1

Argument
Calitatea solului este foarte inportanta pentru sol daca aceasta este afectata de noile
tehnologi care distrug structura sa si afecteaza calitatea apei cat si a solului.In aceasta lucrare o
sa prezint toate caracteristicile solului cat si indicatorii acestuia.
Efectele negative ale agriculturii extensive au devenit i mai pronunaten anii 20- 30 ai
secolului trecut. Aceasta a pus bazele unei noi abordri asolurilor n general i a calitii
solurilor, n special. Motivul ntrzierii apariieiconceptului, n opinia mai multor autori, a fost
credina larg rspndit nreziliena aproape nelimitat i capacitatea de autoepurare a solului.
n contextul unei alte abordri a solului noiunea i termenul de calitateoblig la
evaluarea i exprimarea adecvat a dinamicii sale, care ar trebui sexprime desfurarea
echlibrat a legturilor dintre componente. Prin aceastprism de idei, termenul calitatea solului
nu poate fi omologat cu termenii decalitate a altor elemente de mediu, n special a aerului sau
apei, care sunt dejancetinii n literatura despre mediu. n conformitate cu abordarea
ecosistemic(geosistemic) a solului, calitatea solului spre deosebire de calitatea aerului i aapei
nu rezid doar din cuantificri ale concentraiilor de poluani.
Calitatea solului integreaz o serie de nsuiri native (naturale) care potdetermina anumite
restricii n privina folosirii, precum i o serie de nsuiridobndite n urma unor intervenii
antropice, care pot modifica pozitiv saunegativ nsuirile naturale.
Evaluarea calitii solului implic msurarea unor proprieti sau nsuiriale solului care
servesc ca indicatori sensibili la modificarea funciilor soluluirezultate din utilizarea i
managementul resurselor de sol.
Calitatea solului nu poate fi msurat direct deoarece ea este dat de oserie de proprieti
ale solului rezultate n urma unor procese fizice, chimice,biologice i mineralogice care se
desfoar n mediul edafic. Din aceastcauz evaluarea calitii solului se face indirect prin
folosirea unor indicatoricalitativi i cantitativi care msoar proprietile semnificative pentru
proceselecare au loc n sol.
Indicatorii de calitate a solului pot fi divizai n dou grupe principale:indicatori
descriptivi i analitici. Indicatorii analitici sunt preferai de specialitipentru c sunt cantitativi, n
timp ce indicatorii descriptivi sunt la ndemnafermierilor sau a unor persoane mai puin avizate.
Indicii de evaluare a calitiisolului pot facilita luarea unor decizii manageriale care favorizeaz
practicileunei agriculturi durabile.
Dup cum este cunoscut determinrile unor nsuiri fizice cum ar fidensitatea aparent,
porozitatea, rezistena la penetrare pot servi n anumitesituaii ca indicatori de calitate a solului
demonstrndu-i utilitatea naprecierile privind comportarea sau tasarea solului, dup cum
msurtorile destabilitate a agregatelor pot conduce la stabilirea unor indici de suceptibilitate
astructurii solului la degradare. n funcie de situaie i alte msurtori privindnsuirile fizice i
hidrofizice pot servi la obinerea unor indicatori de calitate asolului, cum ar fi capacitatea de
reinere a apei care este corelat cu reinerea itransportul apei, cu erodabiltatea hidric, cu
lucrabilitatea i traficabilitatea etc.
2


Capitolul 1 Generalitatile solului
1.1. Caracteristici generale
SOLUL este materialul fragil si afanat care acopera, intr-un strat subtire, toata suprafata scoartei
terestre. Fara el, continentele ar fi lipsite de majoritatea faunei si florei. De aici deducem faptul ca solul
depinde mult de forma de relief deasupra careia se afla.
Constructia de baza a formelor de relief este creata de fortele care actioneaza in interiorul Pamantului.
Aceste procese extraordinare produc zilnic schimbari in aceasta structura de baza, o deformeaza in mod
continuu.
Solul se formeaza la suprafata uscatului din stratul superior al rocilor pe anumite elemente de
relief. Acest proces este foarte indelungat si consta in interactiunea mai multor factori de pedogeneza, cum
ar fi: roca-mama, organismele vii (animalele si microorganismele), clima, vegetatia, relieful, apele freatice
si de suprafata, timpul geologic.
Cel mai important factor in formarea solului este alterarea rocilor, care este conditionata de existenta
atmosferei. Rocile de la suprafata scoartei terestre, sunt supuse proceselor de dezagregare, care pot fi:
- fizice, adica maruntirea;
- chimice, reprezentand reactii chimice desfasurate sub influienta apei de suprafata sau din roca, a
bioxidului de carbon, a sulfului sau a oxigenului;
- biologice, care insumeaza efectul distructiv al diferitelor vietati. Efecte majore pot fi produse si de
influientele chimice ale unor organisme vegetale, cum ar fi unele alge si licheni care produc acizi ce fac
suprfetele rocilor mai poroase.
Ca rezultat al dezagregarii, rocile de la suprafata scoartei terestre se sfaramiteaza in particule mai mici
- nisip, praf, mal - si astfel participa la formarea structurii si compozitiei chimice si mineralogice a
solului.
Un alt factor extrem de necesar in formarea solului este clima. Ea conditioneaza formarea diferitor
tipuri de soluri. Datorita climei, formei si inclinatiei planetei noastre, pe glob se produc anotimpurile si se
formeaza fasaile termice. Fasaile termice, numite si brauri termice, la randul lor contribuie la
formarea zonelor climaterice, biogeografice. Este acesta modul in care se creeaza zonalitatea naturala.
Datorita acestor zonalitati, in fiecare regiune se formeaza anumite ecosisteme naturale, anumite
biocenoze si anumite varietati de sol. De exemplu, solurile care se formeaza in conditii medii,
reprezentative sau dominante in zona respectiva, se numesc zonale, automorfe, adica formarea lor nu este
conditionata de anumiti factori specifici. In cazurile cand directia solificarii este conditionata de unele
proprietati specifice ale rocilor materne (argile fine, calcare, etc.) se formeaza solurilitomorfe (conditionate
de roca). In zonele cu un surplus mare de precipitatii atmosferice si unde apele freatice sunt prezente la
adancimi foarte mici, se intalnesc solurile hidromorfe (conditionate de umiditate). Prezenta sarurilor
solubile in rocile materne sau in apele freatice conduce la formarea solurilor
sanilizate, halomorfe(influientate de saruri). In depresiuni, in vai si in luncile raurilor unde procesul de
sedimentare este permanent in dinamica, se formeaza solurile dinamomorfe (care se formeaza pe sedimente
3

contemporane). Solurile care traverseaza arealele solurilor automorfe si se imbogatesc cu parcele fine de
argila si cu oxizi (Fe
2
O
3
, Al
2
O
3
, etc), devin iluviale (de acumulare).
Alt factor important sunt organismele vii (indeosebi vegetatia si microorganismele) care si ele
conditioneaza formarea diferitelor feluri de sol.
Primele organisme la suprafata uscatului au fost algele monocelulare, care si astazi formeaza la
suprafata solului pelicule sau pete verzi. Fiind autotrofe, adica avand capacitatea de a asimila energia solara
si a insusi elemente minerale din mediul inconjurator, ele .produc prin fotosinteza substante organice.
Aceasta materie prima se acumuleaza la suprafata rocilor, fiind partial descompusa de catre
microorganisme in elemente minerale initiale (apa, CO
2
, elemente nutritive, etc).
Gratie stabilitatii conditiilor vitale pe care le asigura, solul este cel mai populat mediu de viata.
Totalitatea animalelor ce traiesc in sol constituie pedofaunaacestuia. Pedofauna este si ea la randul ei
impartita in trei categorii: microfauna - organisme ce nu depasesc lungimea de 0,2 mm, mezofauna -
organisme ce au lungimi cuprinse intre 0,2 si 8 mm, si macrofauna - organisme ce au lungimi de la 8 pana
la 80 mm.
S-a constatat ca o suprafata de un hectar de sol contine aproximativ 3 tone de bacterii, 3 tone de
ciuperci microscopice, 1,5 tone de actinomicete, 100 kgde alge, 100 kg de protozoare, 500 kg de rame, 50
kg de nematode, 40 kg de artropode, 30 kg de moluste, 20 kg de serpi si rozatoare, etc. In fiecare
centimetru cub de sol se gasesc pana la 7-10 miliarde de microorganisme.
Dupa pieirea organismelor vii din sol, resturile vegetale si animale sunt transformate in humus. Acesta
este o parte esentiala a materiei organice a solului, si cel mai important component al lui.
Humusul prezinta un amestec de substante organice foarte complicate. Unii chimisti considera ca
humusul este cea mai complicata substanta de pe planeta. Rolul de baza al humusului in procesul de
solificare si in natura in general, consta in faptul ca el reprezinta o substanta conservata, un acumulator de
energie solara, fixate in materia organica de generatiile precedente ale plantelor si animalelor. Aparitia
humusului a stopat procesul de mineralizare, de descompunere totala a ramasitelor organice. Humusul a
facut posibila acumularea pe viitor a energiei solare, a contribuit la formarea solurilor primitive initiale,
deci la aparitia pedogenezei. In continuare evolutia organismelor terestre, a asociatiilor vegetale si animale
s-a produs concomitent cu evolutia solurilor, contribuind astfel la evolutia ecosistemelor naturale. Humusul
contine diferite elemente si substante nutritive, ce asigura fertilitatea solului.
Prin fertilitate se intelege proprietatea solului de a asigura plantele cu substante nutritive (compusi ai
elementelor chimice cu care se hranesc plantele), apa si aer necesare dezvoltarii normale in perioada de
vegetatie. Deci, solul este format atat din substante organice, cat si din substante minerale.
Fertilitatea este si ea de doua tipuri: fertilitate naturala si fertilitate economica.
Fertilitatea naturala (potentiala), a solului este un rezultat al fenomenelor naturale (fizice, chimice,
biologice), neinfluientate de om. Ea se dezvolta continuu si este determinata de compozitia fizica si
biochimica a solului, de conditiile de clima si relief si se manifesta prin capacitatea de reproducere
spontana a vegetatiei.
Fertilitatea economica (antropogena) a solurilor apare ca urmare a unor activitati modificatoare a
omului. Ea depinde de aplicarea corecta a tehnicilor agricole corespunzatoare (lucrari agrotehnice,
ingrasaminte, irigatii, desecari, etc).
4

Solul contine si o anumita cantitate de apa. Apa dizolva unele substante nutritive pe care plantele le
absorb impreuna cu ea. Solul contine si aer, care este necesar pentru respiratia radacinilor plantelor,
animalelor si microorganismelor. Rezulta ca solul nu este solid. Aproximativ 2/5 din el este alcatuit din apa
si aer.
Un alt factor este timpul geologic. Solul se formeaza intr-o perioada indelungata de timp. S-a constatat
ca solurile contemporane s-au format in ultimii 8-10 mii de ani. De exemplu, un strat de sol cu grosimea de
un cm, pe o suprafata neteda, se formeaza intr-o perioada de la cateva zeci de ani pana la 100 de ani.
Invelisul discontinuu al solului se numeste pedosfera, grosimea sa variind de la cativa centimetri pana
la cativa metri. Stratul superior al solului este cel mai productiv si are aproximativ 25 cm; cultivarea
intensa insa poate diminua puternic calitatea sa.




























5

1.2. TIPURI DE SOL

Caracteristicile solului variaz de la o zon la alta n funcie de numeroi factori, cum ar
fi clima i altitudinea. n fiecare zon climatic predomin un tip de sol. n zonele calde se
nzlnesc solurile roii (culoare roie) i laterite (de culoare balben), srace n humus i sruri
minerale. n stepe i deerturi solurile sunt cenuii sau brune. n zonele temperate, predomin
cernoziomurile de culoare neagr i cu fertilitate ridicat, solurile brune i podzolurile legate de
poriunile forestiere. Exist circa 720 de variaii de sol, fiecare din ele avnd ceva caracteristic.
Solurile cenuii albice (denumirea precedent cenuii deschise de pdure) se ntlnesc
fragmentar pe rocile luto-nisipoase, suportate de argile la admcimea de 150-200 cm. S-au format
sub pdure n majoritate carpinete-quarcete. Orizontul superficial ocric trece evident ntr-
suborizont albic (cu SiO2 amorf), slab structurat. Spre admc acest suborizont trece n brun-
rocat cu structur columnar sau prismatic i dur.
Solurile cenuii molice (denumirea precedent cenuii nchise de pdure) s-au format n
condiiile pdurilor de stejar cu nveli ierbos dezvoltat. Le este caracteristic un orizont A molic
humnificat, cu structur grunoas mare, cu caracter eluvial slab pronunat.
Solurile cenuii vertice se formeaz sub pdurile de quarcete- carpinete, pe roci argiloase
grele. Formarea profilului este influienat de componena rocii materne. Are totodat
particulariti vertice (nuane verzui, fee de alunecare, abunden de argil fin).
Cernoziomurile se deosebesc prin caracterul acumulativ, bine humificat (la adncimea de
80-100 cm coninutul de humus depete 1%) structurat i afnat (molic). Regimul de umiditate
periodic percolativ i nepercolativ. Reacia solului este neutr sau slab alcalin. Cernoziomurile
se formeaz sub pduri preponderant quarcete i cu nveli ierbos. Profilul cernoziomului are
caracter molic relativ humnificat. Cernoziomul ca tip este reprezentat de 5 subtipuri
argiloiluvial, levigat, tipic, carbonatic i vertic.
Cernoziomurile argiloiluviale s-au format sub pdurile de stejar cu nveli de ierburi bine
dezvoltat, care contacteaz cu stepele mezofite. Orizontul de la suprafa este de tip molic, fr
caractere de eluviere i doar slab pudrat cu SiO2. Orizontul B n partea inferioar are caracter
iluvial cu coninut mai ridicat de argil fin, structur poliedric, tasat.
Cernoziomurile levigate se formeaz n condiiile stepelor mezofite ale zonei de
silvostep, dar se ntlnesc i sub pduri de stejar cu nveli ierbos. Profilul are un caracter
general molic, levigat, adic lipsit totalmente de carbonai. Ca regul, prezena carbonailor
(efervescena) ncepe ceva mai jos de limita inferioar a orizontului B.
Cernoziomurile tipice reprezint subtipul modal al tipului. Se formeaz n condiii de
step, uneori cu plcuri de stejar pufos. Orizontul A este bine humificat, structurat i afnat.
Orizontul B este de tranziie, fiind mai slab humificat, cu structur grunoas mare i bogat n
diferite forme de carbonai. Subtipul se divizeaz n dou: moderat humifere i slab humifere.
Primele se formeaz sub stepele mezofite i xerofite cu plcuri de stejar pufos, iar ultimele se
formeaz sub steeple xerofite cu comuniti de negar i piu.
6

Cernoziomurile carbonatice se formeaz n condiiile stepelor xerofite i doar parial cu
plcuri de stejar pufos. Sunt slab humificate ca cele precedente, cu strustur mai puin stabil.
Conin carbonai chiar de la suprafa.
Cernoziomurile vertice se formeaz n condiii de step, pe roci argiloase cu coninut
ridicat de argil fin. Orizontul A este molic, structurat, ns tasat, dur. Orizontul B, fiind i el n
genere molic are caractere vertice - nuane verzui, structur bulgroas mare, fee strlucitoare.
Dup nivelul i coninutul carbonailor cernoziomurile vertice pot fi carbonatice, tipice sau
levigale (caracter la nivel de gen).
Redzinele se formeaz pe calcare i marne, att sub influiena asociaiilor ierboase de
step, ct i de pdure. Procesele pedogenetice se produc doar n stratul alterat de la suprataa
rocilor calcaroase. Profilul solurilor redzinice este tipul fr orizontul de tranziie B. Orizontul
superficial are caracter molic-humificat, structurat, uneori scheletic, suportat de roc. Redzinele
se divizeaz n dou subtipuri: levigate i tipice.
Vertisolurile se formeaz n condiii de step i silvostep, sub vegetaie ierboas, pe roci
argiloase grele (coninut mare de argil fin). Procesele pedogenetice sunt condiionate de
proprietile specifice ale acestor roci, care n stare umed gonfleaz, iar n stare uscat crap.
Solificarea se produce doar n stratul de la suprafa. Astfel, solul prezint un strat amestecat, de
culoare cenuie nchis, uneori cu nuane verzui, avnd o structur bulgroas mare, cu fee de
alunecare. Vertisolurile se divizeaz n subtipuri: molic si ocric.
Solurile cernoziomoide se formeaz n condiii de step i silvostep, pe terenurile unde
periodic sau permanent persist un surplus de umezeal. Pentru profilul acetor soluri este
caracteristi orizontul A molic, bine humificat i structurat. Orizontul B are caracter hidric
condiionat de pnza capilar sau nivelul ridicat al apelor freatice. Se divizeaz n dou subtipuri-
levigate i tipice.
Mocirlele se formeaz n arealele cu exces de umiditate. Nivelul apei freatice se afl n
profil, ajungnd pn la suprafa. Solurile sunt mlatinoase, procesele pedogeneze au caracter
anaerob. Mocirlele pot fi tipice, gleice i turbice.
Solurile turboase se formeaz n condiii permanent anaerobe, cnd rmiele plantelor
hidrofile se descompun prea puin i se conserveaz n sol sub form de turb. Solurile turboase
pot fi de dou feluri: tipice i gleice.
Soloneurile se formeaz n condiii de step, pe rocile argiloase care conin sruri
solubile (NaCl, Na2SO4 etc.). Principalele caractere sunt condiionate de prezena cationilor de
Na care parial nlocuiesc n complexul absorbtiv Ca. Prezena Na conduce la formarea
humatului de Na, care, spre deosebire de humatul de Ca, este mai solubil i mai cafeniu.
Structura devine bulgroas sau columnar. Profilul soloneului const din orizontul A cu
caracter solodizat-cenuiu deschis, lamellar, columnar. Grosimea profilului este relativ mic (50-
60 cm).
Solonceacurile se formeaz sub influiena apelor fretice mineralizate. Evaporarea apei
conduce la acumularea n profil i la suprafaa solului a srurilor solubile. Dup nivelul apelor
freatice se divizeaz n dou molice i hidrice.
7

Solurile deluviale se formeaz la baza versanilor i n vi pe contul parcelelor
neselectate, transportate de torenii de scurgere. Profilul acestor soluri const din straturi de
material solificat ( humificat, structurat) mai mult sau mai puin transformat de procesele
pedogenetice actuale locale. Aceste soluri sunt foarte profunde, humificate i bine structurate. n
funcie de caracterul materialului iniial solurile deluviale pot fi molice sau ocrice.
Solurile aluviale sunt cele mai tinere i se formeaz n luncile rurilor pe depunerile
aluviale recente. Ele se divizeaz n subtipuri-tipice, hidrice, vertice, i turbice.solurile aluviale
pot fi salinizate, soloneizate, i gleizate.
Solurile de pdure se formeaz n condiii de silvostep i sub pduri de foioase nsoite
de un covor ierbos. Se caracterizeaz prin faptul c stratul de sol are o grosime mic i conine o
cantitate mic de humus. Solurile de pdure se divizeaz n dou tipuri : cenuii de pdure i
brune de pdure.
Solurile cenuii de pdure se formeaz sub pduri de stejar, stejar cu arar, sau amestec de
tei i frasin. Se evideniaz dou subtipuri principale: cenuii tipice i cenuii-nchise de pdure.
Profilul lor este bine evideniat n orizonturi genetice. Grosimea solului variaz de la 40 pn la
90 cm, carbonaii apar, ca regul, la admcimi de 120-150 cm, au o structur glomerular-
nuciform. Conin substane n cantiti insuficiente, dar reacioneaz pozitiv la introducerea
ngrmintelor naturale i la cele chimice de azot.
Solurile brune de pdure se formeaz sub pdurile de fagsau de stejar. Au un profil slab
difereniat n orizonturi genetice. Culoarea lor este brun-deschis uneori rocat, structura
glomelural, cu o compoziie mecanic uoar. Regimul hidric este suficient. Solurile nu conin
carbonai i sunt favorabile pentru plantaiile de pomicole i soiurile de tutun aromat.

1.3.Propietati ale solulilor

Apa din sol este una din componentele fara de care solul ar fi un corp inert. Solutia solului
contine diferite substante, acestea gasindu-se in stare de dispersie ionica, moleculara sau
coloidala. Unele din ele sunt preluate din aer, cand precipitatiile traverseaza atmosfera (bioxid de
carbon, oxigen, oxizi de azot, amoniac, bioxid de sulf, clor etc.), altele (acizi organici si
anorganici, saruri ale acestora, baze etc.) trec in solutie din componentii fazei gazoase si solide a
solului sau prin activitatea organismelor.
Solutia solului are o compozitie foarte complexa, variata de la un tip de sol la altul,
prezinta variatii pe acelasi profil de sol, precum si variatii in timp, atat sezoniere cat si diurne.
Compozitia este determinata de o multitudine de factori, cum sunt: cei climatici (precipitatii,
temperatura, evapotranspiratie), adancimea si mineralizarea apei freatice, tipul de vegetatie, tipul
de humus, activitatea microbiologica din sol, natura si gradul de solubilitate a substantelor
minerale si organice, proprietatile complexului coloidal al solului etc.
Substantele prezente in solutia solului elibereaza prin disociere sau hidroliza ioni de
hidrogen (H+) sau de oxidril (OH -), dand solutiei caracter acid sau alcalin, in functie de cum
predomina unii sau altii dintre ioni. Insusi apa, ce este solventul diferitelor substante, este
disociata si ea in proportie foarte redusa. Ionii rezultati prin disociere formeaza cu ionii apei acizi
8

si baze, ce pot fi electroliti puternici sau slabi. Cei puternici se pot disocia complet si vor pune in
libertate mai multi ioni de hidrogen sau de oxidril, pe cand cei slabi se disociaza foarte putin si,
prin urmare, vor elibera mai putini ioni. Concentratia ionilor de hidrogen liberi existenti in
solutia solului reprezinta ceea ce se numeste aciditate actuala si se exprima in unitati pH.
Culoarea - ofera informatii despre modul de formare si despre compozitia solului. Astfel
variatia de la alb , prin brun , pana la negru reda cresterea continutului de humus . Culorile
galben si rosu indica prezenta unor compusi ai fierului (in zonele calde si umede)
Textura se refera la proportia in care nisipul , praful si argila participa la
compozitiasolului . Datorita permeabilitatea solului , astfel cele mai bune sunt solurile lutoase .
Structura reprezinta de modul in care particulele solide din sol se grupeaza in
agregatede marimi si forme diferite cu ajutorul unor lianti din sol (humus, oxizi ) . Poate fi
grauntoasa , prismatica , lamelara , fiind importante pentru capacitatea de absorbtie a apei.
PH ul reprezinta concentratia in ioni de H
+
din componenta solului , raportata la ionii
de hidroxil (OH
-
) . Masoara aciditatea si alcalinitatea solului . Plantele , in functie specie , sunt
adaptate la soluri cu PH diferit .




















9

Capitolul 2 Calitatea solului
2.1. Protectia calitatii solurilor
Calitatea solului nu poate fi msurat direct deoarece ea este dat de oserie de proprieti
ale solului rezultate n urma unor procese fizice, chimice,biologice i mineralogice care se
desfoar n mediul edafic. Din aceastcauz evaluarea calitii solului se face indirect prin
folosirea unor indicatoricalitativi i cantitativi care msoar proprietile semnificative pentru
proceselecare au loc n sol.
Evaluarea calitii solului necesit dou aspecte importante:
Stabilirea unui sistem de referin fa de care se poate raportacapacitatea funcional a
unui sol. Acest sistem de referin poate ficonstituit dintr-un sol diferit, dar reprezentativ sub
aspectul rspndirii nteritoriu sau sub aspectul semnificaiei agricole, sau dintr-un sol similar
aflat sub vegetaie nativ, ori pstrat ca martor.
Precizarea scopului n care se face evaluarea sau a condiiilor defuncionare, deci n
raport cu situaia concret de utilizare a solului,deoarece aceeai proprietate a unui sol poate fi
bun pentru o anumitfolosin, plant sau management, rea pentru alt folosin
sauindiferent pentru alte situaii.
Criteriile de selecie a indicatorilor de calitate a solului trebuie s includo serie de
aspecte (sensibilitate, semnificaie, eficiena msurtorilor,validitatea tiinific . a.). n pofida
unor ncercri de integrare a acestor criterii ntr-o formul unic, nici pn la ora actual nu
exist un procedeusistematic care s asigure o selecie obiectiv a parametrilor msurai care
potfi utilizai n evaluarea calitii solului. Cei mai adecvai indicatori pentruaprecierea calitii
solului sunt considerai, n general, cei care rezult n urmaunei analize rutin i sunt capabili s
furnizeze rspunsuri utile ntr-un intervalrezonabil de timp (1-3 ani) datorit abilitii lor de a
reacioa prin modificrinotabile (diferene statistice ale valorii) ntr-o perioad de timp a crei
limitsuperioar este propus la 5 ani .
Apelnd la mijloace instrumentale de analiz care furnizeaz informaiila nivel micro
(micronic i sub micronic) mineralolgia, n special cea a argilei(fraciunea anorganic cea mai
activ a solului) relev o serie de aspecte legatede modul intim de organizare a materiei solului
precum i de procesele care sedesfoar la acest nivel. Astfel de informaii sunt de multe ori
inaccesibilemetodelor utilizate curent de celelalte domenii de cercetare a solului, carefurnizeaz
un alt tip de informaie pe care l vom denumi n mod convenionalmacro.
n acest context semnificaia valorilor indicatorilor mineralogici estecondiionat de
conversia informaiei micro macro prin gsirea saustabilirea unor relaii ntre parametrii
mineralogici i cei care exprim celelaltensuiri ale solului. Datele existente pn n prezent
demonstreaz posibilitateastabilirii unor astfel de relaii n anumite condiii, oferind totodat o
imaginecomplex asupra utilitii i utilizrii informaiei mineralogice n cunoatereadetaliat a
mediilor edifice.



10

n cazul unor nsuiri fizice i chimice influena asupra organismelor pare mai uor de
observat, cuantificat i prognozat. Acest gen de informaie areca scop stabilirea unor praguri sau
limite pentru valorile unor parametrii careexprim nsuirile respective. Aceste praguri care sunt
semnificative subaspectul sntii solului sau ecosistemului, se stabilesc pe baza impactului
pecare il pot avea modificrile nsuirilor solului asupra plantelor, animalelor ioamenilor. Cu
siguran, c din acest punct de vedere, unii indicatori careexprim proprietile de stocare a
aerului sau a unor substane de ctre sol auun potenial mai ridicat, comparativ cu indicatorii
mineralogici.
Influena factorilor mineralogici asupra unor indicatori biologici semanifest, de obicei n
mod indirect prin intermediul unor factori denaturfizic sau chimic. La aceasta se adaug
cazurile n care mineralele au un rolcatalitic pentru anumite reacii care se desfoar n mediile
edafice, cuconsecine asupra sntii organismelor solului i ecosistemului. Exist ns isituaii
n care influena unor parametrii mineralogici asupra sntii acestor organisme este direct.
Este cazul incidenei unor minerale asupra agresivitiii rspndirii unor boli cum sunt fuzarioza
la banieri i cadangul la cocotieri .Rezultatele unor cercetri au reliefat rolul inhibitor al
montmorillonituluiasupra unor boli provocate rdcinilor de bananieri de ctre unele specii
defungi cum sunt Fusarium wilt i Cylindrocladium sp.
n ceea ce privete influena predictibil asupra productivitii, situaiaeste mult mai
complex nu numai pentru nsuirile mineralogice ale solului cii pentru celelalte nsuiri,
deoarece productivitatea efectiv a unui teren nueste o proprietate a solului ci este un concept
economic care integreaz treielemente i anume: solul prin fertilitate, planta prin potenialul
bioproductiv imanagementul prin nivelul tehnologic i organizarea activitii de producie.
n pedosfer, partea mineral alctuit din compui mineralogici ipetrografici n diferite
stadii de alterare constituie una din componentele debaz implicate n egal msur alturi de
ceilali factori ai mediului, nformarea, distribuia i evoluia sub aspect calitativ a nveliului de
sol.Importana ecologic a acestei pri rezid n faptul c ea reprezint suportul pecare se
asambleaz celelalte componente ale mediului. Mineralele argiloasereprezint, dup substanele
humice, componentele cele mai active din sol.Datorit unor proprieti ca adsorbia i schimbul
cationic, plasticitatea,capacitatea de tamponare . a. ele acoper o parte nsemnat din suprafaa
decontact a fazei solide a solului cu faza lichid (soluia solului).
Rolul acestor minerale n stabilitatea ecosistemelor se manifest n mai multe direcii :
Inactivarea unor poluani (xenobiotice, metale grele etc.) prinimbolizarea acestora (adsorbie,
fixare);
Bioprotecia care este asigurat pri sechestrarea i inactivarea poluanilor sau prin adsorbia
microorganismelor care conduc la scoaterea lor de subincidena poluanilor.




11

2.2. Indicatori biologici

Organismele solurilor au o influen direct sau indirect asupra tuturor proceselor
implicate n funciile solului cum sunt : descompunerea reziduurilor de plante i animale,
transformarea i stocarea nutrienilor, infiltraia apei ischimbul de gaze, formarea i stabilizarea
structurii solului, sinteza compuilor chimici, degradarea xenobioticelor (Dick, 1997). Acestea
confer parametrilor biologici un potenial ridicat n ceea ce privete utilizarea lor ca indicatori
aicalitii solului. Cele mai obinuite categorii de indicatori biologici pentrucalitatea solului sunt
cei legai de biomasa microbian (coninutul, compoziiei diversitate), activitatea microbian
(respiraie), activitatea enzimatic :
- carbonul i azotul masei microbiene: reflect potenialul catalitic microbian iavertizare
timpurie despre efectul managementului asupra materiei organice;
- azotul mineralizabil potenial: reflect potenialul de aprovizionare cu azot ifertilitatea solului;
- respiraie specific: reflect activitatea microbiologic pe unitatea de biomasmicrobian;
- numrul de microorganisme: reflect activitatea organismelor din sol, mai ales aviermilor de
pmnt.

2.3. Indicatori chimici

Msurtorile efectuate asupra unor proprieti chimice legate de fertilitatea solurilor ca
pH (care definete pragurile de activitate chimic i biologic, N, P, K) forme extractabile care
definesc accesibilitatea nutrienilor pentru plante), materie organic (total i activ; care
definete stabilitatea structural i fertilitatea potenial), conductivitatea electric (care definete
pragurile de activitate microbian i a plantelor) pot furniza o serie de indicatori de calitate a
solurilor.
n cazurile n care intr n discuie probabilitatea unor contaminri sau poluri apare
necesitatea unor indicatori rezultai din determinrile contaminanilor sau poluanilor (metale
grele, pesticide, hidrocarburi).

2.4. Indicatori mineralogici

Transformarea ecosistemelor naturale n agroecosisteme, precum i managementul
acestora din urm afecteaz proprietile solului nu numai n plan fizic, chimic i biologic, ci i
mineralogic. De altfel rezultatele unor cercetri efectuate n ultimele decenii au pus n eviden o
serie de modificri ale proprietilor mineralogice sub influena unor intervenii antropice
(Tributh 1981, Ross i colab. 1985, Crciun i Kurtinecz 1983, 1987, G i colab. 1987,
Crciun 2000).
n msura n care cuantificarea unor astfel de modificri sau procese avanseaz (i sunt
semne ncurajatoare n acest sens) este rezonabil s admitem c mineralogia ar putea furniza n
12

mod asemntor celorlalte domenii de investigare a nsuirilor
solului,oseriedeindicatoriprivindcalitatea solului. Aceti indicatori ar putea fi legai de coninutul
anumitor minerale din sol implicate n regimul unor nutrieni cum ar fi K sau N (minerale 15
argiloase) sau P (sescvioxizi) sau de raportul anumitor componeni mineralogici din sol. Alt
categorie de indicatori ar putea fi legat de desfurarea i intensitatea unor procese de alterare la
nivelul substratului mineralogic al mediilor edafice.
Din pcate , indicatorii mineralogici sunt ignorai n prezent unul din motivele principale
constituind faptul c determinrile mineralogice folosite n prezent nu pot fi considerate de
rutin. Cu toate acestea exist situaii n care anumii indicatori mineralogici pot facilita
obinerea unor informaii privind reacia de rspuns a solului la diferite intervenii manageriale
(Crciun i colab. 2004).























13

Capitolul 3 pH-ul solului

3.1.Generalitatile pH-ului
PH-ul solului este determinat de natura solului, de procesele biologice si chimice care au
loc in sol, de vegetatie, ingrasamintele care se folosesc, acizii minerali si organici de bioxidul de
carbon care rezulta in sol prin respiratia vegetalelor, animalelor si descompunerea substantelor
anorganice sub actiunea microorganismelor, etc.
In timpul verii pH-ul solului este mai mic, ca urmare a activitatii crescute a
microorganismelor care determina acumularea sarurilor minerale si organice din sol, iar in
anotimpurile mai reci si bogate in precipitatii pH-ul este mai crescut.
Reactia sau pH-ul solului este una din proprietatile fundamentale ale solului de a mentine
o concentratie activa a ionilor de hidrogen in solutiile din sol.
Pentru ca solul contine si el apa, a fost impartit in fuctie de valoarea acestui pH in trei
mari categorii: acide, neutre si alcaline. Desigur, este vorba de o materie organica si nu vom
intalni soluri cu pH aflat intr-o extrema sau alta, decat poate in cazul prezentei unor puternice
surse de poluare. In general, pamantul are un pH cuprins intre 4 si 8.
Dincolo de aceste valori, mai jos de patru si mai sus de opt plantele se usuca rapid.
Ganditi-va ce se va intampla cu muscata din ghiveci daca o veti stropi cu inalbitor de rufe sau cu
otet nediluat...
* soluri acide: pH = 4,5 - 6
* soluri slab acide: pH = 6 - 6,5
* soluri neutre: pH = 6,5 - 7,2
* soluri alcaline (saraturate): pH = 7,5 - 8
Se observa ca plantele suporta mai degraba un sol acid, decat unul alcalin. In mod curent,
solurile cu pH mai mare de 7,2 se numesc saraturi, deoarece contin in structura lor foarte multe
saruri cu sodiu, magneziu, potasiu si clor.
Majoritatea plantelor cultivate prefera soluri neutre si slab acide. Exista si exceptii,
despre ele va voi vorbi insa in articolul de maine. O forma inedita de comportament are
hortensia, care isi schimba culoarea florilor in functie de aciditatea solului.








14



3.2.Determinarea pH-ului din sol

Metoda electrometrica
Principiul metodei: activitatea ionilor de hidrogen creeaza o tensiune electrica datorita
diferentei de potential intre un electrod specific care-si pastreaza potentialul fix la o temperatura
constanta (electrodul de calomel) si un alt electrod al carui potential se modifica in functie de
activitatea ionilor de hidrogen. Determinarea pH-ului consta in masurarea acestei diferente de
potential creata intre cei doi electrozi.

Reactivi si material necesar: solutii tampon pentru verificarea aparatului (se pot prepara
sau insotesc aparatul);
- pH-metru cu electrozii necesari;
- pahare Berzelius de 100 cm
3
;
- agitator magnetic,
- clorura de potasiu (KCl) 0,1 N se cantaresc 7,44 g clorura de potasiu si se
introduc intr-un balon cotat cu 1.000 cm
3
cu cativa cm
3
apa bidistilata. Dupa
dizolvarea completa se aduce cu apa bidistilata pana la semn.
Modul de lucru: se cantaresc 10 g sol la balanta tehnica, uscat la aer si trecut prin sita
de 2 mm si se introduce intr-un pahar Berzelius peste care se adauga 50 cm
3
solutie de clorura de
potasiu (KCl) 0,1 N. Se agita timp de 15 minute cu un agitator magnetic, dupa care se lasa o ora
in repaus pentru echilibrarea cu bioxid de carbon din aer.
Se citeste direct pH-ul, concentratia ionilor de hidrogen, din suspensia de sol.













15

Anexe
Stratificarea solului:

O) Materie organica: strat de litiera format din resturi de plante partial
descompuse.
A) Suprafata solului: strat de sol format din minerale, materie organica acumulata
si organisme. Din acest strat sunt eluviati fierul, argilele, aluminiul, compusii organici si
alti compusi solubili.
B) Subsolul: acest strat acumuleaza fierul, argilele, aluminiul si compusii organici
printr-un proces numit iluviere.
C) Substrat: strat neconsolidat de sol. Acest strat poate sa acumuleze compusii
mai solubili deplasati din orizontul 'B'.
16


Probele de analiza a solului pot fi recoltate din stratul de suprafa, de la 5-30 cm. pentru
investigarea contaminrii unor terenuri, sau de la adncimi de 15 m., chiar pn la stratul de ap
freatic, pentru evidenierea unor poluri de profunzime.



PH-ul solului din este un element de care depinde capacitatea plantelor tale de a absorbi
substantele nutritive din sol.
17


BIBIOGRAFIE
1. Gr.Obrejanu, t.Puiu Pedologie ; Ed.Did. si Pedagogica Buc.1972
2. Carmen Zaharia - Protectia juridica a mediului; Ed.Ecozone 2008
3. Rauta C.,Carstea S.- Prevenirea si combaterea poluarii solului ;
Ed.Universitara,Bucuresti 2003
4. Costache A.- Fizica solurilor agricole ;Ed.Ceres. Bucuresti 1990
5. Vladimir Rojanschi,Florina Bran,GHEORGHE Diaconu, -,,protectia si ingineria
mediului'' Editura Econmica, Bucuresti 2002
6. Florea N.- ,,Degradarea,protectia si ameliorarea solurilor si a terenurilor'' Editura Universitara,
Bucuresti 2003
7. Manual pentru clasa a12-a-Nicolae Galdean- ,,Ecologia si protectia mediului''- Ed.Economica
Preuniversitara,Buc 2002
8.http://www.google.ro/#hl=ro&source=hp&q=solul
9. http://www.google.ro.poluarea solurilor.ro
10.http://yahoo.ro/degradarea solului.ro
11 .http://www.referate.ro




















18

Cuprins
Argument .................................................................................................................................................... 1
Capitolul 1 Generalitatile solului ................................................................................................................ 2
1.1. Caracteristici generale ............................................................................................................................ 2
1.2. TIPURI DE SOL ................................................................................................................................ 5
1.3.Propietati ale solulilor ............................................................................................................................. 7
Capitolul 2 Calitatea solului .......................................................................................................................... 9
2.1. Protectia calitatii solurilor ...................................................................................................................... 9
2.2. Indicatori biologici ................................................................................................................................ 11
2.3. Indicatori chimici ................................................................................................................................. 11
2.4. Indicatori mineralogici ......................................................................................................................... 11
Capitolul 3 pH-ul solului .............................................................................................................................. 13
3.1.Generalitatile pH-ului ............................................................................................................................13
3.2.Determinarea pH-ului din sol ................................................................................................................ 14
Anexe ........................................................................................................................................................... 15
BIBIOGRAFIE ............................................................................................................................................... 17