CURS 3

05.10.2020

Sistemul de alimentare cu apă

Populația lumii fiind în continuă creștere (cu aproximativ 80 de milioane de
oameni pe an), se estimează că se va apropia de 10 miliarde până în 2050. Peste 50%
dintre oamenii de pe planeta noastră trăiesc astăzi în zonele urbane și acest procent va
crește. Pe măsură ce populațiile se mută continuu în mediul urban pentru oportunități
economice și un nivel de trai mai ridicat și pe măsură ce orașele se unesc pentru a forma
metropole, proiectarea și gestionarea apei devin o parte din ce în ce mai importantă a
planificării și gestionării integrate a infrastructurii urbane.
Deci, unul dintre serviciile cel mai apreciat într-o localitate îl reprezintă
alimentarea cu apă în cantitate suficientă şi de calitate.
Ca și componente ale infrastructurii urbane, sistemele hidroedilitare includ, de
obicei, sistemele de captare și stocare a apei, transportul apei prin apeducte (canale, și /
sau conducte) de la sistemele de captare la stațiile de tratare a apei; sisteme de tratare,
stocare și distribuție a apei; sisteme pentru colectarea apelor uzate (canalizare) și de
epurare a acestora, precum și lucrări de drenaj urban.
Aceste componente pot fi ilustrate într-o schemă simplă care arată Schemă care
arată o sursa de apă de suprafață tratarea apei înainte de utilizare și impactul scurgerilor
din sistemele de canalizare asupra resurselor de apă.

1
 Nevoile de apă
Apa reprezintă o resursă naturală vitală pentru buna funcționalitate a sistemelor
antropice și tehnogene datorită multiplelor sale utilizări și combinații chimice în care
intra în procesul de producție și care are caracter inepuizabil şi o anumită frecvenţă
de refacere, aceasta fiind direct dependent de factorul climatic.
Nevoile de apă ale acestor sisteme sunt foarte variate și depind de gradul de
dezvoltare a acestora. Cantitățile de apă utilizate în centrele populate și în cadrul
platformelor industriale nu sunt constante în timp. Necesarul de apa este maxim la
anumite ore din zi și minim noaptea.
Prin necesarul (nevoia) de apă a unei folosinţe se subînţelege cantitatea de
apă care asigură integral nevoile de apă ale acesteia, şi rezultă din însumarea tututor
cantităţilor de apă necesare categoriilor de nevoi, cu excepţia nevoilor de apă pentru
combaterea incendiilor şi a nevoilor tehnologice de apă ale sistemului de alimentare
cu apă.
Prin necesarul specific de apă se subînţelege cantitatea medie de apă care
poate să satisfacă fiecare categorie de nevoi. Astfel, pentru satisfacerea nevoilor
gospodăreşti ale populaţiei (gospodării sau apartemente ce dispun de instalaţii
interioare de apă şi canalizare, băi şi instalaţii centrale de apă caldă şi rece,
canalizare) necesarul specific de apă pentru o persoană este de 100 - 280 l/zi; pentru
spitale şi sanatorii 235 - 425 l/pat/zi; pentru garaje de autoturisme şi autocamioane
300- 500 l/autovehicul/zi; pentru stropitul străzilor pavate o singură dată într-o zi 1,5
- 4 l/m2.
În cazul nevoilor de apă din industrie se indică numai necesarul de apă pentru
satisfacerea cerinţelor igienico-sanitare ale muncitorilor şi personalului respectiv, a
celor social- gospodăreşti ale unităţii.
Necesarul de apă pentru nevoile tehnologice este stabilit, in functie de tipul de
productie.
Pe baza necesarului de apă al consumatorilor se deduce cerinţa de apă care
reprezintă cantitatea totală de apă care trebuie preluată din sursă pentru satisfacerea
nevoilor de apă ale beneficiarilor, inclusiv pierderile de apă raţionale.
Consumul de apă reprezintă partea din cerinţa de apă a unei nevoi care se
înglobează în produse, se evaporă tehnologic etc., şi care, ieşind din sistem nu se mai
restituie.
Pierderile de apă reprezintă cantitatea de apă ce se pierde în cadrul sistemului
de alimentare cu apă datorită neetanşeizării conductelor, deversărilor realizate în
condiţii de preaplin al rezervoarelor, avariilor produse în cadrul sistemelor de
alimentare etc.
Debitul mediu zilnic (m3/zi) reprezintă cantitatea totală de apă utilizată efectiv
de o aşezare sau unitate industrială şi dedus prin raportarea volumului total de apă
consumat la 365 de zile. În acest debit nu intră volumul de apă necesar pentru
combaterea incendiilor.
Pentru combaterea incendiilor, clădirile şi construcţiile sunt împărţite în cinci
grupe după rezistenţa lor la foc (I-V), iar construcţiile din cadrul unităţilor industriale
în cinci categorii după pericolul de incendiu al procesului tehnologic (A-E).
2
 De asemenea, sunt indicate consumurile de apă pentru diferite instalaţii de
stingere a incendiului: hidranţi interiori (2,5 - 20 l/s), hidranţi exteriori (5 - 100 l/s).

Valorile din tabel se aplică și în cazul cartierelor izolate, separate de centrul

populat printr-o zonă neconstruită mai lată de 300m.
Debitul pentru un incendiu Qie și numărul de incendii simultane (n) pentru
centrele populate cu peste 1000000 de locuitori se determină pe bază de studii
speciale.
Cantitatea de apă necesară pentru combaterea incendiilor se înmagazinează în
rezervor, constituind o rezervă de apă intangibilă sau se înclude debitul necesar
stingerii incendiilor în calculul debitelor specifice.
Debitul specific reprezintă volumul de apă necesar pentru satisfacerea nevoilor
globale ale aşezărilor şi unităţilor industriale şi rezultă din raportul dintre debitul
mediu zilnic şi numărul de locuitori. Acesta variază în funcţie de gradul de dezvoltare
al aşezărilor, de dotare al gospodăriilor şi variază între 150 l/pers./zi în cazul
aşezărilor rurale lipsite de sisteme centralizate de alimentare cu apă şi canalizaţie şi
400 l/pers./zi în cazul oraşelor.

Tipologia nevoilor de apă

Nevoile de apă ale sistemelor antropice şi tehnogene sunt foarte variate şi
depinde de gradul de dezvoltare a acestora.
Nevoile de apă ale aşezărilor. Aşezările prin componenta demografică
reprezintă cea mai mare consumatoare de apă, nevoile grupâdu-se în următoarele
categorii:
 nevoi gospodăreşti ale populaţiei, cuprinde apa necesară consumului direct
pentru băut, prepararea hranei, igienă sanitară individuală şi de grup, spălat,
întreţinerea curăţeniei locuinţei şi curţii, evacuarea deşeurilor prin sistemul
de canalizaţie, stropitul grădinii şi întreţinerea animalelor domestice în
cadrul gospodăriilor din spaţiul rural;

3
 nevoi puplice, cuprinde apa utilizată pentru consumul şi întreţinerea
clădirilor publice (şcoli, cămine, spitale, hoteluri, cantine, grupuri sanitare
publice etc), întreţinerea curăţeniei tramei stradale şi a pieţelor, stropitul
spaţiilor verzi şi a parcurilor, funcţionalitatea fântânilor publice şi
ornamentale precum şi pentru întreţinerea şi exploatarea sistemului de
canalizare, respectiv antrenarea zăpezii etc. Pentru curățenia străzilor și
piețelor, stropirea spațiilor verzi, ameliorarea climatului, protecția față de
poluanții atmosferici sau pentru scopuri decorative. Cantitatea de apa
utilizată în asemenea scopuri variază în funcție de zona climatică, gradul de
dotare urbană, obiceiurile populației, nivelul de civilizație, etc.
În ceea ce privește utilizarea apei în scop de agrement, grija principală este
scăderea consumului apei pentru aceste scopuri atunci când accesul de bază
este compromis. Aceasta este o problema cu care se confrunta multe țări
dezvoltate unde se fac eforturi susținute pentru educarea consumatorilor în
privința limitării utilizării apei în scop recreațional. Exista țări în care se
percep tarife crescute în cazul în care se depășesc anumite limite stabilite
pentru nevoile de baza, inclusiv spălarea hainelor.
Folosirea unor cantități mari de apă în scop recreațional este întâlnită în
țările dezvoltate, în special în zonele urbane, unde tiparele de consum ale
persoanelor înstărite au impact direct asupra disponibilității apei în rândul
celor cu venituri mici. Prin urmare, controlând utilizarea în scop de
agrement a apei, ne asigurăm că nevoile de bază sunt satisfăcute în mod
echitabil. Este important să se ia în calcul si o eventuală creștere a
numărului populației. Exista nevoia de a controla consumul de apă pentru a
proteja resursele.
 nevoi industriale locale, cuprinde apa utilizată în procesul de producţie din
cadrul industriei locale de panificaţie, prepararea cărnii, lactate şi fructe,
construcţii, întreţinerea vehiculelor şi utilajelor. Nevoile industriale de apă
sunt foarte ridicate în marile orașe, reprezentând principalul consumator. În
aceasta categorie intră apa utilizată pentru transportul materiilor prime,
semifinite și finite, ca solvent sau separator pentru substanțe cu densitate
diferită, pentru dizolvarea diferitelor componente care intră în procesul de
fabricație, ca materie primă sau constituent al diverselor produse, pentru
spălarea și întreținerea aparatelor și ustensilelor sau ca simplă apă de răcire.
În determinarea necesarului de apă se iau in calcul apa pentru procesul de
fabricație, apa pentru nevoi igienico - sanitare și social - administrative și
apa pentru combaterea incendiilor. Felul industriei, procesul tehnologic,
nivelul producției, posibilitățile de recirculare și stocare sunt esențiale
pentru a stabili cantitatea de apă utilizată.

 nevoi pentru combaterea incendiilor;

 nevoi tehnologice de apă ale sistemului de alimentare cu apă.

4
 Nevoile de apă ale unităţilor industriale. Unităţile industriale din cadrul
aşezărilor respectiv cele din cadrul platformelor industriale, situate în afara aşezărilor,
reprezintă a doua mare componentă consumatoare de apă, acestea grupându-se în
următoarele categorii:
 nevoi de producţie cu caracter tehnologic, cuprinde apa utilizată în
procesul de producţie, răcirea agregatelor, producerea aburului, spălarea
materiei prime şi a produselor, transportul hidraulic al materiei prime,
produselor fabricate şi al deşeurilor etc;
 nevoi de întreţinere a unităţii industriale şi igienico-sanitare ale
muncitorilor;
 nevoi de combatere a incendiilor;
 nevoi tehnologice de apă ale sistemului de alimentare cu apă.

Nevoile de apă ale unităţilor agrozootehnice. Unităţile agrozootehnice din

cadrul aşezărilor respectiv cele situate în afara aşezărilor, reprezintă a treia mare
componentă teritorial-antropică consumatoare de apă, acestea grupându-se în
următoarele categorii:
 nevoi de producţie cu caracter tehnologic, cuprind apa utilizată pentru
consumul direct al animalelor, prepararea hranei concentrate, întreţinerea
curăţeniei în cadrul complexelor şi a utilajelor de producţie, apa utilzată
pentru irigaţiile terenurilor arabile, livezilor şi viilor etc;
 nevoi de întreţinere a unităţii agrozootehnice şi igienico-sanitare ale
muncitorilor;
 nevoi de combatere a incendiilor;
 nevoi tehnologice de apă ale sistemului de alimentare cu apă.

Variaţia nevoilor de apă

Cantităţile de apă utilizate în centrele populate şi în cadrul platformelor
industriale nu sunt constante în timp. Necesarul de apă este variabil în cursul unei zile
şi săptămânii. Astfel, acesta este maxim la anumite ore din zi, şi minim noaptea.
Diferențieri însemnate se evidențiază pentru așezări cu diferite mărimi
demografice.

5
 Variația orară a debitelor în cadrul așezărilor rurale și urbane cu diferite
mărimi demografice (procente din debitul zilnic al orei respective

Astfel, variația cea mai însemnată a debitului se evidențiază în cadrul

aşezărilor rurale unde ritmul vieţii şi al activităţilor economice este asemănător
pentru majoritatea locuitorilor, şi o scădere a variaţiei necesarului de apă odată cu
creşterea numărului de locuitori ai aşezării (cazul aşezărilor urbane) unde, datorită
fluxului continuu al activităţilor economice, consumul are oscilaţii mici între zi şi
noapte
De-a lungul săptămânii debitul de apă utilizat este de asemenea neuniform,
însă această variaţie nu este caracteristică.
De asemenea, debitul zilnic de apă a unei aşezări variază în decursul unui an,
cu un maxim vara şi un minim iarna respectiv de-a lungul mai multor ani fiind
determinată de evoluţia sau involuţia aşezărilor.

Calitatea apei
Apa provenită din diversele surse de suprafaţă şi subterane prezintă stări
calitative diferenţiate, care depinde de structura geochimică a substratului geologic
din cadrul bazinului hidrografic colector, gradul de umanizare şi poluare a acestuia.
În general, se constată că sursele de suprafaţă (cursuri hidrografice, lacuri de
acumulare) au o calitate mai scăzută a apei în raport cu sursele subterane, unde apa
stocată în cadrul pânzelor freatice suportă un proces natural de filtrare prin diversele
straturi şi formaţiuni geologice pe care le străbate.
În vederea folosirii apei captate din diverse surse pentru consumul populaţiei şi
în cadrul activităţilor industriale, aceasta este supusă unor procese fizice (filtrare) şi
chimice (neutralizare) de corectare a calităţii în conformitate cu normativele de
calitate a apei în vigoare.
Apa potabilă trebuie să fie sanogenă şi curată, îndeplinind următoarele condiții:
6
 a) să fie lipsită de microorganisme, paraziți sau substanțe care, prin număr sau
concentrație, pot constitui un pericol potențial pentru sănătatea umană;
b) să întrunească cerințele minime de calitate a apei potabile.
Cerinţele de calitate ale apei depind de scopul în care urmează a fi folosită.
Pentru apa potabilă, cerinţele de calitate sunt precizate în cadrul fiecărei ţări de
normative şi standarde în vigoare. În România, calitatea apei potabile este precizată
de Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile modificată și completată prin
Ordonanța Guvernului nr. 1/2011.
Astfel, pentru caracteristicile organoleptice (mirosul şi gustul apei) se admite
maximum gradaţia 2 (perceperea gustului şi a mirosului să poată fi realizată numai de
către o persoană cu simţuri foarte dezvoltate).
Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite pentru
parametrii de calitate sunt în conformitate cu valorilor stabilite pentru parametrii de
calitate, la robinetul consumatorului și la punctul de intrare în clădire, în cazul apei
potabile furnizate prin rețeaua de distribuție și respectiv în punctul din care apa este
preluată în procesul de producție, în cazul apei utilizate în industria alimentară.
Caracteristicele fizice ale apei sunt exprimate de concentrarea ionilor de
hidrogen, conductivitatea electrică, culoare, turbiditate.
Datorită capacităţii largi a apei de a dizolva şi forma soluţii, sursele naturale
conţin în concentraţii variate numeroase elemente şi compuşi chimici. Concentraţia
elementelor şi compuşilor chimici din sursele naturale de apă variază de la o zona la
alta. Corectarea caracteristicilor chimice ale apei reprezintă o etapă obligatorie în
prepararea apei potabile pentru consumul populaţie în cazul surselor de suprafaţă şi
una opţională în cazul surselor subterane (numai unde este cazul, în raport de
indicatorii admisibili).
În cazul surselor de apă aflate în arii puternic umanizate (în apropierea unor
unităţi industriale, spaţii de depozitare a unor substanţe chimice comune sau toxice,
unităţi zootehnice etc.) sunt urmărite concentraţiile şi a altor substanţe chimice cu
caracter toxic Pb, arsen, cianuri, azotati, pesticide, floruri, cadmiu, cloruri, mercur,
nichel, uraniu.
Pentru noile surse de apă introduse în exploatare se realizează şi analiza
elementelor radioactive, acestea afectând în special sursele de apă din zonele
montane (uraniu, radiu, poloniu, plumb).
Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme şi particule animale sau vegetale
vizibile cu ochiul liber, particule de organisme dăunătoare sănătăţii, cu ouă sau sau
larve de paraziţi, alte organisme biologice caracteristice contactului cu mediul
înconjurător etc.

Parametrii de calitate ai apei potabile

Valorile şi concentrațiile maxime admise pentru parametrii de calitate ai apei
potabile sunt conform tabelelor următoare:
Parametrii microbiologici

7
 Parametrii chimici

Pentru apa industrială, condiţiile de calitate diferă după scopul în care este
folosită aceasta.