CURS 1

Subiecte:
1. Resursele de apa din Moldova. Ape de suprafață, râuri, lacuri naturale și artificiale. Ape
subterane. Resursele de apa de pe GLOB.
2. Impactul schimbării climatice (incalzirii globale) asupra resurselor acvatice din Moldova
3. Rolul şi importanţa sistemelor de alimentare cu apă si de canalizare pentru localități
populate, întreprinderi industrial, agricultura ș.a.. Aspecte ecologice.
4. Schema integrala a unui sistem AAC
5. Schema sistemei de alimentare cu apă (SAA) a localităţilor populate şi scurta descriere a
instalațiilor componente ale SAA.
6. Structura consumului de apa Principalele surse de aprovizionare cu apa potabila in
Moldova

Acumulările naturale de apă ocupă în republică numai 62,2 km² şi au un volum de 200−220 milioane de
m³. Încă 250 km² revin lacurilor de acumulare artificiale, care alcătuiesc aproape 800 milioane de m³ de
apă. Întreaga suprafaţă de apă ocupă nu mai mult de 1 % din teritoriu.

În Moldova în componenţa reţelei fluviale sînt 3085 rîuri care curg permanent şi temporar; dintre ele numai
240 au lungimea ce nu depăşeşte 10 km şi doar opt rîuri — Nistru, Prut, Răut, Ichel, Bîc, Botna, Iaplug
şi Cogîlnic, care au mai mult de 100 km.

NISTRU: Cel mai mare rîu din Moldova este Nistrul. Pe timpuri grecii antici şi romanii cunoşteau acest
rîu, numindu-l Tiras. În Evul Mediu de-a lungul lui trecea calea comercială de la Lvov spre Crimea şi
Turcia.

Nistrul îşi ia începutul din Carpaţi la înălţimea de 759 m deasupra nivelului mării din izvoarele de pe panta
de nord-vest a dealului Rozluci; 700 km − rîul curge prin Ucraina, iar aproximativ 660 km − prin Moldova.
Debitul său anual constituie în medie 10 km³; de 5 ori mai puţin, decît cel al Niprului.

PRUT: Izvoraste din muntele Goverla, Carpaţi, Ucraina

Gura de varsare- Dunărea; Lungimea - 953 km; Suprafaţa Bazinului - 27500 km ²
Debitul mediu de apă - 110 m³ pe sec; Scurgerea anuală- de 2,4 km³

Prutul izvorăşte de la o altitudine de peste 2.000 m de lîngă versantul Hoverla a Munţilor Carpaţi de pe
teritoriul Ucrainei. Curge spre est de la gura lui în direcţia Ieremcei şi a Cernăuţilor. Prutul este al doilea
rîu ca mărime din Moldova. Pe cursul său superior − e un rîu de munte tipic cu curenţi furtunoşi, cu
praguri şi cascade,

Rezervele apelor subterane în R.Moldova

Pe teritoriul Republicii Moldova, conform principiilor stratigrafice, sunt relevate 17 complexe şi strate
acvifere de diverse vîrste (de la cuaternar pîna la arhaic). Acviferele sunt studiate şi folosite practic
conform divizării în două categorii: (a) acvifere (strate) freatice şi (b) acvifere interstratale (de adîncime,
uneori arteziene). Orizonturile şi complexele acvifere sunt repartizate neuniform pe teritoriul Moldovei.
Numai partea superioară a secţiunii geologice (aşa numita zona hidrogeodinamică cu recirculaţie activă a
apei, grosimea în intervalul 10 – 500 m de la Nord la Sud) conţine apă potabilă. Partea de jos a secţiunii
geologice conţine ape subterane sărate şi sălămuri (mineralizaţie de la 3 pîna la 80 g/L şi mai mult).

Pe teritoriul ţării au fost forate cca 6600 foraje hidrogeologice adînci (după datele Institutului de
Geologie şi Seismologie al AŞM). Estimările recente arată, că la nivelul a. 2014 funcţionau cca 3100
sonde. Apele freatice (ca ape potabile) sunt folosite intens în zonele rurale prin intermediul a cca. 250 mii
fintîni şi izvoare (estimarea Institutului de Geologie și Seismologie al AŞM).
Rezervele apelor subterane adînci (interstratale) constitue total 3 mln 173 mii m3/zi conform
calculelor rezervelor în a.1981. Rezervele apelor freatice, pînă în prezent, nu sunt calculate. Estimarea
ştiinţifică arată, că ţara noastră utilizează cca 50 mii m3/zi apă freatică. Maximumul volumului de apă
folosită a constituit cca 1 mln 200 m3/zi in perioada sovietica între a. 1975-1992 (propriu zis cca 40% din
rezervele totale). În prezent folosirea apelor de suprafaţă şi subterane este substanţial redusă

RESURSELE DE APA DE PE GLOB

II. Impactul schimbării climei asupra resurselor acvatice din Moldova

Schimbarea climei constituie doar unul din factorii, care vor determina viitorii indici de disponibilitate şi
utilizare a apei. Factorii non-climatici ar putea agrava sau atenua efectele adverse ale schimbării climei
asupra disponibilităţii şi calităţii apei. Ei, de asemenea, ar putea avea o influenţă semnificativă asupra
cererii de apă. Creşterea poluării şi dezvoltarea economică vor juca un rol dominant. Conform ţintei cu
utilizare intensivă a apei, asociate cu dezvoltarea economică naţională, asigurarea cu apă sigură pentru
toţi utilizatorii de apă va fi ameninţată de schimbarea resurselor de apă asociată cu schimbarea climei
deja în 2020, când intensitatea utilizării apelor de suprafaţă se va apropia de 100 procente.

Consecințele schimbarilor climatice sunt: fenomene meteorologice extreme, schimbarea

regimului precipitațiilor, valuri de căldură cu temperaturi destul de inalte, incendii forestiere și
secetă, ploile torențiale și alte fenomene meteorologice extreme devin din ce în ce mai frecvente. Ca
urmare a acestei situații, se produc inundații și scade calitatea apei, iar resursele de apă devin tot
mai precare în unele regiuni.
III. (De sinestatator de referit la principalele domenii care folosec apa: sanatate,
alimentatia publica, industrie, transportul de apa, producerea energiei electrice,
irigatii, ș.a.) Economia oricărei ţări depinde în bună măsură de resursele sale naturale, si nu in
ultimul rand de resursele de apa. Întensitatea cu care sunt exploatate aceste resurse naturale sunt
îndisolubil legate de capacitatea planetei de a le regenera. În ultima jumătate de secol, oamenii, datorită
întervenției în natură au modificat substanțial ecosistemele mult mai rapid şi cu consecințe grave decât în
orice altă perioadă, de exemplu, schimbări climatice legate de încălzirea globală soldate cu extinderea
zonelor aride, fenomene hidrologice extreme, ș.a.

IV. Schema integrala a unui sistem AAC ( Fig. 1)

V. SISTEMUL DE ALIMENTARE CU APA (scurta descriere a instalatiilor si proceselor

Generalitati
Sistemul de alimentare cu apa cuprinde : instalatiile exterioare si instalatiile interioare de
alimentare cu apa - pentru asigurarea necesarului de apa in scopuri menajere , industriale , combaterea
incendiilor.

Un sistem de alimentare cu apă este un sistem hidrotehnic alcătuit din:

 captare de apă brută;

 pompare treapta I, dacă e cazul;
 conducte de aducțiune, pentru transportul apei brute de la sursă, la stația de tratare;
 stație de tratare, pentru corectarea calității apei brute, funcție de calitatea impusă la consumator;
  rezervoare, pentru înmagazinarea volumului de apă necesar pentru: rezerva de avarie,
compensarea consumului orar, rezerva necesară pentru combaterea incendiilor;
 stație de pompare treapta a II-a, pentru asigurarea presiunii necesare în rețeaua de distribuție, dacă
e cazul. Asigurarea presiunii se poate asigura și gravitațional;
 rețea de distribuție, pentru distribuția apei la consumatori;

INSTALATIILE EXTERIOARE – PARȚI COMPONENTE ALE SISTEMULUI DE

ALIMENTARE CU APA ( SAA)

Schema generala a unui sistem de alimentari cu apa potabila (FIG. 2, FIG. 3)

Fig. 2. 1--sursa de apa; 2. Instalatii de captare; 3. Instalatii de tratare; 4. Apeducte; 5.

statii de pompare ; 6. rezervoare de înmagazinare; 7. Rețele de distribuție

Fig. 3.
 VI. Structura consumului de apa din cladiri de locuit , sociale –culturale , industriale ,
agrozootehnice :
 consum menajer – nevoi zilnice ( baut, spalat, preparat hrana, spalat rufe, vase ) .
 consum industrial – materie prima , intra in compozitia unor produse ;
 apa de racire , agent termic , spalare ( minereuri);
 consum pentru combaterea incendiilor ;
 consum pentru nevoi publice – stropit, udat , spalat
 consum pentru nevoi zootehnice – spalat grajduri, baut
 consum tehnologic pentru sistemul de alimentare cu apa – spalat filtre decantoare, pregatire reactivi
chimici (tratarea apei)

 FIG. 4
 _____________________________________________________________________________

CURS 2
1. Surse de suprafata, și instalații de captare ( prize în mal) pentru ape din râuri.
2. Prize in albie cu crib pentru râuri cu adîncime mica
3. Zonele de ape subterane. Prize pentru ape subterane. Caprări orizontale.
4. Captarea apelor subterane de la adâncimea 5-20 m cu fântâni (puțuri) sapate
5 Captarea apelor subterane de adâncime matre 20- 200 m cu puțuri forat

I. Constructiile , instalatiile de captare a apei din râuri se amplaseaza in amonte de asezarile omenesti –
evitand sursele de poluare. În functie de adancimea raului , captarea se face : in albia raului sau in malul
raului.
Captarea in malul raului cuprinde : priza , statii de pompare apa bruta, conducte
Prizele in mal se folosesc pentru captarea apei din râuri cu oscilații ale nivelului apei (6-8 m adica
Hmax - Hmin) si maluri abrupte
Prizele sunt constructii prevazute cu: ferestre pt patrunderea apei , cu gratare de protectie ,pentru a
impiedica patrunderea corpurilor aduse de apa; 2 compartimente –unul de priza in care intra apa si unul
din care e aspirata apa de pompe . Intre cele doua componente este o sita prin care apa trece in
compartimentul din care e aspirata – 8, (Fig. 5)
 FIG. 5

a) cu pompa cu ax orizontal b) cu pompa cu ax vertical

1. camera de priza 9. rezervor de vacuum
2. statie de pompare 10. pompa cu ax orizontal
3. gratare 11. motor electric
4. ferestre (orificii) de priza 12. conducta de refulare a apei
5. stavile (vane) 13. pompa cu ax vertical
6. site 14. clapete de retinere
7. sorb 15. pompa de vid
8. conducta de aspiratie a apei 16. vana

FIG. 6
Captare in mal:
1-camere de receptive;
2- ferestre de receptive
3- perete despartitor
cu sită;
4- conducta de
aspirație a SP, treapta
1:
5 – Stația de pompare,
treapta 1
6- conducta de
refulare a SP, treapta
1;
7-pompe;
8-galerie

II. Priza cu crib in albia raului. Prizele se folosesc pentru captarea apei din râuri cu oscilații mici
ale nivelului apei, adâncimi mici si maluri lente.
 FIG. 7
1- crib din beton
armat; 2- orificii
(barbacane) pentru
admisia apei; 3-
anrocamente(roci)
pentru lestare (fixare);
4 - suluri de fascine; 5-
sorb; 6- conducta dfe aspira.

FIG. 8

III. Zonele de ape subterane ( FIG. 9)

FIG. 9. Ape
subterane definește
ansamblul apelor care
se află în golurile
scoarței pământului, in
special in medii
permeabile ( nisipuri),
numite si straturi
acvifere, care se
formează sub acțiunea
forței gravitaționale a
planetei noastre.
Zona I- apele subterane
atmosferice;
Zona II- apele
subterane fara de presiune; Zona III- apele subterane sub presiune situate intre 2 straturi impermeabile;
 Captari orizontale – drenuri, servesc pentru captarea apelor subterane (zona apelor aerate, care
sunt in contact cu atmosfera. Aceste ape nu pot fi folosite ca apă potabila.
Drenul este tub din beton prevazut cu gauri =barbacane .
Deasupra drenului se aseza filtre din nisip , pietris argila batuta – pentru a impiedica patrunderea apei
de suprafata .

FIG. 10
Captare orizontala cu drenuri

a) Sectiune verticala b) vedere in plan

1. Dren; 2- camera colectoare; 3- camin de vizitare; 4- conducta de aductiune

IV. Captarea apelor subterane de la adâncimea 5-20 m cu ajutorul fântânilor sapate ( puțurilor
sapate)
Puțuri (fântâni) săpate

Puțul săpat, al cărui cămin ar trebui să meargă până la 3-4 metri sub nivelul apei subterane, poate să
acopere necesarul de apă menajeră a unei familii obișnuite, inclusiv irigarea grădinii. Fiecare metru al
căminului subteran depozitează circa 600 – 800 l apă. În cazul în care în zona respectivă există riscul de
poluare și dacă este necesar ca apă respectivă să fie potabilă, costurile se ridică. Există aparate care pot
filtra materialele microbiologice scurse din haznale și gropile de gunoi de pildă, așa cum există aparate
care pot deduriza apa prin
extragerea fierului,
manganului și nitraților.

FIG. 11
 FIG. 12

Cel mai mare puț săpat manual este in Statele Unite! ( FIG. 13) Ce adâncime are și care este
povestea sa? despre „The Big Well” s-a spus, multă vreme, în Statele Unite, că ar fi cel mai adânc puț din
lume. Operațiunea anevoioasă de săpare a impresionantului puț a început în 1887 și s-a terminat în 1888.
Fântâna a fost săpată în întregime doar cu ajutorul cazmalelor, târnăcoapelor, sapelor și lopeților iar
pământul excavat de către lucrătorii ce munceau în condiții extrem de grele era adus la suprafață cu un
butoi legat de o frânghie. Oamenii care au lucrat la săparea sa erau organizați în echipe de câte 10-15
membri. Puțul a fost săpat de către fermieri locali, cowboy și muncitori zilieri, plătiți, la 1887, cu sume
cuprinse între 50 de cenți și un dolar pe ziua de muncă.

„Marele Puț” se află în Greensburg, Kansas. Are o adâncime de 33 de metri și un diametru uluitor, de peste
9 metri. Încă din anii ’30 ai secolului trecut, „The Big Well” a devenit una dintre atracțiile turistice din
Kansas. În 1956, obiectivul fusese vizitat, deja, de către un milion de persoane. În anii ’90 puțul a fost
supus unei intervenții de curățare, fiind extrase de pe fundul său o mulțime de monede, precum și felurite
alte obiecte scăpate de către vizitatori – între care și numeroase perechi de ochelari.

În anul 2007 asupra orașului Greensburg s-a abătut o tornadă cumplită, care a pus la pământ o mulțime de
construcții, fiind grav afectat inclusiv complexul muzeal construit în jurul puțului. Ulterior, orașul a fost
reconstruit, aspirând la titlul de cea mai prietenoasă cu mediul dintre așezările urbane de mici dimensiuni
din SUA, punându-se accent pe exploatarea surselor de energie regenerabile (prin folosirea panourilor
solare, turbinelor eoliene etc.). Cel mai mare puț săpat manual din SUA a fost renovat în urma unei investiții
de milioane de dolari și este protejat acum de către o clădire ultramodernă. În interior, turiștii curioși pot
coborî, printr-o scară spiralată, până aproape de fundul puțului – care până în anul 1932 a reprezentat
principala sursă de apă a orașului.

FIG. 13

V. PUȚURI FORATE
Un foraj de alimentare cu apa este mult mai mult decat o simpla gaura forata, dar pentru multi oameni nu
conteaza decat partea vazuta a lucrurilor ( cea de deasupra). Un foraj de apa este o lucrare inginereasca. De
exemplu in USA sunt peste 20 milioane de locuinte care au propriul foraj de apa. Jumatate din populatie bea apa
din foraje proprii sau foraje publice.

Foarte putini oameni se gandesc la ce inseamna sa faci o gaura verticala in nisip sau roca dura, cum bucatile
de roca sapata sunt scoase din gaura forata sau cum forajisti previn colapsul gaurii forate inainte de tubare
. Este nevoie de calitati speciale pentru a controla un foraj care penetreaza nisip, pietris, argila si roca
compacta. Prajinile de foraj pot cantari cateva tone . Daca sondorul (forajistul) apasa prea tare sau invarte
prea repede , sapa de foraj se va uza prematur. Daca nu apasa destul, nu va penetra solul.

Pentru captarea apei de la adâncimi mari se folosesc 2 metode de foraj : forajul hidraulic rotativ cu
circulatie de fluid (cu noroi de foraj – fezabil in soluri moi si medii cum ar fi nisipuri, argile, pietrisuri,
etc) sau forajul cu ciocan de fund ( cu aer – eficient in soluri dure si extra dure cum ar fi marne, cisturi,
calcare, alte tipuri de roci ).

Forajele personale se sapa cu diametre intre 150 si 311 mm, forajele publice / profesionale se sapa cu
diametre de pana la 444 mm.

FIG 14
1. Coloana filtranta
2. peretele putului
3. imbinare cu etansare
4. vana
5. conducta de aspiratie a apei din put
6. camin
7. capac de acces in camin
8. scara de acces
9. strate de argila
10. nivelul hidrostatic al apei (cand nu se
aspira apa din put)

11.nivelul hidrodinamic al apei (cand se aspira

din put)
 FIG. 15

CURS 3
1. Cerințele fața de calitatea apei. Caracteristici organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice.
2. Procesele tehnologice la care este supusa apa bruta pentru a deveni apa potabila.
3. Instalațiile – parți componente ale stației de tratare a apei

I.Într-o primă aproximație se admite că apa pură este formată din molecule de oxid de hidrogen, H2O.
Dar apa în stare pură nu este propice vieții și nici nu se găsește în natură. Apa în natură conține
numeroase substanțe minerale și organice dizolvate sau în suspensie.
Astfel, calitatea apei se determină funcție de caracteristicile organoleptice, fizice,
chimice, biologice și bacteriologice.

Caracteristici organoleptice

Mirosul

Se datorează substanțelor organice în descompunere sau microorganismelor vii (alge, protozoare, etc),
precum și prezenței unor substanțe chimice provenite din ape uzate industriale (fenoli, crezoli, etc).

Gustul

Se datorează diferitelor tipuri de substanțe dizolvate care se găsesc în cantități mai mari în apă: sărat
(clorură de sodiu sau sulfat de sodiu), amar ( sulfat de magneziu sau clorură de magneziu), dulceag
(sulfat de calciu), acidulat (bioxid de carbon), acru (bicromat sau clorură de fier).

Caracteristici fizice

Turbiditatea

Depinde de materiile din apă aflate în diferite stări de dispersie și de natura lor.

Turbiditatea se măsoară prin comparație cu o emulsie etalon în scara silicei: 1 mg silice fin divizată la
1 l apă distilată reprezintă un grad de turbiditate (GT).

CuloareaSe datorează prezenței în apă a unor substanțe dizolvate (oxizi ferici, compuși de mangan,
clorofilă din frunze, acizi humici, etc.) și se determină prin comparații cu soluții etalon de clorură de
platină și potasiu sau clorură de cobalt; fiecare grad de culoare (GC) corespunde la 1 mg/l platină.
Temperatura

Variază funcție de proveniența apei (subterană sau de suprafață) și de anotimp. Apa subterană la
adâncimi până la 50 m sub nivelul terenului are temperatura cuprinsă între 10 și 13°C; de la această
adâncime în jos temperatura crește cu câte 1°C pentru fiecare 33 - 35 m.

Temperatura apelor de suprafață în Moldova variază între 0 și 27°C.

Radioactivitatea

Este proprietatea apei de a emite radiații permanente α, β sau γ.

Concentrațiile admisibile se exprimă în mc/mm (microcurie pe milimetru), 1C = 1 Curie reprezintă

3,71 × 10¹º atomi de radiu dezintregați pe secundă, care corespunde la 1 g radiu.

Caracteristici chimice
Reziduul fix

Reprezintă totalitatea substanțelor solide minerale și organice aflate în apă și se obține prin încălzirea
apei până la 105°C, când se realizează evaporarea completă. Se exprimă în miligrame pe litru.
Reacția apei ( PH)

Poate fi acidă, (pH < 7), neutră (pH = 7) sau alcalină (pH > 7), în funcție de conținutul de săruri
dizolvate în apă. Se exprimă prin indicele pH, care este cologaritmul concentrației ionilor de hidrogen
la 1 l de apă.

Duritatea apei

Se datorează sărurilor de calciu și de magneziu aflate în soluție. Aceste săruri pot fi sub forma de
carbonați, de cloruri, de sulfați, de azotați, de fosfați sau de silicați.

Un grad de duritate este echivalent cu 10 mg de CaO, sau 1,142 mg de MgO conținute într-un
litru de apă.

Duritatea temporară este determinată de carbonați, care prin fierbere precipită.

Duritatea permanentă este determinată de celelalte săruri de calciu și de magneziu (sulfați, cloruri,
etc.) și nu precipită prin fierbere.

Duritatea totală este suma durităților temporară și permanentă.

Substanțele organice

Provin din resturi de plante și animale. Ele pot fi oxidate complet și se exprimă în miligrame pe litru de
manganat de potasiu necesar pentru oxidarea lor.

Caracteristici bacteriologice

Sunt determinate de bacteriile prezente în apă. Din punct de vedere al igienei apei, bacteriile se pot
împărți în următoarele categorii importante:

Bacterii banale, fără influență asupra organismului.

Bacili coli, care în proporție mai mare indică contaminarea apei cu ape de la canalizare, aceștia
însoțesc bacilul febrei tifoide.

Bacterii saprofite, care dau indicații asupra contaminării cu dejecții animale și semnalează bacilul
febrei tifoide.

Bacterii patogene, care produc îmbolnăvirea organismului. Bacteriile care produc boli hidrice sunt:
bacteria febrei tifoide și bacilul dizenteriei.

Conform STAS-ului: Intr-un 1 cm cub de apa nu trebuie sa fie mai mult de 100 microorganisme;

Pe de alta parte nr. de bacterii patogene, sau bacili coli in 1 dm. cub (1000 g) nu trb sa depaseasca 3.

II.
Prin apa potabila se înțelege apa destinată consumului uman. Aceasta poate fi:

 orice tip de apa în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori
pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei și indiferent dacă este furnizată prin rețea
de distribuție, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
  toate tipurile de apa folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea,
conservarea sau comercializarea produselor ori substanțelor destinate consumului uman .

Iata pe scurt procesele la care este supusa apa bruta in continuare pentru a deveni
apa potabila:

A. Sitarea este prima etapa a prepararii apei, unde se indeparteaza corpuri plutitoare, pesti, plancton
si alte suspensii grosiere.
B. Amstecarea apei brute cu reagenți chimici (sulfatul de aluminiu, sulfatul sau clorura de fier, varul
etc).cu intensificarea formării floculelor prin coagulare;
C. Sedimentarea (limpezirea) prin depunerea suspensiilor mai mici de 0,2mm care se
produce in decantoare, care pot fi orizontale, verticale sau circulare;
D. Filtrarea este urmatoarea etapa, care se deruleaza in statia de filtre. Exista mai multe tipuri de
filtre, care folosesc nisip respectiv carbune activ. Cele mai raspandite sunt filtru lent (englez) si
filtrul rapid (american).
E. Dezinfectarea (Oxidarea) – cu clor, ozon, in aparate numite cloratoare sau clorizatoare .
Clorarea se face cu Cl in stare gazoasa . in scopul distrugerii agentilor patogeni - bacterii, virusuri
si paraziti, incluzand chistele.

F. Dedurizare / decarbonatare. Duritatea apei este carbonatica (data de carbonatii de calciu si

magneziu) si necarbonatica (data de sulfatii, azotatii si clorurile de calciu si magneziu) si se face

III. Scheme de tratare a apei si instalatii

FIG. 16
 FIG. 17
Decantor orizontal

1. compartimentul de distributie a apei brute FIG. 18

2. compartimentul de decantare
3. compartimentul de colectare a apei
decantate
6. conducta de alimentare cu apa bruta
4. groapa de namol 7. conducta pentru evacuarea apei decantate
5. galeria pentru colectarea si evacuarea 8. preaplin
depunerilor 9. vana de inchidere
10. vana de golire
Decantor vertical

1. conducta de alimentare cu apa bruta

2. jgheab pentru apei decantate
3. conducta de evacuare a apei decantate
4. conducta de golire
5. conducta de preaplin
6. vana de inchidere
7. usa
8. scara de acces
9. cilindru exterior ( peretele decantorului)
10. cilindru interior
FIG. 19
Filtru lent

1. conducta de alimentare cu apa decantata

2. conducta de iesire a apei filtrate
3. conducta de golire completa a filtrului
4. conducta de golire a apei de deasupra nisipului
5. preaplin
6. conducta de umplere cu apa pentru spalarea
filtrului
7. suportul materialului filtran

Filtru rapid inchis

FIG. 20
 CURS 4
1. Înmagazinarea apei. Rezervoare de inmagazibare a apei, Destinația rezervoarelor.
2. C a s t e l e d e a p ă . A s p e c t e t e h n o l o g i c e s i c o n s t r u c t i v e
3. P o m p a c e n t r i f u g ă , e l e m e n t e l e p r i n c i p a l e s i p r i n c i p i u l d e
funcționare.
4. S t a ț i i d e p o m p a r e , r o l u l l o r , t i p u r i d e S P , e c h i p a m e n t u l S P

• I. Rezervoarele sunt construcţii cilindrice, destinate înmagazinării apei, cu capacităţi cuprinse intre
100-1000m3.Sunt rezervoare izolate utilizate la:stocare apa potabila,stocare apa utilizata in procesul de
productie,creare depozite pentru apa de incendiu. Cerinţele de bază pe care trebuie să le satisfacă
proiectarea, execuţia, instalarea, exploatarea, repararea şAi verificarea rezervoarelor metalice
supraterane utilizate pentru înmagazinarea apei potabile sunt cele menţionate în Legea 10/95 privind
calitatea în construcţii, urmărindu-se realizarea şi menţinerea pe toata durata de utilizare a cerinţelor de
calitate obligatorii: rezistenţă şi stabilitate; siguranţă în exploatare; siguranţă la foc; igienă, sănătatea
oamenilor, refacerea şi protecţia mediului; izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
• Rezervoarele - asigura o rezerva de apa pentru compensatia variatiei de consum , pentru cazuri de
avarii si pentru stingerea incendiilor.
Pot fi din beton armat, cilindrice, cu 1sau 2 compartimente, cu camera de vane. Sunt amplasate
ingropat sau semiingropat – asigurand protectia termica a apei la variatiile de temperatura

FIG. 21
Instalatiile aferente unui rezervor:
• instalatie de alimentare – cu robinet cu plutitor , care comanda printr-o tija deschidere , inchiderea
robinetului in functie de nivelul apei din rezervor.
• instalatie de preplin – preluarea excesului de apa , in cazuri de avarie .
• instalatie de golire
• instalatie de distributie spre consumatori
• conducta de aerisire.

Rezervor simplu ,partial ingropat in sol , cu acoperis placa

 1. conducta de alimentare cu apa
2. robinet cu plutitor
3. conducta de distributie a apei din rezervor
4. sorb
5. conducta de racord la pompe mobile pentru
alimentarea cu apa necesara combaterii
incendiilor
6. conducta pentru dezamorsare
7. conducta de preaplin
8. conducta de golire a rezervorului
9. vane
10. piesa de trecere a conductelor prin peretele
rezervorului
11. nivelul rezervei de apa pentru combaterea
incendiilor
FIG. 22 12. conducta de ocolire a rezervorului de
acumulare a apei
13. conducta de aerisire

Rezervoare de inaltime

• Castelul de apa – rezerva de apa,

asigura debitul si presiunea in reteaua publica:
– instalatie de alimentare, de preaplin, golire,
distributie, incendiu
– instalatie de iluminat, scari de acces,
paratrasnet.
– Cuva din beton , turn din beton, zidarie de
caramida sau piatra, fundatie.
– Se amlaseaza de obicei in zone industriale.

FIG.23
 • Rezervor de inaltime pt alimentarea instalatiilor interioare din cladiri
– instalatii de alimentare, distributie , preaplin, golire
– se izoleaza impotriva inghetului – cutie de lemn, rumegus
– se monteaza pe postament din lemn , beton , profile metalice , cu tava din tabla de hotel zincat pt.
colectarea scurgerilor de apa.
II.
CASTELE DE APA
Castelul de apă reprezintă o construcție hidrotehnică destinată acumulării apei, dar și reglării presiunii și
consumului ei în rețeaua unui apeduct. Un castel de apă standard este alcătuit dintr-un rezervor de metal, beton
armat, cărămidă sau lemn de forme diferite (de obicei sferică) și din câțiva stâlpi de susținere.

Principiul de funcționare este cel al vaselor comunicante. Înălțimea castelului este determinată de presiunea
necesară pompării apei în apeducte și de relieful localității, iar capacitatea rezervorului — de lungimea și
destinația conductei de apă, volumul acestuia depășind uneori 3000 m³. În Republica
Moldova, cel mai faimos edificiu de acest gen, dar deja cu altă utilizare, este Castelul de apă din Chișinău(
Sttr. A. Mateevici) În lume, printre cele mai cunoscute castele de apă sunt Castelul de apă din Chicago din
Statele Unite ale Americii, Grimsby Dock Tower din Regatul Unit și Castelul e apă din Brežice (Slovenia).
Construcția si elementele castelului de apa (Fig.24)

1. cuva din beton armat

2. turn din beton armat , zidarie din piatra sau caramida ,fonta
3. fundatie din beton
4. conducta de intrare a apei
5. conducta de distributie a apei pentru consum curent (tehnologic)
6. conducta de alimentare cu apa a instalatiilor de combatere a incendiilor
7. conducta de golire
8. preaplin
9. plutitor
10. scripeti
11. fir de legatura
12. mira gradata
13. indicator
14. vana de inchidere
15. nivelul minim al apei din rezervor
16. nivelul maxim al apei din rezervor; 17 – palnia preaplinului

Tipuri castele de apa FIG. 25

III. P o mp a c e n t r i f u g ă , e l e me n t e l e p r i n c i p a l e s i p r i n c i p i u l d e
funcționare
Pompa centrifugă este cea mai cunoscută pompă reprezentând o soluție tehnică eficientă pentru
deplasarea unor volume mari de lichide (de obicei lichide cu viscozitate mică sau medie și conținut mic de
particule). În practică există și modele care au o construcție/materiale speciale care permit vehicularea
lichidelor cu încărcare mai mare de particule. Funcționând în punctul de eficiență maximă, pentru volume
mari de lichid, pompa are, în general, un consum de energie mai redus decât o pompă volumică destinată
acelorași parametri de lucru.

Principalele parti componente ale pompei centrifuge sunt: conducta de aspirație, rotorul cu palete,
colectorul si conducta de refulare

Inima pompei centrifuge este rotorul cu palete, componenta care face

transferul de energie de la motor către lichid. Rotoarele pot avea diferite
geometrii (închis, deschis, melc) permițând atât vehicularea lichidelor cu
viscozitate mică cât și a celor încărcate cu suspensii sau chiar cu corpuri
solide de mari dimensiuni (ex. cartofi).

FIG. 26
FIG. 26a
Astfel pompa centrifugă converteşte energia mecanică în energie hidraulică.
Lichidul intră în fantele rotorului unde este accelerat, imprimându-i-se o mişcare de rotaţie şi una centrifugă.
Astfel este împins spre refulare cu viteză maximă.
Fluidul intră în zona de refulare a carcasei, unde secţiunea de curgere se măreşte şi viteza lichidului scade.
Aici are loc conversia energiei cinetice în energie potenţială.

Aceasta poate fi descrisă cu una din formele ecuaţiei lui Bernoulli: Es+ Ep+ Ec= ct.
Cel mai des întâlnit neajuns al pompelor centrifuge este cavitaţia.
Cavitaţia este fenomenul de formare a bulelor de vapori în interiorul unui lichid în mişcare. Odată cu creşterea
vitezei curentului de lichid, presiunea statică în interiorul tubului de curent se micşorează şi, la un moment
dat (când se atinge viteza critică), poate să scadă până aproape de zero, ceea ce provoacă apariţia unor goluri
în masa lichidului. Acest lucru e datorat dilatării bulelor de vapori. Fiind antrenate în zonele cu presiune mai
mare, bulele se comprimă brusc şi produc şocuri hidraulice, însoţite de un zgomot specific şi de luminescenţă.
Cavitaţia provoacă erodarea şi uzarea rapidă a paletelor rotorului şi, colectat în orice punct de măsurare,
spectrul de vibraţii va arăta ca în figura de mai jos:

Principiul de funcționare a pompelor centrifuge este diferit de cel al pompelor volumice. În pompele
centrifuge lichidul pătruns în pompă, urmărește traiectoria impusă de geometria rotorului aflat în mișcare de
rotație obținând, la ieșirea din acesta, o energie cinetică care se va transforma în energie potențială tradusă
în practică prin înălțime de pompare.
 FIG. 27

IV. STAŢII DE POMPARE (SP), r o l u l l o r , t i p u r i d e S P , e c h i p a m e n t u l S P

S t a ţ i i l e d e p o m p a r e p o t f i a m p l a s a t e î n d i f e r i t e p u n c t e a l e s i s t e m u l u i d e alimentare cu
apă:a ) l a c a p t a r e ; b)la tratare;c)la aducţiune, când apa nu poate fi transportata la rezervor
prin gravitaţie;d)după rezervor, dacă rolul ei este acela de a asigura presiunea de serviciuîn
reţea.La unele sisteme de alimentare cu apă este necesară o pompare în trepte:Treapta I: poate fi la
captare;Treapta a-II- a: dupa staţia de tratare.Deoarece caracteristicile utilajului de pompare depind
şi de calitatea apei, de exemplu:
 SP pentru pomparea apei brute;
 SP pentru apa limpezita;
 SP pentru apa dedurizata:
 SP pentru apa menagera

Staţiile de pompare sunt clădiri amenajate în mod special cu instalaţii

hidraulice, mecanice şi electrice care se prevăd în scopul ridicării niveluluienergetic al apei şi asigurării
presiunii în reţeaua de alimentare cu apă aobiectivului deservit. Acestea pot fi construcţie supraterană,
semiîngropată sausubterană şi trebuie să prezinte siguranţă şi continuitate în funcţionare, săasigure
condiţii igienice şi sanitare pentru personal şi să fie economice înexploatare. Staţiile de pompare cuprind în
general o sală a maşinilor cu instalaţiide ventilare şi încălzire, o cameră dispecer, un birou pentru ţinerea
scriptelor, ungrup sanitar, un atelier de întreţinere, un depozit de materiale şi piese deschimb etc. Se
proiectează ca obiecte independente sau comasate cu alte
obiecte din cadrul sistemului de alimentare cu apă.Sala maşinilor poate cuprinde pompele cuplate cu
motoare, conductele deaspiraţie şi de refulare cu vane şi clapete, pompele de vacuum pentru amorsare
cu-plate cu motoare, cazane de vacuum, compresoarele de aer, pompele de
mână cu clape pentru evacuarea apei accidentale din interior, apometre şi
instalaţii electrice de punere în funcţiune, de protecţie, de măsurare, de control
şi de comandă (fig. 6.14
Ca mecanism de ridicat se recomandă: dispozitive mobile demontabile (palan fix, trepied sau macara
capră) la agregate sau subansambluri peste 0,1 până la 0,3 t, monoşină cu
palan manual la agregate sau subansambluri peste 0,3 până la 2 t şi pod rulant monogrindă cu cărucior şi
palan manual la agregate sau subansambluri peste 2 t.
FIG. 28
 CURS 5
1. Aducțiuni, destinație, tipuri de aducțiuni.
2. SCHEME DE DISTRIBUTIE A RETELELOR DE APA, considerații generale,
principilu de trasare
3. Poziționarea rețelelor exterioare de AA.
4. CONDUCTE FOLOSITE IN REȚEUA EXTERIOARĂ DE AA
I. Aducțiunile sunt un ansamblu hidrotehnic constituit din conduct sub presiune sau canale sub cu nivel
liber, care transportă apade la punctul de captare până la cel de distribuție. 4 Ansamblu hidrotehnic
constituit din astfel de conducte.
Conductele reţelei de aducţiune (apeductele) pot fi canale deschise, canale închise sau conducte sub
presiune. Canalele deschise şi canalele închise funcţionează prin gravitaţie (cu cădere liberă sau prin pantă
naturală), iar conductele sub presiune funcţionează prin gravitaţie sau prin pompare.
Proiectarea aducţiunilor se face pe baza studiilor topografice, geodezice, geologice.
Canalele deschise transportă debite mari (peste 1 m3/s) de apă nepotabilă şi constau din tranşee săpate în
pământ. Apa din aceste canale suferă variaţii de temperatură, se evaporă parţial şi se impurifică cu praf şi
materii pământoase pline de microbi şi materii organice aduse de vânt, putându-se utiliza mai ales pentru
industrii, irigaţii, salubritatea oraşelor, canalizări sau grădini. De asemenea, canalul are o lungime mare,
trebuind să urmeze pantele cât mai uniforme ale terenului, se poate înzăpezi şi poate avea lucrări de artă
costisitoare şi puncte dificile dăunătoare siguranţei exploatării.

II. RETELE EXTERIOARE DE DISTRIBUTIE cuprind totalitatea conductelor si lucrarilor anexe

(armaturi, aparate de masurat, accesorii).
Schema retelelor tine cont de reteaua de strazi, repartitia puctelor de consum, relieful ternului Se
compun din urmatoarele conducte:
– conducte principale – care transporta apa de la rezervoare sau statii de pompare in sectoarele de
consum;
– conducte de serviciu sau conducte publice – care transporta apa de la conductele principale la punctele
de bransament ale statilor de hidrofor sau a cladirilor.Deasemenea se pot monta hidranti exteriori sau
hidranti pentru stropit spatii verzi.

SCHEME DE DISTRIBUTIE A RETELELOR DE APA

Dupa forma in plan se disting:
• retele ramificate - prin care apa circula intr-o singura directie
• retele inelare - alcatuite din bucle sau ochiuri inchise, la care apa poate ajunge din cel
putin doua directii
• retele mixte - cu portiuni inelare si portiuni ramificate
 a – ramficata b- ramificata cu distributie inelara c- inelara cu distributie inelara
Dupa calitatea apei se disting :
• retele de alimentare cu apa potabila
• retele de alimentare cu apa industriale
Dupa valoarea presiunii necesare :
• Retele de joasa presiune asigurata de motopompe
• Retele de inalta presiune cu statii proprii de pompare

Dupa numarul de conducte de transport se disting :

• retele cu o singura conducta de distributie a apei pentru uz menajer si combaterea incendiilor.
• retele cu conducte separate pentru fiecare fel de consum menajer industrial combaterea incendiilor.
• retele cu conducte comune pentru anumite categorii de consum a apei.

III. AMPLASAREA (POZAREA) RETELELOR EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APA

 Ingropate in sol – sub adancimea de inghet stabilita pentru localitatea respectiva, distantele
minime in plan orizontal si vertical precum si conditiile de amplasare la traversari si incrucisari
cu alte retele sau obstacole
- conductele se vor monta cu panta de 0,1% - 0,2%
- conductele se vor poza pe fundul santului care in prealabil a fost nivelat si prevazut cu un strat de
nisip de 15 cm
- dupa pozarea conductei spatile libere ramase intre tub si peretele santului vor fi umplute cu pamant
selectionat, apoi se adauga un strat de nisip de 15 cm
- se vor lasa spatii intre extremitatiile tubului sau imbinari, pentru operatiile de proba si montari
ulterioare.
 Ingropate in canale de protectie – cand terenul este sensibil la umezire si nu pot fi respectate
distantele impuse fata de fundatiile cladiriilor (conform Normativului
P7-77)
- cand conductele de apa trebuie protejate impotriva actiunilor mecanice exterioare
- se evita amplasarea conductelor de alimentare cu apa rece in canale in care se monteaza si conducte
de apa calda; se adopta solutia de separare a doua compartimente.
 In subsolurile cladirilor
- cand cladirile sunt prevazute cu subsoluri sau cu canale mediane circulabile.
- la adaptarea acestei solutii conductele se izoleaza termic pentru a se evita incalzirea apei reci
 - la traversarea rosturilor de tasare a peretilor sau a fundatiilor cladirilor golurile sunt mai mari decat
diametrele exterioare ale conductelor cu 10…15 cm; etansarea golurilor se va face cu material
elastic.
- se va asigura accesibilitatea conductelor pentru intretinere si reparatii in timpul exploatarii
 In galerii subterane vizitabile
- in cazuri speciale: artere cu circulatie intensa, conditii de teren foarte dificile nevoie de
supraveghere frecventa sau de interventie rapida.
 Aerian
- pe portiuni scurte ale retelei.In acest caz producatorul trebuie sa aiba bine precizatete conditiile
de executie si exploatare.
-
IV. CONDUCTE FOLOSITE IN REȚEUA EXTERIOARĂ DE AA
A. TUBURI DIN AZBOCIMENT
Conductele din azbociment sunt realizate dintr-un amestec de ciment, fibre de azbest şi apă.
• au greutate redusă, rezistă bine la presiune, îndoire, îngheţ, temperaturi înalte, foc.
• nu rezistă la lovituri şi şocuri.
• se utilizează la aducţiunile de apă şi la reţelele de canalizare.
• fibrele de azbest au o influenţă negativă asupra sănătăţii, pericolul fiind mortal dacă sunt inspirate în
plămâni.

B. TUBURI DIN BETON ARMAT PRECOMPRIMAT

• utilizat la conductele de aductiune sau artere pentru alimentarea cu apa a centrelor populate si a industrilor.
• se fabrica cu diametrele nominale de : 400, 600, 800 si 1000 mm.

C. ŢEVI DIN PLUMB

Plumbul este cel mai vechi material utilizat în instalaţiile de apă.
• Diferite aliaje sunt disponibile pentru aplicaţii speciale;
• Îmbinările se execută prin lipire cu aliaj de cositor;
• Plumbul este utilizat pentru conductele de legătură la unele obiecte sanitare, pentru apele uzate radioactive
sau în laboratoare, pentru evacuarea apelor uzate corozive.
• Este din ce în ce mai rar utilizat în instalaţiile de canalizare, iar UE a interzis folosirea plumbului în
instalaţiile de apă, datorită pericolului pe care îl prezintă asupra sănătăţii.
D. ŢEVI DIN OTEL
În instalaţii se utilizează ţeava neagră de oţel şi ţeava de oţel zincată. Ţevile din oţel
pot fi laminate sau sudate.
• Ţevile din oţel au o rigiditate foarte bună, rezistenţă mare la compresiune şi
rezistenţă structurală ridicată.
• Ţevile din oţel se îmbină de obicei cu fitinguri filetate, dar şi prin sudură sau
folosind flanşe.
• Durata de viaţă este doar de aproximativ 12…15 ani, în funcţie de debitul
vehiculat, de caracteristicile fluidului şi de calitatea acoperirii cu zinc.
E. ŢEVI DIN CUPRU

Ţevile din cupru sunt utilizate pe scară largă în instalaţii de alimentare cu apă deoarece:
• Se poate modela şi îmbina uşor, nu ocupă spaţiu mult, are un aspect plăcut;
• Nu permite formarea crustelor pe interior, iar pierderile de presiune sunt reduse (suprafaţă
netedă);
• Greutatea este mică, transportul şi montajul se fac uşor, durata de viaţă este mare.Se îmbină cu
fitinguri, prin sudură.
Reguli pentru proiectare:
• Ţevile din cupru nu sunt recomandate dacă apa are un pH mai mic de 6.5;
• Preluarea dilatărilor termice se face la fel ca şi pentru conductele din material plastic;
 • Într-o instalaţie în care se montează atât ţevi din oţel, cât şi ţevi din cupru ,cuprul trebuie montat
întotdeauna după oţel în direcţia curgerii, pentru a evita pericolul de coroziune.
F. TEVILE DE PRESIUNE PVC
• obtinute prin extrudare
• se folosesc la distributia apei potabile, retele de irigatii, retele sub presiune imbinarile pot fi : rigide cu mufa
lisa, prin lipire, utilizate in terenuri stabile, in zone fara activitate seismica accentuata, in zona cu dilatare
termica liniara scazuta. elastice cu mufa TECHNOGIUNTO demontabila (etansare cu inele de cauciuc
elastomerice, utilizate in terenuri instabile, in zone seismice si in zone cu dilatari termice liniare ridicate.
- piesele de legatura (fitingurile) pentru realizarea retelelor de distributie si alimentare cu apa vor fi din
PVC cu diametre intre 20 si 200 mm.

Tipuri de imbinării:
rigide, cu mufă lisă, prin lipire utilizare: în terenuri stabile, în zone fără activitate seismică
accentuată în zone cu dilatări termice liniare scăzute
 elastice, cu mufă Technogiunto, demontabilă utilizare: în terenuri instabile, în zone seismice, în
zone cu dilatări termice liniare ridicate.
Mod de îmbinare:
 lipire cu adeziv ,
 etanşare cu inele de cauciuc elastomerice