PANCREATITA ACUTĂ

Pancreatita reprezintă inflamaţia pancreasului, organ în formă de frunză cu lungimea de

aproximativ 12 centimetri. Acesta este înconjurat de partea inferioară a stomacului şi de peretele
duodenului (prima porţiune a intestinului subţire, care se află în continuarea stomacului).

Pancreasul îndeplineşte trei funcţii principale: secretă în duoden lichid care conţine enzime

digestive, secretă hormonii insulină  şi glucagon, care reglează concentraţia sanguină a glucozei
şi secretă în duoden cantităţi mari de bicarbonat de sodiu (substanţa chimică din praful de copt),
care este necesar pentru neutralizarea acidului care ajunge în duoden din stomac.

Care sunt cauzele pancreatitei

Inflamaţia pancreasului poate fi produsă de calculi biliari, alcool, diferite medicamente, anumite
infecţii virale şi enzime digestive.

Pancreatita se dezvoltă rapid şi dispare în scurt timp (pancreatita acută), însă în unele cazuri
inflamaţia este persistentă şi produce distrugerea treptată a funcţiei pancreatice (pancreatita
cronică).

Pancreatita acută reprezintă inflamaţia bruscă a pancreasului, care poate fi uşoară sau
ameninţătoare de viaţă, care însă, de obicei, se vindecă complet.

Aproape 80% din cazurile de pancreatită acută sunt determinate de calculii biliari şi de
alcool. Femeile sunt de aproximativ 1,5 ori mai afectate în comparaţie cu bărbaţii de pancreatită
produsă de calculii biliari.

În mod normal, pancreasul secretă lichid pancreatic în duoden, prin ductul pancreatic. Lichidul
pancreatic conţine enzime digestive în formă inactivă şi inhibitori care inactivează enzimele care
se activează înainte de a ajunge în duoden.

Obstrucţia ductului pancreatic de către un calcul biliar blocat în sfincterul Oddi întrerupe curgerea
lichidului pancreatic. De obicei, blocajul este temporar şi conduce la leziuni limitate, care se
vindecă în scurt timp. Însă, dacă blocajul persistă, enzimele activate se acumulează în pancreas,
depăşesc acţiunea inhibitorilor şi încep să distrugă celulele panceratice, producând inflamaţia
severă.

Consumul zilnic de numai 50 ml de alcool (jumătate de sticlă de vin, patru sticle de bere sau 150
ml de lichior) timp de câţiva ani poate conduce la obstruarea canaliculelor pancreatice care se
varsă în ductul pancreatic, cu apariţia la final a pancreatitei acute.

Criza de pancreatită poate fi precipitată de ingestia unor cantităţi mari de alcool sau de o masă
copioasă. De asemenea, pancreatita poate fi produsă de numeroase alte afecţiuni.

Există multe medicamente care au acţiune iritantă asupra pancreasului. De obicei, inflamaţia
dispare atunci când administrarea acestora este întreruptă. Virusurile pot de asemenea cauza
pancreatită, de obicei de scurtă durată.

Care sunt simptomele pancreatitei

 dureri abdominale severe localizate în epigastru, inferior de stern
  durerea iradiază frecvent către spate şi rareori apare iniţial în abdomenul inferior
 când pancreatita e produsă de calculii biliari, durerea debutează brusc şi atinge
intensitatea maximă în câteva minute, apoi rămâne constantă şi severă, având
caracter penetrant şi persistând timp de câteva zile
 tusea, mişcările energice şi respiraţiile profunde accentuează durerea
 majoritatea pacienţilor au stări de greaţă şi prezintă vărsături, uneori până când nu
mai au ce să elimine din stomac
 unele persoane care fac pancreatită în urma abuzului de alcool pot să nu dezvolte
deloc simptome în afara durerii moderate, iar altele au stare generală foarte alterată,
au aspectul de om bolnav, sunt transpirate şi au puls rapid (între 100 şi 140 de bătăi
pe minut) şi slab, precum şi frecvenţă respiratorie crescută
 iniţuial, temperatura corporală poate fi normală, însă creşte în decurs de câteva ore,
ajungând între 37,7 şi 38,3 grade Celsius
 presiunea sangiună poate fi crescută, însă are tendinţa să scadă atunci când
persoana se ridică în picioare, producând leşinul pacientului
 pe măsură ce pancreatita acută se agravează, pacienţii devin din ce în ce mai puţin
conştienţi de mediul înconjurător, iar unii ajung aproape în stare de inconştienţă
 ocazional, albul ochilor (sclera) capătă o coloraţie gălbuie

Ce complicaţii pot apărea dacă nu tratezi pancreatita

acută
 iritaţie şi inflamaţie a membranei care acoperă cavitatea abdominală (peritonită)
 enzimele activate şi citokinele pot fi absorbite din abdomen în vasele limfatice şi ajung
în final în circulaţia sanguină, unde produc scăderea presiunii arteriale şi leziuni ale
unor organe localizate în afara cavităţii abdominale
 una din cinci persoane cu pancreatită acută prezintă tumefacţie în abdomenul
superior, ca urmare a orpririi tranzitului intestinal (ileus) sau din cauza faptului că
pancreasul hipertrofiat se măreşte şi împinge stomacul către anterior. De asemenea,
în cavitatea abdominală se poate acumula lichid (o afecţiune numită ascită)
 sângele şi sucul pancreatic se pot acumula în cavitatea abdominală, cu scăderea
volumului sanguin circulant şi reducerea importantă a presiunii sanguine, care poate
evolua până la şoc

Cum se stabileşte diagnosticul de pancreatită (analize

indicate)
Durerea abdominală caracteristică îl determină pe medic să suspecteze prezenţa pancreatitei
acute, în special la o persoană care are o afecţiune a vezicii biliare sau la un pacient cu
alcoolism. În timpul examenului fizic se observă rigiditatea musculaturii peretelui
abdominal. Când auscultă abdomenul cu stetoscopul, se observă că zgomotele intestinale sunt
mult diminuate sau absente.

Nu există nici o analiză sanguină care să dovedească diagnosticul de pancreatită acută, însă
anumite analize, folosite împreună, sunt extrem de sugestive pentru perezenţa acestei boli.

Pe radiografiile abdominale standard se observă anse intestinale dilatate, sau rareori unul sau
mai mulţi calculi biliari. Pe radiografiile toracice se pot observa regiuni pulmonare colabate sau
acumularea de lichid în cavitatea pleurală. Ecografiile indică prezenţa calculilor în vezica biliară
sau uneori în ductul biliar comun şi, de asemenea, arată mărirea de volum a apancreasului.
Tomografia computerizată (CT) este deosebit de utilă pentru detectarea variaţiilor mărimii
pancreasului, fiind folosită la pacienţii cu pancreatită acută severă şi la cei cu complicaţii, cum ar
fi scăderea marcată a presiunii sanguine. Deoarece imaginile sunt foarte clare, informaţiile
obţinute prin CT contribuie la stabilirea diagnosticului.

Cum se tratează pancreatita

Tratamentul pancreatitei acute uşoare, în special la pacienţii cu crize recurent, constă de obicei
în administrarea de analgezice pentru amelioarea durerii şi în ingestia de lichide simple.

În cazurile moderate sau severe de pancreatită este necesară spitalizarea. Toţi pacienţii trebuie

să evite iniţial alimentele şi lichidele, deoarece acestea stimulează pancreasul să producă mai
multe enzime. Dacă simptomele, cum ar fi durerea sau starea de greaţă, dispar rapid şi nu apar
complicaţii, se poate relua alimentaţia normală, însă alimentele sunt introduse printr-un tub direct
în tubul digestiv. Însă dacă simptomele nu se ameliorează sau dacă apar complicaţii, se
administrează lichide intravenos pentru a preveni deshidratarea şi hipotensiunea arterială, care
pot agrava pancreatita.

Persoanele cu pancreatită acută severă sunt internate de obicei în unitatea de terapie intensivă,
unde semnele vitale (pulsul, presiunea arterială şi frevenţa respiratorie) şi producţia de urină pot fi
monitorizate în mod continuu.

Se fac analize repetate pentru a se monitoriza concentraţiile diferitelor componente din sânge,
cum ar fi hematocritul, glucoza, electroliţii, globulele albe, amilaza şi lipaza. Se poate introduce
un tub prin cavitatea nazală, care se avansează până în stomac, petnru extragerea aerului şi
lichidului, în special dacă greaţa şi voma persistă şi ileusul gastrointestinal este prezent.

La persoanele la care presiunea sanguină scade sau care sunt în şoc, volumul sanguin este
menţinut prin administrarea intravenoasă de lichide, iar funcţia cardiacă este monitorizată
îndeaproape.

Unii pacienţi necesită administrarea de oxigen suplimentar, iar cei cu stare foarte gravă
necesită ventilaţie asistată. Durerea severă se trateaază de obicei cu opioide.

Ocazional, este necesară intervenţia chirurgicală pentru a îndepărta ţesutul pancreatic necrozat

sau infectat.

Când pancreatita este cauzată de litiaza biliară, trataemetnul depinde de severitatea bolii. Dacă
este uşoară, extirparea vezicii biliare poate fi amânată până când simptomele se ameliorează.

Pancreatita severă produsă de calculii biliari se tratează prin colangiopanceratografie

endoscopică retrogradă (ERCP) sau prin intervenţie chirurgicală.

Deşi peste 80% dintre pacienţi cu astfel de pancreatită elimină calculii biliari spontan, extragerea
acestora prin ERCP este necesară de obicei la pacienţii a căror stare nu se ameliorează după
primele 24 de ore de spitalizare.

Intervenţia chirurgicală constă în extirparea vezicii biliare şi curăţarea ductelor biliare.

La o persoană în vârstă având boli asociate, cum ar fi afectare cardiacă, endoscopia se foloseşte
de obicei ca primă metodă, însă dacă nu se obţin rezultate este necesară intervenţia chirurgicală.
Dacă în urma evaluării CT se observă că pancreasul este numai uşor mărit ca volum,
prognosticul este excelent. Însă, când se observă regiuni extinse de ţesut pancreatic distrus,
prognosticul este nefavorabil.

În caz de pancreatită acută uşoară, riscul de deces este scăzut, în jur de 5%, însă la pacienţii cu
pancreatită care produce leziuni severe şi hemoragie importantă, sau când procesul inflamator
nu este restrâns la pancreas, riscul de deces poate ajunge până la 10-50%.

Decesul este cauzat de insuficienţa cardiacă, pulmonară sau renală sau de infecţie
pancreatică sau de un pseudochist care se rupe sau sângerează.