Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CURS NR 5
HISTOLOGIA
Histos = tesut; logos = stiinta, vorbire Compartimentul morfologic care se ocupa cu studiul tesuturilor si aici particular la plante In urma diviziunii celulare: A) cele 2 celule nou formate se pot separa una de cealalta fiecare ducand o viata independenta = ORGANISME UNICELULARE B) celulele nu se separa, raman asociate alcatuind masive celulare, unde celulele au forma (aparent identica), aceeasi functie fiziologica si origine comuna. Tesuturile caracterizeaza plantele superior organizate
In testuri celulele isi pierd in mare masura individualitatea si autonomia se specializeaza in indeplinirea anumitor functii fiziologice; specializarea este cu atat mai avansata cu cat organismele sunt situate pe trepte superioare in scara filogenetica a regnului vegetal Specializarea este dependenta si de pozitia pe care o ocupa celulele in alcatuirea organismelor celulele asezate superficial s-au specializat pentru functia de protectie fata de conditiile de mediu, pe cand cele din profunzime s-au specializat pt indeplinirea unor functii de nutritie, sustinere, reproducere
Tesuturile parenchimatice - Cele mai raspandite atat pe scara filogenetica a plantelor cat si in alcatuirea fiecarui organism in parte sunt formate din celule mai mult sau mai putin izodiametrice cu membrana celulozica sunt specializare pentru indeplinirea celor mai variate functii (asimilatie, depozitare de substante de rezerva, acumulare de apa, aer) ocupa toate spatiile dintre celelalte tesuturi ale plantelor
Tesuturile prozenchimatice formate din celule: anizodiametrice alungite, tubulare sau poliedrice cu membrana ingrosata prin impregnare cu lignina sau celuloza mai putin raspandite si s-au adaptat la functii de sustinere sau de conducere a sevei brute sau elaborate Intre aceste doua categorii de tesuturi nu exista o delimitare precisa, existand forme de trecere din una in alta Cazuri particulare - tesuturi false ex: la Claviceps purpurea pseudoparenchim = impletire de hife (celule tubulare lungi, incolore in sectiune transversala au aspect de tesut parenchimatic). In cazul in care hifele se impletesc lax tesut fals numit plectenchim.
2. Dupa gradul de diferentiere si dezvoltare a celulelor: - tesuturi de origine si definitive Tesuturi de origine = meristeme sau meristematice caracterizate prin: capacitatea de diviziune activa, permanenta dimensiunea mica a celulelor perete subtire si celulozic abundenta in citoplasma volumul mare al nucleului lipsa de spatii intre celule
Tesuturi definitive se formeaza din cele de origine putand fi primare/secundare functie de tesutul care le genereaza ele nu se mai divid activ sunt formate din celule variabile ca dimensiune (functie de rolul pe care il indeplinesc) peretele lor poate fi impregnat cu diferite substante sunt mai sarace in citoplasma nucleul lor e mai mic in citoplasma exista una sau mai multe vacuole mari
3. Dupa functia fiziologica: Tesuturi de origine (meristeme, embrionare sau formative) Tesuturi de aparare (protectie, epidermale) Tesuturi trofice Asimilatoare = clorofiliene = clorenchimuri Aerifere = aerenchimuri Acvifere De depozitare de materii de rezerva Tesuturi mecanice (de sustinere) Tesuturi conducatoare Tesuturi secretoare (si celule) Tesuturi senzitive
Dupa locul de plasare al meristemelor la nivelul organelor: - Meristeme apicale (terminale) conuri de crestere; sunt acoperite la tulpina de foliolele mugurelui terminal, iar la radacina de scufie sau caliptra - Meristeme intercalare portiuni de meristem apical separate prin zone de tesut permanent se dispun deasupra si dedesubt la nodurile tulpinilor ( ex: Poaceae) - Meristeme laterale plasate in interiorul (grosimea) organelor, paralel cu axa organului ex: cambiul, felogenul si periciclul ( radacini secundare si radacini adventive)
Meristeme apicale
Prin diviziunea celulelor componente care se face tot bifacial, alternativ si periodic genereaza: Suber secundar Scoarta secundara Atat cambiul cat si felogenul participa la ingrosarea secundara a organelor plantelor (radacina, tulpina la Gimnosperme si Angiospermele dicotiledonate care traiesc mai multi ani)
Meristeme secundare
EPIDERMA
- tesut primar de aparare, format de obicei dintr-un singur strat de celule. Exceptii: pluristratificata (Ficus elastica Fam. Moraceae, Nerium oleander Fam. Apocynaceae, Peumus boldus Fam. Piperaceae Durata de viata: - tot timpul vietii (plantele anuale si cele care nu prezinta ingrosari secundare) - se exfoliaza la organe batrane se inlocuieste cu alte tesuturi protectoare (secundare)
Celulele epidermei:
Sunt vii, au citoplasma si nucleu, o vacuola mare centrala, lipsite de pigmenti. Exceptii: plante de umbra, acvatice si unele ferigi (contin cloroplaste deci epiderma e verde); vacuola cu antociani sau alti pigmenti (Zebrina pendula, Brassica oleracea, Beta vulgaris)
EPIDERMA
Rolul fiziologic
reglarea transpiratiei rezervor de apa rol de protectie fata de factorii nefavorabili din mediu extern, fata de animalele care doresc sa consume plante, agenti fitopatogeni
Fata de aceste functiuni un aport considerabil in sporirea capacitatii de aparare - impregnare cu cutina, ceara, substante anorganice - formatiuni anexe: stomate, peri
Cutinizarea
- impregnarea cu cutina a celulelor epidermice; epiderma devine impermeabila si mai rezistenta - se face numai la nivelul peretilor externi, usor bombati - apare si un strat continuu dispus la suprafata epidermei cuticula. Aceasta caracterizeaza in special epiderma organelor aeriene, plantelor submerse, plantelor de climat secetos, de climat mediteranean, de zona alpina - Cuticula groasa mai des intalnita la fructe, frunze, tulpini suculente
Cerificarea
impregnarea epidermei cu ceara la organe aeriene (tulpini, frunze, fructe) 3 tipuri dupa aspect morfologic al depunerii ceroase:
forma granulara (frunze de Poaceae, Liliaceae, Iridaceae) forma de bastonase perpendicular pe suprafata organului (Arundo donax trestie de mare, Saccharum officinarum trestia de zahar, Musa paradisiaca bananier) forma de cruste sau placi plante tropice max 5 mm: Ceroxylon andicola palmier de ceara, Klopstokia sp, Copernicia cerifera, Thuja sp, Brassica oleracea
Alcatuire: - 2 celule reniforme ce delimiteza o ostiola - celule anexa ( 2 sau mai multe) Celulele stomatice: contin clorofila in cloroplaste si au o vacuola mare situata central
Stomata deschisa
Peretii celulelor stomatice sunt ingrosati diferit: mai ingrosati peretii externi, interni, ventrali mai subtiri peretii dorsali (spre celulele anexe) Aceasta structura importanta in functionarea mecanismului de inchidere/deschidere a stomatelor Sub stomata o lacuna = camera substomatica
Dispunerea stomatelor fata de epiderma: la acelasi nivel mai sus decat epiderma sub nivelul epidermei individual (Pinus sp.) - stomate in cripta (Nerium oleander) -Raspandire: in numar mare pe frunze , dar se pot gasi si pe alte organe aeriene
PERII (TRICHOMII)
CLASIFICARE Tectori (protectori) Digestivi Senzitivi Absorbanti Agatatori
PERII TECTORI specifici organelor aeriene (tulpini, frunze, flori, fructe sau seminte) prezinta adesea caractere de specificitate, de folos in determinarea unor specii vegetale variaza foarte mult: numarul, marimea, forma, structura caractere pentru definirea organelor; ex: numele unor plante Tilia tomentosa
Mai multe clasificari ale perilor tectori bazate pe criterii diferite 1. functie de forma si structura lor: peri unicelulari si pluricelulari 2. functie de dimensiuni: papile si perii propriu zisi
PAPILELE protuberante pe suprafata petalelor la unele flori (Rosa, Viola tricolor) dand aspectul catifelat acestora uneori sunt sediul de depozitare al uleiurilor volatile
PERII PROPRIU-ZISI mai lungi, cu peretele mai gros si uneori impregnat cu SiO2 sau CaCO3 suprafata neteda sau aspra D.p.d.v. morfologic: filamentosi: drepti, curbati, solitari (Ranunuculus), grupati in manunchiuri (Althaea, Malva) ramificati: Verbascum, Elaeagnus Deseori pe acelasi organ tipuri, structuri, forme diferite de peri Ex: Digitalis purpurea mai multe tipuri de peri filamentosi alaturi de peri scurti glandulari cu glanda mono sau bicelulara) Mentha piperita peri lungi pluricelulari, peri scurti glandulari maciucati, peri glandulari octocelulari
Importanta practica
Perii de la Gossypium sp. (bumbac) prelungiri ale celulelor epidermice de pe seminte - sunt filamentosi, unicelulari cu aspect tubular, cca 6 cm lungime iar dupa moartea celulei aspect de panglica rasucita dupa axul longitudinal
1. SUBER PRIMAR Rar intalnit; ex: cutisul (exoderma) un strat sau mai multe de celule dispuse imediat sub rizoderma radacinii. Rol: de protectie provizorie pana la formarea suberului secundar
2. SUBER SECUNDAR
cel mai raspandit apare ca tesut secundar la exteriorul unor organe atunci cand
epiderma se exfoliaza Caracteristic: celule tabelare, fara spatii intercelulare, lipsite de continut; uneori contin aer culoare alba ex: Betula alba grosimea stratului de suber variaza; ex: Quercus suber 5-20 cm stratul se reface dupa 5-10 ani
CLASIFICARE: dupa natura elementelor ce-l formeaza a) suber moale din celule cu peretii subtiri si flexibili (Quercus) b) suber tare celule cu peretii grosi adesea impregnati cu taninuri sau rasini (Fagus silvatica) c) suber de succesiune alternanta de suber moale cu straturi de suber tare (Betula sp.)
Periderm
Periderm
Periderm
Dispozitia suberului cerc continuu, de obicei la exteriorul organelor (radacina, tulpina, rizomi, tuberculi de cartof); alteori formeaza muchii longitudinale pe tulpina si ramuri (Evonymus verrucosa, Ulmus campestris, Acer campestre) Suberul se poate forma in straturi mai adanci ale scoartei primare sau chiar in primele straturi ale cilindrului central prin dezvoltarea sa => exfolierea tesuturilor externe dand nastere la ritidom RITIDOMUL formatiune heterogena din tesuturi moarte => din exfoliere alcatuind un invelis la suprafata trunchiului unor arbori (popular coaja arborelui)
Clasificarea ritidomului (caduc, persistent) inelar (concentric) se desprinde sub forma de inele (Cerasus avium, C. vulgaris, Eucalyptus globulus, Betula alba) solzos placi ce se acopera Malus, Pirus, Picea fibros se desprinde ca fire lungi: Vitis vinifera, Clematis vitalba
LENTICELELE
formatiuni suberoase secundare locale apar pe ramurile unor plante (Sambucus nigra) verucozitati vizibile cu ochiul liber formatiuni ce permit schimbul de gaze dintre tesuturile vii, interne si exteriorul Raspandire: lipsesc complet la unele plante (Vitis vinifera, Taxus baccata, Yasminum); la altele sunt caracterizante Sambucus nigra, Betula alba, Populus nigra
In sectiune transversala asemanator unui crater de vulcan in miniatura In deschizatura sunt dispuse grupat celule ce se regenereaza mereu prin functionarea zonei generatoare suberofelodermica situala la baza lenticelei Diametrul unei lenticele = 10 mm
Suberul de cicatrizare - se formeaza in cazul traumatizarii tesuturilor, la caderea frunzelor, fructelor, ramurilor
ROLUL SUBERULUI De protectie impotriva: loviturilor infectiilor parazitare (ce ataca celuloza) frigului pierderii de apa
TESUTURI TROFICE au un rol important in nutritia plantelor sau in schimbul se substante dintre plante si mediu se mai numesc tesuturi fundamentale prezinta uneori specializari pentru indeplinirea altor functii decat cele trofice ocupa cel mai mare volum din structura plantelor
alcatuite din celule parenchimatice vii cu membrana subtire de natura celulozica, cu meaturi de forme si dimensiuni diferite, uneori lacune, canale bogate in citoplasma continand numeroase plastide uneori isi pot recapata capacitatea de diviziune cicatrizarea ranilor, formarea radacinilor in butasire si marcotaj, prinderea altoiului
CLASIFICARE
Dupa functia pe care o indeplinesc: TESUTURI ASIMILATOARE TESUTURI DE DEPOZITARE DE MATERII DE REZERVA TESUTURI AERIFERE TESUTURI ACVIFERE
TESUTURI ASIMILATOARE (clorofiliene, clorenchimuri) rol in asimilatia clorofiliana se caracterizeaza prin continut bogat in cloroplaste cu clorofila Localizare: organe verzi expuse la lumina, in special frunze, dar si in tulpina imediat sub epiderma culoarea lor data de abundenta de clorofila frunzele prezinta o diferentiere cel mai adesea in 2 categorii: tesut palisadic si tesut lacunos deosebite din punct de vedere structural si functional
vulgaris
Tesutul palisadic situat sub epiderma foliara alcatuit din celule alungite, alaturate, fara meaturi, bogate in clorofila => fata superioara a frunzei este mai intens colorata in verde Functia principala: asimilatia clorofiliana
Tesutul lacunos
situat sub tesutul palisadic sau deasupra epidermei inferioare a frunzei alcatuit din celule mai mult sau mai putin izodiametrice cu cloroplaste mai putine si cu numeroase spatii intercelulare (lacune) fata inferioara a frunzei in vecinatatea careia se dispune tesutul lacunos culoare verde pal Functia principala: schimb de gaze intre planta si mediu (transpiratie si asimilatie)
Cazuri speciale de tesut asimilator: in structura frunzelor de conifere parenchim septat din celule izodiametrice cu membrana pliata, cutata, cu septuri; aceasta asigura o suprafata mult mai mare de dispunere a cloroplastelor suplinind dimensiunile reduse ale frunzei
Tesuturi incolore, adapatate pentru inmagazinarea de substante de rezerva (amidon, inulina, aleurona, lipide, hemiceluloza, uneori chiar tanin, cauciuc) Exemple de organe de depozitare: Tuberculi de Solanum tuberosum AMIDON Cariopse de Triticum Seminte de Phaseolus Tulpina de Saccharum off. ZAHAROZA Radacina de Beta vulgaris Seminte de Ricinus communis ALEURONA Seminte de Helianthus annuus, Linum usitatissimum, Cannabis sativa LIPIDE
Substantele de rezerva se acumuleaza fie in interiorul celulei fie in peretele celular Cand se dispun in celule, acestea sunt: de dimensiuni mari, incolore, membrana subtire cantitatea de citoplasma este variabila, dependenta de tipul substantei acumulate Cand se dispun in perete (hemiceluloza) acesta se ingroasa foarte mult
Importanta tesuturilor de depozitare: foarte mare, ele constituie rezerve de materii ce se preteaza la prelucrare industriala (industria alimentara, fermentativa, farmaceutica)
Adaptari, cazuri speciale: Pneumatofori prelungiri ale radacinilor plantelor de mlastina prevazute cu tesut lax aerifer ce se deschide pe la varf = por; prin acesta se realizeaza schimbul de gaze intre radacina si mediu ( in imagine pneumatofori la Taxodium disthichum) Rol de plutitori sustin plantele la suprafata apei. Ex: Eichornia crassipes cu petiol umflat
Calami rhizoma
tesut aerifer
Ex: tesuturi acvifere cu originea in epiderma: Celule buliforme caracterizeaza frunzele de Poaceae (Arundo donax - trestie de mare, Stipa capillata colilia) Au rol in reglarea transpiratiei (dispunere pliata sau intinsa) si rezervor de apa
Celule buliforme
Unii autori includ aici si epiderma pluristratificata a plantelor din familia Piperaceae. Membranele radiare ale celulelor epidermice isi modifica dimensiunea functie de climat: - intinse (celule turgescente) la saturatie cu apa -zbarcite timp secetos