TULPINA

Tulpina este un organ axial articulat, cu simetrie în general radiară, cu creştere

terminală, de regulă ortotropă (cu geotropism negativ), adaptată pentru îndeplinirea a
două funcţii specifice:
 susţinerea ramurilor, frunzelor, florilor şi mai târziu a fructelor şi seminţelor;
 conducerea sevei brute şi elaborate.
Originea tulpinii. În urma germinării unei seminţe, din tigela şi gemula embrionului se
naşte tulpina, astfel: tigela dă naştere unei axe scurte, cuprinsă între colet şi locul de
inserţie a cotiledoanelor (axa hipocotilă), iar din activitatea gemulei se naşte cea mai
dezvoltată parte a tulpinii, situată deasupra locului de insertie a cotiledoanelor (axa
epicotilă).

Originea tulpinii: A - embrionul seminței de fasole (Phaseolus vulgaris); B - plantă tânără

de fasole rezultată din embrion: c - cotiledoane; ep - axa epicotilă; g - gemula; hp - axa
hipocotilă; r - radicula; t - tigela; v - vârf vegetativ (mugure apical)
 MORFOLOGIA TULPINII

Din punct de vedere morfologic, tulpina este formată din: vârf

vegetativ, noduri şi internoduri.
Vârful vegetativ al tulpinii cuprinde zona meristematică apicală,
alcătuită din meristemele primordiale şi primare, care stau la baza
formării ţesuturilor definitive primare din tulpină.
La baza vârfului vegetativ, meristemele formează un ax pe
care, lateral, iau naştere nişte excrescenţe care sunt
primordiile organelor laterale ale tulpinii.
Din unele excrescenţe numite primordii foliare, se vor
forma frunzele, iar din altele, situate la subsuoara acestora
se dezvoltă primordiile mugurilor axilari ce vor da naştere
ramurilor laterale.
vârful vegetativ, împreună formaţiunile tinere ce iau naştere
din activitatea sa (axul, primordiile laterale) formează
mugurele apical al tulpinii.
[www.sbs.utexas.edu ]
Nodurile şi
internodurile.

Prin activitatea
meristemelor, zonele
situate între primordiile
foliare cresc în lungime şi
astfel primordiile, care la
început erau apropiate, se
vor îndepărta unele de
altele.
Porţiunile axei pe care se
inseră frunzele devin mai
umflate şi poartă numele
de noduri, iar porţiunile
cuprinse între noduri (de
regulă mai înguste şi mai
lungi) se numesc
[www.bio.miami.edu ]
internoduri.
 Alcătuirea tulpinii (axa epicotilă): f - frunză; i - internod; m.a
- mugure axilar; n - nod; p.f. - primordii foliare; p.m.a -
primordiile mugurilor axilari; v.v - vârf vegetativ

A - urmă foliară pe o ramură de Ailanthus

altissima; B - forma internodurilor: cilindrică
la Conium maculatum (a); prismatică -
trimuchiată la Bolboschoenus maritimus (b)
 Mugurii
Mugurii sunt lăstari scurţi, nedezvoltaţi, cu nodurile foarte
apropiate şi frunze reduse care, având o creştere mai activă pe
partea externă, se încovoaie peste vârful vegetativ, pe care îl
acoperă.
După cum s-a văzut, un mugure este format din: ax, vârf
meristematic şi unele formaţiuni laterale (primordiile foliare,
primordiile mugurilor axilari).
La majoritatea plantelor
lemnoase, mugurii sunt
protejaţi la exterior, de
catafile (frunze solziforme).
Adeseori, catafilele sunt
strâns alipite între ele printr-
o substanţă vâscoasă,
Catafilele mugurelui pentru a împiedica
de castan pătrunderea aerului rece în
timpul iernii (ex. la castan)
 vârf vegetativ (meristematic)

primordii foliare

primordiile mugurilor axilari

ax

Structura unui mugure [după

Strasburger, din Răvăruţ et al. 1967]
Clasificarea mugurilor
a) După poziţia lor pe tulpină:
- apicali - sunt situaţi la vârful tulpinilor şi ramurilor
determinând creşterea în lungime a acestora.
- axilari - se inseră pe tulpină sub mugurele apical, în axila
frunzelor; din ei vor lua naştere ramurile laterale ale tulpinilor.

b) După perioada când pornesc în activitate:

-muguri activi - pornesc în activitate în cursul perioadei de
vegetaţie în care s-au format sau în anul următor;
-muguri dorminzi - rămân inactivi mai mulţi ani sau chiar
toată viaţa plantei. Deşi inactivi, ei rămân vii şi pe măsură
ce tulpina se îngroaşă sunt acoperiţi complet de ţesuturile
secundare păstrându-şi însă contactul cu ţesuturile conducătoare
care îi alimentează.
Mugurii dorminzi reprezintă o rezervă potenţială a plantei,
pentru refacerea aparatului foliar în cazul distrugerii acestuia de
către insecte, îngheţuri, amputări etc. Ramurile ce rezultă din astfel
de muguri se numesc ramuri lacome.
c) După natura organelor la care vor da naştere, mugurii pot fi:
-mugurii foliari sau vegetativi - generează ramuri purtătoare numai de
frunze. Sunt muguri mici, mai ascuţiţi la vârf şi mai lăţiţi la bază;
-mugurii florali sau generativi sunt mai mari, rotunjiţi, umflaţi; aceşti
muguri, după specie, vor da naştere fie unei flori fie unei inflorescenţe;
-mugurii micşti, vor da naştere unor lăstari scurţi pe care se află atât
frunze cât şi flori.

muguri florali

Muguri florali
Mugure floral la Pyrus la Cerasus [umaine.edu]
sativa avium
 d) După funcţiile lor:
-muguri normali - produc ramuri cu frunze, flori sau
inflorescenţe;
-muguri metamorfozaţi – cu rol mai ales în înmulţirea
vegetativă.
Unele plante produc muguri axilari tuberizaţi care,
desprinzându-se şi căzând pe pământ dau naştere la noi indivizi.
Atunci când se tuberizează axa mugurelui (Ranunculus
ficaria) se numesc tuberuli, iar când se tuberizează frunzişoarele
mugurelui (Dentaria bulbifera) ei poartă numele de bulbili.
Căpăţâna de varză (Brassica oleracea convar. capitata)
este mugurele terminal hipertrofiat, iar la varza de Bruxelles
(Brassica oleracea convar. gemmifera) se metamorfozează
mugurii axilari care iau forma unor căpăţâni mici.

Sunt şi cazuri de tuberizare a mugurilor florali (Allium

sativum, Poa bulbosa var. vivipara) şi asemenea plante se
numesc vivipare.
Muguri și ramuri la diferite plante lemnoase:
Prunus avium (a - macroblast cu muguri; b -
mugure vegetativ; c - mugure generativ); Aesculus
hippocastanum (d - mugure mixt, pe cale de
dezmugurire; e - mugure vegetativ); Pyrus
communis (f - microblaste cu doi muguri: vegetativ
și mixt); Syringa vulgaris (g - ramură cu un mugure
central, mixt și doi muguri laterali, vegetativi)
Muguri metamorfozați: a - tuberuli axilari la
Ficaria verna; b - bulbili axilari la Dentaria
bulbifera, c - bulbili în inflorescența de Poa
bulbosa var. vivipara; d - inflorescențe de
Allium scorodoprasum, cu flori normale și
bulbili
[www.cambridge2000.com]

Brassica oleracea
convar. capitata

muguri hipertrofiaţi

Brassica oleracea
convar. gemmifera [www.biologie.uni-hamburg.de]
 Ramificarea tulpinii

În natură se întâlnesc puţine plante la care tulpinile nu

se ramifică şi acestea se numesc monocaule cum ar fi de
exemplu laleaua (Tulipa gesneriana), ghiocelul (Galanthus
nivalis), palmierii etc.
La majoritatea plantelor însă, tulpinile se ramifică în
diferite moduri în funcţie de tipul şi poziţia mugurilor, de condiţiile
de mediu etc.
Ramurile care pleacă direct de pe axul tulpinii se
numesc ramuri principale sau de ordinul I, pe acestea se dezvoltă
ramuri secundare sau de ordinul II, apoi ramuri terţiare sau de
ordinul III etc.
Tipul de ramificare a tulpinilor este o însuşire genetică
specifică anumitor grupe mari de plante.
Principalele moduri de ramificare a tulpinii sunt:
dicotomică, monopodială, simpodială.
La unele plante se întâlnesc tipuri particulare de
ramificare.
Ramificarea dicotomică este tipul cel mai primitiv de ramificare, întâlnit numai
la unele polipodiofite (Lycopodium, Selaginella) şi unele pinofite. În acest caz,
meristemele din vârful vegetativ se bifurcă şi fiecare jumătate va da naştere la
câte un mugure din care se va dezvolta câte o ramură al cărei vârf vegetativ se
va comporta la fel.

Ramificarea dicotomică izotomă la

Huperzia selago (a), monopodială la
Picea abies (b) și simpodială dicazială
la Syringa vulgaris (c)
Ramificarea monopodială se
caracterizează prin creşterea
axului principal al tulpinii tot
timpul vieţii prin mugurele său
terminal. Din mugurii axilari ai
axului principal se dezvoltă
ramurile de ordinul I, ce produc
la rândul lor ramuri de ordinul II
ş.a.m.d. Asemenea ramificare
se întâlneşte la conifere dar şi
la unii arbori foioşi (fag, stejar,
frasin etc).

Foto: C. Sîrbu
Ramificarea simpodială.
În acest caz, mugurele terminal al axului principal după un timp îşi încetează
activitatea, sau se transformă în floare ori inflorescenţă.

Mugurele axilar cel mai apropiat continuă creşterea tulpinii un anumit timp după care îşi
încetează activitatea, iar alungirea tulpinii este continuată de un alt mugure axilar ş.a.m.d. În
felul acesta rezultă un ax principal constituit din articole (simpodii) de vârste diferite
provenite din activitatea mai multor muguri axilari. Acest mod de ramificare este caracteristic
multor arbori, arbuşti sau plante erbacee (Malus, Pyrus, Salix, Tilia, Lycopersicum etc.) şi se
numeşte ramificare simpodială monocazială.

Ramificarea simpodială monocazială la tei (Tilia tomentosa

La plantele cu muguri
opuşi, cei doi muguri
axilari, situaţi în imediata
apropiere a mugurelui
terminal, vor da naştere la
două ramuri care, în
continuare, se vor
comporta la fel ca tulpina
principală. Acest tip se
numeşte ramificare
simpodială dicazială
(spre exemplu, la Syringa
vulgaris)

ramificare simpodială dicazială la Syringa vulgaris [http://commons.wikimedia.org/]

Dintre tipurile particulare de
ramificare a tulpinii amintim
înfrăţirea, întâlnită la plantele din
familia Poaceae.
Încă în embrion, la subsuoara
coleoptilului se formează muguri
axilari care vor da naştere la
tulpini numite fraţi, fenomen
cunoscut sub denumirea de
înfrăţire embrionară.
Pe lângă aceştia, din mugurii
situaţi la nodurile bazale ale
tulpinii se vor dezvolta noi fraţi fraţi
producându-se deci o înfrăţire
coronară.
[www.syngenta.com ]
Categorii de ramuri. macroblast
Ramurile plantelor lemnoase, datorită
creşterii anuale neegale, pot fi de două
feluri:
- Ramurile scurte sau
microblaste, sunt neramificate, cu
noduri apropiate, cu numeroase
cicatrice în lungul lor, care reprezintă
urmele catafilelor mugurilor din anii Foto: C. Sîrbu
trecuţi. La pomii fructiferi acestea sunt
ramuri de rod purtătoare de flori şi
fructe. Tulpinile subterane sunt
considerate tot nişte microblaste.
-Ramurile lungi sau
macroblaste au internodurile lungi şi o
mai puternică creştere anuală în
lungime. Prin diferite sisteme de tăieri, microblast
mai ales în pomicultură, macroblastele
se pot transforma în microblaste.
Macroblast şi microblast la cireş