FOAIA DE TEMPERATURĂ

http://www.em-consulte.com/article/158505/la-feuille-de-
temperature-et-la-transcription-des-

Funcţiile vitale şi vegetative sunt urmărite în cursul bolii şi consemnate în

foaia de temperatură a bolnavului sub formă grafică .
Foaia de temperatură este parte integrantă a foii de observatie/ dosar de
îngrijire care este document medical, ştiinţific şi medico-legal.

Foaia de temperatura (adulti- anexa nr.9) trebuie să conţină:

 CNP
 Numele şi prenumele bolnavului
 Data internării (Anul, luna, ziua)
 Numărul foii de observaţie
 Numărul salonului
 Numărul patului

Foaia de temperatură este un sistem de coordonate carteziene, pe baza

cărora se fac reprezentări grafice ale funcţiilor de bază ale organismului:
circulaţia, respiraţia, termoreglarea, diureza.
Pe abscisă (coordonata orizontală) se notează zilele de boală
(zilele de spitalizare) împărţite în jumătăţi: dimineaţa (D) şi seara (S).
Deasupra coloanei rezervate pentru ziua de boală se va nota data
calendaristică, iar dedesubt ziua de boală, adică numărul de zile parcurse
din momentul internării până la externare. Pe ordonată (coordonata
verticală) graficului se notează valorile: temperaturii (în grade Celsius),
frecvenţa pulsului (bătăi/min), frecvenţa respiraţiei (respiraţii/min),
tensiunea arterială (TA) (mmHg).
Dedesubtul coordonatelor pot fi notate: cantitatea de lichide ingerate,
numărul şi felul scaunelor, varsăturile, dieta (regimul igieno-dietetic:
hidric, hidro-zaharat, lactat, regim pentru afecţiuni renale, regim
obişnuit), precum şi cantitatea de urină pe 24 ore diferenţiată sau nu pe
zi/noapte .
În pediatrie foile sunt prevăzute şi cu greutate (grame până la
vârsta de 1 an), regim alimentar (dieta) pe sistemul de coordonate;
laptele de mamă se notează cu roşu, laptele de vacă cu albastru, prepratele
de lapte acidulat cu verde, făinoasele cu galben, iar legumele cu brun.
Pe foaia de temperatura sunt notate şi planuri terapeutice sau de
investigaţie; medicamentele se numerotează în ordinea aplicării, urmând

1
ca-n fiecare zi să se introducă în rubrică cifrele care reprezintă medicaţia
zilnică.
Transfuziile de sânge, plasma vor fi menţionate prin săgeţi
verticale de culoare roşie, respectiv galbenenă, cu vârful în jos.

CODUL CULORILOR

Temperatura : culoare neagră (dimineaţa şi seara)

Pulsul : culoare roşie (linie continuă pentru pulsul în ritm sinusal;
linie discontinuă pentru pulsul periferic în
fibrilaţia atrială (FA)(dimineaţa şi seara)
Respiraţia : culoare verde (dimineaţa şi seara)
TA : culoare rosie compactă în clinostatism (culcat), haşurată în
ortostatism (în picioare)(dimineaţa şi seara)
Diureza : culoare albastră compactă în cursul nopţii, coloana albă cu
contur albastru, în cursul zilei
Verde : glicemia sub antidiabetice
Maron : indicele Quick (TQ) sub tratament anticoagulant
Zona galbenă: zona convenţională optimală de 20-40% pentru indicele
Quick

Temperatura este menţinută la valori normale prin termoreglare.

Temperatura normală este de 36,5-37,5 grade Celsius; temperatura prezintă
oscilaţii fiziologice de 0,5 grade în cursul zilei, care pot fi legate şi de gradul de
activitate .
În condiţii patologice, temperatura poate să scadă sub 35 grade (hipotermie)
sau poate creşte peste 37,5 grade (hipertermie).
Măsurarea temperaturii se face cu termometrul medical, care este gradat după
scara Celsius. Gradele sunt divizate în zecimi de grade.Termometrul prezintă un
tub capilar din sticlă închis şi lărgit la unul din capete unde se găseşte
rezervorul cu mercur. La trecerea din rezervor în tubul capilar există o gâtuitură
prin care trece mercurul când este dilatat de caldură; în momentul răcirii
mercurul se contractă dar gâtuitura de la nivelul capilarului nu permite
întoarcerea acestuia în rezervor. Tubul capilar este prins pe un perete de sticlă

2
ce poartă gradaţia şi totul este cuprins într-un rezervor închis de sticlă.

Termometrele sunt păstrate în recipiente cu soluţie dezinfectantă, de obicei pe

bază de clor, care are termen de valabilitate de maxim 12 ore; recipientele în
care sunt păstrate termometrele sunt etichetate zilnic, pe etichetă fiind trecută
substanţa dezinfectantă, concentraţia şi data schimbării soluţiei. Fiecare
termometru are recipientul propriu pe fundul căruia se aşează vată cu tifon
pentru a preveni spargerea prin lovire de pereţi. Înainte şi după utilizare
termometrul se clăteşte la jet de apă.
Măsurarea temperaturii corpului se poate face şi cu termometre digitale sau cu
infraroşii şi de asemeni cu termocuplu.
Măsurarea temperaturii se face în cavităţi închise sau semiânchise pentru a
obţine o temperatură apropiată de cea centrală; locaţii posibile de monitorizare a
temperaturii: abdomen, deasupra ficatului, axilar, sublingual, esofagian, rectal,
vaginal.

Termometru digital tip creion –

măsurare în 60 sec (senzor de temperatură la vârf şi cu ecran de afişare)

3
 Măsurarea se face în:

 Axilă
 Frunte (tip bezi de plastic care indică orientativ temperatura, dar şi cu
infraroşii-sigure)
 Timpanic – se utilizează conuri protectoare; la sugarul peste 3 luni vârstă;
se tracţionează uşor urechea spre spate pentru a lărgi conductul auditiv
extern

Tympanic Temperature Sensor

 Abdominal, cutanat –termocuplu

 Skin Temperature Sensor -

 Myocardial Temperature Sensor

 Cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare timp
de 5 min; cu 10 min înainte de măsurarea temperaturii pacientul nu va
consuma lichide reci sau calde sau nu va fuma;
 Vagin
 Rect - temperatura intrarectală este cu 0,5 grade mai mare decât
temperatura măsurată în axilă
 Esofagian

Esophageal Stethoscope Temperature Sensor

4
  Thermocouple Temperature Sensor
 În ingineria electrică, un termocuplu este un senzor utilizat pentru măsurarea
temperaturii. El funcționează pe baza efectului Seebeck, care conduce la formarea
unei diferențe de potențial electric pe baza unei diferențe de potențial termic.
Termocuplurile sunt utile pentru că pot fi integrate în mașini automate și pot
măsura o gamă largă de temperaturi, limitarea lor principală reprezentând-o
precizia; în practica medica termocuplu poate fac

!!! Atenţie în practică nu se respectă cele 10 minute axilare.

Cea mai frecventă determinare se face în axilă, termometrul fiind plasat cu
rezervorul în vârful axilei şi menţinut cu ajutorul braţului în contact cu
trunchiul, iar antebraţul flectat se plasează pe suprafaţa anterioară a toracelui.
Termometrul se menţine în axilă, inghinal 10 min; 5 min în cavitatea
bucală şi 3 min intrarectal şi intravaginal (cu termometrul clasic cu
mercur; cele digitale, electronice – 1min; au semnal sonor).
Măsurarea temperaturii intrarectal se face până la 3 ani vârstă, cu pacientul în
decubit lateral şi membrele inferioare în semiflexie sau în decubit ventral cu
abdomenul pe genunchii examinatorului sau în decubit dorsal, cu membrele
inferioare ridicate; se introduce după aplicarea unei creme (vaselină) pe vârf şi
aproximativ 1-1,5 cm. Este contraindicată termometrizarea intrarectală la
pacienţii cu afecţiuni ale rectului sau la pacienţii agitaţi. După utilizare
termometrul se şterge cu o compresă, se citeşte, se spală şi se introduce în
recipientul cu soluţie dezinfectantă.
Măsurarea temperaturii pacienţilor se face obişnuit de 2 ori pe zi, dimineaţa,
între orele 7 şi 8 şi seara, între 18-19. În cazuri deosebite termometrizarea poate
fi efectuată şi la alte intervale de timp.
Temperatura axilară este cu aproximativ 0,5 grade mai mică decat temperatura
centrală.
Prin reprezentare grafică se obţine o curba de temperatură. Aceasta rezultă din
unirea punctelor care rerezintă temperatura măsurată în cele două etape ale
zilei. Pentru fiecare linie orizontala a foii se consideră două diviziuni de grad.

5
Termometru de ureche cu infraroşu (măsoară la nivelul conductului auditiv
extern)

Suzeta termometru-digital (orientative-sugarul

trebuie sa stea nemişcat); temperatura supralinguală

Termometru cu infraroşu

6
 Banda pentru masurarea temperaturii

http://www.cfpc.ca/projectassets/templates/resource.aspx?id=3596&langType=3084

Temperatura centrală: http://spiral.univ-

lyon1.fr/files_m/M5983/WEB/Education%20m%C3%A9dicale/PDF/FIEVRE_ENFANT.pdf

 Esofagiană
 Rectală
 Gastrointestinală-intraabdominală- telemetrie ( ingestie capsulă) Dezvoltat de
Goddard Space Flight Center și Johns Hopkins University Applied Physics
Laboratory pentru a monitoriza temperatura corpului de bază, la astronauţi în timpul
zborului spaţial, ingerabilă "pilula termometru" are un exterior de silicon, o
Microbattery, un senzor de temperatură de cuarţ de cristal, sistem de telemetrie și
microminiaturized circuitele pe interior.
 telemetrie wireless (fără fir de transmitere a semnalului), circuite microminiaturizate,
senzori, precum și baterii, pilula termometrul a devenit disponibilă în comerț, în
cercetare, universități, și piețele militare în 1988 (spinoff 1994).

7
  Odata ingerate și ajunsă în interiorul tractului gastro-intestinal, senzorul
de cristal de cuarț vibrează la o frecvență relativă, la temperatura
corpului producand flux magnetic


Pilula Termometru

 Bucală
 Timpanică
 Conduct auditiv
 Urinară sau vezicală, depinde de debitul urinar

Deci, la nivel cutanat sau mucoase ( membrana timpanică) - in imediata vecinatate a

sistemului arterial (axilară, linguală, temporală, etc)

http://www.automesure.com/library/pdf/temperature.pdf

Termometrele cu cristale lichide, chimice (cu galiu), electronice şi cu infraroşii înlocuiesc cu

succes pe cele cu mercur - risc nosocomial.

Tipuri de febră:
 Febra continuă –oscilaţiile de temperatură între dimineaţă şi seară sunt
sub 1 grad Celsius
 Febra remitentă –oscilaţiile de temperatură între dimineaţă şi seară sunt
mai mari de 1 grad Celsius

8
  Febra intermitentă –diferenţa între temperatura de dimineaţă şi cea de
seară este de câteva grade, temperatura minimă atigând valori normale
 Febra recurentă –perioade febrile de 4-5 zile alternează cu perioade
afebrile de aceeaşi durată
 Febra ondulantă –perioadele febrile alternează cu perioadele afebrile , dar
trecerea se face prin oscilaţii ascendente şi descendente, nu bruşte
 Febra de tip invers –temperatura minimă se înregistrează seara, iar
temperatura maximă se înregistrează dimineaţa
 Febra neregulată –oscilaţiile sunt nesistematizate

(Atenţie! Gradele întregi de temperatură: 37, 38, 39, 40, etc. sunt trecute chiar
în dreptul liniei care reprezintă valoarea lor şi nu în centrul coloanei, unde sunt
scrise sub formă de cifre); temperatura de 37 este subliniată de o linie mai
groasă decât celelalte.

9
http://users.skynet.be/catherine.lasseaux/claudine/temperature/Aspect%20pratique.htm

ATENŢIE! Respectaţi instrucţiunile de utilizare ale termometrului pe care-l

utilizaţi! Există variaţii ale temperaturii normale în funcţie de metoda utilizată.
ATENŢIE! A se citi Ghidul privind Termoreglarea la nou-născut- anexele care
prezintă modul de măsurare a temperaturii.
Concluzie: exista şi metode invazive de măsurare a temperaturii.
Pulsul –scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare; se apreciază:
 Ritmicitatea
 Frecvenţa
 Amplitudinea
Măsurarea pulsului se face la orice arteră accesibila palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos, expl.:
 Artera radială: şant radial, extremitatea distală a antebraţului
 Artera temporală superficială
 Artera carotidă -pe marginea anterioară a sternocleidomastoidianului
 Artera humerală, brahială: antero-medial la nivelul braţului
 Artera femurală: în regiunea inghinală
 Artera poplitee: regiune poplitee

10
  Artera tibială posterioară: înapoia maleolei interne a tibiei
 Artera pedioasă - pe faţa dorsală a piciorului în primul spaţiu
intertarsian.

În momentul măsurării pulsului, pacientul trebuie să fie relaxat şi-n repaus fizic
de cel puţin 10 min. De obicei se măsoară pulsul la artera radială, în şanţul
radial pe extremitatea distală a antebraţului, în continuarea policelui. Palparea
se face cu vârful degetelor index, medius şi inelar de la mâna dreaptă. Pulsaţiile
sunt numărate pe 1min cu ajutorul secundarului de la ceas. Consemnarea
valorii obţinute se face sub formă de punct tinând cont că fiecare linie
orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii. Curba pulsului se obţine unind valorile
măsurătorilor anterioare. Valorile normale sunt cuprinse la adult între 60-80
bătăi/min. Pulsul fiind declanşat de contracţiile cardiace, frecvenţa lui coincide
cu frecvenţa cardiacă în condiţii normale. În caz de fibrilaţie atrială nu toate
contracţiile atriale sunt însoţite de undă pulsatilă şi ca atare se constată un
deficit de puls; există un puls central dat de frecvenţa cardiacă, care diferă de
cel periferic. Reprezentarea grafică a pulsului periferic se face în acest caz
sub formă de linie discontinuă.

11
Respiraţia –măsurarea frecvenţei respiratorii cu scopul evaluării funcvenţei
respiratorii; se apreciază de asemenea tipul respiraţiei, ritmul, amplitudinea.
Pacientul este aşezat în decubit dorsal şi se numară inspiraţiile timp de 1min cu
ajutorul unui ceas cu secundar, faţa palmară a examinatorului fiind plasată
pe suprafaţa toracelui astfel fiind percepute miscările cutiei toracice.

12
Valoarea obţinută este reprezentată pe grafic sub formă de punct, fiecare linie
orizontală a foii reprezentand 1 respiraţie; prin unirea punctelor se obţine curba
frecvenţei respiratorii. Frecvenţa respiratorie normală la adult este de 16-18
respiraţii/min.
Curba respiraţiei trebuie să meargă în paralel cu cea a temperaturii şi pulsului,
cele trei curbe înregistrând funcţii de baza ale organismului.

Tensiunea arterială – evaluarea funcţiei cardiovasculare; se măsoară TA

sistolică sau maximă şi TA diastolică sau minimă; se folosesc aparate speciale
denumite tensiometre. Se foloseşte pentru reperarea zgomotelor un stetoscop
biauricular a carui membrană se plasează pe artera humerală sub marginea
inferioară a manşetei. Se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul
parei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile, apoi se decomprimă
progresiv manşeta prin deschiderea supapei. Când se percepe primul zgomot se
reţine valoarea, aceasta reprezentând valoarea maximă sau sistolică; se continuă
deprimarea şi-n momentul în care zgomotele dispar se notează valoarea,
deoarece aceasta reprezintă TAD sau minimă. TA se poate determina şi prin
metoda palpatorie; nu se foloseşte stetoscopul, ci determinarea se face prin
palparea arterei respective, de obicei artera radială; etapele sunt aceleaşi.
Valoarea normală a TA conform O.M.S. este cuprinsă între 110-130 mmHg
pentru TAS şi între 65-85 mmHg pentru TAD. Se notează pe foaia de
temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală pentru maximă şi o altă
linie orizontală pentru valoarea minimă socotind pentru fiecare linie
orizontală a foii o unitate coloană de mercur; se unesc liniile orizontale cu
linii verticale şi se obţine o coloană care se colorează compact cu roşu dacă TA
a fost masurată în clinostatism; dacă măsurătorile s-au efectuat în ortostatism,
coloana obţinută se haşurează.

Diureza –se masoară cantitatea de urină emisă în 24 ore. Cantitatea normală

este de aproximativ 1500 ml, dar există variaţii fiziologice şi patologice ale
cantităţii de urină din 24 ore. Reprezentarea grafică se face sub formă de linii
orizontale, între două linii orizontale fiind 100 ml de urină; reprezentarea
grafică se poate face sub formă de coloană compactă de culoare albastră pentru
cantitatea de urină emisă în cursul nopţii şi sub formă de coloană albă cu contur
albastru pentru urina din cursul zilei.
Pentru ca datele furnizate de diureză să aibă o valoare reală asupra evoluţiei
bolii, diureza se va urmări zilnic şi –n paralel cu notarea acesteia se vor nota:
cantitatea de lichide ingerate şi cantitatea de lichide pierdute prin transpiraţie,
varsături, diaree.

13
Scaunul – furnizează date despre tranzitul intestinal. În mod normal un adult
are un scaun de consistenţă normală, de culoare brună, cu miros caracteristic de
putrefacţie. Numărul scaunelor se notează în rubrica respectivă sub formă de
linii, poziţia acestei linii reprezentând prin convenţie aspectul scaunului.

Expl.:
 Scaun normal –linie verticală
 Scaun semiconsistent –linie oblică
 Scaun apos –linie orizontală
 Mucus – X
 Grunjos - Z
 Puroi – P
 Sanguinolent –S (creion rosu)
 Melenă –M
Dacă numărul scaunelor din 24 ore este foarte mare se notează numărul total de
scaune cu cifre, numărul respectiv fiind urmat de semnul convenţional
respectiv.

Varsatura –se notează în foaia de temperatură sub formă de cerc într-o rubrică
specială; dacă sunt numeroase simbolul convenţional va fi precedat de cifra
care indică numărul vărsăturilor din 24 ore.

Regimul alimentar –in funcţie de tipul de boală şi gravitatea acesteia

Tipuri de regim
 Hidric : postoperator, BDA
 Hidro-zaharat : IRA,IHA, stari febrile
 Semilichid : varice esofagiene, perioada icterică a hepatitei acute
 Lactat : faza dureroasă ulcer gastric, primele zile după HDS
 Lacto-fainos : după puseu acut de ulcer
 Hepatic : hepatite cronice
 Renal : boli renale
 Cardiovascular : hiposodat, fără grăsimi
 Diabetic
 Hipocaloric : obezitate

Înălţimea corporală –se determină cu taliometrul, care este format dintr-o

tijă verticală gradată pe care se miscă perpendicular un cursor. Bolnavul se
descalţă şi este aşezat în picioare sub cursorul taliometrului păstrându-şi o
poziţie cât mai dreaptă. Cursorul se coboară până pe capul pacientului şi se
citeşte gradaţia corespunzatoare. Înălţimea se poate măsura şi cu banda

14
metrică, cu bolnavul descălţat în ortostatism cu spatele sprijinindu-se de perete.
Cu un plan orizontal plasat deasupra capului se marchează locul de intersecţie
al planului orizontal cu peretele, după care se masoară distanţa dintre podea şi
marcaj .
Sugarii se masoară cu pediometru, care are forma de jgheab gradat prevăzut
cu un cursor; sugarul este aşezat în interior în decubit dorsal şi menţinut drept,
iar cursorul se va sprijini pe vertex sau tălpli în funcţie de gradaţia scalei,
indicând astfel înălţimea acestuia.
Înălţimea la naştere este cuprinsă între 48 si 54 cm. În primul an sugarul creşte
cu 25 cm şi anume:
 5 cm în prima lună
 3 cm în luna a 2-a
 2 cm pe luna între 3-7 luni
 1 cm pe luna între 8-12 luni

Concluzii: taliometru, pediometru, bandă metrică.

Greutatea corporală –greutatea ideală se determină dupa diverse formule, iar

greutatea reală este determinată prin cântărire, obligatorie la internare şi ulterior
în funcţie de indicaţii, în legatură directă cu patologia prezentă; expl: zilnic
pentru stabilirea bilanţului hidric.
Cântărirea se face cu balanţa antropometrică cu pacientul în ortostatism sau
pe un dispozitiv special montat pe cântar în cazul pacienţilor care nu-şi pot
menţine poziţia; există şi paturi tip balanţă din care se scade greutatea patului
în momentul cântăririi.
Cântărirea sugarilor se face pe balanţe speciale; deoarece sugarul este cântărit
fără haine pe cântar se aşează un scutec a cărui greutate se va scădea din
greutatea sugarului. La sugari greutatea se exprimă în grame, pe când la copiii
peste un an vârstă, ca şi la adult, greutatea se exprimă în kg. La sugari curba
ponderală se poate reprezenta grafic. Copiii mai mari în stare gravă vor fi
cântăriţi împreună cu asistentul medical care-l va ţine în braţe; greutatea
copilului se află scăzând din greutatea totală greutatea asistentului medical.
Cântărirea se face în aceleaşi condiţii (cântar, vestimentaţie, după eliminarea
scaunului şi după diureză).
Balanţele antropometrice sunt verificate periodic; în momentul cântăririi se
aduce cursorul balanţei la zero, deci se echilibrează. Pentru sugari balanţele
prezintă două scale: pentru Kg până la 10, 12 sau 14 kg şi o scală pentru sute
de grame.
La naştere greutatea normală este cuprinsă între 2500-4000 grame. Greutatea se
dublează la 4 luni şi se triplează la 1 an; sugarul creşte în primele 4 luni câte
750grame /lună, în urmatoarele 4 luni câte 500 grame /lună, iar în ultimele 4
luni câte 250 grame /lună.

15
Peste 2 ani vârstă, greutatea ideală este dată de formula: 2x +9, unde x este
vârsta în ani.

Cântar cu taliometru pentru adulţi Taliometru fixat de perete

Taliometru digital, cu display wireless

Acest aparat de măsurare a înălţimii (pentru montare la perete) determină

înalţimea printr-un senzor optic şi transmite prin wireless, de la aparatul
de măsurat la display-ul LCD wireless, astfel rezultatul poate fi citit de
oriunde (unde există conexiune wireless). Măsurarea se poate face foarte
rapid datorită dispozitivului mobil - pe scara gradată. Acest dispozitiv are
o suprafaţă lată, care se poziţionează deasupra capului pacientului, iar
picioarele sunt atent poziţionate la baza taliometrului, cu ajutorul unui
dispozitiv special.

16
Pediometru sugari

Menajează pielea sugarului, lavabil şi pliabil; uşor, o solutie pentru economisirea

spatiului, precizie de măsurare a lungimii sugarului în poziţie de decubit
dorsal. Simplu de utilizat prin fixarea poziţiei capului şi culisarea părţii de sprijin a
picioarelor.

Cântar mecanic pentru sugari

17
 Cântar electronic sugari

Cântar mecanic pentru sugari

 Citirea usoara a scalei ;
 Greutatea scalei la kg ;
 Greutatea scalei la gram

Capacitate de cantarire: 12 kg;

Gradatia: 10 grame.

I.P. (indicele ponderal) se calculează raportand greutatea reală la greutatea

ideală vârstei. În funcţie de valorile I.P. există trei grade de distrofie:
 grad I : I.P. = 0,89-0,76

18
  grad II : I.P. = 0,75-0,61
 grad III : I.P. < sau = 0,60

2
I.M.C. ( Indicele de Masă Corporală ) = greutatea (kg) / înaltimea (m)

VALORI I.M.C.
 Subponderal <18,49
 G normala 18,50- 24,99
 Supraponderal 25,00- 29,99
 Obezitate grad I 30,00- 34,99
 Obezitate grad II 35,00- 39,99
 Obezitate morbidă >4o,00

19