UNIVERSITATEA “POLITEHNICA”

TIMIŞOARA
BIBLIOTECA CENTRALĂ GÎRBAN
' Nr. Inv.: 06O„fS36
Cota domeniu: B -M A T 4 /Â R I

re w m
Iii ¡ j í METJ I é ANALITICĂ
Şl GEOMETRIE D i r a i N T I l i
ÎN SPAŢIUL SUIIBDIAI W
Teorie şi problem®

EDITURA POLITEHNICA
 Colecţia "STUDENT"

ŞAPTE LECŢII
DE GEOMETRIE ANALITICĂ
ŞI GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ
ÎN SPAŢIUL EUCLIDIAN 3D

Teorie şi probleme
 Lucrarea prezintă într-un m od unitar, riguros şi accesibil, un material
ştiinţific cât mai adecvat studiului unor teme esenţiale din geometria analitică şi
din geometria diferenţială a curbelor şi suprafeţelor în spaţiul euclidian
tridimensional.
Cartea de faţă are un nivel ştiinţific ridicat. Expunerea conţinutului este
realizat într-o manieră modernă şi actuală.

R eferent ştiinţific: Prof.univ.dr. Gheorghe IVAN

Universitatea de Vest din Timişoara

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ARIEŞANU, C A M E L IA
Şapte lecţii de geometrie analitică şi geometrie
diferenţială în spaţiul euclidian 3D: teorie şi probleme / lect.dr.
Camelia Arieşanu, lectdr. Anania Gîrban, - Timişoara: Editura
Politehnica, 2008
352 p. ; 24 cm. - (Student)
Bibliogr.
ISBN 978-97.3-625-798-8

I. Gîrban, Anania

c xi/1
u ~r t yjj
Lect.dr. Camelia ARIEŞANTJ Lect.di. Auania GIRBAN

ŞAPTE LECŢII
BE GEOMETRIE ANALITICĂ
ŞI GEOMETRIE DIFERENŢIALĂ
ÎN SPAŢIUL EUCLIDIAN 3D

Teorie şi probleme

Colecţia “ STU DEN T”

BIBLIOTECA CENTRALĂ n N ,y “ P O L IT E H N IC A ’
UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" ** ~ .
TIMISOARA T IM IŞ U L « A i

III
00216074
BIBLIOTECĂ
m h m ..
H hlA

. Juiap__ Lit
EDITURA POLITEHNICA
TIMIŞOARA - 2008
Copyriglit © Editura Politehnica, 2008

Toate drepturile sunt rezervate editurii. N ici o parte din această lucrare nu poate
fi reprodusă, stocată sau transmisă prin indiferent ce formă, fară acordul
prealabil scris al Editurii Politehnica.

EDITURA PO LITEH N ICA

Bd. Republicii nr. 9
300159 Timişoara, România

Tel. 0256/403.823
Fax 0256/403.823
E -m ail: editura@edipol.upt.ro

Consilier editorial: Prof.dr.ing. Sabin IONEL

Redactor: Claudia M IHALI

Bun de imprimat: 22.12.2008

Coli de tipar: 22
C.Z.U. 514.2(076)
ISBN 978-973-625-798-8

Tiparul executat sub comanda nr. 9

la Tipografia Universităţii "Politehnica" din Timişoara
 P re fa ţă

Cartea de faţă acoperă a doua jum ătate a disciplinei Algebră şi ge­

ometrie, comună tuturor specializărilor din Universitatea PO LITE H ­
NICA din Timişoara. Ea este destinată tuturor studenţilor din anul
întâi care doresc să-şi îmbunătăţească activitatea de la seminar şi să-şi
completeze notiţele de curs.

Structurat pe şapte capitole, cursul parcurge principalele teme de

studiu corespunzătoare geometriei analitice şi diferenţiale fără avea
pretenţia epuizării lor. S-a avut în vedere în primul rând punerea la
dispoziţia studenţilor a unui material accesibil, care să vină în ajutorul
pregătirii examenului la această disciplină. Numărul mare de probleme
rezolvate şi propuse asigură parcurgerea şi aprofundarea mai bună a
noţiunilor teoretice prezentate.

Această primă versiune va fi cu siguranţă îm bunătăţită în anii

următori, de aceea autoarele mulţumesc anticipat tuturor acelora care
vor aduce critici constructive materialului. De asemenea, autoarele
doresc să mulţumească în m od deosebit Domnului Profesor Dr.
Gheorghe Ivan de la Universitatea de Vest din Timişoara, care a avut
răbdare să parcurgă materialul şi să facă observaţii pe marginea aces­
tuia.

Timişoara, 1.12.2008.
 Capitolul I

CALCUL V E C T O R IA L ÎN E 3

1 Vectori liberi

Vom nota cu E$ spaţiul euclidian standard dotat cu produsul

scalar canonic.

D efin iţia 1 .1 . Două segmente orientate A B şi C D se numesc

e c h ip o le n te dacă [AB] şi [CD] au acelaşi mijloc.

Precizăm că dacă avem segmentul nul [M M ], mijlocul său

este M .
Vom nota A B ~ C D ,

P r o p o z iţ ia 1 .1. a) A B ~ C D şi A — B implică C — D.
b) A A ~ B B , pentru orice A ,B 6 £ 3.
c) Dacă A, B ,C , D e j53 sunt patru puncte necolineare dis­
tincte, atunci A B ~ C D dacă şi numai dacă [AB] — [CD] şi
semidreptele [AB şi [CD au intersecţia o semidreaptă.
d) Dacă A B ~ C D atunci A C ~ B D .
e) Dacă A, B ,C ,D sunt necolineare, atunci A B ~ C D dacă
şi numai dacă A B C D este un paralelogram.

7
 D e m o n s tr a ţie :
a) A B ~ C D dacă şi numai dacă [AB] şi [CD] au acelaşi mij­
loc; cum A — B rezultă că [AD] şi [AC] au acelaşi m ijloc, M .
Atunci punctele A, M , D, respectiv A, M , C sunt colineare, de
unde obţinem că A, M , C, D sunt şi ele colineare. Alegând un
sistem de coordonate, avem:

xA + xD xa + x c
2 “ 2

de unde xp = xq deci D = C.
b) A A ~ B B dacă şi numai dacă [AB] şi [AB] au acelaşi mijloc,
ceea ce este, evident, adevărat.
c) A B ~ C D dacă şi numai dacă:

%A H- xp __ x B + XQ
2 ~ 2

adică:
xA - xB — xc - xD

de unde rezultă că xa — xp şi x c — x p au acelaşi semn şi

\%a ~ x B\— |xc — xp\, deci [AB] = [CD].
d) A B ~ C D dacă şi numai dacă [AD] şi[BC] auacelaşi mi­
jloc, adică [AD] şi [CB] au acelaşi m ijloc, de undeobţinem
A C ~ ~BD: ___
e) Fie A B ~ CD\ rezultă că [AD] şi [BC] au acelaşi mijloc.
Avem deci, în figura de mai jos:
 Figura 1.1

A A M C = A D M B şi A A M C — A D M B de unde rezultă
că A C || B D şi A B || C D , deci A B C D este paralelogram.

P r o p o z iţ ia 1 .2 . Fie A B şi O G E 3 . Atunci există un punct

unic X £ E% astfel încât A B ~ O X .

D e m o n s tr a ţie : Dacă B = A afirmaţia este evidentă.

Dacă O E A B , atunci se foloseşte axioma de construcţie a unui
segment de lungime data, cu originea într-un punct dat şi situat
pe o semidreaptă dată.
Dacă O ^ A B , atunci de foloseşte axioma paralelelor; con­
siderăm semiplanul mărginit de AO care conţine punctul B . Pe
semidreapta paralelă cu A B şi conţinută în acest semiplan se
construieşte punctul X astfel încât [OX] = [A B ]. Obţinem că
ÂB - OX.

P r o p o z iţ ia 1.3. Relaţia de echipolenţă a segmentelor orientate

este o relaţie de echivalenţă.

9
 D e m o n s tra ţie : Se verifică cele trei proprietăţi ale relaţiei
de echivalenţă: reflexivitatea, simetria şi tranzitivitatea.

D efin iţia 1.2. O clasă de echivalenţă de segmente orientate în

raport cu echipolenţa segmentelor orientate se numeşte v e c t o r
lib er din spaţiul E§, şi se notează cu A & .

Deosebirea esenţială dintre segmentele orientate şi vectorii

liberi este aceea că două segmente orientate A B şi C D sunt
egale dacă şi numai dacă A = C, B = D, în timp ce vectorii
liberi ă Â . c i ) sunt egali dacă şi numai dacă segmentele [AB şi
[CD sunt echipolente.
Vectorul A Â se mai numeşte v e c to r u l nul şi se notează cu 0 .

Notăm cu V3 mulţimea vectorilor liberi din E% şi cu V2 mulţimea

vectorilor liberi din E2.

Pe mulţimea V3 se defineşte o operaţie algebrică internă:

+ : V3 X V3 —> V3 astfel:

Figura 1.2

10
unde C E este diagonala paralelogramului C B 'E D .
Se verifică imediat că suma nu depinde de reprezentanţii aleşi
din clasele de echivalenţă respective şi se observă că vectorul
A Â — 0 este element neutru faţă de această operaţie.

Pe V3 se defineşte şi o operaţie algebrică externă:

■ : V3 X V3 -> V3

astfel: fie Ă Î £ V3 şi A £ R] definim vectorul AA i astfel:

' ĂÎ pt. A > 0, A - B - C , Ă Î , Ă Î au

aceeaşi orientare si d (A , C ) = Ad (A , B ) jj

A 0, pt. A > 0;

Ă Î pt. A < 0, A — B — D , Ă Î) , Ă i au
orientări d iferite si d (D , A) = —Ad (A, B )

Se verifică imediat toate axiomele spaţiului vectorial. Deci

V3 admite o structură de spaţiu vectorial real, numit sp a ţiu l
v e c to r ilo r liberi.
Acesta este unul din cele mai importante exemple de spaţii
vectoriale şi stă la baza interpretărilor geometrice ale algebrei
lineare şi a raţionamentelor geometrice prin metode de algebră.

D efin iţia 1.3. a) Doi sau mai mulţi vectori liberi se numesc
colin eari dacă au aceeaşi direcţie.
b) Trei sau mai mulţi vectori liberi se numesc c o p la n a r i dacă
sunt J.naraleli cu,
- - - - n.r.elasi
- ^ nlan
X“

11
R e m a r c a 1 .1 . Dacă nu ne interesează să punem în evidenţă
un anumit reprezentant al unui vector liber, convenim să notăm
un asemenea vector liber cu o singură literă, de exemplu v, w, u,
etc.

2 Proiecţia ortogonală a unui vector

pe un alt vector. Produsul scalar a doi vectori

D e fin iţia 2 .1 . D oi vectori v, w se numesc o r to g o n a li, şi scriem

vA-w, dacă direcţiile celor doi vectori sunt perpendiculare.

Pin convenţie ,yJ_0 şi O-L'u pentru orice vector v £ V3.

P r o p o z iţ ia 2.1. Dacă v E V$,v 7^ 0 atunci mulţimea notată:

u 1 = {■O € V%f v L u }

este un sub spaţiu vectorial al lui V3, numit s u p le m e n tu l o r ­

to g o n a l al lui v.

Rezultă că orice vector v £ V3 se poate scrie în m od unic sub

forma:
v = Xv + w
cu w l.u.

D e fin iţia 2 .2 . Aplicaţia:

Pru : Vz -> F3

definită prin P r av — x^u se numeşte p r o ie c ţ ia o r to g o n a lă a

sp a ţiu lu i V3 p e v e c to r u l u.

12
 A t u n c i p u t e m sc r ie :

v = P rQv + w

CU U)l-U.

D e fin iţia 2.3. U n g h iu l a d o i y e c to r i ntenun

en u li v7 ,u G V3 este
măsura unghiului A O B , dacă O Â = u şi Oi W = v.

Se observă că acestă definiţie nu depinde de alegerea punctu­

lui 0 .

D e fin iţia 2.4. Fie v ,u 6 V3. P r o d u s u l sca lar al celor doi

vectori este definit prin:

O, u — O sau v — 0;
(u ,v )
\u\ j-U|cos (u,v)p u 0 si v 7^ 0.

P r o p o z iţ ia 2.2. Produsul scalar este o form ă bilineară, sime­

trică şi pozitiv definită pe spahiul vectorial real Vş, deci (V3, ())
este un spaţiu vectorial euclidian.

R e m a r c a 2.1. a) Norma unui vector în spaţiul euclidian (V3, {))

coincide cu lungimea vectorului respectiv.
b) Unghiul dintre doi vectori nenuli poate fi calculat şi cu
formula:
/_ \u,v)
cos (U, V) =

13
 3 Produsul vectorial a doi vectori.

Dublul produs vectorial şi produsul mixt a

trei vectori

Să fixăm o orientare a spaţiului euclidian (V3, { , )) prin baza

ortonormată pozitivă B = { i , j , fc}.

D e fin iţia 3.1 . Fie B = {*, j , k } o bază ortonormată pozitivă în

{V3 , ( î >) §i u ,v _ e VV
D a că u = X\i + X2j + x^k ş iv = y\i-\-y2 j + 2/3&; atunci definim
vectorul:
i j k
uxv = x1 x2 x3 = (x 2yz - x 3y2) i - { x m - * m ) 3 + {x m ~ « 22/1)
î/l 2/2 2/3
^4cesi vector se num,eşte p ro d u s u l v e c to r ia l al v e c to r ilo r
u, v.

P r o p o z iţ ia 3.1. Produsul vectorial u x v definit mai sus are

următoarele proprietăţi:
a) u x V-Lu, u x v±.v]
b) u x v = 0 u || -0 ;
cy Daca w x v ■=/=■0 atunci (u, v, u x v) formează o bază orientată
pozitiv.
d) Dacă u 7= 0 şi v ^ 0 atunci:

u X v\ = |«| |t>|sin (u, t>)

e) u x v nu depinde de baza B , ci numai de orientarea spaţiului

V:3 .
f ) Aplicaţia:

X . : V3 x V3 —y V3, {u ,v) u x v

14
pentru o orientare fixată a lui V3 este o transformare bilineară
antisimetrică, adică:

u x v = —v x u.

D e m o n s tr a ţie : a) B fiind ortonormată, avem:

(u x v, u) = X! (x 2 y 3 - xzy 2 ) - x 2 (xiys - x 3y i)+ x s ( x xy 2 - x 2 yi) = 0

de unde rezultă că u x vJLu. Analog se arată şi relaţia u x

b) « x S = 0 dacă şi numai dacă:

xm - xm = 0
xm - xm = o
Xiy 2 - x 2yi = 0

dacă şi numai dacă:

Xl _ ,Ş2 _ ^3
yi V2 yz
(cu convenţia că anularea unui numitor este echivalentă cu a-
nularea şi a numărătorului respectiv).
c) Vectorii u, v, u x v sunt necoplanari (deoarece u, v nu sunt
paraleli şi u x v l.u ) u x vA.v), deci formează o bază. Apoi
matricea de trecere de la baza B la baza (u, v, u x v) este:

det S = (x 2 y 5 - x 2y 2 ) 2 + ( x i y 3 - x ^ i f + { x iy 2 - x 2 y { ) 2 = \u x w|2 > 0.

Deci, ceie două baze sunt la fel orientate.

15
 d) Se verifică imediat (prin calcul direct) că are loc id e n ti­
ta te a lui L a gra n ge:
I- v, —¡2 , / - —\2 |—12 |-|2
\u X V\ + {u, V) = \UI PI

Rezultă că avem:
l_ _,2 |_|2 i—12 |—12 i—12 2/-
p X v\ = \u\ p| — |u| p| cos [u, V)

de unde obţinem:
i i2 1—121-1
\u X v\ == p| p|

adică:
\u x w| = \u\ |f |sin (u, v)

e) Dacă u x v ^ 0 atunci, din cele de mai sus, rezultă că

direcţia, sensul şi lungimea acestui vector sunt bine determinate.
Rezultă că u x v este bine determinat (orientarea spaţiului V3
intervenind în stabilirea sensului vectorului u X v).
f) Se aplică proprietăţile determinanţilor simbolici care sunt
similare cu cele ale determinanţilor propriu-zişi.

P r o p o z iţ ia 3.2. Norma produsului vectorial a doi vectori este

aria paralelogramului construit pe cei doi vectori.

D e m o n s tra ţie :

A = b-h = OB
U tt \| ■'h = \\O
n = B\\ ■ WUAW
\\UU\\ \\OĂ\\ ■sm i
/S ir>f
un j

Deci norma produsului vectorial a doi vectori este aria paralel­

ogramului construit pe cei doi vectori (vezi Figura 1.3.)

16
 Figura 1.3

D e fin iţia 3.2. Se numeşte d u b lu l p r o d u s v e c to r ia l al v e c ­

to r ilo r u ,v ,w , vectorul u x (v x w).

P r o p o z iţ ia 3.3. Pentru orice trei vectori u ,v ,w E V3 are loc

relaţia:
u x (v x w) — (u, w) v — (u , v ) w.

D e m o n s tr a ţie : Dacă doi din vectorii daţi sunt colineari,

afirmaţia este evidentă. Intr-adevăr, dacă de exemplu u || v
rezultă atunci că v x w = 0, de unde u X (v x w) — 0. Pe de
altă parte, dacă w — Xv, X 6 R avem:

(u, w ) v —(u , v )w = (u, Xv) v —(u, v) Xv — X (u, v) v —X (u, v ) v = Q

Analog pentru v = ¡m.

Fie acum doi vectori u, v neparaleli şi o bază B — {e j, ej, eă}
astfel încât:
v — aei
w = Pi&l + /32e2
u — Aiei + X2 e 2 + X^&3
O b ţ in e m :
ei e2 e3
v X U) a 0 0 Oifi2^3
Şi fa 0

Apoi:

ei e2 e3
u x [v x w) Ai A3 ^2a /^2el — Ai Cki/52fî2
0 0 afa

§1 :

(u, w) v - (w, v) iu = (piXi + /32A2) aei - A i« (fa ei + /32e2)

= A2a/32eî — AiQf/32e2 = u x ( v x w )

R e m a r c a 3.1. Produsul vectorial al vectorilor nu este asociativ.

D e m o n s tra ţie : Intr-adevăr:

U X (v x w) = —VJ x (u X v) — — («J, îj) u + (w, u) V

care este un vector coplanar cu u şi v. Deci, în general, u x

(v x w) 7^ i u x v ) x w.

D e fin iţia 3.3. Se numeşte p r o d u s m ix t al vectorilor u ,v ,w

scalarul:
(u, v,w ) = (u, v % w ) .

P r o p o z iţ ia 3,4. Produsul mixt a trei vectori este nul dacă şi

numai dacă vectorii sunt coplanari.

(u ,v ,w ) ~ 0 4=> vectorii sunt coplanari.

18
 D e m o n s tra ţie : Dacă (u, v,w ) = 0 rezultă că (u, v x w) 0,
adică:
u-Lv x w
v x w l-v
V X w±,w
de unde obţinem că u,v,u> sunt coplanari. Analog se demon­
strează şi afirmaţia reciprocă.

P r o p o z iţ ia 3.5. Dacă vectorii nu sunt coplanari, atunci \(u,v,w)\

este volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori aplicaţi
în acelaşi punct.
D e m o n s tra ţie :

Cu notaţiile din figură avem:

Voi = Ah ■h = ||CM. x OB\\ ■h — ||O A x O B || ■ ||OC|| •|sin0|
\ O Ă x O B \ - OC\\ ■cos ( f - 9)
(O A x O B ) ■OC\
{O A ,O B ,O C )\ .
Deci modulul produsului mixt este volumul paralelipipedului
construit pe cei trei vectori.

19
P r o p o z iţ ia 3.6. Dacă:

u = x 1i + 7/1j 4 Zik,
V= x 2i + y 2J_+ z 2 k\
W = x 3i 4- y-ij 4 ¿ 3&,

produsul mixt al celor trei vectori este dat de formula:

2/1 ¿1
( « , v, w ) = »2 V2 z 2
»3 2/3 ¿3

D e m o n s tr a ţie : Avem succesiv:

(îi, w,ItJ) = (u,v x w)

= Xi (y2zz - yzz2) - x 2 (yiz 3 - y3zi) + £3 [y\z2 - y 2 zi)

ceea ce trebuia demonstrat.

4 Spaţii afine. Subspaţii afine

Fie V/R un spaţiu vectorial real şi A o mulţime oarecare.

D e fin iţia 4.1. Mulţimea A se numeşte sp a ţiu afin asociat

spaţiului vectorial V dacă este definită a aplicaţie:

7T : A x A -> V

care asociază fiecărei perechi ordonate (A ,B ) E A x A un vector

notat v — A B E V şi care satisface condiţiile:
{SA1) : Ă B + B C = A C VA, B , C e A ;
(5-42) : VO e A W € V 3\A G A astfel încât 7r (0 , A ) = v.

20
 Notăm 7r(A, B ) — A B
Dacă mulţimea A este un spaţiu afin asociat spaţiului vecto­
rial V /R , elementele lui A se numesc p u n c te şi se notează cu
A, B , C , ...

Un spaţiu afin A asociat spaţiului vectorial V se notează cu

(A , V , 7r).

P r o p o z iţ ia 4.1. 1. 7r(A, A ) = 0, VA £ A ;
2. ir(A, B ) = - n ( B , A ), VA, B G A .

D e m o n s tra ţie : 1. Punând A = B = C în axioma (S A l)

obţinem:
7r(A, A) + vi'(A, A) = 7r(A, A ),
de unde rezultă imediat relaţia cerută.
2. Punând A = C în axioma (5A 1) obţinem:

7r(A, B) +-7t(B, A) = 7t(A, A) = 0,

de unde rezultă imediat relaţia cerută.

D e fin iţia 4.2. Dacă A are o structură de spaţiu afin peste V

iar (V, < , > ) este spaţiu euclidian atunci spunem că A este un
sp a ţiu afin eu clid ia n cu sp a ţiu l d e b a z ă V .

Dacă A este un spaţiu afin euclidian cu spaţiul de bază V,

atunci notăm (A , V , n, < , > ).

E x e m p le
1. Fie E z spaţiul euclidian standard şi V3 spaţiul vectorial
al vectorilor liberi. Aplicaţia vt : E% x —y V3 prin care
fiecărei perechi de puncte (A, B ) £ E$, i se asociază vectorul

21
liber având ca reprezentant segmentul orientat Ă B , satisface
condiţiile (5 A 1 ) şi (SA2). Deci E 3 formează un spaţiu afin aso­
ciat lui V3.

2. Fie V / R un spaţiu vectorial real arbitrar; definim aplicaţia:

7T : V x V -> V,

dată prin:
7r(u, v) = v — u, Mu, v £ V.
Se constată uşor că 7r satisface condiţiile (S 'A l) şi (S A 2 ), deci
orice spaţiu vectorial real este în m od natural un spaţiu afin.

D e fin iţia 4 .3 . O pereche ordonată (A, B ) de puncte din spaţiul

afin A asociat unui spaţiu vectorial real V / R se num,eşte seg­
m en t o rie n ta t în A ; A se numeşte o rig in e a segmentului iar
B e x tre m ita te a . Segmentul orientat se notează cu A B .

Elementele spaţiului vectorial se numesc v e c to r i lib e ri.

D e fin iţia 4.4. Două segmentele orientate (A , B ) şi (O, D ) se

numesc e c h ip o le n te dacă A B = C D , adică dacă lor le cores­
punde acelaşi vector v prin aplicaţia 7r.

Se poate arăta că relaţia de echipolenţă pe mulţimea seg­

mentelor orientate din A este o relaţie de echivalenţă.

R e m a r c a 4.1 . Aplicaţia tt : A X A - » V determină o corespon­

denţă bijectivă între mulţimea claselor de echivalenţă determi­
nate de relaţia de echipolenţă (mulţimea factor) şi spaţiul vec­
torial V . Astfel, cele două mulţimi se identifică şi o clasă de
segmente orientate echipolente coincide cu un vector liber.

22
 Fie A un spaţiu afin asociat unui spaţiu vectorial V /R .

D e fin iţia 4.5. Submulţimea A ' C A se numeşte s u b sp a ţiu

afin sau v a rieta te lin eară dacă există un punct P £ A ' astfel
încât mulţimea:
V' = A '}

să fie un subspaţiu vectorial al lui V.

V' se numeşte su b sp a ţiu v e cto ria l a s o cia t lui A ' sau

su b sp a ţiu d ir e c t o r al lui A ' sau, simplu, d ir e c ţia Iui A '.

P r o p o z iţ ia 4.2. Subspaţiul V asociat unui subspaţiu afin A ' C

A nu depinde de alegerea punctului Pq £ A '.

D e m o n s tr a ţie : Fie Pq £ A ' şi Vr* = |PqP, P £ A ' j .Dacă

v £ V* atunci există P £ A ' astfel încât v — P qP şi deci:

v ^ P ^ P -P ^ e V ',

adică V* C V'.
Reciproc, fie acum w £ V'\ atunci există Q £ A astfel încât
w = P qQ. Atunci:

PoQ = w + P ^ e V '

adică Q £ A ' şi deci w £ V*, de unde obţinem că V' C V*. Din

cele două incluziuni rezultă egalitatea V' — V*.

Se constată uşor că restricţia aplicaţiei ir la A ; x A ' defineşte

pe A ; o structură de spaţiu afin asociat spaţiului vectorial V,
numită s tr u c tu r ă afină in d u să p e A ' de cea dată pe A .

23
P r o p o z iţ ia 4.3 . Fiind dat un punct Pq E A şi un sbspaţiu vec­
torial V ' C V , există un subspaţiu afin A 1 C A unic determinat
care să treacă prin Pq şi să aibă pe V' drept subspaţiu director.

D e m o n s t r a ţie : Fie A ' = { P E A , P qP € T/ ' } . Avem:

Y = {P oP , P e A ' } ,

şi deci A ' este subspaţiul lui A asociat lui V ' . Din construcţia
lui A ' rezultă că este unic.

D e fin iţia 4 .6 . Două subspaţii afine A ', A " C A se numesc

pa ra lele, şi notăm A ' || A ", dacă sub spaţiile vectoriale di­
rectoare corespunzătoare V 1 şi V " satisfac una din condiţiile
V C V " sau V " C V .

In particular, două subspaţii afine A ', A " care au acelaşi

subspaţiu director sunt paralele.

R e m a r c a 4 .2 . Dacă subspaţiile afine A ' || A " şi A ' fi A " ^ 0

atunci:
A ' c A ", A " c A ; sau A 1 = A ".

D e m o n s t r a ţie : In adevăr, fie Pq E A ' fi A "; presupunând

că V' C V " , avem:

A ' = { P e A , P qP e V '} C { P E A ,P^P E V " } = A ".

TWX
jL-'CLv^oo V
v' —
—Vv " i d u u u o i jtA' — nAn.
.k. —

D e fin iţia 4 .7 . Fie M = { P q, . . . , P^} un sistem de puncte

din spaţiul afin A asociat spaţiului vectorial V . Se numeşte
s u b sp a ţiu afin gen era t d e sistem u l d e p u n c te M subspaţiul

24
A ' care trece p rin P q şi are ca subspaţiu d irector subspaţiul v ec­
torial V ' g en era t de sistem ul de vectori:

S = {T tf\ ,T W 2 ■■■, P * Î \ } ,
adică V ’ = L (S ).
În acest caz:

A ' = { P £ A , P0P — a\P()Pi + a 2 P0P 2 + + (Xj-P^Pk, a i € ■

Se constată că A ' nu depinde de alegerea punctului P q £ M.

P r o p o z iţ ia 4.4. Intersecţia J a două subspaţii A 1 şi A " ale

sub spaţiului afin A este tot un subspaţiu afin al lui A .
Dacă J 7^ 0, atunci subspaţiul vectorial U asociat lui J este
intersecţia subspaţiilor directoare V 1 şi V " ale lui A ' şi A " .
D e m o n s tra ţie : Dacă A ' fi A " = 0, afirmaţia este evidentă.
Presupunem că A ' fi A " ^ 0 şi fie P q £ J. Atunci mulţimea:

u = { P j 5, p £ , / } = {ÎV P , P e A 1 n A " } = V n v "

este un subspaţiu al lui V şi deci J este un subspaţiu afin al lui

A 7.

5 Dimensiune si reper

D e fin iţia 5.1. D im e n siu n e a sp a ţiu lu i afin A asociat spaţiului

vectorial V este, prin definiţie, dimensiunea spaţiului vectorial
V.
Prin convenţie, spaţiul afin vid are dimensiunea —1.
Un spaţiu afin are dimensiunea zero dacă şi numai dacă are
un singur punct, în acest caz spaţiul vectorial asociat este format
din vectorul nul.

25
D e fin iţia 5.2. Un subspaţiu afin de dimensiune unu se numeşte
d re a p tă , zar unul de dimensiune doi se numeşte p la n .

D e fin iţia 5.3. Un sistem de puncte M — {Pq, Pi, . . . , Pk} C A

se numeşte afin in d ep en d en t daca sistemul de vectori:

s = {W u W ■■■,W t}
din V este linear independent.
Sistemul de puncte M se numeşte afin d e p e n d e n t dacă sis­
temul de vectori S este linear dependent.

R e m a r c a 5.1. Un subspaţiu afin A C A ' generat de k + 1

puncte M = {P q, Pi, . . . , Pk} C A afin independent, are dimen­
siunea k.

D e fin iţia 5.4. Fie (A , V, n) sau (A , V, n, < , > ) un spaţiu afin

(euclidian). Se numeşte re p e r al sp a ţiu lu i afin (e u clid ia n ) o
mulţime care are ca elemente un punct O £ A ; numit o rig in e a
re p e ru lu i, şi o bază din V :

R = {O , B — {v i ,v 2, ...,v n} }

R e m a r c a 5.2. Intr-un spaţiu afin care este euclidian, reperul R

se numeşte r e p e r o rto g o n a l (o r to n o r m a t) dacă baza B este
ortogonală (ortonormată).

D e fin iţia 5.5. Dacă R = {O , B } este un reper al spaţiului

afin (A , V ,7r) sau spaţiului afin euclidian (A , V, 7r, < , > ) atunci,
pentru un punct M e A , vectorul 7r(0 , M ) = O M se numeşte
v e c to r u l d e p o z iţie al punctului M G A în reperul R .

26
 B fiind o bază în V , vectorul de poziţie al punctului M se
exprimă unic în baza B :

O M = xi&i + x 2 e 2 + ...xnen.

D e fin iţia 5.6. Coordonatele vectorului de poziţie al punctului

M în baza B a unui reper R din spaţiul afin A se numesc c o ­
o r d o n a te le afine ale punctului M faţă de reperul R.
Coordonatele afine ale unui punct M în baza ortonormată
B a unui reper R din spaţiul afin euclidian (A , V, 7r, < , > ) se
numesc c o o r d o n a t e le afine eu clid ien e ale punctului M faţă
de reperul R .

D e fin iţia 5.7. Aplicaţia bijectivă:

R r : A

care asociază fiecărui punct M 6 A coordonatele sale (xi, x 2) x n) E

W 1 faţă de reperul afin dat R ; se numeşte siste m d e c o o r d o ­
n a te afine în A definit de reperul R.

Fie două repere:

R = {O , B — {v i,v 2, ■■;Vn} }

Qi

în spaţiul afin A şi un punct M € A.

27
P r o p o z iţ ia 5.1. Dacă ( x i , x 2, ■■■,xn) E Rn sunt coordonatele
punctului M în reperul R iar [x'^ x^ ,..., x rn) 6 K.n sunt coordo­
natele punctului M în reperul R /; atunci formula matriceală de
lagătură între acestea este:

+ Tbb 'X r 1,

unde:
.X r este matricea coloană a coordonatelor lui M în reperul R ;
X-ri este matricea coloană a coordonatelor lui M în reperul R ;;
Tbb 1 &ste matricea de trecere de la baza B în B '.

D e m o n s tr a ţie : Fie:

O M — xivi + X2V2 + ••■ + x nv n

vectorul de poziţie al punctului M în reperul R ,

O 'M = x^Vţ + x'2 v '2 + ... + x'nv'n

vectorul de poziţie al punctului M în reperul R ' şi:

0 0 ' — ayvi + a2 v2 + ... + anvn ■

vectorul de poziţie al punctului O' în reperul R . Atunci, din

relaţia:
O M = 0 0 + (X M
obţinem:

xiVi~\rX2V2 + . ..+ x nvn = avviJra 2 v 2 Jr. ..+ a nvn+x'{v'l +x' 2 v'2+ . ..+x'nvln.

Exprimând vectorii din baza B' relativ la baza B :

v'i = a\v 1 + cafv2 + •■• + 01iVn

v 2 = a 2 v 1 + a\v2 + ... 4- a 2 vn

28
 v 'n = a n v 1 + a n v 2 + •■• + a% Vn

şi înlocuind în relaţia de mai sus avem:

x i v i 4- x 2v 2 + ... + x nv n = arUi + a 2v 2 + ... + anv „ +

+ •••+ 0^ « ) +
+ x '2( a l v i 4- 0 :^ 2 + ■■■ + Ot2 Vn) +

+ ... + x'^ a ^ V i + o f f i 2 + ... + CKn^n)

Cum coordonatele unui vector într-o bază sunt unice, rezultă

relaţiile:
x i — ai + a^x^ + a\ x ’2 + ... + a\x'n

x 2 — a 2 -\- a lx [ + Oi\x'2 + ... + a 2nx'n

xr an + oH^x'-y a 2x 2 + 4* anx
care reprezintă fo rm u le le de legă tu ră în tre c o o r d o n a t e le
p u n ctu lu i M în r e p e r u l R şi c o o r d o n a te le p u n c tu lu i M
în re p e ru l R ;.
Notând:

Xi ai
X-R ; ^ r' ; aR
Xr xn / ar,

şi Tbb ’ — se obţine formula cerută.

29
Remarca 5.3, Dacă în schimbarea de reper de mai sus luăm
B = B' (adică vectorii reperului rămân pe loc), atunci spunem
că am făcut o translaţie.
O schimbare de reper prin care 0 = 0 ' (adică originea reperu­
lui rămâne pe loc) se numeşte rotaţie sau schimbare centro-
afină.

Formulele care exprimă schimbarea coordonatelor afine ale

unui punct la o translaţie, respectiv rotaţie sunt:

Xi = ai + x\,i — l , n

respectiv:

Xi = ajx^ + a^x '2 + ... + o^x'w i = 1, n

Definiţia 5.8. Două repere R = { 0 , B } şi R ; = { 0 ' , B ' } din

spaţiul afin A asociat lui V se numesc la fel orientate, respec­
tiv contrar orientate dacă bazele B , B ' sunt la fel, respectiv
contrar orientate.

Relaţia ” la fel orientate” în mulţimea reperelor din A este o

relaţie de echivalenţă. Spunem că am orientat spaţiul afin A ,
dacă am ales una din cele două clase de repere la fel orientate
drept clasa reperelor orientate pozitiv.
Trecerea de la un reper R = {O , B } ortonormat la un alt
reper ortonormat R' — la fel orientat cu primul, se
numeşte transformare ortogonală de speţa I şi se realizează
printr-o translaţie urmată de o rotaţie.

30
 6 Probleme rezolvate

1. Să se arate că pentru ca trei vectori a, b, c să închidă un

triunghi este necesar şi suficient c a ă + 6 + c = 0.
Soluţie: Afirmaţia directă rezultă din m odul de construcţie
a sumei a doi vectori.
Reciproc, dacă a + b + c = 0, atunci c = —(a + b). Dacă
b S e â , c l € b atunci ~bX £ a + b, deci Ă Îi G c, şi
demonstraţia este completă.

2. Fie o, b, c trei vectori care închid un triunghi. Să se exprime

cu ajutorul lor vectorii care au ca reprezentanţi medianele
triunghiului şi să se arate că aceştia pot închide la rândul
lor un triunghi.
Soluţie: Fie A B C triunghiul închis de vectorii ă ,b ,c şi
fie A ',B ',C ' mijloacele laturilor B C ,C A ,A B , vezi figura
alăturată.

Atunci:

AA1— ĂÎ} + ~BA! = ĂÎt + i B Î e c + - â ]

2 2

31
 analog se arată că:

BB' e â + h ,
¿1

respectiv:
------h - 1
CC' € b + - c

Folosind rezultatul de la exerciţiul precedent, avem:

— >, ‘ — h -»
. AA + BB' + C C — 0

şi, fo t conforin acestuia, rezultă că segmentele orientate

AA! , B B ', C C ' pot închide un triunghi.

3. Fie AJ3 şi CI3 vectorii ce coincid cu două coarde perpen­

diculare într-un cerc de centru O şi fie M punctul lor de
intersecţie. Să se arate că:

W l + M t + W Î + M Î ) = 2m 6 .

Soluţie:

32
 B

Figura 1.6

Notăm cu P şi Q mijloacele coardelor şi respectiv ci.

Atunci O Q M P este dreptunghi şi:

o â = o $ + o P .

Ţinând cont de faptul că:

= \ o Î + ot>
2

§1:
o fi = -(o Ă + o Î )
2
obţinem:

Z
71 /T
.l_ / IV I -
_ r i 4 i
- K JJ-i. T W
-
D I „ _ ţ, _
J- 1 T
_l ,n , r\
I *-/-

33
 Pe de altă parte avem:

~mX = m 3 + o Î
şi relaţiile analoge pentru: m £ , şi M Deci:

W X + M t + W i + W Î ) = AM Î) + 2 0 â = 2 W 6 .

4. Fie A B C D un patrulater convex. Se notează cu 0 \ , 0 2

mijloacele diagonalelor A C , respectiv B D .
Să se arate că A B C D este paralelogram dacă şi numai dacă

există k E R — < - 1 astfel încât:

\2J
20 ^ = k (Ă Î) - I Î ) .

S o lu ţie : Avem:

2O1O2 = \ {B (îi + D (?i) = \(CC?i + C i + ÂOÎ + ă 3 )

- Î ( â 3 - b 3 ).

Deci există k E E — < - 1 astfel încât:

12/
20 £ > 2 = fc(Iz5 - B d ) ^ 0^2 = <=> Oi = 0 2.

5. Fie A B C D şi A\BiC\Di două paralelograme oarecare în

spaţiu. Se consideră punctele A 2, B 2, C 2, D 2 care împart
segmentele AA\, BB\, CC\, DD\ în acelaşi raport. Să se
arate că A 2 B 2 C 2 D 2 este un paralelogram.

34
 Soluţie: Fie O un punct al spaţiului. 0 condiţie necesară
şi suficientă ca A B C D şi A\BiC\Di să fie paralelograme
este ca diagonalele lor să aibă acelaşi m ijloc, adică între
vectorii de poziţie ai vârfurilor să existe relaţiile:

o l + o i = o i + o i

( ^ + o c î = OBÎ + ODÎ
Deoarece A 2 are proprietatea:

2 A A 2 = kA 2 A\

rezultă că:

OA2 = OA + 2AA2 = O A + kA^Ai — OA + k(yOA\ — OA2).

Deci:
= - ? — ( O Î + k ă t i) .
k+ 1
Analog se obţin relaţiile pentru O B 2 , O C 2 , Od\ (adică rela­
ţia de mai sus în care înlocuim pe A c u B ,C şi D ). Folosind
aceste relaţii şi ţinând cont şi de cele două relaţii de mai
sus obţinem că:

0 Â 2 + 0 B2 = o c ţ + o n ţ,

lucru echivalent cu faptul că A 2 B 2 C 2 D 2 este un paralelo­

gram.

6. Fie triunghiul A B C şi A\,B\,C\ mijloacele segmentelor

B C, C A , A B .
a) Să se arate că pentru orice punct M al spaţiului avem:

C Ă + o i + o d = 3 0 Î + 2 Z 4 Î = 3 0 i+ 2 B B ^ = 3 0 Î + 2 ( x ţ .

35
 b) Să se arate că există un punct G şi numai unul (centrul
de greutate al triunghiului) cu proprietatea:

G a + GÎj + G u = l f .

c) Să se arate că orice punct O al spaţiului satisface relaţia:

o l + o i + o â = 3o ă .

S o lu ţie :
a) Avem:

0 I + 0 Î +( ^ = a t + o2 + Zâ + ă t + ĂÎ

= 3 o l + 2ÂĂÎ + + m S = 3 o l + 2Ă ? 1,
căci
+ i^ ă

Analog se arată celălalte relaţii.

b) Conform punctului a),

g I+ G ^ + G ^ = <=*► 3 G Î + 2 Ă I Î = G Î = 2 /3 Ă ^ l

adică G se află pe AA\ la 2 /3 de vârful A , adică G este

centrul de greutate al triunghiului ABC.

< Ş o l + o % + o i = 3o ă + g 1 + g Î i + c ă = 3 o ă .

7. Fie două triunghiuri A B C şi A 1.B1C 1 (vezi figura) cu cen-

f .r p lp H p c rrp n f.p f.p ^7 ci ^2-, qp a r a t .p ra *

AĂÎ + B i?i + C C i = 3GCÎ

36
şi, cu ajutorul acestei relaţii, să se formuleze o condiţie
necesară şi suficientă ca două triunghiuri să aibă acelaşi
centru de greutate.

Figura 1.7

Soluţie: Se observă că:

Ă ĂÎ = + + a xg \.

Scriind şi relaţiile analoge pentru BB\ şi CC\ şi adunându-

le, obţinem:

ĂĂÎ + b b [ + c c ţ - 3 g g [ - ( g Ă + g 3 + G Î ) +

+A ^ C [ + B ^ l + C^Gt = 3 G G [.

Pentru a obţine ultima egalitate am aplicat punctul b) al

exerciţiului precedent. Deci, condiţia necesară şi suficientă
ca Cj — L e s t e : v
GG\ =

37
 sau, conform celor arătate mai sus:

8. Se consideră în spaţiu punctele A (l, —1, 1), B ( 2, 1, —1), C ( 3 ,1, 2),

D ( 8 / 3 , 1,1 ), £'(4 , —1,1) faţă de reperul cartezian ortogonal
O xyz.
Să se verifice dacă punctele A, B, C, D şi respectiv A, B ,C ,E
sunt coplanare şi, în caz afirmativ, să se stabilească dacă
acestea sunt vârfurile unor patrulatere convexe .
Soluţie: Considerăm baza canonică B c = { i , j , k } în V3.
Avem:
OA

Şi
A B — 1 + 2 j — 2 k.

Procedând asemănător obţinem:

B C = i + 3k, C D = - 1 / 3 i - fc, C E = 1 - 2j - k.

Vectorii A B ,B C şi C D (respectiv A B ,B C şi C E ) sunt

coplanari dacă şi numai dacă punctele A, B ,C , D (respectiv
A , B, C, E) sunt coplanare.
Deoarece:

2 -2
A B ,B C x C D ) = 0 3 = 0
1
■3 0

ueduceiii ca vectorii j±r>,r>Ly şi sunt copianari, aeci

punctele A, B ,C , D sunt în acelaşi plan.

38
Calculând produsul mixt al vectorilor A B , B C , C E obţinem:

1 2 - 2
AB, BC x C E ) = 1 0 3 iM O ,
1 -2 -1

deci punctele A, B ,C , E nu sunt coplanare.

Vom studia acum dacă patrulaterul A B C D este convex.
Fie M (x , y, z) punctul de intersecţie al dreptelor A C şi B D .
Avem:
M G AC AC x AM = 0
în timp ce:

M G BD B D x B M — 0.

Ştiind că:
AC — 2i + 2j + k
§K
B D = 2/3 i + 2k
iar
A M = (x - l)i + (y + 1) j + (z — 1)k,
B M — (x - 2)i + (y - 1) j + (z + 1)k,
deducem că:
x —1 y+ 1 2 —1
M G AC
2 2 1
şi:
£ —2 y —1 2+ 1
M G BD
2 0
3
oomţia sistemului rormat ain cele doua ecuaţii de mai sus
reprezintă coordonatele punctului M. Rezolvând sistemul

39
 obţinem x = 3,y = 1 şi 2 = 2. Deci M are coordonatele
(3 ,1 ,2 ) de unde rezultă că el coincide cu C. Rezultă că
A B C D nu este un patrulater convex.

9. Să se calculeze ariile A şi A i ale triunghiurilor A B C şi

A B E unde A, B ,C ,E sunt punctele din E 3 considerate în
exerciţiul precedent.
Soluţie: Fie a aria paralelogramului care este determinat
de reprezentanţi ai vectorilor A B şi S C cu aceeaşi ori­
gine. Ţinând cont de interpretarea geometrică a produsului
vectorial a doi vectori deducem că:

a = ¡jA B x B C || = ||6« — 5j — 2fc|| = \/65.

Atunci aria triunghiului A B C este:

Procedând analog, obţinem aria A i = \ /Î8.

10. Fie A(0, —5, 0) şi B { 1, —2, 3) puncte din E$ faţă de reperul

cartezian ortogonal O xyz. Se cere:
a) Să se determine un vector v paralel cu planul determinat
de i şi j astfel încât ||U|| = \\AB\\ şi v L A B .
b) Să se determine un versor u perpendicular şi pe v şi pe
ĂB.
Soluţie:
a) Avem:
Ă B = 1 + 3 j + 3fc.

40
 Fie v = x i + y j . Condiţia de egalitate a normelor se mai scrie
x 2 + y 2 — 19 iar condiţia de ortogonalitate este echivalentă
cu:
(v, A B ) = 0 x + 3y — 0.
Din cele două condiţii rezultă:

, / /Î9- /Î9-.
■u= ± 3a/ —-î + a/ —7
y V io V io

b) Vectorul u se obţine astfel:

tJx iB , / 3 - 9 - 10 t n
7/ — -4---------------------------------------------------------------------- — -4- j ---? J- -----o — ---- h
llu x AB|| \/l36 V Î3 6 ,

11. Se consideră vectorii U = 2î + — 3k §i u = —2i — 3j + k.

Să se determine:
a) unghiul dintre cei doi vectori;
b) proiecţia vectorului v pe direcţia lui u\
c) înălţimea paralelogramului construit pe suporturile vec­
torilor v şi u corespunzătoare bazei u. .
S olu ţie:
a) Deoarece:
/— —V (£ > «)
cos (v,u) Il 11 ii_H
IMi1‘ IMI
se obţine:
cos (v.
K ' u)/
V 77

b) Folosim formula:
12. Se dau punctele A (l, - 2, 3), B (2, —1, 8) în reperul cartezian
ortogonal O xyz.
a) Să se determine mulţimea punctelor C din planul xO y
care au proprietatea că triunghiul A B C este isoscel, ||AB|| =
||IC|| şi ( Ă B ,Ă C ) = - 9 .
b) Să se calculeze aria triunghiului obţinut la punctul prece­
dent.
c) Se dă punctul D { 2, - 3 , 4). Să se verifice dacă A B C D este
un tetraedru şi în caz afirmativ să se calculeze aria acestui
tetraedru.
S o lu ţie:
a) Fie C (x ,y , 0} E E$. Deoarece:

A B — i -f ji ~f~ 5 k

Şi ___
A C = (x - 1)i + (y + 2) j - 3k,
obţinem:

||Ă5|| = \/27, ||ÂC|| = \J{x — l )2 4- (y + 2)2 + 9.

Cele două condiţii de mai sus devin:

f (x — l )2 + (y + 2)2 = 18
\ x + y —5

Sistemul format din cele două ecuaţii are soluţia unică

x = 4, y — 1. Deci punctul C căutat are coordonatele
(4 ,1 ,0 ).
b) Aria triunghiului A B C este:

A&abc — | x A C |j = 18V2.

42
 c) Condiţia necesară şi suficientă ca A B C D să fie un tetrae-
dru este ca vectorii A B , A C şi A D să fie necoplanari. Deoarece:

(Ă J 3,Ă C x A D ) = - 3 2 ^ 0,

deducem că vectorii de mai sus sunt necoplanari deci A B C D

este un tetraedru. Volulmul să este V a b c d — 32.

7T
13. Să se determine unghiul <p £ [0, —] format de vectorii ă şi
_ _ Zi
6 ştiind că vectorul ă + 2 b este perpendicular pe vectorul
2a — 6 iar vectorul a + 36 este perpendicular pe 4â — 26.
Soluţie: Avem:

(ă + 26, 2 ă — 6) = 0

şi:
(a + 36, 4ă — 26) = 0.
Obţinem de aici că:

4 ||ă||2 —6 ||6||2+ 10 (ă, 6) = 0.

Notăm ||ă|| = x > 0, ||6|| = y > 0 şi (â, 6) = z\ ţinând
cont de relaţiile de mai sus, următorul sistem trebuie să fie
compatibil:
{ 2 = a
y = 2a
x = \a
de unde rezultă:
, .2 Z2
(COSif) = — ,
xy
adică ip = 0.

43
 7 Probleme propuse

1. Fie segmentul [AB] iar M £ [AB\ un punct care împarte

segmentul dat în raportul:

AM __
~BM
Să se arate că pentru orice punct O £ E 3 are loc relaţia:

otÎ = —3— o l +
A+ 1 A+ 1

2. Fie triungh iu l'A B C §i G centrul său de greutate. Să se

arate că are loc egalitatea:

g I + G Î + G Î =

3. Fie triunghiul A B C , G centrul său de greutate şi O un

punct în planul triunghiului. Să se arate că are loc relaţia:

O Î + o i + o t = 3o â .

4. Fie M , N, P mijloacele laturilor unui triunghi A B C şi O un

punct în planul triunghiului. Să se arate că are loc relaţia:

oM + 0 ^ + 0 ? = o l + o i + od.

44
5. Fie A D bisectoarea interioară a unghiului A al unui triunghi
A B C . Notând cu a, b, c lungimile laturilor triunghiului, să
se arate că are loc relaţia:

J XJLS
U Î) -
----- J X.X-J I c 7X7V^
U ■
o+ c o+ c

6. Să se arate că dreptele care unesc muchiile opuse ale unui

tetraedru sunt concurente.

7. Să se determine scalarul A £ K. astfel încât vectorii:

vt = 2% + (A — 2)~ţ + Ic

şi:
V2 = — i + A j — 2 k
să fie coplanari.

8. Să se descompună vectorul:

—2 i — j + k

după direcţiile vectorilor:

-V -T> -T> -T> -> -> ->
a — i — J + k £b = i + j — k

—y ~ţ^
c = —i + j + k .

9. Se dau vectorii:
—> —> 8 —> —^ 4-rf
a . ~ 2 i — j —b k , b = 3 ? +2 j +5 k — —- z — j —- k

Să se arate că a , b şi sunt coplanari.

45
 _y
10. Se dau vectorii: ~ct, b , G V3 cu:

1^1 = 1, = 2,11^11 = 3

.. ' k
iar măsuraunghiului dintreprimii doi vectori este —.

Să se calculeze norma vectorului 17* = ~ct — 2 b + 3~^.

11. Se dau vectorii O A, o t , o â e V 3 cu:

ol = u 7-A j +3t, oi = 3? + 1 2 7 - 4 ~t,0$ = 2~?+3 3 -4

a) Să se arate că triunghiul O A B este dreptunghic isoscell

b) Să se calculeze perimetrul triunghiului A B C .

12. Se dauvectorii: ~c£, b G V3 unde:

~ct = 3r?t — 2~rt, ~t = rit 2 lt,

cu ||rrtjj = 1, ||7t|| = 2 iar unghiul dintre vectorii rrt şi i t

7T
este —.
3

a) Să se determine lungimile diagonalelor paralelogramu­

lui construit pe dreptele suport ale vectorilor ~ct, b ;
b) Să se determine unghiul dintre diagonalele paralelogra­
mului.

13. Se dau punctele A ( 1, —2,1), B ( 2 , 1, —1), (7(3, 2, —6).

Se cere:
a) produsul scalar A n ■A l; şi măsura unghiului format de
vectorii şi 1 5 ;

46
 b) produsul vectorial x A& şi aria triunghiului A B C ;
c) să se determine un vector perpendicular pe planul
determinat de vectorii A $ şi A & având lungimea egală cu
3 v T 82.

14. Se dau vectorii: ~ct, b £ V3 unde:

= 3 rrt — i t , b = rrt + 3 rf,

cu j|rrt|| = 3, |jT^|| = 2 iar unghiul dintre vectorii rrt şi

7r
este —.
2
Să se determine aria triunghiului format de vectorii l î şi
b.

15. Se dau vectorii:

_v —y —y —y —y —y ^ y ___ v—y ^ —y
a = i + j ~i~2 k , b = 2 î — j + X k , c — % —2 j -\- k .

Să se determine scalarul A G 1 astfel încât vectorul

i t = 7t x ( b x ~cf) să fie paralel cu planul xO y.

16. Punctele A ( - l , 2, - 1), B ( - 2, 5,1), C ( - 1, 6, 0), D (2,3, - 6)

sunt vârfurile unui patrulater. Să se arate că patrulaterul
este plan şi să i se calculeze aria.

17. Se dau vectorii:

~ct — 2 ~i —3 3 4- ti , 6 = î + ~ţ — 2 Ak , "cT = A i + 2 j .
Să se determine scalarul A £ R astfel încât volumul parale­
li
lipipedului construit pe suportul vectorilor ~ct, b , sa fie

47
18. Punctele A ( 1, —5,4)., B (O, —3,1), C { —2, —4, 0), D ( 4 ,4, —2)
sunt vârfurile unui tetraedru. Să se calculeze lungimea
înălţimii coborâtă din A.

19. Se dau vectorii ~ct, b , £ V3. Să se arate că:

^ x ( i x t ) + i x ( ^ x i ) + t x ( ^ x î ) 4 ,

20. Se dau vectorii ~ct, b , 1? £ V3. Să se arate că:

{!t x t , x !Î, - t x

21. Se dau vectorii ~cf, Ir, £ V3 . Să se arate că dacă:

X {~ă X ~î) + t x (■? x - f ) + ~t X X

atunci vectorii sunt coplanari.

_l --^ _v --^ ^ ^
22. Se dau vectorii a , b , c £ V3 necoplanari şi fie a , b , c
v e c to r ii r e c ip r o c i vectorilor ~ct, b , ~cf, adică vectorii care
au proprietatea:

-f _ ~î x ^ t -t _ ~c^ x ~ct -f _ ~ 3 x t

Să se arate că are loc relaţia:

^ + t + t ) = 3.

48
23.Se dau vectorii ~ct, 6 , G V3 . Să se calculeze:

■( ~ i , ~ă + î , ~ă + 1 + ~t).

24.Se dau vectorii ~ct, ~t", G V3 . Să se calculeze:

(7t + ~ Î,~ Î + ^ , ~ $ + t ) .

y —y —y —V
25. Se dau vectorii ~ct, b ,1 ? GV3 jiecoplanari şi fie a' , b , c
vectorii reciproci vectorilor "c^, b ,1 ? .
Să se arate că:

+ + ~<t x c1 .

26. Se dau vectorii ~ct, 1) , G V3 . Să se arate că are loc egali­

tatea:

{ ţ x t ) x ( t x~t) _ T
x 7 ,7 x x

27. Se dau vectorii ~ct, b , GV3 necoplanari. Săse determine

un vector 3 astfel încât:

= 1 ,^ -1 ? = 0, ■ ^ • ¿ ' = 0.

49
 Capitolul II

DREAPTA ŞI PLANUL ÎN E3

1 R eprezentări analitice ale d rep tei şi

planului

0 d re a p ă în spaţiul £3 este un subspaţiu afin de dimensiune

unu iar un plan este un subspaţiu de dimensiune doi. In cele
ce urmează vom deduce reprezentările analitice ale unei drepte,
respectiv ale unui plan într-un sistem de referinţe fixat în E$.

Fie reperul ortonormat canonic R = {O , i , j , k ] din £ 3. Un

punct oarecare M are în acest reper coordonatele (x, y , z). Vom
determina ecuaţiile pe care trebuie să le satisfacă coordonatele
lui M pentru ca el să aparţină unui plan tt.

D e fin iţia 1.1 . Vectorul N = li + m j + nk se numeşte n orm a la

la p lan u l ir dacă N -A B = 0, pentru orice vector A B , A, B £ ir.

50
 f.
J7

Figura 2.1

P lanul d e te r m in a t de un p u n ct al său M q şi d ire c ţia

n orm alei sale

Fie Mq(xq, yo, z q ) un punct fixat al planului ir şi M ( x ,y ,z )

un punct arbitrar. Punctul M aparţine planului n (vezi Figura
2.2) dacă şi numai dacă are loc relaţia:

N ■M M 0 - 0.

51
 Cartezian, aceasta devine:

l{x - ®0) + m ( y - y o) + n ( z - zq ) = O

şi reprezintă ecuaţia planului ce trece prin M q ( x 0, y 0, z q ) şi

are normala N — li + m j + n k .
Dacă efectuăm calculele în relaţia de mai sus, obţinem o
ecuaţie de foma:
Ax + B y + Cz + D — 0

care se numeşte ecuaţia generală carteziană a planului tt.

Planul determinat de un punct M q ( x q , yo, zq ) şi doi vec­

tori necolineari vi,v 2
Fie M o(xQ,yo,zo) un punct fixat al planului tt şi v± = l\% +
m ij + nik. vş = h i + ^ 2j + ^ 2k doi vectori necolineari situaţi
în planul tt (vezi Figura 2.3).

Atunci, punctul arbitrar M aparţine planului dacă şi numai

dacă (M q M ,v i,v 2 ) = 0. Cartezian, această relaţie devine:
x - x 0 y - y o z - z0
h mi ni
¡2 rn2 n2

52
şi reprezintă ecuaţia planului determinat de un punct
M o ( x o , y o , z q ) şi doi vectori necolineari.

Planul determinat de trei puncte necolineare

Fie M i(xi, yjj z^i i — 1 ,2,3 trei puncte necolineare (vezi Figura
2.4). Un punct arbitrar M ( x ,y ,z ) va aparţine planului deter­
minat de M i, Af2, M 3 dacă şi numai dacă are loc relaţia:,

(yMMl, M 1 M 2 , M 1M 3) — 0.

Figura 2.4

Cartezian, obţinem formula:

x y z 1
x\ yi zi 1 _
X2 V2 Z2 1
Z 3 V3 Z3 1

care reprezintă ecuaţia planului determinat de trei puncte

necolineare.

53
 Consecinţe:
1. Condiţia necesară şi suficientă ca patru puncte M {(x{, y,, Z{),
i — 1, 2, 3,4 să fie coplanare este ca:
X4 ţ/4 Z4 1
xi y\ zi 1 _
2?2 y2 ¿2 1
^3 2/3 ¿3 1

2. Dacă D = 0, ecuaţia A x + B y + C z — 0 reprezintă ecuaţia

unui plan care trece prin origine.
Dacă C — 0, ecuaţia A x + By ~b D = 0 reprezintă ecuaţia
unui plan paralel cu axa Oz.
Dacă 5 = 0, ecuaţia A x + C z + D — 0 reprezintă ecuaţia
unui plan paralel cu axa Oy.
Dacă A — 0, ecuaţia B y + C z + D — 0 reprezintă ecuaţia
unui plan paralel cu axa Ox.
Dacă C — D — 0, ecuaţia A x + B y = 0 reprezintă ecuaţia
unui plan care conţine axa Oz.
Dacă B = C = 0, ecuaţia A x + D = 0 reprezintă ecuaţia unui
plan paralel cu planul yOz.
3. Ecuaţia planului ” prin tăieturi” este:
x y z
----b — H----= 1
a b c
unde A (a , 0, 0), B {0, b, 0), C(0, 0, c) sunt punctele în care planul
’’ taie” axele de coordonate.

Dreapta determinată de un punct al său şi un vector

director
Fie Mq(xq, î/0) ^o) un punct fixat al dreptei (d), fo = xq 1 +
Voj + znk vectorul său de poziţie şi v = li + m j + nk vectorul
director al dreptei (d) (vezi Figura 2.5).

54
 Un punct arbitrar M , de vector de poziţie r, aparţine dreptei
(d) dacă:
fo + M oM — f
Dar M qM = tv deci:
f — f o = tv.

înmulţind vectorial această relaţie la dreapta cu v obţinem ecuaţia

vectorială a dreptei:

( f - fo) x v = 0.

55
Cartezian, relaţia devine:

x — Xq = It
U ~ Ho — mt
z — zq = nt

sau, echivalent:
X = Xq -f-It
y = y 0 + mt
z — Z Q + nt
ecuaţii care se numesc ecuaţiile carteziene parametrice ale
dreptei determinate de punctul M q ( x q , u q , z q ) şi vectorul
director v ~ l i + m j + nk.

Dreapta determinată de două puncte distincte

Fie M i(x i, y i, z\) şi M 2 (x 2 , y2, z2) două puncte date (vezi Figura
2 .6 ).

56
 Problema se reduce la cazul precedent, punând r\ în loc de
f 0 şi f 2 — f\ în loc de v. Se obţine ecuaţia vectorială:

( f - f i ) X ( f 2 - n ) = 0.

Cartezian, această relaţie devine:

x-xi _ y ~ y i _ z -z i
x2 - x 1 y 2 ~ y\ z2 - zi

şi se numeşte ecuaţia carteziană a dreptei determinate de

punctele M i şi M 2.

Consecinţă:
Condiţia necesară şi suficientă ca trei puncte M i(xi,yi, Zi ),
i = 1, 2, 3 să fie colineare este ca:

X3 - x i _ y 3 - y! _ - zi
x2- Xi y 2 - yi z2 - Zi'

Dreapta determinată de două plane

Fie 7ri şi 7T2 două plane cu normalele Ni = hi + m ij + nik,
respectiv N 2 = hi + rn2j + n 2k care verifică condiţia ca
JVi X N 2 ^ 0, şi v vectorul director al dreptei de intersecţie (vezi
Figura 2.7). Atunci v ■Ni = 0 şi v ■N 2 — 0, de unde rezultă că
v este colinear cu Ni x N2.
Problema se reduce la determinarea unei drepte care trece
printr-un punct (situat pe dreapta de intersecţie a celor două
plane txi fi 7^ ) şi care are vectorul director v — Ni x N 2.

57
 Figura 2.7

Aceasta va avea ecuaţia vectorială:

(f - f0) x (N i x N2) = 0 .

Cartezian, ecuaţiile implicite ale dreptei dată ca intersecţie de

două plane sunt:

f A.\x ~j- B\y "FC\z + D\ —0

1 A.2x + B2y 4- C2z + D 2 — 0 .

58
 2 Probleme asupra dreptei şi planului

F a scicolu l de plan e
Fie (d) o dreaptă dată ca intersecţie de două plane:

f A\X + B iy + C\z + D\ — 0
\ A2X + B2II + C2Z + D2 — 0
Mulţimea planelor de ecuaţie:

i^ap) '■ol(A\x + B\y + C\z + D i) + (3 (A 2X + B 2y + C2Z + D2) = 0

se numeşte fa scico l d e plan e cu d r e a p ta d e b a z ă (d).

U n g h iu l a d o u ă plan e
Este unghiul dintre normalele lor (vezi Figura 2.8):

N i ■n 2

INI ■INI
sau, cartezian:

A1A2 + B \B 2 4 - C1C2
cosu = — ....... ;....... ----- -----
V A ? + B l + C? •- J A + B l + C l

59
U n g h iu l a d o u ă d re p te
Este unghiul dintre vectorii lor directori (vezi Figura 2.9):

Figura 2.9

60
 Vl • «2
sau, cartezian:

lil2 + m im 2 + n in 2
\Jl\ + m f + nf ■ -f m\ + n\

Dacă 9 = O atunci spunem că dreptele coincid.

Dacă 9 = | spunem că dreptele sunt perpendiculare şi
notăm d i ± d 2.

Unghiul dintre o dreaptă şi un plan

Este complementul unghiului format de vectorul director al
dreptei cu normala planului (vezi Figura 2.10):

7T N ■v

de unde obţinem că:

N -v
sin 9 —

Dacă 9 = 0 spunem că dreapta este inclusă în plan, şi

notăm d C 7r.
Dacă 9 = | spunem că dreapta este perpendiculară pe plan
 D istanţa de la un punct Ia un plan
Fie planul:

(ir) : A x + B y + C z -f D + O

şi punctul MQ(xo,yo, zq) nesituat în planul 7r.

Figura 2.11

62
 Atunci, distanţa de la punctul M q la planul tx se calculează
cu formula:

,/w \ \Axq + Byo + C zq + D\

a [M o, 7t) — ■
Va2 + b 2 + c 2

D is ta n ţa de -la un p u n ct Ia o d r e a p tă
Fie dreapta (d) determinată de punctul z{) şi vec­
torul director v, şi punctul M q( x q, yo, zq) care nu aparţine dreptei.
Notăm cu M' proiecţia punctului M q pe dreapta (d).

Figura 2.12

Scriem aria paralelogramului în două feluri:

A = jjMoMi x uj|
v = d ■II^U.

de unde se obţine formula:

\M qM i x v\\
 Perpendiculara comună a două drepte în spaţiu
Fie dreptele (<¿1) şi (<¿2) determinate respectiv de punctele
M i ( x i , y i , zi) şi M 2 (®2>V2 j ^2) §i vectorii directori respectiv
v2, cu » 1 X 1)2 / 0.
Perpendiculara comună a celor două drepte este dreapta de
intersecţie dintre următoarele două plane:
-planul 7r1 care trece prin M\ şi este determinat de vectorii v\ şi
vi x £2;
-planul tt2 care trece prin M 2 şi este determinat de vectorii v 2 şi
vi x v2;
Se obţine că perpendiculara comună are ecuaţiile:

X — Xi y -y i z — Zi
h mi ni
mi ni ni n2 h k
m 2 n2 h h mi m2

x - x2 y - y 2 z - z2
l2 m2 n2
mi ni ni n2 h h
m 2 n2 h ¡2 mi 777-2

D istanţa între două drepte oarecare

Fie dreptele (di) şi ( d2) determinate respectiv de punctele
M i ( x i , y i , zi) şi M 2(x2, î/2->22) §i vectorii directori v\, respectiv
V2 , cu « i x «2 / 0.

64
 Figura 2.13

Distanţa dintre cele două drepte este proiecţia vectorului

M 1 M 2 pe direcţia perpendicularei comune:

M\M 2 •(i>i x ^2)

prdlXy2 M i M 2
II Ul X 021|

de unde rezultă formula:

(M iM 2,u i,u 2)
d(du d2) =
11^1 X U 2 1|

Poziţia relativă a două plane în spaţiu

Revine la a discuta sistemul:

f A\x + B i y + C\z + Di = 0
1 A 2x + B 2y + C2z + D 2 — 0.

Fie
A i B x Ci
A
A 2 B 2 C2
matricea sistemului si
_ / A, R, n , D, \
A — | ^ 1
v a2 b2 c2 d 2)

65
matricea sa extinsă.
Dacă rang A — 2 atunci sistemul este compatibil simplu nede­
terminat, deci planele se intersectează după o dreaptă.
Dacă rang A — 1 şi există un determinant caracteristic nenul,
atunci sistemul este incompatibil, deci planele sunt paralele.
Dacă rang A = 1 şi toţi determinanţii caracteristici sunt nuli,
atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat, deci planele
coincid.

P o z iţia rela tiv ă a trei plan e în sp a ţiu

Revine la a discuta următorul sistem de trei ecuaţii cu trei
necunoscute:
A\x -f- B\y -f- C\z -f- D\ — 0
A 2x + B 2y + C2z -f- D 2 = 0
A ăx + B 3y -(- C^z + D 3 = 0
Fie

A =

matricea sistemului şi

A=

matricea sa extinsă.
Dacă rang A = 3 atunci sistemul este compatibil determinat,
deci planele se intersectează într-un punct ale cărui coordonate
sunt date de soluţia sistemului.
Dacă rang A = 2 şi există un determinant caracteristic nenul
atunci sistemul este incompatibil, deci cele trei plane planele
sunt paralele.

66
 Dacă rang A = 2 şi toţi determinanţii caracteristici sunt nuli,
avem două plane confundate şi al treilea secant.
Dacă rang A = 1 şi există un determinant caracteristic nenul,
atunci sistemul este incompatibil, deci avem două plane confun­
date şi al treilea paralel cu ele.
Dacă rang A = 1 şi toţi determinanţii caracteristici sunt nuli,
atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat, deci avem
două plane confundate şi al treilea secant.
Dacă rang A = 0 atunci avem trei plane confundate.

Poziţia relativă a două drepte în spaţiu

Fie dreptele (di) şi (dz) determinate respectiv de punctele
M i ( x \ , y i , z i ) şi M 2 { x 2 , 2/2, ¿2) şi vectorii directori v\, respectiv
V-2 - ______
Dacă vi x ^ / O şi (M 1M 2, vi, v2) ^ 0 atunci dreptele sunt
oarecare.
Dacă vi x v 2 ^ 0 şi (M 1M 2, €1, V2 ) — 0 atunci dreptele sunt
concurente.
Dacă -Oi x V2 — 0 şi şi distanţa dintre ele este nenulă atunci
dreptele sunt paralele.
Dacă vi x v 2 — 0 şi şi distanţa dintre ele este nulă atunci
dreptele coincid.

Poziţia relativă a unei drepte faţă de un plan

Fie planul:

7r : A x + B y + C z + D = 0

şi dreapta (d) de ecuaţii:

if AiX 4- Si v-*■4-
'
(7i z4-Di- J.'■
X t/ * i. = 0
A 2 X 4- B 2y + C 2 Z+ D 2 — 0.

67
Problema se reduce la a discuta sistemul de trei ecuaţii cu trei
necunoscute format cu ecuaţiile planului şi dreptei.
Considerăm matricea sistemului:

M i B 1 Ci \
A — I  2 £¡2 C 2 I •
\A B C J

Dacă rang A — 3 atunci sistemul este compaibil determinat,

deci dreapta intersectează planul într-un punct.
Dacă rang A — 2 şi există un determinant caracteristic nenul
atunci sistemul este incompatibil, deci dreapta şi planul sunt
paralele.
Dacă rang A — 2 şi toţi determinanţii caracteristici sunt nuli,
atunci dreapta este inclusă în plan.
Dacă rang A = 1 atunci dreapta este paralelă cu planul.
Dacă rang A = 0 atunci dreapta este inclusă în plan.

3 Sfera şi cercul în spaţiu

Sfera
Sfera este locul geometric al punctelor din spaţiu egal depărtate
de un punct fix C, numit centru.
Fie tq vectorul de poziţie al punctului C şi M un punct
oarecare pe sferă, de vector de poziţie f. Notăm cu R raza sferei.
 z

Figura 2.14

Atunci, avem relaţia:

f c —f — M C .

Ridicând la pătrat ambii membri ai acestei egalităţi se obţine

ecuaţia vectorială a sferei:

(fc — r)2 = R2

Considerând C(xq, yo, zq) centrul sferei, M ( x , y , z ) un punct

de pe sferă şi proiectând pe axe, relaţia de mai sus pe axe, se
obţine ecuaţia carteziană a sferei:

0 - xq)2 + [y - yo)2 + {z - Z0) 2 - R 2.

69
 Poziţia relativă a unui plan tt faţă de o sferă
Se discută în funcţie de distanţa dintre centrul sferei C şi planul
7r:
Dacă d(C, tt) > R atunci planul este exterior sferei (vezi
Figura 2.15 c)).
Dacă d(C, n) = R atunci planul este tangent sferei (vezi
Figura 2.15 b)).
Dacă d(C, tt) < R atunci planul este secant sferei. Intersecţia
dintre o sferă şi un plan este un cerc (vezi Figura 2.15 a)).

Figura 2.15 a)

70
Figura 2.15 b)
 Poziţia relativă a unei drepte (d) faţă de o sferă
Se discută în funcţie de distanţa dintre centrul sferei C
dreapta (d):

Figura 2.16 a
 Dacă d ( C , (d)) > R atunci dreapta este exterioară sferei
(vezi Figura 2.16 c).
Dacă d( C, (d)) = R atunci dreapta este tangentă sferei (vezi
Figura 2.16 b).
Dacă d(C, (d)) < R atunci dreapta este secantă sferei (vezi
Figura 2.16 a).

Cercul în spaţiu
Cercul în spaţiu poate fi privit ca:
1. intersecţia dintre o sferă şi un plan;
2. intersecţia dintre două sfere.

1. Cercul ca intersecţie dintre o sferă şi un plan

Fie sfera (5*) de ecuaţie:

(x - a ) 2 + (y - b) 2 + (z - c) 2 — R 2,

p
lOb
JLJL
ULJL n .

A{x - xq) + B (y — y0) + C ( z - z0) + D - 0

(vezi Figura 2.17).

Se pune problema determinării centrului şi razei cercului de

intersecţie.
Fie d distanţa de la centrul C(a, b,c ) al sferei la planul n.
Folosind terorema lui Pitagora în triunghiul O A C obţinem raza
r a cercului de intersecţie:

r = \/R? — d2.

Pentru determinarea centrului O al cercului procedăm astfel:

construim dreapta (d) ce trece prin centrul C al sferei şi este
perpendiculară pe planul ir :
; x —a y —b z —c
{d); — = ~ r = —
Intersectăm acum dreapta (a) cu sfera, adică rezolvăm sistemul:

I
x -a y —b z —c
A ~ B ~ C

y (x - a ) 2 + (y - bŸ + (z - c) 2 = R 2.

74
 2 . Cercul ca intersecţie dintre două sfere
Fie sferele S\ şi S 2 de ecuaţii:

51 : x 2 + y 2 + z2 4- a\x + fiiy + j i z 4- (5i = 0

respectiv:

5 2 ■x 2 + y 2 + z 2 + a 2x + (32y + j 2z + S2 — 0.

Vom reduce problema la cazul precedent considerând cercul

ca fiind intersecţia dintre una din sfere şi planul radical al celor
două sfere (vezi Figura 2.18).

Figura 2.18

Planul radical a două sfere este planul care conţine mulţimea

punctelor cercului de intersecţie. Ecuaţia iui se obţine scăzând
ecuaţiile celor două sfere:

ţr : (rvi — a 2)x + (/3i — B2)y 4- (71 — 72)2 + (¿1 — S2) — 0.

75
 4 Probleme rezolvate

1. Se dau punctele A ( 3,1, 0), B ( 2, 1, —1), C ( 3, 2,1).

Scrieţi ecuaţia planului:
a) care trece prin A, B,C\
b) care trece prin B şi e paralel cu planul x O y ;
c) care trece prin C şi conţine axa Oz;
d) care trece prin B şi C şi e paralel cu Oy.
S olu ţie:
a) Folosim ecuaţia planului care trece prin trei puncte:

x — 3 y —1 z
-1 0 -1 = 0
0 1 1

de unde obţinem:
x + y — = 4.

b) Folosim ecuaţia planului care trece printr-un punct si

paralel cu doi vectori i şi j:

x —2 y — 1 z + 1
1 0 0
0 1 0

de unde rezultă:

X y 2
0 0 1 = 0
3 2 1

76
 adică:
—2 x + Zy — 0.

d)
x — 2 y —1 z 1
1 1 2 0
0 1 0
de unde rezultă:
2x —z = 5.

2. Scrieţi ecuaţia planului care trece prin punctul M ( 2 , 0,1) şi

e perpendicular pe planele:

Pi : x + y + z = 0

şi:
P2 : x — 2y + 3z = 0.

S o lu ţie : Scriem ecuaţia planului determinat de punctul M

şi două direcţii date de normalele celor două plane:

x —2 y z —1
1 1 1
1 -2 3

de unde rezultă:

5x - 2y - 3 z = 7.

77
3. Scrieţi ecuaţia planului paralel cu planul:

P : x + y + z —3

şi care trece prin mijlocul segmentului determinat de punctele

M ( l ,3 ,2 ) ş i J V (-1 ,3 ,4 ).
Soluţie: Cum cele două plane sunt paralele, rezultă că au
aceeaşi normală:
n = ( 1, 1, 1).

Mijlocul segmentului [MN] este punctul 5 (0 ,3 , 3). Vom

scrie ecuaţia planului determinat de un punct şi normală:

l( x — 0) 4-1 (y - 3) 4-1 {z — 3) = 0

adică:
x + y + z = 6.

4. Determinaţi ecuaţia planului care trece prin punctul M (4,9, 0)

şi determină pe axele de coordonate segmente proporţionale
cu 2, 3, respectiv 4.
Soluţie: Fie planul de ecuaţie generală:

A x 4- B y + Cz 4- D = 0.

Intersecţia sa cu axele de coordonate sunt, respectiv, punctele

M ( - ~ , 0, 0) cu axa O x , N ( 0, —— , 0) cu axa O y } P ( 0, 0, —~ )
Jx _ ¿p _
cu axa Oz. Lungimile segmentelor determinate de origine
şi aceste puncte sunt:

D
= 2k] k e ¿’L\
A

78
 D
II0N\\ = — 3n; n E Z;
B
D
||0P[| = = Am-, m G Z.
C
înlocuind în ecuaţia generală a planului obţinem:

D ' D D n i rrr
— x + r—y 4- - — 2 + £/ = 0, k , n , m G L.
2k 3n 4m
Cum originea 0 (0 , 0,0) nu aparţine planului înseamnă că
D / 0, deci putem împărţi ecuaţia cu D :

—7 + “ 4- ------(-1 = 0, k , n, m G Z.
2k ¿n 4m
Determinăm valorile întregi ale lui k, m, n din condiţia ca
punctul M să aparţină planului. Obţinem relaţia:
4 9
_ + — + 1= 0
2k 3n
cu soluţia:
k = 1, n - 1.
Ecuaţia planului devine:

X y , 2 i 1 n r-
2 '3 + ta + 1= ° ' m e Z '

Fie planul:
( x = —2 4- 3 Au — 4v
P : <y = 1 - 2u 4- u v
| z — 1 — [iu 4 Xv
Sa se găsească parametrii A şi ¡i astfel încât planul P să fie
ortogonal pe vectorul £ ( 1 ,7 ,11), şi scrieţi ecuaţia acestui
plan.

79
 S olu ţie: Cum vectorul v şi planul P sunt ortogonali, rezultă
că v este ortogonal şi pe vectorii:

vi = (3 A ,-2 , - n )

şi:
v 2 - ( - 4 , /a, A)
de unde rezultă sistemul:

f 3A - llfj, = 14
| HA + 7// = 4

cu soluţia:
A = 1, fi = —1 .
Obţinem ecuaţia planului:

P : z -f- 7y + l l z — 16 — 0.

6. Fie triunghiul A B C cu A (0, 2, 0), £ ( 3 ,2 ,1 ) , C ( 0 ,1, 2). Scrieţi

ecuaţiile:
a) inălţimii din A a triunghiului A B C ]
b) medianei din B;
c) mediatoarei segmentului [AB],
S olu ţie:
a) Fie Ai piciorul perpendicularei din A pe [BC] şi planul
P care conţine vârful A al triunghiului şi este perpendicular
pe dreapta BC. Ecuaţia planului P este dată de:

P : —3x — y + z — —2.

p
jl , ^ ovv va, oa. x x x u o x u a n o i c jJ id ll Şl

dreapta care trece prin A şi este perpendiculară pe planul

80
P, adică va fi soluţia sistemului:

f —"ix — y -f- z -(- 2

z~2
= t.

3 ,9 14 19. . „ w ,
Obţinem t = ■— , deci A n — , — , — ) iar malţimea A A i
11 V11 11 l l y
va avea ecuaţia:
z
~ = y~
9 -8 19'

b) Fie A 2 m ijlocul segmentului \BC}\ rezultă că coordo-

3 3 3
natele lui sunt Mediana A A 2 este dreapta deter-
/j ¿j ¿j
minată de punctele A şi A i :

x y 2
AA2
-1 3'

c) Notăm cu P planul care conţine m ijlocul segmentului

3 3 3
[BC], ^ 2( 2 » 2 ’ 2^ ^ CarB 6S^e PerPen^ Gu^ar Pe dreapta [BC],
şi cu (d) dreapta de intersecţie dintre planele (P) şi ( A B C ) .
Planul ( A B C ) are ecuaţia:

x y —2 z
3 0 1
0 - 1 2

adică:
( A B C ) : cc — 6y — 3^ + 12 = 0,

iar planul (P ) este dat de:

9
3 x-y + z - - ~ 0.
Zi

81
 Se obţine că mediatoarea segmentului [B C } este dată ca
intersecţia celor două plane:

3x — y + 2 — | 0
x — 6y — 3z + 12 = 0.

7. Scrieţi ecuaţia dreptei care trece prin M ( 1, —1 ,1) şi e par­

alelă cu dreapta de intersecţie a planelor:

(P ) : x + 3y = 3

(Q) : x - z = 1.

S o lu ţie : Fie (d) dreapta de intersecţie a celor două plane;

vectorul său director este:
i j k
v Ni x N2 = 1 3 0 -3z + j — 3 k.
1 0 -1

Dreapta cerută va avea acelaşi vector director ca şi dreapa

(d) şi trece prin punctul M , deci va avea ecuaţia:
x 1 . y + 1 z —1
-3 -3

8. Un punct mobil M se mişcă în spaţiu pe o traiectorie dată

de ecuaţiile:
{ x — 2t — 1
\v = -t
( z = t —3
Determinaţi momentul t în care M se află în planul

(P) : x + y + ^ = 0

82
 şi scrieţi ecuaţiile carteziene ale traiectoriei sale.
S olu ţie: Traiectoria lui M e o dreaptă pe care o inter­
sectăm cu planul (P ) :

x — 2t — 1
< y = -t
J z = t —3
^x + y + z = 0

de unde obţinem că momentul în care punctul intersectează

planul este t = 1. Ecuaţiile carteziene ale traiectoriei se
obţin eliminând parametrul t din ecuaţiile parametrice; obţinem:
x +1 y 2+3
2 ~T ~ 1

9. Găsiţi parametrii a, (3 € E astfel încât dreapta:

(j n x y -P z
M - -Ţ - - 2
să fie conţinută în planul:

(P ) : z — z = 0
Gi
şi să treacă prin punctul M ( —, 1, 1).

S olu ţie: Ecuaţiile parametrice ale dreptei (d) sunt:

{
x = at
y = t+ 3
z = 2 t.

Punctul M aparţine dreptei dacă sunt îndeplinite condiţiile:

1 1 -/3 1
2 “ 1 ~ 2
83
 de unde rezulta ¡3 = 2, Vom pune acum condiţia ca dreapta
să fie inclusă în plan; se obţine relaţia:

cd — 2 t = 0

pentru orice t £ R, de unde a = 2 . Cu a ş i ¡3 găsiţi, ecuaţia

dreptei devine:
1
x y
I = £
( d 1 ) :
2
2’ 2

10. Scrieţi ecuaţia planului care trece M (2, —1,1) şi este per­
pendiculară pe dreapta de intersecţie a planelor:

(P ) : x -f- 2y -J- 2 z -1-2 — 0

(Q) : x - y + z + 1 = 0.

S olu ţie: Fie (¿') dreapta de intersecţie a celor două plane

a celor două plane; vectorul său director este:

* i k
N i x iV2 - 1 2 2 Ai + j — 3 k
1 -1 1

şi reprezintă normala planului căutat; acesta va avea ecuaţia:

4x — y — 3z — 1 = 0.

11. Scrieţi ecuaţia planului (Q) care trece prin m ijlocul segmen­
tului [M N ], unde M ( 1, —1, 2), N ( 4, —3 , 1), este paralel cu
dreapta:
(d ): ^ l i = ^ ± i = £
v ; 2 3 1

84
 şi e s t e p e r p e n d i c u l a r p e p la n u l:

(P ) : x — 2y — z — 1 = 0.

5 3
S o lu ţie : Fie A mijlocul segmentului [MN]] atunci A ( - , —2, - ) ;
2 2
cum (Q) este paralel cu dreapta (d), rezultă că vectorul di­
rector al dreptei v — (2, 3 , 1) este direcţie pentru (Q). Cum
P-LQ, normala planului (P ) este direcţie pentru planul (Q );
pentru a determina ecuaţia planului (Q ), vom scrie ecuaţia
planului determinat de un punct şi două direcţii:

5 3
x —- y + 2 z —-
2 2
2 3 1 = 0
1 -2 -1

de unde:
(Q) : x - 3y + 7z - 19 = 0.

12. Scrieţi ecuaţia dreptei (d) conţinută în planul:

(P ) • x -f- 3y -f- 2 z — 2 = 0,

care se sprijină pe dreapta:

(id') : x — y = z

şi este paralelă cu planul:

(Q) : 4x — y — z — 3 = 0.

S o lu ţie: Se observă că planele (P ) şi (Q) nu sunt paralele,

pentru că normalele lor nu sunt proporţionale; rezultă că

85
 cele două plane se intersectează după o dreaptă, notata
(■d'"); cum (d) C ( P ) şi (d)||(Q) rezultă că (d)\\(d"), deci vor
avea aceeaşi direcţie:

i j k
v — 1 3 2 = —i + 9j — 13 k.
4 -1 -1

Fie { M } = dnd' = d flP ; atunci { M } este soluţia sistemu­

lui:
f x —y —z
x -|- 3y -j- 2z — 2 — 0

deci M ( - , - ) . Obţinem că dreapta (d) are ecuaţia:

O O O
1 1
x
(d ):
■13

13. Scrieţi ecuaţiile proiecţiei dreptei:

x 1 y+ 1
(d ):

pe planul:
(.P ) : 3x — 2y + 2 — 4 = 0.

S o lu ţie : Fie M ( l , —1, 2) un punct al dreptei (d) şi (Q)

planul care conţine dreapta (d) şi este perpendicular pe
planul (P). Atunci (Q) are ca direcţii vectorul director al
lui (d) şi normala lui (P),- deci va avea ecuaţia:

x —1 y +1 - 2
(Q) ■ 2 3 5 = 0
3 -2 1

86
 x + y —z + 2 — 0.
Proiecţia lui (d) pe planul (P ) va fi intersecţia planelor (P )
şi (Q):
z + y —2 + 2 = 0
3x — 2y + 2 — 4 = 0.

14. Scrieţi ecuaţia planului (P ) paralel cu planul:

(Q) : 3x + 5y + z = 0
care trece prin punctul M ( 2,0, 5).
S olu ţie: Planele fiind paralele, vor avea aceeaşi normală
N = 3i + 5 j + IA:. Planul (P ) va avea ecuaţia dată de un
punct şi normală:

(P ) : 3x + 5y + 2 — 11 = 0.

15. Scrieţi ecuaţia planului (P ) care trece prin punctul A ( 3 , 1, - 2)

şi conţine dreapta:

S olu ţie: Fie M ( 4 , —3,0) E (d); cum (d) C (P ) rezultă că

M E (P ); vectorul director al lui (d)

v = 5i + 2j 4- IA:

este direcţie şi pentru (P ); obţinem ecuaţia planului (P )

dată de:
x — 3 y— 1 2+ 2
(P ) : 5 2 1 = 0
1 -4 2
<=> 8 x — 9y — 22z — 59 = 0.

87
16. Fie punctul M { 2 ,1 ,0 ) şi planul (P ) : 2 x + 2 y + z ~ l = 0.
Determinaţi:
a) proiecţia punctului M pe planul ( P ) ;
b) simetricul punctului M faţă de planul (P );
c) distanţa de la punctul Ivi ia planul (P ).
Soluţie:
a) Fie (d!) dreapta care conţine punctul M şi este perpen­
diculară pe (P ); proiecţia lui M pe planul (P ) va fi punctul
M' = (d') fi (P ). Ecuaţia dreptei (d1) este:

V ; 2 2 1
Rezultă că, coordonatele lui M vor fi soluţiile sistemului:

x = 2t + 2
y = 2i + 1
2 —t
2 x -|“ 2y ~jr z — 1 — 0.

Obţinem că M (^ , - i -5 ).
b) Fie M " simetricul lui M faţă de planul ( P ) ; rezultă că
M 1 va fi mijlocul segmentului [M M "], deci va avea coordo­
natele:
xm + XM"
x m >— ~
2
Vm + Vm "
VM' = O
¿j

ZM + ZM "
ZM '
2
14 11 10
de unde rezultă M (—— , — —, —— '
v 9 9 9
 c)
|4 + 2 — 1| 5
d(M , (P ))
V 4 + 1 T I “ 3'

17. Fie dreapta:

. / - ® - 2y + 5 = 0.
U ■ \ 3y + z - 6 = 0
şi planul:
(P ) : 2x — y + z — 0 .
Determinaţi proiecţia dreptei (d) pe planul (P ).
S o lu ţie: Vectorul director al dreptei (d) este:

i j k
-1 -2 0 -2 i + j — 3 k.
0 3 1

Cum M ( 1, 2, 0) € (d) rezultă că (d) mai poate fi scrisă sub

forma:
(d) • z ~ 1 = y ~ 2 _ j L
1 ' -2 1 ~ -3 '
Fie planul (P ;) determinat de punctul M, vectorul director
al lui (d) şi normala lui (P ); acesta va avea ecuaţia:

x —1 y —2 2
(P'): -2 1 -3 0
2 - 1 1
x + 2y — 5 = 0.
Proiecţia dreptei (d) pe planul (P ) va fi dreapta de intersecţie
dintre planele (P ) şi (P ') :

a; + 2 y — 5 = 0
x + y 4- 2 = 0.
18. Scrieţi ecuaţiile dreptei care trec prin punctul A ( 3 ,1 , - 1 }
şi se sprijină pe dreptele:
a)
x y - 2 2 -1
{di) : T = - t - =
1 3 1
şi:
x 4-1 y z
(¿ 2) : 2 “ ~ ~ 4'

b)
x —1 —O
(dl) :
x + 3y — z — 3 = 0
şk
x = —t
(d2) : { y = 2 t + 1
z ~Zt.

S olu ţie:
a) Dreapta cerută va avea ecuaţia de forma:

£ —3 v —1 2+1
(d) : ------- = 7 = ------- = t.
a b c
Impunem condiţia ca (d) şi (di) să se intersecteze, adică
sistemul:
x — at + 3
y = bt + 1
z = ct — 1
S'T = 7/ — 9

x —2 —1
să fie compatibil. Obţinem de aici condiţia:

a — 2b + 5c = 0.

90
Analog, punând condiţia ca şi dreptele (d) şi (d2) să se
intersecteze, următorul sistem trebuie să fie compatibil:

x — at + 3
y = bt + 1
^ 2 = Ct — 1
—x — 1 = 2 y
< 4y = - z

de unde rezultă relaţia:

g -b 66 2c — 0.

Din cele două condiţii avem:

b - ?C c - _ 1 7 c
“ ~8~’ c ” ~ T ~ '
Dreapta căutată va avea ecuaţia:

x —3 y —1 z+ 1
(d ):
-34 8

b) Analog ca la a), dreapta căutată va avea ecuaţia de

forma:
/j\ x - 3 y - 1 z + 1
(d) : ------- = —7— = ---------= i.
a b c
Punând condiţia ca (d) şi (di), respectiv (d) şi (d2) să se
intersecteze, obţinem relaţiile:

a — 36 — c

a - 46 — 3c — 0.
y J£-- - - y
VjrcLSliil C d :

6 = —4c, a -13c

91
 d e c i (d) v a a v e a e c u a ţ ia :

x y —1 _ z + l
(d) : _____ __ _______
-1 3

19; Găsiţi punctul M de pe dreapta:

x + y + z —1 = 0
(d ):
3x — y + 4z — 29 = O

egal depărtat de punctele A ( 3,14,4) şi B ( 5, —13, —2).

S o lu ţie: Vectorul director al dreptei (d) este:

i j k
v = Ni x N 2 = 1 1 1 = 5î — j — 4 k.
3 - 1 4

Observăm că punctul N ( 0, —5 ,6) E (d), deci ecuaţia lui (d)

se mai poate scrie:
x y+ 5 2 -6
5 = ^ r = ^ r = i'
sau, parametric:

Cum M G (fi), coordonatele lui-vor fi de forma M (5to, —io-

5, —4îq + 6). Din condiţia de echidistanţă obţinem relaţia:

122i 0 = -2 2 1

rl •
221
io
12,2

92
 iar coordonatele lui M vor fi:
1105 389 808
^~~Ï22~’ “ 610’ ~~6p '

20. Găsiţi unghiul dreptelor:

x —1 y z —4
( d i) :

şi:
y = '3
(¿ 2) :
æ + y + 2^ = 1

S olu ţie: Unghiul celor două drepte este unghiul dintre vec­
torii lor directori; vectorul director al lui (d\) este:

vi = —2i + 2j + k

iar al lui (¿ 2)

% j k
v2 ~ N 1 x N 2 ■ 0 1 0
1 1 2

Rezultă că:
vi ■v 2
COS 0 =
K ll •IM I 3\/5

?1. Calculaţi unghiul dintre dreapta:

x y z
(d) :
0
d ~r\l on n l *

(P ) : 2 x + 2 y — z — 3

93
 S o lu ţie : Unghiul dintre dreaptă şi plan este complemen­
tul unghiului dintre vectorul director al dreptei şi normala
planului; vectorul director al lui (d) este:

v — 3j + 4 k

iar normala lui (P ) :

N = 2î + 2j — k.

Rezultă că:
7T V •N 2
sinO = cos(— — 9)
2 INI • M is

22. Determinaţi unghiul dintre planele:

(Pi) : x + y + 22 — l = 0

şi:
(P2) : 2x - y + 2z - 3 = 0.

S o lu ţie : Unghiul dintre două plane este unghiul dintre

normalele lor; normala lui (Pi) este:

Ni = i 4- j + 2k

iar normala lui (P2) :

N 2 = 2 i — j + 2 k.

Rezultă că:

N i ■N 2 5\/6
cos9
“1iîlI •
11IJVill •1IiiV “21
\1\No\ \
II. 18

94
23. Să se scrie ecuaţia sferei cu centrul pe dreapta:
x y —1 z+ 2
î ~ -1 = ~ 1~

având raza r = y/E şi care trece prin punctul A (0, 2, - 1).

S olu ţie: Ecuaţiile parametrice ale dreptei sunt:

( x = t
(d) : < y = —t + 1
[ z = t — 2.

Cum centrul sferei C G (d), rezultă că va avea coordo­

natele de forma C(t, —t + 1, t — 2). Vom determina valoarea
parametrului t din condiţia ca distanţa de la C la A să fie
egală cu raza:

C A 2 = r 2 & t 2 = 1 <^> t = £ 1 .

Aceasta înseamnă că există două sfere care îndeplinesc condiţiile

problemei: prima are centrul C i ( l , 0, —1) şi ecuaţia:

(x — l ) 2 + y 2 + (z + l ) 2 = 5

iar a doua este centrată în C2( —1, 2, —3) şi are ecuaţia:

(x + l ) 2 + (y — 2)2 + (2 + 3) 2 = 5.

24. Să se găsească ecuaţia sferei tangentă în punctul M ( 2, 3,4)

la pianul:
(P) : x + y + z — 9 = 0
şi care are centrul în planul:

(Q) : 7x — Ay + 5z - 14 = 0.

95
S o lu ţie : Fie M punctul de tangenţă dintre planul (P ) şi
sfera (5 ) şi C centrul sferei; cum C M _L(P), vectorul direc­
tor al dreptei C M coincide cu normala planului, deci C M
va avea ecuaţia:

x —2 y —3 z —4
CM:
1 -1 1

Centrul sferei se găseşte la intersecţia dintre C M şi planul

(Q), adică este soluţia sistemului:

x —2 y ~ 3 z —4
c: < ~ = — == — ==t
7x - 4y + 5z - 14 = 0.

Obţinem t — —1 deci centrul va ii C ( l,2 ,3 ) iar raza r =

C M = a/3 . Ecuaţia sferei este:

(z - l ) 2 + (y - 2)2 + (z — 3)2 = 3.

Fie sfera

(S ) : x 2 + y 2 + z 2 + 4x + Gy + 8 z + 26 = 0.

Să se determine:
a) Ecuaţia planului tangent la sferă, perpendicular pe dreapta

(d) : x = y = z.

b) Centrul şi raza cercului de interseţie a sferei date cu

planul:
(P ) : x + y + z — 8 = 0.
S olu ţie:
a) Ecuaţia sferei se poate scrie:

(x + 2)2 + (y + 3) 2 + (z + 4) 2 = 3

deci centrul sferei este punctul C'(—2, —3, —4)iar raza R =

\/3. Planele perpendiculare pe (d) au forma:

(jPa) ; x -\- y z A — 0.

Pentru ca planul să fie tangent sferei este necesarca d(P\, C)

R , adică:
|A-9| = 3
de unde găsim soluţiile:

A G {6 ,1 2 .}

Problema are, deci, două soluţii: planele

Pe : x + y + z + 6 ~ 0

respectiv
P \2 '■ x + y + z + Yl —

b) Fie C 1 centrul cercului de intersecţie dintre sferă şi plan;

atunci CC'A-(P) deci vectorul director al lui C C este

v = i + j + k.

Ecuaţia lui CC' se scrie ca ecuaţia dreptei care conţine

punctul C { —2, —3, —4) şi are vectorul director v :
™ IO 1O i A
c e 1 ■ ^ ~r ^ —y ^ ° — z^ ^
i - i ~ i

97
 Centrul C' al cercului de intersecţie este soluţia sistemului:
( x + 2 _ y + 3 _ z + A ^
C ': \ ~ 1 ~ ~ ~ T ~ ~ ~ T ~ ~
{ x + y+ z = 0

deci C '( l , 0, —1). Raza cercului de intersecţie se găseşte cu

Teorema lui Pitagora în triunghiul C C ' P :

r - V i ?2 - C C 12 = y | .

26. Să se scrie ecuaţia sferei care trece prin punctele A ( 1, 2, 3),

B ( 3, - 4 , 5) şi are centrul pe dreapta:

x + y + z —5 —0
(d ):
2x + 5y + 3z — 10 = 0.

Să se scrie apoi planul tangent în punctul A la sfera găsită.

S o lu ţie : Vectorul director al lui (d) este dat de:

i j k
v = Ni x 1 1 1 = —2î — j + 3 k.
2 5 3

Cum A (5, 0,0) € (d), ecuaţia dreptei se poate scrie în

forma:
(d); 5 = JL = i - t
KJ -2 - 1 3
deci centrul sferei va avea coordonatele de forma
C ( —21 -f- 5, —t , 3i).
Rezultă că ecuaţia sferei este:

(x + 21 — 5)2 + (y + t)2 + (z - 3i) 2 = r"

 Cum A şi B sunt puncte pe sferă, obţinem t = 1. Ecuaţia
sferei devine:

[x — 3) 2 + (y + l )2 + [z — 3)2 = 13.

Planul tangent în A la sferă se scrie prin dedublare:

(x - 3)(1 - 3) + (y + 1)(2 + 1) + { z - 3)(3 - 3) = 13

2x — 3y + 4 = 0.

27. Fie punctele A, B , C pe axele reperului cartezian Oxyz.

a) Să se scrie ecuaţia sferei (S) circumscrisă tetraedrului
OABC;
b) Să se scrie ecuaţia generală a sferelor care trec prin

c) Să se scrie ecuaţiile cercului (C) circumscris triunghiului

A B C şi să se găsească centrul D al acestuia.
Soluţie:
a) Cum A, B. C aparţin axelor de coordonate, ele vor avea
coordonatele de forma A(a, 0,0), jB(0, 6, 0), (7(0, 0, c).
Fie sfera (5 ) de ecuaţie generală:

(S ) : (x - a ) 2 + [y - (3)2 + (z - 7 ) 2 = r 2.

Cum O, A, B , C G (S ) rezultă sistemul:

(Sq) : x 2 + y 2 + z 2 — ax — by - cz — 0.

99
b) Ecuaţia planului ( A B C ) este:
x y z
- + H ------- i = 0.
a b c
Centrele sferelor care trec prin punctele A, B , C se află pe
perpendiculara din centrul sferei Sq, c u centrul în Cq(—, —),
2 2 2
pe planul ( A B C ) de ecuaţie:
a b c
x —— y —— z —-
(d '): ^ = ^ =

a b c
Rezultă că centrele sunt de forma:
,t a t b t cs
Cf(ă + 2 ’ t + 2 ' c + 2 )
deci ecuaţia sferelor va fi:

(S) : x 2 + y 2 + z 2 —2 x ( - + ~ ) ~ 2 y ( - + - ) ~ 2 z ( - + - ) + 2 t = 0.

c) Ecuaţia cercului care trece prin A, B , C este dată de

5o n ( A B C ) :
£ 2 + y2 + £2 — a:c — by — cz — 0 1
x y z
- + £ + - - 1 = 0:
a b c
Centrul său C se află la intersecţia planului ( A B C ) cu per­
pendiculara din centrul sferei Sq pe planul ( A B C ) :
a b c
 Se obţine că centrul cercului are coordonatele:

g, a3(62 + c2)___________ b3 (a2 + c2) cs (a 2 + b2)

2(a2 b2 + b2 c 2 + a2c2) 12(a2 b2 + b2 c2 + a2c2) ’ 2 (a 2 b2 + b2c2 + a2c2)

28. Să se scrie ecuaţia sferei cu centrul în C ( 6,1 ,2 ) ştiind că

sfera:
( z - 4 ) 2 + y 2 + z2 = 1
este tangentă interioară la sfera căutată.
S o lu ţie:

Figura 2.19

Sfera mică are centrul C'/(4,0, 0) şi raza r = 2. Raza sferei

mari se calculează cu relaţia:

R — r + CC' = 1 + \/4 + 1 + 4 = 4.

Rezultă că ecuaţia sferei mari este:

(x - 6)2 + (y - l )2 + (z - 2)2 = 16.

101
29. Se dau punctele A ( 2, 0 ,0), 5 (0 , - 1 , 0), C (0, O, 3), D ( 1,1,1).
Se cere:
a) Ecuaţia sferei circumscrise tetraedrului A B C D ]
b) Ecuaţia planului tangent la sferă în punctul D.
c) Planele tangente acestuia paralele cu planul (A B C ) .
S olu ţie:
a) Fie ecuaţia generală a unei sfere:

(.x — a ) 2 + (y — b) 2 + (z — c) 2 = R 2.

Vom determina a, 6, c şi R din condiţia ca punctele A , B , C

să aparţină sferei. Obţinem sistemul:

f (2 — a) 2 + b2 + c2 = R 2
a2 + (1 + b)2 + c 2 — R 2
a2 + b2 + (3 - c) 2 = R 2
{ (1 - a ) 2 + (1 - 6)2 + (1 - c) 2 - R 2

17 , 13 23 3 /Î3
™ solut‘a ° = I i -b = ~ u ’ C= 14’ R = 2'
Ecuaţia sferei este dată de:

17,2 , 13,2 , 23,2 ,3 ,2

(* -îi) + ( » " I 4 ) + ( * " Î 4 ) = ( 2'

b) Planul trece prin D şi este perpendicular pe C qD\ cum

3 _ 27- 9
n _ __________ ______
wu 14 14J ' 14'
rezultă că ecuaţia planului este:

(p): n ( i - 1) - ï ï ( B “ 1) + ï ï ( l - 1) = 0 -

102
 c) Planele au aceeaşi normală ca şi ( A B C ) şi intersectează
sfera intr-un singur punct. Planul ( A B C ) are ecuaţia:

(ABC).. § - « + § - 1 = 0

_ 1 - - 1-
deci normala lui este n = —i — j + - k . Rezultă că ecuaţia
2 3
planelor este:

(Qa) : | - f + | + A = 0.

Determinăm A din condiţia ca:

d(CQ) Qx) - r.

Obţinem Aii2 = ± — Deci avem două plane care

îndeplinesc condiţiile cerute:

IO)' X V+ Z + ^ 25 - Q
m - 2 ~ 1 3 4 12
şi:
N x y z \/l9 25
(Qo) : -------------- = 0.
21 3 4 12

30. Să se determine ecuaţia sferei care trece prin cercul:

J x 2 + y2 + z2 — 2 y = 0
[2 = 0

şi prin punctul A(0, 0,, 4).

S o lu ţie : Cercul e dat ca intersecţie dintre o sferă şi un
plan. Sfera are centrul C ( 0,1, 0) şi raza r = 1. Să aflăm

103
 centrul cercului. Perpendiculara din centrul sferei pe planul
cercului îl intersectează în centrul cercului:
( x y —1 z

v
de unde rezultă C'{0 ,1,0). Centrul C" al sferei căutate de
află pe perpendiculara în O pe planul cercului:
x y —1 z
O” 0~ ~ \ ~ t
deci va avea coordonatele de forma C " ( Q , l , t ) . Fie B un
punct de pe cerc, de exemplu B (0, 0, 0). Atunci el are pro­
prietatea că:

d(A, C") = d(B, C") = R

unde R este raza sferei. Din această relaţie rezultă t = 2,

deci centrul sferei va fi C"{ 0,1, 2), iar raza R — ^/T+4 =
V5.

31. Să se afle raza şi centrul cercului de intersecţie al sferelor:

(Si) : x 2 + y 2 + z 2 — 2 x + 2 y — 2 z — 6 = 0

şi:
(62) : (x ~~ 3)2 + y2 + z 2 — 9 = 0

S olu ţie: Planul cercului esté dat de diferenţa ecuaţiilor

celor două sfere:

(P ) : 2x + y — z — 3 = 0.

Sfera (Si) are centrul în C i(l, —1,1) şi raza r\ — 3, iar a

doua sferă are centrul C2(3 ,0,0) şi raza = 3.

104
 Figura 2.20

Cum [ACi] = [AC 2] rezultă ca triunghiul A C 1 C 2 este isos-

cel; [AC] fiind înălţime, înseamnă că C este mijlocul seg-
1 1
mentului [C1C2J, deci va avea coordonatele C ( 2, — , - . )
2 2
Raza cercului este CA, unde A este un punct aflat la interecţia
celor două sfere, adică A( 1, 2, 1), de exemplu. Obţinem raza

cercului r = C A =
2

32. Să se determine ecuaţiile dreptei tangente în punc­

tul A (0, 10, 1) la cercul de intersecţie al sferei de centru
C ( 4, 7, —1) şi rază r = \/29 cu planul:

(P ) : 3x + y — z — 9 = 0.

105
Soluţie:

Figura 2.21

Perpendiculara din C pe planul cercului intersectează planul

(P ) în punctul M. Vectorul director al dreptei C M este

v — 3i + j — k ,

deci dreapta C M are ecuaţia:

x —4 y —7 z+ 1
3 “ 1 ~ -1 1 '

Centrul M al cercului de intersecţie va fi soluţia sistemului:

( x —4 y —7 z+ 1
< 3 “ 1 _ -1 1
^ 3x + y — z — 9 = 0

106
 deci M { 1, 6, 0).
Tangenta căutată este intersecţia dintre planul (P ) şi planul
perpendicular în A pe A M ; acesta va avea ecuaţia:

x — 4y -- 2 + 41 = 0

deci tangenta va fi dată de ecuaţiile:

f x — 4y — 2 + 41 = 0
\ 3a:+ y — 2 — 9 = 0.

32. Să se determine parametrul A astfel încât planul:

(Px) ■ x + y + 2 = A

să fie tangent la sfera:

(5 ) : x 1 + y2 + 22 + 2 x - Ay + 2 .= 0

şi să se afle coordonatele punctului de contact.

S olu ţie: Şe observă că centrul sferei este punctul C { —1, 2,0)
iar raza r = \/3. Planul este tangent sferei dacă d(C, ( P ) ) =
r, adică:
¡1 — A| = 3. ■

Obţinem soluţiile A G { —2,4-}, adică există două plane

tangente sferei şi paralele cu planul dat:

( P - 2) : x + y + 2 = - 2

şi:
(P 4 ) : x + y + 2 = 4.

Fie A\ punctul de contact dintre sferă şi planul ( P - 2 ), re­

spectiv A 2 punctul de contact dintre sferă şi planul (P4). Ai

107
 se află la intersecţia perpendicularei din C pe planul (P _2)
cu planul (P _2), adică este soluţia sistemului:
x+ 1 y —2 z

! 1 = 1 ~ 1 = t

x + y + z — 4 = 0.

După rezolvarea sistemului se găseşte t = 1, deci A i(0, 3,1).

In m od analog se determină A 2( —2,1, —1).

33. Să se scrie ecuaţia sferei tangentă la planele:

(P ) : 6 x — 3y — 2z — 35 = 0

(Q) : 6z - 3y - 2z + 63 = 0
dacă M (5, —1, —1) este punctul de contact cu unul din
aceste plane.
S olu ţie:

Figura 2.22

108
 Se observă că M E (P ). Perpendiculara din M pe planul
(P ) intersectează planul (Q) în N. Cum (P ) || (Q) rezultă
că M N este diametrul sferei. Punctul N se determină ca
soluţia sistemului:
x —5 2/ + 1 2: 4-1
= t
6

6 x — 3y — 2z 4- 63 = 0.

Se găseşte t = 2, deci N(17, —7, —5). Atunci, centrul sferei

fiind m ijlocul segmentului [ MN] , va avea coordonatele
C ( l l , —4, —3), iar raza sferei r = - M N = 7. Ecuaţia sferei
Zi
va fi:
(5 ) : (x - I I )2 + (y + 4) 2 + (z + 3) 2 = 49.

34. Să se scrie ecuaţia diametrului sferei:

(S) : x 2 4- y 2 4- 22 — x 4- 3y.4- 2 — 13 = 0
care este paralel cu dreapta:
_ x +1 _ y - h _ z - 7
' j' 2 “ -3 _ 4 '
S olu ţie: Ecuaţia sferei se mai poate scrie:

( S) : ~ | ) 2 + ^ + | ) 2 + (^ + | ) 2 = Ş
1 3 1
deci centrul sferei este punctul C ( - , — , — ).
2 2 2
Dreapta care trece prin C şi este paralelă cu (d) este dată
de:
 5 Probleme propuse

1. Să se scrie ecuaţia:
a) dreptei care trece prin punctul A ( l , 1, 3) şi are vectorul
director
v = i — 2 j + k.

b) dreptei care trece prin punctele A ( 0, - 1 , 3) şi B ( 2, —1, 4);

c) planului determinat de punctele M ( l , l , l ) , i V ( 0, 2, l ) ,
P ( - 1, 0, 0);
d) planului determinat de punctul P ( 1, 2, —1) şi normala

N = 2i — 3j + k.

e) planului care trece prin punctul A ( l , 3, —2) şi este per­

pendicular pe dreapta de la a).
f) dreptei care trece prin punctul B { 2, 3 ,2) şi este perpen­
diculară pe planul de la b).

2. Fie triunghiul A B C cu A ( l , 2, 0), 5 (0 , 2,1), C ( l , 0, 2).

(a) Să se scrie ecuaţiile medianelor acestuia şi coordonatele

centrului de greutate G.
(b) Să se scrie ecuaţiile înălţimilor triunghiului şi coordo­
natele punctului de intersecţie ale acestora.

3. Să se scrie ecuaţiile parametrice şi canonice ale dreptei de

ecuaţii:

f j\ f x + 2y - z = 1
^ \ —x -f y — 3z — 0.

110
4. Să se determine simetricul punctului A ( 1, 0 , 1) faţă de planul

(P ) : x — y + z — 3 = 0.

5. Să se scrie ecuaţiile simetricei dreptei:

faţă de planul

(P) : —x + 2y — 3z = —2.

6. Fie punctele A (O, —1,1), B (1,1, —1), C (O, 0 , 2). Se cere:

a) ecuaţia planului a care conţine punctul C şi este per­
pendicular pe dreapta AB.
b) ecuaţia dreptei d care conţine punctul C şi este perpen­
diculară pe planul ( A B C ) .
c) ecuaţia dreptei d' care conţine punctul C, este perpen­
diculară pe dreapta A B şi paralelă cu planul ( A B C ) .
d) distanţa între punctele A şi B.
e) distanţa de la punctul P ( 1, 1, 2) la planul (A B C ) .
e) distanţa între dreptele AP, şi CP.
f) unghiul dintre dreapta C P şi planul ( A B C ) .

7. Fie dreptele:

f x — 2y -f- z — 4

x —2 y+ 3 z+ 1

lll
 Să se scrie ecuaţiile dreptei care conţine punctul { A } =
di fi ¿2 §i are vectorul director

v = —i + 2 j + k.

8. Să se calculeze înălţimea paralelipipedului cu vârfurile în

punctele A ( 1, 2, 1) , B (2, 1,2 ) , C (2, 2, 1) , D ( 1, 0, 0).

9. Să se determine parametrul a pentru care unghiul dintre

dreptele:
x y+ 1 z —1
a ~ 2 “ 1
x —1 y+ 5 z
3 = 0 = 4
este de

10. Care este poziţia dreptei:

, , f x - y + z = 2
1 } \ x + y -z = 0
faţă de planul n : 2x — 3y + z ~ 1?

11. Să se determine poziţia relativă a planelor:

7Ti : x + 2y — 2 = 7

7f2 : Sx + 6y — Sz = 5.
Să se calculeze distanţa dintre ele.

12. Fie planele de ecuaţie:

7ra : (1 — a) x + (2 + a) y — z — 1.

112
 a) Să se determine parametrul a astfel încât punctul A ( 1,2,3)
să aparţină planului.
b) Să se determine parametrul a astfel încât dreapta:
x + 2 y —1 2+ 1
1 _ ~ 0~ ~ ~ 2~
să fie perpendiculară pe plan. Să se determine punctul P
de intersecţie dintre dreaptă şi plan.
c) Să se determine ecuaţiile parametrice ale dreptei per­
pendiculară pe planul de la a) şi care trece prin punctul P
determinat la bj.

13. Să se calculeze distanţa de la punctul A (1 , 2, 1) la planul

de ecuaţie x + 2 y — 2 z + 6 = 0.

14. Să se calculeze distanţa între dreptele de ecuaţii x — y = 0

şi z = 0,2/ = 1.

15. Fie sfera de ecuaţie:

(.S) x 2 + y 2 + 22 — 2x + 4y — 6 z — 11 = 0.

a) să se determine centrul şi raza acesteia;

b) să se studieze poziţia punctelor A ( 1, —2, 8) şi B ( 1 ,1,1)
faţă de sferă;.
c) să se studieze poziţia dreptei:
x 2 y 2 -1
{ d) : - r = o = ~ r
faţă de sferă;
d) să se studieze poziţia planului:

(n) : 2 x — y + 32 = 2

113
 faţă de sferă.
R: C (1, —2, 3) , r = 5; A G { S ) , B E I n t ( S ) (d) este se­
cantă sferei; (7r) este secant sferei.

16. Să se determine ecuaţia planului tangent la sfera de ecuaţie:

(5 ) : x 2 + y 2 + z 2 — 2 x + 4y — 6 z — 11 = O

in punctul A (1, —2,8).

R: 2 = 8.

17. Să se determine ecuaţia normalei la sfera de ecuaţie:

x 2 + y 2 + z 2 — 2 x + 4y — Qz — 11 = 0

in punctul A (1, —2,8).

t>. x^l __ y± 2 __ £^8
xv. 0 — o i

18. Să se determine centrul şi raza cercului de intersecţie dintre

sfera de ecuaţie:

(.S) : x 2 + y 2 + z 2 — 2x + 4y — 6 z — 11 = O

şi planul:
(7r) : 2x — y + 3z = 2.

' 229
14 •

19. Să se determine ecuaţia sferei care trece prin punctele:

4 ( 1, 1, 1), B (1 ,0 ,0 $ 'C (1, - 2, 1) , D (O, 2, - 1).

O •* r \ f~ \
il: : x" + î/“ + r -+- •+•y — 02 — 10 = u.
-r-\ / /•"“vN O . . O . • o "1 o

114
 Capitolul III

SUPRAFEŢE

1 Noţiunea de suprafaţă. Moduri

de reprezentare ale unei suprafeţe
Noţiunea de suprafaţă a apărut din necesitatea de a modela
frontierele unor corpuri materiale, de exemplu suprafeţele plane,
cilindrice, sferice, etc.

Definiţia 1.1. Fie D c K2 o mulţime deschisă şi conexă. Se

numeşte suprafaţă o mulţime de puncte S C K3 pentru care
există o aplicaţie r : D —> M3 de clasă C°°

r (u , v) = (x (u, v ) , y ( u , v ) , z (u, v))

astfel încât S = I m r.

Se spune că o astfel de suprafaţă are ecuaţiile parametrice

Î
X — X (u, V)
y = y(u,v) , (u,v) G U.
^ Z — z (u,v)

115
 Suprafaţa S poate fi definită şi prin vectorii de poziţie ai
punctelor sale relativ la reperul ortonormat canonic

& = {O = (0, 0, 0) ; { i , j , k } }

adică:
r (u, w) = x (u, v) i + y (u, v) j + z (u, v) k

pentru orice (u, v) E S, caz în care se spune că este definită prin

prin ecuaţia sa vectorială.

Remarca 1.1. Parametrizarea unei suprafeţe nu este unică. De

exemplu, ecuaţiile:

reprezintă aceeaşi suprafaţă:

x 2 + y2 + z2 = l , x > 0,y > 0, z > 0.

Pentru a defini un punct Mo 6 S este suficient să se cunoască

valorile parametrilor u şi v care-1 definesc, adică Mq ( u = uq, v — ^o)
sau Mo (uo, 'Uo)-

Definiţia 1.2. Punctul M q (u = uq,v = t>o) al suprafeţei S se

numeşte punct regulat dacă vectorii f u ( uq , vq ) şi f v ( u q , vq )
sunt linear inaependeţi; dacă punctele suprafeţei S sunt regulate,
se spune că S este o suprafaţă regulată.

116
Definiţia 1.3. Dacă parametrizarea r : D —> M3 a suprafeţei
regulate este injectivă, suprafaţa se numeşte netedă.

In continuare vor fi studiate doar suprafeţele netede.

M odalităţi de reprezentare ale unei suprafeţe

a) Reprezentarea implicită
Fie 5 o suprafaţă netedă; avem atunci:

ru (u, v) x rv (u, v) / 0

pentru orice ( x, y) E D. Rezultă că:

( x u yu zu \
rang = 2.
\ yv zv J

Deci cel puţin unul din determinanţii funcţionali

D (g, y) D (y, z) D (z, x)

D (u, v) ’ D ( u , v ) ’ D (u, v)

este nenul în D. adică este posibilă eliminarea parametrilor u şi

v din ecuaţiile parametrice, obţinându-se ecuaţia implicită a
suprafeţei:
(5): F ( x , y , z ) = 0.

b) Reprezentarea explicită
Dacă, de exemplu
Fz ( x , y , z ) / 0
pentru orice (x, y, z) G M, atunci se poate exprima z = z (x,y)\
in acest caz, spunem că suprafaţa este definită explicit.
 Exemple de suprafeţe
a) Cuadricele pe ecuaţia redusă sunt suprafeţe definite
implicit:
• elipsoidul de semiaxe a, b, c:

x2 y2 z2
-------L £ _ _|-------— i
a2 b2 c2
• hiperboloidul cu o pânză:

a;2 y2 z2
t
a2 ^ b2 c2
• hiperboloidul cu doua pânze:

x2 y2 z2
o? b2 c2'
paraboloidul eliptic:
9 n
x y
az b
• paraboloidul parabolic:
9 9
- - ~
y = 2 cz
o2 &2
b) Cilindri şi conuri
Fie
F (ar, y, z) = 0
(C)
. G(x,y,z) = 0
o curbă în spaţiu.
Cilindrul de curbă directoare (C) şi vector director
v = li + m j -f nk este mulţimea K a punctelor M € M3 cu
proprietatea că există P E (C ) astfel încât MPj l v.

118
 Figura 3.1

Aşadar K este mulţimea punctelor (a, /3, 7 ) care satisfac relaţiile:

( F { a , (3, 7 ) = 0
{ G(a,Ş, 7 ) = 0
I x-q _ y-/? _ z- 7
V i m n '

Xotând cu t valoarea comună a rapoartelor, obţinem:

K = { ( z , y, z ) f (3) t a . i . f (x — lt , y — m i, z — nt) — 0}

şi, în final, K are ecuaţia carteziană

ip ( x , y , z ) = 0,

obţinută prin eliminarea parametrului t.

C on u l de c u r b ă d ire c to a r e

(r) f F (x,y,z) = 0
1 G ( x } y } z) = 0

şi v â r f V ( x q , yo, zq) este mulţimea punctelor M E K3 cu propri­

etatea că există P E (C ) astfel încât V, M, P să fie colineare.
 Figura 3.2

c) S u p ra feţe d e rota ţie

Fie
x - x q y -y o z - z0
(d : — — = ---------= ----------
l m n
o dreaptă fixă, numită axă de rotaţie. Cercurile cu centrul
pe (ci) situate în plane perpendiculare pe (d) au ecuaţii de forma:

{ \ x ~ x °f + { v - y o f + { z - Zaf = X2 , e R
p i Ix + my + nz = (i

Dacă
F(x,y,z) = 0
(C ) G(%,y, z) = 0
este o curbă, su p ra fa ţa de r o ta ţie obţinută prin rotirea lui (C)
în jurul lui (d) este mulţimea punctelor M E R 3 cu proprietatea
că cercurile care trec prin M se sprijină pe curba (C ).

120
 Figura 3.3

Definiţia 1.4. Parametrizările r\ : D\ —> M3 şi r2 ’■ D2 —> M3

ale suprafeţei netede S se numesc echivalente dacă există un
difeomorfism (de clasă C°°) ip : D2 —> Di astfel încât r2 = rioip.
Relaţia definită anterior în mulţimea aplicaţiilor diferenţiabile
definite pe mulţimi deschise din R2 este o relaţie de echivalenţă;
deci toate parametrizările unei clase de echivalenţă definesc aceeaşi
suprafaţă.

Definiţia 1.5. Fie Mq(uq,vo) E S; mulţimea de puncte N(u —

•_.u = vq) cu (u,v 0) £ D reprezintă o curbă pe suprafaţa S
definită de parametrizarea:

n ( u ) = r ( u , v 0) = ( x ( u , v 0) , y ( u , v o ) , z ( u , v Q));

Analog, punctele P{u — uq, v = v) cu ( uq, v ) £ D reprezintă o

curbă pe suprafaţa S definită de parametrizarea:

r 2(v) = r { u 0, v ) = (® (ito ,u ),y(tio ,î;),2:(M o ,t;));

121
Cele două curbe definite mai sus se numesc curbele de coor­
donate ce trec prin M q .

Definiţia 1.6. 0 curbă C e i ?3 definită de parametrizarea

a : D —> R- este o curbă pe suprafaţa S dacă există o funcţie
diferenţiabilă s : D —> D i astfel încât r o s = a.

Dacă curba C este definită în acest mod, atunci scriem pe

scurt:
/ “ = « (* ) teD
{ v = v (t)
Un alt m od de a defini o curbă pe suprafaţa S este aceea de a
da o legătură între parametrii u şi v ai suprafeţei, adica:

( r \. f r = r (u >v)
( G ) ’ \ f (u, v) = 0

Definiţia 1.7. Se numeşte unghiul a două curbe de coor­

donate situate pe suprafaţa S, unghiul form at de tangentele la
cele două curbe în punctul lor de intersecţie.

2 Planul tangent şi normala la o suprafaţă

Definiţia 2 . 1 . Se numeşte plan tangent la suprafaţa S în

punctul M o( uq , vq) planul definit de punctul M q şi de vectorii
ru ( uq , Do) şi r v (uq , vq) . Perpendiculara în M q pe planul tangent
---î-„
OO lOUblIUOgLO U W IUdlCl UX ÎV/T „ O
71
IQ 1
Xd O.

122
 Deoarece

r u («o, t>o) ~ Xu ( u °> v o ) » + Vu ( uq, v 0) j + zu (uo, v 0) fc

r„ (u0) u0) = (u0, v0) i + y« («o, i>o) j + zv (u0, v0) I

rezultă că ecuaţia planului tangent în Mq la S este:

x ~ x ( u q , v q) y - y ( u Q,vQ) z ~ z ( u 0,v0)
^ (^ 0, ^ 0) 2/u(«o,uo) ¿ « ( ^ 0, ^ 0) = 0.
Xv (u0, Vo) Vv (UO, V0) Zv (uQ, Vq)

Normala în Mo la 5 fiind perpendiculară pe planul tangent

în Mo are direcţia dată de vectorul:

i j k
r u (u0, vq) x r v {uq, vq) x u { u o , v 0) y u {u0, v Q) zu (u0, v 0)

Xv (uo, Vq) y v («o, Wo) zv («O, ^o)

deci:
ru («o, «o) X f v (u0, u0) =
D( y, z ) . .- £) (2, x) , .- D (x,y), ,—
— Tw \ («o, ^ 0) « + y w ------- r («o, ^ 0) j + — — ------- - (w0) ^ 0) k
D{u,v) D(u,v) D{u,v)
Rezultă că ecuaţia normalei în M q la 5 are ecuaţia;
X z (ttp.tto) __ y - y [up, vq) _ z - Z (u 0, Vo)
D(z,x

Exemplul 2 . 1 . Fie suprafaţa 51dată prin ecuaţiile parametrice:

( X — u + v

{ y — uv
z = uv.
123
Să se serie ecuaţia planului tangent şi ecuaţia normalei în punc­
tul Mq («o — 1, = 2) la S.

Figura 3.4

S o lu ţie: Calculăm:

* (1 ,2 ) = 3, y ( 1, 2) = 2, 2 ( 1, 2) = 1

x u (1, 2) = 1, yu (1, 2) = 2, zu ( 1, 2) = 2

x v (1) 2) = 1, yv ( 1 , 2) = 1, zv (1, 2) = 0.

Planul tangent în punctul Mq la S va avea ecuaţia:

2 2 0
1 0

adică:
—2x + 2y — 2 -f 3 = 0.

124
Normala în punctul M q la S va fi dată de ecuaţia:

x —3 y —2 z —1
-2 = 2 ~ -1

Remarca 2.1 . Dacă suprafaţa 5 este definită explicit prin

ecuaţia z = z (£ ,y ) şi Mo(xo,y),zo) este un punct pe suprafaţă,
atunci putem considera parametrizarea:

r (x, y) = xi + yj + z {x, y) k

deci ecuaţia planului tangent în punctul M q la S va fi dată de:

x-xq y -y 0
1 0 Oo, yo) o.
0 1 Zy {XQ, Vo)

Normala în punctul Mq la S va avea exprimarea:

x ~xQ y -yo z -z (xq, y0)

(®o,3/o) zy ( x q , yo) -1

Remarca 2 . 2 . Dacă suprafaţa S este definită implicit prin

ecuaţia F ( x , y , z ) = 0 şi M q( x o , yo, zq) este un punct pe suprafaţă,
atunci, presupunând că Fz (xo,yo,zo) / 0 pe o vecinătate a
'.ui M o ( x q , yo, z q ) , ecuaţia lui S defineşte funcţia implicită z —
z(x, y) în orice punct al vecinăţii, deci am avea parametrizarea:

r ( x , y ) = xi + y j + z ( x , y ) k.

Deoarece:
P-( T n O
-
Ir, Z n 'i
x \~~ U 7<7v } — u /

zx (zo.îfo) FAxo,yo,zo)
Fy(x0,y0>Z0}
Zy ( XQ, V q )
Fz(xo,yo>zo)!

125
folosind acum relaţiile de la cazul precedent, obţinem că ecuaţia
planului tangent are, în acest caz, forma:

Fx (®o. yo, Zo) ( x - x 0) + Fy (®0, yoi ¿0) [y - yo) +

+ F Z (®o, l/o, zq) (z - zq) = 0

iar normala în punctul Mo la S are ecuaţiile:
x - Xq __ y - t/o _ Z - Zq

Fx { x Q, yo, z Q) Fy ( x 0 , y 0, z 0) Fz (®0, î/o, z0) '

E x e m p lu l 2 .2 . Fie suprafaţa S dată prin ecuaţia

2 = y/x 2 + y 2.

Să se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţia normalei în punc­

tul Mq (xq = 1, y0 = 0 , zQ — 1) la S.

S o lu ţie: Calculăm:

ZX ( 1 , 0 ) = 1 , Zy ( 1 , 0 ) = 0.

Atunci, ecuaţia planului tangent în punctul M q la S este:

x —1 y —0 z — 1
1 0 1 o
0 1 0

adică:
z — x = 0.
Normala în punctul M q la S va avea ecuaţia:
x —1 y z —1
0 •1

126
 Figura 3.5

E xem plu l 2.3. Fie suprafaţa S dată prin ecuaţia

x 2 + y 2 + z 2 — 16

5ă se scrie ecuaţia planului tangent şi ecuaţia normalei în punc-

- ii M 0 (®0 = 1, Vo = 0; zq - \/Î5) la S.

127
 Figura 3.6

S o lu ţie: Calculăm:

Fx f i , 0, V T 5) = 2, Fy ^1,0, %/Î5j = 0 , ^ ( l , 0 , v T 5 j = 2y/l5.

Atunci, ecuaţia planului tangent în punctul M q la S este:

x + %/l5 z — 16 — 0

Normala în punctul M q la S va avea ecuaţia:

x —1 y z - V Î5
1 “ 0 “ v l5

Fie S C M3 o suprafaţă netedă dată prin parametrizarea

r ( u, v ) = ( x ( u , v ) , y ( u , v ) , z ( u , v)), pentru orice (u. v) e D C l 2;

128
în orice punct M( u, v ) al suprafeţei, vectorii f u (u, v) şi f v (u, v)
sunt linear independenţi, deci generează un subspaţiu linear 2-
dimensional al lui R 3:

T'm S = { w — a r u ( « , v ) + p f v ( u , v ) ; a , ¡3 € E } C M3

numit spaţiul tangent în M la suprafaţa S.

D efin iţia 2.2. Numim orien ta re a unei suprafeţe S alegerea

'-nex orientări în fiecare spaţiu tangent Tm0S, Mq € S, adică
:'.egerea a câte unui versor normal n(M o), ortogonal la Tm0S,
:stfel încât aplicaţia Mq —> Tî(Mq) să fie continuă.

O suprafaţă S care admite orientare se numeşte orientabilă

.ir dacă orientarea este fixată, suprafaţa S se zice orientată.

R e m a rca 2.3. Orice suprafaţă simplă S cu parametrizarea

r ( u, v ) = (x (u ,'y ),y (u ,'i;),z(u ,'y ))

rîte orientabilă prin versorul n (u. v) =

\ \ ' I L 'd 'v W

Vn exemplu celebru de suprafaţă neorientabilă este banda lui

Mobius (vezi Figura 3.7); totuşi, o ’’ porţiune” a acesteia poate
i orientabilă.

129
 Figura 3.7

R e m a r c a 2.4. Dacă o suprafaţă S este orientată prin versorul

normală n(M o), atunci —n(Mo) determină o altă orientare a lui
S. Dacă S este conexă, atunci orice orientare a lui S coincide cu
una din acestea două. Aşadar, o suprafaţă orientabilă conexă
admite exact două orientări.

3 Prima formă fundamentală

a unei suprafeţe
Fie S C M3 o suprafaţă netedă dată prin parametrizarea
r ( u, v) = ( x ( u , v ) , y ( u , v ) , z ( u , v ) ) , p e n t m orice (u,v) G D C IR2.

130
şi Tm S spaţiul tangent în M la suprafaţa S. O bază a lui Tm S
este
B = {r^ (m,v) , rv { u , v ) } .

Produsul scalar al llll £^3 induce un produs scalar pe subspaţiul

Tm S dat de:
'■^ m S x Tm S —> R

(Wi, w 2) = w iw 2, Vwi,w 2 e t mS.

Fie w i = a \ f u ( u , i>) + /3ir„ (u, v) şi w 2 = a 2r u (w, u) +,/32Fl, (u, v ) .

Atunci:

{ wu w2) = a i a 2r w(u, v) rw (u, v) + (a 1(52 + a 2/?i) r u (u, v) rw(u, v ) +

(w, v) r„ (u, v)
= Ir« (u, v) II + («i/92 + a;2/?i)-ru (u, v) rv (■u, v) +
+PlPZ II’5'«(w>^)l|2•
Din definiţia sa, este o formă bilineară simetrică; coeficienţii
lui <&m în baza B sunt:

£ = ||FU(u, v )||2 > o

F = f u (u , v ) r v (u,v)
G = j|rv (w, ?;)||2 > 0

:are se numesc n ota ţiile iui M o n g e .

Se observă că E G — F 2 = ||ru («, v) x r w(«, u)||2 > 0. Atunci,
forma pătratică asociată lui $m es^e:

f M : TmS R, f M (w) - (w, w) = £ « 2+ 2F-0 + G/32 =

Cum E > u şi — > 0, aceasta este pozitiv definită, deci

rsre un produs scalar pe Tm>5.

131
 Cu aceste notaţii, atât matricea formei cât şi a lui /m
în baza B este:

D e fin iţia 3.1. Produsul scalar

: TmS x TmS -> 1

$ m ( w i , w 2) = W1W2, V w i,w 2G T m S

se numeşte p rim a fo rm ă fu n d a m e n ta lă a s u p ra fe ţe i S în
p u n c tu l M ; num,erele reale E , F , G se numesc c o e fic ie n ţii
p rim e i fo r m e fu n d a m en ta le a suprafeţei S în punctul M.

Funcţia : M (u, v) —> se numeştep rim a fo r m ă fu n ­

d a m e n ta lă a su p ra feţei S.
R e m a r c a 3.1. Dacă suprafaţa 8 este dată în formă explicită
2 =■' z(x. y), atunci coeficienţii primei forme fundamentale într-
un punct oarecare M ( x , y , z ( x , y ) ) vor fi:

E = 1 + p2, F = pq, G = 1 + q2

unde p şi q sunt n o ta ţiile lui M o n g e şi sunt date de:

P = zx,q = zv.

R e m a r c a 3.2. Dacă suprafaţa S este dată în formă implicită

F ( x , y , z ) = 0, atunci coeficienţii primei forme fundamentale
în 'j'T - n
X J .1 U 1
n r vUu. J n. 1 Ur fU Wn LA/J-
U li
a ro ra ro
V_- ^ OllX V_/ X Y-L
<t* oi
iXj j
y j VOT*
y ţ A /j V
fi *
J- X.L .

E = 1 + p 2, F = pq, G = 1 + q2

unde:
Fx{x,y,z) _ Fy (x , y , z )
Fz ( x , y , z ) } ^ Fz ( x , y , z )

132
E x e m p lu l 3.1. Fie sfera de ecuaţii parametrice:

Î
x — iî sin w cost;
y = R sin u sin v u £ (0,7r) , v £ (0, 2 tt ) .
{ z = Rcosu

Să se calculeze coeficienţii primei forme fundamentale.

Soluţie: Calculăm derivatele:

x u = R c o s u c o s v , yu = Rc osus' mv, zu = —Rs i nu

x v = —Rs i nus i nv, yv — R sin u cost», zv — 0

Obţinem:
E = R 2, F = 0, G — R 2 sin2 u.

Cu ajutorul primei forme fundamentale, se pot deduce o se­

rie de proprietăţi geometrice ale suprafeţei, care nu depind de
spaţiul euclidian în care se află.
Dacă S C i 3 este o suprafaţă netedă dată prin parametrizarea
" u,v) — ( x ( u , v ) , y ( u , v ) , z ( u , v ) ) , pentru orice (u,v) £ D C i 2

fste o curbă regulată situată pe suprafaţa S, atunci, lu n g im ea

ircu lu i de c u r b ă în tre p u n cte le A( t = a) şi B ( t — b) este:
R e m a r c a 3.3. Dacă s(t) este lungimea arcului între un punct
to G / fixat şi punctul curent t G / , atunci:
t

s (t) = f
to
deci

s 1 ( t ) = W?1 (i)|| = y/ ( i ) 2 + 2JFV (î) (i) + G i / ( i ) 2.

Deoarece s' (¿) = , relaţia anterioară se mai scrie simbolic:

ds2 = E1(du)2 + 2Fdudv + G (dv ) 2

spunându-se că defineşte m e trica su p ra fe ţe i S.

E x e m p lu l 3.2. Să se calculeze lungimea curbei:

\ TT]
f[ V
“ =
= tî . t G 0, -
L ’ 2J

situată pe sfera x 2 -f y 2 + z 2 = R 2.

S olu ţie: Am văzut că E — R 2, F = 0, G — R 2 sin 2u deci

ds2 = P 2 du2 + R 2 sin 2 udv 2

7T 7T

7T
2

= i? f y j 1 + sin2~tdt = 1, 9/?.
J
o

134
 Figura 3.8

4 P r o b le m e r e z o lv a t e

1. Sa se scrie prima forma fundamentală pentru următoarele

suprafeţe:
a sfera de raza a :

(S) : r(u, v) = a sinu cosv ¿ - f a sinu sinv j + a cosu k.

b torul:

T) : r ( u, v) — (a + b cosu)cosv i + (a + b cosu)sinv j + b sinu k.

135
 Figura 3.9

c) elicoidul:

r(u, V) = u cosv i -f u sinv j -f b v k

136
 Figura 3.10

d) catenoidul:

r(u, v) = a coshu cosv i 4- coshu sinv

137
 Figura 3.11

S olu ţie:
a)

f u(u, v) — a cosu cosv i + a cosu sinv j — a sinu k.

rv(u , v) = —a sinu sinv i + a sinu cosv j.

Calculăm coeficienţii primei forme fundamentale folosind for­

mulele pentru cazul când suprafaţa e dată parametric:
. ¡ i i 2 9 / 9 9 9 9 9 n
E — ||rjj = a“ {cos u cos v -f sin v cos“u 4- sin u) = a ;

F = f u - f v = a2 sin u (—cosu cosv sinv + cosii sinv cosv) = 0;

138
 G = 11112 = a 2 sin 2 u(sin 2v + cos 2 v ) = a2 sin 2 u ;
Prima forma fundamentală a suprafeţei este dată de:

# = a2 du2 + a 2 sin2u dv2.

b)

ru(u, v ) = —b sinu cosv i - b sinu sinv j + b cosu k.

f v(u, v ) = —(a + b cosu) sinv i + (a + b cosu) cosv j.

Calculăm coeficienţii primei forme fundamentale folosind for­
mulele pentru cazul când suprafaţa e dată parametric:

E = 11 112 = b2 {sin 2u cos2v 4- sin2u sin2v 4- cos 2 u) = b2\

F = r u •r v — b((a + b cosu)sinv sinu cosv —

—a + b cosu)sinv sinu cosv) = 0;

G = ||r„]|2 = (a + b cosu) 2 (sin2v 4- cos 2 v) = (a + b cosu ) 2

Prima formă fundamentală a suprafeţei este dată de:

<î> = b2 du2 + (a + b cosu ) 2 dv2.

c)
r u(u, v) — cosv i 4- sinv j*

r v(u, v) = —u sinv i + u cosv j 4- bk\

Calculăm coeficienţii primei forme fundamentale folosind for­
mulele pentru cazul când suprafaţa e dată parametric:

E = ||ru||2 = 1;
F = Tu •f v — —u sinv cos v + u sinv cos v — 0;

G = ||rv||2 = u 2 sin2v 4- u 2 cos2v + b2 = u 2 + b2.

139
Prima formă fundamentală a suprafeţei este dată de:

$ = du2 + (-u2 + b2) dt»2.

d'
r u(w, v) — a shu cosv i + s/m sinu j + k]

f v(u, v ) = —a chu sinv i + chu cosv j\

Calculăm coeficienţii primei forme fundamentale folosind for­

mulele pentru cazul când suprafaţa e dată parametric:

E — ||ru||2 = a 2 (sh2u cos2v + sh2u sin2v + 1) = a2 ch2u

F — r u - f v = o 2 (—shu sinv chu co sv +

+ sh u sinv chu cosv) = 0

G = 11 |j2 = a2 ch 2 u(sin2v + cos 2 v) — a 2 ch 2 u.

Prima formă fundamentală a suprafeţei este dată de:

$ = a 2 ch 2 u(du 2 + dv2).

2. Să se arate că suma pătratelor lungimilor segmentelor de­

terminate pe axele de coordonate de planul tangent la următoarele
suprafeţe:
x — ussin5v
y = u3 cos3vi
3
z — (a 2 — u2) 2

unde (0, a ) , G (0, 27t), este constantă.

 Figura 3.12

S olu ţie: Reprezentarea parametrică vectorială este dată de:

3
f ( u, v) — u?svn?vi + u 3 cosăv j + (a2 — u 2 ) 2 k.

141
D e r iv a t e le p a r ţ ia le d u p ă u şi v au e x p r e s iile :

r u(u, v) = 3u 2 sinzvi + 3u 2 cos3v j — - ■2 u ■(a2 — u 2 )'2 k.

Li

r u(u, v) = 3ui sin2v cosvi — Zv?cos2v sin vj.

Normala planului tangent se calculează cu formula:

N = f u(u, v) x r v(ut v) =

§u sinv cosv usirv’v ucos^v or 2

-y/ăr — U
sinv —cosv

1 1 1
-9u 5 sin2v cos2v \/a2 — u2(----- :— i H---- ------j + k)
"u sinv u cosv \/a2 — u 2

Rezultă că ecuaţia planului tangent este:

3
x — u^sin^v v — u^cos^v z — (a2 — u2) 2
---------—-----+ - ---------------- ■+ o
u sm v u cosv \ / O ? — u 2

X
+ + = a~
u sinv u cosv \Ja2 — u 2
Intersecţia planului tangent cu axele de coordonate este dată de
punctele:

A( a2u sin v , 0,0), B (0, a2u cosv, 0), (7(0, 0, a 2 \Ja2 — u2).

Rezultă, imediat că:

O A 2 + O B 2 + O C 2 = a6 = corist.
 3. Să se arate că suprafeţele:

(Si) : xyz = a3
(S2) : 2z2 = x 2 + y 2 + f ( x 2 - S2;
unt ortogonale.

10

10

Figura 3.13

o u iu y c * rit;.

F (x , y, z) = xyz — a°;

143
Normala la prima suprafaţă are direcţia:

dF dF_

771 - - & L J - H lL l+ T
1 ~ dF d F '1
dz dz
z- z - —
= — i 3 + k.
x y
Normala la a doua suprafaţă are direcţia:

dG dG

fi 0 - - dx_l _ 7 ' I
2' dG dGJ +
dz dz
x + x f~ y - y f- T
~ ~ 2T l + - T T 3 + L
Suprafeţele sunt ortogonale dacă normalele lor sunt orto­
gonale:

_ _ zx+ x f z y - y f
m •n 2 = — • ~------------ - — - — + 1 = 0,
x Iz y Iz
ceea ce trebuia arătat.

4. Să se arate că pe suprafaţa:
c u r b e le u — const. şi v = const. s u n t d r e p t e .

S olu ţie: Curbele u = uq sunt date de:

(C i) : ?i(v) = |(iU q + v)i + ^ (u 0 - v ) j + ~ k .

Se observă că:
_/ , , d- Woy
r-i(v) — —î -----7 H------ k.
1W 2 2 2
fî(v ) = 0

deci curbura e nulă în fiecare punct, adică curba e o dreaptă.

Curbele v ~ vq sunt date de:

( C2) : r 2(u) = ^(u + v0)i + ^(u - v0)J + ~ k .

Ecuaţiile parametrice ale curbei (C 2) sunt:

x (u) = ? ( u + vo)

y(u) = b
- { U - V0)

UVo
z( u) =

145
Eliminând parametrul u dintre ecuaţiile de mai sus, obţinem:

avo bvo
X 2~ V~ T *
a h vq

2 2 2

adică ecuaţia unei drepte.

5. Se consideră suprafeţele:

r(u, v ) = (3u + 3uv 2 — u3)i 4- (3t> + 3vu 2 — v^)j + 3(u 2 — v 2 )k.

Să se determine:
a) raportul pătratului elementului de arc al suprafeţei şi du2 +
dv2;
b) planul tangent la suprafaţă în punctul 0 (u = 0 , v = 0).

Figura 3.15

146
 S o lu ţie: Determinăm coeficienţii primei forme fundamen­
tale:
f u{u, v) = (3 + 3v 2 — 3u2)i + 6u v j + 6uk\
f v(u , v) = 6uvi + (3 + 3u 2 — 3v2) j — 6vk.
E — ||rM||2 = 9(1 + v 2 — u2)2 + 36u2î;2 + 36w2 =
= 9(1 + u 2 + v2) 2]
F — ru - r v ~ 18m ;(l + v 2 - u2) + 18m>(l + u 2 - v2) — 36m; = 0;
G' = |K ||2 — 36u2v 2 + 9(1 + u 2 - v2) + 3Qv2 =
= 9(1 -I- u2 + i>2) 2
de unde, prima formă fundamentală a suprafeţei este:

$ = 9(1 -h -t- v 2 ) 2 (du 2 + dv2).

Raportul cerut este:

sc t = 9 (1 + “ 2 + ^ -

6. Fie suprafaţa:

r(u, v ) = ui + vj + sin{u + v)k.

a) Să se scrie ecuaţia normalei şi a planului tangent în punctul

0 {u = 0, v = 0) şi să se calculeze unghiul dintre normală şi
versorul k;
b) Să se determine unghiul dintre curbele:

(Ci) : u + v = 0

şi:
(C2) : u - V = 0.

147
 >

Figura 3.16

S o lu ţie: Calculăm derivatele parţiale:

f u(u) v) — i + cos(u + v)k\

f v(u, v) = j + cos(u + v )k ;

Vectorul director al normalei este:

i j k
(u,v) x rv(u,v) = 1 0 cos(u + v)
0 1 cos{u 4- v)

= —cos(u + v)i -- cos(u + v )j + k.

In punctul origine, direcţia normalei va fi v = —i — j + k,

unde rezultă imediat ecuaţia normalei în acest punct:
x y z
■-1 = - - i = T'

148
Ecuaţia planului tangent în 0 (0 , 0, 0) este:

x + y - z = 0,

iar unghiul dintre normală şi versorul k este dat de unghiul

dintre vectorul director al normalei n şi k :

■k 1
cos(v , k) II_¡1 ii_11
\\v\\ '■Hn i

b) Reprezentarea parametrică vectorială a curbei (C i) este:

f i(u) = ui — u j ,

iar a curbei (Ci) :

? 2 (v) ~ v i -f vj — sin 2 vj.

Unghiul dintre două curbe situate pe aceeaşi suprafaţă se cal­

culează cu formula:
r'iiu) ■r'2 (u)
cosd =
\r'i(u)|| •II^H Il-
Cum:
n w = *- J
şi:
r[(y) = i + j + 2 cos 2 vk

obţinem cosd = 0, adică curbele sunt ortogonale.

7. Să se scrie ecuaţia pianului tangent şi expresia analitică a

versorului normalei la suprafaţa:

f( u, v) = vi + uvj + u2k

în punctul M ( u = v = 1).

149
 Figura 3.17

S olu ţie: Calculăm derivatele parţiale:

r u(u, v ) — vj -f- 2uk;

r v(u , v) — i -f u j ;
Vectorul director al normalei este:
i j k
v = r u(w,i>) x r w(u ,v) = 0 v 2u
1 u 0

= —2u2i + 2u j — v k ,
iar în punctul indicat:

% = - 2« + 2j - k.

150
Versorul normalei în M este:

||u m || y/4 + 4 + 1 3

Ecuaţia planului tangent în M la suprafaţă este:

—2(x — 1) + 2 (y — 1) — l( z — 1) = 0

—2 x + 2 y + z = —1.

8. a) Să se arate că pe suprafaţa:

x = u(sinv + v cosv) — v2cosv

< y — u(cosv — v sin v) + v2sinv

z = 2uv — v 2

curbele v = const. sunt drepte; care sunt parametrii directori ai

fiecăreia dintre ele?
b) Se consideră pe suprafaţa dată curba ( C 1) de ecuaţie u = v.
Care sunt parametrii directori ai tangentei la (C' ) l

151
UTNTV. f o u t e h n i c a *
. ,, - V ■ r- 4 V k .
%• : ; ¡i £ . > / rv

b ib l io t e c a c e n ^ ^ j
 £< 1

Figura 3.18

S olu ţie:
a) Curba v vq are ecuaţiile parametrice:
X — u(sinVQ + Wq COSVq) — VqCOSVq

(C) : y = u(cosvo — vq sinvo) + v^sinvo

Z= 2 u Vq — V2

152
sau, echivalent:

x + VqCosvo y — v'osinvo z + v2
sinvo + vq cosvo cost’o — vq sinvo 2vq

: are reprezintă ecuaţia unei drepte cu direcţia:

V = (sinvo + Vq COSVq) i + (cOS^q — Vq SÎUVo)jf' + 2vqk.

b) Curba ( C f) are ecuaţiile parametrice:

x = u sinu

Cum:
{ y u cosu
z = u2.

f'(u) = (sîîiîî 4- u cosu)i + (costi — u sinu)j + 2uk,

~e observă că tangenta coincide cu direcţia dreptei de la punctul

: : rezultă că tangentele la curba ( C 1) coincid cu dreptele v =
con st. deci suprafaţa e generată de tangentele la curba (C*).

153
 5 Probleme propuse

1. Să se determine o reprezentare parametrică pentru suprafeţele

a) z — x 3 + y3
b) x 2 + y 2 = a 2
c) x 2 — y 2 — z 2 — 1.

2. Să se scrie ecuaţiile planului tangent şi ale normalei la

următoarele suprafeţe în punctele indicate:
a)
x = uev
(£ ) : «j y = ue~v M 0 (u0 = 2, = 0)
z ~ uv

b)
x ~ 2u —v
(S) : { y = u 2 + v 2 Mo (3, 5,7)
z — u3 —v 3

c)
(.5) : x2 + y2 = M 0 (1, 1, 2) .

3. Să se determine punctele suprafeţei:

,2
X = u
i
(5 ) : < y = uv
w2 + 2u

în care planul tangent conţine dreapta:

x y z —1
(O):
2 5 14
154
4. Să se determine punctele suprafeţei

(5 ) : x 3 — 3xy — z = O

în care normala este perpendiculară pe planul

(P ) : 5x + 6 y + 2z — 7 = 0.

5. Să se determine coeficienţii primei forme fundamentale pen­

tru suprafeţele:
a
X — u2 + v 2
(.S) : { y — u2 — v2
Z — V —u

b)
- U COS V
(S) : ^ y — u sin v
z —u + v

X — U+ V
[S) : <( y = u 2 + u2
2 = M3 + v2,

d)
x = U+ V
{$) : ^ y ~ u 2 + u ~ v
^ 2 = 1 + uv

155
6. Să se determine unghiul curbelor de coordonate ale suprafeţe.:
a)
x = u + sin v
(S) : ^ y — u - sint;
z = v

b)
X — u cos V
(.S) { y — u sin v
Z—u

X = U+ V
(5 ) : { y = u- v
Z = uv

în M { 3 ,1 ,2 ).

7. Sa se arate că orice plan tangent la suprafaţa

- - 1 T
r = m + vj H------Ic
uv
determină cu planele de coordonate un tetraedru al cărui
volum este constant.

8. Fie suprafaţa de ecuaţie

(S) : z = x 3 + y3.

Se cere:
a) Ecuaţia planului tangent şi a normalei în punctul M ( 1,2,9).
b) Să se arate că toate planele tangente la suprafaţă în
punctul A(a, —a, 0) formează un fascicol de plane.

156
9. S ă se d e t e r m in e r e p r e z e n t ă r ile lo c a le i m p l ic i t e a le s u p r a fe ţ e lo r :
a)
x = u + sin v

Î y — u + cos v
>6 ------- (J j “ V

b ) (S) : r — (u + v)i + (u2 + v 2) j + (ti3 + v3)k,

Uj
(u, v) E R x (0, 2w)

(u, « ) g 8 2
c)

x — (a + b cos u) cos v
(S) ■ { y ~ ( cl + b cos u) sin v (u, v) £ (0, 2ix) x (0, 2tt) .
z = b sin u

10. Să se cerceteze decă ecuaţiile de mai jos sunt reprezentările

parametrice ale aceleaşi suprafeţe:
a
x = u
y = v
z = u3 — 3uv
X — U + V
y = uv
z — u3 + v3
x = v+ 1
y = -u + 2
z = 3uv — u3.

b)

u2 + v2 u2 4- v2 u2 4- v 2

r = u c o s v i 4- u sin v j 4- u2k.

157
11. Să se arate că curba u — v situată pe suprafaţa

x — u 2 4- v, y = u 2 — v, z — uv, (u , v ) £ ]R2

este o curbă plană şi să i se determine ecuaţia implicită.

12. Să se cerceteze natura curbelor de coordonate în punctele

indicate ale suprafeţelor:
a) x = u cosv, y — u2cosv, z = Xv, X / 0, (u,v) G K x
(0, 7r) într-un punct oarecare.
b) x = u cosv, y — u sîn v, z — u + v, (u, v) E M2 în
punctul Mq(1, 0).
c) x ~ (a + r cosu) cosv, y — (a + r cosu) sin v , 2: = r sinu
în punctul Mo(|, 0).

13. Se consideră suprafaţa de ecuaţii

j" a; = y + v
< y = w+ (u,v) e i 2.
( z = uv.

Să se arate că:
a) binormalele curbelor v = const. au aceeaşi direcţie.
b) curbele v — const. au raza de curbură minimă în punctul
lor de intersecţie cu u = 0.
c) curba u — v este plană. Să se calculeze curbura sa.

14. Se consideră suprafaţa de ecuaţii

x = u 2 4- 2 u + 1
y — u2 — 2 u — 1
y z = v.

158
 a) Să se determine ecuaţia implicită a suprafeţei.
b) Să se determine natura curbei v — —1.
c) Să se determine ecuaţiile tangentei la această curbă în
punctul M (u = —1).

15. Pe suprafaţa de ecuaţii

{
x — ucosv
y = usinv
z = v

se consideră triunghiul curbiliniu determinat de curbele:

u — 0, v = 0, u 4- v — 1.

Să se calculeze:
a) Perimetrul triunghiului.
b) Unghiurile triunghiului.

16. Se consideră suprafaţa de ecuaţii

Î
x = ucosv
y — usinv
z = 2 sin 2 v.

a) Să se găsească ecuaţia planului tangent la suprafaţă în

punctul M q( uq — 1,^0 = 0).
b) Să se scrie ecuaţiile tangentelor la curbele u = 1 în punc­
tul vq — | şi v = | în punctul uq = 1.

159
17. Se consideră suprafaţa de ecuaţii
x = u cosv
y = u sinv
Z = U + V.

Se cere:
a) prima formă fundamentală a suprafeţei;
b) unghiul dintre curbele de coordonate;
c) lungimea arcului curbei u — 2 cuprins între curbele v
şi v — 7;
d) elementul de arie al suprafeţei.

18. Să se determine punctele suprafeţei:

r(u, v) = u sinvi + u cosvj + (u — v)k
în care normala este perpendiculară pe planul:
(7r) : x + y = 0.

19. Să se determine punctele suprafeţei:

r(u, v) = (u + v)i + (u — v ) j + (uv)k
în care planul tangent este paralel cu planul:
(ir) : x + y — 2 z = 0.

20. Care este unghiul dintre planul tangent la suprafaţa:

f(u, v) = (u + v)i + (u — v ) j — (uv)k
în punctul M ( u = 1, v = 0) şi dreapta:
(d) : x = y — z?

160
 Capitolul IV

C U A D R IC E

1 Definiţii şi clasificări

D e fin iţia 1.1. Se numeşte cu a d rică o suprafaţă a cărei ecuaţie

zarteziană în reperul cartezian ortonormat R = { £ ; } este
de gradul al doilea în raport cu variabilele x , y , z ‘

(1) au x 2 + a22y 2 + a ^ z 2 + 2a ^ x y + 2 ai3x z + 2 a23y z Jr

+ 2 a i 4 2 T-j- 2£2-242/ 2 (2 34 .2 G4 4 = 0

Notăm cu:

/ an ai2 ai3 ai4 \

_ a i2 a 22 a23 ^ «24

a-13 «23 «33 «34

\ «1 4 «24 «34 «4 4 /

/ «11 «12 «13

A = ( aj2 a22 «23

\ «13 «23 «33 /

161
Definiţia 1.2. Invarianţii ortogonali ai unei cuadrice sun:
A = detD
8 — detA
p = rangD
A = detD
r = rang A
p= n r. de pătrate pozitive.

Invarianţii ortogonali se folosesc la clasificarea cuadricelor.

Vom prezenta în continuare o clasificare a cudricelor.
Dacă A / 0 atunci cuadrica se numeşte nesingulară.
Cuadricele nesingulare pot fi cu centru unic dacă 8 ^ 0 sau
fără centru dacă <5 = 0 .

Cuadricele nesingulare cu centru unic se clasifică în:

- dacă 8 ^ 0 şi p = 3 cuadrica este un elipsoid.
- dacă 8 ^ 0 şi p = 2 cuadrica este un hiperboloid cu o
pânză.
- dacă 8 7^ 0 şi p — 1 cuadrica este un hiperboloid cu două
pânze.

Cuadricele nesingulare fără centru se clasifică astfel:

- dacă 8 — 0 şi p — 2 cuadrica este un paraboloid eliptic.
- dacă 8 — 0 şi p = 1 cuadrica este un paraboloid hiper­
bolic.

Cuadricele singulare nedegenerate (A ^ U, 8 ^ 0, p = 3) pot

fi: cu centru unic, cu o infinitate de centre sau fără centru.
Dacă r = 3 cuadrica are centru unic, centrul cuadricei fiind
şi centru de simetrie:
- pentru p = 3 cuadrica este un punct dublu;

162
 - pentru p = 2 sau p = 1 cuadrica este un con;

Dacă p = 2 şi 5 — 0 cuadrica are o infinitate de centre:

- pentru p = 2 cuadrica este un cilindru eliptic;
- pentru p = 1 cuadrica este un cilindru hiperbolic;

Cuadricele fără centru S = 0 şi r = 1 reprezintă cilindrii

parabolici.

2 Reducerea la forma canonică a ecuaţiei

unei cuadrice

Cuadrice cu centru

Se pune problema determinării condiţiei in care cuadrica are

:entru de simetrie, care se va numi centrul cuadricei.
Dacă relativ la reperul R = {O ', i , j , k } ecuaţia cuadricei nu
ronţine termeni de gradul întâi în x, y sau 2, adică are forma:

2) a i i £ /2 + a 22 y 2 + a 3 3 2 /2 + 2 a i 2z y + 2 a i3x V + 2 a 23 y V + a 4 4 = 0

zriginea reperului O' este centru de simetrie al cuadricei.

Să notăm cu / ( x, y, z ) membrul stâng al expresiei (2). Pentru
determina condiţia ca o cuadrică să aibă centru, se efectuează
: translaţie dată de formulele:

istfel ca originea 0 ' ( xq, yo, zq) a noului reper să fie centrul cuadri-
:ei. In urma translaţiei ecuaţia cuadricei devine:

163
 df 1 d2f 12 ■ ° 2f
(:xo, y 0, z 0)y l2+
+Z' ^ Xo’ V0) Z°^ + 2 ^ 5 x 2 ^ °’ yo’ Z^ X dy2

d2f a2/
dz
yo, 2o)*'2+ ¿^¿-(so,
dxdy
yo, 3o)a?y+ ¿-5-(®o,
dxdz
î/o, ^o)«^'+

d2f
+ dydz^X° ’ VOi z^ y'z ^ ~ °'
Cuadrica are ca şi centru de simetrie originea 0 ' ( x o, yo, z$) a
noului reper dacă şi numai dacă:

dl
dx
(®o,yo,^o) = o

±d
dy
{x 0, yo, zQ) = 0

W {x 0 , y 0 , z 0) = 0.
dz
Centrul cuadricei, dacă există, este soluţia sistemului:

a u x -f ai 2y + a\$z + a u = 0
042» + a22y + «23^ + «24 = 0
ai3x + a2zy + a^z 4- a34 = 0.

Condiţia ca acest sistem linear să admită soluţie unică este

ca:

«11 «12 «13

A= -Â
/ -. n
«13 a 23 a 33

164
 Dacă 5 = 0 sistemul este incompatibil sau compatibil nede­
terminat. Astfel, dacă 5 ^ 0 ecuaţia reprezintă o cuadrică cu
centru unic, iar dacă 5 = 0 o cuadrică fără centru unic (fără
centru sau cu o infinitate de centre).
Dacă < 5 ^ 0, centrul cuadricei este 0 ' ( x q , î/o, z q ) , iar în urma
translaţiei reperului R = {O , i , j , A:} în reperul R = {O ', i , j , k]
ecuaţia cuadricei devine:

a\\xl2 + CL22 IJAz + a33z z + 2 a\2 x'y' + 2 a^ x' z' + 2 a2zy' z 1 + «44 == 0

unde ( x1, y ' , z') reprezintă coordonatele punctului curent al cuadri­

cei în noul reper.

Fie:

F( r) = a\\x'2 + a22y 2 + + ^ a ^ x y ' + 2ai3æV + 2a23y'z*

forma pătratică a cărei matrice în baza B = { i , j , fc} este:

<^11 «12 a 13
A = ai2 022 a 23

«13 ^23 a 33

Atunci există o bază ortonormată B' — { e i ,e 2,e 3} formată cu

vectori proprii ai matricei A, relativ la care forma pătratică are
forma canonică:

F( r ) = Aix2 + A2y2 + A3Z2

unde Ai, A2, A3 sunt valorile proprii ale matricei A, adică rădăcinii*
polinomului caracteristic:

an — A ai2 ai3
P(A) ai2 a 22 —A a23 = A° - /A " + JA - (5 = 0.
«13 «23 a 33 —A

165
 Fie e i,e 2,e 3 câte un vector propriu unitar corespunzător va­
lorilor proprii Ai, A2 respectiv A3. Se poate alege sensul lui e3
astfel ca baza B' = { e i ,e 2,e 3} să fie la fel orientată ca şi baza
B = In acest caz, reperul { O 1, ej, e2, e3} se obţine din
reperul printr-o rotaţie.
Ecuaţia cuadricei în noul reper { O ' , e i , e 2, £3} devine:

A1X 2 + a2y 2 + A3Z 2 + k = 0

unde k = f { x 0 , y 0 , z 0).
Scriind invariantul ortogonal ataşat acestei ecuaţii:

Ai 0 0 0
0 A2 0 0
A — AiA2A3k — 5k
o o a3 o
0 0 0 k

rezultă k — j şi ecuaţia cuadricei va fi:

A1X 2 + a2y 2 + A3Z 2 + ^ = 0.

o
Ea se numeşte forma canonică a cuadricei cu centru.

Dacă A = 0, se spune că cuadrica este degenerată şi ecuaţia

ei:
A1X 2 + A2Y 2 + A3Z 2 = 0

. reprezintă un con real sau imaginar cu vârful în centrul cuadri­

cei.

Dacă A ^ 0 atunci, în funcţie de semnele valorilor proprii

Ai, A2, A3, avem următoarele cazuri:

166
 - dacă Ai, A2, A3 au acelaşi semn, atunci ecuaţia se poate aduce
la una din formele:
x 2 r 2 Z2
ar bA c
sau:
x 2 _ţ__j—y 2 Z20 .
_j_ 1 _
az tr &
In primul caz ecuaţia reprezintă un elipsoid; în al doilea
caz, ecuaţia nefiind verificată de nici un punct real, se spune că
reprezintă un elipsoid imaginar.

- dacă două dintre valorile proprii au acelaşi semn iar a treia

e de semn contrar, de exemplu pentru Ai •A2 > 0 şi Ai •A3 < 0
ecuaţia se poate aduce la una din formele:
x 2 y2 Z2
v + F “ “ 1“ 0
sau:
x 2 y2 z2 , A
~T
az b Ă2-----2
c ^
Prima cuadrică reprezintă un hiperboloid cu o pânză iar a
doua un hiperboloid cu două pânze.

Cuadrice fără centru

Dacă <5 = 0 atunci ecuaţia (1) reprezintă o cuadrică fără cen­

tru unic sau cu o infinitate de centre. In acest caz nu se poate
face o translaţie a reperului astfel ca originea repe­
rului să fie centrul cuadricei. Există însă o bază B' = {e i, <23}
ortonormată de vectori proprii ai matricei:

/ «11 «12. <213\

A = I ai2 0,22 0,22,|
\ «13 «23 «33 /
167
în care forma pătratică:

F( r ) = an x 2 + a22 y 2 + a ^ z 2 + 2 ai2xy + 2 ai3x z + 2 a22lyz

să aibă formă canonică.

Din expresia polinomului caracteristic al matricei A rezultă
că 8 = Ai A2A3, iar 5 = 0 implică cel puţin una din valorile proprii
egale cu zero.

- dacă A3 = 0 şi Ai, A2 7^ 0 forma canonică a formei pătratice

F este:
F( r ) = \\x'2 + A2y '2
iar ecuaţia cuadricei în reperul { 0 ,e i, e2,e s } devine:

(2) Aia; 2 + A2 y 2 + 2a!^x' + 2a24y/ + 2al^z' + a44 = 0.

Invariantul A pentru ecuaţia (2) este A = a34AiA2.

9 Dacă A = 0 rezultă a34 = 0. In acest caz din ecuaţie lipseşte

coordonata z' adică ecuaţia cuadricei devine:

\\x’2 + A2 y '2 + 2 a'i^x' + 2a24î / + a44 = 0

deci cuadrica este o suprafaţă cilindrică.

Qr* Qj^
Dacă a!u — 0 şi a44 = ~ ecuaţia (2) se scrie sub forma:
Ai A2

Aia/ 2 + (x ' + + A2(y + ° ^ ) 2 = 0

Ai Â2
care reprezintă două plane concurente reale sau ima­
ginare.

® Dacă A ^ O atunci a34 ^ 0. Se efectuează translaţia:

{ x = X + x0
y — Y + j/o
Z — Z -)- Zn.

168
 Ecuaţia cuadricei devine:

AiX2+A2Y 2+2a'MZ-\-2(\iXQ+du )X+2(\2yo+ci24)Y-\-\ixl-{-\2yl+

+ 2014*0 + Za^yo + 2 a^zQ + 044 = 0.
Pentru:

ecuaţia devine:

A2X 2 + A2F 2 + 2 a'u Z = 0.

După cum Aj •A2 > 0 sau Ai-A 2 < 0 ecuaţia se reduce respectiv
la una din formele:

X2 Y2 „ „

Prima ecuaţie reprezintă un p a r a b o lo id e lip tic iar a doua

un p a r a b o lo id h ip e r b o lic .
Toate cuadricele prezentate mai sus vor ii studiate mai amănunţit
in paragraful următor.

169
 3 Cuadrice pe ecuaţia redusă

3.1. Elipsoidul
Este cuadrica de ecuaţie:

x1 y2 z2
--------L £_ j--------— i
a2 b2 c2
unde a, &, c se numesc semiaxele elipsoidului.
Ne interesează reprezentarea grafică a elipsoidului.
Notăm:
x2 u2 z2
F{x,y,z) = — + + ~2 -
tr cr c
Observăm că:

F ( x , y , z ) = F (z ,y , - z )

adică planul (x O y ) este plan de simetrie. Analog se observă că

şi planele (xOz), respectiv (y O z ) sunt plane de simetrie.
In plus:
F(x,y,z) = F ( - x , - y , - z )
deci originea O este centru de simetrie al figurii.

Intersecţia cu axele de coordonate

Făcând y = 0 şi z- = 0 în ecuaţia elipsoidului se obţin punctele
A(a, 0. 0) şi A' ( —a, 0, 0).
Pentru z = 0 şi x = 0 se obţin punctele B ( 0, b, 0) şi B'(0, —6, 0),
iar pentru y = 0 şi x — 0 găsim (7(0, 0, c) şi C"(0, 0, —c).

Intersecţia cu planele de coordonate

Pentru z — 0 obţinem ecuaţia:
care reprezintă ecuaţia unei elipse.
Analog, intersecţia cu celelalte plane de coordonate sunt tot
elipse.

Intersecţia cu plane paralele cu planele de coordonate

Punând z = h î n ecuaţia elipsoidului obţinem:

x 2 y 2 h 2

^2 + 62 =

împărţind acum cu 1 - ^ ecuaţia devine:

care, pentru h G [—c, c], reprezintă ecuaţia unei familii de elipse.

Analog, pentru y = k se obţine:

x2 z2 |

care, pentru k G [—6, &], reprezintă ecuaţia unei familii de elipse.

Pentru x = l, cu l G [—a, a], obţinem familia de elipse:

171
 Figura 4.1 - Elipsoidul

E cu a ţiile p a ra m e trice ale elipsoidului sunt:

{
x = a sin 9 cos ip
y — bsindsmip ip G [0, 2tt] , 9 G [0 ,7r ].
z — c cos 9

S fera este un elipsoid cu semiaxe egale a = b = c — R.

E cu a ţiile p a ra m e trice ale sferei sunt:

{
x = R sin 9 cos ip
y — R sin 9 sin ip (p e [0, 2tt\, 9 G [0, tt]

2 = R. cos 9

172
 Figura 4.2 - Sfera

3.2. H ip e r b o lo id u l cu o pâ n ză
Este cuadrica de ecuaţie:
2 2 9
_ i y__ _______ -*
a2 b2 c2
Ne interesează reprezentarea grafică a hiperboloidului cu o pânză.
NTnf.ăm •
2 2 2
Fv {î x , y , z )\ = -x - +. y z

173
 Observăm că:

•F{x,y, z) - F ( x , y , - z )

adică planul (xOy) este plan de simetrie. Analog se observă că

şi planele ( xOz) , respectiv (yOz) sunt plane de simetrie.
In plus:
F ( x , y, z) = F ( —x, —y, —z)
deci originea O este centru de simetrie al figurii.

Intersecţia cu axele de coordonate

Făcând x = 0 şi y — 0 ecuaţia —z 2 = c2 nu are soluţii, deci
hiperboloidul cu o pânză nu intersectează axa Oz.
Pentru 2 = 0 şi y = 0 se obţin punctele A(a, 0, 0) şi A' ( —a, 0, 0),
iar pentru 2 = 0 şi x = 0 găsim B { 0, b, 0) şi B' { 0, 6, 0).

Intersecţia cu planele de coordonate

Pentru z = 0 obţinem ecuaţia:

care reprezintă ecuaţia unei elipse.

Pentru x = 0 avem:
y2 z2
b2 c2
care reprezintă ecuaţia unei hiperbole. Analog, intersecţia cu
planul y = 0 reprezintă tot o hiperbolă.

Intersecţia cu plane paralele cu planele de coordonate

Punând z = h m ecuaţia hiperboloidului cu o pânză obţinem:
A t2
împărţind acum cu 1 + ^- ecuaţia devine:

care reprezintă ecuaţia unei familii de elipse, pentru orice h G R.

Pentru y = k se obţine:

:are, pentru k G [~b, 6], reprezintă ecuaţia unei familii de hiper­

bole.
Analog, pentru x = l, cu l G [—a, a], obţinem familia de hiper-

175
 Figura 4.3 - Hiperboloidul cu o pânză

E cu a ţiile p a ra m e trice ale hiperboloidului cu o pânză sunt:

x = a cos u ch v
y = b sin u ch v u G [0, 2tx] , v G M.
z = c. s h v

3.3. H ip e r b o lo id u l cu d ou ă pâ n ze
Este cuadrica de ecuaţie:

a2 b2 + c2 ~ '

176
Ne interesează reprezentarea grafică a hiperboloidului cu două
pânze.
Notăm:
f( \- _ ¡Hm —
' a2 b2 c2 '
Observăm că:

F{x,y,z) = F (x ,y , - z )

adică planul (x O y ) este plan de simetrie. Analog se observă că

şi planele (xOz) , respectiv (y O z ) sunt plane de simetrie.
In plus:
F ( x , y , z ) = F ( ~ x , —y, - z )
deci originea O este centru de simetrie al figurii.

In te rse cţia cu axele d e c o o r d o n a t e

Făcând x — 0 şi y = 0 ecuaţia z 2 = c2 are soluţiile z — ± c , deci
hiperboloidul cu două pânze intersectează axa Oz în punctele
C (0, 0, c) şi C ’ {0 ,0 ,- c ) .
Pentru z = 0 şi y = 0 ecuaţia —x 2 = c 2 nu are soluţii, şi la
fel pentru z = 0 şi x — 0 deci hiperboloidul cu două pânze nu
intersectează axele Oy şi Ox.

In te rse cţia cu p la n ele de c o o r d o n a te

Pentru z — 0 obţinem ecuaţia:

x2 y2
a2 6^ =
care nu are soluţii, deci hiperboloidul cu două pânze nu inter­
sectează planul xOy.
Pentru x — 0 avem:
y2 , ,
care reprezintă ecuaţia unei hiperbole. Analog, intersecţia cu
pianul y = 0 reprezintă tot o hiperbolă.

intersecţia cu plane paralele cu planele de coordonate

Punând z = h i n ecuaţia hiperboloidului cu două pânze obţinem:

x2 y2 h2
a2 ^ b2 c2

împărţind acum cu — 1, ecuaţia devine:

care reprezintă ecuaţia unei familii de elipse, pentru \h\ > c.

Pentru y = k se obţine:

care reprezintă ecuaţia unei familii de hiperbole, pentru orice

k £ E.
Analog, pentru x = l, cu l G M, obţinem familia de hiperbole:
 20

Figura 4.4 - Hiperboloidul cu două pânze

E cu a ţiile p a ra m e trice ale hiperboloidului cu două pânze

unt:
x = a cos u s h v
m
y
-----
------- V
c nl ini nU >i UoI hO ni
U V
ni d f i vi _ ) O¿ Jt/ Ai j
IU/ J U \v_ J A N i..
c îl ?

z ~ c ch v

179
 3.4. Paraboloidul eliptic
Este cuadrica de ecuaţie:

x 2 v 2

4- 7J = 2cz,c > 0.
a c?
Ne interesează reprezentarea grafică a paraboloidului eliptic.
Suprafaţa e-
xistă pentru z > 0 şi este nemărginită.
Notăm:
> 9

Fi?({ x , y , z\ x\ y o
2cz.
az oz
Observăm că:

F (> , y, z) = F ( - z , y, z) = - y , z) = - F ( x , y, - z ) ,

adică planele xO z şi y 0 z sunt plane de simetrie, iar axa Oz este

axă de simetrie.

Intersecţia cu axele de coordonate

Făcând x = 0 şi y = 0 ecuaţia 2cz = 0 are soluţia z = 0, deci
paraboloidul eliptic trece prin originea axelor de coordonate.
Acelaşi rezultat se obţine şi studiind intersecţia cu celelalte axe.

Intersecţia cu pianele de coordonate

Pentru z = 0 obţinem x — 0 şi y — 0 deci paraboloidul eliptic
intersectează planul xO y intr-un singur punct, originea.
Pentru x = 0 avem:
y2
^2 = 2c2
care reprezintă ecuaţia unei parabole. Analog, intersecţia cu
planul y = 0 reprezintă tot o parabolă.

180
 In tersecţia cu plan e paralele cu plan ele de c o o r d o n a t e
Punând z = h > 0 în ecuaţia paraboloidului eliptic, obţinem:

x2 y2
~2 + jo = 2c/i
a1 bl
împărţind acum cu 2ch, ecuaţia devine:

£2 , y2 _ 1
(a\' 2 ch '\2 (lh\/2 ch)2

care reprezintă ecuaţia unei familii de elipse, pentru h > 0.

Pentru y — k se obţine:

x2 k2
2 2C2 — 2
cr o"1
care reprezintă ecuaţia unei familii de parabole, pentru orice
k E R.
Analog, pentru x = l, cu l G R, obţinem tot o familie de
oarabole:
y2 or z = _____
r____2 ^
62 a2'

181
 Figura 4.5 - Paraboloidul eliptic

E cu a ţiile p a ra m e trice ale paraboloidului eliptic sunt:

f x ■=■ au cos v
< v = bu sin v a f l.î)fl.
I ;_ m ! '
~ 2c'

182
 3.5. P a r a b o lo id u l h ip e r b o lic
Este cuadrica de ecuaţie:

x^ v2
— - — = 2cz, c < 0.
a1 u
Ne interesează reprezentarea grafică a paraboloidului hiperbolic.
Suprafaţa există pentru z > 0 şi este nemărginită.
Notăm:
2 2

Fev,.
( x , y. , ¿)
^ ^x ^y o-cz.
.

Observăm că:

F (x, y, z) = F ( - x , y, z) = F(ar, - y , z) = - ^ ( e , y, - z ) ,

adică planele (xO z) şi (yOz) sunt plane de simetrie, iar axa Oz

este axă de simetrie.

In te rse cţia c u axele de c o o r d o n a te

Făcând x — 0 şi y = 0 ecuaţia 2cz = 0 are soluţia z — 0, deci
paraboloidul parabolic trece prin originea axelor de coordonate.
Acelaşi rezultat se obţine şi studiind intersecţia cu celălalte axe.

In te rse cţia cu planele de c o o rd o n a te

Pentru z = 0 obţinem
2 2
x y
62 = 0

deci paraboloidul parabolic intersectează planul x Oy după două

familii de drepte:
x y
Pentru x = O avem:
y2
h 2 ~ 2 C Z

care reprezintă ecuaţia unei parabole. Analog, intersecţia cu

planul y — 0 reprezintă tot o parabolă.

Intersecţia cu plane paralele cu planele de coordonate

Punând z = h > 0 în ecuaţia paraboloidului eliptic, obţinem:
2 2
x y
~2 ~ = 2ck-

împărţind acum cu 2ch, ecuaţia devine:

x2 y2
(a\/2c/i)2 (b\/2 ch) 2

care reprezintă ecuaţia unei familii de hiperbole, pentru h < 0.

Pentru y = k se obţine:

x 2 k 2

az2 To
o
care reprezintă ecuaţia unei familii de parabole, pentru orice
k G M.
Analog, pentru x = l, cu l G M, obţinem tot o familie de
parabole:
y2
72 + 2C2 = —
oz a*

184
 Figura 4.6 - Paraboloidul hiperbolic

E cu a ţiile p a ra m e trice ale paraboloidului hiperbolic sunt:

u e R , V £ IR.

185
 3.6. G e n e ra to a r e le rectilin ii ale cu a d rie e lo r rig la te
Cuadricele se împart în- două categorii:
- c u a d r ic e le ova le sunt cuadricele care nu admit generatoare
rectilinii, adică nu există drepte situate pe suprafaţa lor : elip­
soidul, hiperboloidul cu 2 pânze şi paraboloidul eliptic.
- c u a d r ic e le rig la te sunt cuadricele care admit generatoare
rectilinii: hiperboloidul cu 1 pânză şi paraboloidul hiperbolic.

Generatoarele rectilinii reprezintă familii de drepte obţinute

ca intersecţie de două familii de plane, astfel:
-pentru h ip e r b o lo id u l cu o pânză:

de unde se obţin familiile de generatoare:

respectiv:

pentru p a r a b o lo id u l h ip e rb o lic

de unde se obţin familiile de generatoare:

f v _ ş —9<n\

respectiv:

186
P r o p o z iţ ia 3.1. 1. Prin orice punct al suprafeţei trec două
generatoare rectilinii, câte una din fiecare familie.
2. Două generatoare din aceeaşi familie nu se intersectează, iar
două gene­
ratoare din familii diferite au un punct comun.

3.7. C o n u l

D e fin iţia 3.1. Se numeşte c o n cuadrica de ecuaţie:

In te rse cţia cu axele de c o o r d o n a te Se observă că suprafaţa

intersectează axele de coordonate doar în origine.

In te rs e c ţia cu planele d e c o o r d o n a te Intersecţia cu planul

xO y ) este originea. Intersecţia cu celelalte plane de coordonate
reprezintă familii de drepte. De exemplu, intersecţia cu planul
y O z) este data de familia de drepte:

respectiv:

In te rs e cţia cu plane paralele cu p lan ele d e c o o r d o n a t e

Pentru z — h se obţine familia de elipse de ecuaţii:

x2 y2 ti2
O 10 O'

187
Punând y — k, intersecţia cu planul xO z este reprezentată de o
familie de hiperbole:

a2 c2 h2
Analog, făcând x = l, intersecţia cu planul yO z reprezintă tot o
familie de hiperbole.

Figura 4.7 - Conul

188
 3.8. C ilin d ru l

D efin iţia 3.2. Se numeşte cilin d ru elip tic cuadrica de ecuaţie:

Pentru a — b se obţine cilin d ru l circu lar.

In te rse cţia cu axele de c o o r d o n a te Se observă că suprafaţa

intersectează axa O x în punctul de coordonate A ( a ) 0,0 ) şi A ;( —a, 0, 0)
intersecţia cu axa Oy este dată de punctele B ( 0 ,6 ,0 ) şi B'(0, —b, 0).
Cilindrul eliptic nu inresecteză axa Oz.

In te rse cţia cu planele d e c o o r d o n a te Evident, intersecţia

cu planul x Oy este dată de o familie de elipse; intersecţia cu
celălalte plane de coordonate constă în familii de drepte.

In te rse cţia cu plane paralele cu plan ele d e c o o r d o n a t e

Pentru z = h se obţine familia de elipse de ecuaţii:

Punând y = k, intersecţia cu planul x Oz este reprezentaă de o

familie de drepte:

Analog, făcând x = l, intersecţia cu planul y Oz reprezintă tot o

familie de drepte.

189
 Figura 4.8 - Cilindrul circular

D e fin iţia 3.3. Se numeşte cilin d ru h ip e r b o lic cuadrica de

ecuaţie:
x2 y2
a2 b2

Analog cu cilindrul eliptic studiat mai sus, obţinem reprezentarea

grafică:

190
 Figura 4.9 - Cilindrul eliptic

D efin iţia 3.4. Se numeşte cilin d ru p a r a b o lic cuadrica de

ecuaţie:
v 2 = 2 px.

Reprezentarea grafică a acestuia este dată în Fig. 4.10.

191
Figura 4.10 - Cilindrul parabolic

192
 4 Problem e rezolvate

1. Să se reducă la forma canonică cuadrica:

Ax2 + 2y 2 + 4 z 2 + 4 xz + 6 x + y + 8 z + 2 = 0.

S olu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

cos$ 0 - s i n 6 x
0 1 0
sin 0 0 cos 6

sau, echivalent:

x = x' cosd — zl sind

y = y'
z — x' sind — z' cosO.

înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

7T
rnenul în x' z să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia cuadricei
devine:

6x'2 + 2y '2 + 2 / 2 + 7y/2x' + y - V2z' + 2 = 0.

Formând pătrate perfecte în această expresie, avem:

, / 7 \ /2,9 , 1,0 , \/2n2 10

6 ( l + - j ~ ) 2 + 2(y + - f + 2 (z ‘ - + ) 2 = j .

Notând:
7^/9.
x" = x' +
12
î " = </' + [
V2
z~ii___
— ' —

193
Figura 4.11

194
obţinem forma canonică:

6x"2 + 2 y "2 + 2 z"2 = Ş

O
9 ..n 3 .,9 3
^ ~x
5
+ 5- y + to z — li
deci cuadrica reprezintă un elipsoid (vezi Figura 4.11).

Sa se reducă la forma canonică cuadrica:

2 x 2 + y 2 + z2 — 2 yz + 2 x + y - z — 1 = 0.

S olu ţie: Facem schimbarea de reper data de ecuaţiile:

x / I O 0 x'
y 0 cosd —sin9 I ■ I y'
z J \ 0 sin ^ COS$

sau, echivalent:

x — x'
y — y 1 cosd — z! SinQ
z = y' sin 0 + z 1 cosd.

înlocuind in ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter­

7T
menul în
i y'z' să dispară, obţinem 6 = —. Ecuaţia cuadricei
rz
devine:
2 x '2 + 2 / 2 + 2 x - \/2z' - 1 = 0.
îm părţind cu 2 şi formând pătrate perfecte în această ex­
presie, avem:

<V 4- I ^ 2 4- 9 ir ' - ^?V 2 = I

V- ■ 2 , ■ “ V- 4 / g-

195
 Figura 4.12

Notând:
x " — x' +

y" = y'
v_2
4
obţinem forma canonică:

7
z " 2 + z"2 =

196
 deci cuadrica reprezintă un cilindru circular (vezi Figura
4.12).

3. Să se reducă la forma canonică cuadrica:

3x 2 + y 2 + 322 + ■ x -\- z — 2 = 0.

S o lu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

/ x cos 6 0 -- sin 6 x
y 0 1 0 y'
sin 0 0 cos 9
sau, echivalent:

x = x ’ cosO — z' sin9

y^y*
z = x 1 sin.9 + z! cos9.

înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

7T
menul în x'z 1 să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia cuadricei
4
devine:
6 x r2 + y 2 ~ y / i z + 2 = 0

O 6x/2 + y '2 î) = o.
\/2
Notând:
x" = X1
u = y1
y
z" = z’
obţinem forma canonică:

6x"2 + y"2 ~ V il o

deci cuadrica reprezintă un paraboloid eliptic (vezi Figura

13).
4.1?''

197
 Figura 4.13

4. Să se reducă la forma canonică cuadrica:

5x2 + 5y2 — z 2 + 10 xy — 2x + 2y — 1 = 0.

S olu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

!
/ Jm
b
\\ /
t L -l/ O l/ —
oir-ţ
O J -iiV
Oi n
KJ
\l i
i ^
\\

| yI = j sin# cos 9 0 1 • I y' I

\ z ) \ 0 0 l ) \ z’ )

198
sa u , e c h iv a le n t :

{
x = x'cosO — y' sind
y — x sinO + y' cosd

înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

7T
menul în x'y' să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia cuadricei
4
devine:
10x/2 - / 2 + \Î2 y - 1 = 0

<=> 1 0 x '2 — z! 2 + \/2(y' — = 0.

¿w

Notând: x" = X
1 ,

y =y
za = zi
obţinem forma canonică:

10,t "2 - z"2 + V^y" = 0

deci cuadrica reprezintă un paraboloid hiperbolic (vezi Figura

4.14).

199
 Figura 4.14

5. Să se reducă Ia forma canonică cuadrica:

11
t + y -r ^ -r 4xz + x 4- 2y + — = 0.
¿j

S olu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

( x \ ( cosQ 0 - s i n # \ / x! \
y 0 1 0 y
z sin 0 0 cosO

■200
sa u , e c h iv a le n t :

x = x'cosO — z' sinO

y = y'
z — x 1 svnO + ¿ cosO.

Înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

7T
menul în x'z' să dispară, obţinem 6 = —. Ecuaţia cuadricei
4
devine:

12 I r2 /2 I / 0 / /V 2 11
3a + y -z +æ — + 2 2 / - Z — + y = 0

«■ 3(rt' + ~ ) 2 + (ţ/ + l ) 2 - (*' + = 0.

12
Notând:

X " = X' * l 2
y" = y ' + l

z" = z , , V2

obţinem forma canonică:

o n2 //2 ,nn
ox —z + y —u

deci cuadrica reprezintă un con (vezi Figura 4.15).

 Figura 4.15

6. Să se reducă la forma canonică cuadrica:

—x~ + 2y" -j- 2z" -j- 4yz -1- 3x — 1 — 0.

S olu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

/ x \ ( 10 0 \
y j = 0 cos9 - sin 9
\ z j y 0 sin 9 cos9 j

202
sa u , e c h iv a le n t:

x = x'
y = y’cosO — z1 sin 9
z = y 1 sinO + z* cosO.

înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

IX
menul în y'z 1 să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia cuadricei
devine:
—x '2 + 4y 1 + Zx1 — 1 = 0
3,

Notând:

X// = X' “ 2
y" = y'
J i ___
Z — 4,/
obţinem forma canonică:

- ,r"2 + 4 / 2 - 1 = 0

deci cuadrica reprezintă un cilindru hiperbolic (vezi Figura

4.16).
 Figura 4.16

7. Sa se reducă la forma canonică cuadrica:

3x ~t~ 3 2} -|- Qxz -(- 2y —

S
—5 = 0.

S olu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

/ x \ ( cosQ 0 — sin 9 \ f x' \

y 1 = ( 0 1 0 | ■ I y'
•y
\ 'v / / .
/Q
\J
\ ‘^iii ^ O pr\o
UI/OU J
l-uov \ As /

204
sa u , e c h iv a le n t :

Î
x = x'cosO — z' sin#
y ~ y'
z = x 1 sinQ + z' cosO.

înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

7r
menul în x V să dispară, obţinem 6 = —. Ecuaţia cuadricei
devine:
6x| + 2y + 5 = 0

o x '2 + 2 (y' + - ) = 0.
¿j
Notând:
r x " — x'

obţinem forma canonică:

o "2 i n
3:r + y = a
U

deci cuadrica reprezintă un cilindru parabolic (vezi Figura

4.17).
 Figura 4.17

8. Să se reducă la forma canonică cuadrica:

x 2 + y 2 + z 2 -f 6 yz + x + y + 2z — 3 = 0.

S olu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

iJ. n KJ nJ
V \
\ /1 „J
tU \\
0 cosO- sin 9 I •| y' j
0 sin$ cosQ j \ z! J

206
sa u , e c h iv a le n t :

x —x
y — y'cosd — z' sin 9
z — y sm9 -ţ- z'! cosd.

înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

7r
menul în y'z' să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia cuadricei
devine:

x a + 4y 12 - 2z! 2 + x' + ~ ^ y ' + ~ z -3 = 0

111
^ (*' + i ) 2 + 4(y' + ^ ? ) 2 - 2(zf - ^ ? ) 2
16 ~32’
Notând:
x x' +

y" = y' +
~// _ Z
,6 —
y/ —

obţinem forma canonică:

111
x u 2 +i a n
— nIz h 2
l32~
deci cuadrica reprezintă un hiperboloid cu o pânză (vezi
Figura 4.18).

207
 Figura 4.18

9. Să se reducă la forma canonică cuadrica:

3x2 — 2y 2 + 3z 2 + 8x 2 + 4y — 3 = 0.

S o lu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

/ x \ / cosd 0 —sin 6 \ ( x' \

y I = | 0 1 0 I • | y'
z / \\ sin 9 0 cos9 // \\ z' /.

208
sa u , e c h iv a le n t:

{
x — x'cosQ — z' sin#
y = y'

z = x 1 sinv + z cos9.

înlocuind în ecuaţia cuadricei şi punând condiţia ca ter-

7r
menul în x'z 1 să dispară, obţinem 9 = Ecuaţia cuadricei
devine:
7x l2 - 2ya - z! 2 + 4y' - 3 = 0

^ 7x 12 - 2{y 1 - l ) 2 - z ’2 - 1 = 0.

Notând:

obţinem forma canonică:

7x "2 - 2y" - z "2 = 1

deci cuadrica reprezintă un hiperboloid cu două pânze (vezi

Figura 4.19).

209
Figura 4.19

210
 5 Probleme propuse

1. Să se reducă la forma canonică următoarele cuadrice:

a) 5x 2 + 5y2 4- z2 - 4xy + 6 — 0;
b) 2y 2 — 8xz + 2z2 + x — y + 2 = 0;
c) 6y2 — xyz + 6z2 + x 2 — x = 0;
d) x 2 + y2 - 6xy — 4x + 8y + z — 1 = 0.

2. Să se determine generatoarele rectilinii ale cuadricei:

9x 2 ~ 4y 2 + 36z2 - 36 = 0,

care trec prin punctul M(2, 3,1).

3. Să se determine unghiul pe care îl fac generatoarele rectilinii

ale cuadricei:

4 9
în punctul M { 2 ,3 ,1 ).

4. Să se verifice ca suprafaţa:
9 O
y + z — yz — x z — x — y = 0

este un con. Să se determine vârful conului.

5. Să se scrie ecuaţia planului tangent la elipsoidul:

x2 y2 z2
— + — + — = 1
16 4 9
în punctul A ( 4, 0,0).

211
6. Să se calculeze unghiul pe care îl face cu axele de coordonate
planul tangent la hiperboloidul cu o pânză:

?/2
y z
x 2 H,-------------
4 16
în punctul A ( 4, 2,16).

212
 Capitolul V

GEN ERĂRI DE SUPRAFEŢE

In acest capitol vor fi caracterizate analitic suprafeţele care

se obţin prin deplasarea unei curbe, numită g e n e ra to a re , su­
pusă anumitor restricţii geometrice (contact cu o curbă dată sau
tangentă la o suprafaţa dată). Dacă familia de curbe depinde
de un parametru, adică:

(v \ . f f ( x , y , z , \ ) = 0
A ' l 9 (x,y,z,\) = 0

unde A £ R, atunci suprafaţa pe care o descrie această familie

de curbe, pentru A £ 1 , se obţine eliminând parametrul A între
cele două ecuaţii. •
Dacă familia de curbe din spaţiu depinde de doi parametri,
adică
/r x . f = 0
{ X’fx) ' \ g ( x , y , z , X , ( i ) = 0

cu A, ¡x G K, şi curbele acestei familii sunt supuse restricţiei de a

avea contact cu o curbă dată, numită c u r b ă d ire c to a r e , dată
de ecuaţiile:
(r\ ■ / F (x >y>'z ) = 0
1 G(x,y,z) = 0

213
atunci condiţia geometrică de contact a generatoarelor cu curba
directoare este echivalentă cu compatibilitatea sistemului:

F ( x , y } z) = 0
G{x,y,z) - 0
f { x , y, z, A, fi) = 0
l g ( x , y , z , A,//) = o

Eliminând necunoscutele x , y , z între ecuaţiile sistemului de

mai sus, obţinem următoarea condiţie, numită c o n d iţia de
c o m p a t ib ilit a t e :
$(A, fi) = 0.
Eliminând A şi fj, între ecuaţiile curbei şi condiţia de compat­
ibilitate, obţinem e cu a ţia su p rafeţei:

£ : ^ ( x , y , z ) = 0.

Dacă generatoarele suprafeţei sunt drepte, atunci suprafaţa

va fi numită su p ra fţa riglată. Planul, cilindrul, conul, hiper­
boloidul cu o pânză, paraboloidul hiperbolic sunt suprafeţe riglate

1 Suprafeţe cilindrice
D efin iţia 1.1. Se numeşte su p ra fa ţă cilin d rică , suprafaţa
E C £3 generata de o dreaptă având direcţia fixă, care se spri­
jină pe o curbă dată.

Să considerăm direcţia dată de dreapta determinată de intersecţia

a două plane:

A.\x -{- Byy -t- C\z -f- D\ -— 0

A 2x 4- B 2y + C2z + D 2 — 0.

214
Ecuaţiile generatoarei suprafeţei cilindrice (o dreaptă paralelă
(d)) sunt date de:

, , wj \ f A\x + B\y + C\z + Di = A

^ | ^ + B2y + C2Z + I ) 2 = ^

Figura 5.1

Dacă luăm drept curbă directoare, curba:

( r \ ■ f F ix ’ V ’ z ) = 0
\ G{x, y, z) - 0

215
atunci se determină mulţimea dreptelor din familia (d ^ ) care
se sprijină pe curba directoare (C), impunând condiţia de com­
patibilitate a sistemului:

( F(x,y,z) = 0
I G(x,y,z) = 0
A\x + B\y + C\z + D\ = A
k A 2 X+ B 2y + C 2 Z + D 2= /x.

Sistemul de mai sus este compatibil dacă şi numai dacă este

satisfăcută condiţia de compatibilitate <£(A, /x) = 0, obţinută
prin eliminarea necunoscutelor x , y , z între ecuaţiile sistemului.
Ecuaţia suprafeţei cilindrice se obţine înlocuind în condiţia
de compabilitate pe A şi /x din sistemul (1), adică:

+ B i y + C\z + Di, A 2x + B 2y + C2z + D 2) — 0.

R e m a r c a 1.1. Dacă direcţia este dată de parametrii directori

l , m , n , atunci o dreaptă oarecare în spaţiu cu această direcţie
este caracterizată de ecuaţiile:

x = Xq + It
y = y 0 + mt
z — ZQ + nt

iar punctele acestor drepte care sunt situate pe curba directoare

trebuie să satisfacă sistemul de ecuaţii:

F ( x o + It, yo + mt, z 0 + nt) = 0

G ( x 0 + It, y0 + mt, z 0 + nt) = 0

Ecuaţia suprafeţei cilindrice se obţine eliminând parametrul

t £ E în sistemul de mai sus.

216
R e m a r c a 1.2. Dacă restricţia geometrică înseamnă tangenţa
dreptelor familiei (dxn) la suprafaţa F ( x , y, z ) = 0, atunci relaţia
de compatibilitate se obţine impunând condiţia ca sistemul for­
mat din ecuaţiile generatoarei şi ecuaţia suprafeţei să aibă soluţie
unică (condiţia de tangentă).

2 Suprafeţe conice

D e fin iţia 2.1. Se numeşte su p ra fa ţă c o n ic ă suprafaţa £ C Ez

generată de mulţimea dreptelor ce trec printr-un punct fix (numit
vârf) şi care se sprijină pe o curbă dată.

Fie punctul fix V ( xq, yo, ¿o) •Mulţimea dreptelor care trec prin
punctul V are ecuaţia:
x - x 0 __ y - y Q _ z - z 0
X fi 1

Impunând ca această dreaptă să satisfacă condiţia suplimen­

tară impusă, obţinem condiţia de compatibilitate: $(A, ¡i) — 0.
Eliminând parametrii A şi ¡i între ecuaţiile de mai sus, se obţine
ecuaţia suprafeţei conice:

x - x 0 y — yp^ _ Q
<&(
Z ~ Zq ’ Z - Z0

217
 Figura 5.2

R e m a rc a 2.1. Ecuaţia conului, făcând abstracţie de o translaţie,

reprezintă o ecuaţie algebrică de gradul al doilea omogenă în
x, y, z.

3 Conoizi cu plan director

D efin iţia 3.1. Se numeşte c o n o id cu p la n d ir e c t o r suprafaţa

£ C E$ generată de o dreaptă paralelă cu un plan dat, numit
plan director, care se sprijină pe o dreaptă dată şi este supusă
unor restricţii geometrice.

Să considerăm planul director dat de ecuaţia:

A x + B y + C z + D — 0,

dreapta (d) dată ca intersecţia a două plane:

şi să impunem ca generatoarea acestei suprafeţe să intersecteze

curba de ecuaţii:

Dacă scriem generatoarele conoidului cu plan director sub

forma:

/ \( Ax + By + Cz + D — X
^ \ A\X + Biy + C\z + D i = fi(A2X + B^y + C 2Z + D%)
şi impunem condiţia de contact a generatoarelor cu curba (C ),
obţinem condiţia de compatibilitate ^>(A, ¡1 ) = 0.
înlocuind A şi ^ din ecuaţiile generatoarelor, se obţine ecuaţia
conoidului cu plan director.

4 Suprafeţe de rotaţie
Definiţia 4.1. Se numeşte suprafaţă de rotaţie suprafaţa
E C E$ generată de o curbă care se roteşte în jurul unei drepte
date, numită axă de rotaţie.

219
 Figura 5.3

Fie curba:
F(x,y,z) O
(C ):
„ G(x,y,z) O
şi axa de rotaţie dată de dreapta:
x - x 0 _ y - yQ ________
¿o
Z m n
Cum fiecare punct al curbei (C) descrie un cerc situatintr-un
plan perpendicular pe axa de rotaţie, suprafaţa de rotaţie poate
ii gândită ca fiind suprafaţa generată de cercurile cu centrul pe
dreapta (cfj situate în plane perpendiculare pe aceasta şi care se
intersectează cu curba (C ),
Cercurile perpendiculare pe dreapta (d) cu centrul pe această
dreaptă pot fi determinate de intersecţia unui plan perpendicular
pe dreaptă şi o sferă de rază variabilă cu centrul într-un punct
al dreptei, adica:
Ix + my + nz = X
(r A„) ( r y — rr n. \^ -L- ( n i — o i _ l ( -y ^^2 — i , , , \ O
V1" ¿O) i yuy i zu) ~ hi h ^

220
 Impunînd condiţia ca dreptele să se intersecteze cu
curba (C)> adică sistemul format de ecuaţiile curbei şi cele ale
cercurilor F;^ să fie compatibil, se obţine condiţia de com pati­
bilitate $(A , (i) — 0.
înlocuind A şi fi din ecuaţiile cercurilor F ^ , se obţine ecuaţia
suprafeţei de rotaţie dorită.

5 Probleme rezolvate

1. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice având gene­

ratoarele paralele cu dreapta:

(d) : x — y ~ ' z

şi care se sprijină pe curba:

9
x= y
(C ):
z = 0.

S o lu ţie : Ecuaţiile generatoarelor sunt:

x~a__y-/3_z
\S*citP) ■ 1 — 1 — 1

adică:

Punând condiţia ca generatoarele să se sprijine pe curba

dată, următorul sistem trebuie să fie compatibil:

x — Z — Oi
[ y - z — ¡3
9
x == y
I z = 0.

221
Obţinem ecuaţia de compatibilitate:

deci suprafaţa cilindrică are ecuaţia:

(y - Z) 2 - X ~ Z

Figura 5.4

222
2. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice având gene­
ratoarele paralele cu dreapta:

x —1 y z + 1
(d ):
2 3
şi care se sprijină pe curba:

xy = a
(<?): z = 0.

S olu ţie: Ecuaţiile generatoarelor sunt:

x 4- 2z = a
(Ga,/?) :
y + 3z = ¡3.

Punând condiţia ca generatoarele să se sprijine pe curba

dată, următorul sistem trebuie să fie compatibil:

x + 2z = a
y + 3z = ¡3
<
xy = a 2
2 = 0.

Obţinem ecuaţia de compatibilitate:

a/3 = a2

deci suprafaţa cilindrică are ecuaţia:

(x -f- 2z)(y ~r 3z) — of

223
 Figura 5.5

3. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice care are drept

curbă directoare:

«». { i . t — 0
§i având generatoarele perpendiculare pe planul curbei di­
rectoare.
Soluţie: E c u a ţ iile g e n e r a t o a r e lo r su n t:

^ ,x - a y -Ş z
( a , p ) ■ x _ 2 Q

adică:
rr \ ■f 2 x + y = a
(Gaj) ■| ^ = ^

Punând condiţia ca generatoarele să se sprijine pe curba

dată, următorul sistem trebuie sa fie compatibil:

2 x + y —a
z = ¡3
x 2 + y2 —z = 0
l x = 2 y.

Obţinem ecuaţia de compatibilitate:

a 2 - 5/? = 0

deci suprafaţa cilindrică are ecuaţia:

(2x 4- y ) 2 - 5z = 0.

225
 Figura 5.6

4. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice având gene­

ratoarele paralele cu dreapta:

(d) : x = y = z

şi este tangentă sferei:

(S) : (x - 3)2 + y 2 + z 2 = 1 .

S olu ţie: Curba directoare este cercul de intersecţie dintre

sfera ( S ) şi planul 7r perpendicular pe dreapta (d) şi care
trece prin centrul sferei:

f (x - 3)2 + y 2 + z 2 = 1
\ x + y z = 0.

226
 Ecuaţiile generatoarelor sunt:

<n ^ x - a _ y ~ ¡3
1
Condiţia de sprijin este:

(2a - Ş - 6)2 + (3 - a + 2/3)2 + (3 - a - (5f 9,

de unde rezultă ecuaţia suprafeţei cilindrice:

( 2 x - y - z - Q ) 2 + ( - x + 2 y - z + 3 ) 2 + ( - x - y + 2z + 3 ) 2 = 9.

Figura 5.7

5. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în 1 /(1 ,1 ,1 )

şi având curba directoare:
f 9. , •). A
■ x- + y- =
(C) :
2 = 0.

227
S o l u ţ i e : E c u a ţ iile g e n e r a t o a r e lo r s u n t:

adică:

Punând condiţia ca generatoarele să se sprijine pe curba

dată, următorul sistem trebuie să fie compatibil:

I x2 + y2 — 4

Obţinem ecuaţia de compatibilitate:

(1 — a ) 2 + (1 — (3) 2 = 4

deci suprafaţa conică are ecuaţia:

 Figura 5.8

6. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în V dat de

intersecţia planelor:

( x -f 3z = 10
< y - 2=0
I x —2 + 2 = 0

229
şi având curba directoare:

x 2 4 z2 — 2 z = 0
(C ):
y = 0.

S olu ţie: Rezolvând sistemul format de ecuaţiile planelor,

obţinem V ( l,2 ,3 ) . Ecuaţiile generatoarelor sunt:

\ x ~ 1 ~ y ~ 2 - 2 “ 3

^ a'^ ' a 1 (3

adică:
, f x - 1 = a (y - 2)
\ 2 — 3 = (3(y — 2).
Punând condiţia ca generatoarele să se sprijine pe curba
dată, următorul sistem trebuie să fie compatibil:

x — 1 = a (y — 2)
z - 3 = P{y - 2)
x2 4 z2 - 2z = 0
y= o.
Obţinem ecuaţia de compatibilitate:

(1 - 2 a )2 4 (3 - 2/3)2 - 2(3 - 2/3) = 0

deci suprafaţa conică are ecuaţia:

(1 _ 2— - o — -~^2 - 2 ^ - 2— - n
y - 2 j y —2 V y — 2^

230
 Figura 5.9

7. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în V (0, 2,0)

şi având curba directoare:

X2+ y 2 + (z - 5)2 = 1
(C):

S olu ţie: Ecuaţiile generatoarelor sunt:

(r Iz l - £
( 'a Ş 1

adică:

231
 Punând condiţia ca generatoarele să se sprijine pe curba
dată, următorul sistem trebuie să fie compatibil:

( x = az
y - 2 = Şz
x2 4- y 2 + (z ~ 5)2 = 1
z —5

Obţinem ecuaţia de compatibilitate:

25a2 + (2 + 5/3)2 = 1

deci suprafaţa conică are ecuaţia:

25x2 + (5y + 2z - IO)2 - z2 = 1.

8. Să se determine ecuaţia suprafeţei conice având vârful în

origine,
<^>....... si
2>~ t,anO
fantă sfcrpî-
----- ~------- ------

(S ) : (ar — 5)2 + (y + l ) 2 -r z 2 = 16.

232
Soluţie: G e n e r a t o a r e le a u e c u a ţ iile :

Figura 5.11

Intersectând generatoarele cu sfera obţinem ecuaţia

(a 2 + ¡32 + 1)z 2 — 2z(5a — ¡3) + 10 — 0.

233
 Condiţia ca generatoarele să fie tangente sferei este A = 0.
adică:

9. Să se determine ecuaţia suprafeţei care se obţine prin rotirea

curbei:

în jurul axei x — y = z.
S o lu ţie: Ecuaţiile cercurilor generatoare sunt:

f x 2 — 2y 2 + z2 = a 2
\ X + 2 = fi

Condiţia de sprijin este:

a 2 — 3 (fi + 3)2 — 5 = 0.

înlocuind a şi fi, ecuaţia suprafeţei cerute este:

x 2 - 2y 2 + z 2 — 3(x + z ) 2 — 5 = 0.

234
 Figura 5.12

10. Să se scrie ecuaţia conului de rotaţie în jurul axei Oz ale

cărui generatoare fac unghiuri de 45° cu axele de coordo­
nate.
S olu ţie: Putem considera drept curbă directoare dreapta:

! V ~ *
\ x = 0

235
 iar cercurile generatoare sunt:

f x 2 -f y 2 + z 2 = a 2
\z = Ş

Condiţia de sprijin este 2/32 = a 2, de unde ecuaţia conului:

2 )2 2 a
x + y ~ z = 0.

11. Să se scrie ecuaţiile suprafeţelor obţinute prin rotirea curbei:

z ^ ey
( C) :
x = 0

în jurul axei Oz şi în jurul axei Oy.

S o lu ţie: Cercurile generatoare sunt:

f x 2 + y2 + z2 = a
\ z = Ş

iar condiţia de sprijin este:

In2¡3 + (32 = a 2

de unde obţinem ecuaţia suprafeţei:

x 2 4- y 2 — ln2z = 0.

236
 Figura 5.13

12. Să se determine ecuaţiile suprafeţei care se obţine prin rotirea

astroidei:
f 2\3 ■ 2\3 _ 2\3
(C):{~ = 0
în jurul axei Oz.
S o lu ţie: Cercurile generatoare sunt:
f x 2 + y2 + z2 — a 2
l y = P
iar condiţia de sprijin este:
(a2\3 _ 02\3)3+ Ş2= a2_
Rezultă că ecuaţia suprafeţei este:

(a2\3 - y ^ 3)3 = x 2 + z2.

237
 Figura 5.14

13. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generată de drepte care se

sprijină pe axa Oz, pe curba
, / y2 - 2 z + 2 = 0
(L,)- \ x 2 - 2 z + 1 = O
şi rămân paralele cu planul xOz.
S olu ţie: Ecuaţiile generatoarelor sunt:

m \ i X==0£V
{ G a ' { z = /3

238
 iar condiţia de sprijin:

2 a 2(3 - 2 a 2 - 2 f i + l = 0.

Ecuaţia suprafeţei este:

2 x 2z — 2 y2z - 2 x 2 + y 2 = 0.

Figura 5.15

14. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generată de drepte care se

sprijină pe axa Oz, pe dreapta:

(A f X~ Z= 0
1 j ‘ { x + 2y - 3 = 0

239
şi rămân paralele cu planul xOy.
S o lu ţie : Ecuaţiile generatoarelor sunt:

(r A. f x = ay
[Ga’^ ' \ z = Ş
iar condiţia de sprijin:

a ¡3 —¡3 —3cv = 0.

Ecuaţia suprafeţei este:

xz — yz — 3x = 0.

Figura 5.16

240
15. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generată de drepte care se
sprijină pe axa Oz, pe curba

( x —t
(C ) : y = t2
[ z = i3

şi rămân paralele cu planul xOy.

Soluţie:

Figiira 5.17

•241
 E c u a ţ i il e g e n e r a t o a r e lo r su n t:

y — ax
(Gaj)'- {
z = fi
iar condiţia de sprijin:

fi = a 3.

Ecuaţia suprafeţei este:

x 3z = y 6.

6 P r o b le m e p r o p u s e

1. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice care se sprijină pe

curba:
2x 2 + 3y2 - 1 = 0
(C):
x —y + z — 1 = 0
şi are generatoarele paralele cu dreapta:

y —x = 0
(d ):
2x + 3 z — 0.

2. Să se scrie ecuaţia cilindrului tangent sferei:

(S) : x 2 + y 2 -j- z 2 = 4,

care are generatoarele paralele cu dreapta:

r x - ¿ y z
w : — = Z2 = Z Î-

242
3. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful 1/(0,1, 0) care
se sprijină pe curba:

x 2 + z2 = 1
(C ):
i y = o.

4. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V(0, 0 , - 2 )

tangent sferei:

(S) : x 2 + y 2 + z 2 — 1.

5. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice care este tangentă sfe­

relor:
(Si) : x 2 + y 2 + z 2 = 1,
şi:
(S'2) : x 2 + y 2 + (z — l ) 2 = 1.

6. Să se scrie ecuaţia suprafeţei obţinute prin rotirea dreptei:

y + x — 1 = 0,
(d) :
2 -1 = 0

în jurul dreptei:

x —1 y+ 1 2
(D ):
-1 r

243
7. Să se scrie ecuaţia suprafeţei obţinute prin rotirea dreptei:

2y + 2x - l = 0
(d):
2 -3 = 0

în jurul dreptei:

x —1 y 4-1 z
(D):
1 -1 0

l. Să se scrie ecuaţiile proiecţiei cercului:

x 2 4- y 2 + z 2 = 4
(C '):
2 -1 = 0

pe planul
(P ) : x — y + 2 = 0.

244
 Capitolul VI

CURBE

1 Reprezentări analitice ale curbelor

Definiţia 1.1. Se numeşte curbă din E% (respectiv E2)o mulţime

de puncte C e l 3 (R2) pentru care există o funcţie diferenţiabilă:

r : J -)• R3( ! 2), r( t) '= ( x ( t ) , y ( t ) , z(t))

pentru orice t € M, astfel încât C = Im r.

Funcţia r se numeşte parametrizarea curbei C iar t se
numeşte parametru.

Remarca 1 . 1 . Curbele din E$ se numesc curbe spaţiale, iar

cele din E 2 se numesc curbe plane.

Considerând reperul ortonormat canonic R = {O , i , j , k } din

E$, curba se poate defini cu ajutorul vectorilor de poziţie al
punctelor sale:
în acest caz, spunem că ea este dată prin ecuaţia sa vectorială.
Unui punct Mq(xq, yo, zq) al curbei îi va corespunde coordo­
nata parametrică sau curbilinie io, §i notăm Mq(î = io-)

Rem arca 1.2. în cazul curbelor plane de ecuaţii parametrice:

J x = x[t)

{ y- y{t)

prin eliminarea parametrului t se obţine o ecuaţie carteziană de

forma:
F(x,y) = 0

numită ecuaţie carteziană implicită a curbei.

Dacă putem, exprima y = f ( x ) sau x = g ( y ), atunci spunem
că am obţinut ecuaţia explicită a curbei.

Rem arca 1.3. în cazul curbelor spaţiale de ecuaţii parame­

trice:
x — x(t)

y = y(t)
z — z(t)
prin eliminarea parametrului t se obţin ecuaţiie carteziane
implicite:
f F ( x , y, z) = 0
1 G(x,y,z) = 0
(mai spunem că curba este dată ca intersecţie de două suprafeţe

Definiţia 1 . 2 . Imaginea directă r ( I ) a intervalului I prin funcţia

vectorială r se numeşte suportul (urma;hodograful sau traiec-
toriaj curbei C.

246
 Dacă I este un interval compact [a, b\ atunci suportul său este
o mulţime compactă şi conexă în R2 sau R3. In acest caz, r(a)
şi r(b) se numesc extremităţile curbei.

Definiţia 1.3. Fie I — [a, b]. Se numeşte curbă închisă, o

curbă pentru care r (a ) = r(b).

Definiţia 1.4. Se numeşte curbă simplă (fără puncte multi­

ple), o curbă pentru care funcţia r este injectivă.
In cazul unei curbe închise, aceasta este simplă dacă egali­
tatea
r(ti) = r(t2)
implică ti = ¿2 sau unul din numerele ti sau t 2 este egal cu a
sau b.

Remarca 1.4. Un exemplu de curbă care are puncte multiple

este foliul lui Descartes, de ecuaţii parametrice:

3at
x
i + t2

3 at2
y 1 + t2
unde t G l . (vezi Figura 6.1)

247
 Figura 6.1

Se observă că originea 0 (0 ,0 ) este punct multiplu.

D e fin iţia 1.5. Se numeşte c u r b ă p e r io d ic ă , o curbă pentru

care există un număr T > 0 pentru care t -f T 6 I şi:

r (t + T) = r (i), Vi E I.

Cel mai mic număr T care îndeplineşte condiţia de mai sus

se numeşte p e r io a d a cu rb e i.

248
R e m a r c a 1.5. Parametrizarea unei curbe nu este unică. Pentru
două funcţii diferenţiabile ri : I —> R3 şi r 2 : J —>■R 3 introducem
relaţia de echivalenţă:

n ~ r2 3 / : I —»■ J

un difeomorfism astfel încât:

r2 = n o f.

Funcţia f se numeşte sch im bare de p a ra m e tru .

Toate parametrizările din aceeaşi clasă de echivalenţă definesc
aceeaşi curbă. Evident, două curbe echivalente au acelaşi suport.

Toate noţiunile definite în continuare nu depind de parametri­

zarea curbei, adică sunt invarian te la parametrizarea aleasă.

E x e m p lu l 1.1. Fie ecuaţiile parametrice vectoriale:

— —- 7f
f i (t) = R costi + R s in tj, t e (0, —);

f 2(u) = ui + \/R2 — u 2j , u E (0, R).

Aceste curbe au acelaţi suport, şi anume arcul A B al cercului
centrat în origine şi de rază R. (vezi Figura 6.2)

249
D e fin iţia 1.6. Parametrizarea r : I - » R3(R 2) a curbei (C ) se
numeşte p a ra m e tr iz a r e n a tu ra lă sau n o rm a lă dacă:

IM*)ll = i

pentru orice i € R.

D e fin iţia 1.7. O curbă de ecuaţie parametrică vectorială:

r ( t ) = x{t)i + y (t)j + z(t)k

se numeşte n e te d ă sau regu la tă dacă funcţiile x , y , z sunt de

clasă C°° pe I şi:

x’{ tf + y\t)2 + z ' { t f > 0

pentru orice t e l .
Dacă funcţiile x, y, z sunt de clasă C° atunci curba se numeşte
co n tin u ă .
Dacă funcţiile x , y , z sunt de clasă C k,k > 1 atunci spunem
că avem o c u r b ă d ife re n ţia b ilă de clasă C k.

O astfel de curbă are proprietatea că admite tangentă în orice

punct al suportului său.
O curbă care nu este netedă se spune că are p u n c te sin gu ­
lare.
O condiţie necesară ca o curbă să aibă o parametrizare na­
turală este ca ea să fie neteda.

D e fin iţia 1.8 . Un punct to e I se numeşte sin gu la r dacă:

x'{t0) = y ( t Q) - z!(¿o) - 0

250
 Dacă to E I este un punct singular atunci în punctul
M q( xq , yo, zq) tangenta la suportul curbei nu este definită.
Un drum se consideră o rien ta t în sensul creşterii parametru­
lui.

P r o p o z iţ ia 1.1. Dacă C C R (R ) este o curbă netedă, atunci

pentru curba (C ) există o parametrizare naturală.

D e m o n s tr a ţie : Vom face demonstraţia pentru curbe spaţiale,

cazul curbelor plane fiind analog.
Fie f : I -> R3 o parametrizare a curbei (C ); acesta fiind
netedă rezultă că:

]!r(i)||^ 0, V i e / .

Alegem io € I şi definim funcţia surjectivă:

s : I -> J = s (I )

numită a b scisa cu rb ilin ie prin:

t
s ( t ) ~ / \\f'(u)\\du, Vi G I.
to

Deoarece integrandul este o funcţie continuă, deducem că s

s(t) este derivabilă pe I şi:

__ Wtz' ( +\ II \ n w + r- T
’ \ ° ) — II' W l l " " V , v £ c J .

Rezultă că s este strict crescătoare pe / , deci injectivă pe / ; s

fiind bijectivă este şi inversabilă, funcţia inversa:

s : J -> I, t = i(s)

251
este derivabilă pe I şi:

t'{s) > O

deci t — t ( s ) este un difeomorfism.

Construim funcţia:

v = ros : / —> M , u(s) = r(t(s)), Vi € J.

Aceasta va fi o parametrizare a curbei C. Vom arăta că ea este

o parametrizare naturală, adică:

1 1
r \ t(s )) •r -j ||r'(i)|| = 1.

Din demonstraţie, deducem că, pentru o altă alegere a lui ¿0;

se obţine o nouă parametrizare naturală.

2 Curbe plane

Fie (C ) o curbă plană de parametrizare r = r (i), i G J.

Considerăm o nouă valoare a parametrului t' = t + h £ / , h € M.
Obţinem astfel două puncte ale curbei (C ) : M (r (i)) şi M' ( r ( t +
h))■
Lungimea arcului MM' cuprins între punctele M şi M' se
aproximează cu:

l ( MM' ) = ||f ( t + h) - f ( t ) \\ = MM1

252
 Figura 6.3

Definiţia 2 . 1 . Elementul de arc ds este dat de relaţia:

ds = lirn ||r (t + h) — r (¿)|| = ||<ir||

h—>O
Vom prezenta în continuare diferite reprezentări ale ele­
mentului de arc în funcţie de reprezentarea curbei (C ).

® Dacă curba este dată în formă parametrică:

x = x(t)
t E I
l y = y(t)
atunci elementul de arc de calculează cu formula:
dx- dy-
ds = 11cir | \Jx12 (t) + y '2 (t)d t.
T t l + Tt3

• Dacă curba este dată prin ecuaţia carteziană explicită

y = .y(x), x G I, atunci vom alege parametrizarea:

x = t
tel
V = y{t)

253
Repetând raţionamentul de mai sus, obţinem pentru elementul
de arc formula: _________
ds = \J\ + yl2 (x)dx

• Dacă curba este dată în coordonate polare:

elementul de arc în coordonate polare are expresia:

ds = \/p2 + p'2 d9.

Definiţia 2.2. Lungimea unui arc finit de curbă între punc­

tele M o(f(io)) I* ^ ( ^ ( ¿ î ) ) se calculează cu formula:

h
ÎMqMi = J
*o
ds.

Definiţia 2.3. t/n punct M ( r ( t )) G C se num.eşte punct re­

gulat al curbei dacă:

f \ t ) ^ 0.

D a c ă f'it) = 0 atunci M se numeşte punct singular al curbei.

Rem arca 2.1. O curbă se zice regulată dacă toate punctele

sale sunt regulate.

254
 Fie M ( f ( t )) £ C un punct regulat al curbei şi r(t) = 01li
vectorul de poziţie al punctului M în reperul R — { O , mai
considerăm punctul M ' ( f ( t + h)) G C. Dreapta determinată de
punctele M şi M ' este o secantă pentru curba (C ),

D efin iţia 2.4. Se numeşte ta n g e n ta în p u n c tu l M la c u r b a

(C) dreapta obţinută ca limită a poziţiilor secantelor M M 1 când
poziţia punctului M ' tinde spre poziţia punctului M pe (C ), adică
tangenta va intersecta curba în două punte confundate.

Figura 6.4

Vom nota dreapta tangentă la curba (C ) în punctul Mo cu

TMoC.

. Deoarece f ( t + h) — r(t) — M M 1 este vectorul director al

secantei M M 1 rezultă că şi vectorul:

r j f + ip m = M j$
h
este vector director al aceleaşi drepte. Trecând la limită, de­
ducem că vectorul:
r ( t + h ) - r (t) =
K5o h ' K~'
este vectorul director al tangentei în M la (C ).

255
 Vom prezenta în continuare diferite reprezentări ale tangentei
într-un punct regulat Mo(r(£o)) la ° curbă.

• Dacă curba este dată în formă parametrică:

f X = x(t)

l V = v(t)

atunci ecuaţia tangentei în M o(r(to)) la curba (C) este:

X - x(to) _ y - y(t0)
x'{to) y'(t0)

sau, echivalent:
f X = x(to) -f Ax '( t 0)
l V = y{to) + A y ' ( t o ) .

• Dacă curba este dată prin ecuaţia carteziană explicită

y = y(x ), x £ / , iar punctul este M (xo,yo)> atunci, alegând
parametrizarea:
f x = t , ,
1 y = y(i) G
ecuaţia tangentei este:

g - £q _ y - y f o o )
1 y 'O o )
adică:
y - y { x o ) = y ' ( x 0) ( x - x 0)

• Fie acum curba dată prin ecuaţia carteziană implicită

F ( x , y ) = 0 iar punctul M (xo,yo) € C\ dacă, de exemplu,
Fy(x, y) ^ 0, atunci, din teoria funcţiilor implicite rezultă că pe
o vecinătate a lui M q ecuaţia curbei defineşte funcţie

256
deci pentru punctele curbei situate pe acea vecinătate există o
parametrizare de forma f { x ) = ( x , y ( x ) ) \ în acest caz, ecuaţia
tangentei în Mq este:
x - xq yy -- y y(x
[ x o)
F y { x o,J/o) - f l ( x Q, y 0)

Definiţia 2.5. Dreapta normală la curba (C) în punctul

M q, n ota tă N m 0C , este dreapta ortogon ală în M q p e tangenta
Tm 0C la curbă în acel punct.

Ecuaţiile normalei la curbă în M q se scriu punând condiţia

de perpendicularitate între tangentă şi normală: produsul pan­
telor celor două drepte să fie —1. Pentru diferite reprezentări ale
curbei, ecuaţia normalei în M q la aceasta este:

® Dacă curba este dată în formă parametrică:

t G I

atunci ecuaţia normalei în M o(r(to)) la curba (C) este:

x - x ( t 0) _ _ y - y ( t 0)

y = y ( x ), x G I , iar punctul este M ( x o , y o ) , atunci, alegând

parametrizarea:

257
e c u a ţ ia n o r m a le i e s te :

x - x 0 _ y - y ( x 0)
y' (xQ) - 1

adică:

v ~ y i x o ) = ^ W ) { x ^ x<,)-

• Fie acum curba dată prin ecuaţia carteziană implicită

F ( x , y ) = 0 iar punctul M ( x 0) yQ) G C; în acest caz, ecuaţia
normalei în Mo este:

x - xq y - y ( x q)
F'x{x 0, 3/0) Fy{xo,yo)'

Fie C C E 2 o curbă de parametrizare f — r(t), t G [0,T

şi M g C un punct regulat al cărui vector de poziţie este r(i),
cu f '( i ) i=- 0; notăm cu Mo ” punctul origine” al curbei core­
spunzător lui t = 0,
Fie M' G C un punct din vecinătatea lui M având vectorul
de poziţie r(t') astfel încât |i — t'\ < e, Ve > 0 fixat.
Considerăm tangentele la curbă în punctele M şi M '; notăm
cu A 9 unghiul dintre cele două tangente şi cu l c ( M M ' ) lungimea
arcului de curbă dintre punctele M şi M ' .

Figura 6.5

258
Definiţia 2.6. Numărul real:

A6
lc(M M ')
se numeşte curbura medie a curbei C în vecinătatea lui M.

Remarca 2 . 2 . Cum lungimea arcului M M 1 este constantă, unghiul

Ad creşte sau descreşte după cum curba este mai curbată sau
mai puţin curbată.

Definiţia 2.7. Dacă limita există:

Ad
lim
t-*to lc(M M ')

atunci, numărul real şi pozitiv:

A6
p (¿o) = lim
lc(M M ')

se numeşte curbura curbei (C ) în punctul M q.

Dacă p(to) ^ 0, atunci numărul real şi pozitiv:

R(t0)
pito)
se numeşte raza de curbură a curbei în punctul M q.

Remarca 2.3. Dacă p(t) = 0, Vi € M atunci curba C este o

dreaptă.

259
 Vom prezenta acum diferite moduri de calcul pentru curbura
unei curbe în funcţie de modul de reprezentare al acesteia.

• Dacă curba este dată în formă parametrică:

( x = x(t)

\ y = v(t)
şi Mo(x(to),y(to)) £ C, în acest caz, curbura curbei în Mo este
dată de formula:

P( t o)

® Dacă curba este dată prin ecuaţia carteziană explicită

y = y(x), x £ I, curbura în punctul M (xo, 2/o) este:

b"M I
pM
W 1 + y/2W ) 3

• Fie acum curba dată prin ecuaţia carteziană implicită

F ( x ) y) — 0 şi punctul M (xo, yo) £ C\\n acest caz, pe o vecinătate
a punctului M (xo,yo)i curba poate fi reprezentată parametric
cu parametrul x, adică Fy(Mo) 7^ 0; pentru calculul curburii în
M (xo,yo) se foloseşte formula precedentă şi:

v'(x) =

din care, prin' derivare, se obţine y"{x).

Am prezentat în paragraful precedent noţiunea de punct

singular al unei cur be. Ne vom ocupa în continuare de modalita-

260
ţile de determinare şi de clasificarea acestora în cazul curbelor
plane.
Din Definiţia 1.8 rezultă că punctele singulare, dacă există,
sunt soluţiile sistemului:

x'{t) = 0
y' (i) = o.
Fie ¿o 0 soluţie a acestui sistem; rezultă că Mo (io) = Mo(xo,2/o)
este un punct singular al curbei.
Dacă se cunoaşte o reprezentare analitică implicită a curbei
F(x,y). = 0, atunci, cum Mo G C rezultă că F(x(t o), y(t o)) = 0.
Derivând relaţia după io, obţinem:

a?'(io) •F rx{x(tQ),y (t0)) + y'(tQ) ■Fy(x(tQ),y (t0)) = 0

de unde:
y'i*o) _ ^(®(io),î/(*o))
x'(tQ) Fy(x(to), y( t o) ) '
Membrul stâng al egalităţii reprezintă panta tangentei în M q la
....._ / /~1\ T^v__ _x__ t -ţ a • j i ,

R e m a rca 2.4. Pentru a determina punctele singulare ale unei

curbe se rezolvă sistemul:

f F(x,y) = 0
<
( Fxlx
P*(^o,yo)
o/yo) = '0
{ Fy(xQ, y Q) = 0.

261
 Sistemul are trei ecuaţii şi două necunoscute, deci ar putea fi
incompatibil. In acest caz, curba nu are puncte singulare, deci
este regulată. In caz de compatibilitate, curba are atâtea puncte
singulare câte soluţii are sistemul.

Să determinăm ecuaţia tangentei la curbă într-un punct sin­

gular Mo al acesteia. Să mai presupunem că curba este dată prin
ecuaţia carteziană implicită F( x, y) — 0. Din Teorema funcţiilor
implicite, determinarea lui y'(x) se face prin derivarea în raport
cu x în punctul (xo, yo) :

K i x Oi Vo) +v\x o) ' Fl ( x 0 , y 0) = 0 .

Pentru că atât F^(xo,yo) cât şi Fy[xQ,yo) sunt nule, din egali­

tatea de mai sus nu se poate determina y' { x o); pentru aceasta,
mai derivăm o dată relaţia şi obţinem:

F ^ ( x 0 , y 0) + 2 y' ( x0) ■F"y(x0,yo) + {y'{x0) ) 2 ■F ' ^ o , 2/o) = 0.

D e fin iţia 2.8. Un punct singular este p u n c t sin g u la r d u b lu

dacă unul din coeficienţii ecuaţiei de mai sus este nul.

Cum ecuaţia de mai sus poate fi considerată ca fiind de gradul

al doilea cu necunoscuta y'{xo), după semnul discriminantului:

avem următoarele clasificări:

262
 • P u n c t u l s in g u la r se n u m e ş t e nod d a c ă A > 0 , a d i c ă a v e m
d o u ă t a n g e n t e d is t in c t e la c u r b ă în M q.

Figura 6.6a

263
 • P u n c t u l s in g u la r se n u m e ş te p u n c t d e î n t o a r c e r e d a c ă
A = 0 , a d i c ă a v e m d o u ă t a n g e n t e c o n f u n d a t e la c u r b ă în M q .

Figura 6.6b

• Punctul singular se numeşte p u n c t izo la t dacă A < 0,

adică nu avem tangente reale la curbă în M q.

F ig u r a 6 .6 c

264
 3 Curbe spaţiale

Am prezentat în paragraful precedent noţiunea de element

de arc al unei curbe şi am văzut că acesta are expresia:

ds = ||df||.

In cazul curbelor spaţiale avem:

dr = y 7x,2 (t) -f y' 2 {t) + z,2 (t)dt

deci, pentru o curbă reprezentată parametric, elementul de arc

este dat de:

ds = a / x ,2 (t) + yl2 (t) + z ,2 (t)dt.

Lungimea arcului de curbă dintre punctele şi M 2(¿2)

este:
h
l (M iM 2) = J ds = f y 'x ,2 (t) + y/2(i) + zl2 (t)dt.
Mi M2 ti

Fie (C ) o curbă spaţială dată de ecuaţia f — f ( t ) , t 6 / . La fel

ca în cazul curbelor plane, se introduce noţiunea de tangentă
într-un punct Mq(îo) la curba (C).
Expresiile analitice pentru tangentă se deduc la fel ca în cazul
curbelor plane:

• Dacă curba este dată în formă parametrică:

x = x(t)
< y = y{t) t e 1
[ z = z(t)

265
a t u n c i e c u a ţ i a t a n g e n t e i în M o ( r ( i o ) ) c u r b a ( C ) e s te :

x - x(to) _ y - y{tp) _ z - z(t0)

x'(tQ) y'(t0) z'(t0)

sau, echivalent:

( X = x(to) + \x'(to)
< y = y{to) + Ay'(io),A6 E.
( z = z(to) + \z'(t0)

• Fie acum curba dată prin ecuaţiilecarteziene implicite:

/ F{x,y,z) = 0
l G{x,y,z) - 0

iar punctul M ( x o, yo, zq) £ C) prin diferenţiere avem:

f F'xdx + Fydy + F'zdz = 0

\ G'xdx + G'ydy 4- G'zdz = 0.

Parametrii directori ai tangentei Tm0(C ) se obţin din dez­

voltarea determinantului formal:

dx dy dz
Ff j?1 f 1
xx ± y Mz
ru rit
^ x y z

Notăm:

_D(F,G) K D (F, G)
K K K
Gy G'z D{y,z) ’ G'x G'z D (x, z)

F'x FI _ D (F, G)
G'x Gy D (x, y) ’

266
 Atunci, vectorul director al tangentei va fi:
D (F, G )- D(F,G) 7 | 0 ( f , O T
D(y,z) D (x, z) D (x,y)
deci ecuaţia tangentei, în acest caz, este:
x - x0 y - y0 z -z 0
Tmo(C) :
D(F,G) D(F,G) D(F, G)
D(y,z) D(z,x) D{x,y)
M0 M0 M0

D efin iţia 3.1. Planul ortogonal pe tangenta Tm0(C ) la curba

(C) în punctul regulat Mq se numeşte plan n o rm a l în punctul
Mq la curba (C ).

R e m a rc a 3.1. Deoarece tangenta este perpendiculară pe planul

normal, rezultă că vectorul director al tangentei este vector nor­
mal al planului normal, deci ecuaţia acestuia se poate scrie:
D ( F , G) D (F, G ) D (F, G)
n (oi i ~}
[x- ■*o)‘
D (z, x)
iy-yo)- D(x,y)
■{ z - zq)

M0 Mn Mo

267
Definiţia 3.2. Un plan care conţine dreapta tangentă Tm0{C
se numeşte plan tangent.

Fie un punct M (to + e) G (C), e > O aflat pe o vecinătate

a punctului Mo astfel încât to + e E I. Mai considerăm dreapta
determinată de punctele Mo şi M , notată M oM ; aceasta este o
secantă a curbei (C).
Dreapta obţinută ca limită a secantelor M qM când Mo -> M
adică e —> 0 este tangenta la (C) în M q.
Notăm cu ttm{C) acel plan tangent al curbei din punctul Mo
care conţine şi punctul M ; dacă M 7^ Mo atunci planul consi­
derat e unic. Evident, acest plan va conţine tangenta în punctul
Mo la curbă, notată Tm0{C ) şi dreapta MqM, aceasta fiind vari­
abilă. Cum tangenta în Mo este fixă, rezultă că planul tangent
considerat mai sus este variabil, rotindu-se în jurul tangentei la
curbă.
Aceste plane, determinate de dreapta Tm0{ C ) şi de câte unul
dintre punctele mobile pe (C ), cum este M , vor ocupa diverse
poziţii intermediare între poziţia corespunzătoare alegerii iniţiale
a punctului M şi ’’ poziţia limită” corespunzătoare identificării
punctului M cu punctul M q ca urmare a parcurgerii de către
acesta a unui şir de puncte pe (C) convergent, cu limita M q.
Dacă această poziţie va fi determinată, planul care o ocupă se
va numi p la n o s cu la to r la curba (C) în punctul M 0 (vezi Figura
6.9).

Figura 6.9

Planul osculator.este format de punctul M q, vectorul director

al tangentei / ( i o ) şi vectorul M qM 1 = r(io + e) — r(io).
Se observă că vectorul:

r(t0 + e) - r (i0)
£

este colinear cu M qM'-, din dezvoltarea Taylor cu restul lui La-

grange aplicată funcţiei r avem aproximarea:

unde t£ £ (io, io + e) este un punct intermediar.

Obţinem astfel:

269
 Cum membrul drept al egalităţii este colinear cu M qM', rezulte
că vectorul r"(te) aparţine planului osculator, pentru orice e > 0.
Trecând la limită egalitatea de mai sus cu £ —» 0 avem că vec­
torul r"(to) aparţine planului osculator.
Deci planul osculator este determinat de punctul M q şi vec­
torii necolineari f'(to) şi f"(to), deci va avea ecuaţia vectorială:

( f - f ( t 0) , f /(i0), r//(i0)) = 0.

Ecuaţia carteziană va fi:

x x{to) y - y{tQ) z - z(t0)

x '(t0) y'(to) z'(t0) 0.
x "(tQ) y"{t o) z "{to)

Remarca 3.2. In cazul unei curbe plane, planul osculator al

curbei este chiar planul curbei.

Observăm că normala planului osculator este vectorul:

i j k
r'(to) x r "(to) z'Oo) y {to) z’ (to) = Ai + B j + Ck
x (h) y ( to ) z"(to)

Definiţia 3.3. Dreapta determinată de punctul Mo şi vectorul

director r ' ( t o ) x f " ( t o ) se numeşte binormală.

Binormala este dreapta perpendiculară în M q pe planul os­

culator.

Definiţia 3.4. Un punct regulat Mo (io) £ C se numeşte punct

neinflexionar dacă vectorii r 1 (to) şif"(to) sunt linear in d ep en d e^
In caz contrar, punctul Mq se numeşte inflexionar.

270
 Fie (C ) o curbă spaţială şi M q E C un punct neinflexionar.

Definiţia 3.5. Triedrul lui Frenet este un triedru m obil cu

originea în Mo, fo rm a t din trei plane care trec p rin Mo, ortog o­
nale două câ te două.

Figura 6.10

Elementele Triedrului lui Frenet sunt:

• Muchiile triedrului:

- dreapta tangentă, determinată de punctul M q şi vectorul

director f ' ( t ) ]
- binorm ala, determinată de punctul Mo şi vectorul director
f 'i t ) x r"(t)\ este dreapta perpendiculară pe planul osculator în
M q]
- n orm ala principală, determinată de punctul Mq şi vectorul
director x r " ( t ) ) x r'(t); este dreapta de intersecţie dintre
planul normal şi planul osculator;

• Planele triedrului

- planul osculator;

271
 - planul normal;
- planul rectificant; este planul perpendicular în Mo pe nor­
mala principală.

Notăm cu t versorul director al tangentei în Mo la (C ), b

versorul director al binormalei în Mo la (C ) şi n versorul director
al normalei principale în Mq la (C ).

Definiţia 3.6. Reperul lui Frenet este un reper ortonormar

mobil, cu originea în Mo £ (C ) neinflexionar, având versor::
daţi de t , n , b :
R f — {M o ,i, n, 6} .

Fie Mo € C un punct neinflexionar al curbei.

Versorul tangentei este dat de:

t = ^(^o) _ x'(t0)i + y'(tQ) j + z'(to)k

ll^^o)!! y j x '2 (i0) + y,2 (t0) + z ,2 (t0)

Versorul binormalei este dat de:

t _ r'{tQ) x r"(t0)
r ^ x F ^ t o )!!'

Versorul normalei principale este dat de:

^ „ 7 j = (^Qo) x x r'(t0)
||(r'(t0) x f " ( t 0)) x f(to)\\'

272
Propoziţia 3.1. Fie (C ) C M3 o curbă diferenţiabilă definită
prin parametrizarea naturală r : I —>■ R3, r = r(s),V s £ / ,
Mo un punct neinflexionar pe curbă corespunzător parametrului
s £ J.
Atunci au loc formulele:
i) prima formulă a lui Frenet:

dt
» = P{s)-n(s):
ds

ii) a. treia formulă a lui Frenet:

db
(s) - —9(s) ■n(s);
ds

iii) a doua formulă a lui Frenet:

dn
(s) = - p ( s ) -i(s ) + 0 ( s ) - 6(s).
ds

Demonstraţie:
i) Vom calcula derivatele funcţiilor vectoriale t = t ( s ) , n ~ n(s)
şi b = 6(s) şi vom exprima derivatele lor în baza { t (s ), n (s ), b(s) }
a reperului lui Frenet asociat curbei în M q.
Dar:

d f T ^ ( 5)
*(s ) - n ( s ) “ —d2r
“ ---------

ds2 w

6(s) = t(s) x n(s).

273
 _ dt, s dr. . ._ u dt ,
Cum — (s) = ——x(s ), este evident ca — îs) este coimear cu
_ ds ds¿ ds
n( s ) şi anume:
dt d¥
n (s).
ds1 S î (s)
d2r
Dacă notăm p(s) = , obţinem prima formulă a lui
ds2 *)
Frenet.

ii) Prin derivarea relaţiei t(s) ■b(s)'= 0 se obţine:

d t , , v /\ —. . db /
_ ( s ) . 6 ( s) + t (3) . _ ( s) = 0

sau:

p (3 )-tn (s )-6 (s )]+ t(s )~ (s ) = 0

Cum n (s) ■6(s) = 0 rezultă că:

—/ , db, .
<(.) ■s (.) = o
db db
adică — (s) este ortogonal pe t{s). Cum -j-(s) este ortogonal şi
Ci/O (JjO

pe b(s), rezultă că este colinear cu n(s). Notăm:

do
db
(s) = -e(s) ■n(s)
ds
reprezintă a treia formulă a lui Frenet.

iii) Ştim că n (s) = b(s) x t(s) şi, folosind regula de derivare

a produsului vectorial, rezultă că:
Folosind acum primele două formule demonstrate, obţinem:
dn
[s) = —0 (s) ■n (s) + b(s) x p(s) ■n(s).
ds
Dar n(s) x t ( s ) = —5(s) şi b(s) x n(s) = —t(s) deci:

_ ( s ) - ~ p ( s ) . t(s) + 0 ( 5 ) •6(s),

ceea ce reprezintă a două formulă a lui Frenet.

Fie (C ) C l 3 o curbă regulată definită prin parametrizarea

r : I —* R 3, r = r (i),V t £ I, şi M Q(tQ) , M ( t ) două puncte
neinflexionare pe curbă. Notăm cu A a unghiul format de tan­
gentele la curbă în aceste puncte şi cu I(MqM ) lungimea arcului
de curbă determinat de cele două puncte.

D e fin iţia 3.7. Se numeşte c u r b u r a c u r b e i (C ) în p u n ctu l

M q, num ărul real pozitiv:

/ \ t Aa
pfioj = hm 77-77 7-77■
Z ( M qM )

Dacă p(io) / 0, numărul real:

se numeşte ra za de c u r b u r ă a curbei (C ) în punctul Mo-

P r o p o z iţ ia 3.2. Fie (C ) C R 3. o curbă regulată, definită prin

parametrizarea naturală r : I R3, r = r(s),V s £ / , §?: M 0(s0)
un punct neinflexionar pe curbă.
Atunci curbura în punctul M q este dată de relaţia:
UI
p(s0) = («0)
ds2

275
 D e m o n s t r a ţie : Direcţiile tangentelor în M q şi M ( s ) sunt
date de vectorii t(so) = r'(so) şi t(s) = f'(s)] notăm unghiul lor
cu A a .
Calculăm:
t(s) - t ( s 0) r'(s) - r /(s0)
lim = lim F M II;
s->«0 S - Sq S—tSo S - Sq
Dar:
r '(s ) - r ' ( s 0)
lim
S->So s ~ so = s—
^ >^o jS
IO —
""■S i ' Hr /(S) “ r /(S°)H
Qq|

1
■ lim vT r'(s) - f'(so )][r'(s) - f /(so)]
s^sa \S — So|

= lim 1So| vVWII2+ l!F'(s»)li2- 2 rMII •r(«o)ll ■cosAo

s—tso |s —

- lim /2 (1
a — c os Aa)
s-»s0 |S — Sol
1 . Aa
= hm — r •2sin ——
S->SQ |s — S q |
Aa

— lim • 2
s - ^ sq |s — Sq| Aa

Aa
lim
S-4So |s — So|
1 Aa
lim P\so)>
s->s0 |s - Sol I(MMq)
deoarece:
 Deci:

P(s o ) = ^ 2 ( so)

Remarca 3.3. Dacă Mo(so) este un punct neinflexionar al curbei,

atunci p(so) > 0-
Dacă M q( sq) este un punct inflexionar, atunci p(so) = 0.

Propoziţia 3.3. Fie (C) C M3 o curbă regulată, definită prin

parametrizarea oarecare r : / —> R3, r = r(t),V i 6 I, şi Mo (io)
un punct neinflexionar pe curbă.
Atunci curbura în punctul Mq este dată de relaţia:

( ) = r w x ^ w ii
r ' ( i 0)!i3
Demonstraţie: Pentru demonstraţie vom folosi o parame-
trizare naturală a curbei r\ = 77 (s) pe o vecinătate a punctului
Mo(so); cum Mo este neinflexionar, ştim că r"(so ) 7^ 0 iar vectorii
f'^so) Şi f î ( so) sunt ortogonali, deci:
7T
||Fi(s0) X f ^ s o ) ! ! = ||fi(s0)H • \\r'[( s 0) ||•s i n - = l K ( s 0)|| = p { s 0)

Dar:
ri(s ) = Ti^TT^ •r'{t0) = 7 (i0) ■r '( i0);
llr (I
iar:
_n, d dfi, dt 1 dr 1
rils) “ I t ^ d s = ’ r

= — i - • . r'(t) + — i — •r"(t) 1
i r e o i i 1 i r a n 3 u r w n ( ) J

= + n(t)r"(t).

277
 Rezultă că:

r'i(so) x f ' l ( s Q) = j ( t 0) • m (*o)[^(*o) x ? "(*> )]

1
r[r'(i0) x r " ( i0)]

Deci:
1
p ( s 0) = i K ( s o ) x r " ( s 0)|| = „ 3 [ /( ¿ o ) X r " ( i 0)].
Ir w ll

P r o p o z iţ ia 3.4. Curba (C ) C K3 este parte a unei drepte dacă

şi numai dacă curbura în toate punctele sale este nulă.

D e m o n s tr a ţie : Dacă (C ) este parte a unei drepte definite

de punctul A(a, 6, c) şi de vectorul director:

v — li + n j + nk =£ 0.

atunci, ecuaţia sa vectorială va fi:

f ( t ) = (a + lt)i + (b + m t ) j + (c + nt)k.

Deci f'(t) = v ^ 0, Vi G / iar r "(i) = 0, Vi G / , deci p(i) =

0, Vi G / .

Reciproc, (C) fiind o curbă, pentru ea există o parametrizare

naturală ri — f i (s), Vs G J. Avem atunci:

d2f i
p{so) U ) o
ds 2

d2f i ( A rC,LV
dacă şi numai daca c? ^ ------ ^ i r>A »
JlJLV^CU.
ds2

'’l(s) = ci. = a i + c2j + c3fc,

278
sau:
f i ( s ) = (ci s + ki)i + (c2s + k2) j + (c3s +

ceea ce înseamnă că punctele curbei (C ) aparţin unei drepte.

Fie (C) C l 3 o curbă regulată ale cărei puncte sunt neinfle-

xionare, definită prin parametrizarea r : I —» R 3, r = r(t), Vi £
I, şi Mo (io)) M '(i) două puncte pe curbă. Notăm cu Aw unghiul
format de binormalele la curbă în aceste puncte şi cu I ( M qM)
lungimea arcului de curbă determinat de cele două puncte.

D efin iţia 3.8. Se numeşte to rsiu n e a b s o lu tă a c u r b e i (C )

în p u n c tu l Mo, numărul real pozitiv:

9(to) = lim
t—>to l (M 0M )

Dacă 9(to) ^ 0, numărul real şi pozitiv:

T{k) 1
9(t o)

se numeşte raza d e to rs iu n e a curbei-(C) în punctul M q.

P r o p o z iţia 3,5. Fie (C) C K3 o curbă regulată, definită prin

parametrizarea naturală r\ : / M3, r\ — r i(s ),V s £ / , şi
M q( sq) un punct neinflexionar pe curbă.
Atunci torsiunea absolută în punctul M q este dată de relaţia:

1[ r î ( s o ) ,^ " (s o ),r 1'" ( s 0))l

19 (s0)|
||rî'(s0) x rT" (s0) ||2

279
 D e m o n s tr a ţie : Din demonstraţia Propoziţiei 3.3 ştim că:

p ( so) = ll^i(so) x r'l(so)\\,

iar din a treia formulă a lui Frenet avem:

dl
M = - 9 ( s 0) ■n (s0);
ds
deci:
db
(s0) ■n( sQ)
ds
dar b(so) = t(so) X n(so), iar din prima formulă a lui Frenet
rezultă că:
6 ( s 0 ) = - i - ■ t ( S o ) x d i ( s o )

p O o) ds
Atunci avem:

db(so) dR(so)
37- -

adică:

df>(so) _ dR(so)
[t(«o) X Í Í M ] + R( s0) ■[£( so) X
ds ds ds
Deci:

dPi(s0) rJ/ \ di(s0) ‘ d2i(so ) 1 _

|0 '(so)| = --------- Ih so) x ” 3 7 J • n (so) + P(so) ■ [d¿(so) x n ~77¡
ds ds ds2
dar:
\ r i ( so)
n (So) = TÎ7 t(so)
r i(so)H p O o)
deci:

djri(so) ^ dí(so) 1 ^ Qf \fif \ d

I6*(*so)| = ----------- ( h so)j — 77- , 7777 •Hs0j) + R(so)(t(so),
ds ds ’ o( sq) ds2

280
cum. primul produs mixt conţine doi vectori colineari, el este nul;
deducem că:

1 (*o)
|0(so)| M (so)),rî'(so),
p(so) ’ ’ p(sn)
= I(^i(sq)>^i(so)>^"(s q))1 = \(fi(so)^i(so) ^i { so))\
p2(s o) r i ( So ) x f " ( So)ii2

Definiţia 3.9. Numărul real:

db
*M = ■n (s°)

se numeşte torsiunea curbei (C) în punctul M 0.

Propoziţia 3.6. Fie (C ) C K3 o curbă regulată, definită prin

parametrizarea oarecare r : I —>•M3, r = r(i),Vt G I, şi Mo (io)
un punct neinflexionar pe curbă.
Atunci torsiunea în punctul M q este dată de relaţia:

0( t > _ ( r /( io ),r " (t D ),r " '( f 0))

VW Hf'(io) x r" (f 0)||2
Demonstraţie: Dacă r\ = ri(s) este o parametrizare nat­
urală a curbei (C ) pe o vecinătate a punctului M o(so), atunci
&(so) s-ar calcula cu formula stabilită în Propoziţia 3.5. Cum:
r 1 (i„\
r[{so) =
W( t 0)

derivatele vor fi date de:

respectiv:

= > 0) = T~7 ^~;ii3 ' r'"(io) + ot(t0)r"{t0) + P{t0y ( t 0)

\r {to)W
unde numerele A{to),ă(to),Ş(ta) nu sunt utile în calculele care
urmează.
Să calculăm produsul mixt:
1
(r i ( so) , r i ( so ) , r i { so ) ) =
r

r'i{so), Tr^T- rn *r'(to) + A(io)r/(io) ,

\r (¿o)!!
1
\ \ - > U M|3 ' T ' " ^ + “ W M + P f a y f o ) ■
r w ll )
Folosind proprietăţile produsului mixt, avem:

(^ i(5o ),r /1,(s0) îf'1/,(s0)) - ¡¡37777775 •{r'{t 0) , f " { t 0) y ( t 0)).

Din formula de calcul a torsiunii absolute în Mo, şi folosind

formula de calcul a cuburii în M q pentru cazul unei parametrizări
oarecare, deducem că:

e a ) =
,6 { \ \ T ' ( t o ) x r " m \ 2
If "(¿o) ||3 )

_ ( r ' { t o ) yr " { t o ) , r " ' { t o ) )

Hr'^o) x r"{to)\\2

D e fin iţia 3.10. O curbă (C ) C M3 se numeşte c u r b ă plan ă

dacă punctele sale sunt conţinute într-un plan.

282
P r o p o z iţia 3.7. Curba (C ) C R3, ale cărei puncte sunt nein-
flexionare, este o curbă plană dacă şi numai dacă torsiunea în
toate punctele sale este nulă.

D e m o n s tra ţie : Fie r(s) = x(s)i + y ( s ) j + z ( s ) k , Vs G I, o

parametrizare naturală a curbei.
Dacă (C) este o curbă plană, atunci există un plan:

(P) : A x + B y + C z + D — 0

care să conţină toate punctele curbei, adică:

A x ( s ) 4- B y ( s ) . + C z [ s ) + D — 0, Vs G/.

Atunci:
Ax' (s) + By'(s) 4- Cz'(s) = 0, Vs G I
A x " ( s ) + By " ( s ) 4- Cz"(s) = 0, Vs GI
§i:
Ax'"(s) + By'"{s) + Cz"'{s) = 0, Vs G I
deci
(r,( 8 ) , r " ( s ) i r"'(s)) = 0
deoarece două linii (coloane) sunt linear dependente.
Rezultă că 9(s) = 0,Vs GK.
Reciproc, presupunând că torsiunea este nulă, din a treia
formulă a lui Frenet:

“ (s) = - 0 ( s ) - n ( s )

rezultă că:
ÂU
-(s) = 0, Vs GI,
ds

283
deci:
b(s) = const. = c\i + c2j + c3fc.
Rezultă că toate binormalele curbei au aceeaşi direcţie b(s).
aşadar planele osculatoare în punctele curbei sunt paralele sau
confundate.
Dar
t(s) ■b(s) = 0, Vs G 7,
adică:
ci •x'(s) + c 2 ■y'(s) + c3 ■z'(s) = 0, Vs G I.
Rezultă că:

(ci •x(s) + c2 ■y ( s ) + c3 •z(s))' = 0, Vs G / .

de unde:
ci •x(s) + c2 •y(s) + c3 •z(s) = k, ¿ 6 1 ,
unde constanta fc este egală cu valoarea expresiei în orice punct,
de exemplu:

k = Ci •x (s 0) + c2 ■y (s0) + c3 •z (s 0).
înlocuind valoarea constantei în relaţia precedentă, acesta se
reduce la:

c i i x { s ) - x ( s o ) ) + c 2 - ( y ( s ) - y ( s o ) ) + c r ( z ( s ) ~ z ( s o ) ) = 0, Vs G 7,
adică toate punctele curbei se află în planul osculator în punctul
Mo(so) al curbei, ecuaţia acestuia fiind:
C i - ( x - x (s 0)) + c2 •(y - j/(s0)) + C3 •(z - z (s 0)) = 0.
Deci curba este plană iar planele osculatoare în toate punctele
curbei sunt confundate.

R e m a r c a 3.4. Curbura şi torsiunea unei curbe într-un punct

au, prin definiţia lor, un caracter local.

284
 4 Probleme rezolvate

1. Fie curba dată prin ecuaţii parametrice:

( x = 2 cost
(C ) : < y = 2 sint , t £ [0, 27r]
z = 3i

a) Să se determine versorii triedrului lui Frenet asociaţi

curbei în punctul Mq( 2 , 0, 0).
b) Să se scrie ecuaţiile muchiilor şi ale planelor triedrului
lui Frenet asociat curbei în punctul Mo(2> 0, 0).
c) Să se determine curbura şi torsiunea curbei.

S olu ţie:
a) Coordonata parametrică corespunzătoare punctului M q
este io — 0- Reprezentarea parametrică vectorială a curbei
este:
r(t) = 2 costi + 2 sin tj + 3tk.

Vom calcula derivatele de ordinul unu şi doi ale lui r(t) în

punctul io — 0-

f ' ( t ) = —2 sinti + 2 costj + 3k.

f'(O) = 2 ] + 3 k.

f " ( t ) = —2 costi — 2 sin tj.

f " { 0) = - 2 1

Versorul tangentei este dat de:

versorul tangentei în io = 0 este:
1
¿( 0 ) (2j + 3 k) .
%/Î 3

Pentru a determina versorul binormalei în to = 0 calculăm

i j k
r'(0) x r"(0) = 0 2 3 -6j + 4 k]
-2 0 0

§i:
||r'(0) x r w(0)|| -6 j + 4k\\ = V52;
Folosind formula:
r'jtp) x r"{to)
K ¿o)
|f' ( t0) x r” (to)\y

obţinem:
6 (0 ) ( _ 6 j -f 4fc) .
V $2
Pentru a determina versorul normalei principale, calculăm

i j k
[ /( 0 ) x r"(0)] x r'(0) 0 -6 4 -26 i:
0 2 3

3i:
||[r/(0) x r " ( 0 )] x r/(0)| -26¿¡| = 26;
Folosind formula:
obţinem versorul binormalei:

™(°) = ^ ' ( — 26« ) = - i .

b) Axele sau muchiile triedrului lui Frenet sunt: tangenta,

binorrnala şi normala principală.
Tangenta este dreapta care conţine punctul M 0 şi are vec­
torul director t(to)] ecuaţia acesteia este:
x — 2 y —0 2— 0
0 ~ 2 = 3

Binormala este dreapta determinată de punctul Mq(2, 0, 0)

şi are vectorul director b(to); ecuaţia acesteia este:
x — 2 y —0 2— 0
0 = -6 = 4 '

Normala principală este dreapta determinată de punctul

M o(2,Q,0) şi are vectorul director n(io); ecuaţia acesteia

-1 0 0
Planele triedrului lui Frenet sunt:planul osculator, planul
normal şi planul rectificant.
Planul osculator este determinat de punctul Mo(2, 0,0) şi
are canormală pe 6(£o); ecuaţia acestuia este:

- 6 (y - 0) + 4(2 - 0) = 0 -3 y + 2z = 0.

Planul normal este determinat de punctul Mq{ 2 , 0,0) şi are

2(v - 0)/ + 3(z

\ - 01/ = 0 <^> 2v + 32 = Cf0. '

287
Planul rectificant este determinat de punctul M o(2,0 ,0) şi
are ca normală pe n(io); ecuaţia acestuia este:

—(x — 2 ) = 0 < ^ c c - ~ 2 = 0.

c) Curbura curbei într-un punct oarecare se calculează cu

formula:

j—/
m
Calculăm:

i j k
— 2 sint 2 cost 3 = 6 sin ti—G costj+A k:
—2 cost —2 sint 0

|| r'{t) x r"(t)\\ = a / 3 QsinH 4- 3 6 cosH + 16 = \/52.

||rr/(t) || = \j4sin2t 4- 4cos2i 4- 9 = V l3 -

Obţinem curbura într-un punct oarecare:

V52 _ 2
P(ţ)

Torsiunea curbei într-un punct oarecare se calculează cu

formula:
m = _(r>(t),r"(t)y>(t))

Calculăm produsul mixt:

—2 sint 2 cost 3
(r’ ( t ) y ( t ) y > ( t ) ) = —2 cosi —2 sint 0 12.
2 sint —2 cost 0

288
 Deci torsiunea va fi dată de:

w 52 13

Observaţie: Se observă că raportul dintre curbură şi tor­

siune este constant în orice punct al curbei. Curbele cu
această proprietate se numesc elice.
Alte proprietăţi ale elicelor sunt:
- tangenta şi binormala la curbă formează un unghi con­
stant cu o direcţie fixă;
- normala principală în orice punct este perpendiculară pe
aceeaşi direcţie fixă.

2- Să se scrie versorii triedrului lui Frenet în origine pentru

curba:
x — y2 + z2
(C ):
x + y 4- 2 = 0.

Soluţie: Curba este dată ca intersecţie de două suprafeţe.

Notăm:

F ( x , y , z ) = x - y 2 - z2, G(x, y , z ) = x + y + z.

Cum:

D(F, G) ~2 z 1
I(oţo:o) -t ^
D ( z , x) i i

rezultă că pe o vecinătate a originii există o parametrizare

pentru curbă cu parametrul y :

r(y) = x(y)i + y j + z(yjk.

289
Calculăm derivata de ordinul întâi în origine:

r\ y) = x ' ( y ) i + j + z ' ( y) k;

r^O) = x'( 0 )i + j + z'( 0 )k.

Se observă că este suficient dacă se cunosc x'(0) şi ¿'(0);

pentru aceasta derivăm expresiile celor două funcţii:

x(y) - y 2 - z ( y )2 = 0 |7 => x'(y) - 2 y - 2 z(y)z'(y) = 0;

x{y) + y + z{y) - 0 |' => x'(y) + 1 + z'(y) = 0.

înlocuind y — 0 , x(0) = 0 , z(0) = 0 avem:

f x'(0) = 0
l x'(0) + z'(0) = - 1

de unde obţinem a/(0) = 0 şi z'(0) = —1; înlocuind în

expresia lui f ' ( 0) aceasta devine:

r ' ( 0) = — k.

Deoarece în expresiile versorilor lui Frenet intervine şi derivata

de ordinul al doilea a lui r (i), vom calcula şi x " ( 0 ), z' >( 0 )-,
pentru aceasta, mai derivăm o dată expresiile celor două
funcţii F şi G :

x\y) - 2 y - 2z{y)z'(y) = 0 |'

=> x"{y) - 2 - 2z(y)z"(y) - 2 [ z' ( y) f = 0;

x'{y) + 1 + z'{y) = 0 |' =>• x"{y) + z'\y) = 0.

înlocuind y = 0, x(0) = 0, z(0) = 0 şi x'(0) = 0, /(O ) = —1;

avem:
( x "(0) - 2 = 0
^ x//(0) + z” {0) = - 1 .

290
 Soluţia sistemului este x"(0) = 2 ,z"(0 ) = —3; obţinem
derivata de ordinul al doilea:

r"(0) = 2 i - 3k.

Acum putem determina versorii lui Frenet asociaţi curbei

în origine:
r' l n1
m = ¿r m
(0) -k.

5(0) = ¿|r'(0)
(0) xx T" {0)
r"(0)||’
pentru aceasta calculăm produsul vectorial:

i j k
r '(0) X r " (0) 0 0 -1 - 2 j.
2 0 -3

Cum ||r'(0) x r"(0)|| = 2, rezultă că:

6(0) = -J.

Ştiind că n (0) = 6(0) x ¿(0), găsim că:

™(°) - ( ~ j ) x ( “ &) ~ *■

3. Fie o curbă plană dată prin ecuaţia vectorială:

r(t) = (i - l ) î + (i2 + 2) j.

Se cere:
a) ecuaţia tangentei şi a normalei la curbă în punctul Mo (io
i);
b) curbura curbei în punctul Mn(io — !)•

291
S olu ţie:
a) Coordonatele carteziene corespunzătoare punctului M q
sunt (0 ,3 ). Ecuaţia tangentei la curbă în cazul parametric
este:
x - x( t Q) _ y - y(to) _
«'(*o) ^ (*0)
cum x ;(l ) = l , y '( l ) = 2, aceasta devine:

s —0 y —3
- y - = - y - ^ y = 2z; + 3.

Ecuaţia normalei în cazul parametric este:

a - x { t 0) _ y - y(t0)
y'(t0) ■ -x '( io )

Folosind rezultatele de mai sus, avem:

x —0 y —3
2y + x = 6.
-1

b) In cazul unei curbe plane reprezentată parametric, cur­

bura se determină cu formula:

p ( t Q) = I « « ~ x"(tQ) y l(t0)\

\Zx'2 (h ) + y ,2 (t0)^

Cum x " { l ) = 0 şi y7/(l) = 2, înlocuind în formulă, avem:

^ =¿r

292
4. Fie curba plană de ecuaţie x 2 + y2 — 2x y + x + y — 2 = 0.
a) Să se scrie ecuaţia tangentei şi a normalei la curbă în
punctul M o(l, 1).
b) Să se calculeze curbura curbei în punctulM o(l, 1).

S olu ţie:
a) Notăm cu F ( x , y) = x 2 + y 2 - 2x y + x + y - 2= 0;
curba fiind dată prin ecuaţia carteziană implicită, pentru
determinarea tangentei în Mo (1, 1) folosim formula:
x - x0 _ y - y0
Fy{x 0 , y 0)

cum i ^ ( l , 1) = 1, F y(l, 1) = 1 obţinem ecuaţia:

x —1 y —1
—j — = — j~ ® + V = 2;

Pentru normala la curbă în M o(l, 1) folosim formula:

g - £q _ y - y0
F '(® 0,yo) Fy{x o, î/o)’
folosind rezultatele de mai sus, ecuaţia normalei devine:
cc — 1 y —1
— — = —ţ — ^ x - y = 0.

b) Vom folosi formula:

l/M I
p(a?o)
( V i + y /2( ® o ) ) 3 ’
cum Fy( 1, 1) = 1 7= 0, rezultă că pe o vecinătate a punctului
xq = 1 există funcţia implicită y = y(x ), a cărei derivată se
calculează cu formula:
în punctulM o(l, 1) aceasta devine:

y'( i ) = _ S i l i l l = _ i .
F ’ ( 1,1)

Calculăm acum derivata de ordinul al doilea:

/// n / // nV // 2 x - 2 y ( ® ) + l V 4(1 — y'(x))

y (x) = {y (x)) =
2 y(x) — 2 x + l J ( 2 y ( x ) — 2 x + 1 ):

înlocuind xq = l , y(xo) = 1, ^ (« o ) = ~ 1) rezultă că:

/ ( 1 ) - 8,

deci:
p( l ) = ~ = V8 = 2V2.

294
 5 Probleme propuse

1. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi normalei la curba:

x = et cos t
(C):
y = e* sin t

in punctul A (1, 0 ).

2. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi normalei la curba:

x 3 -f 3x 2y — y 2 + 9 = 0

în punctul A (0, 3).

3. Să se scrie ecuaţiile tangentelor duse prin originea O (0, 0)

la curba:

X - &3i+4
2-
(C) :
y — |i +3
y 2t+l

î e R - -

4. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la curba:

(C) : — y3 — 3x 2 — 0

paralele cu prima bisectoare a axelor de coordonate.

295
5. S ă se c a lc u le z e c u r b u r a în t r -u n p u n c t o a r e c a r e a l c u r b e i:

J x = a (t — sin t)
\ y — a (1 — cos t ) .

6. Să se scrie ecuaţia planului normal la curba de ecuaţie:

( x = a cos t
(C) : < y = asin t
\ z = bt

în punctul A (a, 0, 0).

7. Să se scrie ecuaţiile tangentei la curba:

x 2 — 2az = 0
(C ):
y 2 — 2 bz = 0.

8. Să se afle elementul de arc al elicei circulare:

x = 2 t cos t
(C) : { y = 2 tsin i
z = 3t

unde t G [0, |] .

9. Să se calculeze elementul de arc al curbei:

x = a sin2 1
(C) : { y = a sin t cos t
z = a cost.

296
10. S ă se c a lc u le z e lu n g im e a a r c u lu i d e c u r b ă A B :

Î
x — 2 cos t
y = 2 sin i ,
V
z — 3t

unde t E [0, f ] .

11. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ale planului normal in punc­

tul M (1, 0,1) la curba:

x — é cos t
y ~ é sin t

unde i 6 1 .

12. Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ale planului normal la

curba:
, , i x 2 + 2y 2 + 3z 2 = 6
1 j ' \ x + 2y + 3z = 0
în punctul M (1,1, —1).

13. Să se determine punctele ¿o > 0 de pe curba :

(C ):

în care planele normale sunt paralele cu dreapta:

I x + 4y = 0
(^ H—

297
14. S ă se a r a t e c ă c u r b a :

{
x — t — s h tch t
(C ):
y = 2ch t

este o curbă plană.

15. Să se arate că curba:

f x — 3 -f- 2t -)- 4t3

(C ) : \ y = 4 + 3t + 2i3
[ z = 2 + 4i + 3i3

este o curba plană.Să se determine ecuaţia planului în care

este situată.

16. Fie curba de ecuaţii:

( , f x2 + z2 - 4 = 0
\ a;2 + y 2 _ 4 = 0

Să se scrie ecuaţiile tangentei şi ale planului normal în punc­

tul P ( x /3 ,1, l ) .

17. Să se calculeze versorii triedrului lui Frenet corespunzători

curbei:
x = a cos t
(C ): y = a sin t
z — bt

în punctul A (a, 0 ,0 ). Să se calculeze curbura şi torsiunea

curbei într-un punct curent de pe curbă.

298
18. Să se scrie ecuaţiile versorii, axele şi planele triedrului lui
Frenet în punctul P (2,1, 0) al curbei:

(C) : r (£) = 2ti -f t2j -f In t k.

19. Să se scrie ecuaţiile versorilor, axelor şi planelor triedrului

lui Frenet în punctul P (l, 1, |) al curbei:

(C) : r ( t ) — ti + t2j + \ f k .
O

20. Să se scrie ecuaţiile versorilor, axelor şi planelor triedrului

lui Frenet în punctul P (t — |) al curbei:

(C) : f (t) = 2 cos t i + 2 sin t j + 4tk.

21. Să se determine punctele curbei

1

în care tangenta la curbă este perpendiculară pe dreapta:

22. Să se determine unghiul dintre binormala în punctul A (t = 0)

la curba:
( C) : r (■t) = e*i + e fj + v ^ tk
şi dreapta:

299
23. Să se calculeze curbura curbei:

Î
x = a sin2 1
y — a sin 21
z — a cos2 1 .

24. Fie curba:

a) Să se arate că unghiul pe care îl face bisectoarea unghiu­

lui ( x Oz ) cu binormala la curbă este egal cu unghiul făcut
-de aceeaşi bisectoare cu tangenta la curbă în orice punct.
b) Să se determine valorile parametrului a pentru care
curba este o elice.

300
 Capitolul VII

CONICE

1 Conice pe ecuaţia redusă

Conicele reprezintă o clasă de curbe plane cu proprietăţi spe­

ciale, care au numeroase aplicaţii în diverse domenii. încă din
perioada antică, matematicienii greci au descris conicele nede­
generate ca fiind intersecţia dintre o suprafaţă de rotaţie şi un
plan. Elipsa, hiperbola şi parabola au fost descrise pentru prima
dată în cartea lui Apollonius (262-200 AD) împreună cu câteva
din proprietăţile lor.

1. Cercul

Definiţia 1 . 1 . Cercul C de centru Mo şi rază r este mulţimea

punctelor M ( x , y ) cu proprietatea că d {M , M$) = r, vezi Figura
7.1.

301
 Figura 7.1

Propoziţia 1.1. Punctul M (x ,y ) aparţine cercului C de centru

uq) şi rază r dacă şi numai dacă:

(x - x Q) 2 + (y - y0) 2 = r 2

Dem onstraţie:
Un punct M aparţine cercului C dacă şi numai dacă d(M , Mo) =
r adică:. ____________________
\ / { x - x 0) 2 + (y - y0) 2 = r
relaţie echivalentă cu:

(® - x 0) 2 + { y - yo ) ’2 = r 2 .

Astfel, putem descrie cercul C ca fiind mulţimea:

C1= {(&, y) e R, (x - x o f + (y - y0) 2 .= r 2}

sau, pe scurt:
n . ( „ ... ^„^2 ( __ ^2 _ 2
w .^ -f yo) — ! ■

Ecuaţia de mai sus se numeşte ecuaţia carteziană im­

plicită a cercului C de centru (xQ,yo) şi rază r. Această

302
r
ecuaţie este echivalentă cu două ecuaţii parametrice în R 2
(vezi Figura 2)
x = xq + rcost
. v — vn + rsint
cu t G [0, 2 %),

Figura 7.2

Se observă că expresia (x — xq ) 2 + (y — y0) 2 este un polinom

de gradul doi în x şi y, termenul de gradul doi fiind x 2 + y 2.
Aceasta ne conduce la studiul mulţimii:

C : x 2 + y 2 + 2ax + 2 by + c = 0.

Această ecuaţie se mai poate scrie:

{x + a ) 2 + (y + b) 2 = a2 + b2 - c,

lb c Z U iu d Ca.!

- dacă a2 + b2 — c > 0 atunci C este un cerc cu centrul

xq = —a, yo = —b şi de rază r = \/a2 + b2 — c;

303
- dacă a2 + b2 — c = O atunci C este un punct: ( —a, —6);
- dacă a2 + b2 — c < O atunci C este mulţimea vidă.

Definiţia 1 . 2 . Ecuaţia:

x 2 + y 2 + 2 ax + 2by + c = O,a 2 jr b 2 — c > O, ( x , y ) G l "

se numeşte ecuaţia carteziană generală a cercului.

Evident această ecuaţie este echivalentă cu:

d(x 2 + y2) + 2 a\x + 2 b\y + c\ = Ot d ^ O, a2 + 62 — dci > 0.

Să considerăm funcţia:

/ : R2 M2, f ( x , y) = ( x - x 0) 2 + (y - y0) 2 - r 2

unde (xo,yo) §i r > O sunt fixate.

Definim mulţimile:

C = { M ( x , y ) J ( x , y ) = 0}

in t{C ) = { M ( x , y ) , f ( x , y ) < 0 }

exi(C') = { M ( x ) y ),/(a :,y ) > 0} .

Evident:
in t(C ) H e x t(C ) = 0
in t(C ) U e x t(C ) U C - p .

304
 Figura 7.3

Deci un cerc C din plan are proprietatea că separă planul în

două submulţimi disjuncte: interiorul lui C notat i n t ( C ) şi
exteriorul lui C notat ext(C).

Propoziţia 1 . 2 . 1 . Mulţimile in t(C ) şi i n t ( C) UC sunt convexe.

2. Pentru oricare două puncte M\ E in t(C ) şi M 2 E e xt ( C) ,
segmentul [M iM 2] taie pe C.

Demonstraţie: Fără a reduce generalitatea putem presupune

— Vo = 0. Fie Mi ( xi , yi ) , i = 1,2 două puncte din plan.
Ecuaţiile parametrice ale segmentului [M1 M 2 ] sunt:

J x = (1 — t)x 1 + t x 2
1 v = î l — t)v 1 4- tuo

cu tE [0,1].

305
 Dacă Mi, M 2 E in t(C ); atunci:

f ( x i} yi) = x? + y? - r 2 < O

cu i = 1, 2, de unde rezultă că:

f ( x , y ) = / ( ( l - i)®i + i®2, (1 ~ t)y 1 + ty2)

= ((1 - t )s i + t x 2)2 + ((1 - % i + ¿y2) 2 ~ r 2

= (1 —i ) 2cc2+ 2 ( l —i)iccix2+ i 2x 2 + (l—¿)2y2+ 2 ( l —i)iy iy 2+ i 2y2—r‘

< ( i - i ) ( z ? + y î ~ r 2) + ¿(>2 + 2/2 ~ ^ 2)

= (1 - t ) f { x h yi) + t f ( x 2, y2) < o
pentru orice t E [0,1], deci prima afirmaţie a propoziţiei rezultă

Pentru a doua parte, considerăm punctele Mi E i nt{C), adică

f ( x i , y i ) < 0 şi M 2 E e x t ( C ), adică f ( x 2 , y 2) < 0. Construim
funcţia continuă
ip : [0,1] R.
dată de:

ip{t) - /( ( 1 - t ) x 1 + t x 2, (1 - £)yi + ty2)

= ((1 - t)x 1 + t x 2)2 + ((1 - t)yi + ty 2 )2 - r 2

cu proprietăţile:
(p(0 ) = f ( x i , y i ) < 0

<¿>(1) = f { x 2 , y 2) > 0.
Rezultă deci că există o valoare io € [0,1] astfel încât:

0 = ip(tQ) = ((1 - tQ)x 1 + tQx 2) 2 + ((1 - tQ)yi + t 0y 2) 2 - r 2

şi deci:

M 0( ( l - tQ)x 1 + t-0x 2, (1 - t0)yi + i0y2) E C.

306
 F ie c e r c u l:
{x - x 0f + { y - y0)2 = r 2
şi punctul M i ( x i , y i ) E C.

Definiţia 1.3. Dreapta determinată de punctul M\ şi de vectorul

normal
M qM 1 = (xi - x 0)i + (yi - yo)j
se numeşte tangenta la cerc în punctul M\.

Ecuaţia carteziană implicită a acestei drepte este:

(xi - x 0) { x - x Q) + [yi - y0)(y - y0) = r 2

şi se obţine din ecuaţia cercului prin procedeul numit dedublare.

Definiţia 1.4. Dreapta determinată de punctul M\ şi de vectorul

director
M 0M i = (xi - x 0)i + (yi - y0)J

se numeşte normala la cerc în punctul M\.

Ecuaţia nomalei este:

x-xi _ y-yi
x i-x 0 yi - y0'

Remarca 1.1. Prin dedublări înţelegem substituirile:

 Prin dedublata ecuaţiei de gradul doi
0 0
a n x + 2ai2x y + a22 V + 2 aiox + 2 a2oy + aoo = 0

în punctul Mi(x\, yi), înţelegem ecuaţia:

aiixxi+ai2{xiy+xyi)+a22yyi + ciio{x+x1) + a2Q(y+yi)+aOQ= 0

care are cel mult gradul întâi.

2. Elipsa

Fie c un număr real pozitiv şi F, F' două puncte fixate în plan

astfel încât:
d(F, F') = 2c.

D e fin iţia 1.5. Fie a > c. Mulţimea E a punctelor M cu pro­

prietatea:
d {M , F') + d{M, F) = 2a

se numeşte elip să , vezi Figura 7.4-

Figura 7.4

308
Remarca 1 . 2 . Dacă c = O atunci elipsa se reduce la cercul de
rază a.
Punctele F şi F' se numesc focarele elipsei. Dreapta F F '
se numeşte axa focală, distanţa d(F, F') = 2c se numeşte
distanţă focală iar segmentele [M i1], [M F '} se numesc razele
focale ale punctului M.
Dreapta F F ' şi mediatoarea BB' a segmentului F F ' sunt
axele de simetrie ale elipsei. Dacă notăm F F ' n B B ' = {O } ,
atunci punctul O este centrul de simetrie al elipsei.
Fie reperul cartezian { 0 , î , j } , unde:

OF -r OB
OB ||
O F \ \ ’ 3 ~ ]\OB

Rezulă că:
F(c,0) , F ' ( - c , 0)
şi:
B Î 0 , / o 2 - c 2) ; c2).

Propoziţia 1.3. Punctul M ( x , y ) aparţine elipsei E dacă şi nu­

mai dacă:

unde b2 = a2 - c2.

Astfel:

*L , £ = 11.
a2 ~r 62 /

309
E c u a ţ ia
9 9
r i
a2 b2
se numeşte ecuaţia carteziană implicită a elipsei.
Ea este echivalentă cu ecuaţiile parametrice din R 2 :

( x — a cos t
\ y =.b sin t

unde i G [O, 2n) este parametrul.

Echivalent, acestea se mai pot scrie şi sub forma:

r = a cos t i + b sin t j

şi reprezintă ecuaţia vectorială a elipsei.

Să considerăm elipsa de ecuaţie:

x2 v2
— + ? - = l.
a2 b2
Aceasta este echivalentă cu:

a
cu x <E [—a, a}. Ecuaţia

y — - \/a2 — x 2
a
reprezintă porţiunea de elipsă cuprinsă în semiplanul y > 0,
iar ecuaţia:

a
reprezintă porţiunea de elipsă cuprinsă în semiplanul y <
Acestea se mai numesc şi ecuaţii carteziene explicite.

310
 Axele de coordonate intersectează elipsa în punctele A' ( —a, 0),
A(a, 0) respectiv B(0, b), B ' ( 0 , - b ) , care se numesc vârfurile
elipsei. Segmentele [AA! ], [BB'] sau distanţele d{A,A!) =
2 a, d(B, B') = 2 b se numesc respectiv axa mare şi axa mică
a elipsei. Numerele a şi 6 se numesc semiaxe.

Notăm cu Ei şi E 2 graficele funcţiilor derivabile:

b
x‘
a
respectiv:
x — V a" —x L
a
ambele definite pe intervalul ( —a, a); se observă atunci că:

E = Ei U { ( —a, 0 ), (a, 0 )} U E 2

deci elipsa are graficul ca în figură:

Figura 7.5

311
 Fie M o(xo,yo) £ E\. Tangenta în Mo la Ei are ecuaţia:

y - yo= yo(x - ®o)

cu xq G (—a, a), yo > O, unde:

b xq
Vo = ------ 9-
a « J a T -x l

adică:

b2 x q .
y - y o = -----o — {% - xq), X0 G ( - a , a), y0 > 0.
a2yo

Analog, dacă Mq^xq^q) £ -^2, pentru tangenta la E 2 în Mq

găsim ecuaţia:

b2 Xq
y - y o - — ^— {X - Xq), Xq G {-a , a), y0 < 0.
a2yo

Pe de altă parte, dreapta de ecuaţie x = —a este tangentă la

£ în vârful A ' ( —a, 0), iar dreapta x = a este tangentă la E în
vârful Â(a, 0). Ecuaţiile de mai sus sunt cazuri particulare ale
ecuaţiei:
xxq yyo
a2 b2
care reprezintă dedublatele ecuaţiei elipsei în punctul Mq.
In concluzie, elipsa E admite în fiecare punct al său M q( xq, yo)
o tangenta.

Definiţia 1.6. Dreapta care trece prin Mo( xo, yo) şi este per­
pendiculară pe tangentă se numeşte normala elipsei în punctul
Mo( xo, yo) .

312
Remarca 1.3. O elipsă are proprietatea că separă planul în
două submulţimi disjuncte: interiorul lui E, notat int(E) şi
exteriorul lui E, notat ext(E). Mai mult, mulţimile int(E) şi
int(E) U E sunt convexe şi conţin centrul O şi focarele F, F'.

3. Hiperbola

Fie c un număr real pozitiv şi F, F' două puncte fixate în plan

astfel încât:
d{F, F') = 2c.
Fie reperul cartezian { 0 , î , j } , unde:

OF - OB
1 ~ \\OF\\'J ~ \\OB\[

Rezulă că:
F ( c ,0 ) ,i “ (-c ,0 ),

Definiţia 1.7. Fie a € (0,c). Mulţimea E a punctelor M cu

proprietatea:
d{M , F ' ) ~ d ( M , F ) — 2a
se numeşte hiperbolă.

313
 Figura 7.6

Punctele F şi F' se numesc focarele hiperbolei. Dreapta

F F ' se numeşte axa focală, distanţa d(F, F') = 2c se numeşte
distanţă focală iar segmentele [MF], [MF'\ se numesc razele
focale ale punctului M .
Dreapta F F 1 şi mediatoarea segmentului F F ' sunt axele de
simetrie ale hiperbolei. Dacă notăm cu 0 intersecţia lor
acesta este centrul de simetrie al hiperbolei.

Propoziţia 1.4. Punctul M ( x , y ) aparţine hiperbolei H dacă şi

numai dacă:
 Astfel:

H = Î M ( x ,y) e R 2\ ~ ~ ţ = i

Ecuaţia
x2 y2
a2 b2
se numeşte ecuaţia carteziană implicită a hiperbolei.
Ea este echivalentă cu ecuaţiile parametrice din IR2 :

f x = a cht
\ y — b sht

unde i G l este parametrul.

Echivalent, acestea se mai pot scrie şi sub forma:

r = a cht i + b sht j

şi reprezintă ecuaţia vectorială a hiperbolei.

Axa O x intersectează hiperbola în punctele A ' ( —a ) 0), A(a, 0)

numite vârfurile hiperbolei. De aceea axa Ox se numeşte
axa transversală a hiperbolei. Axa Oy nu intersectează pe
H (axă netransversală).

Notăm cu H\ şi graficele funcţiilor derivabile:

6
x —> —V x 2 — a2
a
respectiv:

— V/Tx 2 - <r
a
ambele definite pe intervalul ( —o o ,~ a ) U (a, oo); se observă
atunci că:
H = Hi U { ( - a , 0 ), (a, 0 )} U I i2
deci hiperbola are graficul ca în figură:

iy
% î'lî
\/ H\ /

\ 0 Í
F*c,0) A¥*.a,0 . U (âr0) F(c,0) x

À
// ^ h2
lh \

Figura 7.7

Ecuaţia

y = -\ / x 2 — a2, x G (—00 , —a) U (a, 00)

a
reprezintă porţiunea de hiperbolă cuprinsă în semiplanul y > 0;
ecuaţia:

y = — \J x 1 —a2, x G (—00 , —a) U (a, 00 )

CL

reprezintă porţiunea de hiperbolă cuprinsă în semiplanul y < 0.

Acestea se numesc ecuaţii carteziene explicite.
h
Dreptele de pante ± - care trec prin origine nu intersectează
a , .
hiperbola. Acestea se numesc asimptotele hiperbolei H .

316
 Hiperbola H admite în fiecare punct al său M q( xq) yo) o tan­
gentă de ecuaţie:
zzo yyo 1
a2 b2
(dedublata ecuaţiei hiperbolei în punctul Mo(xo,yo).)

Definiţia 1.8. Dreapta care trece prin Mo(xo,yo) §i este per­

pendiculară pe tangentă se numeşte normala hiperbolei în
punctul Mq(xq) yo).

Remarca 1.4. O hiperbolă are proprietatea că separă planul

în două submulţimi disjuncte: interiorul lui H, notat int(H )
şi exteriorul lui H , notat ext(H). Mai mult, mulţimea ext(H)
conţine centrul O iar int(H ) conţine focarele F, F ' .

4. Parabola

Fie d o dreaptă din plan şi F un punct care nu aparţine lui

d.

Definiţia 1.9. Mulţimea P a punctelor M cu proprietatea:

d{M, d) = d(M, F )
se numeşte parabolă.
Punctul F se numeşte focarul parabolei, iar dreapta d se
numeşte directoarea parabolei. Să notăm cu A proiecţia
punctului F pe dreapta d. Dreapta A F este axă de sime­
trie pentru parabola P. Numărul p = d(A, F ) > 0 se numeşte
parametrul parabolei.

Notând cu O mijlocul segmentului [AF] şi alegând reperul

cartezian {O, i, j} , ca în figură:

317
 Avem:
F { ¡,0), d :z = -| , A(-|,0)

Propoziţia 1.5. Punctul M( x , y ) aparţine parabolei P dacă şi

numai dacă:
y2 — 2px.
Demonstraţie:

J i t P « d(M, d) = d(M, F ) d'2(A.f, d) = d2(M, F)

^ “ | )2 + 3/2 = (a: + | )2

4=4> y* = 2p£.

Deci:
P = { M ( x ,y ) GM2 \ y2 — 2p x} .

318
E c u a ţ ia
y2 = 2px

se numeşte ecuaţia carteziană implicită a parabolei.

Ea este echivalentă cu ecuaţiile parametrice din K2 :

t 2

x =
2 p
y = t

unde i e i este parametrul, sau cu ecuaţia vectorială:

i2. -
r = ~ i + tj.
2 p

Axa O x taie parabola în punctul 0 (0 ,0 ) numit vârful para­

bolei. A xa O x se numeşte axă transversă iar axa Oy axă
netransversă.

Ecuaţia
y = -\j2px, x > 0
reprezintă porţiunea de parabolă cuprinsă în primul cadran x >
0, y > 0; ecuaţia:
V = ~ \ f^ p x ,x > 0
reprezintă porţiunea de parabolă cuprinsă în cadranul al pa­
trulea x > 0, y < 0. Acestea se numesc ecuaţii carteziene
explicite.

Notăm cu Pi şi P2 graficele funcţiilor derivabile:

x —> 2'px

respectiv:
x —Y —\J2px

.319
ambele definite pe intervalul (O, oo); se observă atunci că:

P = P1 U { ( 0 ,0 ) } U P 2

deci parabola are graficul ca în figură:

La fel ca la elipsă se poate arăta că parabola P are în fiecare

punct Mq o tangentă de ecuaţie:

yyo = p ( x + x q)

(d e d u b la ta e cu a ţie i p a ra b o le i în p u n c tu l M q( xq, y0)).

D e fin iţia 1.10. Dreapta care trece prin Mo(a:o,yo € P ) şi este

perpendiculară pe tangentă se numeşte n o rm a la p a r a b o le i în
punctul M 0(x 0)yo)-

320
R e m a r c a 1.5, O parabolă are proprietatea că separă planul
în două submulţimi disjuncte: interiorul lui P, notat int ( P) şi
exteriorul lui P , notat ext ( P) . Mai mult, mulţimile int ( P) şi
int(P) U P sunt convexe şi conţin focarul F.

2 Conice pe ecuaţia generală

Fie FI2 spaţiul punctual euclidian bidimensional şi R — {O , i, j }

un reper ortonormat.

D e fin iţia 2.1. Se numeşte c o n ic ă o curbă plană care este dată

în raport cu reperul ortonormat R = printr-o ecuaţie
de gradul al doilea în raport cu coordonatele carteziene x , y , z de
forma:

(2.1) an x 2 + a22 y 2 + 2 ai 2 xy + 2 a ^ x + 2 a23 V + a33 = 0

cu condţia a21 + a22 + a22 ^ 0.

Definiţia 2 . 2 . Matricea simetrică A = ( a i j ) i , j e i , 2,3 -se numeşte

matricea conicei (C ).

Să considerăm numerele:

« ii ai2
A = d et(A ), (5 I — an + a22.
®21 «22
Dacă aplicăm o transformare ortogonală (izometrică)
T : E2 E 2 , T(i) = i'yT ( j ) = j' a spaţiului punctual euclidian
E 2, care duce reperul ortonormat R = { 0 , i , j } într-un nou

321
reper ortonormat R! = , conica (C) va avea ecuaţia
analitică:

(2,2) a'u x 12 + a'22 y '2 -f 2a'12 x'y' + 2 a'lsx' + 2 ar23 y' + a33 = 0.

Dacă notăm cu:

a'n a'12
A ' = d e^ A '), I' — a!n -f a!22
a 21 °22

atunci avem:

P r o p o z iţ ia 2.1. Numerele A , 5,1 se numesc in varian ţii o r­

to g o n a li ai c o n ic e i (C), adică:

A - A 1, 6 = 5', I — V.

Aceşti invarianţi poartă numele de: A in va ria n tu l cu b ic, 5

in varian tu l p ă tr a tic iar I in varian tu l lin ear.
D e m o n s tr a ţie : Vom demonstra întâi invarianţa lui 5 şi / ;
fie forma pătratică:

(2.3) xp{x, y) = au x 2 + a22 y 2 + 2an xy.

Forma bilineară simetrică asociată formei pătratice cp (polara

acesteia) are, relativ la baza B = [i, , matricea:

& — ( 0,11 ° 12 ^
V «21 0,22 J
iar polinomul caracteristic al acesteia este:

= au - A an
09i ao? — A

322
 = X2 - I X + 5.

Deoarece polinomul caracteristic este invariant la schimbarea

bazei, rezultă că 5 şi I sunt invarianţi.
Pentru a demonstra invarianţa lux A , vom considera forma
pătratică:

(2.4) ip(x, y ) = a n x 2 + a 22y 2 + a ^ z 2 + 2ai2xy + 2a13x z + 2a 23yz.

Matricea formei pătratice 'ip relativ la baza B = { i , j , fc} , este:

/ au a \ 2 ai3
A = Ia21 a22 a23
\ O31 »32 a33
Polinomul caracteristic al acesteia este:

q(X) = det{A — A /3) = A3 — aA2 + /3A — A = 0.

Prin trecerea de la baza B = {z, j , k } la baza el

rămâne invariant, deci A = A ;.

D e fin iţia 2.3. Centrul de simetrie al unei conice, atunci când

el există, se numeşte cen tru l c o n ic e i.

Pentru a determina condiţiile în care o conică are centru

procedăm astfel: observăm că o conică care are într-un reper
ecuaţia de forma

f ( x , y) - an x 2 + a22 y 2 + 2a12xy + a33 = O,

adică nu are termeni de gradul întâi, are originea reperului ca

centru de simetrie. Vom face atunci o translaţie a reperului
R ~ {O , j } astfel încât originea noului reper O' să fie centrul
conicei.

323
 T r a n s la ţ ia e s te d e t e r m in a t ă d e e c u a ţ iile :

f x — xq + x'
\ y = yo + y'
unde (V , y') sunt noile coordonate ale punctului curent în repe­
rul R! = j } . Folosind formula lui Taylor, avem:

1 $f (3
F ( x , y) = f ( x 0i y0) + -^Î x ' q ^ Î xo>î/o) + 3 ^ 0 * 0 , î/o))+

•,&f.
yo) + 2 x'y,^ - ~ ( x 0, y0) + y ,2 ~ j ( x 0) y0)).
2 !v <9x2 dxdy dy 2
Cum:

d2/ d2f d2f

O o , yo) = 2 a n , yo) = 2a i 2, ^ 2 (^o, yo) = 2 a 22,
dx 2

ecuaţia conicei în acest reper este:

df
a\ix12+ 2 ai 2 x 'y'+ a 22 y l2 + x ' ~ ( x q , y o ) + y>d
' -M~ ( x q , y0) + f (xq, ya) = 0.
dy

Pentru ca originea noului reper O '(xo,yo) să fie centru de

simetrie al conicei trebuie ca:
(9f df
— ( i o , y 0) = 0, ^ ( ^ 0 ) yo) — 0>

deci centrul conicei, dacă există, va fi soluţia sistemului:

f au x + ai2y + ai3 = 0
\ a12x + a22y + a23 = 0.

Dacă
un u,12
^ 0
a 21 °2 2

324
sistemul are soluţie unică, deci conica are centrul de simetrie
determinat.
Dacă (5 = 0 sistemul este compatibil nedeterminat sau incom­
patibil iar conica sau nu are centru de simetrie sau admite o axă
de simetrie (are o infinitate de centre de simetrie situate pe o
dreaptă.)

Definiţia 2.4. Conicele cu 5 ^ 0 se numesc conice cu centru

unic iar cele pentru care 5 = 0 se numesc conice fără centru
unic.

Fie o conică cu centrul O'(xo,yo) care are în reperul R' —

{ 0 \ i, j } ecuaţia:

an x '2 + 2 an x'y + a22y '2 + f { x 0, y0) = 0.

In acest reper, invariantul A este:

/ an ai2 «13 Y
A = 'd e il a2i a22 «23 =Sf(xo,yo).
\ «31 «32 «33 /

Dacă A = 0 ecuaţia conicei devine:

an x 12 -f 2 ai 2 x'y' + a22y/2 = 0.

Pentru 5 < 0 această ecuaţie reprezintă două drepte care

trec prin centrul conicei. Pentru <5 > 0 ecuaţia se descompune
în produsul a două expresii lineare în x ', y' cu coeficienţi numere
complexe. Ecuaţia reprezintă două drepte imaginare care trec
prin centru conicei.

Observaţie: Invariantul A indică natura conicei: dege­

nerată dacă A = 0 respectiv nedegenerată pentru A ^ O .
 Semnul invariantului 5 indică genul conicei: eliptic pentru
5 > 0, hiperbolic pentru S < 0.

Pentru 5 / 0 , A = 0 conica este degenerată în două drepte

reale (5 < 0) sau imaginare (â > 0.)
Pentru <5 / 0, A / 0 conica este nedegenerată, cu centru
unic (elipsă, hiperbolă sau cerc.)

3 Reducerea la forma canonică a conicelor

cu centru unic

Să considerăm o conică de ecuaţie:

(3.1) a\\x2 + &22y2 + 2ai2xy. + 2a ^ x + 2 a 2sy -f 033 = 0

relativ la reperul R = care are centrul în punctul

O '(x 0 , y 0).
Făcând o schimbare de reper de la R = { 0 , i , j } la R! —
, ecuaţia conicei devine:

(3,2) a n x '2 + a22y 2 + 2 a u x'y/+ ^ = 0.

o
Considerând forma pătratică formată cu termenii de gradul
al doilea ai ecuaţiei (3.2) :

F ( x , y1) = an x lz + a ^ y 1 + 2anx'y\

aceasta are, relativ la baza ortonrmată B = \ i , j } , matricea:

 Forma pătratică F poate fi adusă la forma canonică:

(3.3) F ( X , Y ) — X i X 2 -f A2Y 2

iinrlû
U _X 1V JL V ^ /\2 otn-rf
O L A 1 .J .U ,tricei A, adică rădăcinile
polinomului caracteristic:

p ( A) = A2 - IX + <5 = 0.

Baza ortonormată în care A are forma canonică este formată

din vectorii proprii corespunzători valorilor proprii Ai, A2.
Alegând e± un vector propriu de normă 1 corespunzător va­
lorii proprii Ai, şi e2 un vector propriu de normă 1 corspunzător
lui A2, astfel încât baza B ' = { e i ,e 2} să fie la fel orientată ca
baza B. ecuaţia conicei relativ la noul reper are forma:

(3.4) A iX 2 + A2y 2 + ~ = 0.
o

Ecuaţia (3.4) se numeşte fo r m a c a n o n ică a ecuaţiei conicei.

Noile axe O ' X şi O' Y determinate de originea O' şi vectorii ei, e2
sunt axe de simetrie ale conicii.

O b se rv a ţie : Reducerea la forma canonică a ecuaţiei conicei

se face printr-o translaţie prin care originea noului reper devine
centrul conicei, urmată de o rotaţie prin care noile axe sunt axe
de simetrie ale conicei.

Coordonatele centrului sunt date d.e soluţia sistemului:

v oy

327
d e c i t r a n s l a ţ i a e s t e u n ic d e t e r m in a t ă .

Pentru a determina rotaţia, trebuie să determinăm unghiul

de rotaţie. Unghiul 9 de rotaţie este unghiul dintre vectorii eŢ
şi i, respectiv e i şi j :

e l — cosO i + sin9 j

e2 = —sin9 i + cos9 j.
Cum e j şi 62 sunt vectorii proprii ai matricei A corespunzători
valorilor proprii A i, respectiv A2, coordonatele lor sunt soluţiile
sistemelor:

(ou — Ai )cos9 + ai 2 sin 9 — 0

(3.4)
ai 2 Cos9 + (a22 — Xi)sin9 = 0

-( a n — A2 )sin 9 + ai 2 cos9 = 0
(3.5)
- a i 2 sin9 + (a22 — A2)cos0 = 0.
Eliminând Ai din sistemul (3.4) obţinem:

&n — 012 1 , n
-------------= — - — tg9
a i2 tg9

de unde obţinem relaţiile:

(3.6) CLi2ig20 + (un — a22)ig9 — a \ 2 = 0

şi:
2 al 2
(3 7 ) ta29
a n — »22

328
 Din (3.7) se determină două valori pentru unghiul de rotaţie
care diferă prin —.
Dacă se alege pentru 9 soluţia ecuaţiei (3.7) cuprinsă în in-
7r
tervalul (0, —) (pentru care tg9 > 0) atunci tgO va reprezenta
&
coeficientrul unghiular al axei O'X.
Rădăcinile polinomului caracteristic Ai, A2 se aleg astfel încât:

(Ai — A2)ai2 > 0,

deci forma canonică este unic determinată.

Observaţii:
1. Dacă A ^ 0 şi <5 > 0 atunci valorile proprii A i, A2 au
acelaşi semn, deci forma canonică se poate scrie sub una din
următoarele forme:
x2 v2
— + -------- 1 = 0
a2 b2
respectiv:
x2 v2
-7 + I 2 + 1 = 0.
cr b
în acest caz, conica este o elipsă reală (în cazul primei ecuaţii)
sau imaginară (în cazul celei de a doua).

2. Dacă A ^ 0 şi 5 < 0 atunci valorile proprii A i,A 2 au

semne contrare, deci forma canonică se poate scrie sub una din
următoarele forme:
0 9 -
x*
—
y
-—
,
1= 0
a2 b2
respectiv:
x 2 l £-----
------ y2 1
a? b2

329
 In acest caz, conica este o hiperbolă.

3. Ecuaţia (3.6) are ca soluţii coeficienţii unghiulari ai axelor

de simetrie ale conicei. Dacă m\ şi m 2 sunt rădăcinile ecuaţiei:

a\2m 2 + (an - a22 )m - a i2 = 0

iar (xq, yo) este centrul conicei, ecuaţiile axelor de simetrie vor
ii:
y - y 0 = m! (z - x Q)
respectiv:
y - Vo = m2(x - x Q).
Dacă mi > 0, prima ecuaţie va reprezenta axa O'X.

330
 4 Reducerea la forma canonică a conicelor
fără centru unic

In acest caz vom face o rotaţie astfel încât reperul R =

{O , i, j } să treacă în reperul R' — {O, e i, e2} , unde B' = {e i, e2}
este baza formată din vectorii proprii ai matricei:

corespunzătoare formei pătratice

F ( x , y) = au x 2 + a22y2 + 2an xy,

relativ la care matricea admite formă canonică.

Cum <5 = 0, rădăcinile polinomului caracteristic al matricei
A sunt Ai = 0, A2 = 7, deci forma canonică a formei pătr atice
este I y /2, unde x ',y ' sunt coordonatele vectorului de poziţie în
baza B '.
Ecuaţia conicei în reperul { 0 , e I, e i} va fi:

Observăm că Ox' este axă de simetrie a conicei. Invariantul

ortogonal A calculat cu noii coeficienţi ai conicei, este:

de unde rezultă că:

A

331
 C a z u l I: Dacă A = O, atunci a'13 = O iar ecuaţia (4.1) se
reduce la o ecuaţie de gradul al doilea în y '. In acest caz, conica
este degenerată în două drepte paralele y' = a\,y 2 = a 2 care
sunt:
- reale, dacă rădăcinile a*, a 2 ale ecuaţiei sunt reale;
- confundate, dacă a\ = a 2\
- imaginare, dacă rădăcinile ai, a 2 sunt complexe.
O parabolă degenerată are o infinitate de centre de simetrie
situate pe o dreaptă.

C a zu l II: Dacă A / 0, atunci a'13 / 0; în acest caz vom

efectua o translaţie a reperului { 0 , e î , e i} astfel ca noua orig­
ine O' să aibă coordonatele (®o,yo) în reperul { 0 ,e î, e^} astfel
determinate încât ecuaţia obţinută să nu aibă termen în Y şi
nici termen liber (X , Y fiind coordonatele vectorului de poziţie
în noul reper).
Făcând translaţia:

f x' = x 0 + X
\ y ' = yo + Y

în ecuaţia (4.1) obţinem:

I Y 2 + 2a ^ X 4- 2(Iyo + «23 )Y + Iy% + 2a[3xo + Za^yo + «33 = 0-

Impunând condiţiile descrise' mai sus, avem:

a 23 „ h l + 2432/0 + « 33 .
Vo = — 7-, xo = ------- --------- •
I Za!u

iar ecuaţia conicei devine:

I Y 2 + 2 a!n X = 0,

332
unde
A
I
sau, echivalent:

y 2= ±
ecuaţie care reprezintă o parabolă.

Vom determina acum unghiul de rotaţie prin care se face

trecerea de la reperul R = la reperul R! = {O , ej, e^} .
Cum vectorul propriu:
ei = cosd i + sinB j
corespunde valorii proprii Ai = 0, coordonatele lui vor verifica
ecuaţiile:

Rezolvând sistemul, obţinem formula:

a 12 «22
care reprezintă coeficientul unghiular al axei parabolei.

Observaţii:
1. Conicele degenerate sau nu cu 5 — 0 se numesc conice
de gen parabolic. Reducerea la forma canonică a acestora se
face printr-o rotaţie urmată de o translaţie prin care originea
noului reper este vârful conicei, iar noua axă O 'X este şi axă de
simetrie a conicei.
2. Axa parabolei are ecuaţia:
a f
^ J

333
 5 Probleme rezolvate

1. Să se aducă la forma canonică următoarea conică:

Sx 2 + 10 xy + 3y 2 — 16x — 16 y — 16 = 0.

Soluţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

/ x \ __ / cos9 — sin 6 \ / x1 \
\ y J V sin# cos 6 ) \y' )

sau, echivalent:

J x — x'cosO — y' sinO

\ y — x 1 sinO -f y' cosd.

înlocuind în ecuaţia conicei şi punând condiţia ca termenul

7r
în x'y' să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia conicei devine:

x '2 - ^y '2 - 2 V 2 x' - 2 = 0

(V - V 2 )2 - i y 12 - 4 = 0.

Notând:
x" = x ' - y / 2
y" = y1
obţinem forma canonică:

x <u _ \y "2 _ 4 = o
4
x "2 y "2
--------- — = 1
4 Ifi
deci conica reprezintă o hiperbolă.

334
2. Să se aducă la forma canonică următoarea conică:

3x 2 — 2xy + 3y 2 + Ax + 4y — 4 = 0.

S olu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

x cosd — sin 6 x
yi \ sin#

sau, echivalent:
„ / ___/i
x' = 3; — y Si Tlv
y = x 1 sinO -f y' cosd.
înlocuind în ecuaţia conicei şi punând condiţia ca termenul
7T
în x'y' să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia conicei devine:

x '2 + 2y'2 + 2 \/2 x' - 2 = 0

^ (æ' + V 2 ) 2 + 2y/2 - 4 = 0.
Notând:
x" = x 1 + \/2
y" = y'
obţinem forma canonică:

x "2 +. 2y//2 — 4 = 0

x,/2 y//2
^ T + V = 1
deci conica reprezintă o elipsă.

Figura 7.11

336
3. Să se aducă la forma canonică următoarea conică;

x 2 + 2xy + y 2 + 8 x + 4y — 8 = 0.

S o lu ţie: Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

x cos 6 — sin 9 x
y sin 9 cos 9 y'
sau, echivalent:

x — x'cos9 — y' sin9

y = x' sin9 + y' cos9.

înlocuind în ecuaţia conicei şi punând condiţia ca termenul

7r
în x y' să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia conicei devine:

x 12 + 3V2x' - V2y' — 4 = 0

{x' +
2V2 '
Notând:

X» = I -,| ,--------
3V2
2

17
y" = y' +
2 \/2
obţinem forma canonică:

x "2 - V 2 y" = 0

deci conica renrezintă o parabolă.

337
 \

\
Figura 7.12

4. Fie conica:

2x2 + Xxy + 2y 2 + x — y — 1 = 0.

a) Să se găsească A pentru care conica este degenerată.

b) Pentru A € { —1,4, 8} să se aducă conica la forma canonică.
Soluţie:
a) Ecuaţia se mai scrie sub forma:
o „„2 i ( \
~t i i \
-f- ¿jy — n.
i . o„, 2
y ■1
— _ n
±— u.

Calculăm invariantul:
a / \-i \2 n/r» 2 .1 \
/A = [Ay ^ IJ - o {¿y - ■y i)

= y \ A2 - 16) + 2y(A + 4) + 9

338
care reprezintă o ecuaţie de gradul al doilea în y. Discrimi­
nantul acestei ecuaţii de gradul al doilea este:

A ' = (A + 4 )2 - 9(A2 - 16) = —8(A2 - A - 20).

Pentru ca A să fie pătrat perfect trebuie ca A ' = 0 adică

A <E { —4, 5} .

Cazul I: Pentru A = 5 avem A = 9(y + l ) 2, de unde rezultă:

- 5 y - l ± 9 ( y + l)
*1,2 = ------------- ¡ ------------ ^

adică:
+1
*i = - —
Şi
x 2 = y.
Ecuaţia conicei devine:

2 (x + ? y * - )( x - y ) = 0

deci conica degenerează în două drepte:

2x 4- 7y + 1 — 0

x — y = 0.

Cazul II: Pentru A = —4 avem A = 9 de unde rezultă:

4y - 1 ± 3)
X l >2 = --------------------- 4 ----------------------

adică:
xi — y - 1

339
 ! 2=I - '
deci conica degenerează în două drepte:

2 x —2y — 1 = 0

şi:
x — y + 1 = 0.

b) Pentru A = —1 ecuaţia conicei devine:

2 x 2 — xy + 2y 2 + x — y — 1 = 0.

Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

f x \ _ f cosd — sin 9 \ / x' \

{ y J ^ sin 6 cos 0 ) \ y 1 )

sau, echivalent:

f x = x'cosd — y 1 sind
\ y = x' sin9 + y' cosO.

înlocuind în ecuaţia conicei şi punând condiţia ca termenul

7T
în x'y' să dispară, obţinem 9 = —. Ecuaţia conicei devine:

x 12 + 3y '2 - \[2 y - 1 = 0

x 12 , , V 2 ,o 7
# T + W - T ) 2 - l 8 = 0'
Notând:
obţinem forma canonică:
„112 7
L_ + = L
3 18
deci conica reprezintă o elipsă.

Figura 7.13

Pentru A = 4 ecuaţia conicei devine:

2x 2 + 4 xy -f 2y 2 + x — y — 1 = 0.

Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

/ x \ ( cos 9 — sin 9 \ ( x' N

^ y ) ~ ^ sin# cos# ) \ y' )

341
s a u , e c h iv a le n t :

i x = x'cosO — y' sinQ

\ y — x' sind + y' cosd.

înlocuind în ecuaţia conicei şi punând condiţia ca termenul

7T
în x'y' sa dispară, obţinem 0 = —. Ecuaţia conicei devine:

4®/2 - V V - 1 = 0.

Notând:
C ii i
x = x

<

y" = y' +
V
obţinem forma canonică:

z " 2 - — y" = 0
4 y
deci conica reprezintă o parabolă.

342
 Figura 7.14

Pentru A = 8 ecuaţia conicei devine:

2 x 2 + 8xy 4- 2y 2 4- £ — y — 1 = 0.

Facem schimbarea de reper dată de ecuaţiile:

x f cos9 —sin 9 \ x
y \ sin 9 cos 9 J y
sau, echivalent:
x = x'cos9 — y' sin9
y = x' sinO 4- y' cosO,

înlocuind în ecuaţia conicei şi punând condiţia ca termenul

7T
în x'y' să dispară, obţinem 9 — —. Ecuaţia conicei devine:
t:

3x '2 - ya - ~ - y ' ~ \ = 0

343
 3a/2 - (y' + ^ ? ) 2 - ?
4 8
Notând:
x " — x'

a i ,
y = y' + —
obţinem forma canonică:

8 x //2 - V 2

deci conica reprezintă o hiperbolă.

figu ra 7.15

344
 6 Probleme propuse

1. Să se aducă la forma canonică conicele:

a) 4a;2 + 9xy + y 2 — 8 x — 8y — 1 = 0;
b) x 2 4 3xy 4 y 2 — Ax 4- 9y — 5 = 0;
c) 25x2 + 9y 2 4 lOOx — 54y 4 180 = 0;
d) x 2 — 4x 4- 9y — 5 = 0;
e) 7x 2 4 lOxy 4 7y 2 — x — y 4 1 = 0;
f) 8 x 2 4 4x y 4 8y 2 4 Sx - 8y — 1'' = 0,

2. Să se studieze tipul următoarelor conice în funcţie de parametrul

m :
a) x 2 — 2y 4 m (y2 — 2 x) = 0;
b) x 2 4 2m x y 4 y2 — 1 = 0;
c) 2x2 4 2mx y 4 3y 2 — 8x — 9y 4 6 = 0.
Determinaţi locul geometric al centrelor conicelor din famili- .
ile date.

3. Fie familia de conice:

r) . . o c\ 9
® — m (l — m) 4 m y — m y = 0.

Să se determine locul geometric al centrelor conicelor din

familia dată. Discuţie după valorile parametrului rn.

4. Fie familia de conice:

x 2 — xy 4 4y2 4 ax 4 by 4 c = 0.

a) Să se determine conicele familiei care au centrul în C ( 3 ,1).

b) Să se arate că printre conicele determinate la a) există

345
 una tangentă axei Ox, şi să se determine ecuaţia ei şi punc­
tul de tangenţă.

5. Fie dreptele:
(dl) : x - 2 y + 1 = O,

şi:
(d2) '■ 2 x - y - 1 = 0.
Să se determine familia de hiperbole care are ca asimptote
dreptele (di) şi (fl^)-

6. Fie conica:

4 x 2 — 4.xy -f y 1 — 2x — 14y + 7 = 0.

a) Să se determine tipul conicei şi să se reprezinte grafic.

b) Să se scrie ecuaţiile tangentelor la conică în punctele de
intersecţie ale acesteia cu dreapta:

(d) : y = 2 x.

7. a) Să se discute tipul şi natura conicei:

x 2 + 4 xy + y 2 + 2m x + 4y + m = 0

după valorile parametrului m.

b) Pentru m 6 {1 ,4 , 5} să se aducă ecuaţia conicei la forma
canonică şi să se reprezinte grafic.

346
8. Să se determine parametrii m, n E R astfel încât ecuaţia:

2x 2 + m xy + 2y 2 — 7x + ny + 3 = O

să reprezinte două drepte paralele.

9. Să se determine parametrul m £ R astfel încât ecuaţia:

2x2 + 5a:y — 3y 2 + 3x + 16y + m = 0

să reprezinte două drepte.

10. Să se determine parametrul m £ R astfel încât ecuaţia:

4x 2 + 4xy + y 2 — 13 x — 4y + m = 0

să reprezinte o parabolă a cărei tangentă în vârf este dreapta

x — 2 y + 1 = 0.

347
 B IB L IO G R A F IE

1. Ioan Doru A lbu , Geometrie. Concepte si metode

de studiu. Metoda coordonatelor in planul Euclidian
Editura de Vest, Timişoara, 2002.

2. I. D. A lb u , Geometrie, Editura de Vest, 2006.

3. Ghe. A T A N A S IU , Ghe. M UNTEANU, M.

P O S T O L A C H E , Algebră lineară, geometrie analitică
şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale, Culegere de prob­
leme,, Ed. ALL, Bucureşti, 1998.

4. N . B O J A , B . C Ă R U N T U , L. C R IS T E A , L.
B R A E S C U , Algebră lineară, geometrie analitică şi
diferenţială, Matematici speciale - Culegere de prob­
leme, Ed. Politehnica, Timişoara 2002.

348
5. N . B O J A , Geometrie analitica şi diferenţială cu aplicaţii,
Ed. Politehnica, Timişoara 2005.

6 N . B O J A , E. P E T R IŞ O R , E. T O P U Z U , F .C .
K L E P P , I. M IH U Ţ , B . R E N D I, Algebră lineară,
geometrie diferenţială si ecuaţii diferenţiale, Univ. Tehnică
Timişoara, 1992, voi. I si II.

7. N . B O J A , E. P E T R IŞ O R , E. T O P U Z U , F .C .
K L E P P , I. M IH U Ţ , B . R E N D I, Algebră lineară'
geometrie diferenţială si ecuaţii diferenţiale, Univ. Tehnică
Timişoara, 1992, voi. I si II.

8 . M . Craioveanu, Introducere în geometria diferenţială,

Editura Mirton, 2004.

9. M . C R A I O V E A N U , I. D . A L B U Geom etrie afină

şi euclidiană, Ed. FACLA, Timişoara. 1982.

10. Gh. Gheorghiev, R . M iron, şi Dan I. Papuc,

Geometrie analitică şi diferenţială, vol.l, Editura Di­
dactică şi Pedagogică, 1968.

349
11. Gh. Gheorghiev, R . M iron, şi D an I. Papuc,
Geometrie analitică şi diferenţială, voi.2, Editura Di­
dactică şi Pedagogică, 1968.

12. Ghe. IV A N , M . P U T A , Elemente de algebra şi ge­

ometrie euclidiană 3- dimensionala, Tipografia Univ.
De Vest din Timişoara, 1991.

13. I. M I H U Ţ , M . A . J IV U L E S C U , Algebră lineară,

geometrie analitică şi diferenţială, Culegere de pro­
bleme, Ed. Politehnica, Timişoara, 2006.

14. I. M IH U Ţ , A . G ÎR B A N , D . P O P E S C U Algebră
lineara, geometrie analitică si diferenţială - Culegere
de probleme, Ed. Politehnica, Timişoara 2008.

15. M . N E A G U , N . C O F A N , M . A . J IV U L E S C U ,
Algebră lineară, geometrie analitică şi diferenţială,
Culegere de probleme, Ed. Mirton, Timişoara, 2003.

16. I. P O P , G . N E A G U , Algebră lineară şi geometrie

analitică în plan şi în spaţiu, Ed. Plumb, Bacău,
1996.

350
17. I. P. Popescu, Geometrie afină şi euclidiană, Edi­
tura Facla, 1984.

18. C. I. Radu, C . Draguşin, L. Draguşin, Aplicaţii

de algebră, geometrie şi matematici speciale, E.D.P.,
Bucureşti, 1991.

19. C. I. Radu, Algebră lineară, geometrie analitică şi

diferenţială-teorie, exemple şi probleme, Ed. ALL,
Bucureşti, 1996.

20. D. R E N D I, I. M IH U Ţ , Algebră lineară, geometrie

analitică şi diferenţială , Ed. Politehnica, Timişoara,
2001 .

21. D. R E N D I, I. M IH U Ţ , C. C Ă P R Ă U ,
D . P O P E S C U , Matematici superioare pentru in­
gineri, Ed. Politehnica, Timişoara, 2005.

22. O. Stănăşilă, Analiză liniară şi geometrie, vo i I,

Editura AII Educaţional, 2000.

23. C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii

diferenţiale, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A. Bu­
cureşti, 1993.

351
EDITURA POLITEHNICA

ISBN 978-973-625-798-8