PROTECTIA APELOR

Ecotehnologii-Referat

Bucuresti 2017

Autor: Minea Miruna Cristina

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Facultatea de Management

Seria B, Grupa 112.

CUPRINS
1.Resursele de apa ale Romaniei

2.Consumul resurselor de apa in tara noastra

3.Prevederi ale legislatiei din Romania in domeniul protectiei apelor

4.Precizari notionale

5.Concluzie
1. Resursele de apa ale Romaniei

Resursele de apa ale Romaniei sunt relativ sarace si inegal distribuite in timp si
spatiu, fiind formate din ape de suprafata si subterane.

Resursele teoretice de apa ale raurilor interioare si lacurilor Romaniei sunt

estimate la cca. 40 de miliarde m3/an, din care, in regim de scurgere libera, numai
5 miliarde m3/an sunt utilizabile, si, in stadiul actual de amenajare, 13 miliarde
m3/an. Daca avem in vedere numai raurile, resursele specifice sunt de circa 1700
m3/locuitor/an, valoare relativ redusa comparativ cu resursele celorlalte tari
europene. Luand in considerare acumularile existente si investitiile viitoare,
raurile vor putea asigura 25 miliarde de m3 de apa intr-un an secetos.

In Romania exista 3.450 de lacuri naturale cu o capacitate de 2 miliarde m3; din

volumul total doar 400 miliarde m3 prezinta importanta din punct de vedere al
disponibilului de apa potabila.

Dunarea, al doilea fluviu european ca lungime, se regaseste in proportie de

28% pe teritoriul Romaniei. Din amonte, fluviul aduce importante cantitati de
poluanti, apele sale incadrandu-se, la intrarea in tara, in categoria a II-a. In anul
1998, activitatea de supraveghere a calitatii apelor lacurilor a relevat ca, dintre
acestea, 64% s-au incadrat in categoria I de calitate, 14,1% in categoria a II-a si
a III-a si 2,1% in categoria D.

Analiza datelor existente releva urmatoarele categorii de poluare a apelor

subterane:

 Poluare cu produse petroliere si compusi fenolici in zona Prahova-

Teleajen;
 Poluarea cu ingrasaminte minerale in zonele: Targu Mures, Arad, Craiova,
Ramnicu Valcea si Roznov;
 Poluare cu produse menajere si produse rezultate din zootehnie: Carei,
Halciu, Bailesti, Beregsau;
 Poluare cu produse rezultate din procese industriale: Victoria, Fagaras,
Codlea, Isalnita, Craiova.
 Bibliografie: “Economia protectiei mediului inconjurator”; autor: Marina
Badileanu; Editura Sylvi; Bucuresti 2002.

2. Consumul resurselor de apa in tara noastra:

Apa reprezinta o resursa fundamentala pentru viata oamenilor si activitatea

economico – sociala. Disponibilul de apa dulce care se poate folosi, existent in
lacurile si cursurile de suprafata, precum si panzele subterane de apa reprezinta
doar 1% din totalul resurselor de apa. Cantitatea de apa de pe glob este fixa si
finita, reinnoindu-se intr-un circuit continuu sub influenta energiei solare. Omul nu
poate spori resursele de apa, limitele fizice fiind determinate natural.
In comparatie cu alte resurse naturale , apa se reinnoieste permanent,
devenind astfel o sursa inepuizabila, dar asa cum am aratat, limitata. Apa are
si unele dezavantaje care au determinat aparitia in conditiile contemporane a
“problemei apei”, astfel:
a. Apa nu poate fi substituita cu alte substante sau produsa pe cale artificiala;
b. Distribuirea neuniforma a resurselor de apa genereaza probleme de lipsa si
epuizare locala a apei, de poluare avansata;
c. Caracterul schimbator al precipitatiilor influenteaza aleator circulatia
apelor de suprafata, a debitelor si, de aici, greutati in aprovizionarea
proceselor de productie din industrie si agricultura, investitii pentru
amenajari hidrotehnice care sa preintampine asemenea fenomene.

Factor al existentei biologice si al productiei de bunuri materiale, apa a

incetat sa mai fie considerata o resursa naturala abundenta, gratuita si de
loc pentru deversarea reziduurilor poluante. Apa a devenit un bun
economic de mare pret, consumul si nivelul ei pe locuitor atestand nivelul
de dezvoltare economica si de civilizatie a unei tari.
Pe masura dezvoltarii economice, necesitatile de apa cresc substantial.
Trecerea de la sisteme descentralizate de alimentare cu apa la sistemele
centralizate prin conducte si canalizari pentru evacuarea apelor uzate a
ridicat consumul de apa la cote insemnate. La toate acestea a contribuit si
 diversificarea utilitatilor si cresterea gradului de urbanizare, care a facilitat
cresterea rolului apei ca principal factor de igienizare a mediului urban.
Destinatia consumului de apa ne arata ca in mediul urban aceasta este
mult mai mare decat in mediul rural. In timp ce necesitatile minime de apa
sunt estimate la circa 30 l/om/zi, necesarul adecvat este apreciat la 100
l/om/zi.
In marile orase dens populate si puternic industrializate se ajunge la un
consum zilnic de 500-600 l/om/zi.
In procesul dezvoltarii economice, industria si agricultura raman cei mai
mari consumatori de apa, ca urmare a tehnologiilor existente, dar si a unor
modificari pedoclimatice. Din consumul total de apa dulce, la nivel
mondial agriculturii ii revin 73%, iar industriei si celorlalte ramuri 22%.
Consumul de apa este variabil in timp si repartizat neuniform pe glob.
Ponderea cea mai mare a consumului o detin tarile dezvoltate, care
depasesc cu mult media mondiala de 1500 l/om/zi. In tarile slab dezvoltate
se inregistreaza minime de 50 l/om/zi.

Bibliografie: “Cresterea economica si mediul natural”; autor: Valentin

Soroceanu; Editura Economica; Bucuresti 2000.

3. Prevederi ale legislatiei din Romania in domeniul protectiei apelor:

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca

obiect mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale
acestora, in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii
umane si bunurilor materiale. (art. 35 din LPM);

Alte prevederi ale Legii protectiei mediului se refera la:

- Reglementarile privind procedurile de autorizare pentru exploatarea surselor
de apa si ecosistemelor acvatice, standardele de emisie, standardele de calitate
a apelor,etc.
- Controlul respectarii reglementarilor de protective a apelor si ecosistemelor
acvatice.
 Printre obligatiile persoanelor fizice si juridice se numara:
- Sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje si ambalaje care au continut
uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianti, substante periculoase sau pesticide;
- Sa execute toate lucrarile de refacere a resurselor naturale, de asigurare a
migrarii faunei acvatice si de ameliorare a calitatii apei, prevazute cu termen
in acordul si autorizatia de mediu si sa monitorizeze zona de impact.

Prevederile Legii apelor au ca scop:

a) Conservarea, dezvoltarea si protectia resurselor de apa, precum si
asigurarea unei curgeri libere a apelor;
b) Protectia impotriva oricarei forme de poluare si de modificare a
caracteristicilor resurselor de apa, a malurilor si albiilor sau cuvetelor
acestora;
c) Refacerea calitatii apelor de suprafata si subterane;
d) Conservarea si protejarea ecosistemelor acvatice;
e) Asigurarea alimentarii cu apa potabila a populatiei si a salubritatii publice;
f) Valorificarea complexa a apelor ca resursa economica si repartitia rationala
si echilibrata a acestei resurse, cu mentinerea si cu ameliorarea calitatii si
productivitatii naturale a apelor;
g) Apararea impotriva inundatiilor si oricaror fenomene hidrometeorologice
periculoase;
h) Satisfacerea cerintelor de apa ale agriculturii, industriei, producerii de
energie, a transporturilor, turismului, agrementului, ca si altor activitati
umane.

Bibliografie: “Economia protectiei mediului inconjurator”; autor: Marina

Badileanu; Editura Sylvi; Bucuresti 2002.

4. Precizari notionale;
 Resursele de apa sunt apele de suprafata alcatuite din cursurile de apa cu deltele
lor, lacuri, balti, apele maritime interioare si marea teritoriala, precum si apele
subterane de pe teritoriul tarii, in totalitatea lor.

Poluarea apei reprezinta o alterare a calitatii fizice, chimice, sau biologice a

acesteia, produsa direct sau indirect de o activitate umana in urma careia apele
devin improprii pentru folosirea normala in scopurile in care aceasta folosire era
posibila inainte de a interveni alterarea. (Legea apelor nr. 8/1974, art.10)

Sursele care produc poluarea apei de suprafata se pot imparti in:

 Surse de poluare concentrate, organizate sau punctuale, reprezentate de apele

uzate orasenesti ce deverseaza continuu, sau ape uzate industrale, cu
descarcare continua;
 Surse de poluare neorganizate sau difuze, dispersate pe suprafata bazinului
hidrografic al cursului de apa, constituite din apele de precipitatii care spala
suprafetele localitatilor sau drumurilor, depozitele de reziduuri, terenurile
agricole pe care s-au aplicat ingrasaminte sau substante chimice de combatere
a daunatorilor;

Principalele tipuri de poluanti ai apelor sunt:

- Poluanti biodegradabili, care pot fi metabolizati si neutralizati de fauna si
flora acvatica ( de exemplu: dejectiile de la crescatoriile de animale). Lipsa de
oxigen inseamna pieirea florei si faunei acvatice.
- Poluanti nebiodegradabili, care se mentin ca atare in ape, acumulandu-se in
timp ( sunt cei alcatuiti din substante anorganice, si anume, saruri ale
metalelor grele, insecticide, detergent, substante petroliere si radioactive)
- Poluanti termici, care determina incalzirea anormala a cursurilor de apa.
Acestia provin, in cea mai mare parte, de la termocentralele care folosesc
cantitati mari de apa de racire.

Dupa deversare, apele impurificatoare sunt supuse unor procese naturale de

autoepurare. Prin autoepurare, se intelege ansamblul proceselor naturale de
epurare, prin care receptorii sunt readusi la caracteristicile calitative pe care
le-au avut inainte de primirea apelor uzate.
 Bibliografie: “Economia protectiei mediului inconjurator”; autor: Marina
Badileanu; Editura Sylvi; Bucuresti 2002.

5. Concluzie:

In concluzie, apa este o resursa importanta, deoarece aceasta nu poate fi

inlocuita cu alte substante sau produsa pe cale artificiala, iar din acest motiv
este limitata si trebuie protejata. Aceasta protectie ar fi realizabila prin mai
multe etape: alterarea calitatii fizice, chimice sau biologice a apei produsa
direct sau indirect de o activitate umana trebuie redusa; persoanele fizice sau
juridice sunt obligate sa nu spele in apele naturale autovehicule, utilaje,
ambalaje care au continut uleiuri, pesticide; sa fie executata ameliorarea
calitatii apei, etc.