CURS 2 SEMIOLOGIE

AMF1
 EXAMEN OBIECTIV
◦ III. Examenul obiectiv la internare:
◦ Se face examenul obiectiv – initial general, apoi pe aparate
si sisteme. (FO are rubrici adecvate sistematizarii)
◦ Se incepe cu examenul obiectiv general cere contine:
◦ ETAPA I: a) functiile vitale (starea constienta, puls, frecventa
respiratorie), temperatura, tensiune arteriala. b) Inaltimea si
greutatea c) Starea generala
◦ ETAPA II : examenul obiectiv pe sisteme si aparate.
◦ETAPA I: a)
◦-TEMPERATURA se masoara cu termometrul:
◦oral, axilar, auricular, rectal.
◦ Variaza intre:
◦35,8-37,3 grade Celsius
◦ Tipuri de termometre: -clasice, cu mercur, ieftine, necesita
minim de experienta. Există riscul contaminării cu mercur în
cazul spargerii;
◦ -digitale au avantajul de a oferi o măsurare rapidă şi o
acurateţe mai bună faţă de cele cu mercur. Pot avea şi cap
flexibil.
◦ - timpanice (tot digitale) oferă o măsurare rapidă (cîteva
secunde). Se recomandă utilizarea acestor tipuri de
termometre după împlinirea vîrstei de 3 luni.
Cum selectam unde termometrizam?
◦ -rectal la sugari şi copii mici, însă greu de suportat de copilul mai mare.
Termometrizarea durează 2 minute, oferind valoarea cea mai corectă.
◦ -axilar termometrizarea durează 5-6 minute, fiind folosite la copilul mare
si adult. Se plasează la nivelul subrațului. Temperatura axială este de
obicei cu un grad mai mică decît temperatura reală a organismului.
◦ -oral, termometrizarea ţinînd 2-3 minute - pentru cei mai mici există
termometru suzetă.
◦ -intraauricular – termometru special destul de scump. Se poziţionează
în interiorul urechii. Măsoară temperatura in 3-5 secunde. Necesită
îndemanare în menţinerea nemişcată a copilului.
Fahrenheit/Celsius/Reamur/Kelvin.
 TEMPERATURA
◦ Temperatura: 35,8-37,3 °C – normala
◦ 37,5-38 °C – subfebrilitate
◦ 38-40 °C - febra
◦ 40-42 °C – hiperpirexia
◦ Peste 42 °C se produce decesul.
◦ Temperatura se masoara dimineata si seara si se consemneaza in
foaia de temperatura din FO!
 PULSUL
◦ se palpeaza de electie la artera radiala, cu 2 degete, timp de 1 minut.
◦ Caracteristici: regulat/neregulat= ritmic/aritmic; puternic/slab.
◦ Normal: 60-80/min, ritm regulat.
◦ Peste 80/min – tahicardie.
◦ Sub 60/min – bradicardie.
◦ Alte variante de luare a pulsului: la carotida, la femurala, la poplitee, la pedioasa.
◦ TOTDEAUNA LA ARTERE! LA VENE NU SE SIMTE!!!!!
 RESPIRATIA
◦ se urmareste prin inspectia si palparea toracelui. Se consemneaza frecventa respiratorie, ritmul
si amplitudinea.
Frecventa respiratorie normala la adult este de 16-18/min.
Ea are rubrica proprie in foaia de temperatura.
Frecventa crescuta respiratorie = tahipnee.
Frecventa scazuta respiratorie = bradipnee.
Respiratii de tip particular: Kussmaul, Cheyene- Stockes, Biot.

Plasam mana cu fata palmara pe torace si numaram inspiratiile timp de un minut + ritmul,
aplitudinea.
 TENSIUNE ARTERIALA

◦ Se masoara clasic cu ajutorul tensiometrului si a stetoscopului (se poate

masura si doar cu tensiometrul, dar necesita multa experienta).
Tipuri de tensiometre:
◦ - Cu mercur
◦ - Cu manometru
◦ - Digitale (care pot fi pentru brat sau pentru incheietura maini.
Ce masuram?
-tensiune arteriala sistolica (maxima)
-tensiunea arteriala diastolica (minima)
Se consemneaza in FO(foaia de observatie)
TA = 95/60 mm Hg.
TA = 140/90 mm Hg
Tensiometrele clasice, cu mercur

◦ Dezavantaje: dimensiuni mari, grele, pot fi scapate pe jos, sunt scumpe.

◦ Avantaje: nu necesita recalibrare! Sunt foarte precise si, in conditii de exploatare
normala (ferite de socuri puternice) pot fi folosite si peste 40 de ani.
 Tensiometrul clasic cu manometru
Avantaje: pret modic, precizie acceptabila.
Dezavantaje: necesitatea calibrarii la 1-2 ani; fata de cele digitale, necesita minim de cunostinte
medicale.
 TENSIOMETRU DIGITAL
Avantaje:Usor de folosit, chiar de neprofesionisti. Pretul creste daca vrem unul “inteligent” care
inregistreaza ultimele “x” tensiuni masurate (poate fi suplinit prin notarea pe hartie a tensiunii.

Dezavantaje: Se decalibreaza usor. Important: cel de incheietura mainii da erori majore! Daca nu exista
contraindicatii majore, folosim unul de brat.
 Inaltimea si greutatea
Inaltimea se masoara cu
taliometrul.
◦ Se exprima in m. si se noteaza in F.O(FOAIA
DE OBSERVATIE).
◦ Greutatea se exprima in kilograme si se
masoara cu cantarul.
◦ Corelarea celor doua = IMC (indicele de masa
corporala).

◦ [normal IMC = 20-25].

 Starea generala
Poate fi:
- Buna (de ce s-o mai fi internat?)
-Alterata
-Grava
Termeni medicali frecvent utilizati
◦ Terminologia medicală- reprezintă totalitatea termenilor de specialitate folosiți în activitatea
curentă a personalului medical.
Sufixul ,,ităʺ= proces inflamator
◦ Boli acute - frecvent numele lor se formează de la numele organului afectat + sufixul ,,ităʺ.
Exemple: amigdalită acută, rinofaringită acută, sinuzită ac., apendicita.

i-au scos apendicele = ok.

i-au scos apendicita nu exista!

Mastoidita
Def: inflamatie acuta sau cronica a mucoasei si a tesutului osos al procesului mastoid, care este
frecvent produsa de o infectie bacteriana.
◦ Boli cronice: sinuzită cronică, bronșită cronică, gastrită cronică – tot
inflamatii!
◦ b). Sufixul ,,ozăʺ = proces degenerativ, de exemplu, nefroză, artroză,
scleroză.
◦ Boli autoimune- boli produse de reacția imună a organismului
împotriva unor celule, țesuturi sau organe proprii (reumatism) Boli
contagioase- boli produse de microbi.
 Prefixe medicale
◦ - pre- sau ante- = înainte (prenatal) – si cu sens topografic (durere
precordiala)
◦ - post- = după (postnatal)
◦ - retro- – in spatele (retrosternal, retroauricular)
◦ -hipo- = mai mic decât normal (de exemplu, hipocalcemie);
◦ -hiper- = mai mare decât normal (de exemplu, hiperglicemie);
◦ -a- = fără (de exemplu, aplazie = lipsă de substanță, anurie = lipsă de
urină);
◦ - Medial = este situat spre linia mediană – mediana. Median=lateral
. - Megalie = creșterea anormală în dimeniuni a unui organ
hepato megalie, splenomegalie
- Adenopatie = creșterea de volum (mai mică) a ganglionilor, devin palpabili
- Adenomegalie = creșterea de volum (foarte mare) a ganglionilor, care devin palpabili.

Tehnici de examinare:
- Inspectia
- Palparea Percutia
- Ascultatia
◦ Percutia = ciocanirea suprafetei corpului pentru ca din sunetul
obtinut sa determinam starea fizica a locului percutat.
Tehnica dateaza din 1761 (dr. Auenbrugger, Viena)
 Tehnica percutiei digito-digitale
: degetul mijlociu al mainii stg se aplica pe teritoriul de percutat, iar cu degetul mijlociu al mainii
dr, semi-flectat, se loveste perpendicular pe falanga distala; mana se misca exclusiv din
articulatia radio-carpiana.
Ofera in mare aceleasi informatii ca ecografia – ex: proiectia cutanata a unor organe! Sunete
obtinute: matitate, submatitate, sonoritate, timpanism, hipersonoritate.

In 1816, medicul francez Rene Theophile Hyacinthe Laennec examina o tanara care acuza
dureri în piept si despre care medicul banuia ca ar suferi de o boala de inima. Cu toate acestea,
Laennec habar nu avea cum sa o consulte. Un mod cunoscut de analizare a sunetelor cardiace
era ascultarea prin lipirea urechii de spatele sau pieptului pacientului. O alta optiune o
reprezenta o usoara bataie cu degetele pe pieptul sau spatele pacientului, o metoda dezvoltata
de un medic austriac. Laennec era familiarizat cu ambele metode, doar ca niciuna nu îi era de
folos în cazul de fata. Pacienta, pe langa faptul ca era supraponderala, avea si sanii mari, motiv
pentru Laennec s-a simtit pus în încurcatura.
◦ Percutia si plasarea mainii s-au dovedit a nu fi de folos în prezenta unei cantitati mari de
grasime”, a notat Laennec. Cat despre ascultarea direct cu urechea, lui Laennec i s-a parut
inadmisibil, avand în vedere ca el era un burlac catolic. Mai tarziu el a notat, tot pe aceasta
tema ca „ascultarea directa era incomoda atat pentru doctor, cat si pentru pacient. In plus,
marimea sanilor putea reprezenta un obstacol fizic”. Dupa cateva minute jenante, Laennec si-a
amintit un aspect simplu al acusticii: transmisia sunetului prin anumite corpuri solide. Astfel el a
luat o coala de hartie, a rulat-o si a pus un capat pe pieptul femeii, în timp ce la celalalt capat
asculta el. „Am fost surprins si entuziasmat pentru ca îi puteam auzi bataile inimii mult mai clar
decat atunci cand mi-am lipit urechea de piept”, a mai notat el.
◦ De-a lungul a cativa ani, Laennec si-a perfectionat instrumentul de consult. Un tub de lemn, mai
ales de pin, s-a dovedit a fi mult mai bun decat sulul de hartie. Alegerea unui nume pentru noua
unealta s-a dovedit dificila totusi. Initial i-a spus pectrolique, apoi cornet medical, toraciscop si
în final stetoscop (din greaca unde stethos înseamna piept si scope, „a examina”)
Stetoscop