BULETINUL GRĂDINII BOTANICE

ŞI AL MUZEULUI BOTANIC
D E L A U N I V E R S I T A T E A D IN C L U J

BULLETIN
DU JA R DIN ET DU M U SEE B O T A N IQ U E S
DE L'UNI VERSI TÉ DE CLUJ, ROUMANIE
VOL. X X V III. îm N r. 1—2.

S U M AR — SOMMAIRE:
Pag.
R edacţia : f Emil G. R a c o v iţă ............................................................ 1—2
E. Pop : Profesorul Racoviţă şi botanica. — Le professeur Em ile
Racovitza et la botanique (Résumé) .......................... 3—19
E. Ţ o p a : O nouă plantă adventivá, A spidium falcatum Schw artz,
în Cluj. — (Eine neue A dventivpflanze, A spidium fal­
catum, in K lausenburg) . . . 20
l. T o d o r: F lora şi vegetaţia dela Băile Sărate T u rd a (Conti­
nuare). — La flore et la végétation des bains salés
(Băile S ărate) de T u rd a (Transylvanie, R oum anie)
( R é s u m é ) ........................................................................ 21— 175
E. Pop et L. M eru ţiu : Bibliographia botanica Romániáé. X X X IX 175—180
S o c i e t ă ţ i ş t i i n ţ i f i c e . — Sociétés s c ie n tifiq u e s ..................... 180—182
I n f o r m a ţ i u n i . — In fo r m a tio n s .................................................... 182

4 it 50'

TIP. „CARTEA ROMÂNEASCĂ", CLU J, CALEA DOROBANŢILOR 14

H
3 4 1
BULETINUL 6BÂDINII BOTANICE
ŞI AL MUZEULUI BOTANIC
D E L A U N IV E R S IT A T E A D IN C L U J

BULLETIN
DU JARDIN ET DU MUSÉE BOTANIQUES
DE L ’UNIVERSITÉ DE CLUJ, ROUMANIE

fît F, R c

REDACTAT DE : — RÉDIQÉ PAR :

E MI L P O P

VOL. XXVIII. 1948

CU 41 FIO. In TEXT, 12 PLANŞE ŞI 1 HARTĂ
AVEC 41 FIO , 12 PL. ET 1 CARTE

1 9 4 .8

TIP. „CARTEA ROMANEASCA" CLUJ, STRADA BUDAI NAGT. ANTAL Nr. M

 C uprinsul — T ab le d e M atières.
N r. 1—2
Pag.
R ed acţia: f G. Racoviţă . . 7 . 1—2
E . Pop: P rofesorul Racoviţă şi botanica. — Le professeur Em ile
R acovitza et la botanique ( R é s u m é ) ......................... 3—19
E . Ţopa » O nouă plantă adventivă, Aspidium falcatum Schw artz,
în Cluj. — (Eine neue A dventivpflanze, A spidium
falcatum, in K lausenburg) . . . ................................... 20
I. Todort F lo ra şi vegetaţia dela Băile Sărate T u rd a (C onti­
nuare). — La flore et la végétation des bains salés
(Băile Sărate) de T u rd a (Transsylvanie, R oum anie)
(Résum é) . . . . . . ................... 21— 175
E . Pop et L. M eruţiui Bibliographia botanica Romániáé. X X X IX 175—180
S o c i e t ă ţ i ş t i i n ţ i f i c e . — Sociétés scientifiques . . . . 180—182
I n f o r m a ţ i u n i . — Inform ations . . . . . . . . . . . *. 182

Nr. 3 —4 -
E . Pop: M işcarea protoplasm ei la R uppia transsilvanica. — Le
m ouvem ent du protoplasm a chez Ruppia transsilva-
nica (Résumé) — — _ _ _ _ _ _ _ _ --------— 181— 198
I. Tarnavschi und R. Isăcescu t B eiträge zur M orphologie d er
O leaceen-Früchte, nebst Betrachtungen über das S y s­
tem d er F a m i l i e ----------------- — — — — — — — 198—217
T . Ştefureac : M ateriale bryo-floristice din Banat. — M atériaux
bryo-floristiques du Banat (Résumé) — — — — _ 218—249
E . Ţopa: D rei neue K ulturpflanzenflüchtlinge, Cyclamen euro-
paeum , Helianthus decapetalus und H osta lanceolata,
in Rum änien ,---------— — — ---------— — — — — 249—251
M. G uşuleac: S u r la phylogénie des C orm ophytes — — — 251—267
E . Pop et L. M eruţiu: Bibliographia botanica R om ániáé X L 268—271
E . G hişa: Societăţi ştiinţifice. — Sociétés scientifiques — — 271—272

Appendix I.
C atalogul de seminţe oferite p e n tru schimb de G rădina Botanică a
U niversităţii „D r. V. B abeş“ din Cluj. X X IX . — D electus seminum quae
H ortus Botanicus Univ. Clusiensis pro m utua com m utatione offert 1—42*
 INDEX - }
form arum atque combinationum novarum .
Lepidium ruderale L ., fo. oec. pygm aea Todor 23. — Cirsium canum (L.) All.
p . em d. M. B.. i. ntacrophylla T odor 47. — Sonchus arvensis L. f. inleger T ódor <9.
. Idem , f. pinnatifidu Todor 60,
BULETINUL GRĂDINII BOTANICE
ŞI AL MUZEULUI BOTANIC
D E L A U N I V E R S I T A T E A D IN C L U J

BULLETIN
DU JA R D IN ET D U M U SÉ E B O T A N IQ U E S
DE L ’UNIVERSITÉ DE CLUJ, ROUMANIE
VOL. XXVIII. 1948^ N r. 1 - 2 .
; -■■■ ■ — ■ - . - ■ - . -------- - --------- ... — - i ! _j

f EMIL G. RACO VIŢĂ

In 19 N o em vrie 1947 a m arit în tr’o clinică din C luj marele biolog Ra-
coviţă, fo st profesor şi rector al U niversităţii noastre.
Născut in 15 N o em vrie 1868 la Iaşi, R acoviţă fusese elevul lui C r e a n ­
g ă / a şcoala prim ară din Str. Păcurari şi al lui G r i g o r e C o b ă l c e s c u
 2

la Liceele Unite. îş i trece bacalaureatul În 1886, Universitatea o urmează la

Sorbona, unde îşi ia licenţa în drept la 1889, apoi în ştiinţele naturale la 1891
inaugurându-şi în acelaşi an prodigioasa sa activitate ştiinţifică. In 1896
îşi trece doctoratul subt conducerea celebrului zoolog H. L a c a z e - D u -
t h i e r s. • . -
- -- Din 1897 până la 1899 participă ca naturalist la expediţia antarctică
„Belgica“, dovedind nu numai un neclintit eroism fizic şi moral, ci şi o.
deosebită competenţă de pe urma căreia patrimoniul ştiinţei se îmbogăţeşte
cu date de valoare unică privitoare la fauna şi flora antarctică.
A vând un nume cunoscut şi respectât la această dată, é numit la 1900
subdirector al Laboratorului maritim dela Banyuls-sur-mer şi codirector al
revistei ,,Archives de Zoologie expérimentale et générale“ din Paris.
In 1904 inaugurează cercetarea peşterilor şi interpretarea descoperirilor
făcute în ele, preocupări, care constituie partea centrală a operei sale ştiin­
ţifice, căreia i-s’a devotat ş,mai multe decerni, cu toată pasiunea sa pentru
explorare, cu întreaga sa putere de gândire biologică şi cu tot talentul său
de organizator.
Devine întemeietorul speologiei moderne nu numai prin vasta campanie
mondială de explorări, centralizată la „Biospeologica“ sa, ci şi prin origi­
nalele şi profundele sale consideraţii biologice, cu care o însoţeşte.'
In 1920 părăseşte Franţa acceptând postul de profesor de biologie şi de
director de institut la noua universitate a Clujului. înfiinţează aci Institutul
de Speologie care-i poartă azi numele şi conduce m ai departe campania speo­
logică. In acelaşi timp începe o acţiune de adevărat milionar pentru organi­
zarea cercetării ştiinţifice, pentru închegarea .legăturilor dintre Universita­
tea clujană şi străinătatea, pentru o sănătoasă administraţie universitară şi
pentru o superioară vieaţă academică. In calitatea sa de preşedinte dela în­
ceputul ei şi până la moartea sa al Societăţii de Ştiinţe din Cluj şi de direc­
tor al Buletinului societăţii, se găseşte mereu în fruntea (m işcării naturaliste
din Transilvania, iar ca membru şi timp de 3 ani preşedinte al Academiei
române a avut prilejid să-şi spună cuvântul greu în opera de creaţie şi or­
ganizaţie ştiinţifică a întregei naţiuni.
Bogata şi epocala sa producţie ştiinţifică m trezit un .răsunet puternic şi
durabil în lumea întreagă. Strădaniile sale jertfelnice de organizator au rodit
în realizări solide şi salutare pentru colectivitatea noastră. N u putem u ita
_ însă că aceste 'nepieritoare merite, împodobeau un om plin.de farmec, de în­
ţelepciune şi de nobleţă, om care reprezenta o pildă vie a marilor caractere,
care vor şi isbutesc să trăiască în deplin acord cu înaltele principii morale
şi sociale, pe care le profesează.
In numele institutelor botanice şi al Cercului botanic din.Cluj ii închină
aceste rânduri _
. . " ; /' R E D A C Ţ IA
 PROFESORUL R A C O V IŢ Ă §1 B O TA N IC A
de
EM IL POP (Cluj)1) :

Concepţiile de biologie generală, atât de originale şi de profunde ale lui

Racoviţă nu s’ar fi putut contura atât de precis şi de arm onic fără o temei­
nică pregătire botanică. Aceia care l-am cunoscut mai de aproape, ám avut
dese ocazii să verificăm acest adevăr.
In cercetările sale însă, consideraţiile botanice apar destul de rar. înce­
putul carierii sale de zoolog l-a obligat adesea să treacă frontiera spre ocea­
nografie, iar în a doua sa ipostază de speolog şi în special zoospeolog a fă­
cut incursiuni în .geologie, paleontologie, preistorie şi geografie fizică, foarte
puţin în botanică. • .
Plantele observate sau culese la gura peşterilor sau chiar în interiorul
lor le cuprindea mai mult în caracterizarea de ansamblu a locului, sau le
trimitea specialiştilor. In ultimul tim p destirfase pe asistentul său, M i h a i l
Ş e r b a n pentru studiul florei cavernicole.
Totuşi Racoviţă' se specializase în cunoaşterea ciupercilor superioare.
E ra de m ult cunoscută această preferinţă a lui, ca şi priceperea' cu care de­
sena şi colora ciupercile. Familia lui păstrează o adm irabilă colecţie de ac-
varele executate de Racoviţă, reprezentând ciuperci superioare.
In timpul pregătirii pentru tipar a rândurilor de faţă a apărut intere­
santul articol al lui A n d r e i R a c o v i ţ ă , care-ne dă am ănunte despre
preocupările de micolog amator ale părintelui său2). Rem arcăm colecţia lui
de ciuperci cavernicole determinate şi publicate de J. L a g a r d e în „Archi­
ves de Zoologie expérimentale et générale, série Biospeologica“ . N r. 32, 38
şi 46 (1913— 1922).
Tot aci suntem inform aţi de recolta de ciuperci a lui R a c o v i ţ a dela
Câmpeni, dintre care unele au fost desenate.'
Cu totul interesant pentru noi este studiul original al macromicetelor
din regiunea Şurăneşti-Dobrovăţ (j. Vaslui), întreprins de Racoviţă în anii
1925—1928 şi publicat postum de A. R a c o v i ţ ă în recentul. volum al re­
vistei Notationes Biologicae1). Studiul cuprinde 87 de ciuperci superioare.
In cele ce urm ează vom schiţa pe scurt alte contribuţii directe şi indi­
recte ale m ult regretatului biolog la progresul floristicei şi al fitoecologiei.
. In lucrarea sa asupra gheţarului dela Scărişoara d. e. dă o deosebită

!) Comunicare făcută la Cercul Boţanic al Societăţii de Ştiinţe din Cluj, Ia 18 Fe­

bruarie 1948. . .
2) A. R a c o v i t z a : Le professeur Emil Gh. Raeovitza mycologue amateur. — N o
tationes Biologicae. V I, 1948, p. 16—21. ' • .
3) Florule mycologique de trois stations du département de Vaslui (Roumanie).-Note
mycologique posthume du Professeur Emil Gh. Raeovitza, rédigée par A n d r é E. R a c o -
V i t z a, — Notationes Biologicae VI. 1948, p. 22—29. - -
 4

atenţie florei fanerogame de pe pereţii dolinei prăpăstioase în fundul căreia

se cască lateral peştera de ghiaţă-ropriu zisă ;6).
Această floră fusese schiţată în 1918 de profesorul B o r z a , care arată,
cum în coşul rece al dolinei înfloreau la începutùl lui Iulie plante de prim ă­
vară de m ult trecute pe terenul din jurul peşterii1).
Racoviţă colectează cu g rijă fanerogamele accesibile din dolină în trei
excursii (15 A ug. 1921; 16 şi 28 Iunie 1923). Ele aü fost determinate de pro­
fesorul B o r z a şi cuprind între altele 9 specii nesemnalate până atunci din
enorm a genune2). .
Racoviţă, orientându-se după stadiul de desvoltare a florei de pe pereţi,
împarte genunea în două zone termice de altitudine: una superioară caldă
şi alta inferioară rece, unde tem peratura se menţine tot timpul coborîtă. La
-sfârşitul lui Iunie Racoviţă găseşte că limita superioară a zonei rece este
indicată p rin tr’un cerc aproape complet, colorat în galben din cauza plantei
Doronicum columnae, care tocmai înflorea la acea dată. Ne dă şi o fotogra­
fie cu Doronicum, luată la acel nivel. In zona caldă planta înflorise de mult.
Racoviţă observă că inelul indicator cu Doronicum este regulat şi des­
tul de îngust, de unde trage concluzia, că nivelul relativ al celor două zone
termice nu sufere în timpul verii fluctuaţiuni prea m ari3).
Această concluzie i-a fost preţioasă pentru a-şi da seama de. depresiu­
nea term ică destul de constantă din fundul prăpastiei, o condiţie im portantă
pentru, conservarea formelor de ghiaţă din peşteră tot timpul anului.
Pe câte ştiu, în lunga şi zeloasa campanie speologică, Racoviţă nu a
mai publicat observaţiuni asem ănătoare asupra florei.
A existat în schimb o perioadă scurtă, dar cu atât mai sbuciumată din
vieaţa lui Racoviţă,- în cursul căreia a adus în mod direct imense servicii
botanicei, şi anume în e x p e d i ţ i a a n t a r c t i c ă d i n a n i i 1897—
1899.
Racoviţă, proaspăt doctor în ştiinţe naturale, avea 29 de ani, în 1897
şi îşi făcea stagiul m ilitar în ţară. A d r i e n D e G e r ì a che, comandan- ,
tul expediţiei antarctice „S. Y. Belgica“, dupăce şi-a asigurat vasul şi fon-
'durile necesare, şi-a recrutat cu g rijă deosebită echipa de savanţi potriviţi
- pentru explorări polare. . , *
Cea mai mare greutate a întâmpinat-o atunci, când cu ajutorul somi­
tăţilor universitare a încercat să găsească pe naturalistul expediţiei. Iată ce

1) „Convorbiri ştiinţifice“ , Orăştie, II. 1918. Nr. 8—9.

2) Aceste plante sunt: Dentaria glandulosa W. K., Stellaria memoram ! .. Geranium
B obertianum L., Cardaminopsis arenosa (L.) Hay., var. dependens (Borb.) Jáv., Luzula
silvatica (Huds.) Gaud., Aconitum toxicum Bchbl, H ypericum hirsutum L., M elampyrum
silvaticum L., Scabiosa columbaria L. var. pseuäobanatiea Schur.'
3) Progresul frigului spre fund se putea observa în 18 Iulie 1925, când am coborît
în prăpastie, foarte sugestiv pe o plantă neeitată de Borza şi Bacoviţă: Atragcne alpina.
In partea de sus avea fructe, iar spre fund înflorea, ba avea chiar boboci atacaţi de ger.
 5

scrie în 1900 doctorul C o o k , medicul expediţiei în cartea sa despre dru­

mul cu Belgica: -
„S’a u f ă c u t e f o r t u r i s p e c i a l e p e n t r u a a s i g u r a u n
zoolog com petent, care să p o s e a d ă . c a l i t ă ţ i e s e n ţ i a l e
- u n u i e x p l o r a t o r p o l a r - ş i a c e a s t a s’a d o v e d i t u n a d i n
c e l e m a i m a r i d i f i c u l t ă ţ i . B e l g i a şi F r a n ţ a a u f o s t
c e r c e t a t e filiră s u c c e s şi î n s f â r ş i t d l R a c o v i ţ ă a
f o s t g ă s i t î n R o m â n i a . D a r e l î ş i fia c e a s e r v i c i u l m i ­
l i t a r şi e r a d e t e m u t c ă i n t e r v e n ţ i i l e d i p l o m a t i c e
f ă c u t e p e n t r u d i s p e n s a lui v o r m e r g e încet. Dar, di n
f e r i c i r e , ' el a f o s t i m e d i a t e l i b e r a t p e n t r u a î n s o ţ i
f a m i l i a c r e s c â n d ă a p i o n e r il o r “. •
(Through the fir st antarctic N ight
1893— 1899. London, 1900, p. 42).
Expediţia a plecat în 16 A ugust 1897 din Anvers în cadre solemne ajun­
gând în 22 Octomvrie la Rio de Janeiro. Aci Racoviţă, în dorinţa sa de a
explora cât mai mult, se desparte de Belgica, si se îmbarcă pe un vapor mare,
rapid, pentru a ajunge cu 25 zile înaintea Belgicei la P u n t a A r e n a s ,
un port chilian din S t r â m t o a r e a M a g e l a n . Spre norocul lui, pe va­
por face cunoşti nţă^cu directorul muzeului din. La Plata, F . M o r e n o 1),
care urm a să debarce tot la P unta Arenas cu o misiune în interiorul Patago-
niei şi Chilei, prin regiuni în parte încă nelocuite. Confratele român este
invitat la acest drum, care a durat 20 de zile şi despre care Racoviţă vor­
beşte cu cele mai avântate cuvinte. In „ p ă d u r i l e u r i a ş e , . . . m i n u ­
n a t e , c u c o p a c i i l o r e n o r m i , c r e s c u ţ i f ă r ă r e g u l ă “, şi
în pampasuri, vânează mult şi chiar trim ite apoi din P u n ta A renas câteva
m ostre de faună magelanică M inisterului de interne din Belgia2).
In scrisoarea sa Racoviţă spune : „a m a d u n a t ş i c e v a p l a n t e “
(p. 254). N u cunosc soartea acestor plante, căci în volumele de rezultate
ştiinţifice ale expediţiei Belgica nu am găsit date floristice din prea inte­
resanta excursie.
Adevărata recoltă de plante, care au fost pe urm ă studiate şi publicate,
a început după sosirea Belgicei la P unta Arenas în ziua de 1 Decemvrie
1897, în plină vară antarctică.
In jurul portului Punta Arenas botanizează în special în zilele de 6 şi 9
Decemvrie.
In 13 Decemvrie 1897 Belgica ridică ancora şi Racoviţă are ocazia să
* cerceteze mai multe insule din arhipelagul magelan, insule care împreună

x) In amintirea lui, BaCoviţă botează o insulă necunoscută antarctică : Insula Moreno.

2) Vezi t,Expeăiliunea antarctică belgiana şi Dnul Em. Eacoviţă“ . — Convorbiri Li­
terare 1S98 (X X X II), p. 243—260. — O foarte interesantă colecţie de scrisori ale tânăru­
lu i explorator adresate părinţilor săi din drumul spre Antarctică, întovărăşite de unele in­
formaţii complimentare. Scrisorile sunt pline de entusiasm şi voie bună. .
6

cu cea m ai m are dintre ele (Ţ a ra F ocului)'se cuprind şi subt numirea de •

„Regiuni (sau Ţ ări) magelanice“ . Iată în ordine cronologică localităţile unde
a ierborizat:
1. Insula Clarence (Chili, M agdalena Sound, Canalul Cockburn), P o r­
tul Hope. 14 Dec. 1897. -
2. Insula Dawson, Golful H arris. 18 Decemvrie 1897.
3. Insula Londonderry (Canalul Francez). Golful Torentului 17— 18
Dec. 1897.
4. Canalul Darwin. Golful „Grand Glacier'*. 20 Dec. 18Ő7.
5. Canalul Beagle. Portul Lapataia. 23, 26, 27 Dec. 1897.
6. Canalul Beagle, H arberton. 5 Ian. 1898.
7. Insula „Statelor“ (A rgentina), Golful St. Jüan (insula estică extre­
m ă). 8. Ian. 1898.
Aproape din toate aceste localităţi a strâns plante din diferite staţiuni
şi din toate grupurile vegetale: Fanerogame, Criptogame vasculare, Muşchi,
Licheni, Ciuperci şi Alge.
In 13 Ianuarie părăsesc ultimul popas din lumea cunoscută şi navi­
ghează spre Sud apropiindu-se d e Ţ a r a l u i G r a h a m . In 23 Ianuarie
ei descoper o strâm toare necunoscută ( S t r â m t o a r e a G e r l a c h e sau
C a n a l u l B e l g i c a ) cu un arhipelag de insule în care exploratorii fac
20 de debarcări. In cursul acestora Racoviţă colectează şi plante atât .de pe
uscat, cât şi din apa m ării1). Ţinutul se întinde între latitudinile 63°52' şi
65°15' şi longitudinile vestice de 61°-şi 64°20'..
In 12 Februarie 1898 părăsesc acest ţinut descoperit şi explorat, îndrep-
tându-se spre Sud. La 5 M artie Belgica e prinsă în banchiză la latitudinea
71°31' ş l long, vestică 85°16'. Tim p de 13 luni corabia a făcut corp comiirt
cu banchiza şi s’a deplasat cu ea spre Vest până la longitudinea 1.02°15'. In
acest tim p nu era posibilă altă botanizare decât de alge nivale sau alge m a­
rine scoase cu sondele prin spărturile gheţii. Plantele recoltate prin 11 ase­
menea sondagii sunt înainte de toate Diatomee.
E xplorarea botanică a lui Racoviţă în cadrul expediţiei Belgica poate fi
îm părţită deci în trei etape: 1) E x p l o r a r e a ţ i n u t u r i l o r m a g e ­
l a n i c e la sud de Punta Arenas ; 2) e x p l o r a r e a ţ i n u t u r i l o r a n ­
t a r c t i c e n o u ' t i e s c o p e r i t e , şi 3) e x p l o r a r e a m a r i n ă din re­
giunea citată a banchizelor. A supra botanizărilor făcute de Racoviţă în aceste
ţinuturi ne informează însuşi exploratorul în câteva publicaţii apărute ime­
diat după"expediţie (1900—4901 ; vezi bibi. nr. 1—5), dar mai aies specia­
liştii, cărora le trimisese plantele spre determinare. Voiu reveni pe rând
asupra lor (nr. 12—21).
D in tr’un punct de vedere fitogeografi’c larg, toate aceste ţinuturi fac
parte din d o m e n i u l f l o r i s t i c a n t a r c t i c , care cuprinde toate

î ) Una din aeeste- numeroase insule fusese - botezată „ I n s u l a C o b â l e e s e u “ >-

iar alta „I n s u 1 a l i o r e n o“ .
insulele circumpolare şi îşi are temeiul său expresiv în M unţii Chilieni şi
în ţările magelanice. Jum ătatea estică a vârfului sudic din continentul ame­
rican (Argentina) nu mai aparţine aci.
Acest domeniu se caracterizează p rin tr’o climă extrem de um edă în tot
timpul anului, cu tem peratura destul de coborită şi lipsită în-general de ex­
trêm e continentale. I.a Usuaia d. e. media anuală este 5,4°C. M ed:a lunei Ia­
nuarie 11,3°, a lunei Iulie —0,6°.
Pădurile; sunt alcătuite din copaci şi tufe în m ajoritatea lor. cu frunze
pieloase şi pururea verzi. Cel mai' particular din-copaci este fagul antarctic:
Nothofagiis. Vegetaţia lianelor, dar mai ales a ferigilor şi a muşchilor este
exuberantă. •
Limita pădurii coboară mereu sp re 'S u d ; in Ţara Focului ea se găseşte
la 400—500 m. De aci mai departe copacii dispar şi fizionomia vegetaţiei
este caracterizată mai ales prin plante, care se înghesuie în perini. cum sunt
d. e. speciile de Asorella (Umbellifere). '
In sfârşit dispar şi Fanerogamele pentru â lăsa téren liber Criptoga-
melor. ■■ , .
Fondul floristic al domeniului antarctic este „elementul antarctic“ sta­
bilit încă de H o o k e r .
1: Ţ i n u t u 1 m a g e l a n i c , cercetat de Racoviţă reprezintă extremi-
tatéa sudică a domeniului în care pădurea coboară tot m ai jos, cedând locul
tufelor pitice şi plantelor ierboase. El a fost văzut de numeroşi naturalişti,
care l-au studiat fugitiv sau ceva mai insistent. însuşi C h. D a r w i n a
trecut pe aci şi a colectat câteva plante (1832, 1834) în cursul faimoasei ex­
pediţii „Beagle“ .
Un însemnat progres realizează celebrul botanist de mai târziu J o s e p h
D a l t o n H o o k er , care în 1840— 1843 participă ca medic şi naturalist
la expediţia antarctică „Erebus şi T e rro r“ comandată de J a m e s C l a r k e
R o s s . Hooker îşi publică Flora sa A ntarctică în 1844— 1847.
Adăugăm din nymele mai cunoscute pe R. A. . P h i l i p p i (1857—
1858), S a V a t i e r v(1877), W . L e e h 1er , S p e g a z z i n i (1882 *, H y a ­
d e s , Dr. H a h n (1882), H a r i o t (Alge, 1892), P e t i t (Diatomee, 1898),
B e s e h e r e 11 e (M uşchi), . .
In 1895—1897 a condus O t t o N o r d e n s k j ö - l d o expediţie suedeză
în Ţara Focului. N aturalistul acestei expediţii a fost botanistul D 'u s é n 1),
ale cărui rapoarte foarte temeinice despre flora şi vegetaţia ţărilor magela­
nice au apărut parte înainte, parte după-întoarcerea Belgicei. Diatomeele Ex-,
pediţiei le-a prelucrat C l e v e (1900), iar.m uşchii hepatici S t e p h a n i
(1900). . ' .. ’
Cu un an înaintea Belgicei a explorat Ţ ara Focului Rusul N i c o l a e

î) Vezi d. e. Englers Jahrbücher, X X IV (1898); Arkiv für Botanik 1.(1 9 0 3 ) şi IV

(1905) ; Botaniska Xotiser (1905) ; apoi în „Wissenschaftliche Ergebnisse d. Sehwed. Exp-
nach Magellans’ändem“ , 2 şi 3 (1905) etc. - .
8

A 1 b o f i, m ort în La Plata în 1897. Opera lui despre Flora Ţării Focului,

foarte im portantă, a apărut postum, la 19021).
Cu toate acestea flora ţinutului era;destul de puţin cunoscută. Până la
1905 se cunoşteau d. e; 536 de Fanerogame, dintre care Racoviţă colectează
97 de specii. Racoviţă m ai adună de aci 57 specii şi varietăţi de Briofite
dintre care 20 (22) erau citate; apoi 26 specii şi varietăţi de Lichèni, dintre
care 9 semnalaţi din regiune; 13 tipuri de,alge, dintre care 2 citate, şi în
sfârşit 21 de ciuperci, toate noi pentru regiune.
Să nu uităm însă, că Racoviţă debarcase şi în golfuri nevizitate de bo-
tanişti, lărgind şi în acest fel perspectiva fitogeografică a ţinutului.
2. Al doilea ţinut explorat de Racoviţă, de astă dată complet necunoscut,
se găseşte pe malurile S t r â m t o r i i G e r l a c h e (Canalul Belgica), având'
spre continent Ţ ara lui D ânco/ iar spre larg o seamă de insule de diferite
m ărimi. In cele 20 de debarcări, Racoviţă a strâns" o recoltă impresionantă
de plante, reprezentând fireşte primele informaţii botanice nu numai din re­
giunea citată, ci în general dela o latitudine atât de apropiată de polul sudic.
Nu mai găseşte aici decât un singur Fanerogami ( A ir a antarctica). N u
ştiu să mai fi semnalat cineva Fanerogam e dela o asemenea latitudine. In
1918 d. e. D i e l s rem arcă în manualul său de fitogeografie2), că la Sud de
62° n’a găsit nimeni vreo plantă cu flori. Ori Racoviţă recoltase Aira antarc­
tica în 1898 ia 64°42' ia C a p u l V a n B e n e d e n şi Ţ a r a l u i P a n e o.
Im portanţa fitogeografică 'a acestei descoperiri este deci cardinală.
Găseşte în schimb numeroşi muşchi (38 specii şi varietăţi, dintre care
16 necunoscuţi din vreo altă parte a lumii) ; foarte mulţi Licheni (61 tipuri
din 55 specii, din care 33 complet necunoscute) ; 30 specii1 şi varietăţi de
Alge (9 necunoscute) şi 1 ciupercă nouă parazitând pe A ir a.
Aceste plante vegetează pe stâncile ferite de vânt şi de zăpadă, pe m a­
lurile prăpăstioase, în scobituri sau chiar pe zăpadă şi în apa mării.
Muşchii alcătuesc pe stânci pături dese compuse la rândul lor din câte
mai multe specii de muşchi frunzoşi. Puţinii Hepatici cu organismul lor de­
licat trăiesc în adăpostul asociaţiilor închegate de muşchi frunzoşi. -
Se pare că flora şi vegetaţia cea mai caracteristică şi mai adaptată con­
diţiilor climatice e realizată de Licheni. Mai m ult de jumătate din ei sunt
endemici; în general talurile lor sunt bine desvoltate şi diferenţiate3).
D in Alge se pot trage m ai puţine concluzii precise fitogeografice, căci
m aterialul de comparaţie este încă puţin. Célé mai m ulte sunt de apă dulce
sau salm astra şi recolta lui Racoviţă a deşteptat, credinţa că flora algolo-
gică antarctică este foarte prom iţătoare pentru explorările viitoare4). Algele
care trăiesc pe zăpadă (mai ales verzi) sunt foarte numeroase (17 din to ta­
lul de 30), constituind asociaţii caracteristice. *
A) Annales del Museo de la Plata, Sece. Bot. I., 1897 (1902). ;
2) L. D i e l s , Pflanzemgeographie. Sammlung Göschen. 1918.
à) Vezi E d . A. W a i n i o : Lichens (bibi., nr. 19).
4) Vezi E. d e W i l d e m a n n , Observations sur les Algues (bibi., nr. 21).
 9

Tot în regiunea strám torii au fost recunoscute în zăpadă colorată 33 de

specii şi varietăţi de Dîatomee (25 Ian. 1898). Aceste însă fac legătura cu
ilo ra bacilarială din regiunea banchizelor.
3. In aceasta a 3-a r e g i u n e a b a n c h i z e l o r plantele semnalate
se compun exclusiv din Dîatomee, recoltate fie din ghiaţa colorată a banchi­
zei, fie prin sondagiile marine. A lături de cele 33 specii şi varietăţi citate
m ai înainte, au mai fost recunoscute din ghiaţa banchizei alte 27 specii şi
varietăţi, cu încă alte 61 specii şi varietăţi provenite din sondagii.
P rin urm are categoria vegetală cea m ai bine reprezentată- în regiunea
antarctică este aceea a Diatomeelor. Vom vedea că nu e vorba numai de
num ărul speciilor, ci m ai ales de num ărul indivizilor.
Aceste plante aduse de Racoviţă reprezintă c e l e - d i n t â i ' m o s t r e '
f l o r i s t i c e r e c o l t a t e de o m la S u d u l C e r c u l u i P o l a r .
In tr’o oarecare m ăsură flora Strâm torii Gerlache are înrudiri cu insula
G e o r g i a d e S u d , care se găseşte aproxim ativ la aceeaşi latitudine cu
■Ţara Focului, dar este m ult mai rece. E a a fost cercetată de o expediţie
Germ ană în 1882/1883, al cărei naturalist, D r W i l l , a transm is plantele
colectate celor mai de seamă specialişti nemţi. Am putea spune, că flora"Ge- '
orgiei Sudice face trecere între Ţ ara Focului" şi Strâm toarea Gerlache, care
:se găseşte m ult mai la Sud. ^
Păcat că tuburile cu plancton nu au apucat a fi cercetate şi de botanişti
alături de zoologi; flora algologică ar fi apărut mult mai bogată1).
Racoviţă a colectat şi conservat cu m ultă grijă şi cu m ultă strădanie
acest bogat m aterial alături de cel faunistic. D ar el n’a fost num ai un com­
petent colector şi conservator de plante. A lături de subiecte zoologice, care î
interesau înainte de toate, a supus cercetării şi interpretării multe probleme
de botanică încă în cursul captivităţii îndelungate a Belgicei.
Ştim d. e. din chiar povestirile lui, cât de m ult l-a preocupat întrebarea,
dacă animalele de pe ghiaţa veşnică sau din m area rece antarctică au floră
bacteriană în tubul lor digestiv sau nu. Ş i în tr’adevăr când diseca animale _
vânate sau pescuite,'le cerceta din acest punct de vedere. A fost foarte, impre­
sionat de m ulţimea m işunătoare a bacteriilor lor intestinale2).
A recoltat deci m aterial din interiorul diverselor animale antarctice şi
l-a destinat pentru determinare prietenului său J. C a n t a c u z i n o . Lu­
crarea a şi fost anunţată pe coperta Rezultatelor Expediţiei („Bactéries de
l'intestin des anim aux antarctiques, par J. Cantacuzino“), dar din nenoro­
cire ea n’a apărut niciodată.
L a fel supunea unui control microscopic prealabil probele ridicate de
pe uscat, din ghiaţa sau din sondagii.
Doctorul C o o k d. e. povesteşte cu haz istoria cu „ghiaţa galbenă“ . E

*) Vezi II. v a n H u e r c k : Diatomées. (17).

2) Vezi concluzii de biologie generală trase din această constatare, în „Evoluţia şi
problemele ei“ , p. 41 (Biblioteca eugenica şi biopolitică a „Astrei“ No. VI, 1929. Cluj).
 10

vorba de un strat galben care fusese observat continuu sau subt form ă de
nodule în ghiaţa banchizei. In cabina „Belgicei'' toţi exploratorii discutau -
m ult şi cu aprindere originea fenomenului susţinând cele mai diverse ipoteze.
Num ai Racoviţă nu se asociase la speculaţii, dar a cercetat ghiaţa la mieros-
- cop, dovedind tuturor — nu fără m ustrări — că în părţile sale galbene
ghiaţa este „literalmente însufleţită de nenumărate alge marine" (D'iatomee)
(C o o k, 1. c., p. 174— 175), ’
încă în timpul captivităţii în banchiza australă Racoviţă a conceput
planul unei monografii despre b i o g e o g r a f i a a n t a r c t i c e i , în care
s’a r fi cuprins fireşte şi vegetaţia. După term inarea expediţiei comisia ştiin
ţifică aleasă pentru publicarea rezultatelor l-a şi însărcinat cu această operă,
care a răm as însă până azi în sertar probabil neterminată şi probabil din
cauza unor opere asem ănătoare care au fost publicate între timp de alţi ex­
ploratori (v. C o o k , 1. c-, p. 300).
Că Racoviţă şi-a fix at atenţia formându-şi concepţii proprii asupra
acestei probleme încă în cursul expediţiei se constată din primele sale pu­
blicaţii după întoarcere. Aceste cuprind crâmpee din părerile sale asupra
vieţii antarctice şi vădesc puterea de pătrundere şi de sinteză a tânărului
explorator. •• x. .
Abia la 3 'luni după term inarea expediţiei (15 Februarie 1900) apare
în revista „L a Geographie" din Paris, o dare de seamă a lui Racoviţă in­
titulată „R é s u l t a t s g é n é r a u x d e l’- E x p e d i t i o n antarc­
t i q u e b e l g e " (1).
Ultim ul capitol poartă titlul: „Zoologie et Botanique“ şi cuprinde cele .
dintâi îm părtăşiri ale lui Racoviţă făcute publicului m are despre vieaţa ţinu­
turilor explorate. Iată câteva pasagii semnificative, care privesc în special
vegetaţia şi importanţa ei pentru întreagă faună locală:
■„Dupăcum am rem arcat deja, uscaturile Canalului Belgica sunt în
întregim e acoperite de o m anta continuă şi groas'ă de ghiaţă; numai
câteva insule mici, ţărm uri şi faleze perpendiculare arată roca goală
Numai pe această porţiune limitată a uscatului antarctic se poate des :
volta vegetaţia; şi se poate desvolta într'adevăr pe aceste petece. S in ­
gura plantă cu flori, pe care am găsit-o este .din familia Gramineelor.
care aparţine genului A ira ; dar muşchii (recunoscute între altele genu­
rile Barbula şi B ryum ) şi lichenii (recunoscute ' între altele genurile
Lecanora, Verrucaria şi Usnea) sunt mai abundenţi. Pe locurile unde
apa se strânge în păraie din zăpezile topite cresc unele Alge de apă
dulce (Oscillariaceae şi Diatomaceae)" . . .
„Fauna şi flora litorală e foarte slab reprezentată din cauza per­
m anentei mişcări a gheţii de-a-lungul coastelor stâncoase ale m ării.
Algele nu se pot fixa pe ele şi nici' animale. Totuşi în unele crăpături
bine adăpostite am găsit câteva alge rare (Destmarestia etc.), şi scobitur’
cu anim ale mici in ferio are.. .. ... . ... .
întâiul fapt. biologic, pe care l-am putut constata în timpul capti-
 IL

vităţii noastre de 13 luni în gheţuri, a fost prezenţa generală a Diato-

meelor atât în.stratele superficiale ale m ării precum şi pe coastele m un­
cilor. de ghiaţă şi în golurile şi crăpăturile gheţii marine.
Cele mai frecvent, reprezentate genuri sunt Chaetoceros, Coscino—
discus şi Corethron. Planctonul nu este prea abundent şi e puţin variat.
E compus din animale mici dintre care cele mai des-reprezentate sunt
enumerate în ordinea frecvenţei lor: Copepode, Radiólarii (PrOtocystis,
Cannosphaera), Pteropode (Limacina), Polichete» (Pelagobia), Copelate
(Oikopleura), Ostracode, Siphonophore (Eudoxia), etc.
Volumul planctonului încearcă -o modificare sezonieră. In tim pul
iernii banchiza fiind foarte groasă opreşte lumina; în consecinţă Dia-
ţomeele nu se pot desvolta, iar planctonul scade considerabil în volum-
V ara dimpotrivă, ghiaţa se subţiază, se crapă, pârtiile sunt numeroase,
lumina poate pătrunde astfel, fapt, căruia vse datoreşte o abundentă des-
voltare a diatomeelor, iar planctonul se m ăreşte considerabil în .volum“
„Una dintre cele mai importante form e planctonice în ce priveşte-
contribuţia isa la economia vieţii antarctice este o specie a genului E u-
phausia1). De fapt există mase imense din aceste animale subt banchiză
şi aceste mase servesc drept hrană aproape excluzivă pentru foce, pin­
guini şi, probabil pentru Cetacee“2). -
Opiniile despre vegetaţie le regăsim în conferinţa ce a ţinut-o Racoviţă.
la Bruxelles în 1900 despre „ V i e a ţ a ‘ a n i m a l e l o r ş i p l a n t e l o r
î n A n t a r c t i c ă “ (2). Ele sunt schiţate aci mai pe larg, în tr’o frum oasă
fc-rmă literară şi încadrate în tr’o adm irabilă sinteză a biologiei antarctice. •
Banchiza şi stratul superior de apă m arină sunt pline de Diatomee, care
pregătesc substanţă organică şi servesc drept bază nutritivă pentru întreagă
fauna antarctică.
„Banchiza trebuie să ne-o reprezentăm deci- nu ca un deşert îngheţat
şi steril, ci ca o imensă prerie plutitoare“ . Diatomeele din această păşune
sunt consumate de animalele mici din plancton, iar acestea de animalele
mari, răpitoare.
„Iarna când Diatomeele m or sau se împuţinează din cauza grosimii
. gheţii şi a zăpezii care le iau ulmina, întreaga faună se. stinge aproape-
Spre sfârşitul iernii nu se mai întâlnesc decât câteva Copepode slăbite-
care mai mestecă în jalnicele lor mandibule, câte o Diatomee veştedă —
sau câteva carnivore costelive vânând după rarii locatari ai preriei de­
vastate.
Dar vine vara! Crăpăturile se form ează în toate părţile, zăpada se”
topeşte, plăcile de ghiaţă se subţiază şi lumina pătrunde din nou subt

1) „Crustaceu pelagie din grupa Schizopodelor' ‘ . - - -

2) Această lucrare apare întocmai, dar tradusă în englezeşte de E. C o n I o n de-
J u m o n V i 11' , ca „Appendix Nò. 1“ în cartea doctorului C o o k : Through the first an*
tarctic Night 1898— 1899. Eondon, 1900 <v. bibi. Nr. 3 j.
32

banchiză. Preria înverzeşte iar, jerbivorele se îngraşă şi se grăbesc să-şi

înmulţească neamul, iar carnivorele pot să înghită iarăşi sânge nevino­
vat“ (pp. 185— 186).
Dacă straiele superioare ale Oceanului A ntarctic sunt perfect populate,
•stratele m ai profunde au- şi ele locuitori, dar numai animale, căci plantele nu
-pot suporta absenţa luminii. Această faună profundă trăieşte din cadavrele
•de plante şi animale care se cern mereu spre fund din pătura bogată dela
suprafaţă. *
In conferinţa sa ţinută în 1900 la Societatea de Geografie din Bucureşti
(5) asemenea se ocupă, dar m ult mai pe scurt, de vegetaţia antarctică, preci­
zând de astă dată şi numele spécifierai Gramineei recoltate (Aira antarctica).

M aterialul recoltat de Racoviţă în toate 3 regiunile schiţate a fost

-repartizat spre studiu diverşilor-specialişţi de către o comisie ştiinţifică a
Belgi'cei, aleasă după term inarea cu succes a Expediţiei. Materialul botanic
a fost încredinţat la opt savanţi (E. d e W i l d e m a n n : Fanerogam e şi
Alge; D -na E . B o m m e r : Criptogame vasculare şi ciuperci; aceste din
urm ă în colaborare cu D -na M. R o u s s e a u ; J. C a r d o t: Muşchi frun-
zoşi, F . S t e p h a n i : * H eatici; E. A. W a i n i o : Licheni; H. van
R u e r c k : Diatomee; F r. S c h ü t t : Peridinee şi Ohaetoceree).
Din nenorocire Criptogamele vasculare, apoi' Peridineele şi Chaetoce-
reele (foarte răspândite!) n’au apărut niciodată, după ştirea mea.
Celelalte au fost publicate în tr e -1902 şi 1935 în rapoartele ştiinţifice
a le expediţiei de către Comisia ştiinţifică. Aceste publicaţii tipărite de gu­
vernul Belgian sub titlul: „ R é s u l t a t s d u V o y a g e d u S. Y. B e 1 g i c a
■en 1897— 1898— 1899 s o u s ‘l e . c o m m a n d e m e n t d e A. d e G e r l a ­
c h e d e G o m e r y“ sunt desăvârşite şi din punct de vedere tehnic (v.
Bibi. III ).
Racoviţă contribuie la aceste rezultate botanice nu numai prin truda
şi priceperea sa de explorator şi conservator, ci şi prin continui lăm uriri pe
.care le dădea specialiştilor determinatori)).
L a Institutul de Speologie din Cluj se păstrează şi acum jurnalul de
Lord al lui Racoviţă din timpul expediţiei. Aci consemnase primele observaţii
întovărăşite de admirabile desene microscopice, care constituesc materialul
’b ru t pentru memoriile^ de mai târziu. /
Specialiştii închină numeroase specii şi .chiar genuri de plante lui Ra-
■-coviţă. _ - '
Iată aceste lucrări:
1. C i u p e r c i l e au fost prelucrate de. d-nele E. B o m m e r şi M.
R o u s s s e a u , care au publicat încă în 1900 o notă preliminară cu speciile
moi în Buletinul Academiei belgiene (12). Lucrarea definitivă a apărut in ;

i) Vezi d. e. „Introduction“ Ia „Mousses“ scrisă de J . C a r d o t (16).

1905 (15) cuprinzând 21 de specii şi anume 1 M yxom ycet; 8 Ascomycete, T
Basidiomycete şi 5 Fungi imperfecti.
Noi pentru ştiinţă sunt: Sarcoscypha Racovitzae (Lapataia, Ţ a ra focului),.
Podocrea deformans, P ucdnia cingens, E xidia rubra, Trámétes albido-rosea,.
Flammula inconspicua, Qmphalia stella, Chalara Cyttariae, Sclerotium an­
tarcticum-
2. D i a t o m e e l e i-au revenit lui H . van H u e r e k directorul G ră­
dinii botanice din Anvers, care publică rezultatele în 1909 în tr’un caiet:
voluminos (17). Flora de Diatomee, care după R a ' c o v i ţ ă constituie con­
diţia principală a vieţii antarctice este în tr’adevăr impresionantă. Van-
H u e c k determină în tuburile lui Racoviţă 249 de specii, varietăţi şi forme,,
anunţând că această cifră va mai putea fi m ărită cu Diatomeele din tubu­
rile cu plancton, care în 1909 se găseau încă in studiul zoologilor. P e cât
ştiu Van Huerck nu a mai apucat să studieze şi aceste eşantioane.
Din 249 de tipuri recunoscute sunt noi pentru ştiinţă 40 specii şl 38-
varietăţi şi forme.
' . Iată speciile noi: Am phora Peragallorum, A. Racovitzae (banchiză), N a ­
vicula frequens, N . Frickei, N. glaciei, N . jejunordes, N . M auriciana, A .
nuticopsis, N. Schuettii, Amphiprora (O rthotropis) Belgicae, A . O estrupiiy
Cocconeis Gautierii, C. HeydrichU, C. litigiosa, C. Schuettii, N itsschia an­
gustissima, N. Clialonii, N . (?) L eco in tei,fN . Ostenfeldii, N . 'seimigibbosa,.
Synedra (Toxarium ) Reinboldii, Fragillaria cidta, F- obUqueVosiatcu<f F.
sublmearis, Melosira antarctica, M. Deblockii. M . Dewildmiannii, Hyalodis-
cus (?) Pantocsekii^ Trinacria Lecointei, T. Pantocsekii, T. Racovitzae, Btd-
dulphia anthropomorpha, B. (Triceratium ) Frickei, B. litigiosa, B. Ottom ui-
lerii, B. translucida, Actinocyclus irregularis, A . Karstenii, Coscinodiscu*-
Gerlachii, C. Oestrupii.
3- C e l e l a l t e a l g e au fosŢ încredinţate lui E. d e . W i 1 d e m a ri,
conservatorul Grădinii botanice a Statului la Bruxelles.
El publică încă în 1900 o notă prelim inară în Buletinul Academiei bel­
giene, prezentând un nou gen: Racovitziella (antarctica). Totacolo se publica
Curdiea Racovitzae în diagnoza lui P. H a r i o t, apoi Lithotham nion scutel-
loides şi Lithophylium capitulatum în diagnoza lui F. H e y d r i c k (14).
Lucrarea definitivă a lui D e W i l d e m a n a apărut abia în 1935 (21)
şi între timp unele din algele recoltate de Racoviţă au fost găsite şi de alic:
expediţii antarctice, destul de frecvente începând cu anul 1900.
W i l d e m a n publică aci din 45 tipuri determinate, 1 gen, 7 specii şi
2 varietăţi noi : Phormidium Racovitzae De W ild., Scytonema Racovitzae De
W ild., Hormiscia flaccida (Kultz) v. Lagerh. var. nivalis De W iid., Olp’-
dium Ulothricis De W ild., Racovitziella antarctica De Wild., M enoidium in­
curvum (Fres.) Klebs, var. antarcticum De W ild., Curdiea Racovitzae P.
H ariot ex Wildeman, Lithothamnion scutelloides F. Heydrick ex DeW ilde-
man, Lithophylium capitulatum F. H eydrich ex De Wildeman.
4. L i c h e n i i colectaţi de Racoviţă constituesc un m aterial foarte in-
14

teresant. E i au fost prelucraţi de lichenologul finlandez E d w a r d A u ­

g u s t W a i n i'o în 1903 (19), care determină din colecţia de 94 tipuri nu
mai puţin de 31 specii şi 12 varietăţi şi. form£ noi.
Ia tă lista speciilor noi: Parmelia antarctica, Stereocaidon ■pygmaeum,
S t. antarcticum, Lecanora Brialmontii, L. Gerlachei, L. Racovitzae, L.
■òrostheoidesi L. aspidophora, L . poliophaeoides, L. Dancoënsis, Pertusaria
forallophora, P. grisea, Placodnim Regale, PI. âirrochrooides, Rinodma.
hypopoichila, Buellia A ugusta, B. Brabantica, B. apusoméra, Pseudocyphella-
fiu albido pallens,, .Leőidea brunneoatra, L . rupkida, Acarospora macro-
«cyclos, Verrucaria glaucophca, V. ela'eoplaca, V. Racovitzae, V. dispartita,
V. cylindrophora, DidymosphaeHa Placodiorum, Siphula Patagonica, Lepra-
ria straminea, L. pallidostraminea.
5. M u ş c h i i au fost studiaţi de J. C a r d o t , care îi publică în tr’c
notă preliminară, apărută la 1900 în „Reviie Bryologique“ (13). Una din
speciile semnalate drept noi, tocmai „Dicranum Racovitzae“ s’a dovedit mai
târziu un D. nigricaule, diagnosticat încă în 1872 de A n g s t r o m .
Lucrarea in extenso a lui C a r d o t a apărut în „Resultats“ in 1903,
având planşe deosebit de bogate şi frumoase (16). E l distinge între 58 tipuri
-colectate de Racoviţă 22 specii şi 3 varietăţi i noi şi subliniază procentul ex­
trem de redus al Pleurocarpilcr precum şi proporţia mare de endemite în
flora briologică antarctică.
Speciile noi sunt urm ătoarele: Andreaea pycnotyla, A. pygmaea, A . de*
J>ressinervis, Cynodontium fuegianianum, Dicranum mageljanicum, D. lati-
costatum, Ceratodon antarcticus, Barbula Andersonii, Rhacomitrium flaves-
-cens, . Orthotrichum antarcticum, Dissodon mirabilis, Webera Racovitzae,
B ryum imperfectum, B. inconnexum , B. Gerlachei, B. au Aro polare, B. am-
.blyolepis, Polytrichum subpiliferum, P. antarcticum, Pseudoleskea antarctica,
B rachythedum antarcticum, Am blystegimn densissimum.
6. M u ş c h i i h e p a t i c i au fost studiaţi de F. S t e p h a n i şi pu­
blicaţi în acelaşi fascicol. El enumeră 29 specii, dintre care 6 specii noi
p e n tru ştiinţă. - - ;
7. F a n e r o g a m e l e au fost lucrate de E . d e W i l d e m a n , care
â n tr’o operă voluminoasă, apărută în 1905, publică nu numai cele 98 specii
recoltate de Racoviţă, ci cuprinde in acelaşi volum î n t r e a g a f l o r ă
fanerogamică a ţinuturilor m a g el a n i c e c u n o s c u t ă
p â n ă a t u n c i . Volumul se încheie cu 23 de planşe admirabil executate.:
Niciuna din specii nu se dovedise nouă pentru ştiinţă (20).
Rezum ând această statistică vom găsi ca exploratorul R a c o v i ţ ă a
adus cu sine o colecţie foarte bogată, conţinând în cine-ştie câte exemplare
494 d e s p e c i i , v a r i e t ă ţ i ş» f o r m e , colecţie foarte valoroasă. în
acelaş tim p pentru că oferéa ştiinţei 170 d e s p e c i i ş i v a r i e t ă ţ i n o i,
b a chiar şi 1 g e n n e c u n o s c u t . Atât genui nou, cât şi 9 dintre speciile
moi au fost numite în onoarea exploratorului eternizându-i şi în acest fel
numele.
 15

Informaţiile proprii, atât de pătrunzătoare ale lui Racoviţă despre vieaţa

ţinuturilor antarctice şi m ai ales bogatul şi bine conservatul m aterial adus
■de el şi distribuit specialiştilor a fost prim it şi discutat cu cel mai m are inte­
res de savanţii vrem ii, dintre care unii au tax at aceste trofee ştiinţifice drept
de o „ v a l o a r e u n i c a “ .
Cât priveşte noutăţile furnizate de R a c o v i ţ ă din regnul vegetal aus­
tra l, voiu cita 2 pasagii din introducerea lui J. C a r d o t făcută la capitolul
despre „Muşchii Strâm toarei de Gerlache“ (16, p. 17). v
„La plante phanérogame la plus australe connue-était une graminée,
l ’Â ira antarctica, récolté dans les S h e 11 a n d d u S u d , entre 60“ et 63° de
1 latitude, et les derniers végétaux cellulaires observés dans la direction du„
pole austral consistaient en 15 espèces d’Algues et de Lichens et en 3 Mous '
ses: un Bryum, un Didymodon? et un Barbula, recueillies en 1843 par J. D.
H o o k e r sur la petite ile C o ' c k b u r n , p ar 64° 12' de latitude..M ais cés
derniers représentants de la flore étaient si chétifs, que H o o k e r pouvait
d ire avec raison que cet îlot semblait être l’„ u l t i m a t h u l e “ delà végéta­
tion australe1).
Les récoltes faites par M. Racovitza sur les cotes du détroit de Ger-
lache, entre le 64-ème et le 65-ème paralleles, prouvent cependant, qu’il est
loin d’en etre ainsi, et témoignent que les terres antarctiques ne sont pas
aussi dépourvues de vie organique qu’on se l’imaginait. Sous ce rapport, les
découvertes du naturaliste de la Belgica constituent une véritable révélation.
S ’il n’a pu récolter qu’une seule phanérogame, la même Graminée que celle
déjà signalée dans les Shetland du Sud, en revanche, il nous a fait connaître
de - nombreux représentants de toute une importante flore cryptogamique,
ignorée jusqu’ici, et appartenant aux grands groupes des Muscinées, des '
. Lichens et des Algues“ .
* * # ■ ; _ -

Dacă legăturile directe ale lui Racoviţă cu botanica s’au dovedit fecunde,
nu trebuie să uităm nici raporturile lui indirecte, pline de profit pentru cer­
cetarea şi cultivarea botanicei.
Biologia generală, al cărei m agistru şi doctrinar fusese Racoviţă, cu­
prinde în mod inevitabil şi botanica şi ştim cu toţii-cum în tr’adevăr in cur­
surile^ conferinţele şi opiniile sale biologice, Racoviţă se ocupa şii de plante.
M i-aduc aminte între altele, cu câtă g rijă -a ţinut să se informeze asupra
evoluţiei postglaciare a pădurilor noastre, combinând o schemă, de pe sare
a confecţionat un diapozitiv pentru, curs. .
Activitatea lui anim atoare şi coordonatoare în fruntea S o c i e t ă ţ i i d e
Ş t i i n ţ e d i n C 1u j şi a Buletinului acesteia are însemnătatea, unui factor
remarcabil şi pentru creaţia ştiinţifică botanica.
Ştim apoi, cât de inimoasă şi competentă i-a fost colaborarea la Comisia

1) H o o k e r , Flora antarctica, t. II, p. 216.

16

M onumentelor Naturii, pentru a salva atâtea comori vegetale din Ţară. El

însuşi scrisese articole judicioase cu privire la studiul şi organizarea parcu­
rilor naţionale şi rezervelor naturale, cu preţioase am ănunte despre plante
(9, 10).
Se m ai ştie, că nimeni ca Racoviţă nu a lost mai entuziast şi mai activ
luptător pentru stabilirea legăturilor ştiinţifice cu străinătatea ,şi în special
cu F ran ţa. P rin trim iterea tinerilor pentru specializare, prin schimburile de
publicaţii şi chiar prin legăturile sale personale a contribuit în mare măsură,
la progresul tuturor disciplinelor biologice de !a noi.
Acelaşi scop integral l-a servit prin lupta sa susţinută în interiorul U ni­
versităţii, în public şi în parlam ent, pentru organizarea învăţământului su-
"perior şi secundar, insistând la acesta din urm ă pentru o cultură biologică,
serioasă (7, 8).
Să nu uităm apoi strădaniile lui pentru promovarea cercetării ştiin­
ţifice. N ’a cruţat nicio osteneală şi n’a scăpat niciun prilej pentru a isbuti
în această misiune, care i-a fost scumpă. Catalogul de reviste, care l-a pu­
blicat în acest scop împreună cu V a l e n t i n y (11); acţiunea lui neîncetată
pentru înzestrarea laboratoarelor; iniţiativele sale organizate şi pasionate
în acelaşi tim p din Consilii, Senat şi. Academie pentru înlesnirea cercetărilor
şi pentru o m ai înaltă consideraţie a cercetătorului, ne obligă şi ca botaniştî
să ni-1 ream intim cu adm iraţie şi recunoştinţă.

BIBLIOGRAFIE

I. Lucrările lui E. G. R a c o v i ţ ă , citate în text.

1. Résultats généraux de l ’expédition antarctique belge. — La Géographie). Bull, de la Soc.

de Géogr. Paris. 1900. p. 81—92.
2. La vie des Animaux et des Plantes dans l ’Antarctique. — Bull. Soc. Roy. Belge de Ge­
ographie. Bruxelles. X X IV . 1900, p. 177—230 (In: L e c o i n t e-A r c t o w s k i-
R a c o v i t z a , Expedition antarctique Belge. Conférences fait par.. . . ). ,
3. General resulta of the Belgian antarctic expédition. (In: F. A. Co o k , Through thè
first antarctic night. 1900, p. 409— 424).
4. Vers le pole Sud. Conférence faite a la Sorbonne sur l ’expédition antarctique Belge. —
Bulletin de la Soc. Zool. de France. Causeries Scientifiques. Paris, 1901.
5. Expediţiunea antarctică belgiană. Conferinţă ţinută în şedinţa serbării jubileului Socie­
tăţii Geografice Române. — Buletinul Societăţii Geografice Române. X X II, 1901,.
26 p., 14 pl.
6. Observations sur la glacière naturelle dite „Gheţarul de la Scărişoara“ . — Buletinul
"" Societăţii de Ştiinţe din Cluj, t. III, partea II, p. 75—108. — 10 fìg., 4 pl. 1926.
7. Liceul Naţional — Ştiinţific. Două cuvântări despre *şcoala /secundară teoretică a viito­
rului. Cluj, Ardealul. 1928. 29 p. (Reprodus în „Travaux de l ’Inst. de Spéologie
de Cluj“ , VI, 1931, Nr. 61). .
8. Câteva norme pentru organizarea universităţilor şi a învăţământului superior. — Asocia­
ţia profesorilor universitari din România. Secţia Cluj. Adunarea Generală. Cluj.
2— 5. VI. 1929. Rapoarte. Cluj. Ardealul, p. 1—12. — Reprodusă în „Travaux
de l ’Inst. de Spéologie“ . V I (1931), Nr. 76.
 17

9.
Monumentele Naturii. D efiniţii, clasificare, norme pentru aplicarea legei. Cam ce tre­
buie fă cu t.şi ce .'trebuie evitat. — Buletinul Comisiunii Monumentelor Naturii.-
II (1934), p. 4— 7.
10. Les Monuments naturelles (M. N .). Definition, classification, normes pour l'application
des lois et règlements. — Ce qu’il-faudrait faire et ce qu’il faudrait de n e point
- . faire. — Essais d ’exposé très sommaire. -— Soe. de Biogréograpbie, t. Y . Con­
tribution a l ’étude des Keserves naturelles et des Pars nationaux. -Paris. P.
Leclevalier, 1937, p. 15—27. ■
11. şi Y a 1 e n t i n y, A. Oataljogul revistelor ştiinţifice şi medicale din Cluj. — Cata­
logue des revues scientifiques et médicales de C lu j.— Cluj. 1926. — 455 p.

II. C o m u n i c ă r i preliminare privind plantele recoltate

de R a c o v i ţ ă î n A n t a r c t i c ă . '■

12. B o m m e r , E. et B o u s s e a u, M. Note préliminaire. — B ull de l ’Acad. roy de B el­

gique. 1900. ' ■
13. C a r d o t , I. Note préliminaire sur les Mousses recueillées par l ’Expédition Antartiquo
belge. — Revue bryologique, t. X X V II (1900), p. 38—46.
14. D e W i l d e m a a n , E. N ote "préliminaire sur les Algues rapportées par E. Eacovitza
de l ’Expédition antarctique Belge. — Bull. Acad. Royal de Belgique. Cl. d.
I Sciences. 1900, Nr, 7. . •

III. L u c r ă r i l e m o n o g r a f i c e p r i v i n d p l a n t e l e . r e c o l t a t e -
d e R a c o v i ţ ă î n A n t a r c t i c ă ■c u p r i n s e î n p u b l i c a ţ i a
cu t i t l u l g e n e r a l:
,,Expédition Antarctique Belge. ^Résultats du Voyage du S. X. Belgica en 1897—
1898— 1899 sous le commandement de A. B e Gerlache de. Gomery. — Bapports scientifiques
■ publiées aux frais du grouvernement belge, sous la direction de la Commission de la B el­
gica. — Botanique. Anvers.

15. B ’o m m e r E. et R o u s s e a u M. Champignons. — „Résultats../' Anvers, 1905.

' 15 p., V pl.
16. C a r d o t J. Mousses et coup d ’oeil-sur la flore bryologique des Terres Magellaniques.
— Résultats... Anvers, 1902, p. 1— 48, X IV pl. (F. S t e p h a n i, Hépatiques. —
Ibidem, 6 p.). ' .
17. V a n H u e r c k H. Diatomées. — „Résultats..." Anvers, 1909. 128 p. X III pl.
18. S t e p h a n i F. Hépatiques.... (V. J. C a r d o t ) .
19. W a i n i o Ed. A. Lichens. „Résultats..." Anvers. 1903. 4 6 -p., IV pl. . ■
20. D e V i l d e m a n n E. Les Phanérogames des Terres Magellaniques. ■— „R ésultats..//
Anvers, 1905. —: 222 p., X X H I pl.
21. — Observation sur des Algues rapportées par i'Expédition Antarctique de la „Bel­
gica". — „Résultats..." Anvers, 1935, 47 p. 14 fig.

L E P R O F E S S E U R É M IL E R A C O V ITZA E T LA B O T A N IQ U E 1). -
(Résumé). .
" -A par . . .
Emile Pop - .

É m i l e R a c o v i t z a , quoiqu’en prem ier lieu zoologue', fut un savant:

*) E m i l e R a c o v i t z a (1868—1947), docteur es Sciences N aturelles'de la 'S o r-

bonne (1896) a été sous-directeur du Laboratoire maritime Banyuls-sur-mer et codireeteurde
' 1 ... - -
' V .V _ 2-
 18

multilatéral, ayant de vastes connaissances en Biologie et une rare vue d'en­

semble des problèmes généraux, de la Biologie, y compris la Botanique.
Il connaissait bien les plantes, sourtout les champignons. Il a même ré­
colté des Macromycètes dans quelques stations du département de. V a s 1u i
(Moldavie). Elles ont été publiées dans une note posthume, rédigé par son '
fils À n d r é R a c o V i t z a1).
Dans la campagne d’exploration des cavernes, il s’est servi des plantes
plutôt pour la caractérisation générale du terrain; mais, dans le cas spécial
du „glacier de Scărişoara“ (bibliogr. Nr. 6), il a donné une liste des plantes
trouvées dans le gouffre d’en face de la grote-à-glace, en m ontrant que la
limite entre la zone en permanence froide du fond et la zone plus chaude
supérieure est indiquée par une ceinture de Doronicum columnae en fleurs
(28 Juin). v ..
■ M ais Racovitza a donné sa contribution au progrès de la botanique .
surtout comme naturaliste de l’Expédition antarctique belge de 1897— 1899,
au cours de laquelle il a fait des observations biogéographiques fondamen­
tales (v. bibi. nr. 1—5) et a apporté pour l’étude un matériel faunistique et
floristique de valeur unique.
Les plantes récoltées proviennent: 1. Des terres magéllaniques (97 P ha­
nérogames, 57 mousses, 26 lichens, 21 champignons, 13 algues). 2. De la
région nouvellement découverte par les explorateurs et nommée par eux '
„ D' é t r o i t d e G e r l a c h e “ (61—64°20' longit. V. et 6 3 ° 5 2 6 5 ° 1 5 ' latit.'
S.). Le matériel récolté la-bas' a une valeur tout-particulière. Le promontoire
V a n B e n e d e n “, d’où il a récolté Aira antarctica est le point sudique e x ­
trême pour les Phanérogam es. Il y a récolté 1 Phanérogame, 38 Mousses, 61
Lichens, 63 Algues. 3. De la région de la b a n q u i s e (65°—71°31' lat. S. et
85°16'— 102°15' longit V.), où les explorateurs .ont été retenus en captivité
pendant 13 mois. C’est de la que l’on a récolté 88 algues nivales et marines. „
La „Commission Scientifique“ de l’Expédition a reparti tout les plan- ,
tes récoltées pour l’étude à plusieurs spécialistes. Jusqu’à présent ont paru
les .ouvrages suivants (v. bibi- II, Nr. 12— 14 et I I I nr. 15—21):
1. M-mes B o m m e r et R o u s s e a u ont étudié les champignons, en
déterm inant 9 espèces nouvelles pour la science (entre autres Sarcoscypha
Racovitzae). . - / ..
2. H . v a n H u e r c k détermine 249 espèces de Diatomées, dont 40
espèces et 38 variétés sont* nouvelles (en tre . elles : Amphora Racovitzae et
Trinacria Racovitzae).
3. Les autres Algues ont été étudiées par E .J D e W i l d e m a n . D ’un

la revue y,Achives de Zoologie Expérimentale et Générale“ . En 1897—1899 il prend part

en qualité de naturaliste à l ’Expédition antarctique belge. En 1905 il fonde „Biospelogica“ ,
expose-la doctrine de la Spéologie moderne et organise une vaste campagne d ’exploration
spéologique. A partir de 1920 il est professeur de Biologie Générale à l ’Université de Cluj
et directeur de l ’Institut de Spéologie. ;
!) Voir „Notationes Biologieae“ (Bucarest), .vol. VI, Nr. 1—2 (1948), pag. 22—29.
total de 45 types, il décrit un genre, 7 espèces et 2 variétés nouvelles (dont
nous remarquons: Racovitziella antarctica, Phormidïum Racovitzae, Sày-
tcnem a Racovitzae, Curdiea Racovitzae). -
4. Les Lichens ont été étudiés par E. A. W a i n i o (94 types, dont
31 espèces et 12 variétés ou formes nouvelles, p ar ex. Lecanora Racovitzae
e t Verrucarîa Racovitzae).
5. Les Muscinées (58 types) ont été étudiés par J. C a r d o t (22 espèces
et 3 variétés nouvelles, par. ex. Webera Racovitzae). L ’étude des H épati­
ques a été fait par F. S t e p h a n i (29 espèces, dont 6 nouvelles pour la
science).
6. Les Phanérogam es ont été déterminés par E. d e . W i l d e r n a n (98
espèces récoltées p ar-R a c o v i t z a). - . . ■
Ces plantes' avaient été étudiées préalablement par Raeovitza lùi — mê­
me, au cours de l’expédition, comme le prouve un impressionant journal de
bord du distingué naturaliste — explorateur; celuice a fourni plus tard aux
spécialistes cités plus haut d’importantes inform ations complémentaires re­
gard an t le matériel collectionné. -
Lui-même a publié des intéressantes constatations et des opinions pro­
pres sur la biogéographie (y compris la phytogéographie) de l’Antarctique
(v. Bibliogr. 'I. nr. 1—5).
Le grand biologiste décédé a été un puissant protecteur et un conseiller
de l’enseignement botanique et des recherches botaniques. Grâce à son talent
organisateur et à sa grande générosité il a p a tro n n é ie mouvement scienti­
fique en Transylvanie, de même que l'action d’élargissement et d’approfon­
dissement des relations scientifiques avec l’étranger.

H e r b ie r d e M .....
Jf?. ..-r. fjihe. tifr u i j t à'û-,.C/m1Ç.
................ F<m*•.touw o.khuîlvô.,..........
.......

Ic ..... k Jţaji.. îSéjt

- Emile Deyrollu , Naturaliste.46. Rue du Bac, Pa r is .

Fig. 1. Etichetă originală" din ierbarul lui R acoviţă' de pe v rem ea când era
student la Paris (1890). La venirea sa în Cluj (1920), Racoviţă avea un
ierbar îngrijit, com pus din 365 plante recoltate de el personal sau de fiii
săi în regiunea P aris şi Banyuls-sur-mer. Colecţia a donat-o Institutului
Botanic din Cluj.
Étiquette de l’hèrbier de Raeovitza, qui contenait 365 plantes collectionnées
en France et qui était donné en 1920 à l’Institut Botanique de l’U niversité
de Cluj. -
O N O U Ă PLANTĂ A D V E N T IV Á , ASPIDIUM FALCATUM
SCHW ARTZ, IN CLUJ - (EINE NEUE ADVENTIVPFLANZE,
ASPIDIUM FALCATUM , IN KLAUSENBURG).
de
E. Ţ O P A

D intre cele 2800 de Poiypodiaceae de p e glob, su n t cunoscute în

flora R om âniei 35 de specii ( B o r z a , 1947)*). «
. In prim ele zile ale lunei M artie a. c., coborând poteca, de pe malul
d re p t al Părăului Ţiganilor, din G rădina Botanică a Universităţii „V.
B ab eş“ din Cluj (România) şi după ce m’am îndepărtat 35 de paşi de
podul cel m are, am dat de două, exemplare dintr’o ferigă nouă.
S upunând aceste exem plare unei analize mai amănunţite, am stabilit
că ele aparţin uneia din cele 50 de specii exotice ale genului A sp id iu m
S c h w a r t z (1801), respective Tectoria C a v a n (1799), sau C ir tom ium
P r e s i (1836).
In tr’a d e v ăr frunze sim plu penate, cu foliolele arcuite în form ă de
seceră, precum şi nervurile secundare curbate şi anastom ozate, ne duc
la A s p id iu m falcatum S c h w a r t z , feriga pe care adesea o întâlnim,
prin florării şi apartam ente, ca plantă ornam entală.
A ceastă sp e c ie se află spontană în munţii ră c o ro şr ale Chinei, Japo­
niei, apoi cei de pe insulele Ceilan, Celebes şi Hawai, precum şi munţii
din Africa de Sud. <
A s p id iu m fa lca tu m S c h w a r t z se cultivă de decenii în serele Gră-
dinei Botanice din Cluj şi a fost publicat în »Catalogul de seminţe oferite
p e n tru schim b“ între anii 1922— 1947, sub num e de Polystichum falcatum
(L. f.) D i e Î s , sau acel de D ry opteris falcatum (L. f.) O. K u n t z e .
Com unicând găsirea exem plarelor mai sus am intite - d-lor şefi .de
cultură, C. G j i r t l e r şi A. T r i f , d-lor mai întâi ş’au mirat şi uitat la
mine cu neîncredere, ca im ediat să se deplaseze la staţiunea nouă cu .
A . falcatum şi să se convingă de exactitatea faptelor relatate. '
E ste aproape sigur că rizom ii, decă nu însuşi sporii, lui A s p id iu m
fa lc a tu m cultivat în serele acestei grădini, au ajuns îm preună cu com­
postul în locul m enţionat mai sus, unde indivizii s ’au încetăţenit şi p ro ­
sp e ră d estu l de bine.
R ăm âne, ca de acum înainte, să urm ărim dacă aceştia sunt capabili
să producă şi „sporophylle“ cum le aflăm la exem plare adăpostite, sau
crescute în locurile de baştină. ‘
Cluj, .1 Iunie 1948. •

') Bibliografia.: B o r z a , A l., Florae Rom. reg. affinium, p. 3 - 6 , Cluj, 1947. — ;

B e r g e r , E., D ie Bestimmung d er Gartenpflanzen, p. 600—601. Erlangen, 1 8 5 5 ,—
C h r i s t , H , Die Farnkräuter d e r E rde. p. 232—233. Jena, 1897, — J a n c h e n , E., Z u r
Nom enklatur der Gattungsnam en. Fedde Rep. p. 146, 149. 1937. — M a n s f e l d , R., Z u r
N om enklatur d er Farn- und Blüttenpfl Deutschi. Idem. p. 291/251. 1938. . .
 21

FLO RA Şi VEGETAŢIA DELA BĂILE^SĂRATE TU RD A

. de
I. TODOR (Cluj)
- ' . (Continuare) ;

180. M. viscosum (L.) C e 1a k . Sporadic pe colinele jum ăt. N. In anul

1936 era mai abundent, în deosebi pe şi su b panta SE a Mov. de unde
a d ispărut complet. — W o l f f , MNL. I. 57 sub Silene viscosa P e r s . .
S i m k . E. 126, la fel; F. R. e. Nr. 1461 în 14. VI. 1936 1. I. T .; Hb;
A l . B o. 15. VI. 1912 1. S c h u l 1 e r et J. B a r t h, sub S. v. — H . c o n t.'
181. Cucubalus baccifer L . C âteva tufe .în păd. S. — H . euras.
182. Gypsophila m u ra lis L. Pe toată Doi., locuri mai uscate, intrând şi
In asociaţiile dehalofite. ■—H b. A l, B o . 9. VIII. 1913 1. A 1. 'B o. — T . cont.
183. Viscariä v u lg a ris Be r i n h . . îm preună cu Lychnis. — H. euras.
184. Dianthus Carlhusianorum L . ssp. viilgaris G a u d . v ar. pube~
r u lu s S i m k . f. laevigatus S i m k . Se g ă seşte p e colinele de su b păd. S., .
Im ai frecventă în apropierea lac. N r. 67 şi în asociaţia sp eciilo r dom i­
nante de festu ca pseudovina şi A s te r L in o s y r is , apoi în p artea sup, a
jumăt. N., tot pe coline — H. europ. , ' "
O b s . O p arte din exem plarele studiate prezintă treceri pro n u n ţate
s p re f. typicus S i m k . , iar o parte sp re f. Ohobensis S i m k .
J a n k a , Linn. XX X . 568; W o l f f , MNL. I. 59 şi S i m k . E. 146.
mai indică de deasupra Băilor : H erniaria incana L a m., probabil din locu­
rile unde este astăzi pădurea sau din viile înconjurătoare. Eu n ’am găsit-o.
23. RANUNCULACEAE .
.185. N igella arvensis L. Pe coasta sudică a Mov., câteva fire. — T.
m ed.-pont.
186. Consolida regalis S. F. G r a y . îm preună cu p reced , şi în păd.
S , m argini de cărări. — H. europ, •
187. Anem one silvestris L. In p artea de pădurice cu Q . R obur,
câteva exem plare (1940). — H. cont. '
188. Myosurus minimus L.' Este citat din;lacurile sărate, del» Turda, • -
d e J a n k a , Linn. XX X . 552-, S i m k . E. 43; F u s s , FI. 18 şi W o l f f ,
M NL. I. 56, ultimul precizând că dela Băi. N ’am regăsit-o. — T . circpol. '
189. Ranunculus circinatus S i b t h . întâlnită în 1945 în g ropile fă-
cute de . explozia a .două proectile în jum ăt. N, sub gard. W . — H yd. euras.
190. R anunulus trichophyllus C h a i x . Subm ers la lac. N r. 4 4 .—
H yd. euras.
var. R io n ii L a g g e r . G ta t de S i m k . E. 44, dela scalzile T ., :
■după m aterialul colectat de W o l f f . N-am mai regăsit-o. . -
191. R. Ficaria L. In p artea colinară nordică, pe pantele cu expoziţie
+ nordică, în lungul gard. W , tuf. S şi în păd. înconjurătoare. — G. euras.
192. R . -pedatus W . et K. A bundent pe toate pantele însorite şi pe
prăg u şo arele din mijlocul Doi. Intră şi în m arg. păd. S sp re drum ul de
22

C. T urzii. E ste între prim ele plante care înfloresc prim ăvara, în prim a
parte a lunii M artie. — J a n k a , Ö BZ. VI. 194; F u s s , FI. 21; W o l f f ,
MNL.I. 56; S i m k . E. 46; O r b . T. 21; P r o d . C. 54 şi 88, FI. 2. I.
288 şi 11. 280; H b. A I. B o . 7. V. 1902 1.G y ö r f f y ; 25. V. "1911 şi
14 IV. 1917 1. A I. Bo.j F. e. A - U . Nr. 1710 1. G. et J. W o l f f ; F. R.
e. N r. 49 în 18. IV. 1920 1. A l. B o. — G. cont.
193. R . sceleratus L. In vegetaţia amfibie a lacurilor dulci sau
semidulci, destul de rar. — H. (T.) circpol.
194. R . sardous C r . var. typicus B e c k f. villosus B'eck. R ăspân­
dită sporadic pe întreaga D epres., aproape frecventă pe locurile u scate
din p artea sudică a Strand. — T. europ. >
f. subglaber K o c h . Mai m ult la m arginea lacurilor. .
195. R . repens L. In gropile um ede, a am belor p ărţi ale Doi. şi la
m arginea tu tu ro r lacurilor, cu excepţia celor prea sărate, dispus zonal,,
la un anum it g rad de um iditate, având lăţimi diferite. — H. euras.
196. R . acer L. In tuf. S, în partea mijlocie şi în lungul gard. W ,
rar. — H. euras.
197. R . S iev e n i A n d r z .- îm preună cu preced. — G. pont.
198. R . polyanthem us L. R elativ frecvent, în locurile m ezofitice
dintre coline. — H . cont.
O b s. P r o d. C, 54 indică de aici R . illyricus L. Cel maiapropiat
loc un d e creşte, este Cheia T urzii.
199. T halictrum m in u s L. var. flexuosum ( B e r n h.) H e g i . In
exem plare ra re în apropierea lac. Cichi, pe Mov., Col. r. şi în tuf. S .
l i y k. Pf. Ö-U. 467, depe col. sărăt. T.,sub T. f l ; H b.. A l. B o . 28
,VII. 1917 1. Al. B o .- H . cont. ■ /
O b s . U nele exem plare, prin foliolele lungi până la 2 cm., prezintă
treceri sp re var. elatum J a c q., astfel la cele g ăsite p e Col. r.
T. iodostemon B o r b. (= T. elatum x a n g u sti fo liu m ) Indicat chiar
dela Băile-Sărate, din lânăţ, de B o r b . Értek. IX /X V . 7 şi ÖBZ. XXVIIL
310;red a t de S i m k . E. 36. N’a mai reapărut h ib ridul şi n’am găsit nici
părinţi hibridogeni. Am g ăsit num ai forme de trecere, spre unul din
părinţi, var. elatum (considerată de unii autori ca specie).
200. A d o n is vernalis L. Pe feţele S şi SE ale Mov. şi Col. r. —
E. G. rez. III.; Hb. A l. B o. 14 IV. 1917 1. A l. B o . — H. euras. '
O b s . S e b ö k , FI. 39 indică Ceratophyllum subm ersum L. din
sărăt. T. A ceastă plantă nu se g ăseşte cu toată certitudinea^ în lacurile
de Băi, d a r nici în cele din V aleâ-Sărată. F o a rte probabil_că a fost con­
fundată cu M yrio p h yllu m spicatum . • • .
24. B ER B ER ID A C E A E
• 201. B erberis v u lg a ris L. C âteva tufe în păd. S şi în tuf. Mov. —
Ph. eu ro p . -
. — Mah'onia aquif olium N u t t . O singură tufă in" tuf. S, •.sălbătă­
cită? — Ph. americ. • . . '
 23

c: ‘ . 25. P A P AVER ACE AE '

202. C h e lid o n iu m m ájus h . In şi pe m arginea şanţului şi a g a rd u ­

lui la coborârea în Doi., pe aleéa din sp re oraş. — H. euras.
203. Papaver dubium L. f. subpinnätifidum (O. K t z e ) F e d d e .
Marg. drum , de Cean şi pe faţa sudică a Col. r. şi Col. desp. — T. med..
ssp. albiflorum B o i s s. A dunată depe m. d. m. în 1936, de
unde a dispărut în anii urm ători. -
204. F um aria-Schleicher i S o y e r - W i 11 m. In tuf. Col. r. —T. euras.
O b s . E. G. rez. III. indică depe M ov.: Glaucium corniculatum i h )
C u r t. Eu nu l-am găsit.
26. CRÜ CIFERA E
W b. L epidium per fo lia tu m f. elatum O. K u n t z e . Frecventă pe
drum uşorul şi pe cărările ce duc la viile şi casele din p artea N a De-
pres. — T. euras.
f. sim plex R i c h t e r . T o t acolo, d ar mai rară.
f. fa m o sissim u m O. K u n t z e . La poalele Mov. sp re locurile
sărate, num ai câteva exem plare. Specia fără- subunităţi este citată de
J a n k a , ÖBZ. VI. 194 şi ' S i m k. E. 100, confirm ă văzând m aterialul
colectat de J a n k a , din sărăt. T.
206. L . campestre (L.) R. Br. M arginea drum urilor şi în tuf. S.—T.
europ. •
207. L . ruderale L. îm preună cu preced, şi în locuri ârgiloase-pie-
tro ase ± sărate, mai ales lângă Fânt. sărată şi cea cu apă potabilă din
jum ăt. S- — T. euras. . . —
f; oec. pygm aea T o d o r. Planta parva 3—4 cm alta. Exem p’iare
pitice num ai de câţiva cm (3—4). Intre tip şi această formă, găsim o
serie de treceri, vădit condiţionate de salinitatea solului. In locuri mai
sărate, în ju ru l Fânt. sărat.
208. Cardaria D raba (L.) D e s v. Ici colo pe întreagă D o i , mai
frecventă la m. d. m. şi a celui de Cean. — H b. A l. Bo. 29 V. 1912 1.
A l. B o. — H. euras.
O b s . Cecidia g ăsită pe C. Draba e s te : E rio p h ye s drabae L.'
“ 209. 7 hlaspi p e rfo lia tu m L. f. m u ltic a u le . F. Z i m m . et T h e 11. In
tuf. S şi în cel al Mov. — T. cont.
- f. sim plicissim um D C . Tot acolo, dar mai rară.
210. Thlaspi arvense L . Pe m. d. m., câteva fire. — Hb. A l. B o . VI.
1912 1. A l. B o. — T. euras.
211. A llia ria o ffic in a lis A n d r z . In păd. E, sp re ieşirea din Doi.
— H. eu ras. . - .
212. S isy m b riu m Loeselii J u s l e n . Pe Col. r., Mov. şi în lungul
gard. W . — T . (H.) euras.
O b s . Cecidia determ inată pe S . L oeselii e s te : Contarinia rudera~
lis K i e f f. . ^
JDin sărăt. T. mai este indicat: S. p o lym o rp h u m (M ţirT .) R o t h ,
 '24

de B m g . E. II. 263, su b E r y s im u m ju n ceu m W i l l d . ; F u s s , FI.

591 sub S. S i m k, E. 48, la feK Pe teritoriul Băilor nu creşte.
. • 213. D escurainia S o p h ia (L.) W e b b. M arginea'drum urilor, pe Col.
r. şi pe pru n d işu l Hot. n. — T . (H.) cont.7 :
- 214. M ya g ru m p e rfo lia tu m L. Două exem plare bine desvoltate, la •
m arginea şanţului dela drum ul ce coboară din oraş şi încrucişează dru~ '
•mul de Cean şi G. Turzii, în apropierea F â n t. sărate. — T. med.
215. S in a p is arvensis L. var. Schkuhriana R c h b . f. glabra ( G o d r.)
T h e l l . La m arginea drum urilor, în tuf. Col. r* şi în jurul] puieţilor de
R o b in ia , plantaţi pe coastele W şi S ale Mov. — T . euras.
216^B a rb a rea vu lg a ris R. B r. La m arg. drum . şi pe platoul Mov.
— H. euras.
217. R o rip p a slylosa ( P e r s . ) M a n s f. et. R o t h m.. (= R . pyrenaica
■ Rchb.). S poradică pe părţile colinare, mai frecventă în tuf. S. — H. med.
218. R. austriaca (C r.) B e s s . Eră foarte abundent pe locul unde
s ’a făcut desfundarea şi nivelarea terenului pentru clădirea Hot. n. (1936).
In anii urm ători a răm as num ai în foarte puţine exem plare sp re Iac.
Çichi. — H . pont.
219. R . silvestris (L.) B e s s . Pe teritoriul Stand., spre cabine şi
lângă gard. W . — H. europ. .
220. Cardamine pratensis L. In lacuri um ede, apătoase, sub pă­
d ure, lângă lac. Fără-Fund, în exem plare puţine. — H. ciropol.
221. Capsella B ursa-pastoris (L.) M e d i l e , f. in teg rifo lia D C . Pe
pru n d işu l din juru l Hot. n. — T . cosmopoi.
f. exotica P ers. La fel p e prundişul Hot. n.
. f. typica B e c k . îm p reu n ă cu preced, şi cu urm ătoarea,
f. sinuata S c h l e c h t d. T o t pe prundiş, apoi pe Col. r., m ar­
ginea drum urilor şi pè cărările păd. E.
222. Camelina microcarpa A n d r z . La poalele Col. r. sp re cărare
şi pe feţele însorite ale Mov. — T . cont. ,
223. N eslia paniculata (L .)D esv. La m arginea sup. a păd. E, câteva
—■ fire. — T . euras. , '
224. E rophila verna (L.) C h e v a 11. E ste între prim ele. plante cu
flori care ap ar de tim puriu p rin tre perenale (astfel prin tre tufişoarele de
F estuca psudovina) chiar pe prăguşoarele din mijlocul Doi. — Hb. A 1.B o.
3 IV. 1912 şi 14 IV. 1917 sub' Draba verna, 1. A l. B o . '- T , ciropol.
225. D raba nemorosa .L. In. tuf. S, ici colo. — T . circpol.
226. A rabidopsis Thaliana (L.) H e y n h.^Tn aceleaşi locuri cu p re ­
ced şi pe colinele ju m ăt. N — Wolff, MNL; I. .56 sub A rabis Thal. L. ;
. S i m k . E. 84. — T.- cosm opoi. \ ' ,
227. 1 u r itis 'glabra L. In păd. S, exem plare , cü totul rare. — H.
circpol. . ; .
228. A r a b is h irsu ta (L.) S c o p . T ot rar, în tuf. S. — H. circpol.
229.. E r y s im u m repandum H ő j e r . La m. d. m. şi de Ceân. — T.
cont.
 V 25 '

230. E . panonnicum C r . (— E . erysitnoides (L.) F r i t s c h . ) . L a m.

d. m. — T . (H.) pont.
231. A ly ssu m calicinum L. Comună pe coastele în so rite .— E. G.
rez. III. — T . cont. .
var. depressum ( S c h u r ) S o ó . La poalele sudice ale Mov.
var. conglobatum F i l . et J ă v . 'îm preună cu tipul d ar cu m ult
rară .
O b s . Exem plarele -studiate (var, conglobatum ) nu corespund în­
tocm ai descrierii, fiind ram ificate mai puţin şi cu inforescenţa mai a-
lungită.
232. B er ter oa incana' (L.) DC. La m arg. drum urilor. — H. eu ra s.
233. Bunias orientalis L. In iuf. gard. W şi Col. r. — H. cont.
27- CRASSULACEAE
234. Sedum Telephium L. ssp. m a x im u m (L.) R o u y et C a m u s .
Com ună. în toată päd. E, mai rară în cea S şi în lungul g a rd . W . — H.
e u ro p .: ,
235. S . acre L. G ăsită pe o singură colină lângă gard. W . — H b.
A l . B o. 10 VI. 1916 1. A l. B o. — H. euras.
236. S . sexangulare L. Foarte răspândită pe coline, cu excepţia
coastelor expuse net nordic. —Hb. A l. B o. 20 V 1911 sub S boloniense.
L o i s . 1. Al . Bo.; F. R. e. N r. 2535 în 18 VI. 1943 1. I. T . — H. europ.
— SAXIFRAGACEAE •. ,
— Ribes aureum P u r s h. Plantat în faţa H ot. v. şi a R est. — Ph.
nordam enic.
■ 28. ROSACEAE
237. P y ru s P y ra ste r (L.) B o r c k h . Un copac.m are în p a rte a sup. •
a jum ăt. N, deasupra Lac. Chimpel şi în păd. S câţiva mai mici. — Ph.
europ.
238. M alus silvestris (L.) M i 11. In partea de mijloc a păd. S, câţiva
copăcei. — Ph. europ. ‘ . _ -
239. M . domestica B o r k h . ToJ; în exerîiplare puţine,- în päd. S
— Ph. eu ra s. • ~
240. Crataegus m onogynd J a c q. var. interm edia S c h u r . A p ro ap e
com ună în păd. şi ca tufe răsleţe, mai ra r alcătuind mici pâlcuşoare, pe '
părţile colinare — E. G. rez. III. numai sp. — Ph. euras.
var. typica B e c k . In păd.’ S, rară.
241. R ubus idaeus L. In porţiunea sudică a păd. E, abundent şi în
păd. S. — Ph. circpol. - -
242. R. caesius L. In lungul gard. W . tuf. Col. r., a Mov. şi în p a rtea
sup. a păd. E. — Ph. europ.
243. F ragaria v ir id is D u ch . Sporadic, mai m ult în p artea colinară
nordică de preferinţă pe locuri ± însorite — E. G. rez. III. — H. cont.
244. Potentilla argentea L. yar. dissecta W a llr. Comună în toate
locurile înierbate şi însorite. — H. circpol.
 26

. var. latisecta S a u t . T ot pe suprafeţe însorite, dar rară.

245. P. alba L. In Q uercetul sudic g ăsit în două exem plare (1943),
246. P . reptâns L. La, m arginea lacurilor, şi în locuri apătoase ne­
sărate. — H. euras. ;
247. P. re d a L. In tuf. Mov. şi deasupra lac. Fără-Fund, în câteva..
ex em p lare.— H. cont. •
248. P . arenaria B o r k h. Com ună pe pantele însorite ale colinelor,
— E. G. rez. III.; Hb. A l. Bo. 14 VI. 1917 1. A l. B o . — H. cont.
249. Geum u rb a n u m -L. In lungul gard. W şi a şanţului din stânga
aleei ce coboară din oraş, apoi pe Col. r. şi inpăd. E. — H. circpol.
250. F ilipendula hexapetala G i l i b . A proape frecventă pe dosul
colinelor, mai abundent în tuf. S. — H. cont.
O b s . N um ărul petalelor le-am găsit variind între 6 - 9 .
In C. R. N'r. 29 cecidia : D asyneura ulmariae B r. în IX. 1942 1.
M. G. , '
251. A g rim o n ia E upatoria L. In păd. E. şi tuf. Mov. — H b. A l,
B o . 4 VIII 1913 1. A l. B o . — H. euras.
• 252. R osa canina L. ssp. v u lg a ris C a m s. f. transsilvanica S c h u r ,
P e colinele nordice şi în păd. — P h. europ.
ssp. dum etorum (T h u i 11.) P a r m e n t f. subqlabra B o r b . La
m arg. lac. Cichi, sp re păd.
f. lembachensis J. B. v. K e l l e r . In păd. S.
O b s . Cecidiile date depe R . canina în C. R. sunt.* N r. 88 şi 89,
R hodites rosarum G i r . şi Blennocampa pusilla K l u n g . în 27 VI. 194b
1. C. V e 1 e a şi M. G.
253. R . dum alis B e c h s . t , P e colinele jum ăt. N. — Ph. europ.
— P runus dom estica L. Cultivat în tot lungul gard. W , sp re vii şi
încă câteva exem plare în faţa Hot. v. — P h. Asia ant.
254. P. spinosa L. var. dasyphylla S c h u r . Com ună în păd. în­
deosebi în p artea S şi S W , apoi în lungul gard. W şi ca tufe izolate,
r a r formând mici pâlcuri, pe şi între coline. — Ph. eiirop.
O b s . In C. R. N r. 30 b. cecidia: Eriophyes p a d i N a i . In 19 VII,
1943. 1. M. G.
. 29. LEGUM INOSAE ' -

255. Genista tinctorìa L, var. v u lg a ris S p a c h . Com ună pe în­

treag a Doi., lipseşte din sărătura pro p riu zisă din mijloc. — S c h u r , VSV.
^ X . 80 sub var. salina, din sărăt. T .; F. R. e. Nr. 1710 în 9 VI. 1935
l.T . T . — H. euras. -
256. C ytisu s albus H a c q . Câteva tufişoare în partea d e sus, N W
a Mov. — Ch. pont. .c
257. 0 nonis arvensis L. var. spinescens L e d e b . Pe părţile colinare
ale am belor p ărţi ale Doi., în locuri mai umede. — H. euras.
258. M edicaio lupulina L. var. v u lg a ris K o c h . Ici colo pe coaste
însorite. — T . euras.
 2T

' var .g la n d u lo sa M e r t . et K o c h . îm preună cu preced.

_ 259. M. falcata L. Cu aceeaşi răsp â n d ire ca Genista, d a r nu aşa?,
frecventă. — S c h u r , VSV. X. 77 şi S i m k . E. 176 din sărăt, T.; E. G _
rez. III. — H. euras.
260. M. m in im a (L.) G r u f b . var. pubescens W e b b. Pe coastele-
sudice ale colinelor, relativ rară. — T . m ed .-p o n t..
var. viscida K o c h. îm preună cu preced.
— M. varia M a r t y n . (= M . sa tiv a x falcata). Pe câteva co-,
line lângă lac. N r. 1.
261. M elilotus o fficin a lis (L.) L a m . e m e d . T h u i l l . La m. d. nu.
şi pe coline, uneori form ând mici pâlcuşoare. — H. euras.
262. M. albuş Medik. Pe prundiş la m. d. m. şi pe teritoriul Strand.,,
sp re cabine, mai abundent. — H. eu ra s.
O b s . Din locurile um ede şi sărate ale T (şi din îm prejurim i; S i m k .
E. 178) se mai indică : M . m acrorrhizus (W . et K.) P ers. de S c h u r ,
VSV. X, 78, cu sem nul întrebării, iar în E. 153 sub c. salina palnstris-
S c h u r ; F u s s , FI. 157; S i m k . 1. c. P e suprafaţa noastră cercetată nu
s e află.
263. T rifo liu m fra g ije r u m L. In locuri înierbate um ede, slab sărate-
m arginea lacurilor, aproape numai în jum ăt. N . — P r o d . FI. 2. II. 590..
— H . euras.
264. T. campestre S c h r e b. E ste una dintre plantele cele maî frec­
vente de pe coastele însorite ale D oi.— T . (H.) europ.
265. T. m ontanum L. De preferinţă pe coastele mai puţin însorite,,
ra r. — H. cont.
f , glabrescens B e c k . Am găsit numai câteva exem plare î n
ju m ă t. N.
266. T. p a r v iflo r u m E h r h. In apropierea lac. N r. 10, îm preună,
cu Festuca pseudovina, un pâlc de cca 3 mp. şi în dreptul lac. Fără-Fund,.
câteva fire. - F r e y n . Köziem. XIII. 128 (după o comunicare a lui W o l f f ) .
W o l f f . MNL. I. 58; S i m k . E .- 182; J á v , Fl. H. 622; P r o d . FI. 2. I;;
528. Ultimii doi din sărăt. T. — T . m ed.-poht.
267. T. h yb rid u m L. In lo cu ri, um ede, margini deT lacuri, ra r. —
H, euop. ' ,
268. T. repens L. In locuri mai uscate şi cu solul foarte puţin.-
sărat. — H. euras. .
269. T . arvense L. In exem plare tipice numai în tuf. S. — T . euras.
f. B r ittin g e r i (W e i t e n e w.) J â v. Comună pe am bele părţi co­
lm are, mai ales pe coastele însorite. — F. R. e. N r. 1986 în 13 VI. 1928
I. I. T . ;
Obs. Intre această formă şi tip su n t num eroase treceri. — H b. A L .
B o. 9. VIII. 1913 1. A 1. Bo.
270. T r ifo liu m alpestre L. ssp. eualpestre A . u. G. f. m onostachyum -
S e r . In partea de p ă d .,S cu Q . robur, — H. med.-pont.
 -28

f. distachyum S e r . îm preună cu preced, şi pe dosul colinei nu­

m ite Col. conică, din jum ăt. N. .
271. T . ochroleucum H u d s . In apropierea lac. N r. 18, un pâlc de
cea 4 mp. şi în fânaţul din p artea N-NE a Mov. — F. R. e. N r. 2445 în
y 2 VII.. 1940 1. M. G. şi I. T . — H. europ.
272. T . pratense L. ssp. èupratense A. u. G. F recventă în locuri
:mai um ede, m arginea lacurilor mai dulci. — H. euras.
273. T . stria tu m Îl*, var. gen u in u m L a n g e . P e coastele însorite şi
,pe p răg u şo arele din mijlocul Doi., com ună. — F u s s , FI. 161; S i m k . E.‘
182. Ambii din sărăt. T .; F r e y n . Köziem. XIII. 128. — T . (H.) med. r
Obs. S c h u r , VSV. X. 77’ şi S i m k . E. 184, după prim ul, sub T.
..m in u s Rchb. indică din sărăt. T .: T. filifo r m e L. var. salina. A c e a sta '' j
specie la Băi nu creşte, e posibil să fi fost confundată cu forme slab
-desvoltate de 7 \ campestre din locuri sărăcăcioase.
T o t din sărăt. T. mai este c ita t: T . angulatum W . et K. de B m g .
_E. II. 370; E r e s e i , FI. 96; - F u s s , FI. 164; S i m k . E. 183; S e b ő k ,
FI. 38 şi P r o d. FI. 2. I. 527. P e suprafaţa Băilor nu l-am găsit.
274. A n th y llis Vulneraria L. R ar, totuşi ceva mai frecvent pe faţa
'S E a Col. r. şi a Mov. — H. europ.
v a r. p o ly p h y lla (K it.) S e r . A m estecată cu preced.
275. D orycnium herbaceum V i l i . P e panta N-NW a Mov., lângă
lac. Çhimpel, aceeaşi expoziţie, -apoi la marg. dreaptă a drumului la
ieşirea SE din Doi., pe o coastă (în toate locurile îm preună cu B rachy-
podium p in n a tu m ) şi pe teritoriul S trand, spre cabine. — Ch. med.
. 276. Tetragonolobus siliquosus (L.) R o t h . F o a rte ra r, găsit numai
în câteva fire la m arg^lac. Nr. 1 6 .— B m g . E. 353; S c h u r E. 160 sub
a. salinus', S i m k . E. 185. T o ate citatele se referă la sărăt. T şi după
B m g . — H . eu ropeentr. -
277. L o tu s corniculatus L. ssp. eucorniculatus',A. u. G. v ar. arvensis
( P e r s .) S e r . f. genuinus P o s p . D e preferinţă pe suprafeţe mai înso­
rite, slab să rate. — H b. A 1. B o. VIII. 1913 sub L . com ic. c. salinus
S c h u r 1. A l . B o . — H. euras.
f. cilidtus K o c h . In aceleaşi locuri cu preced, d ar mai frecventă,
% staţiuni mai _ um ede, m arginea lacurilor. — S c h u r, V SV. X.,,78 sub
L . villosus, exem plarele mai p ăro ase şi din sărăt. T . .• •
' ssp. tenuis (K it.) B r i q.' S poradică în locuri sărate, în parteâ
-mijlocie a Doi., în societatea halofitelor obligate. — S c h u r, VSV. X. 78
. sub L. t.; F u s s , F l. 166; F r e y n , Köziem. XIII. 129 sub L . ten u if olius
-(L.) R c h b . ; W o l f f . MNL, I. 58 la fel; H y k. Pf. Ö-U. 467 sub L. te~
nu ifo l. Gitatele se referă la sărăt. T . P r o d . Fl. 2. II. 290; F . U. e. Nr.
-372 în 19 VIII. 1913 1. A l. B o.; F. R. e. Nr. 57 în 20 VI. 1920 1. A l.
B o .; Hb. A l. 13 o. VII. 1912 1. A l. B o .
O bs. Cecidia g ăsită e s te : C ontar inia loti ( D e G e e r ) K i ef f .
278. G alega officindlis L. C âteva exem plare la m arg. lac. Nr. 77 .
«din tuf. S. — II. m ed.-pont. , . .
 2»

— Robinia . Pseudo-Acacia L. In interiorul Doi. a fost plantat în-

mai m ulte rânduri, în ju ru l fostei case de pază pe Col. r., de o parte
şi alta a aleei ce coboară dinspre oraş, în păd. E, unde îm preună cm
F raxinus exelsior, U lm us glabra şi U. laevis, înlocuesc pinetul -plantat.
In ultimii ani s ’au făcut noui plantaţiuni pe pantele S şi W , în să din-
: cauza relei îngrijiri su n t pe cale de dispariţie. — Ph. adv.
279. A stra g a lu s glycyphyllos Li In păd. S, deasupra lac. F ără-Fund,.
slab desvoltat. — H. euras. - -
280. A . Cicer L. La m arginea păd. S, în tufăriş şi la g a rd . W ..—
H b. A l. B o. 15 VII. 1909 1. A l. B o. - H. med.-pont.
' 281 . A . m onspessulanus L. P e coastele S ş i'S W ale Mov., C oL
con. şi SE ale Col. r. — E. G. rez. III. — H . med.-pont.
282. A . Onobrychis L. Câteva tufişoare pe prundişul din apropierea,
fântânii de lângă H ot. n. — Hb. A l. B o. 7 VIII. 1913 1. A 1. B o. —
H . cont. ■ .. •
283. Coronilla varia L. In staţiuni mezofitice nesărate, ra ră , cu ceva? - ,-
mai frecventă în tuf. S şi pe platoul Mov. sp re casa Cichi."— H. med7-pont.-.
284. Onobrychis viciaefolia S c o p . In aceleaşi locuri cu preced. —
E. G. rez. III. — H. cont.
285. O. arenaria (K i t.) S e 'r. P e coasta sudică a Mov. — H. cont-
286. Vicia h irsu ta (L.) S. F. G r a y . D estul de com ună în deosebi-
; pe coastele însorite ale colinelor. — T . euras..
287. F. tetrasperm a (L.) S c h r e b . A lături de preced., g ăsin d u -se-’
şi în locuri mai um ede. — T. euras.
Obs. Cecidia éditatâ în C. R. N r. 32 este : D asyneura viciae K i eff.,
în 24 V. 1942 1. M. G.
288. V, Cracca L. ssp. vu lg a ris G a u d. In tuf. Mov. şi a g ard . W,-
— H. euras.
f. linearis P e t e r m. Pe o sin g u ră coastă însorită lângă lac. 9.
289. V. villosa R o t h . Tuf. Col. r. — T . europ.
• 290. V. pannonica C r . var. typica B e c k . Pe o mică pantă, lângă?.
J lac. Cichi, era abundent în 1936. In anul 1943 am reg ăsit num ai câteva. '
3 fire. Se mai g ăseşte la m arg. lac. ChimpI, pe coasta W . — T>- m ed.
î var, purpurascens S e r . In fânaţ între lac. N r. 16 şi Col. r. . '
• 291. V. sepium L. In tuf. S şi la m arginea celor mai multe, lacurif
dulci. — H. euras. .
292. V. sativa L. ssp. a n g u sti fo lia (L.) G a u d . var. segetalis-
(T h u i li ) S e r . R ăspândită pe toată D epres. cu excepţia locurilor sărate-
1 din mijloc. — T . euras.
293. L a th y ru s N issolia L. f, g ra m in e u s ( K e r n .) A. u. G. Ici colo-
in locuri foarte slab sărate, înierbate, uneori formând mici pâlcuşoare. —
F. R. e. Nr. 1780 în 6 VI. 1938 1. A l. B o .r E. G h i ş a şi I. T . — T. med^
- 294. L , h irsu ta s L. Am g ăsit num ai câteva fire la m arg. gard. W
şi lângă lac. Chimpel. — T . med. .• v
30

. 295. L . tuberosus L> La m arg. lac. Cichi şi in apropierea vilelor din

ju m ă t. N. — F. R. e N r. 2449 în 28 VI. 1940 1. I. T . — G. euras.
296. L . p ra ten sis L. In tuf. S, r a r . — H. euras.
— C afagana arborescens L a m ., Cultivat în faţa R est, şi a Hot.
v . — Ph. ‘ siber. » '
— G leditschia triacanthos L. La fel plantat în faţa R est. — Ph.
nordam eric.
Obs. B m g . E. II. 369 citează din locurile sărat. T .: Trigonella
-coerulea (L.) S e r . ssp. procumbens (B e s s.) T h e 11. sub T . c.; S i m k .
T). 178 sub M elilotus p . La Băi n ’am găsit-o. _
30. GERANIACEAE |
297. G eranium R obertianum L. In păd. E. — T . cosmopoi. [
298. G. divaricatum E h r h.. In lungul gard. W, Col. r. şi în tuf. I
S. —. T . euras. y . - ' '
299. G. p u s illu m L. Pe Col. r. şi pe Mov. — T . europ.
300. G. pratense L. In tuf. S, sp re păd. — H. euras.
, 31. LINACEAE
301. L in u m catharticum L. P e dosul Col. desp. — T . europ.
. 302. L. fla v u m L. Pe Col. r., coasta SE-E. — H. pont.
303. L . perenne L. Cu totul sporadic, lipseşte din să ră tu ra ’ propriu ;
z is ă . —H y k . Pf. Ö-U. 367, să ră t. T . — H. pont.
■ - , 32. POLYGALACKAE
304. P olygala major. J a c q . Pe o colină însorită între Col. r. şi
M ov. — H. m ed.-pont.
305. P . comosa S c h k . va r . iypica B e c k . P e colinele din tuf. S
ş i din jum at. N. — H. euras.
leucostachys B o r b . F oarte rar, în tuf. S. •:
var. podolica DC. îm preună cu preced, dar cu m ult mai frecventă.
33. EU PH O R B IACEAE .
306. E uphorbia polychroma K e r n . In păd. deasupra lac. Fără-Fund
ş i în lungul gard. W . — E. G. rez. III.; H b. A l. B o. 29 V. 1911 1. A l .
B o . — H. europ.
307. E . C yparissias L. Com ună pe întreaga Doi. — H. euras.
308. E .'v ir g a ta W . èt K., P e partea SW a Mov., numai câteva
fire. — H . cont.
'309. E . platyphyllos L. L a fel pe Mov., m arg. drum . de Cean şi
lângă Hot. n. — T . europ.
34. iCELASTRACEAE :
310. E u o n y m u s verrucosus S c o p . In păd. S, ici colo. — Ph. eu ro p .
3 1 1 .'ii. europàeus L. P rezentă în toate tufărişele Doi. şi în păd. —-
E. G. rez. III. — Ph. europ.
 Obs. Cecidia editată in C. R. Nr. 33 este. : Ê riophyes convolvens A al.^
în 24 V. 1943 I. M. G.
35. ACERACEAE
312. A cer tataricum L. In păd. E şi pe lângă clădirile R est. —
Ph. cont. ' ,
— A . N egundo L. Un exem plar bărbătesc în faţa R est., plantat.
— Ph. nordam eric. .
313. A . platanoides L. Sub form ă de puieţi rari în păd. S. - P h .
europ. ' '
_ HIPPO CASTA NA CEA E .
— Aesculus H ippocastanum L. D eoparte şi alta a aleei până la-,
coborâre în Doi. din sp re oraş. — P h. sud-est europ.
Obs. Cecidia editată în C. R. Nr. 37 este : E riophyes hippocastanum
F o c k . in 26 IX. 1942 1. M; G.
. .36. RHAMNACEAE
314. R h a m n u s catharticus L. In păd. E în J u n g u l g ard . ,W şi pe
plaurul lac. Nr. 2 un exem plar pitic/ — Ph. euras.
315. R . tinctorius W . et K. f. heterocaulis Wi e r z b . T re i tufe la
m arginea sudică a lac. Nr. 21, — F. R. e. N r. 1718 b. în 10 V. 1928 1.
A l. B o. — Ph. bale.
_ VITACACEAE .
— P arthenocissus inserta ( K e r n . ) F r i t s c h . C ultivat lângă
stâlpii balconului dela Hot. v., de. unde. s ’a sălbătăcit în păd. urcându-se
pe Pinus nigra, uneori ajungând până la înălţimea de 20 m. — Ph.
nordam eric. . •• 3.
37. TILIA CEA E • .
— T ilia cordata M i l l . An sin g u r copăcel plantat lângă spălă­
toria Hot. v., aproape de lac. P rivighetorul. Ph. europ.
316. T . p la ty p h y llo s S c o p . Sub form ă de tufe răsleţe în p artea
sup. a păd. S. — T . europ.
. - . . ' 38. .MALVACEAE '
SVI. A lthaea o /ficin a lis L. La poalele sudice ale M ov., câteva
exempl. — H. cont. ' -- .
, Obs. H yk. Pf. Ö-U. 467 indică depe colinele sărate ale T.: A , pallida
W . K. Pe suprafaţa Băilor nu s ’a găsit. '
318. Lavatera thuringiăca L .‘ In acelaş loc cu preced. —H y k.; Pf.
Ö-U. 467; Hb. A l. B o. 7 VIII. 1913 1.A l.* B o . — H. cont.
319. M alva silvestris L. P e Col. r. în exempt, puţine. '— H. euras.
320. M . p u silla S m. et S o w . M arg. gard. W . şi pe Col. r . —
S c h u r , E, 130 sub M . borealis W a l l m. şi S i m k , E. 153, s ä rä trT . — .
T . euras.
321. Hibiscus Trionum L. In ju ru l puieţilor de R o b in ia , plantaţi p e
Mov. şi Ia m arg. drum . de hotar în S . — T. med.
32

. 39. G U T T IFE R A E .
322. H ypericum p e rfo ra ta m L. var. vulgare N e i l r. In cele două
mici poieni ale păd. S. — H. euras.
var. a n g u s tif o lium DC. P e partea colinară N, uneori alcătuind
mici pâlcuşoare. — H b. A l. B"o. 9 VIII. 1913 1. Al. B o .
323. H. h irsu tu m L . La m arg. păd. S, în apropierea lac. Fără-Fund.
H. euras. . .
— TAMARICACEAE

— T a m a rix tetrandra P a l . C ultivat în faţa R est. şi Hot. v.,

form ând un g ard viu discontinu. In iernile aspre lujerii tineri îngheaţă,
prim ăvara lăstareşte însă din nou. — Ph. med.
40. VIOLACEAE
324. V iola odorata L. In tuf. S, rară . — H. euras. ,
325. V. cyanea C e l a k . F oarte com ună în păd. şi în tuf. gard. W .
— H. europ.
' 326. V. h irta L. In tufărişe, ceva mai frecventă în jum ăt. N. —
H. euras.
327. V. arvensis ( Mu r r . ) G a u d . In p ă d .'E , la fel rară . — T.
cosmopoi.
O bs. E. G. rez. III. mai indică V. am bigua W . et K.,depe Mov
foarte probabil a fost confundată cu V. h.
— ELAEAGNACEAE
— E laeagnus an g u stifo lia L. Un singur exemplar plantat lângă
H ot. v. — Ph. m ed.
41. LYTRACKAE .
328. L y tr u m ' salicaria L. var. v u lg a ris DC. subvar. glabricauie
K o e h e n e . In gropi um ede şi la m arginea tuturor lacurilor dulci şi
semidul&i, com ună.— H b. A l. B o. 18 VIII. 1913 1. A l. B o. — H . cosmopoi.
subvar. g e n u in u m (G r e n et G o d r.) K o e h e h e . In locuri mai
uscate, în ap ro p ierea Col. r. şi lac. N r. 16, câteva fire. — Hb. A l. B o. 21
VIII. 1908 1. A l. B o . ;
329. L . H y sso p ifo lia L. E ste indicat de W o 1 f f, MNL. I. 59 de pe
suprafaţa Băilor. Eu nu l-am regăsit. — T . cosmopoi. . ' .
330. L . v irg a tu m L. In câteva gropi um ede din jum ăt. N, spre vile.
— II. cont.
O bs. B m g . E. 1. 282 şi S i m k . E. 232, după prim ul, citează din
să râ t. T .: P e p lis P o r tu la k . Probabil se referă la V alea-Sărată de unde
e dat de E r c s e i, Fl. 97. . .
• 42. ONAGRACEAE
331. E p ilobium p a rv ijlo ru n ï S c h r e b . La m arg. lac. N r. 70 din
tuf. S, câteva fire. — H. euras.
332. E . m ontanum L. In păd. S, tot în câteva fire. — H, euras.
333. E . tetragonum L. Pe plaurul lacurilor Nr. 13 şi 59. — H. euras.
334: E . pa lu stre L . La m arg. lac. Cichi. — H. circpol.
 33

43. HALORAGACEAE ,
335. M y rio p h y llu m spicatum L. F orm eaaă aproape exclusiv vege­
taţia subm ersă la lacurile Cichi şi Chim pel. La prim ul lac, în partea
unde se face intrarea în lac, în sezonul băilor, aceasta plantă este sm ulsă
în mari cantităţi şi aruncată la mal. — Hyd. cosmopoi.
44. U M B E L L IFE R A E
336. E ry n g iu m campestre L. P e câteva coaste însorite din jum ăt. '
N. — E. G. rez. III. — H. med.-pont.
Obs. La câteva exem plare am găsit rachisul frunzei diform at de
cecidia : Thom asiella eryn g ii V a l l ó t .
337. E . planum L. La m arg. cărărilor din partea N a Doi. — H. cont.
338. C haerophyllum arom aticum L. In partea su p . a păd. S, rar. — .
H. europ.
339. C. bulbosum L. In lungul gard. W şi în cele două poieni ale
păd. S. — G. europ. ,
340. A n th riscu s silvestris (L.) H o f f m. In p artea de păd. E cu Q.
Robur, spre lacul Cichi, abundent. — T . (H.) europ.
341. A . Cerefolium (L.) H o f f m. var. trichosperm a ( S c h u l t . )
W i m m , et G r a b . In tuf. gard. W . — T . pont.
342. T o rilis japonica (H o u t.) D<3. Com ună în toată păd. - T .
(H.) euras. •
343. Caucalis Lappula (W e b.) G r a n d e. Un sin g u r exem plar lângă
F ân t. săr. (1943). — T . med.
344. Conium maculatum L. In tuf. gard. W şi pe Col. r. — H.
(T.) euras.
345. B upleurum tenuissim um L. ssp. eu-tenuissim um W o l f f var.
genuinum G o d r. îm preună cu Festuca pseudovina pe o coastă însorită
lângă Col. r. şi pe vechea arenă de joc cu balonul din apropierea Strand.
— W o 1ff, MNL. I. 69 sub T rachypleurum ten. şi F u s s , FI. 257 la fel
din sărăt. T . — T . m ed.-pont.
346. B . falcatum L. Rară, în tufărişele Doi. — H. cont.
347. Falcaria vulgaris B e r n h . Pe coastele S W şi S ale Mov. —.
E. G. rez. III. — H. euras. . .
348. Carum carvi L. R ăspândită pe întreaga Doi., locuri mezofîtice
dar nesărate. — H. euras.
349. P im pinella sa xifra g a L. ssp. eusaxifraga T h e 11. Aceiaşi
răspândire ca la preced, şi încă în păd. S. — H. europ.
350. A egopodium P odagraria L. In păd. S, sp re mijloc. — H. euras.
351. Seseli annuum L. îm preună ox P im pinella, d ar mai ra r. — T.cont.
352. S. varium T r e vi r . A bundent aproape pe toate coastele înso­
rite — H y k . Pf. Ö-U. 467 pe colinele ce înconj. sărăt. T .; E. G. rez.
III.; Hb. A l. B o . 2 VII. 1912 1. A l. B o. - H. m ed.-pont. :
Obs. Cecidia identificată, producând virescenţa totală sau numai
parţială, este : Er%ophyes peucedani C a n . ■
 34

353. Oenanthe aquatica (L.) P o i r. La m area m ajoritate a lacurilor,

lipsind la cele p rea sărate. —H. euras.
354. S ila u m peucedanoide's (M. B.) K e r n . (= S . R ochelii ( He uf f . )
S i m kr) Mai m ult în jum ăt. N, pe locuri mezofitice şi uneori slab să­
rate . — S c h u r , VSV. X . 78 sub S ila u m carvifolium C. A. M., sărat. T.;
H b. A 1. B o. 9 :V III. 1913 1. A l. B o. sub S. R. — H. euras.
355. A ngelica s ilv e stris'L . In păd. S, câteva exem plare. — H. euras.
356. Peucedanum Oreoselinutn (L.) M o e n c h. îm preună cu preced.
— H. centraleurop.
357. P . officinale L. Indicat de W o l f f , MNL. I. 60, de pe colinele
B .-Sărate. Nu l-am regăsit. — H. med.
358. P astinaca sa tiva L. ssp. eusativa Briq. La m arginea drumu-
şorului ce străb ate p artea de p ăd u re sudică cu Q. R obur. — H. europ.
359. Heracleum S p h o n d yliu m L. In păd. S, mici pâlcuşoare. — H.
eu ras.
ssp. australe ( Ha r t m. ) N e u m . T o t acolo, în câteva exemplare.
360. T o rd y liu m m axim um L. La m arg. păd, aproape de lacul Cichi.
— T . (H.) m ed. -
361. Dauctts Carota L. Este una dintre plantele, cele mai comune
din D epres., lipseşte din locurile sărate. — T. euras.
Obs. Mai este dat chiar dela Băi, din lacurile dulci : Cicuta virosa
L. de E r e s e i , Fl. 41. N’am regăsit-o, probabil că a fost confundată
cu Oenanthe sau a dispărut fiind peste o su tă de ani dela aceasta indi­
care. Iar din sărăt. T ., de pe coline : T rin ia K itaibelii M. B, de J a n k a,
Ö B Z. VI. 194,
45. CORNACEAE
362. Cornus sanguinea L. Com ună în tufărişe şi pădure. Pe plaurul
lac. Nr. 39 alcătueşte un tufiş acoperitor. — Ph. europ.
363. C. m as L. Câţiva copăcei în păd. S. — Ph. med.
46. PYROLACEAE ' ;
364. P y r o la ro tu n d ifo lia L. P rezent de plaurul lac. N r. 22 în aproxi­
m ativ 30 de exem plare, dintre cari în anul 1943 numai 3 erau în floare.
— H. circpol. .
47. PRIMULACËAE
365. P r im u la veris L. emd. H u d s. ssp. genuina ( P a x ) L ü d i
Var. typica P a x . F recventă în păd , lipsind în partea ocupată de Coni­
fere ; se mai găseşte pe coastele jghiabului-drum uşor ce coboară dela
lacul Chimpel şi la m arginea câtorva lacuri dulci. —H. europ.
var. canescens O p . De pe dosul Col. desp., găsită în 1946, îm­
preună cu Dl prof. A l. B o r z a .
366. L ysim a ch ia N um m u la ria L. F oarte comună în staţiuni apă-
toase, slab să ra te ; la m arginea lacurilor, lipsind la cele sărate, form ează
o zonuă continuă. — H. europ.
 35

367. L. v u lg a ris L. Ici colo la lacurile dulci. — Hb. A 1. B o. 7 IX^

1913 1. A l. B o. — H . euras.
48. PLU M BAG IN AC EA E

368. Statice G m elini W i 11 d. E s te una dintre peren alele cele mai

frecvente din interiorul Doi. având un cadru ecologic larg de adaptare.
E prezentă pe toate suprafeţele, începând cu cele sărate şi cu um iditate
mare, din sărătu ra propriu zisă, apoi pe toate feţele colinelor. Lipseşte
com plet de pe Col. r., de pe coasta cu expoziţie net nordică a Col. desp.
şi a Col. con., la fel lipseşte de pe Mov. şi câm pul dintre ea şi casa
Cichi. — B m g. E. 269 sub S t. L im o n iu m ; E r e s e i , Fl. 94 la fel ;
S c h u r , VSV. X. 79 sub SA G., iar în E. în plus subunit. c. acuminata
şi e. obtusa la p. 559—559 ; F u s s. FI 540 ; W i n k ÖBZ. XV I. 49 ;
F r e y n , Köziem. XIII. 85; W o l f f , MNL. I. 64 sub S t. L .; S i m k . E.
463 după cit. p reced .; H y k . Pf. Ö-U. 467. T oate d a te le, se referă la
sărăt. T . afară de a lui E r e s e i şi W o l f f . P á k h, Fol. C rypt. II. 133;
P r o d . Fl. II. 290; Steffen, König. 122; H b. B m g . VIII. 1853 1. S c h u r ,
numai cu precizarea că dela T u r d a ; H b. A l. B o . 23 VII. 1909 I. A l.
B o. — H. cont.
Obs. Se mai citează din sărăt. T .: Statice tatarica L. de S c h u r .
VSV. X. 79; S i m k . E. 463 confirmă reg ă sire a ; H y k . Pf. Ö -U . 467
sub Goniolimon tat. Pe teritoriul B ăilor-Sărate nu se g ăseşte. Cu sigu­
ranţă că aceste date se referă la V alea-Sărată de u n d e a fost indicat de
către W o l f f, MNL. I. 64 şi anum e de sub anum ite g a rd u ri care în*
conjoară o parte din casele din preajm a lacurilor. Am regăsit-o după
indicaţiile precise ale Dlui Prof. A l. B o r z a care a aflat-o în 21 V. 1911
(după o comunicare verbală).
49. OLEACEAE
369. F ra xin u s excelsior L. Form ează o parte din păd. S. din dreptul
lacului Fără-Fund până în faţa lacului N r. 69, acoperind prim a jum ătate
de jo s a p a n te i; în păd. E, îm preună cu Robinia, U lm us laevis şi U.
campestris, înlocuiesc Coniferele ce dispar. — Ph. europ.
370. L ig u stru m vulgare L. F recvent în şubarboretul pădurii şi în
tufărişele Doi. — Ph-. europ.
50. G EN TIAN AC EAE

371. C entaurium um bellatum G i l i b . In exem plare ra re pe toată

Doi. - Hb. A l. B o. 9 VIII. 1913 1. A l. B o . - T . europ.
372. C. pulchellum (S w.) D r u c e. In asociaţiile de locuri sărate,
rar. — Bmg. E. I. 170 sub E ry th ra e a G erardi va ß inaperta şi F u s s ,
Fl. 443 la fel, din sărăt. T.; H b. A l. B o . 18 VIII. 1913 1. A*l. B o. —
T . éuras.
f. em arginatum (W. et K ) B o r b. îm preună cu tipul. •
Obs. Din sărăt. T . mai e ste c ita t: C. vulgare R a f n . de W i n k .
36

ÖBZ. XVI. 49 ; S i m k . E. 399 sub E . lin a rifo lia K o c h şi P r o d . Fl.

2. I. 722 sub C. u lig in o su m (W . et K.) Beck.
373. M enyanthes trifo lia ta "L . La m arginea plaurului în apă sau pe
o mică porţiune de pe el, la lacurile Nr. 13, 19 şi 21. — E r e s e i , FI.
44; W o l f f , M NL. I. 6 2 ; A l. B o. BGB. X IV . 102. - G. circpol.
. : 51. APOCYNACEAE
374. Vinea herbacea W . et K. A proape pe întreaga pantă S şi SW
a Mov. — E. G. rez. III. — Ch. pont.
f. albiflora J a n k a . J a n k a ÖBZ. VI. 191 din sărăt. T . ; W o l f f ,
MNL. I. 62 sub „var. flore albo“ dela Băi. Deşi am exam inat atent mai
m ulţi ani nu am o b serv at nici un exem plar cu flori albe. ~
52. CONVOLVULACEAE
375. Cuscuta eip th ym u m (L.) M urr. var. alba (Presi.) Cea mai co­
m ună formă, răspândită pe întreaga Doi., parazitând p e Koeleria gracilis,
A ly s s u m calycinum , Genista tinctoria, A chillea colima, A s te r L in o syris
şi A rte m isia cam pestris. — S c h u r . VSV. 79, var. salitia albiflora, din
să ră t. T . — T . euras.
Obs. La unele flori din inflorescenţă am găsit 3 stile. In Pénzig,
ed. 2. III. 70, este sem nalată aceasta anom alie numai la C._ europaea.
var. rubella (E n g.) T r a b u t. C u mult mai rară, parazitând pe
G enista tinctoria şi A rte m isia m a ritim a var. salina.
376. C. T r ifo lii B a b . La fel este răspândită, parazitând pe Koeleria
gracilis, P o ten tilla argentea var. dissecta, Medicago falcata, M . lupulina
var. glandulosa, S ta c h y s officinalis, T hym us M arschallianus, Lotus cor­
niculatus f. genuinus, Veronica orchidea, Achillea collina, G alium erectum
şi Centarea ju n g e n s . — T . euras.
377. C onvolvulus arvensis L. Rară, pe suprafeţele însorite ale Doi.
— E. G. rez. III. — H. cosmopol.
378' C alystegia sepium (L.) R. B r. M arginea lac. Cichi, sp re päd. —
G . cosmopol. '
53. BORAGINACEAE
379. C ynoglossum officinale L. M arg. drum, de Cean şi la poalele
Mov. — H. euras. r
380. L appula M yosotis M o e n c h. In tuf. Mov. — H. euras.
38Í. A sp eru g o precumbens L. In vegetaţia ru d erală a Col. r. —
T . euras.
382. S y m p h y tu m officinale L. La m arginea câtorva lacuri din jum .
N. — H. euras.
3>3. A nchusa officinalis L. La m. d. m. în câteva exem plare. —
H. europ.
384. Nonnea p u lla (L.) DC. Pe micul platou al Mov. — H. pont.
385. P ulm o n a ria m ollissim a K e r n . O singură tufă în partea de
păd. S cu Q . R o b u r — H. cont.
 37

386. M yosotis m icrantha P a l l . F o a rte comună pe toate suprafeţele

însorite. — T. euras. . -
387. M. sp a rsiflo ra M ik a n . Un pâlc de cca 10 m. p., su b păd. în
apropierea Fânt. să r. — H. euras.
388. M . collina Ho - f f m. Sporadic, In locuri um ede, la m arginea
lacurilor dulci şi în tuf. S. — T . europ. . ' ' -
389. M . arvensis (L.) H i 11. A p roape comună pe toată D oi., lipseşte
din locurile sărate. — H. euras.
390. L ithosperm um arvense L. In tuf. Col. r, şi în păd. E la marg.
drum de Cean. — T . euras.
391. Cerinthe m in o r L. La m. d. m. şi pe coasta sudică a M ov.—
H. m ed.-pont.
392. E chium vulgare L. -Tot acolo. — H. euras.
Obs. Cecidia determ inată, pro d u cân d virescenţa florilor* e s te : E r i-
op h y es echii C a n.
54. LABIATAE
393. A ju g a genevensis L. In tuf. S şi în lungul g ard . W . — H . euras.
394. Teucrium Chamaedrys L. P e coastele însorite ale Col. r., Col.
con. şi Mov. Se mai găseşte la m arginea cărărilor în păd. — E. G. rez.
III. — Ch. europ.
Obs. Cecidia identificată este : C opium clavicorne L. In literatură
se mai indică : Phyllocoptes teucrii N a i . de M. G. după A l. B o. şi M.
G. în BGB XVIII. 79, recitat de B a l á s , B. n. 137.
395. T. m ontanum L. Pe sup rafeţele S ale Col. r. şi M ov. — E. G.
rez III. — Ch. med.
396. S id e r itis montana L. Pe Mov., sp re sud, num ai în câteva
exem plare. — T . cont.
397. Nepeta pannonica L. Lângă 'lacul N r. 79, sp re păd. şi în tuf.
Mov. — H. euras.
398. Glechoma hederacea L. ssp. hirsuta (W . et K.) H e r m. In
tuf. gard. W . — H. m ed.-pont.
X. G. pannonica B o r b. (G. h. ssp. hirsuta x hederacea ?). Cea mai
comună formă, în tufărişe şi m arginea păd.
Obs. Cecidia editată în C. R. N r. 48 : A y la x glechom ae L. în 18
VII. 1942 1. I. T . r; •
399. P ru n ella vu lg a ris L. var. g e n u in a G o d r. ' In tufărişe, locuri
ceva mai um ede, m arginea lacurilor dulci. — H. cosmopoi.
400. P. laciniata (L.) N a th . v ar. p in n a tifid a (Koch) Briq. îm preună
cu preced. — H. med.
var. subintegra H a m i 1 g t o n. Mai rară.
X. P . elatior S a l i s-M a r s c h a 1 (= P . laciniata x vulgaris). Am găsit
numai câteva fire la marg. lac. N r. 19. .
401. P hlom is tuberosa L. P e coastele sudice ale Col. r. şi Mov. —
H. cont.
 38

402. Galeopsis L a d a n u m L. In păd. E, lângă cărări. — T. euras.

403. G. pubescens B e s s . In păd. S, în exem plare cu totul r a i e .—
T . e u ro p .
404. L a m iu m am plexicaule L. In prim ăvara tim purie e com ună în
tufărişe, mai ra r la m. d. de Çean. — T . euras. '
405. L . p u rp u reu m L. îm preună cu preced. — T . euras.
406. L. album L. La marg. drum . de Cean, în şanţ. — H. euras.
407. Leonurus villosus D e s f. In tuf. gard. W , la poalele Mov. şi
pe m arg. cărărilor în păd. E. — Hb. A l. B o. 7 VIII. 1913 1. A l. Bo.
— H .'e u ra s .
408. Leonurus M arrubiastrum L. In tuf. gard. W „ ici colo. — Hb.
A l. B o . 7 VIII. 1913 1. A l. Bo . ; F . R. e. N r. 1559 a în 18 VIII. 1925
I. A 1. B o. — H. euras.
409. B allota n ig ra L. ssp. ruderalis (Sw.) Briq. var. glabrescens
J. S c h o 1 z. In tuf. Col. r., Ia poalele Mov., în lungul gard. W şi în
păd., mai mult în p a rte a E. — H. europ.
! 410. Betonica o ffic in a lis L. Com ună în locuri um ede, n e s ă ra te .—
H b. A l . B o . 9 VIII. 1913 1. A 1. B o. — H. europ.
411. Stachys annua L. In tuf. Mov., în câteva exemplare. — T . med.
412. S. recta L. P e coaste însorite, ra r. — H. m ed.-pont.
413. S. germ anica L. La fel rar, astfel în tuf. Doi. şi în partea de
păd. S cu F ra x in u s excelsior — H. med.
414. Sa lvia verticillata L. Ici colo, de preferinţă în şanţurile de
lân g ă drum uri. — H . m ed.
415. S. austriaca J a c q. In fâneţele um ede, cel mult pe locuri slab
să ra te şi mai m ult în p a rte a colinară nordică. — H. pont.
416. S. nem orosa L. Marginea drum urilor şi pe ambele părţi coli-
- nare destul de frecventă — E. G. rez. III. — H. euras.
O bs. Cecidia determ inată e s te : E rio p h yes salviae N a 1.
417. S. p ra ten sis L. Mai frecventă în tuf. S şi în cele două poieni
ale păd. S. — H. europ.
X . S. betonici/olia E 1 1i n g. ( = S. nutans x nemorosa). P e coasta S
a Col. r., în câteva exem plare. — J a ri k a, ÖBZ. VI. 194 şi S i m k. E.
440, din- sărăt. T .
O bs. J a n k a , 1. c. indică tot din sărăt. T. : S. nutans. !.. Pe teri­
toriul nostru cercetat nu creşte.
418. C alam intha Clinopodium M o r i s . ( = Saturea vu lg a ris (L.)
F ritsh . In păd. — H. circpol.
419. C. A cinos (L.) C l a i r v. Numai câteva tufişoare pe p artea ab­
ru p tă , sudică, a M ov. — T . europ.
420. T h y m u s M arschallianus W i 11 d. Comună pe toate coastele
chiar pe p răg u şo arele din mijlocul Doi., în pâlcurile unde începe să se
instaleze şi A s te r L in o s y r is — Ch. euras.
 39

421. T. glabrescens W i l l d . In tufe răsleţe, în p a rte a SW a Mov.

— E. G. rez. III. — Ch. pont.
422. Lycopus europaeus L. F o a rte com ună în staţiuni cu um ezeală
ridicată, astfel în gropi mai m ari şi la m arginea tu tu ro r lacurilor, pe
form aţiunea'de plaur, lipsind dela lacurile sărate, — Hb. A l. B o. 9 VIII.
1913 i. A l. B o , — H . euras.
f. sem ipinnatus B o r b. Un sin g u r exem plar la m arg. lac. N r. 2.
423. M entha P ulegium L. In locuri um ede, mai mult la m arginea
lacurilar slab sărate, destul de r a r . — W o l f f , MNL. I. 64 sub Pulegium
vulgare M i 11. — H. euras.
424. M. lo n g ifo lia (L.) N a t h. In lungul gard. W , în şanţurile d ru ­
mului de Cean şi ici colo la lacurile dulci. — H. europ.
55. SOLANACEAE
425. H yoscyam us niger L. In vegetaţia ruderală a Col. r. — T . euras.
426. P hysalis A lkeken g i L. In păd. E sp re mijloc. — H. euras.
— L ycium ha lim ifo liu m M i 11. F orm ează o parte din tuf. Col. r.
începutul gard. W , la căborârea în Doi. dinspre oraş, iar în p a rte a sup'
a păd. S se află în lungul drum uşorului. — Ph. adv.
427. Solanum n ig ru m L. In vegetaţia ruderală depe Col. r. — T .
cosm opol.
56. SCROPHULARIACEAE
428. Verbascum phoeniceum L. S poradic în staţiunile m ezofite din
Doi. — E. G. rez. III. — H. cont.
429. V. B la tta ria L. Tot acolo, însă rar. — H. euras.
f. b la tta rifo rm e G r i s e b . Câteva exem plare la m arg. lac. N r l 3 .
430. V . phlom oides L. La fel în exem plare puţine pe coasta S a
Mov. A apărut numai în anul 1941. — H. europ.
431. V. Lychnitis L. var. hunqaricm n R o c h . T o t pe M ov., în două
exem plare, a apărut odată cu preced. — H. europ.
Obs. W o l f f , MNL. I. >3 şi după el S i m k . E. 415, citează din
regiunea-B ăilor-S ărate : V. rubiginosum W . et K. ( = V. phoeniceum x
austriacum).
432. B in a ria v u lg a ris M i l l . In şan ţu l drum, de Cean. — H . euras.
433. L. g e n istifo lia (L.) var. procera S u m s . D ouă fire (anul 1940)
pe coasta sudică a Mov. — H. cont.
434. Scrophularia Scopolii H o p p e . In păd. S e u Q R o b u r , ici colo.
— H. m ed.-pont.
435. S . nodosa L .'T o t acolo şi tot rar. — H. euras.
436. G ratiola o fjicin a lis L. Un mic pâlc într’o g ro ap ă cu apă tem ­
porară, în apropierea lac. Nr. 32 din jum ăt. N. — H. circpol.
437. Veronica saltellata L. La m arginea lacurilor dulci şi semisă-
rate, până la adâncim ea apei de cca 50 cm, aproape frecventă. —Hb.
A I. Bo. VII. 1909 1. A l. B o. - H. circpol.
40

488. V. C ham aedrys L. Mai m ult în tufărişe, în

Ch. euras. ;
439. V p ro stra ta L. P e ambele părţi colinare, comună. — H. euras.
' 440. V. austriaca L. Mai frecventă pe pantele Mov., Col. r. şi în
tuf. S. In fo rm a: tipică se găseşte rar. —,F. R. e. Nr. 2472 în 14 VI. 1940
1. I. T ., p. p. — H. pont.
441. V Teucrium L. In aceleaşi staţiuni cu preced, şi mai rară în
form a tipică. — H. europ.
442. V. spicata L. Ici colo pe unele coaste însorite. — H. euras.
443., V. orchidea C r. F oarte com ună pe întreaga Doi., chiar şi pe
prăguşoarele din m ijlocul depresiunii, lipseşte depe coastele mai înclinate
ex p u se nordic — E. G. rez. III. — H. b alc.-p o n t.
Obs. Cecidia determ inată e s te : Jaapiella veronicae V a l I o t.?
444. Veronica arvensis L. La fel este foarte comună ; pe coastele
expuse mai m ult sudic şi uscate, planta este mică (uneori numai de
câţiva cm) şi neram ificată, iar în J o c u ri um ede, margini de lacuri (lipsind
la cele prea sărate) se prezintă sveltă, ram ificată şi mai verde. — T . euras.
445. V. se rp y llifo lia L. In tuf. S şi la marginea lacurilor, lipsind
la cele sărate, — Ch. coSmopol.
415. V. hederifolia L. Iii'p ă rţile de păd. ocupate de R obinia ş
F raxinus excelsior, abundent. — T . euras.
447. V. polita F r i e s. La m. d. m., ici colo. — T. euras.
448. V. persica P o i r. T ot acolo. — T . adv.
X. V. H andelii W a t z l . (= K T eucrium x austriaca, sau poate mai
exact forme interm ediare de confluienţă între cele două specii). Intre
părinţi, însă mai abundent. — F. R. e. N r. 2472 p. p.
449. M ela m p yrym arvense L. In p artea sup. a păd. S şi pe o coas
expusă W , lângă casa paznicului. — H b. A l. B o. 7 VII. 1913 1. A l.
— T . europ.
450. E uphrasia ericetorum J o r d. ( = E . stricta H o s t.) f. perin-
cisa B o r b . P e dósul Col. desp., din jum ăt. N. — T . europ.
451. Odontites ru b ra G i i ib . ssp. serotina ( Hof f . ) V o l m a n n .
Mai mult în jum ăt. N, uneori chiar la m arginea lacurilor. — H b. A l. B o.
VIII. 1913 I.- A l. B o. — T . euras.
452. R h in a n th u s m in o r L. In tuf. S, foarte rar. —■ T . europ.
453. R . rum elicus V e 1 e n. var. typicus N y á r . L ipseşte din locu­
rile prea um ede şi sărate. — T . bale.
var. S im o n k a ia n u s (So ó) N y á r . îm preună cu tipul şi tot abundent.
57. OROBANCHACEAE
454. Orobanche alba S t e p h. var. typica B e c k f. com m unis B e c k .
Cea mai obişnuită, pe panta S W a Mov., parazitând pe S a lvia nemorosa
şi Thym us M arschallianxis. — G. europ.
f. capitata B e c k . T ot acolo, dar mai rară.
 41

var. W ied em a n n ii (B o i s s.) B e c k . îm preună cu precedentele»

numai câteva exem plare.
455. O. vu lg a ris P o i r. La fel în exem plare puţine. N u am notat
planta gazdă. — G. centraleurop.
58. PLANTAGINACEAE
456. Plantago Schwarzenbergiana S c h u r f. m icrophylla S c h u r .
Răspândită mai mult pe prăguşoarele din mijlocul Doi. şi pe pantele în­
sorite ale colinelor. — S c h u r , E. 561 a. m icr.; F. e. A -U . N r. 1436
sub P. sibirica P o i r. ; F. R. e. N r. 82 în 18 VI. 1920 1. A l . B o. et
I. G r i n ţ e s c u p. p.
f. macrophylla S c h u r . In parte, cu f. preced, d ar m ai ales în
ju ru l m laştinilor şi lacurilor să rate. — S c h u r , E. 1. c., b. m a c r F. R.
e. Nr. 82 p. p. ; H b. Al . B o . VI. 1880 1. J. B a r t h şi 15 V I. 1915 1.
S c h u l l e r e t J . Barth.
f. pilosula S c h u r . In ju ru l m laştinilor şi lacurilor sărate. —
S c h u r , 1. c., c. pil. ; A 1. B o. VI. 1887 l . J . W o 1 f f et J. R ö m m e r
şi 25 VI. 1909 L A I . B o.
Citatele ce urm ează se referă num ai la specie fără nici o precizare
de subunităţi: J a n k a , ÖBZ. VI. 194 şi 598; S c h u r , V SV . VI. 3,
ÖBZ. VI. 281—282 şi VSV. X .2 4 8 ; W i n k . ÖBZ. X V I. 49; F u s s , FL
'5 4 2 ; S im k. E. 463, confirmă, prin reg ăsire, datele lui S c h u r ; Ò r b -
T . 21; H y k. Pf. Ö -U . 467; P r o d . BGB. II. 108 şi Fl. 2 .1 . 919 ;
T a t á r , AGB. II. 104—105. D atele înşirate se referă la sărăt. T ., iar
cele ce urm ează la Băi. F r e y n . Köziem. XIII. 85 sub P . s .; W o l f f .
MNL. I. 65 ; P r o d . FL 2. II. 286 şi 290 şi C. 54; S t e f f e n, K ö n i g .
122 . — H. pont.
Obs. A ceasta specie studiată (şi din V alea-Sărată) — sărătu rile T urzii
fiind locul clasic — e mult mai variabil, în ceea ce priveşte form a şi
dimensiunile frunzei şi a scapului de cum e dat în d escrierea originală
(VSV. VI. 3, ÖBZ. VI. 282 şi în com plectarea din E. 561). Astfel, S c h u r
dă înălţimea maximă 22,86 cm (9 poli.), eu am găsit exem plare cu 'scapul
de 34 cm (în locuri apătoase). Lungim ea şi lăţimea fru n zelo r nu cores­
pund numai în parte diagnosei. Astfel, dim ensiunile m axiţne date sunt
de 15,24 şi 1,26 cm faţă de 19 şi 2,5 cm găsite. C uloarea frunzelor e
şi ea variabilă, în m ajoritatea cazurilor su n t concolore verzi, d ar pot să
fie şi glauce.
Mai adăugăm că-nu găsim proporţionalitate, la exem plarele robuste,
între mărimea scapului şi aceea a frunzelor. F oarte probabil că avem de
a face cu o m are variabilitate de natură ecologică. ... "
457. Plantago lanceolata L. var. com m unis S c h l e c h t . Comună
pe toate locurile mezofite, slab sărate. — H. euras. - ~
Obs. Anum ite variabilităţi sunt m enţionate de S c h u r în ÖBZ. VI.
282, X. 249 şi VSV. X. 79 sub a, b salina şi var. pilosa, din sărăt. T.
42

458. P. altissim a L. La m. d. m. şi în p artea colinară, rar. — H. med.

O bs. Se g ăsesc şi exem plare de trecere spre precedenta.
459. P. m edia L. A ceeaşi răspândire ca P. lanceolata. — S c h u r,
Ü B Z. VI. 282, X . 249 şi VSV. X. 79 ca var. salina, iar în E 563 sub
P . oblongifolia, din sărăt. T . — E. G. rez. III. — H. euras.
f. U rvilleana R 'a p . îm preună cu tipul, chiar mai abundent, în
deosebi in micile depresiuni din apropierea părţii mijlocii a gard. W .
460. P . m a jo r L. f. vulgáris ( H a j ne) P i l i g . L ângă casa Cichi, în
d reptul pădurii, pe toată lăţimea drum ului, apoi sporadic la m arginea
lacurilor şi pe cărarea principală din păd. S. — S c h u r, ÖBZ. VI. 282
o variabilitate cu „fol. oblongis". — H. euras.
f. interm edia (G i 1 i b.) DC. Lângă casa Cichi, îm preună cu forma
de mai sus şi la m arginea cărărilor din jum ăt. N, locuri bătătorite.
461. P. C o m u ti G o u a n . In general in locuri um ede, nu prea să­
rate, tn sărătura propriu zisă, şi la m arginea unor lacuri semi dulci,
destul de r a r . — B m g . F. I. 89 sub P . Tabernaem ontani) E r e s e i , FI
161 la fel;’J a n k a , Linn. XXX. 598 sub P . C.; S c h u r , ÖBZ. Vi 282,
X . 248 şi VSV. X. 80 sub P. T., iar în E. 56& m enţionează anum ite va-
riabilităţi ca a. m agna, b. parva, c. alìsm aefolia ; S i m k. E. 463 ; H y k.
Pf. Ö-U. 467; S e b ő k , Fl. 35 sub P . T. ; S o Ó, AGB. V. 169-170'
T o ate indicaţiile se referă la sărăt. T . W o l f f , MNL. I.; 65; P r o d . FI.
2. II. 290; Hb. A l. B o . 4 VIII. 1915 1. A l. B o . —- H. cont.
Obs. Se mai m enţionează din sărăt. T . : P. m aritim a L., astfel în-
cepând cu B m g. E., 90 ; E r e s e i, Fl. 162 ; VSV. X. 79 sub var. salina
şi E. 565 sub a. a n g u stissim a ; F u s s, FI. 544 ; W o l f f , MNL. I. 65 ;
S i m k . E . 463; S e b ő k , FI. 35. P e teritoriul Băilor nu creşte, se gă­
se şte însă sigur în V alea-Sărată, să ră tu ră la care se referă foarte pro­
babil toate citatele înşirate.
59. R U BIA C EA E .

462. A sperula cynanchica L. F recventă în fâneţele uscate depe co­

l i n e —E. G. rez. III. — H. m ed.-pont.
463. A . glauca (L.) B e s s . P e faţa însorită a Mov. — H. m ed.-pont.
f. hirsuta W a 1Ir. T o t acolo. — Hb A l. B o. 25 V. 1911 1. A l. Bo.
464. Galium pedem ontanum ( Be l l . ) A 11., f. reflexu m P r e s i . —
In tuf. S. — T . med.
465. G. Cruciata (L.) S c o p . In toate tufărişele D o i., mai abundent
în cel al Col. r., în şanţul dela m arginea drum ului de Cean şiînjurul
H ot. n. — H. euras.
466. G. vernum S c o p . A bundent aproape în toată păd., în deosebi
în p artea cu Conifere şi în tuf. Mov. — H . euras.
var. hirticaule B e c k. In tuf. S, rar.
467. G. boreale L. var. pseudorubioides ( S c h u r ) J á v . In tuf. gard.
W , sp re mijloc, în exem plare puţine. — H. circpol.
 43

468. G. A p a rin e L. In tufărişe, abundent însă în pădure. — T . euras.

469. G. palustre L. In locuri apătoase slab sărate şi la m arginea
tu tu ro r lacurilor dulci şi sem isărate, la limita variabilităţii nivelului apei.
dispunându-se zonal, având lăţimi diferite. — H. euras.
470. G. verum L. Pe toată suprafaţa Depresiunii, lipsind depe locu­
rile prea sărate şi ra r pe dosul colinelor. — E. G. rez. III. — H. euras.
471. G. M ollugo L. ssp. erectum ( H u d s .) A s h e r s . In tufărişe, în
deosebi în apropierea lacului Cichi şi la poalele S ale Mov. — H. euras.
■ 60. CA PRIFO LIA CEA E
472. V iburnum Opulus L. In tuf. S, în apropierea Fânt. s ă r a t , ‘câ­
teva tufe. — Ph. euras.
473. V. Lantana L. Destul de ra r în subarboretul păd. — Ph. europ.
474. Sambucus n ig ra L. La fel ca preced. — Ph. europ.
475. S . .Ebulus L. Câteva exem plare în partea sup. a păd. E. Este •
in să abundent în tr’o văişoară apropiată de platou, num ită Valea-Lupului
ce se scurge în Părăul-Sărat. — G. euras.
476. Lonicera X ylo steu m L. In păd., m ai comună în p artea sudică.
— F. R. e. 2585 b. în 19 VII. 1943 1. I. T . — Ph. euras.
61. VALERIANACEAE
477. Valerianella dentata (L.) P o l i . L a poalele Mov. şi pe unele
coline din apropierea lacului N r. 83, din jum ăt. S. — T. med.
478. V. rim osa B a s t . T ot la poalele Mov. — T . centraleurop.
479. Valeriana officinalis L. A b u ndent pe plaurul lacului Nr. 32,
şi în exem plare puţine la lac. 19, 66 şi 78. — G. euras.
62. DIPSACACEAE
480. Dipsacus laciniatus L. Sporadic, mai ales la m arginea la c u ri'o r-
dulci. — H. centraleurop.
481. D. silvester H u d s . La m arg. drum . de, Cean la ieşirea din
Doi. şi lângă lac. Nr. 19. — H. centraleurop.
X . D. pseudosiíves ter S c h u r. ( = S laciniatus x silvester). Mai frec­
vent decât părinţii.
482. K n a utia arvensis (L.) C o u 11. var. polym orpha (F. W . S c h m.)
S z b. f. pratensis (F. W . S c h m.) S z b. P e coastele S şi S W ale Mov.,
Col. r. şi în tuf. S. — H. europ.
f. g la n d u lile ra ( S c h u r ) G r e m li. îm preună cu preced.
f. agrestis (F. W . S c h m . ) Szb. In tuf. şi păd. S.
483. Scabiosa ochroleuca L. Pe toată suprafaţa M ov., p e coasta S
şi SE a Col. r. şi în cele două poieni din păd. S. — H. euras.
Obs. Este variabilă în perozitate şi sectaţiunea frunzelor bazale şi
tulpinale. — Hb. A l. B o . VII. 1910, sub var. polym orpha B m g ., 1. A l. B o.
 44

63. CUCURBITACEAE

484. B r y o n ia alba L. In tufe ra re în păd.^şi în apropierea lac. Nr.

19. — G. pont.
64. CAMPANULACEAE

485. C am panula glom erata L. ssp. hispida ( V i t a s . ) H a y. In tuf.

Mov. şi în păd. S, num ai în câteva exem plare. — H. euras.
486. C. sibirica L. P e coasta însorită a Mov. — H. cont.
" . 487. C. r o tu n d ifo lia L. var. p a p ilife ra Săv. In păd. S. sub tufăriş
■de P runus spinosa şi Crataegus m onogyna, în exem plare puţine. — H. bale*
488. C. p a tu la L. Locuri jilave în tuf. S, spre lacul Fără-Fund. —
H. europ.
f. xestocaulon B e c k. In păd. S, foarte rar.
489. C. bononiensis L. In păd. E, deasupra lacului Cichi, abundent.
— H. euras.
\ 65. COM POSITAE
490. E u p a to riu m cannabinum L. Pe plaurul lac. N r. 69. — H. euras.
- 491. B ellis perennis L. In pajiştea din dosul Hot. v. — H. europ.
492. A s te r L in o s y r is (L.) B e r n h. E ste planta care se instalează
p e coastele însorite ale colinelor im ediat după Festuca pseudovina. Ë
răspândită atât pe prăguşoarele din p artea de mijloc a Dolinei cât şi pe
to ate colinele, în afară de Col. r. şi Mov., imprimându-le un colorit galben
în tim pul înfloririi, începând cu sfârşitul lunii A ugust. - F r e y n . , Köziem.
XIII. 87 sub L in o s y r is vulgaris G a s s . ; P r o d . BGB. II. 109, tot din
să ră t. T .; W o l f f , MNL. I. 60 sub L. v. ; P r o d . Fl. 2 11. 290; F. R. e.
N r. 194 în IX. 1921 1 A1 . Bo. — H. med.-pont.
493. A s te r T rip o liu m L. In com paraţie cu specia precedentă, aceasta
plantă se g ă seşte în locuri sărate şi cu oglinda apei prezentă cel puţin
un anumit timp al anului. Astfel la m arginea tuturor lacurilor şi mlaşti-,
nilor din D epres., în ultim ile staţiuni foarte abundent, aproape întotdeauna
în. tovărăşia speciei T riglochin m a ritim u m (formând o asociaţie care le
p o a rtă numele). P re ze n ţa acestui A s te r în locuri în aparenţă uscate este
m otivată prin um iditatea m are pe care o are solul (vezi cap. resp.) încă
im ediat dela suprafaţă. In ultimele staţiuni exem plarele su n t abia de
câţiva cm şi înfloresc cu mult înaintea acelora dela m arginea apei sau
din ea. In tim pul înfloririi imprimă sărăturii o frum oasă coloare liliachie.
- B m g . E III. 128 ; S c h u r, V SV . X. 78 şi E. 304 ; F u s s , FI. 312;
W o l f f , MNL. I. 61 şi S e b ő k . E. 36 sub T ripolium vulgare. E r e s e i ,
FI. 61, F r e y n , Köziem. XIII. 86 ; S i m k . E. 300 ; B o r b. ÖBZ. X X V IIIr
300; H y k. Pf, Ö-U. 467. T oate datele se referă la sărăt. T .; P r o d . Fl.
2. II. 290 ; S t e f f e n, K ö n i g , 122 ; H b. B m g. 8 VII. 1853 1. S c h u r ;
H b. A l. B o. 25 VII. 1908 1. A 1. B o. — G. euras.
Obs. B m g. E. III. 127: E r c s ei, FÏ. 61; S i m k. E. 300; S e b ők,
 45

Fl. 3 6 ; F u s s , Fl. 312 sub Calatella punctata C a s s., mai indică din
sărăt. T .: A . punctatus W . et K. In interiorul Doi. nu se g ăseşte.
494. E rig e r on canadensis L. L a m arginea drum urilor. - T . adv.
495. E. acer L. ssp. acer (L.) S c h i n z u. T h e 11. In tu f Mov., câ­
teva fire. — H. circpol.
f. corymbosus W a l l r . T o t mai ra r, în tui. S.
■ 496. Inula salicina L. In partea de sus a drum ului-şanţ, lângă gard.
W , în tufiş de P rim u s spinosa. — H. eu ras.
497. I. germanica L. îm preună cu specia preced., apoi un mic pâlc
la m. d. m. în apropierea Strand, şi la poalele S ale Mov. — B m g . E; III.
131. var. p u silla din sărăt. T .; S c h u r , E . 311, citatul B m g . sub a.
salina S c h u r , — H b. A 1. B o. 5 VI. 1917 1. A l. B o.; — H. pont.
498. L B ritannica L. Comună în Doi., lipsind din locurile prea să­
rate şi depe dosul colinelor. — P r o d. FI. 2. II. 290 ; H b. A 1. B o. 22
VIII. 1908 1. A l. B o. — H. euras. .' ,
499. X a n th iu m stru m a riu m L. Intre lacul Fără-Fund şi drum ul de
hotar. — T . euras.
500. Bidens trip a rtitu s L. Numai la colţul SE al lacului Nr. 13. —
T . euras
501. Galinsoga p a rv iflo ra C a v a n . In jurul puieţilor de Robinia
depe Mov. şi la m arginea cărărilor în păd. E. — T . adv.
502. A nthem is arvensis L. f. microcephala S c h u r . Pe M ov., în
câteva exemplare. — S c h u r , E, 331; S i m k , E. 314 trece form a preced,
la f. H aynaldi J a n k a şi tot din sărăt. — T . europ.
503. Achillea asplenifolia V e n t . La m arginea lacurilor dulci, rară.
— H. central-europ.
504. A . setacea W . et K. P e coaste însorite, aproape ra ră şi mai
m ult sub forme de trecere spre A . collina — S c h u r , VSV. X . 78 iar în
E. 328 sub f. salina S c h u r ; F u s s , Fl. 331 sub A M ill. y set. ; S i m k .
E. 319. Din sărăt. T . — H cont.
505. A . pannonica S c h e l e . Pe faţa sudică a Mov. — H. pont.
var. virescens P r o d . Se mai află şi pe Col. -r.
506. A . collina B e c k e r . F oarte comună pe toate coastele cât şi
pe prăguşoarele din partea mijlocie a D oi. — E. G. rez. III. — H. euras.
507. A . M illefo lium L. Numai la m arginea lacurilor dulci şi in tu-
fărişe. Exem plarele studiate nu su n t chiar tipice, fiind mai m ult treceri
sp re precedenta, astfel cu cât înaintăm sp re Jocuri mai uscate. — H.
circpol. '
508. M atricaria Cham m om illa L. Pe fosta arenă de tenis de lângă
Hot. v. — T . euras. .
f. salina S c h u r . Tot acolo şi în apropierea lacului Fără-Fund,
pe locuri mai sărate. '
Obs E ste planta la care se poate vedea toarte bine inflaenţa facto-
46

rilor edafici (în cazul n o stru Cloruri) a su p ra portului, dela form e robuste
şi ramificate, din locuri um ede şi slab sărate, la exemplare pitice neram i­
ficate, chiar m onocephale, în locuri sărate. Aceasta a d a p ta ţiu n e . am
putut-o studia pe o scară întinsă la saturile dela Foeni, din B anat (1943).
509. Ai. inodora L. La m arginea drum urilor. - T . euras.
510. C hrysanthem um vulgare (L.) B e r n h. O singură tufă, între
Mov. şi Hot. n. — H. euras. .
511. C. corym bosum L. In p artea de păd. S cu Q. R obur. — H. cont.
512. C. Leucanthem um L. Pe dosul Col. desp. şi în tuf. S. — H. euras.
513. A rte m isia m a ritim a L. var. salina ( Wi l l d . ) K o c h . F oarte
com ună pe coastele însorite şi pe prăguşoarele din sărătu ra propriu zisă.
L ipseşte depe dosul lor, iar complet depe Mov. şi Col, r. O mai găsim
în lungul şanţului de scurgere din jum ăt. S, pe păm ântul scos şi chiar
pe m arginea drum urilor. — B m g. E.. III. 87 ca sp. ; E r e s e i , FI. 163 la
fe l; S c h u r , E. 324 ca sp. şi sub A . fra g r a n s ; F u s s , E. 328 A . nu­
t a n s ; W o l f f , MNL. I. 61 la fel; S i m k. E. 311 ca sp., confirmând pe
S c h u r . Citatele se referă la sărăt. T . P r o d . Fl. 2 II. 290; S t e f f e n
K ö n i g . 122; F . e. A-U. N r. 2264 sub A . Santonicum L.; Hb. A l. B o .
9 VIII. 1913 şi VI. 1915 1. A l. B o. - Ch. cont.
f. pendula (Schur) Nyár. In aceleaşi staţiuni, îm preună cu var.
preced, şi cea urm ătoare, însă rară. E ste abundentă în V alea-Sărată. —
B m g. E. III. 86 sub A. s .; S i m k E. 312 ca var.; W o l f f , MNL. I. 61
su b A . n u ta n s; F r e y n , Köziem. XIII. 89, la fel; Hb. B m g , ca sp.
VIII. 1853 1. S c h u r. Şi aceste date se referă la sărăt. T .
var. m onogyna (W . et K.). F r i t s c h . Se găseşte în aceleaşi locuri
cu var. salina, însă cantitativ mai puţină. — F r e y n , Köziem. XIII. 88;
H y k . Pf. Ö-U. 467. Ambii din sărăt. T .; F. e. A-U. N r. 2265 sub A .
S a n t, m ongy. 1. W o l f f ; Hb. Al . B o . o coală colectată de W o l f f
sub A . Sant. m onogy. şi una în VI. 1915 1. A l. B o . , . '
514. A r te m is ia A b sin th iu m L. In lungul gard. W şi pe Col. r. —
H . euras.
515. A . v u lg a ris L. T o t acolo şi pe M ov. — H. euras.
516. A . cam pestris L. Pe coasta abruptă de lângă lacul N r. 83, din
ju m ăt. S şi pe feţele W şi S ale Mov. — E. G. rez. III.; H b. A l. Bo.
21 VIII. 1908 şi 28 VII. 1917 1. A l. B o. - Ch euras.
Obs. Cecidia determ inată este : Bouchéella artem isiae B o u c h é e .
J á v o r k a ín FI. H. p. 1131 şi ín Iconogr. 525 citează cu semnul
întreb ării: A laciniata W i l l d . , din locurile sărăt. T . P r o d a n , Fl. 2
I. 1017 o dă ca sig u ră dela Băile-Sărate, iar în FI. 2 II. 280 din sărăt.
T . Eu pe teritoriul Băilor n’am găsit-o. Dacă şi prima indicare se referă '
tot la Băile-Sărate, care este şi singura localitate, citată din România,
p en tru specie, atunci credem că suntem îndreptăţiţi să propunem şter- -
g e re a ei din F lo ra Rom âniei. >
 47

517. A . pontica L. P e câteva coaste însorite lângă lacul N r. 19. Se

p are că este pe cale de întindere. — H. euras.
518. Tussilago F a rfa ra L. Pe o ru p tu ră la malul S a lacului Fără-
Fund. — G. euras.-
519. Senecio in te g r i f olius (L.) C l a i r v . ' I n exem plare izolate în
tuf. Mov. şi S. — H. cont.
520. S. vu lg a ris L. Pe prundişul din ju ru l Hot. n. — T . (H ) euras.
521. S erucif'olius L. var. tenuifolius ( J a c q.) A. u. G. Mici pâlcu-
şo are lângă lacul Chim pel, tuf. Mov. şi cel S. — H. euras.
522. S . Jacobaea L. Pe feţele însorite, mai ales în jum ăt. N, destul
d e frecventă. — H. euras.
. 523. S. erraticus B r t o l . Am g ă sit num ai două exem plare în apro­
pierea Col. r. — H. med.
524. S. D oria N a t h . var. B ib erstein ii L i n dm L a fel ca S. eruci-
to liu s , dar mai rară. — H y k. Pf. Ö-U. 467 din sărăt. T ., ca specie. —
. H. med.-pont.
525. A rctiu m tomentosum M i l i . Pe Col. r., lângă casa Cichi, spre
păd. şi în partea sup a păd. S, ia m arginea drum uşorului. — H. euras.
526. A> Lappa L. In păd. E la m arginea aleei principale. — H.
euras.
527. Carlina v u lg a ris L. var. typica B e c k . In câteva fire pe Mov.
şi la m arginea drum ului lângă lacul F ără-Fund, pe o coastă. — H. euras.
528. Carduus acanthoides L. In vegetaţia ruderală a Mov. şi Col.
r. — H. europ.
529. Cir sium vulgare ( S a v i ) A i r y - S h a w.- Ici colo în interiorul
Doi. — H. euras.
530. C fu rie n s G r i s eb. et S c h . In cele două poieni din păd. S
— H. end.
531. C irsium arvense (L.) S c o p . Pe teritoriul Strand., m arg. drum.
de Cean. tuf. Col. r. şi în poienile păd. S. — H. euras.
, 532. C. canum (L.)v Ai l . p. p. e m d. M. B. In locurile + apătoase
dintre unele coline şi la marg. lacurilor, cel m ult slab sărate. — B m g .
E. III. 63 sub Cnicus serratuloides R 61 h, din sărăt. T . — H. euras.
f. macropliylla T o d o r. Form a nova. A ltitudo plantarum varians
inter 1.60 —2,60 m, folia cca 70 cm longa et 22 cm lata. înălţim ea indi­
vizilor nuoii forme, variază între 1,60 —2,60 m. iar frunzele su n t de cca
62 cm lungime şi cca 22 cm lăţime. R ăspândită pe toată m arginea păd.
S, dar mai ales în d reptul lac. N r. 79 (16 exemplare).
533. Onopordon A canthium L. R ar, la m. d. m , pe Col. r. şi lângă
casa paznicului. — H. euras.
534. Serra tu la ly copifolia (V i 11.) K e r n. In apropierea lacului N r. 13,
în tr’o mică depresiune umedă, num ai în câteva exem plare. — H. europ.
535. Centaurea so lstitia lis L. La m arg. drum, de Cean. — T . euras.
48

536. C. j acea L. L ocuri ceva mai um ede. — Hb. A l. B o. 25 VIII.

1917 1. A l. B o . — H. europ.
537. C. pannonica (H e u f f.): H y k. D estul de frecventă pe supra­
feţele însorite ale Doi. - F. R. e. 837 In 24 VIII. 1925 1. A l. B o. — H.
centraleuropi.
f. vera G u g l . Mai rară. ;
f. se m ifim b ria ta G u g l . Mai comună.
f. serotina ( B o r .) N y á r . La fel.
f. salina H y k. P e fundul Doi., locuri călcate şi păscute.
538. C. banatica R o c h . Aceiaşi răspândire ca şi specia preced, şi
la fel se prezintă v ariabilă.—Hb. A l. B o 25 VII. 1917 1. A l. B o . -
H. med.-balc.
f. v irid is N y - á r . Mai rară.
539. C. m icranthos G m e l. Pe coasta însorite, în deosebi în jum ăt.
N. — E. G. rez. III. — H. pont.
f. subeanescens G u g l . In jurtîăt. N.
f. scopaef orm is W a g n. La fel.
var. m icro-rhenana N y a r. Cea mai comună formă din aceasta
g ru p ă. Prezintă vădite treceri între C. rhenana B o r., prin lungim ea pa-
papusului cât achena şi între C. micranthos, prin capitolele de cca 9 mra.
540. C. spinulosa R o c h . La m arg. drum . de Cean şi pe Mov. —
H. europ.
X. C. ju n g e n s G u g l . ( = C.jacea x pannonica). Pe coastele însorite. ’
— H b. A l. B o., 25 şi 28 VII. 1917 1. A l. B o.
X . C. semibanatica N y á r . ( = C, banatica x pannonica). Cu speciile
între care se află.
X . C. atrobanatica N y á r. ( = C. banatica x jacea). In micile depre­
siuni dintre coline, locuri mai umede.
X . C. pseudopannonica W 'a g n . (— C. austriaca x pannonica). Locuri
± uscate din jum ăt. N.
X. Centaurea vulpina N y á r . ( = C. p u g io n ifo rm is 1> x pannonica).
Mai m ult în jurul lac. N r. 3. Uneori poate să fie, dar mai rar, un bun
interm ediar ( C. fla v id a N y á r . ) sau s ă fie mai aproape de C. pannonica.
541. C artham nus lanatus L. La poalele Mov. In anul 1940 era în
num ăr Tnare pe săp ătu ra proaspătă a unui şanţ, în cei urm ători aproape
a dispărut. — T . m ed.-pont. -
542. Cichorium In ty b u s L. Ici colo în Doi., ceva mai frecvent la
m arg. drum urilor. P r o d. FI. 2 II. 290. — H. euras.
543. Lapsana com m unis L. In păd. — T . euras.
544. Leontod'on asper (W. et K.) P o ir . Pe pantele S şi W ale
Mov. — H. m ed.-pont.
515. L . hispidus L. var. vulgaris ( R o c h . ) B i s c h of f . . In tu
Mov. şi în tuf. S, sp re p artea de păd. cu Q . R obur. — H. europ.
 49

546. L . autum nalis L. In tuf. S şi în jum ăt. N. între coline. — H.

euras.
547. P icris hieracioides L. P e Mov. şi Col. r. — H . eu ras.
548. Tragopogon dubius S c o p . T o t pe Mov. — E. G. rez. III. —
H. med.-pont.
549. T. pratensis L. ssp. orientalis (L.) V e 1e n. La fel. — H . euras.
550. Scorzonera hispanica L. In acelaş loc cu cele două preced. —
H m ed.-pont.
. 551. S. p a r v iflo r a J a c q . In staţiuni apătoase ± sărate, astfel în
apropierea lac. N r. 1, d ar mai ales în ju ru l lacurilor 71, 79, 80, 82 şi
83. — B m g. E. III. 10 ; S c h u r , V SV . X. 79 ; F r e y n , Köziem. XIII. 92 ;
W o l f f . MNL. I. 6 2 ; S i m k . E. 355 ; H y k . Pf. Ö-U. 467.C itatele se
referă la sărăt. T . P r o d . FI. 2 II. 290 ; B m g. VII. 1822 1.?(probabil
B m g.) şi VII. 1853 1. S c h u r din sărăt. T . — H. euras
552. S. purpurea L. P e panta W a Mov., numai în câteva exem ­
plare. — H. cont.
O bs. E r e s e i , FI. 123 şi S i m k . , E 356, după preced., indică din
îm prejurim ile B,-Sărate : S . rosea W . et K. In interiorul Doi. nu s ’a găsit.
553. A rachnosperm um canum (C. A. Mey.) D o m . f. m u lticefs
(N e i l r . ) H y k . Cea mai obişnuită form ă, în locurile ceva mai um ede,
m arginea lacurilor. — S c h u r, VSV. X . 7 8 ; S i m k E. 356; F r e y n ,
Köziem. XIII. 93 sub Podosperm um Jacqttinianum K o c h . D atele se
referă la sărăt. T . şi num ai specia. — H . m ed.
f. sim plex ( Bi s ch.) H y k . P e coastele însorite şi pe prăgu
rele din mijlocul Doi.
O bs. S c h u r , V SV . X. 78; F u s s , FI. 385; W o l f f , MNL. I. 62
şi S i m k . E. 357, dau din locurile să ra te ale T .: A . laciniatum (L.) F.
W . S c h m i t sub Podosperm um lac. DC. Eu n ’am găsit aceasta specie.
Putem presupune că à fost confundată cu form e pipernicite de A . canum ,
cu .vădite treceri spre f . tenuissim a ( B o r b .) R p c s .
*554. Taraxacum officinale W e b . D estul de comună, lipseşte depe
coastele însorite şi locurile sărate. — H. euras.
555. M ycelis m u ra lis (L.) D u m. In păd. S. — H. europ.
556. Sonchus paluster L. La m arg. lac. Cichi şi N r. 60, sp re păd.
— H . europ. _
557. S. arvensis L. — H. cosmopoi.
Involucrum cum pedunculis glanduloso-setosum . var. typicum B e c k .
Folia integra f. integrifo liu s B i s c h o f .
N u creşte pe suprafaţa Băilor.
Folia sinuato-pinnatifida f. g en u in u s B e c k h.
In vegetaţia dela poalele Mov. şi în tufărişul dépe el.
Pedunculii et saepe etiam involucrum glabra. var. laevipes K o c h .
Folia integra f. integer T o d o r .
P e suprafaţa S trand, şi la marg. lacurilor, rară . .
4
50

Folia sinuato-pinnatifida f. p in n a tifid a T o d o r .

L a m arg. lacurilor din jum ăt. N, la fel rară.
558. S. oleraceus L. var. triangularis W a l I r . L a1poalele Mov. şi
în ju ru l Hot. n. — T . cosmopol.
var. lacerus W a l I r . M arginea cărărilor în păd. E şi lângă drum
s p re H ot. n. ■ ' -
559. S. asper (L.) H i 11. In câteva axem plare lângă lac. N r. 13. —
T . cosm opol.
560. Lactuca saligna L. Ici colo în Doi. — H. med.
561. L. S e rrio la L. In tuf. gard. W (abundent), Col. r. şi pe M o v .—
H. eurns. _
f. in te g ri/o lia B o g e n h a r d . In tuf. Col. r.
562. L. quercina L. ssp . C haixii ( Vi l i . ) H y k. f. sa g itta ta ( W. et
K.) B u j o r e a n et T o d o r . In p artea de păd. deasupra Iac. Cichi, până
în dreptul Rest. ~ H. pont. •
ssp. stric ta (W. et K.) H y k . f. appendiculata ( W. et K. ) B u j o -
r e a n et T o d o r . îm preună cu preced. — F. R . e. Nr. 2596 în 29 VII.
1943 1. I. T .
563. Crepis setosa H a l l . f. A bundent pe panta S a Mov. — Hyk. Pf.
ÖTJ. 467. pe colinele înconj. sărăt. T . — T . med.
564. C. biennis L . In tufărişe, mai abundent în cel S. — H. europ.
var. runcinata R o c h . Mai rară .
' O b s . Cecidia determ inată pe C. biennis este : E rio p h yes Reichin-
g e r ii N.a 1.
565. C. praem orsa (L.) T a u s c h.In păd. S, uneori se desvoltă numai
frunzele bazale, din cauza umbrei p rea mari. — H. euras.
566. H ieracium P ilosella L. var. stenobium N. P. Pe coaste înso­
rite, ra r. — H. eu ro p .
var. subvulgare N . P. Locuri mai um ede în jum ăt. N, tot rar.
567. H. B a u h in i B e s s . s s p m ag ya ricu m Z a h n var. decolor N. P.
Ici colo în p a rtea colinară N. — H. cont.
568. H. pratense T a u s c h . In tuf. S, în exem plare puţine. — H. cont.
569. H. cym osum L. T o t acolo, dar ceva mai frecvent. — H. europ.
570. H. sabaudum L. In tuf. gard. W, câteva exem plare. — H. europ.
X. H. brachiatum B e r t . (= H . Bauhini~y>Pilosella). Pe partea coli­
n ară nordică.
X . H . auriculoides L a n g . ssp. auriculoides (L a n g.) N. P. ( = H .
B a u h in i x echioides). Ici colo pe coaste însorite.
O b s . E xem plarele noastre su n t foarte aproape de prim ul părinte,
prin perozitatea slabă şi prin lipsa p erilo r stelaţi aproape complet.
 51

PARTEA IV. VEGETAŢIA

C O N S ID E R A Ţ IU N I G E N E R A L E A S U P R A M E T O D E I D E L U C R U
Ş I A L C Ă T U IR II T A B E L E L O R FIT O SO C IO L O G IC E

Descrierea vegetaţiei, prezentată în lucrarea de faţă, s’a făcut după me­

toda şcoaleî Zürich-Montpellier ( B r a u n-B 1 a n q u e t) cu adopţiunea celei
româneşti (Ă l. B o r z a ) .
L a caracterizarea structurii sociale, a pâlcurilor concrete, pentru sta­
bilirea asociaţiilor, dintre factorii biotici analitici, am notat a b u n d a n ţ a
şi d o m i n a n ţ a , combinate, întrebuinţând o singură cifră, prim a. C u a
doua cifră am notat f r e c v e n ţ a , respectiv p r e z e n ţ a l o c a l ă . L a am­
bele notări am întrebuinţat 5, respectiv 6 cifre1).
U n alt factor analitic, căruia i-am dat o importanţă deosebită, fără a
d nota însă cu scara de 6 grade, este s o c i a b i l i t a t e a . Observarea ei,
în legătură cu frecvenţa unei specii, în cadrul unui pâlc analizat, ne dă in­
dicaţii preţioase la aprecierea comportării sale dinamogenetice sau, chiar,
asupra stadiului succesionist al asociaţiei respective. Cercetările foarte am ă­
nunţite ale Dlui G. B u j o r e a n u (44) au a ră tat că, o frecvenţă m are nu
a ra tă întotdeauna şi o potrivire a speciei cu staţiunea. De acest fapt ne
putem da seama luând în consideraţie, pe lângă sociabilitate şi vitalitatea.
Apoi o frecvenţă mare, dar o dominanţă mică, ne poate indica începutul apu-
nerii speciei dintr’o asociaţie. ^
In cercetările mele, am observat că, exemplarele de Artem isia m aútim a ■
var. monogyna, din partea mijlocie a Dolinei, de o parté şi alta a drumului
despărţitor, sunt foarte viguroase, au o răspândire şi frecvenţă m are, pre-

1) A b u n d a n ţ a + d o m i n a n ţ a se stab ileşte p rin a p re c ie re a p ro cen ­

tu lu i de su p ra fa ţă ocu p at de fiecare specie, p riv in d m a sa v eg etativ ă a fiecăreia
d in perspectivă p ă sărea scă . D. p. d. v. sociologic a re o m a re v alo are căci in flu e n ­
ţe a z ă o serie de fac to ri ecologici (lum ina, in so laţia, etc.) în â c ţiu n e a lo r a s u p ra
s tr a ie lo r inferioare, m a i ales în tovărăşiile ev id en t m u ltistratifica te.
+ = p u ţin e plante, cu u n foarte m ic g ra d de acoperire.
1 = m u lte plante, d a r cu u n g ra d m ic de acoperire.
2 = indivizi fo a rte num eroşi sa u ac o p erin d cel p u ţin 1/20 d in su p ra fa ţă .
3 = indivizi în n u m ă r variabil, aco p erin d 1/4 sau 1/2 d in s u p ra fa ţă .
4 = indivizi în n u m ă r variabil, ac o p erin d 1/2—3/4 d in s u p ra fa ţă .
5 = specia acopere m a i m u lt de 3/4 d in pâlc.
F r e c v e n ţ a, respectiv p r e z e n ţ a l o c a l ă a speciei a r a tă d isp ersiu -
n ea şi g rad u l de hom o g en itate a d istrib u ţiei in d iv izilo r u n ei specii p e u n ita te a
e x a m in a tă (23). F re cv e n ţa s ’a ev aluat to t p r in tr ’o a p re cie re re z u m a tiv ă îm p ă rţin d
p âlcu l, m intal, în 10 p o rţiu n i şi în câte d in ele am p u tu t n u m ă ra sp ecia resp ectiv ă.
+ = în tr ’o sin g u ră zecime a su p ra fe ţe i cercetate. .
1 = în 1/10 — 2/10 a su p rafeţei p âlcu lu i.
2 = în 3/10 — 4/10 „ „ '
3 = în 5/10 — 6/10 „ „ „ '
4 = în 7/10 — 8/10 „
r ■ 5 = în 9/10 —10/10 „ , „ J
 !
52

zentând totodată şi un grad ridicat de sociabilitate. In pâlcurile dépe coas­

tele însorite, unde este în dominanţă A ster Linosyris sau' chiar, Seseli va­
rium, var. am intită, deşi are un oarecare grad de frecvenţă, totuşi, se pre­
zintă cu o dom inanţă mică, sociabilitate şi vitalitate redusă, indicându-ne
că, ea nu este în optimumul de potrivire cu condiţiunile ecologice ale sta­
ţiunii, fiind în regres şi copleşită de alte plante mai adaptate nouilor con­
diţii de viaţă, în urm a evoluării ansamblului de factori staţionai«. Şi mai
clar putem vedea aceste fenomene în pâlcurile-unde Pucdnelli'a este înlocuită
cu Festuca pseudovina.
L a analiza pâlcurilor concrete, pe lângă notarea vegetaţiei pe s t r a t e
(cele 4 strate principale date d e B r a u n - B l a n q u e t ) , în cazul nostru stra­
tul herbaceu şi muscinal şi num ai excepţional şi cel a tufelor pe formaţiu­
nea de plaur, am m ai făcut cercetări, pentru aflarea stratificaţiei subpămân-
tene a plantelor. Aceste cercetări sunt foarte grele şi migăloase, cum con­
stată şi unii cercetători cari s’au ocupat cu astfel de probleme (203, 204).
U rm ărirea sistemului radical, a plantelor, trebuieşte făcută prin orizonturi
de sol de diferite umidităţi şi în legătură cu aceasta de diferite tării. In
cazul asociaţiilor de halofite, depe fundul dolinei, solul fiind, aproape dela
suprafaţă, cu un procent mare de apă (vezi cap. respective), operaţia este
mult uşurată. P e coastele colinelor, unde pânza apei freatice este mai la
adâncime, în special în lunile de vara, solul până la cca 60—70 cm, se în­
tăreşte aşa de m ult (fiind argilos), încât săparea lui cu lopata obişnuită de
excursii şi cu un cuţit mai m ărişor, se face foarte, anevoios.
Rezultatele obţinute sunt date la tratarea asociaţiilor (de halofite şi de
. Festuca pseudovina cu Aster Linosyris), în legătură cu conţinutul de CINa
a solului. Am intesc numai că, cele mai interesante date, de plasticitatea sis­
temului radical, după factorul Cloruri şi umiditate, l-am găsit la specia Sta­
tice Gmelini. ■ 1
Studiul stratificării părţilor subpământene ale plantelor, ne dau lămu­
riri surprinzătoare, în ce priveşte explicarea prezenţei în cadrul aceluiaş
pâlc, a diferitelor plante.
Alegerea m ărim ii pâlcului (individului de asociaţie) a fost în funcţie
de natura vegetaţiei (hidrofilă, higrofilă, etc., sau glicofilă respectiv halo-
filă), variind între 1—100 mp. M ărim ea fiecărei suprafeţe cercetate este
trecută pe tabela asociaţiei respective, sau la caracterizarea pâlcului.
In cazul asociaţiilor de Alge de uscat, (a ochiurilor golaşe sărate) am
notat num ai prezenţa componentelor, fără să dau aprecieri de dominanţă şi
de frecvenţă.
P entru a da o extindere şi mai m are studiului vegetaţiei, din dolina
Băilor, în special a celei halofite, am mai cercetat câteva din sărăturile T ran - '
silvaniei1), obţinând în felul acesta o siguranţă mai mare, în ce priveşte

*) V a le a -S ă ra tă , V .-Florilor (jud. T u rd a ); V alea-Caldă, D ezm ir, Som cşcni,

- Jlăile-C ojocna (jud. C luj); Ocna D e ju lu i; O .-Sibiului; P ra id (jud. M urâş).
 53

deducerea asociaţiilor abstracte din pâlcurile concrete. Pe lângă cercetările

proprii, am mai apelat la date de literatură care se referă la vegetaţia Ţ ării
noastre (citată la fiecare asociaţie în parte) şi străinătate, putând stab’li,
în ce m ăsură pâlcurile noastre, se integrează în asociaţiile, până în prezent
descrise, dacă avem de a face cu o asoc. de largă răspândire geografică sau
numai cu una locală (subasoc., variantă sau facies).
In concepţia despre asociaţie, ne-am condus tot după şcoala B r a u n -
B 1a n q u e t, ţinând cont de comportarea speciilor (constanţa şi fidelitatea),
în cadrul unei anumite formaţiuni de vegetaţie, aceasta după o prealabilă
cercetare de literatură, după cum am mai amintit, cu atât m ai mult- că, ri­
dicările noastre fitosociologice, se referă, de multe ori, num ai la suprafaţa
Băilor. In unele cazuri, am definit o tovărăşie de plante, ţinând seama şi
de dominanţa speciilor, ele putând fi bune caracteristice locale, cu toate că
sunt cu un cadru mai larg de com portare fitosocială. L a fiecare specie am
mai notat, la dreapta tabelei şi prezenţa generală în pâlcurile analizate.
L a alcătuirea tabelelor, am trecut la fiecare releveu, în fruntea coloanei,
date care se referă la staţiunea pâlcului analizat (înălţim ea deasupra m ării,
expoziţia, înclinarea, apoi acoperirea vegetaţiei în procente, data ridicării
releveului, num ărul de ordine general al ridicărilor din interiorul Băilor,
precum şi nr. lacului cercetat, când a fost cazul). Speciile în tabele le-am
aranjat în ordinea importanţei lor fitosocilale, începând cu caracteristicile
de asociaţie, dând apoi pe cele de alianţă, ordin şi de cele mai multe ori şi
pe cele de clasă. L a urm ă am trecut cortejul speciilor însoţitoare sau întâm ­
plătoare. D in ultim a categorie, speciile prezente în tr’un singur pâlc sau
cel m ult în două, au fost trecute separat, grupate, după caracterizarea pâl­
curilor. In cadrul fiecărei categorii, ele au fost aranjate ţinând seamă, pe
lângă prezenţa generală, de dom inanţă şi frecvenţă.
In cazul tovărăşiilor, cu o alcătuire floristică evident m ixtă, am scos
în evidenţă, în mod deosebit, speciile caracteristice cari aparţin altor macro-
unităţi fitosociale. In dolina Băilor aproape la toate asociaţiile glicofite, gă­
sim interpătrunderi de specii halofite, dându-ne în felul acesta indicaţii p re ­
ţioase asupra n aturii edafice a staţiunilor respective.
Pentru fiecare asociaţie în parte, am calculat spectrul biologic, trecând
Ţorma biologică în prima coloană, din stânga tabelelor, odată pentru spe­
ciile caracteristice şi în al doilea rând, pentru totalul sp. din releveuri.
Die încheiere, amintesc că, am ţinut să comentez factorii zoobioticî, în­
t r ’un capitol separat, întrucât ei au jucat şi joacă şi azi un rol foarte im­
portant în evoluţia vegetaţiei, depe suprafaţa fBăilor, cauzând în m are m ă­
sură, denaturalizarea ei. • ■ --
• L a fel, date detailate, referitor la factorii fizico-chimici, sunt trataţi în­
t r ’un capitol separat, după cei zoobiotici, cu atât mai m ult că am făcut anu­
mite cercetări în această direcţie; urmează apoi prezentarea detailată a ve­
getaţiei. ■
54

FA C T O R I Z'OOBI OTICI

a. Influenţa directă a omului. Am am intit că, atât Băile-Sărate cât şi

cealaltă sărătură, Valea-Sărată, au fost încă din vechi tim puri — poate pré1*
istorice — regiuni de exploatări intense de sare. D atorită acţiunii binefăcă­
toare a apei lacurilor, născute în cea mai m are parte sub influenţa directă
a omului, aceasta staţiune balneo-climaterică a servit şi serveşte şi astăzi
pentru însănătoşare şi recreiere.
Omul, în tendinţa lui, de a schimba totul după necesităţile Iui, inter­
vine şi pe acest teritoriu, efectuând o serie de modificări, unele radicale,
cari au avut şi au drept consecinţă perturbarea evoluţiei norm ale ale aso­
ciaţiilor vegetale, dacă nu chiar distrugerea lor.
P rim a urm are, a exploatărilor de sare, a fost form area lacurilor şi a
unor coline cu m aterialul scos din puţuri. In felul acesta s’au distrus tovă­
răşiile de plante existente, creindu-se totodată noui staţiuni pentru alte aso­
ciaţii, provocându-se alte succesiuni de stadii.
Şi aceasta operaţie s’a repetat foarte probabil încontinu, în'decursul
timpurilor.
D'e câteva decenii nu se m ai fac exploatări; D ar totuşi şi astăzi, fot
omul este factorul cel m ai de seamă care produce schimbări mai importante
. în aspectul şi evoluţia normală a diferitelor fórme de relief şi formaţiuni dé­
planté, făcând m odificări prin nouile amenajări.
Prim ul lac, la care putem urm ări şi în trecut, începând cu a. 1841, re­
petate m odificări, este al Ştrandului (N r. 55). Datorită situaţiei privilegiate,
în interiorul D'olinei, este lacul cel mai amenajat. Are m arginile căptuşite
cu scânduri, pentru a se evita surpăturile, şi nu m ai păstrează nimic din
fizionomia veche, distrugându-se astfel vegetaţia mărginală, înfiripată, ime­
diat, după form area lui. Prin desele băi se perturbă procesul lent al îndul­
cirii, prin amestecarea straielor, făcându-se şi mai puţin accesibil ocupării
lui de către vegetaţie.
L a alte lacuri, tot mult întrebuinţate pentru băi, deşi nu s’au făcuit ame­
najări speciale, totuşi vegetaţia este în parte distrusă. Astfel la unele lacuri
se curăţă vegetaţia natantă depe oglinda apei (lac. Cichi, al Ştrandului, F ără-
Fund, Troacelor, N r. 81), cât şi cea submersă. Se periclitează în -felul acesta
existenţa unor specii chiar in - locul lor clasic ca Zannichdlia palustris f.
aculeata. . ' _
Lângă lacul Ştrandului s’a clădit, treptat, o baie caldă (primele înce­
puturi, tot, în 1841) care se aproviziona cu apă din lacul s'ilfcuat imediat, nu­
m it Lacul de pom pare, astăzi complet astupat şi dispărut. Pom parea apei
s’a mai făcut din lacul Fără-Fund, iar astăzi se face din cel al Ştrandului.
Im ediat sub pădure s’a mai clădit un hotel nou, cu' un etaj, pela a. 1900,
două clădiri pentru restaurant, iar ceva mai lateral o casă pentru oamenii
de serviciu. In felul acesta s’au răpit noui suprafeţe vegetaţiei spontane, la
cari mai adăugăm cele ocupate de cabine dela lac. Ştrandului şi de vechea
arenă de footbal, de lângă drumul sudic, astăzi părăsit.
 55

Cu timpul şi al doilea hotel a ajuns neîncăpător, ajungând să nu mai

corespundă cerinţelor din ce în ce mai m ari. S’a construit un altul (a. 1937),
în parte, pe locul unui lac mai mic astupat. Cu pământul scos din săpăturile
făcute s’a încercat umplerea lacului num it Privighetorul, operaţie reuşită
numai în mică m ăsură, din cauza adâncimii mari. Pe lângă aceste noui mo­
dificări s’au mai făcut altele, astfel crearea unui mic părcuşor şii a unui
drum până la cel din mijlocul Dolinei. O dată cu nisipul adus la construcţie '
s’au introdus plante noui (am intite în Floră) sau s’a favorizat creşterea mai
luxuriantă a altora.
A fară de lacul Privighetoarei, se mai încearcă astuparea lacului Sin,
adânc şi el, p rin aruncarea a fel de fel de m urdării ; se distruge în parte
zonaţiunea de vegetaţie, existentă. •
P rim ăria oraşului Turda, pentru a da o desvoltare şi, mai mare S ta­
ţiunii a parcelat suprafaţa D'olinei, îm părţind loturi pentru construcţii de
vile, cu oarecare obligaţie de executare. S ’au şi făcut câteva mici vile, ast­
fel 4 în tufărişul sudic, una chiar lângă drum, iar alte două sub pădure, cam
în dreptul lacului N r. 68. Alte 4 s’âu construit în jum ătatea N, spre viii. Le­
gătura între aceste vile şi Strand, respectiv restaturant, se face prin anu­
mite cărări cari sunt din ce în ce mai bătătorite.
O influenţă directă, a acestor construcţii, a fost o campanie de stârpi-
rea ţânţarilor din unele lacuri înconjurătoare, prin aruncare de ulei-gudron
la suprafaţa lor şi aprinderea stuhărişului şi a tufărişului, chiar depe fo r-'
maţiunea de plaur. P rin aruncarea uleiului s’a' izolat pe un tim p îndelungat
apa lacului, având o influenţă, în deosebi, asupra desvoltării Algelor.
Păpurişul şi chiar ătuhul, de câţiva ani, a început să fie tăiat sistematic
pentru diferitele împletituri şi alte lucruri cari apoi se vând în oraş. .
Sărăcia ultimilor ani şi-a arătat şii aici influenţa prin aceea că tu fă ri­
şul unor lacuri (N r. 13, 19, 21) a fost tăiat, în parte, pentru lemne de foc.
P entru alimentarea Staţiunii, cu apă potabilă, s’a săpat un şanţ pentru
conductă, cu direcţia NW -S, despărţind în două lacul N r. 10.
Desele surpări ale drumului din mijloc s’au um plut cu pământul rezul- .
tat din retezarea prăguşoarelor, din imediata apropiere. Astfel la întretăie­
rea drum urilor. -
Tot la primele amenajări trebuie să considerăm şi repetatele (începând
cca pela a. 1900) înpăduriri dela m arginile E, S şi SW ale Dolinei pentru a
se oferii o cât mai bună scutire de bătaia vânturilor. O consecinţă este, de
sigur, o oarecare schimbare a microclimei locale.
P rin desele transporturi ce se fac spre T urda de către ţăranii din ju r
sau de către locuitorii agricultori ai oraşului, pe cele două drumuri1 de ho­
tar, se introduc cu jd g u ran ţă o sumedenie de seminţe de plante, din îm pre­
jurimi.
Raţele sălbatice cari îşi au cuibul, în unii ani, pe plaurul lacului N r. 13,
pot să servească de cărăuşi la diseminarea seminţelor, contribuind, în tr’o
•oarecare m ăsură la răspândirea plantelor acvatice. - •' -
56

U rgia războiului a ajuns şi.pe teritoriul Băilor în toam na anului 1944.

Armatele inamice ocupând,- prin surprindere, venind dinspre Cluj, oraşul
Turda s’au în tărit îndeosebi aici. A lungarea lor a necesitat un foc de arti­
lerie îndelungat, câteva săptămâni. In urm a acestui tir au fost avariate se­
rios : Casa paznicului, cele două hotele şi câteva vile, iar suprafaţa Dolinei,
în deosebi partea de mijloc, a fost răscolită de exploziile de proectile aproape
tot la 100 m distanţă.
b. Cositul şi păscutul. Părţile cari se cosesc, cu precădere, sunt unele
suprafeţe - plane, apoi cele dintre coline şi dela marginea lacurilor (pâlcuri
aparţinătoare asociaţiilor ord. M olimetalia şi Arrhenatheretalia, iar din ord.
Brometatia, aspe. Polygaleto-Brachypodîetum pinnati şi Festucetum sulcatae ),
ajungând să fie denaturalizate. P artea mijlocie a Dolinei, precum şi cele
m ai multe coaste însorite, populate fie de plante halofite fie de specii, în
parte stepice, alcătuind tovărăşii mai laxe foarte sărace în specii bune fu-
ragere, sunt evitate.
Intensitatea cositului şi a păscuitului este în funcţie de cantitatea pre-
eipitaţiunilor anuale. In cei prea secetoşi (1943) se coseşte aproape pe toate
locurile.
Şi pe acest teritoriu s’a încetăţenit obiceiul păscutului intens. Cu vitele
cornute, ale agricultorilor din îm prejur, se paşte până prim ăvara târziu.
Se coseşte o singură dată la începutul lunii Iulie. In unele părţi mai as­
cunse, astfel în partea superioară a jum ăt. N, se continuă cu .păscutul tot
timpul anului.
In urm a acestui păscut şi cosit intens din ultimii ani, vegetaţia a apă­
ru t tot mai slab desvoltată. Am putut constata aceasta, comparând anul 1940,
când am făcut aproape toate ridicările fitosociologice, cu cei urm ători.

FA C TO R I F IZ IC O -C H IM IC I _ .
FACTORI CLIM ATICI

1. Climatul general al regiunei Bailor-Sărate.

Datele referitoare la principalii factori climatici, trataţi mai jos, le îm­

prumutăm dela staţiunile meteorologice cele mai apropiate de Băile-Sărate:
Şcoala de A gricultură, alt. 425 m, situată la 800 m N W de B.-Sărate şi dela
Câmpia-Turzii (scoase din Buletinul Meteorologic Central), la 7,5 km spre
E-SE, alt. 325 m.
D intre aceste două staţiuni meteorologice mai completă este cea dela
C.-Turzii. - .
Teritoriul nostru se situiază între aceste staţiuni, atât în ce priveşte
poziţia geografică, cât şi altitudinea (355— 381 in).
a . Căldura. T e m p e r a t u r a mijlocie anuală, m ăsurată la umbră,
după metodele meteorologiei generale, pe răstimpul de 10 ani (1933— 1942),
 57

este de 8,4°C. Aceste date (v. tab- 4) sunt luate delà C. T u r zi i, în această
privinţă. Şc. de Agricultură nu posedă decât date incomplete.

Tab. 4. Tem peratura pe anii 1933—1942.

Tem pérature durant les anées 1933—1942.
Mijlocia şl
extremele
Anii — Années 1933 1934 1935 1836 1937 1938 1939 1940 1941 1942 La m oyenne
et les extrêmes
Temp. mijlocie
6.9 9.3 8,5 9.5 9.6 9.0 9.2 6.8 8.0 7.9 8.4
Tem p. moyenne
Şcoala de 33.0 — - 37.0 36.0 35.5 36.6 30.0 30.0 32.6 37,0
S
A grlc. (425)
Temp. extrema

S
S Câmpia 32.5 31.4 34.6 38.4 33.0 34.4 36.6 29.8 30.7 33.0 38.4
Turali (325)
Şcoala de - -23.0 — -17 .5 -1 9 .0 -23.0 -17.5 -2 4 .6 -1 7 .0 -2 9 .0 -2 9 .0
1 Minim

Agricultură
Câm pia -26.0 -24.6 -29.5 -18.0 -24 .0 -25.1 -18.1 - 3 0 2 -17.6 - 3 2 6 -3 2 .6
Turzii
J

Extrem ele de maximă şi minimă dela ambele staţiuni, luate depe aceeaş
perioadă de 10 ani, oscilează între + 38, 4°C; +37,0 (1936) şi —32,6; —29,0
(1942). Amplitudinea dintre extrem e este de 71,0°C.
Fig. 3 ne arată extremele lu­
nare de tem peratură depe 12 luni
(Dec. 1941— Nov. 1942; Şc. de A-
gricultură). Cea mai scăzută valoa­
re de m axim ă o găsim in Ianuarie
( + 6 ) , toiul iernii, iar cea mai ri­
dicată în luna Iulie (+32,6).
Intre aceste valori, celelalte se
înşiruie ascendent şi apoi începând
cu sfârşitul verii, descendent.
O variabilitate asemănătoare
găsim şi la temp. minimă. Gerul
cel mai m are îl găsim în Ianuarie
(—17,0°), de aici extremele mini­ Fig. 3. V ariaţiunea extrem elor lunare
mei lunare se menţin, tot sub zero, depe 12 luni (Dec. 1941—Nov. 1942. Şcoala
până la începutul anotimpului de de Agricultură). — V ariation des tem pératu­
res extrêmes mensuelles (Decembre 1941—
vară, când poate să ajungă +10,0° Novembre 1942. Ecole d’A griculture):
(August). începând cu mijlocul Maxime-a: + 9,5°C ; 6,0°; 9,30; 18,0«;
toamnei, m inim a scade sub zero. 20,0«; 28,0«; 30,0«; 32,6«; .32,5«; 29,5°; 25,W
b # Precipitaţiuni. Datele refe­ 18,2«-
Minime-b: - 17,0«; - 29,0«; - 17,06«; -
ritor la cantitatea de precipitaţiuni 13,0«; - 2,6«; - 1,0«; + 8,6«; 8,0«; 10,0«; 5,6«;
au fost luate dela Şc. de A gricul­ - l,8o; - 3,2«,
tură.
' D iagram a alăturată (Fig. 4) ne arată cantitatea de precipitaţiuni pe răs­
timpul de 10 ani (1934—194-3). V ariaţiunea precipitaţiunilor dela un an lâ
58

altul este destul de însemnată, trecând însă, de cele mai multe ori1, peste can­
titatea de 500 mm, lim ita inferioară aşa zisei „clime de pădure“ uneori pu­
tând ajunge chiar peste dublul anului celui mai secetos ' 873,7 mm 1941,
faţă de 397,4 (1943).
Normala dépe 10 ani de 541,8
TW* mm,, ne arată caracterul climatic
w al teritoriului nostru, situat fiind
dealtfel la m arginea E a- regiunii
m unţilor Apuseni.
Tabela 5 ne dă o ideie despre
repartiţia pe anotimpuri a precipi-
rn taţiunilor depe cei 4 ani, când s’au
făcut cercetările asupra vegetaţiei.
Æaximumul îl avem . în lunile de
soo
vară, uneori putând ajunge până la
o cantitate excepţional de mare
(310 mm). Urm ează apoi lunile de
primăvară. Cantitatea cea mai mi­
că de precipitaţiuni cade iarna şi
Fig. 4. C antitatea de precipitaţiuni anuale toamna.
din răstim pul de 11 a n i: — Précipitations Din această cantitate de apă,
annuelles pendant onze ans : 1933—1943, (725 vegetaţia Dolinei se bucură în mod
m m ; 445,7; 467,5; 695; 437,4; 407,3; 589,5;
inegal, aceasta fiind dependentă de
689,9; 873,7; 731,3; 397,4). Ultima coloană
reprezintă norm ala pe 10 ani. — La dernière
înclinare, natura şi evaporaţia pă­
colonne représente la m oyenne pour 10 ans : mântului.
1934-1942 (541,8 mm). In părţile colinarè, scurgerea
respectiv reţinerea apei e în funcţie,
în mare m ăsură, de gradul de înclinare a coastelor. La fel tipul de vegetaţie,
dictat de exposiţie, joacă u n 'ro l însem nat în reţinerea apei. Asociaţia care
profită, în m ăsura cea mai mică, este cea de Aster Lino syris şi în general
cele xerofite. '
In alimentarea rezervorului de apă subterană, stratul de zăpadă are un
rol dintre cele m ai importante, p rin topirea lentă, apa având tim p suficient
să se infiltreze.
Apa scursă depe coaste se adună fie în lacuri cari au originea într’o
groapă de exploatare, fie că se formează altele dè dimensiuni m ai mici, în
deosebi în anii excepţional de bogaţi în precipitaţiuni, dând posibilitatea
instalării unei vegetaţii higrofile sau chiar hidrofilé.
Altfel se face repartizarea apei rezultate din precipitaţuni în mijlocul
Dolinei. A pa rezultată fie din ploaie fie din zăpadă (amintind numai aceste
două surse mai im portante) stă mai m ult tim p în contact cu pământul, avânt*
un timp m ai îndelungat pentru infiltrare. O parte din apă însă se scurge
în micile scobituri-denivelaţihni, contribuind în cea mai m are m ăsură la for­
m area anum itor m laştini, de cele mai multe ori sezonale, determinând şi
 59"

aici form area unei vegetaţii hklro-higrofile (asoc. Triglochin maritimum ctt.
Aster Tripolium şi de Ruppia). . _ . ■
c. Umezeala relativă. Normala pe perioada de 10 ani (1933— 1942), cal-
culata după datele anuale delà C. Turzii este de 68,5%.

Tab. 5. Cantitatea de precipitaţiuni în mm. pe anotimpuri :

Dec. 1939—Nov. 1943 (Şc. de Agricultură).
Précipitations en mm. suivant les saisons: Dec. 1939—Nob. 1943.
(Ecole d’Agriculture).

Anotim p-Salaons larnâ-H ivèr P rim ăvară Varâ-Eté T oam nă-Automne

Printem ps
Anli^Années Dec. - Febr. Iu n .-A u g . Sept.—Nov.
M art.—Mai

1939—40 67,6 161,9 270,8 170,4

1 9 4 0 -4 1 49,0 210,6 310,5 251,0

1941—42 89.2 139,5 179,3 86,5

1942—43 35,7 169,7 137,2 61,4

Medio-Moyenne 60,3- 170,4 224,5 142,3

d. Vânturile. Deşi datele din tabela 6 sunt luate dela distanţa de 7,5 km;
(C. T urzii), totuş le putem considera corespunzătoare şi pentru teritoriul,
nostru, în oe priveşte direcţiile principale de mişcare a aerului.
Frecvenţa cea mai mare o au vânturile' dinspre S, SE, N W şi SW , ea
putând să ne dea în tr’o m ăsură oarecare şi explicaţia privitoare la canti­
tatea de precipitaţiuni, fiind totodată şi cele mai im portante d. p. d. v. al
precipitaţiunilor. L a fel zilele calme ocupă un procent m are din totalul zi-
- lelor.

Tab. 6.
M edia frecvenţei vânturilor pe răstimpul de 10 an i:
1933-1942. (St. met. C. Turzii)
Moyenne de la fréquence des vents pendent dix ans: 1933—1942.
(St. mét. C. Turzii)

Direcţiile punctelor
cardinale N NE E . SE S SW W N W Calm.
Polnts cardinaux

7o 5.9 3.7 3.9 15.9 16.8 Í 1.8 7.3 15.5 18.4

In interiorul câmpului nostru de cercetări, vânturile au valori cu totuL

deosebite, dată fiind forma ei dolinară, cu perimetrul cel m ai ridicat înspre
direcţiile cele m ai frecvente de vânturi. M ăsurări în această privinţă nu s’au.
făcut. ,
*60 '

2. Microclima asociaţiunilor
Referitor la acest capitol avem foarte puţine date culese şi numai în
legătură cu i n s o l a ţ i a. Aceste date au fost luate cu două termometre
Richter u. W iese, înegrite, în vocum parţial, împrumutate dela staţiunea
-meteorologică a Institutului Botanic din Cluj.
Termometrele au fost aşezate în ziua de 5 Iulie 1940 la suprafaţa pă­
m ântului pe loc plan în următoarele staţiuni-asociaţii : Unul pe un loc go­
laş, sărat, fără vegetaţie fanerogamă, ci numai de Alge (asoc. Microcoleus
chthonoplastes), iar celalalt în tr’u n pâlc alcătuit din Statice Gmelini şi Puc-
-cinellia (asoc. Statice Gmelini cu Artem isia monogyna, subasoc. Statice Gme-
Mni cu Puccinellia) având acoperirea 70% , iar înălţimea vegetaţiei cca 40 cm.
Valoarea cea mai ridicată de insolaţie a fost atinsă la ora 14, datele cis­
tite fiind de 65,0° pe locul golaş şi 59,0° în cealaltă staţiune. Această dife­
renţă de insolaţie este cauzată cu siguranţă de faptul că prim a staţiune nu
•este acoperită cu vegetaţie, iar cealaltă este.

Vegetaţia ca expresie a microclimei în dependenţă de expoziţie

In acest capitol, scoatem în evidenţă în mod deosebit, cazul interesant

•d. p, d. v. microclimatic, influenţa expoziţiei ca factor dătător de ton a ti­
purilor de vegetaţie depe feţele sudice şi nordice ale „Colinei despărţitoare'5.
Aceasta colină, situată în partea nordică a Dolinei, s’a form at din pă-
-mântul scos din cele 4 gropi de exploatare cari formează azi lacurile Nr.
16, 19, 21 şi 22. A re form a unui acoperiş de case, alungită în direcţia E-W,
.având una dintre feţe expusă sudic iar alta nordic. înălţim ea colinei este de
-cca 8 m. Culmea despărţitoare, de form ă uşor semilunară, are aproape
-.aceaşi înălţime pe toate lungimea ei, prezentând o uşoară înclinare şi*ro-
tunzire spre capătul W .
Odată colina form ată, cu siguranţă că iniţial ambele feţe ale ei, au pre­
ze n ta t aceleaşi condiţiuni edafice şi acelaş început de evoluţie fitosocială.
întrucât nu avem date de microclimă luate de noi, ne m ărginim să dăm
•cele culese de D'-l G. B u j o r e a n (45, p. 8) depe cele două feţe ale colinei
-numită „Copârşaie" clela fânaţele Glujului (rezervaţiune botanică naturală)
cu aceiaşi expoziţie şi cam aceaşi înclinare ca şi a „Col. desp.“. Aceste date
au fost culese pe un răstim p de 12 luni începând cu Iunie 1931. Datele mi-
-croclimatîce depe cele două feţe (Cluj) Sud şi Nord arată diferenţe foarte
:mari în ce priveşte extremele de insolaţie 73°C la 47° (media 44,3° la 10,3°) ;
tem peratura m axim ă 52° la 27° (cu mijlocia 18° la 9°) ; temp. minimă
— 18,5° la — 10,5° (mijlocia 0,6° la 3,7°). L a fel răstimpul ferit de îngheţ
e maii scurt cu 42 zile pe faţă c a pe dos, iar evaporaţia de 10 ori mai mare
4a S (411 la 40 m m). Chiar şi în ce priveşte cantitatea de precipitaţiuni s’a
găsit o deosebire de 504 la 659 mm, iar la viteza vântului de 799 la 621 m
•la oră. D istanţa dintre aceste staţiuni extreme, dusă direct prin deal, este
-cam de 40 m. Toate aceste date le putem considera ca valabile şi pentru mi-
 61‘

crostaţiunile coastelor noastre, nu în valoarea lor absolută, ci în ce priveşte

indicarea de existenţa de diferenţe m ari dintre datele aceluiaş factor ca in -
solaţie, tem peratură, etc. Diferenţe neînsemnate am putea găsi, cel mult, Iar
cantitatea de precipitaţiuni depe cele două feţe şi viteza vântului, având în
vedere înălţimea mică a colinei şi distanţa numai de cca 10 m în linie dreaptă,.,
dintre punctele considerate la egală distanţă de sus şi dela poale, depe m ij­
locul feţelor.
Speciile dominante la Colina despărţitoare, pe faţa nordică, sunt: B r a -
chypodium pinnatum şi Chrysanthemum Leucanthemum (asoe. Polygaleto-
Brachypodietum pinnati, relev. Nr. 1, Tab. 29). V egetaţia acestei feţe este*
bine închegată.
Pe faţa sudică predomină o vegetaţie descheiată alcătuită din speciile-
Festúca pseudovina, Statice Gmelini, Artem isia m aritim a var. monogyna ş i;
salina, ca specii mai importante, iar ici colo, în deosebi, în partea supe­
rioară a colinei, Stipa capillata şi A ster Linosyris, m ai spre poalele SW .
D esigur că aceste ‘două tipuri de vegetaţie, una aproape mezofitică
(nord) şi cealaltă xerofitieă (sud), lăsând la o parte speciile halofite, cu
cadru ecologic specific larg, îşi datoresc existenţa, factorilor de natură mi-
croclimatică, cari- sunt aşa de deosebiţi în astfel de staţiuni extrem e, cum am ­
putat vedea pe feţele dealului „Copârşaie“ dela Cluj.
Constatările, de mai sus, le mai putem face la Colina conică şi chiar a.
Movilei, situate tot în partea nordică a Dolinei.

FACTORI EDAFICI

1. Proprietăţile fizice ale~ solului

a . Textura şi structura solului. L a capitolul de geomorfologie am vorbit

despre form aţiunile geologice pe cari le întâlnim în interiorul D'olinei. î n ­
cepând cu fundul Dolinei, avem o predominare netă de argile-marnoase, în.
parte nisipoase, peste care s’a aşternut. încă iniţial, un stra t subţire de pie­
triş de diferite mărimi, de terasă (terasa a treia a Arieşului).
Peste aceste argile-marnoase s’a format, unde factorii chimici, fizici
şi biologici ai solului au permis prin solificare, un stra t de hum us, ca o con­
secinţă a unui proces ' îndelungat a perindărilor de asociaţii.
Profilele făcute până la adâncimea de 1,5 ni, atât în partea mijlocie a-
Dolinei, în sărătura propriu zisă, cât şi- în regiunea colinară, a ambelor-
părţi (în afară de Movilă), ne prezintă următoarele aspecte:
Profilul observat cu ocazia luării probelor pentru analize chimice, în
prima parte a jum ăt. N, aproape de întretăierea drum urilor, pe un prăguşor,
(stadiu iniţial a asoc. de Festuca pseudovina cu A ster Linosyris) ne-a ară­
tat existenţa, chiar la suprafaţă, a unui strat de hum us subţire amestecat:
cu nisip fin; urmează imediat la câţiva cm un stra t de argilă nisipoasă, apoi
argile-marne până la adâncimea de 70 cm, unde se ajunge la blocul de sare...
Tietriş de diferite mărimi (— 5 cm) găsim încă la adâncimea de 50 cm. Delà:
 •62

-această adâncime m arna devine cleioasă, cu aspect vineţiu-negricios şi cu

u n miros puternic de substanţe organice intrate în descompunere, putând
-chiar identifica resturi de plante. ,
Un alt profil făcut, tot în aceasta parte a Dolinei, ne-a dat aceiaşi al­
cătuire.
In tufărişul sudic, lângă lacul Fără-Fund, în urm a săpăturilor făcute
la terasamentul drum ului spre C. Turzii, s’a tăiat o colină care era dispusă
•perpendicular pe acest drum. Analizând acest profil, acoperit la suprafaţă
-de asoc. Festuca pseudovina cu A ster Linosyris — stadiu optimal — con­
statăm urm ătoarele: U n strat de humus de culoare brunie negricioasă, gros
de 5 cm amestecat cu nisip şi pietriş m ărunt; urmează apoi un alt strat de
-5 cm, tot de hum us de culoare mai deschisă, indicând descreşterea lui spre
adâncime. D upă aceste strate urm ează argile-marnoase de culoare gălbuie,
fără nici o stratificaţie, în grosime de 70 cm, presărate cu pietriş de te­
rasă de diferite m ărim i. In continuare dela 80 cm, găsim stratificaţia geo­
logică naturală, cu stratele dispuse oblic, dar paralele între ele, întâlnite, de
exemplu, în lungul părăului Aluniş.
In jum ăt. nordică a Băilor, în apropierea lacului N r. 21, tot în tr’o asoc.
•de Festuca pseudovina cu Aster Linosyris, cercetarea până la adâncimea de
70 cm a a ră tat u n profil, tot, fără nici o structură. La fel se prezintă solul,
până la aceiaşi adâncime, pe „Colina despărţitoare“ de o parte şi de alta
.a coastelor. .
Profilele fără structură, pietrele .îm prăştiate fără nici o ordine în masa
-argilei-marnoase, resturile de plante precum şi traversele întâlnite, cum am
a ră ta t în prim a parte a acestei lucrări, ne arată că nu avem o stratificare
norm ală a stratelor de sol schelet, ci mai mult nişte halde, rezultate din
•desele săpături făcute pentru exploatarea- sării. Excepţie dela aceasta con­
statare fac puţine coline, astfel Movila din partea NE a Dolinei.
b . Tăria solului este diferită. Astfel în mijlocul Depresiunii, în deosebi
la asoc. holafiţelor obligate, din cauza umezelii marii a pământului, încă
•dela suprafaţă, păm ântul este moale; instrumentele de săpat pătrund uşor.
‘Consecinţa este că rădăcinile plantelor pot pătrunde uşor în desvoltarea lor.
Pe coline, mai ales pe coastele sudice, prim ii 20—50 cm dela suprafaţă
prezintă o tărie ridicată. Grosimea acestui strat e în funcţie de intensitatea
•secetei anotimpului de vară. Dela- această adâncime, pământul devine tot mai
moale, deci de o tărie din cé în ce mai micşorată, ajungând să fie clicos
•dela cca 0,60 m.
Acestei tării a pământului corespunde adâncimea până unde pătrund
anum ite perenale pivotante ca Seseli varium şi în parte rădăcinile de Aster
Linosyris, A rtem isia şi Festuca pseudovina. Rădăcinile de Statice Gmelini
trec peste acest stra t mai uscat, deci mai tare şi pătrund mai adânc la cca
u n m, în a doua zonă din ce în ce mai moale.
c. Contracţiunea. începând cu perioada de uscăciune, dar m ai ales în
âoiul verii, din cauza m icşorării treptate de volum, prin m ărirea coeziunii
 63

d in tre grăunciorii de pământ, solul începe să crape în toate direcţiile. L ă r­

gimea şi adâncimea acestor crepături este în funcţie de profunzim ea păturii
de apă subterane. In mijlocul Dolinei, pe suprafeţele ocupate de halofitele
terofite din cauza umidităţii m ari, care începe dela 5—10 cm, pământul
crapă numai până la aceasta adâncime, oricât de mare ar fi seceta. Imediat
pe prăguşoare, crăpăturile sunt mai m ari şi mai adânci.
Aceste fenomene de contracţiune sunt şi mai evidente pe colinele în­
sorite, unde pătura apei freatice se găseşte cca la 70 cm adâncime.
•O prim ă consecinţă a acestor contracţiuni este o m ai bună aer isiire până
la aceste adâncimi.
d. Apa. Din bilanţul de apă s’a studiat numai două aspecte: Apa pri­
m ită de sol prin precipitaţiuni, date arătate deja la capitolul de climatologie
generală şi um iditatea din sol legată în mod fizic (um iditatea actuală).
La lacuri cel mai important factor este apa, uneori e combinat cu con­
ţinutul în săruri, cum e cazul la multe din lacurile noastre, dictând, în acest
caz, tipul de asociaţie. Grupările sociale sunt dispuse zonal concentric, după
adâncime şi după procentul' factorului apă, hotărâtor în aceste zonaţii. Plan­
tele în orânduirea lor zonală sunt foarte sensibile la nuanţele de variaţiuni
ale umidităţii. Astfel, două specii ca Triglochin m airtim um şi A ster Tripo-
Hnm, în staţiuni cu umiditate omogenă, ele se amestecă, codominând. La la- '
curi, bunăoară la lac. Privighetoarei, unde procentul de apă scade treptat
spre exterior, ele se âîspun zonal, mai la interior A ster Tri polium şi ceva
mai spre exterior, dar imediat, cealaltă specie; optimumul de umiditate pe
care îl preferă este marcat prin exemplare mai viguroase.
La asociaţiile alcătuite, fie numai din halofite obligate, fie numai în
parte, determinarea umidităţii solului s’â făcut după metoda întrebuinţată
în astfel de cercetări. Probele s’au luat în cantitate de 25—50 gr. în pungi
din hârtie pergament, sau în borcanele; au fost cântărite chiar la faţa lo­
cului, imediat după luare cu. o balanţă de mână. Apoi au fost uscate înitr’un
term ostat „H eraeus“ până la greutate constantă. Um iditatea s’a exprim at
în procente. -
Luarea probelor s’a făcut în limita posibilităţilor, cam în acelaş timp,
fapt,care mi-a dat posibilitatea să fac unele comparaţii între feluritele aso­
ciaţii. O serie de probe au foşt luate imediat după ploaie (17 V I. 1943) ; iar
o altă serie din acelaş pâlc de asociaţie după o uscăciune de 8 zile (27 V II.
1945). Probe răzleţe au mai fost luate în 15—19 V II. 1942 şi în 8—9 IX .
1943. ;
Ridicarea probelor s’a făcut dela diferite adâncimi, începândA u stra­
tul cel mai superficial, 0—2 cm, apoi dela 5, 10, etc. până la un m, la unele
asociaţii. In felul acesta am putut să studiez şi creşterea um idităţii în adân­
cime, umezeala dela diferitele orizonturi de rădăcini ale plantelor..
Rezultatele mi-au arătat o variaţie m are a um idităţii, în prim ii cm dela
suprafaţă, după cum e de aşteptat, şi în tr’o oarecare m ăsură în raport direct
cu gradul de acoper ire cu vegetaţie. Această vari abilitate a re o m are influen-
64

ţă în concentraţia în săruri a soluţiiyiilor din sol (Bodenlösung). Tipul de

vegetaţie, cu optimul de desvoltare la umiditate ridicată, influenţează în
mare m ăsură reţinerea apei din precipitaţiuni. Astfel la asoc. de Aster cu
T rigiochiti şi anume în pâlcurile subasoc. cu Juncus Gerardi, se formează
o reţea de rădăcini, încă în prim ii cm dela suprafaţă, care funcţionează ca
ün burete ce se înbibă cu apă, ' asem ănător stratului muscinal din asoc. de
pădure.
Deşi nu avem date culese, referitor la evaporaţia apei din sol, putem
spune că intensitatea evaporaţiei este influenţată direct de conţinutul în să­
ru ri a solului, mai exact de conţinutul soluţiunilor din sol. Fenomenul se
petrece după anum ite reguli fizice de difuziune. E posibil şi un fenomen in­
vers evaporaţiei şi anume absorbţia vaporilor din umezeala atmosferică cu
deosebire în zilele noroase; intensitatea acestui fenomen fiind în funcţie de
felul anotim purilor (139).
In locurile golaşe cu puternice eflorescenţe saline (CINa), absorbţia va­
porilor se face intens şi în. deosebi spre dimineaţă (după fenomenul bine
cunoscut al um ezirii sării de bucătărie, ea fiind puternic higroscopică)..D'e-
sigur că umezeala m are a solului dela diferitele asoc., cu procent mare de
salinitate, se datoreşte în tr’o oarecare m ăsură acestui fenomen.
Rezultatele obţinute, în m ăsurarea acestui factor, sunt date la fiecare
asociaţie în parte.
e. Căldura apei lacurilor şi a solului. In acest capitol vrem să scoatem
în evidenţă com portarea termică a apei lacurilor sărate şi fenomenul acu­
mulării de căldură la o anumită adâncime, punând-o în legătură cu vege­
taţia. N u vom insista asupra fenomenului ca atare, acesta fiind amănunţit
descris de I. M a x i m (108).
U rm ărind num ai datele celor mai noui măsurări (108) constatăm că la
lacurile sărate din interiorul Dolinei, adâncimea până unde se produce ma­
ximul de acumulare termică este de 2,25 m şi numai excepţional şi la o
adâncime mai m are la 8 m in urm a unei întârzieri a fenomenului invers de
încălzire,- răcirea, apei. Astfel la lac. Roman, la 2 m 29,5°C (5 Iul. 1933) ;
lac. Privighetorul, Ia 2,25 m 30,5° (5 Iul. 1933); Jac. Troacelor, la 0,75 m
21° (7 Iul. 1933), iar la lac. F ără-F und au fost surprinse două făşii de apă
m ai caldă, intercalate între pături de apă mai reci, la 2 m 21,5° şi la 8 m
16,2° (6 Iul. 1933).
Comparând acum creşterea tem peraturii apei lacurilor cu creşterea sa-
Unităţii, găsim o paralelă între aceşti doi factori până la adâncimea amin­
tită de cca 2 m, de unde salinitatea creşte până la fund, iar tem peratura
scade.
Acestui fenomen de acumulare treptată dé .'căldură îi corespunde şi unul
invers de pierdere a căldurii, în timpul iernii, rezultând o tem peratură mai
ridicată spre fund, sau chiar la fund, la lacurile puţin adânci ca lac.' Roman,,
la 4 m, 15,2°, în tim p ce la suprafaţă era 1,5°, iar salinitatea apei 6% sus,
iar la fund 22% . Sau dacă fenomenul nu are loc complet,'atunci se pot for­
m a două orizonturi de apă caldă la lacurile mai adânci.
 65

Făcând legătura acestor fenomene cu flora microscopică, care popu­

lează apa acestor lacuri şi a altora la care nu s’au făcut m ăsurători, putem
bănui că ea este influenţată în repartizarea, frecvenţa şi desimea componen­
telor floristice, în strânsă dependenţă şi de factorul lumină. Cercetări în
această direcţie vor da cu siguranţă rezultate interesante.
In ce m ăsură sunt influenţate plantele fanerogame, submerse, •cu înră­
dăcinarea directă în substrat nu ştim, nefăcând observaţii speciale în acea­
stă direcţie.
^ .In legătură cu căldura pământului avem o singură m ăsurare într’un
loc golaş, sărat, la adâncimea de 7 cm, tem peratura ajungând să fie de
28,75° la ora 18, descrescând apoi (5 Iul. 1940).

2. Proprietăţile chimice ale apei 'şi solului

CONŢINUTUL IN SĂRURI A A P E I LACURILOR ŞI A SOLU LU I

Dela început vom face deosebire între conţinutul în săruri a apei la­
curilor, în deosebi a celor sărate, -şi cel al solului, insistând asupra Clorurilor,
având- de a face cu terenuri sărate, datorită massivului de sare aproape de
suprafaţă. Clorurile constituie factorul cel mai important, uneori combinat
cu umiditatea, în prezenţa sau absenţa plantelor depe un anum it loc, sau
procentul de conţinut dictând tipul de asociaţie.
a. Salinitatea lacurilor şi a mlaştinilor. Lacul Roman, prezentând un in­
teres deosebit d, p. d. v. balnear, a fost cercetat în mod deosebit şi sub ra­
portul salinităţii.
Referitor la concentraţia apei, cele mai vechi date le avem delà R i e-
g l e r , 1902. Analiza completă a conţinutului în săruri a apei acestui lac
au fost făcute de N u r i c s a n, în 1910 şi de către C. G h. M a c a r o v i c i
şi E. P o p p e r , în 19391).
Datele găsite de I. M a x i m şi de mine, referitor la concentraţia ape­
lor din Dolină, se referă exclusiv la conţinutul în CINa.
Salinitatea apei din acelaş lac variază în acelaş tim p şi după adâncime,
cum au arătat cercetările lui R i e g 1er, V i s k i şi M a x i m , astfel la la­
curile Roman, Privighetorul şi1 Fără-Fund. Cu siguranţă că aceaşi varia-
ţiune se poate constata şi la celelalte lacuri mari şi adânci, ca lac. Nr. 59,
71, 80 şi 81. • .
Cea m ai mică concentraţie se află în stratele dela suprafaţă, uneori-cele
de jos fiind acoperite de un s tra t de apă dulce de diferite grosim i, ajungând
până la 2 m (lac. Fără-Fund) şi crescând apoi spre adâncime. L a ultimul

*) întrucât putem presupune că şi celelalte lacuri sărate sau semi sărate au un con­
ţinut în săruri asemănător, dăm o parte din rezultatele ultimei analize, din proba luată
dela 2 m adâncime. Dela început remarcăm conţinutul mare în CINa: 71,88624 gr/L (La
N u r i c s a n 46,4378 gr/1. Aintr’o probă dela suprafaţă). Alte săruri identificate: halo-
genuri alcaline :— 1,828423 gr/l.; bicarbonati (Ee,Ca,Mg) 0,28941; S 0 4Ca—0,30440; A120 .î
— 0,00143; SiOa—0,00315. Toate în gryl.

5
66

lac amintit, deşi concentraţia este m are spre fund, totuşi datorită faptului
că stratele dela, suprafaţă sunt cu o foarte slabă salinitate, dă posibilitatea
instalării unei vegetaţii de Phragmites, la marginea E — ES.
.La m arginea lacurilor, sărate, cu un conţinut de sare m are (cca 1—2%)
şi în stratele dela suprafaţă (Privighetorul, Troacelor), tipul de vegetaţie
este halofitic sau putând .să se instaleze asoc. de Bolboschoenus maritimus,
cu un cadru ecologic larg.
N atant şi submers, la lacurile cu salinitate mare, domină asoc. de Enter
romorpha şi Ruppia. Pe m ăsură ce apa se îndulceşte, cu concentraţia sub
l°/o, în dependenţă de adâncime, lacul se populează cu alte specii hidro- şi
higrofite, cu un cadru ecologic m ai larg pentru factorul salinitate, ca Pota-
mogeton pectinatus var. scoparius, M yriophyllum spicatum sau_ ca Phrag-
mites şi Typha angusti fotía, etc. (v. descr. asoc.).
Cea mai m are concentraţie de CINa găsim la mlaştinile ± temporare
(26,4°/o), putând dăinui în aceste ape numai specii de Enteromorpha şi în
parte Ruppia,
Procesul norm al al îndulcirii, uneori poate fi întrerupt prin apariţia
unor izvoare sărate. Lac. Nr. 18 cu ad. de 1,3 m, pe cale de îndulcire, com­
plet acoperit cu o vegetaţie de Phragmites cu Typha angustifoHa, iar la
margine cu Triglochin cu Aster Tripolium este inundat (1940) de apa unui
izvor sărat (desigur că apariţia tei este în legătură cu cantitatea mare de
precipitaţiuni din anul 1941) ' „opărind“ vegetaţia lacului. Astfel în 1943,
când am cercetat din nou acest lac, am găsit vegetaţia aproape complex
uscată, dăinuind num ai pe m argini halofitele amintite. Concentraţia apei mă­
surate a arătat 20,18% CINa.
Alte rezultate de analize obţinute de mine la lacuri, din probele luate
dela adâncimea de cca 10 cm, sunt date la caracterizarea asociaţiilor cari
populează lacurile respective. • "
Salinitatca solului. — Metoda de lucru. Trecând acum la analiza solului
vom insista în mod deoseit asupra conţinutului in Cloruri, făcând analize
în acest sens numai la asociaţiile de halofite şi în parte la cele încă în
dependenţă de acest factor.
Probele de păm ânt, pentru analize, sunt aceleaşi cari au servit şi la
determinarea um idităţii (vezi cap. respectiv). Ele au fost luate, după cum.
am văzut din diferite pâlcuri-zone, iar în cadrul aceleaşi tovărăşii dela diferite
adâncimi, începând cu stratul cel mai dela suprafaţă până la cca un m„
corespunzătoare diferitelor orizonturi de rădăcini. S<a analizat pământul
începând cu ochiurile golaşe, sărate, centripet, într’o direcţie ± lineară (vezi
fig. 6). Probe au m ai fost luate şi din părţile colinare nordice, din Valea-
Sărată, dela începutul deşertului sărat.
Pentru analize s’a întrebuinţat toată cantitatea probei (20—50 gr.). Şi
aceasta pentru urm ătorul fapt: prin uscare la un bulgăre m ai m are se în­
tâmplă, în mic, fenomenul de eflorurare, concenitrându-se sărurile în partea
superioară a lui. Rezultatele obţinute din diferitele părţi ale probei sunt va-
 67

ria b ile 'chiar in proporţii de gram e (132). întrucât săraturile noastre sunt
net de natură edafica, prin prezenţa masivului de sare aproape de suprafaţă,
determinările noastre s’au rezumat la aflarea conţinutului de cloruri, expri-
mându-se în procente de CINa şi aceasta pentru a se putea face diferite
comparaţii cu alte lucrări similare.
Metoda întrebuinţată pentru analize este cea a lui V o 1h a r d. Pentru
analiză, proba a fost uscată la 105°C şi apoi tratată cu apă distilată. Solu-
ţiunea după o scuturare îndelungată, s’a filtrat. O parte din filtrat (50 cc.
sau 25 cc., la probele'prea concentrate) a fost tratată cu o soluţie de NCLAg
u/10, având ca indicator SC N N H 4.
Rezultatul analizelor s’a exprim at în procente.
La lacuri determinarea s’a făcut^ în proba de apă luată iniţial..
întrucât plantele îşi fac absorbţia din mustul solului, la probele unde ,
avem şi um iditatea măsurată, exprim ăm în procente concentraţia în CINa,
în soluţiunea din sol.
In cele mai multe cazuri, procentul de Cloruri, exprim at în CINa, este
identic cu concentraţiunea soluţiunii diin sol, presupunând că toată cantitatea
de sare este disolvată, şi că soluţiunea este nesaturată. U neori aceasta iden­
titate nu se mai 'păstrează şi anume în cazul când procentul de CINa a so-
■lului trece peste coeficientul de solubilitate în CINa a apei (26,4 g r NaCl la
100 g r apă, la 20°C)1). In acest fel se păstrează unitatea de exprim are a re­
zultatelor experimentale, obţinute, deosebindu-ne de metoda indicată de
B r a u n B l a n q u e t (34 p. 170) care deşi are concentraţia în CINa la 100
g r sol şi um iditatea tot în procente, totuşi exprim ă conţinutul de NaCl la
100 g r apă.
Concluzii. Comparând datele obţinute din cele peste 150 de analize (tab.
38) tragem concluzii foarte interesante în ce priveşte repartizarea salinităţii
(dela Băile- şi Valea-Sărată) spre adâncime.
C o n s t a t ă m c ă c o n ţ i n u t u l c e l m a i m a r e d e s a r u r i (CINa),
. în a s o c i a ţ i i l e de h a l o f i t e o b l i g a t e , îl g ă s i m la s u p r a ­
f a ţ a p ă m â n t u l u i (0—2 cm) ş i m a i l a a d â n c i m e . I n t r e e l e
s e a f l ă , u n s t r a t , i m e d i a t d e 1 a s u p r a f a ţ ă l a cca. 5 cm., c u o
s a l im i t a t e m a i m i c ă , c r e s c â n d a p o i c u a d â n c i m e a .
•Mai putem remarca că pe acelaş loc avem ambele procese de form area
sărăturilor. In primul rând salinitatea m are dela adâncime este de natură
edafica. La suprafaţă suprindem procesul de form are a sărăturilor climatice,
prin fenomenul cunoscut al aportului de săruri dela adâncime, dacă nu chiar
din straiele imediat dela suprafaţă, prin capilaritate şi depunerea lor prin
evaporarea apei, uneori sub form a unei cruste albe, care dă aspectul carac­
teristic sărăturilor.
Aceste fenomene sunt în funcţie, în mare măsură, de gradul de acoperire
cu vegetaţie. Pe un loc golaş, fenomenul capilarităţii şi al evaporaţiei, se

B Landolt-Börstein : Physikalisch-Chemische Tabellen Bd. I. p. 671. 1923.

5*
68

petrece m ult mai intens şi cu valori extrem e mult mai mari decât în sta­
ţiunile cu un grad de acoperire oarecare de vegetaţie. L a fel dacă vegetaţia
este anuală, sau din perenale (asoc. de Salicornia" faţă de cea de Pucchielliaÿ
are o influenţă în aceste fenomene. :
In asociaţiile bine închegate (acoperire 90—100%), depe prăguşoare-
şi coline, num ai găsim acea descreştere a curbei de salinitate şi .apoi o creş­
tere treptată cu adâncimea, o cauză fiind cu siguranţă gradul ridicat de-
acoperire cu vegetaţie. • •
U rm ărind acum datele analizelor făcute la probele ridicate im ediat după.
ploaie (17 Iun. 1943, conţinutul în Cloruri raportat la um iditatea m ăsurată)’
c o n s t a t ă m o d i m i n u a r e a c o n c e n t r a ţ i e i î n s-t r a t u 1 d e 1 ai
s u p r a f a ţ ă ş i o a c u m u l a r e î n c e l e d e l a 5,10 ş i 15 cm, a s t f e l :
l a l o c u l g o l a ş ş i l a a s o c i a ţ i a d e Salicornia. Imediat, cu începerea.
uscării pământului se întâmplă fenomenul invers, de reconcentrare. Tot iu
tim p ploios se face o uniform izare a concentraţiei în soluţiunile din sol cm
o creştere treptată cu adâncimea. In schimb, găsim o diferenţă foarte mare-
la straiele, chiar dela suprafaţă, după o perioadă de uscăciune, în cazul
nostru după 8 zile, a j u n g â n d la 1,38 şi) 1,81% ( l a u m i d i t ă ţ i le-
5,22 şi 6,84%), excesul de sare din soluţie în urma evaporării mai intense-
a apei în prim ii cm dela suprafaţă, depunându-se (2,62 şi 0,22% ) sub for­
m a eflorescenţei de sare. ■
încercând să comparăm - datele noastre cu cele găsite în literatura de
specialitate, vom reuşi numaii în linii generale. In primul rând, cum au:
a ră tat de altfel unii dintre cercetători ca L e g a t u-S i c a r d (34), A 11-
h e a g e - R o s . s m a n n (4) ş i ' P o m p e (132), dar în special ultimul, con­
centraţia solurilor sărate variază din loc în loc şi chiar pe acelaş. loc între-
anumite limite în decursul unei perioade de vegetaţie. Felul variaţi uni e ira
funcţie de natura sărăturii, dacă este de natură climatică sau edafică. P o m-
p e (132) în tf’u n studiu am ănunţit pe o sărătură temporar scăldată de ma­
ree, din nordul Germaniei, găseşte la fel, la o parte din asociaţiile studiate,,
o mare variaţiune în stratele superficiale ale solului (0—10 cm) apoi o scă­
dere a salinităţii şi o variaţiune slabă la cca. 45 cm. B r a u n T J a n q u e t ,
(33) dând datele lui L e g a t u şi S i c a r d , din studiul asupra lagunelor
din sudul Franţei, la fel găseşte o m are variabilitate în-stratele superficiale-
şi una slabă anuală la adâncimea cuprinsă între 70—100 cm, pe lângă o creş­
tere a salinităţii cu adâncimea (cca. 40 la m ie la 2,5 m .).
Sărătura studiată de noi este, după cum am văzut, de natură edafică,.
cu sursa de sare, massivul, aproape de suprafaţa pământului, variind între
0,5 şi mai mulţi m etri, în partea mijlocie a Dolinei. Toate analizele a u .
arătat, pe lângă variabilitatea am intită m ai sus dela suprafaţă, o creştere
a salinităţii cu adâncimea. Datele obţinute de mine sunt, în general, apro­
piate de cele obţinute d e ' cercetătorii am intiţi. P o m p e dă concentraţia
în Clorură de sodiu cea mai ridicată în soluţiunea din sol, din proba luată în
 69

rtoiul verii, după' o perioada ele uscăciune, dintr’o asociaţie de Salicornia her-
macea, de 11,7% (0—5 cm ad., nu ştim la ce procent de apă). Noi am găsit
o c o n c e n t r a ţ i e d e 1,81% s a t u r a t ă î n s o l u ţ i u n e a d i n s o l
; ( u m i d i t a t e a f i i n d 6,84% ş i î n t r e 0—2 cm.).
Datele prezentate de Ţ o p a (196), la fiecare asociaţie în parte, pot să
reprezinte una dintre variabilităţile salinităţii dela o anum ită adâncime depe
îtraectul rădăcinilor. L a fel umiditatea.
^Concentraţia sucului celular, în .-Clorura de sodiu a plantei, pentru a
putea fi comparată cu concentraţia solului dela diferite orizonturi nu a fost
studiată din motive de .natură technica. In această privinţă amintim cerce­
tările lui P o m p e (132), care găseşte aproape în toate cazurile o concen-
ttraţie superioară în plantă faţă de concentraţia orizontului de sol respectiv.
Astfel la Salicornia găseşte concentraţie mai m are în medie cu 0,5%; în
.funcţie fiind şi de perioada de vegetaţie.'
Trecând din ,nou la comentarea datelor obţinute de noi, mai remarcăm
aici doar atât că, plantele care sunt nevoite să suporte aceste variaţiuni ex­
cepţionale ~de concentraţie sunt Algele, precum şi plantulele tinere de halo:
fite obligate, imediat după germinare. Este interesant de u rm ărit adânci­
m ea de înrădăcinare ale plantelor de Salicornia şi Statice în tr’o fază mai
avansată (sfârşitul lunei Iulie). Rădăcinele ajung până la 10— 15 cm având
■zona activă de absorbţie sub 2 cm şi în primele strate unde salinitatea în ­
cepe să crească. D ate m ai ample referitor la această probelmă, precum şi
rezultatele parţiale ale determinărilor le voiu da la fiecare asociaţie- staţiune
descrisă1).
c. Reacţiunea apei lacurilor şi a solului. Cea mai m are parte din deter­
minări s’au făcut cu p o t e n ţ i o m e t r u 1 S i m p l e x- I o n o m e t e r-
L a u t e n s c h l ä g e r.
Construcţia aparatului permite folosirea chinhidronei şi peste m ăsurările
d e pH mai m ari de 7,9, şi anume până la 9,5 (cea-mai m are valoare fiind
în cazul nostru de 9,48) fără a întrebuinţa un curent de H idrogen, cum se
face la alte potenţiometre, dela o anum ită reacţiune alacalină în sus..
L a o parte din apa lacurilor pH s’a determinat c u p o t e n ţ i o m e t r u i
u n i v e r s a l H e i l i g e . Determ inări s’au mai făcut, pe cale colorimetrică,
cu p o h a m e t r u l d e t e r e n H e i l i g e , .

*) Datele obţinute de către C. G-. M a c a t o v i e i şi E. P o p p e r (101) din două

probe luate, una (I) din tufărişul sudie, dela adâncimea de 1,5 m, iar cealaltă (II) din
.«arătura propriu zisă dela cea 4,5 m, cuprinzând atât părţile solubile cât şi cele insolubile
un apă, sunt următoarele.:
I. Cibla — 25,0405 grjkgr. ; halQgenuri alcaline — 0,77268; sulfaţi alcalini şi alea*
’lino-teroşi — 14,0610, oxizi — 123,6502; SÌO2 (din silicaţi) partea argiloasă a mâlului) •—
'617,0227; substanţe organice—223,400. T oate rezultatele sunt exprimate în grjkgr. .
II. ClNa — 157,2398 gr/kgr.; 'lialogenuri alcaline— 3,6835; sulfaţi alcalino-teroşi —
•0,8729; oxizi — 172,7937; SiOo (din silicaţi) — 474,0480; substanţe organice — 196,3640.
X a fel aceste rezultate sunt date ân-gr/kgr. Ambele probe au fost cu un conţinut mare în apă.
7.0 ' '

In cazul lacurilor, reacţiunea apei s’a determinat din proba naturală,'

iniţială, adusă în laborator. La probele de pământ, luate dela diferite adân­
cimi şi din diferite asociaţii, determinarea s’a făcut în felul urm ător: După
ce probele au fost uscate la aer, au fost tratate cu apă distifată în proporţie
de 2 la 5 (2 gr. sol la 5 ce. H 2O,: după K a p p e n (85)). In soluţiunea
astfel obţinută s’a determ inat apoi pH .
Cercetarea valorilor obţinute la probele de pământ, ne arată că, la aso­
ciaţiile studiate de (higro- şi xerofile) sărate sau numai în parte, avem o
reacţiune alcalină, cum este de aşteptat, având de a face cu terenuri să­
rate, argiloase, m arnoase, cu un conţinut variabil de CO 3 Ca. L a apa la­
curilor şi m laştinilor nu găsim o proporţionalitate între valoarea pH şi
conţinutul în Cloruri. Astfel, la mlaştinile sărate, la un conţinut de 26,96°/»
.C loruri (Na-CI) găsim, un pH = 7, în schimb la 0,05% Cloruri, p H = 8,L
Reacţiunea păm ântului poate să mai varieze cu adâncimea. L a asoc. de
Festuca pseudovina cu A ster Linosyris, unde s’a format un strat de humus
de cca 1—5(10) cm, peste solul schelet, pH este binişor acid (5,81), iar la
adâncimea ceva mai mare, valorile variază între 8,16—9,3. L a fel în asoc-
de Aster cu T rigiochiti; în orizontul de rădăcini, dela 1—5 cm, pH este slab
acid (6,27). L a alte asoc. de halofite, alcalinitatea începe dela suprafaţă şi şe
continuă în adâncime, chiar la asoc. m ai sus amintite, având valori peste 8.
Tipul de vegetaţie instalat odată în tr’o anumită staţiune schimbă reac­
ţiunea. Astfel prezenţa perniţelor de Sphagnum pe plaurul lac. 2 şi 19 de­
term ină o aciditate pronunţată pe acel loc, în comparaţie cu restul plaurului
care este ± neutru.
d. Conţinutul în Carbonaţi al solului. Pentru determinarea Carbonaţîlor,
din cadrul câtorva asociaţii identificate dela Băile-Sărate, ne-am servit de
c a l c i m e t r u l P a s s o n , bazat pe principiul degajării CO 2, în prezenţa
H C 1.
Datele obţinute la-probele luate dela diferite adâncimi, din pâlcurile
asociaţiilor, au a ră tat un conţinut variabil.
In asoc. locurilor golaşe, sărate de Microcoleus chthonoplastes, Ia 2 cm
ad. am găsit 0,9, iar la 25 cm 3,5%. L a asoc. de SaUcornia herbacea la 2 cm,,'
procentul a fost de 0,6, iar la cca 30 cm 0,7%, deci o urcare minimă.
In cadrul asoc. de Statice Gmeli'ni cu. Artem isia monogyna, din pâlcu-
' ri le aproape pure cu Puccinellia transsilvanica, la 2 cm ad. procentul de Car­
bonaţi era 4,8% , crescând treptat până la 20 cm, la 6,15. O altă serie de
determinări, d in tr’un alt pâlc, au a ră tat 4,3% la 2 cm adâncime; 3,5 la '
5 cm; 4,7 la 10 cm; 5 la 20 cm. şi 4,2% la 30 cm. Aceste două serii de date
ne arată conţinutul m are a solului în Carbonaţi.
Este interesant că, în 4 probe dela (2 şi 30 cm) din solul luat din
asoc. de Triglochin cu A ster Tripolium nu am găsit decât slabe urm e de
Carbonaţi.
Determ inările făcute la asoc. de Festuca pseudovina cu A ster Linosyris,
 71

au arătat datele cele mai variabile. Astfel.la probele luate din pâlcul cu ridi­
carea fitosociologică Nr. 8, din tabela 27 (stadiu tipic), au a ră tat la 2 cm
ad. numai urme ; la 10 cm 4,5% ; la 20 cm 3,9 ; la 40 cm 3,35, iar la 60 cm
4°/o. O altă serie de determinări, au arătat la fel num ai urm e de Carbonaţi
Ia 3 cm ad. ; 2,8%, la 10 cm 1,9 la 20 cm şi 3,4% la 30 cm. D upă cum ve­
dem conţinutul m are de Carbonaţi se află după prim ii cm de sol dela su­
prafaţă.

CLASIFICAREA ŞI D ESCRIEREA ASOCIAŢIILOR DELA BÄILE-SÄRATE

ŞI DIN ALTE SĂRATURI ALE TRANSILVANIEI.
Prezentarea fisiognomica a vegetaţiei dm dolina Băilor.

fFormaţiunea vegetală care ne atrage privirea încă dela prim a cercetare

a suprafeţei Băilor, este cea de pădure. P rin poziţia sa alcătuieşte totodată
perimetrul E, S. şi SW . al Dolinei. Este formată din elemente plantate, de
esenţe 4 iferite, în unele părţi ale ei prezentându-së bine închegată şi în plină
evoluţie.
A doua categorie de asociaţiuni sunt cele hidro- şi higrofite, alcătuite
din tovărăşii de plante cu totul deosebite, dependente fiind de adâncimea
■' apei şi în parte de gradul de salinitate, putând deosebi două serii de asocia­
ţii: una de ape dulci iar alta de ape sărate. Tot în aceasta categorie cuprin­
dem şi vegetaţia mlaştinilor sărate şi a formaţiunii de plaur.
Dela primele două categorii se trece la formaţiunea de fânaţ care aco­
pere toate coastele şi partea de mijloc a Depresiunii. La fel şi aici asociaţiile
alcătuitoare sunt diferite, condiţionate fiind fie de factori climatici (de
exempl. expoziţia) fie de cei edafici, conţinutul în săruri a solului, etc., pu­
tând distinge astfel asociaţii de sărătură,' stepice etc. ; uneori de factori
combinaţi. ^

Clasa Potam etea.

Sunt cuprinse în această clasă toate tovărăşiile de plante legate exclusiv
de mediul acvatic.
O rdinul Potam etaìia eurosibirica b (W. Koch) Tiixen
u. Preising. s
Alianţa Potam ion eurôsibiricum W. K och.
Al. Potamion cuprinde asociaţiile natanate sau submerse care sunt de
largă răspândire geografică, după cum ne arată denumirea.
In interiorul dolinei Băilor, deşi avem lacuri numeroase, ele sunt, după
cum am văzut la cap. respectiv, de dimensiuni relativ mici. In afară de aceas­
ta cele mai multe lacuri au fost la început sărate, după cum sunt unele şi
astăzi,* având vegetaţia tipică a apelor sărate. %

r) Sistematica asociaţiilor, din cadrul acestei-clase, o dăm după clasificarea lui W.

K o c h (93), completată de T i i x e n şi P r e i s i n g (193).
 72

După conţinutul în săruri a apei lacurilor deosebim, după R ü b e l (152),-

două serii de asociaţii, una de ape sărate (hidrohalofile) şi una de ape dulci
(hidroglicofile) ; legătura dintre ele fiind făcută de speciile cu un cadru
ecologic mai larg în ce priveşte factorul salinitate (CINa).
Tab. 7. Clasificarea asociaţiilor studiate,
Clasification des associations étudiée

C lasa-Classe O rdinul-O rdre A lianţa-A lliance Asociaţia-Association

Enterom orpha intestinalis cu

E. prolifera
Ruppietum transsilvanicae
Potametalia Potamion Lem neto-Utricularietum , facies
Potam etea cu Lem na
eurosibirica eurosibiricum
Parvopotametum-Zannichel-
lietum
Myriophylleto-Potametum
Phragmitiori Scirpeto-Phragm itetum (şi for
eurosibiricum m aţiunea de plaur)
Phragm itetalia ~ Scirpetum m aritim ae
Phragm itetea eurosibirica Magnocaricion
eurosibiricum Caricetum elatae
M olinietalia Molinion Carex distans cu C. vulpina
Molinieto-Arrhe-
natheretea A rrhenatheretalia A rrhenatherion A rrhenantheretum elatioris
? î ■ Microcoleetum chthonoplastidis
Puccinellio-Sali- Thero- Salicornietum herbaceae
cornietea Salicornion Petrosimonietum triandrae
Salicornietalia
Puccinellio-Sta- 'Staticeto-A rtem isietum mono-
ticion Gmelini gynae

Juncetalia Tri glochineto-Asteretum

Juncion m aritim i
pannoniéi .
Festuceto-Asteretum Linosyris
Festucetea ovinae Festucion valle- Polygaleto-Bracypodietum
Brom etalia
siacae pinnati
Festucetum sulcatae
A ndropogonetum ischaemi
Polygonion Polygonum aviculare cu Atri­
Rudereto-Seca- avicularis plex tatarica şi A. littoralis
Chenopodietalia
linetea
Arction Lappae Lappa-Ballota

A soc. de Enterom orpha intestinalis cu E. prolifera.

Fizionomia acestei asociaţii este dată de către cele două Alge verzi.
H yd Enterom orpha intestinalis 4-5
H yd Enterom orpha prolifera 4—5.5
 73

H yd Spirogyra sp. + .4
■ - 4,1 ) Hyrd. Ruppia rostellata var trans-
silvanica + .2
Releveul de mai sus a fost făcut la lacul Nr. 81 (Troacelor), la mijloc,
în ziua d e j .6 Iunie 1943, analizând o suprafaţă de 20 mp. P ân ă la începutul
■sezonului de băi aceasta asoc. acoperă în întregime suprafaţa lacului ca un
-covor verde uşor gălbui. Tot aşa se prezintă la mlaştinile sărate din mijlo-
-cul Dolinei (CINa 26,5%), în deosebi în jumătatea sudică. Aici, speciile de
Enteromorpha, le găsim mai amestecate cu Spirogyra sp. (probabil diferite
specii) şi cu Rup pia rostellata var. transsilvanica. L a fel ca la lacul Troa­
celor/găsim la lacul Nr. 59, tot puternic sărat, unde acopere complet restul
■de suprafaţă liberă a apei, neacoperită de plaur. Lipseşte Ruppia, malurile
în parte fiind abrupte iar adâncimea m are chiar dela m argine. Se mai des-
voltă aceasta asociaţie, dar mai slab în ce priveşte gradul de acoperire, la
lac. Nr. 55. Şi aici lipseşte Ruppia, malurile fiind artificializate, prin căp-
'tuşirea cu 1 scânduri.
Specia Enteromorpha intestinalis, uneori numai ca gen, alte ori ca o
asociaţie, dar în parte ca „nomen nudum ", este citat ca un element de larga
răspândire, -atât în apele maritime (152,201) cât şi în cele continentale (21,
66, 142), putându-se asocia cu alte plante (21, 66, 201) de aceiaş natura
ecologică însă cu alte arii de răspândire.
Aceasta asoc. este alcătuită predom inant din hidrofite anuale, legate
■exclusiv de facto ru l. salinitâte.
Asociaţia de m ai sus are o m are im portanţă în evoluţia lacurilor sărate.
'Componentele lor se constituie, în aceste staţiuni extreme, de plante pionere,
pregătind prin resturile lor, depozitate anual, primul strat de substanţe o r­
ganice dela fundul lacului, contribuind în felul acesta, împreună cu alte
■depozitări de natură minerală, la izolarea apei lacului, de massivul de .sare
— primul început în procesul de îndulcire —'ş i totodată prim ul substrat
pentru desvoitarea ulterioară a plantelor fanerogame;
Tot la seria asociaţiilor natante, trebue să considerăm stratul de Alge,
-cu un tal evident, alcătuit aproape exclusiv din Spirogyra, care uneori sin­
gure pot să acopere complect suprafaţa oglinzilor de apă, începând cu mlaş­
tinile şi lacurile sărate, dar în deosebi la cele în parte îndulcite sau cel puţin
în straiele \de deasupra (Nr. 53).

Asoc. Ruppietum transsilvanicae ( = R. obliquae).

Pâlcurile dominate, aproape exclusiv, de Ruppia rostellata var. transsil-
■yanica, alcătuiesc vegetaţia submersă a lacurilor până la o anum ită adâncime
ş i a unor mlaştini cu apa mai puţin sărată (CINa 6% ).
Adâncimea la care se găseşte asoc. variază între 0,3— cca 1,5 m, iar

>) Săgeata indică abundenţa speciei spre marginea lacului.

74

salinitatea apei între 0,54— 6% (probele pentru analize au fost luate cca
dela 10 cm ad.). :
Asoc. de Ruppia transsilvanica constituie foarte probabil o variantă de
natură geografică (o microasociaţie, R . transsilvanica, fiind considerată ca
o var. sistematică, endemică Câmpiei Ardelene) a asoc. Ruppkto-Zannichel-
lietum de largă răspândire geografică ( 201) prezentă atât în apele maritime
cât şi în cele sărate continentale (201, 21, 142, 171). E a a fost semnalată din
lacurile sărate ale Transilvaniei, de diferiţi cercetători (142, 171), sau chiar
din lacurile sărate-dela T urda (21).
Cele 4 releveuri mai jos date, ne arată alcătuirea socială a asoc. Ultim a
ridicare este din Valea-Sărată, T urda. Releveurile dela Băi s’au num erotat
în ordinea concentraţiei apei staţiunii respective.
N r. 1, d in tr’o mlaştină-lăcuşor din prima parte sudică a mijlocului
Dolinei. ' .• .
N r. 2, m arginea sud-vestică a lac. Troacelor (N r. 81).
N r. 3, dela lacul Privighetoarei (N r. 53), depe suprafaţa exterioară
a soclului (până la ad. de 1,5 m ). Tulpinele de Ruppia pătrund submers
mult în interior de jur împrejur. Remarcăm aici desvoltareá mare a unei
pâsle natante alcătuită din Spirogyra (divers, sp ?).
N r. 4, din Valea-Sărată, la lacul Sulfuros, dela începutul deşertului să-
rat, tot depe partea marginală a'soclului, până la ad. cca 1,5 m.
L a lacurile cu un ca­
racter pronunţat de indul- Tab. 8. Ruppietum transsilvanicae.
cire, Ruppia se amestecă Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4
o
cu componentele asoc. Par- W> Nr. de ord. a relev, dela B.-5,
O 2 3 4 —
vopotametum - Zannichellie- O
13 Nr. de ord. a lac. 81 53 —
tum. Specia noastră conti­ a
S u p ra f.ce rc et. în mp. 10 Í 0 5 10
nuă a fi prezentă şi în a- o 24VIII.
soc. Myriophylleto-Potame- u, D ata ridic, .relev. 16 VIII 1940. 1940
tum, având însă o valoare Hyd Ruppia transsilvanica 0 5.5 4.5 2.6 2.5
socială redusă, indicând Hyd Zannichellia aculeata1) -t
încă un procent de salini­ Hyd Spirogyra sp. 2.5 2.5
tate a apei lacului. G Bolboschoenus m arit. + •1
Bolboschoenus mariti­
mus se află numai la marginea lacului deci şi a pâlcului, indicând asociaţia,
zona care urm ează spre exterior.

' A soc. Lemneto-Utricularietum facies cu Lemna.

Vegetaţia, de cele mai multe ori liberă, natantă a apelor dulci, dată sub
denumirea Lemneto-Utricularietum (176, 180), este reprezentată la lacurile

i ) liuppia rostellata Var. transsilvanica; Zannichellia palustris ssp. pedicellata f ,

aculeata. ' _ '
 ' . 75 - ;

îndulcite dela Băi numai prin două specii de Lemna. E ste vegetaţia apelor-
îndulcite, corespunzătoare celor sărate (cu Enteromorpha).
Ambele specii, dar în special prima, acopăr suprafaţa apei complet (lac..
Nr. 79) sau se află printre componentele asociaţiilor din cadrul" al. Phrag--
mition, astfel la lac. Nr. 1, 4, 44.

Asoc. Parvopotam eto-Z annichellietum .

E ste dată şi descrisă de W . K o c h (93— Parvopotametum-Zannichel-
Uetum tennis) din Europa vestică, ca o asociaţie alcătuită predominant din
anuale de adâncime mică şi ape dulci, uneori sezonale. S o ó (176) păstrează.
această denumire şi o dă pentru o vegetaţie de ape sărate (din U ngaria),
indicând că există numai două specii (fără o specificare de subunităţi), d ia ­
cele date de W . K o c h , caracteristice sau însoţitoare, pentru asoc., Pota-:
mogeton pectinatus şi Zannichellia palustris.

TDb. 9 Parvopotam eto-Zannichelietum .

Nr. de ord. a relev. 1 o 3

So Nr. de ord. a relev. dela B.-S. 5 6 7

ci Nr. de ord. a lac. *84 83 71

sIh Supraf. cercet. In mp. 10 20 B
O
Data ridic, relev. 16 VI 1943.

H yd Zannichellia aculeata1) 2.B . + •2

H yd Potamogeton scoparius t) B. B 6 .
H yd Ruppia transsilv an ica1) 1-2 .2 • .
H yd Spirogyra sp. • 1. 6
G Phrágm ites communis + •2 + • 2
G Bolboschoenus m aritim us + .1 + . 4 +
G Schoenoplectus Tabernaem ont • • +

.In interiorul D'olinei,. asoc. este reprezentată şi la noi prin Potamoge—

ton pectinatus var. scoparius şi de Zannichellia f. aculeata, aparţinătoare
ssp. pedicellata. -
Lacurile de unde s’a identificat asoc. sunt aproape îndulcite (C lN a.
0,18%)). Lipsa altor specii caracteristice date de K o c h (existente însă în
Câmpia Ardealului 145) ne arată sărăcia asoc. dela noi, explicaţia găsindu-se
în lipsa condiţiunilor ecologice prielnice. M arginile aproape a tuturor lacu­
rilor de o anum ită adâncime, aproape îndulcite, sunt cu un soclu foarte m ic ,.
nefavorabil desvoltării acestei asociaţii. Unde avem totuşi aceste condiţiuni .
realizate, lacul este repede ocupat de asoc. Scirpeto-Phragmitetum. Exem ­
plul cel mai frumos îl găsim la lac. N r. 83.

!) Zarmichellia palustris ssp. pedicellata f. aculeata; P o ta n o g et on pectinatus vari...

scoparius; Pup pia rostellata var. transsilvanica.
 '76

- Cele trei ridicări în suprafaţă de câte 5— 10—20 mp. şi dela ad. 0,3—
i l m, reprezintă singurele staţiuni ale asoc. Parvopotameto-Zannichellietum
■din interiorul dolinei Băilor. Omogenitatea componentelor cea mai mare,
-o găsim la lacul Nr. 84, la m arginea estică; la lacul N r. 83 asoc. este re­
prezentată p rin Potamogeton pectinatus var. scoparius (facies), iar la lacul
N r. 71 p rin Zannichellia.
Substratul de unde am făcut ridicările este mâlos şi bogat în substanţe
-organice, rezultate chiar din produsul vegetal, bogat al componentelor, ast­
fel, în m od deosebit, la lacul N n 83.

Asoc. M yriophylleto-Potam etum .

E ste dată ca o asociaţie (176) submersă, fixată, de ape dulci. Speciile

-alcătuitoare arată o fidelitate slabă în cadrul asoc., după cum reiese şi din

Tab. 10. Myriophylleto-Pptametum.

bh Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4 5

O N r. de ord. a relev. dela B.-S. '8 9 10 11 12
In
Nr. de ord. a lac. 27 49 13 79 44
sm Supraf. cercet In mp. 20 20 10 20 20
o
U. D ata ridic, relev. 16 IX 1943

Hyd Myriophyllum spicatum 3. 6 5 .5 .

H yd Potamogeton ten uissim us!) 3.5 .
Hyd „ pygm aeus1) . +
Hyd Ranunculus trichophyllus . . 4.5
Hyd Ruppia transsilvanica 0 + .3 .
Hyd L em na minor ■ . .. 1.2
Hyd C hara m icroptilae1) + .2 . 4. 5
Hyd » foetida + .
G ' Phragmites communis + . 2 + .3 3. 5
G Bolboschoenus m aritim us . . + •2
G Typha angustifolia . 2. 5

-pâlcurile prezentate de S o ó (172, 176), de altfel ca în toate tovărăşiile sub-

imerse (93), putându-se deosebi numeroase faciesuri.
Salinitatea lacurilor, de unde s’au făcut ridicările prezentate în tabelul
-de m ai jos sunt aproape complet îndulcite sau în tr’un stadiu avansat (0,12—
0,27% ). Adâncimea apei din cadrul ridicărilor noastre variază'între 1— 4 m.
.N r. 1, dela lac. Chimpel (N r. 27), la marginea nordică.
N r. 2, dela lac. Cichi (N r. 49), la marginea estică.

i) Potamogeton pusillus i. tenuissimus; P. natans f. pygmaeus; ’fiuppia rostellata

-var. transsilvanica; Chara fragilis f. microptilae,'
 77 '

N r. 3, delà lac. Nr. 13, aproape de mijloc. Acest individ de asoc. repre­
zintă un rest din ultimul stadiu de succesiune a unei asoc. din ord. Potarne—
talia spre ord. Phragmitetalia. Mai sunt prezente abea câteva fire de Pota-
mogeton natans f. pygmaeus în tr’un pâlc compact de Phragm ites communis- '
cu Typha angustifolia.
N r. 4, dela lac. Nr. 79, la m arginea nordică.
N r. 5, dela lac. Nr. 44, pâlcul este înconjurat şi u ş o r. interpătruns de-
Bolboschoenus maritimus. :
Componentele asoc. analizate se prezintă a s tfe l:.M yriophyllum spicatum-
este dom inant în primele două staţiuni, adâncimea apei (până la 4 m) favo­
rizând, în mod deosebit, această desvoltare. Ocupă toată m arginea nordica
a lacului Cichi şi aproape toată partea estică a lac. Chimpel, în deosebi înain- ■
tea zonei de Phragmites communis. Prezintă o vigoare deosebită la primul"
lac deşi este smulsă pe anumite porţiuni, pe aici făcându-se intrarea pentru
băi (vezi cap. cu descr. lacurilor), totuşi se reface pe anul viitor.
L a fel Potamogeton pusillus este bine desvoltat la lac.- Chimpel, unde, ,
în parte, codomină cu 'Myriophyllum.
Speciile de Chara, alcătuiesc stratul cel mai de jos din etajarea asoc.
spre adâncime. In primele două releveuri le-am putut observa numai la m ar­
ginea lacului, neputând examina întinderea lor spre interior, pe fund d in r
cauza desimii prea m ari a celorlalte componente şi a apeii puţin transparente..
• Se poate studia la lac. 79 (rei. 4) unde alcătuieşte pe fund pâlcuri întinse.
Ruppia rostellata var. transsilvanica o putem considera - străină de-
aceasta asoc., la limita cadrului ecologic înspre ape dulci, deplina ei vigoare :
vegetativă fiind manifestată în ape sărate cum am văzut.
Phragm ites precum şi Bolboschoenus maritimus; interpătrunse în in—
'teriorul asoc. noastre ne arată sensul succesiunii.
Pâlcul dom inat de Ranunculus trichophyllus a fost trecut în această!
asoc., pentru faptul că în literatura regiunilor, în parte înconjurătoare, a ra tă .
o afinitate evidentă spre tovărăşiile dominate de M yriophyllum spicatum şi -
de diferite specii de Potamogeton, astfel în lacurile depe Câmpia Ardealu­
lui (145) şi din jurul Clujului (171).
O comparaţie între ansamblul prezentat de aceasta asoc. din interiorul'
dolinei Băilor, cu date din literatură (192, 193, 93, 145, 142), ne arată să­
răcia m are în specii a pâlcurilor noastre, pe lângă multiplele posibilităţi, de-
dominare şi codominare ale speciilor, pe care trebuie să. le considerăm cu
. m ultă prudenţă de caracteristice. M yriophyllum spicatum se poate asocia.
tot aşa de bine, în ape dulci, cu alte plante submerse sau submers-natante,.
cu diferite specii de Potamogeton ca P. crispus, P. perfoliatus apoii cu Cera-
tophyllum demersum şi submersum, Najas marina, etc., putând intra şi în.*
asoc. Myriophylleto (verticillati)-Nupharetum (93). Ecologia acestor asoc.,.
din cauza greutăţii de studiat este încă neclară, după cum arată şi autorii' .
mai sus amintiţi, fapt constatat, de altfel şi lâ asociaţia precedentă.
 '78

C lasa Phragmitetea.
Cuprinde asociaţii de plante legate de mediul acvatic, ţărm uri de ape,
lacuri, m laştini, etc.

O rdinul Phragm itetalia eurosibirica1) (W. K och p. p.) Tiixen

u. Preising.
Acest ordin înglobează asociaţiile care populează marginea apelor lin
curgătoare, lacurilor dulci sau uşor sărate (cum e cazul multora dela noi),
precum şi a suprafeţelor mocirloase. Plantele alcătuitoare pătrund tot mai
spre interiorul apelor (lacurilor) continuând, prin resturile lor organice
procesul de colmatare, deja început de asoc. ord. Potametalia.
In cadrul ordinului se deosebesc două alianţe: Phragmition communis,
predom inată de specia■Phragmites şi Magnocaricion elatae. Intre ele nu.se
poate trag e o limită netă, întrucât asociaţiile se pot interpătrunde, ele alcă­
tuind de altfel două alianţe de succesiune, începând dela adâncime mai mare
[Phragm ition) spre cele foarte mici sau chiar locuri apătoase, fără oglinda
apei prezentă tot timpul anului, dispunându-se de cele mai multe ori zonal,
\ ' cum găsim şi la lacurile din interiorul Dolinei noastre.

Alianţa Phragm ition eurosibiricum (W. K och p. p.) Tiixen

u. Preising.
Asoc. Scirpeto-Phragmitetum .
D intre toate asoc. de hidro-higrofite, din interiorul Dolinei, asoc. Scir-
'peto-Phragmitetum este cea mai răspândită. E a ocupă suprafeţe destul de
Însem nate. dirT cea totală a lacurilor aproape sau chiar îndulcite, unele fiind
■ocupate în întregime. In ultimul caz procesul colmatării este foarte avansat.
Considerăm aici şi form aţiunea-de plaur, a cărui descriere o dăm in tr ’un
. capitol separat împreună cu vegetaţia care o acoperă. -
•Dăm şi noi după W. K o c h numai ca subasociaţie (variante, faciesuri?)
• asoc. (Typhetum , etc.) date de diferiţi autori, considerate 'după ambudenţa^
unor specii caracteristice din ierarhia socială, ele putând alcătui pâlcuri a-
proape curate.
In tabela 11 aranjarea ridicărilor s’a făcut tot în sensul acestor consi-
• deraţiuni de natură sistematică-sociologică şi în proporţia frecvenţei lor în:
Dolină. Ele provin : . '
N r. 1 şi 2, dela lacurile Nr. 1 şi 13. Pâlcul ocupă toată suprafaţa la-
• curilor. " .
N r. 3, la lac. Nr. 16, partea vestică, între plaur şi zona mai exterioară
■de Carex riparia. Are o extindere m are spre partea estică.

i) T i i x e n şi P r e i s i n g (193) propun o împărţire a ord. Phragmitetalia, dat de

\Y. K o e h (93), în tr’un Ordin care să cuprindă asoc. din regiunea floristică'eurosibirica,,
cazul nostru şi un ord. care să cuprinlă^ şi grupul de asoc. americane. O împărţire-similară ■
fac cu ord. Magnocaricion.
 79

i» N r. 4, la lac. Nr. 18. In anul 1943, din cauza creşterii bruşte a salini-
[:; tăţii apei, vegetaţia s’a uscat aproape complet.
N r. 5, la lac. Nr. 20, la fel ocupă toată suprafaţa lacului.
Tab. 11. Scirpeto-Phragm itetum .
t i p i c Typha Phrag. Spargan.
Subasoc. (faciès) angustlfol« :omm. polyedrum

Prez. generală
Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4 5 ei 7 8 9 10 11 12
o
N r. de ord. a rei. dela B.-S. . 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24
‘2
Nr. de ord. a lac. 1 13 16 18 20 39 6 43 74 49 3 7
sÏ-I Supraf. cercet, în mp. 100 100 100 50 50 5q 40 100 100 100 8 8
o Inălţ. m. d. m. 356--358
f-r
H“l. 13 VI 20 VI 21 VI 19 VI 24 VI 20 VI 18 VI 19 VI 20 VI 18 VI
Data ridic, relev. 1940 1940 1940 1940 1940 1940 1940 1940 1940 1940

Specii caract pentru asoc.

Schoenoplectus lacustris

cec»
G
H Sparganium polyedrum 1) • + -1 • • • ■ • • ■ • 5 .5 5 . 5
Specii caract. pentru
alianţă şi ordin
G T ypha angustifolia 3 . 5 3 . 5 3 .B 2 . 6 . 3 . 6 5 . 5 5.5 5 . 5 . 1. 6

totocowcoc5cn<j5-a^3co
G Phragm ites communis 4 . ö d . 5 3 . 63 -4. 5 3 . 5 3 . 5 . 5 .5
H Glyceria fluitans + .3 + •1 f . , + . . +.5 + 1•61 5
G Bolboschoenus maritimus + . 3 . 4 - .+ • B . + ■& . + + •4
H Oenanthe aquatica . : • + + +'2 . +•61.3
G Schoenoplectus íabernaemonfoni + .2 + + •2 . + .4 1. 4 +.5 ;
H Alism a Plantago-aquatica 2.4 . . + 1!5 %
H Carex reticulosa 1 . 4 4- . . 1 !2 .
H „ Psudocyperus 1.4 . a"' + . 2 . • 4*
H . riparia + .1 + . . •
H Veronica sculellata • . . + •3 + ' •2
S pecii caract. pentru
ord. Potametalia
Hyd L em na m inor 1. 5 + .3 l .3
Potam ogeton pygm aeus1) •
Hyd +
Hyd Lem na trisulca +
Hyd R anunculus trichophyllus . "f"
i—
Hyd Myriophyllum spicatum • + '•3
Specii caract. pentru --
al. Juncion maritimi ,
H Trlglochin maritimum . , . +.5 + .4 1 . 4
cc ^

+
G A ster Tripolium - • . • '• • + . 4 + .4 .
+ •4
S pecii însoţitoare sau
întâmplătoare '
H Galium palustre + .4 #
,4" *3 1 -2.5 1 . 3
H L ytrum Salicaria + ■2 + + .2 1. 4
H Lycopus eurepaeus + .2 . +.1
H Carex vulpina 1 .2 1L » it
d
H Rum ex crispus -J* t
H A grostis stolonifera . "T*
+
H Alopecurus pratensis .
4T- . J1
G Polygonum terestre1) - 1f , -
G Calystegia sepium • • 4- •

1) Sparganium erectum ssp. polyedrum; P otamogeton natans var. pygm aeus; Polygo-
num amphibium f. terestre. ~
 80

N r. 6, Ia Iac. Nr. 39, în afara plaurului central, având o extindere m ai

mare spre partea estică.
N r. 7, la lac.Nr. 6, între plaur şi marginea sud-vestică.
N r. 8, la lac.N r. 43, un pâlc perfect circular, în afară continuându
cu un brâu lat de Carex riparia.
N r. 9, la lac.N r. 74. Remarc la acest lac în mod specialfundulmâlos
gros până aproape de un metru, începând dela margine.
N r. 10, la lac. Nr. 49, m arginea vestică din jurul, oglinzii mari de apă..
N r. 11, la lac. Nr. 3, acoperindu-1 complet.
N r. 12, la lac. Nr. 7, la fel.
G radul de acoperire a acestei asociaţii este mare, variind între 90—
100%, suprafeţele cercetate între 8— 100 mp. Adâncimea până unde pă­
trunde asoc. Scirpeto-Phragmitetum este. foarte variabilă: 0,5 m (faciesuri
cu Sparganium erectam ssp. polye-drum) şi 2,5 m.
Salinitatea apei lacurilor, de unde am făcut notările fitosociologice, este
'm ică: 0,20 (lac. N r. 21), iar cea mai m are de 0,27% (lac. N r. 49).
a. Scirpeto-Phragmitetum typicum. Primele 6 releveuri ne arată m odul
de a se prezenta, pe suprafaţa noastră studiată,. „tipicul" acestei asociaţii,
speciile caracteristice pentru asoc. şi în parte cele de alianţă, prezentând o
slabă om ogenitate. Avem mai exact, o codominare între Phragmites şi Typha
angustifolia ş1 numai într’un singur pâlc găsim specia Schoenoplectus la-
castris (lac. N r. 20). -
d. Scirpeto-Phragmitetum typhosum. Typha angustifolia, alcătuind pâl-
curi aproape curate, ocupă unele lacuri în întregime (relev. 8) sau le încon­
joară, sub form a unei zone, până la o anumită adâncime. Substratul este-
mâlos, bogat în substanţe organice în descompunere. Lipseşte din releveu­
rile noastre papura cù frunza lată (T . latifolia), găsindu-se numai în câteva",
fire în asociaţia de Care.v elata. Se mai găseşte aproape de Dolină în Câm­
pia Ardealului (145), unde formează uneori singur acest facies.
c. Scirpeto-Phragmitetum phragmitosum. Acest mod de a se prezenta
asoc. este mai r a r decât precedentul. Ia cea mai m are extindere la lac. Cichi
unde înaintează până la adâncimea de 2,5 m, fără a m anifesta tendinţa d e
a Se continua prin formaţiunea de plaur.
d. Şcirpeto-Phragmitetum sparganietosum. Sparganium erectum ssp. po~
lyendntm (relev. 11 şi 12) ocupă adâncimele cele m ai mici. In celelalte pâlcuri. _.
se găseşte mai spre marginea lacurilor la adâncimi mai mici. ,
A nalizând mai- deaproape şi celelalte specii caracteristice, constatăm că.
unele dintre ele au o frecvenţă destul de mare, în cadrul indivizilor de aso­
ciaţie (Bolboschoenus maritimus şi Schoenoplectus Tabernaemontani), dar'
prezintă un grad mic de acoperire. Altele se prezintă şi mai slab. Speciile-
caracteristice de rogoz se găsesc mai mult la contactul zioce Scirpeto-Phrag­
m itetum cu cea de Carex elata. ...
Triglochin maritimum şi A ster Tripolium, dintre carac. alianţei Juncioiv
maritimi, ne arată caracterul încă sărat al apei lacului, respectiv al solului,.
 81

- din jurul lui. Astfel le găsim la lacul Cichi (relev. 9 şi 10), dar şi la altele
ne trecute pe tabel, putând alcătui, după zona de papură şi trestie, unul
exterior, dând totodată un caracter de alcătuire mixtă asoc. S c irpeţo-P hrag-
■ . m itetum . ' .•
Spre interiorul oglinzilor libere de apă, componentele asoc. S cirpeto-
P h ragm ifetu m , se interpătrun'd cu cele aparţinătoare ord. Patarnion. La
lacul Cichi cu M yrio ph yllu m spicatum , la lacurile Nr. 83 şi 84 cu P o ta m o -
g e to n pectinatus var. scopariusI ,ZannichelHa pedicellata f>. aculeata sau
chiiar cu R u p pia rostellata var. transsHvanica. Prezenţa speciei P otam ogeton
natans, Ia lac. N r. 13 (relev. 2) ne indică cu m ultă certitudine apunerea unei
, asociaţii în care această specie a avut, probabil, un oarecare rol social.
Speciile însoţitoare sau întâmplătoare se găsesc la limita de joc a ni­
velului apei. Ele aü o mai m are desvoltare însă în alte asociaţii care urmează
spre uscat. O menţiune specială facem pentru sp. M e n ya n th es trifoliata care
se întinde în aceasta asociaţie depe formaţiunea de plaur.
Comparând ridicările noastre cu datele din literatură (93, 152, 171, 176,
192-, 193) găsim o mare asemănare în ce priveşte slaba omogenitate dintre
componentele asoc. (93, 176), cât şi în ce priveşte prezenţa generală a specii­
lor caracteristice care este tot slabă, putând da naştere la numeroase varian­
te, unele identificate şi de noi. -
In ce priveşte identificarea ansamblului de specii caracteristice (93, 192),
după cum se vede . din tabelă, num ai o parte au fost găsite, asociaţia ară­
tând o vădită sărăcie în aceasta privinţă, o explicaţie foarte prelabă pu­
tând să fie în tinereţea, micimea şi în salinitatea mai mult sau mai puţin
pronunţată a apei lacurilor. L a totalul de specii caracteristice găsite de noi
în Dolină mai putem adăuga P halaris arundinacea, identificată în tovă­
răşia papurei cu frunza îngustă, la lac. Nr. 70.
D intre sp. carac., dând numai câteva dintre cele mai răspândite, din

T ab . 12, A s o c . S c ir p e t o -P h r a g m ite tu m : S p e c t r u l
b io lo g ic . S p e c t r e b io lo g iq u e .

Forma biologică Nr. sp.

Forme biologique G H - Hyd
în total
Totalul sp» caract. asoc.,
al.» ord. Phragmitetalla 5 8 - 13
Total des espèces carac.

Procentajul 38,4 61,6 - 100%

Totalul sp. din releveurl
Total des espèces des 8 16 5 29
relevés

Procentajul 27,58 56,22 16,2 100%

dolina Băilor lipsesc urm ătoarele: R m n e x Hydrolapathu.m, Btitomus um -

bellatus >’ Glyceria maxima, I r is pseudacorus şi L e e rsia orysoides. E le se
găsesc în regiunile apropiate, bunăoară în lacurile din Câmpia Ardealului
(142, 145, 146).
■ 6
82

Spectrul biologic. In asoc. S cirpeto-P hragm itetum socotind numai spe­

ciile caracteristice, identificate din ridicările noastre (tab. 12 ), domină he-
micriptofitele (61,6°/o) şi geofitele (38,4%). La totalul sp. cuprinzând ca-
rac. şi altor unităţi sociale superioare (ord. P otam etalia , al. Juncion m a ri­
tim i), predom ină tot hemicriptofitele şi geofitele şi numai în tr’un procent
mic hidrofitde. :
Aspectul fiziognomic (calitativ) este dat de geofite, aproape indiferent
de faciesul la care ne adresăm. Excepţie găsim numai la faciesul cu Sp ar-
ganium e rectu m ssp. polyedrum care este hemicriptofit.

Asoc. Scirpetum maritimae.

Asociaţia se găseşte bine desvoltată, în ce priveşte întinderea, în Va-
lea-Sărată, în locuri mocirloase sărate (rei. 8), iar la Băile-Sărate, mai mult,
la m arginea lacurilor - îndulcite, pătrunzând în interior până la adâncimea
de cca 60 cm. .
Tabela 13 întruneşte releveurile din următoarele staţiuni:
N r. 1, dela lac. Nr. 4, în jurul oglinzii de apă, unde domină Ranunculus
trichaphyllus.
N r. 2, dela lac. Nr. 44, din jurul unui pâlc de Spa rg a n iu m erectum ssp.
polyedrum . Eleocharis palustris, în cadrul acestui individ de asociaţie, este
dispus zonal, mai la margine, alcătuind un facies.
N r. 3, dela lac. Nr. 46,. aranjat tot zonal în jurul adâncimii de 0,8 m.
N r. 4, dela lac. Nr. 71, din jurul bazinaşului vestic şi în lungul şanţului
de legătură cu restul lacului. -
N r. 5, dela lac. Nr. 79, lipseşte depe marginea dinspre pădure.
N r. 6, dela lac. Nr. 80, mai m ult pe intrândul m arginei sudice.
N r. 7, dela lac. Nr. 83. In anul 1940, P hrag m ites era prezent la acest
lac sub form a a două pâlcuri mici (de câte 0,5 mp.) ; în anii următori tres­
tia s’a desvoltat în aşa m ăsură încât a invadat aproape tot lacul.
N r. 8, din Valea-Sărată în dreptul ieşirii Pârâului Sărat din vale. în ­
tinderea acestui pâlc este de sute de mp.
Salinitatea apei lacurilor, de unde s’au făcut ridicările, variază între
0,18— 0,70%. Suprafeţele examinate între 15 şi 100 mp.
Speciile Bolboschoenus m a r itim u s1) şi Schoenople d u s Tabernaemonta-
ni, caracteristicile asoc.,au un cadru ecologic specific larg, putându-se des­
volta în staţiuni diferite în ce priveşte factorul de salinitate. Pentru aceasta.
adaptabilitate mare, asoc. Scirp etu m m aritim ae o putem considera ca o to­
vărăşie de legătură între seria asoc. halo-hidrofite şi cea de ape dulci, pre­
zentând un caracter mai pronunţat spre ultima, de unde provine şi faptul
că deşi e m enţionată ca o asoc. halofită, totuşi e trecută în cadrul ord. P h ra g -
mitetalia.

’) Ţinând seam a de m ărim ea spiculeţului şi lungim ea pedunculului, avem f. cont

p a c tu s; în ce priveşte numărul şi forma stilului vezi obs. la cap. Flora.
 83

T a b . 13. S c ir p e tu m m a r itim a e .
*0
V Nr. -de ord. a relev. 1 2 3 4 5 6 7 8
&
JD Nr.. de ord a relev, delà B.-S. 25 26 27 28 29 30 31 - i-,
O
O Nr. de ord. a lac. 4 44 46 71 79 8 83' — a
<u
-Q 30 100 16 50 50 100 70 100 tu;
Supraf. cercet. In mp,
N
s Inălţ. m d. m. 355—357 350 11
o 20 VI 26 VI 17 VI 7 VI 27 VI 6 VIII eu
u. Data ridic, relev . 1940 1940 1940 1240 5 VI 1940 1940 1940

Specii caract. pentru asoc.

G Bolboschoenus maritimus 3 . 5 3-4 . 6 4 . 5 4 . 5 4 . 6 6 . 5 4 . 5 4 . 5 8
G Schoenoplectus Tabernaemont. 2 . 5 1. 6 1. 5 + 4
Specii ca ra c.d e
alianţă şi ordin
.H Sparganium polyedrum ]) + .2 + •4 + 3
H G lyceria fluitans + .■4 + •4 1. 6 3
H' A lism a Plantago-aquatica + .3 + .3 2
H Veronica scutellata + .3 + •3 2
G Typha angustifolia 2 . 5 1
G „ latifolia + 1
G Phragmites communis + 1
H Carex Pseudocyperus + 1
H Oenanthe aquatica + •2 1
Specii caract. pentru
ord. Potametalia
H yd Potam ogeton scop ariu sJ) 1. 4 1
H yd Lem na minor 1
H yd , trisulca 1
H yd Ranunculus trichophyllus -K 3 1
Specii caract. pentru
ord. Juncetalia
H Triglochin maritimum + .4 + .5 + .4 2 . 5 4
G A ster Tripolium + • 3 + . 4 + •4 + . 1 4
H Puccinellia transsilvanica 4 -. 8 + 1 ”. 5 3
G Juncus Gerard! + .';2 1
H Scorzonera parviflora 1
Plantago Cornuţi + '2 + "2 1
Specii însoţitoare
sau întâmplătoare
H A grostis stolonifera + .2 + + 4~ • 2 4
G Eleocharis palustris 2. 4 3 . 5 3
H Galium palustre ţ : i 1. 5 2
H . Carex vulpina + ,. 2 + '.3 2
H Lythrum Salicaria + .4 1
H Ranunculus repens 4- 1
H Trifolium pratense +. 1
H Cirsium macrophyllum t) + 1
H Poa trivialis + 1
H R um ex crispus + 1

In lumina acestor considerente, în componenţa asoc. vom găsi specii ca­

racteristice atât dintr’ó serie cât şi din alta, după felul mai mult sau mai •
puţin sărat al staţiunii. In sensul cadrului ecologic am aranjat şi releveu-
rile în tabelă. /

!) S p a rg a n iu m erectum ssp. p o ly e d r u m ; P o ta m o g e to n pectinatûs var. scoparius

C irstu m ca n u m f. tnacrophyllum .
 84

L a lacurile aproape dulci găsim relativ bine reprezentate carac. al.

Phragm ition (din cele identificate din Dolină), putând distinge chiar un
facies cu T y p h a angustifolia (în locurile mai adânci 0,6 m, la lac. Nr. 4)
sau cu E U och a ris palustris (lac. N r. 44).
In staţiunile cu apa lacului mai sărtă, astfel la lac. 81 şi din Valea-
Sărată, găsim reprezentate carac. ord. higrofitic-sărat Juncetalia (asoc
T riglochin cu A s t e r ) care mrchează totodată caracterul sărat al acestor
staţiuni, indicând şi limita cadruluii ecologic specific.
Asoc. S c irp e tu m m an tim a e, găsindu-se la unele lacuri la limita oglin­
zii de apă se interpătrunde cu componentele ord. P otam etalia , astfel la lacul
83, cu P o ta m o g e to n pectinatus var. scoparius.
Spectrul biologic. Ca şi la âsoc. anterioară, cantitativ domină net tot

T ab . 14. A so c . S c ir p e tu m m a r itim a e : S p e c tr u l b io lo g ic ..
S p e c t r e b io lo g iq u e .

Forma biologică Nr. sp.

G - H Hyd
Forme biologique în total
Totalul sp. carac. asoc.
Scirpetum m ., al., ord. . 5 6 - 11
Phragm itetalia

Procentajul 4 5 ,4 54,6 — lOOo/o

Totalul sp. din réieveurf

Total des espècee des 8 19 4 31
relevés

Procentajul . 2 5 ,8 6 1,29 12,91 lOOO/o

hemicriptofitele şi geofitele (54,6 şi 45,4% ), iar la totalul de specii tot he-

micripiotitele şi geofitelş (61,29 şi 58,8%).
Aspectul fiziognomic calitativ este dat la asoc. S cirpe tu m de geofite.

A lianţa M agnocaricion eurosibiricum (W. Koch p. p.) Tiixen '

u. Preising.
Asoc. Caricetum elatae.

Aceasta asoc. a cărei fizionomie este dictată de form a caracteristică sub

care se prezintă specia de C arex reticulosa ( —C. elata sau C. H udsonii), cu
o largă răspândire geografică (87, 142, 145, 146, 201), se găseşte şi în inte­
riorul Dolinei noastre, de cele mai multe ori dispusă, tot zonal, în jurul
pâlcurilor asoc. S cirpeto-P h ragm itetu m . Alte -ori, unde adâncimea sub 70
cm permite, asoc. ocupă tot lacul, fiind în codominare cu P hragm ites, in­
dicând totodată şi înlocuirea asoc. Scirpeto^Phragmitetum. M archează in
felul acesta un alt pas siiccesionist şim n proces şi m ai avansat -în colmatarea
lacurilor; .
Lacurile unde găsim această tovărăşie de plante sunt aproape complet
îndulcite, salinitatea apei este cuprinsă între 0,02—0,08%.
 85

Releveurile provin delà următoarele lacuri:

N r. 1,dela lac. Nr. 2, în afara plaurului până la margine.
N r. 2,dela lac. Nr. 10. T ot lacul este ocupat de acest pâlc. Spre.capătul
nordic avem o uşoară creştere a adâncimei, m arcata fiind şi de vigurozitatea
exemplarelor de Phragmites.
N r. 3,dela lac. Nr. 13, de ju r .împrejurul lui.
N r. 4,dela lac. N r. 19, de ju r împrejurul lui.
N r. 5,dela lac. Nr. 22, între plaur şi m argine.
N r. 6,dela lac. Nr. 6, la fel.
N r. 7 ,'dela lac. N r. 78. Acest lac cu întindere destul d e jrn re a fost in
parte astupat. Releveul s’a făcut în partea vestică.
N r. 8, dela lac. Nr. 121. Se prezintă sub forma unei zone înguste între
plaur şi margine.
N r. 9, dela lac, N r. 16. In afara asoc. Scirpeto-Phragmitetum, spre
partea estică, pâlcul cu Carex riparia primeşte o extindere mai mare.
N r. 10, dela lac. N r. 41, în întindere mare, în deosebi, spre partea estică.
N r. 11, dela lac. Nr. 6. Două pâlcuri mici La m arginea lacului de câte
4 mp.
Alte specii însoţitoare sau întâmplătoare, prezente numai în tr’un sin-,
gur releveu sau cel m ult în două: Lcmna m inor + ; Poa trivialis + . 2;
Polygonum minus + (1) ; V^cia tetraspcrma + ; Sonchus aroensis + (2) ;
Cir sium vulgare + (3); Festuca pratensis + . 3 ; Carex distans + (4); Ly~ -
svmachia vulgaris -r. 3 (5— 6) ; Carex praecox T (7 ); Valeriana officinalis
1+ (7— 8) ; Eriophorum angustifoHum + . 2 ( 8); A ster Tripolium + ; Scor­
zonera parviflora + (9) ; R u m ex crispus .+ ; Plantago major + ; P, Cor­
nuti -f (9— 10); Juncus Gerardi '+ . 3; T rifo liu m 'rep en s + ; T rifolium
pratense ; Potentilla reptans + . 1; Aracknospermum canum '+ . 2 (10);
Ranunculus sardous r+ ' (10-—11).
Acoperirea vegetaţiei din pâlcurile noastre variază între 70 şi 95%.
Şi în cadrul asoc. Caricetum elatae putem deosebi în interiorul dolinei
Băilor mai multe variante, faciesuri, aranjând în tabelă releveurile în acest
sens.
D upă cu reiese "din tabelă cele mai multe pâlcuri reprezintă un stadiu
.iniţial, de trecere, de înlocuirea asoc. Scirpeto-Phragm itetum cu cea de Ca­
r e x elata. In acest stadiu Carex reticidosa este de cele mai multe ori în co-
dom inanţă cu Phragmites şiŢypha angustifolia şi num ai ra r cu primul.
Faciesul „tipic“, în sensul că numai reprezintă un stadiu de trecere, îl
găsim la lacul Nr. 6. Carex acutiformis, care. de asoc., la fel alcătuieşte un ~
^ facies p rin tr’o dominare aproape netă (relev. 7 şi 8). L a lac. 21, M enyanthes
tr ifoliata' are o mare desvoltare, în deosebi spre „Colina despărţitoare“.
Carex riparia, carac. tot de asoc., la unele lacuri, se găseşte numai spo­
radic (relev. 3, 4 şi 5). La alte lacuri (relev. 9 şi 10) se prezintă cu o do­
m inanţă aproape exclusivă imediat după zona interioară de Phragmites sau
Typha angustifolia, până la adâncimea de 0,4 m (facies cu Carex riparia).
86

Chiar la m arginea lacurilor, sau în gropile mai m ari dintre coline, mai
putem identifica un facies cu Juncus effusus, pe care îl putem considera
ca un stadiu de legătură cu asoc. locurilor umede (ord. Molinie talia).

T a b . 15. C a r ic e tu m e la ta e .
Phragmites communis | Phragm. Carex . Carex Juncus
Facies c u . cu Typha angustifolia 1 comm. tlpic acutiformis riparia effusus —
Forma biologică

Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 75

u.
32 33 0
Nr. de ord. a rei. dela B .-S . 34 35 36 37 38 39 40 41 42 s
0
Nr. de ord. a lac. 2 10 13 19 22 6 78 21 16 40 6 tt
Supraf. cercet. în mp. tuo 60 100 25 100 8 NO
Inălţ. m d. m. 356-358 L,
20 VI Bk
Data ridic, relev. 18 Vi I 20 Vlj 19 VI I 21 VII 18 VI
1940 IMO 1 1910 : 1940 I 1940 1 1.940

S p e d i caract. pentru asoc.

H Carex reticulosa 3 . 5t . 5 3 . 5 3 . 5 3 . 5 3 .5 + .2 + . + + 11
H „ P seudocyperus + ■4 + • 3 + • 5 + ■3 1 . 4 + t» 6
H . riparia + + +'■1 5 6 5 !5 5
H „ acutiform is 3—4 *4 3 1 5 2
H Juncus effusus + 1 .’ 4 1 .’ 3 + •2 4 .’ 6 5
G M enyanthes trifoliata + 2 3 . 2
Ch D repanocladus fluitans et
aduncus + • 3 + • 2 1 . 3 + ■3 + •2 + •2 + .4 +- + .2 1 .4 2 .5 11
Specii caract. pentru
alianţă şi ordin
G T ypha angustifolia 2 6 . 1 . 5 2 . 5 + •4 1 . 5 1 . 5 + ■2 8
G „ latifolia + •2 V + + •2 4
G Phragm ites com m unis 2 . 5 2 . 5 1 ! 5 2 ! 6 2 -3 ! 4 2 ;.ü 1 . 5 1 !5 8
H Oenanthe aquatica + •1 + + ■4 +
; 2 + ‘•1
+ + 75
G Schoenoplectus Tabernaera. + + •1
, + 4- +
G Bolboschoenus maritimus * + ■2 1
+ ‘- 2
H A lism a Plantago-aquatica + + ' 3 34
H Veronica sculellata
++ 2 + •3 1 . 1
H Glyceria fluitans + :3 + + •13
H Sparganium polyedrum 1) 4* 1 .3 2
S pecii însoţitoare sau
întâmplătoare
H Lythrum Salícaria + •3 + . 4 + •5 + + + ■3 + ■4 + .•3 + . 4 11
H Galium palustre 1 . 5 + .4 1 . 4 + .5 + 1 . 4 l + 4 Î:* + ■3 1 .5 11
H L ycopus europaeus + •4 + -Ì
+ •4 + •4 + .2 + •2 +t» + • 4 10
G Eleocharis palustris + ■6 + . 2 + • &+ • 4 + ’-2 + •1 + •5 9
H A grostis stolonifera + •1 +
+ + 1+
+ •3 3
H R anunculus repens 1 .3 2 !4 3
H Lysim achia N um m ularia + •3 r . 4 N4 1 .4 3
H Carex vulpina 1 . 5 + .3 2
Ph S alix cinerea • 1
+ . 2 + ’. i + 3

Am încadrat la asoc. Caricetum elatae pâlcurile în care domină speciile

amintite m ai sus, întrucât în interiorul Dolinei nu au un cadru ecologic cu
totul deosebit, variind puţin numai în ce priveşte adâncim ea'apei (nivelul
oglinzii de apă). In afară de aceasta nu prezintă specii caracteristice deo­
sebite care să îndreptăţească considerarea lor ca asoc.. aparte..

’) S p a r g a n iu m erectum ssp p o lyed ru m .

)
 87

Exam inând şi alte carac. de asoc. ca Carex Pseudocyperus,' vedem ca

prezintă o frecvenţă destul de m are în cadrul pâlcurilor examinate, găsin-
du-se a tâ t'în stadiile iniţiale dela adâncimi mari (70 cm) cât şi în stadiile
de trecere spre staţiuni fără oglinda apei la suprafaţa pământului- D repa-
nocladus (fluitans şi aduncus) are o prezenţă generală foarte mare, prefe­
rând m arginea lacurilor, găsindu-se mai mult la limita oscilaţiunii nive­
lului apei. '
D'intre speciile însoţitoare sau întâmplătoare, facem o menţiune specială
pentru Eleocaris palustris care se orândueşte tot zonal, sub .forma unui cor­
don mai mult sau mai puţin îngust (dependent de înclinarea marginilor la­
cului) la limita, nivelului apei. L y th r u m Salicaria, L y c o p u s europacus şi
G alium palustre arată o prezenţă ridicată, dar o vitalitate slabă, mai ales
spre adâncimi mai m ari,‘unde se găsesc pe snopii de C a rcx reticulosa. Ga­
llimi palustre împreună cu Ranunculus repens iau o desvoltaree m are în
zona urm ătoare, spre exteriorul lacurilor.
Prezenţa halofitelor în ridicările 9 şi 10, dau un caracter întrucâtva
'm ixt acesfor indivizi de asociaţie.
Spectrul biologic. Asoc. C aricetum elatae, ca şi ambele două precedente,

T ab. 16. C a r ic e tu m e la t a e : S p e c tr u l b io lo g ic .
S p e c t r e b io lo g iq u e .

Forma biologică G H Cb Ph Nr. sp.

T Hyd
Forme biologique în total
Totalul sp- caract. asoc.
Total des espèces de assoc.
Caricetum elatae, al., ord. PhraQm. 6 10 1 17

Procentajul 35,4 58,8 6,8 — — — 100o/„

Totalul sp. din releveuri
Total des espèces des relevés 10 34 1 1 2 1 49

Procentajul 20,45 69,39 2,03 2,03 4,07 2,03 tOO°/o

este dominată tot de hemicriptofite şi geofite (58,8 şi 35,4% ). Procentul

de 5,8% chamefite ' (bryo-chamephyta) se referă la Drepanocladus.
N um ărul hemicriptofitelor creşte şi mai m ult dacă înglobăm la calculul
de procentaj, toate speciile din tabelă (49); avem în schimb o pronunţata
scădere a geofiţelor (69,39 şi 20,45%). ' ,

P L A U R U L Ş I V E G E T A Ţ IA D E T U F Ă R IŞ A C O P E R IT O A R E .

(Asoc. de Salix cinerea cu Carex diandra)

Descrierea plaurului. E s te .alcătuirea natantă a asoc. Scirpeto-P h ra gm i'
tetam , rezultată din împletècirea rizomilor şi a rădăcinilor adventive for­
mate pe ele, la care. se mai adaugă resturile plantelor hidrofite ce se insta­
lează pe el. Speciile care formează plaurul sunt: P h r a g m ite s communis şi
T ypha. angustifolia, de cele mai multe ori' împreună sau numai excepţional
 ultima (la lac. N r. 40 şi. 70). P rin acest fel de a se .năpădi suprafaţa lacurilor,
acoperindu-se oglinda liberă a apei, se izolează în parte de contactul direct
cu factorii exteriori ca insolaţie, érc., d ar mărindu-se în schimb la maximum
evaporaţia, prin covorul végétal form at. ;
Felul de form are, precum şi modul de a se prezenta plaurul, se găseşte
descris detailat în diferite lucrări (125 ex 6, 146, 201) în legătură cu delta
D unării şi. în m ăsură'm ai mică cu Câmpia Ardealului (21, 146). Noi ne
m ărginim la o scurtă descriere a felului cum se prezintă la lacurile Băilor-
Sărate. Aici se poţ suprinde o serie de stadii de form area şi1 întinderea lui, '
_ dela o acoperire parţială (lac. Nr. 40 şi 70, fig. 2 şi 30), până la acoperirea
completă a suprafeţei lacurilor (lac. N r. 2, 6, 13, 19, 21, 22, 32, 39, 56,
59 şi 69).
Adâncimea apei, cea mai mică, peste care se formează plaurul este de
1,80 m, iar ad. dela care se face întinderea este de cca 0,8 m, acest loc fiind
totodată şi legătura între partea asoc. Scirpeto-Phragmitetum, cu înrădă­
cinarea directă în substrat, şi cea natantă. Tot această legătură constituie Jo­
cul — ţâ ţ â n a — de unde se fac mişcările de ridicare şi coborâre a plauru­
lui în funcţie de variaţiunile nivelului apei (anotimpuri sau ani ploioşii sau
secetoşi). E ste interesant faptul că şi. peste adâncimea mică de 1,8 m s’a for­
mat plaurul şi nu a fost acoperit lacul complet de vegetaţie, prin înrădăcinare
directă în sol.
înaintarea formaţiunii de plaur spre centrul lacului se face de jur îm ­
prejur, m icşorându-se în felul acesta din ce în ce oglinda liberă a apei. L a­
cul N r. 70 prezintă un astfel de moment grăitor de formare, având încă
în centru oglinda liberă (fig. 2 şi Pl. V, fig. 30).
L a unele lacuri cu bazinul diferit scobit pe fundul lui, cum e lac. Nr.
13, găsim două ochiuri de plaur de m ărimi aproape identice, prezentând o
stabilitate slabă.
Grosimea plaurului variază între 40 cm şi 80 cm. In stadiul tânăr de
form are este subţire şi nestabil. El, încetuil cu încetul, se populează cu plante
higrofite care prin humifiere îl îndesesc. In felul acesta se tot îngroaşe, de­
venind din ce în ce mai stabil, in cât la o plimbare peste el abea se mai
resimt slabe oscilaţiuni.
Plaurul cel mai stabil îl găsim la lac. Nr. 32, din partea nordică. Con­
turul lui este m arcat de exemplarele de trestie şi papură care sunt de talie
mai mică decât cele dela margine cu înrădăcinare directă (Pl. IV fig. 27).'
Oscilaţiuniie plaurului sunt slabe, având deasupra un strat de pământ de
câţiva cm, adus în mare m ăsură de vânturi, din viile ce m ărginesc lacul la
nord şi pe care pot germina o mulţime de plante, a căror seminţe au ajuns
aici din vegetaţia care mărgineşte lacul, la care apoi rădăcinile ajungând
la o umezeală prea mare de cele mai multe ori dispar.
Vechimea form aţiunii de plaur se pare a fi de dată relativ recentă,
foarte probabil că s’a format pe locurile cari au luat naşterd din exploatările,
făcute p rin evul mediu. La unele lacuri, cum am văzut, este rin plin proces
de form are. ■ , ,
 89

Vegetaţia plaurului. E vit să dau o denumire acestui ansamblu, complex,

de fragmente de'.asociaţii, scoase în evidenţă mai jos, aparţinătoare unor
unităţi sociologice superioare diferite, identificate prin câteva specii carac­
teristice. Sau dacă am căuta totuşi să o denumim i-am putea zice asoc. de
S a l i x cinerea cu Car ex diandra. In literatură (140, 152, 192) găsim între­
buinţată, parţial această denumire (Salicetum cinereae) pentru un alt con­
ţinut de vegetaţie, păduri de luncă, de aceea îi atribuim o valoare cu totul
locală.
Staţiunea „plaur“ este formată, după cum am văzut în , subcapitolul
precedent, dintr’un substrat vegetal, plutitor de o anum ită grosime (40 cm —
80 cm), dictând un mediu hidrofitic, prin suprapunerea sa deasupra oglinzii
de apă. Sub el urmează apoi apa lacului.
Salinitatea apei lacurilor unde avem formaţiunea de plaur variază in­
tre 0,02—0,2% ; excepţie face lac. Nr. 59 (Sin), netrecut pe tabela ce
urmează, unde avem o salinitate mai mare.
Pentru a arăta componenţa vegetaţiei depe plaur, prezint în tabela 17,
opt releveuri făcute la 8 lacuri, după cum urmează:
N r. 1, dela lac. Nr. 2; în plus1): A g r o s tis stolonifera + ; L ip a ris
L o e s d ü + (numai un exemplar).
N r. 2, dela lac, Nr. 6; in plus; V i d a angustifolia + .
• N r. 3, dela lac. Nr. 13, ridicat numai ochiul de plaur vestic. A tât T y -
pha, dar mai ales Carex diandra, sunt mai abundente spre mijloc. In plus:
L ysim achia N u m m ularia -K 3; Vicia angustifolia FF'; Festuca pratensis + .
2; Sonchus arvensis FF.
N r. 4, dela lac. Nr. 16.
N r. 5, deal lac. Nr. 19. Aproape toată suprafaţa plaurului este acope­
rită cu perniţele de Sphagnum. In plus: E pilobùim palustre + '; C arex le­
porina ’+ ; Juncus inflexus -F ; / . effusus .+ şi L ip a ris LoeseMii + (tot nu­
mai în tr’un exemplar).
Nr. 6, dela Iac. Nr. 21; în plus: Valeriana off. "+’. 2; A trip le x hastatum
4-; A n th o x a n th u m odoratum + ; Triglochin m a r itim u m '+ ; Genista tinc-
toria
N r. 7, dela lac. Nr. 32; in plus: Cirsimn canum ’+V 3; Plantago C or­
nuti + . 3; Valeriana off. + . 3; Festuca pratensis '+ . 3; Sonchus arvensis
FF..2; Poa pratensis + ; E p ilo b h im palustre '•+ ; M elìlotus of f . + , O dontites
ru bra ssp. serotina FF; Crepis biennis + ; 'E upatorium cannabinum '-F.
N r. 8, dela lac. Nr. 69. Adâncimea apei sub plaur este m ai mare de 5 m ;
în plus: Valeriana off. FF ; Sonchus arven sis' A-i E u p a to riu m cannabinum + .
Analizată vegetaţia, pe strate, se prezintă în felul urm ător: Stratul
arbustiv este alcătuit predominant din Salix cinerea care se desvoltă bine,
m arcată fiind aceasta prin fructificarea îmbelşugată din fiecare an. Ea, pe
unele form aţiuni de plaur (rei. 3 şi 7), e num ai la începutul instalării. La

') Tot din suprafaţa pâlcului analizat, dar netrecute p e tabelă.

90

lacul N r. 32 este interesant faptul că deşi plaurul este bine legat, totuşi abia:
g ă sim , câteva tufe, spre m arginea vestică. La alcătuirea stratului de tufe
mai1 iau parte, dar într’o proporţie mult mai redusă, speciile-de Populus tre-
r
T a b . 17. V e g e t a ţ ia p lau ru lu i. La v é g é ta tio n d e j p la u r ( a s o c . d e S a lix
c in e r e a c u (a v e c ) C a rex d ia n d r a ).

Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4 6 6 7 8 a

43 44 45 46 47 48 49 50 »a
Nr. de ord. a relev, dela B .-S. ae>
Nr. lacului 2 6 13 16 19 21 32 69 a>
01
Supraf. analizată în mp. 100 50 100 50 100 100 100 80 0
Ad. cea m ai ,m are a apei sub
C
L>
NI
plauf tn m 1,8 1.4 2 2 2,5 4,3 1.4 5->nj C
D
13 VI 20 VI 18 VI 21 VI 18 VI 21 VI 18 VI 19 VI
Data ridic, relev. 1940 3940 1940 1940 1940 1940 1940 1940

Specii caract. sau însoţitoare

mai im portante pentru'ord.
Phragmitetalia
Phragmites com m unis 3 -4 . 5 3'. 5 3 . 5 2 . 5 2 . 5 '2 .6 2 .5 7
Typha angustifolia 2 .5 3 . b 1 . 4 2 . b 2 . 5 + .2 2 .5 2. b 8
„ latifolia + • 1
Carex reticulosa 1 -2 . 5 4 ! 5 2 ! 5 2 !3 4
, riparia 1. 5 . 2 . 5 + • 2 + •2 4
» acutiformis 1 . 4 1
P seudocyperps + -f* • 2 + •2+ .2 5
Schoenoplectus Tabernaemont. +. 1
M enyanthes trifoliata 3 !4 2 !2 3 !5 3
Veronica scutellata + ^2 + • 3 + + ■2 + •3 b
Galium palustre 1 . 5 + . 4 + •4 + Ì5 + 1 . 5 1 ! 4 ■+; 3 8
Lythrum Salicaria • + . 2 + •2 • + + • 3 +■ • 3 + • 3 6
Specii caract. sau însoţitoare
mai im portante pentru ord.
A lnetalia glutinosae
Salix cinerea 3—4 . 4 1 . 2 + .5 . 5 4 . 55 . 5 + 2 -3 . 4 8
Populus tremula 1 - 2 . 4 + •4 . 1-2 . 3 b
„ alba + •à . + •4 . . 2
Rhamnus catharticus + . . 1
Betula pendula • • -f- .2 + •' I 2
Dryopteris T helypteris 4 . 5 5 .5 4 . 5 5 .5 4 .5 • 4 .£ b
Eriophorum angustifolium + .2 1. 3+ •4 3
L ycopus europaeus + . 3 + ^2 + . 4 • + •2 + ‘ 3 ò b
Specii caract. sau însoţitoare
mai im portante peetru ord.
M olinietalia şi Carícetalia
fuscae
Eriophorum gracile + . 3 + 2
Carex diandra 2 . 4 . 3 . 5 1!4 r! 5 2 .5 . 5
*, distans -. . + . + • 2 + •3 . 3
Poa trivialis . + •2 + • + .2 • 4
+
Specii aparţinătoare ord.
Sphagnetalia -
Sphagnum squar. v . spectabile 2 .5 1
„ Girg. v. gracilescens 4 . 5 1
Stratul m uscinal (exd. Sphagnum) 2 ! 5 4 ! 6 4 ". 5 2 ! 4 1 . 2 4 !5 1 !4 3 ’. 5 8

mula (unele exemplare ajungând peste 4 m înălţime, la lac. N r. 69) şi P.

alba, sub form a de mici tufişoare (rel. l şi 6). Betula pendula la fel se gă­
seşte num ai cu totul sporadic şi ceva mai viguros la lac. N r. 69.

i) —)■ Indică o adâncime mai mare de 5 m.

 91-

Stratul herbaceu se prezintă la rândul lui m ultistrati ficat. Substratul cel

mai de sus este form at din papura cu frunza îngustă şi trestie, ele putând"
ajunge uneori la înălţimea stratului tufaceu sau chiar întrecându-1 (fig. 5).
Al doilea substrat e alcătuit din rogoazele mari şi din specia de ferigă,.
D ryop teris T h elypteris . In timp ce tufişoarele de rogoz sunt împrăştiate lax.
pe întinderea plaurului şi nu sunt aşa de viguroase ca în staţiunile lor nor­
male, unde au o înrădăcinare directă în sol, feriga D ry op teris,. îndeosebi pe
plaurii mai apătoşi, este foarte abundent, prezentând o acoperire aproape
100%. Uneori poate să lipsească complet (lac. 16, 32). Celelalte specii din
stratul herbaceu, cu excepţia câtorva, ca E nophorum ,' C a re x S a n d ra , sunt.,
slab desvoltate, prezentându-se pipernicite, rar putând ajunge să fructifice
(L y c opu s, Galiam, etc.).
Stratul muşchilor la fel are un grad mare de acoperire. Din aceşti
muşchi au fost identificaţi: D repanocladus fluitans şi adnncus, A id o c o m iu m
palustrei) Calliergon cuspidatum şi două specii de S ph a g n u m , la lac. 2 şi 19,
S.'squ arrosu m şi T. Girghensonii, Acest început de form area unei turbării,
prin situaţia ei excepţională pe form aţiunea de plaur,-ne obligă să ne ocu­
păm în mod special de ea în câteva din aliniatele de mai jos.
Trecând acum la analiza speciilor, în ce priveşte valoarea lor fitosocia-
lă, constatăm, cum am anticipat la început, că ele indică fragm ente de asoc.
aparţinătoare la.uniţăti sociale diferite din seria tovărăşiilor cari se'p erân -'
dă în procesul de colmatarea lacurilor.
Speciile stratului tufaceu, precum şi D ryopteris, date de specii caracte­
ristice pentru ord. Alnetalia glutinosae (192), aşa fragm entar cum se pre­
zintă, marchează un pas succesionist în evoluţia vegetaţiei spre climax (for­
maţiunea vegetală, pădure) dictat de climatul general. In cazul plaurilor
noştri va fi foarte interesant de urm ărit evoluţia în continuare a vegetaţiei,
cu atât mai m ult că date referitoare la astfel de tipuri de succesiuni nu am
găsit în literatura cercetată. Probabil că nu va întârzia instalarea arinului _
negru ( A ln u s glutinosa).
In complexul vegetaţiei plaurului, în afară de trestie şi papură, mai
găsim o parte din speciile caracteristice aparţinătoare ord. Phragm tíetalia-
şi anume din asoc. S c irpeto -P h ra gm itetu m şi Caricetum elatae. Toate aceste-
plante prin resturile lor bogate contribuie la îngroşarea plaurului.
T o t în alcătuirea plaurului întră câteva specii, de o anum ită importanţă,
din oră.M olinietalia (C arex distan s) şi din ord. Caricetalia fuscae (93), ast-- -
fel E riopliorum gracile dar în deosebi Carex diandra. Acest rogoz deşi ele­
ment de largă răspândire, aproape cosmopolit, în Ţ a ra noastră este foarte-
rar şi cantonat mai mult în Transilvania (190). L a lacurile Băilor îşi gă­
seşte optimumul de desvoltare pe plaurii mai apătoşi şi ± stabili, în mod',
deosebit pe cei doi ochi dela lac. N r. 13. -
■ In afară de speciile însoţitoare amintite, în parte trecute pe tabelă,
iar altele numai în dreptul fiecărui releveu, pe form aţiunea de plaur mai
pot ajunge unele cu totul întâm plător din vegetaţia înconjorătoare, astfel'
Genista tincioria, Sonchus arvensis, etc. sau chiar halofite ca Tri giochine
m a ritim u m sau ca Plantago C o m u ti,
 F ig. 5. L acul Nr 21. Secţiune E—W prin lac (şi prin formaţiunea de plaur). Section E ~ W à travers le lac (ainsi qu’à travers
la formation de plaur — 1. Carex a c u tifo r m is; 2. P h ra q m ite s ç o m m u n is; 3. Ş a lix cinerea; 4. T yp h a a n g u sti/o lia ; 6. P o p u lu s tre m u la .
t92
 93

Vegetaţia celorlalte formaţiuni de plaur, tot dela lacurile Băilor, ne-

trecute pe tabelă, se prezintă în felul Următor: La lac. 13 mai avem un ochiu-
de plaur, la mijloc fără un strat de tufe; cel dela Jac. 22 are tufărişul bine
desvoltat, adăpostind frumoasa specie de Pirola rotundifolia; la lac. 39, sali-
cetul est îndesit de câteva exemplare de Cornus sanguinea; singurul exem­
plar de salcie bine desvoltat la lacul N r. 40, din cauza adâncimii mici, are o
înrădăcinare directă în suhstrat, consolidând întrucâtva plaurul pe cale de
form are; la lac. Nr. 56 şi 59, depe fundul Dolinei, la fel, lipseşte tufărişul.
Pe ultimul plaur există doar un exemplar mic de salcie.
Sfagnetul depe plaur. (Sphagnetum m ixtum ). Prezenţa a două specii
de Sphagnum pe plaurul a două lacuri (Nr. 2 şi 19) este la fel .interesantă,.,
indicând o turbărie incipientă. Ea este departe de. a fi tipică, ne fiind la
altitudinea," tem peratura sau cantitatea de precipitaţiuni unde turbările se
desvoltă în optimum (135, 140). E xistenţa acestei tu rburării începătoare pe
. plaurul lacurilor îndulcite (cloruri 0,016 şi 0,087%) se datoreşte, în’ m are
măsură, microstaţiunii oferite de vegeţaţia arborescentă a plaurului, reali-
zându-se cel puţin în parte cerinţele lor ecologice. S ’au înfiripat şi-se ţnenţin
graţie atmosferei umede, dictată de apa lacului, um brite de tufele de Salix.
A tât Sphagnum squarrosum var. spectabile cât şi Sph. Girgensohmi'
var. gracilescens, acopăr suprafeţe însemnate din cea a' plaurului, (la lac.
Nr. '2 aproape jumătate, iar Jac. N r. 19 cca % din suprafaţa totală) sub
formă de perniţe lenticulare la baza tufelor de S a lix cinerea.
Că această turbărie este cu totul netipică şi de dată recentă ne-o indică
compoziţia ei floristică. Lipsesc din ea speciile cari caracterizează tinoavele
tipice, astfel Eriophorum vaginatum sau diferite sp. de Vaccinium, ca să
amintim câteva dintre ele. E ste prezent Eriophorum angustifoUum care se -
găseşte în general şi în sfagnete, ne fiind totuşi o caracteristică fidelă.
Turbăriile în deobşte se ştie că dictează de cele mai multe ori o re-
acţiune acidă, astfel se întâmplă şi în cazul nostru. M ăsurările în această
privinţă ne au dat următoarele rezultate: pH plaurului, din stratul muscinal,
în afara perniţelor de-Sphagnum, la ambele lacuri este egal cu 7, deci neu­
tru, iar imediat pe plaur, sub perniţe sau plantele însăşi, a u avut p H —4,5j_
după cum vedem puternic acide (determ. sau făcut cu pehametrul de teren
H e 1l i g è în Iul., 1942 şi Sept; .1943).
Speciile cari trăiesc pe aceste perniţe, cu excepţia unora (Eriophorum
angustifoliuni) E . gracile şi Carex diandra) arată o. şi mai slabă vitalitate
decât cele depe restul plaurului; sunt pipernicite şi nu fructifică, ca o con­
secinţă a condiţiunilor ecologice speciale în care au ajuns ele să trăiască
(între altele, aciditatea excesivă).
Observarea faptului că pe răstimpul de 6 ani (1938— 1943) nu au avut
o tendinţă evidentă de întindere ' a perniţelor de Sphagnum , ne confirmă
presupunerea de mai sus .şi anumé că acest sfagnet nu se găseşte în condi-
ţiunile lui optime de desvoltare, 'cu atât mai m ult că se află într’o staţiune-
excepţibnală, locuri de săraturi. •
 '94

C lasa M olinieto'Arrhenatheretea (Br.-BIq.) Tiixen.

O rdinul M olinietalia W. Koch.
A lianţa M olinion W. Koch.
Asoc. de Carex distans cu C. vulpina.
■ Brin aceasta denumire am căutat să scot şi mai m ult în evidenţă pre­
zenţa rogoazelor mici, din locurile foarte umede, dela' marginea lacurilor
aproape îndulcite (alcătuind o bună parte din zona de colmatare a lacurilor),
' precum şi de pe suprafeţe tot apătoase dintre coline, şi o'p arte de sub pădu­
ricea sudică. Pâlcurile prezentate în tabela 18 sunt în tr’o oarecare m ăsură o co-
•dominare cu Festuca pratensis care însă are un cadru ecologie mai larg, în
-ce priveşte factorul umiditate, găsindu-se în aproape toate asociaţiile mezo-
fite (142, 152, 154, 176), indicând trecerea spre ele, de aceea am considerat-o
.şi noi ca o caracteristică de clasă.
Releveurile din tabela 18 sunt făcute numai din interiorul dolinei Băi­
lo r şi provin dela- marginea lacurilor sau din locuri foarte umede.
N r. 1., din jurul lacului Nr.- 1, partea nordică a D'olinei. Spre capătul
.NW , zonălitatea pâlcului este întreruptă de asoc. Triglochin mariU\nmm cu
A ster Tripolium . .
N r. 2, 3, 4, şi 5, tot din zona mărginitoare, în afară lacului, după aso­
ciaţia de Carex elata sau de Bolboschoenus maritimus, dela lacurile Nr. 2,
-3, 4 şi 44. L a ultim ul lac num ai în părţile nordice şi vestice, aici prim ind o
întindere mai mare, între colina N şi S, mărginitoare.
N r. 6, în apropierea lacurilor Nr. 14 şi 15, suprafaţă foarte umedă, lân-'
- ;gă un pâlc de Bolboschoenus maritimus. * .
Alte specii însoţitoare sau întâmplătoare prezente num ai într’un singur
:releveu sau cel m ult în două: V id a s e p i u m ; Medicago hipulina + (1);
.Ranunculus polyanth^mos *+ (1 şi 6) ; Carex leporina + (2). Senecio eruci-
folius îrf ; Dipsacus ladniatus '+ ; Potentina argentea -f ; Leontòdon hispidus
var. vulgaris T (2); Aster Linosyris !'+ (2 şi 3); Cir sium vulgare + ; Achil­
le a .m illefolium + . 3 (3); Sonchus arvensis\+ . 1 (3 şi h); Genista tinctoria
fK (4) ; E ryngium planum -1 ; Festuca pseudovina + ;. Inula Britannica
-1 ; M entha Pulegium ; Statice Gmelini .+ (6).
Totalul speciilor din cele 6 pâlcuri prezentate în tabelă este de 69.
A lcătuirea floristică a acestor pâlcuri ne indică caracterul, în parte,
-m ixt al asociaţiei, trădând totodată vecinătatea ei cu asociaţii hidrofite. Ast­
fel p rin speciile caracteristice alianţelor Magnocaricion şi Phragmition,
m arcând un stadiu succesionist în opera de colmatare a lacurilor prin
plante. Faptul că este un stadiu intermediar spre asociaţiile ord. Arrthenathe-
■retalia o trădează cortegiul de specii care caracterizează asociaţiile acestei
-clase. ..
In cadrul asociaţiei de Carex distans cu C. vulpina, avem microvaria-
ţiu n i ale um idităţii solului, determinând dominanţa unei specii sau a alteia,
 95

T a b .-18. A so c . d e C a r ex d is ta n s c u (a v e c ) C. v u lp in a .
Nr. de ord. a relev. . 1 2 3 4 6
N r. d e ord. a relev. dela B.-S. 51 62 53 54 55 56
tuo
Supraf. cercet. In mp. 60 50 50 50 100 100
o
3 A cop. veget, ia procente 100 Obs.
CO
s Inălţ. m. d. m .__________ 3 6 6 -3 5 7
O Inclin. în grade (spre lac) 1 1 -2 0,6
Uh
120 VI 20 VI. 1940
D ata ridic, relev. 13 VI. 1940 I 1940
Specii caract. (locale)
pentru asoc.
H Carex vulpina 2. 6
2 . 6 1 .6 1. 2 . 5
H , distans +. 6 1. 5 1 . 5 2 . 5 2 . 5
H A grostis stolonifera 1. 5 + + .3 !—4 . 6 +
H A lopecurus pratensis 1 . 6+ .3 + .2 +
H Galium palustre + 1*3 1 . 5 2 . 6 + .3
G Eleocharis palustris + . 3 + .5 .
S pecii caract. pentru
al. şi ord. M olinietalia
H Lyţhtrum Salicaria -f- . 2 + . 5 + .6 + . 5 + .2 +
Tot caract.
de al. Lych­
H Poa trivialis + . 4 + . 3 + . 3 + •3 + •2 nis tloscucull
H L ycopus europaeus + . 2 + •" + . 3 + .5' dlntr’un
II Festuca arundinacea + .2 pâlc din
tuf. S-
S pecii caract. pentru cl.
Moliníeto-Arrhenatheretea
H Festuca pratensis -2 . 5 2 . 5 5 2 .5 1 . 5 1 -2 . 5 6
H Ranunculus repens + .3 1. 5 1. 4 6
53 4+ - . 5
H R um ex crispus ++ 2 2 + •2 +
H Lysim achia Nummularia 2"5 6 1.6 -- . 3 5
H
H
Trifolium pratense
B repens
+
+ •2 + 1 + .2 - - . 2 + •2 „5
1
+
H Poa pratensis +. v. vulgaris + '.5 + + .5 4
+ 3
H Taraxacum officinale + ‘2 + ‘2
H Bromus commutatus +
4 - .• £2 2
+
H Juncus articulatus “H 4- 2
H Potentilla reptans 1
H
H
Ranunculus acer
Filipendula hexapetala
v +■
1
1
H Plantago media + 1
H » lanceolata + 1
H Cirsium canum + 1
Specii caract.
ord. Phragmitetalia
G
G
Bolboscoenus maritimus .H" 4- + + .1 +.1
Schoenoplectus Tabem aem ontanl 4" ' 3
G Phragm ites communis + . 3 4-
G Typha angustifolia + •* +
H Carex reticulosa + +
H G lyceria fluitans “h • 3
H Juncus effusus + .'2
Specii caract. pentrn
cl. Puccinellio-Salicornietea
G A ster Tripolium + .2 + •2
H Triglochin maritimum -+ + 2
G Juncus Gerardi
'+ + •2 +
H
H
Lotus corniculatus > tenius + + 2 + .2
Plantago Cornuti
H Scorzonera parviflora . +
96

Tab. 18 (continuare)
. : 1 2 ' 3 *. 5 .6
Specii însoţitoare
sau întâmplătoare
T V icia tetrasperma -f- . 2 + .2 + -Í + .3 + . 5
T
H
„ angustifoIia_
A gropyron repens
+ -
+
+ .1
• .
+
+
3
+ +
Ï2
+
, 4
4
H R anunculus sardous + • 1 . . . + .2 + 5 3
H Centaurea banatica1) h . 2 + •2 “f* 3
H C arex hirta . r . 2,4- . B + •3 3
H Arachnosperm um canum + 0 b . l ■. + , 3
"IH Plantago major . *4“ • 3 , 2
Drepanpcladus sp. +
+ -. 2Ì 1 . 3 1 . 4 1 .6 + .4 6
Ch +

alcătuindu-se tot atâtea faciesuri de o singură sau chiar de două specii. Ast­
fel putem deosebi faciesuri cu Alopecurus pratensis, uneori cu Poa praten­
sis var. 'v u lg a r is,(la m arginea lacului Nr. 39, netr’ecută în tabela 18, de
Festuca pratensis, în spre gardul W ), amintite la asociaţia de Triglochin
cu A stcr Tripoìiun\, apoi de A grostis stolonifera (rei. Nr. 4.) sau de Carex
distans în jurul lacului Nr. 43, după zona de C. riparia. L a lacuri, specia
care acoperă dominant această zonă de trecere, este m enţionată la capitolul
cu descrierea lacu rilo r..
Scăderea, sau mai exact plasarea mai la adâncime a apei freatice (la
lacuri continuarea subterană a apei lacului) prin ridicarea treptată a malu­
rilor, să ştie că determină un fel de cadru de variabilitate a umidităţii, m ar­
cate de altfel chiar de către anumite plante. Cum am mai amintit mai sus,
spre variaţiunile nivelului apei lacului, componentele caracteristice ale aso­
ciaţii noastre se interpătrund cu cele ale asociaţiei din alianţa Magnocari-
cion, fapt care îngreunează o demarcaţie mai netă între asociaţii, iar spre
exterior, influenţa cea mai externă, vădită, a apei freatice, o indică Carex
distans, prin dispunerea sa zonală în jurul lacului. In afara zonei de Carex
distans speciile sunt dispuse în mozaic. In interiorul acestei limite externe,
unele specii se dispun şi ele mai mult sau mai puţin zonal, de lăţimi de­
pendente de înclinarea m arginilor, la un anumit grad de umiditate, astfel
Eleocharis palustris formează o banda la nivelul de joc a apei lacului, u r­
mează apoi Carex vulpina}, iar spre exteirior Festuca pratensis.
Pe suprafeţele plane dintre coline, componentele asociaţiei se amesteca
mai m ult sau mai puţin uniform (rei. Nr. 5), arătând o repartizare mai'
uniform ă a um idităţii solului, lipsind de aici aproape complet caracteristicile
ord. PhragmitetaMa. ^ . ■
Prezenţa halofiţelor obligate "indică un oarecare conţinut. în Colruri a
solului. D intre ele, speciile Triglochin. maritimum şi A ster Tripolium sunt
cele m ai comune şi le putem considera ca ultimele m ărturii în procesul de
perindarea tipurilor de vegetaţii, în strânsă dependenţă cu procesul îndul­
cirii apei lacurilor. .

h Ş i form e de trecere spre C. sem ibanatica.

 97

Compararea tabelei prezentate de'noi, cu cele sintetice date de T i i x e n ,

' . W. K o c h şi P r o f / S a f t a , sau cu listele prezentate de Pirof. P r o d a n
1(142, 145), ne arată sărăcia asociaţiei noastre în specii caracteristice, ea
prezentându-se cu totul fragm entar, pe întinderi mici şi aceasta din cauza
topografiei Dolinei.
M ai amintim că în jurul lacurilor, solul este puţin aluvionar din cauza
spălaturilor depe coline.
..Privită asociaţia noastră şi din punct de vedere economic, vedem că
pe lângă rogoazele prezente, despre care se ştie că dau un nutreţ foarte slab,
ea mai este reprezentată şi prin graminee bune fur agere-(îndeosebi faciesu­
rile de Agrostis stolonifera, Festuca pratensis-şi Alopecurus pratensis). In
tocmai din aceasta cauză aceste suprafeţe, m argini de lacuri se pasc şi se
cosesc cu precădere, pâlcurile devenind în felul acesta artificializate, semi­
culturale, de altfel ca şi asociaţia de Arrhenatherum elatius, prezentată mai
jos.
Spectrul biologic. După cum reiese din tabela 19, asoc. de C. distans cu
C. vulpina, luând în considerare toate speciile caracteristice din tabela 18,

Tab. 19. Asoc. de Carex dlstans cu C. vulpina : Spectrul

biologic.' Spectre biologique.

Forma biologică T Nr. sp.

H G Ch
Forme biologique in total
Totalul sp. caract. din tab. 18.
Total des espèces caract. du 33 7 — - 40
tab. 18.

Procentajul 82,5 17,5 _ _ 100%

Totatul sp. dtn releveuri
Total des espèces des relevés 55 9 4 1 69
Procentajul 79,71 13,04 6,79 1,46 100% '

este alcătuită aproape exclusiv din hemicriptofite (82,5%) şi numai din-

tr ’un procent mic din,geofite''(17,5% ). ;
—^ L a totalul speciilor din releveuri, tot hemicriptofitele predomină
, (-79,71%) ' şi numai într’o m ăsură mică geofitele, terofitele şi cu totul ne
însemnat chamefitele (13,04; 5,79 ş i ' 1,46%). Ultim ul procent este dat de
muşchiul Drepanocladus. -
.Aspectul fiziognomic calitativ este dat exclusiv de hemicriptofite.

Ordinul Arrhenatheretalia P aw low sk t.

Alianţa Arrhenatherion P aw low sk î.
Asoc. Arrhenatheretum elatioris.
- Modul de a se prezenţa aceasta asociaţie, de Jocuri mezofite, fâneţe bine
gunoite (152, 192, 154), în interiorul Dolinei noastre este redat de urm ătorul
pâlc, dealtfel- şi singurul unde e prezent, dominând Arrhenatherum elatius.
 98

Releveul s’a făcut sub păduricea sudică, deasupra lacului Troacelor, în su­
prafaţă de 50 mp. (24 V I. ^1945). Pâlcul la capătul S este m ărginit de un
şanţ longitudinal, acoperit în m are parte de Alopecurus pratensis.
Speciile din ridicarea făcută s’au aranjat în ordinea importanţei lor
fitosociale (după 1, 152, 192) : S p e c - i i' c a r a c t e r i s t i c e d e a s o c . şi
d e a l i a n ţ ă : Arrhenantherum elatius 3.5; Dactylis glomerata '+ . 3 p T rifo ­
lium pratense '+ . 4; Plantago media + . 3; P. lanceolata + . 2; Alopecurus
pratensis + . 2 ; Festuca pratensis ' +; Cerastium vulgatum + ; Lotus cor- -
niculatus ' + ; Crepis biennis jb ; — S p e c i i c a r a c t e r i s t i c e o r d .
R r o m e t a l i a — Festuca sulcata 2.5 ; A s perula cynanchica + . 4 ; Thym us
Marschallianus 1.5; Koeleria gracilis + . 2; Salvia nemorosa 4-'. 2; Seseli
varium + ; Scabiosa ochroleuca + ; Stachys recta r+ ; S p e c i i î n s o ţ i ­
t o a r e s a u î n t â m p l ă t o a r e — Gatium verum :+ . 4; Centaurea bana­
tica + . 4; Ranunculus polyanthemos + . 3; Brisa media T+'. 2; Medicago
Iuputina + . 2 ; Salvia austriaca +'. 2; S. nemorosa r-K 2; Senecio erucifo-
Hus 4-'. 2; Rhinantlm s rùmelicus + • 2; R. minor '+ ".1 ; Veronica austriaca
F'-. 1; Achillea Millefolium + . 1; Allium Scorodoprasum H -; Dianthus
Charthusianorum var. puberulus + ; Fragaria viridis + ; Verbascum phoeni-
ceum + '; Anthoxanthum odoratum 4- ; Seseli annuum + ; Canipthothecimn
lutescens 1.5.
• Prezenţa speciilor care caracterizează ordinul mezo-xerofiţic Brometa- '
lia, prin speciile Festuca sulcata şi Koeleria gracilis, ne face să bănuim ca­
racterul în parte xerofit al pâlcului nostru. In interiorul suprafeţei dolinei
Băilor mai găsim pâlcuri asemănătoare în care domină Plantago media (în­
spre gardul W , din partea nordică) sau Dactylis golmerata (în jumătatea
inferioară a celor două poieni din păduricea sudică, aici fiind însoţită de
Ranunculus acer şi de fire izolate de Trisetum flavescens). La fel Rlnnan-
thus rumelicus mai ales ssp. Sim onkaianus, poate să. apară cu o dominanţă
mare, alcătuind un facies.
Spectrul biologic. Numărul de specii, din singurul releveu făcut, este de
35. D intre •acestea predomină exclusiv hemicriptofitele, la speciile caracte­
ristice, iar la totalul de'specii în proporţie de 82,75°/o. Apoi urmează tero-
fitele 11,42%, geofiţele 2,85% şi chamefitele (bryo-) tot în procent de 2,85.

Clasa P O rdinul P Alianţa ? '

\ Asoc. M icrocoleetum chthonoplastidis.

U rm ând ordinea progresiunii sociologice şi la asociaţiile halofite de.

locuri uscate, prim a cu care vóm începe enumerarea şi descrierea este cea
de Microcoleus chthono'plastes.
A taşăm provizoriu în această c la să ,,asoc. de Alge albastre, de care ne
ocupăm, întrucât se află ca şi urm ătoarea tot în staţiuni extreme, sărate,
alcătuind prim a grupare de plante pionere. ' .
 99

In afară de puţinele exemplare de Salicornia, Suaeda şi Puccinellia dis­

tans ssp. Umosa, sub o form ă pipernicită, locurile golaşe (ochiurile de să-
rătură) sunt populate de tovărăşia Algelor: Aceste plante de largă răspân­
dire geografică (34,201) sunt cuprinse, în parte, de T a r n a v s c h i (187)

Fig, 6. A . Dispunerea vegetaţiei zonal în jurul unui ochiu — golaş — sărat. B. Profil pentru m icro- ‘
altitudini în direcţiile S E —N W : a. ochiu golaş; b. zona cu S a lic o rn ia europaea şi S u a ed a m a ritim a ;
c. zona cu P uccinellia şi Statice G m elin i; d. zona cu 7 rigiochiti m a r itim u m şi A s te r F ripoliutn ;
e. un pâlc a asoc. F estuca pseudovina cu A s te r L in o s y ris (prăguşor). — A . Disposition zonale de la
végétation autour d’un surface dépourvu de végétation. B. Profil indiquant les microaltitudes suivant
les directions SE —N O . : a. surface dépourvu de végétation?; b. zòne à S a lico rn ia europaea et S u a eda
m a ritim a ; c. zòne à Puccinellia et Statice G m e lin i; à. zòne à T riqlochin m a ritim u m et A s te r ^
T r ip o liu m ; e. individu de l’association Festuca p seu d o vin a et A s te r L in o sy ris: v

• _ s,
în asoc. de Lyngbya aestuarii. P rin resturile lor organice, constituie pri­
mele începuturi de formarea humusului, făcând accesibile, aceste locuri,
plantelor mai superioare.
Din probele, în num ăr de trei, ridicate dela. Băile- şi Valea-Sărată au

7*
100

fost identificate: Microcoleus chthonoplastes, ca halophycee1) obligata,

Symploca symbiótica şi Nosţoc commune,- ca halophicee preferante.
Microcoleus chthonoplastes este foarte răspândit în locurile golaşe, îm­
pânzeşte primii- cm dela suprafaţă, prin cenobiţii filament pe care îl formează
şi continuă să crească înainte, alcătuind strate. E a este considerată ca o
componentă a asoc. de Lyngbya aestuarii, care e dată cu o prezenţă generală
m are din staţiuni populate de Fanerogam e halofile, fiind identificată d d a
Băile-Sărate num ai din probele locurilor cu umezeală ridicată în tot tim ­
pul anului, ocupate de A ster Tripolium, Juncus Ger adi, etc. Această A lgă
mai este însoţită de Nostoc halophylum şi Aphanothece pallida var. salina.
M icrofactori edafici2). U m i d i t a t e a. Um iditatea exprim ată în pro­
cente la sol uscat la 150° C,
pe adâncimea măsurată (40
cm), prezintă o variabilitate
accentuată numai în primii cm
dela suprafaţă (fig- 7 şi tab.
38). In timp ploios (17 Iun.
1943) la cca 2 cm dela supra­
faţă, um iditatea a fost 27,78%,
iar la cca 5 cm de 29,29%.
Deci o diferenţă mică. Dela
ultima adâncime, procentul de
apă continuă să crească, ajun­
gând să fie de 36,58% la 40
Eig. 7. D iagram a variatiunii umidităţii solului dela
cm, subsolul devenind clicos
diferite adâncim i din asoc. M icrocoleus chth o n o ­ cu slabe izvorâţi de apă. D u­
p la stes (loc golaş) (a, b) şi din asoc. S a lico rn ia pă o perioadă de uscăciune de
herbacea (c, d ): după ploaie a şi c = 17 Iunie
& zile, um iditatea din primit
1943; după uscăciune b şi d = 27 Iulie 1943. —
D iagram m es de Ia variation de l’humidité du sol
cm dela- suprafaţă a scăzut
à différentes profondeurs pour l’assoc. M icroco­ foarte mult, la 5,22%. N u­
leus chthonoplastes (portion nue) (a, b) et pour mai cu 3 cm mai la ad. pro­
l’assoc. S a lico rn ia herbacea (c, d) : après la pluie
centul de apă creşte brusc la
a et c = 17 Juin 1943; après une sécheresse
b et d = 27 Iuill. 1943. 27,81, de aici urcă din nou .a-
jungând la 37 (40 cm).
S a'l i n i t a t e a. Exam inarea fig. 8 şi a tab. 38, cu datele obţinute din
probele ridicate numai din săraturile T urzii3), ne arată că aceasta asoc.- su­

t) T erm enul de halophycee este întrebuinţat pentru prima dată de T a r n a v s c h i

(187), pentru a deoseb i asociaţiile A lgelor de sărături de cele A nthophyte halophyte.
2) D in ansam blul factorilor de natură edafică tratez la fiecare asociaţie de halofite
numai conţinutul în Cloruri (CINa) a solului şi umiditatea, am bele exprim ate în procente,
precum s i concentraţia in Cloruri a soluţiunii din sol. A lţi factori (tăria, structura, aci­
ditatea solului, etc.) au fost trataţi la cap. Factori Fizico-Chimici.
3) L a B ăile-Sărate, din două ochiuri de sărătură, din partea sudică, de pe fundul
dolinei, iar în V alea-Sărată dela începutul deşertului sărat. -
 101

portă cea mai m are salinitate, fiind totodată staţiunea1) (ochiu de sără-
tură) cu cea m ai măre variabilitate în CINa, până la adâncimea m ăsurată
(60 cm), în diferitele strate ale solului. Probele - luate dela 0—2 cm ad„
după o perioadă de uscăciune de 8 zile, au arătat un procent dela 4 pânăla 7,17.

O • t ' 2 3 ' > 5 8 7 « g n . . R 1 3 %

Fig. 8. A soc. de M icrocoleus chthonoplastes. D iagram ele variaţiunii

s alinităţii solului (CINa) dela diferite adâncimi — după uscăciune
a = 18 Iul. 1942; b = 27 Iul. 1943; c = 24 Iul. 1943 (V alea Sărată)
— după ploaie d = 17 Iun. 1943. Diagramele corespund şi concen­
traţiei în CINa a sotuţiunii din sol (la probele cu umiditatea măsu­
rată). Pentru d, numai la 5 cm spre adâncijpi m ai mari (la 0 —2 cm
fiind l,38°/0 şi 2,62%. precipitat). — A ssoc. de M icrocoleus chthono-
plastes. Diagramm es de la variation de la salinité du so l (CINa) à
différentes profondeurs — après une sécheresse a = 18 Juill. 1942:
b == 27 Juill. 1943; c = 24 Juill. 1943 (Valea-Sărată) — après la pluie
d = 17 Juin 1942. L es d ia g ra m m es-corespondent à la concentration
de CINa de la solution du sol (pour les ép reu ves dont l’humidité a
été m esurée). Pour d, seulem ent à partir de 5 cm v er s des profon*
deurs plus grandes (pour 0 — 2 cm la concentration est 1,38% et 2,62%
est déposé sous form e de précipitation).

C loruri la sol uscat la Î.050 C (ultim a dată fiind din Valea-Sărată). Ultima
dată este cea mai mare valoare obţinută dintre toate probele analizate dela
suprafaţă. Acest procent scade şi numai cu 3 cm mai spre ad. (cea 5 cm) la

1) Locurile golaşe ne mai pot serv i de staţiuni tip de comparare.

 102

1,85—3,73, apoi se urcă ± în linie dreaptă, ajungând la 13,33% (60 cm spre

massivul de sare). Diagramele, din fig. 7 ne mai arată cât de variabili este
conţinutul în Cloruri, la âcelaş orizont de sol, la diferite adâncimi.
Valorile obţinute din probele luate imediat după ploaie, ne arată o în­
dulcire* a prim elor strate de sol dela suprafaţă (0—2 cm), Clorurile fiind nu­
mai de 2,7%, crescând apoi din nou cu ad. (7,7.%, la 4 0 cm).
Concluzii. Raportând conţinutul în GINa la um iditatea stratului de sol, -'
corespunzător (adevăratul mediu de absorbţie) constatăm următoarele: Cel
mai m are conţinut în CINa l-am găsit în straiele dela suprafaţă (0—2 cm).
După uscăciune, la umiditatea orizontului de sol (5,22%), soluţiunea este
saturată (1,38% ), surplusul de CINa (2,62%) fiiind depus chiar la supra­
faţa, sub form a unei cruste albe. La 5 cm deja soluţiunea (cu creşterea umi­
dităţii) are numai 3,3%, crescând apoi treptat cu adâncimea cum se poate
vedea în fig. 8. Imediat după ploaie primul strat se îndulceşte, toată sarea
fiind disolvată în apă (2,7°,'o), continuând să crească apoi şi aici cu adân­
cimea1). -
Componentele asoc. Microcoleus chthonoplastes sunt nevoite să su p o rte -
aceste extraordinare variaţiuni ale concentraţiunii soluţiunii din sol şi să-şi
modifice încontinu concentraţia celulară, treptat cu înaintarea secetei de •
vară. Sau sunt envoite să-şi schimbe brusc concentraţia la îndulcirea solu­
lui, în urm a ploilor. Se constituie în felul acesta de primele plante-asoeiaţii,
cum este m enţionat şi în literatură, care ocupă aceste staţiuni extreme, vir­
gine, pregătind terenul pentru alte plante mai superioare şi mai sensibile
- la factorul salinitate.

C lasa Puccinellio-Salicornietea E. Ţopa.

Ordinul Salicorniefalia Br.-Blq.
Alianţa Thero-Salicornion Br. Blq.
Asoc. Salicornietum herbaceae.

ţ . P rim a asociaţie care se înfiripează în jurul locurilor golaşe, sărate, este

cea de Salicornia herbacea, unde se orânduieşte zonal concentric. La Băile-
Sărate grosim ea acestei zone variază dela câţiva cm până la cca 2 m. Ţ o p a .
(196) crede că aceasta grupare din interiorul ţării a r corespunde mai mult
unui facies a asoc. Suaeda maritima cu Kochia hirsuta B r .- B lq . L a fel
- găsim în literatură, descrise şi interpretate pâlcuri, cum sunt unele cuprinse
- in tabelul de mai jos.
P e n tru a avea o cât mai bună orientare asupra structurii sociale a

A F igurile cu diagramele care arată variaţiunea conţinutului în CINa, ta sol uscat ,

la 1060 C, reprezintă totodată şi concentraţia în CINa a soluţiunii din so l cu unelé foarte
iniei m odificări ţla asoc. locurilor golaşe şi de Salicornia herbacea) pentru primul strat !
de sol (0 —2 cm). Fapt motivat pe larg la capitolul Factori Fizico-Chimici. '
 103

acestei tovărăşii de halofite obligate, am urm ărit-o in câteva din săraturile

Bazinului Ardelean, ţinând cont şi de literatura existentă.
Relevurile'din tabela 20 provin din următoarele localităţi şi staţiuni:
N r. 1, 2, 3, delà B ă i 1 e-S ă r a t e. Prim a ridicare este făcută în par­
tea S, ín apropierea Ştrandului, la marginea vestică a Iacului Nr. 58. Tn
acel an s’a desvoltat (1940) un brâu de diferite grosimi, în unele locuri până
la 5 m, în jurul lacului, alcătuit aproape exclusiv din Salicornia europaea
(f. stricta), care apoi în anii urm ători a dispărut cedând locul speciilor de
Pucinellia. Următoarele 2 ridicări sunt tot din partea sudică a dolinei, din
jurul unor locuri golaşe. Solul este m arnos-argilos, foarte slab nisipos.
N r. 4, 5, 6, 7, din V a l e a-S ă r a t ă, în lungul P ârăului Sărat, supra­
feţe ± mlăştinoase (4,5) sau ceva mai uscate (6,7).
N r. 8, 9, din V a l e a -F Io r i 1 o r , T u r d a , depe sărătura întinsă şÎ
plană, din apropierea fântânii sărate, din pantea N a gării de cale ferată.
Solul este tot marnos-argilos, apătos.
N r. 10, U , delà B ă i 1e-C o j o c n a, G I u j , din apropierea fântânii
sărate. ' -
N r. 12 , 13, delà O c n a-D e j u 1 u i ,. un releveu în sudul staţiunii-, iar
altul dela nord, ambele din lungul Pârăului Sărat.
N r. 14, delà O c n a-S i b i u 1 u i, depe şuprafaţa plană cu o întindere
' de sute de metri patraţi, dintre lacul Poporului şi P ârâul Sărat.
Nr. 15, de la P r a i d, depe colina cu massivul de sare, din lungul unei
scurgeri de apă sărată.
Analizând tabela 20, vedem că gradul de acoperire a vegetaţiei variază
intre 30 şi 80%, descrescând spre interiorul locurilor golaşe (cu salinitatea
solului mai m are), indivizii ajungând din ce în ce mai piperniciţi, pentru
ca apoi să dispară. . . '
. Salicornia europaea este specia care se găseşte, cum am văzut, în jurul
staţiunilor golaşe sărate. Este de largă răspândire, atât în săraturile m ari-
ti me (152, 201) şi dela noi (21, 142, 196), cât şi în cele continentale. In
•Jcele maritime, la fel, poate form a pâlcuri pure sau se m ai poate asocia, pe
lângă speciile date şi în releveurile noastre, cu Kochia hirsuta. In interiorul
Bazinului Ardelean lipseşte Kochia hirsuta, fapt care a determinat consi­
derarea pâlcurilor de Salicornia de o asoc. sărăcită, un facies (196).
Şi în cadrul releveurilor noastre, Salicornia m ai este însoţită de Suaeda
maritima (f. flexilis) care uneori se poate prezenta cu abundenţă+dom inan- -,
ţă m are (Băile Cojocna şi Ocna Dejului).
Puccinellia distans ssp. Umosa şi forme de trecere spre P. transsUvanica,
se găseşte mai mult spre periferia pâlcurilor noastre, făcând trecerea spre
stadiul urm ător de succesiune.. Speciile considerate de însoţitoare sunt în ge­
neral la Uimita de contact cu alte asociaţii sau întrezăresc senzul perândării.
, - Prezenţa plantelor, Salicornia herbacea şi Suaeda maritima, în sau la
limita staţiunilor extreme, ne pune întrebarea dacă ele ca halofite obligate,
pot trăi numai la o concentraţie m are de săruri, sau dacă ele dăinuiesc în
 Tab. 20. Salicornietum herbaceae.
*3
o Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 *3
M) Nr. de ord. a relev, dela B.~S. 68 59 — co
u
O 60 - - - — . — , — — — — — —
O a
2 Supraf. cercet. în mp. 5 2 5 10 10 10 100 20 50 100 10 10 10 2
&
rt Inălţ. m d. m. 355 350 300 320 350 400 500 rt
e Acop. veget. în procente 80 40 60 60 40 60 30
G
4>
o 50 45 45 60 60 50 40 70
Data ridic, relev. 28 VIII 1940 15 VIII
6 VIII 1940 - 22 VIII 23 VIII V
u
1940 18 V III IS4O 8 VIII 1940 9 VIII 1940 1940 1940 Cl ,
Specii caract. pentru asoc. ■

T Salicornia europaea- 4 . 5 2— 3 . 5 3 . 5 3 .5 3 . 5 3 . 5 2 -3 . 6 2 -3 . 5 2 . 5 2 . 6 1 . 5 3 . 5 1 . 6 3 . 5 3 . 5 15
S pecii caract. pentru alianţă
T Suaeda maritima 9
T
+ .1 + • 2- f . 2+ • 2 + - 2 , + 2 -3 . 5 2 . 5 '*
Spergularia salina • 1 . 3 i* l+ 3 + •4 . • + '• 1 4
S pecii caract. pentru /
ordin şi clasă
H Puccinellia transsilvanica
inel. ssp. lim o sa 1) + + -4 + + .3 + + .3 + .4 + + .3 + .3 + 12
H
H
C rypsis aculeata + 2
Lotus tenuis !) + + + 1
H Statice Gmelini + 1
G A ster Tripolium + 1
S pecii însoţitoare ,\I
' -
sau întâmplătoare
T A triplex hastata + <3 + 2
T
T
» litoralis
Lepidium ruderale
+ •8 1
1
H C yanophycee + 2) + + + + + 4- + + + + + î + + 15

') Puccinellia distans ssp. lim osa; Lotus corniculatus ssp. tenuis.
2) Indică num ai prezenţa.
 105

aceste locuri întrucâtva forjat, împinse aici în urm a unei lupte inegale, de
concurenţă cu alte plante mai bine înzestrate şi mai adaptate ritmului cli­
matic, Ambele sunt anxiale. Germinează î n . comparaţie cu alte plante de
sărătiiră, târziu în primăvară, necesitând o anumită căldură ridicată a solu-

Fig. 9. Asoc. de S a lico rn ia herbacea. D iagram ele variaţiunii

salinităţii solului (CINa) dela diferite adâncimi — după uscăciune
a = 18 Iul. 1942; b = 27 Iul. 194-3 — după ploaie c = 17
Iun. 1943. Diagramele corespund şi concentraţiei în CINa a so-
luţiunii din sol ( la probele cu umiditatea măsurată). Pentru b,
num ai dela 5 cm spre ad m ai mare (la~0—2 cm fiind 1,81%
şi 0,22%, precipitat). — A ssoc. de S alicornia herbacea. Diagra­
m m es de la variation de la salinité du sol (NaCl) pour diffe.
rentes profondeurs — après une sécheresse a = 18 Juill. 1942;
b = 27 Juill. 1943 — après la 'p lu ie c = 17 Juin 1943. Les
diagram m es corespondent à la concentration en CINa de la
solution du sol (pour leş épreuves dont l’humidité a été me- ;
surée). Pour b seulem ent à partie de 5 cm vers des profon­
deurs plus grandes (pour 0 —2 cm la concentration e st 1,81%
et 0,22% est déposé sou s forme de précipitation.
. . . .«
lui. Plantele înconjurătoare, perenale, ca Pucdnellia, Statice Gmelini; cele
mai apropiate de locurile mai sărate, sunt deja înfruzite şi pe cale de în­
florire, creind 0 atmosferă umedă şi încă rece, improprie germinaţiei.
Obligă în felul acesta cele două anuale să se refugieze mai spre interior.
Găsim pâlcuri chiar în- interiorul D'olinei noastre, unde Pucdnellia are o
frecvenţă m are însă un grad mic de acoperire, nestingherind desvoltarea
speciilor de Salicornia şi Suaeda. .
-, 106

- Prezenţa Algelor albastre m ă mărginesc numai să o menţionez, ne luând

probe pentru determinarea- speciilor.
O ri care este poziţia acestei tovărăşii de plante în sistematica sociolo­
gică, ea ailcătueşte şi la Băi, primul stadiu de fanerogame, în lupta sbuciu-
mată pe care o duce vegetaţia în ocuparea de noui terenuri.
Microfactori edafici. U m i d i t a t e a . Procentul de apă din asoc. de
Salicornia■herbacea, la- fel este ridicat şi supus la m ari variaţiuni în primii
cm dela suprafaţa solului (fig. 7, c şi d). Imediat după ploaie am găsit la
cca 1— 2 cm (c) 27,12%, scăzând cu puţin până la 5 cm- (26,3%). După ulti­
ma ad., um iditatea creşte treptat, ajungând să fie 37,25%, la 40 cm. Subsolul
devine apoi apătos clicos. După o uscăciune de 8 zile, procentul de apă din
primii doi cm dela suprafaţă, scade la 6,84%, crescând apoi brusc la 21,42%
(5 cm) 7-ajungând să fie de 42,38% (40 cm),
S a l i n i t a t e a.' Probele de sol pentru analize, cari au servit şi pentru
determinarea umidităţii, au fost luate numai dela Băi, din jumătatea sudică
a dolinei. P rim a serie aproape de încrucişarea drum urilor (fig. 9, a), iar
celelalte două serii (b şi c) din prim a zonă, imediat urm ătoare locului go­
laş, de unde am luat o parte din probele pentru asoc. precedentă (vezi fig. 6
cu schiţa ochiului sărat).
Com parând aceste date cu cele obţinute la asoc. precedentă, vedem că
ele sunt apropiate. Probelle luate după aceiaş perioadă de uscăciune, au ară­
tat, foarte aproape de suprafaţa salului (0—2 cm), un conţinut în CINa de'
2,32 şi 2,03% (a şi b), corespunzând unei concentraţii în soluţiunea din
sol (la um iditatea 6,84%) de 1,81% — soluţiune saturată — o parte răm â­
nând precipitată ( 0,22% ) şi depusă la suprafaţa .solului printre tulpiniţele
de Salicornia, Suaeda sau chiar de Pucdnellia cari pătrund în aceasta asoc.
Acest conţin ut-concentraţie scade până la ad. de 5 cm, la 0,98 şi 1,92%. -
Dela 5 sau 10 cm procèntul de CINa creşte cu fiecare strat analizat, ajun­
gând să fie de 12,02%, la 65 cm (a). ’ !
D upă ploaie, odată cu creşterea bruscă a procentului de apă (27,12°/o),
conţinutul în CINa a primilor cm dela suprafaţă se micşorează mult (c),
aducând după sine o diminuare a concehtraţieHn soluţiunea. din sol (0,74%).
Avem în schimb o acumulare în stratele dela 5 şi 10 cm. Dela ultima add
salinitatea creşte apoi treptat.
Concluzii. Variaţiunii de concentraţie celei mai m ari dela suprafaţă sunt
supuse, tot, Algele. Adâncimea-până unde pătrund rădăcinile puţinelor specii
care alcătuiesc asqc. de Salicornia herbacea, este de cca 10— 15 cm. In tim ­
pul germ inării, din cauza um idităţii mai mari din prim ăvară, variaţiunile
sunt mai- atenuate, iar odată cu înaintarea secetei de vară, rădăcinile plan- '
telor au ajuns , deja la 10—15 cm, unde se resimte mai slab influenţa fac­
torilor., externi. , - - .
 107 -

Asoc. Petrosím onietum triandrae.

Din această asoc. dată de S o ó, din jurul Clujului (171), am găsit nu­
m ai'pâlcuri mici, fiecare de un mp. cu o acoperire de 50—70°/o; prim ul
pâlc lângă Fântâna sărată, iar al doilea în jumătatea N în apropierea lacu­
lui Nr. 1 (29 Iul. 1940). La ambele solul este argilos-marnos, uşor pietros.
P etrosim onia triandra, plan- Tab 21 Petrosimonietum triandrae.
' tă anuală, e considerată de spe­
cie caracteristică clasei Pucci- ui Nr. de ord. a relev. 1 3

•nellio-Salicornietea (196). In ui Nr. de ord. a relev, dela B .-S . 61 62

sărăturile din Moldova întră T Petrosimonia triandra 4 . 5 3 .6
în asoc. de A rte m isia m onogyna + . 4 + •4
T Salicornia europaea
cu Statice Gmelini, de Campho- + •2
T Suaeda maritima
rosma annua apoi de C. monspe-
H Puccinellia distans ssp. limosa + . 5 + .&
liaca v; pilosa cu A g r o p y r o n
T Polygonum avìculare + •
prostratum şi de Obione v e rr u -
H Cyanophycee + 1) +
cifera, însoţind, în afară de spe­
ciile după care s’a făcut denumirea asoc. de mai sus, Salicornia europaea,.
Puccinellia lim osa, Suaeda m aritim a, etc. ■
In sărăturile din Transilvania, P etrosim onia triandra formează pâlcuri
pure (Valea-Sărată, Turda, deasupra lacului D'urgău, pe pante argiloase,
sărate, ocupând suprafeţe până la 30 cm.) sau este însoţită numai de K o ch ia
prostrata (Valea-Caldă, Cluj (142, 171)) sa u 'd e unele din speciile mai sus
înşirate (Valea-Florilor, T urda; Băile Cojocna; V alea-H ăjdate (142)) cum
. găsim şi în cazul pâlcurilor noastre. ' -
P etrosim onietum am putea-o considera şi ca un facies a uneia din asoc-
descrise-de Ţ o p a (C a m ph oro sm e tu m annilae) sau poate mai potrivit a.
uneia din alianţa Thero-Salicornion, dela o asoc. mai m ult de plante anuale,,
din care cauză am ataşat-o la alianţa Thero-Salicornion.
- Şi pe teritoriul Băilor, aceasta asoc. ocupă locuri-golaşe, alcătuind un
stadiu pioner, de scurtă durată, cedând locul uneia în care va domina Pucci-.-
nel lia.

Alianţa P uccínellío-Síatícíon G m elini E« Ţopa.

Asoc. Staticeto-Artem isietum m o n o g y n a e .

Am evitat să înglobez în tr’un- singur tabel releveurile făcute pentru.

' identificarea acestei asociaţii. Am alcătuit două tabele deosebite, corespun­
zând la două stadii (subasociaţii) ± distincte de succesiune, cuprinzându-Je.-
sub denumirea asoc. date de Ţ o p a (196). - - '
In sensul acestei prezentări a releveurilor, în prim ul tabel am cuprins-
pâlcurile care formează stadiul iniţial de fanerogame vivace (în cazul s ă -
V ... —

*) Indică numai prezenţa.

 Tab. 22. Staticeto-Artemisietum monogynae — Subasoc. de Puccinellia eu (avec) Statice Gmelini.

Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4 5 6 ■7 8 9 10 11 12 13 14 15 —

L
0).
*bb Nr. de ord. a relev, delà B .-S. 63 64 x 65 66 67 — — -- - - --- — — — —
Jo O)
Supraf. cercet. în mp. 4 4 4 5 2 10 5 Î00 10 • 4 20 5 6 20 10 60
Inălţ. m d. m. 355 350 , 400 320
rt
-n“
su A cop. veget. ín procente 80 80 80 1 70 70 90 1 90 80 80 60 70 60 50 60 60
u
N
B. . 17 VIII 118 VIII 1 22 VIII 1940 u.
Data ridic, relev. 28 VII 1940 6 VIII 1940 1940 1 1940 8 VIII 1940 n.

Specii caract. pentru asoc. i

H Statice Gm elini + + .1 1 .5 1. 5+ -2 • 1. 6 1. 5 1. 5 1 .6 + .3 .• ’ 2 .5 1 . 6 11
Specii caract. pentru alianţă
T Spergularia salina « • • • +• • • • • + .5 + .3 ■ • • 3
Specii caract. pentru ordin
H L otus tenuis *) \ * -f • * • * 1
G Juncus Gerardi - ' • • • , • *■ 1
+
Specii caract. pentru clasă
H Pucdnellla transsllv. Inel. limosa V) 5 . 5 5 . 6 4 . 5 4 .5 4 . 5 5 . 5 2 . 5 4 . 5 3 . 5 2 -3 . 5 4 . 5 5 . 5 3 . 6 3 . 6 3 . 5 15
G A ster Tripolium + + + • B + 6
T" Salicornia europaea +tö + ‘. 4 + '.4 + • 2 + ^4 4
6
! t Suaeda maritima + .4 + + 2 + !3+ • 4
H Triglochin maritimum /+ + • i 2
H, Plantago Schw arzenbergiana + •3 Í*. 1
H Plantago maritima + 1
Specii însoţitoare sau
întâmplătoare t
»
T Centaurium pulchellum + + j 2
T Juncus bufonius 1
T
T
Atriplex litoralis
A triplex hastata
N. ' t 1
1
+
H C yanophycee 3) + '. i + ‘• 2 + ’• ! 1!3 1!4 4* + '. 3 + . 8 1!4 1 . 5 1 '.i + • 4 1 ! 4 2 -. 5 1 ! 4 16
801

*) L o tu s corniculatus ssp. tenuis; P uccinellia d ista n s ssp. lim o sa ; 2) V ezi obs. critice la cap. Flora.
3) Stabilirea gradului de acoperire se face foarte greu, de aceea coeficienţii au o valoare relaţivjţ,
 109'

■ râturilor noastre studiate) care. ocupă de cele mai multe ori, zona'urm ătoare
în afara asoc. de Salicornia herbacea, la o salinitate mai mică decât pre- ,,
cedenta.
Lim ita acestui stadiu spre asoc. de Salicornia, considerăm începutul de ■
dominare a speciilor Puccmellia transsilvanica şi P. distans ssp. limosa satr
a formelor de trecere, iar optimumul, codominanţa cu Statice Gmelihi. Acest,
stadiu e dat de S o ó ca o asociaţie distinctă sub Puccinellietum transsUva--
nicae (171).
Releveurile din primul tabel provin din următoarele localităţi şi staţiuni :
. N r. 1, 2, 3, 4, 5, dela B ă ile - S ă r a t e . N r. 1 din jumătatea S, in- ,
apropierea drumului din mijloc, loc mai uscat. Nr. 2, la fel. Prezenţa speciei •
Aster Tripolium arată o umiditate mai ridicată. In pâlcuri asemănătoare
mai găsim A triplex hastata, A . litoralis ,şi Salicornia herbacea. Nr. 3-, la fe l..
<\In apropierea pâlcului o tufă de Artem isia maritima var. monogyna. Statice
GmelUii, in afară de exemplarele bine desvoltate se mai prezintă sub formă
de puieţi ( + • 5). Nr. 5, în jum ătatea N, în apropierea lacului 16.
Acest stadiu formează o bună parte din vegetaţia fundului Dolinei.
Nr. 6, 7, 8, b, din V a l e a-S ă r a t ă. Din lungul Pârăului Sărat, după
zona de Salicornia. Nr. 7, ceva mai spre m arginea văii, o'suprafaţă mai ri­
dicată. N r. 8, la cotitura pârăului înainte de ieşirea din Valea-Sărată; acest
pâlc ocupă aici suprafeţe de sute de mp. N r. 9, şi- mai spre Eu pe vale.
Nr. 10,- 11, din V a 1 e a-F 1o r i 1 o r, T u r d a . N r. 10 la sud de can­
tonul 306, spre marginea văii. In a fa ră am mai notat Festuca pieudovina.
Nr. 11, depe terenul plan din faţa fâ .tânii sărate, loc apătos. In apropierea -
pâlcului pe o suprafaţă ceva mai ridicată şi mai uscata am găsit Artem isia- .
maritima var. salina şi monogyna. In alte pâlcuri asem ănătoare: Lepidium-
ruderale şi Polygonum aiÂculare. Şi în această Vale, acest stadiu ocupă su­
prafeţe de sute de mp. "
N r. 12, 13, dela O c n a-S i b i u l u i. Ambele din apropierea lacului-
. Mâţei depe partea orizontală, apătoasă. Aster Tripolium se găseşte ca v ar.,
pannonicus, iar în releveul 1-3 sub forme de trecere.
N r. 14, 15, dela B ă i l e - C o j o c n a, C l u j . Depe suprafaţa din faţa fân­
tânilor sărate. L a fel o găsim pe întinderi de sute de mp., uneori amestecat -
cu Salicornia. Speciile de Puccinellia sunt mult .păscute de gâşte.
Lim ita subasociaţiei (stadiului) a doua, de Statice Gmelini cu A r temi-c '
sia monogyna o considerăm dela apariţia celor două var. salina şi monogyna
dela Artemisiamiaritima, precum "şi slaba dominare a speciilor de Puccinellia. .
Reţeveurile din tabela 23 provin din urm ătoarele localităţi şi staţiuni:
N r. 1, 2, 3, 4, dela B ă ile - S ă r a t e . Prim ele-3 releveuri depe unele
coaste din partea mijlocie a Dolinei.. Nr. 4, notat dintr’o suprafaţă de 100
mp., din jumăt. N. Acest stadiu, în comparaţie cu cel precedent, este ra r aici.
Nr. 5, 6, din V a l e a-S ă r a t ă. N r. 5, depe o pantă din apropierea la­
cului Ocna. N r. 6, în dreptul ieşirii pârăului S ărat din vale, mai spre m ar­
gine, pe un loc mai ridicat. - • -
 N r. 7, din V a l e a-F l o r i l o r , T u r d a , depe o ridicătură a terenului,
la m arginea locurilor mai sărate şi umede, ceva mai la vale de cantonul de
cale ferată 306.
N r. 8, din V a l e a - C a l d ă , C l u j . Depe un mic afluent a văii princi-
. pale; în apropierea pâlcului am mai notat Kochia prostrata.
N r. 9, 10, 11, d e l a J Bă i l e C o j o c n a , C l u j . Din interiorul gardului
îm prejm uitor, depe prăguşoarele ridicate cu cca 6 cpi peste nivelul tere­
nului înconjurător. In afara pâlcului: Festuca pseudovina, Bupleurmn te­
nuissimum, Lepidium ruderale, Anagalis arvensis şi A . femina. Nr. 9, din
apropiere, spre lacul Ocnei, depe o pantă aproape abruptă.
Speciile din tabelele 22 şi 23 s"au aranjat în ordinea importanţei în ca­
drul asociaţiei, iar numerotarea pâlcurilor din fiecare tabel s’a început cu cele
dela Băile-Sărate.
Statice Gmelini apare în faza iniţială a acestei asociaţii, în locuri mai
•sărate, de cele mai multe ori are o frecvenţă destul de m are în cadrul pâl­
curilor, însă o acoperire slabă. Uneori poate chiar să lipsească. Ajung să
codomine cu Pucdnellia şi să aibă o prezenţă generală aproape absolută în
deosebi în stadiul al doilea. Graţie adaptabilităţii sale poate să intre şi în
asociaţiile altor clase xerofite. Artem isia maritima var. monogyna, a doua
. specie caracteristică pentru asoc., apare pe locuri ceva mai ridicate, de pre-
■ ferinţă pe prăguşoare. Prin apariţia acestei specii se delimitează subasociaţia
a doua (specie diferenţilă).
D intre speciile carac. de alianţă date de Ţ o p a, în pâlcurile noastre nu
am identificat niciuna, deşi unele dintre ele sunt răspândite în regiunea să-
—lăturilor cercetate de noi (de ex. Peucedanum latifolium, sărăturile Clujului)..
Lotus corniculatus ssp. tenuis, carac. pentru ordin, este prezent în am­
icele subasociaţii, dar numai în pâlcurile dela Băile-Sărate. Juncus Gerardi,
la fell l-am găsit numai într’un pâlc dela Băi.
Pucdnellia distans ssp, limosa în m ăsură mai mică, apoi P. transsilva-
mca, precum şi formele de trecere dintre ele, caracterizează clasa halofite-
lor. Pucdnellia, la umiditate ridicată şi salinitate m are (fig. 10 şi tab. 38), <
apare p rin tr’o_ dominanţă mare, aproape exclusivă, alcătuind pâlcuri, aproape
pure, indicând faza iniţială a acestei asociaţii. In tr’o fază mai. avansată co- -
domină cu Statice Gmelini, sau în staţiuni prea umede, întră în tovărăşia
speciilor A ster Tripolium şi Triglochin maritimum, considerate în cadrul
acestei asociaţii-şi ele specifice clasei. In Staţiunile mai uscate şi mai slab
sărate, cel puţin în primele strate ale solului, la început păstrând încă o frec­
venţă m are, dar o acoperire slabă, ele sunt înlocuite treptat d e. Festuca pseu-
clovina. ' .
Plantago Schwarsenbergiana, se găseşte bine reprezentată la Băile şi
V.-Sărată, de unde a fost descrisă şi ca specie şi mai mult sub formele m i—
■crophylla şi macrophylla. Uneori, în alte pâlcuri, poate să apară aproape do­
minant, alcătuind un facies. Salicornia şi Suaeda pe care Ile considerăm spe-
 I li

Tab. 23. Staticeto-Artemisietum monogynae :

Subaşoc. d e Statice Gmelini cu (avec) Artemisia monogyna.
Nr. de ord. a relev. 1 8 9 10 11
Nr. de ord. a rei. dela B .-S . 68 69 70 71a
Supraf. cercet. In mp. 4 10 5 10 10 10
A cop. veget. în procente 50 70 80
60 60 60 60 50 60 70 70
Inălţ. m d. m. 355—360 322
Înclin. In grade 31 - I 2| 21 - C0| - I -
Exp. S I w ISW I - I S . I N ISW E I - I -
18VII 19V1I 29Vili 5X. 7! 17 VIU 7 VIII
Data ridic.-relev. 1940 1940 1940 I 1940 6 VII 1840 1940 1940 22 VIII 1940

Specii caract. pentru asoc.

1 . 5 2 . 6 3 . 6 2 . 5]2 . 6 2- 3 . 5 + -4 + . 3 + . 4 2 . 62 - 3 . 5
H Statice Gmelini + •3 + ■3 + . 4 1 . 4 + . 5 - J - . 2 + . 3 - f + ■2 + •2 + •3
Ch Artemisia m onogyna1)
Specii caract. pentru
alianţă şi ordin
Petrosimonia triandra 1.3 + •4
Lotus tenuis t), +
Specii caract. pentru
clasă
Pucclnellla transsllv. In d . limosa + •4 1.! 1 . B1 . 5 + •4 + • 1 1.5
Plantago Schwarzenberg. + .4 ++3 +. 3+. 1
Salicornia europaea + •4 + ■2
Suaeda maritima + .4 + •1
Specii caract. clasei
stepice cu A rtem isii
Ch Artemisia salina x) 1 . 61 - 2.5 2 . 6 2 . 5 1 . 5 2 . 5 3 . 6 2 . 5 2 . 5 1 - 2 . 5 1 . 5 11
Specii însoţitoare sau
întâmplătoare
H Festuca pseudovina + + •1 + + '+ + +
T A triplex'litoralis + + •3
G Agropyron repens +
H Bromus -inermis +
H Melilotus officinalis + b
Ch Syntrichium ruralis + .2 1+ 3+ 1+.2 41 3,1 + •3
H Cyanophycee2) '2 .5 51 62 5 2 .5 51 5 1 42 1 . 5 ++ 3

cifice, tot clasei, se găsesc mai mult la limita de contact cu asoc. Salicornia
herbacea.
Artem isia maritima var. salina deşi îşi face intrarea în cadrul acestei
asociaţii, în deosebi în stadiul al doilea, cu ò frecvenţă m are, totuşi, o con­
siderăm ca o specie aparţinătoarb unei unităţi stepice în care predomină
Artemisiile (152). Pâlcuri în care domină au fost considerate de asociaţii'
care îi poartă numele (171).
Speciile însoţitoare sau întâmplătoare sunt în num ăr mic. Festuca pseu­
dovina, specie carac. alianţei F estudon vallesiacae, respectiv asociaţiei care
îi poartă' numele, ne întrezăreşte sensul succesiunii spre asoc. stepice. Mai

’) A rte m is ia m a ritim a var. m o n o g y n a şi s a tin a ; •L o tu s corniculatus ssp. ten u is.

■2) Vezi obs. de pe tabelul precedent. '
112

remarcăm prezenţa muşchiului Syntrichia'ruralis, pe sol mai uscat şi niai

puţin sărat. ' ^
O menţiune specială trebuie, să facem referitor la prezenţa Algelor al­
bastre; ele, după cum reiese din tabela stadiului doi, sunt bine reprezen­
tate (putând di.stinge dintre ele speciile Nostoc halophylum şi N . commune),
acopăr, sub fo rm a 'u n ei cruste discontinue, verzui-negricioase, suprafaţa
solului.^
Spectrul biologic. In comparaţid cu asociaţia precedentă, care este alcă­
tuită din terofite, în asoc. Staticeto-Artemisietmn monogynae (tab, 24), pre­
domină în procent mai mare hemicriptofitele (38,48 şi 40,9), t ero f itele (30,76
şi 31,84), urm ând .apoi în proporţie mai mică, chamefitele şi geofitdle (15,38
şi 13,63). . • -
Tab. 24. Staticeto-Artemisietum mnnogynae:
Spectrul biologic. Spectre biologique.
Forma biologică G Nr. sp.
H T Ch
Forme biologique în total
Totalul sp. caráct.
Total des espèces caract. 5 4 2 2 13
Procentajul 38,48 30,76 15,38 15,38 lOOo/o
Totalul sp. din releveurl
Total des espèces des relevés 9 7" 3 3 22
Procentajul 40,9 31,84 13,63 13,63 100o/0

. Aspectul fiziognomic calitativ este dictat, prim ăvara şi vara, de‘ hemi-
criptofite, iar toamna de chamefite fanerogame (subasociaţia a doua).
Microfactori edafici. U m i d i t a t e a . Acest factor s’a m ăsurat la sub
asoc. de PuccinelHa după o perioadă de uscăciune (fig. 10, a), iar în sub-
asoc. doua de Statice cu Artem isia monogyna după ploaie (b).
D iagram a ,a arată o uscăciune m are (6,12;%) în prim ul strat de sol
dela suprafaţă, asemănătoare cu cea din asoc. de Salicornia herbacea. P ro ­
centul de um iditate creşte apoi brusc la 25,28 şi numai cu 3 cm mai la ad.
Cu încă 5 cm, ajunge la 28,68%, descreşte apoi cu foarte puţin (27,64% la
20 cm), crescând apoi din nou la 37,6% în stratele dela 4 0 cm. L a ad. şi mai
mare solul devine apătos, clicos.
In subasociaţia de Statice cu Artem isia monogyna, prohelle fiind luate
chiar după ploaie depe un prăguşor slab înclinat, procentuul de apă, nu este
aşa de m are nici în prim ircm dela suprafaţa solului, dacă comparăm aceas­
tă dată cu oale găsite la asociaţiile sărate până aici tratate. Um iditatea creşte
apoi treptat, ajungând să fie 37,97% la 50 cm adâncime (b). După o pe­
rioadă de usăciune putem bănui o descreştere puternică a umidităţii so -,
lului la suprafaţă.
S a l i n i f a t e a. Compararea diagramelor din oale două subasoeiaţii
(fig. 11 şi 12 ), ne arată că éle sunt diferite şi se deosebesc m ult între ele.
Datele analizei solului din subasoc. de PuccinelHa cu Statice ne arata
 1í 3

că, în ce priveşte variabilitatea, precum şi conţinutul m are în Cloruri a so­

lului o apropie de asoc. Salicornia herbacea (probele au fost luate din
zona urm ătoare după cea de Salicornia, în profil - liniar). Suprindem şi aici o
mare variaţiune în primii cm dela suprafaţă (0—2 cm), valori cuprinse în­
tre 1,34 şi 1,01%, corespunzătoare unui timp uscat (fig. 11 a şi b). Con­
ţinutul în Cloruri scade brusc cu cca 0,5%, până la 5 sau 10 cm, apoi creşte
treptat ajungând de 11,36% la 60 cm, aproape tot aşa de m are ca şi la asoc.
Salicornia herbacea.
In subasoc. de Statice Gmelini cu Artemisia monogyna, depe locurile ce­
va mai ridicate, procentul de Clo­
ruri este m ult mai mic decât în
subasoc. precedentă. Astfel ve­
dem că aici în primul orizont
cercetat, procentul de Cloruri
este cuprins între 0,13% (fig.
12 a — după uscăciune), 0,09 şi
0,01% (b şi c — după ploaie)1).
Acesţe valori scad foarte puţin
până la 5 cm (0,01%) sau cresc
(0,18 şi 0,45%). Apoi procentul
- se m ăreşte treptat cu adâncimea,
prezentând însă mici variaţiuni,
ajungând să fie de 1,08% la 60
cm sau chiar de 1,42% la cca
90 cm.
C o n c lu z ii. Şi în cadrul asoc. p jg# io . A soc. de Statice G m elin i cu A rte m is ia '
de Statice, cu Artemisia mono- m o n o g y n a . Diagram a variaţiuni, umidităţii so-
* ,* *i , •- lului dela diferite adâncim i: a = 27 Iul. 1943,
gyna, variaţium le conţinutului in subasoc. de P u ccin ellia cu Statice G m elini şi-
ClNa a soluţiunii din sol sunt b =* 17 Iun.' 1943, subasoc. de Statice G m elini
,• . • - j , • . . cu A rtem isia m o n o g y n a A ssoc. de Statice
foarte mari, in deosebi in prime- G m elini avec A r te m is ia m o n o g y n a . Diagram m e
le strate, unde intensitaeta facto- de la variation de l’humidité du sol à différentes
• / • -i. i- • profondeurs: a = 27 Tuill. 1943, sous-assoc. de
rilor externi (precipitaţium, eva- P uccinellia a vec Statice G m elin i et b = 17 ju in
poraţie şi a fenomenelor legate de 1943, sous-assoc. de S tatice G m elini avec
ele) este mai resimţită. Variabi- A rte m is ia m o n o g y n a .
litatea este mai accentuată în prim a subasociaţie, unde concentraţia, după o
perioadă de uscăciune, poate să ajungă aproape la saturaţie ( 1 ,34% la um i­
ditatea de 6,12% ). Această concentraţie descreşte brusc până la 5 cm ^
(0,43%), crescând apoi din nou cu adâncimea (fig. 11, b).
In subasoc. de Statice cu Artem isia monogyna, concentraţia este m ult
mai mică, chiar între 0—2 cm adâncime a solului (0,09% în 1 5 ,0 4 % , apă),

9 Prim ele două serii de probe-s’au ridicat din zona şi m ai- exterioară din jurul
ochiului golaş, amintit mai sus, din jum ătatea sudică, iar ultima serie depe o pantă uşor
înclinată din apropiérea lacului Nr. 27, din jumăt. nordică.
8
114

crescând aici însă cu ad., încă dela 5 cm, cum se poate vedea în fig. 12 b şi
tab. 38. : '•
In m area concentraţie a soluţiunii din sol, in deosebi în prim a subaso-
ţiaţie, sunt, nevoite să trăiască Algele, despre care s’a vorbit la cele două
asociaţii precedente. Dela 5 cm adâncime se întinde regiunea absorbantă a
rădăcinillor speciilor care alcătuiesc această subasoc. (referindu-m ă numai

0 05 1 2 X

Fig. 12. A soc. de Statice cu A rte m isia

Fig. 11. A soc. de Statice cu A r te m is ia
m o n o g yn a , subasoc. de Puccinellia cu S ta
tice G ntelini. D iagram a variaţiunii conţi
nutului în Cloruri (CINa) a solului dela dife'
rite adâncim i: a = 19 Iul. 1942; b = 27
Iul. 1943. — A ssoc. de Statice avec A rte ­
m isia m o n o g y n a , sous-assoc. de P u cci­
nellia avec Statice G melini. D iagram m e
de la variation de la quantité de Chlorurés
(NaCl) contenues dans Ie sol à différentes
profondeurs: 19Juill. 1942; b = 2 7 Juill. 1943.
m onogyna, subasoc. de Statice cu A rte ­
m isia m ono g yn a . Diagram a variaţiunii
conţinutului în Cloruri a solului dela
diferite adâncim i: a = 19 Iul. 1943; b
şi c = 17 Iun. 1943. — A ssoc. de S ta ­
tice avec A rte m isia m onogyna, sous-
assoc. de Statice a v ec A rte m isia m o-
nogyna.D iagra.m m e dela variation des
quantités de Chlorures contenues dans
le sol à différentes profondeurs : a = 19
Juill. 1942; b et c = 17Iuill. 1943.

la observaţiile făcute la Băile şi Valea Sărată). Rădăcinile de Statice şi

Puccinellia ajung până la cca 40— 50 cm adâncime, străbătând, după cum
vedem, orizonturi de sol cu diferite concentraţii.
Speciile de Artemisia care marchează a două. subasociaţie, ajung cu
rădăcinile lor până la cca 30 cm adâncime, corespunzând unei concentraţii
a soluţiunii din soli cuprinsă între 0,15—0,66% CINa. Statice Gmelini are
rădăcinile, cum am văzut, până la cca 50 cm ad. ; pe coastele colinelor, de o
parte şi alta a sărăturii propriu zise, rădăcinile pătrund până la ad. de cca
 115

Um , unde din pròba analizată :am găsit 1,42% Cloruri (c, din fig. 12), iar
•solul era deja apătos, clicos.
îndulcirea solului, în stratele dela suprafaţă, ne-o mai arată şi indica­
to rii fitosociali, pliantele, prin pătrunderea de specii halofite preferante, cu o
înrădăcinare ± superficială care distrug componenţa asociaţiei, scoţând anu­
m ite specii caracteristice, prin substituire; ultimile specii ne mai corespun-
.zând noilor condiţii ecologice creiate, cedând altora mai potrivite. Astfel
speciile de Pucdnellia, pe care le-am considerat ca indicatori pentru limi­
tele asoc. de Statice cu Artem isia monogyna, odată spre asoc. de Salicornia
herbacea, apărând la început sub form e mai pipernicite, apoi formând pài-
scuri pure, scoţând din .asociaţie speciile ca Salicornia, Suaeda, fiind înso­
ţite de Statice Gmelini cu o frecvenţă din ce în ce mai mare. A doua limită
•o formează spre asociaţiile din locurile mai puţin -sărate şi mai xerofite,
fiind înlocuite, tot cu o graminee, Festuca pseudovina care imprimă o nouă,
-alcătuire fitosocială şi marchează în felul acesta o altă macrounitate (clasa
Festucetea ovinae) din sistematica fitosocială. ’ In schimb Statice se va
m enţinea şi pe mai departe în asociaţia în care domină Festuca pseudovina,
■graţie cadrului său ecologic larg de adaptare, prin faptul că în aceste aso­
ciaţii, de altfel ca şi în aceasta pe care am tratat-o acum, devine o specie
eu o înrădăcinare şi mai adâncă, unde atât procentul de Cloruri cât şi cel
■de apă este mai mare, decât în stratele mai superficiale.
. L a fel cele două Artem isii, var. monogyna şi salina se vor menţinea în
asociaţia de Festuca pseudovina cu A ster Linosyris, prim a dovedind o vi­
talitate slabă spre deosebire de a doua care se menţine' viguroasă şi cu un
grad de acoperire desttil de mare.
Chiar ila suprafaţa solului, pe lângă Algele cari se m enţin încă din sta-
’ -ţiunile cele mai sărate, găsim înfiripări de muşchi, în deosebi în subasocia-"
ţia de Statice cu Artemisia monogyna, cu un slab început de form area hu­
musului, care aduce după sine o reacţiune ± neutră a solului, cel puţin pen­
tru stratele dela suprafaţă

O rdinul Juncetalia maritimi Br.-Blq.

Aiianţa Juncion maritimi Br.-Blq.
Asoc. Tríglochineto-Asteretum pann oniéi.

S o ó (171) descrie această asociaţie din jurul Clujului dând specia. A ster
'Tripolium ca formă tipică, cum .am găsit şi noi în m ulte din releveurile fă­
cute. In unele sărături găsim num ăr-form e de trecere spre var. pannoincus
(notate în tabelă cu semnul > ). V arietatea am găsit-o numai la Ocna-Si-
biului. Având însă ornane răspândire şi în Moldova, de unde-a făcut Ţ o p a
aproape toate releveurile pentru identificarea acestei asociaţii, păstrăm şi noi
această denumire.
M ai nou P o m p e 1(132), asoc. Triglochineto-Asteretum pannoniéi o

8*
 116

dă sub denumirea de Juncus Gerardi-Plantago ,maritima', iar Altheage (4')v

din Germania centrală, sub denumirea asoc. T rigiochiti m aritim um cu Scor­
zonera parviflora.
Cele doua subasociaţii, de Scorzonera parviflora şi: de Juncus Gerardi,.
descrise dè Ţ o p a (196) ca.aparţinătoare la asociaţia Trìglochineto-Astere-.
tum pannoniéi, bazat pe 3 releveuri (Ocna Sibiului şi Apahida) şi din Tran­
silvania, le-am identificat şi noi cu uşurinţă. Orânduirea releveurilor din;'
tabela 25 s’a făcut în acest sens, grupând în partea stângă pe acelea în care*
se reliefează subasociaţia primă, iar în partea dreaptă pe: celelalte.
Releveurile provin din următoarele săraturi:
Nr. 1, 2, 3, 11, "13, 14, 15, 16, dela B ă i le-S ă r a te . N r. 1 şi 12 la:
m arginea W şi SW à lacului 1, în jumăt. N ; Nr. 2 dintr’o mică denive-
laţiune din apropierea Hotelului nou; N r. 3, dintr’un pâlc ce alcătuieşte zona-
m arginală a lacului N r. 83; N r. 11, 14, 15 şi 16 din jumăt. S, din sărătura.
propriu zisă, denivelaţiuni de m ărimi diferite sau margini de bălţi temporare..
Nr. 4, 17, 18, 19, din V a l e a-S ă r a t ă, T u r d a . Nr. 4 din tr’o supra­
faţă apătoasă, mocirloasă cu adâncimea apei de 10—12 cm, teren păscut ;.
Nr. 17, 18 şi 19 din zona a doua sau a treia (dela firul apei) din lungul
Pârăului S ărat, spre mijlocul lui. L a fel terenul este apătos şi păscut.
. Nr. 5, 6, 7, 8, 9, din V a 1 e a-F 1o r i 1o r, T u r d a.. Prim ele trei re­
leveuri făcute din zona marginală (în întindere de sute de mp.) din lungul
pârăului, mai jos dé cantonul de cale ferată Nr. 306. Această margine este-
uşor înclinată spre interior şi e apătoasă tot timpul anului. Celelalte provin. -
tot din locuri mocirloase, puternic călcate şi în parte păscute de vite. Im
afara ultimului pâlc am mai n o ta t^Crypsis aculeata, -
Nr. 10, dela O c n a D e j u l u i . T ot o suprafaţă apătoasă, în apropie­
rea drumului care duce spre staţiunea balneară, lângă un pâlc de Salicornia:
cu Suaeda maritima.
N r. 20, 21, 22, dela O c n a S i b i u l u i . .Nr. 20, deda m arginea lăţită:
a unui lăcuşor sărat; JMr. 21 şi 22, din zona marginală a Pârăului Sărat, la.
sud de lacul Poporului. Mai spre pârău urmează zona de Phragmites com­
munis,
Nr. 23, dela I? ă i 1 e C o j o c n a, C l u j . Depe suprafaţa din. apropierea,
fântânii sărate. Şi aici acest individ de asociaţie ocupă întinderi mari.
Trecând acum la analiza speciilor caracteristice, din cadrul acestei aso­
ciaţii, facem .următoarele constatări:
A ster Tripolium se găseşte aproape în toate pâlcurile, având prezenţa:
generală cea m ai m are. La fel. Triglockin maritimum, tot caracteristică de
asociaţie, are o prezenţa generală mare, încât împreună cu. precedenta indi­
vidualizează net aceasta asoc. T i i x e n (192) consideră speciile carae; asoc_ '
ca specifice ordinului.
Scorzonera parviflora, specia caracteristică (± diferenţială) primei sub­
asociaţii, este prezentă în pâlcurile cu urtiiditatea cea m ai. ridicată,, la m ar-
 Tab. éé. Triglochineto-Astereíum pannoniéi.
1 Subasociaţia de Scorzonera parvltlörä Juncus G ertrd l
Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11. 12 13 14 1S 15 17 18 19 20 21 22 ' 33
o Nr. de ord. a rei. B.-S. 71 22 73 - ’ - - — - - - 74 75 76 77 79 78 _ _ _ : _ _ _ _ c
•O Supraf. cercet. m. p. 6 5 50 100 100 100 100 100 20 50 20 6 3 4 5 4 25 100 100 20 w
5 100 100
Acop. veget, procente 80 90 90 90 95 95 100 95 100 95 90
s Iiiălţ. m d. m.
95 100 95 90 100
100 95 100 95 95 90 90
O 355 350 355 350 490 320 S
N
18 VI 29 VII 27 VI 6 VII 9 VII 13 VI 18 VI 25VII 30VII 8 VII U
D ata tldic. releV. 1940 1940 194b 1940 17 VII 1940 18 y i m ô 1940 194Ö 1940 29 VI 1940 194Ö 1940 6 VU 1940 22 VII 1940 £
1940

Si), c a r a c t. pt. aso c . /

G Aster Trlpollum incl. > > > * i
>
v. pannonicus * + .4 2 . 5 4 . 5 3 .5 1. 4 2 .5 1 . 3 4 * - ï 4 *1 1 . 5 1 . 5 1 .5 2 . 5 2 . 6 + .3 2 . 5 1 .5 • 2 . 5 5 .5 2 ; 5 2Í
H Triglochin m aritim um . 5 . B 2 . 5 + •3 1 .5 5+ 5 3 . 5 3 .5 2 I5 3 . 5 5 .5 5 . 5 3 . 5 + + -1 3 . 5 2 .5 2 .5 3 .5 2 . 5 19
H Scorzonera parvlflora + .1 + ■2 + . 2 1 .5 + I .5 4- • 3 + 1 .5 4- 10
1
Sp. caract. pt, a lian ţă
H P lan tag o Cornuti l ’4 1 .3 + 3 .5 1. 5 + C
Sp. caract. p t. ordin
H Lotus tenuls - • • “h .3 + .5 4
G /u n c u s Gerard! + + +
• •
+ 2 .5 3+ 5 3 . 5 3 5 + 1 . 5 3 Ì5 4 .5 + 15
Sp. caract. p t. cla să
H P uccinellia transsllva-
nlca Incl. limosa + 1 .5 + + 4- . 5 + .5 2 . 5 + .5 2 .5 12
H S tatice Gmelini + •2 + ţ * t:S 4- + •3 t . s + .5 + .3 Ő
H Plantago Schwarzb. + .3 + . + 4
H „ m aritim a + •5 + :5 2
T Spergularla salina 1
T Salicornia europaea 1
T Suaeda maritima i i s 1
Sp. În soţitoare sau
Întâm plătoare
a Phragm ites communis ;+ + •1 + 4
H Carex vulpina -f* • 4 + : 1 i + •2 3
H „ distans + •2 t 1
H Triglochin palustre + + 2
T Polygonum avlculare + + 2
H Trliollum fraglferum + l
T Atriplex h astata
H Clrslum arvense
4- 1
1
H Daucus carota t 1
T Xanthium strum arlum 1
H Bromus mollis i l
H Centaurlum umbellatum
H C yanophycee'l 2 * 5 2 ‘. 5 3-’ 5 2 ! 5 3.’ 5 3.’ 5 2 . 5 3.‘ 5 2* b 3* 5 4 ! 5 3 ! 5 2 Ì5 3*3 3.‘ s 2 i 5 3 .'5 2.*5 3 i 5 2: 5 2* 5 i t e 3 * 5 23

*) V ezi obs., dela tab. 22.

118

ginea lacurilor sărate (rei. 1 ; şi 3), în lungul’ văilor ± sărate sau în- locuri;
apătoase în sau aproape tot timpul anului.
Plantago Cornuti, caracteristică pentru alianţă, se găseşte slab repre­
zentat în releveurile noastre (prez. gen. 6). O găsim mai m ult la marginea-
pâlcurilor. U neori poate să ia o desvoltare mai mare, formând- chiar u n
facies (V alea-Sărată).
Jiiriciis Gerardi, specie caracteristică' pentru ordin, individualizează a -
proape net a doua subasociaţie. Se găseşte în staţiunile ceva mai uscate, im
comparaţie cu prim ă subasoc. Acest pipirig, în cadrul subasoc., prezintă o-
fidelitate mare, fiind dealtfel şi foarte răspândită în toate săraturile noastre
şi din Transilvania. Lotus corniculatus ssp. tenuis, preferă şi ea locuri mai;
uscate şi este însoţitoare fidelă subasoc. de Juncus Gerardi.
Puccinellia transsvlvanica, inel. limosa, caracteristică pentru clasă, are un;
cadru ecologic larg, se găseşte atât în locuni uscate- (mai aproape de P..
limosa tipică) cât şi în staţiuni apătoase, cum este. aceasta cu care ne o c u - .
păm noi (mai m ult sub forma de trecere sau ca P. transsilvanica). Uneori;
poate să formeze chiar un facies (relev. 17).
Celelalte specii caracteristice pentru clasă, prezintă o slabă afinitate^
pentru aceasta asoc. şi se găseşte mai mult la marginile de contact cu alte.
asoc., unde ele ajung dominante.
Lipseşte din releveurile-noastre Taraxacum bessarabicum, specie carac.
de asoc-, dată de Ţ o p a, deşi e semnalată prezenţa ei în sărăturiile din Tran­
silvania ( P r o d . - F I . 2. II. p. 1081), la fel Aelurops litoralis, specie carac..
de clasă, care are de altfel aria de răspândire, în România, numai în D o -
brogea ( P r o d . 1. c. 81).
La speciile însoţitoare sau întâm plătoare facem- aceiaşi' rem arcă şi anu-
me că ele se-găsesc în releveurile unde pâlcul are contact m arginal cu asoc..
respectivă — Scirpeto-Phragmitetum — sau că acest pâl-c,. vara fiind destul
de uscat, perm ite instalarea de plante cari suportă un oarecare procent de-
salinitate, astfel ca Trifolium fragiferum , Centaurium umbellatum, tìte.
D'epe sol, din aceasta asoc., au fost determinate Algele albastre,, după'
cum am m ai am intit, Lyngbya aestuarii, Nostoc halophylum: şi Aphanothece-
pallida var. salina.
In alcătuirea asoc. Triglochineto-A ster etimi pannoniéi, acolo unde fac-,
torii edafici, um iditatea şi cel de salinitate sunt favorabili, mai pot pătrunde-
specii ca A grostis stolonifera, Festuca pratensis, Alopecurus pratensis; Ra­
nunculus sardous, Eléocharis'palustris şi Plantago major. Astfel in dolina.
Băilor în micile denivelaţiuni dintre lacurile Nr. 1 şi 2 şi’ în partea infe­
rioară a gardului vestic, din partea nordică. Uneori pot alcătui faciesuri (de-
Agrostis stolonifera cu Festuca pratensis) dé întinderi diferite; dependente-
de felul denivelaţitmii.
Spectrul biologic. Cum reiese din tabela 26, în asoc.. Triglochineto-Aste—
retum, predom ină hemicriptofitele (61,5 şi 56,0%),. urmează, apoi terofitele:
(23,1 şi 24,0%) şi geofitele (15,4 şi 20,0%)..
 119

Tab. 26. Trigtochineto-Asteretum pannoniéi :

Spectrul biologic. Spectre biologique.

Forma biologică N r. sp.

H T G
Forme biologique în total
Totalul sp. caract. 8 3 2 13
Total des espèces caract.

Procentajul 61,& 23,1 15,4 1000/0

Totalul sp. din releveurl
Total des espèces des 14 6 6 25
relevés

Procentajul 56,0 24,0 20,0- 1000/0

Aspectul fiziognomic este dat de hemicriptofile şi geofite; în subasoc.

de Scorsonera parviflora în proporţie de 2 Ila 1, iar în subasoc. de Juncus
Gerardi de 4 la 1, de hemicriptofite faţă de geofite, luând în considerare
numai speciile caracteristice.
Microfactori edafici. U m i d i t a t e a . Diagram a d din fig. 13, indică
procentul de apă dela diferite strate de sol determinat din subasoc. de Juncus
Gerardi, imediat după ploaie. U m iditatea mare (35,56°/o) dela suprafaţa
solulúi se datoreşte stratului des de rădăcini ale componentelor care alcătuiesc
" asociaţia, mai ales a speciei de Juncus Gerardi, desvoltate sub forma unei
pâsle dese şi cu mare putere de îmbibare, asemănătoare Ca comportare stra-
1tului de muscinee din păduri. Procentul de apă scade cu puţin (31,29, la
5 cm şi 30,22%, la 10 cm) până la 10 cm adâncime, apoi creşte din nou la
40,3%, (la 40 cm. ■
In prim ăvară, staţiunea ocupată de asoc. de Triglochin cu Aster este
apătoasă, cu nivelul apei freatice peste suprafaţa solului. Pâlcurile asoc. se -
găsesc, după cum am mai am intit mai sus, în micile denivelaţiuni sau la
. m arginea bălţilor sau a lacurilor, uneori chiar la cele mai sărate (lac. N r.
80). In ultimile locuri se găseşte desvoltată mai m ult subasoc. de Scorzonera
parviflora. Cu înaintarea verif, staţiunea devine mai uscată, de cele mai mul­
te ori fără oglinda apei la suprafaţă. .
Prezenţa oglinzii de.apă în aceasta asoc., cel puţin un anumit tim p al
anului, se pare că este necesară/ In urm a deselor scufundări depe fundul Do- '
linei, părţi din pâlcurile cu asoc. Triglochin cu A ster, în deosebi cele ocu­
pate de specia Triglochin, ajung să nu mai formeze fundul denivelaţiunilor,
fiind lipsite de apă staţionară, se usucă şi dispar cu toată umezeala m are'
a solului.
S a l i n i t a t e a Factorul microedafic Cloruri s’a determ inat din sub­
asoc. de Juncus Gerardi, din aspectul de vară şi toam nă. Datele obţinute (fig.
13 şi tab. 38) ne arată o creştere cu adâncimea a salinităţii, în toate cele trei
serii de probe luate din prim a denivelaţiune care m ărgineşte la vest, ochiul
golaş schiţat. In seria de probe (a) ridicate vara, am găsit în primii doi cm
dela suprafaţa solului, 1,47%; la 5 c'm 1 ,68% . Salinitatea descreşte'apoi
120
Fig. 13. A soc. de T riglochin cu A s te r
pannonicus, subasoc. de J u n en s Ge-
rardi. D iagram a variaţiunii în Cloruri
(ClNa) a solului dela diferite adâncimi:
după uscăciune a == 18 Iul. 1942; după
ploaie b şi c = 17 Iun. şi 9 Sept. 1943.
Diagrama d = 17 Iun. 1943, reprezintă
variaţiunea umidităţii (zero din p a­
ranteză, depe scara procent, de Clo­
ruri, întregeşte cifra din stânga ei si
exprimă zeci, 30 sau 40% apă.—A ssoc.
Triglochin cu A ş te r pannonicus, sous-
assoc. de J u n c u s Gerardi. Diagramme
de la variation des quantités de Chlo­
rures (NaCl) contenues dans le sol à
différentes profondeurs: après séche­
resse a = 18 Juill. 1942; après la pluie
b et c = 1,7 Juin et 9 Sept. 1943. L e
diagram me d = 17 Juin 1943, repré­
sente la variation de l’humidité (le
zéro contenu entre perenthèses, le long
de l’échelle du pourcentage en Chlo-
rures'doit être ajouté à droite du ciffre
significatif et représente les
dixaines, 30 ou 40% en eau.
până la 10 cm (0,77%). Urmează apoi
o creştere treptată cu ad., atingând pro­
centul de 3,30, la 70 cm.
Probele luate la începutul toamnei
au arătat o şi mai pronunţată acumulare
de Cloruri la suprafaţa salului (2,9%),
apoi o descreştere bruscă la 5 cm
(0,89%) urmând apoi o creştere (3,36%,
l a '50 cm). Imediat după ploaie, determi­
nările au arătat o îndulcire a solului, la
0— 2 cm (0,51%). In continuare pe ad.
procentul Clorurilor este variabil, ajun­
gând de 0,83, la 40 cm. Remarcăm că
datele dela ultima serie de probe sunt
mai m ari în comparaţie cu valorile pre­
cedente.
După cum vedem din datele prezen­
tate mai sus, conţinutul în Cloruri a so­
lului variază mult şi în aceasta asociaţie,
atât în timp cât şi cu adâncimea.
- _ Concluzii. Rădăcinile de Aster Tri-
polium ' şi Triglochin maritimum ajung
până la adâncimea de cca 40—50 cm
m ăsurări făcute la Băile-Sărate). L a
variaţiunile concentraţiei din primii cm
dela. suprafaţa solului (0,5—2,9%) pe
lângă Algele albastre, chiar depe solr
mai sunt supuse prim ele orizonturi de
rădăcini ale plantelor din asociaţia de
Triglochin cu Aster. In lunile" de prim ă­
vară, din cauza apei staţionare din aces­
te . locuri, putem bănui, pentru aceasta
parte a perioadei de vegetaţie, o concen­
traţie în soluţiunea din sol mult mai m i­
că. E a creşte cu uscăciunea lunilor de
vară ajungând la valorile obţinute de
noi.
închei cu aceasta seria asociaţiilor
de halofite; tratând în cele ce urmează
o tovărăşie mai mult de trecere spre g ru ­
pa asoc. glicofite, cuprinsă în altă clasă
fitosocială. " ,
 121

Clasa Festucetea ovinae Knapp.

O rdinul Brom eialia (W. Koch) Br.>Blq.
Alianţa Festucion vallesiacae Klika.
Asoc. Festuceto-Asteretum Linosyris._

In această asociaţie cuprindem vegetaţia care se află pe prăguşoarek

clin săraturile studiate (trecute, m ai jos) precum şi a coastelor în care do~
■mină Festuca pseudovina, A s te r L in o sy ris, uneori în codominanţă cu Seseli
v a riu m . Asociaţia de Festuca pseudovina cu A s te r L in o syris, cu alcătuirea
floristică prezentată în cele 22 releveuri din tab. 27, reprezintă două stadii
de succesiune a vegetaţiei, dela asoc. de halofite obligate (asoc. de Statice
cu A r te m isia m on og y n a ) spre cele xer'ofite: Astfel putem deosebi un stadiu
iniţial, începând cu pâlcurile, unde PuccinelHa este înlocuită cu Festuca pseu- .
dovin a, apoi un stadiu optim-tipic-caraaterizat prin codominarea cu A s te r
L in o sy ris, precum .şi un facies, m arcat tot printr’o dominare, destul de m a­
re a speciei Seseli varium. In acest sens succesionist au fost aranjate şi la
.această asociaţie releveurile. Ele provin din următoarele localităţi şi staţiuni:
N r. 1, 2,7, 8, 9,10,11,17,18,19, 20 şi 21 delà B ă i 1 e S ă r a te , Nr. 1
■din sărătura propriu zisă, depe un prăguşor ridicat cu 10 cm peste supra­
faţa înconjorătoare, acoperită cu Salicornia şi PuccinelHa limosa şi for­
me de trecere spre P. transsilvanica. N r. 2, tot din sărătura propriu zisă,
d in jum ătatea sudică, spre Strand. Pâlcul acesta este mai ridicat cu cca 6 cm
faţă de un alt pâlc de Salicornia, din imediata apropiere. Acest stadiu ini­
ţial al asociaţiei de, Festuca pseudovina cu A ste r L in o s y r is are o m are în ­
tindere între Strand şi canalul de scurgere din lungul drumului de Câmpia ‘ -
*1 urzi, întrerupt fiind numai ici colo de suprafeţele mici cu Salicornia sau
PuccinelHa. N r. 7, 8, 9, 10, 11, sunt făcute în partea nordică a,Dolinei depe
coaste însorite, din apropierea lacurilor 41, 21, 19 şi 13. N r. 17, 18, 19, 20
'■şi 2 1 / tot depe coaste însorite, în apropierea lacurilor 2, 19. şi 24. La rele­
veul 17, în afara pâlcului analizat am mai notat R o rip p a stylosa, Trifoliu m
stria tu m - şi Potentilla argentea. " ' . "
N r. 3, 12 şi 13 din V a l e a S ă r a t ă . Nr. 1, pe coasta însorită de lân 1
g ă poteca care leagă lacul Carolina şi Durgău. In afara suprafeţei ridicate
am mai notat P lantago Schw arsenbergiana şi C erastium pum ilum . Nr. 13,
tot depe o colină, lângă lacul Carolina. -
N r. 4 din V a l e a F l o r i l o r , T u r d a . In apropierea gării, pe o
m ica ridicătură, prăguşor, lângă fântâna sărată. -
-- . Nr. 5 şi 15 dela B ă i l e C o j o c n a , C l u j . N r. 1, din interiorul g ar­
dului care împrejmuieşte Strandul lacului, depe un prăguşor ridicat cu cca 20
cm peste nivelu] imediat înconjurător a unui ochi golaş sărat. In pâlcuri
asemănătoare, to t'd e aici, am mai notat Cent aurium umbellatum, B róm us
commutatus, A naglis arvensis, A ranchnosperum cammi, L o tu s 'fornicufa- .
tu s ssp. tenuis (unele exemplare cu cecidia Contarinia loti), P etrosim onia -
122

triandra şi Plantago lanceolata, N r. 15, lângă lacul Ştrandului, spre gard,,

depe o coastă sudică.
N r. 6 şi 16 dela O c n a D e j u l u i . Nr. 6, din apropierea lacului Ocnei, •
O bună parte din coasta sud-estică, de unde am făcut această ridicare, este-
-acoperită de acest stadiu iniţial. Nr. 14, de lângă intrarea în Ocnă, cu cca
10 m mai jos de lac. '
N r. 13, V a 1 e a C a 1 d ă, C 1 u j. In partea superioară a unui mic afluent
a acestei Văi. : ,
N r. 14 şi 22 dela O c n a S i b i u l u i . La fel depe coaste însorite. Nr.
14 din apropierea lacului Poporului, iar Nr. 22 mai înspre instalaţiile de-
exploatare. . -
Alte specii însoţitoare sau întâmplătoare prezente în tr’un singur rele-
veu sau două (ne trecute în tab. 27) : Odontites rubra ssp. serotina + (6) ;
Erophila verna + (8,19); Galium cruciatum 4- (10); Rhinanthus rumelicus-
+ (10,21) ; Senecio erucifolkts + ; Cichorium Intybus + ; A triplex lito­
ralis var. angustissima + ; Promus mollis d- (12); M elüotus officinalis + .
'2(12), + (15); Orchis morio + (13); Vicia hirsuta . + . 1(14); Bromus
squarrosus + (15); Inula Britannica + (15), + . 2(16); Eryngium planum
!+ (16); Medicago media A (18); Lotus corniculatus + (19),. + . 2(21);
Cynodon Dactylon + . 3; Carex praecox + . 1(20); Cuscuta epythimimn 1. 3;
Senecio Jacobaea + ; Linum perenne '+ (21); Kochia prostrata + . 3(22);
Sedum m axim um + . 1 ; Hypericum perforatum var. angustifolia + ; Filago-
aruensis + (22). ■ '
Totalul speciilor-din toate releveurile este de 88. '
S o ó (171, 177, 180) o alcătuire floristică mult asemănătoare cu a
noastră, dată sub denumirea Festucetum pseudovinae, din săraturile câmpiei
Pannoniéi, o consideră aparţinătoare alianţei creiate tot de el, Festucion
pseudovinae. In cadrul acestei asociaţii, S o ó , deosebeşte două subasoe., una
cu A rtem isia monogyna, depe locurile mai sărate, ia r a lta cu Inula Britanni­
ca, din staţiuni mai puţin sărate. K 1 i k a (90) în prezentarea asociaţiilor
din cadrul alianţei Festucion vallesiacae prima subasociaţie cu Artemisia mo-
hogyna o consideră ca un mozaic — complex a asociaţiilor din ord. Puccir „
nellio-Salicornietalia, iar a doua o înglobează în asoc. de Festuca pseudo­
vina cu Centaurea pannonka.
Credem îndreptăţită' înglobarea asociaţiei în alianţa Festucion vallesiaceaer
de către K 1 i k a şi nu păstrarea alianţei creiate de S o ó . A tât releveurile
prezentate de S o ó (175, 180), cât şi cele pé care Ile prezentăm noi în tabela
27, cuprind o serie de specii care caracterizează unităţile sociologice din
al., respectiv ord. Brometalia, precum şi alte specii proprii asociaţiilor de
halofite obligate. Prim a categorie reprezintă în bună parte speciile caracte­
ristice asociaţiilor xerofite care sunt în curs de a înlocui asociaţiile de halo­
fite (a doua grupă de specii caracteristice). In sensul acestor considerente:
succesioniste, vedem că şi asociaţia cu care ne ocupăm noi este un complex-
alcătuire' floristică-fitosocială care caracterizează staţiunile de tranziţie dela
locuri sărate. "* ■ i .-
 123'

T ot S o ó (177), sub denumirea Festucetmn p s e u o d v im e , subasoc. cm

Potentina arenaria , descrie o asociaţie de nisipuri închegate . din regiunea
U ngariei E (N yirség). La fel B o j k o (13), dintr’o regiune nisipoasă din
apropierea lacului Neusiedler See (Austria) descrie două asociaţii, una de:
, Festuca pseudovina iar alta de Potentilla arenaria. Tabela noastră are cea.
mai m are asemănare cu cele prezentate de S o ó din sărăturile Ungariei (175,.
180), corespunzând mai mult cu subasoc. de Ârtem isia m onogyna.
Speciile din tabela 27, grupate după importanţa lor fitosocială se pre­
zintă în felul urm ător:
D intre speciile caracteristice de asociaţie, regăsim o parte şi din lista
sintetică dată de K l i k a (90) şi S o ó (175)1). Astfel G ypsophyla muratis,
A rachnosperm um canum2) , T r ifo liu m striatum şi F estuca pseudovina. L i p ­
seşte din releveurile noastre Centaurea p an nonka (90), deşi se găseşte pe
teritoriul cercetat de noi. Festuca pseudovina cu dom inanţă m are încă dela.
începutul stadiului iniţial al asociaţiei noastre, se menţine cu aceiaşi vigoare
şi în stadiul tipic, precurri şi în faciesul cu Seseli va riu m . Cum âm am intit:
la cap. Flora, variază între f. satina, în primele ei faze de instalare pe Jocu­
rile mai golaşe şi f. parviflora. Ranunculus pedatus, înfloreşte între primele
plante prim ăvara, marchează încă de departe prăguşoarele din mijlocul do­
linei Băilor şi suprafeţele pe care le ocupă asociaţia, form ând primul val al,
aspectului de sezon. O găsim dată printre caracteristicile asociaţiei prezentate
de S o ó (177). M yosotis m icrantha o considerăm mai m ult o caracteristică,
locală, am identificat-o numai din pâlcurile studiate dela Băi ; lipseşte din_
stadiul iniţial. T rifolium ar-vense f. B rittin g é ri am găsit-o în toate releveu-
rile stadiului tipic cât şi în faciesul cu Seseli va riu m , la fel lipseşte din sta- ,
diul ilriiţial. M ai lipseşte din releveurile noastre C a r e x stenophylla, specie
pe care o putem considera diferenţială, faţă de solul sărat, nisipos. '
Cuprindem, tot printre caracteristicile asociaţiei, specia A s te r L in o sy ris-
din cauza vigorii excepţionale pe care o prezintă în staţiunile de unde am.,
făcut ridicările noastre. A re m axim ul de desvoltare în stadiul tipic. Este-
considerată ca o caracteristică de ordin, fiind identificată aproape în to ate-
asicaţiile alianţei Bromion erecti şi Festucion vallesiacae. In cadrul asociaţiei,
noastre ea dictează fizionomia şi domină aspectul de toamnă.
D intre caracteristicile alianţei, în cadrul asociaţiei de Festuca pseudo­
vina cu A s t e r Linosyris, este bine reprezentată specia Achillea collina şi mai
puţin A . setacea (ultima mai mult sub formă de trecere spre prim a). Achillea-
collina se instalează odată cu A s te r Linosyris. P o ten tilla arenaria alcătuieşte
de cele mai multe ori mici insuliţe în cadrul pâlcurilor, la fel Sedum sexan-
gulare. Veronica orchidea este mai bine reprezentată în. stadiul tipic, lipseşte-
din cel iniţial. -■

1) L a S o ó , ca în toate lucrările sale fitosociologice găsim .de cele mai multe ori o-
^ singură listă de specii caracteristice, cu coeficienţi corespunzători, fără nici o precizare:
dacă sunt caracteristice pentru asociaţie, alianţă, ordin sau clasă.
. z) A ra ch n o sp etm u n ì — S co rzo n era ■= P o d o sp erm u m .
 Tab. 27. Festuceto-Asteretum Linosyris.
• 1 Stadlul initial tiplc facies cu Seseli varium |
Nr. de ord. a relev. 1 ; 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
biologică

Nr. de ord. a rei. B.-S. 80 81 - - - - 82 83 84 85 86 - - - - — 87 -88 89 90 91 — 2

3 3 6 1 *rt
•m
Supraf. cercet. m p. 4 1 10 25 - 23 10 10 10 5 10 10 5 ■ 10 16 20 10 16 4-
Acop. veget, procente 80 80 75 75 95 80 90 85 85 75 75 85 80 70 75 80 95 80 95 90 90 85 a
V
ta
Inălt. m d. m. 355 1 370 1 350 1 320 | 350 | 356-359 | 350 | 400 ' 320 350 1 356 1 358 | 359 400 «
Incl. în grade - 1 - 1 - 1 1 1 — 1 i o 1 20 |, i o 1 5 1 2 [ 5 1 ■30 1 2 | 5
Forma

20 51 5 1 1 1 21 5 115 1 3 a*
Exp. o
— 1 — 1 “ I SW 1 — 1 NE 1 S 1 3 1 S W |S W | W 1 S 1 NE 1 S [ S E I S W I S 1 S 1 S 1 SW l E 1 S N
4)
18V1UI8 Vili
D ata ridic, relev. i7 VII 1940 j5! ^ 1 1940 1 1940 91940
VII 1 Vii
1940 m ó 1! 25 VII 1940
5VUI 13VIII 23VI1I 8 Vili 9VII1 30 VI 21 VII 28VIÏ
1940 1940 1940 1940 1940 1940 19 VII 1940 1940 1940
22VIII CU
1940
Sp. caract. pt. asoc.
H F estuca pseudovina 4.5 4 .5 4.5 4.5 4.5 3 .5 4.5 4.5 4.5 4 .5 4. 5 4 .6 4 . 6 + .2 1 .5 4.5 3 .5 4 .5 3—4 . 5 4 . 6 4.5 22
H A ster Linosyris 4- 4 .5 4 . 5 4 .5 4.5 4 .5 1 : ì 2 .5 3 .5 2 .5 3 .5 3 .5 2 .5 Ï7
T Trifolium Brltting.1)
+ + .2
1 .5 + -Ö 1 . 5 1 . 4 + .4 + •5 1 .4 + + .1 2+6 + .5 + t 3 13
Arachnospetmum 4-
H canum + .3 + .2 4 - . 2
G Ranunculus pedatus
+ +
- - . 5 4- ! 5 + t a
+ •2 + •2 12
T i r5 - -.3 1C'
M yosotis m lcrantha - -.3 +f Ì l i + .2 + + 9
T Trifolium striatum - -.2
T G ypsophilà muralis + .2 - - . 2
í : i + ta lt4 4 - .3 8
++ 2 + •2 4
Sp. caract. pt. alianţă
H Achillea collina + .3 1. 5 1. 5 + . 5 + . 5 + . 2 + .3 + .1 + .4 + •5 t . 5 1 . 5
H „ setacea 1- + .5 + . 5 + • 5 15
2 Ì5
H Veronica orchidea + .4 4- ! 5
1 .5 2
H Potentina arenarla - -.4 .2
4- + •1 + Ì3 + . 3 + '.i 14
4- + .3 î : ï +1 .: 15 + Ì3 13
H Sedum sexangulare - -.1 - -.3 + .4
Ch Thymus M arschalllan. + .2 10
1 - -.3 ++ y 8
T Carastlum pallens + '.2 - -.3 4-.2 + : 3
H C entaurea m icranthos + -1 +i t ; î 8
H Stipa capillata 4- 2
H Hleracium Bauhinl + 1
T Medlcago minima + 1
Ch Campthotheclum lûtes. 1
2 .4 1I3 2 I3 2 !3 4- 4- XI 3 9
+ ■* 4- + 4-5
Sp. caract. pt. ordin
H Koeierla gracilis + .2 H- + • 1 + . 2 + .5 + .4 + .3 + •3 + .3 + .4 1 . 5
H Seseli varium + 14
H Medicago falcata
p . l •+ + 2.4 4 .5 3 .5 4 .5 4 .5 3 .5 10
H P otentina argentea + •1 4- 4 -, + .4 + • 2 + .4 1 . 4 8
T A renarla serpylllfolia + + i 4- 7
+ .4 + t. tjS ' 4 6
T Alyssum calycinum +•1
+ '-i
T Vicia angustifolla 3
H P lantago media + •i 4- 3
+ •2 2

%
) T rifo liu m a r o e n s e f. B r ittln g e r u
 1 2 1 3 1 4 1 5 1 6 1 8 9 10 n 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
H Botrlochloa Ischaemum 1
H 'P o a angustifolia + . 1
T Myosotis collina 1
H Sllene O tites + 1
Ch Teucrium montanum + 1
H A sperúla cynanchlca 1
Sp. caract. clasei
st epi ce e u Artemisii
Ch Artem isia s a lin a 1) . 4 2 •4 2.5 2.5 2.5 2.5 1 . 5 + •5 1 . 5 + ‘ 3 1.5 2.6 1.5 1 . 5 1.5 1.4 2 . 5 + .3 + -3 + 2.5 + 22
Sp. caract. cl asei
P u c c ln e ll.-Sali cornici ea
H Statice Gmellnl . 4 1 . 5 -b 1 . 5 1.6 2.5 1 . 6 1. 5 1. 5 1 •5 + .3 -b • 1 1.5 1* 5 1 . 5 15
Ch Artemisia monogyna . 2 + . 3 + •3 + . 2 + .2 _ + + + .1 + 15
+1"K
+ 4- 4- +
H Lotus tenuis + .2 ţl • 3
+
+ .3
- î
4- *1 + .4 é
H Plantago Schwarzenberg. .' 5 + .1 + ■2 3
H » maritima t 4- 1!4 2
H » Cornuti 4-. 2 + 2
G Juncus Gerardl + + . 2
T P etrosim onla trlan d ra + + .1 2
H Puccinellla limosa + •2 * 1
Sp. Însoţitoare
sa u În tâm plătoare
T Veronica arvensis ■f * 1 f . 5 4 - . 5 4 - . B + *5 f . 5 +'.3 + ■4 f . 5 1 - 3 f . 3 ’+ + . 4 13
T Trifolium cam pestre .
+ . 2 + . 3 + . 2 •t . -* + . 5 . + •4 + •4 f 4* • 5 -b • 5 + ; 2 + ■1 12
G Agropyron repens + + + •2 + -1 4~ 4“ 14* f 8
H G en ista tlnctoria 4" + ■2 + .2 4- + . 3 + “b • 1 7
T Vicia tetrasperm a 4- + • 2 + ^1 + ; 1 -b .+ 6
H Plantago lanceolata 4- + 4- + 5
G Ornlthogalum Gusson. + .*2 + ; ! . . 4- + *•2 4
T Medicago lupulina + ’ l + ’. i . + + *2 . 4
H Gallum verum + •1 , . '-t 4" + •2 4* 4
H Salvia nem orosa + ■2 + •3 + ; 1 3
H Filipendula hexapetala ' 4" 4* + 3
H Veronica prostrata + •2 + '. 2 . 4- 3
T Bupleurum tenuissim um + '- 2 4* • 1 . “h * 3 . 3
T Centaurium umbellatum . + , + + ■2 . 3
Ch Syntrichia ruralis 4- 1 3 + •3 + 2.’ 5 2.4 1.4 1* 5 + .2 + + •5 + .3 1.4 + 4- + - 1 l-l 5 18
Ch Cladonia pinnata 2 ! 5 3 . 5 2.5 2.3 + 2.4 3.5 2 - 3 . 5 2.5 2 - 5 1.5 1.4 + . 3 13
Ch / „ silvatica . + . 3 4* . + .1 . 3
Ch Thuidlum abletinum 1 ! 4 ' “h 1 . 3 2.‘ 5 î . ' e + . + .2 2.5 2*5 i ! b 13
Ch Rhytldlum rugosum + *3
. + •4 -K2 . 3*5 • 1f 5
H C yanophycee1)_________ '.5 + . 5 + . Ü 1 ! 5 1 . 5 + •5 i l s + . 4 1 . 3 1 . 4 1 - 4 + Ì3 U4 .1 . 4 1 ! 4 4- . 1 12 17

-1) V ezi obs. dela . tab. 22.

 126

Caracteristicele ord. Brometalia sunt numeroase, aproape toate având

’însă o prezenţă generală mică, acoperire slabă, doar undle reprezentând o
'frecvenţă ridicată, astfel K oelena gracilis, Medicago falcata, Arenaria ser-
pyllifoUa, Potentilla. argenteia. şi Seseli varium. Ultim a specie în unele pâl-
'Curi' date în tabelă se găseşte foarte abundent, întrecând în dominanţă pe
A ster Linosyris, din care cauză-am deosebit un facies cu Seseli varium.
Prezenţa halofitelor obligate în pâlcurile noastre ne arată caracterul să­
rat al solului şi ne servesc şi aici de indicatori fitosociali preţioşi în stabi­
lirea părândărilor de-stadii, respectiv asociaţii, odată cu evoluţia factorilor
(în cazul nostru cei edafici). Puccinellia limosa şi P. transsUvanica le-am
găsit în toate releveurile făcute, complet înlocuite die Festuca pseudovina în
.a fa ră de pâlcul din Valea Sărată (relev. 12) unde cu toată dominanţa mare
a speciei A ster Linosyris, m ai persistă, fiind însă pe cale de înlocuire. Statice
-■Gmelini se pare că este halofita cea mai adaptată conveţuirii cu nouii tova­
răşi cu alte cerinţe ecologice, m ulţumită plasticităţii sistemului său radical,
'.prin alungire la adâncimi mai m ari, unde determinările făcute au arătat o
salinitate şi umiditate mai ridicată (date prezentate mai jos). Artemisia mo­
nogyna, deşi se menţine aproape în toate stadiile asociaţiei cu o frecvenţă
.ridicată, în cel iniţial arată o oarecare dominanţă, în cel ţipifc şi în cadrul
faciesului cu Seseli varium se prezintă cu o vigoare foarte slabă, uneori chiar
lipsind din pâlcuri. In cadrul acestei asociaţii ea este pe cale de dispariţie,
.ne m ai putând ţinea pas cu noile condiţii ecologice, dintre cari trebuite să
luăm în considerare şi. microclima locală (temperatură, etc.). Celelalte specii
halofite ca Juncus Gerardi, Plantago Comuti, deşi sunt trecute în această
: grupă, ele, pot fi considerate şi de întâmplătoare' mai ales că au fost no­
tate dela m arginea pâlcurilor respective, spre un complex al asociaţiei de
Triglochin m aritim um cu A ster Tripolium. Plantago Schwarzenbergiana am
-găsit-o sub f. microphylla'ş i numai în pâlcurile dela Băi.
O m enţiune specială trebuie , să dăm pelinului Artem işia maritima var.
salina, specie caracteristică unei unităţi stepice din sudul Rusiei, .în care do­
m ină Artem isiile (152). Este interesantă comportarea ei în sărăturile stu­
diate de noi. E a apare, cüm am văzut încă în asociaţia de Statice Gmelini cu
. Artem isia monogyna. Se menţine cu mare vigoare în stadiul iniţial, tipic,
*- cât şi în faciesul'cu Seseli varium . . '' ;
T ot în cadrul asociaţiei de Festuca pseudovina cu A ster Linosyris am
„găsit pe suprafaţa Băilor şi specia Artemisia pontica.
In comparaţie cu toate celelalte asociaţii, tratate până aici în prezenţa
lucrare, la asoc. de Festuca pseudovina cu A ster Linosyris, găsim cel mai"
m are num ăr de însoţitoâre sau întâmplătoare. In special sunt cu prezenţă
generală m are, speciile cu înrădăcinare superficială, cum sunt Veronica ar-
■vensis, T rifolium campestre.
S tratul'm uscinalJ a fel este bine reprezentat. Cyanoficeele se menţin
.bine ca frecvenţă în stadiul iniţial şi în cal tipic, lipsesc aproape complet din
.faciesul cu Seseli varium (cel puţin maeroscopic nu le-am putut identifica).
 127

D intre ele am putut recunoaşte cu certitudine Nostoc commune ca cea mai

•comună şi numai cu totul rar, N . halophihm. Syntrichia ruralis, muşchiul
identificat şi în asoc. Statice Gmelini cu Artem isia monogyna, îl găsim a-
proape în toate releveurile. Thuidium abietinum şi Cladonia furcata var.
pinnata le găsim mai bine reprezentate în pâlcurile din Valea şi Băille-
Sărate.
Acum în ce priveşte răspândirea asoc. de Festuca pseudovina cu A ster
Linosyris în sărăturile cercetate, amintim că cea m ai mane întindere o are
1er Băiile-Sărate, în special stadiul tipic şi faciesul am intit, ocupă toate pră-
guşoarele şi feţele însorite ale colinelor din ambele părţi ale Dolinei. In
celelalte sărături, Valea-Sărată, V.-Florilor, V.-Calldă, Ocna-Dejului, O.-Si-
’biului se găseşte tot pe prăguşoare şi pe coastele colinelor din sau m ărgini-
toare, ale acestor sărături. Faciesul cu Seseli v a m m i l-am întâlnit cu o în­
tindere mai m ărişoară, după Băile-Sărate, la Ocna-Sibiului.
Aspecte ide sezon. Cele trei specii dominante care im prim ă fizionomia
asociaţiei Festuca..pseudovina, A ster Linosyris şi Seseli varium, fenologi-
ceşte se succed în timp distanţat, în decursul unei perioade de vegetaţie. Fes­
tuca îşi are maximul de desvoltare la sfârşitul lui Mai, şi fructifică la înce­
putul lunii Iunie, în care tim p celeilalte două specii sunt abia desvoltate. Ca
un al doilea val de desvoltare, urmează apoi Seseli varium , înflorind în pri­
m a jumătate a lunii Iulie. Intre tim p mai înfloreşte şi Statice Gmelini. în ­
cepând cu sfârşitul lui Septemvrie, înfloreşte şi dom ină Aster Linosyris
(stadiul tipic), imprimând o culoare frumoâsă aurie pâlcurilor. Tot în acest
tim p sunt deplin’desvoltate cele două var. de Artem isia şi Veronica. Toam na
prezenţa Artem isnlor este şi mai evidentă, în stadml iniţial al asociaţiei,
dând pâlcurilor un aspect suriu, stepic.
Spectrul biologic. Faptul că în această asociaţie, acoperirea vegetaţiei
nu este sută la sută şi că plantele dominante se succed în interval de timp
distanţat, dă posibilitatea să dăinuiască printre perenale unui număr destul

Tab. 28. Festuceto-Asteretum Linosyris: Spectrul

biologic. Spectre biologique.
Forma biologică H T Nr. sp.
Forme biologique G Ch
în total
Totalul sp. caract. din tab 27.
Total des espèces caract du 26 11 2 5 44
tab . 27.

Procentajul 69,1 26,0 4,54 11,36 m o/o

Totalul sp. din releveurl
Total des espèces des relevés 46 26 6 11 88
Procentajul 52,26 28,42 6,82 12,5 100%

de m are de anuale în procent de 25, respectiv 28,42%. D ar şi în asoc. de

Festuca pseudovina cu A ster Linosyris predomină tot hemicriptofitele (59,1
şi 52,26%). Geofitele la fel sunt destul de bine reprezentate (4,54 şi 6,82% ).
 128

Procentul m ărişor de 11,36 'şi 12,5 din chamefite este dat aproape numai de
Muşchi şi Licheni. ‘
Microfactori edafici. R eferitor la structura solului difn. asoc. de Festuca
pseudovina cu A ster Linosyris, datele mărginindu-se numai la cercetările
dela Băile Sărate şi numai în tr’o m ică măsură ia Valea Sărată, au fost pre­
zentate la capitolul, din aceasta lucrare, cu „Structura şi textuarea solului“.
D ar şi la celelalte săraturi, de unde am făcut ridicările fitosociologice, solul
este tot argilos-marnos, roca mumă, prezentând aceiaşi vechime geolo­
gică (107).
In ce priveşte conţinutul în Carbonaţi, determinările au arătat un pro­
cent m are, însă variabil, pe adâncimile măsurate şi încă începând dela supra­
faţă, unde găsim numai urme; în tifcnp ce la 60 cm, este de 4% .
L á fel pH am văzut că variază cu adâncimea, stra tu l'd e humus foarte
subţire sau cel m ult de câţiva cm, se prezintă uneori binişor acid (5,81), ce
se schimbă brusc în alcalinitate, având valorii cuprinse între 8,16 şi 9,3.
U m i d i t a t e a . Cele două diagrame a şi b din fig. 14, reprezintă umi­
ditatea din stadiul iniţial şi tipie al asoc. (le Festuca pseudovina cu A ster
Linosyris, după o perioadă de uscăciune. Ambele serii de probe arată un
procent mic de apă aproape de suprafaţa solului (3,11 şi 4,38% ). Umiditatea
creşte brusc până la ad. de 5 cm, însă în mod diferit în cele două stadii.
Pe prăguşor, în stadiul iniţial, creşte până la 14,35%, in tim p ce în stadiul
tipic nupiai până la 7,36%. In prim ul caz, umiditatea este de 17,8% la 10
cm ad., de unde urcă apoi treptat ajungând să fie de 34,1% la 60 cm. In
stadiul tipic, procentul de apă la 20 cm este 11,05%, la 40 cm de 20,41, u r­
când numai cu puţin până la 50 cm (20,70%). Dela această adâncime solul
devine din ce în ce mai inhibat cu apă ajungând să fie apătos clicos la 70 cm
t.35,65%).
D iferenţa de umiditate dintre cele două stadii, care întrucâtva contra­
zic aşteptările, provine în urm a faptului că în mijlocul Dolinei, umiditatea
solului este- foarte ridicată, cum se poate vedea din datele dela asociaţiile de
halofite, în tim p ce pâlcurile stadiului al doilea sunt feţe mai mult sau mai
-puţin înclinate ale colinelor şi mai expuse razelor solare, scurgerilor m ai
repezi ale- apei, rezultate din precipitaţiuni şi evaporaţii mai intense.
S a l i n i t a t e a . Procentul.de Cloruri din sol uscat la 105°C ara tă
atât în stadiul iniţial cât şi în cel tipie, o ' creştere treptată cu adâncimea.
In cadrul acestei asociaţii, conţinutul în Cloruri este cu mul/t mai mic decât
in asoc. de halofite până aici tratate. -
In stadiul iniţial1) (fig. 15) procentul de Cloruri, la cca 2 cm, este

9 Probele*pentru analize (5 serii) au fost luate depe prăguşoarele depe fundul

dolinei Băilor, din jum ătatea’ S. Prim a serie, din pâlcul releveului Nr. 1, aproape de
Încrucişarea drum urilor principale, iar celelalte depe două prăguşoare din apropierea
ochiului să ra t schiţat. Probele din Valea S ărată au fost ridicate tot depe un prăguşor,
dela începutul deşertului sărat,, din apropierea lacului Sulfuros (Pl. II, fjg, 20).
 129

cuprins între 0,04 şi 0,18%, iar la 5 cm ad„ între 0,16 şi0,32%. Ppoba din
Valea Sărată arată o creştere bruscă a salinităţii' la ad. de 30 cm,unde atinge
2 ,6 % 'faţă de 0,69 dela 20 cm. Tot în această sărătură procentul Clorurilor
mai creşte ajungând la 3,57% (50 cm '
.ad.). In probele dela Băi, cel mai ma­
re procent (6,13)^îl găsim la 70 cm,
prezentând o creştere bruscă dela 50
cm (2,75%). ’ .
Comparând datele obţinute din
probele luate după o peroadă de uscă­
ciune (a, b) cu cele ridicate imediat
după ploaie (e), nu arată o variabili-
tate prea evidentă. Găsim o foarte
slabă îndulcire în primii cm de sol,
dela suprafaţă. Această comparaţie es­
te însă întrucâtva relativă, cu atât mai
mult cu cât salinitatea şi din această
asociaţie, variază între anumite limi­
te, noi în cercetările noastre putând
lua probe cu un conţinut în Cloruri
foarte apropiat.
■ Probele luate în Sept. (c), din
care am luat şi în Iunie (e), arată o
slabă acumulare de Cloruri, începând
chiar dela suprafaţă.
In stadiul tipic1) cu Asler Lino-
syris dom inant (fig. 16), valorile de
salinitate sunt cu mult mai mici decât Fig. 14. Asociaţia de Festuca p seu d o vin a
în cel precedent. In primii doi cm ai cu A s te r L in o s y r is . Diagrama variaţiunii
solului dela suprafaţă, am găsit tot un umidităţii solului dela diferite adâncim i —
după o perioadă de uscăciune (27 Iulie
procent mic de Cloruri, cuprins între
1933) a = stadiu iniţial, iar b = stadiu
0,03— 0,13, corespunzând stratului de tipic. — Assoc de Festuca pseudovina
humus. Până la ad. de 5 cm Cloru­ avec A s te r L in o s y r is . D iagram m e de la
rile se menţin sau se urcă numai cu variation de l’hum idité du sol à différentes
puţin (0,03— 0,07%). Apoi procentul profondeurs, après une période de séche­
creşte treptat cu adâncimea, ajungând, resse (27 Juill. 1943): a = stade initial,
b = stad e typique.
după cum vedem de 1,28 ila 70 cm,
cu valori mai mici decât în stadiul iniţial al asociaţiei.
Concluzii. Conţinutul în Cloruri a soluţiunii din sol este diferit' în
cele două stadii ale asociaţiei, cum ne arată diagramele din fig. 15 şi 16.

1) O parte din probele (a) pentru acest stadiu s’au luat din partea mijlocie a do
linei Băilor, din apropierea Ştrandului. Celelalte două serii de probe, depe coaste înso­
rite, una (c) dintr’un pâlc cu A ste r L in o s y r is î i dom inanţă slabă, iar cealaltă din pâlcul
releveului Nr. 7. 9
 130

In afară de variaţiunile în ClNa alle solului, suprinse şi exprimate prin

■cele câteva.date înşirate mai sus, trebuie să mai amintim de o variaţiune a
anotimpului de iarnă, dar în special de cel de prim ăvară. Astfel prin topi-

-Fig. 15. Asoc. de Festuca pseudovina cu A ste r

L in o s y r is — stadiu iniţial. — D iagram a va-
riaţiunii conţinutului in Cloruri (ClNa) a so­
lului dela diferite adâncimi : după uscăciune
a = 1 5 Iul. 1942; b = -2 7 Iul 1943; c — 9
SepU 1943 i d = 24 Iul. 1943 (Valea Sărată)
— după ploaie e = 17 Iun. 1943. — Assoc.
de F estuca pseudovina avec A s te r L in o s y r is
— stade initiale. — Diagramme dela varia­
tion de quantité de Chlorures (NaCl) con­
tenues dans le sol à différentes profondeurs :
après sécheresse a = 16 Juill. 1942; b =
27 Juill. 1943; c = 9 Sept. 1913 ; d = 24 luill.
. 1943 (Valea Sărată) après la pluie
e = 17 Juin 1943.
Fig. 16. Asoc. de Festuca pseudovina'
cu A s te r L in o s y ris — stadiu tipic. —
Diagram a variaţiunii în Cloruri (NaCl)
a solului dela diferite adâncimi : după
uscăciune a = 19 Iul. 1942 şi b = 27
Iul. 1943 — după ploaie c = 17 Iun.
1913. — Assoc. de Festuca p seudovina
avec A ste r L in o s y r is — stade typique.
—D iagram m e de la variation des quan­
tités de Chlorures (ClNa) contenues
dans le sol à différentes profondeurs :
après, sécheresse a = 19 Juill. 1942 et
b = 27 Juill. 1943 — après la pluie
— e = 17 Juin 1943.

rea lentă a zăpezii, uneori chiar şi în lunile de iarnă, cantitatea cea mai mare
de apă se scurge în pământ, ridicând umezeala straielor de sol până ia
pătura apei freatice (observaţie făcută în .cercetările din 22 Decemvrie 1942,
în pâlcul releveului Nr. 7 şi pe Colina despărţitoare, din partea nordică a
 131

Dolinei). O dată cu înaintarea secetei de vară, umezeala straielor m ai-supe­

rioare scade, până la o anumită adâncime (cca 60 cm) de unde apoi solul
’ se înmoaie şi devine apătos (cca între 70 cm şi l m; aceasta observaţie a
fost făcută tot în pâlcul ]%. 7, în 'v ara anului 1943). Variaţiunea umezelii
influenţează direct concentraţiunea în Cloruri a soluţiunii din sol, ea fiind
eu siguranţă mai diluată prim ăvara, la începutul perioadei de vegetaţie.
Ca şi la asociaţiile din seria halofitelor, alcătuite numai din Alge sau
•şi din Fanerogame, şi la asoc. de Festuca pseudovina cu A ster Linosyris, la
variaţiunile concentraţiei în Cloruri a solului (0,04—0,18% ), sunt supuse
to t Algele şi stratul muşcinal, şi unele anuale cu înrădăcinare superficială ca
Erophila verna, Myosotis micrantha, Veronica arvensis, Cerastium pumilum
ssp. pallens, Trifolium campestre şi altele care sunt deja fructificate în toiul
verii. La cca 7—12 cm ad. găsim rădăcinile tuberizate d&' Ranuncidus pcda- ■
tus. Aster Linosyris îşi are sistemul radical desvoltat între 3—35 (45) cm,
■în tr’o concentraţiune a soluţiunii din sol cuprinsă între 0,45:— 1 ,21% , în
lunile de vară. Tot între aceste adâncimi îşi au rădăcinile Artemisia salina
şi monogyna, Plantago Schwarsenbergiana, Seseli varium , etc. Ram ifica­
ţiile rădăcinii de Festuca pseudovina le-am găsit şi la adâncimea de 50 cm,
■deci la o concentraţie m ărişoară, prezentând alături de halofite un cadru
ecologic larg în ce priveşte factorul Cloruri. Koeleria gracilis, aproape cu
-aceiaşi înrădăcinare ó găsim numai în stadiul tipic, deci e mai sensibilă la
■Cloruri. In schimb pirul (A gropyron repens) l-am găsit şi în asociaţiile de
halofite, ce e drept slab fructificând.
Cea mai adâncă înrădăcinare o găsim şi în cadrul asociaţiei de Festuca
pseudovina cu Aster Linosyris, la Statice Gmelini, fapt remarcat la comen­
tare a datelor de Cloruri la asociaţia de Statice Gmelini cu Artemisia mono­
gyna, rădăcinile ajungând până la un metru, la umezeală (34,1—35,65%), .
.şi concentraţie în Cloruri mare. (1,28—3,45%).

Asoc. Polygaleto-B rachypodietum pinnati.

Aceasta asociaţie1) de largă răspândire (90, 110, 152) şi in Bazinul

transilvan, după Prof. S a f t a (154 — tipul de vegetaţie, Festuca sulcata- ^
Danthonia calycina-Brachypodium pinnatum) îar mai nou după G h i ş a
<71 — asoc. Polygaleto-Brachypodietum pinnati), ocupă coastele cu expoziţie
m ai puţin însorite, mai mult N şi N W sau chiar locuri plane.
Tabela 29, alcătuită din ' releveuri făcute numai ddla Băi, prezintă un
■ansamblu floristic mixt, ea cuprinzând specii caracteristice, în parte apar­
ţinătoare ord. Brometalia, iar pe dé altă parte caracteristice ce definesc clasa
asociaţiilor umede mezofile, .MoUnieto-Arrhenetheretea, trecute de noi ca
specii însoţitoare. Caracterul fizionomie al tovărăşiei este dat însă de Bra-
.chypodium pinnatum, fapt care ne-a determinat să ataşăm şi noi aceasta
asociaţie la ord. Brometalia.

0 Sau o alcătuire floristică foarte apropiată. 9»

132

Releveurile, prezentate în, tab. 29, toate din partea nordică a Dolinei,
au fost făcute depe următoarele locuri:

Tab. 29. Polygaleto-Bracypodietum pinnati. -

Nr. de ord. a relev. 1 1 2 3 1 -4
»03 N r. de ord. a rei. dela B .-S. 92 1 93 94 j 95
O
bO Supraf. cercet. în mp. 100 1 50 B0 1 BO
o
.2 Acop. veget. în procente 100 1 100 100 I 100
Inălţ. m d. m. 3 5 7 - 359
s. Înclin. în grade 45 I 5 3 1 15
£ . Exp. N 1 N NW 1 N
Data ridic, relev. 12 VII 1942

Specii caract. pentru asoc.

H Brachypodium pinnatum 3 . B 2.5
H Prunella làciniata + .3 + •2
H Danthonia provincialis + +
H Onobrychis viciaefolia + •1
H Polygala major 1-2.5
Specii caract. pentru
alianţă şi ordin
Ch Thym us M arschallianus + ■
II Festuca sulcata + •
H Plantago media 1,
H Knautia arvensis + <
H Pimpinella saxifraga
H Asperula cynanchica + '.5
H Scabiosa ochroleuca + 4-. 2
H Veronica orchidea + + •3
H Medicago falcata 1-2
H Salvia nemorosa -i-
H Hiera cium Bauhini ' + +
H Achillea collina < Millefol.
H Stachys recta + :■ *
Ch Dorycnium herbaceum + .3
H Phleum Boehmeri +
H Adonis vernalis +
H Salvia verticillata +
H Seseli varium +
H Koeleria gracilis
Ch Thuidium abietinum 2~í~4
Ch Campthothecium lutescens + •*
Specii însoţitoare sau
întâmplătoare
H Chrysanthemum Leucanth. 1 .4 + . B l . B
1 - 2 .5
H Plantago lanceolata 1
1 . 2 4- . 4 + •3
H Filipendula hexapetala 4 4 -. 3 . 2 + ■"
H Ranunculus polyanthemos 3 + ■* . 4
H Leontodon hispidus 3 + ‘.4
H Luzula campestris 3 + •3
H Galium verum + . B+ •* + .■!
+ 3
H Trifolium pratense + .3 1 . 4 + -r
H „ montanum + .2
H Briza media + .1 + + 4 itfi
H Lotus corniculatus + .1 + -.4 + . 4
H Dactylis glom erata________ + +'-.3 + .3

N r. 1, depe dosul „Colinei “despărţitoare“, toată panta fiind ocupată de

 133

acest pâlc. Chiar la m arginea pâlcului, spre lac. Nr. 21 sunt cele.trei tufe
de Rham nus finet oria, singurele exemplare din Dolină.
N r. 2, depe o colină situată între Colina cu fosta casă a paznicului ex­
ploatărilor de sare şi' Movila, tot expoziţie nordi'că.
Nr. 3, partea N— N W a Movilei. Acest pâlc are o întindere mai m are
înspre suprafaţa aproape plană, care leagă Movila de m arginea pădurii E.
Nr. 4, mai la E. de relev. N r. 2.
Alte specii însoţitoare sau întâmplătoare găsite în tr’un releveu sau două.
Prim ula veris ~E 4; Veronica 'arvensis. E 1; Verbasemn phoeniceum + .
1; Cuscuta epithymnm .+ ; Prunella vulgaris + ; Fragaria viridis E, Son-
chus arvensis + ; Linum catharticum + ; Centaurea subanatica + (1); A -
grosLs tenuis 1; 1.-4 (1, 2); Dianthus Carthusianorum var. puberulus
H-. 1; + . 3 (1,2); Cerastium vulgahcm + . 1 ; + . 3 (1, 4), Centaurea bòna- ■
tica + . 5; Trifolium alpestre + . 2; Carex caryophyllea ■+ ; Orchis morio
y Convolvulus arvense ; Scorzonera cana + (2); R hytidium rugosum
irE. 3; + (2, 4).; Picris hieracioides + - 3 ; Muscari comosum + . 2; L inum
perenne + . 2; 'Salvia austrìaca ~h. 2; Carex tomentosa + ; Ornithogalum
Gussonei + ; Echium vulgare + , Cerinthe minor + ; Taraefacum officinale
; Tragopogon orientale E (3); Teucrium Chamaedrys + . 3, ’+.. 2; Ve­
rònica Chamaedrys E . 2; E.. 3; Arrhenatherum elatius ■+ ; Poa pratensis
var. vulgaris + (3, 4); Medicago lupulina + . 4; Genista tinctona + . 2;
Promus commutatus var. depauperata + ; Eryngkvm planum E ; A nthyllis
Vulneraria + '; Tragopogon dubius E ; Cladonia furcata var. pinnata E (4).
Num ărul speciilor în total este de 78, acoperirea vegetaţiei sută la sută,
iar înălţimea medie de cca 40 cm.
In interiorul dolinei Băilor, pâlcurile cu asoc. de P olygala m ajor cu
Brachypodium pinnatum ocupă o parte neînsemnată. Se mai găsesc pâlcu-
şoare tot în partea N, în lungul şanţului care duce la lac. Nr. 27, în parte
umbrite, de tufele de P runus spinosa ssp. dasyphylla, Ligustrum vulgare şi
Crataegus monogyna, apoi pe dosul „Cdlinei conice“, iar în partea S la ie­
şirea din Dolină, pe partea cu expoziţie nordică, înspre lacul Fără-Fund.
Com parând'tabela noastră cu lista sintetică (alcătuită din 12 releveuri)
prezentată de G h ’i ş a , constatăm lipsa din releveurile dela Băi a câtorva
specii caracteristice chiar de asociaţie, astfel, L inum .flavumy Asperula
glauca, L inum hirsutum, am intind numai câteva. Polygala major, specie
caract. de asoc., a io s t găsiţă'num ai în pâlcul N r, 4. A daug la numărul sp.
.caract. de asociaţie, dar de o valoare cu totul locală,. specia Danthonia pro­
vincialis, care uneori poate chiar să domine (relev.'2).
Analizate celelalte specii caracteristice de all. şi de ord. vedem că unele -
pot să prezinte o oarecare dom inanţă (T hym us Marschallianus), în timp ce
altele abea sunt prezente în câte un releveu. Achillea collina nu se găseşte în
form ă tipică, ci mai m ult sub form e de trecere spre A . M illefolium (de sta­
ţiuni mai mezofite). Alai rem arcăm prezenţa şi acoperirea mare din stratul
muscinal a speciei Thuidium abietinum.
134

' N um ărul cel mare din cele patru releveuri îl formează speciile de, înso­
ţitoare sau tovarăşe. Multe dintre ele, elemente mezófile, trădează, caracterul
mai umed al asociaţiei, unele având o dominanţă chiar m are (Chrysanthe­
mum LcucantJiemum, în relev. 1 şi 4). 'De altfel asociaţia cu Brachypodium'
pinnatum este considerată mai mezofilă, mai aproape de. grupul asoc. din:
clasa Molinieto-Arrhenatheretalia. ' .
Faptul că asociaţia cu Brachypodium pinnatum se găseşte pe dosul Co­
linei despărţitoare, pe a cărei faţă (expoziţie, sudică) predomină- asoc. de
Festuca pseudovina cu Aster Linosyris, mai mult stadiul iniţial, m ’a îndem­
nat să fac acele considerente ecologice, microclimatice, la cap. respectiv-
Această colină s’a format, după cum am mai amintit, din pământul scos din:
gropile unde s’au format lacurile, din imediata apropiere (N r. 18, 19 şi 20)..
Bănuim că pe ambele feţe vegetaţia s’a instalat îfr acelaş timp însă se pare
că a evoluat diferit, cauza fiind cu siguranţă factorul microclimatic expo­
ziţia. D em arcaţia dintre cele două asociaţii este făcută de culmea longitu­
dinală a colinei. E a este „trecută“ de Festuca pseu d o vin a numai la muchia,
vestică, unde însorirea e de mai lungă durată decât pe dos, deci altă expo­
ziţie (W ).
Procentul de Cloruri la sol uscat la 105° este: 0,04 la 0—2 cm, 0,04 la:
20em şi 0,14 la 50 cm adâncime.
Rem arcăm ca un fapt cu totul deosebit lipsa,halof iţelor _ depe pantat
N a Col. despărţitoare. - . '
Spectrul biologic. După cum reiese din tab. 30 în asoc. Poly galet o-Bra­
chy podietum pinnati predomină aproape exclusiv hemicriptof itele (84, 61 ş.ii

Tab. 30. Polygaleto-Brachypodietum pinnati :

Spectrul biologic. Spectre biologique.
Forma biologică T , Nr. sp.
H Ch G
Forme biologique în total
Totalul sp. caract.
22 4 - 26
Total des espèces caract-

Procentajul 84,61 16,38 _ 100%

Totalul sp. din releveuri
Total des espèces des relevés 63 7 5 3 78

Procentajul 80,89 8,98 6,26 3,87 100%

80, 89% ). Procentul de chamefite (15, 38 şi 8,98), se referă în. p a rte la M uş­
chi şi Licheni. In procentajul spectrului biologic,, raportat la. totalul specii­
lor, mai întră terofite (6,26) şi geof ite, (3,87).

/ Asoc. Festucelum sulcatae*

Denum irea acestei tovărăşii de plante am făcut-o şi eu după specia do­

m inantă Festuca sulcata, considerând-o tot odată caracteristică de asoc. A m
fost determ inat la aceasta denumire — pe lângă dom inanţa m are a. speciei*
 135

manifestând o potrivire cu staţiunea/— de m area răspândire în Bazinul

transilvan (153, 154 — tipul de vegetaţie Festuca sulcata). Atât Festuca
sulcata cât şi F. valesiaca (vezi observaţia de jos) sunt cu un cadru ecolo­
gic mai larg, găsindu-se aproape în toate asoc. alianţei F e stu d o n vallesia-
cae. (90). • ■
Tabela 31, cuprinde releveuri făcute numai dela Băile Sărate, din partea
nordică a dolinei.
Nr. 1, depe'faţa sudică a Colinei cu ruine. In afâră de suprafaţa anali­
zată am mai notat: T eucrkim Chamaedrys, T. m ontanum , Phlom is tube- -
rosa, Seseli va riu m , Linum flavum , M edìcago m inim a şi A do n is vernalis.
Nr. 2, depe Col. Movilei, faţa vestică In afară de releveu, Vìnca her­
bacea. .
Nr. 3 şi 4., tot depe Mov., coasta sudică; .
Alte . specii însoţitoare sau întâmplătoare găsite numai într’un singur
pâlc concreţi. Nr. 1, T halictrum m in u s var. flexuo sum + . 2; Veronica p ro s­
trata T . 2; V. arvensis + . 2; Centaurea pannonica + • 1; Bromiis inerm is,
~ Arachnosperm un canum, S alvia betonicifolia, L in u m perenne. Neslia 'pani-
culata ,, P a p a v e r dubium, Senecio Jacobaea, C yno glossum officinale, Carduus
ccanthoides şi Cir sium arvense + . — Nr. 2, L e on to do n asper + . 3; Vinea
herbacea şi Viola, hirta + . 2; Senecio e ru d fo liu s + . — Nr. 3, Filipendula,
hexapetala, L o tu s corniculatus var. arvensis şi Vicia tetrasperma + . 3; Ve- x
ronica H an deln + . 2; C arex praecox, A g rim o n ia E u patoria şi Cichorium
In th y bu s + . — Nr. 4, T r a g o p o g o n dubius + . 3 ; D ra ba nemorosa, F ragaria
. virid is, Orobanche vulgaris, CePmthe minor şi Centaurea scalhosa + .
Analizate cele 4 liste, ne prezintă un num ăr destul de mare de specii
caracteristice pentru al. F e s tu d o n vallesi.acae -şi ord. _Bronietalia. In afară de
cele două Festuce se pare că se mai găsesc în optimum de desvoltare în ca­
drul acestei asociaţii, K oeleria gracilis, M edicago falcata, S a lv ia austriaca, .
S. nemorosa precum şi colilia cu frunza îngustă, ultim a mai mult în ridi­
carea primă, fapt care m ’a determ inat să le consider de carac. locale pentru
asoc, -
N um ărul speciilor însoţitoare sau întâmplătoare, la fel, este destul de
însemnat, 40. Stratul muscinal este foarte slab desvoltat şi alcătuit numai
din două specii.
Pajiştea pe care o alcătuieşte asoc. de Festuca sulcata, este bine înche- /
gată, ea având o valoare economică destul de mare, din care cauză este păs­
cută şi apoi cosită anual, ajungând să fie o asociaţie seminaturală. In inte-
•riorul dolinei Băilor pâlcurile acestei asociaţii, în afară de cele studiate sunt
puţine şi acestea tot în partea nordică, între Col. cu ruine şi Mov.
Solul, după un strat de humus de cca 20 cm grosime, este tot argilos
pietros-nisipos (relev. 3). Ph m ăsurat la 15 cm (colorim etru Heilige — 5 Iul.
1940) a fost de 6,5—7, deci neutru.
Făcând o comparaţie cu listele cele mai apropiate de Băi, astfel cu -
„tipul Festuca sulcata” a Prof. S a f t a (153), constatăm comunitatea unui
136

Tab. 31. Festucetum sulcatae.

Nr. de ord. a relev. 1 2 3 4
kS Nr. de ord. a relev, delà B .-S. 96 97 98 99
u
o Mărim, supraf. cercet. în mp. 40 100 60 50
o Acop. veget. în procent. 90 80 85 85
13 . Inălţ. m d. m. 356 362 365
rt 45 3
su Inel. în grade 15 5
r_o Expoziţia S W s S
Ut»
Data ridic, relev. 5 Iul 1940
Specii caract. locale pt. asoc.
H Festuca sulcata1) 4 . 5 4 . 6 4 . 5 3 .5
H Koeleria gracilis 1 . 6 + •4 + . 3 4 -. 5
H Medieago falcata 1 . 4 + .3 + . 3 + •3
H Salvia austriaca + -b + . 2 +
H „ nemorosa + .4 + .2 + ■ &+ . 3
H Stipa stenophylla 1 . 4 + •1
Specii caract. pt. alianţă
H Adonis vernalis + •4 + -3 4 - . 3
H Centaurea micranthos 2) + .2 + .4 + '• 2
H Achillea pannonica + .2 + .3 + •3
H
H
Ch
„ collina
Falcaria vulgaris
Thymus Marschallianus
+ -2 b •4 ■
#
- . 4 + .3
+ '■3

+
Ch
H
H
, glabrescens
Astragalus m onspessulanus
Stipa capillata
b •3 - . 2
- .3 1. 5
- .3
. .
.
1. 5

H Potentilla arenaria 1.5

H Scabiosa ochroleuca ~b • 2
Specii caraçt. pt. ordin.
H Euphorbia Cyparissias + . 2 + . 2 + . 3 + ■2
H Stachys recta + .3 + . 3 + . 3 + . 2
H Silene Otites + .3 + + . 1
H Veronica orchidea + .4 + . 2 + .3
H Seseli varium 4- + ! 3
H ' Plantago media + . 4 4•- . 4 + Ï 3
H Eryngium campestre + • 1 + .4 Ï-. 4
H Asperula cynanchica + .3 + .5 + .2
H
H
T
, glauca
Poa pratensis var. a-folia
A lyssum calycinum + .3 + .5
. + .4 + . 2
4- -b .
Ch Teucrium Chamaedrys 1. 4 2 .’ 4
Ch „ montanum 4 -. 4
T Arenaria serpyllifolia + .4
H Poa bulbosa m ons, crispa +
T Vicia sativa ssp. a -folia + !2
H Onobrychis viciaefolia + 3
H Scorzonera purpurea -Í-
H Brachypodium pinnatum + 1
H Nonnea pulla 4-
H Agropyron intermedium + 2
H Pimpinella saxifraga + . 3
Ch Artemisia cam pestris + 1, 4
■■ Specii însoţitoare sau
întâmplătoare
H Cardaria Draba + . 13> + .3 '+
H Convolvulus arvensis + • 3 -f- . 3 + •2

!) In relev. Nr. 1 Festuca salcata este înlocuită de F . valesiaca. Ultima se mai

g ă seste şi în relev. 2 şi 3, având coeficienţii + . 1 şi - f . 5.
2) 4C entaurea m icta n th o s nu se găseşte în forma tipică ci mai mult ca var. m icro-
rhenana.
3) Aproape toate exemplarele din acest pâlc erau atacate de cecidia Eriophyes drabae.
 137

Tab. 31 (continuare)
1 2 3 4
H Verbascum phoeniceum #. + •2 + + -3
H Agropyron repens + . 2 +
T . Rhinanthus rumelicus + ■ + •4
H Echium vulgäre .+„ +
H Plantago lanceolata + + •■3
G Ornithogalum pyramidale + ‘. 2 . +:.2
T Cuscuta epithymum + • 2+ • 2 •
H Galium verum + .* . ‘+ Ì 2
Ch
Ch
Thuidium abietinum
Syntrichia ruralis
1 . 3
1 . 3
+
'3 + + •1
+ . 3 + .3

m are num ăr de specii, dar totodată şi o sărăcie în ce priveşte numărul de

specii găsite de mine, 83 la număr.
Mai putem omologa întrucâtva reieveurile noastre, în special relev. Nr.
1 cu relev. Nr. 5 (făcut la Cheia Turzii pe un substrat porfiritic.) din ta­
bela asoc. de Stipa stanophylla cu Danthonia calycina, prezentată" de E.
G h i ş a (71), luând de specie călăuzitoare Stipa stenophylla.
Din reieveurile noastre lipseşte Danthonia calycina, găsită însă în tr’o
altă combinaţie“ fitosocială cu Brachypodium' pinnatum, aproape dominant,
cum. am putut vedea la asoc. precedentă.

Tab. 32 Festucetum sulcatae: Spectrul biologic.

Spectre biologique.

Forma biologică Nr. sp.

H Ch T G
Forme biologique în total
Totalul sp. caract. 32 5 3 -■ 40
Total des espèces caract.

Procentajul 80 12,3 7,7 - ■ 100%

Totalul sp. din releveuri
Total des espèces des 62 8 10 3 83
relevés

Procentajul 74,6 9,77 =12,03 3,6 100%

Spectrul biologic. Ca şi în asoc Polygaleto-Brachypodietum şi în a-

ceasta predomină hemicriptofitele (80 şi 74,6% ). Celelalte forme biologice
sunt în procent mic, cum. se poate vedea în tab. 32.

Asoc. A ndropogonetum ischaem i.

Pe o parte din faţa E , SW şi W a Movilei, apoi pe cea W şi SW a

Colinei conice, precum şi pe a unei alte coline din apropierea lacului Nr. 83
(partea sudică a Dolinei) găsim vegetaţia cea mai term ofilă dela Băi.
138

Tab. 33. Andropogonetum ischaemi. Cele două pâlcuri con-

Nr. de ord. a relev. 1 2 crete din tabela 33 ne ara­
XX
N r. de ord. a relev, dela B .-S . 100 101 tă alcătuirea acestor o-
*Sb Mărim, supraf. cercet în mp. .100 100 chiuri stepice.
O A cop. v eget. în procente .75 1 70
.Q Nr. 1, depe coasta S-
C3
ln ălţ. m d. m. 365 1 360
s Inel. în grade 30 1 45 SW a Movilei, partea su­
1^
o
tU Exp: S -S W 1 W perioară. Şi pe aceasta par­
D ată ridic, relev. 10 lui. 1940 te a Dolinei s’au făcut
S p ecii caract. pentru asoc.
plantaţiuni, în 1937,. cu pu-
. iè$ de Robinia Pseudo-A -
H Medicago^ falcata '+ . 4 + .3
Ch T eucrium Chamaedrys + . 3 + .3 cacia şi Picea excelsa.
H A chillea collina m .
I . 1 + .2
H B otriochloa ischaemum 9 1 . 2 In cadrul pâlcului de
H A gropyron intermedium + . 3 • releveu am găsit denivela-
S pecii caract. pentru ţiuni-gropiţe, totalizând o
alianţă
suprafaţă de 3 mp. Depe
H Stipa capillata- 2.6 1.4
H Potentilla arenaria . + 4 1-2. 3 pământul mai afânat din.
H A stragalus monspessulanus + 5 + .2 jurul puieţilor am notat:
H Festuca valesiaca + 3 1. 6
H Centaurea micranthos * + 3 + .2 L a th y r u s tuberosus, E-
H Stipa L essingiana . ' ■ <- + 2 + .1 chium vulgare, Ballota ni­
H „ pulcherrima + 3 .

Ch T eucrium montanum + . 3 . gra, T o rilis japonicus, H i ­

Ch D orycnium herbaceum + . 2 . biscus trionum, Cannabis-
H Hieracium Bauhini + 1

G Muscari tenuifolium 2) + .1 sativa, A g ro p y ro n repens,.

Ch T hym us Marschallianus + P o ly g o n u m Convokmlus,
Ch „ glabrescens + •
Cichorium Intybus, A m a ­
Specii caract. pentru ordin
3 5 rantus retroflexus , S e ta ­
Ch A rtem isia cam pestris. 2 - .

Koeleria gracilis 3 + •3 ria v ir id is şi Taraxacum

H n
. O
H Salvia nem orosa + . 2
officinale.
T A lyssu m calycinum . 3 + .3
A sperula cynanchica 2
H Q
> o
+ .1 .Nr. 2, pe faţa W a Co­
H Stachys recta o
H Euphorbia Cyparissias . O
Q
linei conice. Pe coasta N
U
H E ryngium campestre se află un pâlc a asoc. cu
H A ster L in o sy ris3) + • 3
H S eseli varium + . 3 Brachyp o d iu m pinnatum.'
H Silene Otites + • 1 Alte specii însoţitoare sau
T Arenaria serpyllifolia
H Plantago media întâmplătoare întâlnite nu­
H Veronica orchidea mai în unul din pâlcurile
. Specii însoţitoare sau analizate: N r. 1 L e o n to -
întâmplătoare
Galium verum 2 don asper + . 3; Inula B r i­
H + + .2
H C onvolvulus arvensis + 2 + tannica' + . 3; Vinca her­
G A sp aragus officinalis + +
1 bacea + . 2; Rosa canina
Ch Thuidium abietinum +
Ch Syntrychia ruralis + 1 + .1 + . 3 : L in u m perenne .+ .
« •

9 Spre m arginea vestică a pâlcului. ... ■

3) Mai mult o formă de trecere spre M. ra cem o su m .
3) înspre un pâlc a asoc. de F estuca pseudovina cu A s te r L in o sy ris.
 139'
* ' '
2; Neslia panìculata + . 1; picris hieracfades + . 1; Tragopogon du--
bins, Cyhoglossùm officinale, Viola hirta, Papaver dubium, Cir sium v ü k
gare, Verbascum phoeniceum, Crepis biennis, Carduus acanthoides, Orni-
thogalum pyramidale, Primus spinosa var. dasyphylla, EvonimuS' europaeus~
rf- ; — Nr. 2. Agropyron repens + ; Genista tinctori-a + .
O parte din suprafaţa SW a relev. Nr. 1 a fost notată de G h i ş a (71),
in suprafaţă de 20 mp respectiv 50 mp., (18 lui. 1940), alcătuind lista flo­
ristică pe care o dau mai jos4), considerând-o ca un pâlc sărăcăcios a asoc.
Andropogonetum ischaemi, fapt care m ’a determinat şi pe mine să ataşez.,
aceste două pâlcuri aici, considerând aceleaşi specii caract. pentru asoc., fă­
când însă un anumit comentariu. •
Privite în ansamblu, ambele releveuri, vedem că ele reprezintă un tip ■
de vegetaţie sărăcăcioasă, xerofitică Stipa şi Andrò pogon (15). Ambele pâl­
curi ale noastre sunt foarte sărăcăcioase atât în ce priveşte gradul de acope­
rire (75 şi 7Q°/o) cât şi ça num ăr de specii (57 sp.), în deosebi relev. 2 cu
22 sp.
Specia cea mai fidelă asoc. de Andropogon ischaemum cred că trebuie-
să se considere Andropogon ischaemum. Ea la fel se găseşte în asociaţiile al.
Festucion vallesiacae (90), ajungând să domine în staţiuni cu insolaţie-
puternică şi la un anumit microclimat edafic, dictând fizionomia asociaţiei
care îi poartă numele. In cazul nostru se pare că avem un stadiu incipient..
Celelalte specii date de caracteristice cu toată frecvenţa m are în releveurile .
prezentate de E. G h i ş a (71), ele se prezintă tot aşa de viguroase şi în:
alte asociaţii din cadrul alianţei, chiar în interiorul Dolinei (asoc. prece­
dentă). •' •
Speciile caract. de al. şi ord. sunt cam aceleaşi ca şi la asoc. Festuce-
tum sulcatae. Remarcăm viguroasa desvolltare şi gradul m are de dom inanţă,
a pelinului, Artemisia campestris, din pâlcul N r .1.
Stratul muscinal este foarte slab desvoltat, ne ajungând să formeze un.
covor continu. - J
D intre speciile însoţitoare sau întâmplătoare scoatem în evidenţă fane- -
rofitele Rosa canina, Crataegus monogyna şi Euonym us europaeus.

4) S p e c i i c a r a c t . p e n t r u a s o c . : A n d ro p o g o n isch a em u m 2.3; A g r o p y -
ro n in term ed iu m Teucrium C h a m a ed rys . 1; M edicago fa lc a ta 1 . 2 ; A c h ille a '
c o llin a -k . l . — S.p. c a r a t , p e n t r u a l.: P oten tilla a ren a ria 1 . 2 \F alcaria v u lg a r is A . 1.
S tip a capillata + . 2; M ascari te n u ifo liu m -(-; Centaurea m ic ra n th o s -(-; T eucrium m o n ­
ta n u m 1 . 2; A d o n is vernalis + .1 ; S tip a L essin g ia n a (-}- . 1); S . pu lch errim a (-j- . 2). .
S p. c a r a c t. p e n t r u o r d . : A sp e ru la cynanchica -j-; E r y n g iu m cam pestre -f-; E u p h ­
orbia C yp a rissia s -j-; Veronica orchidea -k', A ly s s u m a lysso id es -f- . 1 ; K oeleria g r a ­
cilis + . 2; A rtem isia cam p estris 1 . 2; F estuca sulcata 1 . 2 ; A n th eric u m ra m o su m ■
O nobrychis viciaefolia -f- . J; P la n ta g o m ed ia - f - . 1; A s tr a g a lu s tnonsp essu la nu s 1 . 2;,
T ragopogon dub iu s + ; G atium v e ru m -f- . Í; S a lv ia n e m o ro sa + • 1; C onvolvulus ar-
ensis -f-; C rataegus m o n o g y n a -j-; F ra g a ria v irid is + . 1; V in ea herbacea + . 1 ; Viola-
a m b ig u a -j- . 1; T h y m u s glabrescens -j- . 1; V erbascum p h o en ice u m + . 1; G la u ciu m -
co rn icu la tu m + ; Seseli v a r iu m -f-; E u o n y m u s europaeus.
;i40

Făcând o foarte scurtă caracterizare a staţiunii acestei asociaţii, remar­

căm că la fell este o staţiune extremă. Din cauza pantei mari, humusul care
-se formează este încontinu spălat, încât avem chiar dela suprafaţă, argile
nisipoase presărate cu bucăţi de tu f dacitic. •

Spectrul biologic. Şi în aceasta asoc., aşa sărăcăcioasă cum este repre-

: zentată în dolina Băilor, ca în cele două precedente, predomină hemicripto-

Tab. 34. Andropogonetum ischaemi : Spectrul biologic. Spectre biologique.

Forma biologică Nr. sp.

H Ch T G Ph
Forme biologique în total
Totalul sp. caract. 23 6 2 1 32
— "
Total des espèces caract.

Procentajul 71,86 18,75 6,25 3,14 - lOOo/o

c .
Totalul sp. din releveuri
Total des espèces des 36 9 5 4 3 67 -
relevés

Procentajul 63, Í 6 15,78 8,76 7,04 . 5,26 1000/0

. titele (71, 86 şi 63.16°/o) urmează în tr’un procent- mai redus, chamefitele

(18,75 şi 15,78%), iar. şi mai redus terofitele (6,25 şi 8,76%). geofitele şi
ianerofitele. . , - ' •

Clasa Rudereto-Secalinetea Br.-Blq.

Ordinul Chenopodletalia Br.«Elq.

Cele două asoc. ruderale de mai jos, au fost identificate depe' m ar­
g in e a cărărilor, drumurilor şi- depe locul unei aşezări omeneşti a casei paz­
nicului exploatărilor de sare, depe colina‘numită de noi Col. cu ruine, din
jum ătatea N. - ,

Alianţa P o ly g o n io n avi cularis A ichinger.

A soc. de P lygonum aviculare cu Atriplex tatarica şi A. litoralis.

Numesc din adins acest ansamblu vegetal după celle trei specii, aproape
, 1a fel ccdominante, pentru a scoate inai mult în evidenţă alcătuirea m ixtă a
asoc. Ele pot alcătui trei asoc. ± deosebite (21, 37, 99, 113). Pe teritoriul
nostru de cercetări se găsesc. împreună, cum se poate vedea în tab. 35.
Ridicările provin depe următoarele locuri:
N r. 1, deoparte şi alta a cărării, scurtătură/ din jumăt. N, ceva mai jos
>de panta de coborâre în Dolină dinspre oraş (v. Cap. I. cu descr. Doi.),
.având lăţimi diferite, între 0,3— l m .
 141

Nr. 2, în lungul drumului de Cean, începând dela încrucişarea drum u­

rilor, din mijlocul Doi., până în dreptul Movilei.
' Nr. 3, la marginea cărării (la jumăt. ei) care uneşte drumul de Cean,.
din dreptul fântânii sărate şi partea de sus (W ) a drumului de mijloc.
Remarcăm aici în mod deosebit, neuniformitatea repartizării componen­
telor. " . i
N r. 4, spre marginile drum. de C. Turzii, în apropierea lac. F ă ră .
Fund. D rum ul în partea lui mijlocie este slab bombat şi înclinat foarte uşor
spre m argini. Acest drum a fost reparat şi umplut, la nivel, cu păm ânt re­
zultat din tăierea în parte a unei coline situată SW în apropiere. De o parte
şi ’alta a drumului, pe porţiunea cercetată, după şanţ, se întind pâlcuri domi-
nate de PuccinelUa transsUvanica.
N r. 5, vegetaţia cuprinde aproape toată lăţimea drumului de Cean, în.
dreptul casei Cichi la ieşirea lui E din Doll. In afara suprafeţei cercetate
am mai notat Amarantus retroflexus, U rtka dioica şi Artem isia vulgaris.
Nr. 6 şi 7 depe m arginea W . a drumuşorului nou construit ce leagă
drumul de Cean (din dreptul Mov.) cu viile şi vilele din partea N, N E .
a Doi.
Alte specii însoţitoare sau întâmplătoare găsite in tr’un singur releveu:
Bromiis commutatus + ; Cerastium vulgatum + ; Lepidium campestre + -
(1); Festuca pratensis + (2); Convolvulus arvensis + (3); Suaeda mari- ■
tinia +'. 3 (4) ; -Rumex crispus .+ ; Cichorium Intybus + . 1; Helianthus
annuus + . 2 (5); Plantago lanceolata + . 2 (6). „
Staţiunile de unde am făcut ridicările noastre sunt puternic bătătărite :
şi în parte sunt umpluturi cu argile, având un caracter mai mult sau mai :
puţin sărat, după cum ne indică halofiteUe obligate întâlnite. In parte pă­
m ântul este nisipos, pietros. •
In afară de locurile indicate mai sus notăm că componentele asoc. se-
pot desvolta imediat ce se iveşte o staţiune .nouă prielnică. Astfel în lungul
şanţului săpat în jumăt.. N , în partea mijlocie a Dolinei, s’a desvoltat foarte .
luxuriant, A triplex litoralis, de unde a dispărut în anii urm ători; în dreptul
Movilei pe pământul aruncat din şanţ, Carduus acantlioides şi Carthamnus -
lanatus, tot abundent. La fel pe săpăturile făcute cu ocazia canalizării î n .
Dolină (1937) la încrucişarea drumurilor, s’au desvoltat pâlcuri compacte -
d e. A triplex hastata (ambele varietăţi), în parte cu Agropyron repens var..
caesium. •
Componentele analizate în privinţa comportării lor în cadrul asoc., se:
prezintă în felul urm ător:-
Polygonum avkulare este specia dătătoare de ton cu prezânţa generală,
absolută şi cu acoperirea cea mai mare. Ea este reprezentată niai m ult prin.
forme prostrate (var. condensatum) pe locurile mai bătătorte şi numai in.
ridicările cu vegetaţia mai înaltă şi mai puţin călcată, prin forme ± erecte.
Este planta pioneră care s’a instalat prima, împreună cu A triplex talanca:
pe umpluturile făcute la drum uri (1943).
142

A triplex tatarica la fel prezintă o vigoare mare ca plantă pionera, pu­

tând alcătui chiar un facies, ca şi precedenta, astfel în lungul drumului de
'Cean. E a împreună cu Cynodoh Dactylon pot alcătui o asoc. (de A. tatarica
Tab. 35. Asoc, de Polygonum aviculare cu (avec) A. tatarica
• şi (et) A. litoralis.
u Nr. de ord. a relev. 1 2 . 3 4 5 6 7
bJD ca
N r. d e o rd . a relev, deia B.~S. 102 1 103 1 104 105 1 106 107 108
O u
Supraf, cercet. în mp. 10 100 30 100 100 30 30 Ű
o
rt A cop. v eget. în procente 70 1 70 1 90 60 80 1 70 70 bfl
E Inălţ. m d. m. 355 N
D
O U
u. . Data ridic, relev. 24 VI 1945 26 VI 1945 CL

S p e c ii caract. pt. a so c. sau -

cu dom inanţă m are
T P o ly g o n u m av icu lare 4 .
5 -1.4 2 . 5 + .3 5 . 5 4 . 5 4 . 5 7
T A tr ip le x ta ta ric a 4 . 5 3 . 5 3 . 5 + • 2 + • 24 - - 2 7
T A t r i p le x lito ra lis + + . 3 + • 2 + • 1 2 . 5 + .6 6
T L e p id iu m ru d e ra le . . 3 . 5 + ■2 + . 3 1 . 4 1 . 4 5
T M a tric a r iá C h am o m illa " + .3 + •2 4-. 3
S p e c ii caract. pt. a lian ţă
A g r o p y ro n rep en s f. su b u la - -
G t u m şi tric h o su m 4" • 3 + .+ •2 • + 4
T C a rd a r ia D rab a 1 . 4 + + 3
H L o tiu m p e re n n e + + '.2 2
H‘ P la n ta g o m a jo r + •2 . . + :s , 2
T D e 6 c u ra in ia S o phia • • . + . 1
S p e c ii caract. pt. ordin
ş i clasă 1
T R a n u n c u lu s sa rd o u s + 2
+ ■2
T
' T
C h e n o p o d iu m alb u m
A tr ip le x h a s ta ta
+ "t" 4- 2 . 5 4 - 5
+ - B + 3 + • 2 4-- 2 4
T M a tr ic a r ia in o d o ra , 5 1 . 5 4
4- + •3 1 .
T S in a p is arv en sis + . + • 2
2
T B a r b a r e a v u lg aris 4- 4" 2
T C a p se lla B u rsa -p a6 to ris + .2 , 2
T T h la s p i arv en se « , + . . 1
H D a u c u s C a ro ta + 1
H' A r c tiu m L a p p a + 1
T C h e n o p o d iu m h y b rid u m 4- 1
H O n o p o rd o n A c a n th iu m . 4- , 1
H L a c tu c a S errio la + , 1
S p e c ii însoţitoare
sa u întâm plătoare X
H Puccinellia transsilvanica + + -h . + 4
H T a ra x a e u m o ffic in a le + -2 H- 4“ • 3 4- 4
G J u n c u s G erard i + + 2
T C h e n o p o d iu m p o ly sp e rm u m , 1’3 4- 2
T C a n n a b is sativa + + .3 2
H P o a p ra te n s is . . 4 - + 2
T T ritic u m aestiv um •' + 4 - • 2

•cu C- Dactylon) care le poartă numele (113). Pe teritoriul Băilor, Cynodon

u i'fo st găsit cu totul sporadic pe coline însorite, mai mult în jumăt. N şi in
lungul căraţii care leagă vilele N — N E cu oraşul Turda, în tovărăşia spe­
c iilo r, Polygonum aviculare. Plantago major şi Juncus bûfonius. -
 143

A trip le x litoralis, mai mult sub var. serrata, la fel are o prezenţă ge­
n erală ridicată şi o acoperire destul de mare în cadrul ridicărilor noastre.
Şi aceasta specie poate alcătui o asoc. care îi poartă numele, în nordul Ger-
- maniei la malul mării (T iixen , Libbert)., având date ca sp. caractetristice
între alte plante (Cakile m aritim a, Salsola kali) şi A trip le x hastata var.
salina, găsită şi de noi mai mult în tovărăşia halofitelor obligate şi numai
excepţional câte un exemplar în asoc. descrisă de noi, dar în afara suprafe­
ţelor analizate. Asoc. de A . litoralis este dată ca o tovărăşie slab nitrofila şi
' iubitoare de locuri sărate şi aerisite, condiţiuni realizaté numai în parte.
. Celelalte sp. caract. de asoc. L epidium ruderale şi M airicaria Cnamo-
milla se desvoltă în exemplare normale în cadrul asoc., ele devin pipernic'te,
ajungând în locuri mai sărate (f. pygm aea şi f. salina).
Sp. caract. de alianţă, ord. şi clasă, deşi în num ăr mare, totuşi prezint!
o vigoare \regetativă slabă, mai ales în pâlcurile dola m arginea drum urilor
■principale ('Onopordon A canthium , A rctium Lappa), prezentând un „nanism “
pronunţat cauza fiind cu siguranţă lipsa substratului gras, umiditatea scă­
zută, călcatul, salinitatea locului, acest din urm ă factor fiind indicat, cum
am arătat mai sus, de anumite halofite ca Juncus G erardi, Suaeda m aritim a,
Puccinellia transsilvanica.
Comparând tabelul alcătuit de noi cu cele prezentate de M o r a r ’ ú
(113— IV şi V I) ale asoc. A trìplex. tatarica cu C ynodon Dactylon şi de Po-
tygonum avicularc, constatăm lipsa sp. Euclidium s.yriacum şi Sclerochloa
dura din tabelul nostru. Sclerochloa dura se găseşte şi în interiorul Colinei
şi încă în tovărăşia troscoţălulbi, dar numai câteva tufe în jurul unei vde
în tuf. S. L a fel Euclidium syriăcum se găseşte în apropierea teritoriului
nostru, în Valea-Sărată,- în jurul fântânii cu apă dulce la coborârea dinspre
Băi, tot în tovărăşia troscoţălului. .
M ajoritatea sp. caract. se pot identifica atât în ridicările noastre cât şi
m tabelele amintite. ,
Spectrul biologic. După cum se vede din ţab. 36, predomină terofitele
.(73,90 şi 57,5% ), atât cantitativ cât şi calitativ şi totodată imprimă aspectul
Tab. 36. £ soc. de Polygonum aviculare cu A. tatarica
şl A. litoralis: Spectrul biologic. Spectre biologique.

Forma biologică Nr. sp.

T H G
Forme biologique în total
Totalul sp. caract.
Total des espèces caract. 17. 5 1 23

Procentajul , 73,90 21,82 4,28 > IOO0/0

Totalul sp. din releveuri
Total des espèces dés relevés .23 15 2 40

Procentajul 57,5 37,5 5,0 100%

fiziognomic. a tovărăşiei. Procentul hemieriptofitelor (21,7) creşte cu spe­

ciile însoţitoare sau întâmplătoare. f 1 ■
Acest spectru biologic ne indică caracterul pioner a asoc. de P olygonum
 144

cu A triplex, începător în seria succesiunilor secundare provocate de facto­

rul zoobiotic (omul şi animalele).

Alianţa A rction Lappae Tüxen.

! Asoc. de Lappa-Ballota.

Aceasta asöc. menţionată de M o r a r i u ca existenţă şi la noi, am

găsit-o şi eu în trei pâlcuri pe locul fostei gospodării depe (Toi. cu ruine,'
Cele două ridicări date mai jos ne arată alcătuirea asoc. Ambele suprafeţe
cercetate (20 şi 50 mp. în 24 Iun. 1945), au o îndlinare de câteva grade spre
N, iar substratul este foarte probabil încă bogat în nitraţi.
c _ ' Aspectul de. primă-.
Tab. 37. Asoc. de Lappa-Ballota. vară timpurie este dat
de sp. : Lamium purpu­
u. N r. r e lc v u lu i reum, L. amplexicaule,
Holosteum umbellatum’
H B a llo ta n ig r a 1 . 4
H . A c tiu m L a p p a + .2 şi Erophla verna.
A g r o p y ro n re p e n s f. s u b u la tu m
G şi f, tric h o s u m
Comparând ridică­
4 . B 1 .3
H L e o n o ru s viillosus rile noastre cu cele două
1 . 4 + .4
H C o n iu m m a c u la tu m + .2 1. 3
făcute de M o r a r i u
.
T H y o s c y a m u s n ig e r • +
T S is y m b riu m L oeselii din apropierea Clujului
+ .3
H C a rd u u s a c a n th o id e s +
şi a Bucureşitlor, găsim
G U r tic a d io ic a ' . 2 - 4 .5
H O n o p o r d o n A c a n th iu m o m are asemănare. L a
+ . 2 •,
T B ro m u s steriljis 2 .4
noi dintre sp. de Arc-
H B ro m u s c o m m u ta tu s ' +
T G a liu in A p a rin e + .3 . tium avem prezentă nu­
A n th r is c u s C erefo liu s v a r.
mai A . Lappa. Comune,
T tr ic b o s p e r m a +
H + deci putând fi conside­
L a c tu c a S e rrio la f. in te g r if o lia
T C o n s o lid a reg alis +
T G e r a n iu m p u sillu m rate de specii caract. de
H R u m e x F a c ie n tia -j~ • 3 1 . 5
asoc., sunt: Ballota ni­
H M e la n d ry u m alb u m +
H P o a p r a te n s is + + • 2 gra, Leonurus villosus
H C onvolvullus arv ensis 2
H ______ D a c ty lis g lo m e ra ta 2 (bănuim că Leonurus
Cardiaca tot C. villosus
este), Conium maculatum, ' Galium Aparine. Mai sunt-comune şi alte Sp.,
.astfel Carduus acanthoides, Onopordon Acanthium, etc., cari fac posibilă
încadrarea în unităţile sociologice mai superioare. Lipsesc din releveurile
noastre, S ym phytum off. şi Gle choma hederacea, iubitoare de umezeală mai
multă.
In cadrul asoc. identificate şi de noi putem deosebi un facies cu Agro-
pyron repens f. subuîatum şi î.'trichosum . . ■
Spectrul biologic. F aţă de tovărăşia precedentă, asoc. Ballota~-Lappa-r
are un procent cu ceva mai m are de hemicriptofite (50,0), faţă de terofite
 145
*

(40,3). Geof ite sunt în proporţie de 7,7%. Această combinaţie de forme bio­
logice ne indică un pas succesionist mai avansat şi un caracter de stabilitate
mai pronunţat.
PĂ D U R IC E A B Ă ILO R

Am am intit la prezentarea fiziognomică a vegetaţiei din dolina Băilor,

că form aţiunea de plante care ne atrage atenţia dela prima vedere este
cea de pădure şi în m ăsură mai mică, tufărişele depe ambele părţi ale dolinei.
Păduricea care acopere panta estică şi sudică a perimetrului, este o
plantaţiune de dată recentă în plin proces de evoluţie. _
Cu certitudine că campania de împădurire stă în legătură cu desvolta-
rea staţiunii balneo-climaterice
Prim ele plantaţiuni s’au făcut după anul 1889, dată la care O r b á n
B a l á z s , în lucrarea sa ( 121) spune că în timp ce m arginile vestice erau
■plantate cu viţă de vie, celelalte erau golaşe. V i s k i (199), aminteşte că
aceste plantaţiuni ajunseră să fie viguroase pela anul 1910.
Cum putem deduce din aceste date de literatură, păduricea s’a plantat
pela anul 1900.
La aceste concluzii am ajuns şi eu anchetând populaţia care şi-a făcut
copilăria în preajma Băilor. Din relatările comerciantului Z ă h a n N„ care
a luat parte la aceste împăduriri, în cadrul program ei executate de şcoală,
sădirea s’a început imediat după anul 1900. S ’au m ai făcut pela 1907, apoi
1908, iar completări pela 1911 şi 1937.
întâi s’a plantat Quercus Robur, deasupra casei Cichi, în partea estică
a Dolinei, apoi pe prima treime vestică a părţii sudice, cam în dreptul F ân­
tânii sărate, contir.uându-se încă pe o porţiune din lungul Pârăului Aluniş.
Foarte probabil că în acest timp, sau cu ceva mai târziu s’au sădit şi esen­
ţele răşinoase.
Cam din dreptul lacului Cichi, până la drum ul de Câmpia-Turzii, pe
toată porţiunea acestei pante estice, s’a sădit P inus■nigra; în dreptul lacului
Fără-F und s’a pus molid, iar ceva şi mai la vest din nou Pinus nigra şi
P. silvestris. ■ ,
S’au mai făcut plantaţiuni de salcâm (Robinia Pseudo-Acacia), sub
forma unei perdele la m arginea de sus a părţii de pădurice estice, apoi la
coborârea în Dolină.
. Mai amintesc de o plantaţiune de nuci (Juglans regia), deasupra casei
Cichi, pe o mică porţiune, spre drumul de Cean.
începând aproximativ cu anul 1930, plantaţiunea artificială de Pinus
nigra, depe marginea estică a Dolinei, foarte frum os desvoltată, a început să
~se, rărească, astăzi răm ânând aproape numai în partea superioară câteva
rânduri. Locul pinetului este luat de un amestec alcătuit din copăcei, viguros
desvoltaţi, de Ulmus laevis, U- scabra, Robinia, F raxinus excelsior şi exem­
plare rare de Acer tataricum. In rariştea form ată a luat o mare desvoltare
stratul herbaceu, alcătuit dm Gahum Aparine, A n th n scu s Cerefolium var.
. 10
146

trichospermum, Ballota nigra (foarte abundent), AlHaria officinalis, Lapsa­

na communis, Geum urbanum, Capsella Bursa-pastoris, Moeringio. trhiervia,
Geranium Robertianum, Cynoglossum officinale, etc.
P artea de pădurice cu Picea excelsa, de deasupra lacului Fără-Fund,
continuă să se desvolte frumos, păstrând încă un strat arbustiv, alcătuit din
exemplare rare, de Ligustrum vulgare şi Euonymus verrucosa.
- M ica plantaţiune de Fraxinus excelsior din dreptul grupului de lacuri
Nr. 63—69, la fel, continuă să se desvolte frumos. Prim ăvara până la apa­
riţia frunzişului, •stratul herbaceu este dominat de Primula veris, Carex
Michelii, Polygonatum latifolium, Viola cyanea. S’a ma'i găsit, însă rar, A s­
tragalus gliciphyllos (anul 1943).
Continuând cu prezentarea păduricii dela Băi, mai spre vest, tot pe pan­
ta sudică, mai amintim că urmează- o mică discontinuitate (luminiş) cam
până la jum ătatea pantei. U rm ează apoi plantaţiunea în care domină Pinus
nigra, mai găşindu-se exemplare sporadice de P. silvestris şi Picea excelsa.
Aici găsim stratul arbustiv foarte bine desvoltat şi cu siguranţă este acelaş
tufăriş care exista în această parte a Dolinei încă înainte de plantaţiune. El
este alcătuit din porumbar f Prunus spinosa var. dasyphyll'a), păducel (Cra­
taegus monogyna), măceş (Rosa canina), lemn câinesc (Ligustrum vulgare),
Lonicera X ylosteum , E uonym us europaeus, dârmoz (V iburnum Lant ana),
verigar (R ham nus chathartica), sânger (Cornus sanguinea), soc (Sambucus
nigra) şi exemplare puţine de, corn (Cornus mas).
Exem plarele cari alcătuiesc stejărişul plantat sunt în vârstă de 30— 40
ani (după inelele anuale num ărate) care se prezintă bine închegat şi este în
plină desvoltare. Prim ăvara, în stratul herbaceu pe lângă Brachypodium pin­
natum, mai găsim destul de abundent, Ornithogalum Gussonei,S-arex mon­
tana, Primula veris, Viola odorata, V. cyanea,- etc. Mai târziu se desvoltă.
Chrysanthem um corymbosum, Trifolium alpestre. Stratul arbustiv este alcă­
tuit din exemplare izolate de Crataegus monogyna, Prunus spinosa.
Com parând păduricea dela Băi cu pădurile naturaleM in Câmpia transil­
vană, vedem că prezintă o alcătuire mult asemănătoare, pătrunzând unelfe
specii cari caracterizează acele păduri, astfel dârmozul, arţarul! tătăresc
(19,22). '
Tufărişele. La precizarea răspândirii plantelor în interiorul Dolinei, am
am intit de tufărişele principale existente, astfel de tufărişul care se întinde
aproape peste întreaga parte accidentată, din jumătatea sudică a dolinei, a-
poi de cel din lungul gardului vestic, a colinei Movilei, Col. cu ruine, şi a
celor două drumuşoare care duc mai mult spre lacul Nr. 27, din partea nor­
dică a dolinei. ,
1 ufăi işul sudic este tot o plantaţiune, însă de. o dată ceva mai recentă.
D upă cum se poate vedea din fotografia prezentată de V i s k i (199) în a n u í
J910,m rau numai tufe mici şi răsleţe. Astăzi este bine desvoltat, tinzând să
facă legătura cu păduricea. Speciile din care este alcătuit sunt: Quercus Ro-
lmr, Ulmus scabra, U. glabra şi U. laevis, predominând g o ru n u l Unele exem-
 147

piare sunt deja foarte, bine desvoltate, umbrind stratul herbaceu, alcătuit în
cea mai m are parte din pâlcurile asoc. Festuceto-A ster etum Linosyris.
T ufărişul gardului vestic, este alcătuit în bună parte din P runus do­
mestica (plantat), Ligustrum vulgare; Prunus spinosa, Rosa canina, R . du-
rnaiis, şi se întinde dela coborârea în Dolină, dinspre oraş, până aproape de
lacul Chimpel, delimitând teritoriul cercetat de noi, în aceasta p a rte a dolinei. '
Tufişul Colinei cu ruine din jumătatea nordică, este alcătuit din sal­
câm şi din licion ( Ly t i um halimifolium), acoperind parţial vegetaţia rude-
rală, care mai persită ca o m ărturie a fostei aşezări omeneşti.
In lungul celor două drum uri-jghiaburi, amintite mai sus, găsim un tu- •
făriş spontan format din Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Euonym us eii-
ropaeus. Stratul herbaceu este dominat de Brachypodium pinnatum', prim ă­
v a ra cu mult Primula, veris. ,
- Exemplarele de Pinus nigra, dar în special de Picea excelsa, plantate
pe platoul Movilei, s’au desvoltat frumos. începând cu anul 1940, au început
să se usuce. S’au făcut replantări de Picea şi Robìnia pe coastele sudice şi
vestice cari însă din cauza relei îngrijiri sunt pe cale de dispariţie.
Pe întinderea suprafeţei dolinei mai găsim tufe răsleţe de Rosa şi P ru­
nus, mai ales în partea nordică.

S u ccesiun i de asociaţii observate şi deduse (dinam ica asociaţiilor).

Credem de necesar să completăm cercetările noastre referitor la vege-
Asoc. de pâdupe (climax)
‘ Assoc. de főnét
r (stadii iniţiale-tufăriş«)

•PolygaUto- Brachypodietum

u
5] ^ • = ' ^ V byriophyllclc - Potametum f
Entepomopphetum mixtum
(iptestmslij si (svec) prolifera

la
' Apa-Eau

Fig. 17. Schema de succesiune ale asociaţiilor observate şi deduse.

Schema des su ccession s d’associations observées et déduites.

taţie cu o figură, schemă rezumativă, care să arate totodată perindările de

asociaţjii. h -. 10»
 148

In acest sens trebuie să deosebim două serii principale de succesiuni:

una pornind dela mediul acvatic (factorul apă combinat cu adâncimea şi
salinitatea), iar a :doua, plecând dela locurile goalşe uscate (tot staţiuni ex­
treme).
In prim a serie deosebim stadii-asociaţii, fără a putea vorbi de o înlo­
cuire netă a uneia cu alta. Apele sărate am văzut că au suprafaţa oglinzii de -
apă acoperită cu pâlcurile alcătuite de Enteromorpha, iar cele aproape com­
plet îndulcite cu speciile de Lemna, Asoc. Ruppietum transsilvanicae, paralel
cu îndulcirea suficientă a apei, este înlocuită cu Potemetum-MyriophyUetum
sau cu Parvopotametum-Zannichellietum. In continuare, odată cu scăderea
sau la adâncime mai mică, urmează perindările de asoc. cuprinse în clasa
Phragmitetea, care trec în asoc. higrofite şi mezofite (CI. Molinieto-Arrhe-
natheretea). Grupul acesta de asoc. trece în formaţiuni de antestepă (tufă-
rişe) şi apoi acestea în formaţiunea de pădure (climax, Corespunzând clima­
tului general).
Ca o serie^ secundară putem considera asoc. Triglochineto-Asteretum.
pannoniéi, care cu îndulcirea solului trece în asoc. mezofite.
; A doua serie principală este cea de halofite, pornind dela asoc. locuri­
l o r golaşe de Alge, trecând la cele de Fanerogane anuale. (Salicornietimi şi
' Petrosimonietum )) apoi la tovărăşiile de perenale, paralel cu scăderea pro­
centului de Cloruri din sol (Staticeto-Artem isictum monogynae). Prin asoc.
de tranziţie Festuceto-A steretum Linosyris, asoc. de halofite foarte pro­
babil că vor trece în cele stepice, şi acestea cu schimbarea microclimei, prin
evoluţia factorilor, în special a celor edafici, vor fi înlocuite tot prin for­
m aţiuni de tufărişe şi poate chiar de pădure. Primele faze de înlocuire a to­
vărăşiilor de halofite se pot deduce uşor prin observarea directă un timp
de mai mulţi ani, a diferitelor pâlcuri (Salicornia este înlocuită cu Pucci­
nellia ). •' !
O a treia serie mâi putem considera asociaţiile antropofile. Prim a asoc. -
m ixtă de Polygonum cu cele două specii de Atriplex, este cea mai nestabilă
_şi mai heterogenă. Ea poate trece în asoc. Lappa-Ballota, iar mai departe ve­
getaţia va evolua foarte probabil în tr’un Pestucetum sulcatae sau poate di­
rect în form aţiuni de tufărişe-păduri.

C O N C LU ZIU N I G' EN ER
•* ' A LE.
1. Prezena lucrare este m onografia botanică a sărăturii Băilor-Sărate,
T urda, cu unele referiri şi la alte sărături din Transilvania, aducând noui
contribuţiuni la cunoaşterea ecologiei halofitelor.
2. Suprafaţa studiată, situată pe massivul de sare, num it Roman, este
' foarte accidentata,, şi încă în plină frământare, în special partea mijlocie.
A flarea massivului aproape de suprafaţă a favorizat intense exploatări, încă
din tim purile cele mai vechi, prin sistemul gropilor de sare, de diferite a-
dâncimi care odată părăsite au dat naştere la un m are num ăr de lacuri-lăcu-
 149

şoare. Unele lăcuşoare îşi au însă originea în micile-denivelaţiuni existente

între coline. O parte dintre lacuri sunt încă sărate, iar pitele în plin proces
de îndulcire şi colmatare.
3. Primele cercetări botanice la Băile-Sărate (şi sărăturile Turzii) s’au
putut urm ării până la 1780. Num ărul publicaţiilor, dela simple note, la liste
ceva mai lungi, este de 63, m ajoritatea indicând halofitele obligate.
4. Statistica fibrei din dolina Băilor, cuprinde un total de 781 indivi­
dualităţi sistematice spontane, dintre care Fanerogam e 698, iar Criptoga­
me 83, repartizate la 295 genuri, respectiv 56, cuprinse în 65 şi 41 familii:
Num ărul speciilor Fanerogam e este 570, ssp. -7, var. 35, apoi- 72 forme din­
tre care 6 f. noui descrise pentru ştiinţa, precum şi 14 hibrizi.
Formele noui descrise pentru ştiinţă sunt: Carex distans f. rubra şi f.
cec. m'axima, Lepidium ruderale f. oec. pygmaea, Cirsium canum f. macro-
phylla, Sonchus arvense f. integer şi pinnatifida.
S’au rhai făcut r.re h .completări şi precizări de natură morfologico-sis-
i ematica.

- 1 -
3

■
’S
'\
.ţ X »
*• *. c ✓✓ \ \
j> . r
\
/ kF
/ ~\ <
/ \ Y* 1
b » i ------ -
!----- <v t
0 ........ !>„. >e
1T " - » t r -
't e r . i *>~— ►
b
3 19
Fig. 18. Spectrul biologic. D iagram a variaţiunii, in procente, a formelor biologice ale
asociaţiilor date mai jos. — Spectre biologique. D iagram m e de la variation du pour­
centage de formes biologiques des association indiques plus bas.
a = Hydrofite ; b = Geofite ; c = Hemicriptofite ; d = Phanerofite ; e = Chamefïte ;
f = T eroiite.
1. = A soc. E nterom orph a in testin alis cu (avec) E . p ro life ra (= LeninetO’U tricularieium ,
facies cu (avec) Lem na); 2 — R up p ietu m transsilvanicae ; 3 = P a rvo p o ta m etu m -Z a n n i-
chellietum ; 4 = M yrio p h ylleto -P o ta m etu m ; 5 = S c irp e to -P h ra g m ite tu m ; G= Scirp elu m
m a ritim a e ; ? = Caricetum elatae; 8 = Carex d ista n s eu (avec) C. v u lp in a ; 9 = A rrhes
natheretum elatioris; 10 = S a lico rn ietu m herbaceae; 11 = P etro sim o n ietu m triandrae ;
12 = Staticelo ■A rtem isietu m m o n o g y n a e ; 13 — Triglochineto - A steretum p a n n o n ié i;
14 = Pestacelo-A steretum L in o s y r is ; 16 = P o lyg a leto -B ra ch yp o d ietu m p in n a ti; 16 =
F estucetum sulcatae; 17 = A n d ro p o q o n etu m isc h a e m i; 18 = A ssoc. P o ly g o n u m avicu­
lare cu (avec) A triplex tatarica s\ (et) A . lito r a lis: 19 = L a p p a -B a io ta .

Ocazional am mai determinat un num ăr de 23 cecidii, notate în dreptul

plantelor gazde.
5. Asociaţiile de plante identificate dela Băile-Sărate şi din alte sără-
150
. ^
turi cercetate (notate la pag. 52, resp. 961)), precum şi clasificarea lor sunt
'trecute pe tab. 7, pag.-72, resp. 116.
L a asociaţiile de halofite de uscat s’au studiat factorii microedafici: re-.,
acţiunea solului, conţinutuj în Carbonaţi, dar în mod special conţinutul în>
Cloruri şi U m iditatea pe toată lungimea sistemului radical (cca 1 m). Con­
ţinutul în Cloruri, exprimat în CINa, s’a raportat la um iditatea solului, dela
adâncimea respectivă, obţinându-se concentraţia soluţiunii din sol, adevă­
ratul mediu de absorbţie a plantelor. S ’a mai determinat concentraţia în
Cloruri, uride s’a studiat vegetaţia.
Comentarea datelor obţinute experimental, precum şi a acelora deduse,
s’a făcut la cap. Factori fizico-chimici, iar datele parţiale sunt prezentate
la fiecare asociaţie în parte (cuprinse şi în tab. 38 şi 39).
Fig. 18, reprezintă diagramele diferitelor forme biologice ale asociaţii­
lor studiate şi este alcătuită din datele parţiale trecute la fiecare tovărăşie
in parte.
In staţiunile cu condiţiile de trai cele mai vitrege, predomină terofitele
(de apă sau de uscat). Astfel în apă până la o anumită adâncime, în asoc-
de halofite şi de ruderale, la fel.
Procentul cel mai mare de geofite îl găsim la asoc. de apă cu înrădăci­
nare directă în substrat. Scade apoi brusc.
Hem icriptofitele sunt în procent mare, atât la asoc. de apă; din zona
de colmatare m arginală, cât şi în asoc. de uscat, cu condiţii de trai mijlocii.
Sunt predominate de terofite numai în primele, stadii de înfiripare, pe lo­
curile golaşe, sărate, sau la asoc. ruderale.
Celelalte forme biologice (Ch, Ph) sunt în procent mic, uneori putând
să dicteze aspectul fiziognamic al asociaţiilor.
• / *
* *
Tab. 38. Tabela cu rezultatul analizelor de Cloruri şi umiditate a solului,
dela diferite adâncimi. — Tableau des résultates des analyses des Chlorures
et de l’humidité du sol à differentes profondeurs.
A soc. Microcoleetum chthonoplastidis (loc golaş — place denudée).

Data A dâncim ea în cm . Profondeur en cm

Factori edafici
ridic.
măsuraţi
probei
Facteurs édaphyques Date du pre. 0— 2 5 10 20 30 40 50 • 60
mesurés lévement de
l’épreuve
Procentul apei din 17 VU 36,58 — —
1943 27,78 29,29 31,11 33,14 33,80
sol, uscat la 105° C 27 VI
Eau du sol sec à 105°C en °/o 1943 6,22 27,81 30,64 31,93 32,90 37,0 — —
18 VII 6,57 12,41 13,33
1942 4,29 3,73 4,35 5,89 7,1
Procentul de Cloruri
din solul uscat la 17 VI
1943 2,7 3,3 3,37 6,94 5,23 7,7 - —
1050 C 27 VII
1943 4,0 4,0 4,6 3,25 6,25 9,6 - —
Quantité de C hlorures du
soi sec à 105°C en % . 24 VII
1943 7,17 1,85 2,61 3,13 L 2,8 4,13 ; - —

*) Se re fe ră la pag. din se p arate.

 151

A soc. Salicornietum herbaceae.

Data Adâncimea în cm. Profondeur en cm
Factori edafici ridic.
măsuraţi probei
Facteurs, édaphyques Date du pre< 0 —2 5 10 20 ; 30 40 50 60
m esurés • lévement de
l'é preuve
17 VI
Procentul apei din 1943 27,12 26,3 27,8 34,65 —. 37,25 — —
sol, uscat la 1050Ç 27 VII
Eau du sol sec à 105°Ç en °/o 1943 6,84 21,42 28,61 32,04 36,9 42,38 .— -—
18 VU
Procentul de Cloruri 1942 2,32 1,92 1,47 2,53 5,09 9,33 - ' 12,02
din solul, uscat la 17 VI
105° C 0,74 2,01 3,02 3,66 - 5,8 - -
1943
Q uantité de Chlorures du 27 VII
soi sec à 105°C en % 1943 2,03 0,98 2,17 2,95 4,8 6,8 - -

A soc. Staticeto-A rtem isietum m onogynae :

Subasoc. de Puccinelia eu (avec) Statice Gm elini.

Data A dâncim ea în cm . Profondeur en cm

Factori edafici ridic,
măsuraţi probei
Facteurs édaphyques Date Jupre» 0 —2 5 10 20 30 40 50 60
mesurés lévement de
l 'épreuve
P rocentul apel din sol,
uscat la 105" C 27 VII
1943 6,12 25,48 28,64 27,62 31,45 37,6 — —
Eau du sol sec à Ï05°C en fl/o
18 VU
Procentul de Cloruri 1942 1,01 0,87 1,49 1,69 1,95 3,37 5,07 11,36
din sol, uscat la 105°C
27 VII
Quantité de Chlorures du 1943 1,34 0,43 0,87 1,13 1,7 3,03 — —
sol sec à 105°C en °/o

A soc. Staticeto-Artem isietum m on ogyn ae :

Subasoc. de Statice Gmelini eu (avec) A rtem isia monogyna.

Factori edafici I ^ . ta’ Adâncim ea 5n cm. Profondeur en cm

măsuraţi probei
Facteurs édaphyques Date du pre« 60
m esurés , íévem enf de 0 - 2 5 10 20 30 40 60 70
l’épreuve
Procentul apel din sol,
uscat la 105° C 17 VI
1943 15,04 19,72 21,66 22,66 28,33 31,83 37,97 — —
Eau du sol sec à 105°C en ”/o
19 VII
1942 0,13 0,01 0,30 0,62 — 0,88 _ 1,08 _
Procentul de Cloruri 17 VI
din sol, uscat la 105«C 1943 0,09 0,18 0,26 0,41 0,57 0,86 0,57 _ —
Q uantité de Chiornres du 17 VI
sol sec à 105°C en % 1943 0,01 0,45 - 0,54 0,66 0,97 1,04 1,0 1,251)

l) In continua re la 80 c m este 1,23, iar la 90 cm

 152

Asoc. Trigiochineto-Asteretum pannoniéi.

Data A dâncim ea în cm. Profondeur en cm.
Factori edafici . ridic,
măsuraţi probei
Facteurs édaphyques Datedupre* 10
mesurés lévement de 0 - 2 5 : 20 30 40 50 60 70
l’épreuve
Procentul apel din sol, 17 VI
uscat la Í03° C 35,56 31,29 30,22 34,52 36,20 40,30 - — —
Eau du sol sec à l05nC en°/o 1943
8 VII
Procentul de Cloruri 1942 1,47 1,68 0,77 0,72 1,22 2,46 2,99; 3,33 3,30
din sol, uscat la 105°C 17 VI
1943 0,51 0,66 0,28 0,54 0,47 0,83 - 1' - —
Quantité de Chlorures du
sol sec à 105°C en % 9 IX
1943 2,90 0,89 0,62 1,10 1,44 - 3.66| - -

A soc. Festuceto-Asteretum L inosyris (stadiu iniţial — stade initiale).

Data Adâncim ea în cm. Profondeur en cm
Factori ed afici ridic,
m ăsuraţi probei
D atedupre. 6 10 20 30 40 50 70
Facteurs édaphyques
mesurés lévement de 0 - 2 60
l’épreuve
Procentul apel din sol,
uscat la 10.V C . 17 VII 4,38 14,35 17,08 17,43 20,2 24,45i - 34,1 -
Eau du sol sec à I05°C en % 1943
15 Vil
1942 0,04 — 0,16 0,43 0,52 0,60 2,75 — 6,13
17 VI
Procentul de Cloruri 1943 0,05 0 26 0,31 0,47 0,68 — 1,7 7 . — —
din sol, uscat la IO50C 27 VII
1943 0,15 0,16 0,18 0,35 0,43 1,2! — 3,45 —
Quantité de r hlorures du 9 IX
sol sec â 105°C en /o 1943 0,18 0;32 0,41 0,68 — 1,39 1.261 - 2,46
24 VII
1943 0,10 0,07 0,23 0,69 ' 2,6 2,68 3,57 — -

A soc, Festuceto-A steretum L inosyris (stadiu tipic — stade typique).

Data A dâncimea în cm. Profondeur en cm
Factori, edafici
măsuraţi probei
Facteurs édaphyques D atedupre. 0—2 5 10 20 30 .40 50 60
m esurés lévement de 70
l’épreuve
Procentul apel din sol, 27 VII
uscat la 105° C. 1993 3,l ì 7,56 - 11,5 13,5 20,41 20,7 - 35,65
Eau du sol sec à 105°C en °/o
19 VII
1942 0,10 0,07 0,12 0,13' 0,30 — — 1,96 — '
Procentul de Cloruri
17 VI
din sol, uscat la 105°C 1643 0,07 - 0,32 0,31 [0,59 0,45 0,86 -
Q uantité de C hlorures du
sol sec à 105°C en % 27 VII
1943 0,03 0,03 0,13 0,09 ! 0,06 0,36 0,63,0,50 1,28

Tab 39 Concentraţia în Cloruri a apei câtorva lacuri dela

B ă ile -S ă ra te , la cca 10 cm adâncim e (17 Iul. 1942 şi 2 7 Iul. 1943+).
~ Concentration en Chlorures de l'eau de certains étangs des Bains-Salés à
de profondeurs de cca 10 cm (17 Juillet 1942 et 27 Juillet 1943+).
N r. de o rd in e a
lacului
Nr. d’o rd re de l’étanqs 2 18 19 21 27 32
P ro cen lu l tn Cloruri
a apei
C ontenu en Chlorures
de l ’eau, e n % 1 0,09; 0,14+ 2,2+ 0,03 0,02 0,12 0 ,2 ; 0,15+
 153

(continuare)

49 54 70 71 80 1 81 82 83 84

0,23 0,55 0,43+ 0,18 7,95 2,8; 8,44+ 0,82 0,59 0,43

L A FLO R E E T LA V ÉG É T A T IO N D ES B A IN S SALÉS -
(BĂILE-S ARATE) D E T U R D A (TRA N SY L V A N IE , ROUM ANIE)

’. (Résumé)

I. L E CADRE G ÉO LO G IQ U E E T G É O G R A PH IQ U E .
• .
La présente étude est la monographie botanique de la salaison de T u r­
d a (Roumanie), se rapportant de même à d’autres salaisons de Transylvanie
-et contribuant par de nouveaux apports à la connaissance de l’écologie des
' halophytés.
Le terrain étudié — les Bains Salés — se trouve à la limite ouest du
Bassin transylvain. Il a la forme d’urte doline située sur un massif en sel,
parfois à peine à 0,5 m de profondeur. La surface est accidentée et en plein
mouvement, surtout dans sa partie centrale, mouvement plus accentué depuis
q u ’on a introduit le sistème de canalisation qui va des deux hôtels vers l’é-
goutage dénommé le ruisseau Aluniş.
La forme de doline lui1 est donnée en grande partie par la rivière
Arieş qui passe au sud de notre salaison; le gravier de terrasse qu’on y
trouve, en fait la preuve.
■ La présence du massif de seb près de la surface a favorisé d’intenses
exploitations par le système des „fosses à sel“, exploitations partant de la
surface vers la profondeur, et qui une fois délaissées ont permis la form a­
tion d’un grand nombre d’étangs. U ne partie de ces étangs sont encore salés,
m ais d’autres sont en plein processus d’adoucissement et de colmatage. Us
sont au nombre de 84 (les uns atteignant à peine 10 m étrés de diamètre).
La profondeur varie de cca 1 à 19 mètres. D ans le texte roum ain on
fait la description de ces étangs, séparément pour chacun des plus grands,
en groupe pour les autres, et on donne en même temps les espèces de plan-
-tes qui y dominent. La description détaillée de- la végétation est faite aux
chapitres respectifs. Quelques uns de ces étangs sont totalement ou en partie
recouverts de formations de plaur. ■ ' ■
Le sol est en général argileux-limoneux, en partie sablonneux ou même
•pierreux, le processus de solidification étant à-peine au commencement et
surtout dans les parties du sud et du nord de la doline.
 154

II. H IS T O IR E D E S R E C H E R C H E S B O T A N IQ U E S DES
B A IN S-SA L É S DE T U R D A (LES SA LA ISO N S D E TU RD A ).

Les premières recherches botaniques sur les Bains Salés,' respectivement

les salaisons de Turda, ont pu être poursuivies jusqu'en 1780 Le nombre-
des publications, allant des simples notes, à des listes un peu plus longue,,
est de 63, la majorité nous indiquant des halophytés obligées.

III. LA F L O R E D ES B A IN S-SA LÉS.

L a statistique de la flore dolinaire des Bains comprend un total de 781

individualités systématiques, spontanes, dont 698 Phanérogames et 83 Cryp­
togames, reparties en 295 genres, respectivement 56 et comprises en 65 et
41 familles. Le nombre des espèces Phanérogames is t de 570, s. esp. 7, var.
35; formes 72 dont 6 nouvelles formes ouvertes à la science, de même 14 hy­
brides (tab. 1. pag. 34).
Les formes nouvelles ouvertes à la science sont: Carex distans f. r u -
brà et f. oec. maxim a, Cir sium canum f. macro phylla, Sonchus arvense L
. integer et pinnatifida et Lepidium ruderale f. oec. pygmaea.
On a encore fait d e s . complètements et des précisions de nature mor-
phologique-systématique au Bolboschoenus maritimus et des' extensions de-
diagnoses tel que: Polygonatum latifolium, Ulmus laevis var. xanthocondra
. et Plantago Schworsenbergiana.
E n - énum érant la flore des Bains, on y a tenu compte pour chaque-
espèce, de la nature phytogéographique (tab. 2, pag. 36). de la forme biolo­
gique (tab. 3) et de toutes les citations qui la regarde en littérature et
quelques herbiers. - ^
Occasionnellement on a déterminé aussi un nombre de 23 cécidies notées:
en face des plantes hôtes. - -

IV . L A V É G ÉTA TIO N .
CONSIDÉRATIONS GÉNÉRALES SUR LA MÉTHODE DE TRAVAIL ET LA
CONSTITUTION DES TABLEAUX PHYTOSOCIOLOGIQUES. N
. L a description de la végétation a été faite d’après la méthode de l’École-
Ziirich-M ontpellier (J, B r a u n-B 1 a n q u e t ) , avec l’adoption de l’École:
roumaine (A l. B o r z a ) . •
E n caractérisant la structure sociale pour établir l’association des fac­
teurs biotiques, on a noté d’une chiffre la combinaison de leur a b o n d a n c e
e t d o m i n a t i o n . La f-r é q u. e n c e, respectivement la présence locale, ont
été notées d’une seconde chiffre. Nous avons employé aux deux notations
5, respectivement 6 chiffres tel qu’on peut le voir à la pag. 95. Parfois on
a noté de même la sociabilité. Pour un -grand nombre d’association de haio-
phytes étudiées, nous avons poursuivi la profondeur de la couche des ra­
cines, en. faisant les déterminations de l’humidité et du contenu en Chlorures
 155.

du sol, exprimé en CINa, pour trouver la concentration de la solution du

sol, le vrai milieu d’absorbtion des plantes. .
Dans la conception d’association nous nous sommes conduits toujours-
d ’après l’École B r.a u n-B 1 a n q u e t. La fig. 18 représente les diagram m es
des diverses formes biologiques des associations i/dlentifiées et étudiées et elle
est formée des données partielles mentionées pour chaque association à part.
' Dans les stations présentant des conditions défavorables, les terrophytes
(d’eau ou terrestres) y prédominent; dans l’eau jusqu’à une profondeur pré­
cise. De même dans les associations de : halophytes et de rudérales. Nous
trouvons le pourcentage ile plus élevé en géophytes dans les associations
d’eau avec enracinement direct dans la sous-couche. Il décroît brusquement. t
Le pourcentage en hémicryptophytes est de même assez élevé tant dans les-
associations d’eau de la zone de colmatage, que dans les associations terrestres
à conditions moyennes de vie. Les terrophytes prédominent, seulement dans
les premiers! stades de réalisation, sur des terrains dénudés, salés, ou dans
les associations de rudérales.

FACTEUBS, ZOOBIOTIQUES.

Dans ce chapitre nous avons montré surtout l ’influence de l’homme sur-

l’évolution du terrain et par cela sur la végétation, la surface étudiée étant
peut-être encore dans lâ_préhistoire une région d’exploitation de sel. Quel­
ques uns des étangs résultant de ces exploitations, sont aujourd’hui employés
pour des bains, les uns étant même aménagés dans ce but, tel celui du
„S trand“. O n y a eonstuit deux hôtels spacieux, un restaurant et quelques.
petites villas, qui malheureusement ont été endommagés par la guerre.

FACTEURS PHYSIQUES-CHIMIQUES.

Dans ce chapitre nous avons fait une courte caractérisation du climat

général de la région des Bains Salés. Les données météorologiques ont étè-
prises à une distance de 0,5 et 8,5 km. (École .d’A griculture Turda et Câm­
pia T urzii). Le tab. 4 de la pag. 101 comprend les' tem pératures moyennes,
de même que les températures extrêmes de m axim a et minima pour une-
période de 10 ans, 1933— 1942; les précipitations annuelles ont été données:
pour 11 ans, 1933—1943 (fig. 4); l’humidité relative des années 1933—
4942 a été de 68,5%. Sur le tableau 6 nous avons mentionné la moyenne,
de la fréquence des vents pour les années 1933— 1942.
Les déterminations microclimatiques des facteurs physiques-chimiques-
ont été peu nombreuses et seulement des déterminations d’insolation faites-
avec deux thermomètres R i c h t e r u. W i e s e . L ’un a été placé sur un
terrain dénudé et salé, sans végétation phanérogame (assoc. de Microcoleus-
chthono.plastes) , il a montré 65,0° à 14 h.; l’autre a été placé dans un grou­
pe de l’association Statice Gmelini avec Artem isia monogyna, et il a montré?
59,0° à la même heure.
 156

Nous avons traité plus amplement les facteurs édaphyques, on a étudié

en détail la structure et la texture du sol qui est de nature argileuse-mar-
neuse, au moins dans les associations d’halophytes ; nous avons fait de même
-des observations en ce qui concerne la dureté et la contraction du sol.
Humidité du sol. On a étudié plus minutieusement l’humidité, immédia­
tem ent après la pluie et après une période de sécheresse (l’actuelle et lia capa­
cité totale du sol pour l’eau), sur lia profondeur entière des racines, de l’asso­
ciation des halophyţes obligées, profondeur qui diffère d’une association à
l'autre, atteignant parfois 1 m. Pour déterminé l'humidité, nous avons em­
ployé la méthode du séchage des échantillons à 105°C. «jusqu’à ce qu’ils arri­
vent au constant. Les échantillons pris sur Ile terrain, ont été mis dans des
., cornets en papier, parcheminé ou dans des pots en verre et pesés sur place. Ils
■ont été prélevés autant que possible à la fois, ce qui nous a permis de faire des
■comparaisons entre les diverses associations. Une série d’échantillons a été
prise immédiatement après la plluie (17 VI. 1943), une autre, du même grou­
pe d’associations, après une sécheresse de 8 jours (27 Juillet 1943). On a pré­
levé de même,-des échantillons solitaires le 15— 19 V II. 1942 et le 8—9 IX.
1943. Les échantillons ont été tirés de diverses profondeurs allant de 0,2 cm.
•à 1 m. De telle manière nous avons pu étudier la croissance de l’humidité en
profondeur et aux divers horizons des racines des plantes.
Tel que nous nous sommes attendus, les résultats nous ont montré une
grande variation d’humidité dans les premiers cm de surface, humidité, en
- .grande mesure, en rapport direct au degré de recouvrement végétatif. Cette
variation a une grande influence sur la concentration en sels des solutions
du so l S u r la fig. respective, et dans le tableau 38 nous avons donné des
-dates détaillées sur chaque association.
En ce qui concerne la chaleur de l’eau des étangs nous rappelons que
des divers chercheurs ont étudié, sur deux d’entre eux, le phénomène curieux
■de thérm alité (199, 107). Pour la chaleur du sol nous, avons'‘fait une seule
déetrm ination sur un terrain dénudé et salé de l’assoc. de Microcolexis chtho-
-noplastes, à une profondeur de. 7 cm. Nous avons trouvé une température de
28,75° à 15 h. et baissant après (5 Juillet 1940).

LES PROPRIÉTÉS CHIMIQUES DE L ’EAU ET DU SOL.

E n s’agissant de salaisons à massif de sel (CINa) près de la surface,

•c est tout naturel que le facteur édaphyque, chimique, auquel nous avons
prêté un plus grand intérêt soit, tant pour les étangs que pour le sol, leş
- Chlorures que nous avons exprimées en CINa pour pouvoir faire la com­
paraison à des études similaires.
Le terrain des Bains Salés sur (lequel on à fait le plus de recherches
-est celui du „Strand” dont l’eau a été plusieurs fois analysée. Les résultats
obtenus des analyses faites sur la végétation figurent, pour chaque associa­
tio n à part et sur le tableau 38. .
 157'

- Salinité du sol. Le facteur édaphyque le plus étudié a été le contenu en

Chlorures du sol de l’association de halophytes et Festuca pseudovina avec
A ster Linosyris.
Les échantillons de terre prélevés pour les analyses sont ceux qui ont
sérvis à la détermination de l’humidité. Ils ont été pris, tel que nous l’avons
vu, dans de différents groupes-zones et dans le cadre des mêmes associa-
tion, à de diverses profondeurs, allant de la couche de surface jusqu’à 1 m„
et correspondant aux différents horizons des racines. On a analysé la terre
en commençant par les surfaces dénudées, salées, centripètes, dans une di­
rection ± linéaire (fig. 6). On a pris encore des échantillons, des parties
colinaires du nord, de la Vallée Salée du commencement du désert salé
On a utilisé pour l’analyse toute la quantité d’échantillon (20—25 gr.),
car il arrive, que par déssechement, une motte assez grande, subit, en petite-
' mesure, lé phénomène de précipitation, les sels se concentrant dans sa partie
supérieure. Les résultats obtenus des diverses parties xle l’échantillon, sont
variables, même en proportion de grames (132). Puisque la nature de nos
salaisons est nettement édaphyque, par la présence du mlassif de sel près
de la surface, nos déterminations se sont limitées à l’action de trouver le-
contenu en Chlorures, exprimé en pourcentage de CINa.
La méthode employée pour l’analyse fut celle de V o l h a r d. L ’échan­
tillon a été séché à 150° C et traité avec de l’eau distillée I.a solution a été-
.filtrée après de longs secouements. Une partie de la solution filtrée (50 ou
25 cc. aux échantillons trop concentrés), a été traitée avec une solution de.
N O sA g n/10, ayant comme indicateur SC N N H 4.
Le résultat des analyses a été donné en pourcentage.
Aux étangs, la détermination a été faite sur l’échantillon d’eau initial..
Com m e'les plantes absorbent la solution du sol, la concentration de
celle-ci en Q.Na est exprimée en pourcentage pour les échantillons dont,
l’hum idité-est mesurée.
. Le plus souvent le pourcentage de Chlorures exprim é en CINa est iden­
tiq u e à .la concentration de la solution du sol, en supposant que toute la
quantité de sd est dissoute et que la solution n’est pas saturée. D ans le cas­
que le pourcentage du sol en CINa dépasse le coéficient de solubilité de l’eau,
en CINa, cette identité ne subsiste plus (26,4 gr. NaCl pour 100 g r. eau à.
20° C.). C’est de cette manière que nous gardons l’unité de l’expression des
résultats expérimentaux obtenus, nous éloignant de la méthode indiquée
par B r a u n-B 1 a n q u e t (34 p. 170), qui tout en donnant la concentration:
en CINa à 100 gr sol et l’humidité en pourcentage, exprim e pourtant le con­
tenu de NaCl à 100 gr. eau.
Conclusions. En comparant les données des plus de 150 analyses faites,
(tab. 38), nous tirons de conclusions fort intéressantes en ce qui concerne-
la répartition de la salinité (des Bains et de la'V allée Salée) vers la profon- -
deur. -
 158

Nous avons constaté que le plus ample contenu fen sels (CINa) dans les
dissociations de halophytes obligées, se trouve à la surface de la terre et
■dans les couches un peu plus profondes. Au milieu, à peu près à 5 cm de pro­
fondeur on en trouve une autre couché d’un salinité moindre qui croît avec la
profondeur.
Dans les associations solidement formées (recouvrement 90—100%),
se trouvant sur lès talus et les colines, on ne rencontre plus la décroissance
p u is la’ croissance avec la profondeur, de la courbe de salinité; la cause en
-est pour sûr, la densité du tapis végétal.
E n poursuivant les données dés analyses faites sur des échantillons
■prélevés immédiatement après la pluie (17 Juin 1943, le contenu en Gh)o-'
rures rapporté à l'humidité mesurée), on constate une diminution de concen­
tra tio n dans la couche de surface èt une accumulation dans celles de 5,15
et 15 cm, tel qu’il arrive pour le terrain dénudé et l’association de Salicornia.
Dès que la terre commence à sécher, le phénomène inverse, de reconcentra­
tion, s’y produit. Toujours_ en temps de pluie, il se produit, dans les solu­
tio n s du sol, une uniformisation de la concentration, dont la croissance va­
rie avec la profondeur. E n échange nous trouvons une assez grande diffé­
rence entre les cohuches, même die surface, après une période de sécheresse,
dans notre cas après 8 jours, atteignant 1,38 et 1,81% (aux humidités 5,22
et 6,84% ). L ’excedent en sel des solutions, dû à l’évaporation intense de
l ’eau dans les premiers centimètres de surface, se dépose (2,62 et 0,22%)
-sous form e d’efflorescence de sel. ‘ .
U n essai de comparer nos données à celles qu’on trouve dans la litté­
r a tu re de spécialité ne réussirait que dans des traits généraux. E n premier
lieu, tel que l’ont montré quelques uns des chercheurs comme L e g a t u -
S i c a r d . (34), 'A 11 h e a g e 1 R o s s m a n n (4) et P o m p e . , surtout ce
-dernier, durant une période de végétation, la concentration des sols salés
varie de place en place, parfois sur là même place ,entre de certaines limi­
tés. L a nature de la salaison dépend de la nature climatique ou édaphyque
•de la salaison. Dans une étude minutieuse faite sur une salaison du nord
-de l’Allemagne, salaison temporairement baignée par la marée, P o m p e
(132) m ontre de même qu’une partie des associations étudiées présentait
une grande variation dans les couches supperficielles du sol (0— 10 cm),
-puis une diminution de la salinité et une faible variation à approximative-
rnen 45 cm B r a u n - B l a n q u e t (33), présentant les données de L e ­
g a tu -S i c a r d de l’étude sur les lagunes du sud de la France, trouve
.aussi, à côte d’une croissance de la salinité avec la profondeur (approxima­
tivem ent 40%o à 2,5 m) une grande variabilité dans les couches superfi­
cielles et une faible variabilité annuelle à une profondeur délimitée entre
70— 100 cm.
L a salaison que nous avons étudié est, tel que nous l’avons vu, de na­
tu re édaphyque, ayant comnje source de sel le m assif près de la surface et
-variant entre 0,5 et plusieurs mètres vers le milieu de la doline. Toutes
 159

n o s analyses ont montré; à côté de la variabilité de surface, une croissance

•de la salinité variant d’après la profondeur. Les résultats obtenus s’appro­
chent en . général des résultats obtenus par les chercheurs mentionnés.
P o m p e donne la plus haute concentration en Chlorures de sodium de la
solution-du sol, des échantillons pris, au millieu de l’été, après une période .
•de sécheresse,, d’une association de Salicornia herbacea, de 11,7% , (0— 5
•cm profondeur, nous ne connaissons pas le pourcentage de l’eau). Nous avons
trouvé, dans la solution du sol, une concentration de 1,81%, saturée (l’humi-
' -elité étant de 6,84%, la profondeur de 0—2 cm).
Passant de nouveau au commentaires des données que nous avons ob­
tenues, nous remarquons que les plantes qui sont obligées à supporter ces
variations exceptionnelles de concentration, sont les Algues et les jeunes'
plantules de halophytes obligées, qui les supportent immédiatement après la
gérm ination. C’est intéressant à poursuivre la profondeur d’enracinement des
plantes de Salicornia et Statice dans une phase plus avancée (la fin du mois
■de Juillet). Les racines atteignent (5) 10—15 cm, ayant la zone active d’ab-
sorbtion au-dessous de 2 cm e t dans les premières couches où lia salinité com­
m ence à croître. Nous avons donné pour chaque association des dates plus
complètes regardant ce problème, de même que les résultats partiels des dé­
terminations. -
La réaction de l’eau des étangs et celle du sol. L à plus grande partie
-des déterminations a été faite avec le p o t e n t i o m è t r e S i m p l e x -I o-
n o m e t e r-L a u t e n s c h 1 à g e r.
L a construction de l’appareil permet l’emploi de la chinhidrone aussi
pour les .mesures de pH dépassant 7,9 et allant jusqu’à 9,5 (la plus grande
valeur étant dans notre cas de 9,48) sans employer un courant d’H ydro-
;gène tel qu’il arrive aux autres potentiomètres, à p artir d’une certaine ré­
action alcaline. . '
Le pH de l’eau de quelques uns des étangs à été déterminé avec le
p o t e n t i o m è t r e u n i v e r s e l de H e i l i g e . Les déterminations ont
•été de même faites, par voie colorimètrique avec le p é h a m - è t r e d e t e r ­
r a i n Heilige. ■
P our les étangs, la réaction de l’eau a été déterminée de l’échantillon
naturel, initial, porté au laboratoire. Aux échantillons de terre pris à de
diverses profondeurs et associations, la déterm ination a été faite de la m a­
nière suivante: Les échantillons séchés à l’air, ont été traités avec de l ’eau
•distillée en proportion de 2 à 5 (2 gr sol a 5 cc. H 2O, d’après K a p p e n
(85), et on a déterminé après le pH de la solution obtenue.
E n examinant les valeurs obtenues aux échantillons de terre, nous vo-_
yons qu’il existe une réaction alcaline dans les associations étudiées‘ de
hygro et xérophyles, salées seulement en partie. A yant a faire à des terrains
■salés, argileux, marneux, à contenu variable de CCHCa, nous noüs sommes
attendus à ce résultat. L ’eau des étangs et des m arais ne présente pas une
proportionnalité entre la valeur pH et le contenu en Chlorures. A ux m arais
160

salants, nous trouvons à un contenu de 26,96% Chlorures (NaCl), un pH =

7, en échange à 0,05% Chlorures, p H = 8 ,l.
L a réaction de la terre peut' encore varier avec la profondeur. Le pH
est assez acide (58,1) dans l’associiation de Festuca pseudovina avec A ster
Linosyris ou .il s’est form é une couche de humus approx. de 1—5 (10) cm
sur le squelette du sol. Vers une profondeur u n p e u plus grande les valeurs-
varient entre 8,16 et 9,3. Le pH est faiblement acide (6,27) dans l’associa­
tion de A ster avec Triglochin à l’horizon des racines, de 1—5 cm. A ux
autres associations de halophytes, l’alcalinité commence à la surface et con­
tinue en profondeur, ayant des valeurs au-dessus de 8. Il en est même pour
les .associations mentionnées. " •
L a réaction est modifiée par le type de végétation qui s’installe dans la
.sta tio n .'P a r exemple la présence des espèces de Sphagnum, sur le plaur de
l’étang 2 et 19, détermine, en comparaison au reste de plaur qui est ± neutre,
une acidité prononcée. - . -
" Le contenu du sol en Carbonates. Pour la détermination des Carbonates,
du cadre de quelques associations identifiées aux Bains Salés, nous nous
sommes servis d u c a l c i m è t r e P a s s o n, basé sur le principe du déga­
gement de CO 2, en présence de HC1.
Les dates obtenues aux échantillons pris des groupes d’associations à.
de profondeur diverses, nous ont montré un contenu variable.
Dans l’association des places dénudées, salées de Microcoleus chthono­
plastes, nous avons trouvé 0,9, à 2 cm de profondeur et 3,5% à 25 cm. D ans
l’association de Salicornia herbacea le pourcentage fut de 0,6 à 2 cm et de
0,7% à approximativement 30 cm, donc une hausse minime.
Dans le éadre de l’association de Statice, Gmelini avec Artemisia m o-
nogyna, des groupes presque purs avec Puccinellia transsUvanica,. le pour­
centage en Carbonates est de 4,8% à 2 cm. de profondeur, augmentant
après graduellement jusqu’à 6,15 à 20 cm. Une autre série de détermina­
tions, .d ’un autre groupe, nous a donné 4,3% à 2 cm. de profondeur, 3,5
à 5 cm, 4,7 â 10 cm, 5 à 20 cm et 4,2% à-30 cm. Ces deux séries de don­
nées exemplifient l’abondance des Carbonates dans le sol.
' C’est intéressant à savoir que dans 4 des échantillons pris à (2 et 30
cm.) du sol de l’association de Triglochin avec Aster TripoHum,- nous n’a ­
vons trouvé que des faibles traces de Carbonates.
Les données les plus variables furent'celles des déterminations faites-
sur l’assodïation de Festuca pseudovina avec Aster Linosyris. Ausséchan-
tillons pris du groupe à haussement phytosociologique Nr. 8 du tableau 27.
(stade typique), elles ont montré à 2 cm de profondeur, seulement des tra ­
ces, à 10 cm 4,5%, à 20 cm. 3,9, à 40 cm, 3,35 et à 60 cm 4%. Une autre
série de déterminations a m ontré de même seulement des traces de Carbona­
tes à 3 cm de profondeur; 2,8% à 10 cm; 1,9 à 20 cm et 3,4% à 30 cm.
Tel que nous le voyons, l’abondance en Carbonates se trouve après les
prem iers centimètres du sol; point de départ la surface.
 161

CLASSIFICATION ET DESCRIPTION DES ASSOCIATIONS, DES BAINS

SALÉS ET DES AUTRES SALAISONS DE TRANSYLVANIE.

Les associations identifiées aux Bains Salés, figurent sur le tableau 7.

Nous avons identifié et étudié des associations d’eau, des terrains a grande
humidité, dépandant aussi de la profondeur de l’eau et en partie du dègré de
salinité, et nous avons pu distinguer deux séries d’associations; une d’eaux
douces, l'autre d’eaux salées. L a végétation des étangs et des. m arais et la ^
form ation de plaur sont comprises dans ce dernier groupement.
De ces deux groupements d’associations, on passe à la formation de pré
qui couvre tous les versant et la partie de milieu des Bains. Ici de même, les
associations composantes sont diverses et conditionnées soit par les facteurs
climatiques (par exemple: l’exposition), soit par les facteurs édaphyques
(Chlorures, etc.), nous pouvons distinguer des association halophytes, sté-
piques.
Nous pouvons dire qu’en général!, les associations de la doline des
Bains sont peu développées, surtout à cause de la petite surface qu’elles oc­
cupent et c’est pour cela que nous avons étendu nos études aussi sur d’autres
salaisons de Transylvanie.

C lasse Potametea.

D u cadre de cette classe nous avons identifié l’association de Entero­

morpha intestinalis avec E. proliféra et Ruppia transsilvanica de la série d’as­
sociations halophytes. L a première est nageante, la seconde avec enracine­
m ent dans la sous-couche. Toutes les deux se trouvent à une grande salinité,
2,8—26,5% respectivement 6% . La composition des associations peut être
vue sur le tableau 8.
Les associations d’eau, douce, ou mieux dit sur voie d’adoucissement
sont: Lemneto-Utricalarietum, fàcies avec Lemna, nageante et Parvopotams-
to-Zannichellietum avec M yriophylleto-Potametum (tab. 9 et 10) avec en­
racinement dans la sous-couche. L a profondeur de l’eau du second groupe­
m ent varie entre 0,3 et 1 m pour la première association, et de 1 à 4 m
pour la seconde. Le contenu en chlorures est de 0,18%, respectivement 0,12:—
0,27% (tab. 28).
Nous remarquons spécialement la largeur du cadre écologique du R up­
pia transsilvanica et nous établissons le rapport entre ces deux série d’asso­
ciations: halohydrophytes et glicohydrophytes.

C la sse Phragmitetea.

Les associations de cette classe, Scirpeto-Phragmitetuni et Caricetum

elatae, sont faiblement développées et occupent en général, les bords des étangs^,
ou en entier les étangs moins profonds. Elles ont un petit nombre d’espèces
11
 162

caractéristiques, tel qu’on peut le voir des tableaux 11, 13 et 15. Dans le ca­
dre de ces associations ont peut distinguer plusieurs sous-associations (va­
riantes, respectivement facies), notées dans les tableaux mentionnés.
L ’association Scirpetum maritimae (tab. 13) est une association de jonc­
tion entre les groupements de halohydrophyies et lies groupements d’eaux
douces, leur caractère penchant surtout vers ces derniers, cause pour laquelle
ils ont été classés dans l’ordre Phragmitetalia. La salinité de l’eau est com­
prise entre 0,15 et 0,-70%.
Une partie de ces étangs est couverte totalement ou partiellement par
des form ations de plaur qui présentent une certaine végétation étant par­
fois recouvertes par des buissons de Salix cinerea que j ’ai placées dans l’as­
sociation S a lix cinerea avec Carex diandra. Sur le plaur des deux des étangs
nous trouvons un sphagnet incipit, formé par les espèces, Sphagnum sqaar-
rosum et S. Girgensohnii. La composition de la végétation est donnée dans
le tab. 17 et dans le complètement fait à l’énumération des relevés.

C lasse Molinieto-Arrhenantheretea.

L a classe M olineto-Arhenatheretea est représentée à l’intérieur de notre

doline par l’association des deux petites laiches, Carex distans avec C. vul­
pina (tab. 18), qui se trouvent sur des places aqueuses et au bord des étangs
presque adoucis. •
De l’ordre Arrhenatheretalia avec des associations de prés mézophyles,
nous avons seulement l ’association Arrhenatheretum elatioris, sur une sur- .
face réduite et dont la composition est présentée à la pag. 97 (resp. 142).

Classe i -

Association Microcolectum chthonoplastidis. Nous commençons la série

d’associations halophytés avec celle de Microcoleus chthonoplastes, des al­
gues bleues qui occupent les places dénudées, salées (fig. 6). La variation de
l’hum idité et des chlorures, respectivement celle des solutions du sòl, est
donnée dans les figurent 7 et 8 et le tableau 38. La position systématique de
"cette association n’est pas encore clarifiée.

C lasse Puccinellio-Salicornietea.

Salicornietum herbaceae, c’est l’association, halophyte, phanérogame, qui

ccupe les stations les plus extrêmes et à plus grande salinité. La composition
de l’association est donnée dans le tab. 20, la variabilité de l’humidité et le
contenu en Chlorures, sur les fig. 7 et 9 et dans le tab. 38. L ’enracinement
des espèces composantes, caractéristiques, Suaeda et Salicornia est de (5)
10— 15 cm.
U ne autre association, toujours annuelle, qui supporte un grand con­
tenu de salinité, est celle de Petrosimonietum triandrae qui correspondrait
plutôt à un facies de l'aissociation avec Salicornia,
 163

L ’association de pérénales qui suit dans la disposition de la végétation,

autour des places dénudées, salées ou en général à une moindre concentra­
tion de salinité, c’est Staticeto-Artemisietum monoginae. Dans le cadre de
l’association nous pouvons distinguer deux sou-associations — stades de
succession — une de Puccinellia avec Statice Gmelini^ (tab. 22), la seconde
de Statice avec Artemisia monogyna, des groupés où fait son apparition A r ­
temisia monogyna et où prédominent les deux espèces qui ont donné le nom
de la sous-unité. L ’association, surtout la prem ière sous-association, présente
une grande étendue dans la partie de milieu des Bains, ainsi que dans les
autres salaisons étudiées et mentionnées dans la présentation partielle des
relevés. Les racines de Statice et Artemisia, pour ne rappeler que les plus
importantes, atteignent 40— 50 cm de profondeur, en parcourant des horizons
de soll de diverses concentrations, tel qu’on peut le voir-des diagrammes pré­
sentées sur' les fig- 10, 11 et 12. La limite inférieure vers l’association Sali-
cornietum herbaceae est considérée en partant du stade ou commence à ap­
paraître Puccinellia (limosa ou transsilvanica), la lim ite vers l’association des
xérophytes est marquée par l’apparition d’une autre espèce de' graminées,
Festuca pseudovina qui imprime une autre form ation phytosociale et m arque
de telle manière une autre macrounité (Cl. Festucetea ovinae) de la systé­
matique phytosociale. Des espèces de ce groupem ent et de l’association de
Statice avec Artemisia, les deux var. monogyna et salina de Artem isia ma-
fitim a se maintiendront, la première moins, la seconde assez vigoureuse et
d’un haut degré de recouvrement. L ’espèce Statice Gmelini continuera son
subsistence dans l’association où domine Festuca pseudovina grâce à son ca­
dre écologique largement adaptable et au fait que dans cette association elle
devient une espèce à enracinement plus profond, ou le pourcentage en Chlo- '
rures et en eau est plus grand que dans les couches superficielles.
L ’association Triglochineto-Asteretum pannoniéi c’est le groupem ent .
qu’on trouve au bord des étangs un peu plus salés, des marais et en général
au bords des surfaces gardant une grande’ hum idité pendant toute l’année.
A ux Bains elle est répendue spécialement au niilieu et au fond de 3a doline,
là où terrain est en plein affaissement et transform ation. Nous avons trouvé
aussi deux sous-associations, une des terrains aqueux avec Scorzonera par-
v if lor a, l’autre avec Juncus Ger ardi. L ’enracinement des plantes caractéris­
tiques va jusqu’à 40—50 cm. La variation de l’hum idité est donnée dans les
diagrammes fig. 13.

Class/e Festucetea ovinae.

L ’association la plus répendue, du cadre de cette classe, dans l ’intérieur

de la doline des Bains, est celle de Festuca pseudovina avec A ster Linosyris..
Elle occupe la plus grande partie de la végétation des parties sèches et en­
soleillées de la surface étudiée, se trouvant aussi dans quelques unes des sa­
laisons étudiées, dans lesquelles prédomine Festuca pseudovina avec A ster
Linosyris, parfois en codomination avec Seseli varium . Nous distinguons
11*
164

clans cette association un stade initial dans lequel prédomine seulement Fes­
tuca pseudovina et un optimal dans lequellle codomine avec Aster Linosyris,
form ant dé différents aspects de saison (tab. 27). Nous pouvons encore dis­
tinguer un „facies" avec Seseli varium.
Dans le cadre de ces associations, les variations du contenu en Chloru­
res, dans les deux stades de sous-associations, sont différentes, tel qu’on peut
le voir sur la fig. 15 et 16. Nous pouvons distinguer plusieurs horizons prin-
cipalés de racines, un à la surface même (Chlorures en solution du sol 0,04—
’0,18°/o), l’autre compris entre 3,35 (45) cm, comme il arrive aux plantes
A ster Linosyris, Artemisia, Seseli varium, pour ne rappeler que quelques
unes; lés racines de Festuca pseudovina peuvent arriver jusqu’à 50 cm, à
une concentration de la solution du sol comprise entre 0,45—1,21%. Nous
trouvons le plus profond enracinement chez la Statice Gmelini', fait reimar-
aué à l’association Staticetum-Artemisietum monogynae, les racines se trou­
vant jusqu’à 1 m., à l’humidité (34,1—35,65%) et une grande concentration •
en Chlorures (1,28—3,45%).
Les associations Polygaleto-Brachypodietum pinnati, Festucetum sulca­
tae et A ndròpogonetum ischaemi, apartiennent aussi à l’aliance Festucion
vallesiacae. Les deux premiers groupements occupent des places ± mézophy-
les, le revers de, la coline, ou des surfaces planes. L a dernière des associa­
tions se trouve dans quelques points de la doline des Bains, sur les parties
les plus ensoleillées et en grande pente. La composition floristique des trois
associations est pauvre, tel qu’on peut le voir dans le tab. 29, 31 et 33. Dans
la composition des associations nous trouvons aussi des espèces de buissons
qui laissent voir le sens de |la succession de la végétation vers le buisson-
forêt, correspondant au climat général (climax).

C lasse Rndereto-Secalinetea.

- De l’ordre Chenopodietalia, nous avons identifié les groupements des

plantes du bord des chemins et du lieu où fu t autrefois Ile logis du gardien
des exploitations. Nous présentons ainsi un groupem ent de plafttes d’une-for­
m ation m ixte (tab. 35) avec la dénomination d’association de Polygonum
aviculare avec A triplex hastata et A . litoralis. De la littérature consultée,
nous déduisons que chacune des composantes d’après lesquelles on a fait la
dénomination, peut form er des associations à part. Le caractère légèrement
salé du sol de quelques relevés, peut être déduit d’après quelques unes des
halophytes présentés.
L ’autre .association rudérale identifiée aux Bains, est celle de Lappa-
Ballota, de sur la coline où se trouvait l’encienne maison du gardien. Les
groupes ont une très petite étendue et la form ation floristique celle qui fut
donnée dans le tab. 37.
 - 165

LE PETIT BOIS DES BAINS.

Il s’agit ici des plantations se trouvant sur liés côtés du sud et de l’est
de la doline avec Quercus Robur, Picea excelsa, P inus nigra, P. silvestris,
Robinia Pseudo-Acacia de l’année 1900 avec des complètements dans les
années 1907, 1911 et 1937. La partie du sud avec Qercus et Robinia se déve­
loppe bien, tandisque ila plantation de conifères, surtout celle du périmètre sud
avec P inus nigra, est en voie de disparition étant remplacée par les espèces -
U lm us scabra, U. laevis, Fraxinus excelsior.
S ur létendue de la doline, dans la partie colinaire du sud, est et nord,
il es développe de place en place, des buissons laxes formés à’Ulmus scabra,
P runus spinosa, Ligustrum vulgare, Crataegus monogyna, etc.

; LES SUCCESSIONS OBSERVÉES ET DÉDUITES (DYNAMIQUE DES

ASSOCIATIONS).

L a fig. 17 représente le schéma des successions de la végétation obser­

vées et déduites.
Dans ce sens nous devons remarquer deux séries principales de suc­
cessions; l’une partant du milieu aquatique (le facteur eau combiné à la
profondeur et la salinité), la seconde partant des places dénudées, sèches (tou­
jours des stations extrêmes).
D ans la première série nous distinguons des stades-associations, sans ■
pouvoir parler du remplacement complet de l’un par l’autre. Nous avons vu
que les eaux salées ont leur surface recouverte par des groupes formés dé
Enter omor pha, et les eaux presque adoucies par des espèces de Lemna. P a ­
rallèlement à radoucissement suffisant de l’eau, l’association Ruppietum
transsilvanicae, est remplacée par Potametum-M yriophylletum ou par Par-
■vopotametum-Zannichellietum. E n continuation, à la fois avec l’abaissement
ou la profondeur moindres, suivant les successions des associations compri­
ses dans la classe Phragmitetea qui passent en associations halophytes pt
mézophytes (Cl. Molinieto-Arrehenatheretea). Ce groupe d’association passe
en formations d’antisteppe (buissons) et celles-ci à leur tour passent en for­
m ations de forêt (climax, correspondant au climat général).
Nous pouvons considéré comme une série secondaire, l’association T r i-.
glochineto-Asteretum pannoniéi, qui par l’adoucissement du sol passe dans
les associations mézophytes.
L a seconde série principale est celle des halophytes, partant de l’associa­
tion des places dénudées des Algues, passant par celles des Phanérogam es
annuelles (Salicomietum et Petrosimonietum) puis au groupements de péré-
nales, parallèlement à l’abaissement du pourcentage en Chlorures du sol
(Staticeto-Artem isietum monogynae). P a r l’association de transition Festu-
ceto-Asteretum Linosyris, c’est fort probable que les association de halophy­
tes, passeront dans les associations stépiques et que celles-ci, par le change­
m ent du microclimat et par l’évolution des facteurs, surtout des facteur éda-
166

phyques, seront remplacées, toujours-par des formations de buissons ou mê­

me de forêt. Les premières phases du remplacement des associations de ha-
lophytes peuvent être facilement déduites, par l’observation directe, durant
plusieurs années, des différents groupes.
- Les associations antropophyles peuvent être considérées comme form ant
une troisièm e série. La première association m ixte de Polygonum avec les
deux espèces de Atriplex, est la plus instable et la plus hétérogène. Elle peut
passer dans l’association Lappa-Ballota et probablement l’évolution de la
végétation ira vers un Festucetum sulcatae ou directement vers une forma­
tion de bùissons-forêts.

B IB L IO G R A FIE

1. A i c h i n g e r , E.: Vegetationskunde der Karawanken. Jena, 1933.

2. A 1 e e h î n, W. W. : Pflanzengeografie. Moskau, 1938.
3. — Was ist eine Pflanzengesellschaft? — Repertorium speoierum novarum regni
vegetabilis. Beihefte, X X X V II. Berlin, 1926.
4. A 1 1 e li a g e, C. und R o s s m a n n , B. : Vegetationskundliche Untersuchungen der
Halophytenflora binnenländischer Salzstellen in Trackengebiet Mitteldeutschlands.
— Beihefte, z. Bot. Centralblatt. Bd. LX. Abt. B. Dresda, 1940.
5. A n d e r s, J. : Die Strauch- und Laubflechten Mitteleuropas. Jena, 1928.
6. A n t i p a , Gr.: Das Überschwemmungsgebiet der unteren Donau. — Anuarul Inst.
Geol. al României, vol. IV, p. 225—496. Bucureşti, 1910.
7. A s e h e r s o n, P. und G r a e b n e r , P. : Synopsis der mitteleuropäischen Flora. (Ed.
• I-II). Leipzig und Berlin, 1896— 1939.
8. B a l á s , G.: Pótlás „Magyarország gubacsai“ -hoz, —■ Borbasia Nova Nr. 6, 1941.
9. B a u m g a r t e n,- J. Ch. G. : Enumeratio Stirpium Magno Transsilvaniae Principatui
I-III. Vindobonae, 1816.
10. B e c k v. M a n n a g e 11 a, G. : Orobanchaceae. Das Pflanzenreich. — H eft. 96 (IV.
261) Leipzig, 1930. .
11. B e n e c k e , W.: Zur Biologie der Strand und Dünenflora I. Vergleichende Versuche
über die Salztoleranz von Ammophila arenaria Link., Elymus arenaria L. und
Agropyrum junceum L. — Ber. Deutsch. Bot Gesellseh. Bd. 48, p, 127— 139. Ber­
lin, 1930.
12. B e r n á t s k i , I.: A magyar Alföld sziklakó növényzetéről. — An. Muz. Nat. Hung.
II I. Budapest, 1905. ~
13. B o j k o , H .: Die Vegetationsverhältnisse im Seewinkel. II. — Beihefte z. Bot. Cen­
tralblatt. LI, p. 600— 747. Dresden, 1934.
14. B o r b á s , V.: Corespondenz. — Österreich. Bot. Zeitschrift. XXVIII. Wien, 1878.
15. — Florisztikai adatok különös tekintettel a Roripákra. Budapest, 1879.
16. B o r z a , AL: Bolşevismul în natură.-— Transilvania LI. 1920, p. 929—936.
17. — Câteva noţiuni de fitosociologie. Pădurea-stepa ierboasă. — Societatea de mâine,
Cluj, 1924.
18. — Problema protecţiei naturii în România. — întâiul Congres al Naturaliştilor din
România, p. 94—127. Cluj, 1928.
19. '— Materiale pentru studiul ecologie al Câmpiei Ardealului. — Material to the eco-
logieal study of the „Câmpia“ (abstract). Bui. Grad. Bot. şi al Muz. bot. dela
Univ. din Cluj, V III, 1928, p. 10—27.
 167

20. — Vegetaţia şi Flora Ardealului. — In „Transilvania, Banatul, Crişana, Maramu­

reşul". I, p. 251—270, Bucureşti, 1929.
21. — Die Vegetation u. Flora Rumäniens. — Guide de la sixième Excursion Phytogco-
graphique Internationale. Roumanie. I Part. Cluj, 1931.
22. — Câmpia Ardealului — Studiu geobotanie. — Bibi. „Ateneului Român". Nr. 4,
1936, p. 1—32. Bucureşti.
23. — Studii fitosociologice în Munţii Retezatului. — Études phytosociologiques dans
les Monts du Rétézat (Résumé). — Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ.
din Cluj,. XIV, 1934, p. 1—84.
24. — Cercetări fitosociologice asupra pădurilor basarabene. — Phytosociological studies
on thè foresta o f Basarabia (Summary). Ibidem. X V II, 1937, p. 1— 85.
25. — Notiţe floristice. Complectări la Flora Cheii-Turzii. Ibidem, p. 101— 102.
26. ■?-- Die Pflanzenwelt Rumäniens und ihr Schutz. — Berichte d. Deut. Bot. Gesell­
schaft. Bd. LIX, p. 153—168. Berlin—Dahlem, 1941.
27. — Vegetaţia Banatului în tim pul Romanilor. — L a végétation du Banat pendant
l'époque romaine. — Bui. Grăd. şi al Muz. bot. dela Univ. din Cluj, X X III,
1943, p. 117—130.
28. B o r z a, Al. : Cetatea Dacică' dela Bobâîţa (Mehedinţi). Note archeologice şi botanice.
— Rev. Inst. Banat— Crişana. An. X I, Timişoara, 1943.
29. — O privire asupra Florei şi Vegetaţiei ţerilor locuite de^ Români (manuscript) 1943.
30. — Die Siebenbiirgische „Heide". Eine Pflanzengeographische Schilderung. — Bibi.
Rerum Transsilvaniae. V, Sibiu, 39 p. 1944.
'31. — Schedae ad „Floram Romániáé Exsiccatam" a Museo Botanico Universitatis Clu-
siensis editam. Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din Cluj. I-XX V, 1921—
1945 (Cent. I-X X V II).
32. — et G h i u ţ ă , M .: Schedae ad „Cecidothecam Romanicam" a Museo Botanico Uni­
versitatis Clusiensis in Timişoara editam. Decad. 1— 5 et 6—10. —■Ibidem. X X II,
1942, p. 181—190 et X XIV , 1944, p. 1— 13.
33. ------ Contribuţiuni la studiul şi răspândirea eecidiilor în Romania. (Beiträge zur Ver­
breitung der Cecidien in Rumänien). Ibidem. X V III, 1938, p. 67— 82.
34. B r a u n-B 1 a n q u e t, J. : Pflanzensoziologie. Berlin, 1928.
35. ------ et P a v i l l a r d : Vocabulaire de Sociologie Végétale. 3 Ed. Montpellier, 1928.
36. und M o o r , M.: Verband des Bromion erecti. (Prodrome des Groupements Vé- v
gétaux). Faszc., 5, 1938.
37. Ammophiletalia et Salieornietalia médit. — Ibidem. Fase. 1. Montpellier, 1933.
Clasa Rudereto-Secalinetea, Fase. 3, 1936.
38. B u i a , Al. : Cuseutele României. — Bui. Fac. de Agronomie din Cluj,V II, 1938, p.
227—365.
39. — Material pentru studiul fâneţelor şi păşunilor din regiunea Satu-Mare, Sălaj. Ib i­
dem, VIII, 1939/40, p. 347—361. -
40. — Stipa pennata L. (S. Joannis Celak.) în Mt. Zăganu (Ciucaş). — Stipa pennata
L. (S. Joannis Celak.) im Zăganu (Ciucaş)-Gebirge.(Résumé). — Bui. Grăd.
Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din Cluj, X X I, 1941, p. 132— 133.
41. — Contribuţiuni la studiul fitosociologic al păşunilor din Munţii Carpaţi. Beiträge
zur Pflanzensoziologie der Karpathen-Weiden Rumäniens. — Bui. Fac. de Agro­
nomie din Cluj, X , 1943, p. 143—168.
42. B u j a , S.: Adatok Erdély halophyton formátiojának kialakulásához és nehány ha-
lophyt, összehasonlitő alak, alkattani szerkezetéhez (Teză de doctorat). Kolozs­
vár, 1914.
43. B u j o r e a n u , G.: Aparate nouă pentru măsurarea factorilor ecologici. — întâiul
Congres al Naturaliştilor din România. Cluj, 1928, p. 136—138.
168

44. — Contribuţiuni la cunoaşterea succesiunii şi întovărăşirii plantelor. (Lucrare de fi-

tosociologie experimentală). ■— Contributions to the knowledge of plant succes­
sion and plant association (Paper of experimental plant sociology) (Summary).
. Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din Cluj, X, 1930, p. 1—134.
45. •— Zwei extreme Standorte bei Cluj. — Veröf. d. geobot. Inst. Rubel in Zürich. 10
(1933).
46. — „Natursond" un nou aparat pentru scoaterea probelor de pământ în structura
lor naturală. — Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din Cluj, XV, 1935,
p. 181— 185.
47. — Contribuţie la Flora Timişoarei. — Beiträge zur Flora von Timişoara (Temesch-
burg). (Zusammenfassung). — Ibidem. XXII, 1942, p. 77—96.
48. B l a n k , E.-S i g-m o n d, I. : Handbuch der Bodenlehre. Bd. III, p. 294—340. Berlin,
1930.
49. Buletinul Institutului Meteorologic al României. 1930—1945.
50. C h e ţ i a n u , A .: Adatok a Ruppia transsilvanica ismeretéhez. Kolozsvár, 1891.
51. C l e m e t s, E. Fr.: Plant succesion and indieators. New-York City, 1928.
52. C r e ţ o i u, P. : Flota Lichenilor folioşi şi f ruticuloşi epidendri şi epixili din Româ­
nia. — Ministr."Agr. şi Dom. — I. C. E. F. Seria II, Nr. 47, Buc. 1941.
53. D e g e n , A .: Gramina Hungarica (exsiccata). Budapest, 1900—1914.
54. D o m i n , K. : Fragmente zu einer Monographie der Gattung Koeleria. Magyar. Bot.
Lap., III, p. 254—281. Budapest, 1904.
55. E n c u l e s c u , P. : Antestepa din Câmpia Ardealului. — Rev. Pădurilor. An. 51. No.
3—4.
56. — Zonele de vegetaţie lemnoasă din România. Mem. Inst. Geol. Rom. vol. I, 1924.
Bucureşti.
57. E n t z, G. : A tordai és szamosfalvi sós tavak ázalagfaunája. — A magyar orvosok
és természetvizsgálok... X VIII, 1875. Budapest, 1876.
58. — A tordai-szamosfalvi. ostorosai (Flagellata). — 'Természetrajzi füzetek. V II, Bu
dapest, 1883. '
59. E r e s e i , T. I.: -Nemes Tordamegye'Flórája. Kolozsvárit, 1844.
60. E r ö d i, K. : A Mezőség és tavai. — Földr. Köziem. X XXVI, Budapest, 1908.
61. F e h é r , D. u. B o k o r , R.: Untersuchungen über wichtige biologische Eigenschaften
der solonezartigen Alkaliböden. — Math. Természettud. Értesitö, 1930. S. 270—
336, und Wiess. Archiv, f. Landwirtschaft, 1930, S. 561— 594.
62. F e l f ö l d y, L.: Szociológiái vizsgálatok a pannoniai flora terület gyomvegetácioján.
— Acta Geobot. Hungarica, V, p. 87—140. Kolozsvár, 1942.
63. F i c h t e l , J.: Nachricht von den Versteinerung des Grossfürstenthmus Siebenbürgen.
— Nürnberg, 1780.
64. F i 1 á r s z k i, N. : Die Charaeeen mit besonderer Rücksicht auf die in Ungarn beo­
bachteten Arten. — Magyar. Kir. Term. Tud. Társ. Kiadása, Budapest, 1893.
65. — De Characeis Transsilvàniaé. — Folia Cryptogamica, vol. II, 1. 1935 (1936). p.
1— 8, Szeged.
66. F i r b a s, H. : Pflanzengeographie, p. 561—581. Anhang zu „Lehrbuch der Botanik' ‘
begründ, von. Strasburger, E. etc. Ed. 21, Jena, 1942.
67. F r e y n, J. : Az 1871—1873 évben Magyarország keleti részben gyűjtött növények
jegyzéke. — A m . K. Ak. math. természettudom. Közlemények, X III, p. 64—130,
Budapest, Í875.
68. F u s s, M. : Flora Transsilvaniae excursoria. Cibini, 1866.
69. G a m s, H. : Kleine Kryptogamen Flora von Mitteleuropa. I. Jena, 1940.
70. G h i ş a, E. : Cercetări asupra as. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în
Transilvania centrală. — Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din Cluj,
X X I, 1941, p. 55— 67.
 169
/
71. — Rezervaţia botanică dela Cluj. O contribuţie la studiul florei şi vegetaţiei Bazi­
nului Transilvaniei. (Teză de doctorat, manuscript). Timişoara, 1944.
72. G h i u ţ â, M. : Contribuţiuni la studiul şi răspândirea cecidiilor în România, cu pri­
vire specială în centrul Ardealului. — Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ.
Cluj, XVII, 1937, p. 151—159.
73. G l ü c k , II.: Die Süsswasservegetation von Nord-America in Gegenwart und Vergan­
genheit. — Magyar Bot. Lap. XXV, p. 230—251, Budapest, 1926.
74. G u ş u l e a c , M.: Urme de vegetaţie halofită în Bucovina. — Bui. Fac. de Ştiinţe,
’ Cernăuţi, VII, 1933.
75. H a n k o, I. : Torda városának helyirata. Kolozsvárt, 1844.
76. H a y e k , A.: Prodromus Florae peninsulae Ralcanicae. I-III, Berlin, 1927—1933.
77. — Die Pflanzendecke Österreich-Ungarns. Leipzig—Wien, 1916.
78. H e g i, G. : Illustrierte Flora von Mitteleuropa. I-VII. München, 1908—1931.
79. — S u e ş s e n g u t l i , K .: Illustrierte Flora von Mitteleuropa, I, Ed. 2, München,
1935.
80. J a n k a, V. : Beiträge zur Kenntniss der Flora von Siebenbürgen. — Österreich. Bot.
1 Zeitschrift, VI, p. 194— 196. Wien, 1856.
81. — Adnotationes in plantas dacicas nonnulasque alias europaeas. — Linnaea X XX ,
p. 547—622. Berlin u. Halle, 1859.
82. J a n c h e n, E. und N e u m a y e r , H. : Beiträge zur Benennung, Bewertung und
Verbreitung. der Farn und Blütenpflanzen Deutschlands.-Österreich. Bot. Zeit-
. - Schrift. XCI, p. 209—298, Wien, 1942.
83. J á v o r k a , S.: Magyar Flora (Flora Hungarica), Budapest, 1925.
84. — és C s a p o d y V e r a : A Magyar Flora képekben (Iconograpliia Florae Hunga-
ricae). Budapest, 1934.
85. K a p p e n , A.-: Die Bodenazidität. Berlin, 1929.
86. K ie 11 e r, B. A., K o m a r o w, N. Th., L a v r e n k o , E. M., P r o s o r o v s k y ,
A. V.: Vegetatio U. R. S. S. I-II. Mosqua—Leningrad, 1940.
87. K e r n e r , A. : Das Pflanzenleben der Donauländer. — 2 Aufl. herausg. von Vier-
happer, F. Wien, 1929.
88. K l i k a , J .: Une contribution a l ’étude sociologique des associations de la vallée de
l ’Elbe. — Z. Vestniku Kral. Ces. spai. Nauk. II, 1929.
89. — Studien iiber die xerotherme Vegetation Mitteleuropas II. u. III. —- Beith. z. Bot.
Centralblatt. (1933) Bd. L. (1934), p. 707— 774 şi L II (1935), p. 1— 16, Dresden.
90. — Die Gesellschaften des Festucion vallesiacae-Verbandes in Mitteleuropa. — Stu­
dia Bot. Cechica, vol. II, p. 117—192. Pragae, 1939.
91. K o b e n z a, R.: , Los Rapports Phytosociologique dans l ’ancienne grande-Forêt de
Kampinos. — Planta Polonica-Contr. Fl. de la Pol. vol. II, .Warszawa, 1930.
92. K o c h , A. : Az erdélyrészi medencze harmadkori képződményei. II, Neogen csoport.
Budapest, 1900. .
93. K o c h , W.: Dió Vegetationseinheiten der Linthebene. — Jahrb. St. Gall. Naturwiess.
Gesell., 61, II, Teil, 1926. - ,
94. K o m a r o v , V. L.: Flora U. R. S. S. I-X, Edit. Ecad. Scient. U. R. S. S. Lenin­
grad, 1930—1940.
95. K ö f a r a g 6-G y e 1 n ik , W. : A Tordai sösmező zuzmai. — Bot. Közlemények.
X XX II, p. 237. (Dare î de seamă de şedinţă) Budapest, 1935.
96. K n a p p , R. : Zur Syst. d. Wälder, Zweœgstrauchheiden u. Trockenrasen des eurosib.
Wegetationskreises 12 Rundbrief der Zentralsteele -für Vegetationsskart. des
Reich, 1942.
97. — Die Haupt-Subassoziation, eine neue Einheit im System der Pflanzengesellschaf­
ten. Halle (Saale), 1944-.
98. L e d e b o u r, C. Fr. : Flora Rossiea, vol. 1— 4. Stuttg. 1842—1853.
 170

99. L i b b e r t , W.-i Die Pflanzengesellschaften der Halbinsel Dara (Vorpommern). —

Rep. spec. nov. reg. vegetabilis. Beihefte Bd. CXIV. Berlin, 1940.
100. L u n d e g a r d h , H .: Klima und Boden und ihrer Wirkung auf das Pflanzenleben.
Jena, 1925.
101. M a c a r o v i e i , C. Gh. et P o p p e r , E .: L ’analyse de l ’eau et du limon provenant
du lae et des alentours des „Bains de la Ville de Turda' ‘ . — Bui.Soe. Ştii
din Cluj, IX. 1939, p. 270—280.
102. M a n s f e l d , R.: Verzeichnis der Farn- und Blutenpflanzen des Deutschen Reiches. ■
— Berichte der Deut, Bot. Gesellschaft. Bd. LV III, Berlin, 1940.
103. M a r k g r a f , Pr.: Praktieum der Vegetationskunde. Berlin, 1926.
104. M á t h é, I. : Magyarország növényzetének floraeleniei. — Acta Geob. Hungarica. II I ,
p. 116— 147; IV, p. 85—106.
105. M á t h é, I. : Magyarország Plorájának összetétele életformák alapján. — Debreczeni
Szemle, XIV, 1940.
106. M a x i m , Al. I. : Câmpia Ardeleană. Poate fi considerată regiune geografică natu­
rală! — Rev. St. „Adamachi“ XV, 1929, Iaşi.
107. —i Contribuţiuni la" explicarea fenomenului de încălzire al apelor lacurilor să­
rate din Transilvania. — Rev. Muz. Geol. Mineral. Cluj. I. Lacurile dela Sovata.
Ibidem, III. 1929; II. Lacurile dela Ocna Sibiului. Ibidem. IV. 1930; IV. Lacu­
rile sărate dela Sie (Someş). Ibidem. VII, 1942.
108. — Lacurile Sărate dela Turda. III. Ibidem. VI, 1937. .
109. — Evoluţia procesului de formare al lacurilor sărate din vechi ocne. Profilul de
' V echilibru. — Ibidem. V III. 1945.
110. M e u s e l , H.: Die Vegetationsverhältnisse der 'Gipsberge im Kyffhäuser und im süd­
lichen Harzvorland. — Hercynia. II. Halle—-Berlin, 1939.
111. M o n t . f o r t, C.-B r a n d r u p : Physiologische Studien über Keimung und erste Ein­
wirkung bei Halophyten. — Jahr. f. wiss. Bot. Bd. 66, 1927.
. 112. l o r a r ì u , I . : Două varietăţi nouă de Agropyron. — Zwei neue Varietäten von
Agropyron. — Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din. Cluj, X X II, 1942,
p. 55—56. _ _. ^
113. — Asociaţii de piante antropofile din jurul Bucureştilor cu'observaţii asupra răs­
pândirii lor în ţară şi mai ales în Transilvania. — Antropophiie Pflanzenassocia­
tion der Umgebung von Bukarest (Zusammenfassung). Ibidem. X X III, 1943, p.
131— 212. '
114. M o e s z, G.: Magyarország gubaesai. Budapest, 1938.
115. M ü h l d o r f , A.: Sphagnum Wulfianum Girgens in der Bukovina (Résumé). — BüL ,
Grăd, Bot. şi al Muz. Bot. dela Univ. din Cluj, V, 1925, p. 1—6.
116.' N y á r á d y, E. I.: Puccinellia convoluta Hóm., var. pseudobulbosa Nyár. Var. nov.
nebst Bemerkungen über einige Siébenbürgische Puceinellien. — . Verhand. u.
Mitth. d. Sieb. Ver. f. Naturwiss. zu Hermannstadt, L X X V III, 1928.
117. — Enumerarea plantelor vasculare din Cheia-Turzii. — Comisiunea Monumentelor -
Naturii din România. Memorii I, Bucureşti, 1939. ‘
118. — Kolozsvár környékének mocsárvilága. — Erdély Tudományos Füzetek, Nr. 125,
Cluj, 1941. „
119. -— Kolozsvár és környékének Flórája. Kolozsvár, 1941—44.
120. — U j adatok Kolozsvár ' flórájának bővebb ismeretéhez. — Bot. Közlemények
X X XTTT. p. 130—142, Budapest, 1941.
121. O r b á n , B. : Torda és Környéke. Budapest, 1889. -
122. P á k h , E .: Adatok Erdély sősvizeinek Flagellatum vegetációja ismeretéhez. — Folia
Cryptogamiea, II, 133— 142. Szeged, 1936.
123. P a l l i s , M.: The structure and history of Plav: the floatingfen of the delta of the
Danube. — The Joum. of the Linnean Society, Botany. X LIII, 1916, p. 223—
290, London. - —
 171

124. P a p p , C. : Quelques mots sur la Flore halophyte de la Moldavie (Compt. rendu de-
séance). — Acad. Kom. — T. III. Nr. 4, 1939, p. 421— 423, Bucureşti.
125. — Contribuţiuni Ha Flora bryologică a Bomâniei. — Contribution a la flore bryo-
logique de la Boumanie (Bésumé). — Bui. Grad. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ.. .
din Cluj, X X II, 1942, p. 50—54.
126. P a u e ä , A. M.: Studiu fitosoeiologic în Munţii Codru şi Muma (Teză de doctorat)..
Bucureşti, 1941.
127. P a x, F. : Pflanzengeographie von Bumänien. — Nova Acta Leopoldina, CV. Halle,.
1919.
128. — Grundzüge der Pflanzenverbreitung in der Karpathen. Ï, (1898), I I (1908). (En-
gler-Drude: Cie Vegetation der Erde, II, X ). "
129. P é t e r i i, M.: Magyarország tözegmohai. — Bot. Közlemények (Növ. Köziem.) III,.
1904, p. 137—169, Budapest.
130. — Adatok hazánk Sphagnum flórájához. — Magyar Bot. Lapok. V, 1906, Budapest..
131. P o d p e r a , J.: Die Vegetationsverhältnisse im Gebiete der Pallauer-Berge. — Acta:
Botanica Bohemica. V I-V III, 1927—1928, p, 77— 132.
132. P o m p e , E.: Beiträge zur Ökologie der Hiddenseer Halophyten. — Beihefte z. Bot..
Centralblatt. Bd. LX. A. Dresden, 1941.
133. P o p-C á m p e a n u , I. : Câmpia Transilvaniei. Cunoştinţe folositoare. Seria C, Nr. 17..
Bucureşti, 1924.
134.P o p , E.: Analize de polen în turba Carpaţilor Orientali. — Pollenanalyse einiger
Moore der Ostkarpathen. — Bui. Grad. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din Cluj,.
IX , 1929, p. 81—210. \ _
135. — Exploatarea şi întrebuinţarea'turbei în Komânia. — Ibidem. V III, 1928. Appen­
dix I, p. 1—55.
136. — Contribuţii la istoria vegetaţiei cvatemare din Transilvania. — Beitrag zur qua­
ternären Pflanzengeschichte Siebenbürgens (Bumänien). Ibidem, 1932, p. 29— 102..
137. — Analize de polen în turba din Bucegi şi Ceahlău. — Analyses de pollen dans la
tourbe des Bucegi et du Ceahlău. —. Ibidem. X III, 1933, p. 1—19.
138. — Cercetări ■privitoare la pădurile diluviale din Transilvania. Becherches relatives:
aux forêts diluviales de Transylvania (Bésumé). Ibidem. XXV, 1945, p. 1—92»
139. P o ru c i c, T. : Lacurile sărate din sudul Basarabiei. Bucureşti, 1934.
140. P r o d a n, I. : Oecologia plantelor halofite din Bomânia, comparate cu cele diu Un­
garia şi şesul Tisei din regatul SHS.* — Bui. Grad. şi al Muz. bot. dela U niv»,.
• • * din Cluj, II, 1922, p. 37—52; 69—84 şi 101—112,-
141. — Ameliorarea locurilor alcaline. —. Ibidem, II I, 1923, p. 36— 46.
142. —•Flora pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în Bomânia. I-II, ed»
1, 1923 ş i e d. 2, I-II, 1939, Cluj.
143. — Centaureele Bomâniei. — Bui. Acad. de înalte studii agronomice din Cluj, Me­
morii; 1. Cluj, 1930.
' 144. — Achileele Bomâniei. — Ibidem. Memorii 2, Cluj, 1931.
145. ■ —'Flora Câmpiei Ardelene. — Ibidem, II, 1931, p. 80— 523.
146.. — Conspectul sociologie şi sistematic al florei acvatice şi palustre din Bomânia. —
Ibidem, IV , 1, 1933, p. 158—253.
147. B a p a i e s , B .: A szegedi és csongrádi sós és szikes talajok növénytársulásai. —
tanikai Közlemények, X XIV , p. 12— 29, Budapest, 1927.
148. E e i c h e n b a c h , L. u. B. G. f i i . : Deutschlands Flora, vol. 1—14. Leipzig, 1837—
' ' 1838. • ' ■
149. —• B e c k . v. M a n n a g e t t a : Deutschlands Flora, Bd. XXIV, Leipzig u. Gera»
150. B o s s , H. u. H e d i e k e , H.: Die Pflanzengallen Mittel und Nordeuropas. 2. A u f­
lage, Jena, 1927.
151. B ö r n e r , I.: Beiträge zur Flora des Badens Bázna (Baassen). Magyar Bot. Lapok.
X II, p. 250—267, Budapest, 1913.
 172 - ; '

/152. E ü b e 1, Ed. : Die Pflanzengesellschaften der Erde. Bem —Berlin, 1930.

153. S a f t a, I.: Contribuţiuni la studiul fitosocial agricol al fâneţelor din jud. Cluj. —
Analele Institutului de cercetări agronomice al Bomâniei V III, an. VII, p. 299—
353, 1936, Bucureşti.
151. — Cercetări geobotanice asupra păşunilor din Transilvania. — Geobotanische Un­
tersuchungen an Siebenbiirgischen Weiden. — Bui. Fac. de Agronomie din Cluj,
X , p. 3— 107, 1943.
155. S ăi v u 1 e s c u, Tr.: Die Vegetation von Bessarabien mit besonderen Berücksichti­
gung der Steppe. Bucureşti, 1927. '
156. — et E a y s s : Materiale pentru flora Basarabiei, I-III, 1924; 1926; 1934.
157. S c h a a r s c h m i d t , I . : Additamenta ad Phycologiam Dacica, III. — Enumeratio
Algarum nonnullarum in comitatibus Bihar, Kolozs, Maros-Torda..., lectarum. —
Magyar Növénytani Lapok, VI, 1882, p. 37—47. Kolozsvár.
158. S c h e d a e a d „ F l o r a m E x s i c c a t a m A u s t r o-H u ng a r i c a m“ . Cent.
I-XL. Vindobone, 1891—1913.
159. S c h e d a e a d „ F l o r a m H u n g a r i c a m E x s i c c a t a m " . Cent. I-X. Buda­
pest, 1912—1932.
160. S c h u r , Fr. : Plantago Schwarzenbergiana und Centaurea Schwarzenbergiana. 1— Ver-
hand. u. Mitth. d. Sieb. Ver. f. Naturwiess. zu Hermannstadt, VI, 1855, p. 3—4.
161. — Excursion nach Thorda. — -Ibidem, X, 1860, p. 77—81.
162. — Ueber Herrn Victor von Janka’s Beiträge zur Flora vonSiebenbürgen.— Öster­
reich. Bot. Zeitschrift. Wien, VI, 1856, p. 281— 284.
163. — Die Siebenbürgischen Characeen. — Ibidem, V II, 1857, p. 358—359.
'164. — Zur Flóra von Siebenbürgen. Berichtigung und Nachträge. — Ibidem, X, 1860,
p. 248— 253.
165. 1—I Phytographische Fragmente. Ibidem, XX, 1870, p. 203.
166. — Enumeratio plantarum Transsilvaniae. Vindobonae, 1866.
167.S e b ö k, S. : Honismertetés. ■ —• A Tordai állami főgimnázium értesitőjeaz 1909—
1910-iki tanévről, p. 2— 49, Torda, 1910.
168. Ş e r b ă n e s c u , I . : Flora şi vegetaţia Massivului Penteleu. — Bucureşti, 1939.
169. S i m o n k a i , L .: Descriptiones plantarum novarum. — Természetrajzi Füzetek. III.
1879. - ;
"170. — Erdély edénves Flórájának helyesbített foglalata. Budapest, 1866.
171. S o ó , E .: Geobotanische Monographie von Kolozsvár (Klausenburg). Budapest, 1927.
172. —■- A magyar vizek vegetációjának rendszertani és szociológiái áttekintése, IV. —
Zur Systematik und Soziologie der Phanerogamen Vegetation der ungarischen
Binnengewässer, IV. p. 174—194. -— A magyar Biológiai kutatóintézet munkái,
vol. X . Tihany, 1938.
173. — Zur Systematik und Soziologie der Phanerogamen Vegetation der ungarischen
Binnengewässer. — Arb. Ungar. Biol. Inst. II, 1928, p. 45— 79. Tihany.
174. —1 A modern növényföldrajz problémái, irányai és irodalma. A növényszociologia Ma­
gyarországon. — Ibidem, III, 1930, p. 1—51, Tihany.
175. — D ie Vegetation der Alkalisteppe. Ökologie u. Soziologie der Pflanzengesellschaf­
ten. — Bepertorium specierum nov. regni vegetabilis. X X X IX , 1936, p. 352—364,
Berlin.
'176. —I Vizi, mocsári és réti növényszövetkezetek a Nyírségen. .— Bot. Közlemények.
X X X V , p. 249—272. Budapest, 1938.
177 . — Homokpusztai és sziki növényszövetkezetek a Nyírségen. — Ibidem, X XX VI, p.
90—108. Budapest, 1939.
178 . Változások a magyar flora edényes növényeinek nomenklatúrájában. — Acta Geo-
bot. Hungarica, III, Debrecen, 1940.
1 7 9 . — Az Erdélyi Medencze endemikus és relictum növényfajai. — Die Endemismen und
Beliktarten des Siebenbürgischen Bekens. — Ibidem, 1942, p. 141—184, Cluj.
 175

ISO._____ Vergangenheit und Gegenwart der Pannonischeh Flora und Vegetation. — Nova.
Acta Leopoldina (Neue Folge). IX. Nr. 56, Halle, 1940.
181. S o r o e e a n u , E.: Beeherches phitosociologiques sur les Pelouses mesoxerophiles de
la Pleine lanquedociens (Brachypodietum phoenicoidis). S. I. G. M. A. Comm..
Nr. 41. Montpellier, 1936.
182. S t e f f e n , H.: Beiträge zur Begriffsbildung und Umgrezung einiger Florenelcmente-
Europas. — Beihefte z. Bot. Centralblatt. L III, p. 395—404. Dresden.
183. S z a b ó , I.: A Knautia genus Monográphiája, Budapest, 1911.
1S4. S z a b ó , I. L. : Săraturile din punct de vedere fitosociologìe şi ecologie. (Teză de li­
cenţă). — Cluj, 1933— 1934.
' 185. Ş t e f u r e a c , I. Tr. : Bryophyte noui sau rare în F l. Bomâniei cu câteva conside­
ratim i' fitogeografice. — Bui. Grăd. Bot. şi al Muz. bot. dela Univ. din Clujr
XXV, 1945, p. 173—185.
186. T a r n a V s c h i, I. T. : Karyologische Untersuchungen an Halophyten aus Bumüniens
im Lichte zyto-ökolog. u. zyto-geogr. Forschung. — Bui. Fac. Ştiinţe din. Cer­
năuţi, 12, 1938. •
I 187. — Beiträge zum Studium der Algenvegetation rumänischer Salzböden. — An. Acad-
Born. S. III. Tom. XVI. Mem. 2, Bucureşti, 1940.
188. T a t á r , M.: A pannoniai flora endemikus fajai. — Acta Geobot. Hung. II. p. és—
127. Debrecen, 1938—1939.
189. T o d o r, I.: Vegetaţia lacurilor dela Băile-Sărate, Turda. (Teză de licenţă) Cluj, 1936.
190. — Eăspândirea sp. Carex diandra Schrk. în Bomânia. — Bulet. Grăd. Bot. şi a l
Muz. bot. dela Univ. din Cluj, X X II, 1922, p. 201—203.
191. — Invadarea cu vegetaţie submersă a lacului din parcul oraşului Cluj. Ibidem.
XXV, 1946, p. 276—277..
192. T ii X e n, B. : Pflanzengesellsehaften Nordwestdeutschlands. — Mitt. d. Florist, sóz.
Arbeitsgemeinschaft in Niedersachsen, 3, Hannover, 1937.
193. — und P r e i s i n g , E .: Grundbegriffe und Methoden zum Studium der W asser
und Sumpflanzen-Gesellschaften, — Sond. aus Deutsche Wasserwirtschaft. J. 3T
(1942), H. 1. Seite 10— 17 u. H. 2. Seite 57— 69. Stuttgart.
194. T ü z s o n, J. : A magyar Alföld növényformácioi. — Math. Természettud. É rt.
X X X III, p. 143—220. Budapest, 1915. ~
195. Ţ o p a, E.: Flora halofiţelor din Nordul Bomâniei. — BuL Grăd. Bot. şi al Muz.
bot. dela Univ. din Cluj, X IX , 1939, p. 127—142.
196. — Vegetaţia halofitelor din Nordul Bomâniei în legătură cu cea din restul ţării. —
Bui. Fac. Ştiinţe, Cernăuţi, XIII, 1939.
197. V o l l m a n n , F .: Flora von Bayern. Stuttgart, 1914.
198. V i e r h a p p e r, F. : Pflanzensoziologische Studien über Trockenwiesen im Quellge­
biete der Mur. — Österreich. Bot. Zeitschrift, LXXIV, 153—-179. Wien, 1925.
199. V i s k i, I.: A tordai sóstavak. —■Földrajzi Közlemények, X XXIX, p. 122— 147. Bu­
dapest, 1911.
200. V o i t e ş t i, I. P. : Noţiuni de Geologia zăcămintelor de sare din Bomânia. — B ev.
Muz. Geol. Univ. Cluj, V, Nr. 1, 1933—1934.
201. W a r m i g, E. und G r a e b n e r , P.: Lehrbuch der ökologischen Pflanzengeographie.
4. Aufl. Berlin, 1929—33.
202. W a r n s t o r f, C. : Sphagnales-Sphagnaceiae. — Das Pflanzenreich. Leipzig, 1911.
203. W e a v e r , E. J . : Boots developement in the grassland Formation. PubL Carnegie-
Institution of Washington, 1919.
204. —i The ecological relations of roots. — Ibidem, 1920.
205. W i n k l e r , M.: Beise nach den südöstlichen Ungarn u. Siebenbürgen. — Österreich.
Bot. Zeitschrift. X V I, 1866, p. 44— 51.
206. W o l f f , G.: Jegyzéke nehány Torda környékén előforduló ritkább növénynek. —: Ma­
gyar Növ. Lapok, I, pl 56— 68. Kolozsvár, 1877.
174

'iiO7. Z o l y o m i , B .: A Biikkhegység környékének Sphagnum lápjai. — Bot. Közlemények.

X X V III, p. 87—121, Budapest, 1931.

* *‘ # x
208. S t e f f e n , H.: Die Karpatenreise des Königsberger Botanischen Instituts im Iuli
1938. — Sonder-Abdruck aus dem ^Jahresbericht des Preussischen Botanischen.
Vereins 1937—1938", 58. Band.
209. G y ö r f f y, I. et P é t e r f i, M.: Schedae et animadversiones diversae ad Bryophyta
regni Hungáriáé exsiccata. — Bot. Múzeumi füzetek, vol. III, Kolozsvár, 1919.
.210. V a s i 1 i u, A. : Cercetarea solului prin metode fizice. Timişoara, 1944.
211. B & d u l è s c u , E.: Introducere în biologia ciupercilor fitopatogene. Cluj, 1939.

CORRIGENDA
La pag. 39, în loc de M. aphitoides, se va scrie M. alphitoides.
„ „ 42, îg loc de A . palustree, se va scrie A . palustre.
„ „ 46, se va adăuga la Triglochin maritimum: H. cirepol.
24 , în loc de T uritis, se va scrie Turritis1).
„ „ 32, ín loc de Lytraeeae, se va scrie, Lythraceae.
„ „ 32, în loc deL ytru m , se va scrie Lythrum.
„ „ 34, *la Daucus Carota, se va înlocui T. cu H.
„ „ 58, la fig. 4, în ultimul rând, în loc de 1942, se va serie 1943.
„ „ 03, în rândul 9, de jos, în loc de 1945, se va scrie 1943.
,, „ <i9, în . rândul 11, de jos, în loc de pohametrul, se va scrie pehametrul.
„ „ 71, la Clasa Potametea, se va adăuga W. K o c h !
,, „ 75, la tab. 9, în loc de Zannichelietum, se va scrie Zannichellietym.
„ „ 78, la Clasa Phragmitetea, se va adăuga W. K o c h.
,, „ 83, în tab. 13, la Pucdnellia trdnssilvanica în loc de + . 8 , se va scrie 1.

BIBLIOGRAPHIA BOTANICA ROMÁNIÁÉ XXXIX.

C O M PO S U E R U N T '
E. Pop et L. M eruţiu.

A il e x a, E . 1947. Distrugerea de bacterii prin bacteriofagi. 1 fig, (Revista

ştiinţifică „V. Adamachi“, t. X X X III, No, 1, p 64—85).
A 1e X a, E., J i t a r i u, P. et B ă d ă r ă u, Gh., 1947. Étudie électrocardiogra-
phique.. . . (v. J i t a r i u; P.).
— L ’action de l’extrait... (v. J i t a r i u , P.).
A n i ţ i a, N. et D r a g u , I., 1947. Producerea seminţei.... (v. D r a g u , I.).
B a b ă l e a n u , P. et C e l a n , M., 1947. Sur l’examen.... (v. C e l a n , M.).

i) O parte din prezenta lucrare, gata pentru tipar în 15 Mai 1946, a apărut în Bui.
Grăd. Bot. voi. X X V II, pg. 1— 64, continuarea în acest voi. Corrigenda până la rândul 3
ne referă la pag. din voi. X X V II. • '
 175

' B a d e a , M., G e o r g e s c u C.. Cr et T e o d o r u, I., 19-18- Uscarea... (v.

G e o r g e s c u , C. C.).
B ă d ă r ă u, G., A l e x a , E. et J i t á r i u, P., 1947. Étude électrocardiogra­
phique.... (v. J i ţ a r i u , P.).
--------------L ’action de l’extrait.... (v. J i t a r i u , P.).
B e l c o t , C., 1947. întrebuinţările moderne ale lemnului. (Revista ştiinţi­
fică ,',V. Adamachi“, t. X X X III, N r. 4, p. 267—268).
B o r d e i a n u , T. et R a d u , I. F., 1946. Industrializarea produselor horti -
- cole, 30 fig. (Ştiinţă şi Tehnică Agricolă, t. II, Nr. 4, p. 7—322).
B o r z a , A l.r 1947. Schedae ad „Floram Romániáé Exsiccatam“ a Museo
Botanico Universitatis Clusiensis editam. Cent. X X IX . (Buleti­
nul Grădinii Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj, t.
X X V II, N r. 3—4, p. 101— 131),
— et P o p , E., 1947. Bibliographia Botanica Romániáé. X X X V III.
; (Buletinul Grădinii Bot. şi al Muzeului Bot. dela Univ. din Cluj,
t? X X V II, N r. 3— 4, p. 189— 196).
— — G ü r t l e r , C., T r i f, A. et P 1 o a ţ ă, P., 1948. Catalogul de se-
' minţe oferite pentru schimb de Grădlina Botanică a U niversităţii
din Cluj, X X IX . Series Oüarta. N r. II, 1948. Delectus seminum
que H ortus Botanicus Universitatis Clusiensis, pro m utua com­
mutatione offert (Buletinul G rădinii Bot. şi al Muzeului Bot.
dela Univ. din Cluj, t. X X V II,’app. I, p. 1—38).
B u i a , A l., 1947. Curs de Botanică sistematică. Vol. I. Schizophyta —
Thallophyta. 289 pag., 55 fig. Vol. II. Archegoniatae. 1948.161, p.,
49 fig. Vol. III. Angiospermae. 1948. 556 p., 379 fig. Cluj,
Edit. Uniunea N aţ. a Stud. din România. Litogr.
C ă r m ă z i n u , V., 1948. Teatrul în natură. 4 fig. (Natura, t. X X X V II,
Nr. 1, p. 14— 18),
C e >1a n, M. et B a b ă 1 e a n u, P., 1947. S ur l’exam en microscopique et histo-
ohimique des tissus affectés par le gel. (Bull. de l’École Polytech­
nique de Jassy, t. II, fase. 2).
C h i r i 1e i, H., 1947. S ur les théories concernant l’origine et le mécanisme
~ chimique de form ation des pigments ainthocyaniques. 2 tab.
(Acad. Roum. Bull, de la Sect. Sc., t. X X X , Nr. 4, 218—233).
C h i r i ţ ă , C. D., 1947. Restaurarea forestieră a Vrancei. (Analele In stitu ­
tului de Cercetări Forestiere al Rom., seria V, Nr. 1, 3 p.).
— Salcâmul în terenuri degradate. (Analele Institutului de Cerce­
tări Forestiere al Rom., seria V, N r. 2, p. 1—3).
— Ulmul de Turchestan. 3 fig (Analele Institutului de Cercetări
Forestiere al Rom., seria V, N r. 3, p. 1—3).
C io b a n u , I„ 1948. Analize de polen în turba masivului Semenic. — A na­
lyses de pollen dans la tourbe du m assif Semenic (Banat, Rou­
manie) (Résumé). 144 p., 10 fig., 16 diagr., 7 tab. Cluj, „Cartea
' ' Românească“. E dit. Laboratorului de Anatomie şi Fiziologie ve­
getală al Univ. din Cluj.
176

C o m a n , A., 1947. Flora pădurilor din basirmi râùlui Bistriţa—A urită (Ma­
ram ureş). (Revista Pădurilor, t. L X II, Nr. 10—12, p. 165— 174).
C o m e s , T., 1947. Contribuţiuni la cunoaşterea răspândirii câtorva specii
lemnoase în România. 7 fig. (Analele Institutului de Cercetări
Forestiere al Rom., seria II, Nr. 73, p. 1—24).
C s o n g o r , G y., 1947. M onographie critique des espèces du genre Leonto-
don dans les Bassins Carpatiques. 5 fig. (Sep. ex. : Acta Geobot.
H ung. t. V I, p. 51—69).
D e g a n, C. et P o r a, E. A.. 1947. Action de l’ex trait d’Ecbalium elaterium
Rich. sur la chronaxie masculaire. (Acad. Roum. Bull, de la Sect.
' Scient., t. X X IX , N r. 10, p. 673—686).
D. I. M. 1947. Noul pian cincimal al U. R. S. S.-ului. (Revista. Ştiinţifică
„V. Adamachi“, t. X X X III, Nr. 4, p. 296— 297).
D o b r e s c u , C. et P a p p , C., 1947. Delectus Seminum..... (v. P a p p , C.).
D r a g u, L et A n i-ţ i a, N-, 1947. Producerea seminţei de tutun pentru cul­
tu ra mare; 3 fig. (Buletinul culturii şi ferm entării tutunului, t.
X X X V I, Nr. 1—2, p. 57—78).
F r u c h t e r, J., 1948. U n pericol pentru cartofi : gândacul de Colorado (D'o-
riforul). (N atura, t. X X X V II, Nr. 4, p. 103— 104).
G e o r g e s c u , C. C., T e o d o r u , I. et B a d e a, M., 1948. Uscarea în m asă
a stejarului. —■ Le dessèchement en masse du chêne (Résumé).
46 fig. (Analele Inst, de cercetări Forestiere al Rom., Ser. I, t.
X I (1946—1947), p. 195—223).
— et M o r a r i u, I., 1948. M onografia stejarilor din România. 182
fig., 6 sch. de hărţi. (Analelle Inst, de Cercetări Forestiere al
■ Rom., Ser. II, N r. 77, p. 1 - 2 6 ). ^
G h e r m a n , G. I., 1948. Contribuţii nouă referitoare la structura nucleolu-
lui şi comportarea lui în cursul diviziunilor mitotice. 7 p. l fig.
(Sep. ex.: Ardealul medical, V III, N r. 7),
G h i m p u , V., 1947. Afecţiunile patologice şi inamicii tutunului în Româ­
nia în 1947. ■ — Les affections pathologiques et ennemis des ta­
bacs en Roumanie pendant l’année 1947 (Résumé). (Buletinul
cultivării şi ferm entării tutunului, t. X X X V I, 1—2, p. 143—147).
G i v u 1 e s c u, R„ 1948. Notă asupra florei sarmatice din Estul bazinului
Borod (jud. Bihor). 11 p., 10 fig. (Sep. ex.: Revista Muz. M i­
ner. — Geol. Cluj, t. V III, Nrl 1 [1943/44]).
G r i n iţe s c o , J„ 1948. Sur l’épanouissement et l’occlusion des fleurs^ de
Calystegia sepium (L.) R. Br. 5 fig. (Académie Roumaine. Bull,
de la Sect. Sc.. t. XXX, Nr. 6, p. 344—348).
G ü r 11e r, C., B o r z a, A 1., P o p, E., T r i f, A. et P 1 o a ţ ă, P., 1947. Ca-
~ talogul de seminţe.... (v. B o r za, A 1.). '
G y ö r f f y, I., 1947. M uscorum abnormalia et terata in H orto Botanico U ni­
versitatis Qaudiopolitanae. — M oosabnormitäten in dem Bota­
nischen Garten in Cluj. 2 tab. (Buletinul Grădinii Bot. şi al M u­
zeului Bot. delà Univ. din Cluj, t. X X V II, N r. 3—4, p. 164—180).
 177

H a r a l a m b , A., 1947. L a présence du pin de montagne (Pinus m ontana

Mill.) dans le m assif montagneux Ezerül et dans le bassin supé­
rieur de la rivière Dâmboviţa. (Comptes rendus des séances de
' l’Académie des Sciences de Roumanie, t. V III, p. 115— 120).
— 1948. Terenurile degradate în lumina lucrărilor de subinspector.
15 fig., 4 tab. (Analele Inst. de Cercetări Forestiere, Ser. II,
N r..69, p. 1— 42).
H u l\e a , A., 1948. Boalele plantelor. 4 fig. (Ştiinţele Naturii, Nr. 5, 1.1— 6).
— e t S ă v u l e s c u , A., 1947. Un aspect.... (v. S ă v u 1e s c u , A .).
J i t a r i u, P. et P o r a, A. E „ 1947. Action de ll’extrait... (v. P o r a, A. E .).
— B ă d ă r ă u , Gh. et A l e x a , E., 1947. L ’action de l’extrait al­
coolique du suc des fraits d’Ecballium elaterium sur la conldluc-
tibilité dans la coeur de quelques mammifères (cobaye, lapin). 3
, . fig. (Annales Scient, de l’Univ. dle.Jassy, t. XXX, p. 185— 191).
: — 1947. Étude elecfrocardiographique de l’action de l’extrait aqueux
des fruits d’Ecballium elaterium, sur la coeur isolé de grenouillé.
1 fig. 3 graf. (Annales Scient, de l’Univ. de Jassy, t. XX X ,
p. 181—184).
I. N., 1947. Form area rădăcinilor la butaşi, favorizată prin substanţe chi­
mice. (Revista Ştiinţifică „V. Adlamachi“, t. X X X III, N r. 4,
p. 284).
1 1 i e s co , E., 1947. L a stimulation des semences de chanvre par la vanilline.
(Academie Roumaine. Bull, de la Sect. Sc., t. X X IX , Nr. 6, p.
405—409). .
I. Gh. P., 1947. Profesorul Emil Racoviţă. (Revista Ştiinţifică „V. Ada-
machi", t. X X X III, Nr. 4, p. 295—296).
I o n e s c u - S i s e ş t i, Gh., 1947. Agrotehnica. Bucureşti. Tip. Cartea Ro-
mânească, 705 p.
L u p e, -I. Z., 1947. Experienţe cu perdele forestiere _în România, în perioada
1937— 1945. — Expériences à des rideaux-abris forestiers en R ou­
manie dans le laps de temps 1937— 1945. (Résumé). 13 fig. (Ana-
lele Inst. de Gercetări Forestiere al Rom., Ser. II, N r. 68, p.
1—13).
— - 1948. Cunoaşterea calităţii seminţelor forestiere. în d ru m ări prac­
tice. (Analele Inst. de Cercetări Forestiere al Rom., Ser. II, N r.
75, p. 1—34).
M a n o l e s cu, T., 1947. L ’action fongicide des acides naphténiques et de
leurs sels. 5 tab. (Acad. Roum. Bull, de la Sect. Sc., t. X X IX ,
Nr. 6, p. 348— 354).
M o r a r i u, I., 1948. O buruiană care dă iută: Pristolnicul (Abutilon Theo­
phrasti M edik). (Revista ştiinţifică „V. Adamachi“, t. X X X IV ,
Nr. 1— 2, p. 84—85).
— et G e o r g e s c u, C. C., 1948. M onografia... (v. G e o r g e s c u,
' C. C.). > ' -
12
178

N e g r u , A., Ï948. Păduchele ţestos din San-José. 19 p., 3 fig. (Inspectora­

tul Regionali Agricol. Cluj. Publicaţi une de Popularizare. Nr. 1).
O p r e a n , S., 1948. Câteva date noi privitoare la limita superioară h. cul­
turii porumbului în România. Contributions à la limite altitudi-
• naie du M aïs en Roumanie (Résumé). 9 p., 2 fig. (Sep. ex.: L u ­
crările Institutului de Geografie, Cluj, t. V III, 119471).
P a p p , C., 1947. Contribution à la connaissance de la végétation des forêts:
Recea Muncelaşul et P oarta Poenilor, du D istrict Neamtzu (R e-.
vista Ştiinţ. „V. Adamachi“, t. X X X III, N r. 2—3, p. 158— 159).
— Étude botanique et pharmacognostique de" quelques feuilles of­
ficinales. 2 tab. (Académie Roumaine. Bull, de la Sect. Sc., t.
X X IX , No. 6, p. 410—416).
• — Contribuţiuni la cunoaşterea, vegetaţiei masivului păduros: Re­
cea — Muncelaşu — Poarta Poenilor din judeţul Neamţu. —
Contribution à la connaissance de la végétation des Forêts Re­
cea—Muncelaşu— P oarta Poenilor, du district Neamţu. 4 fig.
(Analele Acad. Rom. Mem. Sect. St., Ser. III, t. X X II, Mem. 6,
p. 178—199).
—. 1947. Étude botanique de quelques plantes médicinales commu­
nes. 36 fig. (Annales Scient, de l’Univ. de Jassy, t. XXX, p.
161—180).
— 1947. Plante medicinale întrebuinţate în tr’o veche farmacie- ieşa- '
nă, acum vre’un secol în urmă. (Revista Ştiinţifică „V. Adama­
chi“, t. X X X III, N r. 2—3, p. 145—148). ' .
— et D o b r e s c u, C., 1947. Delectus Seminum quae H ortus Bota-
nicus Universitatis Jassiensis anno 1947, pro mütua commuta­
tione offert. Nr. X X IV .
P a u c ă , A., 1948. Anul acesta natura se grăbeşte. (Natura, t. X X X V II,
N r. 1, p. 18).
— 1948. Plantele în Aprilie. 3 fig. (Ştiinţele Naturii, N r. 4. o.
8— 10).
P I o a ţ ă , P., B o r z a , A l., P o p, E., G ü r t i e r, C. et T r i f, A., 1947. Ca­
talogul de seminţe (v. B o r z a , A L ).
P o p , E ., 1948. Descoperiri epocale cu microscoape primitive. 4 fig. (E xtr.
Ştiinţele N aturii, N r. 7, Iulie 1948, p. 3—7),
— 1948. Les courants protoplasmiques chez les Labiées. Genres L a­
mium et Salvia. (Note préliminaire). (Sep. ex.: Buletinul Soc.
de Ştiinţe din Cluj, t. X, p. 52— 66). .
— 1948. Profesorul Em il Racoviţă. (15 Noemvrie 1868-— 19 Noem-
vrie 1947). 3 fig. (Revista Ştiinţifică „V. Adamachi“, t. X X X IV ,
N r. 1—2, p. 1— 11). '
— et B o r z a , A l., 1947. B ibliográfia... (v. B o r z a , A l.).
— — G ü r t l e r , C., T r i f , 'A. et P l o a ţ ă , P., 1947. Catalogul de
seminţe.... (v. B o r z a , A l.). '
 179

P o r a , E. A. et D e g a n , C., 1947. Action... (v. D e g a n , C .).'

— et J.i t a r i u, P., 1947. Action de. l’e x tra it d’Ecbalilium elaterium
Rich. 'sur le coeur de B ufa vulgaris, retranché de l’organisme. 2
fig. (Annales Scient, die l’Univ. de Jassy, t . 'XXX, p. 221—238).
P r i s z t e r, Sz., 1947. A Szamospart liordalék-növényzete Gyalu és Apa-
hida között. (Adatok Kolozsvár flórájához). — La flora alluviale -
de la rivière Szamos. 1 fig. (Sep. ex.: Acta Geobot. H ung., t. V I,
p. 83—93).
R a e o v i t z a , A., 1947. Notes Mycologiques (suite). 4 fig. 1 pl. (Acadé­
mie Roumaine. Bull, de la Sect. Sc., t. X X X , Nr. 2, p. 12(>—127).
— 1947. Notes phytotératologiques. 2 tab. (Académie Roumaine.
Bull. de la Setet. Sc., t. XX X , Nr. 1, p, 62—63).
— 1948. Le p ro fe sseu r-Emil Gh Raeovitza mycoloque amateur.
’ (Notationes Biologicae, t. V I, N r. 1— 2, p. 16—21)..
— 1948. Florale mycologique de trois stations du départem ent de
Vaslui (Rqumanie). Note mycologique posthume de Professeur
Emil Gh. Raeovitza, rédigée par (Notationes Biologicae, t. V I,
a Nr. 1—2, p. 22—29).
R a d « , I. F. et B o r d e i a n u , T., 1946. Industrializarea produselor (v.-
B o r d e i a n u, T.).
R a d u l e s cu , A. V., 1948. Cum se plantează un pueţ. 5 fig. (Analele Inst.
de Cercetări Forestiere al Rom., Ser. V, Nr. 7, 5 p.). '
S ă l ă g e a n u , N., 1948. Profesorul Stan Ionescu. (Academia de Ştiinţe din
România. Buletin Nr. 14, p. 92—95).
S ă v u 1 e s c u, A. et H u 1e a, A„ 1947. U n aspect différent de l’attaque pro­
duite par Actinomyces scabies (T axt.) Giissow, agent pathogène
de la gale originaire de la pomme de terre. 6 fig. (Academie R ou­
maine. Bull, de la Sect. Sc., t. X X IX , N r. 9, p. 607—611).
S ă v u l e s c u, O., 1946. Studiul speciilor de Cystopus Lev. din E uropa. O,
privire specială asupra speciilor din România. — Étude sur Ies
espèces Européennes du genre Cystopus Lev. concernant surtout
les espèces trouvées en Roumanie. Résumé. 38 fig. (Analele Acad.
Rom. Mem. Sect. Se. Ser. I II , t. X X I, Mem. 13, p. 1— 106). .
S ă v u 1 e s c u, T., 1947. Contribution à la connaissance des U stilaginales et
Urédinales de Roumanie. 1 fig. 1 tab. (Acad. Roum., Bull, de
la Sect, Sc., t. X X IX , Nr. 7,- p. 4 7 1 -4 7 6 ).
S a v u l e s c u , T., 1947. Contribution à la classification des Bacteriacées phy-
topathogènes. 21 tab. (Analele Acad. Rom. Memoriile Sect. Ştiin­
ţifice, Ser. III., t. X X II, Mem. 4., p. 1—26),
S e r b ă n e s c o , I., 1948. Sur Zanichellia aculeata Schur. 7 fig. (Notationes
Biologicae, t. V I, Nr. 1—2, p. 178— 182).
Ş t e f u r e a c , T. I., 1947. Contribuţiuni la cunoaşterea florei bryologice a-
supra asociaţiei muscinale cu Buxbaum ia aphylla L. din vegetaţia
pâlcurilor-de pin. — Beiträge zur Kenntnis des M oosflora SW .
 180

Rumäniens^, nebst einigen phytögeographischen Bemerkungen

über die Buxbaumia aphylla — Assoziation in Kieferbeständen
. ’ (Zusammenfassung). 32 fig. (Buletinul Grădinii Bot. şi al M u­
zeului Bot. delia Univ. din Cluj, t. X X V II, N r. 3—4, p. 131— 164).
' — 1947. Sporogone à capsules génimées ches Oncophorus virens
(S.W .) Brid. 4 fig. 1 pl. (Académie Roumaine. Bull, de la Sect.
Sc’, t. X X IX , N r. 9, p. 618—626).
— 1947. Uber einige A rten der Gattung Riccia Linné in ‘d er Mol­
dau (Rumänien). 1 pl. (Académie Roumaine. Bulli, de la Sect. Sc.
t. X X IX , N r. 9, p. 612— 617).
T e o d o r u, I., G e o r g e s c u , .C C. et B a d e a , M., 1948. Uscarea.... (v.
G e o r g e s c u , C. C .)%
T o m a , G. T., 1948. Simplificări în cubajuLarboretelor la lucrările de ame-
' najament. 2 fig. (Analele Inst, de Cercetări Forestiere al Rom.,
Ser. V, Nr. 6, p. 4). ^
T r i f , A., B o r z a , A l., P o p , E., G ü r t l e r , C. et P l o a n ţ ă , P., 1947.
Catalogul de seminţe.... (v. B o r z a , A l.).
T r i f u , I. et D i r n o f t e . N., 1947. Acţiunea gerului natural asupra tutu­
nurilor superioare pentru ţigarete. (Foi uscate şi fermentate). 3
diagr.. 7 tabi. — Action du froid naturel su r les tabacs supérieurs
pour les cigarettes. (Buletinul cultivării şi fermentării tutunului,
t. X X XV I, N r. 1—2, p. 79—102).
Ţ o p a , E., 1947. Contribuţiuni noui la cunoaşterea ergasiophygophytellor din
Cluj. — Neue Angaben zur Kenntnis der Kulturpflanzenflücht­
linge von Cluj. (Zusammenfassung). (Buletinul Grădinii Bot. şi
al Muzeului Bot. dela Univ. din C luj,-t. X X V II, Nr. 3—4, p.
181—188). * • • . •

SOCIETĂŢI ŞTIINŢIFICE — SOCIÉTÉS SCIENTIFIQUES

Cercul Botanic al Societăţii de Ştiinţe din Cluj.
Section botanique de la Société des Sciences de Cluj.
135. Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e d u) 4 D e c / 1947.
P reşedinte : A 1. B u i â . ■-
1. E. P o p : Mişcările plasmatice la Ruppia transsilvanica. — Les mouve­
m ents protoplasm iques chez 'R uppia trans.
2. E. Ţ o p a : C onsideraţiuni noui la cunoaşterea ergasiophygophytelor
din Cluj. — N ouvelles considérations su r Fergasiophygophytes
de Cluj. La discuţii iau cuvântul: E. I. N y á r á d y , I. P r o -
í d a n, E. P o p şi A. B u i a.
3. E. I. N y á r á d y : N outăţi floristice din ju ru l Clujului. .— N ouveautés
floristiques des environs de Cluj. A duce conpletări Prof. I.
Prodan.
 181

4. D r . I. C i o b a n u : D are de seamă d esp re activitatea C ercului Bo­

tanic pe anul 1946—1947. — C om pte rendu de l ’activité de la
Section Botanique de la Société des Sciences de Cluj, p endant
les années L946—47.

136. Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e du) 16 Dec. 1947.

Preşedinte : Prof. E. P o p.
1. I. G i v u l e s c u : Consideraţiuni a su p ra florei din Basinul B orod (j.
Bihor). — C onsidérations s u r la flore sarm atique du B assin de
Borod district de Bihor). C er lăm u riri: I. M a x i m , E. P o p .
2. Gr . O b r e j a n : Evoluţia structurii biologice a pajiştilor din T ran sil­
vania. — L ’évolution de la com position des pelouses de la
Transsylvanie. La discuţii iau parte : I. P r o d a n , E. I. N y â -
r á d y, A. B u i a şi E. P o p.
13?. Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e du) 18 Febr. 1948.
P reşedinte : Prof. E. P o p .
1. E P o p : Profesorul E. Gh. Racoviţă şi Botanica. — Le p ro fe sseu r
E. Gh. Racovitza et la Botanique (avec des projections) (A
apărut în acest Buletin. — P aru dans ce Bulletin, pag. 3—20

138. Ş e d i n ţ a din ( S é a n c e d u ) 4 Martie 1948.

Preşedinte : Prof. E. P o p.
1. E. P o r a : Ecballium elaterium în fiziologia animală. — L’Ecballium
elaterium dans la physiologie anim ale. Iau parte la discuţii :
E. Ţ o p a, E. G h i ş a, A 1. B u i a şi E. P o p.
2. A. R a d u : C ulturi de ţesuturi şi P atologia vegetală. In com pletare
ia cuvântul : E. P o p.
139. Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e du) 1 Aprilie 1948.
P reşedinte : Prof. E. P o p.
1. E. P o p : M işcarea protoplasm ei la Labiatae. — Les courants proto-
plasm iques chez les Labiées, g enres Lamium et Salvia (a ap ăru t
— a p aru dans le Buletinul Soc. de Ştiinţe din Cluj, 1948). '
2. E. Ţ o p a : Un nou ergasiofit, A spidium falcatum , în România. — Un
nouveau ergasiophyte, A sp. falcatum , en Roum anie.
3. — Prezentarea Cent. XXIX. a F lorei R om . Exsiccata. — Iau c u - .
vântul : E. P o p. '
140. Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e d u ) 20 Aprilie 1948.
Preşedinte : Prof. E. P o p.
1. E. I. N y á r á d y : Rezultate experim entale asupra u n o r C entauree
cultivate în G rădina Botanică din Cluj. — Les résultats, exp.
182

su r quelques Centaurées cultivées dans le Jardin Botanique

. de rUniv. de Cluj. Cer lămuriri: I. P r o d a n , A B u i a , I*
S a ft a, E. P op.
2. A. B u i a - ş i I. T o d o r : Note floristice" din M-ţii Râiosul şi Buda (Fă­
găraş), -r N otes floristiques dans le Mt. Râiosul et Buda (Fă­
găraş). Iau cuvântul : E. P o p. "
141. Ş e d i n ţ a d i n ( S é a n c e d u) Í7 Iunie 1948.
Preşedinte : Prof. E. P o p.
1. E. Ţ o p a : Omagiu dlui Prof. univ. Dr. M. G u ş u l e a c , cu ocazia
împlinirii a trei decenii de apostolat universitar, precum şi a
vârstei de 60 de ani. — Hommage à M. Dr. M i h. G u ş u l e a c ,
professeur à l’Univ. de Bucarest, à l’occasion de son soixan­
tième anniversaire et de ses trente ans d’activité universitaire.
2: — Contrib. taxonomice şi corologice la Lunaria annua var. ellip-
tica. — Contrib. taxonomiques et chorologiques sur Lunaria
. annua var. elliptica. Iau cuvântul: I. P r o d a n , A. B u i a şi
E. P o p .
3. E. G h i s a : Concepţii asupra speciei la plante de acad, V. L.K o-
m a r o v . — La conception de l’academicien russe V. L. K o ­
rn a r o v sur l’espèce végétale. — La discuţii iau cuvântul şi
cer lămuriri: A. B u i a ^ V . R a d u , I. P r o d a n fi E. P o p .

INFORMAŢIUNI
Cu data de Í Noem vrie 1947
profesorul A l. B o r z a s ’a pensio­
nat. Conducerea Institutului, Gră­
dinii şi Muzeului Botanic, ca şi di.
recţia acestui „Buletin" a preluat-o
în mod interimar, profesorul E m i l
Pop.
*
Universitatea „Regele Ferdi­
nand I“ şi-a • schimbat numele în
Universitatea »V. B a b e ş “. A-
dresa institutelor botanice şi a pre-
zéntului „Buletin“ este : Cluj, Str.
Republicei 42.
INFORMATIONS
Le professeur- Al. B o r z a a
pris sa retraite le 1-er Novembre
1947. Le professeur E m i l e P o p
a pris provisoirement la direction
de l’Institut, du Jardin et du Musée
Botanique, de même que la direc­
tion de présent „Bulletin“.
Changement d’adresse. L’Uni­
versité „Regele Ferdinand I“ a
changé de nom et s’appele au­
jourd’hui l’Université „ V i c t o r
B a b e ş “.' L’adresse des instituts
botaniques et du présent „Bulle­
tin” est: Cluj, str. Republicei 42..

Director şi redactor Prof. E. P o p.

Editura Institutului Botanic. Cluj. Apărut la Octorhvrie 1948,
 BULETINUL
GRĂDINII
BOT. CLUJ, VOL. XXVIII
(1948).
P l. I, fig. 19. B ăile-S ărate, T urda. V edere gen erală: 1 In sta la ţiu n ile balneare; 2, 3, 4 d ru m u rile spre C âm pia-T urzii, Cean şi din
m ijloc, desp ărţitor; 5 co lin a M ovila; 6, 7 p ă d u ricea în c o n ju r ă to a re , p artea su d ică şi estică; 8, 9, 10, 11, 12 la cu rile Nr. 1, 2, 6, 13,
16. — B a in s S alés, T urda. Vue gén érale: 1 In sta lla tio n s b a ln é a ir e s; 2, 3, 4 routes; 5 la collin e M ovila; 6, 7 bois de l ’environ,
p a rtie su d et est; 8, 9, 10, 11, 12 les é ta n g s Nr. 1, 2, 6, 13, 16.

2
P l. II, fig. 20. V alea-Sărată, T urda. R egiunea la cu rilo r şi în ceputul deşertu lu i s ă ­
rat. In p r im u l plan se vede la cu l Carolina, ia r la d reap ta o parte din la cu l D ur-
g ă u . C ifrele 1 şi 2 arată locu l de u n d e s’au rid ic a t cele d o u ă serii de probe p en tru
a n a liz a so lu lu i, din p â lcu rile asoc. de M icro co leu s c h th o n o p la ste s şi de F e stu c a
p s e u d o v in a cu A ste r L in o s y r is , sta d iu iniţial. — V allée Salée, Turda. R égion des
é ta n g s e t le com m en cem en t du d esert salé. A u p rem ier p la n on aperçoit l ’éta n g
C arolina, et à gauche u n e p a rtie de l’étang D u rgău . Les num éros 1 et 2 m o n ­
tr e n t l ’en d ro it d’où l’on a v a it tirer les deux séries d’éch a n tillo n s pour l’a n a ly se
du so l de l ’assoc. M icro co leu s c h th o n o p la ste s et de F e s tu c a p se u d o v in a avec A s te r
L in o s y r is , stade in itia l.

P l. II, fig. 21. B ăile-Sărate, T urdâ. P artea S W a d o lin ei cu F ân tân a sărată şi

în c ep u tu l tu fă rişu lu i su d ic. Spre m ijloc, su p rafaţa fr ă m â n ta tă a să ră tu rii propriu
zise. In tre cele două căsu ţe, P â r ă u l A luniş. — B a in s S alés, Turda. L a p ârtie su d -
eu est avec la F on tain sa lée e t 1© com m encem ent des b u isso n s du sud. l ’ers le m ilie u
la su rfa ce bouleversée du terrain salé. Entre le s deux m a iso n s le ru issea u A lu n iş.
BU L E T IN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXVIII (1948). Pl. II

Fig. 21.
Pl. III, fig. 22. F undu l dolinei, fră m â n tă rile teren u lu i din sărătura propriu zisă.
M laştin ă să ra tă nou form ată. — Le fond de la doline, les bouleversem ents du
terrain. M arais salé n ou vellem en t form é.

PL III, fig. 23. In sta la tiu n île b aln eare, privite .d in sp re păd u ricea su d ică. In fu n d
se ved e aproape în treag a p arte de pădurice estică. 1 H otelu l vechiu; 2 clăd irea
r esta u ra n tu lu i; 3 baia caldă; 4 şir u l de cabine ce îm p rejm u ieşte o p arte d in la c u l
Ş tra n d u lu i; 5, 6 la cu rile Nr. 57 şi 58. — Les in sta lla tio n s balnéaires, vu es du b ois
situ é au S. Au fond on ap erçoit presque la p artie entière du bois situ é à liest. 1
L’a n cien hôtel; 2 le résta u ra n t; 3 le s bains chauds; 4 le s cabines qui en to u ren t
u n e. p artie de l ’éta n g du „Strand“; 5, 6 les éta n g s Nr. 57 e t 58.
BU LETIN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXVIII (1948). PI. III.

Fig 23.
P l. IV, fig. 24. Fundul d o lin ei p â n ă în dreptul în cru cişă rii drum urilor' p rin cip a le.
— Le fond de la doline ju sq u ’au carrefour des rou tes principales.

P l. IV, fig . 25. L acul N r. 21. O glin d a apei acop erită în întregim e cu p lau r, m a s ­
c a tă de u n tu făriş a lcă tu it din S a lix cinerea. L a m a rg in e, îm prejurul la c u lu i, se
în tin d e zona de F h r a g m ite s , în parte, am estecat cu C a rex a c u tifo r m is şi C. r i­
p a ria . — L ’étang Nr. 21. L a su rfa ce de l’iaâu com p lètem en t couverte de plau r,
m a sq u ée p a r des b u isso n s form és de S a lix cin erea . A u bord, au tou r de l ’é ta n g
s’éten d la zone de P h r a g m ite s , m êlée p artiellem en t a u x C arex a c u tifo r m is et C.
rip a ria .
BU LETIN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. X X VIII (1948). PI. IV.
P l. V, fig. 26. Lacul N r. 27 (C him pel). M arginea p â n ă la adâncim ea de cca 2 m
o cu p ată de P h r a g m ite s c o m m u n is . — L’étan g Nr. 27 (Chimpel). Le bord ju sq u ’à
u n e profondeur de cca 2 m occupé de P h a r g m ite s co m m u n is.

P l. V, fig. 27. Lacul Nr. 32. A coperit în întregim e de p lau r. Se poate observa d ife­
ren ţa de m ă rim e între ex em p la rele de P h ra g m ite s de pe p lau r şi cele din zona
m ărgin itoare, exterioară, cu în răd ăcin are directă, în sol. — L’étang N r. 32 com ­
p lètem en t couvert de plaur. On observe la d ifférence de grandeur entre les e x e m ­
p laires de P h ra g m ite s de la fo rm ation de p la u r et ceu x de la zone m a rg in a le,
extérieure, avec en racinem ent direct d a n s le sol.

P l. V, fig. 28. Lacul Nr. 49 (Cichi). Văzut din spre nord. P rim a o glin d ă de apă
în c o n ju r a tă de zona de P h r a g m ite s c o m m u n is, în treru p tă artificial la nord. —
L’éta n g N r. 49 (Cichi). Vu du nord. La prem ière su rfa ce d’eau entourée de la zone
de P h ra g m ite s c o m m u n is , artificiellem en t in terrom p u e au nord.
B U L E T IN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXVIII (1648). PI. V.

F ig . 26.

F ig 27.

Fig 28.
P l. VI, fig. 29. L acul Nr. 55 (al Ştrandului). P lin sezon de băi. Se văd marginille-
a rtificializate, că p tu şite cu scânduri, cabinele, iar în fund p artea de p ăd u rice su ­
dică. — L ’étang Nr. 55 (du „Strand“). H a u te-sa iso n balnéaire. On vo it le s bords-
a rtific iels, cap iton és de p lan ch es, les cab in es et au fond la p artie su d du bois.

P l. V I, fig. 30. L acul Nr. 70. O cupat aproape com plet, centripet, de plaur. 1 oglinda,
ap ei; 2 plaurul; 3 zona ex terioară de T y p h a a n g u stifo lia . — L’éta n g Nr. 70, p res­
qu e en tièrem en t occupé, centripète, de plaur. 1 la su rface de l ’eau; 2 le plaur;.
3 zone extérieure de T y p h a a n g u stifo lia .

P l. VI, fig. 31. L acul Nr. 71, bazinaşul vestic. C hiar Ia m argin ea apei zona de-
B o lb o sc h o e n u s m a r itim u s . — L ’étang Nr. 71, b a ssin de l’ouest. Im m éd ia tem en t aui
bord de l’eau la zone de B o lb o sc h o e n u s m a r itim u s .
B U LETIN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. X XVIII (1948). PI. V I-

Fig. 31.
 PL V II, fig. 32. L acul Nr. 80. Oglinda apei în co n ju ra tă de o zonă d isco n tin u ă
/m a lu r i abrupte) ele lio lb o s c h o e n u s m a r itim u s , ia r m a i la exterior de T rig lo c h in
m a r i t i m u m cu A s 1er T r ip o liu m . — L’éta n g Nr. 80. La surface de l’eau entourée
d ’u n e zone d iscon tin u e (rivages escarpés) de B olbo sc h o e n u s m a r itim u s , et vers
l ’extérieur de T rig lo c h in m a r itim u m a vec A ste r T rip o liu m .

P l. V II, fig. 33. L acu l Nr. 81 (Troacelor). V ăzut din spre sud, la su p ra fa ţa apei,
p â lcu ri natante, a lcă tu ite d in E n te ro m o rp lia in te s tin a lis şi E. p ro life ra . — L’é­
ta n g N r. 81 („Troacelor“). Vu du sud, à la su rface de l ’eau des grou p es flo tta n ts
con stitu és de E n terorriorpha in te s tin a lis et E. pro lifera .

P l. V II, fig. 34. I.acul Nr. 83. F otografie fă cu tă în Iu n ie 1938. S ubm ers la cu l este
-ocu p at de P o ta m o g e to n p e c tin a tu s var. sc o p a riu s, iar la m argin e de B olboschoe-
iiu s m a r itim u s . Mai la exterior, se află zona de T rig lo c h in m a r itim u m şi J u n c u s
G e ra rd i. L’étang Nr. 88. P h otograp h ie prise en Ju in 1938. D ans la p artie su b ­
m erg ée l ’éta n g est occu p é par P o ta m o g e to n p e a tin a tu s var. sco p a riu s et au bord
par B o lb o sc h o e n u s m a r itim u s , vers l’extérieur on trou ve la zone de T rig lo c h in
m a r it im u m et J u n c u s G erardi.
BU LETIN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXVIII (1948). PI. V II-

Fig. 34.
P l. V III, fig. 35. L acu l Nr. 83. F otografie fă cu tă în Iu lie 1943, d in p a rtea S-SE.
.A proape întreg lacu! este in v a d a t de P h r a g m ite s c o m m u n is. — L’éta n g N r. 83.
P h otograp h ie p rise du su d -su d -est en J u illet 1943. L’éta n g est presque entièrem en t
in v a d e par P h ra g m ite s c o m m u n is .

Pl. V III, fig. 36: L acu l Nr. 84, prim a p ătrim e n ordică. Subm ers se poate vedea
asoc. P a r v o p o ta m e tu m -Z a n n ic h e llie tu n i, p este care se întind sto lo n ii de P h r a g ­
m ite s c o m m u n is. — L’éta n g Nr. 84, le p rem ier q u art nord. D an s la p artie su b ­
m erg é on peut vo ir l ’assoc. P a r v o p o ta r h e tu m -Z a n n ic h e llie tu m , a u d essu s de la ­
q uelle s ’éten d en t les stolons de P h r a g m ite s c o m m u n is.

P l. V III, fig. 37. V egetaţia p la u ru lu i de la la cu l Nr. 19, stratu l ierbos. Se pot d is­
tin g e perniţele de S p h a g n u m G irg e n so h n ii şi ferig a D ryo p te ris T h e ly p te r is . — La
^végétation du p la u r de l ’éta n g Nr. 19, la couche herbeuse. On peut d istin g u er
le s coussin de S p h a g n u m G irg en so h n ii et la fou gère D ryo p te ris T h e ly p te ris.
B U L E T IN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. X XVIII (1948). 1 PI. V III.

Fig. 35.

Fig 36

Fig. 37.
 »

P l. IX, fig. 38. M laştin ă din p artea m ijlocie a dolin ei, ocupată su b m ers de R u p p ia
r o s té lla ta var. tr a n s s ilv a n ic a , m argin ile de T r ig lo c h in m a r itim u m şi A s te r T ri-
p o liu m . In fund se vede clăd irea H otelului nou. — M arais du m ilieu die la do­
lin e, don t la partie subm ergée est occupée par R u p p ia ro sté lla ta var. tr a n s s ilv a ­
n ic a et les bords par T r ig lo c h in m a r itim u m et A s te r T rip o liu m ■ Au fond on p eu t
voir le nouveau hôtel.

P l. IX, fig. 39. U n ochiu g o la ş, sărat, cu v eg eta ţia orân d u ită ± zonal în ju r u l lui:
1 S u p rafaţa g o la şă cu asoc. de M icrocoleus c h th o n o p la ste s; 2 asoc. de Sailicor-
riia herb a cea ; 3 asoc. de S ta tic e G m elin i cu A r te m is ia m o n o g y n a ; 4 asoc. de T r i­
g lo c h in m a r itim u m cu A s te r T rip o liu m (vezi şi fig. 6 cu schiţa). — S u rfa ce dé­
n u d ée avec l'assoc. de M icro co leu s c h th o n o p la s te s ; 2 assoc. de S a lic o r n ia h e r­
bacea; 3 assoc. de S ta tic e G m e lin i avec A r te m is ia m o n o g y n a ; 4 assoc. de T r i­
g lo c h in m a r itim u m avec A s te r T rip o liu m (voir a u ssi fig. 6 avec l ’esq u isse).
BULETINUL GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. XXVIII (1948). P I. IX .

Fig. 39.
 I

P l. X, fig . 40. P artea m ijlo cie a dolinei. U n p âlc cu P u c c in e llia tr a n s s ilv a n ic a ,

m ă r g in it înspre su p ra fa ţa g o la şă , de S a lic o rn ia herb a cea. — P artie cen trale de
la doline. U n groupe avec P u c c in e llia tr a n s s ilv a n ic a , lim ite vers la su rface d é ­
nudée, p ar S a lic o rn ia herbacea.

P l. X, fig . 41. Un asp ect a p rim ei părţi din fu n d u l dolinei: 1 Loc golaş; 2 asoc.
de S a lic o r n ia herbacea; 3 asoc. de S ta tic e G m e lin i cu A r te m is ia m o n o g y n a , fa ză
in iţia lă d in subasoc. de P u c c in e llia cu S ta tic e G m e lin i; 4 asoc. de F e stu c a p s e u ­
d o v in a cu A ste r L in o s y r is . sta d iu iniţal, pe p răgu şoare. — Un a sp ect de la p re­
m ière p a rtie du fond de la doline: 1 P lace denudée; 2 assoc. de S a lic o rn ia h e r­
b a cea ; 3 assoc. de S ta tic e G m e lin i eu. A r te m is ia m o n o g y n a , phases in itia le s die la
so u s-a sso c. de P u ccin ellia avec S ta tic e G m elin i; 4 assoc. de F e stu c a p se u d o v in a
avec A s te r L in o sy ris, stad e in itia i.
BU LETIN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. X X VÎII (1948). PI X.

Fig. 41.
P l. XI, fig . 42. Asoc. de F e stu c a p se u d o v in a eu A s te r L in o s y ris , sta d iu in iţia l. Mai
în fu n d se văd exem p larele de A ste r, in d icân d în cep u tu l in sta lă rii şi apoi d o m i­
n area. — L’assoc. de F e stu c a p se u d o v in a avec A s te r L in o s y r is , stad e in itia l. P lu s
au fon d on voit les exem p laires d'A ster, in d iq u a n t le début de l'in sta lla tio n p u is
la dom ination.

P l. XI, fig. 43. Asoc. de F e stu c a p seu d o v in a eu A s te r L in o sy ris, p â lcu ri cu S e se li

v a r iu m (facies), în partea co lin a ră nordică. — A ssoc. de F estu ca p se u d o v in a
a v ec A s te r L in o syris, des g ro u p es de Seseli v a r iu m (facies), dans la p artie c o lii­
na i re du nord.
B U L E T IN U L GRĂDINII BOT. CLUJ, VOL. X X VIII (1948). PI. XI.

Fig. 43.
P l. X II, fig. 44. Asoc. de F e stu c a p se u d o v in a eu A s te r L in o sy ris, sta d iu tip ic. —
Assoc. de F e stu c a p se u d o v in a avec A s te r L in o s y r is , stade typique.
B U L E T IN U L GRĂDINII ROT. CLUJ, VOL. X XVIII (1948). PI. XII-

Fig. 44.
B U L E T IN U L G R Ă D IN II BOT. CLUJ, VOL. XXVIII (1948).