LITIAZA BILIARA Cauze Calculii se pot forma in diferite organe sau glande (rinichi, vezica urinara, vezica biliara,

glande salivare). In functie de localizare, calculii sunt compusi din substante diverse: calciu, fosfat, colesterol, sucuri digestive, etc. Bila este compusa din apa, saruri biliare (care joaca un rol important in digestia grasimilor), colesterol, fosfolipide, pigmenti si electroliti. Calculii biliari de colesterol se formeaza atunci cand: - colesterolul se gaseste in exces in bila - bila nu contine suficiente saruri biliare - vezica biliara nu se contracta in mod regulat (vezica hipotona sau "lenesa") Cauzele care duc la formarea calculilor biliari (litogeneza) nu sunt complet cunoscute, dar au fost identificati diversi factori de risc: obezitatea, sarcinile multiple, etc. Trebuie mentionat faptul ca nu exista o legatura intre nivelul de colesterol sangvin si concentratia de colesterol din bila. Indiferent de marime, forma sau numarul calculilor biliari, acestia fac parte din una din urmatoarele categorii: - Calculi de colesterol reprezinta 80% din totalul calculilor biliari. De obicei de culoare galbena, acesti calculi sunt compusi in principal din colesterol nedizolvat, desi pot avea si alte componente: calciu si bilirubina (pigment biliar produs prin degradarea globulelor rosii). - Calculi pigmentari sunt de culoare inchisa, dimensiuni mici si se formeaza atunci cand bila contine bilirubina in exces. Cauzele care determina formarea lor nu sunt cunoscute. Incidenta calculilor pigmentari este mai mare la pacientii cu anumite boli (ciroza hepatica, infectii ale cailor biliare, drepanocitoza) care au drept rezultat formarea in exces de bilirubina. Semne si simptome In marea majoritatea cazurilor, litiaza biliara nu se manifesta clinic si nu determina complicatii. Calculii pot traversa canalul cistic fara a provoca simptome. Totusi, obstructia temporara a canalului cistic provoaca durere intensa, cunoscuta sub denumirea de colica biliara. Colica biliara dureaza in general intre 30 minute si 4 ore. Este o durere intensa resimtita in partea superioara dreapta a abdomenului, ce poate iradia inspre umar si omoplatul drept. Durerea survine brusc, devine intensa, apoi dispare treptat. Este de obicei insotita de greturi, varsaturi si rar de febra si frisoane. De obicei, durerea apare postprandial (la 1 ora dupa masa) si este cauzata de contractia vezicii biliare, drept raspuns la o masa bogata in lipide, in conditiile in care canalul cistic este obstruat de un calcul biliar. Durerea se estompeaza odata ce calculul este eliminat, permitand bilei sa curga normal. O persoana care a suferit o criza de colica hepatica prezinta 70% riscuri de a suferi alta. La inceput, crizele sunt usoare, dar au tendinta de a se agrava in absenta unui tratament. Majoritatea crizelor survin fara legatura cu masa. Ele se pot declara in orice moment, dar cel mai des nu exista un eveniment declansator. Criza survine dupa ce vezica s-a contractat si a eliminat un calcul susceptibil de a obstrua caile biliare. Luarea mesei provoaca intotdeauna contractia vezicii, stimulata de prezenta alimentelor in intestinul subtire, dar vezica se poate contracta si in mod spontan in orice moment. Diagnostic Litiaza biliara este suspectata la pacientii cu colici biliare. Rezultatele testelor de laborator sunt normale atat la pacientii asimptomatici, cat si la pacientii cu colica biliara necomplicata. In general, ele nu sunt necesare decat in cazul unei suspiciuni de colecistita. Cresterea numarului de leucocite paote indica o colecistita sau un alt proces infectios. Totusi, la o treime din pacientii cu colecistita nu prezinta hiperleucocitoza (cresterea numarului de globule albe). Un nivel crescut de transaminaze indica o suferinta hepatica, in timp ce hiperbilirubinemia si nivelul marit de fosfataza alcalina sunt dovezi ale obstruarii canalului coledoc. Ecografia abdominala este metoda de electie pentru diagnosticul litiazei biliare. Examenul CT, RMN sau colecistografia orala sunt alte posibilitati de a diagnostica litiaza biliara. Ecografia endoscopica poate detecta calculi biliari de mici dimensiuni (< 3 mm) si este uneori utilizata cand rezultatele celorlalte examene nu sunt concludente.

Calculii biliari asimptomatici sunt deseori depistati in mod accidental, in timpul analizelor de rutina, sau efectuate pentru alte afectiuni. Tratament Pentru calculii biliari asimptomatici, tratamentul medical este rareori indicat deoarece prezinta reactii adverse sau complicatii, iar recurenta calculilor este relativ frecventa (25% in 5 ani). La pacientii cu crize acute de colica biliara, durerea poate fi controlata cu ajutorul medicamentelor antispastice, antiinflamatorii nesteroidiene sau opioide, in functie de intensitatea ei. Desi majoritatea crizelor de colici biliare se rezolva spontan, recurenta simptomelor se observa la 20 -40% din pacienti/ an, iar complicatiile precum colecistita, coledocolitiaza, colangita si pancreatita survin la 1 -2% din pacienti /an. Astfel, indepartarea veziculei biliare (colecistectomie) este indicata. In general, colecistectomia este efectuata pe cale laparoscopica, constituind o interventie miniinvaziva ce necesita doar trei incizii abdominale. Vindecarea dureaza cateva zile. In aproximativ 5% din cazuri (in special in cazul unei inflamatii importante), se recurge la ablatia vezicii biliare prin chirurgie clasica. Ablatia vezicii nu determina probleme pe termen lung. Dupa operatie, ficatul continua sa produca bila, dar aceasta trece in canalul coledoc si se varsa direct in intestinul subtire. Pacientul continua sa se alimenteze normal. Bila este secretata mai frecvent, ceea ce poate duce la aparitia unor scaune lichide, la unele persoane. Daca problema persista, unele modificari ale dietei evitarea alimentelor grase si aporturile suplimentare de fibre alimentare pot fi benefice. In plus, colestiramina , un medicament care absoarbe bila in intestin, contribuie la reducerea simptomelor neplacute. Litotripsia este o metoda ce consta in fragmentarea calculilor cu ajutorul ultrasunetelor de inalta frecventa. Apoi, medicamentul ursodiol (acid ursodeoxicolic) este prescris pentru dizolvarea fragmentelor de calculi biliari. Tratamentul este indicat doar in cazul unui calcul unic, de dimensiuni mici. Alti calculi se pot forma in urmatorii ani. Acidul ursodeoxicolic este un solubilizant al calculilor compusi din colesterol, dar necesita un interval de 6 luni pana la 2 ani pentru a dizolva calculii, in functie de marimea lor. Datorita raportului mai mare dintre suprafata si volum, calculii mici se dizolva mai repede (de exemplu, 80% din calculii < 0,5 cm se dizolva in termen de 6 luni). Rata de succes in dizolvarea calculilor de dimensiuni mari este scazuta, chiar si in conditiile administrarii unor doze ridicate de acid ursodeoxicolic. Medicamentul reduce concentratia de colesterol in bila. Aproximativ 15 -20% din pacienti sunt candidati pentru tratamentul cu acid ursodeoxicolic, iar rata de succes este de 40% dupa 2 ani de tratament. Totusi, chiar dupa dizolvarea cu succes a calculilor biliari, recurenta acestora este de 50% dupa 5 ani.