Amputatiile in patologii

arteriale si venoase
 Amputaianu este doar cea mai de temut sechel a
leziunilor ulcerative periferice la un diabetic, dar este i o
metod de tratament.
Din pcate, n momentul de fa, este cea mai frecvent
metod, cel puin n ara noastr, de a rezolva complicaiile
acestei afeciuni.
Terminologia, n ceea ce privete amputaiile ce se pot face
la nivelul membrului pelvin, cuprinde dou entiti
distincte:
amputaie minor care definete interveniile care nu
intereseaz nici una din cele dou articulaii mari ale
membrului inferior i amputaia major pentru
amputaia de coaps i de gamb.
 Amputaii minore :

Sunt intervenii care se fac datorit faptului c menin,

ntr-o msur mai mare sau mai mic, funcionalitatea
membrului pelvin.

n aceast categorie sunt incluse rezeciile de falange,

rezeciile de raze (dezarticulaii de degete) i
amputaia transmetatarsian.
 Amputaii majore
Amputaia de gamb

Amputaia de gamb are ca indicaii principale gangrena

umed a degetelor cu extensie pe faa dorsal a
piciorului i ulceraia neuropat profund cu fenomene
de gangren extensiv la nivelul piciorului sau treimii
inferioare a gambei.
Fixarea locului de amputaie la nivelul gambei sau
coapsei reprezint o decizie de mare rspundere.
Conservarea genunchiului poate favoriza efortul de mers
cu ajutorul unei proteze ameliornd astfel posibilitile
de reabilitare a acestor bolnavi. De altfel o amputaie la
nivelul gambei poate fi protezat mai bine dect una de
coaps.
 Complicatii:
Complicatii generale- infectii toracice,angina
pectorala,infarct miocardicsiAVC. Deoarece mobilitatea
este limitata dupa amputare se pot dezvolta siescare.
Complicatii locale- infectii locale la niveul bontului.
Pentru a se reduce riscul de infectie se vor
administraantibiotice. Uneori, vindecarea bontului se
realizeaza cu dificultate, fie din cauza infectiei, fie din
cauza problemelor de circulatie. In situatii exceptionale,
medicii pot recurge la o nouainterventie chirurgicala la
nivelul bontului sau pentru indepartarea unei suprafete
mai mari a membrului. Tot in cazuri exceptionale, la
nivelul genunchiului sau soldului pot aparea contractii
involuntare, care, de regula, sunt imposibil de corectat si
care nu permit utilizarea uneiproteze. Pentru prevenirea
acestor contractii, pacientul trebuie sa urmeze sedinte
defizioterapie, la scurt timp dupa realizarea operatiei.
Amputaia piciorului
diabetic
In cazul pacientilor care sufera de amputatii, in unele
cazuri pacientul are senzatia de contractura musculara a
membrului lipsa, aceste contracturi pot deveni dureroase
chiar si insuportabile.

Pentru aceste cazuri s-a inventat un dispozitiv relativ

foarte simplu dar cu mare impact asupra creierului si
asupra impulsurilor nervoase generate de acesta
pacalind creierul si facand ca durerea sa dispara.
Descrierea dispozitivului si metoda de folosire:
O cutie impartita in doua incaperi egale de o oglinda
indreptata spre membrul intreg.

Se introduce membrul amputat in camera dispusa cu

capac si membrul intreg in cealalta;
Se inchide capacul camerei unde se afla ciotul;
Pacientul este pus sa se uite in oglinda si are senzatia
ca in acea cutie are ambele membre.
Pacientul este pus sa isi incordeze grupele musculare
ce apartin ambelor membre. Si se mentine contractia
pret de cateva secunde.
In cele din urma pacientul este pus sa isi relaxeze
membrele. Si constata disparitia contracturii si a
durerii, implicit.
 Recuperarea pacientilor cu
amputatii

Pentru a ajunge la cele mai bune rezultate

recuperarea dupa amputatie se imparte in
doua mari categorii:

1. Recuperarea preoperatorie
2. Recuperarea post operatorie
 Recuperarea preoperatorie
Pentru a incepe recuperarea preoperatorie
kinetoterapeutul trebuie sa se consulte cu medicul curan,
sa stie exact ce metode si ce exercitii sa realizeze cu acel
pacient. Odata stabilita legatura cu medicul,
kinetoterapeutul incepe recuperarea preoperatorie.
Recuperarea preoperatorie se incepe cu evaluarea
pacientului de catre kinetoterapeut pentru a stabili
obiectivele recuperarii.
Kinetoterapeutul trebuie sa aiba grija ca exercitiile
aplicate pacientului sa nu cumva sa inrautateasca starea
actuala a acestuia, exercitiile se executa lent si ritmic.
Odata cu realizarea acestor pasi kinetoterapeutul incepe
tonifierea musculara a pacientului. Pentru a avea un bun
start in recuperarea postoperatorie (membrul sanatos
trebuie antrenat sa aiba o mobilitate si o forta mult
crescuta pentru a compensa la inceput lipsa celuilalt
membru)
 Recuperarea postoperatorie
Reabilitarea incepe imediat dupainterventia chirurgicalain
timpul fazei acute de tratament, iar cand starea pacientului se
imbunatateste va fi dezvoltat un program mai amplu de
recuperare.
Succesul reabilitarii depinde de o serie de factori, printre care:
- nivelul si tipul amputarii;
- tipul si gradul handicapului rezultat;
- starea generala de sanatate a pacientului;
- sprijinul familiei.
Programul de reabilitare va fi conceput de catre specialisti in
functie de nevoile fiecarui pacient; implicarea activa a fiecarei
persoane si a familiei este vitala pentru succesul programului.
Scopul reabilitarii dupa oamputatieeste de a ajuta pacientul
sa revina functional si independent, si sa isi imbunatateasca
calitatea generala a vietii (atat fizic, emotional cat si social).
 Exercitii de posturari
Deflectare din articulaia oldului la amputaiile de
coaps: culcat pe burt, aezai o pern sub partea
anterioar a bontului. Se aplic presiune pe zona
fesier, astfel obinnd extensia total posibil din
articulaia oldului. Meninei poziia 10-15 secunde.
Facei 3 serii de 10 repetri. n cazul n care nu se
poate executa exerciiul din poziia culcat pe burt, se
va ncerca din poziia culcat lateral sau din ortostatism

Deflectare din articulaia genunchiului la amputaiile de

gamb: - n poziia culcat sau eznd cu genunchiul
ntins apsai partea antero-superioar a genunchiului.
Meninei poziia 10-15 secunde. Facei 3 serii de 10
repetri.
 Exerciii de tonifiere a
musculaturii membrului superior

Din poziia eznd, ridicai-v sprijinind pe

mini, cu coatele ntinse. Meninei poziia 6-8
secunde. Facei 3 serii de 6-8 repetri.

Recomandm i executarea diferitelor exerciii

uoare cu gantere
 Transferul din pat n crucior i invers asistat
Persoana care asist, ridic pacientul de trenul
superior cu priza sub axil i sub ezut. Meniune: se
demonteaz braul cruciorului dinspre partea patului!

Transferul din pat n crucior i invers

Din pat n crucior: cruciorul se aeaz lipit de pat,
lng membrul inferior existent i se blocheaz cu
frnele. Aezai o mn pe crucior i cealalt pe
marginea patului. Aplecai-v nainte i ridicai-v cu
ajutorul membrului inferior existent, transfernd
corpul n crucior.
Din crucior n pat: cruciorul se aeaz lipit de pat pe
partea membrului inferior existent, transfernd corpul
n pat individual
 Ridicarea din pat cu ajutorul
cadrului de mers
Piciorul sntos se aeaz uor n spatele planului
genunchiului. Sprijinindu-v pe cadru cu ambele
mini, aplecai-v nainte i ridicai-v uor.

Atenie: cadrul se regleaz la nlimea

corespunztoare! Planul patului s fie mai sus
dect nivelul genunchiului (90 sau mai sus),
astfel facilitm ridicarea n ortostatism.
 Ridicarea n dou crje
Aezai crjele aproape de marginea patului i aplecai-v nainte,
mutnd centrul de greutate mai n fa, uurnd astfel ridicarea n
poziia ortostatic. V ridicai uor n picioare prijinindu-v pe
ambele crje.
Nu se recomand folosirea crjelor subaxilare la pacienii protezai,
din urmtoarele cauze:
- schimbarea centrului de greutate care rezult o poziie incorect i
mers defectuos;
- strivirea unor nervi importani ceea ce va genera durere i chiar
leziuni permanente la nivelul braelor i minilor

Mersul cu crje
Plasai crjele nainte, circa 30 cm.
Facei un pas nainte cu membrul existent, sprijinindu-v pe crje.
Pii pn la nivelul crjelor, sau dincolo de ele.
 Urcatul scrilor cu ajutorul crjelor

Aezai crjele pe prima treapt, sprijinii-v pe

crje, pind cu membrul existent pe prima
treapt.

Cobortul scrilor cu ajutorul crjelor

crjele se menin pe acelai treapt, v sprijinii
pe ele dup care se pete pe treapta de mai jos;
nu opii;
cobori mai nti cu membrul existent.
 Pentru a fi eficiente, programele de recuperare in
urma amputarii pot include:
- tratamente pentru vindecarea ranilor si ingrijirea ciotului;
- activitati pentru imbunatatirea abilitatilor motorii,
reluarea activitatilor de zi cu zi;
-exercitiicare contribuie la dezvoltarea fortei musculare,
rezistentei si controlului;
- protezare;
-ameliorarea durerilorpost operatorii sau de tip fantoma;
- sprijin emotional pentru a depasi perioada dedepresiesi
pentru imbunatatireaimaginii de sine;
- utilizarea dispozitivelor medicale de reabilitare;
- consiliere nutritionala in scopul accelerarii vindecarii si a
starii generale de bine;
- consiliere profesionala;
- adaptarea mediului de acasa pentru usurarea activitatilor
zilnice, asigurarea sigurantei, accesibilitatii si mobilitatii;
- instruirea si educatia familiei pentru a contribui la
sprijinirea pacientului.
 Exerciii de tonifiere al membrului inferior sntos:
Din poziia eznd, cu spatele drept, ntindei membrul existent, contractai
coapsa, innd laba piciorului n unghi de 90 de grade. Meninei o
contracie puternic 10-15 secunde. Facei 3 serii de 10 repetri. Dac
aceste exerciii vi se par prea uoare, putei aeza o greutate pe tibie (sac
cu nisip, contrapriz cu mna).
Culcat pe spate, flectai membrul inferior existent i ridicai bazinul, de pe
nivelul patului, meninnd poziia 10-15 secunde. Facei 3 serii de 8-10
repetri. Aceste exerciii sunt recomandate i pacienilor cu amputaie de
coaps.

Exerciii de tonifiere a musculaturii membrului inferior amputat

(gamb i coaps):
Stnd culcat pe partea opus amputaiei, ridicai-v membrul restant spre
tavan, pstrnd alinierea cu corpul. Meninei poziia 8-10 secunde. Facei
3 serii de 8-10 repetri.
Stnd culcat pe burt, cu membrele inferioare aliniate cu planul patului,
ridicai-v membrul restant spre tavan, contractnd musculatura fesei.
Meninei-l ridicat 5-10 secunde, apoi cobori-l lent i relaxai-v. Facei 3
serii de 10 repetri. n cazul n care nu putei sta pe burt, executai
exerciiile stnd pe picioare sau din culcat lateral. Acese exerciii sunt mai
eficiente prin aplicarea contraprizei (mna kinetoterapeutului) sau a unei
greuti (sac de nisip).
 Specialistii implicati in programele de
reabilitare a pacientilor cu amputatii

- ortoped/chirurg ortoped;
- psihiatru;
- specialist medicina interna;
- specialist asistenta medicala;
-fizioterapeut;
- psihoterapeut (terapie ocupationala);
- asistent social;
- manager de caz;
 Prin respectarea unui program de recuperare
riguros si corect se poate ajunge chiar si la
performante purtand o proteza corespunzatoare: