INFORMAȚII SUPLIMENTARE

DESPRE ORGANITELE
BIMEMBRANARE

Reprezentare schematică a unei celule animale tipice, cu

evidențierea componentelor subcelulare. Organite: (1)
nucleol (2) nucleu (3) ribozom (4) veziculă (5) reticul
endoplasmatic rugos (REr) (6) aparatul Golgi (7)
citoschelet (8) reticul endoplasmatic neted (REn) (9)
mitocondrii (10) vacuolă (11) citoplasmă (12) lizozom (13)
centrioli
 PREZENTARE GENERALĂ
Organitele celulare sunt structuri specializate localizate în
citoplasma celulară, care îndeplinesc funcţii specifice,
unele dintre ele posedând o membrană proprie.

Caracteristici generale
Prezenţa unei membrane formată dintr-un bistrat
fosfolipidic. Membrana celulara (plasmalema) manifesta o
permeabilitate selectiva fata de anumite molecule şi ioni.
Unele organite, precum ribozomii, miofibrilele sau
neurofibrilele, nu posedă o membrană proprie.
Funcţie specializată.

Clasificarea organitelor
Organitele celulare sunt:
 comune, organite care se găsesc în majoritatea
celulelor eucariote.
o Reticul endoplasmatic (R.E)
o Ribozomi
o Aparatul Golgi
o Mitocondrii
o Centrozomi
o Lizozomi
 specifice, organite care intră în alcătuirea numai
anumitor tipuri de celule.
o Miofibrile (întâlnită în fibra musculară)
o Neurofibrile
o Corpusculii Nissl (întâlniţi în celula nervoasă)
 o Cloroplaste în celulele unor protozoare, în
celulele algelor şi plantelor.
În funcţie de rolul îndeplinit în celula, organitele celulare
sunt:
 Organitele mişcării celulare : - microfilamentele de
actină şi miozină (se găsesc atât în fibrele musculare
cat şi în celelalte celule, formând sistemul motilactina-
miozina)
 microtubulii (intră în structura cililor şi flagelilor
formând sistemul motil microtubul-dineina)
 Organite generatoare de energie : - mitocondriile
 Organitele sintezei şi secreţiei celulare : - ribozomi,
R.E. neted, R.E. rugos şi aparatul Golgi
 Organitele digestiei celulare: - lizozomi şi peroxizomi.

La nivelul cloroplastelor are loc procesul de fotosinteză

Cloroplastele sunt organite celulare întâlnite la plantele
verzi, alge, fiind sediul fotosintezei. Fotosinteza este un
proces prin care din apă și săruri minerale cu dioxidului de
carbon în prezența luminii și cu ajutorul pigmentului
clorofilă se obțin substanțe organice și oxigen.

Origine și evoluție
Cloroplastele, de altfel ca și toate plastidele au apărut
acum 1,5 miliarde de ani ca bacterii autotrofe, cel mai
probabil au fost cianobacterii, care au intrat în simbioză cu
organisme unicelulare eucariote, asemănându-se astfel
mitocondriilor, care au apărut la fel în urma unei simbioze
cu o celulă eucariotă. Membrana internă a cloroplastelor
reprezintă membrana a vechilor cianobacterii, iar
membrana externa a apărut în urma simbiozei cu celula
eucariotă.

Localizare
Cloroplastele pot fi întâlnite la toate celulele vegetale,
responsabile cu fotosinteza. O celula tipică
parenchimatică conține în jur de 10-100 cloroplaste.
Cloroplastele pot fi unite între ele prin mici punți, numite
stromule.

Structură
Cloroplastele sunt discuri plate cu diametrul de 2-10
microni și 1 micron grosime. Cloroplastul are un înveliș
format din două membrane: externă și internă. Între
aceste două straturi se află spațiul intermembranos.
Fluidul din cloroplast se numește stroma (lichid stromatic),
fiind corespondentul citoplasmei dintr-o bacterie. Conține
mici elemente de ADN, ARN, și ribozomi, lipide, enzime și
unele metale. Foița internă a membranei formează
prelungiri în interiorul stromei sub formă de lame
stromatice, numite tilacoide (granale și integranale), în
lungul cărora se dispun grupe de saci aplatizați, numiți
saculi granari, ce conțin pigmentul clorofilian. Ansamblul
format din lamele stromatice și saculi granari formează
așa-numitul granum sau grana.
Diversitatea morfologică a cloroplastelor
La alge, unde se mai numesc și cromatofori, numărul,
forma și culoarea lor variază. La algele verzi pot avea
formă de clopot (Chlamydomonas), panglică spiralată
(Spirogyra) sau rețea (Cladophora). La algele brune, în
celule există de obicei numeroase plastide mici, de
culoare galben-brună, deoarece culoarea verde a clorofilei
este mascată de un pigment brun, numit fucoxantină. La
algele roșii, plastidele pot avea diferite forme și de
asemenea clorofila este mascată de un pigment specific,
în acest caz roșu, numit ficoeritrină.
Este interesant de remarcat că la unele alge (de exemplu,
la heteroconte) cloroplastele par să se fi dezvoltat într-o a
doua fază a endosimbiozei, în care o celulă eucariotă a
"înghițit" o a doua celulă eucariotă care conține
cloroplaste, formând cloroplaste cu trei sau patru straturi
membranoase.
Genomul cloroplastic
Cloroplastele dețin un genom individual, diferit de genomul
celulelor din care fac parte. Acestea dețin în jur de 60-100
gene. ADN-ul plastidian este simplu, neramificat. În
stromă pot fi găsiți ribozomi, alcătuiți din ARN.
Cloroplastul conține gene de ADN care se transmit pe linie
maternă, această ereditate numindu-se maternă sau
matroclină.

Ultrastructura:
1 - membrana externă 2 - spatiul intermembranar 3 -
membrana internă 4 - stroma 5 - lumen 6 - membrana
tilacoidală 7 - grana 8 - tilacoidul intergranar 9 - amidon 10
- ribozom 11 - ADN plastidial 12 – plastoglobulă
Cromoplastele sunt plastide colorate ce conțin pigmenți
carotenoizi și sunt inactive fotosintetic și au rol ecologic.
Au apărut odată cu evoluția organelor reproducatoare și
au rol în atragerea insectelor în procesul de reproducere.
Sunt prezente în petale, stamine, mezocarpul fructelor,
tegumentul semințelor mai rar în rădăcină și uneori in
frunze. Au forme foarte variate iar structural prezintă la
exterior o membrana dublă și în interior o stromă puțin
dezvoltată. Membranele sunt de natură lipoproteică iar
stroma conține ribozomi 70s molecule de ADN, toate
tipurile de ARN, picături lipidice etc. cromoplastele
depoziteaza substantele de rezerva si coloreaza
florile/fructele.

Amiloplaste sunt Incolore, nefotosintetizatoare, se

întâlnesc în organele de depozitare ale plantelor și
rădăcină, tulpini, endosperm, cotiledoane. Leucoplastele
se pot transforma în cloroplaste la lumină sau în
cromoplaste prin sinteză de pigmenți carotenoizi. La
exterior au o membrană dublă, cea internă fiind capabilă
să formeze un sistem lamelar asemănător celor din
mitocondrii. Stroma este fin granulară, în ea se
depozitează substanțe de rezervă care după materialul
chimic se pot împărți în proteinoplaste, amiloplaste,
oleoplaste.

Celule vegetale în care se pot observa cloroplaste

Plastidele sunt organite celulare caracteristice celulelor
vegetale care se regăsesc în citoplasmă.[1] Acestea pot
avea formă ovală, cilindrică sau lenticulară. Sunt auto-
divizibile. Plastidele sunt considerate a fi cianobacterii
endosimbiotice,[2] iar cel mai probabil endosimbioza a
devenit permanentă prin intermediul unui cianobiont.[3]
Totalitatea plastidelor dintr-o celulă formează plastidomul
celular.
 Plastide fotosintetizatoare
Cloroplastele
Sunt organite celulare specializate pentru realizarea
fotosintezei.
Potențialul lor fotosintetic este conferit de prezenta
pigmenților verzi (pigmenții clorofilieni), singurii pigmenți
capabili de conversie a energiei luminoase în energie
chimică.
Cloroplastele algelor se numesc cromatofori.
Structura cloroplastelor
Cloroplastele au un plan unitar de organite. Ele au trei
componente structurale-funcționale:
Învelișul
Este format din două membrane lipido-proteice.
Membrana internă prezintă pliuri, iar cea externă este
netedă.
Stroma
Este sediul reacțiilor ce au loc în timpul fazei de
întuneric. Cuprinde un întreg aparat genetic, constituit din
molecule de ADN, ARN, ribozomi,enzime și alți factori
implicați în replicarea, transcrierea și traducerea
informației genetice. Aparatul genetic plastidial este de tip
bacterian.
Sistemul tilacoidal
Este cea mai importantă componentă a cloroplastului
constituit din vezicule aplatizate numite tilacoide.
Tilacoidele sunt asociate și ordonate unul peste altul sub
forma unor fisuri cilindrice numite grane. Granele sunt
interconectate printr-un sistem de tuburi numite tilacoide
stomatice care formează zonele intergranale.
Rolul și importanța cloroplastelor
Transformă energia solară în energie chimică, având rol
indispensabil în fotosinteză.

Plastide nefotosintetizatoare
Cromoplaste
Cromoplastele conțin pigmenți carotenoizi. Ele au un rol
ecologic.
Leucoplaste
Au rol în depozitarea unor substanțe de rezervă. Ele pot fi:
1. amiloplaste (depozitează amidon);
2. proteoplaste (depozitează proteine);
3. oleoplaste (depozitează uleiuri-exemplu: uleiurile
volatile);
4. lipidoplaste (depozitează lipide).

Rolul și importanța plastidelor

nefotosintetizatoare
 Dau celulelor și țesuturilor respective culori
specifice;
 Depozitarea unor substanțe de rezervă.
 Schița unei mitocondrii umane
Mitocondriile sunt organite celulare întâlnite în toate
tipurile de celule eucariote (organite comune). Ele mai
sunt denumite și „uzinele energetice ale celulei”, deoarece
conțin enzime oxido-reducătoare necesare respirației.
Respirația produce energia necesară organismelor, iar
această energie este înmagazinată în moleculele de ATP.
Mitocondriile au material genetic propriu - ADN-ul
mitocondrial - care conține informația genetică necesară
pentru sinteza enzimelor respiratorii. Este un organit
similar cloroplastului.
Totalitatea mitocondriilor dintr-o celulă formează
condriozomul.
 Structură
Mitocondriile au forma unor vezicule alungite, sunt
organite sferice, ovale sau sub formă de bastonașe.
Mitocondriile sunt formate din:
 membrană dublă: membrană internă cu pliuri - tubului
sau creste; membrană externă netedă;
 un sistem de criste mitocondriale (pliurile membranei
interne pe care se află enzime oxido-reducătoare);
 substanță fundamentală (matrix = matrice ce conține
ribozomi, ADN, ARN, enzime oxido-reducătoare).

Evoluție
Mitocondriile se formează prin diviziune. Genele din ADN-
ul lor se transmit ereditar, pe linie maternă (această
ereditate se numește maternă sau matroclină).
Mitocondriile sunt transmise descendenților odată cu
citoplasma oosferei.

Rol
Mitocondriile au următoarele roluri:
 respirație celulară
 fosforilare oxidativa
 sinteza de ATP
 ciclul acidului citric
 transport de ioni
 sintetizează lipide si proteine
Procesele oxidative din mitocondrie generează ca produși
secundari anionul superoxid, apă oxigenată.
Nucleoplasma este substanța fundamentală care conține
săruri minerale, substanțe organice, enzime și o rețea de
filamente care îi dau nucleoplasmei aspectul reticulat.
Nucleoplasma constă din 60% - 70% apă, 15% - 25%
substanțe organice. În nucleoplasmă este prezent ADN și
ARN. Aceasta este înconjurată de membrană nucleară,
prevazută cu numeroși pori, cu rol în transportul
substanțelor necesare în cadrul nucleului.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!