Determinarea Indicatorilor Microbiologici Ai Solului

Determinarea
microbiologiciindicatorilor
ai solului
Elev: Vaipan Vasilica
Profesor îndrumător: Nuna Cora Mihaela
Grup Școlar Simion Bărnuțiu Carei
2010-2011
Determinarea indicatorilor microbiologici ai solului
2010-2011
CUPRINS
1. Introducere .................................................................................................. 3
2. Pregătirea instrumentelor şi echipamentelor specifice în vederea recoltării
probelor şi analizelor microbiologice ................................................................. 5
3. Recoltarea probelor de sol cu instrumentele specifice................................. 7
4. Întocmirea fişei de recoltare a probelor ..................................................... 19
5. Determinarea microorganismelor din sol ................................................... 20
6. Concluzii ..................................................................................................... 23
Anexe: .............................................................................................................. 27
Bibliografie: ...................................................................................................... 39
Vaipan Vasilica
2
2010-2011
1. Introducere
Solul este un sistem dinamic vital pentru activit ăţile umane şi pentru
menţinerea ecosistemelor.Ca interfaţă dintre scoarţa terestră, atmosferă şi
hidrosferă, solul este o resurs ă neregenerabilă care îndeplineşte numeroase
funcţii vitale: producerea de biomas ă; depozitarea, filtrarea şi transformarea
unor substanţe organice şi minerale; sursă de biodiversitate, habitate, specii şi
gene; mediu fizic pentru oameni şi activităţile umane; sursă de materii prime.
În sens evoluţional, microorganismele (în primul rând microorganismele

heterotrofe) sunt agenţi reciclatori responsabili cu menţinerea biosferei. Aceşti
agenţi valorifică termodinamic, favorabil, reacţiile chimice obţinând carbon şi
energie din biomasa moartă. Ca rezultat al procesele microbiene de degradare,
nutrienţii esenţiali prezenţi în biomasa unei generaţii de organisme sunt
disponibile pentru următoarea generaţie. Impactul activităţilor umane asupra
calităţii solului s-a intensificat de-a lungul ultimelor decenii datorită creşterii
populaţiei şi exploatării extensive a resurselor naturale, inclusiv a solurilor.
Următoarele procese pot fi menţionate ca principale surse de impact asupra
calităţii solurilor: emisiile în atmosferă provenite în principal din industrie ş i
trafic; tehnicile agricole – în special utilizarea fertilizanţilor organici sau minerali
şi a pesticidelor; deşeurile depozitate pe sol.
Ritmul de producere şi dispersie a poluanţilor a depăşit, în prezent,

procesele naturale de biodegradare. În căutarea remediilor tehnologice a
poluării mediului, procesele fizice şi chimice pot fi esenţiale, dar şi procesele
microbiologice oferă importante perspective.
Microorganismele şi comunităţile microbiene pot constitui o unitate de

măsură integrată a calităţii solului, un aspect care nu poate fi ob ţinut prin
determinări fizice sau chimice şi/sau analize ale organismelor mari. Pentru
prevenirea consecinţelor ecologice ireversibile, parametrii bacterieni care s-au
Vaipan Vasilica
3
2010-2011
dovedit a fi sensibili la poluarea cu metale grele vor putea fi inclu şi în studiile

de evaluare şi în strategiile de monitorizare a solurilor poluate.
Vaipan Vasilica
4
2010-2011
2. Pregătirea instrumentelor şi echipamentelor specifice

în vederea recoltării probelor ş i analizelor
microbiologice
Pentru recoltarea solului în structură artificială se folosesc fise de diferite

tipuri în funcţie de adâncimea la care dorim să efectuăm recoltarea şi de natura
solului, fie casmale sau lopeţi cu care se sapă un şanţ până la adâncimea dorită
de unde se recoltează apoi proba de sol.
Pentru recoltarea solului de la suprafaţă, se folosesc spatule de metal cu

ajutorul cărora se raclează suprafaţa solului.
Solul se recoltează în recipiente de sticlă sau polietilenă cu gâtul larg şi

închidere ermetică, spălate în prealabil cu amestec sulfocromic (cele din sticlă)
sau cu detergenţi (cele din polietilenă).Se clătesc bine cu apă de robinet, apă
distilată şi bidistilată şi apoi se usucă. Recipientele se sterilizează în autoclav
(sterilizare umedă) la 120 grade timp de două ore sau în etuvă (sterilizare
uscată) la 120 grade timp de două ore.
Vaipan Vasilica
5
2010-2011
Prelevarea şi analizarea probelor de sol se va face în conformitate cu

următoarele prevederi:
a) prelevarea de probe de sol în scopul estimării nivelului de poluare se

va face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului apelor, p ădurilor şi
protecţ
mediu;
iei mediului nr. 184/1997 privind Procedura de realizare a bilanţurilor de
b) laboratoarele care execută analize de poluanţi din soluri vor utiliza
probe de referinţă pentru a confirma acurateţea şi precizia tehnicilor analitice
folosite.Aceste probe de referinţă trebuie analizate împreună cu probe
prelevate din fiecare zonă a terenului şi toate probele vor fi analizate cu
metodologia adecvată, conform standardelor în vigoare;
c)în situaţiile în care pentru anumiţi poluanţi nu există metode standard
de analiză, se vor folosi metodele analitice agreate la nivel internaţional, care
vor fi difuzate autorităţilor competente de către autoritatea centrală pentru
protecţia mediului;
d)răspunderea pentru acurateţea şi precizia rezultatelor analizelor
privind concentraţiile agenţilor poluanţi în soluri va reveni părţii care execută

prelevarea probelor şi laboratoarelor care execută analizele.
Vaipan Vasilica
6
2010-2011
3. Recoltarea probelor de sol cu instrumentele specifice
Recoltarea probelor de sol destinate analizelor fizico-chimice şi biologice se

realizează conform normelor metodologice prevǎzute în STAS 7184/1-84
“Soluri. Recoltarea probelor pentru studii pedologice şi agrochimice”
şi au fost prelucrate în conformitate cu normele standardelor SR ISO 10381-

6:1997:
“Calitatea solului. Linii directoare pentru colectarea, manipularea şi

conservarea solurilor destinate unui studiu în laborator a proceselor
microbiene aerobe”
şi SR ISO 11464:1998:
“Calitatea solului. Pretratamentul eşantioanelor pentru analizele fizico-

chimice”.
Pentru analiza fizico-chimică a solurilor proba se recoltează la adâncimea

0-20 cm, în condiţii sterile. Probele individuale se recoltează cu ajutorul unui
prelevator de probe de sol tip MOLE din 3 puncte diferite şi amestecate
împreună pentru obţinerea unei probe compuse pentru fiecare zon ă analizată.
Probele compuse obţinute se utilizează pentru toate analizele ulterioare.
Fiecare eşantion se etichetează, fiind precizat locul prelevării, data şi
adâncimea de la care s -a efectuat prelevarea.Probele se p ăstrează în frigider, la
o temperatură de 4°C, până la prelucrare.
Probele de sol se recoltează în structură naturală şi în structură artificială.
Recoltarea solului în structură naturală, aşa cum este solul aşezat în natură,
interesează în special pe agrotehnicieni , în timp ce recoltarea probei de sol în
structură artificială se foloseşte în cercetările de laborator şi se poate realiza
mai uşor. Vezi Anexa 1
Vaipan Vasilica
7
2010-2011
Suprafaţa de sol care trebuie cercetată se stabileşte prin delimitarea unei

parcele surprinse între 25-250 m pe care se fixeaz ă punctul de recoltare.
Probele individuale de sol se recoltează foarte rar deoarece este greu de

stabilit gradul de preluare prin analiza unei singure probe.
Recoltările de sol se fac prin probe medii obţinute din mai multe preluă ri
individuale omogenizate bine.
Recoltarea solului de la suprafaţă se efectuează după o prealabilă

îndepărtare a prafului, rădăcinilor, frunzelor sau a altor reziduuri ce se găsesc
pe suprafaţa solului. Adâncimile care se recomandă pentru recoltarea solului
sunt :
 pentru islazuri în contact cu ape reziduale, 50 cm

 pentru suprafeţe arabile legumicole tratate cu ape reziduale, 20 cm
 pentru soluri cu puncte contaminate când există bănuiala unei
impurificări, 1 m.
Prelevări la adâncimi mai mari sunt necesare la contaminările masive sau la
solurile extrem de permeabile.
Vaipan Vasilica
8
2010-2011
Pr el evarea pr obel or de sol agr icol
Prelevarea probelor de sol utilizat în agricultură ridică douăprobleme
majore:
-aplicarea de nutrienţi în cantităţi potrivite pentru culturile dezvoltate;
-evitarea surplusului de nutrienţi în agricultură şi astfel evitarea contaminării
terenurilor şi a apelor subterane prin migrarea nutrienţilor mobili în adâncime.
Astfel, un program adecvat de probare contribuie la un management

eficient al fertilizatorilor şi la protecţia mediului.
Perioada optimă pentr u probare
Concentraţiile nutrienţilor din sol variază cu anotimpul şi, din acest motiv,
probarea se va efectua aproape de momentul plantării/însămânţării sau aproape
de momentul necesar aplicării fertilizatorilor. În mod ideal, se vor lua probe de
sol cu 2-4 săptămâni înainte de plantare/ însămânţare sau fertilizarea terenului
agricol. De obicei, sunt necesare 1-3 săptămâni pentru probarea solurilor,
transportul lor la laborator şi efectuarea analizelor, respectiv obţinerea
rezultatelor. Probarea solului foarte ud sau îngheţat nu va afecta rezultatele
analizelor, dar colectarea propriu-zisă a probelor este dificil ă. În schimb, nu se
vor proba terenuri acoperite de zapadă deoarece nu se recunosc caracteristicile
lor şi nu se vor putea preleva probe reprezentative.
Frecvenţa pr el evăr ii prob elor
Pentru un management adecvat privind fertilitatea solului şi obţinerea unei
recolte bune,
mobili. se vaanuale
Analizele probaale
în fiecare
fiecărui an, mai ales
nutrient în ceea
nu sunt ceărat
neap te nutriendar
priveş
necesare, ţii
acest lucru depinde de mobilitatea lui în sol şi de necesarul fiecărui teren în
parte. Păstrarea informaţiilor anuale ale analizelor de sol va putea conduce la
evaluări pe termen lung ale concentraţiilor nutrienţilor.
Vaipan Vasilica
9
2010-2011
Pr ocedur i de pr el evare a pr obel or
Pentru obţinerea unei probe reprezentative, se respectă următorii paşi ai

prelevării probelor:
Documentarea privind terenul ce urmează a fi probat şi procurarea
echipamentului de probare adecvat.
Utilizarea unei sonde sau a unui burghiu spiralat sunt cele mai convenabile, dar
nu se exclude şi utilizarea hârleţului sau a lopeţii pentru probe de suprafa ţă. Se
vor utiliza găleţi de plastic pentru colectarea probelor sau alte recipiente care
permit amestecul probelor si obţinerea de probe compuse; asiguraţi-vă că
echipamentul este curat, mai ales fără urme de fertilizatori, pentru c ă erorile sunt
frecvente şi foarte mari, chiar la prezenţa unei mici cantităţi de praf cu
fertilizatori pe echipament; nu se vor utiliza găleţi galvanizate dacă se urmăreş te
conţinutul de zinc şi nici lopeţi ruginite dacăse urmăreşte conţinutul de fier;
pentru analize de fier sau mangan, nu se va usca proba de sol înainte de a fi
transportată; stabilirea terenului de probat presupune evitarea zonelor mai
neobişnuite cum ar fi secţiuni de sol erodat, canale/şanţuri, garduri, care
presupun o probare specială; dacă terenul este întins pe o suprafaţă mare, cu o
topografie variată, el va fi împărţit în unităţi de probare simple.
 Probarea subdiviziunilor terenului; subdiviziunile de probare prea mici
pot fi omise deoarece nu pot fi separat fertilizate.
Fiecare unitate trebuie probată în mai multe locaţii diferite, probele urmând apoi
să fie amestecate într-o probă compusă. Obţinerea unei probe compuse depinde
de uniformitatea şi mărimea unităţii de probare. Un minim de 10 probe este
necesar pentru fiecare unitate pentru obţinerea unei probe reprezentative, deşi,
cu cât numărul de probe este mai mare, cu atât rezultatele vor fi mai precise.
Aceste probe se vor recolta aleator, dar având grijă săacoperim întreaga arie de
probare. Aliniamentele de probare pot fi meandrate sau în zig -zag. Probele sunt
apoi amestecate, obţinându-se de regulă o cantitate mai mare decât este necesar.
Se separă o cantitate care trebuie să fie de minim 500 g sau un volum de 0.5 l.
Adâncimea de probare
Adâncimea de probare este critică deoarece cultivarea/aratul şi

mobilitatea nutrienţilor în sol pot influenţa foarte mult conţinutul lor în diferite
zone ale solului. Adâncimea de probare depinde de teren, de practicile de
cultivare, adâncimea la care se arăşi tipurile de nutrienţi analizaţi. Cea mai mare
parte a rădăcinilor plantelor, cea mai mare activitate biologic ă şi cel mai ridicat
conţinut de nutrienţi sunt la suprafaţă, aşa încât se probeazăşi analizează primii
30 cm de sol. Se vor analiza pH-ul, P, K, materia organic ă, S, B, Zn şi alţi
micronutrienţi.
Vaipan Vasilica
10
2010-2011
Adâncimea de probare este în mod special criticăpentru nutrienţii care nu

sunt mobili, ca P si K. Adâncimea recomandată pentru aceştia este de 30 cm.
Zona cultivată/arată are o adâncime tipică de 15-20 cm şi conţine de
obicei o concentraţie mare, relativ uniformă, de nutrienţi mai puţin mobili. Sub
această adâncime, concentraţia de regulă scade. Aşadar, prelevarea de probe în
intervalul de 1-25 cm adâncime poate conduce la concluzii eronate.
Probarea în adâncime
Probarea pentru determinarea concentra ţiei nutrienţilor mobili ca N, B şi S
implică prelevarea de probe l a fiecare interval de 30 cm până la o adâncime de
1.5-2 m, cu condiţia că stratul de sol nu este mai subţire şi se ajunge la roca
parentală. Fiecare interval de 30 cm este probat cu câte 10 probe sau mai multe,
prelevate aleator în unitatea de probare.
Dacă se intenţionează să se probeze la mai puţin de un an de la aplicarea
fertilizatorilor, trebuie să se ţină seama de faptul că irigaţiile sau ploile au
dispersat nutrienţii mobili de-a lungul anului respectiv.
Probarea de adâncime, la 70-80 cm, reprezintă un mod de a monitoriza
migrarea nutrienţilor sub suprafaţă. P este mai de interes pentru c ă se
acumulează în sol dacă a fost aplicat în cantitate prea mare şi este spălat în apa
subterană, absorbit de văi sau legat de part iculele de sol şi transportat de
corpurile de apă când solul este spălat. Probarea de adâncime nu este foarte
uzuală şi necesită mare atenţie. Contaminarea cu sol de suprafaţă care conţine
concentraţii mai mari de nutrien ţi poate conduce la concluzii eronate.
Echipamentele, printre care sondele hidraulice, sunt scumpe şi greu de accesat în
teren, dar există şi sonde manuale şi burghie cu lungimi diferite.
Proba care se analizează este o probă compusă, obţinută prin amestecul
eficient a cel puţin 5 carote prelevate de la adâncimi diferite pentru
reprezentativitate. Pentru confirmarea con ţinuturilor ridicate din adâncime, se
preleveaza o proba de la suprafaţă ca referinţă, din aceeaşi locaţie din care s-a
prelevat proba din adâncime.
M ani pul area probelor
Manipularea probelor trebuie să asigure rezultate corecte şi să minimizeze

modificările în concentraţia de nutrienţi datorită activităţii biologice. Probele de
sol umed trebuie păstrate la rece pe toată perioada de după probare. Ele pot fi
îngheţate sau păstrate la frigider pe perioade îndelungate, fărăefecte adverse.
Dacă probele nu pot fi păstrate în frigider sau îngheţa la scurt timp de la
colectare, ele trebuie uscate la aer sau duse rapid la laboratorul de analiz ă.
Uscarea la aer se realizează prin împrăştierea probei ca un strat subţire pe o folie
de plastic. Se sparg bulgării de sol şi se întinde solul ca un strat de o jumătate de
Vaipan Vasilica
11
2010-2011
centimetru grosime. Se usucă la temperatura camerei şi cât mai rapid. Se

recomandă evitarea contaminării în timpul uscării şi evitarea surselor artificiale
de uscare. Când solul este uscat, se amestecăintens spărgând bulgării. Se iau
cam 500 g de sol bine amestecat şi se introduc într-o pungă de plastic, după care
se etichetează, se notează numele persoanei care a probat, num ărul probei,
adâncimea de probare şi numele/numărul terenului. Numele/numărul terenului
se regăseşte pe o hartă. Acestea ajută la înregistrarea şi păstrarea datelor despre
teren, contribuind la istoria terenului alături de culturi, recoltă
, fertilizatori.
Probarea specială
Probarea specială se referă la terenurile în trepte pentru irigat, terenuri

care şi-au pierdut o mare parte din solul de suprafaţă datorită eroziunii, terenuri
cu şanţuri/canale datorită irigaţiilor, terenuri cu benzi de fertilizatori aplica ţi şi
terenuri care nu au fost intens arate.
Terenurile terasate şi erodate au pu ţin sol srcinal la suprafaţă, expunând
sol de sub suprafaţă. Aceste arii se probează separat dacăsunt destul de întinse
si pot fi cultivate. Solul expus este de regul ă mai sărac în substanţă organică şi
mai bogat în argilă şi carbonat de calciu.
Pentru obţinerea unei probe reprezentative, se probează canalele de
irigaţie înainte ca ele să existe, iar daca ele există deja, se urmăreşte procedura.
Mişcarea apei şi a nutrienţilor dizolvaţi poate crea un mod special de distribuţie
a nutrienţilor pe zonele ridicate dintre canale. Pentru o prob ă reprezentativă se
iau probe apropiate, dispuse perpendicular pe canal. Sunt necesare aproximativ
20 de locuri de probare cu câte 3 probe pe locaţie pentru obţinerea unei probe
compuse reprezentative de sol. În fiecare loc de probare se prelevează o probă
de pe vârful dealului (ridicătura dintre canale), de la mijlocul distan ţei dintre
vârf şi fundul canalului si de pe fundul canalului. Ad âncimea de probare din
punctul median este de 30 cm, în timp ce la vârf va fi peste 30 cm iar pe fundul
canalului sub 30 cm, pentru obţinerea de probe de la aproximativ aceeaşi
adâncime. Cele trei probe se amestecă obţinându-se câte o probă compusă din
fiecare locaţie. Se amestecă apoi probele din diversele loca ţii, obţinând o probă
compusă reprezentativă ce urmează a fi analizată pentru nutrienţi nemobili (K,
P, micronutrienţi). Pentru nutrienţi mobili (N, S), se recomandă profile de
probare mai adânci.
Probarea ariilor pe care au fost aplicaţi fertilizatori după o dispunere în
benzi şi a fost efectuat aratul, se realizeaz ă după procedurile obişnuite. Proba
reprezintă o felie cu grosimea de 2.5-5.0 cm şi este prelevata de la 30 cm
adâncime, dinspre centrul unei benzi spre centrul următoarei. Probarea poate fi
sistematică, controlată sau aleatoare.
Vaipan Vasilica
12
2010-2011
Probarea sistematică se aplică ştiind direcţia, adâncimea şi distanţa dintre

benzile de aplicare a fertilizatorilor. Se prelevează 5-10 probe de sol orientate
perpendicular pe bandă, de la marginea ei până la marginea urmă toarei. Se
păstrează acelaşi stil, probându-se în minim 20 de locaţii ale fiecărui teren. Se
amestecă apoi probele din fiecare locaţie, obţinându-se o probă compusă
reprezentativă.
Probarea controlată presupune aceleaşi date, dar se prelevează 20-30

probe de pe teren, având grijă să acoperim toată suprafaţa cu probe şi să evităm
benzile cu fertilizatori. Valorile testelor probelor vor fi ceva mai mici pentru
nutrienţi nemobili (P, K, micronutrien ţi) decât în cazul celorlalte stiluri de
probare.
Probarea aleatoare se aplică atunci când nu se cunosc benzile de

fertilizatori din aplicarea precedent ă. Se prelevează 40-60 de probe pe arie şi se
amestecă pentru o probă compusă.
Probarea solului puţin sau deloc arat ţine seama de faptul căfertilizatorii
aplicaţi nu s-au amestecat cu solul prin arat. Se înlătură astfel 2.5 cm de sol de
suprafaţă pentru a evita nutrien ţii. Se probează la intervale de 7.5 cm pe primii
30 cm, la 3 ani sau 5 ani pentru determinarea pH-ului care afectează capacitatea
fertilizatorilor.
Probarea în reţ ea regulată în terenuri neuniforme implică separarea unui

grid cu distanţe scurte între locaţiile de probare, care permite o hartă precisă a
solurilor şi stabilirea de necesităţi diferite în ceea ce priveşte fertilizatorii.
Terenurile irigate folosesc reţele de 6-9 km distanţă între locaţiile de probare sau
8 km, în funcţie de culturi.
Vaipan Vasilica
13
2010-2011
Metodologia de prelevare a probelor de sol pentru determinarea

fertilităţii solului propusă în România
Unul dintre cei mai importanţi factori ce influenţează rezultatul analizei

de laborator şi, respectiv, elaborarea programelor de fertilizare, este
prelevarea corectă a probelor de sol.
Instrumentele necesare
Pentru a obţine rezultate cât mai exacte, se recomandă prelevarea

probelor de sol cu ajutorul unui burghiu. Nu se recomandă prelevarea probelor
cu ajutorul unor
prelevarea uneltelor agricole
cantităţi egale(lopată, sapă), deoarece
de sol pentru aceste unelte nu permit
fiecare probă.
Adâncimea de prelevare a probelor
Adâncimea de prelevare a probelor este determinată de elementul

chimic care urmează a fi analizat. Azotul se dizolvă complet în apă şi migrează
în straturile de sol. Pe timp de secetă, cele mai mari concentraţii de azotat de
amoniu se acumulează în straturile de suprafaţă ale solului. După precipitaţii
abundente, cea mai mare parte a azotatului de amoniu migrează la o adâncime
de 45—60 cm sau mai adânc. Iată de ce, pentru a analiza conţinutul de azotat
de amoniu, se recomandă prelevarea probelor de sol de la o adâncime de
0—60 cm. Având în vedere că fosforul şi kaliul sunt greu solubile în apă şi
practic nu migrează, precum şi faptul că adâncimea brazdei pe majoritatea
câmpurilor constituie 20—25 cm, adâncimea de colectare a probelo r pentru
fosfor şi kaliu va constitui 0—20 cm.
Vaipan Vasilica
14
2010-2011
Când se prelevează probele de sol?
Pentru a efectua analiza conţinutului de azotat de amoniu, se recomandă

prelevarea probelor la temperaturi ce nu depăşesc 10°C. La această
temperatură, procesul de mineralizare a substanţelor organice din sol se
desfăşoară foarte lent. În această perioadă, precum şi primăvara înainte de
semănat, conţinutul de azotat de amoniu este acelaşi. Probele de sol pentru
analiza oricărui alt element chimic pot fi prelevate în orice perioadă a anului.
Cum se prelevează o probă reprezentativă de sol?
Cu cât este mai mare numărul de sub-probe colectate, cu atât mai

reprezentativă va fi proba finală. Procesul de prelevare a probelor, în rezultatul
căruia sunt obţinute sub-probe reprezentative, asigură o probă finală care
reflectă conţinutul real de elemente nutritive în sol. Probabilitatea obţinerii
unei probe finale reprezentative creşte cu fiecare sub-probă. Dimensiunea
câmpului nu influenţează numărul de sub -probe necesare pentru proba finală.
Pentru a colecta o probă finală cât mai relevantă, se recomandă prelevarea a
20 de sub-probe de pe fiecare câmp. Sub -probele se colectează sub formă de
şah. Pentru a obţine probe relevante este necesar să se evite porţiunile
neuniforme ale câmpului sau acelea care au fost prelucrate în mod diferit cu
erbicide sau îngrăşăminte. Iată câteva exemple de porţiuni neuniforme: brazde
moarte, marginile câmpului, depresiuni, gropi, suprafeţele care diferă după
culoare şi textură. Asemenea porţiuni vor fi evitate doar dacă ele ocupă o
suprafaţă nesemnificativă. În cazul în care aceste porţiuni constituie o parte
însemnată din suprafaţa totală a câmpului, se recomandă prelevarea unei
probe separate de pe fiecare asemenea porţiune.
Vaipan Vasilica
15
2010-2011
Pregătirea şi păstrarea probei de sol
Păstrarea îndelungată a probei de sol poate influenţa rezultatul analizei

de laborator. De aceea, toate sub- probele colectate trebuie turnate într-un vas
din plastic (căldare), amestecate minuţios, după care, din amestecul obţinut, se
va lua o probă medie de 0.5 kg, care va fi trimisă la examenul agro-chimic de
laborator. Proba finală trebuie bine uscată în aer liber. Pentru aceasta,
presăraţi solul într-un strat de 1 cm pe o suprafaţă din polietilenă sau aluminiu.
Se interzice uscarea solului în cuptoare cu microunde sau alt tip de cuptoare.
Sarcina de bază a uscării solului este stoparea activităţii microbiologice şi
formării azotatului de amoniu înainte de analiza de laborator.
Notă: Nu admiteţi contaminarea probelor în timpul prelevării lor! Fumatul

în timpul manipulării probelor de sol este strict interzis!
Recomandări
 Pentru prelevarea probelor de sol, folosiţi burghiul.

 Pentru analiza conţinutului de azot, prelevaţi probe de la o adâncime de
0—60 cm.
 Pentru analiza altor elemente, prelevaţi probe de la o adâncime de 0—
20 cm.
 Probele de sol pentru analiza conţinutului de azot, fosfor şi kaliu se
prelevează separat.

Pentru analiza conţinutului de azot, prelevarea probelor se efectuează la

temperaturi ce nu depăşesc 10°C .
 Pentru analiza conţinutului de celelalte elemente, prelevarea probelor se
efectuează în orice perioadă a anului.
 Pentru obţinerea unui rezultat exact, prelevaţi câte 25 de sub-probe de
pe fiecare câmp.
 Evitaţi porţiunile neuniforme ale câmpului.
 Prelevaţi o probă separată de pe fiecare porţiune neuniformă dacă
aceasta ocupă o suprafaţă însemnată a câmpului. Pentru aceste porţiuni
Vaipan Vasilica
16
2010-2011
vor fi emise recomandări de fertilizare separate. Folosiţi recipiente din

plastic; amestecaţi minuţios probele de sol.
 Greutatea probei finale care urmează a fi trimisă la laborator nu trebuie

să depăşească 0.5 kg.

Uscaţi probele de sol în aer liber: presăraţi solul într -un strat de 1 cm pe
o suprafaţă din polietilenă sau aluminiu.
Probarea solurilor contaminate cu metale (plumb, cadmiu, arsen)
Probarea se axează pe zonele de joacă ale copiilor (cei mai vulnerabili la

aceste metale pe care le ingerează din sol). Din aceste zone se prelevează
câteva probe de suprafaţă (primii 5 cm de sol) cu o lingură curată, se înlătură
toate componentele străine solului, după care se combină probele din cel puţin
8 locaţii. Se curăţă uneltele de probare şi se repetă în altă zonă.
Probarea grădinilor este asemănătoare, dar se prelevează probe din
primii 15-20 cm de sol, care conţin rădăcinile plantelor. Sunt necesare cel puţin
3 probe din fiecare grădină.
Terenurile contaminate, care presupun o mare variaţie a compoziţiei
contaminanţilor necesită 10-20 de probe pentru obţinerea unei probe compuse
reprezentative. Acolo unde se cunoaşte o contaminare excesivă, se probează la
rădăcina copacilor, la înălţimi cât mai mari. Probele nu se amestecă şi sunt
necesare 2-3 ca număr.
Echipamente utilizate:
Pentru o probare corectă se foloseşte o

alcătuită dintr-o lădiţă care conţine: trusă pedologică de teren
- o sticluţă picurătoare de HCl 1/3 concentraţie pentru

identificarea carbonaţilor
- clorură de Ba n/10 pentru identificarea sulfaţilor
- azotat de Ag n/10 pentru identificarea clorurilor
- fenolftaleină 1% în alcool pentru identificarea carbonatului de Na
Vaipan Vasilica
17
2010-2011
- fericianură de K 5% pentru identificarea Fe bivalent (pentru

fenomene de gleizare şi psedogleizare)
- salicilat de Na 5% pentru determinarea pH -ului
- pH-metru de teren
- eprubete
- pâlnie de sticlă
- hârtie de filtru
- cuţit
- şpaclu
- ruletă sau metru de lemn de 2 m
- pungi
- cilindri
- bidoane
- etichete
În plus se foloseşte o lopată, sondă pedologică, ciocanul geologic, lădiţe,

cutii de carton sau plastic, altimetru şi clinometru.
Vaipan Vasilica
18
2010-2011
4. Întocmirea fişei de recoltare a probelor
Probele de sol recoltate trebuie să fie însoţite de o fişă de recoltare, care

trebuie să cuprindă :
- data când s-a făcut recoltarea ;

- localitatea şi denumirea locului de unde s-a recoltat ;
- adâncimea la care s-a făcut recoltarea;
- precipitaţiile atmosferice în ziua recoltării;
- scopul analizei;
- numele şi calitatea celui care a făcut recoltarea ;
- felul poluării la care a fost supus solul.
Probele recoltate trebuie ferite de acţiunea razelor solare în timpul
transportului şi păstrate la frigider cel mult 24 h pentru unii indicatori care se
modifică în timp cum ar fi : azotul, amoniacul, nitraţii, nitriţii, umiditatea et c.
Pentru poluanţii anorganici sau de altă natură care au o persisitenţă mai

mare în sol, analiza se efectuează pe probe de sol uscat la temperatura
camerei.
Pentru uscarea solului la temperatura camerei, se întind foi de material

plastic pe suporturi sau mese şi apoi se pune solul fărâmiţat pe cât e posibil
într-un strat nu prea gros într-o încăpere ferită de poluări suplimentare.
Vaipan Vasilica
19
2010-2011
5. Determinarea microorganismelor din sol
Recunoaşterea nivelului de poluare a solului se efectuează ca şi pentru

ceilalţi factori de mediu cu ajutorul investigaţiilor microbiologice şi chimice ale
solului. După Lucia Alexa, indicatorii microbiologici sunt grupaţi în
microorganisme cu ajutorul cărora se poate evalua atât mărimea riscului
epidemiologic, cât şi valoarea procesului de autoepurare telurică. Pentru
aprecierea contaminării solului cu floră patogenă şi convenţional patogenă cei
mai frecvenţi indicatori folosiţi sunt:
a . Numărul total de germeni calculaţi la 1 g sol uscat la 105°C. Este un

indicator nespecific, orientativ, care arată numai intensitatea de impurificare,
dar nu şi natura ei. Deşi nu există norme, se recomandă următoarea
interpretare a valorilor lor:

 sol curat - sub 10000 germeni/g sol;
 slab poluat - 10 000 germeni/g sol;
 poluat - 100 000 germeni/g sol;
 foarte poluat -1 000 000 germeni/g sol.
b. Numărul bacteriilor coliforme este un indicator pentru aprecierea

contaminării solului cu bacterii intestinale. Se consideră solul curat când titrul
bacteriilor coliforme este de 1 şi mai mult, slab poluat - 1-0,1, poluat - 0,1-
0,001 şi foarte poluat - sub 0,001.
c. Bacteriile sulfito-reducătoare (Cl. perfringens) sunt, de asemenea,

indicatori ai poluării cu fecale. În solurile curate titrul CI. perfringens este mai
mare de 0,1, în cele slab poluate - 0,1-0,001, în solurile poluate - 0,001-0,0001,
iar în cele foarte poluate - mai mic de 0,0001.
d. Bacteriile termofile se dezvoltă în solurile poluate numai după ce flora

mezofilă, prin activitatea sa, a ridicat temperatura până la 40-45°C. La aceste
temperaturi flora mezofilă dispare şi se înmulţesc intens bacteriile termofile.
Prezenţa bacteriilor termofile în sol indică o poluare organică intensă a solului
Vaipan Vasilica
20
2010-2011
şi posibilitatea existenţei bacteriilor patogene sporulate (b. antracis, b. tetanic,

clostridii), precum şi a agenţilor zoonozelor: leptospira, brucela, pasteurela. e.
Depistarea altor microorganisme serveşte la aprecierea proceselor de
autopurificare din sol. De obicei, se depistează bacterii de nitrificare şi
denitrificare , care, dacă sunt prezente în număr mare, arată poluarea organică
intensă a solului. Poluarea biologică a solului se apreciază şi prin indicatori
parazitologici. Solurile curate nu conţin ouă de geohelminţi, cele slab poluate
conţin mai puţin de 10/g sol, cele poluate - 10-100/g, iar cele foarte poluate -
mai mult de 100/g sol.
a. Determinarea Numărului total de germeni (NTG)
Principiul metodei: prin determinarea NTG se pot observa populaţiile
microbiene din sol.
Material necesar:
 cutii Petri,
 pipete sterile,
 eprubete sterile,
 balanţă,
 mediu specific,
 etuva reglabila.
Vezi Anexa 2
Modul de lucru: se cântăreşte 1 g de sol la balanţa analitică, se diluează

-1
cu diluţie 10 se agită, apoi se ia 1 ml şi se pune î ntr-o cutie Petri peste care se
adaugă mediul specific NTG preparat şi sterilizat, apoi se amestecă analiza prin
rotirea cutiei Petri într-o direcţie circulară orizontală paralelă cu masa. Daca se
-2 -n
doreşte se poate face şi o diluţie 10 până la 10 diluţii. Cutiile Petri se lasă
Vaipan Vasilica
21
2010-2011
timp de 10 minute pentru uscarea mediului, dup ă care se întorc cu fundul în

sus şi se pun la termostat la 37 grade timp de 3 zile.
Interpretarea rezultatelor : se numără coloniile apărute, iar rezultatul se

înmulţeşte în funcţie de diluţie. (cu 10 , 100, 1000, etc)
b. Determinarea Bacteriilor Coliforme
Principiul metodei: prin determinarea Bacteriilor Coliforme se pot

observa populaţiile microbiene din sol.
Material necesar:
 cutii Petri,
 pipete sterile,
 eprubete sterile,
 balanţă,
 mediu specific,
 etuvă reglabilă.
Vezi Anexa 2
Modul de lucru: se cântăreşte 1 g de sol la balanţa analitică, se diluează cu

diluţie 10-1 , se agită apoi se ia 1 ml şi se pune î ntr-o cutie Petri peste care se
adaugă mediul specific Bacteriilor Coliforme preparat şi sterilizat, apoi se
amestecă analiza prin rotirea cutiei Petri î ntr-o direcţie circulară orizontală
paralelă cu masa. Daca se doreşte se poate face şi o diluţie 10-2 până la 10-n
diluţii. Cutiile Petri se lasă timp de 10 minute pentru uscarea mediului, după
care se întorc cu fundul în sus şi se pun la termostat la 30 grade timp de 1 zi.
Interpretarea rezultatelor : se numără coloniile apărute, iar rezultatul se

înmulţeşte în funcţie de diluţie. (cu 10 , 100, 1000, etc)
Vaipan Vasilica
22
2010-2011
6. Concluzii
Studiul distribuţiei populaţiilor microbiene î n solurile poluate
Materiale şi metode
Acest studiu realizează pentru prima dată o biomonitorizare complexă a

calităţii solului, pe baza studierii dinamicii popula ţiilor microbiene şi a
abundenţei a şapte grupe ecofiziologice de bacterii, care pot constitui indicatori
sensibili ai calităţii solului: bacteriile heterotrofe aerobe (Atlas, 2004), bacteriile
amonificatoare (mediu de cultur ă cu apă peptonată), bacteriile nitrificatoare
(Drăgan-Bularda, 2000), bacteriile denitrificatoare (Pochon, 1954), bacteriile
fier-reducătoare (Pârvu şi colab., 1977) şi bacteriile desulfoficatoare (Allen,
1957).
Cu excepţia bacteriilor aerobe heterotrofe (în cazul c ărora s-a utilizat

metoda culturilor în plăci), determinarea numărului celui mai probabil de
bacterii (NCP) s-a realizat utilizând tehnica dilu ţiilor zecimale, rezultatele fiind
prelucrate cu ajutorul tabelului statistic al lui Alexander (1965). Pentru
evaluarea potenţialului microbian general al solurilor analizate, pe baza
numărului de bacterii din diferitele grupe ecofiziologice analizate s-a calculat
indicatorul bacterian al calităţii solurilor (Muntean, 1995-1996). Datele obţinute
au fost analizate statistic utilizând programul SPSS Statistics 17, prin calcularea
coeficientului de corelaţie Pearson la două praguri de semnificaţie: 0,05 şi 0,01.
Vaipan Vasilica
23
2010-2011
Concluzii generale
A. Evaluarea microbiologică a solurilor poluate:
 Numărul de bacterii şi intensitatea activităţilor enzimatice au prezentat

oscilaţii în funcţie de sezon şi de punctul de prelevare al probelor.
 În ordinea abundenţei, bacteriile heterotrofe aerobe au fost urmate de
către bacteriile amonificatoare, nitritbacterii, bacteriile denitrificatoare,
nitratbacterii, bacteriile fierreducătoare şi bacteriile desulfoficatoare.
 Numărul de bacterii şi intensitatea activităţilor enzimatice în zonele
poluate sunt sensibil mai reduse decât în zona martor. Totu şi prezenţa
bacteriilor în solurile poluate denotă dezvoltarea, în mod natural, a
toleranţei la prezenţa metalelor.
 S-au stabilit corelaţii negative, statistic semnificative între concentraţia
metalelor, pe de o parte şi numărul de bacterii, respectiv intensitatea
activităţilor enzimatice, pe de alt ă parte.
 În ierarhia solurilor poluate, bazată pe valorile indicatorilor bacterieni,
solul din zonele protejate s-a situat pe prima din cele 8 pozi ţii, ceea ce
sugerează existenţa unei comunităţi bacteriene activă ş i echilibrată iar pe
ultima poziţie s-a situat solul din zona depozitului de hexaclorciclohexan,
zonă parţial acoperită cu vegetaţie, din cauza concentraţiei ridicate de
pesticide şi metale grele.
Vaipan Vasilica
24
2010-2011
B. Evaluarea impactului poluării cu Zn, Pb şi Cd asupra populaţiilor microbiene

din sol:
 Densitatea bacteriilor şi intensitatea activităţilor enzimatice au prezentat

variaţii cantitative în funcţie de tipul şi concentraţia metalului.
 Cele mai sensibile la poluare s-au dovedit a fi bacteriile nitrificatoare şi
activităţile dehidrogenazice.
 Prezenţa metalelor în concentraţii crescute a avut un efect inhibitor
puternic asupra speciilor rezistent şi a determinat moartea celor sensibile
la poluare. Aceste efecte toxice dovedesc faptul c ă mecanismele de
rezistenţă nu oferă protecţie la nivele crescute ale metalelor.
C. Efectele metalelor grele asupra viabilităţii celulare la A. chroococcum şi P.
putida
 Viabilitatea celulară, cuantificată prin testul cu albastru tripan, a variat în

funcţie de microorganism, tipul de metal şi de concentraţia metalului
aplicat.
 Viabilitatea celulară nu a atins 100% în niciuna dintre probe, evoluţia
fiind descendentă la A. chroococcum şi P. putida, pe măsura creşterii
concentraţiei metalelor, consecinţă a efectului inhibitor exercitat de
metalele grele prezente în mediul de cultură. Viabilitatea celulară a fost
mai ridicată la P. putida decât la A. chroococcum, astfel că Azotobacter
poate fi considerată un indicator al nivelului de poluare mai sensibil,
inclusiv la concentraţii mici ale metalelor.
 Dinamica comparativă a ar ătat că ambele specii de microorganisme şi-au
păstrat viabilitatea în prezenţa tuturor metalelor, la toate concentraţiile,
fără să coboare sub nivelul de 104 celule/ml. Acest lucru este consecin ţa
dezvoltării unor mecanisme de rezisten ţă la toate metalele analizate,
care permit supravieţuirea microorganismelor în medii poluate.
Vaipan Vasilica
25
2010-2011
D. Efectele metalelor grele asupra creşterii la P. putida:
 % inhibiţiei creşterii la P. putida a avut o evoluţie ascendentă, pe măsura

creşterii concentraţiilor de metale.
 În ordinea toxicităţii, stabilită în funcţie de valorile concentraţiilor
metalelor care au determinat inhibi ţia creşterii P. putida în proporţie de
10% (EC10) şi respectiv 50% (EC50), după 16 ore de incubare, cadmiul a
fost cel mai toxic metal, urmat de plumb şi de zinc.
 Pentru toate cele trei metale analizate EC50 a fost înregistrată la
concentraţii mai mari decât valorile normale prev ăzute de Ordinul
2+
756/1997, ceea ce arată că P. putida a răspuns la excesul de Zn sau la
2+ 2+
prezenţa Cd şi Pb prin mecanisme de rezistenţă.
 În concluzie, datorită numeroaselor capacităţi, utilizarea
microorganismelor în programele de evaluare şi monitorizare sunt
necesare, schimbările în microflora unui sit specific indicând schimb ări în
calitatea mediului.
 Pentru a surprinde cât mai fidel modificările determinate de impactul
antropic trebuie utilizaţi mai mulţi indicatori (măsurători ale biomasei
microbiene, respiraţiei, microorganisme cheie, activităţi enzimatice etc.).
 Activităţile enzimelor din sol se modifică mai devreme decât alţi
parametri. De aceea, determinarea activit ăţilor enzimatice sunt mai
adecvate, acestea oferind date sugestive într-un timp mult mai scurt
decât analizele microbiologice, privind procesele biodegradative din sol.
Vaipan Vasilica
26
2010-2011
Anexe:
Anexa 1: Modul cum se recoltează probele de sol
0
0
Vaipan Vasilica
27
2010-2011
0
0 0
0
0 0
0 0
Vaipan Vasilica
28
2010-2011
Anexa 2: Instrumente de laborator
Etuva
Vaipan Vasilica
29
2010-2011
Etuva
Balanţa analitică
Vaipan Vasilica
30
2010-2011
Pipete, pH-metru, hârtie indicatoare de pH, substanţe chimice, pahar

Berzelius, Biureta cu stativ
Vaipan Vasilica
31
2010-2011
Lame, Lamele Cutie Petri
Cutii Petri
Vaipan Vasilica
32
2010-2011
Vaipan Vasilica
33
2010-2011
Spirtiera
Vaipan Vasilica
34
2010-2011
Eprubete
Vaipan Vasilica
35
2010-2011
Anexa 3: Echipamente de prelevare a probelor de sol:
Vaipan Vasilica
36
2010-2011
Vaipan Vasilica
37
2010-2011
Vaipan Vasilica
38
2010-2011
BIBLIOGRAFIE:
a) Chimia sanitara a mediului, S.Manescu editura Titulescu Bucuresti 1974
b) Igiena mediului, Cadariu Gh., Manescu S. Bucuresti 1974
c) Igiena, Barnea M. si colaboratori, Bucuresti 1971
d) Igiena mediului, Andronache Elena, Bucuresti 1978
Vaipan Vasilica
39

Determinarea Indicatorilor Microbiologici Ai Solului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Determinarea Indicatorilor Microbiologici Ai Solului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Determinarea

Elev: Vaipan Vasilica

Profesor îndrumător: Nuna Cora Mihaela

Grup Școlar Simion Bărnuțiu Carei

În sens evoluţional, microorganismele (în primul rând microorganismele

Ritmul de producere şi dispersie a poluanţilor a depăşit, în prezent,

Microorganismele şi comunităţile microbiene pot constitui o unitate de

dovedit a fi sensibili la poluarea cu metale grele vor putea fi inclu şi în studiile

2. Pregătirea instrumentelor şi echipamentelor specifice

Pentru recoltarea solului în structură artificială se folosesc fise de diferite

Pentru recoltarea solului de la suprafaţă, se folosesc spatule de metal cu

Solul se recoltează în recipiente de sticlă sau polietilenă cu gâtul larg şi

Prelevarea şi analizarea probelor de sol se va face în conformitate cu

a) prelevarea de probe de sol în scopul estimării nivelului de poluare se

privind concentraţiile agenţilor poluanţi în soluri va reveni părţii care execută

3. Recoltarea probelor de sol cu instrumentele specifice

Recoltarea probelor de sol destinate analizelor fizico-chimice şi biologice se

şi au fost prelucrate în conformitate cu normele standardelor SR ISO 10381-

“Calitatea solului. Linii directoare pentru colectarea, manipularea şi

“Calitatea solului. Pretratamentul eşantioanelor pentru analizele fizico-

Pentru analiza fizico-chimică a solurilor proba se recoltează la adâncimea

Suprafaţa de sol care trebuie cercetată se stabileşte prin delimitarea unei

Probele individuale de sol se recoltează foarte rar deoarece este greu de

Recoltarea solului de la suprafaţă se efectuează după o prealabilă

 pentru islazuri în contact cu ape reziduale, 50 cm

Pr el evarea pr obel or de sol agr icol

Prelevarea probelor de sol utilizat în agricultură ridică douăprobleme

Astfel, un program adecvat de probare contribuie la un management

Perioada optimă pentr u probare

Frecvenţa pr el evăr ii prob elor

Pentru un management adecvat privind fertilitatea solului şi obţinerea unei

Pr ocedur i de pr el evare a pr obel or

Pentru obţinerea unei probe reprezentative, se respectă următorii paşi ai

Adâncimea de probare este critică deoarece cultivarea/aratul şi

Adâncimea de probare este în mod special criticăpentru nutrienţii care nu

M ani pul area probelor

Manipularea probelor trebuie să asigure rezultate corecte şi să minimizeze

centimetru grosime. Se usucă la temperatura camerei şi cât mai rapid. Se

Probarea specială se referă la terenurile în trepte pentru irigat, terenuri

Probarea sistematică se aplică ştiind direcţia, adâncimea şi distanţa dintre

Probarea controlată presupune aceleaşi date, dar se prelevează 20-30

Probarea aleatoare se aplică atunci când nu se cunosc benzile de

Probarea în reţ ea regulată în terenuri neuniforme implică separarea unui

Metodologia de prelevare a probelor de sol pentru determinarea

Unul dintre cei mai importanţi factori ce influenţează rezultatul analizei

Pentru a obţine rezultate cât mai exacte, se recomandă prelevarea

Adâncimea de prelevare a probelor

Adâncimea de prelevare a probelor este determinată de elementul

Când se prelevează probele de sol?

Pentru a efectua analiza conţinutului de azotat de amoniu, se recomandă

Cum se prelevează o probă reprezentativă de sol?

Cu cât este mai mare numărul de sub-probe colectate, cu atât mai

Pregătirea şi păstrarea probei de sol

Păstrarea îndelungată a probei de sol poate influenţa rezultatul analizei

Notă: Nu admiteţi contaminarea probelor în timpul prelevării lor! Fumatul

 Pentru prelevarea probelor de sol, folosiţi burghiul.

Pentru analiza conţinutului de azot, prelevarea probelor se efectuează la

vor fi emise recomandări de fertilizare separate. Folosiţi recipiente din

 Greutatea probei finale care urmează a fi trimisă la laborator nu trebuie

Probarea solurilor contaminate cu metale (plumb, cadmiu, arsen)

Probarea se axează pe zonele de joacă ale copiilor (cei mai vulnerabili la

Pentru o probare corectă se foloseşte o

- o sticluţă picurătoare de HCl 1/3 concentraţie pentru