COLICA BILIARA

Referat Medicina de Familie

Student : CSOMOS DIANA FLORENTINA

SERIA A, GRUPA NR. 6.

 Colica biliara (colica hepatica) este un simptom in cadrul
patologiei biliare, mai precis, este manifestarea clinica zgomotoasa a litiazei
biliare si se datoreaza unor contractii spastice reflexe ale veziculei sau ale
cailor biliare sau unei contracturi tetaniforme a musculaturii netede
veziculare, generate de calcul sau de infectie.
Durerea apare in special la bolnavii cu o suferinta veche biliara
(dischinezie biliara, litiaza biliara etc.) si dupa mese copioase cu exces de
bauturi alcoolice.

Cel mai des, durerea apare brusc, mai ales noaptea, si este de
intensitate violenta. Debutul brusc atinge paroxismul in cateva minute si in
majoritatea cazurilor este declansat de o masa abundenta, cu exces de
grasimi.
Sediul durerii este cel mai frecvent in epigastru sau in
hipocondrul drept cu iradiere posterioara pe sub rebordul costal, ascendent
catre umarul drept sau transfixiant catre hipocondrul stang.
Este o durere viscerala tipica, de intensitate mare, care blocheaza
inspirul, dureaza intre 15 minute si 4 ore si poate regresa rapid sau pregresiv.
Intensitatea durerii este mare, ea fiind continua si fara variatii. Colica biliara
poate sa se repete la intervale variabile de timp.
Crizele dureroase cu durata de peste 6 ore sugereaza aparitia unei
complicatii (colecistita acuta, pancreatita ).
Bolnavul este agitat, anxios, nu gaseste o pozitie antalgica, care
sa-i calmeze durerea, este transpirat si extremitatile se pot raci.
Durerea se insoteste frecvent de varsaturi, varsaturi bilioase, care
insa nu o influenteaza, de asemenea se pot asocia subicter si ascensiuni
febrile, uneori frisoane si urini hipercrome. Aparitia febrei traduce
instalarea complicatiilor infectioase (colecistita acuta).
La examenul obiectiv se constata durere spontana si la palpare in
epigastru, sub rebordul costal drept, si mai ales in punctul cistic, deseori
palparea fiind dificila, din cauza contractarii peretelui abdominal. Durerea
provocata de palparea profunda a hipocondrului drept urmata de blocarea
reflexa a inspirului ( semnul Murphy ) este specifica.
Examenul clinic poate decela uneori un colecist mare, palpabil
sub forma unei mase piriforme, localizata subhepatic, elastica, foarte
sensibila si mobila cu miscarile respiratorii. Aspectul se intalneste in litiaza
veziculara cu calcul inclavat in regiunea infundibulo-cistica si aparitia
hidropsului vezicular.
Diagnosticul de litiaza biliara se stabileste in prezenta acestui
simptom, mai ales la femeile de peste 40 de ani, cu antecedente de greturi,
voma, balonari, constipatii, dureri abdominale, amaraciune, limba incarcata
si repetate indigestii.
Staza si incetinirea fluxului biliar pot fi incriminate drept
cauze ale unor calculi mici, pigmentari calcici. Foarte expuse acestei boli
sunt persoanele cu excedent ponderal, sedentare, constipate, cu diabet sau
care au vezica anatomic anormala (cutata, septata, deformata de aderente).
Printre alimentele care declansaza colica biliara se remarca in
special grasimile, ouale si ciocolata. Dupa disparitia durerii bolnavul ramane
timp de inca 24 de ore cu o jena in hipocondrul drept sub forma unei senzatii
de disconfort.
Risc prezinta si cei care abuzeaza de laxative diuretice, femeile
care apeleaza vreme indelungata la pilula contraceptiva ori care se supun la
repetate cure de slabire, fara sa consume apa in cantitate suficienta. Mai pot
fi mentionate ca factori de risc imbinarea starilor stresante si neurastenice cu
dischineziile biliare care, prin tulburarea motricitatii veziculei (spasm,
hipotonie, chiar atonie), sunt certe motive de formare a calculilor. In
concluzie, se poate arata ca orice obstacol ce se opune activitatii normale a
vezicii biliare, un timp oarecare, poate genera calculoza.
Studiile de depistare arata ca peste 10% din populatie este
purtatoare de calculi biliari, cu variatii in functie de etate, sex etc. Varsta
medie de manifestare si de diagnostic al acestei suferinte este intre 40-50 de
ani, aparand la femei de 2-3 ori mai mult decat la barbati. Fierea este
secretata in mod continuu de catre ficat, este depozitata in vezica, de unde
insa este eliminata intermitent in intestin - mai mult ziua, mai putin in somn
- in cantitate de circa 500 ml in 24 de ore. Desigur, conteaza mult
alimentatia. Carnea si grasimile cresc producerea de bila, in timp ce zaharul
o scade. Un obstacol in calea eliminarii ei poate produce icter in 2-3 zile.
Bila contine cam 96% apa, restul fiind saruri minerale, colesterol si alte
grasimi, iar orice modificare in continutul de apa, in chimismul ei sau in
evacuare genereaza dupa caz: calculi (si implicit colica ), icter, infectie ori
chiar cancer.
Posibilitatile actuale de diagnostic ridica intrebarea: Care
investigatie primeaza? Colecistografia, tomografia computerizata (scanner),
ecografia sau rezonanta magnetica? Experienta acumulata confirma ca
examenul ecografic reprezinta cea mai accesibila metoda de depistare a
calculilor vezicali (simpla si economica). Tubajul duodenal poate descoperi
doar microcalculi (cu diametrul de maximum 2 mm).

Investigatii complementare:
Examenele de laborator vizeaza sangele, urina, materiile fecale, bila.
Examenul sangelui arata, in majoritatea cazurilor, hipercolesterolemie.
Hipercalcemia este frecventa.
Hiperbilirubinemia si cresterea sarurilor biliare (hipercolalia) exista mai des
in litiaza coledocului. V.S.H. crescuta si leucocitoza sunt martorii aparitiei
unei infectii.
Examenul urinii arata cresterea urobilinogenului si prezenta bilirubinuriei in
starile icterice.
Examenul materiilor fecale facut in aceeasi situatie prezinta hipoco-lie sau
acolie; dupa colici biliare pot fi gasiti, uneori, calculi in materiile fecale.
Tubajul duodenal poate fi simplu sau minutat (Varella). Proba excretiei
veziculare provocate poate fi negativa - semn ca vezicula nu comunica cu
canalul coledoc (vezicula exclusa).
Semnificatie diagnostica mai au: bila duodenala (A): prezenta cristalelor de
colesterol si de bilirubinat de calciu; in bila veziculara (B).
hipocolesterolcolia, hipocolalocolia, scaderea pigmentilor biliari, a calciului
si a fierului. Prezenta leucocitelor alterate in bila B denota o inflamatie a
colecistului.
Bilicultura poate pune in evidenta agenti microbieni in cazurile in care s-a
supraadaugat o infectie.
Examenul radiologie este foarte pretios, se folosesc: radiografia simpla,
cole-cistografia, colangiografia, duodeno-colecisto-grafia. in ultimii ani se
incearca noi procedee radiologice pentru decelarea litiazei veziculare:
colecistografia transparietala (Roer), cu introducerea substantei de contrast
intravezicular, calculografia, cineradiografia si colecistografia concomitenta
cu sondajul duodenal.
Radiografia simpla (directa) poate sa puna in evidenta calculii impregnati cu
saruri de calciu.
Colecistografia arata calculii sub forma unor imagini lacunare, clare,
rotunjite, pe umbra de fond a bilei opacifiate; in alte cazuri, imaginea
veziculara nu apare (vezicula exclusa radiologie), datorita obstructiei
canalului cis-tic sau in cazul unei vezicule ticsite cu calculi mici.
Colecistografia transparietala poate lamuri problema.
Colangiografia urmareste decelarea calculilor in caile biliare.
Endoscopia caii biliare principale (coledocoscopia) necesita o tehnica si o
aparatura deosebite, insa constuie mijlocul cel mai sigur de diagnostic in
litiaza coledociana sau a canalului hepatic.
Ecografia este un mijloc util de investigatie. Permite un diagnostic corect in
96 % dintre cazuri.
Diagnosticul pozitiv este mult inlesnit in situatiile in care exista colici
biliare. In celelalte cazuri trebuie sa se bazeze pe o anamneza amanuntita si
pe examenul clinic si va trebui sa tina seama de examenele complementare,
in special de tubajul duodenal si de examenul radiologie.

Diagnosticul diferential al colicii biliare:

Colica biliara va fi diferentiata de colica nefetica dreapta, colecistita acuta

necalculoasa si de angiocolita acuta, de ulcerul gastro-duodenal perforat, de
criza gastrica tabetica, de colica saturnina, de o apendicita acuta, de o
salpingita acuta dreapta, de o sarcina extrauterina rupta, de pancreatita acuta
hemoragica, de infarctul mezenteric si de infarctul miocardic.

Tratamentul colicii biliare:

Se face un tratament pentru calmarea durerilor, si pentru

combaterea infectiei (daca exista frisoane, febra, dureri vii de cap), oprirea
varsaturilor, prevenirea dezechilibrelor circulatorii.
Combaterea spasmului dureros cu Papaverina, Atropina,
Scobutil compus, Lizadon (medicamente interzise celor cu glaucom de orice
fel si cu adenom de prostata), Algocalmin, Piafen.
Sedativele majore - Morfina, Mialgin, Fortral - trebuie evitate
pentru ca pot intarzia migrarea completa a calcului sau pot favoriza aparitia
unei pancreatite acute (complicatie de gravitate maxima).
Caldura moderata pe abdomen in zona ficatului si ceaiurile de
menta ajuta mult la calmarea durerii, diminuand spasmul.
Trebuie evitata alimentatia hipercalorica, cu exces de grasimi,
dulciuri ori cu putine fibre dietetice (fructe, zarzavaturi, cereale) pentru a nu
se ajunge la excesul de colesterol si la depasirea ponderala. Regimul igieno-
dietetic va exclude alimentele ce produc contractia puternica a veziculei:
grasimi prajite, sosuri, unt, smantana, maioneze, afumaturi, conserve,
mezeluri, organe, varza, fasole, alcool, cafea, ciocolata. Se admit lactate
degresate, fainoase, carne slaba de peste, pasare, fructe si legume. La toate
acestea, trebuie sa adaugam combaterea sedentarismului si gimnastica
rationala.
 Cazurile care nu se amelioreaza la tratament, persistand
varsaturile, alterarea starii generale si durerile abdominale cu contractia
muschilor, se interneaza urgent.
Dupa trecerea crizei, un tubaj duodenal (pentru diagnosticare si
drenaj) si efectuarea unor investigatii (colecistografie, ecografie, analize de
sange) sunt utile.

BIBLIOGRAFIE:

1.Bolile aparatului digestiv- Paulina Ciurea, Tudor Ciurea,

Editura didactica si pedagogica, 1999.

2.Tratat de patologie chirurgicala- Nicolae Angelescu.

3. Fiziopatologia litiazei biliare – I Illinescu, D Carmen, Viorela

Enachescu,U.S.S.M. Craiova, 1989.

4.Simptome, semne si sindroame in exemple si probleme.Editura

Muntenia & Leda, Constanta 2001.