. Să se rezolve cu ajutorul ecuaţiei adjunde, ecuaţiile diferenţiale:
(i) x(x + 1) y" - 2(.x - l)y' - 2.xy = O,
<ii) (1 - .x2) y" - 3xy' + 3y = O.
7.2.14. Să se aducă ecuaţia următoare la forme autoadjunctă
2xy" + y' - y = O
:şi să se integreze.
7.2.15. Fie ecuaţia diferenţială liniară
y" + py' + qy = O, p, qe C[a, b]
52
( i) Să se efectueze schimbarea de variabilă
X =--= q,(t).
{ii) Ce condiţii trebuie să îndeplinească coeficienţii p, q şi funcţia c:p pentru
~a prin transformarea x = cp(t) ecuaţia diferenţială dată să devină o ecuaţie
d.jferenţială cu coeficienţi constanţi.
(iii). Să se determine o astfel de transformare în cazul ecuaţiilor diferenţiale:
/x+
a) y" + - - - y ' + -y=O.
1 1
2x 4x
,, 2x , y
b)
y + 1 + x2 y + (1 + x2) 2 = 0 •.
c) {1 + x )y" +
2
xy' - k2y = O.
7.2.16. Se dă ecuaţia diferenţială
xy" - y' - 4x3y = O

şi se cere
U) Să se efectueze schimbarea de variabila
X= f(t)
şi săse determine funcţia / astfel încît ccua ţia transformată să nu conţină.
termenul în dY •
dt
( ii) Srt se integreze ecuaţia şi să se deducă apoi soluţia generală a ecuaţiei
xy" - y' - 4x3y = x2 + em 11
m fiind un parametru real.

7 2 .. 17. Fie ecuaţia diferenţială
(1 + x 2)2y" + 2x(l' + x 2 )y' + 4y = x.

{i) Să se det~rmine funcţia j astfel încît ecuaţia obţinută după efectuarea
transformării x = f(t), să nu conţină termenul în y'.
( ii~ Luînd x = tg t, să se rezolve ecuaţia dată.
7.2.18. Fie ecuaţia diferenţială
(1 - x 2) y" - xy' + A'ly:....: O, AeR;
( i) Să se efectueze schimbarea de variahilrt
X= COS t.
(ii) Să se !'ezolve ecuaţia diferenţială pentru -1<x< I.
( iii} în cazul Â = 11, să se arate că ecuaţia admite ca so~uţie un polinm.)1,.
neN. .
( iv) Să se calculeze în cazul A= 2 coeficienţii acestui polinom.
7.2.19. Fie ecuaJia diferenţială
L[y] = y" + py' + qy = O; p, qe C(J).
53
( i) Ce condiţii trebuie să satisfacă p şi q pentru ca ecuaţia să admită două
soluţii y 1 şi Y2 astfel încît
Y2 = XY1
(ii) Să se rezolve ecuaţia, în aceste condiţii, arătîndu-se·că soluţia ei generală

se obţine printr-o singură cuadratură.
( iii) Alegînd p(x) = 6- _!_ şi q astfel încît condiţia de la punctul ( i) să
X
fie satisfăcută, să se scrie soluţia generală a ecuaţiei L[y] = O.
( iv) Să se rezolve ecuaţia L[y] = x 2 , p, q fiind cei precizaţi la punctul ( iii).
(v) Ce condiţii trebuie să satisfacă p, q şi cp astfel încît. ecuaţia L~y] = O
să admită două soluţii ce satisfac condiţiei y 2 = cp{x) y 1 •
7.2.20. Se consideră ecuaţia diferenţială a lui Bessel
2
x y" + xy' + (x 2
- n 2
) y = O, ne N.
( i) Să se efectueze schimbarea de variabilă
1
-2
y=x z.
( ii) Să se determine distanţa dintre două zerouri consecutive ale ecuaţiei
w" +w= O.
( iii) Aplicînd teorema de comparaţie a lui Sturm, să se evalueze în funcţie
de n distanţa dintre două zerouri consecutive ale soluţiilor ecuaţiei diferen-
ţiale a lui Bessel.
(îv) Să se găsească, integrînd prin serii o soluţie a ecuaţiei diferenţiale
date, în cazul n = O.
7.221. Fie ecuaţia diferenţială
y" + (i. + cp(x))y = 0, XE lt,
i. e R, cp funcţie periodică de perioadă 21t.
( i) Presupunînd că pentru A= )..1, există o soluţie y a ecuaţiei care se anu-
lează cel puţin în două puncte x1, x2, să se arate că orice soluţie a ecuaţiei
date, penbu i. > 11.1 se anulează cel puţin odată în ]x1, x2[.
(ii) Fie ). astfel ca ). + f{x) < O, 'v'xeR.
Să se arate că în acest caz:
a) orice soluţie are .cel mult un zero,
b) nu· există soluţ-ii periodice·.-·
7.2.22. Se consideră problema
y" + AY = O, ).e R
y(O) = y'(l) =O; leR, l >O ..
Se cere
( i) ln cazul l = 1, să se determine toate soluţiile problemei date. Discuţie
în raport cu parametrul "-·
( ii) ln cazul ). = 1, să se determine valorile lui l pentru care problema
dată admite numai soluţia banală.
54
( iii) Să se determine soluţiile problemei date în cazul 'J.. = 2 şi l = 4.
( iv) Să se studieze rezolvabilitatea problemei
.v" - y =/
/ e c~o. 1t].
y(O) = y'(1t) = O
y'" = yy". ( 1)
(i) Să se arate că dacă ye C (l) este o soluţie a acestei ecuaţii, atunci
3
y E cco (I).
(ii) Să se arate că dacă y este o soluţie a ecuaţiei (1), atunci oricare ar fi
a, be R, funcţia definită de x-+ ay(ax + b) este o soluţie a ecuaţiei \ 1).
( iii) Să se arate că dacă ye C3(J) este ·o soluţie a ecuaţiei ( J) atunci yH
nu schimbă de semn pe intervalul I. .
( iv) Să se verifice condiţiile teoremei lui Cauchy-Lipschitz-Picard relativ
la ecuaţia ( 1).
7.2.24. Se consideră un circuit cu inductanţă.
· Fie I - intensitatea curentului, V - tensiunea, R - rezistenţa cir-
cuitului şi L - inductanţa. Din considerente fizice avem
dl+ R I=!_·_ (l)

dt L L
Cunoscînd că J(t0) = 10(2) se pune problema determinării lui I(t) pentru
t > t,.
(i) Dacă R, L şi V sînt constante să se scrie soluţia problemei (1) (2). +
( ii) Să se scrie soluţia probleID:ei (1) +
(2) în cazul în care R şi L sînt con-
stante şi V este o funcţie de timp dată. Să se efectueze calculele în cazul
V(t) = sin wt, w e R.
7.2.25. Se consideră prob]_ema lui Cauchy
]
y" + 2y - 3y' + -2 y' 2
= O,
y(O) = O, Y.'(O) = 1.
( i) Să se verifice condiţiiie teoremei lui Cauchy-Lipschitz-Picard.
(ii) Să se aproximeze soluţia problemei folosind metoda aproximaţiilor
succesive.
( iii) Să se aproximeze soluţia· problemei folosind metoda liniilor poligonale
ale lui Euler.
(iv~ Să se aproximeze soluţia problemei folosind formula lui Taylor.
7.2.26. Să se determine soluţiile ye C1(R+" {2}) n C(R.,) ale problemei
y' + y =/, y(O) = O,
unde
f(x) .:_ {. 1 da. că x e [O, 2J,
. . 3 dacă xeJ 2, + oo[.
Generalizare.
55
7.2.27. Se consideră aplicaţia
L : C2(R)--), C(R), · y--), y" + y.
Se cere:
( i) Să se rezolve ecuaţia
L(L(y)) ·= sin x
( ii) Fie S 1 mul ţ4nca soluţiilor ccua ţiei
sin L{y) + L(y} = A.
Să' se determine mulţimea S = )..eR
lJ S;..
7~2.28. Fie P şi Qe C1{!l), n c R SP consideră 2
• ecuaţia diferenţială
P(x, y) dx + Qlx, y} dy = O. (I)

Se cere:
( i) Să se scrie ecuaţia cu derivate parţiale a factorilor integranţi.
( ii) Să se determine condiţii asupra lui P şi Q astfel încît ecuaţia (I) să
admită un factor integrant µ(x, y) = j(CJl(x, y)),/e C1(J), I c- R, CJl e C1(0).
( iii) Să se analizeze problema de la punctul {ii) în următoarele cazuri
particulare:
(a) = X.
CJl(X, )')
(b) CJl(X, y) = y.
( c) CJl(X, y) = X + y.
(d) CJl(X, y) = xy.

(e) CJl{X, y) = x2 + y2.
(iv) Să se arate că dacă P şi Q sînt funcţii omogene de acelaşi grad, atunci,
1
fl.(X, y) = ------- este un factor in~egrant.
xP(x, y) + yQ(x, y)
7.2.29. Făcînd schimbarea de variabile x = ,z1,m, y = v13, (v = v(u)) şi
. alcgînd·pe ex şi~ convenabil, să se rezclve ecuaţiile:(«, ~eR)
( ) (y4 - 3x2) dy + -xy dx = O.
(ti) y 3dx + 2{x 2
- xy2 ) dy = O.
(iii) (x 2y 2 - 1) y' + 2xy = 3
O.
( iv) (x6 - y 4) dy - 3x5dx = O.
7„2.30„ Se dă ecuaţia
y' + ay = J, aeR+, /e C(R).

(i) Să se determine soluţiile, ye C1{R), mărginite ale ecuaţiei date.
( ii) În cazul în care/ este o funcţie periodică, soluţiile obţinute la punctul ( i)
sînt periodice.
56
I
j
7.2~31. Să se determine pe intervalele date soluţiile următoarelor ecuaţii
diferenţiale cu argument modificat:
{i) y'(x) = 6y(x - 1) + y(x), xe [1, 3], y(x) = x + 1 pentru O~ x ~ 1.
( ii) y'{x) = 2y2(x - 2) + y(x), xe [O, -4], y(x) = x pentru -2 ~ x ~ O.
(iii) y'(x) = y(x) y(x - I), xe[O, 2), y(x) = 1 pentru --:-1 ~ x~O.
(iv) y'(x) = x-2y(x)+y(x-3), xe[O, 6], y(x)=x+3 pentru -3~x~O.
1
cp(x) = A~ (xy + sin (xcp(y))) dy + x, AER.
•O
( i) Să se verifice condiţiile teoremei de existenţă şi unicitate
( ii) Să se analizeze cazul Â == 3.
( iii) În cazul A=...!_ să se calculeze primele dourt aproximaţii succesive
10
şi să se dea o delimitare a erorii.
~(x) = ~: K(x, y) ~(y) dy, xe [O, I]
unde
1
1 - -;-; t
O~y~xe
1- ...!..
,r2
xe ~y~x.
Se cere:
(i) Să se arate că 'v'ce R, <p(x) =.:.,
X
x # O reprezintă o soluţie a acestei
ecuaţii.
(ii) Să se aplice acestei ecuaţii teorema de punct fix a lui Banach.
{iii) Sr1. se explice de ce rezultatele obţinute la punctele antetioare nu sînt
contradictorii.
7.2.34. Se consideră problema lui Dirichlet
y" ·= J(x, y, z), y(a) = z(a) = O,
{ z'' = g(x, y, z), y(b) = z(b) = O.
(i) Sr1. se stabilească o teoremă de existenţă şi unicitate folosind teorema

de punct fix a lui Banach.
( 1'i) să se aplice rezultatul obţinut în cazul problemei
y'' =ea+ y, y(O) =z(O) = O,

{ z" = sin y - z, y(b) = z(b) = O.
57
i.2.35.
(i) Să se discute în funcţie de parametrul real, )..e R, existenţa şi unicitatea
soluţiei problemei ·
y" + )..y = O, y(O) = O, y'(l) = O.
( ii) Aplicind teorema de pu:nct fix a lui Banach să se stabilească o teoremă
de existenţă şi unicitate pentru problema .
y" + i-.y = f(x, y), y(O) = O, y'(l) = O.
7.2.36. Folosind tehnica transformatei I~aplace, să se rezolve problemele:
( i) cp(x) = ex - ex eX-B cp(s) ds.

. Jo
+ ~x q,2 (s) ds,
! (x)
cp 1(x) = sin x
( ii)
cp 2 = I- cos:_~: cp 1(s) ds.
( iii) cp' '(x) - ~x e2'x-sJ cp '(s) ds = e2:r, cp(O) = 'Ptol = O.

•o
7.2.37. Se consideră problema lui Cauchy relativă la o ecuaţie diferenţială
în domeniul complex
w' = f(z, w), f: .O.-+- C, .O.e C2 , (1)
w(zo) = Wo, (2)
( i) Să se arate că problema ( 1) + (2) este echivalentă cu ecuaţia integrală
w(z) = wo + ~'._JK w(~}}d~-

( ii) Aplicînd teorema de punct fix a lui Banach să se stabilească o teoremă
de existenţă şi unicitate pentru problema (1) + (2).
(iii) Să se aplice rezultatul obţinut la punctul (ii) în cazul problemelor:
(a) w'= z2 + w3,
w(O) = i.
( b) w' = )..e"',; i-.e C, dat.
w(O) = O,
( c) w' = zu, + z4,
u·{O) = 1.
7.2.38. Se consideră sistemul de ·ecuaţii diferenţiale ordinare
Y'+AY=O,
unde, A e C (R, M,.,.(R)) şi este periodică de perioadă T > O.
58
Să se arate că există o schimbare de variabile
Y=SZ,
unde Se C1 (R, Mnn(R)) şi este periodică de perioadă T, astfel incit sistemul
în Z este cu coeficienţi constanţi.
7.2.39. Aplicînd te_or.ema de punct fix a lui Banach să se stabilească o
teoremă de existenţă şi unicitate pentru ecuaţia
<p(x) = A~: K(x, y, <p{y)) dj, + µ ~: H(x, y, <p(y)) dy +/(x) •

Generalizare.
7.2.40. Să se stabilească o teoremă de existenţă şi unicitate pentru ecuaţia
<p(X, y) = ~: ~: K( X,)', s, ,t, +•• ~)) ds dt
unde K : [O, 1]4 X [-6, 8] --+ R.

7.2.41. În studiul dezvoltării populaţiilor intervine următoarea pro-
blemă Cauchy
.x'(t) = a(t) x(t - h) - b(t) x(t - /1,), lt~ O (1)
x(t) = cp(t), . t E [to - /1,, to] (2)
unde a, be C[to, 11, keR+, <pE C[to - /1,, to],

şi se caută soluţiile xe C[to - h, T] n C1 [t0 , T] ale problemei {1) + (2).
( i) Să se rezolve problema ( 1) + (2) reducînd-o la mai multe probleme
Cauchy obişnuite.
( ii) Să se stabilească o teoremă de existenţă şi unicita te folosind teorema
de punct fix a lui Banach.
( iii) ln cazul în care a şi b sînt funcţii constante, în condiţiile de la punctul (ii)
să: se calculeze primele trei aproximaţii succesive.
7.2.42. Se consideră aplicaţia L : C[O, 1]--+ C[O, 1], <p--+ Lcp, (Lcp) (x) =
= 1 + A~: <p(s - x) <p(s) ds unde A este un parametru real mai mare ca şi -1.
Pentru <pE C[O, I], notăm l(<p) = ~:<p(s) ds.

Se cere:
(i) Să se arate că mulţimea
X= { <pE C[O, 1] I <p(x);;.: 1, Vxe [O, 1]; l(<p) = Î1 [1 - .!.}

(1 - 2)..)
2
]
este o submulţime invariantă pentru L.
59
( ii) Aplicind teorema de punct fix a lui Banach să se ara te că dacă AeJO, "ii[,
atunci în X, aplicaţia L are un punct fix şi numai unul.
( iii) Să se stabilească teoreme de existenţă şi unicitate pentru următoarea
ecuaţie integrală ce intervine în mecanica statistică·
q,(x) = I + A~: q,(s - x) q>(S, ds, X E [O, I].
7.2.43. Se consideră funcţia / : R - R, definită de, x - ~: e"-•' ds
( i) Să se studieze derivabilitatea lui f.

( ii) Să se arate că J este soluţie a următoarei probleme Cauchy
f'(x) - .:!._ f(x) = 1,

2
/(O)= O.
( iii) Rezolvînd problema de la punctul ( ii) să se expliciteze legea de defi-
niţie a lui f.
7.2.44. Se consideră problema lui Cauchy
6"(t) +!sin 0(t) = O, (I)

l
, g, leR+
0(0) = 00, 0'(0) = 0~, (II)
ce defineştf: mişcarea plană
a pendulului matematic.
Se cere:
( i) Să se verifice condiţiile teoremei de existenţă şi unicitate a lui Cauchy-
Lipschitz-Picard.
( ii) Să se stabilească eroarea ce se face dacă aproximăm soluţia problţmei
(I) + (II) prin problema ·
6"(t) +·! 6(t)

. l
=o (III)
6(0) = 0o, 6'(0) = e~. (IV)

( iii) Să se rezolve problema (III) + (IV).
P a r t e a a II-a
SOLUŢII, INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
CAPITOLUL I
ECUAŢII OPERATORIALE .
§ 1. CLASIFICARE. NOŢIUNEA DE SOLUŢIE
1.1.1. Fie X şi Y două mulţimi şi aplicaţiile/, g : X--+ Y. Se consideră

mulţimea definită în abstracţie
S = {x lf(x) = g(x), xe X}.

Problema determinării în extensie a mulţimii S, se numeşte ecuaţie operato-
rială, indusă de aplicaţiile f şi g. Simbolic o ecuaţie operatorială se notează
prin
f(x) = g(x), xe X.
Prin definiţie mulţimea S este mulţimea soluţiilor, iar un element al lui S
· se numeşte o soluţie a ecuaţiei.
Două ecuaţii
se numesc echivalente dacă au aceeaşi mulţime a soluţiilor.
1.1.2. Păstrăm notaţiile din răspunsul dat la problema 1.1.1. O ecuaţie
operatorială se numeşte liniară şi neomogenă dacă X şi Y sînt spaţii liniare
peste un acelaşi corp K ;f, o aplicaţie liniară, iar g, o aplicaţie constantă. Dacăg
este definită de legea x--+ 611 , atu~ci ecuaţia corespunzătoare se numeşte
liniară şi omogenă. ·
1.1.3. Dacă _notăm cu S1 mulţimea soluţiilor ecuaţiei neomogene
f(x)=y
şi cu S0 mulţimea soluţiilor ecuaţiei omogene corespunzătoare
f(x) = 6
şi dacă x 1 e S1 (presupunem S 1 ::/:- 0), atunci
S1=So + X1
Prin urmare rezolvarea ecuaţiei neomogene revine la determinarea unei
soluţii a acestei ecuaţii şi la determinarea mulţimii soluţiilor ~cuaţiei omogene.
1.1.4. Fie dat, de exemplu, un sistem algebric în domeniul real
~1.(~~'. ·.-:,. ~:).... ~'.

{
J,.(xi, ... , xm) = O,
unde ft: il--+ R, .Q c:_Rm, k = l, n.
61
Considerăm aplicaţia
j; Q-+ Rn, x_-+ U1{x), ... ,/,,{x)).

Sistemul considerat se poate scrie
f(x) = 8, 8= (O, ... , O)eRn
Prin urmare, ecuaţia operatorială indusă def şi de aplicaţia constantă x-+ 6
este chiar sistemul dat.
1.1.5. Printr-o ecuaţie funcţională se înţelege o ecuaţie operatorială (a
se vedea răspunsul la problema 1.1.1) în care mulţimile X şi Y sînt mulţimi
de funcţii. De exemplu
( i) X= C1(R), Y = C(R) iar
/ : X-+ Y, x-+ x'
g:X -+ Y, x -+ O (fu~cţia const an tă zero).
Obţinem astfel o ecuaţie funcţională reprezentată simbolic prin
x'=O, xeC1(R).
(ii) X= C(R), Y = C(R 2),
/: C(R) -+ C(R 2), x-+ ((t, s) -+ x(t + s)),
g : C(R) -+ C(R 2), x-+ ((t, s) -+ x(t) + x(s)).
Obţinem astfel ecuaţia funcţională notată simbolic prin
x(t + s) = x(t) + x(s), Yt, se R; xe C(R).
Această ecuaţie funcţională este cunoscută în literatura de specialitate
sub denumirea de ecuaţia funcţională a lui Cauchy.
1.1.6. O ecuaţie diferenţială este o ecuaţie funcţională în care intervine
funcţia necunoscută împreună cu derivatele ei pînă la un anumit ordin. Dacă
funcţia necunoscută este o funcţie de o variabilă şi în ecuaţie intervin valorile
funcţiei şi a derivatelor ei calculate pe acelaşi argument, ,ecuaţia se numeşte
ecuaţie diferenţială ordinară. De exemplu, următoarele simboluri:
(i) y' - 2y = O; y e C(R),

( ii) y'" = cos X; ye C3(R),
(iii) y" 2 + xy' 4 - cos x=O; ye C2(R),
reprezintă scrierea concisă a unor ecuaţii diferenţiale ordinare.
. 1.1.7. O ecuaţie diferenţială cu argument modificat este o ecuaţie dife-
renţială în care apar funcţia necunoscută şi derivatele ei, pînă la un amunit
ordin, prin valorile lor pe argumente diferite.
De exemplu:
{i) y'(x) - y(x - 1) =O; ye C1(R).
( ii) y'(x) = y(y(x)), y e C1(R).
(iii) y"(x + 2) + y'(x) + y{x = sin x; 2
) ye C2(R).
62
1~1.8. O e~uaţie integrală este o ecuaţie funcţională în care intervine
funcţia necunoscută şi integrale din funcţii în care intervine· funcţia necu-
noscută. · ·
1.1.9. ( a)
( i) ,p(x) + 3 ~: [(x + s) 2
,p(s) - sin ,p(s)J ds = e-•, x e [O, 5] ; ,pe C[O, 5].
(ii) z(x, y) - ~]: (t + s) z(s, t) ds dt = O, Vxe [O, I]
şi ZE C{[O, l] X [4, 2]).

'v'ye [2, 4]
( iii) ~: ~: ~ ,p(;, l), ~) ci; dl) d~ =O; <pe C([ I, 2] )( [I, 3] x [2,5j).
(b)
(i) ex cp(s) ds= X - I.

Jo .
(ii) y(x) + f (xs + y(S)) 2
ds = O, · VxE [I, 2]; ye qt, 2].
(i#) ,p(x, y) + ~: ~ ,p(t, s) dt ds = O, Vx, ye [O, I] X [O, I], <pe C([O, I] X [O, I]).
1.1.10. O· ecua'ţie funcţională în care funcţia necunoscută este de mai

multe variabile şi în ecuaţie apar şi unele derivate parţiale ale funcţiei necu-
noscute. De exemplu:
{i) -
cu +-~-
ou. + yit = 0; UE C1 (R2),
ox e1y
(ii)
reprezintă fiecare cite o ecuaţie c1~ derivate parţiale.

1.1. 11. Considerăm o ecuaţie de ordinul 1 de forma
F(x, y, y') = O, (1)
unde F : n ~ R, n C R 3 •
Printr-o soluţie a ecuaţiei (I) înţelegem o funcţie y : I ~ R. I c R
(un interval), ce satisface la următoarele condiţii: ·
(i) (x, y(x), y'(x)) e n, 'r/xe J,
( ii) y e C1 (J) şi F(x, y(x), y'(x)) = O, Vx e I.
Dacă /: D ~ R, D c R 2, vom spune că /(x, y) = O, !eprezintă o soluţie
sub forma implicită a ecuaţiei. ( 1), dacă această ~elaţie defineşte cel puţin o
funcţie y e C 1(J), funcţie ·ce este o soluţie a ecuaţiei (1).
63
O- pereche de funcţii cp, 'Y e C1 (J), defineşte o.soluţie sub forma parame-
trică a ecuaţiei (1), soluţie ce se scrie sub forma
x= cp(t), te I,
{ y= \f{t),
dacă avem
F(cp(t), \J'(t}, 'Y_'(t):) = O, Vte I.

<p, (t)
Printr-o curbă integrală a unei ecuaţii diferenţiale înţelegem o curbă ale cărei
ecuaţii sub forma parametrică definesc o soluţie a ecuaţiei diferenţiale.
1.1.12. Printr-un sistem de ecuaţii diferenţiale de ordinul 1 .se. _ înţelege
o problemă de- tipul următor·: ·. · :
Se dau funcţiile F'k : n ➔ R, n c Rn+I, k = 1, n, şi se C'ere să se
determine funcţiile y" e C 1(J), k = 1--;;i", astfel încît
{~~:~·-~~(~!: :·:·. :~:~>: :,:~?.-.-:·_~~_{? .. ~'. _vx~I,

F11(x, Y1(x), ... , Yn(x), yHx), ... , y~(x)) =·O, Vxe I.
Sistemul se ·numeşte sub forma normală, dacă este scris sub forma
)'~ = f1(x, )'1'. •··, :n),

{ ;i. -/~(·;, ·;;, ·.:.: ~~:)·....
. ,. 'l.Ll~-~ A._·se ·.~·~~ea_ ră~p~rtsul 'dat 1~ pr?ble~e~~ 1.1:12 'şi }-ţ·!!·.',
§ 2. MULŢIMEA SOLUŢIILOR. ECUAŢII ECHIVALENTE

.. .
1.2.3.
x2
(i) y(x) = -
. 2
+ x .+ C, CeR. (ii) y' = -1 şi deci y(x) = -x + C,
Cc R. ( iii) y(x) = C1 x +c2 , C1;·C2 e R.
(iv) y(x) = cos x + C1 x 2 + C2 x +C 3, C „C 2, CJ e R .

. {v) Fie /ie C[-1, O]. Luăm y(x) =_li(x), x e [-1, O). Deci y'(x) .. .,ft.(x~ 1)
.dacă. xe[O, 1] şi y(O)=lt(O); De„unde obţiu'em că y(x)=\x k(s~ 1):ds,
. ~o .
pentru X e [O, l]. . .
Din y'(x) .. y(x - 1), x_ ef1, 2], avem
. ~'(~) :,\x-t /z(s ~ i) ds~

•e
0
-~.E [:L 2], y( 1) =r)o )i(s ~ .1) ds.

1
64
Prin urmare .. ; ~· ..
1
+(Jo h(s --- 1) ·ds, ·. xe [1, ·2J~· ..
.. ··. . . •. :, .·
Pentru a determina valoarea I~ y pe interyalul [2, 3], se rezoivă problema
. :
: •· .- ~
y'(x)
:
=[!
. . :: .. : '
[r
'.
h(s- l)ds
. ~ .
Jc1t-f[~:~ 1
h(s ~ t) ds]dt
:... . . .. . ... . . ,'
+
.
+~: h(s-:-: 1) ds, xe [2, 3],
y(2) = ~: [r' h(l) c1s] dt~ ~~ [F h(s- '.O ds] de+
+~:
t \: ~ : ! t· : . ; . . ..
. . - ( ~ .
h(s _:_l) ~• .
problemă ce are o:· sol~ţie unică. ; r:;
Constatăm astfel că mulţimea soluţiilor acestei ecuaţii depinde de' o
funcţie arbitrară, h e. C[- 1, QJ. :. ..
( vi) Notăm~: y(s) d~ • c. Re~uită j(x) ..c + I. , 11-Îulţimea soluţiilor este
mulţimea vi9ă. . .·. . '. ·· . ·' _ .
(vii) Ecuaţia· este echivalentă cu problema, y' ' ·:;,, y(O) · O de unde obţi
nem că y(x) = O, v'xe (O, 1].
(vii~)-u =. C, CeR.. · ..
( ix) ·u(x, y} ~ · cp(y), ···cp e C 1{R). . .
(x) Se observă că y(O) = O. Pe de altă parte din
: . •1
y(t + s) -y(t) - y(s) ~ y(O)

s s
rezultă că y'(t) = y'(O), v't eR. Pri~ ~rmare y.(t) = at, a e R.

1.2.4. Mulţimea funcţiilor, yeC (Jl),. ~oluţii_~le ecuaţiei, y' 2 +,1=·0 1
. ţste mulţţme3: vidă.

·. · . ,. . · ..
. . . 1.2.S~'(i)
lente. (iv~ -.~u.' ; · : ··
·na.
(ii) Nu. (iii) Pe~tru
.·· · · · · ·
C2 (R) e~uaţiile sînt echiva-
· ·
ye
. ! 1.2.(>. ~ 1~ = 6, ·UE C1(R 2). ,Mulţimea. soluţiilor , acestei ecuaţii eşte
ax . . . ;, ! .
u(x, y) = cp(y), cpe C1{R), mulţime ce .. .formează ··un s·paţiu 'liniar infinit
dimensional. .. . .. ~ .
5 - Probleme de ecuaţii diferenţiale - cd. 939 .65

§ 3. PROBLEME CAUCHY. PROBLEME POLILOCALE
1.3.1. Se dă ecuaţia. dife~n_ţială

y<n>=J(x, y, y', ... , y<n-1>), j: fi-+ R, fi C Rn+l
şi punctul (x0 , y 0 , y~• ... , yt- 1l) e n ş~ se cere să se determine mulţimea solu-
ţiilor ecuaţiei ce satisfac condiţiile
y(.xo) = Yo, y'(xo) = Y~, ... , y<n-~>(xo) = y~n-t).
1.3.2. Se dă un sistem de ecuaţii diferenţiale
y' = f(x, y), /: fi -+.Rn, fi C RR+l
şi un punct (x0, y )e n şi se cere să se determine soluţiile sistemului ce satisfac

0
condiţia
y(xo) = yO.
1.3.3. y' = ✓y, y(l) = O.
1.3.4. y" + y = O, y(O) = O, y{1t) = O
1.3.5. Se scrie mulţimea soluţiilor pentru fiiecare ecuaţie şi se determină
parametrii astfel încît să fie satisfăcute condiţiile date.
3 3
(i) y(x) = x -x. (ii) y(x) = ..!_ (x - 1) (x-2~. (iii) y(x) = x _ ..!_ x.
3 2 6 6
( iv) Integrînd succesiv, mem~ru cu membru obţinem
xa ,
y'"(x) = sin x - - + 2x2 + 5x + C1,
3
x4 + -
y "(x). =-cosx--- - + -5 x2
2xa + C1x+ C2,
. 3•4 3 2
x5 2 • x4 5x3 x 2-
y'(x) = -sinx----+--+--+ C1- +C2 x+C3 ,
8·4·5 3·4 2·3 2
x6 2x5 5x4 ~.3
y(x) = cos x- - - - - + - - - + - - - + C1 --+
3·4·5·6 3.4.5 2·3·4 2·3
Înlocuind în condiţiile date se determină C1 , C2, C3 , C4 •

(v) Din prima ecuaţie a sistemului obţinem y(x) = x, iar din a doua ecuaţie
z(x) = : . Prin urmare soluţia sistemului eSte (y, z) = ( X, r):
(vi) Mulţimea soluţiilor ecuaţiei y" + y = O este y(x) = C1 cos x + C2 sin x,
C 1, C2 e R. De unde obţinem că y(O) = C1 = O şi y(1t) = -C 1 ; deci mul-
. ţimea soluţiilor. problemei este mulţimea vidă.
(vii) A se vedea răspunsul la problema 1.2.3. (v).
·66
CAPITOLUL II
ECUAŢil REZOLVABILE EFECTIV
§ l. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL 1NT1I
2.1.1.
(i) Ecuaţie omogenă în sensul lui Euler.
(ii) Ecuaţie cu variabile separabile.
(iii) Ecuaţie de tip Lagrange.
(iv) Ecuaţie de tip Riccati.
(v) Ecuaţie de tip Clairaut.
(vi) Ecuaţie cu variabile separabile.
(vii) Ecuaţie reductibilă la ecuaţie omogenă în sensul lui Euler.
(viii) Ecuaţie cu variabile separabile.·
(ix) Ecuaţie de tip Bernoulli.
(x) Ecuaţie cu variabile .separabile.
2.1.2. \
x2
(i) Separînd variabilele, pentru x:;6 l, y =;6-1 se obţine x3
-1
dx +
+Y · 1
dy = O. Integrînd termen cu termen se obţine: Jy+ ln I x3 - l 6I =
y 1+ . (y + 1)
= C, CeR.
dy . . x2
(ii) y =O; Pentru y =F o, -=-xdx, lnlyl=--+lnC,y=
y 2
_rl
= C e- 2 , Ce R.
(iii) Ecuaţie omogenă în sensul lui Euler. Substituţia definită de y = ux,
conduce la: 1t 'x +u = - 1 _:_ _!_ care este o ecua.ţie cu variabile separa'ţ>ile
u
a cărei soluţie generală este u = _E_2 - _!_, Ce R. Soluţia generaiă a ecuaţiei
x 2
C ·x
date este y =- --, CeR .
.X 2
67
(iv) Ecuaţie reductibilă ecuaţie omogenă
în sensul lui Euler.
la
.
S1stemu1 a Igeb ne
. { x- 2 y + = O are so Iu,1a
5 t· unica
. .. x0 = - 1, y 0=2.
-2x+ y- 4 =0
Schimbarea de variabile definită de:
X = te -1
· , v = v(i,), conduce la următoarea ecuaţie cu variabile sepa-
{
y =V+ 2
. dv it-2v
1 -= ----
rab 1e:
di, -2u + v
Soluţia generală a ecuaţiei date ·este: (x + y - 1) 3 -'-C(x - y + 3) = O,
CeR.
{v) Substjtuţia x + 2y ... 'tt, conduce la o ecuaţie cu variabile separabile.
Soluţia generală este: ln I 4x + 8y + 5 I+ 8y- 4x= C, CeR.
(vi) Ecuaţie -·liniar~-

. .
neoJllogenă. R~zolvînd
-· .. .
:ecuaţia
.. . .
.omogenă
. .
Y:' + ~
X
y=O
se obtine y = !?_, Ce R. Pentru a determina o soluţie particulară a ecuaţiei

, x2 . :· . .,
neomogene, se aplică metoda variaţiei co~stantei. Se caută· soluţie de form~:
~ . . .
y = C(x) -
1
~ y'(x)
C'(x). + 2C(x) .
x2 x2 . ~3
Înlocuind în ecuaţie rezultă C'(x). ~ x5 ~ C(x) = : + K, K e R,
C x4
y=-+-•
2
CeR.
x 6
( vii) Ecuaţie de tip Bernoulli, care se reduce la o ecuaţie liniară prin substi-
1
tuţia: y 2 = z.
x2 .
Soluţia generală:: y:._ (6'x 2 + --- ln lxl) 2, Ce R.
2
( viii) Ecuaţie de. tip Bţrpoulli: y(~ + Ce2:) - 1 = O, C ~ R; y = O
2.1.3. Dacă pentru ecuaţia diferenţială a lui Ricatti
y' + p(x)y + q(x) y + r(x) = O,
2
p, q, re C(I), Ic R
se cu~oaşte o s_oluţie y 1 e C1{-/), atunci prin substituţia
1
y= Y1 +. -•
it
unde it este no~a f~ncţie necunoscută, se obţine o ecuaţi~ difer~nţială li~iară '.
ri'eomogenă. · · · · · · · ·· · · · · ·' · ·· · .. · ·
2 4
-(i) y=-+ .. ,. ·, CeR . .
X Cx5- X
2 e2cos r
{ii)y=sinx+----• CeR.
2C + e2cosr
68
'! , , ·I
3
-icx - 1
(iv) y 1 =2x, y = -2 - - - , CeR.
x - C,
2.1.4 Ecuaţia
diferenţială P(x, y)
factorului integiant -~: D--+
dx + Q(x, y)dy=O este
D ~, R2, ~e~tru
, ..... :· _.,, i •;
R, .ecuaţia
_!__ (µP) =~· (µQ).

ay ax-
Această·ecuaţie a factorului integrant, se simplifică foarte tnult.cînd funcţia·µ.

are o formă particulară, fapt ce depinde de ecuaţia diferenţială dată. De exem-
plu, în cazurile
~
Q
( âP -
oy
oQ)
ax .
= f'(x), atunci.µ-:- o'nlx);
I ;".
• • ,
.
'. -: p1 __(. aayP -ax

· aQ )
- :- F (y)',
· '. . - 1 .
1 atunci µ = µ(y).
Adesea se poate căuta factorul integrant sub forma µ=µ(t) unde t=z(x, y),
z fiind o funcţie dată. ·· ·
(i) µ(x) = ~; xy2 - 2x2y - 2 = Cx, Ce R.

X
X2 7
---3xy= C, CeR.
y I '·
1 • xs +xy+ ys
(iii) µ(x + y) (x + y)2, x+y
= C, CeR.
r \ ; I' ,~
1
(iv) µ(xy)=-; xy-ln IYl=C, CeR.
xy
(v)
1 _x-y2
_...:;.__ = C, CeR.
µ(x + y2) = (x + y)s (x + y2)2
1 1+y2-x2
(vi) µ(y 2 - x2) -(l-+-y2- - - · --------
_ x2)2 '_ X
= C, C.e R.
2.1.5. Rezolvarea ecuaţiei diferenţiale F(x, y, y') = O este echivalentă

cu determinarea curbelor de_ pe suprafaţa F(x, y, z) = 0 de-a lungul cărora
are loc egalitatea dy = z dx. Presupunînd că se cunoaşte pentru suprafaţa
F(x, y, z) = O o reprezentare parametrică
z = h(u, v), (u, v) e D c R
2
x =J(u, v), y = g(u, tt),
69
condiţia dy = z dx conduce la· următoarea ecuaţie
au
âg du+ âg dv=h(u,
av
v)( auof du+ avof dv)
care se rezolva.., în rap0rt cu-
dv sau -
du·
du dv
Să presupunem că ecuaţia care se obţine este
dv
-=G(u, v)
du
Dacă v = w(u) este o soluţie a acestei ecuaţii, atunci soluţia ecuaţiei diferen-
ţiale F(x, y, y') = O este
x=f(u, w(u)), y=g(u, w(u}),
deci ea se obţine sub formă parametrică.
6 4
(i) y= Cx + C6 - C7, CeR · { X= 7P - 5P , peR
' y = 6p -4.p 5 (soluţie singulară).
6
X=~ -P, .
{
y=ip 2
CeR. - C,
{iii) { X=%.- 2~ v't+P'+ 2!• lnjp + Jl + P'I•

y= 2xp + ~1+ p CeR. 2
,
X =eP + p + l,
(iv) { y= ţ• +pe"_ e" + C, CeR.
1
(v)
X = 2 (ln Ip I + 1)2 + C,
{
y = P ln IPI, CeR.
x2
(vi) y= -
2
+ Cx + C 2
, CeR.
2.1.6. ··Pentru a obţine ecuaţia diferenţială a familiei de curbe/(x, y, a) =0,

ce depinde de parametrul real a se elimină parametrul a din ecuaţiile :
af af ,
f(x, y, a)=O, -+-
ax ay
•y =0.
Se numeşte traiectorie ortogona/,ă a unei familii de curbe f(x, y, a) =0,

a e R, curba care intersectează curbele familiei sub un unghi drept. Pentru
70
a obţine. ecuaţia diferenţială a traiectoriilor ortogonale familiei de curbe
f(x, y, a)= O, se elimină parametrul a din ecuaţiile:
f(x, y, a)=
··
o, of+ of .
ox· -· ay
(-..!.)=o.
.. _y'. .
Prin urmare dacă ecuaţia diferenţială a unei familii de curbe.~stţ F(x, y, y') = ot·
atunci ecuaţia diferenţială a traiectoriilor ortogonale ale acestei familii este
F( x, y, - ;, )=O.
(i) Derivînd în raport cu x se obţine: y' ·. a._ Eliminînd pe a din ecuaţiile%
y= ax, y' = a, se obţine ecuaţia diferţnţială a familiei date: y = xy'.
Ecuaţia diferenţială a traiectorii1ot ortogonale este: ·
y= x( :- ;,}sau yy' + ,x . O, care are soluţiile

y2 + x = C, ·
2
C ·e R+.
2
2
(ii) y'= Y, y'=-~, x .+y2=C_.,_CeR.
X 2y 2
·2x
(iii) Y:-2xy'=0, y+-, =0, 2x2 +y2 =C, ce·R.
y.
(iv) x + yy' = O, x- ~ =0, y= Cx,

y'
CeR.
(v) x2 + 2xyy' - y2 = o, x2 - -2xy

, - -y2= o, x2 + (y-C)2·= c2,
y
CeR.
2 1 1
2 2 2 CeR.
(vi) x +y y'=0, x - Y,=0 ---=C,
y y X
2.1.7. y=Cx + xln I xi, CeR.

2.1.8. xy = Cy 2
+ a 2, Ce R.
2.1.9. y 2
+ py + x= o,. CeR. · i
2.1.10.
)li
{i) Ecuaţie cu variabile separabile:· 2 e2 =e(l + e=).
(ii) Ecuaţie cu variabile separabile: y= arc cos_!_•
x2
(iii) Ecuaţie liniară neomogenă: y= x(e= - e + 1).

x2 !....
( iv) Ecuaţie cu diferenţială totală exactă:
2 + y e" = 2. _ 'J
71
·, .:§ !~ ECUAŢII! DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR
. . ·~; : : l I • -~ • • ~ • • • • .. •
2.2.1.
~ . . ,.
· (i) Se consideră ecuaţia E(x, y<.t>, y0:+1), ••• , y<">) = O, (k < 1i). Prin schim-
b~r~a. de funcţie y<..tJ_ = z~ rezultă. _y{k+l) = .z',. y (k+2> = z", .. , y~"' = z(n-k)>
şf; ţ~u~ ţi~• dată d,evin.e · de· ·ordin. n - k: ·
) • . .•, . 1 l _ •, t • I • • • ' '
F(x, z, z', ... , z<0 -.t>) = O.

~ f(x_, 91_, ,~2~ ··~• .c;n-t) e~t~ soh~ţia ge~erală _a ac~stei ecuaţii, atunci
1?,.~<;-~ _z
intţgr'~d;' suţc~siv _dţ _'k .ori· egaliţatea. y<.t> = /{ţ, Ci, C2, ••• , Cn-1;) ·se obţine
soluţia generală"~ ·ectiaţîe~- daţ~_·· :Prin· urmare în cazul ecuaţiei date avem:
y' = z, y = Ci ln lxl - x2 + C2, C1 , C2 e R.

(ii) :;~~,-' ' z,' ·y =Ci+ C2 x + Cax + C e:...z:c,e R, i =
2
4 1, 4.
( iii) Se consideră ecuaţia.: F(y, y', •.. , y<n>) = O, în care nu apare explicit
variabila independentă x. Făcînd schimbarea de variabilă y' = p(y) se obţine:
2 2 1
y" = p -dp- , y'" = p2-·.1'_
d "' + P(·-·-
dp ) , .. ~, y<k> = p1:-i _ _p- + .... Ecuaţia
d"-
dy dy2 dy dyk-1
iniţială devine F i(Y,_ p, dp , ... , d"-lp) = O ca_re ţste de ordinul n - 1. Dacă
:dy _ dyn-1 .
,.1
p = f(y, C1, ••• , Cn_1) este soluţia generală a acestei ecuaţii, atunci mulţimea
soluţiilor ecuaţiei iniţiale se obţine rezolvînd ecuaţia cu variabile separabile
. ely
- = f(y, Ci, C2, •.. , Cn-1).. ;.
dx
Ecuaţia iniţială are şi soluţii de forma y = a, unde a e o constantă reală
ce satisface e~uaţia algebrică F(a, O, O, O, ••• , O) = O. ·
Aplicînd această metodă în cazul ecuaţiei da te se obţine
Cfy- 1 - sin (C2 x +Ca)= O, C1, C2, Ca eR; y =0.
(¼v) Se consideră -~c~aţia F(x, L, · y", ... , y<n>) = O (omogenă în varia-

y y y
bilele y, y', ... , y<n>). Schimbarea de variabilă definită. de Ly = u con.duce
.
,, y", y(k) . .
la: L = u' +u 2
, -- = u" + 3uu' + u 3
, ••• , _·_. = u<k-~> + P1c (u, u', ... ,
y y y
u<"- 2>), pentru k = 2, 3, ... , n, P.t . fiind funcţie polinomială. Înlocuind în
ecuaţie, se obţine o ecuaţie diferenţială de ordinul n - 1 de forma: F 1(x, u,
u'• ... , u<n-1>) = O. Dacă soiuţia generală a acestei ecuaţii este u = f(x, Ci, ... ,
C,._1), atunci determinatea soluţiilor ecuaţiei iniţiale revine la rezolvarea ecu-
aţiei cu variabile separ~bile L = f(x, C1, ••• , Cn-i)· SubstituţiaL = upoate
. y y
fi scrisă şi astfel: I yl = efudz). In cazul ecuaţiei date se obţine: y 2 - C2 (x2 +
+Ci)= O, C1, C2 eR . .
(v) Se consideră ·ecuaţia· F(x,:xyi, x 2y", ... ~ xiiy<n>) = O.
Prin schimbarea de variabilă definită de !xi = ee se obţine:
dy = dy • dx = x dy adică x___!_ (y) - ~ {y).

dt dx c1t dx ' dx dt
Înlocuind pe y cu x dy se obţine: x ___!_ (xy') = ~ { dy) sau

dx d~ dt dt
d 2y d2y dy
x2 - -2 = -2- - - = T(T- l)y unde T: = -d
dx dt dt dt
dky . .
1n general se obţine x<1>--= T(T- 1) ..• (T - k
dxk
+ 1) y.
Înlocuind în ecuaţia iniţială se obţine o ecuaţie de forma:
F1(Y, dy,
dt
d2y, ... , d"y)
dt2 dF
= O,
ecuaţie în care nu apare explicit variabila independentă t, deci pe baza metodei

de la punctul (iii) prin schimbarea definită de dy = p(y) se obţine o ecuaţie
dt
de ordinul n - 1. · ·
În cazul problemei date se obţine: y = C1 ,Jx 2
+ C2, C1, C2 eR.
( vi) Se consideră ecuaţia diforenţială F (: , y', xy", ... , x"-1y<•>)) = O, care
se vede direct că este emogenă în variabilele x, y, dx, dy, d 2y, .. , d"y. Prin
schimbarea definită de y = ux se obţine: y_' = xu' + u, y" = xu" + 2u', •..
••• , y<.t> = xu<1> + ku<"'- 1J, k = 1, 2, ... , n. Înlocuind în ecuaţia iniţială se
obţine o ecuaţie de forma: F 1 (u, xu', x 2u", ... , xni,<n>) = O care conform pro-
blemei (v) permite coborîrea ordinului cu o unitate. ln cazul ecuaţiei date
se obţine:
(vii) Similar cu (viii).

( viii) Notînd y" = t rezultă că x = ee - t. Dacă avem în vedere că
t2
dy' = y" dx rezultă că dy' = t(ee ..;_ 1) dt, respectiv y' = tee - - + C1 • Dar
2
dy = y' dx, aelică
dy = (tee - ee - !_ + C1) (e" - 1) dt,

2
de unde rezultă că
{
y(t) =e"U- !)+e'(t- ~ +c )+ =-C t+c, 1 1
x(t) = ee - t, C1 ,·C2 e R
ceea ce dă reprezentarea parametrică a soluţiilor ecuaţiei ..
73
2.2.2. Dacă· se dă o familie de curbe plane ce depinde de n parametri
a1, a,, ... , an a cărei ecuaţie_ este
f(x, y, a1, a2, ••• , a,,) = O
pentru a obţine ecuaţia diferenţială a acestei familii de curbe, se procedează
în felul următor. Se derivează ecuaţia familiei de nori în raport cu x, ţinînd
cont că y este funcţie de x şi se elimină parametri a1 , '½, ... , a„ din aceste n,
ecuaţii obţinute prin derivare şi din ecuaţia familiei date. Se obţine o relaţie
de forma:
g(x, y, y', ... , y<">) = O
ceea ce reprezintă ecuaţia diferenţială a familiei de curbe dată.
{i) y = + be:c,
ax 2 a, be R,
y' = 2ax + be:c,
y" = 2a + bez.
Eliminînd parametrii a şi b din aceste trei ecuaţii se obţine ecuaţia dife-
renţială x(x - 2) y" - (x2 - 2) y' + 2(x - 1) y = O.
( ii)
(1 + y'2)3]' -_ o.
[ y''2
(iii) y" + y = o.
(iv) y"'y' - 3y"2 = o.
2.2.3.
(i) Se ycn> = f(x), /e C[a, b], la care se ata-
consideră ecuaţia diferenţială
şează condiţiile lui Cauchy y<J> (x0) = yY>, j = O, 1, •.. , n - 1. Rezolvarea
acestei probleme se face astfel. Ecuaţia poate fi scrisă în felul următor:
[y(•-l>(x)J' = /(x) y(n-l)(x) = c·J%o /(s) ds + C1, XoE [a, b] C1 E R.
Analog rezultă că
y<•-2>(x) = (s [ (' /(s) ds + c 1] dt + C2 = (* dt(' f(s) ds +

Jso Jx. J.o Jso
+ C1(x - xo) + C2 =(• (x - s)f(s) ds + C1(x - Xo) + C2, C1, C2e R.
J.o
Prin inducţie rezultă direct că
y(R--")(x) = c· (x - s)JJ-1 f(s) ds + C1 (x - Xo)JJ-1 + C2 (x- Xo)J7-2 + ... CJJ

J.. (P - 1) ! (P - 1) ! (P - 2) ! ·
74
pentru p = 1, 2, ... , n unde C1 , C2, ••• , C.11 sînt constante reale arbitrare. In
particular pentru p = n soluţia generală a ecuaţiei date este:
" (x - s)<0 - 1> (x - x )n-1
y(x) = ....;...._------/(s) ds + C1 ° +
~~ (n - 1) ! (n - 1) !
(x- Xo)-2
+ C2...:....-------+ ...
(n- 2) !
+ Cn, C,e R.
Condiţiile lui Cauchy y<1> (x0) = yV> conduc la găsirea coastantelor

C1 = yof''- Ca= Yo<a-a> ••. , Cn = yf>.
1 >,
Astfel soluţia problemei lui Cauchy este
y(x) = yto> + x- Xo y~ + ... + (x- Xo)"-1 Yo(n-lJ + (" (x- s)n-1 /(s)ds.
1I (n - 1) ! ):r n - 1) ! 0
(
Pentru problema dată se obţine:
y(x) = ; + x + x8 - sin x.
6
(ii) A se vedea problema 2.2.1. punctul {i); y(x) . x2 - x.

2
( iii) A se vedea problema 2.2.1. punctul {iii) ; y(x) = x
2
+ _!_.
2
(iv) A se ·vedea problema 2.2.1. punctul (iv) ; y( x) = ea:.
§ 3. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
2.3.1.
( i) u(x, y, z) = cp(y, z); cp e C1 ( R 2).
(ii) u(x, y) = <p(x) e- 11 ; cpeC1 (R).
( iii) u(x, y)= cp(y) ea:; cp e C1( R).
(iv) u(x, y, z, t) = cp(x, y, t) e-2z; cp e C1 (R 3).
2.3.2. Pentru a determina ecuatia cu derivate parţiale a unei familii
de suprafete F(x, y, u, a, b) = O, ce 'depinde de doi parametri, se elimină
a şi b din sistemul de ecuaţii
F(x, y, u, a, b) = O, -
a (F(x, y, u, a, b)) = O,
ax
-
a (F(x, y, u, a, b)) = O.
ay . .
75
'au au .' . .. au
= ax + by + ab .=> x - ax + +
i Oli,
-ax =. a,.-..- -; b, 11,
oy '
y-
. ···oy
+âu
- ait
- -u=O.
ax oy
( ii)
ait ou
-=ay,-=ax, u=axy+b, x - - . y - = 0 .
·· .
au au
ax ây ax oy
'
(iii) 2(x-a)+·2~-~0,
au ( . au
2y-Q)+-:.2u-=0,
ax ay
(x - a) 2 + (y - b) 2 + u2 - r2 = O
. u• ( :: r+ r+ u• ( :: u
2
- ,. = o.
au au .
(iv) u - = (y - a) b, u - = bx - 1, u2 - 2(y - a) (bx - 1) =0~
ax ây
xu2 oit -
âx
2u( ây
ou)?+ 2 ou
ây'
. O.
...
§ 4. ECUAŢII INTEGRALE DE TIP FREDHOLM
2.4.1. Se consideră aplicaţiile:
F: D1 _. R, D1 C R1a+2,
K: D2 _. R, D2 C R 2"+1,
şi spaţiile de funcţii
X: {Y e C( n, R), nc R" I(x, y(x), ~n K (x, s, y(s) )ds) e D, } •
Y:=C(O,R)
şi fie dată aplicaţia/: X~ Y,
y(x)--+ (F(x, y(x), ~n K(x, s, y(s)) ds).
Ecuaţia funcţională /(y) = O, adică
F(x, y(x), ~n K(x, s, y(s)) ds) = O
se numeşte ernaţie integra/,ă de tip Fredkolm.
76
Particularizînd· ·pe F şi pe K se- obţine ecuaţia integrală·· .
y(x) - ~o K(x, s, y(s)) ds = /(x),

care se numeşte ecuaţie integrală
de tip Fredholm de speţa a doua.
Dacă funcţia
K,este liniară în y, atunci ecuaţia integrală de ţip Fred-
holm se numeşte liniară şi are forma · ;
y(X) - LKc~. s) y(s) dS = f(x) .
Dacă în această ecuaţie, nucleul K are forma

~i
" a,(x) bh)
K(x, s) = E
i=l
ecuaţia de tip Fredholm se numeşte cu nucleu degenerat.

Vom presupune că funcţiile a,, b,, f sînt continue în domeniul mărginit n
şi că sistemul de funcţii {a,} 1... 1 este liniar independent. În acest caz rezol-
varea ecuaţiei integrale cu nucleu degenerat se reduce la rezolvarea unui
sistem algebric.
Dacă ecuaţia integrală cu nucleu degenerat are o soluţie y atunci r~zultă
că acea soluţie: are forma · : ·
Ycx) = t. a,(x) ~a: b,(s) y(s) ds +/(x).

Notlnd ~o b,(s) y(s) ds = C,, i · I, 2, ..., n rezultă., că soluţia )' se exprimă
astfel:
,.
y(x) = E C,a,{x) +/{x).
i==- 1
înlocuind î11 e~uaţia iniţfală şi notînd
~o a1( s) b,(s) ds = K,1, ~ b,(s) /(s) ds = I,, i, j . I, 2, ... , n,
se obţine sistemul algebric în necunoscutele Ci:

...
C, = E KuC1 + .f~,
i=1
._i = 1, 2, ... , n.
Astfel fiecărei soluţii y a .ecuaţiei integrale c'u nucleu degenerat îi" corespunde
o soluţie Ci, C2, ••• , C,,, a acestui s~stem şi invers~
2.4.2. Se aplică metoda de la · 2.4.1.
(i) Din ecuaţie rezultă că soluţia. este de f?rma
cp(x) = 1 + C1 x + Ca~
77
Căutînd soluţie ~de această formă se ajunge la sistemul
_0__ C2 = 1
2
C1 C2
--+-=-:-,carearesouţia:
1 l . . C =-12, C =-7.
1 2
3 2 2
Unica soluţie a ecuaţiei integrale este cp(x) = -12.x - 6.
(ii) Forma soluţiei este cp(x, y) = 1 + 2C1 x + 2Ce.Y, unde C1 şi C2 este
o soluţie a sistemului:
1 1 1
-C1--C2=-
~ 2 2
1 1 1
--C1 +-C2 = - , adică C1 = -3, C2 = -3 => cp{x,y)= 1- 6x- 6y.
2 3 2
(iii cp(x, y, z) = O.
(iv) Similar cu (ii).
2.4.3. Se aplică metoda de la 2.4.1.
(i) Se caută soluţie de forma { cp1 (x) = C1x + C2 x2 + x,
cp2(x) = C3 + (1 + x) C4 + 1 - x.
Înlocuind în sistem se determină co~stant~le C, şi se obţine: cp1{x) =
32 2
= x-
122
x- .x , cp2(x) = 1 - x + ~ (1 + x) - _!_ •
189 63 21 7
(ii) Similar cu ( i).
2.4.4.. Se aplică metoda_ de la 2.4.1.
(i) Scriind ecuaţia sub forma:
q,(x) =A~: (cos· x cos y - sin x sin y) q,(y) dy + cos 3x,

soluţia va fi de forma
cp{x) = C1"- cos x .;_ C2 ). sin x + cos 3x,
unde C1 = r. q,(y) cos y dy, C0 = ~: q,(y) sin y dy.
Înl<:>~uind pe cp în ecuaţia iniţială se obţine sistemul
C1(l -A;)= O,
c,( I + A ; ) = O.
78
Dacă A :/: ±~
1t
sistemul algebric are soluţia
.
unică C1 = O, C2 = O şi
.Prin urmare cp{x) = cos Jx.
Dacă A=~ sistemul devine C16 = O, 2C2 = O, care are soluţia C2 =

1t
= O, C1 - arbitrar, astfel că soluţiile ecuaţiei sînt cp(x) = ~ C cos x + cos3x,

Te
CeR.
· Dacă A= - ~ sistemul are soluţia C1 = O, C2 · ~rbitrar iar soluţiile
r.
ecuaţiei sînt cp{x) =-~, C sin x + cos x, CeR.
7t
( ii) - (iii) Similar cu (i).

(iv) Ecuaţia admite soluţia de forma cp(x, y, z, t) = C, unde C se determină
din ecuaţia
(1 - ).) C = O.
Dacă A :/: 1 rezultă C = O şi deci cp(x, y, z, t) = O.
Dacă ). = 1, ecuaţia admite o infinitate de soluţii
cp(x, y, z, t) = C, CeR.
2.4.5. Ecuaţia inţegrală de forma
<p{x) = ~: K(x, t)f(t, q,(t)) cit
unde funcţiile K şi/ sînt funcţii date, iar q> este funcţia necunoscută se numeşte
ecitaţie integra/.ă de tip Hammerstein .
. Dacă nucleul acestei ecuaţii este degenerat, adică
= r;, a,(x) b,(t)

tn
K(x, t)
•=1
atunci rezolvarea ei se reduce la rezolvarea unui sistem algebric. Într-adevăr,

rezultă
q,(x) = t. a1(x) ~: b,(t) f(t, q,(t)) cit
Notăm: C, = ~: b,(t)f(t, q,(t)) cit, i = l, 2, , "'•
unde C, sînt constante necunosc·ute.

m
Rezultă deci că (J)(x) = E C, a,(x).
i=1
79
Înlocuind în ecuaţia i~ţia~ obţine~ sistemul algebric
C, = V, (C1 , C2, .. , C,,.,), i = 1, 2, ... , m.
Dacă Cî, Gl, ... , G! este o soluţie a acestui sistem, atunci o soluţie a ecuaţiei
integrale va fi
q>(x)
.
= ~ C1a,(x).
.
Numărul soluţiilor ecuaţiei integrale este egal cu numărul soluţiilor sistemul~i

în c,.
(i) Notînd C = ~: tt (t) cit, soluţia va fi de forma
2
'P(x) = Cx. Înlocuînd 1n
ecuaţie se obţine pentru C ecuaţia: C = _!._ C2 care are soluţiile C = Oşi C = 4.

4
Astfel soluţiile ecuaţiei integrale sînt q>(x) = O şi q>(x) = 4x.
Jţ
(ii) Se caută soluţie de forma: q>(x) = Ce2 . Înlocuind în ~uaţia iniţială se

obţine pentru necunoscuta C următoarea ecuaţie algebrică:
3 1
(e2 - 1) C2 -·3C + 3(e2 - 1) = O,
care nu are nici o rădăcină reală, deci ecuaţia integrală nu ·are nici o soluţie.
(iii) - (iv). Similar cu (i) - (ii). ,
§ 5. ECUAŢII INTEGRALE DE TIP VOLTERRA
2.5.1. Problema lui Cauchy y' = J(x, y), y(x0 ) = y 0 este echivalentă cu
ecuaţia integrală de tip Volterra y(x) = ~:_J(s, y(s) )ds + y0 ._ Dacă ye C1 (1)
este soluţie a problemei lui Cauchy atunci y este şi soluţia ecuaţiei integrale
Volterra. Invers, dacă ye C(I) este ...soluţia ecuaţiei integrale Volterra, atunci
rezultă că y este derivabilă pe I şi y este soluţia problemei lui Cauchy.
( i) y(x) = l +..:...2 +
· 2 ~s
o
y 2 (s) ds.
(ii) y(.x) = 2 +\"sin (sy(s)) ds.

„O
. (iii) y(x) = 3 - x• + ~: y(s) ds .

2.5.2. Pe baza echivalenţei · unei ecuaţii hrtegrale de tip Volterra
cu o problemă Cauchy rezultă că rezolvarea ecuaţiei integrale Volterra se
reduce la rezolvarea unei probleme Cauchy, obţinută prin derivarea ecuaţiei
integrale.
(•) Ecuaţia poate fi
· ··
scrisă
· ·
astfel: ,p(x) == x{ I+~: s,p(s) ds).
180
Punînd y(x) = 1 + ~: scp(s) ds şi derivînd avem y'(x) = xcp(x) şi ţinlnd
cont că cp(x) = xy(x) rezultă că y'(x) = x 2y(x), ecuaţie cu variabile separa-
x•
bile ce are soluţiile y(x) = Ce~ Ce R. Intrucît y(O) = 1 rezultă că
s•
C = 1, deci cp{x) = xe3 .
(ii) Derivînd se obţine f'(x) = cp(x) + eX, cp(O) = 1 => cp(x) = (1 + x)es.
(iii) cp'(x) = cp(x) +x 2
, q,(O) = O, => cp(x) .W - x 2
- 2x - 2.
4
(iv) cp'(x)=x3cp 2(x), ~(1)·=·2~cp(x)= · · · · '.
3-.~
2.5.3. Ecuaţia integrală obţinută este
~> dx . 2(xy- ~> ~> dx) => 3 d~ · 2xy.
"J)erţ~i~d .se ob_ţine: 3y ~ 2y + Zxy', ·y(2) = 4 ~ y 2 . - Bx.·
2.5.4. Ecuaţia obţinută este:t y dx....:.. · a C-' JI +y' 2

dx, care prin derivate
Jo · Jo
se. reduce la y = a .J l + y' 2 sau
· · 1 ,-- · dy dx ( ) . ·h x ·
y'= ±-"y2 -·a 2 =>---_.....;..
____ ±-· ,ya =0=>-y=ac - ·
a 2 2
Jy - a a a·
· . ~s xydx
3
2.5.5. Ecuaţia obţinută este •~s
0
- x· sau aenvm
· " d de d ouawon
.
ydx 4
o
. . 1
~e obţine ecuaţia 2y = - xy', y(l) =·t => y(x) = -x2 ·
C A P I T O L lJ L III
TEORIA CALITATIVĂ A ECUAŢIILOR
§ 1. TEOREMA DE PUNCT FIX A LUI BANACH
3.1.1. Mulţimea numerelor raţionale g, formează un spaţiu metric în

raport cu metrica p{x, y) = Ix - yf. Acest
dooarece şirul fundamental r0 = (I + : r spaţiu metric nu este complet,
are limita eţg.

3.1.2. Fie {x,.} un şir fundamental, x„ e Y. Deoarece Y c X, {x,.} este
:şir
fundamental în X; (X, d) fiind spaţiu metric complet şirul {x11} este conver-
gent către un element xe X; dar x E Y deoarece Y e o submulţime închisă
a lui X.
3.1.3. a) Fie (x, Y, Z) şi (x, y, z) două puncte oarecari din R3 • Avem
p(J(x, Y, Z),f(x, y, z)) =
= max {l y2 - Z2 - (y2 - z2) l, I y2 + Z2 - (y2 + z2) I}
iar
3((x, Y, Z), (x, y, z)) = IY - YI + {Z - ZI
dar
p(f(x, Y, Z), f(x, y, z)) =
= max {I y2 - Z2- (y2 - z2)1, I ya + V- (y2 + z2)1} ~
.. ~max {IY + .YI ·IY- .Yl +IZ+ zl•IZ-zl, IY + YI ·IY-yl + JZ + zi
.. ,z _ z1} ~61 Y -yl + 4/Z-zl~ 6{! Y -yl +IZ-zi}= 6o((x, Y,Z), (x,y. z))
deci L =6.
b) li (Y2 - V, y2 + V) - (y2 - z2, y2 + z2)l11a•, 61 ~ f y2_ V- (y2-z2J+
+IY 2
+Z2- (y +z ) I~ 12JY -yJ + BIZ-zj ~ 12o((x, Y,Z), (x, y, z)).
2 2
Aici L = 12.
c) li (Y2 -V, y2 + V) - (y2 - z2, y2 + z2Jll1a,,dl = [(Y2 - V - (y2 -
2
- z ))2 + (Y + V - (y
2 2
+ z ))2]½ ~ {2(61 Y - yf + 41Z -
2
zl) 2} ½ ~
~ v'2(6I Y - y/ + 41 Z - zi)~ 6"211 (O, Y - y, Z - z) Ilia~, 6)
82
Aici L =6./2.
d) IX 2 + 2 sin y + 3Z2 - x2 - 2 sin y - 3z2 J ~
~IX+ z1JX- xj + 21Y.-y/ + 3JZ + zi JZ-z/~
~21X - xi+ 2jY - YI + 48 IZ - zJ~ 48{1X - x/ + /Y - y/ +
+ IZ-· z I} = 48 JI (X - x, Y - y, Z - z) 11,a,,a)
Avem L =48.
Observaţie: S-a folosit delimitarea
I
I sin Y - sin y I = 2 sin y ;- y cos y i y I'- 2 Isin y ;- y I'-
~2 IY - YI = Iy - YI•
2
e) li (-2xYZ + Y2, -2xY 2) + Y2, -2xy2 !l,a,,si =
- (-2xyz
= /2x/ · I YZ - yz/ + I Y2 - y 2 1 + /2x/ · I Y2 - y 2 / ~
~ 12xj · /YZ-yZ + yZ-yzj + (1 + /2xl) /Y + y/ ·/Y-yj~
~ /2x/ · IZI · JY -y/ + l2x/ · IYI · IZ- z/ +
+ (1 + /2xl) IY + YI · IY-y/~(88IY-y/ + 30IZ- zi)~

~88(IY-y/ +IZ-zi)~ 176max {I Y- YI, JZ- zi} =
= 17611 (O, Y - y, Z - z) ll<R',p>,
L = 176.
f) ll(cosx + l)(Y-y)+x (Z-z),(l-x)(Y-y)+(sinx)(Z-z)ll1R',Pl=
2
= max {21 Y - YI + :• IZ - zJ, I Y - YI + IZ - z1}

~2 ~2
- {I Y - YI
4
+ JZ - zi}= -
4
11(0, Y - y, Z - zll1R', ai;
~2
L = -·
4
· g)
sin Y
- - -2. .
sin y I
~
1
.2 IY-y/~IY-yl =
I1 +
x 1 + x2 1 +x
= 11(0, Y - y)ll1a1 , dJ•
L = 1.
3.1.4. Scriem formula creşterilor finite
f(x, Y)-f(x, y)= i y

(x, y
.
+ 8(Y -y))(Y - y), O< 8 < I.
83
Din continuitatea lui ~f (x, y) pe mulţimea mărginită şi închisă n, rezultii
ay .. · ·. ..: . ·.
existenţa unei co~stante L, astfel încît V(x, y) e n să avem
. I:~ (x, y)l'-L,

adică
1/(x, Y) -f(x, y)l ~LI Y - YI = LII (O, Y - Y l!(R', dl=
= L 11(0, y -· y)ll(R'; S) = L 11(0, y - y)l!(R1 , p)•
3.1.5. Arăţăin întîi că Lip (!l) c C(!l).

Fie / 1, /2 eLip {il) adică ll1'(x) -j.(y) H1am,s1 ~
~L,llx - Yllcan,d), i = 1, 2.
ll(/1 + /2) (x) ~ (/1 + /2) (y) ll1am,st . ll/1(x) + J,J.(x) - /1(Y) - /2(y) llam.~
~ Li li X - Yll(R", d) .+ L2 li X - Y l11an, d) = (L1 + L2) li X - Yll1an, d)
adie~ / 1 + / 2 e Lip (O).

La fel
li (1/1) (x) - P...f1(Y)ll(am,_8) = P~I • ll/1(x) - /1CY) j !,am,6) ~ f i.j L1II X-· y ll1an, dl,
adică i.fi e Lip (fi).
Deci mulţimea Lip(O.) este un subspaţiu liniar în mulţimea funcţiilor

continue pe fi.
Să arătăm acum că C1(Q) c Lip {il)
Fie /e C1{!l), adică 1/'(x) I~ M, Vxe fi

ln cazul n = 1, folosind rezultatul problemei 3.1.4 afirmaţia este demonstrată.
1n mod analog se demonstrează şi pentru n > 1. : .
Deci, dacă f e. C1{Îl) ~ / e.Lip (O)
Se deduce că C1(il) este subspaţiu liniar al lui Lip (Îl) deoarece dacă
f,/1./2€ C1(fi) ~ )./,/1 + /2E C1(Îl).
3.1.6. Nu.
3.1.7. a) local lipschitziană pe orice vecinătate ce· nu conţine originea.
b) lipschitziană.
3.1.9. lf(x, Y) -f(x, y)l~IP(x)I · I Y - YI~ MJY - YI,
M = max Jp(.t)j
x e(a, 6]
V(x, Y), (x. y) c /a, b/ xR,

deci
p(J(x, Y), J(x, y)) ~ Md(x, y).
84
3.1.10. Pentru ca „aplîcaţia f: .Q c (R", a) ➔ (R~,. a), ·!l mărginit şi
închis, să fie contracţie, este suficient ca:
/e C1 (!l, R");
u o_h
O < « < 1, unde « . max (
E-' (x + 6( x. ...::.. y))) : · . ·
. O i.=1 OXk
:;
k = 1, 2, ... , n
lntr-ade~ăr, din teorema de medie a lui Lagrange avem
1,i(x) - _/2(y) = E oft (x + 8(x -

k=1 OXk
y) ·(xJ: - YJ:)
.
Aici .X . (x1, X2, ••,, Xn); )' = (Y1, Y2, •··, Yn) ; f = (/1, /2, ... ,jn)
6 = (81, 62, ... , 6,,).
Avem:
=E" IE-'
" axk
k=1
O_h (x + 6(x-y)) I· /x1; -ykl~
i-=1
.,,
~EMk(x+ 0(x-y)) · Jxk-Ykl·,
h=-1
unde s-a notat M.t{x + 6(x - y)) ~ f:, I oft (x + 6(x - y)) I·
ical _OXt
Dacă « =max (M 1, M2, .. , Mn), şi dac.ă O< « < 1 atunci aplicaţia f

o
este contracţie deoarece avem 8(/(x), /(y) ~ a8(x, y).
3.1.11. a) Se aplică rezultatul problemei anterioare. Avem:
M 1 = O,TA + O, 1'.A = 0,8A,
M 2 = 0,3A + ·0,9'.A = 1,2).,
ex= max (0,8A; 1,2'.A) = 1, 2A.
Dacă O< Â < ~, aplicaţia este contracţie.

6
b) I:~ I= lch x - Al
3.1.12. Nu. Trebuie ca (X, d) să fie un spaţiu metric complet. De exem-

plu JO, 1] c R este un spaţiu metric, dar nu este complet. Aplicaţia
1
/ : JO, 1] I➔ JO, lJ; x •➔ - x satisface condiţiile problemei şi nu are nici un
3
punct fix (Oţ]O, lJ).
85,
3.1.13. Vom căuta un punct fix pentru aplicaţia
F :x '-:-+" x - Aj(x), A~ O parametru.

Deoarece F(a) = a - 1/(a) ~ 0(/(a) < O) şi F(b) =b- 1/(b) ~ b(f(b) > O)
avem F : [a, b] 1➔ [a, b].
Deoarece F(x) - F(y) = x - A/(x) - y + i..f(y) = (x, - y) [ I -
- A d/ (x
dx
+ 6(x - y))],
avem,
IF(x) -F(y)l~exl x - YI, unde II

ex= 1 -Ad/ (x
dx
+ 6(x- y)) I· ·
Dacă A< ; , ecuaţia F(x) = x are soluţie unică, adică ecuaţia A/(x) = O,
1
sau f(x) = O are o soluţie unică. Soluţia acestei ecuaţii se poate obţine prin
metoda aproximaţiilor succesive, ea fiind limita şirului
x11 = x,._1 - Aj(xn_1) pentru A< -1 •

k1
3.1.14. Se procedează ca şi în problema anterioară, căutînd un punct
fix pentru aplicaţia F(x) = x - Aj(x).
Dacă F e C1(R) şi dacă 3)..e R astfel ca
I 1 + )..j' (x) I ~ ex < 1, Vx E R, ,

ecuaţia dată are o soluţie şi numai una, ce se poate obţine prin metoda apro-
ximaţiilor succesive, fiind limita şirului x" = X8 _ 1 - "J../(x11_ 1).
3.1.15. F : R •➔ R ; x ,➔ q sin x + m.
Mulţimea soluţiilor ecuaţiei lui Kepler, coincide cu mulţimea punctelor
fixe ale aplicaţiei/, şi deoarece 1/'(x) I~ q Vxe R, dacă I ql < 1 ecuaţia are
soluţie unică, soluţie ce se obţine prin metoda aproximaţiilor s11ccesive
x,. = q sin x,._1 + m.
L u1n d
A
Xo = o, avem X1
7t
= -, X2 = -31t ' X3 = -7t ( M
'V 2 + 4) •
2 4 8
3.1.16. Avem aplicaţia f: R" ~ R"; x I-> /{x) = {f1 (x),/2{x), ... ,f,.(x))
n
definită de legea fc(x) = AE a,kxrc + b,; i = 1, 2, ... , n
k=l
a) Dacă în R" se alege metrica 8, (R", 8) este un spaţiu metric complet.
n n „
·a(J(x),/{y) = E 1/c(x) -
i=l
h,{y)/~B A BI a,1cl I X1c- Ykl
i=l k=l
=
86
n
Teorema a. Dacă A EI au:I <
i=l .
1, k = 1, 2, •.. , n atunci sistemul de
ecuaţii /(x) = x are o soluţie unică în B(Xo, r) C(R", 3).

b) Spaţiul metric (R 11 , p) _este complet.
p(/(x),/(y) = max
t~i~n
IA (x) - ft(y) I = max
1~i~11
It
A
k=l
a,k(xk - Yk) I~·
~ max
l~i~11
(111./t[/a,,./ max jx,.-y,.j])=
k=l l~k~11
=(1 "-I max

l~i~"k=l
t Ia,tl) p(x, y)
11
Teorema b. Dacă I Â/ EI au~I < 1, i = 1, 2, ... , n, atunci sistemul/(x) = x
k=l
are soluţie unică în B(x0 , r) C(R", p).
c) Spaţiul metric (R", d) este complet.
d(f(x).J(y)) = Vt. ( t. A a..(x. - Y• r„

"-Ytf•t. ){t. a}. (x. - Y•)•).;IAI Yt.t. ~,d(x, y)•
11 n
Teorema c. Dacă 1)./ E E ai.t < 1, atunci sistemul de ectiaţii/(x)=x
are soluţie unică

--- t=l k=l
în B(x0, r) C(R", d).
§ 2. TEOREME DE EXISTENŢĂ ŞI UNICITATE
3.2.1. S-a notat cu c(n, IRm), n c R", mulţimea funcţiilor continue

pe Îl cu valori în Rm. Această mulţime formează un spaţiu liniar în raport
cu suma a două funcţii şi produsul .. unei funcţii cu un număr real. Dacă
xe R",x = (x1 , x2, ••• , x,.), notăm x = max I x,1- Fie cpe C(fi, Rm), cp) =
1~i~n
= (<p1, q>2, •• ·, cpm) ·
Notăm
Se obţine în felul acesta spaţiul liniar normat C(!l, Rm). Topologia

indusă de normă fiind topologia convergenţei uniforme, C(fi, Rm) este un
spaţiu Banach.
Pentru a stabili o teoremă de existenţă şi unicitate, pentru sistemul dat,
considerăm a:plica ţia
87
definită de cp J-+Acp, unde (Acp) (x) = A ~ K(x, y, cp(y) dy+ /(x), şi se observă
11
că mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii date, coincide cu mulţimea punc-
telor fixe ale aplicaţiei A. Aplicînd lui A teorema de punct fix a lui Banach,
obţinem următoarea teoremă de existenţă şi unicitate:
Dacă
(i) Ke C(fix Ilx Rm, Rm), / e C(O, Rm),

(ii) există L > O, astfel încît
m
IK,(x, y, u) - K,(x, y, v)l~L Elu, - v,I
•=1
pentru orice x, y e 11, şi orice u, v e Rm,
(iii) p. , < 1 .
mL mes (!l)
În aceste condiţii sistemul de ecuaţii integrale dat are în C(!l, Rm) o soluţie
unică <p*, soluţie ce poate fi obţinută prin metoda aproximaţiilor succesive,
pornind de la orice element din C(Îl, Rm).
Dacă <po = (<p01 , ••• , cp9m) este funcţia de pornire şi <p.t = (<pu, ••• , <p,tm} este
a k - a a proxima ţie succesivă, atunci
. [mlAILmes Q)k
li <p - q>,t Uc(a, Rm) ~ 1 -.m IAIL mes n . li <po - <p1llc(n. Rm)
Intr-adevăr din (ii) avem
I
IAcp(x) - A<j,(x) I ,E; I AJ ~n K( r. y. ;,(y)) - K(x, y, <J,(y)) dy I ,E;
~,A, m L mes n · li cp - ~llc(o,Rm)

sau
li Â<p - Â-qJ llc(n, Rm) ~ I.Alm L mes n · li <p - qJllc(n. Rm)"
..
Condiţia· (iii} ne permite să aplicăm teorema de punct fix a lui Banach şi
demonstraţia este completă.
3.2.2. Are loc teorema următoare:
Dacă
(i) Ke C(fix Ilx ]ix ... X fm, Rm),fe C(fi, Rni), unde fi, ] 2, ••• , JmCR
sînt intervale închise şi _finite,
. (ii) există L > O astfel încît,
"'
I K(x, y, u) - K(x, y, v) l~L EI u, - v,I,
i=l
pentru orice x, ye TI şi orice u, ve ] 1 X ... X fm,
~8
(iii) IK(x,·y, u) l~M, ·pentru orice x, ye !Îşi ueJ1 x ... x fm•
Dacă R > O este astfel încît .
(q,e .R(f, R)) => (q,{x) E ]1 X •.• X f m)
şi
1
(iv) P-1 < ,
mLmes {l
R
(v) P-1 ~ ----,
Mmes n
atunci sistemul de ecuaţii dat are în B(f, R) o soluţie unică, soluţie ce poate fi
obţinută prin metoda aproximaţiilor succesive· avînd loc delimitarea ·dată
la problema 3.2.1.
Demonstra/ie. Condiţiile ( i), ( ii) şi (iv) asigură că operatorul
A : C(O, Rm) 1- C(IT, R'"), (Aq,) (x) = A~ K(x, y, q,(y)) dy + J(x) satisface
11
condiţiaG:? contracţie, b.r :ondiţia {v)· ne asigură că A(B(f, R)) c B(/, R).
Cum B(J R~ este o submulţlllle închisă în C(O, Rm) se poate aplica teorema
de punct fix a lui Banach şi demonstraţia este ccmpletă.
3.2.3.
(i) Are soluţie unică în- C(R).
(ii) L = 2(R + 10), M = R 2 + 20 R + 10~, j = [~R, R + 10].
Dacă numerele A şi R sînt astfel încît
I "'I< I "'I~ R
4(R +1 10) ' 2(R 2 + 20R + 104)
ecuaţia dată are soluţie unică în B(5x, R).
(iii) J = [1 - R, e1t + R], L _ ·1t + ee1t+R, M = 1 + 1t(e1t + R) + ee1t+R.
Ecuaţia admite soluţie unică în B(e:c, Rfdacă numerele A şi R sînt astfel încît
P-1~
I Al < ( ;
7t ?t
•"+R
e (1 + 1t(e~ +R R) + ee1t+R
( iv) Ecuaţia nu admite soluţie unică în C(O, R) şi nici î~ .B(x} + x2, R)
(il = [O, 1] X [O, 1 ]).
J=[-1- R, R+ 5;- 1} L= 3[3 + ~" -1]", M= 1+ {R-1;

(v)
+5
;-f Dacă O, 3(;)".[R + ţ- 1]" < 1şio,1Gf[1 + (R+ ~"-
- 1)".; R, ecuaţia admite soluţie ~nică în ~(5x1 - 1, R).
(vi) ]1 = [-R1, R1 + 7]; ]2 = [-1 - R2, R2 + 2],

L = max {1, 2(R2 + 2), 2(R1 + 7)}
M1 = ~ + 4R2 + R1 + 12; M2 = Rf + 14R1 + R2 + 52.
89
Dacă I AI <-1-, I Â I~Ri , I AI ~ R 2 , atunci sistemul de ţcua ţii integrale
2L M1 M2 · ·
dat are soluţie unică în B(J, R), f = (7x, -3x + 2); R = (R1, R 2).
( vii) Sistemul de ecuaţii integrale nu are soluţie unică C(O, R 2) şi nici
în B(f, R); f (-5, O); R = (R1 , R 2) Îl= [O, 1t].
(viii) ] 1 = [-R1, R 1], ] 2 = [1 - R2, 1 + R2],
L = max {1, R1 , R 2 + 1}
M1 = 2 + R 2, M 2 = 1 + R 1 (1 + R 2).
Problema are soluţie unică în B(f, R); / = (O, l); R = (R1, R 2) dacă
A, R1 şi R 2 sînt astfel încît
1
P,1< , IAI~ Ri
2max {l, R1 , R 2 + 1} 2 +R 2
3.2.4. Soluţia unei ecuaţii integrale liniare de tip Fredholm
cp(x) = A~n K(x, y) cp(y) dy + /(x)

KeC(nx !l), !lcR", /eC(fi), AeR,
se poate obţine cu ajutorul formulei
cp(x) • /(x) + A~n r(x, y; A) /(y) dy,

unde r(x, y; A) - nucleul rezolvant este
00
r(x, y; A)= E A"Kn+1(x, y),

n=O
iar
,!{n(x, y), n = 1, 2, ... se numesc nucleii iteraţi de ordinul n şi se obţin
cu aJutorul formulelor
K.(x, y) = ~n K(x, z) K 0 _1 (z, y) dz, 11 = 2, 3, ...
(K1(x, y) = K( x, y)).
x2 + ~ x.
3
(i) r(x, y; A)= xy, q>(X) =
2,8 . 56
(ii) r(x, y; A)=

12
12 - A
(xy- X+ 2
y +..!.),
3
q>(x) = /(x) + 12A

12 :- A)0
(1 (xy- x + y
2
+..!.)J(y)
3
dy.
90
(iii) r(x, y; A)=
4
_\-,.,[cos (x + y) + ~" cos (x - y)],
4
q,(x) = /(x) + A (" [(cos(x + y) + A1t cos (x- y)]t(y) dy.
4- ).2,r 2 ) 0 2
(iv) Soiuţia există şi este unică pentru I Al < 1
4
r(x1, Xi, Y1, Y2; A) = - - X1X2,
1-A
2A
q,(x1 , x2) = 1 + - - x1 •
4-A
(v) Soluţia există şi este unică pentru I Al < _!_,

3
K,.(x, y) = 2"- 4 (3 + 2x 2) (3 + 2y1); n = 2, 3, •..

Nucleul rezolvant este
)...2
+ -2 {3 + 2x 2) (3 + 2y + A (3 + 2x
1)
3
2) (3 + 2y1) (1 + 2A +
+ (2"J...) + ... + (2A)" + ... ].
2
Deci
Soluţia ecuaţiei integrale este
q,(xi, x2) = /(x1, Xz) + A~:~: [I+ X2 + Y1 +

4
+ 4(1 - 2A)
(3 + 2x2) (3 + 2y1)]/(Y1, Y2) · dy1 dy2
1
( vi) r(x1, X2, X3, Y1, Y2, Ya; A)= - - X2Y1J3,
0,92
32
q,(xi, X2, Xs) = X1X2Xs + --
207
X2,
91
3.2.5. Are loc teorema: .
Dacă există L > O, astfel încît
IK(x, y, tt) - K(x, s, v)(~LI u - VI, Vx, se n, u, ve R
atunci ecuaţia dată are în C(O) o soluţie şi numai una, soluţie c·e· poate fn
obţinută prin metoda aproximaţiilor succesive pornind de Ia orice element
din C(Îl). · · ·
Într-adevăr, înze~trînd pe C( fi) cu norma
. -
li ttllB(O)= ma~ltt(x)I e--r(.ri+ .. ,+.rn-a1-··•-an), T> 0
.ren
normă ce este echivalentă cu norma lui Cebîşev
li 2t llcin> = ma~ I·it(x) I, adică ( un J!.:.U. 11) <=> (-un=: 11),

.ren
deducem că (C{O), 11 ·IIB) este• un spaţiu Banach: .B(D.).. .

Considerăm aplicaţia ·
A : .B(D.)--> B(O); (Acp) {x) =Ar . . a01

\ZnK(x, s, cp(s) ds +f(x).
„all .
Pentru a putea ~plica teorema de1·unct fix a lui Banach, trebuie să veri-
ficăm condiţia de contracţie pentru . · ·
1~, Al~: . . r,
Avem:
1Aip(x) _ A<j,(x) K(x, s, ip(s)) _ K(x, s, <j,(s)) ds~ I

(.r1 (.r11
~ I Al L Ja ... )
1111
!q,(s) - q,(s) I ds =
1
= I AJ L (Xi
_, ... ~Xn
I cp(s) - ~(s) / e--:(s-a)e (s-a) ds
._al 1111
unde a= (a,, ... , a11 ). Din ultima estimare deducem:
li A~. - Aq, IIB~ I Al L llcp - '¾'IIB•

-:-"
Alegînd pe -r astfel încît I Al L < T
11
, rezultă că aplicaţia A faţă de li • IIB cores-
punzătoare este o contracţie.
f 3.2.6. Se poate stabili teorema: Presupunînd că:

{i) K e C( fi) X fi X ]),
{ ii) există L > O astfel incit,
IK(x, s, cp) - K(x, S, q,) I~LI cp - q, I, Vx, se n şi cp, q, e ],
( iii) I AI~ R , unde R > O este un număr ce satisface conditiei
M mes .Q '
(cpe .B(f, R) c: C(O)) => (cp(x) e ], Vxe fi)
92
ăar M este definit de inegalitatea.
U(x, s, ~) I ~'.tlf, .i-'se Îl, · epe j. ·
fi(~be~fe;·c~~dlţidn B(f, R) ·c·C(O) ~cuaţia .cfu.tă-~f~--~:s,oluţie'şf ri~f~na_,
sc;,luţie.ce_poate .fi obţinu!ă prii,. metod.a aproţim~ţiiloi: succesive. pornind
<le la orice element din. B(f, R). .· . . .. ·
··':··Demonstraţie. Fie aplicaţia-.·. ·
,; ,···A : B(i; R) ~ c·(n); (Aq>) (x) _:_ XC-1: 1

: ~.'. (x" K(x, s, q>(s)) ds + f(x). ·
)aa )a11
-Condiţia (iii) ne asigură că B(J; R) este o submulţime invariantă pentru A.
-Concluzia teoremei se obţine aplicînd teorema de punct fix a lui Banach,
.aplicaţiei
A ·: -(B(f; R), li · lls) ~ (B(j, R), li' •llsr

3.2.7.
(i) Ecuaţia admite soluţie unică în B(O, R)_ dacă
. R
IXI·~ 2{l_+R2).
,, .
{ ii) Ecuaţia admite soluţie unică în B( 1~ -R) dacă A şi R satisfac inegalitatea
R
P.-1~----,
2
R> O.
R +·2R +·2 .
1( iii) Nu admite soluţie unică în C(R) ·şi nici în

.
ii (
1
1
+ x-
.,, · R) ·
. { iv) Nucleul ecuaţiei nu. satisface con,<;liţia- lui_ Lipschitz.
( v) O= [O, 1] X [O, 2], J = [1 .- R, 1 + R], L _= 4( 1 + R)
M = R2 + '4R + 3.
Ecuaţia admite soluţie unică în B{ 1, R) dacă
. R
I XI ~ 2(R 2 + 4R + 3}°
3.2.8. Fie O = [O, a] X [O, b] (; R 2 ş_i aplicaţia
A : C(î:i) ;-+ C(fi}, (Acp) (x, y) = A~: A(x, y; !;) cp(l;, y) el; +
+ AJop· B(x, y, "tj) q>(x, YJ) _dl) +_A)~cxp•Jo K(x, y, ţ, 1J) q>(ţ, ri) d ţdYJ + f(x, y).
.
Fie M o margine superioară pe~tru IA j„ I BI, IK I.

Avem !Aq> - A<J,1<11.I M(~+ b-+ a6) maxi.~-- q,I
o
93
adică
d(Aq,, Aq,) ~ _I ÂI M(a + b + ab) d(q,, tJ,).

Operatorul A este centracţie dacă I 1.I M(a + b + ab) < 1 şi aplicînd teorema
hri Banach => : · ·
Dacă funcţiile A, B, KeC(D.x fi),Je C(O) şi dacă IÂI M(a+b+ab) < 1~
M fiind o margine superioară pentrµ IA I, !BJ, !Kl în nx fi, atunci ecuaţia
integrală are o soluţie unică, soluţie ce poate fi obţinută cu metoda aproxima-
ţiilor succesive.
3.2.9.
( i) Nu este îndeplinită condiţia lui Lipschitz.
( ii) Nu, membrul doi al ecuaţiei are discontinuităţi în punctele x = ~ + K1t.

2
( iii) Nu.
( iv) Da, ecuaţia are soluţie unică în sfera
B(l, b) c C[l - k, 1 + h],
h = min (a, min I x j), a < 1.
1-:a~x~t+a
(v) :\fu.
( vi) Problema are soluţie unică în mulţimea
Y = {ye C([-k, li], R 2, IY1 - 21 ~ b1, IY2 + ~I~ b2}, y = (Y1, y2)
z
,i = • ( a, - 81
m1n -, --- b2 - - ) .
1 + a2 ea(b,+2) + a3bl
( vii) Problema are soluţie unică în mulţimea
Y = {ye C1(1 - k, 1 + h) 1IYI~ b1, ly' - 21~ b2},
h = min { b, ~2 a, (a+ I)~~. + 2)2} ·

( viii) Nu are solu ţie unică.
(ix) Problema are soluţie unică.
3.2.10. Problema este echivalentă cu
·l
)'(x) = - ~: G(x, s)/(s, y(S), y'(s)) ds
unde
(s - a) (b - x) dacă s~ x,
b-a
G(x, s) =
(x - a) (b- s)
dacă s~ x.
b-a
94
Ataşăm ·acestei ecuaţii, ecuaţia obţinută prin derivarea acesteia
y'(x) = - ~: G.(x, s)f(s, y(s),y'(s)) ds.
Am obţinut astfel un sistem de două ecuaţii integrale de tip Fredholm.
-t
I
y(x) = G(x, s)J(s, y(s), z(s)) ds,
z(x) = -~ G.(x, s)f(s, y(s), z(s)) ds.

Aplicînd rezultatul problemei 3.2.1. obţinem teorema:
(i) Dacă /e C([a, b] x O), !lcCR 2•
(ii) 3L > O, astfel încît
lf(x, Y1, z1)-/(x, Y2, z2)l~L(IY1 - Y2I + lz1 - z2I)
'v' xe [a, b], (yi, z1), (y2, z2) efi
( iii) 2Lmax ( max (b G(x, s) ds, ma_x cb IGz(x,:S) J ds) (b ~ a) < 1,

ze[a, bJ J, z e.(a, bJ)a
atunci problema bilocală dată are în C.1(a, b] o soluţie unică.

Aplicînd acum rezultatul problemei 3.2.2 obţinem teorema:
Dacă
(i) /e C([a, b] X fi X ]2)•

.. ( ii) Există L > O astfel încît:
1/(x, .Y1, z1) - f(x, Y2, Z2) I~ L(IY1 - ) 12! + I Z1 - z2I)
Vxe [a, b], y~e fi, z,e ]2, i = 1, 2.
( iii) Dacă R > O este astfel încît:
((y,y') e .B(O,R)) ~ ((y, y'} E J1Xf2)·
6
( iv) 2L max ( max (,, G(x, s) ds, max \ 1Gz(x, s) I ds) (b - a) < 1.
ze~~~)a ze~.~1 . ·
(v) b- a)Mmax{ max
~e~,ij1(b G(x, s) ds, max
ze~.~Jarr, IGz(x,s)lds)~ R.
M = max 1/(x, y, y') I,
[a,6]xn
atunci problema bilocală are soluţie unică în .B(O, R) c C1La, b].
95
§ 3. DEPENDENŢA SOLUŢIILOR DE .DATELE PROBLEIIEI
3.3.1. Lema lui Gronwall are următorul enunţ:

Dacă
şi dacă
<p(x) ,,;A + B ~:. q,(s) tj,(s) ds, A, Be R+,

atunci
B (X IJj(s) ds
cp(x) ~ A e J.~ 0
1n cazul problemei date avem pe baza acestei leme:

I cp(x) I ~ O • eB(.r-a· = O
adică cp = O.
3.3.2. Presupunînd I x I~ a, Iy I~ b şi Iex l ~ c, soluţia acestei probleme
există şi este unică pentru xe [-h, h],
h =· min(a, b ).·
c+ .1
Avem:
Iy(x, ex) - y(x,.:0) I~ eh ec.
3.3.3. Dacă avem problema lui Cauchy
... :_y' ·. :·r(x, y ;_A),; j': -~ x· J ~ R, !l ·c R 2
(1)
y(xo) = Yo
unde A este un parametru, atunci problema dependenţei soluţiei de parametru A
constă în·· următoarele.
Presupunem că problema (1) are o soluţie :unică oricare ar fi ).e ]. Fie
această soluţie y( ·; A). Considerăm aplicaţia definită de A f-+ y(x; i.), x - fixat
într-un anumit interval [x0 - lt, Xo + ·h]. Se pune problema de a stabili condiţii
asupra lui / astfel încît aplicaţia y(x; •) să fie c~ntinuă pentru orice
xe [x 0 - h, x 0 + lt]. ·
Din teorema de dependenţă continuă a punctului ·fix de parametru,
rezultă că dacă
( i) f e (n x J)
(ii) 1/(x, y; 1.) -/(x, z; A)l~L ly- zi, L > O
oricare ar fi (x, y), (x, z) e n şi oricare ar fi ).-e J (L este un număr) atunci
soluţia depinde continuu de A,
( i) f(x, y, ii.) = cos (ii.y) şi deci în orice domeniu -în care sînt satisfăcute
condiţiile teoremei de existenţă şi unicitate, soluţia depinde continuu de Â.
Mai exact considerăm dreptunghiul
n == [-a, +a]x[-b, +b]
şi intervalul J = [-:-.Ao, +~] .
..•96
Avem··
I cos AYI~ 1, Yye[-b, b] şi,orice A e[-Âo, Âo].
Fie h = min( a, : ) = min (a, b).

ln intervalul [-h, +h] problema lui Cauchy are o soluţie şi numai una, pentru
orice ÂE ~, soluţie ce depinde continuu de Â. . · ..
( ii) J(x, y; A) = x2 + y 2 + e-'-~. Considerăm dreptunghiul

n= [~a, a]x[l - b, 1 + b]. şi I=;= [-Âo, Âo], Âo> o.
Avem
I f(x, y; A) I~ a2 + (1 + b2) + e>,,a
Fie h = min(a, a•+ (I +\) + e>-- )·2
ln intervalul [-h, +h] problema lui Cauchy are o soluţie şi numai una, oricare
ar fi ÂE [-Â0, Âo], şi soluţia depinde continuu de Â.
( iii) Soluţia depinde continuu de Â.
3.3.4. Se observă că y =- !!:_ este soluţie a problemei Cauchy: y' =

m
= mx + n, y(O) = - -n , pentru care condiţia iniţială nu este continuă în
m
raport cu m.
y' = f(x, y), f : R+ X J--+- R. (1)

Presupunem că următoarele condiţii sînt satisfăcute:
(a) oricare ar fi x0 e R, y 0 e J ecuaţia dată are o soluţie şi numai una

ce satisface condiţia y{x0) = y 0 • Să notăm cu y( ·; x0 , y 0) această soluţie.
(b) f(-, O)= O.
Prin definiţie soluţia banală a ecuaţiei (1) se numeşte stabilă dacă pentru
orice e: > O şi orice x0 e R+, există a{e:; x0), astfel încît oricare ar fi y 0 e R+,
cu proprietatea că IYol < a(xo; Yo), rezultă că ly(x; xo, Yo)I < e:. Dacă în plus
lim ly(x; x0 , y 0) I = O. soluţia banală se numeşte asimptotic stabilă.
% ➔ CO
( i) Soluţia problemei lui Cauchy

y' + y = O, y(xo) = Yo
este
y(x) = Yo e-(x-s,)
Fie e: > O dat; ly(x; Xo, Yo)I = IYo e-(s-%,) I~ IYol, Yx > Xo
Deci putem lua a= e:.
'7 - Probleme de ecuaţii diferenţiale - cd. 939 97
Prin urmare, pe baza definiţiei, soluţia banală este stabilă. De asemenea;
soluţia banală eşte asimptotic stabilă.
(ii). Soluţia problemei lui Cauchy
y' - y = O, y(xo) = Jo
este
y(x) = Yo ~(x~s-,)
Deoarece lim e;s-s 0 = + oo,. se arată cu uşurinţă că soluţia banală nu esţe
s++ao
stabilă.
( iii) Soluţia banală este stabilă, dar nu este asimptotic stabilă.
(iv) Nu este stabilă.

CAPITOLUL IV
ECUAŢII DIFERENŢIALE" LINIARE
§ 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE ŞI 01..IOGENE

DE ORDINUL n
4.1.1. Funcţiile x2 şi xj xj, XE R sînt liniar independente, iar wron-

skianul lor este funcţia constantă_ zero.
4.1.2. Problema lui Cauchy pentru o ecuaţie liniară şi omogenă cu coefi-
cienţi funcţiicontinue avînd o soluţie unică, rezultă că unica soluţie a pro-
blemei este y = O.
4.1.3.
( i) Deoarece y 1, y 2 sînt soluţiile ecuaţiei L [y] = O, W [x, y 1, yzl este o funcţie
deriva bilă pe [a, b] şi avem: ·
dW[x, Y1, Y2] =l·Y1. ~21
dx y~ y;
şi ţinînd seama că L[y1] = O; L[y2] = O obţinem
, a1(x)
W [x, Y1, Y2] =- - - W [x, Y1, ya].
ao(x)
( ii) Deoarece W [ x, y 1, yJ ş!: O, x e [a, b] ; 3 Xo pentru care W (x0, y 1, yz] =I= O
şi fiind funcţie continuă pe [a, b]
W [x; Y1, Y2] :;l: O, xe (a, (3) c [a, b)] (x0e (ex, ~)),
integrînd ecuaţia
. • _ r~ a1( s) ds
W[x; Y1, ya] = W[xo; Y1, ya] ·e Jzo 4o(S). •
( iii) ln cazul ecuaţiei diferenţiale liniare de ordinul n

L [y] = aoy<n> + a1y(n-l) + ... + a„y = 0
unde ao, a1 , ~ •• , a„ e C[a, b]- şi ao(x) :;6 O, Vxe [a, b] dacă yi, y 2, ••• , y„ e Ker L,
wronskianul lui y 1, y 2 , ... , y,,, W(x) = W(x; Y1, Y2, ..• , y.),. este soluţie a ecuaţiei
diferenţiale
99
şi p~intr-un raţionament analog celui de la punctele anterioare, deducem că
_ (s t11{sl ds
W(x) = W(x0) e Js, " <•> 0 ; x0 e [a, b].
4.1.4.
(i) (5 - 6x) y" + (l8x - 9)y' - l8y = O.
(ii) y" +y =0.
( iii) y" sin 2x - 2y' cos 2x = O.
4.1.5.
dy 1 dy
( i) Se calculează - = -- - ,
dx cp'(t) dt
d2y _ 1 d2y cp"(t) dy
dx2 - cp ' 2(t) dt2 - cp ' 8 (t) dt ' · ··
' .., ă I d•y t

A f +; lin. .., d. dy d2y d•y
Se ob serva c m genera - es e o unct4e 1ara e - , - , ... , -
dx• dt dt2 dt8
cu coeficienţi funcţii continue de t şi ecuaţia devine
(ii) y' =Au'+ A 'u + B'

y" =Au"+ 2Au' + A "u + B" etc.
Ecuaţia devine Au<n> + (nA' + a 1A) u<n-u + ... = J.
- .!. \ s a 1(•) ds
( iii) A = e n J$. .
4.1.6. 1°. Y1Z" + (2y~ + PY1) z' = O.
J J,(s)dx
2•. y =Y1Gc1 r, ~dx + ca)·

4.1.7. Fie y 1 , Y2, ... , YJJ soluţii liniar independente pentru ecuaţia Ly = O
şi presupunem y 1 ;&0, xe [a, b]. Efectuăm substituţia y = y 1z şi z' = u,
obţinem
u<n-1) + b1u<n-2) +!••· + ba-1U =~0.

Această ecuaţie are soluţiile u1
..
={y~)', u = {Ys)', ...,. U»-i =(Y»)'
Y1
2
Y1 Y1
caresînt
1
liniar independente. . ·
Continuînd în acelaşi mod se obţine o ecuaţie diferenţială liniară omogenă
de ordinul n - p.
100
4.1.8.
(i) y = C1X + C2X 2 + C3X;'•

(ii) Y = C1X + C2 e-:,; + C3 e:,;.
(iii) y = c1 x + c2 _!_ + c3(x ln I xi+ 1).

X
§ 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE ŞI NEOMOGENE

DE ORDINUL AL n-lea
4.2.1.
(i) J = C1X + C2 e-2:& + x2 + _!_4 •
(ii) y = (c x• + c+ ! x>) e!'.

1 2
(iii) y = +C1X + C3e-Z + x 2 + 2.

Cze:,;
(iv) y = C1X + C2(x3 - 2) + x 5 + 4x2•

ez · e-z ez ( 1)
(v) y=c1 -+c2 -+- 2 - - •
X X 4 X
(vi) y = c1 x + c2(x 2 - 1) + (x - 1) 2 ez.
• ")
( vii y C1 + c + x ) e:,; •
= ( -; 2
4.2.2.
( i) y,, + y = o.
(ii) y = C1 cos t + C2 sin t.
.. ") y= C11- x2+ 2C2
- - x 1- x2
( iii --arctgx.
2
1 +x 1 +X 1 +x
2
4.2.3. y' = f, f fiind o funcţie ce nu are proprietatea lui Darboux.
§ 3. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE ŞI

OMOGE~:E DE ORDINUL ÎNTÎI
4.3.1. Problema lui Cauchy pentru un sistem de ecuaţii diferenţide

ordinare liniar şi omogen, cu coeficienţi funcţii continue, avînd o soluţie unică,
re.1ultă că unica soluţie a problemei este (y, z) = (0,,0).
101°
4.3.2.
{i) Wronskianul soluţiilor Y1, Y2, ... , Y 11 este
Yu Y21 ··· Ynl }
W(x) = -:~2..~~2.':: :~~ '1
Y1n Y2n ··• Ynn

Derivînd acest determinant, şi ţinînd seama de faptul că Y 1, Y 2, ... , Y n sînt
soluţii ale sistemului de ecuaţii diferenţiale dat, obţinem ecuaţia
W'{x) + (au + ... + ann) W(x) = O.

( ii) Wronskianul W(x) nefiind identic nul pe intervalul [a, b] este diferit
de ze~o într-un punct x 0, şi fiind o funcţie continuă pe [a, b] va fi diferit de zero
într-o vecinătate a punctului x 0 • Integrînd ecuaţia diferenţială obţinută la
punctul (i) obţinem:
.
~
~
- [a 11(s): + ... + "nn(s)] ds
W(x) = W(x0) e zo
4.3.3.
y' - 3y cos2 x + (1 - 3 sin x cos x) z = O,
{ z' - (1 + 3 sin x cos x) y - 3z sin2 x = O.
4.3.4. Se verifică prin înlocuire directă că Y1 şi. Y 2 sînt soluţii pentru

sistemul dat.
Calculînd wronskianul, obţinem:
W(x; Y1 , Y2) = e- 1:az~o 'v'xeR.
4.3.5.
( i) Prin înlocuire directă se vede că Y 1 şi Y 2 sînt soluţii ale sistemului de
ecuaţii dat, care· formează un sistem fundamental de soluţii deoarece
W(x, Y1, Y2) = e=.
( ii) yi:i:> = es cos X; yix> = e= sin x.
(iii) y 1{x) = 2 sin x; Y2(x) = -2 cos x.
(iv) y 1 (x) = O; Ya(x) = O.
§ -4. :ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE CU COEFICIENŢI

CONSTANŢI
4.4.1. Sistemul fundamental de soluţii y 1 , y 2, ••• , y 11 a ecuaţiei liniare

omogene cu coeficienţi constanţi
y<11> + a1y(n-l) + ... + an-1Y' + any = O, a, E R
este determinaţ în funcţie de natura rădăcinilor ecuaţiei caracteristice:
rn + a1r - 1
11
+ ..·. + a;,-1r +an= o,
102
Dacă r este o rădăcină reală multiplă de ordinul m a ecuaţiei caracteristice,
atunci ei· îi corespund următoarele m soluţii liniar independente ale ecuaţiei
diferenţiale ·
..,m..:1 en •
Y 1 -~erz, y 2 -xerz
- , • •• , y m -_ ..,
Dacă«± i~ este un cuplu de rădăcini complexe conjugate multiple·de ordin m

a ecuaţiei caracteristice, atunci lui· îi corespund următoarele 2m soluţii liniar
independente ale ecuaţiei diferenţiale:
. .
y 1 = e= cos ~x, y 2 = e= sin ~x, Ya = x e'" -cos ~ x,
y, = X e= cos ~X, ..• , Y2m-1 = xm-l e«z cos ~X, Y2m = xm-1 e= sin ~x.
(1) y(x) = C1 e--" + ei(C, cos ;3 x + C şin .r; x)• 8 C,eR.
(ii) y(x) = C1 e" + e-i(C, cos~; x + Ca sin~; x}• C,eR.
2
- V ( rz
-tî )
+ e 2 Ca cos 2 x + C4 sin 2 x ' C,eR.
(iv) y(x) = + C2 e-z + Ca cos x + C4 sin x, C,e R.

C1 ez
:(v) y(x) = C1 cos x + C2 sin x + C3 x cos x + C4 x sin x, C,e R.

(vi) y(x)= (C1 + C::x + Cax) e,z · . cie R . 2
(.vii) y(x) = C1 e:e + C e- 2:; + e-z(Ca + C, cos x + C5 sin x),

2 ..... €'. I~.
( viii) y(x) = C1 cosx + C2 sin x + c-2- YT( Ca cos -~-"' + C sin _) -t-
x t ~l
+e~(
2 rb~os .Jj x+C6 sm
. .J1)
x • C,eR.
2 2
(x) y(x) = C1 + C2.'t + Cax + c,xa + Cs~ez + Ca cos X+ C7 sin x.
2
C,eR.
(xi) y(x} = (C1 + C2x) ez + (Ca + c,x + Csx 2
) e-2: + ea e'JJ&, c, E B •
4.4.2. Soluţia generală a ecuaţiei 'linfare neomogene
y<n) + aiy<n-1) + ... + an-1Y' + a„y = /(x)
103
sţ.~crie.sµb forma y y0 = + Y,
unde y 0 este. soluţia gen~rală a ecuaţiei liniare
i>mo.gene. corespunzătoare, iar Y este o soluţie oarecare a ecuaţiei liniare
neomogene. .
Funcţia Y poate fi găsită prin metoda coe/icienJilor nedeterminaţi în cazul
coeficienţilor constanţi şi„dacă membrul doi are următoarele forme particulare:
1)/(x) =
e"Pn{~), Pn. fiind un polinom de gradul n. Dacă a nu este
o rădăcină a ecuaţiei caracteristice at~nci: Y = e0 ~Q.(x), Q. fiind polinom de
grad· n cu coeficienţi nedeterminaţi. . · ·
Dacă a este o rădăcină multiplă de ordin r a ecuaţiei caracteristice atunci
Y = x e" Q0 (x).
2) f(x) = ea:,; (Pn(~) cos bx + Qm(x) sin bx).
Dacă a± i b nu e rădăcină caracteristică atunci
Y = e":,;(SN(x) co_s bx. + T N(x) 'sin bx)
unde SN şi T N sînt polinoame de grad N = max {n, m} cu coeficienţi nedeter-
mm~. '
Dacă a ± ib este o rădăcină multiplă de ordin r a ecuaţiei caracte-
ristice atunci
Y = xr e@ (S~(x) cos bx + T N(x) sin bx)~
xa x2
(i) y(x) = C1 + Cax + es (Cs + C4x) + - + x 2 + - es, C,eR.
. 3 2
(ii) y(x) = C1 co~~+ C2 sin x - _!_ x(cos x + sm x), C,e R~

2 .
(iii) y(x) =· C1 +C e 2
2:,; + C3 e-2 + xe~ (_!_ x -
s
: 16
~)-
32.
1 1 . 1
- - cos x-·- x3-- x C,eR.
5 12 8 '
(iv) y(x) = c~ cos X + C2 sin X + Cax cos X + C4X sin X+
~ - 2 + ( -1 x 2 - x - - 1) e:,; - -x2 cos x + -1 es sm
+ ux 4 . 4. 8 4
•
x, C,eR.
(v) y(x) = Ci.+ c.x + c.x• + c,x• + c.e• + x e"u x- 4)+

. 1
+-
24
x4, C,eR.
4.4.3. Soluţia generală a unei ecuaţii liniare neomogene

yC"> + a1(x) y<n- 1> + ... + a,._1 (x) y + a.(x) y = f(x),' a, e C(I)
este de forma y = Yo + Y unde Yo e soluţia generală a ecuaţiei omogene,
iar Y o soluţie a ecuaţiei liniare neomogene. Soluţia _y se poate determina
prin metoda variaţiei constantelor, care constă în următoarele.
Se caută soluţia Y sub •forma ·
Y = Ci(x) Yi + Ca(x) Y2 + ... + C (x) Yn 11
104
und~ Y1, Yz, ... , Yn formează un sistem fundamental pentru ecuaţia omogenă,
iar · funcţiile C, se determină din· sistemul :
CHx) Y1 + C~(x) Ya + ... + C~(x) y~ = o,
CHx) y~ + CHx) y~ + ... + C~(x) y~ = O,
..............................
CHx) yln-2) + q(x) y~n-2) + ... + C~(x) y1n-2) = O,
q(x) Yin-1) + q(x) y~n-t) + ... + C~(x) yin-1) = /(x).
(i) y(x) =C1e::: + C2e-:1: - xe:,; - 1 - (e::: + e-z) ln 1e::: - li, C,eR.
(ii) y(x) = C1 ez + C2 + (e:,; + 1) ln (1 + e-z), C, e R.
(iii) y(x) = C1 e:,; + C2 e-z + C3 ea:::j+ _!_, C, e R_

X
(iv) y(x) = C1 e"'"::: + C2 e-~ + (e-::: + e-2:::) ln (1 + ez), C, e R.

4.4.4. A se vedea problemele 4.4.1 şi 4.4.2
(i) y(x) = e4% + 4e:,;. '.
(ii) y(x) = e-• + e -J(cos .J; x + .J~ sin ./23 x) + x - Z.
(iii) y(x) = O.
( iv) y(x) = O.
(v) y(x) = C sin x, Ce R.
( vi) y(x) = O.
(vii) y(x) = C1 cos x + C2 sin x, C1, C2 e R.
{ viii) y(x) = e-::: - 1.
(ix) y(x) = O.
(x) y(x) = O.
4.4.5. Ecuaţia diferenţială li~ară de forma
(ax+ b)" y<n> + A 1(ax + b)"-1 yCn-l) + ... + An_1(ax + b) y' + A,.y = J(x),
unde a, b, A 1, ••• , An e R, iar /e C(J) este dată, se numeşte ecuaţia difere~-
ţială a lui Euler. ·
· Introducîndu-se noua variabilă independentă t prin substituţia I ax + b I =
= ~c se obţine
= a e-" d (d d) 2
v' 2, y" = a 2 e-2' _f _ ...! ,
., dt dt2 dt _
3 2
3 31 d d d )
Y'''=a e- ( ~-3~+2...;l.
dt3 dt2 dt
etc.
~05
lntroducînd în ecuaţie se obţine o ecuaţie liniară cu coeficienţ'i constanţi.
(i) y(x) = C1 x + IC2, Ci, C2e R.

X
(ii) y(x) = C1 + C2 ln I xi, C1, C2e R.

...
(m) y(x) = C1 • (2x + 1) + C2cos ln I 2x2+ 1 I + C3 sm. ln I 2x2+ 1 I •
C1, C2, Cae R.
. 1 .3
(v) y(x) = C1 x 3 + C2 -x2 + x ln I xi - 2x3, C1, C2e R.
(vi) y(x) = x(C 1 + C2 ln I xi)+ C3 x2 + _!_ x3, Ci, C2, C~e R.

-4
§ 5. SISTEME DE ECUAŢII CU COEFICIENŢI CONSTANŢI
1 {-t)n . 1)
sm-;-~.
4.5.1. A -
•- 2n:( 1
o -3.
4.5.2. 00
?;
(~2_!_
n3
4.5.3.
( i) Derivînd ecuaţia a doua se obţine y" - 5y' + x' + z' = O. Adunînd
prima şi a treia ecuaţie obţinem că x' + z' = 4x - 2y + 4z, ceea ce înseamnă
că ecuaţia devine y" - 5y' - 2y + 4(x + z) = O. Dar din ecuaţia a doua
rezultă că x + z = -y' + 5y, astfel că
y" - 5y' - 2y + 4(-y' + 5y) = O, y" - 9y' + l8y = O.

Aceasta este o ecuaţie liniară cu coeficienţi constanţi care determină funcţia y.
Aciunînd primele două ecuaţii, rezultă că x' - 2x + y' - 4y = O. Intrucît y
este o funcţie determinată această ecuaţie este o ecuaţie liniară cu coeficienţi
constanţi în funcţia necunoscută x. Determinînd de aici funcţia x, rezultă
din prima ecuaţie că z = x' - 3x + y.
( ii) Ecuaţia caracteristică a sistemului este
r3 - 1 lr2 + 36r - 36 = O
şi are (rădăcinile r1 = 2, r2 = 3, r3 = 6.
106
Sistemul fundamental de soluţii este
X =(
-e~
e: ), Y = (:: ) ,
e~
Z = (-2:) · e-
Soluţia generală a· sistemului este
x(t) = C1 e~- + C2 e3t + C3 e6t,
y(t) = C 2 e3t - 2C3 e6t,
z(t) = -C1 e2t + C2 e31 + C3 e6t C, E R.
( iii)
X)-- e
y
-t (-3 1-1 )(C1)
1 -:-5 1 C2 .
( Z -1 1 3 C3
4.5.4.
(i) y 1 (x) = + C2 sin x + Ca cos x, ·
Ci ez
-Ci e:r: + C cos x - C sin x + x,
y 2 (x) = 2 3
y (x) = C sin x + C cos x + l,

3 2 C,e R.
3
·( ) 1· :,; 1 1 . x 1 :,; 3
y 1 x = - ci e- + - c2 e + - c2 e- + - e + - e
2:,; 2 g:,;
- 2,
3 6 2 6 20
( ii) y 2 ( x•) =-cie

1 _:,; +-c
1
2 e
2Z
- -1c3 e-
-'>X 7 3z - 2.
- -1e:,; +-e
3 6 2 6 20
1 _:,; 1 2:r: 1 :,; 1 3:,;
ysx( ) =--c1 e +-c2 e --e +-e
· 3 3 2 4 '
(iii) Yi(x) = ci e:r: + c2 e3z + x e:r: - e4:r:,
y 2 (x) = Ci e:r: + c2 e3:e - (x + 1) e_z - 2e 4x, ci e R.
( iv) Yi(x) = CiX + C2 + 2 sin X,
y2(x) = 2c 1 x - ci - 2c2 - 3 sin x - 2 cos x, c,eR.
(v) y 1 (x) = Ci+ 2c2 e-z + 2e-z ln I ez - 1 ;,-
Y2(x) = 2c1 - 3c2 e-x - 3e-x ln I ex - 11, c E R. 1
4.5.5.
( i) Soluţia generală ·-·---~
Yi(x) = Ci e2x + c2 eaz, y 2(x) = c1 e2X + ·2c 2 eaz, c, e R.

Soluţia problemei Cauchy: y 1 (x) = e2X - e 3
x, y 2(x) = e2X - 2eaz.
107
( ii) Soluţia generală:
c1 es + c2 e-~, Y2(x) = 2c1 es + 5c2 e-2t1: c,e R.
y 1{x) =
Soluţia problemei Cauchy: y 1 (x) = e-~, Y2{x) = 5e-~.
( iii) Soluţia generală:
y 1{x) = (c2 + cs) cos x

+ (-c2 + c3} sin x,
Y2(x) = Ci efl: + cos X + sin X,
C2 C3
y 3(x) = Ci ez - c2 sin x + c cos x, c,eR. 3
Soluţia problemei Cauchy:
Y1(x) = cos x, IY2(x) = _!_ (sin x + cos x),

2
Ys(x) = _!_ (cos x - sin x).

2
§ 6. TEHNICA TRANSFORMATEI LAPLACE
4.6.1.
~ p2 _ Q.2
(i) p- « • (ii) _ _...;.~--, (iii) ---""-·
(p- oc)2 + ~2 (P _ «)2 + ~2 (p2 + ~2)2
(iv) ---------
• 2p 1 . p(p 2 + 7)
(p2 + ~2)2 ( v) p - 1n a, (vi) (p2 + 1)(p2 + 9)
4.6.2. Descompunem pe F(p) în fracţii simple
. 1 A B cp+n . 1
(i) p(p-1)(P2+4)=P-P-1+ p2+4. ObţmemA=-1,B=5•
C 4
= -• D= 1
- -, adi"'
ca
5 5
+1 1 + 4 1 1
F(P) _
--p
1
s p-1 s p p+4 2
5 p 2
+4
Folosind · proprietatea de liniaritate a transformatei Laplace avem:
f(x) = -1 + _!_ es + ~ cos 2x - _.!_ sin 2x.

5 5 10
( ii) F(p) - p- 1+ 1 p-1 1

- (P- 1)2 + 4 (P - 1) 2
+ 4 + (P - 1) 2 +4
J(x) = e" [ cos 2x + ~ sin 2x] •
108
~
(iii) /(x) = -1 e2Z - 1 -
- e-z [cos x .J 3 + .J 3'sin xv 3].
-
12 12 •
(iv) /(x) = __!_ (sin x

2
+ x cos x).
4.6.3.
(i) y(x) = __!._ (e-2:r: - cos x + 2 sin x).

5
. (ii) 1 :r: 5 -3:r: 2 .

y( x) = - e + - e - - ·
4 12 3
(iii) y(x) = (
e:r: cos x + sin x.- 21) + 21e- z. 3
(iv) Notînd cu Y(P) = L(y(x)) (P) şi Z(p) = L(z(x)) (p) şi aplicînd transfor-
mata Laplace ecuaţiilor sistemului şi ţinînd seama de condiţiile date, obţinem
y _ lOp +2 • z _ 5p2 - 4p - l
(P) - P(P +_1) (p - 3)' (P) - P(P + 1) (p - 3)
şi
( ) = - 2 -ze-:r:
yx + 8 e;
a:r: ( )
zx = 1 +2e-: + 8 a:r:
e.
3 3 3 3
1 13 1
(v) x(t) = - -15 e-2t + - e-c - 2 + - et
12 6 I
+ -23 e2t + 3
- e3t
20 ,
1 2t 13 e 1 e 22t 73t
yt)=-e-
( +-e- - 2 - - e +-e +-e,
15 12 6 3 20
13 e 1 e 4 2t 1 at
zt)=
( --e- - - e +-e +-e.
12 2 3 4
( vi) y(x) = __!._ (e:r: + 2 cos 2x + sin 2x),

3
z(x) = ~ {e• - cos 2,: - ~ sin 2,:} •
§ 7. PROPRIETĂŢI ALE ZEROURILOR SOLUŢIILOR

y" + py' + qy = o {1)
unde p, qe C[a, b]. Dacă y 1 şi Ya sînt două soluţii liniar independente al~ ecua--
ţiei (1), atunci zerourile lor se separă reciproc pe intervalul [a, b].
109
4.7.2. Dacă P:, h, q1 , q2 e C[a, b] şi q1{x) h(x) < O pentru orice xe_[a, ~]
iar {y, z) este o soluţie a sistemului atunci zerourile lui y şi z se separă reci-
proc pe intervalul [a, b].
4.7.3.
( i) Dacă a 2 - 4b > O, atunci ecuaţia caracteristică are rădăci~i .reale şi
distincte. Fie aceasta r 1 şi r 2 • Soluţia generală se scrie y(x) = c1 e"1" + c2 e'1",
ci, c2 E R. Oricare ar fi c1 , c2 E R, funcţia y are cel mult un z~rou.
Dacă a 2 - 4b = O, atunci r 1 · 12 = ·re R. Soluţia generală se scne
y(x) = (c1 x + c2) er%. Oricare ar fi c1, c2 e R, y are cel mult un zerou.
Dacă a 2 - 4b < O, atunci rădăcinile ecuaţiei caracteristice sînt de ţorma
1 1 = it + iv, r 2 = u - iv· iar soluţia generală a ecuaţiei este ··
y(x) = c1 e"'% cos vx + c2 e"% sin vx
,'1 4b - a . s· oIu ţ·11·1e au .o m
2
unde 1t = - -a2' v = . r·1m·ta t e de zeroun..
2
. ( ii) ·Problema se pune în cazul cît;id a 2 - 4b < O. Distanţa între . două zerouri
consecutive este
unde v · .!.._ ,J 4b - a 2
2
Prin urmare distanţa dintre două zerouri consecutive ale unei soluţii este
aceeaşi,oricare ar fi zerourile consecutive, şi mai mult această distanţă nu
depinde nici de soluţie, ci numai de coeficienţii ecuaţiei. Caracterizează această
proprietate ecuaţiile cu coeficienţi constanţi?
( iii) Dacă a2 - 4b ~ O, proprietatea are loc oricare ar fi oe, ~E R.
Dacă a 2
- 4b < O, atunci trebuie să avem
21t
~-oc:;ifn .J ,
4b- a 2
21t
(iv) Trebuie să avem ~ - oe< ✓ b- a2 •
4
4.7.4. Se efectuează în sistemul dat . substituţia, y = cpY,. z = q:rz,
şi obţinem
~,' + Q1Z = O,
{ Z .+ P.1.Y= O,
dacă
- (" J, 1(s)ds - S" g,(s) ds
cp(x) = e _Ja , \Jf(x) = e a •
Se observă că cp(x) :;6 O, Yxe [a, b], \Jf(x) :;6 O, Yxe [a, b] iar· sign Q1 (x) =
= sign q1 (x) şi sign P 2 (x) = sign P2(x).
Deci transformarea efectuată în sistem invariază zerourile componentelor
· soluţiilor. .
în soluţ_ionarea punctelor ce urmează vom folosi următqarea teoremă,
ce se ·demonştrează, folosind o· idee identică cu cea din demonstraţia teoremei
lui Sturm. · · ·
'118
Dacă h1 şi /e2 e C1 [a, b] satisfac condiţia
W(x· k k)
, 1, 2
= I
h1(x.) h2(x)1..t. O
kHx) k~(x) -,- ,
[
Vxe a,
b,
J,
atunci zerourile lui h1 şi k2 sînt simple şi izolate şi se separă reciproc pe inter-

valul [a, b].
(i) Se calculează W(x; Y, Z).
( ii) Se calculează W (x; Y i, Y 2).
( iii) Se calcule~~~ W( x ,; _?'1, Z2).
(iv) Avem
y' = z,
· z' + qg
{ + pz = O.
In ipoteza că q(x) #= O, Vxe [a, b], se obţine teorema ce afirmă că dacă )'i
şi y 2 sînt soluţii liniar independente, zerourile lui y~ şi y; se separă reciproc
pe; inter;V;alu.1: [a, b]. _
CAPITOLUL V
METODE NUMERICE ŞI APROXIMATIVE
§ l. ECUAŢII INTEGRALE
5.1.1.
( i) Din condiţia de invarianţă a sferei !rezultă li AI < _!_
R
şi din condiţia
.
de
1
contracţie I AI < - 1-. Deci I AI < - - •
l2R 2R
( ii) q,0 = O, cp1 = O, cp2 = O, unica soluţie a ecuaţiei în sfera .B{O; R) este
cp = o.
5.1.2. Şirul aproximaţiilor succesive este
q,~>(x) =~ {I + .x'[~•-1>(y)]2} dy- I,
[~•>(x) = ~• [q,~-•1(y)] 3,dy,

•O
q,~•>(x) = ~ [y sin ca~•>(y) + q,~M>(y) q,~•-1>(y)) dy + X, k = I, 2, ...
Luînd cp~0> = O, q,~0> = O, <1a0 > = O, se obţine pentru k =1

cp~1>(x) = 1, cp~1>(x) = O, cpţp(x) = x.
Pentru k = 2 avem următoarea aproximaţie
q,~•>(x) = ~: dy- I = I,
q,~•>(x) = ~: dy = 2,
q,1,'>(x) = ~: y siny dy = x + sin2 - 2 cos 2.
112
5.1.3.
(i) Ecuaţia are soluţie unică Vi.E R,
<po = O, q,1 = e,: sin x,
<ps(x) = A {[:0 (5 - 2 sin 2x - cos 2x) - ~] (2 sin x--'- cos x) +
+ ·~ e• cos x sin• x} + e• sin x.

( ii) Ecuaţia are soluţie unică V). E R
3x + 2x 3
<po = O, <p1 = 3( 1 + x2)2 ,
<p2(x)
+ 2x
= _3x___,;....__
3
Â
[2x3 - 3x + 3 arctg x +
.3{1 +x)
22
6(1 + X) 2
2
+ (6x + 4x 3
) ln (1 + x2)].
( iii) Similar cu ( i) - (ii).
5.1.4. Se consideră ecuaţia integrală a lui Fredholm
y(x) - ~ K(x, s) y(s) ds = /(x).

Pentru aproximarea soluţiei y a acestei ecuaţii se pot utiliza mai multe metode,
dintre care amintim: metoda sumelor finite şi metoda aproximării nucleului
printr-un nucleu degenerat.
Metoda sumelor finite constă în înlocuirea integralei definite cu o sumă
finită alegînd o formulă de cuadratură convenabilă
\
.o
6
F(x) dx~ t
i=l
A1F(x1)
unde x, sînt noduri situate în [a, b], iar A 1 sînt coeficienţii formulei, inde-
pendenţi de funcţia F. Înlocuind integrala din ecuaţie se obţine următorul
sistem algebric în necunoscutele y, :
n
y, ~ E A1Kuy,·= .h,
, .... 1
i = 1, 2, ... , n
unde
y, = y(x,), Ku = K(x,, y 1) ,h = /(x,).
Acest sistem algebric liniar determină valorile y,, iar ca soluţie aproxima-
tivă a ecuaţiei se poate lua funcţia
n
y(x) = /(x) + '5: A1K(x, x,) y 1•
ţ.;;:f
Calitatea aproximării depinde de alegerea· formulei de cuadratură.
113
Metoda aproximării nucleului printr-un nucleu degenerat constă în apro-
ximarea funcţiei K astfel:
n
K(x, s) ~ E a,(x) b,(s) •
.... 1
Soluţia aproximativă a ecuaţiei se caută sub forma
y(x) =/(x) + i;c,a,(x) unde c, = ~: b,(s) y(s) ds.
Înlocuind pe y în ecuaţie se obţine penţru necunoscutele c, următorul

sistem alge bric:
c, -
• c,A,, = f,,
,E i = 1, 2, ... , n
j-=1
unde
f, = ~: b,(s) /(s) ds, A,1 = ~ a1(s) b,(s) ds.
Formula de aproximare a nucleului poate fi şi suma parţială a seriei Taylor
sau a seriei Fourier pentru nucleul K.
1°. Pentru formula de cuadratură a lui Simpson avem:
[ k=~~. Âo="Az=_!_, Â 1 = ~' x0 = O; x 1 =_!_, X:1 =1.

·2 • 6 3 2
Astfel ecuaţia :dată se înlocuieşte prin
y(i) + _!_ x e ~y + 4x eO·~y1 +

0
0 X ezy2 = ez.
6 .
Punînd x = x,, i = 0,1,2 se obţine sistemul algebric
Yo= 1,
Y1 + 0~5 (Yo + 4eo.2sY1 + eo.sY2) = eo.s,
Y2 + ..!_6 (yo + 4e0' 5Y1 + e Ys) = e,

a cărui soluţie este y0 = 1, y 1 = 1,0002, y 2 = 0,0995.
Soluţia exactă fiind y = 1, se vede că aproximarea e bună.
2°. Similar cu 1°.
5.1.5. Similar cu 5.1.4.
5.1.6.
(i) K(x,s) = sh (xs) ~xs + (xs)s + (xs)s

3I . 51
Se caută soluţia ecuţiei sub forma
y(~) = 1- X
2
+ C1X + c2x3 + C3X 5 .
114
Punînd J(x) = 1 - x2, a1(x) = x, a2(x) = x3, a3 (x) = x5 , b1 (s) = s,
3 5
b2(s) = !.... , b3(s) = !.... , sistemul algebric devine:
3! 5!
1 1
C1 = -3 C1 + -5 C2 + -·71 C3 + -41 t
1 1
C2 = -
30
C1
. 42
+-
C2 + -541 + -721 '
C3
1 1 · 1 1
Ca = 840 Cl + 1080 C2 + 1320 Ca + 2880.
Soluţia acestui sistem este c1 ~ 0,38j3, c2 = 0,0273, c3 = 0,0008. Soluţia
aproximativă căutată este
y(x) = 1 - x2 + 0,3833x + 0,0273x3 + 0,0008x5 •
( ii) - ( iv) Similar cu ( i).
§ 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE
5.2.1. Sistemul dat este echivalent cu
y = 1 + (% (x + yz) dx, z = _!_ + (x (x2 - y2) dx.

Jo 2 )o
Şirul aproximaţiilor succesive este următorul:
Yn = l + ex (x + Yn-i<x) Zn-1(x)) dx, Zn = _!_+ex (x2 - Y!-1 {x)) ,!x„

Jo 2 Jo
11, = 1, 2, ...
Folosind valorile iI?-iţiale • din sistemul dat găsim
y'(0) = 2.,
2
z'(0) = -1,
prin urmare· alegem

1 1
Yo(x) = 1 + -2 x, z0(x) =- -
2
x
I ~
Astfel
y1 (x) = 1 +
z1 (x) 1 ~%{ x 2 -
= -+
2 o
%( x + -1 - -3
0 2 4
l-x--
x - -1 x2) dx = 1 + -'x
.
1 x 2) dx.
C 4
4
1
+ -1 x2 - -1 x3„
•
= -1 - x - -x
2
1 2 +-x
2'
1 3•
2
8
4
6
115
Analog primim
1 1 2 5 x3 5 4 11 x5 11 6 1 7
I
Ya(x) = 1 +2 X +8 X - 16 - 96 X + 240 + 576 X - 168 X,
z, (x) = -1 - x - -1 x2 +-1 x3 +-x

5 4 29 5 1 6 1 7
+--x +--x - - - x .
2 2 6 96 960 144 252
Pentru xe [O; O, 3] avem:
= x3 r7 5 1 x4 ~0,0043
:._+-~x+-- I < 5-10-3 ,
IYa(x)- Y1(x)I
l
48 96 168
1
Iza(x) - z1(x) I = x 3 I_!_
12
+- - x 4 I~ 0,0024 < 5 • 10-3•
252
Astfel:
lntrucît pe intervalul [O; O, 3] termenii care conţin pe x4, x5, x 6 sînt mici
faţă de 5 • 10- 3, ei pot fi neglijaţi, astfel căJ
y(x) ::::: 1 + 0,5x + 0,125 x 2

- 0,312 x3, z(x)::::: 0,5 - x - 0,5x2 + 0,167x 3
•
5.2.2.
i) Ecu1ţia cu condiţia iniţială dată este echivalentă cu ecuaţia integrală
y(x) = ~: [x• + y"(x)] dx

iar şirul aproximaţiei succesive este
y.(x) = r, [x• + y!_1(x)] dx, n = I, 2, ...

Luînd y 0(x) = O se obţine
y 1 (x) = (s [x2 + _ro(x)] dx = (% x 2dx = x3,

Jo Jo 3
Ya(x) = s
[x2 + .n(x)] dx = ~%( x + -x&) dx = -+-,
. 2 x3 1117
~o o 9 3 63
Ys(x) = c~Jo [x 2 + yi(x)] dx = rs(x + x& +-2-x10 +

l,
2
9 189
14
x dx''=
3969 •
x3 x 2x x 7 11 15
=-+-+--+--,
3 63 2079 59535
4
5 4
ly(x) - Ya(x)j < -5 • 13 · x- = - x ,
4 4 96
deci
4
.
max {ly(x)-y [ 2 ]} ~ 5 • (O; 4) :::::0,00133.
3 {x)I: xe O,
5 9
116
(ii) Şirul aproximaţiilor succesive este
Y.= l+~[x+ ~Y.-,(x)]dx,

1
n= 1,2, ...
Alegem pe Yo(x) astfel:

. '(O) "{O)
v
.,o
(x) = y +-Y-x +-Y-x2
o 1 II 2! '
Yo = 1, y'(0) = 0,1 · yâ = 0,1, y"(0) = 1 + 0,2y0y~ = 1,02.

Deci
Jo(x) = 1 + O, lx + 0,51 x 2•
J(x, Yo(x)) = x + O,lyâ = 0,1 + 1,02x + 0,103x + 0,0102x + 0,0260x 2 3 4
•
Prin urmare
y 1 (x) = I+~ (x + 0,1.fo) dx = I + 0,lx + 0,51x2 + 0,034 x3 +
+ 0,0025x4 + 0,0052x 5
,
max {1 y 1(x) - Yo(x) / ; x e [ O, ~ ]} = 0,00028 > 10-5 •
Deoarece ultimii doi termeni ai lui y 1 sînt mai mici decît 10- 5, în calculul lui y 2
vom neglija aceşti termeni
y 2(x) = 1 + ~s (x + O, 1.ri(x)) dx = 1 + O, 1x + 0,51x + 0,034x + 2 3
•O
+ 0,0042x4 + 0,0053x 5
IY2(x) - Y1(x) I = 0,0042x + 0,0053x 0,000008 <

4 6
~ 10- 5 •
Astfel
y(x) ~ 1 + O,lx + 0,51x + 0,034x + 0,0042x + 0,0053x
2 3 4 5
•
5.2.3. Metoda liniilor poligonale pentru aproximarea soluţiei problemei

y' = f(x, y), y(x0) = y 0 constă în următoarele. Se consideră o partiţie cu nodu-
rile (echidistante) x, = x0 + i k (i = O, 1, 2, ... ) a intervalului de definiţie a
soluţiei y. Valorile exacte y(x,) ale soluţiei se aproximează prin valorile y,
care se calculează succesiv după formula
Y,+1 = y,-+!hf(x,, y,), i = O, 1, 2, ... ~
Astfel curba integrală y = y(x) care trece prin punctul M 0(x 0, y 0 ) este apro-
ximată prin linia poligonală Mc,M1M2 ... unde punctele M, au coordonatele
(x,, y,). Segmentul MiMf+ 1 are ecuaţia
y = y, + (x - x,)J(x,, y,), i = O, 1, 2, ...
117
(t) Utilizînd metoda liniilor poligonale se obţine următorul tabel;
Valoarea soluţiei
i x, Yi lly, = hf(x,, y,) exacte
y = ,J2x + 1
o o 1.0000 0.2000 1,0000

1 0,2 1.2000 0.1733 1, 1832
2 0,4 1,3733 o. 1561 1,3416
3 0,6 1,5294 0.1492 1,4832
4 0,8 1,6786 0,1451 1,612"1
5 1 1,8237 1,7320
(ii) Similar cu (i)

(iii) - (iv). ţn cazul sistemelor de două ecuaţii
y' = fi(x, y, z),
z' = J2 (x, y, z), y(xo) = Yo, z(xo) = z0 •
Valorile aproximative y(x,) ~ y,, z(x,) ~ z, se calculează cu metoda lui Euler
după formulele
Y1+1 = Y, + hf1(x,, y,, z,),~
z1+1 = z, + kf2(x,, y,, z,) i = O, 1, 2, ...
5.2.4. Se consideră următoarea problemă Cauchy:
y' = /(x, y), y(xo) = Yo•
Pe baza metodei Runge-Kutta valorile aproximative Yi+t ale soluţiei
în punctele xH1 = x, +
h, se calculează după formulele:
Y1+1 = Y, + Ây,,
Ây, = ~ [Kl0 + 2K~) + 2J{~i) + Kil], i= o, 1, 2, ...

unde
Kl.'>= hf(x,, y,), l\1'> = hf( x, + ~ h, y, + ; Kl.'}
l\11>= lif( x, +~ h, y, + ~ l\11>), Ki'1 = hf(x, + li, y, + l\1'1).
Pentru a verifica dacă alegerea pasului /1, este satisfăcătoare se calculează
numărul
e= J Kti> - Kio J
• Kli) - K~i)
care nu trebuie să depăşească cîteva sutimi, în caz contrar 11, trebuie micşorat.
Metoda Runge-Kutta se aplică similar şi la rezolvarea aproximativă a
sistemelor de ecuaţii diferenţiale.
Folosind formulele Runge-Kutta se obţine: .
J(x0 , y 0 ) = 0,25, Kl0> = O, 1 • 0,25 = 0,025.
118
Apoi
ID~ ·
+T
h
f Xo
(
z•Yo + = f(0,05, - 0,98750) =~0,2-4629,
astfel că Ki0> = 0,024629.
Calculăm
apqi
.
f ( Xo +
>)
h , Yo + -Ki-0 = 0,25·(0,98769) 2 +
(0,05) 2 = 0,24638,
2 2
deci _KL0> = 0,024638 g
J(x0 + h, y 0 + K~0>) = 025(097536) 2 + (01) 2 = 0,24783,
Ki0> = 0,024773,
Adunînd numerele Kf0J, 2Kt8>, 2Ki0>, 2Ki0> se obţine
1
yo = - •0,148317 = 0,02472.!
6
Astfel y 1 = y 0 + ÂYo = 0,97528.
Introducem. acum valorile x1 = O, 1, y 1 = ---0,07528 şi folosim din nou for-
mulele Runge-Kutta pentru i = 1. Rezultatele obţinute pentru i =
= O, 1, 2, 3, 4, 5 '5înt cuprinse în tabelul ce urmează. Ultima coloană ne fur-
. nizează informa ţii asupra erorii.
6=
i y 0.25y K = lif(x,y) Ay =
I Ks-Ks
X
o o -1
I
-0.25 0.02.5
I 0.025
x.-x.
: 0.05 -0.98750 -0.24688 0.02'4629 0.0'49258

0.0.5 -0.98769 -0.24692 0.02'4638 0.049276 0.02'4
; 0.1 -0.97536 -0.2'4384 0.02-4783
I 0.02-472 (
1 ', 0.1 -0.97528 -0.2'4882 0.024779 0.02'4779

: I
0.15 -0.96289 -0.24072 0.025429 0.0.50858
: 0.15 0.025413
-0.962.57 -0.2-4064 t 0.0.50826 0.025
~ 0.2 -0.94987 -0.237'47 0.0265.57 0.026.5.57
' 0.025.50 I
2: 0.2 -0.94978 -0.23745 0.026553 0.026553

0.25 -0.93650 -0.23-413 0.028176 0.0.56352
0.2.5 -0.93569 -0.23392 0.028138 0.0.56276 0.023
0.3 -0.9216-i -0.23041 0.030236 0.030236
0.02824
3· 0.3 -0.92154 -0.23039 0.030231 0.030231
0.35 -0.90642 -0.22661 0.032790 0.065580
0.032732 0.023
0.35 -0.90614 -0.22629 0.065464
0.4 -0.88881 -0.22220 0.035743 0.0357-i9
! 0.03284
4' 0.4 -0.88870 -0·22218 0,035745 0.03.5745

0.45 -0.87083 -0.21771 0.039209 0.078418
0.-i.5 -0.86910 -0.21728 0.039134 0,078268 0.022
; 0.5 -0.84957 -0.21239 0.04307 0,043044
0,03025
'
5 0.5 ,•, -0.8'49-i5
119
5.2.S. Folosind formulele Runge-Kutta ca şi în cazul problemei S.2.4,
pentru h = 0,05, h = O, 1 şi h, = 0,2 am obţinut rezultatele din următoarele
tabele:
a) /1, = 0,05
j' 0.5y 0.5y +" Ish(!5:i+ I Î(", y) l!K = hf(", y) I b.y
o o o o o o o
o.025 o o 0.25 0.02500 0.01667 0.000834
0.000846
0.025 0.000417 0.000208 0.025208 0.02521 0.01702 0.000851
o.05 0.000851 0.000-426 0.050-426 0.05045 0.03406 0.001703
0.05 0.000846 0.000-423 0.050123 0.05044 0.03405 0.001702
0.075 0.001697 0.000848 0.075848 0.07592 . 0.05146 0.002573
o.075 0.002132 0.001066 0.076066 0.07614 0.05183 0.002586
0.002592
o.1 0.003438 0.001719 0.101719 0.10190 0.06965 0.003182
o.1 0.003432
b) h =0,1
0.1 0.003432 0.001717 0.101717 0.10190 0.06965 0.006965

0.15 0.006914 0.003457 0.153457 0.15406 0.10617 0.010617
0.15 0.008740 0.004370 0.154370 0.15499 0.010726
0.10770 o.o 10770
0.2 0.01-4202 0.0070 l 0.207101 0.20858 0.14615 0.014615
0.2 0.014158
c) h =0,2
o.o o o o o o o
0.1 o o 0.1 0.10017 0.06678 0.013356
0.014155
0.1 0.006678 0.003339 0.103339 0.10352 0.07235 0.014470
0.2 o.o 14470 0.007235 0,207235 0.20872 : 0.14638 0.029276
--
0.2 0.014155
5.2.6. Notăm / 1 = -2x + 5z, f 2 = -(1 - sin t) x - -y + 3z, ./3 =

= -x + 2z. Pentru i = O, obţinem pentru t = _O valorile' x0 = 2, y 0 = 1,
z0 = 1, care constituie pr~a coloană a vectorului X. Calculăm valorile
f1(to, Xo, Yo, zo) = - 4 + 5 = 1,
J,J.(to, Xo, Yo, zo) = -2 - 1 + 3 = O,
fa(to, Xo, Yo, zo) = - 2 + 2 = O.
Înmulţind cu h, obţinem valorile lui Kb:, K 1y, K1z şi trecem în tabel vectorul K.
Pentru t = 0,05 calcul~ din nou vectorul coloan~ X: ·
_K\0) . ,KiO) filO)
x0 + __
2
=
ai 2,05, Yo + --'
2
= 1, z0 +~
2
= 1.
Astfel se obţine:
mOJ = o,o9; KW = 0,00525; ~~ = -o,oos

~- K~O) mo>
x 0 + -- = 2,054, . y 0 +--' = 1,00262, z0 + ~ = 0,9975
2 2 2
120
Avînd vectorii ~ 0>, 2K~0>, 2~0>, Ki0> putem obţine
Âxo = _!_ (Ki'!J + 2KW + 2~, + ~~>) = 0,08984

6 ..
Ây0 = 0,00497, ÂZo = -0,005
Astfel
Xi = x0 + A.x0 = 2,08984, y 1 = y 0 + Ây0 = 1,00497,
Zi = zo + ÂZo = 0,99500.
Cu valorile x1 , Yi, Zi găsite se urmează în continuare aceeaşi schemă de calcul.

Rezultatele obţinute sînt cuprinse în următorul tabel:
o
I
o
t
I
X
l C /{=li/
0.1 0.1
qK
I
· AX+_!_ I:qK
6
0.08984
2
1 o o I 0.00497
1 \
o o -0.00500
2.05 0.09 0.18
. 0.05 ·.1 0.00525 0.01050
1 -0.005 -0.010
2.045 0.08975 0.17950
0.05 1.00262 0.00471 0.009412
0.99750 -:-0.00500 -0.01000
2.08975 0.07955 0.07955
0.1 1.00471 0.00992 0.00992
0.99500 -0.00998 · -0.00998
1 2.08984 0.07953 · 0.07953 0.06896
0.1 1.00497 0.00988 0.00988 o.o 1456
0.99500 0.00998 0.00988 -O.OH94
2.12960 0.06908 0.13816
0.15 1.00991 0.01480 0.02960
0.99001 0.01496 -0.02992
--·
2.12438 0.06888 0.13777
0.15 1.01237 0.01433 0.02866
0~98752 -0.01493 -0.02986
: , 2.15872 0.05829 0.05829

0.2 1.01930 0.01911 0.01911
·. 0.98007 -0.01986 -0.01986
2 2.15880 0.05827 0.05827 0.04739
0.2 1.01953. 0.01907 o.o 1907 0.02313
0.98006 -0.01987 -0.01987 -0.02473
2.18794 0.04747 0.09494
0.25 1.02907 0.02346 0.04692
. 0.97012, -0.02477 ':'"""0,04954
2.18254 0.04733 0.09466
0.25 1.03126 0.02292 0.04584
0.9675& ~0.02472. ~0.04944
2.20613 0.03644 0.03644
0.3 1.04245 0.02694 0.02694
0.95534 o_.02954 0.02954
121
5.2.7. Metoda lui Adams pentru rezolvarea numerică ·a problem~.
y' = J(x, y), y(xo) = Yo
se poate aplica numai dacă se cunosc apriori valorile soluţiei în trei puncte
şi anume:
Y1 = y(x1) = y(xo + h), Y2 = y(x2) = y(xo + 2k),

y(xs) = y(x0 + 3/i).
Y3 =
Algoritmul metodei lui Adams este
Yt+l = Yi + ÂYt, k = 3, 4, 5, ....
unde
Y1t = q'j; + -21 IÂqM + -125 Â2qi-2 + 13~
-8 Â3qt-3, k = 3, 4, ...
unde:
qk = kyk = lif(xt, Yt), = qk+l - ·qt,
Âqi
Âlqk = Âl-lqk - Âl-lqk-â = 2, 3, •••
Valoarea Y.t+i calculată cu această formulă se numeşte valoare predictor şi se

notează cu Yk+i·
Dacă pentru Ay1 se foloseşte formula
Â Yt.= qk 1 Asqk-2
+ -21 Â q-,;- -121Â qt-1-- 2
24
valoarea Y.t+i obţinută se numeşte valoare corector şi se notează cu YC+i.
Metoda lui Adams este aplicabilă şi sistemelor de ecuaţii diferenţiale şi
are eroare de ordinul lui 1,,4 • Explicit, formulele lui Adams predictor şi corector
pot fi scrise astfel:
Yk+t = Yt + !!_
24
(55yf: - 59y~l + 37y~2 - 9yk-s),
rYf+i = Yt + !!_
24
(9y~1 + 19yi -. 5y~2) 0
La problema 5.2.5. au fost determinate prin metoda Runge-K utta ,·alo-

rile soluţiei pentru x1 = 0,05, x2 = O, 10 şi x3 = O, 15. Utilizînd aceste valori
putem aplica metoda lui Adams astfel:
Yo = O, y 1 = y(0,05) = 0,000846, y 2 = y(0, 10) = 0,007838.
Găsim apoi f(x1 , Y.t), qt pentru k = O, 1, 2, 3, şi pentru k ~ 3 avem:
y 3 = 0,005347 + -21 · 0,001865 + -125 · 0,000085 +

+ -,-38 · 0,000007 = 0,006318.
Astfel
y 4 = 0,007838 + 0,006318 = 0,014156
122
şi prin urmare
y~ = J(x4, y 4) = O, 14612, . q4 = lty~ = 0,007306.
Calculînd diferenţele 2 3
âq3, Â q2 , ll. q1 putem calcula acum:
y 3 = 0,005347 +-21 · 0,001959 - 1

- 0,000094 -
12
1 .
- - · 0,000009 = 0,006318.
24
Intrucît valorile predictor şi corector coincid, putem continua procedeul.
Pentru k = 4, obţinem:
v4 = 0,007306
w
+ __!_2 0,001959 + ~12 0,000094 + ~8 · 0,000009 = 0,008329.
Procedeul se continuă aşa mai departe, iar rezultatele obţinute sînt cuprinse
în r~mătorul tabel: ·
o o o o 1702 78 7
1 0.05 " 0.000846 0.001702 1780 85 9
2 O.IO 0.003432 0.003482 1865 94 11
3 0.15 0.007838 06318 0.005347 1959 105 11
4 0.20 0.014156 08329 0.007306 2064 116 13
5 0.25 0.022485 10451 0.009370 2180 129 13
6 0.30 0.032936 12692 0.011550 2309 142 17
7 0.35 0.045628 15070 0.013859 2451 159
8 0.40 0.060698 17603 0.016310 2610
9 0.45 0.078301 20295 0.018920
10 0.50 0.098596
5.2.8. De la problema 5.2.4. se cunosc valorile y 0 = -1, y 1 = y(0„ 1),

y2 =y(0, 2), y 3 = y(0, 3) determinate cu ajutorul metodei Runge-Kutta
cu lt = O, 1. Pentru a uşura utilizarea formulelor lui Adams introducem no-
taţiile:
= 55 • Y1c - 59yfc_1 + 37y;_2 - 9yf_3

IXa::
~k: = 9yf-+1 + 19y~ - 5yfc-1 + Yf-2

Avînd valorile x 0 = O, x 1 = 0,1, x2 - 0,2, x3 = 0,3 calculăm valorile
yk(k=0, 1, 2, 3) corespunzătoare şi apoi valorile y~=f(x"I:, y"I:), (k=0, 1, 2, 3).
Astfel
IXs= __!_ (55y; -

24 24
59y~ + .37y~ - 9y~) = 0,32834
yf = J's + h CXa = -0,92154 + o,t" · 0,32834 = -0,88871

24
Y~ = j(X4 · yf) = 0,35745.
123
Calculăm acum cantitatea:
~
3
=_!_ (9y~ + 19y~ - 5y; + YD = 0,32840
24 24
yj = y3 + ,/~s
24
= -·0,92154+0,l · 0,32840= -0,88870
Deoarece yf şi yl diferă mai puţin decît 10- 5 considerăm pe y 4 = -0,88870.
Pentru calculul lui y 5 se procedează analog, Se obţin rezultatele din urmă
torul ta bel:
Y1t:
CICJ;
~ h~ I h~
24 24 24 . 24
o o.o -1 0.25
1 0.1 -0.97528 0.24779
2 0.2 -0.94978 0.26552
3 0.3 -0.92154 0.30232 0.32834 0.32840 0.03283 0.03284
4 0.4 -0.88871 0.35745 0.39237 0.39216 0.03921 0.03925
-0.88870
.5 0.5 -8.84946 0.43040
-0.84946
5.2.9. Se determină valorile funcţiilor y şi z pentru y 4 = 0,4, x 5 = 0,5,

x6 = 0,6 cu ajutorul formulelor lu1 Adams notînd:
1
/ 1(x, y, z) = 1 + cos (y + 1, 1 z), f,(x, y, z) = 1 + x + - - -2 •
X+ 2,1 y
Rezultatele obţinute sînt cuprinse în următorul tabel:
I 4Pt I "'P• I"'P•

o o 3.14159 o 73 176 53
1 0.1 3.14184 0.00073 249 229 63
2 0.2 3.14364 0.00322 -478 292 66
3 0.3 3.14903 o.o 1154 0.05800 770 358
4 0.4 3.16057 0.02101 o.o 1570 1128
.5 0.5 3.181.58 0.03446 0.02708
6 0.6 3.21604
I
k ZJ: âzt qa: /:,.q'J; /:,.,Bq11; /j.3qk

I I
o o 0.10482 998 -1 o
1 0.10981 0.11480 997 -1 o
2 0.22960 0.12477 996 -1 2
3 0.35934 0.13971 0.13473 995 -3
4 0.49905 0.1496.5 0.14468 992
5 0.64870 0.1.59.55 0.1.5460
6 0.8082.5
124
Calculele se fac astfel:
Pentru X,:= kh, se calculează Y1: şi z,:, k = O, 1, 2, 3. Apoi se calculează yi: =
= f 1(x,:, y..,, z.a:) , zi:= J2(x1:, Y1:, z1:), P1: = hy~, qJ: = 3hz;, k = 2O, 1, 32, 3. Cu aju-
torul acestora se calculează diferenţele Âp, Â 2p, Â p, Âq, Â q, Â q. Formulele
lui Adams pentru k = 3 dau:
Ây3 = 0~00800
·
+ _!_2 • 0,00478 + ~12 0,00229 +
+ ~- . 0,00053 = 0,01154,
8
1 5
ÂZ3 = 0,13473 + •0,00996 + (-0,00001) - 0,13971_.
2 12
Astfel
y4 = Ys + ÂYa = 3,16057, z4 = z3 + Âz4 = 0,49905.
Procedeul se repetă pentru calculul lui Ys, zs şi Ya, za.
5.2.10.
( i) - ( iii) Similar cu 5.2.7.
(iv) - (v) Similar cu 5.2.9.
5.2.11. Metoda lui Milne-Simpson se utilizează la determinarea solu-
ţiei aproximative a problemei
y' = /(x, y), y(xo) = Yo,
dacă sînt cunoscute valorile y(x,) = y, ale funcţiei necunoscute în punctele
x, = x 0 + ih, i = 1, 2, 3. (Ele pot fi găsite eventual prin una din metodele
date anterior).
Valorile y, pentru i = 4, 5, ... se determină după următoarea formulă,
numită prima formulă predictor a lui M ilne-Simpson:
yf = YM + 4.h3 {2Y,-a - Y~-2 + 2Y,-1), i = 4, 5, ...
Avînd pe yf se determină y, : = f(x,, yf) şi cu ajutorul acesteia se aplică

formula:
yf = Y,-2 + !!:..3 (Y,-2 + 4.y,-1 + YD, i = 4, 5, ...
numită a doua formulă corector a lui M ilne-Simpson.

Metoda lui Milne-Simpson se poate aplica şi la sisteme de ecuaţii diferen-
ţiale, de preferinţă luînd y,~ y'/ eroarea metodei fiind de ordinul lui h,5 •
1°. Se transformă ecuaţia dată într-un sistem de ecuaţii de ordinul întîi.
Făcînd substituţia xy' = z se obţine sistemul:
, z .
y =-,
{
z' = .:.xy, y(O) = I, z(O) = O.
125
Luăm pe li = 0,2. Pentru a obţine valorile de pornire în punctele x1 = 0,2,
Xp = O, 4, x3 = 0,6, cu o eroare mai mică decît 10-4, vom căuta pe y şi z sub
fbrma:
.. '(O) ,.,(O) "'(O) <4>(0)
y(x) ~ y(O) + _Y_ x + _Y_ x + y x + Y 2 3 x4
1! 2! 3! 4! '
z'(0) z' '{O) z'"(0) z<4>(0)
.
z(x)~z(0) +--1!
x + --x
2!
2
+------x3 +-.. . . . . . . x4
3! 4!
+
z<S>(0) x& .z<6>(0) xa.
+ 5! + 6!
Calculînd· aceste derivate din sistem se obţine:
x2 ·-x4 x2 x4 xa
y(x)~l-4+ 64; z(x)~-2+ 16- 384'
şi cu ajutorul acestora se calculează valorile de pornire
y 0 , z, (i. = 1, 2, 3) apoi. y.' = -z,, z,' = -x,y,, (i = o, 1, 2, 3).

x,
Aplicînd formula lui Milne-Simpson se obţine:
yf = y0 + 43k (2y~ - y; + 2y;) = 1 --0,1537 = 0,8463,

4
zf = Zo + k (2z~
8
~ z; + 2z~) = O - 0,2950
.
= -0,2950,
şi de aici
y,I = z: z, =
-, I
-x4yf.
X4
Aplicînd acum formula corector se obţine:
YÎ = y 2 + .!!_ (y~
2
+ 4y; + y ~) = 0,9604 - O, 1141 = 0,8463,
z: = z2 + !!_ (z~ + 4z' + z~) = 0,0784 - 0,2167 = -0,2951.

3 .
lntrucît diferenţa dintre valorile predictor şi corector nu depăşesc pe 10-4,
luăm y 4 = 0,8463, z4 = -0,2951. În mod analog se calculează pentru i = 5
şi se obţine:
yf = 0,7652, zf ·= .....:..0,4400; yg = 0,7652, zg = -0,4400.

'.l. -5°. Analog cu 1°.
0
5.2.12. Se caută soluţia sub forma următoarei serii

'{O} "(O) v'">(0)
y(x) = y(O) + _Y_ x + _y_ x + .... + ~ 2 x" + ...
1! 2! -n!
126
Din condiţiile iniţiale avem: y{0) = 1, y'(O) = 2.
Din ecuaţie se obţine:
y" = ~o,1(y') 2 - (1 + O,lx) y

deci
. y"{0) = -0,1 • 4- 1, 1 = -1,4.
Derivînd ~cuaţia dată şi înlocuind pe x c_u O se obţine:
y"'(O) = -1,54; y' 4>(0) = 1,224; . y<5>(0) = 0,1768; y< 6>(0) = -0,7308
şi prin urmare
y(i)~ 1 + 2~ - 0,7x2 - 0,2567x3 + 0,051x + 0,00147x
4 5
- 0,00101x6•
5.2.13. Se caută funcţiile y şi z sub forma:
y(x) = y(0) +-Y-

'(o) "(o) 2
X+ _y_ r ct>(o)
x + ... + y ,! + ...
1! 2! k!
z(x) = z(O) +-.z'(0)

-11 x +- -
z"(0)
- x +. ... + Y(k>(O)
2! [k !
2
~ + ...
Din condiţiile iniţiale avem y{0) = 1, z{O) = O, iar din sistem rezultă y'(0) = 1,
i'{O) ~ O. Derivînd sistemul succesiv de două ori rezultă:
I •
y"(O) = 1, z"(O) = 1 ŞI y"'{O) = O, z"'(O) = 3.
Astfel
1 1
y(x)~ 1 + x + _!_~x 2
, z(x)~- x 2 +- x3.
2 2 2
5.2.14. Similar cu 5.2.12-5.2.13.
Cl0
5.2.15. 1°. Căutînd soluţia sub forma y(x) = ~ c.1:xt se obţine sistemul
t={
de ecuaţii algebrice
2c 2 = O,
3 · 2c3 - c0 = O,
4 • 3C4 - C1 = 0,
5 • 4C5 - C2. 0,
(k + 2) (k + 1) C.1:+2 - C,:-1 = o.
Luînd c·0 = 1, c1 =O avem: y 1(x ) = 1 + ~a:i ------'--~
1 · 4 · 7 ... (3k - 2) s.1: •
x ŞI pen-
... 1 (3k) !
00
2 •5 •8 (3k - 1)
tru c0 = 1, c1 = O rezultăJ y 2 = x +E ··· x3t+i. Aceste
k=l (3k) !
două funcţii formează un sistem fundamental, ele fiind soluţiile proble-
127
melor Cauchy y(O) = 1, y'{O) = O şi y{O) == O, y{O) = l. Soluţia generală a
ecuaţiei date este
Y= C1Y1 + C2Y2, Ci, C2E R.
2°-5°. Similar cu 1°.

5.2.16. Fiind dată următoarea problemă c~ condiţii la limită
y', = f(x, y, y'),

«oJ(a) + «1y'{a) = A,
~oy(b) + f,iY'(b) = B,
unde co~stantele reale «o, cx1, f3o, ~1, A~ B sînt date, metoda cu diferenţe finite
de rezolvare aproximativă a acesţei probleme, const~ în înlocuirea derivatelor
y'(x,), y"(.x,) prin următoarele diferenţe finite
y~ . _
'. -
Y1+1 -
2k
Y,-1
'
y: := Y1+1 - 2y,
h2
+ Y,-1
1..
FI llll d pasu1 diVIZIU~
f". . . .. ( Xo = a, X,i = b, x, ! = Xo +· 1•
1,11, iJ
1.
= -b n
- - a) • lnlo-
cuind în problema bilocală se obţine pentru determinarea aproximantelor
y, următorul sistem algebric:
Y1+1 - 2y, + Y1-1 = fi(x y Y1+1 - Y,-1) · l l
h2 " " 2/1, ' i = ' 2; ~ .. , n -
«oYo +
Y1-Yo
= A,
cx1 --------- ~oYn + r,1 Yn - Yn-1 = B.
h h .
Pentru n suficient de mare, valorile y, fumizate de acest sistem aproximează
suficient de bine valorile y(x,) căutate. · ·
Folosind ecuaţiile cu diferenţe se obţine:
,x2 Y1+1 · - 2y, + YH +X Yc+1 - Yi-1 = 1
' h2 ' 2h
sau
Y,-1 (2.xi - hx,) - 4~y, + Y1+1 (2xl + kx,) = 2k2•
Alegînd pe h = O, 1 obţinem punctele x, = 1 + O, 1 i, i = 1, 2, 3 şi scriind
relaţia de mai sus pentru i = 1, 2, 3 obţinem sistemul
2,31y0 - 4,84y1 + 2,53y2 = 0,02,
2,76y1 - 5,76y2 + 3y3 = 0,02,
3,25y2 - 6,76y3 + 3,5ly4 = 0,02.
Din condiţiile la limită se găseşte Yo = O, y 4 = 0,566. Astfel, sistemul de sus
ne dă y 1 = 0,0046, y 2 = 0,0167, y 3 = 0,0345. lntrucît soluţia exactă a pro-
blemei este y(x) = _!_ ln 2 x, se pot compara valorile găsite cu valorile exacte:
2
y(x1) = 0,0047; y(x2) = 0,0166; y(x3)· = 0,0344.
128
5.2.17. Scriind sistemul cu diferenţe se obţine:
Y1+1 - 2y,
h2
+ Y,-1 - 2x1 Y,+1 - Y,-1 - 2y
2h '
= -4x i - 1 2
'' - ' ' ... ,
9
Y1-Yo_ 0 2J10 - Yu - Yo = 1.
Yo- k - ' 21,,
Rezolvînd acest sistem pentru k = O, 1 se obţin valorile:
y 0 = 1,03; y 2 = 1,13; y 2 = 1,26; y 3 = 1,41; y 4 = 1,60; y 5 = •l,81;
y 6 ;_ 2,06; y 7 = 2,36; y 8 = 2, 72; y9 = 3, 17; y 10 = 3, 73.:
Soluţia exactă a problemei este y(x) = x +ex•.
5.2.18. Similar cu 5.2.17.
CAPITOLUL VI
ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL INTII
§ 1. ECUAŢII REZOLVABILE EFECTIV
6.1.l. / 1{x) = x, f2(x) = x 2, fa(x) = x4 •

6.1.2. Pe baza metodei generale se ataşază sistemul caracteristic, se
determină integralele prime, iar soluţia generală va fi o funcţie arbitrară,
derivabilă de aceste integrale prime.
( i) Sistemul caracteristic este
dx = 'dy => x2 + y 2 = C este o integrală primă.

y -X
Soluţia generală 'lt = f(x 2 + y 2), f fiind o funcţie arbitrară, derivabilă.
( ii) Sistemul caracteristic este
dx=~= dz
X -2y -z
Integralele prime sînt: xz = C1 , x ✓y = C2

Soluţia generală u = J(xz, x ✓y), f este funcţie arbitrară, derivabilă.
( iii) Sistemul caracteristic este:
- (x3 - x4 ) (x1 - x 2 + 1) -
Integralele prime:
dx3 - dx4 dx2 d(x - x )

3
- - - => -.,_;__ 4
_---'- = dx 2 => (x3 - x4) e-r, = C2,
( .X3 - x,) (X1 - X2) X1 - X2 X3 - X,1
x,d{x1-x2+ l)+(x1-X2+ 1) dx dx
-~---~~---~~=--------=>
(.x x,) {x1 - X2 + 1)
3 - {x x {.x1 -x2 + 1)
4 3
3 - 4)
=> .X4{X1 - X2 + 1) - X3 = C3.
130
Soluţia generală:
1t =f(x1 - X2, X3 - X4) e-zi, X4(X1 -·X2 + 1- X3),
/ funcţie arbitrară derivabilă.
{iv) Sistemul caracteristic este

1 dx
2 dx dxn
-=-=····=-·
Integralele prime:
X1
- =C1,
x„
Soluţia generală este
X1
'li,=/-,
(
-X2 , ... ,Xn-1)
--'
Xn Xn Xn
unde/ este o funcţie arbitrară derivabilă.

Se observă că soluţia generală este formată din mulţimea tuturor funcţiilor
omogene în variabilele x 1 , x2, ••• , xn.
(v) Sistem ul caracteristic: dx _ dy = dz

y 2
+z 2
- x 2
-2xy -2xz ·
Integralele prime:
dy dz _y
-z=-=>-= C1
y z z
x dx+ y dy + z dz _ dz x2 + y2 + z2
=>--~--=C2.
-x(x + y 2 + z2) -
2
-2xz z
Soluţia generală:
y
=I-;' x2 + yz2 + z2 ) '
'li, (
/ funcţie arbitrară derivabilă.
6.1.3.
( i) -;- y y
dx = dy => x = C1 , 11, = f (y
x) este soluţia generală.
X
-= C1,
y
Din sistem ul
y= 1,
'li,= x;
rezultă y = l, x = C1, 11, = C1 • Înlocuind pe C1 cu ~ se obţine soluţia pro-

y
X
blemei lui Cauchy u =- •
y
131
(ii) d~ = d~ = d_::_
~X ,Jy ..Jz
Integralele prime sînt:
/y- ,Iz= C
2•
✓-x-lz = c1,
Sistemul /y-.fz = C2,

z = 1,
U,=x-y;
conduce la x = (C1 + 1) 2, y = (C 2 + 1) 2, z = 1, 1f. = (C 1 + 1) 2 - (C 2 + 1)2.
Înlocuind pe C 1 şi C2 din integralele prime se obţine soluţia problemei lui
Cauchy 1t = (..Jx- iz+ 1) 2 - (✓;•- ✓z + 1) 2 •
dx dy ../1 +x 2
(Hi) + x2 = xy => y = C l·
../1 +
)'
x2 -
-
C
l•
Sistemul
X= 0,
'lt = y2;
I 1 v2
conduce lax= O, y= - , 'li=-;=> u=-=--2
C1 q 1+x
dx dv
(iv) -=-""-=>X'\' = C.
X -y -
xy= C,
Sistemul y = 1,
U= 2x;
conduce la y = 1, x = C 1t = 2C.
Soluţia problemei lui Cauchy: u = 2xy.
{v) dx dy => dy + '\' = Ze·r.

l 2ex - y dx -
Este o ecuaţie liniară neomogenă
I:'(y
=> ex(y - ex)= C.
Sistemul O, e') = C,
'lt = _y;
conduce la: y = 1 + C, u = 1 + c.
132
Soluţia problemei lui Cauchy est~ u = 1 + ez (y ..:..... e2:). .,:
d.~ dv ,- . .
(vi) ~=-~ => "x + ln IYI = C
2v X -y
X=l
u =y2 =>
x+lnlyJ=C U, = _1 e2 J/x+ 2 ln I y I
e2
=> ·u = y2 e~.Jx- 2
dx dy dz
(vii) -=-=-
1 1 2
x-y= C1,
2x - z=· C2,
Sistemul
X= 1,
'U = yz;
conduce la y = 1 - C1 , z = 2 - C2 , x = 1, 1t = ( 1 - C1 ) (2 - C2).
Soluţia problemei lui Cauchy: 1t-:- {1 - x + y) (2 - 2x z). ,. +
...) dx dv dz
(viii - = -..=:. =- •
X y XJ
X xy
Integralele prime: - = C1, - - z = C2 •
y 2
X
- = Ci,
y
Sistemul xy - Z= C,,,
2 -
·z ·· O,
it = x2 + y2;
conduce la x = -v2C1 C2 , y =
,-- y2c 2
·Ci, z = O, u = 2C 1C2
. - . . 2C2 ..
+~• ':.-·=
Soluţia problemei lui Ciluchy este: 11 = (xy- 2z){; + :)•·' · 1
·6.1.4. Se scrie sistemul caracteriştic şi se determină 11, integrale·: prime

funcţional independente. Soluţia generală se obţine implicit.
. I . t· · dx1 dx2 dxn . dit
( i) S1stemu caractens 1c: - - = - - = ... ___: •-·-··-==- •
X1 X2 · X11 ;ku
'133
Integralele prime:
C C u
-X2 = Xn-1
2 , ·••, - - = n-1• -=C.
k
Xn X 21 Xn
Soluţia generală:
F( X1, X2
-, ...,--,
Xn-1
_!!_)= o.~n
Xn Xn X1,
F funcţie arbitrară derivabilă. De aici rezultă că u = x'f.!i'(. Xi, ••• , xn-1 ) ,

Xn ;ţn
/ 1fiind o funcţie arbitrară derivabilă. Deci soluţia generală este formată
din mulţimea funcţiilor omogene de grad k.
(ii...) s·1st emul . t·1c: -dx = -dy =- -=---

caractens du
x y x-y
Integralele prime: x2 - y 2 = Ci, x - y + 11, = C2 •
F(x 2 - y 2, x - y + i1,)
Soluţia generală: = O, F funcţie arbi' .1.ră -deri-
vabi1ă. ·
...) s·1stemul
(iii caract ensbc:
. . - = du
dx= dy
- -·
e:r: y2 ye:r:
Integral~le prime: e-:r: _ _!_ = C1, ·u + x- ln I YI = C2•

y e~ - y-1
Soluţia generală: F (e-:r: - _!_ , u + x - 1n IY I ) = O, F funcţie arbitrară

y e-:r: -y-1
derivabilă.
(w. ) s·st
1 em
ul . .
caractensbc: -dx dy di1,
x2
2x y-x
y-2x
Integralele prime: x 2 - -411, = C1 , · = C 2•
x2
SoJ:i!ţia generală: F ( x2 - 4u, Y :.zx) = O, F funcţie arbitrară deri-

vabilă.
(v) Sistemul. caracteristic: dx - dy - dit•

xy- -x2 - yu
' i1,
Integralele prime: x 2 + y 2 = C1 , - = C2 •
X
Soiuţia generală: F( x• + y", :) = O, F funcţie arbitrară derivabilă.
( vi) Sistemul caracteristic: dx dy - du •

x2 + y2. '2xy - -i1,2
134
1
Integralele prime: - - - + -1 = C1,
1
--.-+- .= C 2 ~ <r
x+y u X-y U .
Soluţia generală: F ( 1
. +..!.. • 1
+ _!_) = O, F funcţie arbi-
x +y u x-y u ,
trară derivabilă. . • ·
{vii) Sistemul caracteristic: dx - dy - da .

1 + ✓U - X- y'-1 - 2'
Integralele prime: 2y - u = C1 • .. .·
Se înmulţeşte primul raport cu -1, al doilea cu -1 şi al treilea cu 1,
apoi se adună toate rapoartele şi se egaţează cu ceţ de-al doile~:
du-dx-dy dy Y+ 2 .Ju-x-y=C2 •
-,J-u-x-y 1
Soluţia generală: F(2y - u,· y + 2 ✓u - x- y) = O, F. funcţie arbi-
trară derivabilă.
...) s·1stemul
(viii caract ens
. t·1c: -=.-. -= -.-du
dx .. dy --·
xy2 · x2y . u'(ţ2 + y2)
Integralele prime: x 2 - y 2 = C1
y dx + x dy = - -du- -.. u .· ·
=>- = Cz.
xy(x + y u{x + y
..;:;,___,_e____,;:;....
2 2 2 2
xy)· · )
Soluţia generală: F(x• - y•, :y) = O, F funcţie arbitrară derivabilă.

(ix) Sistemul caracteristic:
dx du
-
dy
- - -dz- -
y +Z+U X + Z + 'lt .X + J + U X+ J + z·
Integralele prime:
dx - dy __ dz - dii_ x _;.. y
- -----=~ = Ci,
y-x u-z z-u
dx-dz
. :;___ => -x-z
= __.dy-du -- = C2-,
z-x it--y y-u
dx - du dy - dz x - ii
~ - - => - - - = Ca.
'lt-x z-y · y-z
Soluţia generală: F ( x - j., x·- z, x - u) = O, F funcţie ar-
z - it y-u ,y-z
bitrară derivabilă.
6.1.5.
dx d · dz.
( i) Sistemul caracteristic: - = _L
z --z
=·---
y- X
135.
z2
Integralele prime: x +y = C1, y- - = C2.
2
X+ y = C1, y = C1 - 1,
rz2
Din sistem ul:
y-2 = C2, Z= ± ../2(C1- C2- 1).
X= 1,
Z= )'2.
Înlocuind în ·z = y 2 se obţine:± ,J2(C 1 - C2 - 1) = (C 1 - 1) 2

=> z2 - (y +x- 1)4 + 2(y + x + 1) - 2xy =0.
(,,,,.,·, ·) s·1st em ul caract ens. t·1c: -dx =---=

dy -dz •
X -y z
Integralele prime: xy = C1 , yz = C:?.

Eliminăm pe x, y, z din sistemul:
x=..JC~
y=x
z = x3 => yz- x2y 2 = O=>z= xy
dx dy dz
( iii) Sistemul caracteristic: - = - = - - •
xz yz -xy
Integralele prime: ~ = C1 xy + z2 = c~.

y
Eliminăm pe x, y, z din sistemul
xy +z 2
= C2 => y = - 1 => - 1 + -1 = C 2 => ( -y )3 (-y )6 = z + xy.
2
Cf Cf q X X
y= x2 1
Z=-
Cf
( iv) Sistemul caracteristic: dx=_d; = dz

1
X -2y x2+ y2
. 136
Integralele prime:
1 . -x2
x 2y = C1 , -x dx + -2 y dy + dz =O~ y 2 -2- + z = C2 •
x2y= C1 x= ~
x2
-2 +z= C2 ~ y= 1 ~ 1 + C1 C '2 2 2
2 =
y2 - 2 2
2 ~.z+y-x-xy-2=0.
Z= X 2
(v Sistemul caracteristic: dx = dy =--dz

__
X y z- xy
Z - C1y 2
Integralele prime: -
X
= C1 -dz = - - - => -dz - Z
- = - CtY
y dy y dy y
ecuaţia liniară
z
~-+X= C2
y
X
-=C1
y .
2
-yz + x = C2 ~ -C12 + -C12 + 2 - C2 = O ~ z = 2y + 2 -y + -2 -
X
X
xy.
X=2
\ z =r + 1
( vi) Sistemul caracteristic: dx = dy = dz

x -y z2(x - 3y)
. dx-3dy dz 1
Integralele prune: xy = C1 , - - - - 2 ~ x- 3y +-=Ca
x - 3y . z (x - 3y) z
1 1
x-3y+- = c 2 ~ C2 + 4C1 - 1 =0=> z = - - - - - - -
z +
1 3y - 4xy - X
X=l
yz = 1 =0
( vii) Sistemul. caracteristic: dx = dy = dz

x y z-x 2 -y2
137
Integralele prime:
x · dy dz dz z
·-:-- :::::;. C1 ,
•., y ·
-
y
= - -2 - - - => - = - - y(l
z - y ( 1 + Cf) dy y
+ Cr)
(ecuaţia liniar~)
2
Z--X -y2'
=> . C2.
·y
-> _ \"2- \'2

.. . · = C2 => C1 + 1Cf- C + 2=0 2
y
y=-2
z= x-.- x 2 _==- xy +.;4x 2 + 2y2 - zy + x 2y + y 3
=0.
.. ') s·1stemuI
( ,nii . . dx dy . dz
caractensbc: - = - - = - •
· z -xy 2xz
Integralele prime: x 2 - z = C1,. _y 2z = C2,

x2 -z=C1
+ z- X~JY2Z=,.•
2
y z = C2 =:> C2(C2 - 2) 2 - C1C2= 1 => [(y 2z - 2) 2
X+ y= 2,
)·,z= 1
dx dy dz
( ix) Sistemul caracteristic: - -
X xz+y z
.
I ntegra IeI e pnm~: X . C dy
--= - + C1z
=.Y ecuaţie
. ă
• Iimar
1, -
.z dz z -
----#
_y_ x--C
z. -·
- .
~~
2,
X+ y=2z
xz = 1
(x) Sistemul caracteristic: dx = dy · ~ -

y2 yz -z2
138
· Jntegralele prime: dy = ~ :::- yz = Ci,
y -z
dx dy y 3 y3
y 2 =·Ci=>
3 - C1 x= C2 => • - xyz= C2,
3
yz=C1
y3
3 - xyz= Ca:::- (C1 + 1) 3 - 3C1(C1 + 1} = 3C2,
x-y=O => (yz + 1) 3 ,_ 3yz(yz + 1 - x} = y 3 •

X - yz= 1
dx dy dz
( xi) Sistemul caracteristic: - - -
x-z y-z 2z
. . . ., :::- ..,v +
dy - -y - -1 ecua ţ'1e 1·m1ara _z
l n t egra11
e e prune:
dz - 2z 2 .J z
c~
x+z C
dx
dz = zzx - 2 t' . . . ,
ecua, 1e 1m1ara :::- lz = 2 ,
Y✓ţz=C1
x-±= z =Ca:::- 3C51 -

✓Z
C1 =0 :::- 3x + 2z- , y=O.
x-y=2
z + 2x= 1
dx _ dy _ dz.
( xii) Sistemul caracteristic:
xys- x2z2 - yaz'
Integralele prime: ..!:.. = C1, y4 - x 2z4 = C2 ,

z
X
-=C1
z
y' - x 2z4-= C2 =:- Gt + Cf = C2 =:- x:: - y 2 = O.
x=z3
y=z2
dx dy dz
( xiii) Sistemul caracteristic:. - = - ==- ·
X y 2xy
-: .·1· .
, ntegralele pnme: x = C.
__, 1, z - xy = C
. 2•
y
Soluţia generală: F(z - xy, ; )= O, F- funcţie arbitrară derivabilă,
=>Z xy+t(;)•
Soluţia problemei z= xy +1( x), unde J(l) = O, j funcţie derivabilă
. . y
arbitrară.
(xiv. ) s·1stemuI caract ens. t·1c: dx - dy = -dzO ·

z(x+z) -y(y+z)
Integralele prime: z = C1,
y(x + z) =C2,
y+z
z=C1
+ z)
y(x = C2 => C2 - C1 = O=> z2 = xy.
y+z
x=l
z=[y
§ 2. SISTEME DE ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE
6.2.1. Condiţia necesară ca sistemul de ecuaţii cu derivate parţiale
oit
- = J(x, y, u),
ax
ou
- =g(x, y, u)
ay .
să fie compatibil este îndeplinirea egalităţii
aJ + of g = ag + ag J,
oy OU, ax oit
care se numeşte condiţie de compatibilitate.
( i) Condiţia de compatibilitate este identic satisfăcută. Din prima ecuaţie
rezultă u(x, y) = xy2 + q>(y), q>E C1(R) este arbitrară. Înlocuind în a dou3i_
ecuaţie obţinem pentru funcţia ecuaţia
q>'(y) - ~ q>(y) = - y2,

y
care este o ecuaţie liniară în necunoscuta q>, Rezultă cp(y) = Cy 2 ~ y3; CeR ~
=> it(x, y) = Cy 2 + y 2(x - y), Ce R.
140
( ii) C_ondiţia de compatibilitate este satisfăcută.
Din prima ecuaţie rezultă:
-ze(x, y) = x9(y), 9e C1(R)
Înlocuind în a doua avem:
(J)'(y) = ~ q;i{y) ⇒ q;i(y) = Cy 2, Ce R ⇒ u(x, y) = Cxy 2 , Ce R.

y
( iii) Sistemul nu are nici o soluţie. Condiţia de compatibilitate nu e ~tisfă-
cută. ·
( iv) Condiţia de compatibilitate este: u(l - 3x1t) = O
Singura soluţie a sistemului este it = O.
6.2.2.
( i) Echivalenţa rezultă din faptul că
+ g dy.
d1i=f dx
( ii) Fie n1 = [xo, - a, Xo + a] X[Yo - a, Yo + a] X [uo - b, tto + b] C Q
şi
D = [x0 - lt, Xo + li] X [Yo - lt= Yo + Iz.], li~ a.
Se înzestrează C(.D) cu normc!_lui Cebîşev şi_şe consideră sfera B(Uo; b) c C(.D ).
Se consideră aplicaţia A : B(u0 ; b) -+- C(D), definită de
(A it) (x) = 1to + ex f(s, Yo, 'lt(s, Yo)) ds + P' g(x, t, 'lt(x, t)) dt.
lo J,.
Determinînd condiţia de invarianţă a sferei şi condiţia de contracţie
pentru A, pe baza teoremei lui Banach se obţine următoarea teoremă de exis-
tenţă şi unicitate: În condiţiile date pentru li~ b unde M1 · şi M 2
M1 +M2
sînt astfel încît
1/(x, y, it)l~M1 , lg(x, y, ie)J~.M 2 pe n1,
problema (1)-(2) are o soluţie şi numai una.
§ 3. ECUAŢII PFAFF
6.3.1.
( i) Ctl = d ( -1
2
x2 + -21 )'2 + -21 z2) •
( ii) (O, O, O) este singurul punct singular.

( iii) y = q>(x), z = tf,(x), unde 9 şi q, satisfac relaţia:
x + 9(x)cp'(x) + tfJ(x) tfJ '(x) = O
(iv) x 2 + y 2 + z 2 = C.
141
6.3.2. Se verifică dacă este satisfăcută condiţia de complet integrabilitate.
( i) Condiţia de complet integrabilitate este satisfăcută. Se vede că funcţia
1
µ(x, y, z) = -- este un factor integrant. Prin înmulţirea cu µ se obţine:
xyz
dx+dy+dz=O, xy ez = C , C e R .
X )'
Ui) aP = oQ = o, cQ = âR =O
ay ox " "
oy '
r
OZ
lt(x, y, z) =~ (! - 4x) dx + (I+ 4y) dy-I 4z dz=
=x- 2x 2 + y + 2y 2
- 2z2 •
Familia de suprafeţe integrale este: x - 2x2 + y + 2y2 - 2z2 =C, Ce R.

... eP oQ (oQ = aR = I, oR =lcP = l
(m) - = - = 1 ,
ay ox cz ây ax OZ
11(x, y, z) =~: (y + z) dx + ~: z dy =+ xy xz + zy.
Familia de suprafaţe integrale este: xy + xz + zy= C, CeR.

( iv) Condiţia de complet integrabilitate este satisfăcută. Funcţia µ(x, y, z) =
_
1
- este un factor integrant. Prin .înmulţirea cu µ
(X - 1) (y --- 1) (Z - 1)
se obţine:
X \' Z
--dx+ ~ dy+--dz=O,
x-1 y-1 z-1
x + y + z + ln [(x - 1) (y - 1) (z - l)] = C, Ce R.
(t') Ecuaţia este complet integrabilă şi este echivalentă cu sistemul:
-=-
2x 2 + 2xy + 2xz + 1 ' 2
ox 2z
-=--·
cy 2z
Din a doua ecuaţie rezultă că y + z 2 = it(x), it funcţie arbitrară deriva-

bilă. Înlocuind în prima ecuaţie se obţine:
1t' + 2xu + 2x + 1 =0, 2
care este o ecuaţie liniară în it ce are soluţia : it(x) = C e-z• - x.

Familia de suprafeţe integrale este ez• (x + y + z2) = C, CeR.
142
( vi) Ecuaţia este complet integrabilă şi este echivalentă- cu sistemul:
az
--=-)'
a~ ,
az . z
-=+-·
ây y
Din ecuaţia a doua rezultă: z= y-u(x), 'lt funcţie arbitrară.
Din prima rezultă: u(x) = C - x, CER => : = y(C - x), CER.

( vii) Ecuaţia nu este integrabilă.
( viii) Ecuaţia nu este integrabilă.

(fa) Ecuaţia este complet integrabilă. Ea este echivalentă cu sistemul:
az 2yz + 3x OZ z
-=------- -=--·
ax xy y
Din a doua ecuaţie rezultă: z(x, y) = u(x) ,. u funcţie arbitrară derivabilă.

y
Înlocuind în prima rezultă: u'(x) + ~ 'lt = -3, ecuaţia liniară=> u(x) =
X
=E - x => z = _E_ - .!...., CER. ln plus ecuaţia admite şi soluţia x = O.

x2 x2y y
(x} Ecuaţia este complet integrabilă şi echivalentă cu sistemul:
ay = -2x
az = -(2x z + 2yz + 2: + 1).
2
, ay
2
ax
Din prima ecuaţie rezultă că y = -x2 + u(z}, ,ze - funcţie arbitrară deriva-
bilă.
Înlocuind în a doua obţinem:
du+ 2z'lt= - (2z2 + 1) =>

dz
=>u(z) = -z + Ce-•• => y(x, z) =Ce-•• - x2 - Z', CER.
( xi) Ecuaţia este complet integrabilă şi echivalentă cu sistemul
oz
-=--,
z-y roz Z - X
ax X
-=--·
ây y
Din prima ecuaţie rezultă z - y = xu(y), ,ze funcţie arbitrară derivabilă.
Înlocuind în a doua se obţine:
d,zt i t - 1
- = - - => 'lt(y)= 1 + Cy, CER
dy y .
=> z(~, y) = x + y + C xy, Ce R.
143
( xii) Ecuaţia este cu diferenţială totală exactă, deci
11(x, y, z) =~: (1 + yz) dx - ~: dz= x + xyz - z.
Familia de suprafeţe integrale este: xyz + x - z = C, Ce R.

( xiii) Ecuaţia este complet integrabilă şi echivalentă cu sistemul:
az 2x + yz az 2y + xz
-=----~-
ax 2z + xy - 1
-=------
ay 2z + xy - 1
Din prima ecuaţie rezultă că x + xyz + z z = u(y).
2 2
-
Înlocuind în a doua se obţine: 1t'(y) = -2y => u(y) = -y2 + C.
Familia de suprafeţe integrale este: x + y + z + xyz - z = C, CeR.2 2 2
(xiv) Ecuaţia este cu diferenţiale totale exacte, deci
u(x, y, zt= (s (yz - ln z) dx + (' (xoZ - ln z) dy + (: (x0y 0 - xo + Yo) dz =

Jx, )so 1' 0
Z }
= xyz - (x + y) 1n z + C1, C1 e R.
Familia de suprafeţe integrale este: xyz - (x + y) ln z = C, CeR.
(xv) Ecuaţia este complet integrabilă şi echivalentă cu sistemul
iaz= yz a , + 2
âz = xz + a
2
ax x(x+ y) ay y(x+ y)
Din prima ecuaţie rezultă: yz +a = 2 u(y) x, u funcţie arbitrară deri-

x + y
vabilă.
2
• d „
9
mlocum m a doua ecuaţie
. se ob ţme:
. -du - -2 u +-=O
2a
dy y it
ecuaţie liniară
=> it(y) = Cy 2
+a 2
, CeR.
Familia de suprafeţe integrale este: z(x + y) +a 2
- Cxy = O, Ce R.
6.3.3.
( i) Se verifică direct că sînt îndeplinite condiţiile
aP = aQ = 6x2y,
ay ax
aQ · aR
-=-=COSZ,
az ay
aR
-=-=-e.
aP :&
ax OZ ,
ceea ce înseamnă că eu este o diferenţială totală exactă.
144
( ii) Rezultă că:
u(x, y, z) = ~: (3x2y 2 - e' z) dx +~:sin z dy + ~: -dz = x3y 2

-.e'z +Y sin z.
Familia de suprafeţe integrale ale ecuaţiei 6> = O este:

3 2
xy - e:r:z + y sin z = C, CeR.
§ 4. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE NELINIARE

DE ORDINUL ÎNTÎI
6.4.1.
( i) Sistemul caracteristic este: dx = d„v = dq = dz

-2P +x O -2p 2 + xp +q
Din dy = dp rezultă p =-a e- 11
t -P
Din ecuaţia rezultă q= - ax e-11 + a2 e-2J1
Ecuaţia Pfaff complet integrabilă
a e-11 dx + (-ax e- + a 11 2
e- 211 ) dy - dtt = O
1 .
conduce la: 11, = ax e-11 - - a2 e- 211 + b, a, b e R.
2
( ii) Sistemul caracteristic: dx - ·dy - du - dp - dq

q p 2pq p q
Dl
·n dp __ dq p
q=a.
p q
Din
pq- 'U, = o P= V~
l
. . q=aP
-a
q= ✓ au
u -
Ecuaţia Pfaff este:
V dx + ✓au dy -du= O.
- 1
Integrala completă ✓ au- - (x
2
+ ay + b) = O, a, beR.
( iii) Sistemul caracteristic:

dx dy
x+uq
du
------- ------
y+up ·px+iJY+ 2pu p(t
dp
+ pq)
__ +
q(l
dq
___.:~-
pq)

Din ultimele două rapoarte rezultă p = aq.
r . ~ . , ax + j' ax+y
q=---.
Din sistemul j p= a ; p= - 11 ' au
L XP + yq - 'ltpq = 0
Ecuaţia Pfaff: (ax+ y) (a dx + dy) + au dit= O, dă integrala completă
2 2 2
au +(ax+ y) - b =0, a, beR.
( iv) Sistemul caracteristic:
dx dy dit dp dq
-=-- -----==-=-·
2p -2q z(p2 - q2) -P -q
Din ultimele rapoarte rezultă: q= ap.
Sistem ul { p• - q• + 11 = O dă P= Va•:._ J' q=a V

1t
a2- 1.
q =aP
Ecuaţia Pfaff: dx + a dy - V a• :._ 1 d11 =O dă integrale completă
2 ,Ju(a2 - 1)- x - ay + b=O, a, beR

( v) Sistem ul caracteristic este:
dx ~ du
y 2(2px + qy) - y(y p - 1) - 2p xy + zypq -
2 2 2
y
-
= dp _____;_ dq ___
p(l - y p) 2yp x + 3y pq- 2
2 2 2
Din
dy
dp rezultă py = a.•
y(y2p - 1) P(l - y2p) •
py-a-0 a it - xa2
Din sistemul - P=-, q=----
{ xy2p2 + :/Pq- "' - Pq= o y y(ay-1)
2
a 'lt - a x
Ecuaţia Pfaff: du=- dx +--- dy dă integrala completă
y y(ay-1)
uy- ax- b(ay- 1)-0 a, beR.
( vi) Sistemul caracteristic este:
dx _ dy _
Zx(Px + qy)- itx + 2p 2y(px + qy) - iex +q
dit
-------------------~
p2x(px + qy) -- -iex + 2p + 2y(px + qy) - uy + 2q
_ -dp -dq
p(p.r; + qy) - -itp q(px +
qy) - uq
146
Din ultimele două rapoarte se obţine: p = aq,
iar sistemul {p(Px+qy)2
-a= - O
'lt{Px + qy) + p2 + q2 = O
conduce la: p au(ax + y)
+ y) + a + 1
(ax 2 2
u(ax + y)
q= .
(ax + y) 2 + a2 + 1
Ecuaţia Pfaff
d lt = - -11.(ax
-- -y)-+- dX + - - - -au(ax + y) d
'--------'-- y
+
(ax y) 2
a
2
+ +
1 (ax + y) + a + 1 2 2
. du d(ax + y) 2
se mai poate scne: 2 - = --'-------'---
'lt (ax+ y) 2 + (a 2 + 1)
şi astfel integrala completă este u b [(ax + y) + a + 1] = O.
2
-
2 2
( vii) Trecem în coordonate polare

x = r cos 8, y = r sin 6,
-au = -au cos 8 + -au sm. 8,

ar ax ay
âu
-06 -au r sm. 8 + -ou
= - iax ay
r cos 6.
De aici rezultă că: au= cos 6 au - sin ~ 0"",

ax or r ae
au= cos 8 au + sin 8 au,.
ay r aa âr
Înlocuind în ecuaţie obţinem:
au)2 + _!_ { ~11,)2 = /(r)

( ar 2
r 06
Sistemul caracteristic este:
dr d6 d'lt -dp -da
--=-=
2pr2 2q 2p 2r 2 + 2q 2
- 2rp 2 - 2rf - r3/' =--
O
unde
P= O'lt' o'lt,
ar q= â6
q= a. Din ecuaţie avem V

P= ± /(r)-"- ::-
147
Ecuaţia Pfaff este du=± ('
J,. Vt(r) - a:r dr + a d0,
de unde rezultă integrala completă
'lt = ± cxi+yi Vt(r)- a: dr+ aarc tg j: + b, a, be R.

J~ r X
( viii) Sistemul caracteristic este:
dx dy du
-----
dp dq
mpm-1 mqm-1 +
m(pm qm) np1t11 - 1 nqi1,n-1
1
Din ultimele două rapoarte rezultă p = a"'q.
!!.. 1 "
P =a!'q u,n a"u"'
Sistemul conduce la P = , q= 1
{ 1
pm + qm='lt" (1 + a)m (1 + a)m
Ecuaţia Pfaff: se scrie astfel:
1
n am
1t-,;; d t t = - - -1 dx+ 1
dy.
(1 + a)m (1 +a)°m
Integrala completă este:
1 m-n 1
(1 + a)"'m • u,;- - (m- n) (xam + y) - b = O, a, beR.
( ix) Sistemul caracteristic este:
dx = dy = du -dp dq
--=--
p q p2+q2 2p · 2q
P=aq
P=aq au u
Din sistemul { => p = - --- , q = - --- •
Px+qy+u=O ax+y ax+b
Ecuaţia Pfaff du=- au dx - u dy dă integrala completă

ax+ y ax+ y
ie= (ax+ y) b, a, beR.
( x) Sistem ul caracteristic este:
dx dy dit dp dq
2(p- x)
-----
-2(p - y)
- - --
zp(p - x) - 2q(q- y) Z(P- x) -2(q-y)
. . dx
D m ecuaba--- dp_ rezultă P= x + a.
' 2(p-x) Z(P-x)
148
Sistemul { P= x + a
(P - x) 2 - (q - y)2 - 1 = o
conduce la:
P=x+a------
q = y + ,J a2 - 1.
Ecuaţia Pfaff du= (x + a) dx + (y + ,Ja 2

- 1) dy dă integrala completă
rx2 y2 __
tt= +ax+ +,Ja 2 -1y+b, a,bER.
2 2
( xi) Sistem ul caracteristic este:
dx dy dit dp dq
--=-_.;;._-
-X y + Zq 2q +qy-px = -P
2
= -3q
din dq = dx ~ q = ax 3 •
3 X
3
Sistemul { q - ax =O
+ qy + q2= O
2zt - px
2
p =- tt + ax y + a x
2 2 5
•
conduce la: x
q=ax3
Ecuaţia Pfaff dit= ( ~ tt + ax•y + a•x•) dx + ax3 dy

dă integrale completă: 4u-:- x 2 (4axy + a2 x4 _+ 4b).
( xii. ') D.m sistemu

. . . ecua ţ.1a -dp = ,-dq ne dă p = aq.
1 caractensbc,
p q
Reia tiile { p = aq „
' (px + qyt - p2 - q2 - 1 = O
dau:
±a . . ±1
P= ----::=====:;:::===:::::::=::=-==- q = ---:====:;=::=::::;=:==- •
,J (ax + y)
2
-
2 (a + 1) +
,J (ax y) 2 - (a 2 1) +
Ecuaţia Pfaff:
du= ±2 a . dx ± 1 dy
ffax + y) - (a 2
+ 1) ,J (ax+ y) 2
- (a 2 + 1)
conduce la integrala completă a ecuaţie.i:
ax+y
eh (u - b) - ,J = O, . a, b E R.
a2 +1
6.4.2.
( i) Ecuaţia fiind de tip Clairaut ·generalizată, integrala ei completă este
tt = ai + by + 3a2 ~ b2•
Reprezentarea parametrică· a curbei·este· i · O, y= t, tt.= t2• ·
H9t
. sistemul:
Dm . { t 2 = bt + 3a 2
- b
2
.
2t=b
eliminînd pe t se obţine b = 2a.
Integrala generală a ecuaţiei este: u. = ax + 2ay .- a 2
•
1nfăşurătoa~ea. acestei familii de suprafeţe ,ze = : (x + 2y) 2

•
( ii) Sistemul caracteristic ataşat ecuaţiei este

dx dy dit dp tiq
2p = 2 =·_2(p 2 +
q2) = p =q.
Din ultimele două rapoarte rezultă p = aq,
p2 + q2 - ,,, = o V - +1 ·
V
'li ie
iar sistemul {p conduce la p = a ' q=· a2
=aq a+
2
1
Ecuaţia Pfaff V+ a
2
,ze
1
dit= a dx + dy furnizează integrala completă
2 .J u( 1 +a 2
) - ax - y - b = O.
Din sistemul { 2 .J 1 + a2 - a cost - sin t - b = O,
« sin t - cos t,
rezultă
a= ctg t, b=.J 1 + a2 •
Integrala completă este:
2 ,J1,(l + a 2) : - ax - y - .J 1 + a 2 = O.
Derivînd în raport cu a şi eliminînd pe a rezultă
(2/u _ 1)2= x2 + y2.

( iii) Integrala completă a ecuaţiei este:
-ze= ✓ x 2 +y 2
+ax+ b, a, beR.
Sl·stemul {
1 + a cost+ b=O d
conuce O ,b= - 1.
la a =
a sin t= O
Soluţia problemei lui Cauchy este 'lt=.Jx2 +y 2

-. 1.
( iv) Sistemul caracteristic este:
dx dy du -dp -dq
------··
2(p,- q) •-2(P-2q) 4j, 4.q
Din ultimele două rapoarte se obţine: p = aq ..
150
Sistemul {pp = aq2pq +
2
- 2q 2
-
.
.f
4it= Q
·:,
V
'lt
conduce la p = ± 2a a 2 _ Za + 2 '
, Pfaff este:·.
Ecua tia
u 2 -✓ u
du . -?=. 2a V a2- Za+ 2 dx ± .J a2 ..:,_ 2a + 2
d
y.
Integrala completă. este:

- a 1
± .J 1t = I 2· x.
,a -.2a+2 ·•
+ .J a 2 -2a+2 ·y + b. ·
- . 1
Soluţia problemei lui Ca_ţichy: ± ..J 11, _ 2x-+ lzY·
(v) Sistemul caracteristic este:
d~= dy .. du -dp -dq
2p1t2 = 2qu,2 = 21t2(p2 + q2) - _2_u_p-(p_2...;;+_q2-) - 211p(p2 + q2)
o integrală primă' este: p . q_tg Ot, OtE R.
.
Sistemul
{ u2(p2 + q2) - 3a2= O
.
p . . :. .: q tg Ot = o
a /3 sin 0t a 13 COS IX
conduce la: P=----'
'lt
q=-- 1(,
- .-. 0
Ecuaţia Pfaff
d '"=
•., a /3 sin IX dx + --------·
a ../3 cos ex d y f urmzeaza
. · ... . mtegra
. t""
1a comp1ea:
1t ,Z.I, ..
11,2 - 2a../3(x cos 0t + y sin 0t} - ~ =0, 0t, ~eR.
Soluţia problemei lui Cauchy este: u 2 = 2a(x + /îy).

( vi) Sistemul caracteristic este:
dx = dy = dit dp dq
~=-
zp zq 2(p 2 + q2) 4p 4q
=> P=:=aq.
Sistemul { p = aq dă:
·
P=
a
·2
../211,
, q= 1,-----zu
y aC1
p 2
- q2
- 2it = o· .. · ·,J a - 1
lql.
Ecuaţia Pfaff d11 = ~ dx + Va•2" 1 d y conduce la integrala com-
pletă
.fu- ,/Z(at_ I) X - ,/2(a•I - I) y - b=,0, a, beR,
Soluţia problemei lui Cauchy este ii = V! x + y + I,

,(vii) Deoarece este o ecuaţie Clairaut generalizată, integrala comptetă este
b2
'lt = ax + by - 2 ·
Soluţia problemei lui Cauchy este 2u= x + y 2 •
{ viii) Sistemul caracteristic este:
dx dy du dp dq
-q - - - - ----
p 2pq y X
.Din
-dx = -dq ~ x2 - q2 = a2.
q X
x2 _ q2=a2 xy
Sistemul { dă p --:======•
pq- xy=O .Jx2- a2
.Ecuaţia Pfaff: d,ze = .J xy dx + .Jx2 - a 2 dy furnizează integrala completă
x2-a2
u= y./x2 -a2 + b.
Soluţia problemei lui Cauchy este ,ze 2
= x (12
+ y 2).
i( ix) Sistemul caracteristic este:
dp dq
-=-
pu uq
. -dp = -dq rezult""a q

Dm = p t g «, «e R , arb'1trara.
...
pu uq
• t em ul { q = P tg ex
. s1s
.D m rezultă p = ± .J,ze2 - 1 cos«,
q = ± .Ju, 2 - 1 sin ex.
2 2 2
,z1, - p - q - 1= O
Ecuaţia Pfaff du=± .Ju2 - 1 cos« dx ± ./u2 - 1 sin« dy conduce la in-

tegrala completă
ln (u + 2
,z1, _;_ 1) + ~ =± (x cos«+ y sin«), ex, ~eR.
Înlocuind pe x=t, y= 1 - t, '!'= 1, se obţine:
~ = t cos « + ( 1 - t) sin «.
152
Derivăm în raport cut. Se obţine:
tg ex= 1 adică
. ../2
sin ex= cos ex=-·
2
Atunci ~=sin ex = ,J; • Înlocuind în integrala completă, obţinem soluţia

problemei lui Cauchy:
2 ln I u + ,J1,2- 1I - x - y + 1 = O.
{x) Din sistemul caracteristic se obţine integrala primă p = ax.
Din ecuaţie rezultă q = ,Jay.
Funcţia Pfaff dit = ax dx +
,Jay dy dă integrala completă
x2 2
'lt-a-+-y/ay-b=O
2 3
Soluţia probl_emei lui Cauchy este: a) j'- u( I - : :t2) = O.

b) 9(u - x 2) 2 - 8y3 = O.
{xi) Sistemul caracteristic este:
dx dy du . dp dq
-=-
p . q ,z1,2 - 1 = pit = qu •
O integrală primă este p = aq.
. ţ· ul .., ..,/ 1,2 - 1 P= a ,Ju2 - 1.
D m ecua 1e rez ta: q= .J 2 ,
a - 1 ,J a2 - 1
. a ,Ju2 - 1 ,J u 1 2
Ecua ţ1a Pfaff: dit= ---:=====--
..,/ a2 - 1
dx + --:===
,J a 1
dy 2
-
-
conduce la integrala
completă
ln I it + ..J u 2
- lJ - a x- y - b = O, a, b t: R .
..J a 2 + 1 ..,/ a 2 + 1 .
Pentru rezolvarea problemei lui Cauchy, considerăm următoarea reprezentare

parametrică a curbei:
x = }.. cos t, y= }.. sin t, u= 1
Se obţine:
6.4.3.
1°. Ecuaţia este Clairant generalizată. Integrala completă a ei este
11=ax + by + 3a2 - b2, a, beR.
15~
Integrala singulară se obţine eliminînd pe a şi b din sistemul
ax + by + 3a 2
b 2
= O,
I
- - tt
X+ 6a=0, .
.y- 2b=0.
Rezultă 12u +x 2
- 3y 2
= O.
2°. Sistemul caracteristic este:
d,x_ dy d1t -dp -dq
zp + 1 2q +1 2(p 2
+ q2) +p+ q 1 + zp 1 + 2q
Din sistem se dete~ină următoarele. două integrale prime:
p + x=a, qxy=b, a, beR.
Ecuaţia Pfaff:
du= (a - x) dx + (b - y) dy
ne dă
' x2 y2
it=ax- -
2
+ by- -2 + C.
Scriind că u verifică ecuaţia iniţială, se obţine pentru C, C = ~ (1 - a2 ~
- b2 - a - b). Astfel integrala completă a ecuaţiei este:
it= ax+ by - _!_ (x 2

2
+ y + _!_2 (1 -
2
) a2 - b2 - a - b).
·
Integrala singulară se obţine eliminînd pe a şi b din sistemul:
ax + by - 21 ·(x 2 ·+ y-9) - it + 1 ( 1 - a 2 - b2 - a - b) =0,

2
.1 ' .
x- a--=0,
2
Y -b~..!_=·0
2 '
Se •~bţine:
4u + 2x + 2y - 3 = O.
3°. Integrala completă a ecuaţiei este:
(x - a) 2 + (y - b) 2 + (u + a + b) 2
- 1 = O, a, b e R.
Eliminînd pe a şi b din sistemul ...
(x - a) 2 + (y - b) + (u + a + b) 2 2
1 = O,
I
-
x- a + it + a + b = O,
y- b + it + a + b= O;
154
se obţine integrala singulară formată din următoarele două plane:
1
X + y + 'lt ± /3 = 0.
4°. Sistemul caracteristic este:
dx dy du
3
x q +X x3p + 2x2yq
=·px + 2:i,.apq + 2x2yq2 -
-dp -dq
-
3x pq + 2xyq2 + 2p
2
=x q + q 2 2
dx -dq
Din
x(x q + 1)
2 - q(x2q + 1)
rezultă xq=a.
ay 2 + 'lt a
Din ecuaţie se determină p= • q=-·
x(l + ax) X
Ecuaţia Pfaff corespunzătoare:
a 2y + 'lt
dit=-------- dx
x(l + ax)
+-ax dy,
conduce la integrala completă:
it= ay + b(l + ax) ' a, beR.

X X
Integrala singulară se obţine eliminînd pe a şi b din relaţiile:

ay + abx + b- xtt=O, Rezultă y + zx = 9.
2
5°. Fiind
I
ecuaţie
y + bx=O,
ax+ 1=0.
Clairaut generalizată, integrala completă se poate scrie
it=otX + ~y +~
;.· 3 3 • •.
Notmd oe= a, (3 = b, se obţine.
'lt= a3 x + b3y + ab.

Soluţia singulară se obţine prin eliminarea parametrilor a şi b. din relaţiile:
a3x + b x +.ab-- 'lt = O,

3
Se obţine 21xyz- 1 = O.
I 3a 2x
3b2y+ a=O.
+ b = O,
i55
CA P I T O LU L VII
PROBLEME RECAPITULATIVE
§ 1. ÎNTREBĂRI DE CONTROL
. 7.1.1.
{i) {a) Nu există, pentru că elementul nul este totdeauna o soluţie a unei
asemenea ecuaţii.
(i) {b) Dacă J(x) = 8 este o ecuaţie operatorială liniară şi omogenă, mul-
ţimea soluţiilor acestei ecuaţii va fi formată dintr-un singur element şi anume
elementul nul dacă şi numai dacă aplicaţia f este injectivă. De exe~plu
ecuaţia
x+y=O
x,yeR
x-y=O
admite ca mulţimea soluţiilor- mulţimea S = {(O, O)}. .
{i) {c) .Fiind .vorba de spaţii liniare reale sau complexe, nu există asemenea
ecuaţii, mulţimea soluţiilor formînd un spaţiu liniar.
{2:i) (a) Da, există asemenea ecuaţii. De exemplu ecuaţia
x+y= 1 x,ye.8
{ x+y=2
are ca mulţimea soluţiilor mulţimea vidă.

(ii) (b) Da, există asemenea· ecuaţii, de exemplu 2x = 1, xeR.
(ii) (c) A se vedea răspunsul dat la problema 7.1.1 (i) (c), ·precum, şi
legătura ce există între mulţimea soluţiilor ecuaţiei neomogene şi a ecuaţiei
omogene corespunzătoare. Nu
există asemenea ecuaţii.
. 7.1.2.
(i) 1. (ii) 2. (iii) 2. (iv) 2. {v) 4.
7.1.3.
(i) (a) y' = O, ye C1[0, IJ, (b) y' = O, ye C1(R).
(c) y' = O, ye C1{[0, 1] U [7, 10]) •
.; ..
i56
'(ii) (a) ou = O, uE C1(R 2). (b) O'zt. = O, 1tE C1([0, 1] x [O, 1)).
ax ax
(c) ~it = O, . uE C(R2) şi u( •, y) E C1(R), v'yE R.
ox
{iii) (a) y' = 1 + y 2 yE c 1 [ - 1t, + '-]. (b) y' = 1 + y 2, yE C1(R).

' 2 2
7.1.4.
(i) Da. (ii) Nu. (iii) Da.
7.1.5.
(i) y' = 1 + y 2, yE C1 (R).
(ii) y' = x, yE C1(R).
(iii) (y - 1) (y' + 1+y 2
) = o~ yE C1(R).
(iv) y' 2 - 1 = O.
(v) (y - x) (y' - cos x) = O.
7.1.6.
(i) y, + -1 = o; y
,2 + 1 = o.
y' y'
Ecuaţia nu are soluţii în C1(R).
(ii..) X
_'( y.) =--X
1 "( y ) =d- -1- _- -
d --1 -dx y"(x)
= -- -•
· y'(x) dy y'(x) dx y'(x) dy y' 3 (x)
Ecuaţia dată se scrie
y" _ 1:_ =O; y"~y'3 (x) - 1) =O; y(x) = C1 x + C2

y'a(x)
C1, C2 ER şi y(x1 = x + C3 • C3 eR.
(iii) y(x) = C1 cos x + C2 sin x + I, C1 , C2 eR.
(iv) Este o ecuaţie de tip CJairaut.
(v) y = C, CeR.
(vi) Este o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul întîi cvasiliniară. Sis-
tem ul caracteristic este
dx dy du
-=-=-·
X U 0
Soluţia generală a ecuaţiei cu deriv~te parţiale este
<l){Jn x+ ~, u) = O, <l)e C (R 1 2
).
157
(vi-l) Se rezolvă ecuaţia în y'. Se obţine y(x) =- x + C, CeR.
(viii) au{x, y) = -1 şi au(x, y) = 1, de unde obţinem

ax ax
u(x, y) = -x + cp(y), cpe C1(R) şi 1t(x, y) = x + 'Y(y), 're C1(R).
7.1.7.
(i) Avem sin y" = 1. Deci y" = (2n + 1) ~,

2
ne N.
Prin urmare
y(x) = (2n + 1) ~4 x + C1x + C2,

2
C1, C2 eR.
(ii} Avem cos~: cp(s} ds) = -1. Deci~: cp(s) ds = (211 + 1) r..
Prin urmare mulţimea soluţiilor este mulţimea vidă.
(iii) Se aplică inegalitatea lui Gronwall. Rezultă y'(x) = O. Deci y = C,

CeR.
(iv) Mulţimea funcţiilor ye C1(R), monoton crescătoare.
7.1.8. Nu. Familia de funcţie nu este liniară în c.
7.1.9. x = O este un zerou dublu şi deci funcţia y nu poate fi soluţia
ecuaţiei diferenţiale date. .
7.1.10. x = O este un zerou comun şi soluţiile nu sînt liniar dependente.
Deci nu există ecuaţii cu proprietatea cerută.
7.1.11. Nu.
7.1.12. Funcţia dată nu este omogenă de gradul 3, deci nu este soluţie
a ecuatiei date.
'
7.1.13. y' = 1, J = X, XE [-1, 1).
7.1.14. y' = 1, y = X, XE R.
7.1.15. Mulţimea vidă.
7.1.16.
(i) Da.
(ii) Nu. Este necesar şi suficient ca submulţimea să fie închisă.
( iii) Nu. Fie X o mulţime- oarecare nevidă.
Fie d: XxX-+ RH d(x, y) ={ 1

clacă x ~ Y
O dacă x =y
B(x, 1) = {x}, B(x, 1) = X.
158
1
(iv) Nu. X = JO, 1], f: x--.. x, x--.. x; F, = el>
2
(v) Nu. Trebuie ca ao(x) # O, Vxe [a, b].
7.1.17.
li) Fie /e C(O) şi/,= min( a, !) unde [x0 - a, x 0 + a] x[yo-b, Yo+

+ b] c n Problema lui Cauchy are în [x0 - h, x 0 + li] cel puţin o soluţie.
(ii) Problema y" + py' + qy = O, y(a) = O, y(b) = O, are cel mult o

soluţie dacă q(x) < O Vxe [a, b].
(iii) Dacă I aJ < 1, ecuaţia x =asin x + b, are o soluţie şi numai una în R,
oricare ar fi b e R.
7.1.18.
fi) x'(y) = x(y) +y 3
(iij x"(y) - x(y) = e211

, dy dy dt -1 dy
7.1.19. Avem y = - = - . - = ~ -
dx dt dx " 1 - x·2 dt
şi
2
x dy.
y" = - d (y') = - -1 - d .J'" 1
dx 1 - x2 dt2 1- x 2
..; 1 -
2
x dt
Ecuaţia transformată este,

2
d y + y = O.
cit2
7.1.20. dy = e"-' du• d2y =(dit -1) eu-21 dit+ eu-21 d2ze •
dx dt dx 2 dt dt dt2
2
. d în
Î n1ocum ecuaţia
. dată ob ţmem
. d u- dit
- t
- = -e.
dt2 dl
7.1.21.
U) Trebuie ca rădăcinile ecuaţiei caracteristice, r 2 +ar+ b = 6 să fie
complexe şi să aibă partea reală zero. Deci a= O şi b > O.
(ii) ~ădăcinile ecuaţiei caracteristice trebuie să fie reale şi negative sau
complexe cu partea reală negativă. Deci a 2 - b ;:,; O, a > O, b > O sau
a 2 - b < O, a < O.
(iii) Rădăcinile ecuaţiei caracteristice trebuie să fie reale şi pozitive sau
complexe cu partea reală pozitivă. Deci a 2 - b ;?; O, a < O, b > O sau
a 2 - b < O, a > O.
{iv) a= O şi b>O.
M Ecuaţia caracteristică are cel puţin o rădăcină· reală negativă sau
răcţăcini complexe cu ·partea reală negativă.
159
(vi) Trebuie ca derivatele soluţiilor să aibă un număr finit de zerouri. Deci
rădăcinile ecuaţieicaracteristice trebuie să fie reale.
(vii) a2 - b < O.
7.1.22. Soluţia generală a ecuaţiei este
y(x) = c e-:e +_!_(cos x + sin x), ce R.

2
Impunînd condiţia de periodicitate rezultă că singura soluţie periodică a
ecuaţiei este y(x) = ~ (cos x + sin x) ·
· 7.1.23. Fie f e C[O, 1] un element arbitrar. Considerăm problema lui

Cauchy ·
y" + ecouy = /, y(O) = O
Această problemă are o soluţie şi numai una. Fie aceasta y = y 0 • Avem

L(y0 ) = f. Deci L este surjectivă. Ker L este un spaţiu liniar bidimensional
şi deci L nu este injectivă.
7.1.24. S = {y: R--),R, x--), C1 x + C2, C1, C2 eR}

7.1.25. Se schimbă rolul variabilelor în ecuaţia dată.
7.1.26. y' = ±i, y(x) =±ix+ c, ce C

7.1.27. y( x) = c e:e, x e C; ce C
10 ... o)
7.1.28. y(x) = c ezB, Ce Mnn(R), unde E = ~~ ::·. ~ •
(
O ... Ol,
7.1.29. Deoarece, pe baza teoremei de comparaţie a lui Sturm, rezultă
că distanţa între două zerouri consecutive ale unei soluţii este mai mare ca 1t
rezultă că unica soluţie a problemei este y = O.
7.1.30. Se aplică definiţia.
7.1.31. Avem Yn(x) = \x Yn- (s) ds +

•O
1 1. Luăm y 0 = 1. Rezultă y(x) = ex.
7.1.32. Se consideră problema

y" = /, /e C[a, b],
y(a) = O, y'(b) = O.
Soluţia generală a ecuaţiei este
y(x) = ~% (x - s) f(s) ds + c1(X - a) + C2,

"'a
160
Din condiţiile la limite obţinem
c1 = -\bf(s) ds, c2 = O•
•a
Deci
y(x) = _ (b G(x, s) f(s), unde G(x, s) = { s_ - a, s ~ x ..

)a X - a, S > X.
7.1.33.
(i) Nu are puncte singulare.
(ii) y = q,(x), z = \J''(x), unde ? şi \F satisfac relaţia
I + ;:>'(x) + 'F'(x) . O.
(iii) X + y + == c, CE R.
7.1.34.
(i) Ecuaţia este o ecuaţie de tip Clairaut.
O integrală completă a ci este
u = ax + by + a2 + b2 •
(2"i) Dacă 'lt = ?{x, y; a, b) este o integrală completă atunci soluţiile singu-
lare se obţin rezolvînd sistemul
ocp = O, ocp = O.
ca ob
În cazul ecuaţiei date sistemul este
X+ 2a = 0,
y + 2b = O.
Din acest sistem determinăm pe a şi b, valorile obţinute le înlocuim în inte-
grala completă şi obţinem soluţia singulară
1
tt = - 4 (x2 + y2).
(i'.ii) Dacă u = cp{x, y; a, b) este o integrală completă a ecuaţiei, atunci
soluţia generală este definită de ecuaţiile
it = cp(x, y; a, b), <uE C'(J), Ic R.

cq,(x, y, a, <u(a)) + âcp(x, y, a, <u(a)) <u '(a) = 0
. oa ob ·
lu cazul dat soluţia generală este definită de
'lt = ax + eu(a) y + a2 + <u2(a), eu e Cl(J), Ic R.

x + 2a + (y + 2<u(a)) eu '(a) = O,

7.1.35. Da.
7.1.36. y(x) = C1eix + C2e-ix, C1, C2 e C.
7.1.37. Se aplică principiul maximului.
7.1.38. Se consideră dreptunghiul
n = Ll - a, 1 + a] x[2 - b, 2 + b].
Avem
Ix+ sin y I~ 1 + a'+ 1 = 2 + a.
Fie li= min(a, _b_),
z+a
Problema lui Cauchy are o soluţie unică pe intervalul [l - k~ 1 + li].
7.1.39.
(i) f( x) = ( x
COS X
sig
e--,
i:(x- ~ )x') . 0
(ii) f(x) = (I _!_!2I

x-
I l -
3
3x2 - 1
x
4x +2
)
X COS X 8( x) )
(iii) f(x) = ( 0
(x _ 1)2
1
unde 8(x) este funcţia lui Dirichlet.
7.1.40. O soluţie a ecuaţiei este y = O. Fie y -# O. Ecuaţia se poate scrie
(ln lyl)' = - q.
Prin urmare singura soluţie a ecuaţiei date este y = O.
7.1.41.
( i) Fie / un element oarecare din C([a, b], R 2). Considerrun problema
lui Cauchy
L(y) = /, y(a) = O.
Această problemă are o soluţie şi numai una. Fie J'° soluţia problemei. Avem
L(y0 ) = /. Deci L este surjectivă.
(ii) Ker L este un spaţiu bidimensional. deci L nu este injecfo·ă.
(iii) Fie x0 e [a, b] şi yt y~eR, Considerăm problema lui Cauchy

L(y) = /, fe C~a. b],
y(xr,) = (yî, yg).
162
Aplicaţia
LT;î, ,.g) : C([a, b], R 2) I➔ C1([a, b], R 2)

/ 1-+ (unica soluţie a problemei lui Cauchy)
este o inversă la dreapta a lui L şi este continuă.
7.1.42. Se aplică următoarea teoremă.
Fie (X, li· li) un spaţiu Banach şi /:X~ X, o aplicaţie ce satisface

condiţia
3rxE]0, 1[: llf(x)-f(y) li~ rxllx-yjj, Vx,yEX.

ln aceste condiţii aplicaţia lx - / este un omeomorfism.
Demonstraţie. Să arătăm că este surjecţie.
Fie )'EX. Considerăm aplicaţia g: X~ X definită de x ,-+ f(x) + y.
Avem I jg(x1) - g(x2 ) l I = Il/(x1) - f(x2) 11 ~ « 11x 1 - x 2 11· Prin urmare apli-
caţia g satisface la condiţiile teoremei de punct fix a lui Banach. Deci ecuaţia
x-f(x) = y
are o soluţie şi
numai una oricare ar fi yE X. Deci l;i: - feste injectivă şi
surjectivă. rezultă din teorema de dependenţă
Cm ~inuitatea lui (lz - /)- 1
continuă a pm :tului fix de parametru.
în cazul dat avem aplicaţia
A : cm, IJ 1-+ c.L-o, 1J, Ay = _!_ L
~ 10
şi
2 · e(1 e
IIAy(x) - Az(x)ll~ IO] jy(s)-z(s)Jds~
5 ilY-:Zil.
-.o
adică
IIAy- .Az li~ ; IIY- z li, VJ,', ze CC?, 1].
Prin um1are se poate aplica teorema de omeomorfism de mai sus.

7.1.43. A se vedea răspunsul dat la problema 7.1.42.
Avem
1
IILy(x) -L.z(x)/1~ ( jK(x, s) I ·ly(s) - z(s)lds~max IK(x, s)l·IIY-Zll.
Jo O~.r~l
O~s~l
Prin urmare dacă max IK(x, s) I < 1, atunci aplicaţia lz - L este un

O~.r~l
O~s~l
omeomorfism.
7.1.44. Presupunem că există x0 E JO, 1[ cu proprietatea că y(x0 ) este o
valoare minimă pentru funcţia y. Rezultă că y' ' (x 0 ) ~ O. Scriem ecuaţia în
punctul Xo
y"(xo) + e:v(xo) = -Xo, ,
163
Am obţinut o contradicţie, deoarece membrul întîi este >0 iar membrul al
doilea este strict negativ.
7.i.45. Se compară ecuaţia dată cu ecuaţia y'' +y = O şi se aplică teo-
rema de comparaţie a lui Sturm. Teorema de comparaţie a lui Sturm afirmă
că dacă sînt date ecuaţiile
y" + Q1Y = O, Q1 e C[a, b], ( 1)

y" + Q2Y = O, Q2E C[a, b], (2)
şi dacă Q1 ~ Q2 , atunci între două zerouri consecutive ale unei soluţii a ecua-
ţiei (I) orice soluţie a ecuaţiei (2) are cel puţin un zerou. Este vorba aici de
soluţii diferite de soluţia banală.
7.1.46. Avem
-OZ = cI>'(x + y), -OZ = Cl>'{x + y).

ax ay
Prin urmare ecuaţia cu derivate parţiale este
az - OZ= o.
OX ây
7.1.47. Avem
r·, y(xs) ds = -:-• ~· y(t) dt.

•O X •O
Ecuaţia de,·ine
t r1
- ' y(t) dt = 2y(x)
X •O
sau
y(x) = __!_ (t y(t) dt, X > 0

2x)0
Notăm şi
1
\ y(t) dt = c avem y(x) = _:_ •
•O 2X
Singura soluţie a ecuaţiei este y = O.
7.1.48. Sistemul considerat este un sistem de ecuaţii cu coeficienţi con-

stanţi. În acest caz există o teoremă clasică în legătură cu stabilitatea soluţiei
banale. Teorema este următoarea:
Se consideră sistemul de ecuaţii cu coeficienţi constanţi
Y' + AY = O, Ae M,,,,(R).
Avem
(a) Dad't toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice, ataşată sistemului,
au părţile reale negative, atunci soluţia banală este asimptotic stabilă.
164
(b) Dacă toate rădăcinile ecuaţiei caracteristice sînt simple şi pur imagi-
nare, atunci soluţia identic nulă este stabilă dar nu asimptotic stabilă.
( c) Dacă cel puţin o rădăcină a ecuaţiei caracteristice are partea reală
pozitivă, atunci soluţia banală este nestabilă.
în cazul nostru
Ecuaţia caracteristică este
Avem 11.1 = i, 11.2 = - i.

(i) Se aplică teorema de mai sus punctul ( b).
(ii) Se aplicăteorema de mai sus punctul (b ).
Observaţie. Se poate rezolva problema şi direct pornind de la definiţia
stabilităţii.
7.1.49.
{i) Se verifică prin calcul direct.
(ii) Se arată că orice submulţime finită este liniar independentă.
(iii) Dimensiunea spaţiului mulţimii soluţiilor este infinită. Deci exemplul

dat reprezintă o ecuaţie diferenţială liniară şi omogenă de ·ordinul întîi pentru
care mulţimea soluţiilor este infinit dimensională. Aceasta se explică prin
faptul că coeficientul lui y', are o infinitate de zerouri.
7.1.50. Se aplică teorema de dependenţă a soluţiei problemei lui Cauchy
de parametru. Pentru aceasta se scrie problema dată ca şi o problemă Cauchy
relativă la un sistem de ecuaţii diferenţiale. Notăm y' = z şi obţinem pro-
blema
y' - z = O, y(O) = O;
z' + "Ae-z y = O, z(O) = 1.
§2. PROBLEME DIVERSE

7.2.1.
(i) Fie 9, \J'e C([a, b], R+) şi A, BeR+.
Dacă
'J>(x)-.A +B~: cp(s)'Y(s)ds, 'v'xe[a,b],
165
atunci
B ~: 'l'(s) ds _
9{x) ~ Ae , 't/xE La, b].
(ii) Se aplică un raţionament identic cu cel din demonstraţia lemei lui
Gronwall.
(iii) Se aplică rezultatul de la punctul (i ).
Avem
yIV + 2y" + )' = 0.
Soluţia generală a acestei ecuaţii este.
_y(x) =(Ax+ B) cos x + (Cx + D) sin x, A, B~ C, DeR.

7.2.2.
(i) Fie y o soluţie diferită de soluţia banală. Fie x0 E Z 11 (mulţimea zerou-
rilor lui y). Presupunem că x0 nu este simplu. Atunci y(x0) = O, y'(x0) = O.
Din unicitatea soluţiei problemei lui Cauchy rezultă y =O; contradicţie cu
ipoteza făcută că y este diferită de soluţia banală. Să arătăm că Z11 este finită.
Dacă nu este finită, atunci mulţimea Z 11 admite un punct de acumulare.
Fie acesta x0 • Avem y(x0 ) = O. Pe de altă parte existrt x11 E Z11 astfel încît
Xn ~ Xo şi deci y(xn) - y(xo) ~ y'(x0) = O.

Xn- Xo
Deci orice punct de acumulare al mulţimii zerourilor este un zerou cel puţin
dublu; contradicţie cu rezultatul demonstrat mai sus.
(ii) Aceasta constituie teorema lui Sturm de separare a zerourilor. De-
monstrăm în continuare această teoremă.
Fie y 1 şi y 2 două soluţii liniar independente. Fie x 1, x2 două zerouri con-
secutive ale lui y 1• Presupunem că y 2(x) # O, 't/xe [a, b]. Considerăm funcţia
cp(x) = Y1(x) .
Y2(x}
Aplicăm lui 9 teorema lui Rolle relativ la intervalul [x1, x2] şi obţinem o
contradicţie.
(iii) Este suficient să facem demonstraţia pentru maximele pozitive. Fie y

o soluţie a ecuaţiei şi să presupunem că există x0 E ]a, b[ astfel încît ;•(x0 )
este maximum pozitiv pentru y. .
Avem
y(x0 ) > O, y'(xo) = O, y"(x0} ~ O.
Scriem ecuaţia în punctul .'\:0 şi obţinem o contradicţie.
(iv) Se calculează H1(x; y 1, yi) şi se arată că este diferit de zero pentru

orice xe [a, b].
( v ) Se calculează TV ( x ; y~, y;).
166
(vi) Prezentăm mai JOS următoarele teoreme:
Teorema 1. Se consideră ecuaţia
f(x, y, y', y") = O, J: [a, b] xR 3 ---+R, continuă
unde
(a) feste omogenă în raport cu ansamblul variabilelor y, y', y".
(b) oricare ar fi x0 e [a, b], y~, y~' E R, există o soluţie şi numai una a
ecuaţiei ce satisface condiţiile
y'(xo) = Yo, y"(xo) = y~

în aceste condiţii, dacă x 1 şi x 2 sînt două zerouri consecutive ale derivatei y~
a unei soluţii y1 , orice altă soluţie y 2 a cărei derivată y; nu se anulează în x 1
. şi x2 , se bucură de proprietatea că y;(x) are un zerou şi numai unu în inter-
valul ]xi, x2[.
Demonstraţie. Presupunem contrariul şi anume căy~(x) #= O, 'v'xe[x1 , x 2).
Putem presupune că
yHx) > O pentru x e ]x1, x 2 [

y~(x) > O pentru x E [x1, x:J.
Din aceste condiţii se arată că există x 0 e ]x1, x 2 [ şi i\ > O astfel încît
y;(xo) = AJ~(xo), y~'(xo) = y~'(x0 ).
Contradicţie cu ipotezele făcute.
Teorema 2. Se consideră ecuaţia
f(x, y, y', y") = O, f: [a, b] xR3 ---+ R, continuă
unde
(a) feste o funcţie omogenă în raport cu ansamblul variabilelor y, y', y".
(b) oricare ar fi x0 e [a, b], y 0 , y~ E R, există o soluţie unică a problemei
lui Cauchy
y(xo) = )'o, y'(xo) = y~
( c) ecuaţia, f(x, rJ.2, rJ., 1) = O, nu are nici o soluţie în intervalul [a, b],
oricare ar fi «E R, « #= O.
ln aceste condiţii, dacă y este o soluţie a ecuaţiei, atunci zerourile lui y-
şi y' se separă reciproc pe intervalul [a, b].
Demonstraţie. Fie y o soluţie şi x1, x2 două zerouri consecutive. Presu-
punem că y'(x) #= O, 'v'xe [x1 , x 2). Putem presupune că
y(x) > O, 'v'xe ]x1 , x:J şi y'(x) I: O, 'v'x e [xi, x 2]
Din aceste ipoteze rezultă că există x 0 e ]x1 , x2[ şi i\ e R astfel încît
y(xo) = i,.y'(xo), y'(xo) = i,.y"(xo)
Contradicţiecu ipotezele din teoremă.
{vii) Avem următoarele rezultate
Teorema 1. Presupunem că ac,, a 1, a2e C[a, b] şi a0(x) a2(x) < O, 'v'xe]a, b[.
Dacă y este o soluţie a inecuaţiei
aoy" + a y' + ~~ O
1
atunci y nu-şi atinge maximele pozitive în interiorul intervalului Ja, b[.
167
Teorema 2. Presupunem că a0, a~, a2 e CCa, b] şi ao(x) a2 (x) < O. Dacă y
este o soluţie a inecuaţiei
a0 y'' + a1y' + a2y~ O
atunci y nu-şi atinge minimele negative în interiorul inten-alului ja, b[.
(viii) (a) f(x, y, y', y") = y" + / 1(x, y, y') ~ O, fi(x, r, O)~ O
pentru orice xe [a, b] şi r > O.
(b) f(x, y, y', y") = y" + / 1(x, y, y') ~ O, / 1(x, r, O) ~ O,
Vx e [ a, b] şi r > O.
(ix) Considerăm cazul A =E. Presupunem B, CeC [a, b], Mnn(R)). Kotăm
<y · z> "

=Ey,z, şi Ly = y" + By + Cy
i=l
Se arată că dacă (e(x), L(e)(x)) < O pentru orice ee C2 ([a, b], R")
pentru care (e(x), e(x)) = 1, atunci oricare ar fi y o soluţie a sistemului,
funcţia, (y{x), y(x))½ nu-şi atinge maximul în interiorul intervalului ]a, b[.
7.2.3.
(i) Avem P(x, y) = 3x2 - cp'(y), Q(x, y) = -x(cp(y) + cos y).
. âP oQ b.
Din cond iţ1a - = - o tmem
ây ax ,
9"{y) - q,{y) = cos y,
de unde obţinem:
1
cp{y) = C1 e- 11 + C2 e11 - cos y.
2
(ii) u(x, y) = C, CeR
unde
11(x, y) = ~: (3s2 - q,'(O) ds + ~: [31 2 - x(cp(t) +cost)) dt
sau
11(x, y) =~: 2 2
31 dl+~: (3s - cp '(y)) ds
unde q> este funcţia determinată la punctul (i).

7.2.4.
(i) f(x, y) = x 2 + y 2 este lipschitziană relativ la orice compact
Funcţia
.Q c R în raport cu y şi /e C(!l). Deci condiţiile teoremei de existenţă
2
,
şi unicitate sînt îndeplinite.
(ii) Funcţia/ este simetrică în „x" şi avem că y' ~ 1 + y 2 •
7.2.5.
{i) Se înlocuieşte y 2 = y~ în ecuaţia a doua.
168
( ii) Căutăm pe y sub fmma
y = ao + a1 x + .... + anxn + ....
Avem
y' = a1 + 2a2 x + 3a3x2 + .... + nanxn-i + ... .
y" = 2a2 + 6a 3 x + ... + n(n - 1) a„x 11
-2 + .. .
Aplicînd metoda coeficienţilor nedeterminaţi obţinem
1 1
y( x) = C1 ( 1 + -4.3
- x +
4
8•7·4•3
x + ... ) +
8
+c2 (x+-1-x5 + I x 9 + ... ), C1,C2 eR.

5.4 9·8·5•4
Prin urmare soluţia sistemului este
xs
x4
Y1=C1l+.--t-
( . + ...) +C2x+-+
( ~-5
...)
4.3 8·7·4•3 5.4
4
xa
'\'.,=C1 ( -+--+x7 ) +c2 ( I+-+
3 7.4.3· ... ...
x )
_.. 4
( iii) Aplicînd metoda coeficienţilor nedeterminaţi obţinem
A,=(~ ~) = B, .
2A 2 = B 1A 1
3A 3 =B 1Ao +(~ ~): (~ '~)=B2

◄A 4 = B 1 A 3 + B2A 1 .
5A 5 = B 1A 4 + B2A 2
Rezolvînd acest sistem obţinem
Yn(x)= 1 + ;.3x4 + g.7.-4.3 + ...

~.s
xa x7
!
· Y12(x)=-+--
3
xg
7.4.3
xs
+ ...
Y21(x)=x+-+
5.4 9·8•5•4
+ ....
! Y22(x)= 1 +-+
x4
4
xs
- - + ...
8·5•4
169
7.2.6.
udu
(i) ---= d t.
.j I +1t2
(fi) ../I+ n 2 =t + c.
'V
(iii'.) .J x 2 + y 2 + I = arctg -=-- + C.
X
( iv) Funcţia
arctg x fiind mărginită rezultă că x 2 +y 2
rămîne mărginită,
de-a lungul unei soluţii.
7.2.7.
(1:) Avem
, dy _ dy dt _ 1 dy
'\' = - - - • - - - - ,
~ dx dt dx x dt
, dz dz dt 1 dz
z =-=-·-=--·
dx dt dx x dt
Obţinem astfel sistemul
dy
-+ 4y-2z=et + 1,
!
dt
dz - 3y - z = zet.
dt
l
( y)=e-t ( 4-2)(C•\+ -3e -z ,C,, C2eR.
2 t l
z - 3 - 1 cJ ( 13 t 3
--e --
, 6 2
(ii'i) Se ia în soluţia obţinută la punctul (ii)
t =ln I xJ.
7.2.8. Din v'(x0 ) > y' (x0 ), rezultă că există e > O astfel încît v(x) - y(x)>
> +
O, 't/xe [x0 ; x 0 e]. Dacă afirmaţia din problemă nu este adevărată rezultă
că există un punct x 1 astfel încît v{x1} - y(x1 ) = O. l\Iulţimea punctelor x 1
cu această proprietate este mărginită inferior şi deci această mulţime are o
margine inferioară. Fie aceasta xî. Avem
V(xî) - y(xY) = O
şi
v(x) - y(x) > O, 't/xe [x0, xf[.

Contradicţie cu faptul că
d: (v(x) - y(x)) > O, xe Cx 0, x[.
Analog se demonstrează afirmaţia în legătură cu funcţia „u".

Ultima afirmaţie rezultă din definiţia soluţiilor prelungibile.
7.2.9.
(i) Se scrie soluţia generală a ecuaţiei omogene corespunzătoare. Pentru
determinarea unei soluţii a ecuaţiei neomogene se aplică metoda variaţiei
constantelor a lui Lagrange. : ·'
(iz:) Se calculează y(O) şi y(;:) cu ajutorul expresiei de la punctul (i).

(-iii) Se caută soluţiile de forma
y(x) = a0 + a1x + .... + a„xn, în ipoteza dt
Obţinem sistemul
2a 2 + ao = b 0,
3 · 2 a + a1 = b1.
3
k(k - 1) a,.+ a1:-i = b,._ 2 •
n(n - 1) a,, + a,,_ = b,,_

2 2,
an-1 = b,,_1,
an= b,,.
Deci:
an-a = b,,_3 - (n - 1)( n - 2) b,,_ 1, .. ~
Prin urmare există o soluţie polinomială a ecuaţiei date şi numai una.
(iv) (a). Rezultă din expresiile' coeficienţilor date la punctul (iii).

(b) , (c) şi (d) . A se vedea răspunsul dat la punctul (iii) .
(v) Presupunem că:
-'"" =-,
p p, qe Q, q" pt(O) =fa O şi este un întreg.
q n!
Contradicţie cu estimarea dată la punctul (iv) ( c).
171
7.2.10.
(i) A plicînd fommla integrării prin părţi, obţinem
~•L[y] dx = a,,zy<•-ll - (a.,z)'y'•- 2> + ... + (-l)"-1 (a.,z)'•-11 y +

+ a1zy<n-2) - (a1z) 'y<n-a> + ... + (- l)fl-2 (a1zrn-2> y +
+ .... + a.-1•Y + ~L*[z] y dx
adică
•-1
t(Y, z) = _B (y'n-1:-1>(a1;z) - y<n-1:-2>(a1;z), + ... + (- qn-k-1 y(a1;z)1n-k-U
h=O
deci
zL[y] - yL*[z] = ! cp(y, z).
(t"i) z este soluţie a ecuaţiei adjuncte L*[z] = O.

.
(iii) => din 1° că dacă L*[l) = O, atunci L[y] = d~ cp(y, 1).
Condiţia este
ab'1) - arl-J) + .... +.(-))"an= O,
(iv) Identificînd coeficienţii :::::,.
X· (k) -
C,iaO k-1 (k-1)
Cn-lal + ... + (- J)k ak -- ak, • ll = O, 1, ... , n.
d
(v) Dacă L *[z,J = O, k = 1, 2, ... , P z1;L[y] = dx cp(y, z,..) şi ecuaţia
L[y] = O este echivalentă cu ecuaţiile de ordinul 1t - 1.

q,(y, Z1) =
= C2, ••• , 9(y, zp) = Cp.
C1, q,(y, z2)
Eliminînd pe y<n- >, y<n- y<n-1>+ 1> între aceste ecuaţii, se
1 2
', ••• , obţine o
ecuaţie diferenţială de ordinul 1t - p.
7.2.11.
(i) L *[z] = (aoZ)" - (a 1z)' + a2z.
(ii) . 2a~ - a 1 = ai, a~ - a~ + a 2 = a 2 :::::,. a1 = a~.
Ecuaţia devine (aoy')' + a2y = O.
(iii) Înmulţim L[y] = O cu o funcţie µ astfel încît să avem
(a, d
µ(ao + a1y') = (aoµy')', adică µ = _!_ eJ;;: x
ao
Ecuaţia devine (pentru µ astfel ales) (a 0 µ.y')' + a2 µy = O.
Uv) Se elimină y' între ecuaţiile
(aoZ,) y' - (aoz1)' y + a1z,y = c,; i = 1, 2
172
şi se obţine
,, = -C1Z2
-- - C1Z1
- -·
., a0 (z 1z; - z2z-i)
(v) Condiţia dată (7.2.10 pct. (iv) permite scrierea ecuaţiei adjuncte
aoz" + (Za~ - a1) z' = O.
7.2.12.
( i) Condiţia stabilită
în 7.2.10 ( iii) are loc şi a \·em
L[y] = [(l + x)(y' - y)J'.
(fr) L*)] = (1 + x)z" + (2 + x) z'.
e-=(x2 + c)
(iii) y=c 1 ex+e=
7.2.13.
x+l
i dx.
~
( i) Ecuaţia adjunctă este xz" - 4z' = O, z = c1 x- 3 + c2 şi
(1 + X 2) y = C1X + C2X 3•
( i1:) Ecuaţia adjunctă este (1 - x2) z" - xz' + 4z = O,
cu z = c1 cos (2 arcsin .1:) + c2 sin (2 arcsin x) etc.
a se vedea 7.2.11. (iv).
7.2.14. Din µ = x-¼, ecuaţia devine {x(Z lxy')' - y = O şi punînd
- d2y
Jx = t => cit2- - - 2v
~
= O etc.
7.2.15.
(i) y" +[P9 - ::k + q9' y

2
= o.
(ii) P·/- 9", =A; qf' 2 = B; A, BeR.

C?
· ··) (a) cp ()t = ,•J.-, y =

( iii e- - 2
./7[ ../3x
c1 cos- -
-+
2
J3x ·
c2 sinŢ -]
1 x2
(b) cp{t) = tg t, y = Ci --.>
../ 1 + x-
+ ,,--.>
1 + ;i:-
• C2
( c) f{l} = sh t, y = + c~
Ci e1.•arsh X e_J:,mlu:_
7.2.16.
(i) X= lt.
1
( ii) V= C1 exl + C2 e-x: - x2 + e"1l"~ dacă m 'F l, -1;
~ m. 2 - 1
1/ = C1 ex2 + C2 e-x= + ,_!_2 x 2 eX

2
dacă 11t = l;
-
173
7.2.17. Se procedează ca la problema 7.2.16.
7.2.18.
( i) y" + 11.2y = O.
( ii) y = c1 ·cos (11. arc cos x) + c2 sin (11. arc cos x).
( ii1'.) Se ţine seama de formula:
cos mp =_!_(ei»;,+ eimt>) = _!_ [(x + i~l - x2)n + (x - i ~1 x2 )n].

2 2
( fr) y = x2 - ~ •
7.2.19.
( i) 2q - p, - _!_ p2 = o.
2
~Pix)
( 1'.i) Y1 = e- - 2-dx, y = (c1 + C2X) y 1 •
12
(iii) q(x) = 9- - + -62 , .y1 = x 2 e-az, y 2 = x3 e- 3z,
X X
y = x 2 e-ar[c1 + c2 x]
x2
(iv) y = x 2 e-ax [c 1 + c2 x] + •
9
III 11 2 p
9 + p' - 2q
p2 I
(v) L-_L2 [rp' + 1)- - q," + - = o.

i 2~ 2 2
7.2.20.
11,2 _ _!_)
4
U) z'' + .1 -
( x2 z = O.
( i1'.) d = ;:.
u-, P ent ru, O < n
( ,,·,.·,,·.) < -1 , d < ;: ; pentru n > -1 , d > ;:
2 2
pentru 11, = -1 , d = ;:.

2
cr., (-1)1= x2k
( 1°7.J) '\.' - ".;...___--'----•
- ~ "lAk'"k
k=O L •']2
7.2.21.
( i) Se aplică teorema de comparaţie a lui Stum1 relativ la ecuaţiile
y" + (11.1 + ?(X)/ y = u,

şi
y" + (i, + ?(X) I y = o.
174
( ii) ( a) Se aplică teorema de comparaţie a lui Sturm.
{b) Se aplică rezultatul de la punctul (i1'.) (a).
7.2.22.
( i) y. = c. sin (Zn ·+ I) ; x, dacă /,0 = [(211 + I) ; r

în rest y = O.
( ii) l :/: (2k + 1) 1t •

2
(iii} y - o.
( iv) Soluţia unidt.
7.2.23.
( i) Dacă avem o ecuaţie de f01ma
y<n) = J(x, y, ...• y<n-1>), /: .Q-+ R, fi C R~+l
atunci dacă /e c1:(!l) şi ye cn(J) este o soluţie a ecuaţiei. rezultă că ye cn+t(I).
În cazul ecuaţiei date. f(x, y, y', y") = yy'', est_e o funcţie de clasrt C00 (R4 ).
( ii) Se ,·erifică prin· calcul.
( iii) Avem
y"'
-=
li
V,.;
y
şi deci
"· )'(s) ds
= CC ~" 0
11
)' •
( iv) Oricare ar fi x0 e R. y 1, y~. y~ e R, există li> O astfel incit în inter-

v lul [x0 - li. x +
li], ecuaţia are o soluţie unică ce satisface la condiţiile
)' Xo ) = )'o, Y '( Xo ) , .J'11.•"(x
= )'o, - o) -- .) ·"o•
'
7.2.24.
· ('i) Soluţia generală a ecuaţiei este
T"
I(t) = R
Ce-r ,<t-tol + _,
. L
Soluţia problemei ( l) + (2) este ·
V ) _!!.._ (I-foi V
l(t) = ( 10 -Ţ e L +y·
( ii) Soluţia generală a ecuaţiei ( 1) este
-R
- (t-t.l „ R (l-1 0 1 ~I Jl (S) -R
,l(l)=Ce
. .
L +e- -L 4
- - · eL
L
(s-tol
ds.
175
7.2.25.
1 1
(i) y" = -2y + 3y' - y' 2 ; f(x, y, y') = -2y + 3y' - y' 2 ;
2 2
cy
= 2, ? oy .
!1,
= 3 -y'; jeC(R3).
{ii) Problema este echivalentă cu următoarea
~,• -- ,.,,,
.J "" y(O) = O,
z' = -2 y + 3z - ~ z 2
, z(O) = 1
iar această problemă Cauchy este echivalentă cu sistemul de ecuaţii integrale
y(x) = \x z(s) ds,

•O
z(x) = I + ~: [-2y(s) + 3z(s) - ~ i'(s)] ds.
Şirul aproximaţiilor succesive pentru acest sistem este definit de
Yn(x) = ~x Zn-l(s) ds,

•·O
Zn(x) = 1 + Jo r[ - 2J'n-1 (s) + 3z 11 _ 1 (s) - 1 z~_ 1 (s) ] ds.

2
Luăm )'o= O şi z0 = 1. Avem
y 1 (x) = ~x zo ds = x,
•O
z1 (x) = 1+ \.r [3 - _!_]

•O 2
ds = 1 +
5
2
x.
(iii) Avem
_v' = z, ., ·o) = o,
1
z' = -2y + 3z - - z2 , z(O)
2
= 1.
1
Considerăm intervalul [O, J] şi diviziunea dată de punctele O, , I.
2
Avem
}'(x) = x dacă xe[o, ~]; Y(~)= ~
z(x) = 1+~ x
2
dacă xe [o, _!_];
2
z (_!_) = ~;
2 4
3i(x) = ~ + : (x - ~) dacă xe[ ~, I]

Z(x)=: +(-2· ~ +3· :- ~ ::)(x- ~)• dacă xe[~, 1]-
1'16
(iv) Avem de exemplu
X x 2
-
-v(x) = y(O) + y'(O) · ...:_
1!
+ y"{O) .:_ + R 1 (x),
2!
x 2
z(x) = z(O) + z'{O) -X + z"(O) :_ + R (x). 2
1! 2!
Valorile lui y'(O), y"(O), z'{O), z"(O) se calculează din ecuaţiile sistemului dat„
7.2.26. Rezolvăm problema
y'(x) + y(x) = 1, xe [O, 2],
y{O} = O.
Avem
y(x) = e-x - 1, xe [O, 2].
Rezolvăm apoi problema
y'(x} + y(x} = 3, xe (2, + oo[,
y(2) = e- 2 - 1.
Soluţia acestei probleme este
y(x} = (1 - -4e 2)e-x + 3, xeJ2, + oo:.
Prin urmare soluţia problemei date este
e-x - 1 dacă x e [O, 2],
'\IX= ( )
.., { (1 - 4e 2) e-z + 3 dacă xe]2, + oo[.
Generalizare (a). Fie x0 < x 1 < ... < Xn < ... un şir crescător de numere
reale şi a, e R, ie Z+ numere reale date. Se consideră problema lui Cauchy
y' + y =f,
· y(xo) = )'o
unde f(x) = ai, Y x e].Y,, xi+ 1], -ie Z+. .

Se cere să se determine ye C1 ([x0 , + oo[\ {x0, x1 , ••. , Xn, ••• } n C([x0 , + oo[),.
soluţie a acestei probleme.
{b) Fie x0 < x 1 < ... < xn < ... un şir crescător de numere reale. Fie de
asemenea P,, /, e C[ x,, xi+ 1], ie Z+. Notăm cu P funcţia cu proprietatea că
P IJr„r,+iJ = P,. Analog notăm cu f funcţia a cărei restricţie 1a intervalul ]x,,.
x,+ 1J este ft.
Se consideră problema lui Cauchy
y'+Py=f,
y(xo) = )'o,
Se cere să se determine ye C ([x0 , oo[\ {x0 , x 1,

1
••• , xn,••·}) n C([x0 , + co[).
7.2.27.
(i) Avem
L(L(y)) = (y" + y)" + (y" + y) = YIV + 2y" + y.
177
Ecuaţia da tă se scrie
y 1v + 2y" + y = sin x.
Soluţia generală a acestei ecuaţii este
y(x) = (C 1 x + C2)cos x + (C1 x + C,)sin x +Yo
unde y 0 este o soluţie a ecuaţiei neomogene.
Soluţia y 0 se caută sub forma
y 0 (x) = Ax2 cos x + Bx 2

sin x.
(ii) S = U
i.e R
S,. = {ye C2(R) IY" +; 1
= C, C eR} = {ye C2{R) iy(x) =
= C1 cos X+ C2 sin X+ C, C1 c~. CeR}.
7.2.28.
(i) Ecuaţia factorului integrant este
Q cµ _ P aµ _ µ[ oP _ aQ] .
ax ay oy ax
(ii) Ecuaţia factorilor integranţi se scrie în acest caz sub forma
aP _ aQ
oy ax dw
=--·
Q cw - p ow f(w)
ax ây
:Prin urmare ecuaţia admite un factor integrant de forma f(w(x, y)) dacă
:şi numai dacă există o funcţie g astfel încît
aP _ aQ
ay ax ()
=gw.
Qaw - pow
ax cy
1n acest caz ecuaţia factorului integrant devine
/'(w) - g(w)f(w) = O.
{iii) (a) Trebuie să avem
oP _ cQ
ay f.x
Q = g(x).
(b) Trebuie să avem

aP _ cQ
ay
p ox =g(y.)
:it78
(c) Trebuie să avem
aP _ oQ
oy ax
Q- p = g(x + y).
(d) Trebuie să avem
ap _ oQ
oy ax
- - - a(xy) •
yQ- xP- 0
(e) Trebuie să avem
aP _ aQ
-oy- - ax
- = O (X 2 + "'·).
CI
„
xQ- yP .J
(iv) A se vedea răspunsul dat la punctul {ii).

7.2.29.
(i) y./y = C(y- x2), CeR.
(ii) y 2 = x 1n(Cy2) CeR+.
(iii) x 2y 2 + 1 = Cy, CeR.
(iv) x 6 + y 4 = Cy2 , CeR.
7.2.30.
(i) Soluţia generală a ecuaţiei date este
y( x) = C e-•• + e-"' ~: f (t) e-•• dl, C e R.
Considerăm cazul în care 3.M > O astfel încît lf(x)j~.M, VxeR. Pre-
supunem a =FO.
::\Iulţimea soluţiilor ecuaţiei omogene corespunzătoare este
y(x) = Ce-a~, CeR
şi dintr~ aceste funcţii singura funcţie mărginită pe R este y = O. Decf
ecuaţia neomogenă are cel mult o soluţie mărginită.
Soluţia mărginită a ecuaţiei este
y(x) = e-"' ~~/(1) e•• dl.
(ii) Soluţiile periodice şi continue pe R fiind mărginite rezultă că sin-

gura funcţie posibilă de a fi periodică este cea obţinută la punctul (i). Se-
_v_erifică prin calcul că este periodică.
7.2.31. Soluţia ecuaţiei cu argument modificat (întîrziat) y'(x) =
= f(x, y(x), .y(x - 't')) cu întîrzierea -:- > O constantă, la care se asociază con-
diţia
y(x) =
q>(x), pentru x 0 - -=-~ x~ x 0
se va căuta pe intervalul [x0 , x0 + (11, + 1)-;-J, deci pasul va avea lungimea -r •.
179'
Pentru xe [x0 , x0 +.]funcţia cfotată rn fi soluţia următoarei probleme:
y'(x) = f(x, y(x), 9(x - ·:')), y(x0 ) = 9(xo)
pentru că dacă x variază în intervalul [x0 , x 0 + .:;, argumentul x - -r
variază în intervalul [x 0 - ., x0 ] şi prin urmare pentru x E [ x 0 - . , x0 ] rezultă
că y(x - "t') = 9(x - -r). Presupunem existenţa soluţiei )' = 9 1(x) a acestei
probleme pe întreg intervalul [ x 0 , x 0 + ·:'].
Continuînd în mod analog pe intervalele următoare de lungime, avem
în mod succesiv:
y'(x) = f(x, y(x), 9 1 (x - .)), Xo + -~ x~ x0 + 2-;, y(xo + -r) = 9 1(:ro + .)
y'(x) = f(x, y(x), ep 2(x - .)), x0 + 2.~ x~ x0 + 3-., y(x0 + 2-r) = ({)ll(xo + 2T)
y'(x) = f(x, y(x), ?n(x - .)), x0 + n.~ x~ x0 + (11 + 1)-;-, y(x0 + n.) =
= ?n(xo + n-;-)
unde de fiecare dată funcţia epix) este soluţia problemei cu condiţie iniţială
pe intervalul [x 0 + (j - 1) -;-, x0 + j-;-].
Această metodă, denumită metoda paşilor, furnizează soluţia y a ecuaţiei
cu argument modificat pe orice interval mărginit al axei reale, presupunînd
~ă există în mod unic soluţia problemelor Cauchy care apar.
(i) xe [1, 2j, y'(x) = y(x) + 6x, y(l) = 2 => y(x) = 2 ex- 1 - 6(x - 1)
xe [2, 3], y'(x) = y(x) + 6[2 ex- 2 - 6(x - 2)], y{2) = 2 e - 6 =>
=> y(x) = 2 ex-i - 5 ex- 2 - 24 ex-a+ 12x ez- 3 - x + 1.
(ii) xe [O, 2], y'(x) = y(x) + 2(x - 2) 2

, y(O) =O=> y(x) = 8 ex - 4x2 - 8
xe [2, 4], y'(x) = y(x) + 2~8 ex- 2 - 4(x - 2) 2 - 8] 2, y(2) = 8 e2 - 24.
{'iii) XE [O, 1], y'(x) = y(x). y(O) = 1, => ;•(x) = e:t·
xe [1, 2j, y'(x) = y{x) e:t·-1, y(l) = e => y(x) = ee.t·-i.
(iv) xe [O, 3], y'(x) + 2y(x) = 2x, y(O) = 3, => y(x) = 2 e-2x + x - _!_
2 2
~
xe [3, 6j. y'(x) + 2'\'(X)
•
= -7
2
e- 2cx- 3) + 2x - 7
- , ,·(3)
2 .
= -7
2
e--6 + -25
v(x) = ( -7 x -
. 45) 2 . 3
- e- cx- , + -72 .
e- 2:i +-41 (4x - 1
7)- - .
• 2 4 2
7.2.32.
(i) Nucleul ecuaţiei
integrale
K: [O, lj x:o, l]x[-r, r]--+ R, [-r, r] c R, K(x, y, z) = xy + sin xz.
Observînd că L = l, M = max)xy + sin x:j =-= 2, m(Q) = 1 şi aplicînd
01
rezultatul problemei 2.36 a=> dacă
I ,. I~ R şi li,/ < I
2
3 soluţie unică a ecuaţiei, în sfera B (x, R).
180
Se observă că dacă I A/< 1 (a se vedea problema 2.36 b) ecuaţia admite
soluţie unică în C(Îl).
(ii) Dacă A= 3, teorema aplicată nu se. asigură existenta şi unicitatea
soluţiei. '
21 21 1 1 21
(iii) ?o(x) = O, ?1(x) = - x, q->2 (x) =- x + -- -· -- cos -
2 2 1 lx 11 x 2
. 11
Şl ?,, - ?/i~ -21-
. 1 800
7.2.33.
(i) Rezultă imediat, înlocuind în ecuaţia integrală dată.
(ii) Prin aplicarea teoremei lui Banach => singura soluţie din C[O, 1] este
q>(x) = O.
(iii) Soluţia 9(x) = E_ f# c;:o, JJ, în x = O este discontinuă.
X
7.2.34.
(i) Folosim următoarea teoremă
Fie /e C[a, b]. Considerăm problema

y" = f, y(a) = O, y(b) = O.
ţceastă problemă are o soluţie şi numai una, soluţie ce se scrie sub forma
y(x) = - ~b G(x, s) f(s) ds

„a
unde
(s - a) (b - x)
------, dacă s ~ x;
b-a,
G(x, s) =
(x - a) (b - s)
--'------'----'---- , dacă s ;a►• x.
b- a,
Fie y = q> şi z = 'F o soluţie a problemei date.
Considerăm problemele
y" = J(x, ?(x), 'F(x)), y(a) = O, y(b) = e
şi
z" = g(x, cp(x), 'Y(x))i t{a1 = G, z(b) = O.
Pe baza teoremei de mai sus fiecare din aceste probleme au o soluţie
unică şi avem
y(.,) = - ~: G(x, s) /(s, q, (s), 'Y(s)) ds,
z(x) = - ~ G(x, s) g(s, q, (s), 'F(s)) ds.

„a
181
Dar <p este soluţie pentru prima problemă şi q,· pentru a doua. Din unicita-
tea soluţiei rezultă
cp(x) = - ~: G(~,. s) f(s, c;,(s), 'f(s)) ds,
'l'(x) = - ~: G(x, s) g(s, cp(s), 'l'(s)) ds.
Prin urmare problema lui Dirichlet dată este echivalentă cu sistemul de ecu-
aţii integrale de mai sus. Aplicînd teoremele ce există pentru sistemul de
-ccua ţii integrale tip Fredholm, obţinem următoarele teoreme:
Teorema 1. Presupunem că
(a) Je C([a, b] xR 2), ge C([a, b] xR 2).
(b) lf(x, tt 1• v1) -f(x, tt2, V2)l~L(I U1 - V1 1 + ltt 2 - V2I),
:şi
Ig(x, tt 1 , v1) - g(x, it 2 , v2) I~ L(I u-1 - v1 I + I tt 2 - v2 I)
pentru orice xe [a, b], u,, v, e R, i = 1, 2.
(c) 2L max (b G(x, s) ds < 1.
a~x~b )a
În aceste condiţii problema lui Dirichlet are în C([a, b], R 2) o soluţie şi numai
una, soluţie ce poate fi obţinută prin metoda aproximaţiilor succesive por-
nind de la orice element din C([ a, b], R 2).
Teorema 2. Presupunem că
(a) JeC([a, b]xx]1X]2), geC([a, b] x ] 1 X]2), unde ]i,]2 CR sînt in-

tervale închise şi finite
(b) 1/(x, 1e 1, v1) -f(x, tt 2, V2-)l~L(ju 1 - v1 f + ltt 2 - v2;)
/g(x, 1,1 , v1) -g(x, 1t2 , V2)/~L(l 111 - v1 f + f u2 - v2 I)

pentru orice xe [a, b], u., e ] 1, v, e ] 2, i = 1, 2
(c) lf(x,y,z)j~M, lg(x,y,z)/~M, Vxe[a,b], Vye]i. Vze] 2 •
Fie R > O astfel încît
((y, z)eB(O; R)) => (y(x)e]1• ::(x)ej2• Vxe:a, b]).
Dacă
'(d) 2L max (b G(x, s) ds < 1.

a~x~b )a
(e) M max (b G(x, s) ds~ R.

a~x~bl
:atunci problema Dirichlet are în B(O; R) o soluţie şi numai una, soluţie ce
poate fi obţinută prin metoda aproximaţiilor succesive pornind de la orice
•element din sferă.
182
Şirul a proxima ţiilor succesive este definit de
y.(x) = - ~: G(x, s)f(s, y._,(s), z._,(s)) ds,
zn(x) = - ~b G(x, s) g(s, Yn-1(s), Zn-1(s)) ds.

„a
Mai mult; are loc următoarea estimare a erorii, dacă aproximăm soluţia
(y, Z) prin (J'n, ţn),
{
2L max (b G(x, s) ds)n
Ja a~.r~b
11 (y, z) - (Yn, Zn ) 11 C([a, b], R ~ -----\-b- - - 11 Yo, Zo) -
2) Y1, Z1) 11 c
1 - 2L max G(x, s) ds
a~.r~b .a
(ii) Luăm ] 1 = [-r1 , r2], ] 2 = [-r2 , r 2], r 1, r 2 > O. Se aplică teorema 2~

L = e' , 1.lf = max (e'1 + r 1 , 1 + r 2).
1
Prin urmare dacă
2e' max (b G(x, s)

2 < 1, max (e'2 + r1, l + r 2) •max (b G(x, s) ~ R
a~.r~b )a a~.r~b )a
şi, O < R ~ min (ri, r2 ), atunci în sfera B(O; R), problema are o soluţie şi
numai una.
ln acest caz şirul a proxima ţiilor succesive este
y.(x) = - ~: G(x, s) (e'<'l + y(s)) ds,
z,.(x) = - (b G(x, s) (sin y(s) - z(s)) ds.

Jo
7.2.35.
(i) (a) Dacă Â < O soluţia generală a ecuaţiei este
= C1 e-N" + C2 eR".
y(x)
Rezultă că singura soluţie a problemei este y = O.
(b) Dacă Â = O, soluţia generală este
y = C1 x + C2
şi singura soluţie a problemei este y = O.
(c) Dacă i\ > O, soluţia generală este
y(x) = C1 cos (/i'.. x) + C2 sin (/i. x).
Dacă O< "A< 14 ; , atunci problema
. . are o solutie
, unică. Da€ă J... =
+ 1)2: , problema are o infinitate de soluţii. Dacă li= (2k + 1)2: '~
2 ·. -2'
= (2k ,.
Â > O, problema are o soluţie unică.
(ii) Vom presupune m contmuare ca O <
A • 'W
,. < -7:2 • Considerăm la început

4
utmătoarea problemă.
y" + "J..y = f, f e CCO, 1] ( 1)

y(O) = O, y'(l) = O.
Soluţia generală a ecuaţi.ei este
y(x) = C1 cos c.,x + C, sin c.,x + ~ ~: /(s) sin c.,(x - s) ds
unde eu = /f. şi deci O < (u < r. ·

2
Avem
y'(x) = -c.,C1 sin c.,x + C2c., cos c.,x + ~: /(s) cos c.,(x - s) ds.
Deci
y(O) = C1 = O
1
y'( 1) = C2eu cos eu + ~/(s) cos eu( 1 - s) ds -= O.
•O
Obţinem astfelcă problema (1) are o soluţie şi numai una oricare ar fi

f e C[O, 1] şi această soluţie se scrie
1
y(x) = - \ G(x, s) /(s) ds
•O
unde
sin eux cos eu(l - s) - sin eu(x - s) cos eu
----------------'---, S~ X
Cu cos Cu
G(x, s) =
sin eux cos eu( 1 - s)
S~X•
Cu cos Cu
Revenim la problema dată
y" + )\y = f(x, y), '\ = eu2 (2)
y( O) = O, y ' ( 1) = O Cl> < ; ·
Pe baza rezultatului de mai sus această problemă este echivalentă cu urmă

toarea ecuaţie integrală de tip Fredholm
y(x) = - ~: G(x, s)/(s, y(s)) ds. (~)
184
Aplicînd teorema de punct fix a lui Banach obţinem
Teorema 1. Dacă
(i) /e C([O, 1) xR).
(ii) lf(x, y) -f(x, z) I ~ L/y- zi, Vxe [O, 1], y, ze R.
(iii) L maxr1 !G(x, s) I ds < 1,

o~%~• J
0
atunci problema (2) are în C[O, 1] .o soluţie şi numai una, soluţie ce poate
fi obţinută prin metoda aproximaţiilor succesive.
Teorema 2. Dacă
(i) /e C[O, 1] X]), ] c R.
(ii) IJ(x,y)-f(x,z)l~L!y-zl, Vxe[O, 1], y, ze].
(iii) M~: G{x, s) ds'- R,
unde lf(x, y)l~M, 'v'xe[O, l], ye] iar R este astfel încît din 9e.B(O; R)
rezultă că <:p(x) e J, pentru orice xe ].
(iv) LmaxCIG(x, s)I ds < 1.

o~x~t J
0 .
ln aceste condiţii în .B{O; R) c CCO, 1], problema (2) are o soluţie şi numai
una, soluţie ce poate fi obţinută prin metoda aproximaţiilor succesive por-
nind de la orice element din B(O; R).
7.2.36.
(i) q>(x) = 1.
(ii) <:p 1 (x) = sin x, q>:.?(x) = O.
(iii) q>(x) = xer - ex + 1.
7.2.37.
(i) Considerăm domeniul
D = {(z, w) E C2 ilz - Zoi~ a, IW - Wol~ b}
unde numerele a şi b e R+, sînt astfel alese încît jj c O. Notăm M =
= m~x lf(z, w)I- Fie 0 1 = {z E C/ Iz- z0 J~a}. Kotăm cu 0(01) mulţimea
D
funcţiilor olomorfe pe 0 1 • Considerăm spaţiul Banach, (0(!1 1), li · 1D, unde
11w/ j =maxfw(z) j. Considerăm sfera B(w0 , b) c 0(011 ), unde Oh = {z E C flz-
n1
- z0 /~ h}, li~ a.
Obţinem astfel următoarea teoremă
Dacă /e O(.D) şi li= min(a, .!!_) atunci problema are în B(w0, b) c

nf .
c O( Q") o soluţie şi numai una, soluţie ce poate fi obţinută prin metoda apro-
ximaţiilor succesive.
185
7.2.38. Observt1m mai întîi că dacă Y este o matrice fundamentală pentru
sistemul
Y'+AY=O
atunci matricea y.i·(x) = Y(x + T) este de asemenea o matrice fundamen-
taHt pentru sistemul dat. Aceasta înseamnă că există o matrice C, det C #=O,
astfel încît ·
yx(x) = Y(x)C.
Matricea C se numeşte matricea de monodromie asociată sistemului şi ma-
tricei fundamentale Y. Fie B o matrice cu proprietatea că C = eT8 • Se arată
prin calcul că prin schimbarea de variabile Y = Sz, unde S = yze_zs, sis-
temul se reduce la un sistem de ecuaţii cu coeficienţi constanţi.
7.2.39. Presupunem că, K, HE C([a, bj x [a, b] xR, /e C[a, b] şi ;.., µe R.
Căutăm soluţiile ecuaţiei în C[a, b].
Notăm
(A?) (x) = i, ~° K(x, y, ?(Y)) dy

.a
+µ \x H(x, y, 9(y)) dy + f(x)
„a
obţinem astfel aplicaţia
A: C [a, b)]-+ C [a, b], 9 H Acp.

înzestrăm pe CLa, bJ cu norma lui Cebîşev şi căutăm condiţii asupra lui Â,
µ, K, H, f astfel încît A să fie contracţie. Obţinem astfel următoarea teoremă.
Dacă
(i) există Li, L 2 > O astfel încît

I K(x, y, tt) - K(x, y, v) I~ L 1 1tt - vJ, Vxe [a, b], u, veR
şi
I H(x, y, u) - H(x, y, v)) I~ L2lit - v I, Vxe [a, b), u, ve R
(ii) (li,/ L 1 + IµJ L2)(b - a) < 1
atunci ecuaţia are în C[O, 1] o soluţie unică .
.Acest rezultat poate fi generalizat pentru o ecuaţie de forma
q,(x) = F ( x, ~: K(x, y, q,(y)) dy, ~: H(x, y, q,(y)) dy) ·
7.2.40. Observăm că aplicaţia definită de (s, t) 1--+ ( s 3, ~ ) invariază mul-

ţimea [O,I] x [O, JJ. Considerăm spaţiul Banach C([O, 1] x [O, 1]) şi în acest
spaţiu sfera B(O; R), unde R~ 6. Notăm
(A q,)(x, y) = ~: K ( x, y, s, t, ,> ( s•, ~ )) ds dt.

Presupunem că, KeC[O, lJx[-6, 8]).
Obţinem aplicaţia
A: B(O; R) ~ C([O, I] x (O, lJ), 9 1-+ A?·
.186
Aplicaţia A invariază sfera B(O; R) dacă
IK(x,y,s,t,ul~R. 'v'x,y,s,te[O, 1], ue[-6, +6].

Presupunem în continuare că funcţia K, satisface la condiţia lui Lipschitz
cu o constantă L > O, în raport cu ultimul argument.
Avem
I A9(x, y) - A,j,(x, y) I<. L ~]},(s•, ~)-? ( s3, ~) \ ds dl<.
~LIIC?-qJII.
Deci
IIA9-A~ll~Ll[9-y ;1.
Aplicaţia A este contracţie dacă L < 1.
Se aplidL teorema de punct fix a lui Banach.
7.2.41.
(i) Se aplică metoda paşilor. A se vedea problema 7.2.31.
(ii) Problema este echivalentă cu următoarea ecuaţie integrală
9(t) dacă te [10 - li, 10 ]
I
.
x(t) = 9(10) + ~:. [a(s)x(s - lt) - b(s) x(s - 11)] ds dacă te llo, T].
(iii) Şirul aproximaţiilor succesive este definit de

q:>(t), te [to - li, t0]
x.(t)
un d e x 0(t)
=
={ ·
I cp(lo)
o(t),
+ ~:. [ax._1 (s -
te [to - li, lo]
lt) - bx._1 (s - lt)] ds, dacă te [Io, TJ.
q:>(t0), t E [to, T].

7.2.42.
(iii) Se aplică rezultatul de la punctul (ii).
7.2.43.
(ii) Se calculează derivata lui/.
(iii) Se rezolvă problema lui Cauchy de la punctul (ii) şi se obţine
f(.r) = e: ~: e-Ţ ds.

7.2.44.
(i) Da.
(ii) Se aplică teorema de dependenţă a soluţiei problemei lui Cauchy utili-
zînd datele problemei.
(iii) Este o ecuaţie cu coeficienţi constanţi şi se scrie soluţia generală a ecu-
aţiei.
187
BIBLIOGRA f IE
1. C. A v r a m e s c u, I. Bă r !J u Ie s c u. lmlrumar şi culegere de probleme de ecuaţii diferen-

ţiale şi integrale, Reprografia t:nhersităţii din Crairwa, 1976.
2. C. M. Bucur. i'\fetode numerice, Facla, Timişoara, 197.3.
3. G. Coma n, G. Pa v e I, I. R u s, I. A. R u s. Introducere Î1l teoria ecuaţiilor operatoriale.
Editura Dacia, Cluj-N'apoca. 1976.
4. M. Craiu, l\I. N. Ro ş cu 1 e ţ. Ecuaţii diferenţiale aplicative, Editura didactidt şi pedago-
gică, Bucureşti. 197 l.
.5. B. De mi do,, i t c h. Recueil d'e:rercices el de problemes d'a11alyse mathematiq11e, Editions
1\Iir, l\Ioscou, 1972.
6. G. Dodesc u, l\[. Tom a. i1letode de calc11l numeric, Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti. 1976.
7. l\L G hermă nes cu, Culegere de probleme de ecuaţii diferenţiale, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1963.
8. D. Grea nap a n, Tlieory aud Sofolion of ordiuary di/ferculial equations, The l\facmillan
Company. N'ew York. 1960.
9. N. M. G ft n t he r. R. O. Cu z mi n, Culegere de probleme de matematici supc,·ioare, Bucu•
reşti. Editura Tehnică, 1950.
10. A. Ha im o vi ci, Ecuaţii diferenţiale şi ecuaţii integrale, Editura didacticl'l şi pedagogică,
Bucureşti, 1965.
11. E. Hi 11 e Lectures on ordinary diffetential equations. Addison-\Ycnlcy. Puhlishing Company,
1969.
12. D. V. I o nes c u, Ecuaţii diferenţiale ţi integrale, Editura didactid'l şi pedagogică, Bucu•
reşti, 1972.
13. G. J u 1 ia, Exercices d'aualyse, Gauthier Yillars, Paris, 1948.
14. E. K a m k e S pravocinik po obfknovenfm diffe,·eutialnf m ttrmmeniam, N'au ka, l\lask·,a,
1976.
15. A.J. Kiseliov, l\I.L. Krasno·r, G.J. i\Iacarcnko, Sbornik =cu/aci po obîkno-
venfoz di_fJerentialnf m uratmeniam, :\Iask'la. 1967.
16. N. V. I( op c he nova, I. A. l\I ar o n Computational 1lfathematics. Mir Pnhlishers,
l\faskva, 1975.
17. I. Le 1 o n g. Fer r an d, I. l\L Ar na u el ies Cottrs de 1'\IatMmatiques, tome 4, DVXOD,
Paris, 1974.
18. G h. Marinescu şi cole c t i •r Probleme de auali::ă numerică, Editura didactică.
şi pedagogică, Bucureşti, 1978.
19. I. l\[. Ma t v e c ·,r Sbomik zadaci i upravnenii po obtcnovem1tm differenlialn'im m·ai·nc11iam,
lzd. Lcningradekogo liniYersiteta, 1960.
20. P. Pa ..., e I. I. A. R u s Ecuaţii difereufiale şi integrale. Editura didactică şi pedagogică,
Bucureşti. 1975.
21. A. Ph i Ii p p o v Recueil tle problemes d'equations differe11fiellcs, Editions Mir, l\loscou,
1976. .
22. A. R a b e ns te i n Iutroductiou to orrlinar.1• differenlial equations, Academic Press, N'ew York.
London, 1972.
23. E. Rog ai Exerciţii şi probleme de ecuaţii diferenţiale şi integrale, Editura Tehnidt, Bucu•
reşti, 1965.
24. I. A. R u s Ecuatii diferentiale $i inteera!e, Î;zlrebifri de coufrol. Litogra(iu t:niv. Bal.cş
Bolyai, · Clnj~Xapoca, 1975. •
189
Pla11 editurii; 11r. 01j3, Coli de tipar; 12,
· Brm de tipar; 28.08.82.
· Tiparul executat sub comanda

nr. 939 Ja
Intreprinderea poligrafică
,,13 Decembrie 1918",
str. Gl'igore Alexandrescu nr. 89-97
Bucureşti,
Republica Socialist,\ România

Probleme de Ecuatii Diferentiale Si Cu Derivate Partiale - I. Rus, G. Micula, P. Pavel, B. Ionescu (1982)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de Ecuatii Diferentiale Si Cu Derivate Partiale - I. Rus, G. Micula, P. Pavel, B. Ionescu (1982)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI INVĂŢĂMÎNTULUI

tOAN A. RUS PARASCHIVA PAVEL

EDITURA DIDACTICĂ ŞI. PEDAGOGICĂ - BUCUREŞTI

Referent ştiinţific: Acad, Nicolae Teodorescu

Lucrarea conţine îndeosebi capitole ce acoperă programa actuală a

§ 1. CLASIFICARE. NOŢIUNEA DE SOLUŢIE

. 1.1.1. Care tipuri de probleme se numesc ecuaţii operatoria/,e?

§ 2. MULŢIMEA SOLUŢIILOR. ECUAŢII ECHIVALENTE

1.2.1. Să se rezolve următoarele ecuaţii:

(vii) y(x) . ~% y(s) ds, xe [O, 1]; ye qo, 1];

(ix) ou(x, y) = o, x, ye R, u,e C1 (R2);

§ 3. PROBLEME CAUCHY. PROBLEME POLILOCALE

1.3.1. Să se formuleze problema lui Caucliy relativă la o ecuaţie diferen-

(vi) y" + y = O, y(O) = O, y(1t) = 1, ye C2[0, 1t];

(vii) y'(x)=y(x-!)• Vxe[0,2] şi y(x)=x, Vxe[- ~.o];

§ 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL tNTÎI

2.1.1. Să se precizeze tipurile următoarelor ecuaţii:

(i) y' =cos!...• (ii) y' = x+e-z. (iii)y = -xy'

( ii) y' - 2 -y y ctg x + sin x = O, y = sin x.

(iii) y' = y 2 - xy - x, y =ax+ b, a, beR.

(v) (3y x) dx + (2y3 - 6xy) dy = O, µ = µ(x + _y2).

(vi) (x + y + 1) dx - 2xy dy = O, µ = µ(x 2 - y 2).

2.1.5. Să se rezolve următoarele ecuaţii, căutînd soluţiile sub formă

(i) y = xy' + y' y' 5

(iii) y = 2xy' + -./l + y' 2

( ii) x 3y' sin y = 2, lim y(x) = 7t •

(iv) (x + e1) dx +(1- ;)ei dy = O, y(O) = 2.

§ 2. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

(iii) 1 + y' 2 = 2yy", y(l) = 1, y'(l) = 1.

(iv) y 2 + y' 2 - 2yy" = O, y(O) = 1, y'(O) = 1.

§ 3. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE

2.3.1. Să se rezolve următoarele ecuaţii cu derivate parţiale:

(i) ou(x, y, z) ...:.. o, ueC1(R3).

2.4.1. Ce se tnţelege printr-o ecuaţie integrală de tip Fredholm cu nucleu

(i) cp(x) = ~: (x + y) cp(y) dy + I.

(ii) cp(vl. 2~j: + cp(t ~) dtd,; + L.

(iii) cp(x, y, z) = ~jj: cp(t, ,;, q dt d,; d~.

(iv) cp(x, y, z) = ~: ~: ~: (xt + Y'I + zq cp(;, ,;, ~) dt d,; d~ + x + y + z.

(i) q>(x) =A\:: cos (x + y) q,{y) dy + cos x;

(ii) cp(x) = >{ xe"-•cp(y) dy + x + x•;

(fr) q,(x) = ~: (xt + x"t") ~ (t) cit,

§ 5. ECUAŢII INTEGRALE DE TIP VOLTERRA

2.5.1. Să se scrie ecuaţiile integrale Volterra, echivalente cu următoarele

(i) <p(x) = \x scp(s) ds + x;

(ii) q,(x) = ~: q,(s) ds +e";

(iv) q,(x) = ~: s3q,2(s)ds + 2.

.§ 1. TEOREMA DE PUNCT FIX A LUI BANACH

d(x, y) " (x, -

p(x, y) = max Ix, - Y, I, Y = (y1, Y2, ... , y,.).

Să se arate că următoarele aplicaţii satisfac condiţia lui Lipschitz în

!l={(x,y,z)eR•lo..;x..; ;, O<y<I, lzl< ~}·

C1 (.Q) c_Lip (O) c C(!l).

3.1.6. Funcţia /(x) = _!_;

f: n C (Rn, o) --t- (R", o), n mărginit şi închis, să fie contracţie.

a) f(x) = "'[ O,?

xi= Ea,kxk + b,, i = 1, 2, ... , n; i., a,k, b,eR.

§ 2. TEOREME DE EXISTENŢĂ ŞI UNICITATE

3.2.1. Se consideră următorul sistem de ecuaţii integrale de tip Fredholm

cp(x) = A\ K(x, y, cp(y)) dy + f(x), xe Q,

<p(x) = A~ K(x, y, <p(y)) dy + f(x), xe n

(i) <p(x) = ~: [ I + xy + ~ cos (xcp(y))]dy + sin x;

2 - Probleme de ecuaţii diferenţiale - cd. 939 17

(v) 'P(x1, x2, x3) = O, 1 ~: ~: ~: [cos• (x3 + y.) +

+ cp4(Y1, y2, y3) - 1) dy1 dy2 dy3 + 5x1 - 1;