Criterii de amenajare şi exploatare a rampelor de gunoi orăşeneşti/comunale

Depozitarea se face în cea mai mare parte printr-o descărcare directă în gropile respective, cu
sau fără acoperire cu materiale inerte. În zona depozitelor de gunoaie deschise, aerul este viciat
de un miros urât, iar în gunoaiele neacoperite se înmulţesc rapid muştele. Sunt destul de
frecvente şi cazurile de aprindere şi ardere a gunoaielor.
Fumul şi cenuşa degajate, praful de suprafaţă şi materialele mai uşoare care sunt ridicate şi
purtate de vânt, poluează mediul înconjurător pe întinderi apreciabile. De multe ori, în gunoaiele
depuse în straturi groase, substanţele organice se descompun foarte greu şi lent. Pe de altă parte,
produsele de descompunere dizolvabile în apele de precipitaţii, prin scurgerea lor în sol
poluează şi contaminează apele freatice, fenomen care, mai ales în cazul gropilor adânci, poate
să se extindă pe suprafeţe mari.
Datorită acestor prejudicii, astfel de locuri de depozitare pot fi acceptate din punct de vedere
igienic numai la distanţe relativ mari (500 – 1000 m) faţă de surse de apă. Ca urmare, se impune
ca asemenea locuri de depozitare a gunoaielor, din punct de vedere sanitar, să fie realizate după
studierea detaliată, la faţa locului, a situaţiei şi condiţiilor concrete existente şi să fie amplasate
astfel încât să se asigure faţă de sursele de apă o fâşie de protecţie de cel puţin 500-1000 m. În
multe ţări, depozitarea deschisă a gunoaielor este reglementată prin prescripţii foarte severe. Ea
este condiţionată de acoperirea succesivă a straturilor de gunoaie cu alte materiale (zgură,
moloz, cenuşă) inerte sau pământ.
Conform prescripţiilor în vigoare, locurile de depozitare trebuie să fie amplasate faţă de
cursurile de apă de suprafaţă, lacuri, instalaţiile de alimentare cu apă, la o distanţă de cel puţin
150 m. Nivelul interior al gunoaielor depozitate trebuie să fie deasupra nivelului cel mai ridicat
al apelor freatice. Acest procedeu reduce acţiunile negative ale depozitării deschise, însă are un
dezavantaj foarte mare, întrucât nu poate fi aplicat decât în afara perimetrului localităţilor, cât şi
faptul că necesită o suprafaţă de teren destul de mare. Terenurile umplute pot fi folosite în
agricultură sau în alte scopuri.
Stabilirea amplasamentelor pentru aceste depozite de gunoaie cât şi exploatarea lor sunt
reglementate de prescripţii sanitare foarte severe, dintre care menţionăm:
 gunoaiele pot fi depuse în terenuri de depozitare numai în straturi cu grosimea de cel mult
1,8 m (6 picioare);
 după o grosime de 20-22 cm (9 ţoli), straturile trebuie să fie acoperite cu pământ sau alte
materiale corespunzătoare; stratul proaspăt depus nu poate sta neacoperit mai mult de 24 de
ore;
 împrăştierea materiilor uşoare de către vânt trebuie împiedicată prin garduri din plasă de
sârmă;
 materiile care se descompun uşor sau cele putrescibile (peşte, alte resturi animaliere) trebuie
să fie separate şi îngropate într-un loc special stabilit în incinta depozitului, la o adâncime de
cel puţin 60 cm (2 picioare);
 trebuie prevenită apariţia incendiilor, în care scop se vor asigura instalaţiile de stins
corespunzătoare.
În general, atât la proiectarea şi amenajarea, cât şi la exploatarea acestor spaţii de depozitare a
gunoaielor, trebuie avute în vedere câteva considerente strict necesare în cazul unei protecţii
eficiente a mediului înconjurător.

Astfel, stabilirea amplasamentului pentru depozitarea gunoaielor trebuie făcută cu acordul

organelor sanitare, agenţiilor de protecţie a mediului, a oficiului pentru ape şi a altor organe de
specialitate. Depozitele de gunoaie trebuie să fie realizate pe cât posibil pe bază regională. Pentru
localităţile cu numărul de locuitori sub 20.000, nu este permisă realizarea de depozite de gunoaie. În
prealabil, trebuie analizate posibilităţile de micşorare a volumelor (concasare etc.). Faţă de
localităţile cele mai apropiate, trebuie asigurată o fâşie de protecţie de cel puţin 200 m. La alegerea
amplasamentului trebuie avut în vedere că nivelul apelor freatice să fie pe cât se poate mai adânc,
iar deasupra lor să fie un strat impermeabil de protecţie naturală. În gropile de extracţie a balastului,
cât şi în şanţuri care au legături cu ape de suprafaţă sau cu ape freatice, depozitarea gunoaielor este
interzisă. Trebuie evitată folosirea terenurilor mlăştinoase, cu nivelul adânc al carierelor de piatră
care nu izolează apa. La proiectarea depozitelor trebuie avută în vedere şi încadrarea lor ca formă în
caracterul zonei respective. De asemenea, trebuie luată în consideraţie reţeaua de drumuri existentă,
în sensul că vehiculele de transport al gunoaielor să aibă acces la depozit şi pe timp nefavorabil.
O atenţie specială se acordă pregătirii terenului depozitului şi depozitării gunoaielor. Terenul
depozitului trebuie realizat astfel încât să nu fie posibilă poluarea, respectiv contaminarea apelor
freatice şi a apelor de suprafaţă. În acest scop, suprafaţa terenului trebuie să fie izolată. La acest
lucru se poate renunţa numai în acele cazuri când apele subterane sunt la adâncimi mari şi deasupra
lor există un strat protector impermeabil natural (argilă), însă şi în acest caz suprafaţa fundului
depozitului trebuie să fie compactată, în prealabil.

În cazul în care nu există un strat impermeabil natural, realizarea lui este obligatorie. Se
recomandă folosirea în acest scop a gunoaielor menajere ciuruite (având mărimea granulelor mai
mică de 50 mm). Stratul de impermeabilizare pe fundul depozitului trebuie să fie depus subţire (0,5
– 1,0 m) şi compactat corespunzător. Din experienţele efectuate a rezultat că acest strat din gunoaie
menajere are capacitatea de rezistenţă faţă de infiltraţii aproximativ similară cu a celui realizat din
compost.

În cazul nivelurilor ridicate ale apelor freatice, şi în special acolo unde diferenţa între cota
nivelului fundului depozitului şi a nivelului apelor freatice este de 1,0 m, trebuie realizată o izolare
de impermeabilizare prin alte metode cum ar fi, de exemplu, căptuşeala cu un strat de argilă cu
grosimea compactă de cel puţin 30 cm; compactarea solului cu mortar de ciment, cu mâl de carbid
cu conţinut de apă mai mic de 60% etc.. În cazuri speciale trebuie utilizate folii de material plastic
sudabile.

Gunoaiele trebuie să fie întinse pe întreaga suprafaţă, pe cât posibil orizontal, în strat subţire şi
compact. Din acest punct de vedere, concasarea gunoaielor este foarte avantajoasă. Vehiculele care
sosesc în depozit sunt dirijate spre locul de descărcare de către personalul de supraveghere. Nu este
permisă descărcarea vehiculelor la marginea depozitului, ci la o distanţă anumită spre interior.
Împrăştierea gunoaielor descărcate în grămezi se face cu vehicule pe şenile echipate cu lame de
buldozer.
După terminarea umplerii depozitului, suprafeţele trebuie acoperite cu materiale adecvate pentru
utilizarea ulterioară a terenurilor respective. Depozitul trebuie să fie împrejmuit cu un gard
corespunzător pentru a împiedica accesul persoanelor străine. Trebuie să fie asigurate instalaţii
sanitare (igienice) şi mijloacele de protecţie necesare personalului muncitor. Apele reziduale
evacuate prin conducte sau şanţuri trebuie dirijate spre cursurile de apă cele mai apropiate.