ASOCIATIA PENTRU PROMOVAREA INVATAMANTULUI EUROPEAN BACAU

SCOALA SANITARA POSTLICEALA COMANESTI

ELEMENTE DE BOTANICA
2.1 Procesele care stau la baza formarii organelor si corpului plantei
 I. Procesele de diferentiere celulara
A. Histogeneza
• Tesuturile se formeaza printr-un proces biologic complex de
diferentiere celulara denumit histogeneza

• Histologia (lat. histos = tesut, lat. logos = stiinta) este stiinta

care studiaza tesuturile din care sunt alcatuite organele
vegetale si animale.
 Procesul de diferentiere celulara a vegetalelor poate fi analizat
sub doua aspecte: ontogenetic si filogenetic.

A. Dezvoltarea ontogenetica (lat. ontos = individ, lat. genesis =

origine, nastere) incepe cu celulele de origine ce poate fi insusi
organismul vegetal la plantele unicelulare sau cu cel ou la
plantele pluricelulare.

La plantele superioare cuprinde doua etape:

• in prima - se formeaza tesuturile embrionare din celula ou;

• in a doua - se formeaza tesuturile definitive alcatuind
organismul matur.
 B. Dezvoltarea filogenetica determina diferentieri celulare astfel
incat se pot analiza si stabili diferite grade de organizare ale
tesuturilor plantelor de la aparitia lor si pana azi.

• Filogenie - procesul evoluţiei formelor organice ori a unui grup

de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii

• Diferentierea celulara cuprinde totalitatea transformarilor

celulelor tinere, embrionare in celule mature cu o anumita
structura anatomica.

• Organele vegetative se formeaza intr-un proces complex de

diferentiere celulara numit organogeneza sub influenta
factorilor externi si interni.
 B. Organogeneza
Organogeneza cuprinde patru etape:

1. Formarea oului (zigotului) in urma fecundarii oosferei

(gametul femel).
2. Formarea embrionului prin diviziuni succesive ale zigotului
inca inainte de maturizarea semintei in care acesta se afla.

• Are loc si un proces de diferentiere organica prin formarea

miniorganelor vegetative embrionare: radicula sau radacinita,
hipocotil sau tulpinita, gemula sau muguras.

• Embrionul insotit de unul sau mai multe cotiledoane contine

substante nutritive; se afla inchis in samanta si este inconjurat
de tesuturi hranitoare si protectoare.
3. Formarea plantulei (plantei tinere) prin dezvoltarea
embrionului in urma germinarii semintei.

• Miniorganele embrionului cresc prin inmultirea celulelor

meristematice care apoi se diferentiaza treptat si continuu cu
aparitia tesuturilor primare definitive si specifice fiecarui
organ vegetativ.

• Aceasta etapa marcheaza si trecerea de la nutritia

heterotrofa la nutritia autotrofa.
4. Formarea plantei mature prin ramificarea radacinii primare, a
tulpinii purtatoare de frunze si prin aparitia organelor de
reproducere: floare, fruct si seminte.

Antogeneza este procesul de formare a florii.

Carpogeneza este procesul de formare a fructului.

Seminogeneza este procesul de formare a

semintelor.
 TESUTURILE VEGETALE
- grupari de celule care au aceeasi forma si structura si indeplinesc
aceeasi functie.

CRITERII DE CLASIFICARE:

1. Dupa forma celulelor, tesuturile sunt:

a. Parenchimuri – celule izodiametrice cu cele 3 diametre sunt egale

b. Prozenchimuri – au celule lungi cu diametrul longitudinal mai

mare ca cel orizontal
 Tesuturile vegetale pot fi impartite in cinci mari sisteme:

1. Sistemul generator – cuprinde meristemele primordiale,

cele primare si secundare
2. Sistemul protector – cuprinde epiderma, exoderma,
endoderma si periderma
3. Sistemul conducator – cuprinde xilemul, floemul si
parenchimul conducator
4. Sistemul fundamental – cuprinde parenchimul asimilator,
aerifer, acvifer, cel de inmagazinare a substantelor de rezerva
5. Sistemul tesuturilor speciale – cuprinde structuri secretoare,
tesuturi senzitive
 2. In functie de dezvoltarea si diferentierea celulelor, tesuturile
se pot clasifica in:

• Meristeme – tesuturi tinere cu celule nespecializate, cu o

capacitate mitotica mare.

• Tesuturi definitive – au celule diferentiate cu forma si

structura dependente de functia pentru care s-au specializat si au
pierdut capacitatea de a se divide, dar in anumite conditii
celulele acestora isi recapata proprietatile meristematice
mitotice, se divid si dau nastere la tesuturi noi.
3. Dupa gradul de diferentiere celulara:

a. Embrionare – meristeme (tesuturi formative)- cambiu + felogen

b. Definitive:
• tesuturi de aparare - piloriza, rizoderma, exoderma, endoderma,
epiderma.
• fundamentale – asimilator, de depozitare, acvifer, aerifer
• conducatoare – liberiene si lemnoase
• mecanice - colenchim, sclerenchim
• speciale – senzitive : punctuatiuni senzoriale ( la carcei)
- secretoare : idioblaste secretoare, glande nectarifere
 I. Tesuturile embrionare (meristematice)

- celule mici, ovoide, cu pereti subtiri, fara spatii intercelulare

- celulele se divid continuu
- se intalnesc in varful radacinilor si tulpinilor, dar si la nivelul
internodurilor tulpinilor articulate.

1. Dupa origine se clasifica in:

1. Meristeme primordiale – ex. embrionul
2. Meristeme primare – ex. apicale si radiculare
3. Meristeme secundare – pot redobandi capacitatea de a se divide
Meristemele primare:

1. Meristeme apicale sau terminale – localizate in apexul radicular

(radacina) si caulinar (tulpina).
- asigura cresterea in lungime a radacinii si tulpinii.

Apexul caulinar Apexul radicular

Meristem apical
2. Meristeme intercalare – spre deosebire de meristemele
apicale, care produc in acelasi timp celule ce se diferentiaza si
celule regeneratoare, meristemele intercalare se diferentiaza
in totalitate.
- Sunt localizate in cuprinsul tesuturilor definitive primare,
asigura cresterea in lungime a frunzelor la cele mai multe
fanerograme (ferigi) precum si cresterea internodurilor din
tulpinele de graminee.
3. Meristeme laterale – apar in urma meristemelor apicale, iau
nastere din tesuturi definitive prin dediferentiere
• asigura cresterea in grosime a radacinilor si tulpinilor
gimnospermelor si angiospermelor dicotiledonate
• sunt reprezentate de cambiu si felogen.
• Sunt meristeme secundare

epiderma

suber

scoarta

Cambiu
A. Cambiul (zona generatoare libero-lemnoasa) se formeaza in
cilindrul central.
- este format din vase conducatoare lemnoase si liberiene
- parenchim lemnos si liberian
- fibre lemnoase sau liberiene.
- apare între elementele de lemn și de liber primar, generând
spre exterior liber secundar și spre interior elemente de
lemn secundar.
B. Felogenul (paracambiul) - apare mai tarziu decat cambiul;
• Se constituie în scoarta primara (uneori în epiderma) si formeaza
spre exterior tesut protector multistrat (suber), iar spre interior
tesutul numit feloderm.
• Tesuturile situate la exteriorul suberului sunt fiziologic izolate de
celelalte tesuturi vii si vor forma impreuna cu acestea ritidoma
(tesuturile moarte de la exterior).
• localizat in afara cilindrului central si are forma de inel.
• dupa cativa ani, felogenul isi inceteaza activitatea fiind inlocuit de
alte felogenuri.
1.Epiderma

2.Suber

3.Felogen
4.Feloderm
 II. Tesuturile definitive
1. TESUTURILE DE APARARE – PRIMARE SI SECUNDARE
- primare - provin din meristeme primare (epiderma, rizoderma)
- secundare – provin din meristeme secundare (suber, ritidoma)
a. Tesuturi de aparare primare
• Epiderma
- tesut primar de aparare, format de obicei dintr-un singur strat celular;
- celulele – au forma in general poliedrica strans lipite intre ele (mai pot
avea si forme sinuoase sau tabelare
 - celulele sunt vii, au citoplasma si nucleu, o vacuola mare centrala,
lipsite de pigmenti. Exceptii: plante de umbra, acvatice si unele ferigi
(contin cloroplaste deci epiderma e verde);
Rolul fiziologic – mai multe functiuni:
• reglarea transpiratiei
• rezervor de apa
• rol de protectie fata de factorii nefavorabili din mediu extern, fata de
animalele care doresc sa consume plante, agenti fitopatogeni
• fata de aceste functiuni un aport considerabil in sporirea capacitatii
de aparare - impregnare cu cutina, ceara.
Anexele epidermei:
• stomatele - asigura comunicarea tesuturilor profunde cu exteriorul
- inlesnesc schimbul de gaze intre plante si mediul exterior
- elimina surplusului de apa – transpiratie, gutatie sau transsudatie
- feresc planta de supraincalzire (rol indirect in apararea plantelor)
Clasificare:
a) Stomate aerifere – asimilatie, transiratie, respiratie
b) Stomate acvifere = gutatie (iese apa sub forma lichida)
Alcatuire:
- 2 celule reniforme ce delimiteza o ostiola
- celule anexa ( 2 sau mai multe)
Anexele epidermei (continuare)
• Perii –
- Tectori (protectie)

- digestivi,
- senzitivi

- absorbanti
• Rizoderma (epiderma rădăcinii)
- epiderma radacinii
- Are rolul de a proteja rădăcina plantei.
- Este formată dintr-un singur strat de celule cu pereți subțiri.
- Are celule modificate în peri absorbanți
- Nu prezintă cuticulă la exterior.
• Exoderma

- se află sub rizodermă.

- formată din unul sau mai mult straturi de celule cu pereți îngroșați.
- printre celulele cu pereți îngroșați se află și celule cu pereți subțiri
numite celule de pasaj, aflate exact în dreptul perilor absorbanți cu
rolul de a permite trecerea apei spre vasele conducătoare din
cilindrul central.
exoderma

Cilindrul
central
• Endoderma
- este formată dintr-un singur strat de celule cu pereți îngroșați.
- reprezintă ultimul strat al scoarței.
- Se află lângă periciclu (primul țesut din cilindrul central).
- Celulele cu pereții îngroșați alternează cu celulele periciclului și
cu celulele de pasaj aflate exact în dreptul perilor absorbanți cu
rolul de a permite trecerea apei spre vasele conducătoare din
cilindrul central.

endoderma
periciclu
• Piloriza
- numită și caliptră sau scufie
- este formată dintr-un țesut special, parțial suberificat, acoperă
vârful vegetativ al rădăcinii și facilitează pătrunderea vârfului
rădăcinii în sol.
- La plantele acvatice piloriza lipsește, fiind înlocuită de rizomitră,
care nu se uzează și nici nu se regenerează.
- Piloriza lipsește și la plantele parazite.
 b. Tesuturi de aparare secundare
• SUBERUL - tesut mort (spre deosebire de epiderma)
- celulele au membrana impregnata cu suberina
- impermeabil pentru apa si gaze (aer), flexibil, elastic
• RITIDOMUL – formatiune heterogena formata din tesuturi
moarte exfoliate alcatuind un invelis la suprafata trunchiului
unor arbori (popular – coaja arborelui)
Clasificarea ritidomului (caduc, persistent)
inelar (concentric) – se desprinde sub forma de inele (Cerasus
avium, Eucalyptus globulus, Betula alba)
solzos – placi ce se acopera – Malus, Pirus, Picea
fibros – se desprinde ca fire lungi: Vitis vinifera,
 2. TESUTURILE FUNDAMENTALE (TROFICE)
a. Asimilatoare (clorenchimuri)
b. De depozitare
c. Aerifere
d. Acvifere

A. TESUTURI ASIMILATOARE (clorofiliene, clorenchimuri)

-rol in asimilatia clorofiliana
-se caracterizeaza prin continut bogat in cloroplaste cu clorofila

Localizare: organe verzi expuse la lumina, in special frunze, dar si

in tulpina imediat sub epiderma
- culoarea lor – data de abundenta de clorofila
- frunzele prezinta o diferentiere cel mai adesea in 2 categorii:
tesut palisadic si tesut lacunos deosebite din punct de vedere
structural si functional;
• Tesutul palisadic
-situat sub epiderma foliara
-alcatuit din celule alungite, alaturate, fara meaturi, bogate in
clorofila , din acest motiv fata superioara a frunzei este mai
intens colorata in verde
-Functia principala: asimilatia clorofiliana
•Tesutul lacunos
- sub tesutul palisadic sau deasupra epidermei inferioare a frunzei
-alcatuit din celule mai mult sau mai putin izodiametrice cu cloroplaste
mai putine si cu numeroase spatii intercelulare (lacune)
-fata inferioara a frunzei in vecinatatea careia se dispune tesutul
lacunos – culoare verde pal
-Functia principala: schimb de gaze intre planta si mediu (transpiratie
si asimilatie)
Cazuri speciale de tesut asimilator: in structura frunzelor de conifere –
parenchim septat – din celule izodiametrice cu membrana pliata,
cutata, cu septuri; aceasta asigura o suprafata mult mai mare de
dispunere a cloroplastelor suplinind dimensiunile reduse ale frunzei
Structura bifaciala a frunzei de Angiospermae (Prunus laurocerasus) 1,2-epiderma
superioara si inferioara; 3-parenchim palisadic; 4-parenchim lacunos; 5-colenchim; 6-
parenchim; 7-stomate; 8-tesut lemnos; 9-tesut liberian; 10-sclerenchim.
 B. TESUTURI DE DEPOZITARE
- Tesuturi incolore, adapatate pentru inmagazinarea de substante
de rezerva (amidon, inulina, aleurona, lipide, hemiceluloza, uneori
chiar tanin, cauciuc)
Exemple de organe de depozitare:
1. Tuberculii – inmagazineaza amidon
- Amidon - substanță de rezervă în celula vegetala cu rol energetic

Tuberculi – Solanum tuberosum Cariopse – Triticum aestivum

2. Tulpini – pot inmagazina zaharoza
- Zaharoza – este un diglucid, suport bun si pentru minerale, in special
fier si potasiu.
- Zaharoza din legume si fructe prezinta si o actiune antiinflamatorie.

Tulpina Sacharum officinalis Radacina – Beta vulgaris

3. Seminte – pot depozita aleurona

- Aleurona – substanta de natura proteica
considerată ca material nutritiv de rezervă
 C. TESUTURI AERIFERE (AERENCHIMURI)
-acumuleaza aer
-caracterizeaza organe ale plantelor submerse
-alcatuite din tesut lacunos
Raspandire (plantele acvatice): tulpina, radacina, petiol
Rol :usureaza corpul,permite plutirea, flotatia, mentin in pozitie
verticala plantele acvatice, constituie atmosfera interna a
plantei, inmagazineaza aer si CO2 (aer – respiratie, CO2 –
fotosinteza)
• Ex: Elodea, Nuphar, Nymphea
Adaptari, cazuri speciale:
• Pneumatofori – prelungiri ale radacinilor plantelor de mlastina
prevazute cu tesut lax aerifer ce se deschide pe la varf = por;
prin acesta se realizeaza schimbul de gaze intre radacina si
mediu
Rol de plutitori – sustin plantele la suprafata apei.
Calami rhizoma – tesut aerifer
Eichornia crassipes – petiol umflat

Pneumatofori - Taxodium distichium

Aerenchim - Juncus effusus
 D. TESUTURI ACVIFERE (DE DEPOZITARE A APEI)
-intalnite in special la cactusi (xerofile), plante de saratura (Salicornia)
- au rol in reglarea transpiratiei si inmagazineaza apa

Alcatuire: Tesut parenchimatic cu celule mari si membrana subtire,

bogate in suc celular si mucilagii, se imbiba puternic cu apa Ex: Aloe)

Localizare: la suprafata sau in profunzime (la plantele xerofile)

Ex: tesuturi acvifere cu originea in epiderma:
Celule buliforme – caracterizeaza frunzele de Poaceae (Arundo donax, -
trestie de mare, Stipa capillata – colilia)
 3. TESUTURI MECANICE (DE SUSTINERE)
- Rol scheletic (asemanator cu oasele, tesutul osos din regnul animal)
- peretele mult ingrosat
Confera plantelor rezistenta la:
• indoire (vant, furtuni)
• apasare (greutatea coroanei)
• presiuni laterale ale agentilor de mediu (ex: canal secretor la Pinus
sp., samburi la Rosaceae)

La plantele ierbacee tinere – lipseste tesutul mecanic diferentiat;

rezistenta e data de starea de turgescenta a celulelor tesuturilor
conducatoare
• Tesuturile mecanice de la plantele superioare pot fi comparate cu
armatura de beton din constructie (minim de material → maxim de
eficienta)
• Se caracterizeaza prin pozitia sa speciala in corpul plantelor si prin
structura deosebita a celulelor:
In functie de vitalitatea celulelor si natura materialului cu care
se face impregnarea membranei celulare
• COLENCHIM
• SCLERENCHIM
COLENCHIMUL
- tesut viu
- membrana ingrosata prin depuneri celulozice neuniforme
- celule prozenchimatice dispuse sub epiderma in parenchimul
cortical formand:
• mansoane (ex: Solanaceae)
• manunchiuri (ex: Apiaceae)
• muchii longitudinale
(ex: Lamiaceae)
 A) colenchim angular – depunerile de celuloza – mai mult la colturi
(Ex: Cucurbita pepo – dovleac)

B) colenchim tabular – depunerile de celuloza – de-a lungul

membranelor tangentiale (Ex:– Sambucus nigra (soc). Rar in
frunze se poate gasi in nervuri

• Cazuri particulare: un colenchim deosebit la Petasites (captalan) – colenchim

lacunar – cu lacune
• Datorita faptului ca este un tesut viu si flexibil – se aseamana cu tesutul cartilaginos
(regnul animal)
• Este dispus in organele tinere, nu impiedica cresterea, le confera si o oarecare
soliditate
• RASPANDIRE: in majoritatea organelor cu exceptia radacinii
 SCLERENCHIMUL
- tesut mort
- format din celule prozenchimatice
- impregnarea peretelui se face cu lignina, ingrosarea are loc pe
toata suprafata – ocupa lumenul celulei aproape in intregime, de
aceea protoplastul moare
-Exceptie: cu celuloza – sclerenchim celulozic (Ex: Vinca minor –
saschiu)
- se poate dispune asemanator cu colenchimul:
• mansoare (Asparagus officinalis, Aristolochia sipho)
• manunchiuri (grupuri) de celule sclerenchimatice
• Asemanare – cu tesutul osos – regnul animal (pentru ca e un
tesut mort)
 Raspandire:
- lipseste la plantele tinere sau organele tinere
- numai la organele care si-au atins limita de crestere
• Raspandire:
- In structura primara a organelor (scoarta, periciclu, cilindru
central) – radacina, tulpina
- Uneori apare sub forma de arcuri ce protejeaza fasciculele
libero-lemnoase – tulpina, frunza
• Se intalneste si in structura secundara, mai ales in lemnul
secundar sau chiar liber secundar
• Ex: plante textile – forma de sclerenchim situat in cilindrul
central – in zona periciclului = pachete de fibre liberiene/
periciclice → Linum usitatissimum – 6cm, Cannabis sativa –
4cm, Boehmeria – ramie – 42cm, Urtica dioica – 5cm
• valoarea fibrelor este depedenta de lungimea si cantitatea
de celuloza
 SCLEREIDELE (celule pietroase)
• Celule moarte, îngroşate şi lignificate care formează ţesutul
dur al cojilor de nucă, al sâmburilor de piersici
• Formatiuni mecanice – celule izodiametrice cu rol mecanic
local – Juniperus communis, Aconitum napelus, Viburnum
opulus, Quercus suber
• Forma lor: izodiametrice (Pirus, Cydonia) litera I, T =
idioblaste – acumuleaza tanin
 4. ŢESUTURI CONDUCĂTOARE
- ţes. cu rol de conducerea sevei brute şi elaborate
- poate contine tesut de susţinere (mecanic) pentru protecţie
- apar pe scară filogenetică la muşchi (celule specifice, cu rol în
conducerea apei)
• ţes. conducător + ţes. mecanic = STEREOMUL
după caracterele morfologice, structurale şi funcţionale, avem:

• ţes. Lemnos (xilem)

• ţes. Liberian (floem)
1 sclerenchim

4
2 floem (liber)
3 xilem (lemn)
4 cambiu
 a. ŢESUT CONDUCĂTOR LEMNOS
- prin acesta circulă SEVA BRUTĂ:
-celulele sunt moarte şi fără citoplasmă;
-vasele lemnoase ale angiospermelor sunt vase perfecte şi se numesc
trahee iar cele ale gimnospermelor sunt imperfecte şi se numesc
traheide;
-celulele cilindrice,îsi pierd citoplasma si raman pereţii celulari
formând tuburi;
-la plantele cu creşteri anuale apare un meristem secundar numit
cambiu libero-lemnos,producând ţesut liberian spre exterior si
lemnos spre interior determinând îngroşarea rădăcinii şi tulpinii;
 Circulatia sevei brute
• SEVA BRUTA=apa +saruri minerale
• Intervin doua forte:
1.PRESIUNEA RADICULARA
-celulele radacinii pompeaza activ apa in sus,prin
vasele lemnoase(mecanism activ,consum de
energie)
- Ia nastere primavara ,inainte de aparitia
frunzelor(exemplu:vita de vie - plange)
2.FORTA DE SUCTIUNE A FRUNZELOR
-este determinata de pierderea apei prin
transpiratie
-se creaza un deficit de apa ce se transmite prin
vasele lemnoase descendent pana la perisori
absorbanti
- Sucul vacuolar la celulelor frunzelor se
concentreaza
- Prin osmoza ele aspira apa prin vasele
lemnoase
-este un mecanism pasiv(fara consum de
energie)
b. ŢESUT CONDUCATOR LIBERIAN

- prin care circulă SEVA ELABORATĂ:

- observat pt. prima dată în 1853 – Hartig
- apare încă de la algele brune – formaţiuni liberiene rudimentare
- format din: celule prozenchimatice, cu peretele celulozic, neîngroşat
- este format din celule vii;
- vasele se grupează formând fascicule şi sunt însotite de celule cu rol
de hranire si sustinere;

vase liberiene
• Seva elaborata = substante organice produse in frunze prin
fotosinteza dizolvate in apa
• circula prin vasele liberiene
• Circula activa(cu consum de energie)
• Are viteza de circulatie mai mica decat seva bruta(vasele
liberiene contin citoplasma)
• circula in ambele sensuri
 5. Tesuturi speciale

a. Secretoare
b. Senzitive

A. TESUTURILE SECRETOARE:
• nu exista o parere unanima asupra definirii acestor categorii
de tesut emitandu-se mai multe pareri in ceea ce priveste
definirea lor
Definitie - toate formatiunile care au capacitatea de a produce
anumite substante in exces (cu exceptia acelor care produc
sau contin substante de rezerva)
• dependent de producerea si pastrarea substantelor produse
in interior sau deversarea acestor substante in exterior avem:
tesuturi secretoare: EXTERNE si INTERNE
 TESUTURI CU SECRETIE EXTERNA

- la suprafata organelor plantelor

- uneori chiar celule epidermice
sau formatiuni ale acesteia:
papile si peri secretori (glandulari)
Perii secretori (glandulari)
• pot fi unicelulari si pluricelulari
• pot fi scurti sau lungi
• se termina cu una sau mai multe celule secretoare (peri capitati –
in varf au o celula secretoare mare, acoperita de cuticula);
• Acesti peri secreta: uleiuri volatile, oleorezine, rezine, gumirezine
cu rol de aparare (consum de animale), de reglare a transpiratiei –
rol atribuit perilor glandulari de pe muguri; ex: arin, castan, plop.
Acestia secreta un amestec de mucilagii si rezine sau balsamuri →
ex: mugurii de plop – unguent antihemoroidal
 Perii Digestivi (Glande Digestive)
• specifici plantelor carnivore
• cu diferite grade de diferentiere si sunt uneori in legatura cu
tesutul conducator
• numarul celulelor secretoare este variabil;
• aceste celule secretoare de la perii digestivi au proprietatea
de a produce enzime peptonizante –
• pe aceasta se bazeaza nutritia plantelor carnivore
 Nectarinele

Formatiuni epidermice, uneori participa si elementele subepidermice

• Clasificare (dupa locul de formare, de dispunere):
NECTARINE FLORALE (nuptiale) – in interiorul florilor
NECTARINE EXTRAFLORALE (extranuptiale) – pe alte organe
• Exemplu de dispunere pentru nectariferele florale:
- la baza filamentelor staminale (Sinapis sp. – mustar) la baza
petalelor, la baza ovarului, pe receptaculul floral, in pintenul florii
• Exemplu de dispunere pentru nectariferele extraflorale:
- pe frunze, pe stipelele frunzelor, pe petiol, pe ramuri
• Produsul secretat = nectar: suc zaharat (zaharoza, manitol, dextrine,
gume, substante fosforate azotate)
• Nectarinele – adaptare a plantelor ce se polenizeaza prin insecte –
uneori specializari extreme
CELULE SAU TESUTURI CU SECRETIE INTERNA

- Formatiuni ce isi pastreaza produsii de secretie fie in interiorul

celulei fie in spatii intercelulare (ce nu comunica cu mediul extern)

Clasificare:
A) cu secretie intracelulara
B) cu secretie intercelulara

a) Celule sau tesuturi cu secretie intracelulara

Dispunere: in parenchimul radacinii, tulpinii, frunzelor, florilor,
fructelor, semintelor

Clasificare: dupa natura substantelor secretate

• celule secretoare de ulei volatil – dafin
• celule mucilagene (se imbiba cu apa puternic) – ex: Liliaceae
(ceapa)
• celule tanifere – plante leguminoase
b)Celule sau tesuturi cu secretie intercelulara
Dispuse de asemenea in tesuturile parenchimatice
Clasificare: functie de forma, structura spatiului in
care se deverseaza produsul secretat
A) buzunare (pungi) secretoare - contin ulei volatil,
rezine
- contur mai mult sau mai putin sferic
- Pe fructe: Citrus aurantium, boboci florali, frunze:
Eucalyptus
B) canale secretoare - au forma tubuloasa
• contin produsi foarte diferiti de la planta la
planta :
- ulei volatil: Apiaceae,
- canale cu rezine: conifere
 B. TESUTURI SENZITIVE
•Celulele si tesuturile senzitive
reprezinta formatiuni epidermice
specializate in perceperea excitantilor
fizici, chimici sau mecanici.

•Dupa natura excitantului, exista mai

multe tipuri de celule si tesuturi
senzitive:
Celule si tesuturi senzitive pentru excitanti mecanici
- acestea percep excitatiile de lovire, frecare, atingere, determinand
miscari de curbura.
- In aceasta categorie sunt incluse: punctuatiile senzitive, papilele
senzitive, perii senzitivi si parenchimurile senzitive.
a. Punctuatiile senzitive sunt cavitati scobite in peretele extern al
celulelor epidermice, care comunica cu cavitatea celulara. Aceste
punctuatii se gasesc in carceii plantelor din familia Cucurbitaceae
b. Papilele senzitive sunt proeminente de la
suprafata celulelor epidermice, localizate
de obicei pe filamentele staminale ale
florilor , cu rol in polenizare.
c. Perii senzitivi se gasesc pe frunzele
plantelor carnivore - regiunea sensibila
a parului, percepe excitantul si provoaca
indoirea parului sau a limbului foliar.

d. Parenchimurile senzitive sunt localizate

in umflaturile motoare de la baza
petiolurilor frunzelor de Mimoza pudica
(planta originara din Brazilia) si care la o
usoara atingere determina alipirea
foliolelor .Aici miscarea nu se limiteaza la
zona excitata, ci se propaga.
Celulele si tesuturile senzitive fata de gravitatie
- factorul geic este acela care poate determina orientarea
organelor plantei intr-o anumita directie in raport cu forta de
atractie gravitationala a pamantului.
- Aceste miscari, denumite miscari geotropice, se datoreaza unor
celule specializate numite statocite, localizate in varfurile
radacinii si ale tulpinii
Celule si tesuturi senzitive fata de lumina
- sunt formatiuni histologice care servesc la perceperea
excitatiilor luminoase, care declanseaza reactiile de curbura
- Locul perceperii stimulului luminos il constituie indeosebi
celulele epidermice.
- Din aceasta categorie fac parte asa-zisele 'celule-lentila' si
ocelii senzitivi.