Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NURSINGUL PACIENTULUI CU
COMĂ DIABETICĂ
Absolvent:
Boaru Alin-Costel
2019
1
CUPRINS :
2
CAPITOLUL III - ÎNGRIJIRI SPECIFICE
Cazul 1.................................................................................................................42
Cazul 2.................................................................................................................47
Cazul 3.................................................................................................................52
CAPITOLUL IV – CONCLUZII.........................................................................58
ANEXE.................................................................................................................59
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................61
3
" Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască
deşi aproape toţi se nasc cu ea. "
Hipocrate
ARGUMENT
Am ales tema lucrării de diplomă „NURSINGUL PACIENTULUI CU COMĂ
DIABETICĂ” datorită faptului că, în prezent această afecţiune este în foarte răspândită la nivel
global, atât datorită creşterii incidenţei afecţiunilor care alterează organismului uman, cât şi
datorită modificării modului de viaţă în societatea actuală, cu o expunere complexă la factori de
risc, de la alimentele industrializate, la automedicaţie şi până la stresul vieţii profesionale.
Coma diabetică este o complicație severă, chiar amenințătoare, a diabetului. Pentru
pacienții cu diabet zaharat, o creștere periculoasă a glicemiei (hiperglicemia) sau o scădere a
glicemiei (hipoglicemia) pot determina coma diabetică. La nivel mondial, numărul pacienţilor
diagnosticați cu diabet zaharat este într-o continuă creştere, ceea ce necesită includerea lor într-
un program de tratament, educaţie şi prevenire a complicaţiilor acestuia.
Pentru pacienţii suferinzi de această afecțiune, apare o schimbare aproape radicală a
stilului de viaţă din punct de vedere social, familial şi profesional, de aceea rolul asistentului
medical nu este doar cel care ţine de competenţa profesională ci și unul de confident de
încredere, intermediar între acesta şi aparţinător, asigurând sprijinul psihologic pe lângă rolul
important de acordare a unor îngrijiri în cazul apariţiei unor complicaţii şi realizarea unui
program educaţional adecvat. La ora actuală în lume există, probabil, peste 150 milioane de
diabetici, din care 10-15% sunt tratați cu insulină. Studiile epidemiologice efectuate în diferite
țări subliniază faptul că în ultimele decenii, creșterea procentului pacienților cu diabet zaharat a
fost paralelă cu creșterea standardului de viață .
Problema diabetului zaharat este foarte importantă peste tot în lume, atât datorită
frecvenței dar și a gravității bolii, diabetul zaharat afectând negativ speranța de viață și calitatea
acesteia. Se consideră că diabetul este principala cauză de cecitate la adulții cu vârste între 20 și
74 de ani, Nu în ultimul rând, diabetul zaharateste o boală foarte costisitoare datorită evoluției
cronice îndelungate, dar și datorită faptului că asistența medicală, deși gratuită pentru diabetici,
este foarte scumpă pentru societate.
Aceste date m-au motivat să caut să aprofundez cunoştinţele teoretice şi practice
referitoare la coma diabetică, pentru ca în practicarea viitoarei mele profesii să pot aduce, pe cât
posibil, şi contribuţia mea personală la prevenirea bolii, dar şi a complicaţiilor acesteia, precum
şi pentru a putea acorda îngrijirile specifice afecţiunii cu profesionalism desăvârşit.
4
CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALĂ
Pancreasul este o glandă cu dublă secreţie - externă şi internă - anexată duodenului. Prin
structura şi aspectul exterior prezintă asemănări cu glandele salivare, motiv pentru care a mai
fost numit şi „glanda salivară abdominală”. Forma neregulată, asemănătoare unui ciocan.
Forma pancreasului este una alungită transversal, are o extremitate dreaptă mai
voluminoasă, iar porţiunea stângă mai subţiată, ascuţită. Este turtit anterioposterior şi este aplicat
pe peretele posterior al abdomeniului.
Consistenţa pancreasului este una relativ fermă, dar elastică, ceea ce face ca organele din
vecinătate să-şi lase amprenta pe acesta. Este friabil, se rupe uşor, în secţiune are aspect cărnos.
Dimensiunile pancreasului:
lungimea: 15 - 20 cm;
înălţimea: 4 -5 cm (la nivelul capului);
grosime: 2 cm.
Pancreasul este ceva mai voluminos la bărbat decât la femeie. Ajunge la dimensiunile
maxime până la 40 ani, pentru ca după 50 ani să descrească treptat.
Configuraţie exterioară
Pancreasul este format din două porţiuni perpendiculare una peste alta. Porţiunea dreaptă
orientată vertical e mai voluminoasă şi se numeşte cap. Porţiunea orizonatală, fiind uşor oblică în
sus şi spre stânga, aceasta numindu-se corp; ea se termină ascuţindu-se spre coadă.
5
Capul are forma aproximativ circulară şi prezintă două feţe (anterioară şi posterioară) şi o
circumferinţă. Din marginea stângă a porţiunii inferioare a capului se desprinde o prelungire care
se curbează şi se îndreaptă medial şi în jos, prin spatele vaselor mezenterice superioare, se
numeşte procesul uncinat. Între cap şi procesul unciant se formează o scobitură adâncă incinzura
pancreatică.
Corpul are o formă de prismă triunghiulară cu trei feţe şi trei margini. Faţa anterioară
prezintă în vecinatatea capului o proeminenţă joasă şi rotunjită tuberozitatea omenală, spre
stânga prezintă o depresiune largă şi puţin adâncă, impresiunea gastrică în care se aşează
stomacul. Faţa inferioară este străbătută de două şanţuri, pentru artera şi vena lineală (splenică).
Faţa posterioară ”priveşte” spre organele etajului submezocolic. Marginile se formează la
întâlnirea feţelor şi sunt: superioare, anterioare şi inferioare.
Coada se continuă fără o limita netă cu corpul. Ea poate avea forme diferite şi poate fi
lungă sau scurtă.
Localizarea pancreasului
Pancreasul răspunde primei vertebre lombare, el poate urca până la a 12-a vertebră
toracală (situaţie înaltă), sau poate coborî până la a 3-a vertebră lombară (situaţie joasă), deci
pancreasul ocupă epigastrul, iar prin coadă pătrunde în hipocondrul stâng.
Mijloace de fixare - Pancreasul este unul dintre organele cele mai bine fixate ale cavităţii
abdominale. El este menţinut în poziţia sa prin: conexiunile cu duodenul în care i se deschid
canalele excretoare, prin peritoneu, prin fascia de coalescenţă retroduodeno-pancreatică Treitz
prin vase şi nervi. Acestora li se adaugă presa abdominală.
6
Porţiunile pancreasului au o fixare diferită. Capul este cuprins în concavitatea duodenală
şi este mai bine fixat decât coada legată de splină prin ligamentul splenico-lineal. În cazuri
excepţionale, pancreasul poate fi deplasat în torace sau să formeze conţinutul unei hernii
ombilicale.
Raporturile pancreasului
Raporturile pancreasului, în special cele ale capului, se aseamănă, în bună parte, cu
raporturile duodenului, fapt care a determinat denumirea de „simbioza duodeno-pancreatică”.
Capul pancreasului este cuprins în concavitatea duodenului, de care aderă prin tracturi
conjunctive solide. Faţa anterioară a capului pancreasului este acoperită de peritoneu. Porţiunea
supramezocolică este acoperită înainte de porţiunea pilorică a stomacului şi răspunde bursei
omenale. Porţiunea submezocolică răspunde cavităţii periteonale mari şi vine în raport cu
colonul transvers şi cu ansele intestinului subţire. Faţa posterioară are un raport foarte important
cu ductul coledoc, care este aplicat pe ea prin fascia de coalescenţă retroduodeno-pancreatica
Treitz (acest raport explica de ce inflamaţia ductului coledoc se poate propaga la pancreas şi să
dea pancreatite).
Uneori cele două organe vin în contact, alteori rămân îndepărtate, ele sunt legate prin
ligamentul frenico-lineal.
7
Structura pancreasului
Pancresul este o glandă amficrină (mixtă) cu secreţie exocrină şi endocrină. La periferie
glanda are o capsulă conjunctivă subţire, slab dezvoltată, care continuă în interiorul organului
formând septuri conjunctivo-vasculare slab dezvoltate, care separă incomplet lobii şi lobulii. În
structura glandei pancreatice se disting două părţi componente: masa principală (cu funcţie
exocrină) şi o parte mai mică (cu funcţie endocrină, formată din insulite de celule dispersate în
ţesutul exocrin - insulele Langerhans).
Pancreasul exocrin reprezintă 97-98% din volumul glandei şi este format din acini de
formă sferică sau ovoidală, asemănători cu cei din carotidă.
Canalele excretoare ale pancreasului sunt: cel principal (Wirsung) şi cel accesor
(Santorini). Amândouă sunt confundate în parenchimul glandular şi se deschid în duoden.
Ductul panctreatic - canalul lui Wirsung - străbate pancreasul de la coadă spre cap, la
egală distanţă între marginea superioară şi cea inferioară (mai aproape de faţa posterioară). Ajuns
la nivelul capului, ductul se curbează în jos, apoi spre dreapta, se alătură ductului coledoc,
perforează împreună tunica musculară şi se deschid împreună în ampula hepato-pancreatică a lui
Vater. Această proemină pe suprafaţa interioară a duodenului sub forma papilei mari în vârful
căreia se afla orificiul de deschidere a ampulei în duoden. Înainte de deschiderea ampulei ductul
pancreatic are un sfincter format dintr-un manşon de fibre musculare netede. Uneori coledocul şi
ductul pancreatic se pot deschide separat în duoden.
Ductul panctreatic accesor - canalul Santorini - ia naştere din ductul principal în locul
unde acesta se curbează în jos, de aici se îndreaptă, străbătând capul pancreasului spre duoden,
unde se deschide le 3 cm deasupra papilei mari, la nivelul papilei duodenale mici. Când ductul
Wirsung este obstruat canalul Santorini se dilata şi asigură scurgerea sucului pancreatic în
duoden.
Vascularizaţie şi inervaţie
Pancreasul este un organ bogat vascularizat.
Irigaţia arterială este dată de arterele pancreatico-duodenale (ramuri din arterele hepatică
şi mezenterică superioară) şi de arterele pancreatice (ramuri ale arterei splenice).
Pancreasul exocrin
Sucul pancreatic este secretat de celule acinare ale pancreasului exocrin. Este un lichid
limpede, uneori cu conţinut de mucus care se adaugă în canalele excretoare cu un pH 8. La om se
elimină zilnic o cantitate de 200-800ml. Conţine substanţe anorganice, cea mai importantă fiind
bicarbonatul (care îi conferă caracterul alcalin) şi substanţe organice (componentul cel mai
important fiind enzimele).
Componentele anorganice
PH-ul sucului pancreatic reflectă pH-ul sangvin, bicarbonatul din suc crescând în
alcaloză metabolică şi scăzând în acidoza metabolică. Bicarbonatul neutralizează conţinutul acid
al duodenului.
Componentele organice
Enzimele sunt cele mai importante componente ale sucului pancreatic. Acţionează asupra
celor trei principii alimentare şi se împart în: amilolitice (alfa-amilaza şi maltaza), lipolitice
(lipaza) şi proteolitice (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza).Secreţia enzimelor este
stimulată de acetilcolină, mediator al stimulării vagale, şi de colecistokinina (cck).
Enzimele amilolitice
Alfa-amilaza este mai puternică decât cea salivară deoarece digeră şi amidonul crud pe
care îl transformă în maltoză, maltotrioză şi dextrine. Acţiunea ei necesită prezenţa ionilor de
9
clor, pH-el optim de acţiune este 6,7-7. Maltaza este în cantitate mică în sucul pancreatic.
Împreună cu izmoltaza (din sucul intestinal) realizează hidroliza maltozei, maltotriozei şi
dextrinelor.
Enzime proteilitice
Tripsina secretată ca tripsinogen, activat în duoden de enterokinază (enzimă secretată de
mucoasa duodenală); se activează şi autocatalitic. În activare intervin ionii de calciu. Ea desface
legăturile peptidice ale proteinelor şi ale polipeptidelor rezultând di-tri-tetra-peptide şi unii
aminoacizi. PH-ul optim de acţiune este 8. Acţiunea tripsinei asupra ţesutului pancreatic este
împiedicată de inhibitori ce se află în ţesutul pancreatic.
Enzimele lipolitice
Lipaza desface trigliceridele în acizi graşi, monogliceride şi glicerol. Acţionează împreună
cu acizii biliari la interfaţa apalipide. PH-ul optim de acţiune este 7-9. Activatorii sunt clor,
natriu şi ionii de calciu.
Pancreasul endocrin
Hipoglicemia rezulatată dintr-un exces de insulină este letală prin afectarea funcţiilor
nervoase vitale.
sistemului nervos. Insulina scade glicemia. Acest feed-back negativ contribuie la menţinerea
unui nivel glicemic normal. Secreţia de insulină este stimulată şi de manoză şi fructoză
(convertită intracelular în glucoză). Alţi stimulatori ai insulinei sunt: aminoacizii(AA).
Secreţia de insulină este mai mare după ingestia de glucoză (prin acţiunea asupra
mucoasei gastro-intestinale) decât după administrarea intravenoasă. Un asemenea efect îl au şi
unii aminoacizi. Stimularea secreţiei de insulină prin ingestia de glucoză şi aminoacizi se explică
prin secreţia de hormoni digestivi produsă. Acest mecanism secretor se adaugă acţiunii directe,
prin sânge a glucozei pe secreţia de insulină, având caracterul unei reacţii de anticipare, glucoza
întâlnind în sânge o concentraţie crescută de insulină.
Secreţia de insulină este stimulată vag prin intermediul acetilocolinei. Efectul vagal este
inhibat de atropină. Simpaticul inhibă secreţia de insulină.
11
Glucagonul este un polipeptid sintetizat în celulele A ale pancreasului endocrin. Are un
puternic efect hiperglicemiant, realizat prin mecanisme opuse celor prin care insulina are efect
hipoglicemiant. Stimulează glicogenoliza, acţiune ajutată de un efect neoglicogenetic ce susţine
rezerva de glicogen. Glucagonul actionează cu predilecţie de hepatocit eliberând în circulaţie
glucoză.
Secreţia de glucagon creşte în efort fizic şi stres de orice natură prin sistemul nervos simpatic,
disponibilizând o cantitate crescută de glucoză pentru ţesutul muscular prin mobilizarea ei din
glicogenul hepatic. Parasimpaticul, prin acetilcolină, stimulează secreţia de glucagon.
Secreţia de glucagon este inhibată de hiperglicemie, acizii graşi liberi din plasmă, corpii
cetonici şi insulină.
Secreţia STS este stimulată de factorii care cresc secreţia de insulină, hipoglicemie, unii
aminoacizi. STS poate ajunge în circulaţia generală acţionând ca un hormon sistemic.
12
Secretat de celulele pancreatice şi celulele tractului digestiv. Secreţia lui este inhibată de
STS. Rolul lui în metabolismul glucidic şi intermediar nu este precizat. Nu afectează glicemia.
1.2.1. DEFINIȚIE
Coma diabetică este o complicație a diabetului care pune viața în pericol și care cauzează
inconștiența. Poate să apară atunci când zahărul din sânge devine prea mare sau periculos de
scăzut.
1.2.2. ETIOLOGIE
Extremele glicemice prelungite – glicemia care este ori prea mare ori prea mcia – pot
determina diferite afectiuni, toate putand duce la coma diabetica.
1. Cetoacidoza diabetica
Daca celulele musculare sunt private de energie, organismul poate raspunde prin
metabolizarea grasimilor stocate. Acest proces formeaza acizi toxici cunoscuti ca cetone.
Lasata netratata, cetoacidoza diabetica poate duce la coma diabetica. Cetoacidoza
diabetica este mai frecventa la pacientii cu diabet de tip I, dar poate afecta si pacientii
cu diabet de tip II sau diabet gestational;
3. Hipoglicemia
Creierul are nevoie de glucoza pentru a functiona. In cazuri severe, hipoglicemia poate
determina pierderea cunostintei. Hipoglicemia este mai frecventa la pacientii care isi
13
injecteaza prea multa insulina sau sar peste o masa sau gustare. Exercitiile fizice prea
viguroase sau consumul unei cantitati prea mari de alcool pot avea acelasi efect.
Rapiditatea cu care scade glicemia influenteaza simptomele hipoglicemiei. Spre exemplu,
daca dureaza cateva ore pentru ca glicemia sa scada cu 50mg/dL, simptomele pot fi
minime. Daca glicemia scade cu aceeasi cantitate in cateva minute, simptomele vor fi mai
pronuntate.
1.2.3. PATOGENIE
O coma diabetica nu apare de nicaieri. Mai intai pacientul va prezenta semne si simptome
ale hiper sau hipoglicemiei.
Hiperglicemia
Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientul manifestă:
- sete;
- urinare frecventa;
- gura uscata;
- greturi;
- varsaturi;
- dispnee.
Hipoglicemia
Daca nivelul glicemiei este prea mic, pacientul poate manifesta:
- tremuraturi si nervozitate;
- oboseala;
- transpiratii;
- foame;
- iritabilitate;
- confuzie.
14
caz, nu are semnificaţia clasică, aceea de pierdere a conştienţei. Aceasta este abolită numai în
foarte puţine cazuri (sub 10%).
Coma diabetica este o urgenta medicala. In cazul comei diabetice, diagnosticul prompt
este esential. Echipa medicală va realiza un examen fizic complet si poate intreba
apartinatorii despre istoricul medical. Sunt necesare, de asemeni, diferite teste de laborator.
Diagnosticul pozitiv se pune în urma examenului clinic care prezintă simptomele şi
semnele mai sus menţionate (se bazează pe anamneză), tablou clinic şi pe investigaţiile
paraclinice.
Medicul măsoară:
- nivelul glicemiei;
- nivelul cetonelor;
- cantitatea de nitrogen sau creatinina (un produs de metabolism al creatinei, un constituent
important al muschiului) din sange;
- Hematocritul (proportia celulelor rosii si a limfei din sange);
- Nivelul potasiului din sange.
Coma
Criteriul Coma hipoglicemică
cetoacidozică
15
Tonus
scăzut crescut, contracturi
muscular
Dacă sunt lăsate netratate, complicațiile care rezultă din coma diabetică pot include: leziuni
cerebrale permanente și chiar moarte.
2. TRATAMENT
a) igieno-dietetic
Orice medicament antidiabetic nu are nici o valoare fără respectarea regimului.
16
De asemenea, bolnavul trebuie să își deprindă un stil de viață sănătos, să evite oboseala
și sedentarismul și,să nu se expună la factori climatici externi.
b) medical
În faza de acido cetoză moderată, insulina şi regimul corect administrate sunt
suficiente, în faza de precomă, internarea este obligatorie. Se vor trata cauzele:
declanşante, infecţie, insuficienţă insulinică, dezechilibrul alimentar, stressul, etc. Se
administrează un regim hidric bogat, cu sucuri de zarzavat strecurate, sucuri de fructe,
băuturi sărate, etc. Se introduc prin perfuzie 500 - 1000 ml ser fiziologic, 250 - 500 ml
ser alcalin hiperto-nic,250 - 500 ml ser glucozat 10 - 20%, tamponat cu insulina (1 u.i.
la 2 g glucoza. Se măreşte doza de insulina cu 50 - 100%, peste cantitatea obişnuită. Se
adaugă 2 - 4 g K, în 24 de ore în perfuzie. în stadiul de comă diabetică, tratamentul este
complex. Se administrează 7-91 i.v., din care în primele două ore, 3 1 (ser fiziologic,
ser alcalin hiperton sau ser bicarbonatat izotonic).
Din a treia oră se administrează 500 - 1000 ml ser glucozat 20%, tamponat cu
insulina. Thamul se foloseşte în situaţii speciale. Glucoza se administrează pentru
dispariţia cetozei, prevenirea hipoglicemiei etc. Administrarea de K, i.v. în perfuzie este
obligatorie.
Când este posibilă rehidratarea orală, se administrează 2 -3 1 lichide în 24 de
ore, cu 10 - 14 g clorură de sodiu şi 8 - 10 g clorură de potasiu. Dozele de insulina
variază între 300 şi 600 u.i., administrate i.v. sau s.c. După caz se administrează şi
soluţii macromoleculare sau plasmă în caz de colaps, digitală etc. Corect tratat bolnavul
în comă diabetică, revine la normal în 6 - 8 ore.
De obicei constienta revine cand nivelul glicemiei ajunge la normal.
Pacientul rămâne sub observație până când starea i se va îmbunătăți și rezultatele
analizelor sanguine se vor prezenta în valori normale.
22
2.3.4. Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat
Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, dacă este independent sau
dependent în satisfacerea nevoii. Cu această ocazie se observa şi starea tegumentelor şi apariţia
unor eventuale modificări. Se verifică temperatura ambiantă (20-21°C) şi se evită curenţii de aer.
Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul sau.
Se pregătesc în apropiere materialele necesare toaletei, schimbarea lenjeriei patului,
lenjeriei bolnavului şi materialele necesare pentru prevenirea escarelor.Temperatura apei trebuie
să fie de 37-38°C.
Bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu un cearşaf şi patură. Se descoperă
progresiv numai partea care se va spăla. Se stoarce bine buretele sau manuşa de baie pentru a nu
se scurge apa în pat sau pe bolnav. Ordinea în care se face toaleta este : spălat, clătit, uscat. Se
săpuneste regiunea după care se clăteşte ferm, dar fără brutalitate.
Apa calda trebuie să fie din abundenţă, să fie schimbată ori de câte ori este nevoie. Se
insista la pliuri, sub sâni, la mâini, la spaţiile interdigitale, la coate şi axile. Se mobilizează
articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor. La toaleta pe
regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu muşamauă şi aleză în funcţie de regiunea pe
care o spălăm.
La toaleta pe regiuni cu bolnavul în pat se va respecta următoarea succesiune:
- faţă, gât, urechi, braţe şi mâini, partea anterioară a toracelui, abdomen, faţa
anterioară a coapselor;
Apoi, bolnavul va fi intors în decubit lateral şi se vor spăla: spatele, fesele, faţa
posterioară a coapselor. Bolnavul se aduce din nou în decubit dorsal şi se vor spăla: gambele şi
picioarele, organele, genitale externe, îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale.
Toaleta pe regiuni :
a)Îngrijirea ochilor
Scop: îndepărtarea secreţiilor şi prevenirea infecţiilor oculare.
Materiale necesare : apă sau ser fiziologic, tampon de tifon, comprese, mănuşi de baie, prosop,
taviţă renală. Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spală ochii cu ser fiziologic, cu
mâna acoperită cu manusă. Secreţiile se îndepărtează de la comisura externă spre cea internă. La
pacienţii inconştienţi secreţiile oculare se îndepărtează în mod regulat, se aplică comprese
îmbibate în ser fiziologic şi se picură lacrimi artificiale în mod repetat.
c) Îngrijirea urechilor
Scop: menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern şi
îndepărtarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern şi a dopurilor de cerumen.
Materiale necesare: tampoane sterile montate pe beţişoare, apă, săpun, manuşa de baie, prosop,
tăviţă renală.
Efectuarea tehnicii : Se întoarce capul bolnavului uşor într-o parte, se introduce tamponul în
conductul auditiv extern şi se curăţă cu tamponul uscat. La introducerea tamponului trebuie avut
grijă de limita vizibilităţii. Pavilionul urechii se spală cu mâna cu manuşă, cu apă şi săpun
curăţând cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară. Se limpezeşte şi se usucă cu
prosopul. Fiecare ureche se curăţă cu un tampon separat şi dacă din conductul auditiv extern se
scurge lichid cefalorahidian sau sânge se va chema medicul.
Efectuarea tehnicii:
Poziţia pacientului este în decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul protejând
lenjeria. Se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare, se şterge limba, bolta palatină,
suprafaţa internă şi externă a arcadei dentare cu tampoane îmbinate în glicerină boraxată cu
mişcări dinăuntru în afară. Cu un alt tampon se şterg dinţii, apoi se ung buzele. Toaleta se poate
24
face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mâna fiind acoperită cu manuşă. La pacienţii
care prezintă proteză dentară, aceasta se va scoate, spăla şi păstra într-un pahar cu apă.
e) Îngrijirea unghiilor
Scop: asigurarea igienei pacientului, îndepărtarea depozitului subunghial care conţine germeni
patogeni.
Materiale necesare : apă şi săpun, forfecuţă, periuţă de unghii, pilă, prosop.
Efectuarea tehnicii : Unghiile se spală cu apă, săpun şi periuţa. Pentru spălarea piciorului acesta
va fi introdus într-un lighean. După spălare se face tăierea unghiilor cu mare atenţie pentru a nu
leza ţesuturile din jur. Instrumentele după utilizare se dezinfectează.
f) Îngrijirea părului
Scop: pregătirea pentru operaţii în zona feţei, pregătirea pentru electroencefalografie (EEG),
spălare igienică la pacientul cu spitalizare îndelungată, pentru starea de bine a pacientului.
Contraindicaţii : fracturi ale craniului, politraumatizaţi, bolnavii cu febră, boli ale pielii capului.
Materiale necesare: muşama, aleză, lighean, apă caldă, şampon, săpun, prosop, piaptăn, uscător
de păr
Efectuarea tehnicii :
Temperatura camerei trebuie să fie între 22-24°C. Poziţia bolnavului este în funcţie de starea sa :
şezând pe un scaun cu capul în faţă, şezând în pat, decubit dorsal oblic. Se protejează patul cu
muşama şi aleză. Se aşează ligheanul în funcţie de poziţia bolnavului astfel încât părul să ajungă
în lighian, se umezeşte părul, se şamponează, se masează uşor pielea capului, se limpezeşte, se
usucă, se piaptană. Se protejează pielea capului cu un prosop şi pacientul va sta confortabil în
pat.
g) Toaleta intima
Scop: igienic, menţinerea unei stări de confort fizic, în vederea efectuării unor tehnici la acest
nivel, sondajul vezical la femei şi bărbaţi, recoltarea de urină pentru urocultură. Se face de mai
multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi, la cei cu sonde vezicale, înaintea intervenţiilor
chirurgicale în regiunea anală sau a organelor genitale, a căilor urinare şi în perioadele
menstruale la femei.
Materiale necesare: paravan, două bazinete, tampoane sterile din vată sau comprese, pensă port-
tampon, cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, manuşă de cauciuc, mănuşă de baie, muşama,
aleză.
Efectuarea tehnicii :
25
Se controlează temperatura apei, se pregăteşte patul cu muşama şi aleză. Se asigură
intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aşează în poziţie ginecologică, se serveşte cu un
bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se îmbracă manuşa de cauciuc peste care se ia
manuşa de baie. Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus turnând apa şi săpun. Se
limpezeste abundent, se îndepărtează bazinetul. Se usucă prin tamponare cu prosopul. Pliurile se
pudrează cu talc.
Una din atribuţiile principale ale asistentului medical este urmărirea funcţiilor vitale: puls,
tensiune arterială, respiraţie, temperatură corporală.
Asistenta medicală va urmări cu atenţie : temperatura, culoarea sclerelor şi tegumentelor,
pruritul, apariţia edemelor, modificările de comportament, aportul de lichide, greutatea corporală.
Asistenta medicala măsoară, notează şi interpretează valorile funcţiilor vitale : puls, tensiune
arterială, respiraţie, temperatură şi la orice modificare va avertiza medicul.
Buna desfăşurare a evoluţiei se urmăreşte după graficul respiraţiei, temperaturii, al pulsului
şi prin înregistrarea valorilor tensiunii arteriale.
a) Respiraţia se măsoară în scopul evaluării funcţiei respiratorii a pacientului, fiind indiciu
27
al evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt : tipul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor respiratorii, ritmul,
frecvenţa.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaia de temperatură a
bolnavului.
Efectuarea tehnicii : Asistenta aşează pacientul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce
urmează a fi executată. Plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui şi numără
inspiraţiile timp de un minut.
Respiraţia se notează printr-un punct cu un pix sau creion cu mină de culoare verde. Fiecărei linii
orizontale îi corespund două respiraţii.
b)Tensiunea arterială : reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereţilor arterelor.
Valoarea sa variază în funcţie de: puterea de contracţie a inimii, rezistenţa pe care o opun vasele
de sânge (vasele îngustate aterosclerotic determină creşterea tensiunii arteriale). Tensiunea
arterială se va măsura la indicaţia medicului în clino şi ortostatism în diferite momente ale zilei.
Ştiinţific, tensiunea arterială o determinăm cu tensiometrul mecanic sau electronic . Metoda de
măsurare este indirectă; determinăm forţa necesară comprimării unei artere care practic
echivalează cu tensiunea din artere.
Metode de măsurare:
- Metoda Riva-Rocci, foloseşte manometru cu mercur;
- Metoda ascultatorie (Korotkoff), este cea mai uzuală.
c)Pulsul, scopul măsurării acestuia urmărind obţinerea informaţiilor privind starea
anatomo-funcţională a inimii şi vaselor de sânge. Bolnavul va fi anunţat că i se va măsura pulsul.
Bolnavul va fi ţinut în repaus 5-10 minute înaintea efectuării tehnicii. Se fixează degetele
palpatoare pe traiectul arterei şi cu ajutorul policelui se îmbrăţişează antebraţul la acelaşi nivel.
Se execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu vârful degetelor de la mâna dreaptă până
se percep bataile pulsului. Se notează grafic în foaia de temperatură cu culoare roşie printr-un
punct, pentru fiecare linei orizontală se socotesc patru pulsaţii.
Calităţile pulsului sunt: frecvenţă, ritmicitate, amplitudine, volum. Variaţii patologice ale
frecvenţei: puls tahicardic; puls bradicardic. După ritmicitate: puls ritmic şi aritmic. După
amplitudine: cu amplitudine mică, filiform sau cu amplitudine crescută. Pulsul se poate măsura
la artera carotidă, cubitală, humerală, poplitee, tibială, tibială posterioară.
d)Temperatura, măsurarea temperaturii are ca scop descoperirea unor valori patologice ale
temperaturii corporale. Temperatura poate fi măsurată în cavităţi semiînchise: axilă, plica
inghinală, cavitatea bucală, sau cavităţi închise cum ar fi rectul sau vaginul.
28
Materiale necesare: termometru maximal, tampoane de vată, prosop individual, săpun,
pahar cu soluţie de cloramină 1-2%, alcool sanitar.
Se verifică termometrul în ce priveşte integritatea, funcţionalitatea şi nivelul mercurului.
Se şterge cu soluţie dezinfectantă, se anunţă bolnavul aşezându-l într-o poziţie confortabilă, se
şterge axila cu prosop individual şi se aşează termometrul pe centrul axilei, paralel cu toracele.
Se menţine 10 minute. Se citeşte valoarea cifrică a temperaturii obţinute. Notarea grafică se face
cu culoarea albastră pe foaia de temperatură, pe verticala corespunzătoare datei şi timpului.
Pentru fiecare diviziune a foii se socotesc două diviziuni de grad şi se uneşte valoarea
anterioară obţinută, formându-se curba termia. Temperatura normală variază între 36-37 °C. Ea
este mai scăzută dimineaţa decât seara. Se măsoară cu termometrul atât dimineaţa cât şi seara.
În ciroza hepatică apar modificări ale temperaturii. Febra, când apare, este expresia necrozei
inflamaţiei hepatice ori a unor afecţiuni supraadăugate.
e) Diureza, urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanţului hidric. Mai
ales în cazul hemoragiilor masive este importantă rehidratarea organismului. Pentru măsurarea
diurezei, urina se colectează pe 24 de ore în recipiente cilindrice, gradate, cu gât larg, spălate şi
clătite cu apă distilată. Colectarea se începe dimineaţa la o anumită oră şi se termină a doua zi la
aceeaşi oră. Pentru prevenirea fermentaţiei se vor adăuga la urină cristale de timol.
Alimentele care pot fi consumate fără restricţie sunt: carnea, peştele de toate sorturile, şunca,
brânzeturile fermentate, ouăle, grăsimile vegetale şi animale, legumele cu conţinut mic în
glucide (castraveţi, ridichi, varză acră, spanac, conopică, ciuperci, varză roşie etc). Importante
sunt alimentele care pot fi consumate numai cu cântarul: pâinea, făinoasele, toate derivatele de
cereale, fructele şi legumele cu conţinut mare glucidic, brânza de vaci, laptele, iaurtul, urda.
Alimentele bogate în glucide sunt numai cele de origine vegetală. Dintre cele de natură
animală numai laptele şi produsele lactate. După conţinutul lor în glucide, fructele şi legumele
se împart
în patru categorii:
- cu conţinut sub 5% glucide: legume (castraveţi, ardei graşi, ciuperci, conopidă, dovlecei,
fasole verde, lobodă, roşii, vinete, ridichi, salată verde, spanac, varză, bame), fructe (pepene
galben şi verde, nuci, grepfuri şi lămâi). Acestea pot fi consumate fără restricţie, fără cântar.
- cu conţinut de 10% glucide: legume (ceapă, morcov, rădăcină de pătrunjel, praz, ţe-lină),
fructe (cireşi, căpşuni, coacăze, mere creţeşti sau domneşti, portocale, fragi). Acestea trebuie
cântărite.
- cu conţinut de 15% glucide: legume (mazăre verde boabe, păstârnac), fructe (cireşe de iunie,
dude, gutui, mere ionatane, mure, piersici, zmeură, vişini).
- cu conţinut de 20% glucide sunt: legume (usturoi, hrean, cartofi, leguminoase uscate
cântărite fierte - fasole, mazăre, linte), iar dintre fructe (struguri, prune uscate, pere
pergamute).
Sintetizând, se consumă cu cântarul merele de orice fel, portocale, cireşe, morcovi fierţi şi
cartofi. Sunt strict interzise: strugurii, prunele, perele pergamute, stafidele, curmalele şi
bananele.
Leguminoasele uscate se consumă fierte şi numai după ce se aruncă apa de fierbere. Dintre
celelalte alimente cu conţinut glucidic menţionăm:
- pâinea conţine 50% glucide
30
- pastele făinoase şi derivatele de cereale, conţin - cântărite fierte - circa 20% glucide şi
nefierte 70%, deoarece prin fierbere şi îmbibare cu apă îşi măresc volumul de patru ori.
- mămăliguţa pripită, conţine înjur de 12% glucide (100 g pâine echivalează cu 400 g
mămăligă).
- laptele dulce sau bătut, iaurtul, brânza de vaci, conţin în medie 4% glucide. Zahărul şi
produsele făinoase se interzic, deoarece cresc glicemia prea repede. Pot fi
folosite numai în stări hipoglicemice. Repartizarea glucidelor pe cele cinci mese, depinde de
modul de
echilibrare al diabeticului (numai cu dietă sau şi cu tratament oral sau insu-linic). în primul
caz se foloseşte schema de alimentaţie a normalului cu trei mese principale, în
eventualitatea tratamentului cu insulina există două posibilităţi:
- dacă se administrează insulina românească, care se dă în trei prize, insulina se va face
înaintea meselor bogate în glucide (dimineaţa, prânz şi seara).
- dacă se foloseşte insulina semilentă sau lentă, care se administrează în două prize (dimineaţa
şi seara), sau într-
o singură priză, glucidele se repartizează relativ egal, adică în cele trei mese principale şi
2 - 3 gustări, cu preponderenţa mesei de dimineaţă şi de prânz. Ultima masă va fi luată cât
mai târziu seara şi prima cât mai devreme dimineaţa.
Repartiţia glucidelor pe procente este similară adultului normal (15% dimineaţa, 10%
la orele 11, 35 - 40% la prânz, 10% la orele 17, 20 - 25% seara şi 10% la orele 22). în ceea
ce priveşte conţinutul în glucide, se
recomandă copilului până la 15 - 16 ani, să primească 50% glucide, 20% proteine şi 25 - 30%
lipide. Pentru adult se recomandă 45 -50% glucide, 15 - 20% proteine şi 30 - 35% lipide.
Se preferă diete mai bogate în glucide. în ce priveşte reacţia calorică, dacă diabeticul nu este
obez, va primi aceeaşi raţie ca şi individul normal, pentru vârstă, sex, muncă şi stare
fiziologică.
Pentru evitarea monotoniei regimului se poate recurge la unele înlocuiri, echivalente din
punct de vedere glucidic (vezi, foaia pentru regim). Cântarul este necesar până când bolnavul
evaluează singur cât mai corect conţinutul glucidic al alimentelor. Este greu de prevăzut
rapiditatea resorbţiei glucidelor, dar aceasta depinde şi de cantitatea de proteine şi de lipide
ingerabile. De aceea raţia calorică trebuie să fie echilibrată, să nu lipsească niciodată
alimentele bogate în fibre, iar împărţirea pâinii pe felii, trebuie făcută cât mai exact. Dacă
diabeticul este şi obez, se vor reduce pâinea şi făinoasele cât mai mult posibil, dar nu şi
grăsimile vegetale.
31
Pentru obezi mai sunt necesare: controlul aportului caloric, regim strict dacă este
necesar, aport mare de fibre şi mese regulate. Slăbirea în greutate nu este permisă bolnavului
fără indicaţia medicului.
În ce priveşte modul de preparare a alimentelor se recomandă următoarele:
- nu se va folosi niciodată zahărul şi produsele zaharoase; îndulcirea se va face; numai cu
zaharină şi ciclamat de sodiu.
- prepararea sosului se va face pe cât posibil fără făină.
- pâinea prăjită va fi cântărită înainte de prăjire (prin deshidratare cresc glucidele).
- pastele făinoase în stare crudă, conţin mai multe glucide (75 - 80%). Prin fierbere se îmbibă
cu apă şi-şi măresc volumul de patru ori.
- se preferă consumul alimentelor sub formă de sufleuri, soteuri, budinci.
- legumele cu 5% glucide vor fi cât mai mult folosite.
- proteinele animale sunt obligatorii în regim.
- prăjirea este contraindicată, se recomandă fierberea şi coacerea.
În faza de acido cetoză moderată, insulina şi regimul corect administrate sunt suficiente,
în faza de precomă, internarea este obligatorie. Se vor trata cauzele: declanşante, infecţie,
insuficienţă insulinică, dezechilibrul alimentar, stressul, etc. Se administrează un regim hidric
bogat, cu sucuri de zarzavat strecurate, sucuri de fructe, băuturi sărate, etc. Se introduc prin
perfuzie 500 - 1000 ml ser fiziologic, 250 - 500 ml ser alcalin hiperto-nic,250 - 500 ml ser
glucozat 10 - 20%, tamponat cu insulina (1 u.i. la 2 g glucoza. Se măreşte doza de insulina cu
50 - 100%, peste cantitatea obişnuită. Se adaugă 2 - 4 g K, în 24 de ore în perfuzie. în stadiul de
comă diabetică, tratamentul este complex. Se administrează 7-91 i.v., din care în primele două
ore, 3 1 (ser fiziologic, ser alcalin hiperton sau ser bicarbonatat izotonic).
Din a treia oră se administrează 500 - 1000 ml ser glucozat 20%, tamponat cu insulina.
Thamul se foloseşte în situaţii speciale. Glucoza se administrează pentru dispariţia cetozei,
prevenirea hipoglicemiei etc. Administrarea de K, i.v. în perfuzie este obligatorie.
- glucometru
- benzi de testare
- dispozitiv de ințepare
- tampon de vată
- alcool sanitar
33
Asistenta medicală se spală pe maini cu apa calda si sapun si le bine cu un prosop.
Apa calda ajuta la o mai buna circulatie a sangelui iar sapunul ajuta la indepartarea oricaror urme
de pe maini care ar putea influenta rezultatul testului.
Inteapa degetul folosind dispozitivul de intepare pentru a obtine o picatura de sange si aplica
picatura pe test. Maseaza usor degetul de cateva ori pentru a ajuta la formarea picaturii de sange.
Rezultatele glicemiei sunt masurate in valori numerice urmate de „mg/dl”, care inseamna
„miligrame per decilitru” sau „mmol/l”, care inseamna „milimoli per litru”. Daca rezultatul
obtinut este 104 inseamna echivalentul a 104 miligrame de glucoza intr-un decilitru de sange
(104mg/dl), adica 5,5 mmol/l.
Tipuri de teste
Exista doua tipuri de teste pentru automonitorizare pe care le poti efectua zilnic:
a) Testul a jeun sau „chiar inainte de masa” – te poate ajuta sa stabilesti care este glicemia
din corpul tau inainte de a manca si te ajuta sa vezi cum lucreaza insulina sau alte medicamente
pentru a iti mentine glicemia sub control pe parcursul zilei;
b) Testul postprandial sau „dupa masa” (la 1–2 ore de la momentul inceperii unei mese) – îţi
permite sa vezi cum iti afecteaza anumite mancăruri nivelurile glicemiei.
Un alt test, efectuat de aceasta data doar de catre echipa medicala, este testul A1c (hemoglobina
glicata). Acest test trimestrial masoară glicemia vazand ce procentaj de celule (rosii) de
hemoglobina A1c au fost glicolizate (s-a atasat glucoza pe ele). Asociatia Americana pentru
Diabet recomanda un A1c de 7%.
Prin puncţie venoasă se întelege recoltarea de sânge din lumenul unei vene cu ajutorul unui
ac de puncţie.
Scopul puncţiei: explorator: recoltarea sângelui în vederea efecuării de examene şi
terapeutic: injecţii intravenoase, perfuzii, transfuzii;
Stabilirea locului punctiei si pregatirea bolnavului. Locul clasic de executare a puncţiilor
34
venoase este la nivelul plicii cotului unde venele antebraţului - cefalică şi basilică se
anastomozează. La alegerea venei se vor lua în considerare şi eventualele contraindicaţii, ca:
membru paralizat, procese supurative, piodermite, eczemă, traumatisme, etc. Puncţia venoasă
poate fi executată la nevoie şi la venele antebraţului, precum şi pe faţa dorsală a mâinilor, la vena
maleolară internă, vena jugulară, vena temporală superficială şi vena subclaviculară. La sugari şi
copii mici, se va executa la venele epicraniene.
Bolnavul este culcat in decubit dorsal cât mai comod, se descoperă braţul ales, având
grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de reintoarcere, şi se invită bolnavul să ţină braţul în
abducţie şi extensie maximă. Plica cotului va fi dezinfectată şi degresată cu alcool sau benzină
iodată. La nivelul unirii treimii inferioare a braţului cu cea mijlocie se aplică garoul elastic,
strângandu-l în aşa fel încât să se oprească complet circulaţia venoasă, fără însă să se comprime
artera, ceea ce se controlează prin palparea pulsului radial. Apoi se cere bolnavului să-şi strângă
bine pumnul.
Efectuarea tehnicii : Asistenta se aşează faţă în faţă cu bolnavul şi cu mâna stângă fixează
vena. Fixarea venei se face prin comprimarea extremităţii în mâna stângă, în aşa fel ca policele
să fie situat la 4-5 cm sub locul punţiei, exercitând cu acesta o compresiune şi tracţiune în jos
asupra ţesuturilor vecine. În regiunile pe care mâna operatorului nu le poate cuprinde, vena va fi
fixate între policele şi indexul mâinii stângi.
Seringa se ţine în mâna dreaptă bine fixate între police ăi restul degetelor. Acul se
introduce intotdeauna în direcţie oblică, după care se va repera cu vârful rezistenţa peretelui
venos în direcţia axului longitudinal al venei. Traversarea peretelui venos dă senzaţia învingerii
unei rezistenţe elastice şi acul înaintează în gol. În acest moment, direcţia acului se schimbă în
direcţia axului venei şi se înaintează în interiorul ei încă 1-2 cm. În momentul pătrunderii acului
în venă, apare sângerarea care trebuie provocată prin aspirare, cu ajutorul pistonului.
După terminarea emisiei de sânge, se eliberează vena de sub presiunea garoului, apoi se
exercită o presiune asupra venei puncţionate cu tamponul inbibat în soluţie dezinfectantă, chiar
la locul de pătrundere a acului şi printr-o mişcare bruscă în direcţia axului vasului, se
îndepărtează acul din venă. Compresiunea asupra venei se menţine timp de 1-3 minute, tinând
braţul în poziţie verticală.
Accidente: hematoame, sufuziuni sanguine, perforarea peretelui opus al venei, ameţeli,
stare de paloare accentuată, colaps sau lipotimie.
Îngrijiri ulterioare: după terminarea intervenţiei se face toaleta regiunii, se schimbă
lenjeria stopită cu sânge şi se supraveghează bolnavul.
CAPITOLUL III
ÎNGRIJIRI SPECIFICE – CAZURI CLINICE
36
CAZUL I – PLAN DE ÎNGRIJIRE A BOLNAVULUI CU COMĂ DIABETICĂ
CULEGEREA DATELOR
NUME: M
PRENUME: N
VÂRSTA: 80 ani
SEXUL: Feminin
OCUPAŢIA: Pensionară
RELIGIA: Creştin-Ortodoxă
CETĂŢENIA: Română
DOMICILIUL: Loc. Unțeni, Com. Unțeni, Jud. Botoşani
GREUTATE: 67 kg
ÎNĂTIME: 1,70 cm
Nevoi afectate:
1. Nevoia de a evita pericolele
37
Vulnerabilitate față de pericole, manifestată prin: hiperglicemie, hTA, dispnee-Kussmaul,
tahipnee, tahicardie, hipotermie, poliurie, polidipsie, dureri abdominale epigastrice, greață,
vărsături, diaree, refuz alimentar, glicozurie, acetonurie, semne de deshidratare, somnolență,
tegumente uscate, pierderea cunoștinței, riscul de complicații ale bolii (infecțioase, edem
cerebral, hipoglicemia, pulmonare, hipepotasemie, alcaloză metabolică), risc de complicații
nozocomiale.
2. Nevoia de a elimina
Vărsături, manifestate prin: greață, vărsături alimentare, inapetență, deshidratare, Diaree,
manifetată prin: scaune diareice, eliminare urinară inadecvată, calitativ și cantitativ, manifestată
prin: poliurie, deshidratare, manifestată prin: vărsături,pierderi în greutate, pliu cutanat
persistent.
3. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
Dispnee manifestată prin: dispnee – Kussmaul,tahipnee, circulație inadecvată,
manifestată prin: HTA, tahicardie, tegumente cianotice.
4. Nevoia de a se alimenta și hidrata
Alimentație și hidratare deficitară, manifestată prin: polidipsie, inapetența, greață,
vărsături, tegumente uscate, suprimarea alimentației pe cale digestivă, pierdere în greutate.
5. Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale
Hipotermie manifestată prin: T: 35,8 oC, hipotensiune arterială, oboseală, somnolență,
deshidratare;
6. Nevoia de a dormi și odihni
Oboseală manifestată prin: facies caracteristic obosit, cefalee, somnolență, cearăne,
disconfort, apatie, anxietate.
7. Nevoia de a comunica
Comunicare inadecvată la nivel afectiv manifestată prin: teamă, neliniște,agitație,
anxietate, apatie.
8. Nevoia de a învăța cum să-şi păstreze sănătatea
Ignoranță manifestată prin: cunoștințe insuficiente despre boala sa, tratamentul
medicamentos și regimul igieno-dietetic, lipsă de informații, teamă, deprinderi greșite, apatie.
38
PLAN DE ÎNGRIJIRE
DIAGNOSTIC DE OBIECTIV INTERVENȚII AUTONOME EVALUARE
NURSING
ȘI DELEGATE
Intervenţii autonome:
Nevoia de a evita pericole În decurs de 5 zile, - transport bolnavul în salon cu ajutorul tărgii prevăzute cu apărători, îl După 5 zile, pacientul
bolnavul să așez în decubit dorsal cu capul într-o parte; esteferit de complicatii
Vulnerabilitate față de
beneficieze de un prezentând:
pericole, manifestată prin: - asigur bolnavului un climat de liniște și securitate corespunzător (t=
mediu de siguranță,
hiperglicemie, hTA, 20o C, umiditate 60%, luminozitate redusă); - glicemia =200 mg/dl,
să fie ferit de
dispnee (respiraţie
pericole şi să - urmăresc efectul tratamentului și eventualele efecte secundare; - TA=110/65 mmHg,
Kussmaul), tahipnee,
prezinte valorile
tahicardie, hipotermie, - supraveghez în permanență modificările stării bolnavului și le raportez - P = 87p/min;
funcțiilor vitale cât
poliurie, polidipsie, dureri medicului:
mai aproape de cele - R = 22r/min;
abdominale epigastrice,
normale - efectuez toate tehnicile corect, la timp, în perfectă stare de asepsie și
greață, vărsături, diaree, - T = 37o C;
antisepsie.
refuz alimentar,
Obiectiv realizat
glicozurie, acetonurie, Intervenţii delegate:
semne de deshidratare,
- măsor și notez funcțiile vitale și vegetative;
somnolență, tegumente
uscate, pierderea - pentru confirmarea diagnosticului se determină: glicozuria prin
cunoștinței, riscul de reactive Fehling și acetonuria – reacția Legal,
complicații ale bolii
(infecțioase, edem - efectuez sondaj vezical conform FO, în vederea eliminărilor urinare;
cerebral, hipoglicemia,
- măsor și notez, eliminările în vederea efectuării bilanțului ingesta-
pulmonare,
excreta;
hipepotasemie, alcaloză
metabolică), risc de - recoltez, conform FO,:
complicații nozocomiale.
- sânge pentru examenul de laborator: VSH, glicemie, uree, creatinină,
colesterol, azotemie, ALT/TGP, AST/TGO, trigliceride, bilirubina, acid
uric, Na, K, calciu, magneziu, PH-ulsanguin, corpi cetonici, rezervă
alcalină
- urină: reacția Ph, acid uric, zaharuri, corpi cetonici, acetonă, ClNa.
Intervenţii autonome:
- așez bolnavul într-o poziție conform stării sale, decubit dorsal cu capul
într-o parte;
Intervenţii delegate:
- aplic tratamentul medicamentos, conform FO:
Nevoia de a-şi menţine După 5 zile, Intervenţii autonome: După 5 zile, pacientul
temperatura corpului în bolnavul să prezinte prezintă T= 370 C
- aerisesc salonul, creez condiții optime de mediu (t° = 20°C, umiditate
limite normale temperatura corpului
60%, luminozitate redusă); Obiectiv realizat
în limite normale
Hipotermie, manifes-tată
- incalzesc lent, pacientul cu pături, termofoare;
prin: T: 35,8 oC,
hipotensiune arteriala, - cresc, treptat, temperatura mediului ambiant;
oboseală, somnolență,
- şterg tegumentele bolnavului și le mențin curate și integre;
deshidratare
- schimb lenjeria de corp și de pat;
Intervenţii delegate:
Ser glucozat 5%, soluţie pentru administrare 500 ml i.v 500-1000 ml/zi
10%, 20% intravenosă, soluţie pentru
PEV
alimentaţie parenterală
ANALIZELE EFECTUATE
SÂNGE
VSH 3 – 10 mm/oră; 5 – 15 mm/2 ore VSH = 29 mm/oră; Sânge prin puncţie venoasă + citrat
de sodiu
Calciu 3,6 – 5,2 mg/dl 4,2 mg/dl 5 ml sânge, dimineaţa, după un post
nocturn de 8 ore
Creatinină 0,5 – 1,2 mg/100 ml 0,2 mg/100 ml 5 ml sânge prin puncţie venoasă
URINĂ
Asigur condiţii de microclimat corespunzătoare cu salon curat, aerisit, cu un grad obişnuit de umiditate şi o ionizare Intervenţiile propuse au fost
corespunzătoare a aerului, cu temperatura de 18-22°C, luminozitate adecvată; realizate, în acest fel fiind
satisfăcute nevoile
Asigur lenjerie curată de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie ;
fundamentale ale
Asigur îngrijiri igienice şi supraveghez pacientul; pacientului.
INTERVENŢII CONSTANTE EVALUARE
Măsor funcţiile vitale şi vegetative şi le notez în foaia de observaţie- observ aspectul tegumentelor şi mucoaselor;
Identific obiceiurile şi deprinderile greşite ale pacientului şi-i explic şi-l învăţ obiceiurile bune necesare pentru vindecare şi
evitarea complicaţiilor;
Aplic măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale, curăţenia şi dezinfecţia, sterilizarea, izolarea, purtarea echipamentului
de protecţie, respectarea circuitelor funcţionale;
Educ pacientul privind îngrijirile ulterioare al domiciliu şi respectarea regimului igieno-dietetic impus de afecţiune.
INTERVENŢII CONSTANTE EVALUARE
EVALUAREA FINALĂ
Bolnava M.N. s-a prezentat la UPU pe data de 30.05.2019 pentru: alterarea stării de conştienţă,
scadere ponderală, pliu cutanat persistent, simptomatologie ce s-a accentuat în ultimele zile.
Pacienta a fost supusă terapiei şi a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul
spitalizării, pacienta a primit tratament medicamentos, repaus la pat, a fost echilibrată
hidroelectolitic şi volemic, urmând regimul alimentar şi hidric specific DZ.
CONCLUZII:
CULEGEREA DATELOR
NUME: S
PRENUME: T
VÂRSTA: 75 ani
SEXUL: Feminin
OCUPAŢIA: Pensionară
RELIGIA: Creştin-ortodoxă
CETĂŢENIA: Română
GREUTATE: 78 kg
ÎNĂTIME: 1,80 cm
ALERGII: NU SE ȘTIE
ISTORICUL BOLII: Bolnava S.T. cu diabet zaharat formă ușoară, care a evoluat satisfăcător
mai mulți ani, respectă regimul alimentar ce i-a fost prescris fără a face tratament medicamentos.
La un moment dat, o prietenă îi povestește despre un diabetic ce nu respectă niciun regim și care
se simte foarte bine, acest lucru o determină să renunțe și ea la regim și, în luna următoare a avut
o stare generală bună, ca apoi, treptat să prezinte poliurie, polidipsie, scădere în greutate și
oboseală marcată. Îi apar dureri abdominale, grețuri, vărsături, pe care le atribuie unei boli de
stomac și le tratează din proprie inițiativă cu bicarbonat de sodiu. Starea generală însă nu se
ameliorează, dimpotrivă, începe să aibă probleme de concentrare, are pielea, buzele și limba
uscate, respiră cu greu, prezintă miros de acetonă și este adusă la spital, la UPU, în stare de comă
acidocetozică.
Nevoi afectate:
1. Nevoia de a elimina
6. Nevoia de a comunica
8. Nevoia de a se recrea
DIAGNOSTIC DE
OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE EVALUARE
NURSING
Intervenţii delegate:
- 2g glucoză;
- 2g KCl;
- 10g NaCl.
DIAGNOSTIC DE
OBIECTIVE INTERVENŢII AUTONOME ŞI DELEGATE EVALUARE
NURSING
Intervenţii autonome:
- îi reamintesc că o alimentație adecvată regimului diabetic ca și tratamentul cu
insulină, odihna și exercițiul fizic moderat îi va asigura o stare bună de sănătate;
circulația calcemie;
PRANZ+SEARA)
PRANZ+SEARA)
PRANZ+SEARA)
ANALIZELE EFECTUATE
Sânge
VSH 0 – 13 mm/oră; 0 – 20 mm/2 ore VSH = 31 mm/oră; Sânge prin puncţie venoasă + citrat
de sodiu
Glicemie 70 – 120 mg/dl 470 mg/dl; 450 mg/dl; 410 mg/dl; 5 ml sânge, dimineaţa, după un
350 mg/dl; 280 mg/dl; 200 mg/dl; post nocturn de 8 ore
170 mg/dl
Calciu ionic 3,6 – 5,2 mg/dl 4,4 mg/dl 5 ml sânge, dimineaţa, după un
post nocturn de 8 ore
Creatinină 0,5 – 1,2 mg/100 ml 0,4 mg/100 ml 5 ml sânge prin puncţie venoasă
Urină
Asigur condiţii de microclimat corespunzătoare cu salon curat, aerisit, cu un grad obişnuit de umiditate şi o ionizare Intervenţiile propuse au fost
corespunzătoare a aerului, cu temperatura de 18-22°C, luminozitate adecvată; realizate, în acest fel fiind
satisfăcute nevoile
Asigur lenjerie curată de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie ;
fundamentale ale
Asigur îngrijiri igienice şi supraveghez pacientul; pacientului.
Măsor funcţiile vitale şi vegetative şi le notez în foaia de observaţie- observ aspectul tegumentelor şi mucoaselor;
Identific obiceiurile şi deprinderile greşite ale pacientului şi-i explic şi-l învăţ obiceiurile bune necesare pentru vindecare şi
evitarea complicaţiilor;
Aplic măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale, curăţenia şi dezinfecţia, sterilizarea, izolarea, purtarea echipamentului
de protecţie, respectarea circuitelor funcţionale;
Educ pacientul privind îngrijirile ulterioare al domiciliu şi respectarea regimului igieno-dietetic impus de afecţiune.
EVALUAREA FINALĂ
Bolnava S.T. s-a prezentat la UPU pe data de 20.04.2019 pentru: alterarea stării de
conştienţă, scadere ponderală, pliu cutanat persistent, simptomatologie ce s-a accentuat în ultimele
zile.
Bolnava a fost supusă terapiei şi a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul
spitalizării, pacienta a primit tratament medicamentos, repaus la pat, a fost echilibrată
hidroelectolitic şi volemic, urmând regim alimentar şi de hidratare specific DZ.
CONCLUZII:
CULEGEREA DATELOR
NUME: V
PRENUME: R
VÂRSTA: 79 ani
SEXUL: Feminin
OCUPAŢIA: Pensionară
RELIGIA: Creştin-ortodoxă
CETĂŢENIA: Română
GREUTATE: 70 kg
ÎNĂTIME: 1,85 cm
GUSTURI PERSONALE ŞI OBICEIURI: Nefumătoare, neagă consumul de alcool, nu
consumă cafea;
ALERGII: Paracetamol
ISTORICUL BOLII: Bolnava se află de 3 ani sub tratament cu insulină (30 u.i pe zi), două
injecții pe zi. În urmă cu aproape o săptămână, a plecat pentru a participa la înmormântarea unei
rude apropiate într-o localitate din alt judeţ, uitând să-şi ia cu dumneaei insulina pentru
tratament. La circa 24 ore, poliuria și polidipsia sunt accentuate, în noaptea care urmează
consumând cel puţin 3 l de apă, urinând frecvent şi în cantitate mare. A doua zi fenomenele se
accentuează, revine în localitate, dar îşi pierde starea de conştienţă, fapt pentru care a fost
solicitată ambulanţa, care a transportat-o la UPU Botoșani. A fost internată în spital pentru
investigaţii şi tratament de specialitate.
Nevoi afectate:
1. Nevoia de a evita pericolele
2. Nevoia de a elimina
7. Nevoia de a comunica
Comunicare inadecvată la nivel afectiv manifestat prin:teamă, neliniște, agitație,
anxietate, apatie
- supraveghez în permanență
modificările stării bolnavului și le
Vulnerabilitate față de pericole manifestată prin:
raportez medicului:
hiperglicemie, hipotensiune arterială,
dispnee,tahipnee ,tahicardie, hipotermie,poliurie, - efectuez toate tehnicile corect, la
polidipsie, dureri abdominale epigastrice, greață, timp, în perfectă stare de asepsie și
vărsături, diaree, refuz alimentar, glicozurie, antisepsie.
acetonurie, semne de deshidratare, tegumente
Intervenţii delegate:
DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIV INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
Diaree, manifestată prin: scaune diareice prezinte vărsături în vederea efectuării bilanțului ingesta-excreta normal.
ingesta-excreta;
Obiectiv realizat.
- observ aspectul urinei, precum si a
Eliminare urinară inadecvată, calitativ și cantitativ,
eliminărilor
manifestată prin: poliurie
- supraveghez în permanență
DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIV INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
Nevoia de a respira și a avea o bună circulație După 5 zile, bolnavul să Intervenţii autonome: După 5 zile, ca urmare a
DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIV INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
prezinte respirații cât mai - ajut bolnavul să ocupe o poziție tratamentului administrat,
aproape de normal, iar comodă în pat, decubit dorsal cu pacientul prezintă
Dispnee manifes-tată prin: dispnee, respiraţie
circulaţia sanguină să se capul într-o parte; respiraţie corespunzătoare
Kussmaul, tahipnee
desfăşoare normal - asigur condiții optime de mediu vârstei, nu este agitat,
(t=20o C ,umiditate 60%,
tensiunea arterială revine
luminozitate redusă, fără zgomot,
DIAGNOSTIC DE NURSING OBIECTIV INTERVENŢII AUTONOME ŞI EVALUARE
DELEGATE
Intervenţii delegate:
- interzic vizitele;
stării sale
Nevoia de a învăța cum Intervenţii autonome: Bolnavul se arată
să-şi păstreze sănătatea interesat in
- identific obiceiurile și deprinderile greșite ale acestuia;
Bolnavul să acumularea de
cunoască, să - explic bolnavului importanța alimentației raționale, a regimului alimentar , informații despre
Ignoranță, manifes-tată respecte importanța odihnei și a somnului; boala sa, participă la
prin: cunoștințe regulile și discuții și își exprimă
- timulez dorința de cunoaștere a bolnavului oferindu-i pliante și broșuri;
insuficiente despre boala normele de îngrijorarea față de
sa, tratamentul păstrare a - verific, după o perioadă de timp, dacă bolnavul a înțeles corect mesajul starea în care se află;
medicamentos și sănătății asupra propriei
Obiectiv realizat
regimul igieno-dietetic,
responsabilități privind sănătatea;
lipsă de informații,
teamă, deprinderi - îl încurajez și îl ajut la dobândirea noilor deprinderi; Bolnavul
Bolnavul să fie
greșite, apatie. onștientizează rolul
echilibrat - explic bolnavului importanța odihnei;
său în propria
psihic. - explic bolnavului importanța respectării tratamentului pentru prevenirea îngrijire și solicită
Acumularea de îmbolnăvirilor.
informații noi.
noi cunoștințe
Obiectiv realizat
cu privire la
boalăși la
obiceiurile
dăunătoare
TRATAMENTUL FARMACOLOGIC
14.u.i.- seara
Ser glucozat 5%, soluţie pentru administrare 500 ml i.v 500-1000 ml/zi
10%, 20% intravenosă, soluţie pentru
PEV
alimentaţie parenterală
ANALIZELE EFECTUATE
Sânge
VSH 3 – 10 mm/oră; 5 – 15 mm/2 ore VSH = 27 mm/oră; Sânge prin puncţie venoasă + citrat
de sodiu
Glicemie 70 – 120 mg/dl 540 mg/dl; 475 mg/dl; 425 mg/dl; 5 ml sânge, dimineaţa, după un
post nocturn de 8 ore
330 mg/dl; 210 mg/dl
Creatinină 0,5 – 1,2 mg/100 ml 0,3 mg/100 ml 5 ml sânge prin puncţie venoasă
Urină
Asigur condiţii de microclimat corespunzătoare cu salon curat, aerisit, cu un grad obişnuit de umiditate şi o ionizare Intervenţiile propuse au fost
corespunzătoare a aerului, cu temperatura de 18-22°C, luminozitate adecvată; realizate, în acest fel fiind
satisfăcute nevoile
Asigur lenjerie curată de corp şi de pat ori de câte ori este nevoie ;
fundamentale ale
Asigur îngrijiri igienice şi supraveghez pacientul; pacientului.
INTERVENŢII CONSTANTE EVALUARE
Măsor funcţiile vitale şi vegetative şi le notez în foaia de observaţie- observ aspectul tegumentelor şi mucoaselor;
Identific obiceiurile şi deprinderile greşite ale pacientului şi-i explic şi-l învăţ obiceiurile bune necesare pentru vindecare şi
evitarea complicaţiilor;
Aplic măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale, curăţenia şi dezinfecţia, sterilizarea, izolarea, purtarea echipamentului
de protecţie, respectarea circuitelor funcţionale;
Educ pacientul privind îngrijirile ulterioare al domiciliu şi respectarea regimului igieno-dietetic impus de afecţiune.
INTERVENŢII CONSTANTE EVALUARE
EVALUAREA FINALĂ
Bolnava V.R. , din localitatea Sârbi, a fost adusă la UPU în data de 10.03.2019
prezentând: alterarea stării de conştienţă, scadere ponderală, pliu cutanat persistent,
simptomatologie ce s-a accentuat în ultimele zile.
Bolnava fost supusă terapiei şi a evoluat în condiţii bune, fără complicaţii. În timpul
spitalizării, pacienta a primit tratament medicamentos, repaus la pat, a fost echilibrat
hidroelectolitic şi volemic, urmând regim alimentar şi de hidratare specific DZ.
CONCLUZII:
Pacienta trebuie să evite activitătile ce presupun un efort mare, să se odihnească cel puţin
7 ore/zi, să evite stresul, să nu consume alcool şi să nu fumeze, Se va prezenta la control pe
10.04.2019.
CAPITOLUL IV - CONCLUZII
FIGURA I - PANCREASUL
FIGURA II – PANCREASUL ȘI
ANEXELE SALE
BIBLIOGRAFIE:
1. Lucreţia Titircă - „Ghid de nursing", Edil. Viaţa Medicală Românească, ediţia IV,
Bucureşti, Polirom, 1999;
2. Titircă L. - „Breviar de explicări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate bolnavului", Edil.
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1994;
9. Titircă Lucreţia, ,,Manual de îngrijiri speciale acordate de asistenţii medicali’’ , Ed. Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2006;
11. Tinu A. M. – Ce putem face singuri împotriva diabetului, Editura Nemira, 1998;
12. Serban V., Babes P.A. – Ghidul pacientului cu diabet zaharat, Ed. Marineasa Timisoara,
1999;
13. Serban V., Babes A. - Clinica Medicala – Teorie si Practica, vol I, Ed. Marineasa Timisoara
1999, pag 150 – 183;
14. Serban V – Bazele Medicinei Interne, vol I Boli Metabolice . Reumatologie. Lito UMFT
2001, pag 5 – 73;
15. Moldovan Tiberiu - Semiologie clinică medicală, Editura Medicală, Bucureşti, 1993;
16. https://ro.wikipedia.org/wiki/Pancreas