Cap. 1 . GENERALITATI.

Bibliografie Ctii si instalatiii hidroedilitare M giurconiu, I mirel, etc. Editur de vest 2002.

Alimentarile cu apa sunt complexe de constructii si instalatii necesare pentru

satisfacerea in conditii optime a cerintelor de apa din centrele populate, industriale si agricole
asigurand cantitati suficiente de apa de buna calitate la presiunea ceruta de nevoile
consumatorilor si la un pret de cost cat mai mic.
Realizarea unui sistem de alimentare cu apa la care cheltuielile de investitie sa fie minime
conduce la micsorarea pretului de cost a apei livrate de catre consumator.

Cantitatea , calitatea , presiunea si pretul de cost reprezinta factori de baza pt studiul ,

proiectarea, constructia si exploatarea lucrarilor de alim cu apa.

1.1. Scheme de alimentare cu apa

Reprezentarea simplificata a ansamblului de constructii si instalatii din cadrul sistemului

de alimentare cu apa necesare pentru captarea tratarea pomparea inmagazinarea si
distributia apei constituie schema de alimentare cu apa.
Alimentarea cu apă a unui centru populat, cuprinde construcţii pentru captarea,
tratarea, înmagazinarea, aducţiunea, distribuţia şi pomparea apei.

1
Schema de alimentare cu apă a unui centru populat
C- captare, A –aductiune, ST – statie de tratare, SP – pompare, R- rezervor, D –
Distributie
1)Captarea cuprinde totalitatea ctiilor prin care se asigura debitul necesar prin preluarea
apei de la o sursa sau de la mai multe surse. Captarea nu poate sa lipseasca din nici o
schema de alimentare cu apa.

2)Statia de tratare cuprinde totalitatea ctiilor si instalatilor necesare pt imbunatatirea calitatii

apei ceruta de consumatori, uneori cand sursa captata corespunde dpdv calitativ statia de
tratare poate sa lipseasca din schema sist de alimentare cu apa.

3)Transportul apei(aductiunea) reprezinta totalitatea ctii si instalatilor care au rolul de a

transporta apa de la captare la statia de tratare, de la statia de tratare la rezervor si de la
rezervor la reteaua de distributie.Aductiunea apei nu poate sa lipseasca din nici o schema de
alimentare cu apa.

4)Statiile de pompare au rolul de a ridica presiunea apei in conducte in scopul

transportului ei la distanta sau pt a satisface cerintele de presiune a unor consumatori.
Statia de pompare poate sa lipseasca din schema sistemului de alimentare cu apa.

5) Rezervorul este o c-tie prin care se asigura cantitatea de apa necesara centrelor populate
si industriilor cu scopul de a face compensarea orara a debitelor de consum, de a acoperii
rezerva de incendiu si de a asigura functionarea distributiei in cazul in care avem avarie pe
conducta de aductiune .Rezervorul de apa nu poate sa lipseasca din nici o schema de
alimentare cu apa.

6) Distributia apei in centrele populate in industrie si in unitatile agricole se face prin

reteaua ce cuprinde totalitatea ctii si instalatilor care au rolul de a transporta apa de la
rezervoare la cel mai indepertat consumator.
2
 Reteaua de distributie nu poate sa lipeseasca din nici o schema de alimentari cu apa.

Elementele determinante in alegerea schemei de alimentare cu apa sunt pe de o parte

cantitatea, presiunea si calitatea apei cerute de consumatori si de alta parte conditile locale
privind sursele de apa disponibile, calitatea apei de la aceste surse ,pozitia fata de
consumatori.

Debitul, presiunea si calitatea apei se stabilesc de catre beneficiar cu concursul

proiectantului de specialitate in cadrul temei de proiectare care trebuie sa tina cont de
profilul actual si de perspectiva de 20-25 de ani.

Celelalte elemente se stabilesc pe baza de studii hidrogeologice, hidrochimice, pt

stabilirea nr de surse a debitului si a calitatii apei.

CAP II Necesarul de apă potabilă pt localită ți

Necesarul de apă potabilă pentru localităţi cuprinde total sau parţial următoarele
categorii de apă:

a) apă pentru nevoi gospodăreşti: băut, preparare hrană, spălatul corpului, spălatul rufelor
şi vaselor, curăţenia locuinţei, utilizarea WC-ului precum şi pentru animale de pe lângă
gospodăriile proprii ale locuitorilor;

b) apă pentru nevoi publice: unităţi de învăţământ de toate gradele, creşe, spitale, policlinici,
băi publice, cantine, cămine, hoteluri, restaurante, magazine, cofetării, unităţi pentru
prepararea locală a băuturilor răcoritoare, fântâni de băut apă;
c) apă pentru nevoi gospodăreşti în unităţi industriale dacă acestea au asigurată apa
potabilă din sistemul centralizat de alimentare cu apă;

d) apă potabilă pentru stropitul străzilor, spălatul pieţelor şi străzilor,

stropitul spaţiilor verzi, spălarea/desfundarea reţelei de canalizare.

e) apă pentru nevoile proprii sistemului de alimentare cu apă: prepararea soluţiilor

de reactivi, spălarea filtrelor, spălarea aducţiunilor, spălarea conductelor reţelelor de
distribuţie şi spălarea rezervoarelor;

f) necesar de apă pentru acoperirea pierderilor în sistemul de distribuţie datorate avariilor şi

imperfecţiunilor de execuţie;

g) necesar de apă pentru combaterea incendiului în situaţiile în care reţeaua de

distribuţia apei potabile asigură şi cantităţile de apă pentru combaterea incendiului.

In conformitate cu STAS 1343/1-2006, debitele caracteristice care se utilizează pentru

localităţile ţării noastre sunt următoarele:
a) debitul zilnic mediu, Qzimed reprezentând media volumelor de apă utilizate zilnic în cursul
unui an:

3
 1)

b) debitul zilnic maxim, Qzimax reprezentând valoarea maximă a volumelor de apă utilizate
zilnic în cursul unui an:

2)

c) debit orar maxim, notat Qorarmax; reprezintă valoarea maximă a consumului orar din
ziua (zilele) de consum maxim, în m3/h:

3)

N(i)- este numarul total al populaţiei după o perioadă de timp de t ani pentru care se

proiectează lucrările (t=25 ani pentru lucrări care nu se pot etapiza, t=20 ani pentru schema

cadru şi t=10...15 ani pentru lucrari care se pot etapiza);

qs(i) este debit specific: cantitatea medie zilnică de apă necesară unui consumator, în
l/consumator şi zi;
Kzi(i) este coeficient de variaţie zilnică;: conform STAS 1343/1-2006 tabelului 1.
Ko(i) este coeficient de variaţie orară; conform STAS 1343/1-2006 tabelului 3.

In cazul în care nu se dispune de date suficiente, aprecierea numărului de locuitori

dintr-o localitate cu dezvoltare normală se poate face cu relaţia:

N (i)=N 0(l+0,01 p) t (6)

în care:

N0 - numărul de locuitori la data efectuării calculelor;

P - procentul mediu de creştere a populaţiei care se poate calcula în funcţie de creşterea

anterioară după datele recensămintelor şi în lipsa acestora se poate lua comparativ cu centre

populate asemănătoare de 1,2...1,4.

1.2.1. Elemente pentru calculul necesarului de apă (debit specific)qs(i)

4
A) Debit specific de apă pentru nevoi gospodăreşti (qg)

Valorile debitului specific de apă pentru nevoi gospodăreşti (qg) pot fi adoptate după
datele din STAS 1343/1-2006 tabelul 1, în cazurile când nu pot fi justificate alte valori
obţinute prin studii special destinate.

B) Debit specific de apă pentru nevoi publice (qp)

Necesarul de apă pentru consumatori publici din localităţi sau zone ale acestora se
calculează analitic prin însumarea cantităţilor de apă necesare fiecărui utilizator.
Valorile orientative ale debitelor medii specifice se adoptă conform tabelului 2 STAS 1343/1-
2006.

C) Necesarul de apă pentru stropit spaţii verzi (qsv) se calculează analitic

s
sv
considerând o normă specifică q = 1.5 – 2.5 l/m2, zi; diferenţierea se realizează în funcţie
de:
– clima localităţii (zonei);

– altitudine, zona geografică, grad de dotare, destinaţie spaţii

verzi.

c.1. Necesarul de apă pentru stropit străzi, spălat pieţe, întreţinere a zonelor urbane de
interes general se calculează analitic pe baza unei norme specifice de (1.5 … 5) l/om, zi:
c.2. se ia în consideraţie la adoptarea valorii normei specifice gradul de ocupare şi
utilizare al suprafeţelor întreţinute, ca şi densitatea populaţiei şi parametrii ecologici şi
demografici ai zonei;
c.3. pentru centre comerciale, pieţe se poate adopta o normă de necesar specific de (1 …
1.5) l/m2, zi.

d) Necesarul de apă pentru întreţinerea reţelei de canalizare (qc) se calculează analitic

funcţie de:

– schema si sistemul reţelei de canalizare;

– numărul de cămine de spălare şi lungimea tronsoanelor pe care nu sunt asigurate
vitezele de autocurăţare;

– starea reţelei de canalizare.

Stabilirea necesarului de apă se efectuază de către proiectant împreună cu operatorul reţelei;

necesarul de apă trebuie asigurat din surse independente de sistemul de alimentare cu apă
destinat consumului uman.

e) Necesarul de apă tehnologică pentru industrie (qi) se calculează analitic în

conformitate cu norma tehnologică şi capacitatea de lucru a fiecărei unităţi. Necesarul de apă
asigurat din reţeaua de apă potabilă pentru nevoile igienico-sanitare ale personalului se
calculează similar necesarului de apă potabilă pentru nevoi publice. Acesta se calculează
conform tabelelor 1 şi 2 din STAS 1478-90.

f) Necesarul de apă pentru nevoile proprii ale sistemului de alimentare cu apă se poate
calcula analitic sau se poate exprima ca un spor al necesarului global pentru celelalte
consumuri, astfel:

5
 - pentru sistemul de alimentare cu apă la care sursa asigură apa potabilă, se considera
Ks=1,02;
- pentru sistemul de alimentare la care apa, înainte de folosire, trebuie tratată în vederea
îmbunătăţirii calităţii se poate adopta, (ks=1,05...1,08) din apa necesară, iar după staţia de
tratare (ks=1,02).

g) Pierderile tehnic admisibile de apă din sistem pot fi tratate tot ca un necesar de apă. în
mod curent pot fi exprimate ca un spor de debit la necesarul general de apă (kp).
Pentru sistemele care se proiecteaza (kp=1,08...1,10).
Pentru sistemele existente, la care se fac extinderi sau creşte gradul de confort.
pierderile (kp= 1,10... 1,25).

Stingerea incendiilor se poate face, cu ajutorul apei, prin hidranţi interiori şi hidranţi
exteriori. Pentru clădiri speciale (teatre, biblioteci etc.) sau industrii pot fi prevăzute sisteme
speciale (şprinclere, drencere etc).
Numărul de incendii teoretic simultane se adoptă în funcţie de mărimea localităţii, după
valorile din tabelul 5 STATS 1343/1-2006
.
Debilul pentru combaterea incendiului cu ajutorul hidranţilor interiori, Qii (numărul jeturilor
şi tipurile de construcţii, care sunt echipate cu hidranţi interiori) şi debitul pentru instalaţii
speciale (Ols) se adoptă conform STAS 1478-90.

In cazul în care nu sunt studii speciale, debitul hidranţilor exteriori (Oie) se poate adopta
dupa STAS 1343/1-2006 tabelul 1.10.

Durata de funcţionare a hidranţilor interiori (Ti,) se ia de 10 minute iar a hidranţilor

exteriori (Te) de 3 ore.
In cazul când lângă localitate sunt prevăzute (există) unităţi industriale care se
alimentează din aceeaşi reţea de distribuţie publică, numărul de incendii teoretice simultane
se poate adopta după valorile din tabelul 5 S T A S 1 3 4 3 / 1 - 2 0 0 6 , dacă n u sunt justificate
alte valori.
Debitul de incendiu pentru întreprinderi va li adoptat funcţie de pericolul pe care îl prezintă
industria, conform STAS 1342/2-89 şi 1478-90.
Dacă între întreprindere şi localitate este întotdeauna un spaţiu verde de minimum 300
m , cele două unităţi (localitatea şi industria) se analizează separat.
2

Asigurarea debitelor hidranţilor interiori şi exteriori se realizează printr-un volum de apă

înmagazinat special în rezervoarele sistemului de alimentare cu apă astfel:
a) necesarul de apă pentru combaterea efectivă a incendiului

Atunci când alimentarea cu apă a rezervorului este întreruptă, pentru combaterea sigură a
incendiului se asigură în rezervor un volum de apă format din:
- necesarul de apă pentru combaterea efectivă a focului Vi în mc dat de relaţia:

unde:

Vi I- este volumul de apă înmagazinat, în m3;

n este numărul de incendii simultane care se combat de la exterior cu apă din hidranţii
exteriori;

nj este numărul de jeturi simultane impus pentru clădirea respectivă; Qii este debitul

6
asigurat de un jet la hidranţii interiori, în l/s;

Ti este timpul teoretic de funcţionare al hidranţilor interiori, în min; Qie este debitul

asigurat de hidranţii exteriori, în l/s;

Te este timpul teoretic de funcţionare a hidranţilor exteriori, în ore;

Qis este debitul pentru stingerea incendiului cu ajutorul instalaţiilor speciale, a
căror durată de funcţionare este Ts [ore] se stabileşte conform STAS 1470-90, în l/s.

b) necesarul de apă pentru consumul la utilizator pe durata stingerii

incendiului

Vcons=a*Qomax* Te mc

Unde:
Vcons este volumul consumat la utilizator, în m3;

coeficientul "a" are valoarea 0.7 pentru reţelele de joasă presiune (p≥7 m col. apă,
stingerea se face cu ajutorul motopompelor formaţiilor de pompieri) şi valoarea a=1 pentru
reţelele de înaltă presiune (combaterea incendiului se poate face direct de la hidrantul
exterior).

Qor max – debitul maxim orar al zonei sau localităţii unde se combate incendiul.

În total se va acumula în rezervor, ca rezervă intangibilă, protejată, volumul

de apă:

VRI = Vi + Vcons (1)

unde:
VRI este volumul rezervei intangibile, în m3.

După consumarea apei în urma combaterii incendiilor normate, refacerea rezervei de apă
trebuie să se realizeze cu debitul QRI în timpul Tri.

Qri=Vri/Tri

Mărimea timpului de refacere a rezervei (Tri) se adoptă conform datelor din tabelul 6 STAS
1343/1-2006.

7
1.2.2. Debite de dimensionare şi verificare pentru obiectele sistemului
de alimentare cu apă

Toate obiectele şi elementele schemei sistemului de alimentare cu apă de la captare

la staţia de tratare se dimensionează la:

Q IC = K p K s ⋅ Q zi max + K p ⋅ K s ⋅Q RI
unde:
Kp este coeficient de majorare a necesarului de apă pentru a ţine seama de
pierderile tehnic în obiectele sistemului de alimentare cu apă;
Ks este coeficient de servitute pentru acoperirea necesităţilor proprii ale
sistemului de alimentare cu apă: în uzina de apă, spălare rezervoare, spălare reţea
distribuţie etc;
Q zi max este suma cantităţilor de apă maxim zilnice, în m3/zi, pentru acoperirea
integrală a necesarului de apă;

QRI – debitul de refacere a rezervei intangibile de incendiu.

Toate obiectele schemei sistemului de alimentare cu apă între staţia de tratare şi

rezervoarele de înmagazinare (sistemul de aducţiuni) se dimensionează la debitul:

QIC’=QIC/KS
Pentru localităţi cu debit de incendiu peste 20 l/s se va analiza siguranţa legăturii dintre
rezervoare şi reţea; aceasta trebuie să asigure alimentarea reţelei în orice situaţie.

Volumul de compensare orară şi în măsura posibilului, compensare zilnică

pe perioada săptămânii;
− rezervă protejată – volumul de avarii pentru situaţiile de întrerupere a alimentării
rezervoarelor. Volumul minim al rezervoarelor trebuie să reprezinte 50% din
consumul mediu, care trebuie asigurat
de către operatorii care exploatează sisteme centralizate de alimentare cu apă,
conform legislaţiei în vigoare

În situaţiile în care configuraţia terenului permite, rezervoarele trebuie să asigure

şi presiunea în reţeaua de distribuţie.

Toate elementele componente ale schemei sistemului de alimentare cu apă aval de

rezervoare se dimensionează la debitul:

unde:
QIIC este debit de calcul pentru elementele schemei sistemului de alimentare
cu apă aval de rezervoare;

8
 njQii este numărul de jeturi şi debitele hidranţilor interiori (Qii) pentru incendiile
simultane care se combat din exterior (n);

Kp este coeficient de pierderi definit la 4.4; cantităţile de apă suplimentare

exprimate prin acest coeficient includ şi necesarul de apă pentru curăţarea
periodică a reţelei de distribuţie (1…2‰) şi pentru spălarea şi curăţirea
rezervoarelor (0,4%…0,5%) conform 4.4, b, c.

Pentru această valoare a debitului toţi utilizatorii luaţi în calcul (inclusiv hidranţii
interiori) pot folosi apa în cantitatea normată şi după schema stabilită (direct la
presiunea din reţea sau cu mijloace intermediare).

În cazul reţelei cu mai multe zone de presiune debitul njQii se calculează pentru
fiecare zonă cu coeficienţii de variaţie orară (Kor) adecvaţi şi debitul njQii funcţie
de dotarea clădirilor cu hidranţi interiori.

Verificarea reţelei de distribuţie se face pentru două situaţii

distincte:
− funcţionarea în caz de utilizare a apei pentru stingerea incendiului folosind atât
hidranţi interiori pentru un incendiu şi hidranţi exteriori pentru celelalte (n-1) incendii;
− funcţionarea reţelei în cazul combaterii incendiului de la exterior utilizând numai
hidranţii exteriori pentru toate cele n incendii simultane.

Verificarea reţelei la funcţionarea hidranţilor exteriori se face astfel ca în orice poziţie

normată (a se vedea tabelul 4, nota 3) apar cele n incendii teoretic simultane, este
necesar să se asigure în reţea (la hidranţii în funcţiune):
− minimum 7 m col. H2O pentru reţele (zone de reţea) de joasă presiune (a se
vedea 6) la debitul

QII (V) = a Kp Qo max + 3.6 n Kp Qie, în m3/h

în care:
QII (V) este debitul de verificare

− presiunea de folosire liberă a hidranţilor la reţelele de înaltă presiune

pentru debitul

QII (V) = Kp Qo max + 3.6 n Kp Qie, în m3/h

în care:
QII (V) – debitul de verificare

Pentru asigurarea funcţionării corecte a hidranţilor interiori trebuie făcută şi verificarea

dacă pentru orice incendiu interior (la clădirile dotate cu hidranţi) presiunea de
funcţionare este asigurată în orice situaţie, inclusiv când celelalte incendii teoretic
simultane sunt stinse din exterior.

QII(v)=a*kp*Qomax+3.6*(njQii)max +3.6(n-1)*kp*Qie mc/h

(njQii)max - este cel mai mare incendiu interior care poate apare pe zona sau teritoriul

locatati
9
1.1. PROPRIETĂŢILE APEI Se
Pentru a putea fi folosită în centrele populate sau în dat
alte unităţi consumatoare, apa trebuie să ore
îndeplinească anumite condiţii de calitate, conform ază
destinaţiei. pre

In funcţie de substanţele minerale, de substanţele zen

organice, de gazele şi de microorganismele pe care ței

le poate conţine, se analizează apa din punct de în

vedere al proprietăţilor: organoleptice (miros şi gust), apă

fizice (reacţie, culoare, turbiditate etc), chimice a

(compuşi azotoşi, clor, duritate, fier, reziduu fix, uno

substanţe organice etc), radioactive, bacteriologice şi r

biologice conform STAS 1342-91. sub

stan
Caracteristici organoleptice
țe
Mirosul se datoreaza substanţelor minerale
dizo
(H 2 S(hidrogenul sulfurat) din pirite, de exemplu),
lvat
substanţelor organice în descompunere (putregaiuri,
e
mucegaiuri, nămol etc.) şi microorganismelor vii
(oxi
(alge, protozoare etc.).
zi
Gustul se datoreşte gazelor culese din atmosferă sau
feric
din pământ şi substanţelor minerale şi organice
i,
dizolvate. Proba gustului se face la temperatura de
com
7... 12°C, la locul captării.
puși
Caracteristici fizice
de
Turbiditatea ma
Depinde de materiile din apă aflate în diferite stări de nga
dispersie și de natura lor. n,
Turbiditatea este dată de substanţele minerale şi clor
organice în suspensie şi se determină în grade de ofilă
turbiditate GT. din
Unui conţinut în suspensii în cantitate echivalentă cu 1 frun
mg/dm3 Si02 (dioxid de siliciu) corespunzându-i un grad de ze,
turbiditate. aciz

Culoarea i
hu
mici, etc.) și se determină prin comparații cu soluții etalon Rea
de clorură de platină și potasiu sau clorură de cobalt; cția
fiecare grad de culoare (GC) corespunde la 1 mg/l platină. ape
Temperatura i

Variază funcție de proveniența apei (subterană sau de Poa

suprafață) și de anotimp. te fi

Apa subterană la adâncimi până la 50 m sub nivelul acid

ă,
terenului are temperatura cuprinsă între 10 și 13°C; de la
(pH
această adâncime în jos temperatura crește cu câte 1°C
<
pentru fiecare 33 - 35 m.
7),
Temperatura apelor de suprafață în România variază între
neu
0 și 27°C.
tră
(pH
Conductibilitatea electrică
= 7)
Este proprietatea apei de a permite trecerea curentului sau
electric. De obicei se măsoară rezistivitatea electrică, care alca
este inversul conductibilității. Rezistivitatea apei este o lină
funcție inversă față de concentrația de substanțe (pH
dizolvate în apă și se măsoară în Ωcm (ohm×cm). >
O variație bruscă a rezistivității poate indica apariția unei 7),
surse de infecție. în
Radioactivitatea func

Este proprietatea apei de a emite radiații permanente α, β ție

sau γ. de
con
Concentrațiile admisibile se exprimă în mc/mm
ținu
(microcurie pe milimetru), 1C = 1 Curie reprezintă 3,71 ×
tul
10¹º atomi de radiu dezintregați pe secundă, care
de
corespunde la 1 g radiu.
săr
Caracteristici chimice
uri
Reziduul fix dizo
Reprezintă totalitatea substanțelor solide minerale și lvat
organice aflate în apă și se obține prin încălzirea apei e în
până la 105°C, când se realizează evaporarea completă. apă
Se exprimă în miligrame pe litru. . Se
exprimă prin indicele pH, care este cologaritmul
concentrației ionilor de hidrogen la 1 l de apă. Ma
Duritatea apei gne

Se datorează sărurilor de calciu și de magneziu aflate în ziul

soluție. Aceste săruri pot fi sub forma de carbonați, de Ca

cloruri, de sulfați, de azotați, de fosfați sau de silicați. și

Un grad de duritate este echivalent cu 10 mg de CaO, sau calc

1,142 mg de MgO conținute într-un litru de apă. iul,

det
Duritatea temporară este determinată de carbonați, care
erm
prin fierbere precipită.
ină
Duritatea permanentă este determinată de celelalte săruri
duri
de calciu și de magneziu (sulfați, cloruri, etc.) și nu
tate
precipită prin fierbere.
a
Duritatea totală este suma durităților temporară și
apei
permanentă.
.
Substanțele organice
Am
Provin din resturi de plante și animale. Ele pot fi oxidate oni
complet și se exprimă în miligrame pe litru de manganat acu
de potasiu necesar pentru oxidarea lor. l
Fierul (NH
Se găsește în special în apele subterane, sub formă de 3 )
diferiți compuși, mai frecvent bicarbonat feros. În contact Pun
cu aerul, compușii feroși devin ferici, punându-se în e,
evidență hidroxidul feric. Apa care conține fier în cantități de
mari este opalescentă, cu gust acru, astringent, pătează obic
rufele, nu poate fi întrebuințată în industria hârtiei, a ei,
celulozei, la vopsitorii, coloranți, etc. în
Manganul evid

Însoțește, de obicei, fierul în apele subterane. Depozitul enț

produs de compușii manganului are o culoare brună. ă

cont
Calciul
ami
Se găsește în apă sub forma de bicarbonați, sulfați și
nar
cloruri. Rolul lui în apa potabilă este pus în legătură cu
ea
iodul, fiind determinant în apariția gușei.
apel
or potabile cu apă provenită din rețeaua de canalizare, de Bac
la closete, etc. Amoniacul poate fi și de natură minerală, terii
provenind de la minereuri ce conțin azotați. pat

Clorul oge
ne,
Se găsește în apă sub forma de cloruri fiind, cel mai
car
frecvent, de natură minerală. Prezența în cantități mari a
e
clorurilor dau apei un gust neplăcut, caracteristic (sărat,
pro
amar). Clorurile pot fi și de natură organică (urina și
duc
fecalele conțin cantități importante de cloruri).
îmb
Cuprul, plumbul și zincul
olnă
Pot fi întâlniți sub forma de oxizi și indică corodări ale
vire
conductelor. În apele de suprafață pot fi întâlniți în aval de
a
deversări de ape uzate provenind de la industrii extractive
org
și prelucrătoare. Compușii lor sunt foarte otrăvitori.
anis
Bioxidul de carbon (CO2) mul
În apă poate fi liber (gaz), semilegat (bicarbonați) sau ui.
legat (carbonați). Bac
Prezența bioxidului de carbon liber în cantități mari în apă teriil
dă acesteia caracter agresiv față de oțel, mortar și e
betoane. car

Hidrogenul sulfurat(H2S) e
pro
Poate fi de natură organică, ca un produs de
duc
descompunere, sau minerală, ca un produs dizolvat în
stratele adânci.
Caracteristici bacteriologice
Sunt determinate de bacteriile prezente în apă. Din punct
de vedere al igienei apei, bacteriile se pot împărți în
următoarele categorii importante:
Bacterii banale, fără influență asupra organismului.
Bacili coli, care în proporție mai mare indică contaminarea
apei cu ape de la canalizare, aceștia însoțesc bacilul
febrei tifoide.
Bacterii saprofite, care dau indicații asupra contaminării cu
dejecții animale și semnalează bacilul febrei tifoide.
boli hidrice sunt: bacteria febrei tifoide și bacilul
dizenteriei.
Caracteristicile biologice sunt determinate de
prezenţa unor organisme şi particule abiotice care
împreună alcătuiesc sestonul. Prin seston se înțelege
totalitatea elementelor libere vii sau moarte, de mărimi
diferite, care plutesc sau înoată în apă, curprinzând atât
suspensiile inerte (abioseston), cât și elementele biologice
(bioseston) care pot fi reținute prin filtrare.