INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN SUCEAVA

COLEGIUL „VASILE LOVINESCU” FĂLTICENI

Nr............din............

PROIECT
pentrususținereaexamenului de certificare a
calificăriiprofesionale
NIVEL 4

Îndrumător: Candidat:
Prof. Spînu Mariana ElevȚolescuMădălina

FĂLTICENI
2020
 COLEGIUL “VASILE LOVINESCU” FĂLTICENI
Filiera: TEHNOLOGICĂ
Profilul: RESURSE NATURALE ŞI PROTECŢIA MEDIULUI
Specializarea: TEHNICIAN ECOLOG ŞI PROTECŢIA
CALITĂŢII MEDIULUI
CLASA a-XII-a PM
Ruta de calificare: DIRECTĂ

PLOILE ACIDE ȘI
DEGRADAREA SOLULUI
 CUPRINS

Argument...................................................................................................................................1

1. Ploile acide............................................................................................................................4
1.1 Cauze naturale......................................................................................................................5
1.2 Cauze antropice....................................................................................................................6

2. Proveniența ploilor acide......................................................................................................7

2.1 Dioxidul de sulf.....................................................................................................................9
2.2 Dioxidul de azot..................................................................................................................10

3. Dezechilibre produse de ploile acide.................................................................................13

3.1 Degradarea solurilor............................................................................................................14
3.2 Soluții tehnologice de reducere a emisiilor de agenți oxidanți...........................................15
3.3 Efecte ale ploilor acide........................................................................................................17
3.4 Aciditatea solului................................................................................................................19
3.5. Măsuri de combatere a ploilor acide..................................................................................22

Concluzii..................................................................................................................................24
Bibliografie..............................................................................................................................25
Anexe........................................................................................................................................26
 Ploile acide și degradarea solului

Argument

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât și a apei în care acizii din aer,
produși de uzine de producere a energiei electrice și alte surse, cad pe Pământ în diferite
regiuni. Acțiuneacorozivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului
înconjurător. Problema începe cu producerea dioxidului de sulf și a oxizilor de azot produși
prin arderea combustibilului fosil (cărbune, gaz natural și petrol). Dioxidul de sulf și oxizii de
azot reacționează cu apași alte substanțe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric,
acidul azotat și alți poluanți. Acești acizi poluanți ajung până în atmosferă, unde călătoresc
sute de kilometri și în cele din urmă se întorc pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau
ceață.
Când se ard combustibili fosili, cum sunt cărbunele, benzina sau petrolul, se emit
oxizi de sulf, carbon și azot în atmosferă. Acești oxizi se combină cu vaporii din aer și
formează acid sulfuric, acid carbonic și acid azotic. Când plouă sau ninge, acești acizi ajung
pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă.
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viață, inclusiv pentru
oameni. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri, râuri și pârâuri și la nivelul vegetației.
Aciditatea apei omoară practic orice formă de viață.
La începutul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. În
secolul XX, aciditatea aerului şi ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o amenințare
capitală la adresa calității mediului.
Cea mai mare parte a acestei acidități este produsă în țările industrializate din
emisfera nordică: SUA, Canada, Japonia și majoritatea țărilor din Europa de Est şi de Vest.
Amenințarea reprezentată de ploaia acidă nu e limitată de granițele geografice, căci vânturile
transportă substanțele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetările confirmau faptul că
poluarea provenită de la centralele electrice care funcționează cu cărbuni în centrul și vestul
SUA erau cauza principală a marilor probleme legate de ploaia acidă în estul Canadei și nord
estul SUA. Structuri de piatră, metal sau ciment au fost și ele afectate sau chiar distruse.
Urmări ale ploii acide pot fi observate mai ales în estul Americii de Nord, în Europa,
în Japonia, China şi Sud-Estul Asiei. Ploaia acidă îndepărtează substanțele nutritive din
pământ, încetinește dezvoltarea copacilor și transformă lacurile într-un mediu care nu poate
întrețineviața. În orașe, acizii poluanții corodează aproape tot ce intră în contact cu ei,
accelerând acest proces asupra structurilor cum ar fi blocuri și statui. Acizii în combinație cu

1
 Ploile acide și degradarea solului

alte substanțe chimice formează praful de fum urban care atacă plămânii, cauzând boli și
decedări premature.
Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decât să dăuneze Pământului.
Din cauza încălzirii globale va crește nivelul mărilor, regiunile situate mai jos fiind înghițite
de apă. Este de așteptat ca apa să acopere orașe ca Londra New York. Poluarea resurselor de
apă poate atrage după sine izbucnire unor epidemii, apariția unor boli grave și moartea. Sunt
modificate și raporturile repartizării precipitațiilor: regiuni imense pot fi secate complet,
ducând la foamete și pierderea multor vieți omenești.
Zi de zi ajung în aer cantități enorme de gaze de eșapament. Cândva fenomenul s-a
limitat doar la zonele puternic industrializate și orașe. Metodele de agricultură intensivă care
s-au extins în întreaga lume au contribuit la creșterea cantității gazelor poluante, precum și la
reducerea unor substanțe poluante cum ar fi ierbicidele , insecticidele, etc. Unele componente
ale gazelor de eșapament, în cazul în care sunt inhalate, provoacă tulburări pulmonare:
bronșite, astm pulmonar. Gazele freonice deteriorează stratul de ozon, deschizând calea spre
Pământ a componentelor dăunătoare din radiațiile solare.
În zilele noastre atenția este orientată din ce în ce mai mult spre problemele de mediu;
multe dintre guverne iau în considerare subiectele “verzi”. În întreaga lume păstrarea
resurselor energetice este o problemă acută. Dacă consumăm mai puțin curent şi călătorim
mai puțin cu mașina, putem reduce cantitatea materialelor organice utilizate pentru
producerea curentului electric și a combustibilului.
În numeroase țări vântul și energia solară sunt utilizate ca sursă de energie alternativă.
Va trece însă mult timp, până când ce acestea vor înlocui în totalitate materiile prime
organice. Arborii la fel ca şi celelalte plante, transformă dioxidul de carbon în oxigen, jucând
un rol important în menține reaproporției “gazelor de seră”. Distrugerea milioanelor de km 2
de păduri ecuatoriale are drept consecință reducerea cantității de oxigen care ajunge în
atmosferă, în schimb se acumulează dioxid de carbon, care reține căldura.
În întreaga lume sunt pornite campanii care încearcă să convingă guvernele să renunțe
distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populația contribuie la aceste campanii, prin faptul că nu
mai cumpără produse din lemn tropical, reducând oarecum cererea pentru acestea. Un singur
lucru este cert: în zilele noastre nu mai putem spera să respiram aer curat. Este nevoie de un
control riguros și de măsuri radicale pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur.
În lucrarea de față “Ploile acide și degradarea solurilor “, am evidențiat pe lângă
mecanismul și cauzele formării ploilor acide și o serie de efecte ale acestora asupra

2
 Ploile acide și degradarea solului

oamenilor, asupra materialelor și a obiectelor construite de om, efectele asupra copacilor și

solurilor, precum și efectele asupra lacurilor și ecosistemelor acvatice. Unele dintre cele mai
serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele respiratorii. Emisiile de
dioxid de sulf şi dioxid de azot dau naștere unor probleme medicale precum tusea, astmul,
dureri de cap, iritații ale ochilor, nasului și gâtului. Un efect indirect al ploii acide este că
metalele toxice dizolvate în apă sunt absorbite de fructe, legume şi în țesuturile animalelor.
Deși aceste metale toxice nu afectează direct animalele, ele au efecte serioase asupra
oamenilor, atunci când sunt consumate.
Pentru a preveni efectele nedorite ale ploilor acide este important să luăm o serie de
măsuri pentru a reduce emisiile cu efect acidifiant din mediul înconjurător. Fiecare dintre noi
este afectat într-o măsură mai mare sau mai mică de mediul în care ne consumăm existența.
În același timp, noi toți afectăm prin acțiunile noastre mediul.Protejarea mediului este
fundamentală în zilele noastre. Trebuie să ne gândim atât la noi, cât și la nevoile generațiilor
viitoare.

3
 Ploile acide și degradarea solului

1. PLOILE ACIDE

Efectul coroziv al aerului poluat și acid din oraș asupra calcarului și marmurei a fost
remarcat în secolul al XVII-lea de John Evelyn, care a remarcat starea precară a marmurilor
Arundel. De la Revoluția industrială, emisiile de dioxid de sulf și oxizi de azot în atmosferă
au crescut. În 1852, Robert Angus Smith a fost primul care a arătat relația dintre ploaia acidă
și poluarea atmosferică din Manchester, Anglia. Într-un tratat de 600 pagini a examinat
corelația dintre cerul îmbâcsit de deasupra Manchesterului și aciditatea ploilor din regiune.
Robert Angus Smith a fost un chimist scoțian, care a investigat numeroase probleme
de mediu. Este cunoscut pentru cercetările sale asupra poluării aerului, în cursul căruia a
descoperit ceea ce a fost cunoscut sub numele de ploaie acidă. I se spune uneori „Tatăl ploii
acide”.
La sfârșitul anilor 1960, oamenii de știință au început să observe și să studieze pe larg
fenomenul. Termenul "ploaie acidă" a fost inventat în 1872 de Robert Angus Smith.
Canadianul Harold Harvey a fost printre primii care a cercetat un lac „mort”. La început
accentul principal în cercetare a fost pus pe efectele locale ale ploilor acide. Waldemar
Christofer Brøgger a fost primul care a recunoscut transportul pe distanțe lungi de poluanți
care trec frontierele din Regatul Unit până în Norvegia.
Conștientizarea publică a ploilor acide în SUA a crescut în anii '70, după ce The New
York Times a publicat rapoarte din pădurea experimentală Hubbard Brook din New
Hampshire a efectelor dăunătoare asupra mediului care rezultă din aceasta.
În zonele industrializate s-au raportat citiri ocazionale ale pH- ului în apa de ploaie și
ceață cu mult sub 2,4. Ploaia acidă industrială este o problemă substanțială în China și Rusia
și în zonele în aval de acestea. Aceste zone ard toate cărbunele care conține sulf pentru a
genera căldură și electricitate.
Problema ploilor acide nu numai că a crescut o dată cu creșterea populației și a
industriei, dar a devenit și mai răspândită. Utilizarea coșurilor mai înalte de fum pentru a
reduce poluarea locală a contribuit la răspândirea ploilor acide prin eliberarea gazelor în
circulația atmosferică regională. Adesea depunerea are loc la o distanță considerabilă în josul
emisiilor, regiunile muntoase tinzând să primească cea mai mare depunere (din cauza
precipitațiilor mai mari). Un exemplu al acestui efect este pH-ul scăzut al ploii care cade în
Scandinavia.

4
 Ploile acide și degradarea solului

1.1 Cauze naturale

Principalele fenomene naturale care contribuie la producerea de gaze în atmosferă

sunt emisiile provenite de la vulcani. Astfel, de exemplu, erupțiile din craterul Laguna
Caliente din Vulcanul Poás creează cantități extrem de mari de ploi și ceață acidă, cu aciditate
la un nivel de pH de 2, curățând o zonă a oricărei vegetații și cauzând frecvent iritații pentru
ochi și plămâni locuitori în așezări din apropiere. Gazele producătoare de acizi sunt, de
asemenea, create prin procese biologice care apar pe uscat, în zonele umede și în oceane .
Sursa biologică principală a compușilor cu sulf este sulfura de dimetil.
Acidul azotic din apa de ploaie este o sursă importantă de azot fix pentru viața
plantelor și este produs și prin activitatea electrică din atmosferă, cum ar fi fulgerul.
Depozitele acide au fost depistate pe gheață glaciară vechi de mii de ani în părți
îndepărtate ale globului.
Pagubele aduse frunzișului pădurilor din cauza ploilor acide sunt în general foarte
importante. După estimările specialiștilor, 14-15% din patrimoniul forestier European este
afectat de acest fenomen.
Ploaia acidă, poate fi sub forma unor particule uscate, fulgi de zăpadă și vapori de
ceață. Aceasta atacă arborii pe toate fronturile. Poluarea aeriană se așază, la început, pe
coroana celor mai înalți copaci ai pădurii care acționează ca un paravan natural în calea
vântului.
Precipitația acidă se scurge spre sol, distruge sistemul rădăcinilor și în cele din urmă,
neutralizează elementele nutritive de bază. Odată ajunsă pe frunze sau ace, ploaia acidă
blochează funcționarea stomatelor, microscopicele nutritive de bază.
Vulcanii sunt surse importante de poluare atmosferică în special dioxid de sulf și
dioxid de hidrogen. Emisiile de sulf vulcanic pot afecta aciditatea solului și a apei, precum și
modelele meteorologice, în special temperatura și precipitațiile.
Modificările vegetației pot influența, de asemenea, acidificarea. În special în nordul
țării suprafața muntoasă este mai răcoroasă și mai umedă. Cele mai multe soluri sunt
podzoluri acide și turbă, iar vegetația naturală este, în principal, iarba montană, buruieni,
ierburi și fungi. Din 1919, comisia forestieră a achiziționat suprafețe mari de mlaștini și a
început să planteze copaci, conifere pentru utilizări comerciale.

5
 Ploile acide și degradarea solului

Un studiu realizat în Țara Galilor a arătat că apele din bazinele forestiere sunt, în
general, mai acide decât cele din bazinele de pășuni. Suprafața mare a coroanei copacilor
înseamnă că acestea primesc o proporție mare de poluanți din atmosferă. Consumul de
nutrienți din sol de către copaci duce la acidifierea solului.

1.2Cauze antropice

Principalele cauze antropice sunt emisiile de NO x, SO și SO2 de către industrie,

producția de energie electrică, gospodării și transporturi. Combustia cu combustibil fosil este
cea mai mare sursă antropogenă de CO2. Centralele electrice și arderea combustibilului fosil
este cea mai mare sursă antropogenă de CO2. Centralele electrice și arderea combustibilului
auto sunt de asemenea importante. Până la cinci procente din emisiile de sulf la nivel mondial
provin din transportul maritim, deși s-a înregistrat o scădere dramatică a emisiilor de SO 2 în
perioada 1999-2000, în special în UE ( cu 52%) și America de Nord (cu 17%).
Transportul este o sursă majoră de emisii de SO2. În medie, emisiile cele mai
semnificative sunt vaporii de apă și CO2. Cu toate acestea nu tot combustibilul arde, o mică
parte rămâne parțial oxidantă și, prin urmare, CO și hidrocarburile volatile sunt emise.
La temperaturile ridicate de combustie în motoare, azotul este ușor oxidat ca oxid
nitric (NO) și un anumit dioxid de azot (NO2). Odată ce gazele de evacuare părăsesc motorul,
NO se transformă în NO2. Chiar și în cazul autoturismelor echipate cu convertizoare
catalitice, au fost emise unele cantități de NO.
În fiecare an, se extrag peste 30000 de tone de arsenic, în principal pentru fabricarea
pesticidelor și a conservanților pentru lemn. Alte 28400 de tone de arsenic ajung înapoi în
soluri și în apele subterane din deșeuri de diferite tipuri. Odată ajuns în sol, sulfurile de
arsenic duc la acidifierea solului, ceea ce duce la rândul său la o creștere a mobilității
arsenului. Sterilul (refuzul produs de activitățile miniere) reprezintă o sursă majoră de
contaminare cu arsen.

6
 Ploile acide și degradarea solului

2. FORMAREAPLOILOR ACIDE

Ploaia acidă este definită ca o precipitație cu pH sub 5,6. La originea ploilor acide
stau degajările din centralele electrice, în care combustibilii cu un conținut bogat în sulf (cum
este cărbunele) joacă un rol preponderent, şi degajările produse de autovehicule.
În timpul emanațiilor lor în atmosferă dioxidul de sulf (SO2), oxizii de azot (NOx),
precum şi hidrocarburile volatile se transformă în acid sulfuric (H2SO4), acid azotic (HNO3) şi
alte substanțe. Aceste substanțe cad pe sol prin intermediul precipitațiilor, uneori la sute sau
mii de kilometri de sursele de poluare.
Principalii poluanți care contribuie la formarea ploilor acide sunt:
 dioxidul de sulf, provenit din industria metalurgică, de la centralele
termoelectrice, emanațiile de la autovehicule etc.;
 oxizii de azot proveniți din arderea carburanților, oxidarea lemnului, a păcurii,
din emanațiile îngrășămintelor pe bază de azot.
Formarea ploilor acide începe prin antrenarea celor doi poluanți în atmosferă, care în
contact cu lumina solară și vaporii de apă formează compuși acizi.
Aciditatea este măsurată folosind scara pH-ului, cu numărul 7 fiind neutru.
Înconsecință, o substanță cu valoarea pH-ului mai mică decât 7 este acidă, în timp ce una cu
ovaloare mai mare decât 7 este o bază. Trebuie menționat că scara pH-ului este logaritmică,
adică o substanță cu pH-ul 6 este de zece ori mai acidă decât alta cu pH-ul 7.
În general, pH-ul de 5,6 a fost folosit ca punct de plecare în identificarea ploii
acide,deși au fost multe dezbateri asupra acestei valori. Destul de interesant este că pH-ul de
5,6este valoarea pH-ului dioxidului de carbon în echilibru cu apa distilată. Din acest motiv,
ploaia acidă este definită ca orice ploaie care are nivelul acidității peste cel al ploii nepoluate.
În esență, orice precipitație care are valoarea pH-ului mai mică decât 5,6
esteconsiderată ca fiind precipitație acidă.
Aceasta este o ilustrație a scării pH-ului:

7
 Ploile acide și degradarea solului

Ploile acide se formează în troposferă, stratul inferior al atmosferei, reacțiile

fiinddeclanșate de radiațiile solare și determinate de oxigenul și apa din atmosferă.
Un mecanismposibil al formării ploilor acide constă în faptul că ciclul de reacție
începe cu absorbirea unuifoton din radiația solară de către o moleculă de ozon stratosferic,
sau care se formează întroposferă prin acțiunea poluanților pe bază de carbon sau azot.
Molecula de ozon sescindează punând în libertate o moleculă de oxigen și un atom de oxigen
chimic reactiv, carese asociază cu o moleculă de apă pentru a forma doi radicali hidroxil.
Concentrația radicalilor hidroxil în atmosferă este redusă, dar ei sunt deosebit de activi şi se
regenerează permanentdin reacțiile de oxidare pe care le declanșează.
Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili.
Arderea este o reacție chimică în care oxigenul din aer se combină cu carbon, azot, sulf şi
alteelemente chimice din substanța care este arsă. Noii compuși formați sunt gaze numite
oxizi. Când sulful și azotul sunt prezenți în combustibil, din reacția lor cu oxigenul rezultă
dioxid desulf și diferiți compuși de oxid de azot. Oxizii de azot ajung în atmosferă de la mai
multesurse, primul loc fiind deținut de motoarele vehiculelor.
Orice tip de precipiții lichide, chiar și cele din mijlocul teritoriilor sălbatice aflate la
mare depărtare de zonele industriale sau orașe, prezintă o ușoară aciditate a apei rezultate.
Dar când aciditatea depășește limita obișnuită, cu precădere din cauza poluării
atmosferice produse de om, atunci avem cu adevărat dea face cu ploile acide responsabile de
atâtea forme de agresiune asupra mediului ambiant.
Aciditatea crescută a ploilor este cauzată în principal de emisiile de dioxid de carbon
și oxizi de sulf și oxizi de azot, moleculele acestor substanțe reacționează cu moleculele de
apă, producând acizi periculoși.
Precipitațiile acide pot apărea și în cazul ninsorilor sau lapoviței, dar frecvența cea
mai mare s-a înregistrat în cazul precipitațiilor lichide, sub formă de ploaie.
Prima mărturie istorică asupra ploilor acide datează din secolul al XVII-lea și aparține
lui John Evelyn, un cronicar britanic care a scris despre efectul eroziv al ploilor asupra
calcarului și marmurei clădirilor și statuilor. În anul 1852, în plină Revoluție Industrială, când
efectul distructiv al acestor fenomene era și mai intens, Robert Angus Smith, un chimist
scoțian, a studiat în premieră legătură dintre poluarea atmosferică și ploile acide care cădeau
în orașul Manchester.

8
 Ploile acide și degradarea solului

La originea ploilor acide stau degajările din centrele electrice, în care combustibilii cu
un conținut bogat în sulf (cum este cărbunele ) că un rol preponderat, și degajările produse de
autovehicule.
În timpul emanațiilor lor în atmosferă dioxidul de sulf (SO 2), oxizii de azot (NOx),
precum emanațiile și hidrocarburile volatile se transformă în acid sulfuric (H 2SO4), acid
azotic (HNO3) și alte substanțe. Aceste substanțe cad pe sol prin intermediul precipitațiilor,
uneori la sute sau mii de kilometri de sursele de poluare.
Principalii poluanți care contribuie la formarea ploilor acide sunt:
- dioxidul de sulf, provenit din industria metalurgică, de la centralele termoelectrice,
emanațiile de la autovehicule
- oxizii de azot proveniți din arderea carburanților, oxidarea lemnului, a păcurii, din
emanațiile îngrășămintelor pe bază de azot.
Formarea ploilor acide începe prin antrenarea celor doi poluanți în atmosferă, care în
contact cu lumina solară și vaporii de apă formează compuși acizi.

2.1 Dioxidul de sulf

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros

pătrunzătorcare irită ochii și căile respiratorii.
Surse naturale: erupțiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentația bacteriană
înzonele mlăștinoase, oxidarea gazului cu conținut de sulf rezultat din descompunerea
biomasei.
Surse antropice (datorate activităților umane): sistemele de încălzire a populațieicare
nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie,rrafinărie,
producerea acidului sulfuric), industria celulozei și hârtiei și, în măsura mai mică,emisiile
provenite de la motoarele diesel.
Dioxidul de sulf emis în atmosferă este transformat în prezențaradiațiilorultraviolete
în trioxid de sulf, care împreună cu vaporii de apă din atmosferă formeazăacidul sulfuric.
De asemenea, dioxidul de sulf formează cu vaporii de apă acidul sulfuros
(H2SO3),care trece apoi în acid sulfuric.
Oxidarea dioxidului de sulf la trioxid de sulf în atmosferă se poate realizeze prinmai
multe mecanisme. Oxidarea fotochimică a dioxidului de sulf în prezențahidrocarburilor și a

9
 Ploile acide și degradarea solului

dioxidului de azot duce la formarea acidului sulfuric sub formă deaerosoli, producând o
ceațăfină, care difuzează lumina și a cărei densitate depinde deumiditatea relativă a
atmosferei. Sărurile de mangan și de fier sau oxizii prezenți înatmosferă reprezintă
catalizatori ai oxidării dioxidului de sulf at trioxid de sulf, accelerând acest proces.
Oxidarea catalitică a dioxidului de sulf în atmosferă se mai poate realiza și
prinabsorbția gazului pe suprafața particulelor solide existente în suspensie, în aer. Absorbția
se realizează de cele mai multe ori sub formă de sulfat.
Sulfații produc pronunțate reduceri de vizibilitate în atmosferă, reduceri care
suntdependente de concentrația dioxidului de sulf, de umiditatea relativă a atmosferei și
departiculele aflate în suspensie.
Dioxidul de sulf emis în atmosferă este transformat în prezența radiațiilor ultraviolete
în trioxid de sulf, care împarte cu vaporii de apă din atmosferă formează acidul sulfuric.
De asemenea, dioxidul de sulf formează cu vaporii de apă acidul sulfuros (H 2SO3),
care trece apoi în acid sulfuric.
Oxidarea dioxidului de sulf la trioxid de sulf în atmosferă se poate realiza prin mai
multe mecanisme. Oxidarea fotochimică a dioxidului de sulf în prezența hidrocarburilor și a
dioxidului de azot duce la formarea acidului sulfuric sub formă de aerosoli, producând o
ceață fină, care difuzează lumina și a cărei densitate depinde de umiditate relativă a
atmosferei. Sărurile de mangan și de fier sau oxizii prezenți în atmosferă reprezintă
catalizatori ai oxidării dioxidului de sulf la trioxid de sulf, accelerând acest proces.
Oxidarea catalitică a dioxidului de sulf în atmosferă se mai poate realiza și prin
absorbția gazului pe suprafața particulelor solide existente în suspensie, în aer. Absorbția se
realizează de cele mai multe ori sub formă de sulfat.
Sulfații produc pronunțate reduceri de vizibilitate în atmosferă, reduceri care sunt
dependente de concentrația dioxidului de sulf, de umiditate relativă a atmosferei și de
particulele aflate în suspensie.

2.2 Dioxidul de azot

Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conțin azot și oxigen
încantități variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:

10
 Ploile acide și degradarea solului

- monoxidul de azot (NO) care este un gaz este incolor și inodor;

- dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roșcat cu un miros puternic,
înecăcios.
Dioxidul de azot în combinație cu particule din aer poate forma un strat brun-roșcat.În
prezența luminii solare, oxizii de azot pot reacționa și cu hidrocarburile formând oxidanți
fotochimici.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât suprafața
terestrăcât și ecosistemul acvatic.
Surse antropice: oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci
cândcombustibilii sunt arși la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul
traficuluirutier, activităților industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt
responsabilipentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calității apei, efectului de
seră,reducerea vizibilității în zonele urbane.
Dioxidul de azot este transformat în atmosferă în prezențaradiațiilor solare și
avaporilor de apă în acid azotic. De asemenea, monoxidul de azot poate fi oxidat la dioxid de
azot sau poate forma cuvaporii de apă acidul azotos. Uneori acizii poluanți apar ca particule
uscate și ca gaze care pot atinge solul fără ajutorulapei. Când acești acizi „uscați” sunt spălați
de ploaie, combinându-se cu aceasta, formează osoluție cu acțiune mult mai corozivă.
Combinația dintre ploaie acidă și acizi uscați este cunoscută sub numele de depunere de acid.
Principalii oxizi sunt monoxidul (NO) și dioxidul (NO 2), dintre care NO2 este cel mai
periculos poluant.
Dioxidul de azot este transformat în atmosferă în prezența radiațiilor solare și a
vaporilor de apă în acid azotic.
De asemenea, monoxidul de azot poate fi oxidat la dioxid de azot sau poate forma cu
vaporii de apă acidul azotos.
Concentrarea și distribuția ploilor acide depinde de o serie de factori: transportul și
dispersia poluanților, natura și concentrația agenților de oxidare, factorii meteorologici.

11
 Ploile acide și degradarea solului

Coșurile fabricilor moderne depășind 400 metri în înălțime pot să cruțe de poluare
zonele înconjurătoare. Ele emit însă elemente poluante în straturile superioare ale atmosferei,
unde aceste elemente sunt purtate de vânturile de înălțime la sute și sute de kilometri
depărtare, uneori dincolo de granițele țării care le-a produs.
Astfel, unele țări au constatat că sunt victimele nu numai ale propriilor lor ploi acide,
ci și ale acelora provenite din alte țări.
Procesele fizice și chimice de bază implicate în forma ploilor acide nu se limitează
numai la dioxidul de sulf și oxizii de azot. Numeroase alte gaze pot fi solubile la contractul cu
precipitațiile, ceea ce face ca ploile acide să atingă valori destul de mari.

12
 Ploile acide și degradarea solului

3. DEZECHILIBRE PRODUSE DE PLOILE ACIDE

Ploile acide poluează apele de suprafață, apele freatice, solul. Prejudicii importante
sunt aduse faunei piscicole, pădurii, agriculturii și animalelor.
În Europa, ploile acide poluează 50% din râurile și lacurile continentului. Un lac a
cărui apă atinge o aciditate cu pH-ul = 4,5 nu permite multor pești să supraviețuiască
(aciditatea obișnuită este pH-ul = 5,5).
Pagubele aduse frunzișului pădurilor de ploile acide sunt în general foarte importante.
După estimările specialiștilor, 14-15% din patrimoniul forestier european este afectat
de acest fenomen. Poluarea aeriană se așază, la început, pe coroana celor mai înalți copaci ai
pădurii, care acționează ca un paravan natural în calea vântului. Precipitația acidă se scurge
spre sol, roade sistemul rădăcinilorși, în cele în urmă, neutralizează elementele nutritive de
bază. Odată ajunsă pe frunze sau ace, ploaia acidă blochează funcționarea stomatelor,
microscopicele orificii care permit copacului ,,să respire”. Procesul de fotosinteză e perturbat
și ca urmare se produce decolorarea și îmbătrânirea prematură.
De asemenea, ploaia acidă îndepărtează elementele nutritive de pe frunze, astfel încât
copacul moare încet de ,,foame”.
Ploile acide determină și degradarea solului. Efectul nociv al acestor ploi asupra
vegetației și apelor interioare se multiplică acolo unde terenul este ușor acid.
Aluminiul existent în sărurile minerale din sol este pus în libertate de acizii conținuți
și poate intra în apa de precipitații și poate intra în competiție cu calciul pentru a se fixa pe
rădăcinile fine ale arborilor, reducând aprovizionarea acestora cu calciul și încetinirea
creșterii.
Distrugerea reducătorilor din sol prin pH-ul scăzut al apei de precipitații și prin
concentrația mare în aluminiu împiedică sau diminuarea procesele de mineralizare, prin
intermediu cărora sunt repuse în circulație elementele minerale necesare arborilor pentru
sinteze organice.
Ploile acide afectează și construcțiile, monumentele de artă. Marmura dură ( care este
un carbonat de calciu) tinde să se transforme în gips fragil (sulfat de calciu) sub influența
ploilor acide.
Poluarea transfrontalieră a aerului în Europa Centrală și de Est este dominată de
problema ploilor acide, care este legată de emisia de dioxid de sulf și oxizi de azot de la
uzinele termoelectrice, combinatele industriale mari și de motoarele autovehiculelor.

13
 Ploile acide și degradarea solului

3.1 Degradarea solurilor

Ploile acide își exercită acțiunea dăunătoare asupra solului pe diferitecăi sunt ilustrate:
- acțiuni directe asupra frunzelor (arsuri, reducerea cuticulei şi creșterea pierderilor de
apă)care duc la reducerea fotosintezei și încetinirea creșterii;
- spălarea nutrienţilor din sol ca urmare a acidifierii; blocarea schimbului ionic ca
urmare areducerii pH-ului;
- reducerea biodisponibilităţii apei legate de argile;
- solubilizarea elementelor toxice din sol (Al, Hg);
- reducerea activității bacteriilor utile din sol;
- stimularea activității ciupercilor fitopatogene.

Afectarea solului și a plantelor ca urmare a precipitațiilor acide și a depunerilor

acide

14
 Ploile acide și degradarea solului

Dezechilibrele induse de ploile acide în ecosisteme ,în special în ecosistemele

forestiere, duc la distrugereacopacilor pe suprafețe mari.
Pădurile sunt cele mai afectate de fenomenele de degradare a solului sub acțiunea
ploilor acide pentru că:
 sunt formate din plante perene, care integrează în ciclul lor de viață impactul
toxinelor
 solurile formate de pădurisunt în general caracterizate prin aciditate, ploile acide
împing pH-ul solului până dincolo de valoarea care mai permitedesfășurarea
optimă a proceselor biologice din sol.
Fenomenul degradării solului sub acțiunea ploilor acide este prezentînsă și în cazul culturilor
agricole, dar în aceste situații amendamentele/amelioratorii de sol îmbunătățescsituația
subraportul pH-ului.
Acțiunea nefavorabilă a poluanților atmosferici, mai ales a celor secundari asupra
solului și a mediul adeterminat stabilirea unor limite maxime admisibile ale concentrațiilor
acestor poluanți în aer și a impus anumitestandarde de emisie poluatorilor antropici (instalații
industriale și mijloace de transport).

3.2 Soluții tehnologice de reducere a emisiilor de agențioxidanți

Aceste soluții tehnologice sunt în esențăurmătoarele:

 de precombustie (ca de ex. înlăturarea sulfului din cărbunii arși în
termocentrale sau din motorină);
 decontrol al combustiei (pentru a reduce formarea oxizilor de azot şi
compușilor organici volatili) sau de post-combustie(ca de ex. tobele catalitice
ale autoturismelor).
Înlăturarea sulfului din cărbuni, înainte de ardere, se realizează prin gazeifiere.
Cărbunii sunt transformați îngaz de sinteza prin tratare cu apă:
C+ H2O →CO + H2
Sulful se separa prin răcire, iar gazul de sinteză se arde în turbine cu gaz pentru a se
genera curent electric. Căldura reziduala de la turbinele cu gaz se folosește pentru producere
de abur, iar aburul se apoi se folosește pentruproducerea de energie electrică.

15
 Ploile acide și degradarea solului

Procedeele de desulfurare a gazelor de ardere (postcombustie) sunt la temperaturi

ridicate (prin adsorbție pesite moleculare zeolitice) şi la temperatură joasă.
Procedeele la temperaturi joase se caracterizează prin absorbția oxizilor de sulf într-o
soluție alcalină (pe bazăde hidroxid de calciu, magneziu, sodiu, amoniu), obținându-se ca
produși finali sulfații corespunzători.
Solubilitatea dioxidului de sulf în apă este mică, ea scăzând cu creșterea temperaturii.
În timpul absorbției în apă are loc un proces de hidroliză, conform ecuației:
SO2 + H2O → H+ + HSO3
Pentru a crește gradul de absorbție al SO 2 în soluții apoase este necesară introducerea
în sistemul de absorbțiea unei substanțe care să îndepărteze protonul (H +), sau să lege anionul
bisulfitic (H SO3-). Pentru aceasta se folosescsoluțiile unor substanțe cu caracter bazic.
Procesul de absorbție a SO2 în soluții alcaline este un proces heterogen, în majoritatea
cazurilor, reacțiachimică are loc în faza lichidă, iar cel puțin unul din reactanți provine din
faza gazoasă.
Pentru hidrocarburile cu un conținut ridicat de sulf s-au utilizat diverse metode de
îndepărtare a sulfului învederea obținerii emisiilor reduse de oxizi de sulf. Printre acestea se
numără:
1. Aditivitatea motorinei prin folosirea aditivilor de combustie care au rolul de a
reacționa cu dioxidul desulf din gazele de ardere și de a forma produse slab active sub raport
coroziv;
2. Metoda petrochimică, de îndepărtare a compușilor cu sulf prin rafinare.
Reducerea oxizilor de azot se realizează fie prin proiectarea specială a camerelor de
ardere din motoare, fieprin intermediul unor tobe catalitice.
În cadrul tobelor catalitice are loc un proces combinat redox, de reducere a oxizilor de
azot la azot si de oxidarea monoxidului de carbon şi a compușilor organic volatili la bioxid de
carbon şi apă
Etapa 1: reducerea NOx→ N2
Etapa 2: oxidare CO →CO2; VOCx→ CO2 + H2O
Pentru ca toba catalitică să funcționeze în condiții optime este necesar ca amestecul de
gaze care intră încilindrii motorului cu ardere internă să fie în raport stoichiometric. Din acest
motiv în toba catalitică se regăsește osondă lambda (un senzor de oxigen) care informează
sistemul de management al motorului despre conținutul de oxigendin gazele de ardere.

16
 Ploile acide și degradarea solului

Microprocesorul controlează procesul de ardere/respectarea stoichiometriei reacției

prininjectarea unor cantități precis determinate de combustibil.
Îmbunătățirea proceselor de ardere este o preocupare continuă a proiectanților de
instalații industrialeenergetice șide motoare pentru autoturisme. În cazul motoarelor pentru
autoturisme soluțiile de îmbunătățireacombustiei (pentru creșterea randamentului motoarelor
și pentru reducerea emisiilor de gaze poluante) includ:
Supra alimentarea cu aer (cu ajutorul unor turbine antrenate de gazele de ardere sau a
unor compresoare mecanice antrenate de motor); creșterea presiunii de injecție (până la 2100
bari în cazul motoarelor cu pompă-duză şi până la1600 bari în cazul motoarelor cu rampă
comună); modificarea geometriei camerelor de ardere; creșterea numărului desupape
șiîmbunătățirea formei lor. Una din dezvoltările motorului Diesel este arderea la temperaturi
mai joase, lacare formarea oxizilor de azot este redusă.
Aplicarea în practică a tuturor acestor măsuri a dus la reducerea poluării atmosferice
cu anumiți compuși (bioxid de sulf, pulberi în suspensie) sau la plafonarea tendinței de
creștere (oxizi de azot, VOCx, ozon). Implicit înultimii ani impactul poluării atmosferice
asupra solurilor s-a redus semnificativ, evidențiindu-se o tendință ușoară derefacere a
solurilor degradate sub impactul ploilor acide. Problema ozonului troposferic rămâne actuală,
fiind necesarenoi eforturi pentru soluționare.

3.3 Efecte ale ploilor acide

Unul dintre cele mai serioase impacte ale precipitațiilor acide este cel asupra
pădurilorşi solurilor. Pagube majore se produc atunci când acidul sulfuric cade pe pământ sub
formă deploaie. Substanțele nutritive aflate în soluri sunt îndepărtate. Aluminiul, de asemenea
prezentîn sol este eliberat şi acest element toxic poate fi absorbit de rădăcinile copacilor.
Astfel, copacii sunt sortiți morții, fiind privați de nutritivii vitali, precum calciul și magneziul.
Aceștia sunt înlocuiți de atomi de hidrogen inutili, care încetinesc fotosinteza.

17
 Ploile acide și degradarea solului

În plus, înghețurile severe pot agrava această situație. Cu dioxidul de sulf, amoniacul
și ozonul prezenți în aer, rezistența copacilor la îngheț este redusă. Amoniacul oxidează
cudioxidul de sulf, pentru a forma sulfura de amoniu. Aceasta se formează la
suprafațacopacilor. Când sulfura de amoniu ajunge în sol, ea reacționează pentru a forma acid
sulfuricși acid azotic. Asemenea condiții stimulează de asemenea creșterea ciupercilor și
apariția dăunătorilor.
Monoxidul de azot și dioxidul de azot, componenți de asemenea ai ploii acide, pot
forța copacii să crească, chiar dacă nu au substanțele nutritive necesare. Copacii sunt adesea
forțațisă crească mult toamna târziu, când ar trebui să se pregătească pentru înghețurile severe
diniarnă.
Efectul ploii acide asupra copacilor constituie o problemă majoră. Se pare ca cele
maiafectate sunt pădurile de conifere. Acidul reacționează cu substanțele nutritive necesare
copacilor, cum sunt calciul, magneziul, potasiul, ceea ce îngreunează hrănirea lor.
Aceastaface ca arborii să fie mai susceptibili la alte fenomene: nu mai pot rezista vântului
saugreutății zăpezii. Ploaia acidă face să le cadă frunzele, iar copacii afectați au o culoare
palidă, anormală.
Prin îndepărtarea substanțelor nutritive din sol, ploaia acidă încetinește creșterea
plantelor, dar mai ales a copacilor. De asemenea, atacă copacii într-un mod mai aparte prin
producerea unor găuri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii.
Dacă se formează mai multe astfel de pete, un copac își pierde abilitatea de a produce hrană
prin fotosinteză. De asemenea, organismele pot infecta copacul prin frunzele rănite.
Odatăslăbiți, copacii sunt mai vulnerabili la alți posibili factori cum sunt infestarea cu insecte,
temperaturi scăzute sau secetă
Efectul asupra atmosferei
Unii dintre constituenții poluării acide sunt sulfații, nitrații, hidrocarbonați și ozonul. Aceștia
există ca particule în aer și contribuie la formarea ceții, afectând vizibilitatea. Aceasta face

18
 Ploile acide și degradarea solului

deplasarea dificilă, în special pentru piloți. Ceața acidă împiedicăde asemenea cursul luminii
solare de la soare la pământ și înapoi. În zona arctică, aceasta afectează creșterea lichenilor,
care la rândul ei, afectează renii și alte animale care se hrănesc cu licheni.
Efectul asupra arhitecturii
Particulele acide sunt de asemenea depuse pe clădiri și statui, cauzând coroziunea. De
exemplu, clădirea Capitoliului din Ottawa a fost dezintegrată din cauza excesului de dioxid
de sulf din atmosferă. Piatra de var și marmura se transformă într-o substanță fărâmicioasă,
numită gips, după contactul cu acidul, lucru care explică coroziunea clădirilor și a statuilor.
Podurile se corodează mai repede și industria rutieră ca cea aeriană să investească mulți bani
în repararea pagubelor produse de ploaia acidă. Nn numai că este o problemă economică,
cauzată de ploaia acidă, dar este și un risc pentru siguranța publică. De exemplu, în 1967,
podul de peste Raul Ohio s-a prăbușit, omorând 46 de persoane, motivul fiind coroziunea
produsă de ploile acide.
Efectul asupra oamenilor
Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele
respiratorii. Emisiile de dioxid de sulf și dioxid de azot dau naștere unor probleme medicale
precum tusea, astmul, dureri de cap, iritații ale ochilor, nasului și gâtului. Un efect indirect al
ploii acide este ca metalele toxice dizolvate în apă sunt absorbite de fructe, legume și în
țesuturile animalelor. Deși aceste metale toxice nu afectează direct animalele, ele au efecte
serioase asupra oamenilor, atunci când sunt consumate. De exemplu, mercurul, care se
acumulează în organele și țesuturile animalelor, este legat de disfuncțiile creierului la copii,
precum bolile pe sistem nervos, leziuni ale creierului, și poate produce chiar moartea. La fel,
un alt metal, aluminiul, prezent în organele animalelor, a fost asociate cu problemele la
rinichi li recent a fost suspectat ca fiind legat de boala Alzheimer. În august 1987, peste 100
de persoane au fost tratate pentru iritații ale ochilor, gâtului și gurii, când două tone de dioxid
de sulf (gaz), foarte toxic, s-a scurs de la o fabrică, a fost legat de bronșitele cronice ale
angajaților fabricii.

3.4Aciditatea solurilor

19
 Ploile acide și degradarea solului

Solurile pot fi afectate serios, deoarece chimia și biologia lor au mult de suferit. Unele
bacterii nu suportă schimbările drastice ale pH-ului și mor. Enzimele altor specii de bacterii
sunt denaturate și își modifică funcționarea.
Ploile acide concentrează depunerile de aluminiu și sărăcesc solul de nutrimente și
minerale esențiale precum magneziul și calciul. Alte ecosisteme foarte vulnerabile sunt
pădurile de mare altitudine, deseori înconjurate de nori și ceață acidă.
Lumea științifică definește solul ca fiind un corp natural viu, tridimensional cu granițe
definibile care de cele mai multe ori intersectează simultan, litosfera și hidrosfera care prin
constituții organice și mineral determină constituirea de orizonturi ce conține materie vie și
poate susține vegetația.
Solul este supus unei serii de procese de degradare sau de amenințare: eroziunea,
diminuarea conținutul în materie organică, contaminarea locala și difuză, impermeabilitatea
(impermeabilizarea suprafeței solului prin acoperirea cu substanțe impermeabile, ca astfel,
beton, construcții etc), compactarea (tasarea), diminuarea biodiversității, salinizarea,
inundațiile și alunecările de teren.
pH-ul solului este determinat de natura solului, de procesele biologice și chimice care
au loc în sol, dc vegetație, îngrășămintele care se folosesc, acizii minerali și organici, de
bioxidul de carbon care rezultă in sol prin respirația vegetalelor, animalelor și descompunerea
substanțelor anorganice sub acțiunea microorganismelor etc.
În timpul verii pH-ul solului este mai mic, ca urmare a activității crescute a
microorganismelor care determină acumularea sărurilor minerale si organice din sol, iar in
anotimpurile mai reci și bogate în precipitații pH-ul este mai crescut.
Reacția sau pH-ul solului este una din proprietățile fundamentale ale solului de a
menține o concentrație activă a ionilor de hidrogen în soluțiile din sol.
pH-ul solului se determină prin metoda electrometrică sau colorimetrică.

Determinarea pH-ului din sol prin metoda electrometrică

Principiul metodei: activitatea ionilor de hidrogen creează o tensiune electrică datorită
diferenței de potențial între un electrod specific care-și păstrează potențialul fix la o
temperatură constantă (electrodul de calomel) și un alt electrod al cărui potențial se modifică
în funcție de activitatea ionilor de hidrogen. Determinarea pH-ului constă în măsurarea
acestei diferențe de potențial creată între cei doi electrozi.
Reactivi și material necesar :

20
 Ploile acide și degradarea solului

 soluții tampon pentru verificarea aparatului (se pot prepara sau însoţesc
aparatul) :
 pH-metru cu electrozii necesari;
 pahare Berzelius de 100 cm3;
 agitator magnetic ;
 clorură de potasiu (KC1) 0,1 N - se cântăresc 7,44 g clorură de potasiu și se
introduc într-un balon cotat cu 1 000 cm3 cu câțiva cm3 dc apă bidistilată. După dizolvarea
completă se aduce cu apă bidistilată până la semn.
Modul dc lucru: se cântăresc 10 g sol, la balanța tehnică, uscat la aer, mojarat și trecut
prin sita de 2 mm și se introduce într-un pahar Berzelius peste care se adaugă 50 cm 3 soluție
de clorură de potasiu (KCl) 0,1 N. Se agită timp de 15' cu un agitator magnetic, după care se
lasă o oră în repaus pentru echilibrarea eu bioxid de carbon din aer. Folosirea aparatelor
pentru determinarea pH-ului se face după instrucțiunile care însoțesc fiecare aparat. înainte de
introducerea electrolizor în suspensia de sol, proba dc sol preparată ca mai sus, se agită din
nou.
Se citește direct pH-ul, concentrația ionilor de hidrogen, din suspensia de sol.

Determinarea pH-ului din sol prin metoda colorimetrică

Principiul metodei: unii indicatori au proprietatea de a-şi modifica culoarea în funcție
de concentrația ionilor de hidrogen cu care vin în contact.
Reactivi și material necesar:
 indicator universal ele pH;
 comparator Hellige;
 indicator pentru diferite valori de pH;
 eprubete;
 centrifugă;
 discuri colorate.
Modul de lucru : se cântăresc 10 g sol uscat la aer, mojarat si cernut prin sita de 2
mm, se introduce într-un pahar Berzelius peste care se adaugă 50 cm3 soluție de clorură de
potasiu 0,1 N. Se agită timp de 15 min. cu un agitator magnetic.
Se filtrează printr-o hârtie de, aruncând primii 10-15 cm 3 din filtrat. Dacă filtratul nu
este complet clar se centrifughează la 3 000 turații timp de 5-10min. Pentru a stabili domeniul
pH-ului probei de sol se folosește o hârtie indicator de pH.

21
 Ploile acide și degradarea solului

După stabilirea aproximativă a pH-ului se măsoară 10 cm 3 din filtrat într-o eprubetă și

se adaugă 0,5 cm3 din indicatorul corespunzător domeniului de pH al probei și se agită. Se
introduce eprubeta în orificiul din dreapta al aparatului Hellige. Într-o altă eprubetă care se
amplasează în lăcașul din stânga al aparatului Hellige, se introduc 10 cm 3 din filtrat. Se
introduce în aparat discul potrivit domeniului de pH al probei și apoi se rotește discul, până
ajunge la uniformitate de culoare. Se citește pH-ul pe disc.
Observații: metoda cea mai exactă pentru determinarea pH-ului este cea
electrotermică. Metoda colorimetrică este supusă mai multor erori.

3.5Măsuri de combatere a ploilor acide

Conștienți de pericolul reprezentat de aceste ploi, oamenii și-au intensificat cercetările

în domeniu și se studiază încă unele măsuri menite să limiteze atât cauzele, cât și efectele.
Problema cea mai mare rămâne poluarea atmosferă, iar pentru limitarea acesteia, omenirea
duce o luptă în care au început să se întrevadă unele succese.
Tot mai multe termocentrale pe cărbuni folosesc tehnologii de desulfurizare, pentru a
„curăța” gazele emise de sulf. O astfel de stație de desulfurizare poate elimina circa 95% din
conținutul de sulf al gazelor emise în atmosferă. În unele zone, sulfații obținuți în cadrul
acestui proces sunt vânduți companiilor chimice sub formă de gips de înaltă puritate, alcătuit
din sulfat de calciu. Cu toate acestea, din nefericire, efectele ploilor acide vor afecta și
generațiile viitoare. Totuși, se întrevăd și vești bune.
Dezvoltarea pe scară largă a vehiculelor ecologice, care nu mai consumă combustibil
fosil, se va constitui probabil în cea mai mare „lovitură” dată ploile acide. În schimb tratarea
apelor acide este o soluție aplicabilă doar la scară mică.
Toate studiile în domeniu au concluzionat că o reducere semnificativă a emisiilor de
oxizi de sulf în atmosferă va duce la scăderea considerabilă a ratei ploilor acide. Într-o
pădure arsă de ploile acide sau complementarea unor clădiri afectate de acest fenomen oferă
o viziune mai mult decât realistă asupra a ceea ce ne așteaptă în viitor, în cazul în care
omenirea nu va stopa cât mai repede precipitațiile corozive.

22
 Ploile acide și degradarea solului

Pentru reducerea efectelor ploilor acide s-au luat diferite măsuri în funcție de impactul
pe care acestea l-au avut asupra mediului țării respective.
Astfel, în țările nordice s-a recurs la alcalinizarea apei a cărei aciditate este foarte
mare, datorită ploilor acide, utilizând în acest scop varul. Varul se poate utiliza și pentru
reducerea acidității solului.
Pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf se impune înlocuirea cărbunilor cu
conținut mare de sulf, reținerea dioxidului de sulf din gaze înaintea emiterii lor în atmosferă,
echiparea compușilor uzinelor cu injectoare care se împrăștie oxid de calciu alcalin în gazele
de evaporare.
În privința oxizilor de azot, și în special a dioxidului de azot, proveniți de la motoarele
autovehiculelor se impune echiparea autovehiculelor cu convertizarea catalitice antipoluante
pentru cele care folosesc benzina cu plumb sau adoptat combustibilului fără plumb.
Emanațiile de oxizi de azot ar putea fi reduse și prin limitarea vitezei autovehiculelor
pe autostrăzi și șosele secundare.Automobilele nu prezintă însă decât o mică parte a
problemei. Marii consumatori industriali de cărbune și fabricile sunt responsabile pentru
80% din dioxidul de sulf din atmosferă.
Împinse de îngrijorarea față de mediul înconjurător, majoritatea țărilor și-au luat
măsuri de reducere a ploilor acide. Împreunarea standardelor Uniunii Europene instituțiilor și
autovehiculelor ar putea avea ca efect reducerea emisiilor de dioxid de sulf și oxizi de azot cu
cel puțin 50%.

Eficiența amendamentelor cu carbonatul de calciu

Cele mai mari probleme a fermierilor o reprezintă calitatea solurilor, aici ne referim la
aciditatea acestora datorată în primul rând a folosirii în exces a fertilizanților și a altor soluții
chimice care au ca efect scăderea pH-ului.
Soluția pentru amendarea solurilor acide este carbonatul de calciu, cunoscut și sub
numele de var agricol cu formula chimică CaCO3.

23
 Ploile acide și degradarea solului

Principalele beneficii ale amendării solului folosind carbonatul de calciu sunt:

-îmbunătățește structura, textura și porozitatea solului
-tratează aciditatea solului și crește pH-ul solului
-permite creșterea producției prin creșterea gradului de utilizare a fertilizanților
ex: la un pH de 5 aproximativ 34% din fosfor este absorbit, restul devine imobil, iar
prin utilizarea carbonatului de calciu, transformăm fosforul imobil în mobil
-îmbunătățește structura solului
-prezintă o rezistență mai bună în condiții de secetă, precum ploi acide
-sol fără cruste
-permeabilitate crescută pentru apă și aer
-îmbunătățește capacitatea de schimb cationic a solului
-îmbunătățește structura, permeabilitatea și activitatea microorganismelor din sol
-îmbunătățirea vieții microbiene din sol
-este o sursă excelentă de calciu și magneziu

Concluzii

Ne aflăm într-o criză climatică. Este timpul să creăm o societate globală nouă și justă,
care redefinește modul în care interacționăm cu mediul și cu ceilalți.

24
 Ploile acide și degradarea solului

Le transmitem tuturor celor responsabili de la actorii majori în domeniul

combustibililor fosili, la cei care distrug pădurile, tuturor celor care îi finanțează, precum și
politicienilor care nu au acționat suficient de puternic.
La ora actuală, efectele crizei climatice, care afectează deja cele mai sărace comunități
din lume, se resimt în mod palpabil pe toată suprafața planetei. Ne confruntăm cu evenimente
climatice externe, o pierdere catastrofală în diversitatea faunei și o iminentă criză a accesului
de apă potabilă și hrană în viitor. Trebuie să acționăm acum.
Acum, mai mult ca niciodată, este nevoie de cooperare națională și internațională.
Este important să ne opunem distrugerii mediului peste tot. Fie că oprim un utilaj să formeze
petrol în Europa, închidem o mină de cărbune în Australia, cerem companiilor să oprească
producția de mașini poluante, confruntăm industriile care susțin despădurirea sau punem
presiune pe politicienii din întreaga lume să înlocuiască cuvintele cu acțiuni, vom face totul
împreună.
Din ce în ce mai mulți dintre noi am înțeles că nu putem continua la fel și nu vrem să
ne mai prefacem că totul este în regulă. Scriem scrisori politicienilor, punem presiune pe cele
mai mari companii, însă schimbarea necesită lideri adevărați. Tocmai de aceea, nu trebuie să
ne oprim până când cei care au puterea decizională acționează cu adevărat în lupta împotriva
schimbărilor climatice și a ploilor acide.

25
 Ploile acide și degradarea solului

BIBLIOGRAFIE

1. Visan S., Cretu S., Apopi C., Mediul înconjurător. Poluare și protecție, Editura
Economică, Bucuresti, 1998.
2. Rauta C., Cârstea S., Prevenirea și combaterea poluării solului, Editura Ceres, Cluj, 1983.
3. Ghinea L., Apărarea naturii, Editura științifică și pedagogică, București, 1978.
4. Galdean N., Stancu G., Ecologia și protecția mediului - Manual pentru clasa a XI-a,
Filiera tehnologica, Profil: Resurse naturale și protecția mediului, Editura Economica
Preuniversitara.
5. Rădulescu H. - Poluare şi tehnici de depoluare a mediului, Ed. Eurobit, Timișoara, 2001
6. Rojanschi V., Diaconu Gh. - Ingineria mediului, Ed. Tehnică, București, 1996.
7. Teuşdea V. - Protecția mediului, Ed. Fundației România de mâine, București, 2000
8. Negulescu M. - Protecția mediului înconjurător, Ed. Tehnică, București, 1995
9. *** - 1995 - Legea protecției mediului nr. 137 apărută în Monitorul Oficial, anul VIL, nr.
304, București
10. Resurse internet:
www.mmediu.ro
www.apm.ro
www.apmsv.ro
www.anpm.ro

26
Ploile acide și degradarea solului

ANEXE

27
 Ploile acide și degradarea solului

Circuitul normal al apei în natură (ANEXA 1)

,, Moartea care vine din cer ’’ ( ANEXA 2 )

28
 Ploile acide și degradarea solului

Pagubele aduse frunzișului pădurilor din cauza ploilor acide (ANEXA 3)

29
 Ploile acide și degradarea solului

Pagube aduse zidurilor și statuilor din cauza ploilor acide (ANEXA 4 )

30