TEHNICA

APLICĂRII
IRIGAŢIEI ÎN
CONDIŢII
SPECIALE DE
TEREN
- Irigarea terenurilor
cu aport freatic
- Udări de spălare
pentru terenurile
salinizare
- Irigarea nisipurilor
şi a terenurilor nisipoase
- Irigarea terenurilor
cu pante mari
1. IRIGAREA TERENURILOR
CU APORT FREATIC

•Terenurile cu aport freatic sunt

situate în luncile râurilor, pe terasele
inferioare şi în câmpiile joase.
Caracteristici:
• drenaj natural redus
• apa freatică la adâncime mică.
În condițiile de luncă, pânza freatică este situată la o adâncime
critică (0,5-1,5 m), astfel apar procese ce favorizează formarea
orizontului gleic caracteristic lăcoviștilor și solurilor aluviale.
•De exemplu, solurile luncii comune a Jijiei și Prutului, apar
ca soluri aluviale și lăcoviști calcaroase și salinizate.
•În formarea acestor soluri un rol important l-a avut influența
exercitată de apa freatică situată la adâncimi mici de 1-2 m și
mineralizarea acesteia.
•În condițiile de luncă, pânza freatică este situată la o
adâncime critică (0,5-1,5 m,).

Confluența râului Jijia

cu râul Prut
 •Pe aceste terenuri gradul de
mineralizare a apei freatice se
diferenţiază în funcţie de zona
climatică, fiind :
•< 1 g/l - în zona umedă,
•1 - 3 g/l - în zona subumedă
•> 3 g/l - în zona semiaridă.
•Regimul hidric al solului se
află sub influenţa alternantă a
deficitului şi excesului temporar
de umiditate.
 •Soluţia optimă pentru
exploatarea eficientă a
terenurilor agricole cu
aport freatic este
amenajarea concomitentă
pentru irigaţie şi drenaj.
 Irigarea
I A T - 300 • Aplicarea udărilor de răsărire sau
în cursul vegetaţiei, trebuie
realizată astfel încât stratul de sol
umezit cu apa de irigaţie să
IATF - 300 rămână izolat de franjul capilar
printr-un strat tampon de sol
uscat, cu grosimea de 20 - 30 cm.

• În acest scop, cea mai potrivită

metodă de udare este aspersiunea,
cu norme de udare riguros dozate
şi aplicate în condiţiile în care se
poate realiza o bună uniformitate
RM 2 – 4 PL de umezire a solului.
 Exemple de aspersoare moderne
Aspersoare cu șoc

ASPERSOR PERROT NELSON F-70

ZX30

Pulverizator - Gyronet Turbo ASPERSOR ROTATIV ASPERSOR NELSON

F100
Reţeaua de drenaj
• Asigură:
• eliminarea excesului de apă din sol
în intervalele umede din sezonul de
vegetaţie
• limitează ridicarea nivelului freatic
peste adâncimea critică de salinizare
sau înmlăştinire
• permite evacuarea sărurilor solubile,
antrenate de apa de irigaţie prin
percolarea stratului radicular.
 Amplasare dren

Dren
Mașină de drenaj cu control laser
Unele mașini de drenaj sunt prevăzute cu dispozitive speciale (cu
laser sau electronice) care asigură controlul și reglarea adâncimii
săpăturii în vederea realizării uniformității pantei de execuție.
• Canale desecare -drenaj
degradate -populate cu
specii de stuf și papură din
lunca Prutului
 •Combinarea irigaţiei cu drenajul, împreună şi cu alte
măsuri agropedo-ameliorative, constituie soluţia radicală
de ameliorare a solurilor salinizate şi/sau alcalinizate.
UDĂRI DE SPĂLARE
PENTRU
TERENURILE
SALINIZARE

DEGRADAREA SOLURILOR
PRIN SALINIZARE
• Salinizarea reprezintă procesul de acumulare în sol a sărurilor
solubile în apă. Aceste săruri au în componența lor cationi și anioni
de: potasiu (K+), magneziu (Mg2+), calciu (Ca2+), clorură (Cl-), sulfat
(SO42-), carbonat (CO32-), bicarbonat (HCO3-) şi sodiu (Na+).
• Sursele de săruri specifice procesului de sărăturare sunt constituite
din cele peste 3000 de minerale eruptive şi sedimentare prezente în
scoarţa terestră, acestea fiind dizolvate, transportate şi distribuite
prin intermediul apelor de suprafaţă şi subterane.
• Cele mai dăunătoare săruri sunt: Na2CO3, NaCl, Na2SO4, MgCl2,
MgSO4, care nu pot fi suportate decât de un număr restrâns de
plante adaptate.

a b
Degradarea solului a- sol cu structură bună, fără exces de sodiu
prin salinizare și sodizare b- sol cu structură săracă, cu exces de sodiu
• Fertilitate:
• Solurile salinizate, neameliorate - au proprietăţi fizice, chimice şi biologice
nefavorabile pentru creşterea şi dezvoltarea plantelor.
• Sunt în general compacte, cu o coeziune mare şi o permeabilitate foarte redusă
pentru apă şi aer. 
• MASURI SPECIALE DE DESALINIZARE:
• Pe lângă drenaj, ameliorarea acestor soluri se poate face prin aplicarea unor măsuri
speciale:
- irigări de spălare pentru levigarea în adâncime a sărurilor;
- desalinizarea stratului de sol în care se dezvoltă rădăcinile plantelor până la
concentraţia de 0,15 –0,2 g % în cazul salinizării cloruro-sulfatice ; de 0,01 g %
pentru cazul salinizării cloruro-sodice şi mai puţin de 15%Na în complexul
adsorbtiv în cazul solurilor alcalice;
- folosirea amendamentelor cu gips (CaSO4 + 2H2O)
- aplicarea îngrăşămintelor organice (gunoiul de grajd şi îngrăşămintele verzi) şi
minerale;
• desalinizarea apei freatice până la o concentraţie sub nivelul critic de 2-3g/l ;
• -desalinizarea treptată a apei freatice până la adâncimea de 5-10 m, prin înlocuirea
apei salinizate cu o apă de calitate bună.
- înființarea de culturi cu toleranță la salinitate (sfecla pentru zahăr, rapița,
bumbacul, etc)
•Udările de spălare sunt de următoarele tipuri:
• a) capitale – se aplică în perioada I de ameliorare, cu caracter curativ, o dată la
1 – 3 ani; au norme de spălare mari - în jur de ( 15000 – 17000 m 3 / ha);
• b) profilactice - au fie scop preventiv , fie sunt folosite pentru menţinerea (în
perioada a II-a) parametrilor solului la valorile realizate în perioada I-a; se aplică în
următorii 10 –15 ani;
•cu norme de spălare relativ mici: cuprinse în intervalul 1500 - 2500 m 3/ha, în funcţie
de permeabilitatea şi acumularea de săruri în sol în perioada dintre spălări.

• Calitatea apei de spălare influenţează în mare măsură procesul de spălare şi

drenare şi este aleasă şi în funcţie de tipul de sărăturare a solului: salină, alcalică sau
salin - alcalică.
• Pentru prima perioadă, de ameliorare - indicat este ca la începutul ameliorării solurilor
saline şi alcalice să se facă o spălare cu ape slab şi mijlocii mineralizate (1,2 –2 g /l) care
ajută la coagularea coloizilor solului. În acest scop se mai poate folosi şi apa drenată,
provenită din spălări.
• Pentru a doua perioadă - se folosesc ape nemineralizate şi calitativ corespunzătoare
(bogate în ioni de Ca).
2 IRIGAREA NISIPURILOR ŞI A TERENURILOR
NISIPOASE
•Solurile nisipoase din România ocupă 460 mii
de hectare
•Nisipurile şi solurile nisipoase au:
- alcătuirea granulometrică predominant
grosieră (peste 90 % nisip şi 6 - 10 % praf +
argilă), densitatea aparentă mare (DA ≈ 1,4
t/m³) şi starea structurală, practic inexistentă.
•Capacitatea de reţinere a apei şi înălţimea
ascensiunii capilare sunt reduse
•Indicii hidrofizici au valori reduse:
•CO = 0,7 % ÷ 1,6 %;
•CC = 4,9 % ÷ 7,5 %;
•la nisipurile evoluate, capacitatea de câmp
(CC) poate ajunge până la 12 % ÷ 15 %.

Pentru consumul de apă- solurile nisipoase asigură - între 4 -9% din

rezerva proprie, din irigaţii 29 – 60% şi din precipitaţii 34 – 62%.
Caracteristici ale nisipurilor :
- foarte sărace în materie organică - conţinutul în humus fiind de 0,4% ÷
1,2 % şi elementele nutritive,
- au activitatea microbiologică neînsemnată
- reacţia este de regulă, acidă (pH = 5,2 - 6,7).
- Pretabile sunt culturile de : secară, grâu, porumb, sorg hibrid pentru
boabe, fasolea, tutunul, cartoful, floarea soarelui, ricinul, lupinul,
bostănoasele, etc
Aplicarea irigaţiei pe nisipuri şi soluri nisipoase trebuie
subordonată caracteristicilor fizico-chimice şi biologice ale acestora.
• Irigarea nisipurilor contribuie la prevenirea şi combaterea eroziunii
eoliene:
• nisipurile umezite asigură o bună coeziune a particulelor solide
• permite cultivarea plantelor pe suprafeţele nisipoase deoarece apa
determină accesibilitatea elementelor nutritive, absorbţia sărurilor
minerale fiind posibilă numai în soluţie.
 PARTICULARITĂŢILE
REGIMULUI DE
IRIGARE
• Apa din sol, cuprinsă în
intervalul dintre
coeficientul de ofilire
(Co) şi capacitatea
pentru apă a solului în
câmp (CC), reprezintă
apa accesibilă plantelor.

• - după câţiva ani de

aplicare a irigaţiei,
permeabilitatea
nisipurilor se reduce şi
odată cu aceasta, se
diminuează şi pierderile
de apă prin percolare.
• Adâncimea de umezire se recomandă
să varieze în funcţie de dezvoltarea
sistemului radicular pentru a se
evita:
• risipa de apă,
• levigarea sub stratul cu rădăcini a
elementelor fertilizante
• poluarea apei freatice.
• În lunile cu consumul de apă maxim
(iulie, august), adâncimea de
umezire poate fi de 0,8 - 1,0 m.
 • Norma de udare variază între 150 - 600 m³/ha, depinzând
de plafonul minim adoptat (50 % din IUA sau 70 % din IUA)
şi de grosimea stratului ce trebuie umezit.
• În lunile cu consumul de apă maxim se folosesc norme de
udare de 400 - 600 m³/ha, corespunzătoare plafonului minim
de 50 % din (IUA) şi adâncimii de umezire de 0,8 - 1,2 m.
• Pentru prevenirea şi combaterea eroziunii eoliene, se aplică
norme de udare mici (200-300 m³/ha), care să asigure
umezirea pe adâncimea de 0,3-0,5 m. În aceste condiţii, se
economiseşte apa şi se udă o suprafaţă mare de teren într-un
timp relativ scurt.
• Intervalul dintre udări în lunile de vârf este de 7 - 10 zile, cu
câteva zile mai mic decât în cazul irigării terenurilor cu soluri
mijlocii.
• Pentru solurile nisipoase se recomandă irigarea prin picurare.
• Irigații prin picurare subterane
Irigarea prin aspersiune
 Tehnologie de reținere a apei în solurile nisipoase (SWRT)
Prof. Akvin Smucker – de la Univ. Michigan SUA- a implementat tehnologia de reținere a
apei din infiltrații provenită de la irigații / precipitații -bazată pe instalarea unor membrane
de polietilenă la diferite adâncimi în solurile nisipoase, ce rețin apa cu nutrienți pentru
sistemul radicular al plantelor. Tehnologia a fost testată în Africa (Kenya).

https://www.youtube.com/watch?v=T4Ro1UmAzIs
 3 IRIGAREA TERENURILOR CU
PANTE MARI
Panta terenului este unul din principalii parametri
care determină alegerea metodei de udare.
În cazul irigării prin brazde, se poate realiza
controlul fenomenului de eroziune prin irigaţie până
a pante de 1,5 - 2,0 %;
la pante > 2,0 % se impun măsuri speciale cum
unt:
folosirea conductelor transportabile
asigurarea unor trasee adecvate pentru elementele
active de udare.
În cazul terenurilor cu pante de 1,5 - 4,0%, este
necesară înlocuirea elementelor inactive ale reţelei
provizorii de irigaţie cu conducte transportabile iar
brazdele se deschid pe direcţia generală a curbelor
de nivel, asigurând pentru circulația apei viteze de
 •Când este iminent
fenomenul de eroziune în
lungul brazdelor datorită
circulaţiei apei de irigaţie cu
viteză prea mare, se execută
brazde în trepte, trecând apa
dintr-o brazdă de udare - după
un parcurs de 15 - 20 m - în
brazda următoare din aval,
printr-o tăietură transversală
a coamei.

•În livezi se execută brazde

în care circulaţia apei se face
pe trasee zig- zag.
• Pe terenurile cu pante
cuprinse între 4 - 20 %
irigarea prin brazde se
realizează pe contur, cu
alimentarea din conducte,
jgheaburi sau canale
dalate, orientate pe linia
de cea mai mare pantă.
• Surplusul de apă din
brazde se descarcă pe la
capetele aval ale acestora
în canale de evacuare
consolidate.
• Aspersiunea poate fi aplicată cu
rezultate satisfăcătoare până la
pante de aproximativ 10 %;
• la pante > 10,0 %, este necesară
reducerea intensităţii de
stropire cu 40 % sau mai mult,
pentru evitarea eroziunii, ceea
ce determină diminuarea
semnificativă a calităţii udărilor.