Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. Structura
Orice celulă are trei părți componente principale: membrana celulară, citoplasma și
nucleul.
1. Membrana celulară (plasmalema)
Formată din:
un bistrat fosfolipidic cu porțiunea hidrofobă în interior care restricționează
pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile și ionilor
proteine (pe fața externă, internă sau transmembranare) care realizează funcțiile
specializate ale membranei celulare și mecanismele de transport
transmembranar
gucide (glicoproteine sau glicolipide) sunt pe fața externă sunt puternic
încărcate negativ și au rol de receptori
-are structură trilaminară (3 straturi) (fig.4)
-se observa la microscopul electronic
Fig.4 Membrana celulară
Proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii lipidice, modelul structural al
membranei celulare fiind modelul mozaicului fluid (bidimensional). La unele celule
citoplasma prezintă diferite prelungiri acoperite de membrană celulară (plasmalema):
-temporare și neordonate - pseudopodele (leucocite)
-permanente- microvili: epiteliul mucoasei intestinale, epiteliul tubilor renali
-cili -epiteliul mucoasei traheei
-desmozomi -corpusculi de legătură între celulele epiteliale
2. Citoplasma
-are o structură complexă
-la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale ale celulei
-este un sistem coloidal în care mediul de dispersie este apa iar faza dispersată este
ansamblul de micelii coloidale care se găsesc în mișcare browniană(mișcare dezordonată și
continuă)
-din punct de vedere chimic este o soluție apoasă diluată în care se află substanțe
organice și anorganice
-din punct de vedere structural și funcțional este formată din citoplasma structurată,
citoplasma nestructurata și incluziunile citoplasmatice.
b. Citoplasma structurată
-formată din organite celulare comune și organite celulare specifice
Organite celulare comune- prezente în toate tipurile de cellule
Reticulul endoplasmatic
-sistem canalicular care leagă plasmalema de stratul extern al membranei nucleare
-rețea de citomembrane cu aspect diferit în funcție de activitatea celulară
-2 tipuri: -reticul endoplasmatic neted (REN)
-reticul endoplasmatic rugos/ergastoplasma (RER)-reticul endoplasmatic
care pe suprafața externă a peretelui membranos prezintă ribozomi
-funcție - sistem circulator intracitoplasmatic
-rol important în metabolismul glicogenului (REN)
-rol în sinteza de proteine (RER)
Ribozomi/corpusculii lui Palade
-particule mici, ovale sau rotunde formate din două subunități
-bogați în ARN și ribonucleoproteine
-pot fi liberi în citoplasmă sau atașați reticulului endoplasmatic neted formând
reticulul endoplasmatic rugos
-sunt sediul sintezei proteinelor
Aparatul Golgi/dictiozomii
-se află în apropierea nucleului în zona cea mai activă a citoplasmei
-sistem membranar format din micro, macrovezicule și din cisterne alungite (un
teanc de cisterne aplatizate delimitate de membrane cărora li se asociază vezicule de diferite
mărimi)
-rol în procesele de excreție celulară, elaborarea, împachetarea și distribuția unor
substanțe
Mitocondriile (fig.6)
-numeroase în celulele cu activitate intensă
-formă ovală, rotundă sau de bastonaș
-au o membrană dubla cu structură trilaminară(3 straturi):-extern-membrana externă
-mijloc -un interspațiu
-intern- membrana internă care
e plicaturată (cute transversale)
formând criste
-în interior se află matricea mitocondrială în care se află sistemele enzimatice care
realizează fosforilarea oxidativă (sinteza ATP la nivelul cristelor).
-rol în respirația celulară ,sediul fosforilarii oxidative(lanț de reacții chimice)
=energie= ATP= centrala energetică a celulei
Fig.6 Structura mitocondriei
Lizozomii
-sunt corpusculi sferici delimitați de membrane simple și răspândiți în întreaga
hialoplasmă
-conțin peste enzime hidrolitice (enzime implicate în digestia unor substanțe)
-sunt în număr mare în celulele fagocitare: leucocite, macrofage, osteoclast etc
-rol în digestia intracelulară a unor substanțe proprii sau aduse din exteriorul celulei
(fragmente de celule sau țesuturi)
Centrozomul
-situat în apropierea nucleului și se manifestă în timpul diviziunii celulare
-alcătuit din 2 centrioli cilindrici -centriolii sunt perpendiculari unul pe celălalt și
înconjurați de o zonă de citoplasmă vâscoasă (centrosfera)
-rol în diviziunea celulară (organizează fusul de diviziune)
-lipsește în neuroni
Organite celulare specifice - prezente numai în anumite celule unde
îndeplinesc funcții speciale
c. Incluziunile citoplasmatice
În afara organitelor comune și specifice în citoplasmă se mai găsesc și incluziuni
citoplasmatice care au caracter temporar și sunt reprezentate prin granule de substanțe de
rezervă, produși de secreție și pigmenți.
3.Nucleul
-are în general forma celulei
-poate fi central sau periferic/excentric (celulele adipoase, celule mucoase)
-dimensiuni între 3-20µ corespunzător ciclului de funcționare al celulei fiind în raport
de 1/3-1/4 cu citoplasma
-majoritatea celulelor sunt uninucleate (un nucleu) cu excepția:
binucleate (doi nuclei)- hepatocitul
polinucleate (mai mulți nuclei)- fibra musculară striată
anucleate (nici un nucleu)- hematia adultă (eritrocitul)
a. Structura nucleului
membrana nucleară dublă (anvelopa nucleară) cu structură trilaminară(3 straturi) și
este străbătută de pori prin care se realizează schimbul de substanțe dintre nucleu și
restul celulei
membrana externă -prezintă atașați ribozomi și se continuă cu reticulul
endoplasmatic
membrana internă -este în contact cu miezul nuclear
interspațiu(spațiu perinuclear)-spațiu aflat între cele două membrane
b. Rolul nucleului
-coordonează procesele biologice celulare prin controlarea metabolismului celular
-conține materialul genetic (AND) și transmite informația genetică
-este practic creierul celulei
B. Proprietățile celulei
-sinteza proteică
-reproducere celulară
-metabolism
-transportul transmembranar
-potențialul de membrană -ecxitabilitatea
1. Transportul transmembranar
Membrana celulară are permeabilitate selectivă adică permite trecerea bidirecțională
(în ambele sensuri) a anumitor molecule și ioni și oprește trecerea altor molecule și ioni.
Trecerea bidirecțională a ionilor prin membrana celulară determină apariția de curenți
electrici ceea ce duce la crearea potențialului de membrană.
Transportul transmembranar poate fi clasificat astfel :
1. După prezența sau absența proteinelor transportoare
Fără proteine Cu proteine
Difuziunea Difuziunea facilitată
Osmoza Transportul activ
o primar
o secundar
o spaecial
până când concentrațiile celor două soluții se vor egala astfel moleculele vor fi
distribuite în mod egal în cele două soluții. Acest lucru se întâmplă la nivelul membranei
celulare care separă mediul intracelular(care este o soluție) de mediul extracelular (care este
tot o soluție).
Osmoza=difuziunea apei
Pentru ca osmoza să aibă loc membrana celulară trebuie să fie semipermeabila adică
să fie mai permeabilă pentru moleculele de apă (solvent) decât pentru moleculele dizolvate
în apă (solvit). Dacă în cazul difuziunii sunt moleculele cele care trec dintr o soluție în
cealaltă în cazul osmozei va fi apa cea care va trece dintre o soluție în cealaltă. Apa va trece
dinspre
solutia diluată spre soluția concentrată
(concentrație mică, apă multă) (concentrație mare, apă puțină)
până la egalarea celor două concentrații exact ca în cazul difuziunii. Apa va trece în
sens invers difuziunii.
Forța care trebuie aplicată pentru a preveni osmoza se numește presiune osmotică ea
fiind proporțională cu numărul de particule dizolvate în soluție .
Transportul activ
-asigură deplasarea moleculelor și ionilor împotriva gradientului de concentrație adică
dinspre concentrație mică spre concentrație mare
ATP ADP+P
Energie
-aceste proteine se numesc pompe ex. pompa Na+/K+ care expulzeaza 3Na+ din celulă
și introduce 2K+
Această diferență de sarcini electrice pe cele două fețe ale membranei se menține prin
pompa Na+/K+ care expulzează 3Na+ si reintroduce 2K+. Astfel se menține potențialul
membranar de repaus cu Na+ predominant în exterior și K+ predominant în interior.
-anionii proteici din cauza volumului mare nu pot trece prin membrana celulară și
rămân în celulă
- Cl- rămâne la exteriorul celulei fiind respins de anionii proteici din interiorul celulei
Fig.11 Potențialul de repaus
a. Pragul