MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „CAROL DAVILA”

BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE
EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE NIVEL 5
DOMENIUL: SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR:
PROF: ZLOTA VIOLETA

CANDIDAT:
ONEL G. LIVIU ȘTEFAN

AUGUST
2015
Îngrijirea bolnavului cu
diabet zaharat
 Cuprins

Argument:

Capitolul I
1. Anatomia și fiziologia pancreasului.......................................................................5
2. Configurația pancreasului:.....................................................................................6
2.1. Configurația internă a pancreasului..............................................................6
2.2. Configurația externă a pancreasului.............................................................7
3. Vascularizația pancreasului...................................................................................10
4. Inervația pancreasului............................................................................................11
5. Secreția pancreasului.....................................................................................12
5.1. Secreția internă...............................................................................................12
5.2. Secreția externă...............................................................................................12
6. Semne și simptomr asociate afecțiunilor pancreatice....................................12
7. Evaluare – diagnostic.....................................................................................14

Capitolul II
1. Definiție.................................................................................................................15
2. Etiopatologie..........................................................................................................15
3. Clasificare..............................................................................................................15
4. Simptomatologie....................................................................................................16
5. Complicații.............................................................................................................17
6. Diagnostic.............................................................................................................18
7. Tratament.......................................................................................................19

Capitolul III
1. Studiu de caz I.........................................................................................................24
2. Studiu de caz II......................................................................................................36
3. Studiu de caz III............................................................................................50

Anexe:
Concluzii:
Bibliografie:
 Argument

Îngrijirea medicală este o activitate efectuată de oameni pentru oameni. Cadrul medical își
va centra activitatea asupra consecințelor bolii, având ca scop restabilirea stării normale a
pacientului. Pentru aceasta, bolnavul va fi ajutat să îți regăsească modul normal de funcționare a
propriului organism ceea ce înseamnă că unii pacienți vor fi capabili să se îngrijească pe sine
înșiși complet.
Fenomenele de îngrijire ce privesc în general asistenți medicali sunt: reacțiile individuale și
de grup, problemele actuale sau potențiale de sănătate. Indiferent cu cine avem de-a face, când
este vorba de îngrijire, de fiecare dată luăm o decizie. Este un adevărat proces de judecată, deci
de nursing.
În îndeplinirea funcțiilor de nursing, asistenții medicali sunt practicieni autonomi,
responsabili pentru îngrijirile ce le asigură. Ei au responsabilitatea de a-și determina cercetarea și
de acționa pentru realizarea acestor necesități.
Lucrarea de față am întocmit-o pe baza cunoștințelor acumulate în timpul stagiilor și din
literatură de specialitate. Pe perioada celor 3 ani de studiu am reușit să acumulez cunoștințele
necesare despre diabetul zaharat, astfel încât, pus în situația de a acorda îngrijirile necesare
unui pacient cu simptomatologia și manifestările acestei afecțiuni să nu întâlnesc dificultati în
scopul tratării lui.
Diabetul zaharat, boală de nutriție caracterizată prin sindrom clinic caracteristic iar
anatomo patologic prin alterare a structuri pancreatice, cu incidență crescută în ultimii ani
datorită obișnuințelor alimentare și de viață greșite precum și din cauza necunoașterii
gravității sale.
Diabetul zaharat, prin debutul sau insidios va produce alterare progresivă fără manifestări
reprezentative. Este descoperit deseori întâmplător cu ocazia unor analize de laborator efectuate
în cadrul altor îmbolnăviri.
Consider că implicarea asistentului medical în prevenirea diabetului zaharat dar și în
îngrijirea bolnavului este imperios necesară având în vedere multiplele competențe și rolului său
de acordare a îngrijirilor. O profundă cunoaștere a etapelor de evoluție a boli va asigura
pacientului atât confort cât și un mediu de siguranță necesară în vederea satisfacerea nevoilor
fundamentale de viață.
Îngrijirea bolnavului cu diabet zaharat necesită profesionalism, disponibilitate, răbdare,
pasiune, care însumate vor constitui un profil medical optim fiecărui bolnav în parte.
 Capitolul I

1. Anatomia și fiziologia pancreasului

Pancreasul este o glandă digestivă cu secreție mixtă (internă și externă), dispus anterior
coloanei vertebrale, posterior stomacului, între duoden și splină, înaintea vertebrelor L1 - L2, a
marilor vase prevertebrale și a rinichiului stâng (Fig.1). Anatomo-topografic, pancreasul este
situat retroperitoneal, pe peretele profund al cavității abdominale, anterior fiind acoperit de
peritoneu. Pancreasul este alungit transversal, având o lungime ce variază între 12 - 22cm, o
înălțime de 4,5cm, o grosime de 1,5 - 3cm și o greutate de 80g. Până la 40 de ani, glanda este în
creștere, iar de la 50 de ani se
atrofiază.
Regiunea pancreatică se
proiectează la suprafața corpului
superior și inferior prin două
planuri orizontale care trec prin
extremitatea anterioară a coastelor
8 și respectiv la 3cm deasupra
ombilicului. La dreapta, este
delimitată de un plan sagital dus la
3cm în dreapta liniei mediane a
corpului, iar în partea stângă,
planul sagital corespunzător
proiecției trece la 2cm medial de
linia medio-claviculara stangă.
Pancreasul prezintă semănări cu
gladele salivare, motiv pentru care
i s-a dat numele de „glandă
salivară abdominală”. Fig. 1 Localizarea pancreasului
Forma pancreasului este neregulată. El este alungit în sens transversal și are o extremitate
dreaptă mai voluminoasă iar porțiunea stângă mai subțiată, ascuțită. Este turtit în sens antero-
posterior și este aplicat pe peretele posterior al abdomenului.
Pancreasul este situat profund în abdomen și este aplicat pe coloana vertebrală. La dreapta
lui se găsește duodenul, la stânga splina. El este împărțit prin inserția mezocolonului transvers, în

4
două porțiuni: una supramezocolică (situată în etajul superior al abdomenului) și alta
submezocolică (situată în etajul inferior al abdomenului).
Pancreasul răspunde primei vertebre lombare dar poate urca până la a XII-a vertebră
toracală, sau poate coborâ până la a III-a vertebră lombară. Pancreasul ocupă astfel epigastrul, iar
prin coadă pătrunde în hipocondrul stâng. Pancreasul are o direcție transversală și ușor ascendent
de la dreapta la stânga. De asemenea, prezintă o curbură cu concavitatea posterioară, determinată
de coloană vertebrală.
Culoarea pancreasului este roz-cenusie, dar devine roșie în timpul activități. La suprafață
are un aspect lobulat. Consistența lui este relativ fermă, dar elastică, ceea ce face ca organele din
vecinătate să-și lase amprenta pe el. Este friabil, se rupe ușor. Pe secțiune are aspect cărnos (de
aici și numele grecesc „pan”- tot, întreg și „creas”- carne).
Pancreasul este unul dintre organele cele mai fixe ale cavității abdominale. El este
menținut în poziția sa prin: conexiunile cu duodenul, în care se deschid canalele sale excretoare
prin peritoneu. Nu toate porțiunile pancreasului au aceeași fixitate. Capul pancreasului, fiind
cuprins în concavitatea duodenului, e cu mult mai bine fixat decât coada, legată de splină prin
ligamentul frenicolienal. În cazurile excepționale, pancreasul a fost găsit deplasat în torace, sau
formând conținutul unei hernii ombilicale.

2. Configurația pancreasului
2.1. Configurația externă a pancreasului: Pancreasul este format din două porțiuni
perpendiculare una pe alta. Porțiunea dreaptă orietata vertical este mai voluminoasă și se
numește cap. Porțiunea orizontală, ușor oblică în sus și spre stânga, se numește corp; ea se
termină ascuțindu-se, prin coadă (Fig.2).
 Capul pancreasului reprezintă extremitatea dreaptă a glandei, mai voluminoasă, situat
în scobitura duodenului și este înconjurat de potcoavă duodenală. El are o față anterioară care
este traversată de radacina mezocolonului transvers, o față posterioară și o circumferință;
 Gâtul său Colul pancreasului constituie un segment îngust ce face trecerea de la cap
la corpul pancreasului și este cuprinsă între incizura duodenală, cranial și incizura vaselor
mezenterice suerioare, distal.
 Corpul pancreasului reprezintă porțiune mai alungită, situat transversal, înaintea
coloanei lombare. El are un sunt superior, numit șanțul duodenal și un sunt inferior, numit șanțul
sau
incizură mezenterică prin care trec vasele mezenterice superioare;
 Coada pancreasului prelungește corpul pancreasului până la splină, iar uneori chiar
până la hilul splinei. Ea este mobilă, fiind curpinsă într-o formațiune peritoneală, numita
ligamentul pancreatico-splenic.
 Fig. 2 Configuratia pancreasului
Prin așezarea lui orizontală, fața posterioară a pancreasului vine în raport, de la dreapta la
stânga cu următoarele formațiuni anatomice mai importante fiind: canalul coledoc, aorta și
vena cavă inferioară, vena porta și artera mezenterică superioară, arteră și vena splenică.

2.2. Configurația internă a pancreasului: Pancreasul este o glandă cu dublă secreție:

exocrină și endocrină (Fig.3).
Pancreasul exocrin secreta secretă fermenţi digestivi foarte activi, secreţia lor fiind ritmată
de ingerarea alimentelor şi influenţată de cantitatea şi componenţa acestora, în funcţia exocrină a
pancreasului intervine un mecanism reglator neuromoral. Pe de o parte, secreţia pancreatică este
influenţată pe cale sanguină de secretina duodenală, iar pe de alta, scoarţa cerebrală intervine în
secreţia pancreatică prin relaţiile nervoase viscero-corticale şi cortico-viscerale. Secreţia externă
a pancreasului, sucul pancreatic, este un lichid incolor, cu reacţie alcalină, care conţine trei
fermenţi: tripsina, amilaza (diastaza) şi lipaza.
Tripsina este un ferment proteolitic activat de tripsinogen prin enterokinaza intestinală; el
continuă digestia substanţelor proteice (începută în stomac) până la polipeptide şi acizi amânați
şi scindează nucleinele în acizi nucleinici şi albumină.
Amilaza sau diastaza este o enzimă foarte activă, care transformă amidonul în maltoză şi
care va fi transformată, la rândul ei, de maltază în glucoză.
Lipaza intervine în saponificarea (descompunerea) grăsimilor, scindând grăsimile în
glicerină şi acizi graşi, care formează săpunuri cu alcalii din sucul intestinal. Acţiunea
lipazei asupra grăsimilor are loc în prezenţa bilei.
Funcţia normală secretorie a pancreasului exocrin este în strânsă dependenţă cu funcţia
normală gastrică, duodenală şi biliară.
Pancreasul exocrin are configurația asemănătoare unui ciorchine cu 2 zone:
 Zona secretoare compusă din acini ce se grupează în lobuli;
  Zona excretoare compusă din:
- Canaliculele intercalare care fac legătura între acini și canalele intralobulare;
- Canalele intralobulare situate în lobulul glandular;
- Canalele interlobular situate între lobuli;
- Canalele colectoare secundare care se varsă în canalele excretoare Wirsung și Santorini;
- Canalele secretoare.
Canalul Wirsung ia naștere la nivelul cozii, printr-o bifurcație, urmând axul mare al
pancreasului, traversându-l de la coadă la cap și se varsă împreună cu canalul coledoc în duoden,
prin papila mare (Vater). Canalul Wirsung este situat pe fața ventrală a pancreasului. Pe toată
lungimea sa primește canalele colectoare secundare. Canalul Santorini ia naștere din canalul
Wirsung la nivelul capului pancreasului și se deschide în duoden la nivelul papilei mici.
Pancreasului endocrin îi corespund, din punct de vedere anatomic, insulele lui
Langerhans ce sunt mici formațiuni ovalare de aspect clar, abundent risipite între acinii
pancreatici. Insulele Langerhans sunt separate de ţesutul pancreatic exocrin printr-o capsulă
conjunctivă foarte fină. Aceste insule sunt alcătuite din cordoane celulare care se anastomozează
formând o reţea, în ochiurile căreia se găsesc capilare sanguine. Celulele endocrine şi pereţii
capilarelor sunt susţinuţi de o reţea de reticulină.
În insule există următoarele feluri de celule:
 celule α, cu granulații negre, se găsesc în zona periferică a insulelor, sunt în proporție de
25-30 % și acestea secretă glucagon;
 celule β, cu granulații deschise în proporție de 60-70 % care secretă insulina;
 celule delta - secretă somatostatină;
 celule gama - conţin urma de gastrină;
 celule PP - secretă polipeptidul pancreatic.
Pe lângă activitatea exocrină, indispensabilă digestiei intestinale, pancreasul îndeplinește și
un important rol endocrin, prin intermediul insulelor Langerhans, răspândite în întreg
parenchimul glandei. În zona centrală a fiecărei insule sunt dispuse celulele secretoare de
insulină, ce reprezintă între 60 și 80% din totalul celulelor. Către periferie, se disting celule
secretoare de glucagon, în proporție de 15-20%, celule specializate în secreția de somatostatină,
între 5-10%, și celule secretoare de polipeptid pancreatic, între 15 și 20%.
Insulina este un polipeptid alcătuit din 51 aminoacizi, organizați pe două lanțuri peptidice
unite prin două punți disulfidice. Este sintetizată prin intermediul proinsulinei la nivelul
celulelor β. Insulina este implicată în metabolismul glucidic, protidic și lipidic și acționează în
principal la nivelul ficatului, fibrei musculare și țestului adipos. Stimulează captarea glucozei de
către
celulele organismului, având astfel efect hiperglicemiant. În același timp intensifică glicogeneza
și inhibă gluconeogeneza. De asemenea, stimulează lipogeneza, are efect inhibitor asupra
lipolizei și crește sinteza proteică.

Fig. 3 Structura pancreasului

Excitantul fiziologic al insulinosecreției este reprezentat de concentrația de glucoză din
sânge. Astfel, o creștere a glicemiei stimulează secreția și descărcarea insulinei în sânge în două
faze. La 3-5 minute după instalarea hiperglicemiei se declanșează prima fază în care se secretă
insulina în abundență, de aproximativ 7-10 ori mai multă decât în secreția bazală. În următoarele
5-10 minute se înregistrează o scădere, inițiindu-se cea de-a doua fază, mai amplă și de lungă
durată. În general, secreția de insulină este proporțională cu glicemia, diminuându-se imediat ce
valoarea acesteia se va normaliza. De asemenea, insulinosecreția este reglată și prin intermediul
unui mecanism secundar, neuro-reflex, declanșat de variațiile glicemice care stimulează
receptorii specializați din sistemul vascular. Astfel, ajung impulsuri la centrii glicoreglatori din
hipotalamus, de unde pornesc comenzi spre centrii parasimpatici care vor stimulează secreția de
insulină. Pe lângă glucoză, acizii grași și aminoacizii, precum arginina și lizina dețin proprietăți
insulinosecretoare și alți hormoni care influențează insulinosecreția precum adrenalina și
noradrenalina, cu efect inhibitor și secretina, colecistochinina, gastrina, cu efect stimulator.
Glucagonul este un peptid format dintr-un singur lanț de 29 aminoacizi, secretat
de celulele α. Reprezintă cel de-al doilea hormon pancreatic a cărui activitate intervine în
echilibrul glicemic. Spre deosebire de insulină, acesta acționează în sens hiperglicemiant, cu
efect de 30-50 ori mai puternic decât al adrenalinei, stimulând glicogenoliza hepatică și
gluconeogeneza. De asemenea, relaxează și dilată fibra musculară netedă, precum cea a
stomacului, duodenului sau sfincterului Oddi, iar la nivelul țesutului adipos are efect lipolitic.
Factorul principal de control și reglare a secreției de glucagon este reprezentat de
concentrația de glucoză din sânge, a cărei valoare scăzută are efect glucagonosecretor. La fel se
comportă și unii aminoacizi, precum alanina și arginina, care după un prânz hiperproteic pot
stimula secreția alfa-insulară de glucagon. De asemenea, catecolaminele pot avea efect
stimulator, fapt dovedit de creșterea secreției de glucagon de până la 4-5 ori mai mult în
perioadele de efort fizic sau stres. Colecistochinina și gastrina cresc, iar secretina, alături de
insulină și hiperglicemie inhibă eliberarea de glucagon. La fel ca în situația insulinei,
componenta umorală este completată de cea nervoasă în mecanismul de autoreglare. Simpaticul
are cu rol stimulator, iar parasimpaticul, inhibitor, ambele tipuri de fibre vegetative fiind
subordonate centrilor glicoreglatori hipotalamici.
Somatostatina este un polipeptid format din 14 aminoacizi, sintetizat de celulele Δ și are o
durată de viață în sângele circulant de aproximativ două minute. Secreția sa este stimulată atât de
principalii nutrienți administrați oral sau intravenos, cât și de creșterea concentrațiilor unor
hormoni gastrointestinali, precum secretina sau pancreozimina, descărcați sub influența
alimentelor ingerate. În general, somatostatina are proprietăți inhibitorii, suprimând eliberarea
unor hormoni precum insulina, gastrina, secretina, peptidul vasoactiv intestinal, polipeptidul
pancreatic, glucagonul. De asemenea, are efect inhibitor și asupra motilității intestinale, biliare și
gastrice.
Polipeptidul pancreatic, alcătuit din 36 aminoacizi, este secretat de către celulele PP,
întâlnite preponderent la nivelul capului pancreatic și procesului uncinat. Acesta acționează
asupra pancreasului exocrin, inhibând secreția de bicarbonați, atât în condiții bazale, cât și sub
acțiunea secretinei. Activitatea sa este dublată de creșterea motilității gastrice și intestinale.
Alimentele cu un conținut crescut de proteine, stimularea colinergică și hipoglicemia sunt
potențiali stimulatori ai secreției de polipeptid pancreatic. De asemenea, secretina, peptidul
vasoactiv intestinal, polipeptidul inhibitor gastric și bombezina au influențe stimulatoare.

3. Vascularizația pancreasului
Vascularizația pancreasului este de mare interes chirurgical. Unele contribuții valoroase
au fost aduse de arteriografia selectivă.Arterele provin din marile trunchiuri din jur: arterele
hepatică comună, lienală (este sursa principală) și mezenterică superioară. Arcadele pancreatico-
duodenale formate din ramuri ale hepaticei și mezentericei superioară irigă mai ales capul
pancreasului. Corpul și coada primesc sângele din artera lienală (prin ramuri pancreatice, mici și
multiple; apoi prin artera pancreatică dorsală, artera pancreatică mare și artera cozii
pancreasului). Variantele frecvente, bogăția surselor, interdependența vaselor duodenului cu
cele
ale pancreasului, explică pe de o parte caracterul hemoragic al leziunilor pancreatice și pe de altă
parte dificultățile duodenectomiilor sau ale pancreatectomiilor cefalice. În interior, arterele se
ramificä succesiv până la nivel interlobular. Aici iau naștere bogate rețele capilare periacinoase
și periinsulare. Insulele sunt străbătute de capilare largi, care sunt situate între cordoanele
epiteliale.Venele se formeazä din rețele paralele cu arterele. Au în general aceeași dispoziție cu
arterele, pe care le întovărășesc. Întreg sângele de la pancreas, atât de la componenta exocrină cât
și de la cea insulară se varsă în vena portă (cele mai multe în vena lienală și mezenterică
superioară).
Limfaticele iau naștere în șeptele interlobulare, ele se termină în numeroase noduri situate
în vecinătatea glandei (mezenterice superioare, pancreaticolienale). De aici limfa este condusă în
nodurile celiace, situate și ele aproape de pancreas. Menționăm că regiunea pancreatică este o
zonă de convergență a marilor curente limfatice care se strâng în spatele și deasupra pancreasului
„ca spițele unei roți spre centrul ei".
Arterele duodeno-pancreatie provenite din artera hepatică și din artera mezenterică
superioară irigă capul pancreasului, în timp ce corpul și coadă pancreasului sunt irigate de
arterele pancreatice provenite din artera spleni Venele pancreasului se varsă în vena splenică și
mezenterică superioară (deci în vena portă).
Arcadele venoase din pancreasul drept drenează capul pancreasului și o porțiune a
duodenului. Venele cere drenează pancreasul stâng se varsă în vena splenică. Vena pancreatică
inferioară merge de la stânga la dreapta, pe marginea inferioară a glandei și se varsă în
trunchiurile venei porte. Limfaticele sunt drenate în ganglionii pancreatito-splenici.

4. Inervația pancreasului
Inervția pancreasului primește fibre aferente și eferente din plexul solar (vagul) simpatic și
din plexul celiac-parasimpatic.
Inervația pancreasului este asigurată de plexul celiac, de la care ajung fibre simpatice și
parasimpatice prin intermediul plexurilor periarterial splenic, hepatic, mezenteric superior. De
asemenea, pe calea trunchiului vagal ajung fibre parasimpatice pentru toate segmentele
pancreasului. Fibrele parasimpatice acționează asupra acinilor glandulari și insulelor pancreatice
cu un efect excitosecretor, iar fibrele simpatice sunt responsabile cu inervația vasomotorie.
Terminații nervoase libere și corpusculi Vater-Pacini se găsesc în țesutul conjunctiv al
pancreasului, ceea ce include și capsula acestuia, conferindu-i astfel atribuții de zona
reflexogenă. În general, afecțiunile pancreasului sunt însoțite de durere severă, datorită
abundenței receptorilor de la acest nivel. Nervii splanhnici conduc sensibilitatea dureroasă către
ganglionii simpatico-toracici latero-vertebrali 6-11, de unde prin ramuri comunicante stimulii
dureroși ajung în nervii spinali toracici, care vor face sinapsă cu cel de-al doilea neuron în
măduva spinării. Existența fibrelor senzitive, care urmează calea nervilor frenici, explică de ce
durerile pot iradia în regiunile scapulare.
 5. Secreția pancreasului
Pancreasul, pe lângă rolul său fundamental în procesele de digestie, este o glandă
endocrină de importanță majoră prin cei 2 hormoni pe care îi secretă în sânge: insulina și
glucagonul.
5.1. Secreția externă a pancreasului: Sucul pancreatic este un lichid ușor alcalin (ph:
7,0 - 8,7) inodor, incolor, bogat în bicarbonat de sodiu și are rolul de a neutraliza chimul acid la
ieșirea lui din stomac. Sucul pancreatic conține: NaCI, Ca3H, K, Ca, fosfor anorganic, glucoză,
proteine și fermenți glicolitici, lipolitici, proteolitici. Cantitatea de suc pancreatic secretată de
pancreas în 24 de ore este de 1000 ml cu o densitate de 1007.
5.2. Secreția internă a pancreasului:
Insulina : joacă un rol important în metabolismul hidraților de C, provocând punerea în
rezervă a glicogenului la nivelul ficatului, conversiunea hidraților de C în grăsimi și oxidarea
glucozei de către țesuturile periferice, participă la reglarea glicemiei; enzimele proteolitice
inactivează insulina; este denaturată de alcaline, dar reversibilă prin acizi; injectarea de doze
mari la subiecți normali provoacă o diminuare a zahărului sangvin (scăderea glicemiei) și este
însoțită de: foame, transpirații reci, tremurături, convulsii, ce dispar la administrarea glucozei.
Insulina are următoarele funcții: rol în lipogeneză, ușurând intrarea glucozei pe drumul
glicolizei; reduce cantitatea de acizi amânați ai sângelui și accelerează viteza de sinteză a
proteinelor; menține balanța între glicogenoliză și glicogeneză; la om tulburarea metabolismului
hidraților de C cu hiperglicemie și glicozurie, urmate de tulburări în metabolismul grăsimilor și
proteinelor cu acidoza și deshidratare - indică prezența diabetului; administrarea de insulina
înlătura aceste tulburări.
Glucagonul - este un factor hiperglicemiant. El se distruge repede în sânge, 80% dispărând
în 20 de secunde sub acțiunea plasminei și proteazelor, mai ales în ficat și rinichi. Glucagonul
acționează asupra:
 Metabolismului carbohidrat, fiind vorba despre hiperglicemie provocată;
 Lipidelor și produce lipoliza;
 Metabolismului protidic, exercitând o acțiune de scădere a acizilor amânați din plasmă;
 Metabolismul mineral, producând o creștere a K plasmatic;
 Secreției gastrice având o acțiune de scădere a acesteia.

6. Semne și simptome asociate afecțiunilor pancreatice

În general, datorită dualității pancreasului, afecțiunile acestuia sunt studiate separat, însă
trebuie menționat faptul, ca în unele situații patologice ambele compartimente pot fi interesate.
 Simptome asociate tulburărilor pancreasului exocrin sunt reprezentate în special de
manifestările clinice ale hipopancreatismului exocrin, care se traduce printr-un sindrom dispeptic
pancreatic revelator pentru existența insuficienței totale sau parțiale a secreției pancreatice.
Sindromul dispeptic pancreatic survine în afecțiunile pancreatice primitive, care pot interesa
difuz sau extins pancreasul, sau în afecțiunile de însoțire, precum hepatite cronice, ciroze
hepatice, colecistopatii, suferințe cronice duodenale. Semnele clinice în fazele precoce sunt
inconstante și nu foarte caracteristice. Anorexia se constată frecvent, alături de simptome precum
greață, vărsături, regurgitații. De asemenea, tulburarea tranzitului intestinal poate completa
simptomatologia. În cazuri mai rare, s-a constatat sialoreea, iar unii pacienți au acuzat gust
metalic continuu sau intermitent. În faze mai avansate, apar simptome caracteristice, precum
diareea și scăderea ponderală, cu subnutriție și anemie consecutivă. Excepțional, în cursul
sindroamelor pancreatice cronice au fost notate melanodermia și, mai frecvent, tulburări trofice
ale pielii, simptome care însă trec pe plan secundar, alături de pruritul și urticaria semnalate în
unele cazuri de pancreatita cronică.
În opoziție cu sindromul indus de insuficienta parțială sau totală a pancreasului exocrin,
există și sindromul de hiperfuncție, exprimat clinic de hiperpancreatismul exocrin, mai puțin
evidențiat, însă constatat clinic, funcțional și provocat experimental. Manifestarea acestuia a fost
remarcată în unele cazuri de ulcer duodenal, în fazele incipiente ale tuberculozei pancreatice și în
diareile micotice. Simptomele includ hiperorexie, scădere ponderală mai mult sau mai puțin
importantă, hipoglicemie probabil reflexă a insulinosecretiei.
Simptome asociate tulburărilor pancreasului endocrin sunt expresia tulburărilor funcției
insulare, iar cele mai importante sunt grupate în sindroamele de hipoinsulinism, hiperinsulinism
și disinsulinism.
Hipoinsulinismul constituie sindromul diabetului pancreatic de diferite grade, cu
hiperglicemie constantă, glicozurie, tulburări de insuficienta pancreatică externă și tulburări
metabolice generale.
Hiperinsulinismul conduce la manifestarea sindromului hipoglicemic, exprimat clinic sub
diferite aspecte, de la forme ușoare, cu tulburări discrete care dispar în general după ingestia unei
doze de zahăr, până la forme grave, care pot evolua până la comă. Tabloul clinic al sindromului
hipoglicemic include senzație de foame imperioasă, astenie musclară și nervoasă, tulburări
vizuale, migrene, transpirații, agitație, vertij. În situațiile severe, apar stări sincopale, tremor,
convulsii și comă. Crizele hipoglicemice survin în special dimineața, când micul dejun nu a fost
servit sau în efort fizic și intelectual.
Disinsulinismul, exprimat de o stare inconsecventa a aparatului insular, se poate manifesta
clinic prin stări alternative morbide din sfera sindroamelor de hipoinsulinism și hiperinsulinism.
Astfel, pacienții se pot confrunta atât cu șocuri hipoglicemice, cât și cu anumite manifestări ce
sugerează epuizarea funcției insulare.

7. Evaluare – diagnostic
Recunoașterea clinică a afecțiunilor pancreatice întâmpina dificultăți, datorită
simptomatologiei nespecifice a acestora, care poate simula tabloul clinic unei alte entități
patologice, mai ales din sfera digestivă. Acest aspect este întărit atât de localizarea profundă
abdominală a glandei, ce determina ca palparea directă a acesteia să reprezinte doar un privilegiu
chirurgical, cât și de situația să anatomica la confluenta hepato-bilio-duodenala, ceea ce
influențează pancreatopatiile să împrumute manifestări clinice caracteristice organelor vecine
respective. Astfel, s-a dezvoltat o metodologie complexă pentru explorarea funcțională și
morfologică a pancreasului, cu scopul de a furniza datele necesare diagnosticului și de a exclude,
în același timp, potențialele suferințe ale organelor din vecinătate luate în calcul înainte de
definitivarea diagnosticului.
Interogatoriul reprezintă o etapă esențială pentru detectarea simptomelor ce permit
orientarea diagnosticului, oferind, de asemenea, și informații despre dieta pacientului, existenta
intoxicației alcoolice sau utilizarea unor medicamente. În examenul fizic se poate recurge
la palpație și auscultație, însă simptomele descoperite prin intermediul acestor metode nu sunt
patognomonice, amplificând doar, într-o oarecare măsură, orientarea diagnosticului către o
afecțiune pancreatică. Metodele imagistice, precum pancreatocolangiografia retrograda
endoscopica, radiografia abdominală pe gol, tomografia computerizată, rezonanta magnetică
nucleară, ecografia sau ecografia endoscopică, sunt utile în identificarea maselor tumorale,
leziunilor, chisturilor, calculilor, edemelor sau a altor procese patologice care pot modifica
aspectul pancreasului sau sistemului canalicular. De asemenea, acestea pot oferi informații
valoroase despre unele complicații care apar la nivelul structurilor din vecinătatea pancreasului.
Sucul pancreatic poate fi recoltat prin aspirație din duoden sau prin cateterizarea papilei.
Testele funcționale, care presupun prelevarea de suc pancreatic, a unor probe de sânge, urina
sau
coprologice, urmăresc să determine dacă pancreasul funcționează sau nu la la parametri normali.
Deoarece afecțiunile pancreasului se asociază cu diferite forme de malnutriție, solicitarea
anumitor teste, pentru determinarea albuminelor, prealbuminelor, vitaminelor liposolubile,
vitaminei B12 și antioxidanților, precum seleniul, zincul, glutationul și calciul, pot fi utile în
evaluarea alimentației pacientului.
 Capitolul II

1. Definiție:
Diabetul zaharat este o tulburare de reglare a metabolismului glucidic cu evoluție cronică,
determinată genetic sau câștigată, caracterizată prin valori constant crescute ale glicemiei,
datorată unei alterări a secreției de insulină și/sau unei cantități reduce a acesteia.

2. Etiopatologie:
Insulina este un hormon eliberat de pancreas care controlează cantitatea de glucoză din
sânge. Alimentele, băuturile consumate sunt scindate în elementele componente (cum ar fi
glucoza), de care organismul are nevoie pentru a funcționa în mod adecvat. Zaharurile sunt
absorbite în fluxul sanguin și stimulează producția pancreatică de insulină. Insulina permite
zaharurilor să treacă din sânge în celule. Odată ajunse în celule, zaharurile sunt transformate în
energie, care este utilizată imediat sau stocată până când devine necesară.
În mod normal, concentrația sanguină a glucozei variază pe parcursul zilei. Crește după
masă și revine la normal în următoarele două ore. Când glicemia se normalizează, producția de
insulină scade. Glicemia variază de obicei în limite înguste, între 70 și 110 mg/dl de sânge. În
cazul consumului de carbohidrați, poate crește mai mult. Persoanele în vârstă de peste 65 de ani
au glicemia ușor crescută, în special după masă.
Dacă organismul nu produce suficientă insulină pentru a transporta glucoza în celule,
creșterea glicemiei sanguine și scăderea cantității de glucoză din celule determină simptomele și
complicațiile caracteristice diabetului zaharat.

3. Clasificare:
În diabetul zaharat de tip I (denumit în trecut diabet insulino-dependent sau diabet cu
debut juvenil), peste 90% din celulele pancreatice care produc insulină sunt distruse definitiv. Ca
urmare, producția pancreatică de insulină este redusă sau absentă. Numai aproximativ 10% din
cazurile de diabet sunt de tip I. Majoritatea persoanelor cu diabet zaharat tip I fac boala înainte
de 30 de ani. Se consideră ca un factor de mediu - probabil o infecție virală sau un factor
nutrițional, care acționează în copilărie sau în adolescentă - induce distrucția celulelor
pancreatice care produc insulină de către sistemul imunitar al organismului. Anumite persoane
sunt mai susceptibile la acțiunea factorilor de mediu din cauza unor predispoziții genetice.
 Diabetul zaharat de tip II (denumit în trecut diabet non-insulino-dependent sau diabet cu
debut la vârsta adultă) se caracterizează prin faptul că pancreasul continuă să producă insulină,
uneori chiar mai multă decât în mod normal. Însă organismul dezvoltă rezistentă la efectele
insulinei, astfel încât în realitate există un deficit insulinic.
Diabetul de tip II poate apărea la copii și adolescenți, însă de obicei debutează la persoane
în vârstă de peste 30 de ani și devine din ce în ce mai frecvent la grupele de vârstă superioare.
Aproximativ 15% din persoanele în vârstă de peste 70 de ani au diabet zaharat tip II.
Factorul de risc principal pentru apariția diabetului de tip II este obezitatea, iar 80-90% din
persoanele cu această boală sunt supraponderale. Deoarece obezitatea produce rezistentă la
insulină, persoanele afectate necesită cantități foarte mari de insulină pentru menținerea valorilor
normale ale glicemiei.Anumite boli și medicamente pot afecta modul în care organismul
folosește insulina și pot conduce la apariția diabetului de tip II. Nivelul crescut de corticosteroizi
(prezent în caz de boală Cushing sau în caz de tratament cu corticosteroizi de sinteză) și sarcină
(diabet gestațional) sunt cele mai frecvente cauze de modificare a modului în care organismul
răspunde la insulină. De asemenea, diabetul poate apărea la persoanele care produc cantități
excesive de hormon de creștere (acromegalie) și la cele cu tumori care secretă anumiți hormoni.
Pancreatita severă sau recurentă, precum și alte boli care lezează direct pancreasul, pot conduce
la instalarea diabetului.

4. Simptome:
Cele două tipuri de diabet au simptome foarte similare. Primele simptome sunt determinate
de efectele directe ale hiperglicemiei. Când glicemia crește peste 160-180 mg/dL, începe
eliminarea de glucoză în urină. Dacă excreția urinară de glucoză crește și mai mult rinichii vor
excreta cantități suplimentare de apă pentru a dilua glucoză. Din cauza eliminării unor volume
urinare mari, persoanele cu diabet urinează frecvent (poliurie). Creșterea eliminării lichidiene
conduce la sete intensă (polidipsie). Pierderile calorice pe cale urinară conduc la scădere
ponderală. Pentru a compensa, apetitul indivizilor afectați crește (polifagie). Alte simptome
includ tulburări de vedere, somnolență, greață și reducerea rezistenței la efort.
Tipul I: La persoanele cu diabet de tip I, simptomele debutează adeseori brusc și cu
intensitate crescută. Se poate instala rapid o stare denumită cetoacidoză diabetică. În absența
insulinei, majoritatea celulelor din organism nu pot folosi glucoza din sânge. Pentru a
supraviețui, aceste celule încep să utilizeze un mecanism secundar pentru producerea energiei.
Celulele adipoase încep să metabolizeze grăsimile, ceea ce conduce la producția unor compuși
denumiți cetone. Cetonele reprezintă o sursă de energie celulară, insă determină acidifierea
sângelui (cetoacidoză). Simptomele inițiale ale cetoacidozei diabetice includ senzație intensă de
sete și eliminarea unor volume urinare mari, scădere ponderală, greață, vomă, oboseală și dureri
abdominale. Respirația devine profundă și rapidă, deoarece organismul încearcă să corecteze
acidoza sanguină. Aerul expirat miroase a acetonă, mirosul fiind determinat de cetonele excretate
prin respirație. În absența tratamentului, cetoacidoza diabetică poate evolua către comă și deces,
uneori în decurs de numai câteva ore.
Tipul II: Persoanele cu diabet zaharat de tip II pot fi asimptomatice timp de mulți ani sau
chiar decade înainte de a fi diagnosticate. Simptomele pot fi subtile. Creșterea volumului urinar
și senzația de sete sunt ușoare la început, agravându-se progresiv pe parcursul săptămânilor sau
lunilor. În final, indivizii prezintă oboseală extremă, vedere neclară și deshidratare.Uneori, în
stadiile precoce ale diabetului, glicemia scade anormal de mult, o manifestare denumită
hipoglicemie.
Deoarece persoanele cu diabet tip II produc o cantitate redusă de insulină, cetoacidoza în
mod normal nu apare. Însă glicemia poate deveni extrem de ridicată (adeseori peste 1000
mg/dL). Valori atât de mari se înregistrează în situațiile stresante, cum ar fi infecțiile sau anumite
tratamente medicamentoase. Când glicemia crește foarte mult, pacienții pot prezenta deshidratare
severă, care poate conduce la confuzie mentală, somnolentă și crize convulsive, o afecțiune
denumită comă hiperosmolară hiperglicemică non-cetozică.

5. Complicații:
Pe termen lung, persoanele cu diabet pot prezenta numeroase complicații severe, Unele
dintre aceste complicații debutează în primele luni de la instalarea diabetului, însă majoritatea
apar numai după câțiva ani. Cele mai multe complicații sunt progresive. Cu cat pacienții pot
controla mai bine valoarea glicemiei, cu atât riscul apariției sau agravării complicațiilor se
reduce.
Creșterea glicemiei conduce la atât la îngustarea vaselor sanguine de calibru redus, cat și a
vaselor mari. În pereții vaselor sanguine mici se acumulează substanțe zaharidice complexe,
determinând îngroșarea și creșterea permeabilității acestora. Aportul sanguin tisular se reduce
progresiv, în special la nivelul tegumentului și nervilor. Controlul inadecvat al glicemiei conduce
și la creșterea concentrației lipidelor sanguine, cu apariția aterosclerozei și diminuarea fluxului
sanguin prin vasele mari. Ateroscleroza este de 2-6 ori mai frecventă la persoanele cu diabet
decât la cele fără această boală și tinde să apară la vârste mai tinere. În timp, creșterea glicemiei
si tulburările circulatorii conduc la apariția de leziuni ale inimii, creierului, membrelor, globilor
oculari, rinichilor, nervilor și tegumentului, cu apariția anginei, insuficienței cardiace,
accidentelor vasculare cerebrale, crampelor musculare la mers (claudicație), scăderea acuității
vizuale, insuficiență renală, tulburări neurologice (neuropatii) și degradarea pielii. Infarctul și
accidentul vascular cerebral sunt boli mai frecvente la persoanele cu diabet.
Tulburările circulatorii cutanate conduc la apariția ulcerațiilor și informațiilor, iar plăgile se
vindecă mai greu. Persoanele cu diabet au risc crescut de a face ulcerații și infecții ale picioarelor
sau gambelor. Adeseori, aceste leziuni se vindecă lent sau deloc, astfel încât devine necesară
amputarea segmentului afectat. Acești pacienți dezvoltă adeseori infecții bacteriene fungice, de
obicei la nivel cutanat. Când nivelul glicemiei este ridicat, globulele albe nu pot combate
infecțiile în mod eficace. Orice infecție care apare are evoluție mai severă decât în mod normal.
Leziunile vaselor sanguine de la nivelul globilor oculari pot conduce la pierderea vederii
(retinopatie diabetică). Aceste vase pot fi blocate prin intervenții chirurgicale cu laser, fiind astfel
prevenite leziunile retiniene. Ca urmare, persoanele cu diabet ar trebui să efectueze anual un
examen oftalmologic prin care să fie depistate precoce leziunile oculare.
Apar tulburări funcționale renale, care uneori evoluează către insuficientă renală ce
necesită dializă sau transplant renal. De obicei medicii analizează urina persoanelor cu diabet
pentru a depista eliminării de proteine (albumină), care este un semn precoce de afectare renală.
La primul semn de complicații renale, pacienții primesc de obicei tratament cu inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), medicamente care reduc rata de deteriorare a
funcțiilor renale.
Leziunile nervilor se manifestă în mai multe moduri. Când este afectat un singur nerv,
apare brusc senzație de slăbiciune la nivelul unui membru superior sau inferior. În caz de leziuni
ale nervilor mâinilor și picioarelor (polineuropatie diabetică), pacienții prezintă tulburări de
sensibilitate, senzație de furnicături sau durere și slăbiciune la nivelul segmentelor afectate.
Afectarea nervilor cutanați cresc riscul de leziuni tegumentare repetate, deoarece indivizii nu pot
percepe variațiile de presiune și temperatură.

6. Diagnostic:
Diagnosticul de diabet se stabilește prin depistarea unor concentrații crescute ale glucozei
sanguine. Glicemia este frecvent verificată în timpul evaluărilor medicale de rutină. Verificarea
anuală a glicemiei este deosebit de importantă la persoanele în vârstă, deoarece diabetul este
mult mai frecvent la acești indivizi. Este posibil ca un anumit individ să aibă diabet, în special
diabet de tip II, să nu știe acest lucru. Medicul trebuie să verifice glicemia și la persoanele care
prezintă sete intensă, urinare crescută, senzație intensă de foame, infecții frecvente sau oricare
alte complicații asociate.
Pentru a măsura glicemia, se prelevă o mostră sanguină după ce persoana a întrerupt
alimentația timp de 12 ore. Însă este posibilă și recoltarea de sânge după ce individul a mâncat.
După masă, creșterea glicemiei este normală, însă valoarea acesteia nu trebuie să fie prea mare.
În caz de repaus alimentar glicemia nu trebuie niciodată să fie mai mare de 126 mg/dL. Chiar
și după masă, glicemia nu trebuie să depășească 200 mg/dL.
De asemenea, medicii măsoară nivelul unei proteine sanguine, denumită hemoglobină AIC
(denumită și hemoglobină glicozilată). Această analiză este utilă pentru confirmarea
diagnosticului la adulții la care concentrația sanguină a glucozei este doar ușor crescută.
Uneori poate fi efectuat un alt test, denumit testul de toleranță la glucoză; acesta poate fi
utilizat la femeile însărcinate care prezintă manifestări de diabet gestațional sau la persoanele
vârstnice care au simptome de diabet, însă la care glicemia este normală după repaus alimentar.
Acest test nu se folosește însă de rutină pentru identificarea diabetului. Procedura constă în
repaus alimentar, urmat de recoltarea unei mostre sanguine pentru a se determina glicemia; după
aceea, individul evaluat consumă o soluție specială care conține o cantitate standard de glucoză.
Ulterior se recoltează din nou sânge de mai multe ori în următoarele 2-3 ore, determinându-se de
fiecare dată glicemia pentru a vedea dacă aceasta creste anormal de mult.

7. Tratament:
Tratamentul diabetului constă în regim alimentar, activitate fizică, educație și în
majoritatea cazurilor medicamente. Dacă o persoană cu diabet reușește să își controleze
glicemia, riscul apariției complicațiilor este diminuat. Scopul tratamentului diabetului este
așadar menținerea glicemiei în parametri fiziologici sau cât mai aproape de fiziologic cât mai
mult timp posibil. Persoanele cu diabet beneficiază foarte mult dacă învată despre boala pe care
o au,
înțelegând modul în care regimul alimentar și activitatea fizică le afectează glicemia și aflând
cum să evite complicațiile. Informațiile pot fi oferite de o asistentă medicală instruită special.
Indivizii cu diabet ar trebui să poarte întotdeauna la ei o brățară medicală care să atragă
atenția medicilor asupra prezenței acestei boli. Aceste informații permit inițierea rapidă a
tratamentului salvator, în special în caz de traumatisme sau alterare a stării mentale.
Reglarea regimului alimentar este foarte importantă, indiferent de tipul bolii. Medicii
recomandă adoptarea unei diete sănătoase echilibrate, precum și depunerea de eforturi pentru
menținerea unei greutăți corporale normale. Unele persoane beneficiază dacă discută cu un
nutriționist pentru a pune la punct un regim dietetic.
Persoanele cu diabet de tip I, care reușesc să își mențină o greutate corporală normală, pot
necesita numai doze mici de insulină. Indivizii cu diabet de tip II pot evita complet
medicamentele dacă își mențin greutatea corporală în limite normale. În general, persoanele
diabetice nu ar trebui să consume alimente dulci în cantități mari. De asemenea, este bine ca
mesele să fie luate la intervale regulate; perioadele lungi între mese trebuiec evitate. Adoptarea
unui program regulat de activitate fizică ajută de asemenea la controlul greutății și glicemiei.
Menținerea glicemiei la valori scăzute este dificilă. Cel mai important risc este acela că
încercarea de a reduce concentrația sanguină a glucozei poate conduce la scăderea prea
accentuată a glicemiei (hipoglicemie). Hipoglicemia trebuie tratată de urgentă. Trebuie
administrată glucoză în decurs de câteva minute pentru a preveni leziunile permanente și a
ameliora simptomele. De obicei se administrează zahăr. Cu toate că orice tip de glucide este
adecvat, glucoza acționează mai rapid decât zahărul de masă (zahărul obișnuit conține sucroză).
Multe persoane cu diabet au la ele tablete de glucoză sau recipiente în care există glucoză
dizolvată. Alte opțiuni sunt ingestia unui pahar de lapte (care conține lactoze, un tip de zaharid),
apa cu zahăr. În situațiile mai grave poate fi necesară administrarea intravenoasă a glucozei.
Cetoacidoza diabetică este de asemenea o urgență medicală, deoarece poate cauza comă și
deces. Este necesară spitalizarea, de obicei în unitatea de terapie intensivă. Se administrează
intravenos cantități mari de lichide electroliți, cum ar fi sodiu, potasiu, Clor fosfat, pentru a
substitui pierderile produse prin urinare excesivă. În general se administrează insulină
intravenos, deoarece astfel doze acționează rapid și poate fi reglată mai ușor. Se măsoară la
fiecare 2 ore nivelul glucozei, cetonelor electroliților, de asemenea, se măsoară și aciditatea
sanguină. Uneori sunt necesare tratamente suplimentare pentru a corecta acidoza crescută. Însă
controlul glicemiei și înlocuirea electroliților pierduți permit restabilirea echilibrului acido-bazic.
Tratamentul comei hiperosmolare hiperglicemice non-cetotice este asemănător cu cel al
cetoacidozei diabetice. Trebuie înlocuite pierderile lichidiene electrolitice. Glicemia trebuie
readusă la normal treptat pentru a se evita transferurile lichidiene bruște la nivelul țesuturilor
cerebrale. Concentrația sanguină a glucozei este mai ușor de controlat în comparație cu coma
cetoacidozică, iar aciditatea sanguină nu crește foarte mult.
Tratamentul de substituție cu insulină
Persoanele cu diabet de tip I necesită aproape întotdeauna tratament cu insulină, iar multe
persoane cu diabet de tip II beneficiază în urma administrării acestui hormon. De obicei insulina
se administrează pe cale injectabilă; în prezent nu se poate administra pe cale orală, deoarece
este distrusă în stomac. Se află în stadiu
preparate noi cu insulină, sub formă de
sprayuri nazale sau preparate orale.
Insulina se injectează subcutanat în
țesutul adipos, de obicei la nivelul brațului,
coapsei, sau peretelui abdominal (Fig. 4).
Injecțiile nu produc aproape deloc durere
deoarece se folosesc seringi cu ace mici și foarte subțiri. La persoanele care nu tolerează acele
pot fi utilizate dispozitive care cu ajutorul unei pompe cu aer introduc insulina sub piele. O
modalitate foarte convenabilă de transport a insulinei este creionul insulinic, un dispozitiv
special care include un cartuș ce conține mai multe doze de insulină; acesta este deosebit de util
în special persoanelor nevoite să își administreze mai multe doze pe parcursul zilei. Un alt
dispozitiv este pompa de insulină, care introduce insulină în organism în mod continuu, dintr-un
rezervor special, printr-un ac montat în piele (fig. 5). Pot fi eliberate doze suplimentare de
insulină la anumite momente
programate, sau administrarea
poate fi efectuată voluntar în
funcție de necesități; pompa
simulează mai bine modul în
care organismul produce în mod
normal insulină. La unii pacienți
pompa oferă o posibilitate
crescută de control, în timp ce
alții constată că utilizarea
pompei este dificilă sau dezvoltă
un proces inflamator în regiunea
inserție a acului.
Fig. 5 Dispozitiv de monitorizare si administrare
Există trei forme de insulină, fiecare având o anumită viteză de începere a efectului o
durată totală de acțiune. Insulina rapidă, cum este insulina obișnuită, acționează cel mai rapid și
în cel mai puțin timp. Insulina lispro, un tip de insulină obișnuită, se folosește adeseori la
persoanele care își administrează mai multe injecții pe zi, fiind injectată cu 15-20 de minute
înainte de masă și imediat după masă. Activitatea maximă este atinsă în 2-4 ore, iar efectul
durează 6-8 ore. Insulina cu durată de acțiune intermediară (cu suspensia de insulină-zinc, lent,
sau suspensia de insulină-izofan) începe să acționeze în aproximativ o oră și jumatate, atinge
activitatea maximă în 6-10 ore, iar acțiunea durează 18-26 de ore. Acest tip de insulină se poate
administra dimineața pentru a acoperi necesitățile organismului în prima parte a zilei, sau seara
pentru a asigura insulina necesară pe parcursul nopții. Insulina cu durată lungă de acțiune (cum
ar fi suspensia de insulină-zinc cu acțiune prelungită, sau ultra-lentă, sau glargine) are efect
foarte redus timp de aproximativ 6 ore, însă oferă un interval de acoperire de 28-36 de ore.
 Preparatele cu insulină sunt stabile la temperatura camerei timp de mai multe luni, astfel
încât acestea pot fi transportate, luate la locul de muncă sau în călătorii. Cu toate acestea,
insulina nu ar trebui expusă la temperaturi crescute.
Alegerea tipului de insulină este complexă. Înainte de a decide care preparat este cel mai
bun, sunt luați în considerare următorii factori:
- Cât de dispus este pacientul să monitorizeze glicemia și să își regleze doza de insulină;
- Cât de variate sunt activitățile zilnice ale pacientului;
- Cât de capabil este pacientul de a învăța și a înțelege boala;
- Cât de stabilă este glicemia pe parcursul zilei și de la o zi la alta.
Cel mai simplu regim terapeutic constă în administrarea zilnică a unei singure injecții cu
insulină cu acțiune intermediară. Însă un astfel de regim asigură un control insuficient al
glicemiei, astfel încât reprezintă rareori cea mai bună abordare. Un control mai bun poate fi
obținut prin combinarea a două tipuri de insulină: cu acțiune rapidă și cu acțiune intermediară,
care se administrează împreună dimineața. Această combinație este mai dificil de administrat,
însă oferă pacienților posibilitatea de a-și controla mai bine glicemia. O a doua injecție, cu un
singur tip de insulină sau cu ambele, poate fi administrată la cină sau înainte de culcare. Cel mai
bun control se obține de obicei prin injectarea unei insuline cu acțiune rapidă și a unei insuline cu
acțiune intermediară dimineața și seara, împreună cu câteva injecții de insulină rapidă
administrate pe parcursul zilei. Ajustările pot fi realizate în funcție de modificările necesarului
insulinic al pacientului. Deși acest regim necesită cea mai bună cunoaștere a bolii și acordarea de
atenție la detaliile tratamentului, este considerat cea mai bună opțiune pentru majoritatea
pacienților care fac tratament cu insulină.
Unele persoane, în special cele în vârstă, iau aceeași cantitate de insulină în fiecare zi;
altele își reglează doza zilnică de insulină în funcție de dietă, gradul activității fizice modul în
care știu că variază glicemia. În plus, necesarul de insulină se modifică în caz de variații
ponderale, stres emoțional sau stări de boală (în special infecții).
În timp, unele persoane dezvoltă rezistentă la insulină. Deoarece insulina artificială nu este
exact la fel cu insulina produsă în organism, pot apărea anticorpi împotriva ei. Acești anticorpi
interferează cu activitatea insulinei, astfel încât persoanle cu rezistență la insulină trebuie să ia
doze foarte mari.Injecțiile cu insulină afectează tegumentul și țesuturile subiacente. Rareori se
produc reacții alergice care determină durere și senzație de arsură, urmate de înroșirea care
persistă timp de câteva ore. Mai frecvent, infecțiile determină formarea unor depozite de lipide,
astfel încât pielea devine proeminentă sau distrug țesutul adipos cu apariția unor depresiuni
cutanate. Pentru a evita aceste complicații, multe persoane schimbă locul injectării.
 Medicamente hipoglicemiante orale
Medicamentele hipoglicemiante orale reduc adeseori în mod adecvat glicemia la
persoanele cu diabet zaharat de tip II. Însă acestea nu sunt eficace la pacienții cu diabet tip I.
Există mai multe clase. Sulfonilureele (de exemplu Gliburid) și meglitinidele (de exemplu
Rapaglinid) stimulează pancreasul pentru a produce insulină (acțiune secretagogă). Biguanidele
(de exemplu Metformin) și tiazolidindionele (de exemplu Rosiglitazonă) nu influențează
eliberarea de insulină, însă cresc răspunsul organismului la acțiunea acestui (sensibilizante la
insulină). Medicul poate prescrie din aceste medicamente singur sau în asociere cu o
sulfoniluree. O altă clasă de medicamente este reprezentată de inhibitorii de glucozidază, cum ar
fi acarboza, care acționează prin întârzierea absorbției glucozei.
Hipoglicemiantele orale sunt prescrise de obicei persoanelor cu diabet de tip II, dacă dieta
fizică nu conduce la reducerea adecvată a glicemiei. Uneori se administrează o dată pe zi,
dimineața, cu toate că unele persoane necesită două sau trei doze. Folosind mai multe tipuri de
hipoglicemiante orale. Când glicemia nu poate fi controlată suficient de bine, trebuie începută
administrarea de insulină, ca monoterapie sau în asociere cu tratament oral.

Monitorizarea tratamentului
Monitorizarea glicemiei este o componentă esențială a tratamentului diabetului. Persoanele
cu diabet pot modifica dieta, activitatea fizică si tratamentul medicamentos pentru a reuși să își
controleze nivelul sanguin al glucozei. Monitorizarea glicemiei oferă informațiile necesare
pentru a realiza aceste ajustări. Nu este recomandat a se aștepta până când apar simptome de
hipoglicemie sau hiperglicemie, deoarece în acest caz riscul complicațiilor este foarte mare.
Există numeroși factori care influențează glicemia: dieta, activitatea fizică, stresul, stările de
boală, medicamentele și chiar momentul zilei. Glicemia crește după consumul de alimente
bogate în carbohidrați. Activitatea fizică poate determina scăderea prea accentuată a glicemiei,
astfel încât este necesar consumul unor cantități suplimentare de zaharuri. Stresul emoțional,
infecțiile și numeroase medicamente determină creșterea nivelului sanguin al glucozei. Glicemia
crește la multe persoane dimineața devreme, datorită eliberării normale de hormoni (hormon de
creștere și corticosteroizi), o reacție denumită „fenomenul zorilor". De asemenea, glicemia poate
crește prea mult când organismul eliberează glucoză ca răspuns la scăderea prea accentuată a
concentrației sanguine a acesteia (efect Somogyi). Nivelul sanguin al glucozei poate fi măsurat
cu ușurință oriunde. Majoritatea dispozitivelor pentru monitorizarea glicemiei necesită utilizarea
unei picături de sânge obținute prin înțeparea vârfului degetului cu un ac foarte fin (fig.4). Acul
poate fi introdus manual, sau poate fi amplasat într-un dispozitiv cu arc, cu ajutorul căruia pielea
este perforată ușor și rapid. În majoritatea cazurilor înțepătura este practic nedureroasă. Ulterior,
picătura de sânge se plasează pe o bandă cu reactiv. În prezența glucozei se produc anumite
modificări chimice. Aparatul citește modificările și prezintă rezultatul pe un afișaj digital.
Majoritatea acestor aparate citesc rezultatul automat.

Fig.6 Măsurarea glicemiei

Există aparate noi cu ajutorul cărora poate fi măsurată glicemia fără a perfora pielea,
deoarece nu este necesară o mostră de sânge. Aceste dispozitive se poartă ca o curea de ceas și
pot măsura nivelul sanguin al glucozei la fiecare 15 minute. Pot fi programate alarme care să
devină active atunci cand glicemia scade sau creste prea mult. Dezavantajele acestor dispozitive
sunt reprezentate de necesitatea calibrării periodice cu ajutotul unei analize sanguine, iritația
pielii și dimensiunile relativ mari.
 Studiu de caz I

Culegerea datelor:
Nume: D;
Prenume: P;
Sex: Masculin;
Vârstă: 32 ani;
Naţionalitate: română;
Stare civilă: căsătorit;
Religie: ortodox;
Ocupaţie: șofer;
Nivel de educaţie: mediu;
Domiciliu: urban , București, Sector 5;
Condiţii de viaţă: bune, locuieşte împreună cu soția şi cei 2 copii într-un aprartament cu 4
camere.
Obişnuinţe de viaţă: Fumează 1-2 pachete de țigări pe zi, nu se alimentează
corespunzător (nu respectă regimul alimentar, mese luate în grabă, alimente preparate inadecvat,
consum de alimente hipercalorice), consumă alcool ocazional, consumă 3-4 cafele pe zi, băuturi
carbogazoase, energizante, nu se odihnește corespunzător, lucrează într-un mediu favorizant de
stres și oboseală. Nu face mișcare și nu practică niciun sport.
Semne particulare:
- Funcţii vegetative:
Înălţime: 1,75 m;
Greutate: 89 kg;
- Funcţii vitale:
TA: 100/60 mm Hg;
Puls: 102 p/min;
Resp: 12 r/min;
Temp: 36,9ºC.
Antecedente personale:
- patologice: - a suferit de bolile copilăriei;
- apendicectomie la vârsta de 19 ani.
Nu se știe alergic la vreun medicament.
 Antecedente heredo-colaterale:
- Mama – diabet zaharat;
- Tatăl – HTA, ulcer gastric.

Motivele internării:
- Polifagie; - Dispnee de tip Küssmaul;
- Poliurie; - Glicozurie;
- Polidipsie; - Hiperglicemie;
- Senzație de sete; - Iritabilitate;
- Sensație de foame; - Cefalee;
- Vertij; - Vărsături post-prandiale tardive;
- Greață; - Stare generală alterată;
- Vedere încețoșată; - Inapetență;
- Oboseală; - Ochi înfundați;
- Somnolență; - Tegumente palide, reci;
- Anxietate; - Vărsături;
- Scădere ponderală severă (de la - Hipotonie musculară;
89-81 kg în aproximativ o lună); - Halenă acetonică;
- Apatie; - Obnubilare;
- Sedentarism; - Dureri abdominale;
- Tegumente uscate; - Tahicardie;
- Deshidratare; - hTA.

Istoricul bolii:
În seara de 21.06 domnul DP prezenta vertij, cefalee, vărsături, micțiuni dese și în ultima
lună bolnavul a observat o scădere bruscă în greutate, micțiuni dese, senzație de sete, foame.
În dimineața zilei de 22.06 a fost adus de serviciul de ambulanță în stare general
alterată, semi-inconștient și a fost internat de urgență.

Diagnostic medical:
- Precomă diabetică;
- Diabet zaharat tip I.

Data internării: 22.06.2015

 Nevoi afectate

1. Nevoia de a evita pericolele:

DN.: Vulnerabilitate față de pericole.
2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație:
DN.1: Dispnee;
DN.2: Circulație inadecvată.
3. Nevoia de a elimina:
DN.1: Eliminare urinară neadecvată cantitativ și
calitativ; DN.2: Vărsătură.
4. Nevoia de a se alimenta și hidrata:
DN.: Alimentație inadecvată calitativ si cantitativ.
5. Nevoia de a dormi și a se odihni:
DN.: Oboseală.
6. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură:
DN.: Imobilitate.
7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și menține tegumentele și mucoasele integre:
DN.: Prevenirea alterării tegumentelor și mucoaselor.
8. Nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea:
DN.: Ignoranță.

26
Data/Ora Nevoi afectate Obiective Intervenții Evaluare
1. Nevoia de a evita pericolele: - Bonlavul să - Preiau bolnavul și îl conduc în salon; 8°°
DN: Vulnerabilitate față de beneficieze de un - Abordez un traiect venos și pun bolnavului o branulă; Bolnavul prezintă:
22.06.2015 pericole: mediu de siguranță și - Administrez o perfruzie cu NaCl 0.9% 1000ml PEV; - TA: 100/60 mm Hg;
08:00 - polifagie; să fie ferit de pericole. - Administrez Insulină 25 UI, IV, conform prescripției - P: 102 p/min;
- poliurie; - Reducerea sau medicale; - R: 12 r/min;
- polidipsie; suprimarea riscurilor. - Administrez O2 la nevoie prin mască de oxigen; - t°: 36,9°C;
- senzație de sete; - Bolnavul să prezinte - Îi ofer lenjerie de spital lejeră, din bumbac; - Glicemie: 640mg/dl;
- sensație de foame; funcții vitale în - Îi creez condiții optime de microclimat: - anxietate;
- vertij; parametri fiziologici - Aerisesc încăperea; - greață;
- greață; sau cât mai aproape de - Asigur o temperatură optimă (20°C); - dureri abdominale;
- vedere încețoșată; fiziologic. - Umidific aerul (60% cu umidificatoare). - deshidratare;
- oboseală; - Îi explic necesitatea și importanța spitalizării și a - stare generală
- somnolență; tehnicilor ce urmează ai fi efectuate; alterată;
- anxietate; - Liniștesc bolnavul și îi recomand repausul la pat; - vertij;
- scădere ponderală; - Discut cu bolnavul și evaluez gradul de înțelegere, - senzație de sete
- apatie; obișnuințele și deprinderile greșite; continuă;
- tegumente uscate; - Efectuez testul de glicemie à jeun doarece pacientul
- deshidratare; nu a mai consumat hrană în ultimele 8 ore; 11°°
- dispnee de tip Küssmaul; - Explic și informez bolnavul asupra topografiei secției Bolnavul prezintă:
- glicozurie; în vederea eliminărilor și a efectuării toaletei; - TA: 110/60 mm Hg;
- vărsături; - Măsor și notez funcțiile vitale în F.T.; - P: 92 p/min;
- hiperglicemie; - R: 13 r/min;

27
- hipotonie musculară;
- halena acetonică;
- obnubilare;
- dureri abdominale;
- tahicardie;
- hTA;
- sedentarism;
- tulburări ale echilibrului
volemic;
- tulburări ale echilibrului
electrolitic (Na, K, Ca, Mg);
- risc crescut pentru infecţii;
- alterarea stării de nutriţie;
- alterarea tranzitului intestinal
(constipaţie);
- scăderea toleranţei la efort;
- risc crescut de alterare a
integrităţii tegumentelor, cauzată
de problemele vasculare existente;
- posibilă nonaderenţă la regimul
dietetic cauzată de neînţelegerea
calculării cantității de glucide;
- Efectuez testarea glicemiei periodic înainte și după - t°: 36,7°C;
fiecare masă și la fiecare 2 ore; - anxietate diminuată;
- Recoltez conform F.O.: - deshidratare;
- Sânge pentru: glicemie, glicemie a jeun, HDL, - greață;
cetonemie, hemoglobină glicozilată, trigliceride, uree, - 2 vărsături alimentare
acid uric, ionogramă, pH, VSH, calcemie, fibrinogen, (160 ml);
LDL, ASLO, INR, creatinină, hematocrit, potasemie, - Durere diminuată;
rezerva alcalină. - 4 micțiuni cu aspect
- Urină pentru: examen sumar, urocultură, corpi opalescent, de culoare
cetonici, glicozurie, parazitologic. galben deschis
- Duc analizele la laborator; (1600ml);
- Captez eventualele vărsături, urmăresc aspectul, - Senzație de foame;
conținutul acestora și recoltez probe pentru laborator; Rezultatele
- Colenctez urina într-un recipient special pentru a analizelor:
măsura diureza; - Glicemdie:480mg/dl;
- Pregătesc bolnavul, îl conduc și îl ajut în vederea - VSH: 80 mm/h;
efectuării investigațiilor (EKG, ecografie abdominală, - INR: 3,20 ;
examen oftalmologic, radiografie toracică, - pH: 7,20;
oscilometrie); - Trigliceride: 190
- Măsor și notez eliminările de urină și vărsăturile, mg/dL;
urmăresc aspectul lor și notez eventualele modificări; - Colesterol: 240
- Aduc rezultatele analizelor și le prezint medicului; mg/dL;
- risc crescut de - Administrez medicația conform F.O.: - HDL: 36 mg/dL;
hipo/hiperglicemie datorată - Insulină SC (în funcție de valoarea glicemiei); - LDL: 130 mg/dL;
necorelării alimentaţiei cu - 1f. Vitamina B1, B2, B5, B6, B12, C; - CO2 total: 10
administrarea de insulină. - Ca glucozat 1000ml soluție perfuzabilă; mmol/L;
- 30 ml KCl prin PEV; - Leucocite: 20000/µL;
- 1f Metoclopramid prin PEV; - lipide totale: 22g/l;
- Recomand respectarea dietei și îi prezint riscurile la - potasiu:3,48mmol/l;
care se expune dacă nu o respectă; - Glicozurie: prezentă;
- Stabilesc nevoile calorice confrom stării de nutriție a - calcemie:9.5mg%;
bolnavului; - uree: 25 mg/dl;
- Explorez preferințele alimentare ale bolnavului și îi - ASLO: 200 U/ml;
ofer o listă cu alimente permise și nepermise; - Proteina C reactiva:
- Îi spun ce alimente trebuie consumate în cantități bine 12 mg/L;
definite (cântărite); - fibrinogen: 400
- Stabilesc cu acesta un regim alimentar conform cu mg/dl;
afecțiunea sa, un regim cu un număr scăzut de glucide; - creatinină: 0,90
- Ofer bolnavului lichide pentru rehidratare; mg/dl;
- Observ toleranța digestivă a pacientului; - rezervă alcalină: 28
- Efectuez bilanțul hidric; mEq/l;
- Observ aspectul tegumentelor; - cetonurie: 4,8
- Integrez bolnavul în grupul colegilor de salon; mg/100ml;
 - Explic cât de importantă este o igienă riguroasă și cât - coproparazitar:
de mari sunt riscurile la care se expune în cazul unor negativ.
plăgi sau a deteriorării tegumentelor;
- Sfătuiesc bolnavul și îl educ cu privire la efectuarea
mișcării sau a unui sport;
- Îl informez cu privire la eventualele complicații care
pot apărea din cauza sedentarismului;
- Supraveghez în permaneneță bolnavul, îi măsor
într-un timp regulat glicemia înainte și după masă;
- Urmăresc faciesul acestuia precum și gradul de
sațietate;
- Efectuez toate tehnicile corect, la timp, în condiții
perfecte de asepsie și antisepsie.
2. Nevoia de a respira și a avea - Bolnavul să-și - Preiau bolnavul și îl conduc în salon; 8°°
o bună circulație: recapete și să-și - Îi creez condiții optime de microclimat: Bolnavul prezintă:
22.06.2015 mențină funcțiile - Aerisesc încăperea; - TA: 100/60 mm Hg;
08:00 DN1: Dispnee: respiratorii și - Asigur o temperatură optimă (20°C); - P: 102 p/min;
- dispnee de tip Küsmaul; circulatorii în - Umidific aerul (60% cu umidificatoare). - R: 12 r/min;
- anxietate; parametri fiziologici - Administrez O2 la nevoie prin mască de oxigen; - anxietate;
- bradipnee; sau cât mai aproape de - Îi ofer lenjerie de spital lejeră, din bumbac; - vertij;
- amplitudine superficială; fiziologic. - Îi explic necesitatea și importanța spitalizări și a - dispnee;
- ortopnee; tehnicilor ce urmează ai fi efectuate; - bradipnee;
 - respirație dificilă;
- usoară senzație de sufocare.
DN2: Circulație inadecvată:
- tahicardie;
- hTA;
- vertij;
- puls filiform;
- vedere încețoșată.
3. Nevoia de a elimina:
22.06.2015 DN1: Eliminare urinară
08:00 neadecvată cantitativ și
calitativ:
- poliurie;
- Liniștesc bolnavul și îi recomand repausul la pat; - vedere în ceață.
- Ajut bolnavul să ocupe poziții confortabile
(ortopnee);
11°°
- Măsor și notez funcțiile vitale în F.T.;
Bolnavul prezintă:
- Discut cu bolnavul și evaluez gradul de înțelegere,
- TA: 110/60 mm Hg;
obișnuințele și deprinderile greșite ;
- P: 92 p/min;
- Învăt bolnavul să respire corect;
- R: 13 r/min;
- Ofer bolnavului lichide în cantitate crescută;
- Dispnee;
- Administrez conform F.O.: O2, bronhodilatatoare;
- Anxietate diminuată;
- Învăt bolnavul la nevoie să efectueze exerciții
respiratorii;
15°°
- Pregatesc și conduc bolnavul în vederea
Bolnavul prezintă:
efectuării unor investgații (EKG, oscilometrie);
- TA: 120/65 mm Hg;
- Învăt bolnavul sa evite sedentarismul și să renunțe
- P: 89 p/min;
la obiceiurile dăunătoare: fumat, alcool;
- R: 14 r/min;
- Supraveghez în permanență bolnavul, măsor și notez
periodic funcțiile vitale;
- Urmăresc efectul tratamentului.
- Bolnavul să prezinte - Explic și informez bolnavul asupra topografiei secției 8°°
eliminare urinară în vederea eliminărilor și a efectuarii toaletei; Bolnavul prezintă:
fiziologică sau cât mai - Pregătesc materialele necesare și ajut bolnavul în - deshidratare;
aproape de fiziologic și timpul vărsăturii; - greață;
să fie echilibrat hidric.
 - glicozurie; - Bolnavul să numai - Captez eventualele vărsături, urmăresc aspectul, - 1 vărsătură cu
- cefalee; verse. conținutul acestora și recoltez probe pentru laborator; conținut alimentar (80
- vetij; - Observ, măsor și notez eliminările; ml);
- greață. - Asigur un apor suficient de lichide;
- Recoltez confirm F.O.: 15°°
DN2: Vărsătură: - Urină pentru: sumar de urină, urocultură, Bolnavul prezintă:
- greață; glicozurie, corpi cetonici, biochimie, parazitologic. - 2 varsături alimentare
- sialoree. - Ofer bolnavului lichide reci în cantități mici repetat; (160 ml);
- Captez urina și o păstrez în recipiente speciale pentru - 6 micțiuni cu aspect
măsurarea diurezei; opalescent, de culoare
- Administrez confor F.O.: gablen deschis (2100
- 1f Metoclopramid prin PEV; ml);
- Efectuez bilanțul hidric și bilanțul ingesta excreta;
- Supraveghez în permanență bolnavul.
4. Nevoia de a se alimenta și - Bolnavul să respecte - Discut cu bolnavul și îi explic necesitatea respectării 11°°
hidrata: regimul alimentar regimului alimentar impus; Bolnavul prezintă:
22.06.2015 impus. - Ofer bolnavului o listă cu alimente permise și - deshidratare;
08:00 DN.: Alimentație - Bolnavul să înteleagă nepermise cu conținut în calorii și princii alimentari - Senzație de foame;
inadecvată calitativ și importanța unei conforme cu starea bolnavului (regim alimentar scăzut - Sete.
cantitativ: alimentații sănătoase, în glucide);
- sete; să respecte principiile - Recomand respectarea dietei și îi prezint riscurile la 15°°
- foame; acesteia. care se expune dacă nu o respectă; Bolnavul a ingerat:
- obișnuințe alimentare greșite;
 - polifagie; - Bolnavul să fie - Stabilesc nevoile calorice confrom stării de nutriție a - 150 ml supă cremă de
- polidipsie; echilibrat hidric și bolnavului; legume;
- deshidratare. nutrițional. - Explorez preferințele alimentare ale bolnavului și îi - 200 mg orez cu carne
- Bolnavul să ofer o listă cu alimente permise și nepermise; degresata la gratar.
accepte măsurile - Îi spun ce alimente trebuie consumate în cantități bine
privind regimul definite (cântărite);
alimentar. - Stabilesc împreună cu acesta un regim alimentar
conform cu afecțiunea sa;
- Desevesc bolnavul în vederea alimentației la pat;
- Ofer bolnavului lichide pentru rehidratare;
- Observ toleranța digestivă a pacientului;
- Efectuez bilanțul hidric;
- Observ apetitul bolnavului și evaluez gradul de
sațietate.
5. Nevoia de a dormi și a se - Bolnavul să se - Identific factorii oboselii și încerc să îi înlătur; 15°°
odihni: odihnească și să - Învăt bolnavul să-și planifice activitățile conform - Bolnavul înțelege
22.06.2015 doarmă un număr capacităților și să-și acorde pauze de relaxare; importanța odihnei și a
08:00 DN.: Oboseală: corespunzător de ore - Învăt bolnavul să efectueze tehnici de relaxare; somnului.
- apatie; conform nevoilor si - Creez condiții optime de mediu pentru ca bolnavul - Bolnavul a dormit 2
- somnolență; stării sale, să fie să se poată odihni (aerisim în prealabil camera, ore și jumatate, somn
- hTA; echilibrat fizic și umidificăm aerul din încapere cu umidificatoare liniștit, neîntrerupt.
- indice ponderal scăzut; psihic. speciale, ne asigurăm ca temperatura din cameră să fie
 - facies palid caracteristic;
- disconfort;
- ochi încercănați.
6. Nevoia de a se mișca și a
22.06.2015 avea o bună postură:
08:00
DN: Imobilitate:
- hipotonie musculară;
- clandicații intermitente;
- diminuarea interesului pentru
mișcare;
- sedentarism.
una optimă aproximativ 20°C, diminuez luminozitatea
din cameră, asigur liniștea, interzic vizitele);
- Recomand bolnavului să se odihnească;
- Observ și notez comportamentul, aspectul, funcțiile
vitale, somnul și odihna;
- Îndepartez stimulii externi care perturbă liniștea;
- Evaluez calitatea somnului și a odihnei;
- Supraveghez în permanentă bolnavul.
- Bolnavul să își - Discut cu bolnavul și îi explic imortanța 15°°
recapete tonusul repausului dar și a mobilizării; - Bolnavul înțelege
muscular și să înțeleagă - Identific factorii care îl fac pe bolnav să importanța mișcării și
importanța mișcării și a evite mișcarea și sportul; acceptă să coopereze în
sporului. - Învăț bolnavul să facă mișcări active, îi explic vederea recăpătării
importanța mișcărilor și a educației fizice pentru tonusului muscular prin
sănătatea lui și ce efecte are mișcarea pentru organism; mișcări progresive.
- Îl învăt să evite sedentarismul;
- Încerc să îi atrang interesul pentru anumite activități,
sporturi sau exerciții;
- Îi ofer pliante și reviste pe această temă cu exemple
clare.
 7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, - Bolnavul să prezinte - Ofer bolnavului lenjerie de corp și de pat curată, din 15°°
de a-și menține tegumentele și tegumente și mucoase bumbac; - Bolnavul înțelege
22.06.2015 mucoasele integre: integre. - Îi explic bolnavului importanța menținerii importanța unei toalete
08:00 - Bolnavul să prezinte tegumentelor integre; riguroase și
DN: Prevenirea alterării deprinderi igienice - Îi explic bolnavului riscurile la care se supune și eventualele complicații
tegumentelor și mucoaselor: sănătoase și să nu complicațiile care apar în cazul în care apare o plagă care pot apărea în lipsa
- escoliații; prezinte risc de sau vreun traumatism tisular; acesteia.
- descuamări; complicații. - Învăț bolnavul să pastreze o igienă riguroasă.
- tegumente uscate;
- halenă.
8. Nevoia de a învăța să-și - Bolnavul să aibă - Discut cu bolnavul și evaluez nivelul său de 15°°
păstreze sănătatea: cunoștințe necesare și înțelegere și de educație pentru sănătate; - Bolnavul înțelege și
22.06.2015 să prezinte deprinderi - Discut cu bolnavul și îi explic importanța stării de cere explicații
08:00 DN: Ignoranță: sănătoase pentru sănătate, a tratamentului, a regimului dietetic impus și suplimentare despre
- cunoștințe insuficiente despre menținerea sau a prevenirii îmbolnăvirilor sau complicațiilor; afecțiunea sa precum și
boală și complicații; recuperarea stării de - Ofer bolnavului materiale informative despre boala metode de prevenire
- lipsă de informații; sănătate. sa, tratament sau despre obișnuințe dăunătoate (fumat, ale altor complicații.
- lipsă interesului; alcool);
- lipsă deprinderilor sănătoase - Învăț și educ bolnavul în a-și măsura glicemia în
și obișnuințe dăunătoare. fiecare zi cu glucotestul personal;
- Învăț bolnavul cum să își administreze singur
medicația și doza pe care trebuie să și-o administreze
în funcție de caz;
- Învăț bolnavul măsuri de prevenire a unor eventuale
complicații ce privesc afecțiunea sa;
- Evaluez gradul de învățare și câte cunoștințe a
acumulat pacientul.
 Studiu de caz II

Culegerea datelor:
Nume: N;
Prenume: C;
Sex: Masculin;
Vârsta: 52 ani;
Naţionalitate: română;
Stare civilă: căsătorit;
Religie: ortodox;
Ocupaţie: mecanic;
Nivel de educaţie: mediu;
Domiciliu: urban, Ramnicu Sarat, judetul Buzau;
Condiţii de viaţă: bune, locuieşte este împreună cu soția și copilul într-o casă cu 4 camere,
cu apa curentă și toate utilitățile.
Obişnuinţe de viaţă: Fumează 2 pachete de țigări pe zi, nu se alimentează corespunzător
(nu respectă regimul alimentar, mese luate în grabă, alimente preparate inadecvat), consumă
alcool, bauturi carbogazoase, nu se odihnește corespunzător, lucrează într-un mediu favorizant
de oboseală și nu tocmai curat. Nu face mișcare.
Semne particulare:
- Funcţii vegetative:
Înălţime: 1,78 m;
Greutate: 97 kg;
- Funcţii vitale:
TA: 160/80 mm Hg;
Puls: 95 p/min;
Resp: 11 r/min;
Temp: 36,8ºC.
Antecedente personale:
- patologice: - a suferit de bolile copilăriei;
- apendicectomie la vârsta de 27 ani.
Antecedente heredo-colaterale:
- Mama – diabet zaharat;
- Tata – HTA, ulcer gastric.

37
 Nu se știe alergic la vreun medicament.

Motivele internării :
- polifagie; - hipotonie musculare;
- poliurie; - halenă acetonică;
- polidipsie; - tahicardie;
- senzație de sete; - tegumente cianozate;
- senzație de foame ; - HTA;
- vertij; - hiperglicemie;
- vedere încețoșată; - tegumente cianozate, palide, reci;
- oboseală; - diminuarea forței motrice de mișcare;
- anxietate; - parestezii locale;
- scădere ponderală ; - cladicații intermitente;
- apatie; - risc de leziuni ale tegumentului;
- sedentarism; - risc de necroză;
- tegumente uscate; - alterarea imaginii de sine;
- deshidratare; - eroziuni interdigitale extinse;
- bradipnee; - diminuarea sensibilității;
- glicozurie;

Istoricul bolii: Domunl N.C. a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip I de la vâsta de 39
ani, a fost trecut de atunci pe Insulină, deoarece diabetul zaharat ia apărut pe fondul unei
precome hiperglicemice. Regimul alimentar a fost parțial respectat, cu care și-a ținut glicemia
într-o limită constantă. Pe data de 13-05-2015, domnul N.C. sa prezentat la secția de urgență a
spitalul municipal Ramnicul Sarat, cu o plagă prin înțepare la membrul inferior stâng. A fost
înlăturat corpul străin (un șurub) și i s-a curațat plaga, i s-a prescris un tratament, bolnavul s-a
prezentat inițial la medic la pansat și plaga pacietului se mai ameliorat, dar la o săptămână după
ce acesta nu s-a mai dus la pansat. Plaga a început să se infecteze, bolnavul a stat acasă și și-a
administrat singur diverse unguente și soluții doar că plaga s-a infectat și a început să se extindă
în timp. După o perioadă destul de lungă bolnavul nemaisuportând durerea s-a prezentat la
medic, acesta internândul pe secția de chirurgie.
Diagnostic medical:
- Picior diabetic;
- Diabet zaharat tip I.
Data internarii: 29.06.2015
38
 Nevoi afectate

1. Nevoia de a evita pericolele:

DN.: Vulnerabilitate față de pericole.
2. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație:
DN.1: Circulație
inadecvată; DN.2:Dispnee.
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură:
DN.: Imobilitate.
4. Nevoia de a se alimenta și hidrata:
DN.: Alimentație inadecvată calitativ și cantitativ.
5. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și menține tegumentele și mucoasele integre:
DN.: Alterarea tegumentelor și mucoaselor.
6. Nevoia de a elimina:
DN.: Eliminare urinară neadecvată cantitativ și calitativ;
7. Nevoia de a dormi și a se odihni:
DN.: Oboseală.
8. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării:
DN.1:Devalorizare
;
DN.2:Neputință.
9. Nevoia de a se recrea:
DN.:Neplăcere de a efectua activitățile creative, dificultate, refuz.
10. Nevoia de a învăța să-și păstreze sănătatea:
DN.: Ignoranță.
 Data/ora Nevoi afectate Obiective Intervenții Evaluare
1. Nevoia de a evita pericolele: - Bolnavul să - Preiau bolnavul și îl conduc în salon; 8°°
beneficieze de un - Îi creez condiții optime de microclimat: Bolnavul prezintă:
29.06.2015 DN.: Vulnerabilitate față mediu de siguranță, - Aerisesc încăperea; - TA: 160/80 mm Hg;
08:00 de pericole: să fie ferit de - Asigur o temperatură optimă (20°C); - P: 96 p/min;
- polifagie; pericole. - Umidific aerul (60% cu umidificatoare). - R: 11 r/min;
- poliurie; - Reducerea sau - Îi ofer lenjerie de spital lejeră, din bumbac; - t°: 36,8°C;
- polidipsie; suprimarea riscurilor. - Îi explic necesitatea și importanța spitalizării și a - Glicemie: 280
- senzație de sete; - Bolnavul să prezinte tehnicilor ce urmează ai fi efectuate; mg/dl;
- senzație de foame ; funcții vitale în - Liniștesc bolnavul și îi recomand repausul la pat; - anxietate;
- vertij; parametri fiziologici - Integrez bolnavul în grupul colegilor de salon; - dureri;
- vedere încețoșată; sau cât mai aproape - Discut cu bolnavul și evaluez gradul de înțelegere, - deshidratare;
- oboseală; de fiziologic. obijnuințele și deprinderile greșite ; - stare generală
- somnolență ; - Bolnavul să fie - Explic și informez bolnavul asupra topografiei secției alterată;
- anxietate; ferit de orice infecție în vederea eliminărilor și a efectuării toaletei; - vertij;
- scădere ponderală ; și să se poată - Măsor și notez funcțiile vitale în F.T.; - senzație de sete
- apatie; mobiliza. - Efectuez testarea glicemiei înainte și dupa fiecare masă; continuă;
- sedentarism; - Recoltez conform F.O.:
- tegumente uscate; - Sânge pentru: glicemie, hemoleucogramă, VSH, 11°°
- deshidratare; cetonemie, hemoglobină glicozată, HDL, LDL, acid uric, Bolnavul prezintă:
- bradipnee; trigliceride, uree, ionograma, calcemie, ASLO, pH, INR, - TA: 150/80 mm Hg;
- glicozurie; fibrinogen, creatinină, hematocrit, potasemie, rezervă - P: 92 p/min;
- hipotonie musculară; alcalină. - R: 13 r/min;

40
 - halenă acetonică;
- tahicardie;
- tegumente cianozate;
- HTA;
- risc de necroză;
- hiperglicemie;
- tegumente palide, reci;
- diminuarea forței motrice de
mișcare;
- parestezii locale;
- cladicații intermitente;
- risc de leziuni ale tegumentului;
- alterarea imaginii de sine;
- eroziuni interdigitale extinse;
- diminuarea sensibilității;
- risc crescut pentru infecţii;
- alterarea stării de nutriţie;
- alterarea tranzitului intestinal
(constipaţie);
- scăderea toleranţei la efort;
- Urină pentru: glicozurie, corpi cetonici, examen - t°: 36,7°C;
sumar, biochimie, parazitologic. - anxietate diminuată;
- Abordez un traiect venos și îi pun bolnavului o branulă; - deshidratare;
- Duc analizele la laborator; - Durere ;
- Colectez urina într-un recipient special pentru a masura - 3 micțiuni cu aspect
diureza; opalescent, de culoare
- Pregatesc bolnavul, îl conduc și îl ajut în vederea galben deschis
efectuării investigațiilor (EKG, examen oftalmologic, (800ml);
ecografie abdominală, radiografie toracica, - Senzație de foame;
oscilometrie); Rezultatele
- Măsor și notez eliminările, urmaresc aspectul lor și analizelor:
notez eventualele modificări; - Glicemdie:260mg/dl
- Aduc rezultatele analizelor și le prezint medicului; ;
- Recoltez secreții din plagă conform F.O. și efectuez - INR: 3,20;
toaleta plăgii; - VSH: 35mm/h;
- Inspectez, dezinfectez și pansez plaga corform F.O.; - pH: 7,40;
- Însoțesc pacientul în sala de operații pentru a curăța - Trigliceride: 170
plaga bolnavului împreună cu mediucul specialist; mg/dL;
- Pansez plaga; - Colesterol: 220
- Ajut bolnavului, îl duc la pat, îi ofer un calmant; mg/dL;
- Îl ajut în mobilizare; - HDL: 36 mg/dL;
- Administrez medicația conform F.O.: - LDL: 130 mg/dL;
 - risc crescut de alterare a
integrităţii tegumentelor, cauzată
de problemele vasculare existente;
- posibilă nonaderenţă la regimul
dietetic cauzată de neînţelegerea
calculării cantităţii de glucide
ingerate;
- risc crescut de
hipo/hiperglicemie datorată
necorelării alimentaţiei cu
administrarea de insulină.
- 25UI insulina SC; - CO2 total: 10
- 1f. Algocamin IV; mmol/L;
- 1f. Cefort /12h, IV; - leucocitorză;
- 1f. Vitamina B1, B2, B5, B6, B12, C; - lipide totale: 22g/l;
- Ca glucozat 1000ml solutie perfuzabilă; - potasiu:3,80mmol/l;
- 1500ml/24h ClNa 0,9% prin PEV; - Glicozurie:
- 1f Metoclopramid prin PEV; prezentă;
- Neopreol unguent local; - calcemie:9.5mg%;
- Inspectez pansamentul și în caz de nevoie îl schimb; - uree: 30 mg/dl;
- Măsor și notez lighidele ingerate și eliminate; - ASLO: 210 U/ml;
- Recomand respectarea dietei și îi prezint importanța - fibrinogen: 340
dietei și riscurile la care se expune daca nu o respectă; mg/dl;
- Stabilesc nevoile calorice confrom stării de nutriție a - creatinină: 0,90
bolnavului; mg/dl;
- Explorez preferințele alimentare ale bolnavului și îi - rezervă alcalină: 28
ofer o listă cu alimente permise și nepermise; mEq/l;
- Îi spun ce alimente trebuie consumate în cantități bine - cetonurie: 4,8
definite (cantarite); mg/100ml;
- Stabilesc cu acesta un regim alimentar conform cu - coproparazitar:
afecțiunea sa, un regim cu un număr scăzut de glucide; negativ.
- Ofer bolnavului lichide pentru rehidratare ;
- Observ toleranța digestivă a pacientului;
 - Efectuez bilanțul hidric;
- Observ aspectul tegumentelor;
- Explic cât de importantă este o igienă riguroasă și cand
de mari sunt riscurile la care sa expus;
- Sfatuiesc bolnavul și îl educ cu privire la efectuarea
mișcării sau a unui sport;
- Îl informez cu privire la eventualele complicații care
pot apărea din cauza sedentarismului;
- Supraveghez în permaneneță bolnavul, îi masor într-un
timp regulat glicemia înainte și după masă;
- Efectuez toate tehnicile corect, la timp, în condiții
perfecte de asepsie și antisepsie.

2. Nevoia de a respira și a avea - Bolnavul să-și - Preiau bolnavul și îl conduc în salon; 8°°
o bună circulație: recapete și să-și - Îi creez condiții optime de microclimat: Bolnavul prezintă:
mențină funcțiile - Aerisesc încăperea; - TA: 160/80 mm Hg;
DN1: Circulație inadecvată: respiratorii și - Asigur o temperatură optimă (20°C); - P: 96 p/min;
- tahicardie; circulatorii în - Umidific aerul (60% cu umidificatoare). - R: 11 r/min;
- HTA; parametri fiziologici - Administrez O2 la nevoie prin mască de oxigen; - t°: 36,8°C;
- vertij; sau cât mai aproape - Îi ofer lenjerie de spital lejeră, din bumbac; - anxietate;
- vedere în ceață. de fiziologic. - Îi explic necesitatea și importanța spitalizări și a - tahicardie;
tehnicilor ce urmează ai fi efectuate; - HTA;
DN2: Dispnee:
- anxietate;
- bradipnee;
- amplitudine superficială;
- respirație dificilă;
- usoară senzație de sufocare.
- Liniștesc bolnavul și îi recomand repausul la pat; - stare generală
- Ajut bolnavul sa ocupe poziții confortabile (ortopnee); alterată;
- Măsor și notez funcțiile vitale în F.T.; - vertij;
- Învăt bolnavul să respire corect; - bradipnee.
- Ofer bolnavului lichide în cantitate crescută;
- Administrez conform F.O.: 11°°
- Învăt bolnavul la nevoie sa efectueze exerciții Bolnavul prezintă:
respiratorii; - TA: 150/80 mm Hg;
- Pregatesc și conduc bolnavul în vederea efectuării unor - P: 92 p/min;
investgații (EKG, oscilometrie); - R: 12 r/min;
- Învăt bolnavul sa evite sedentarismul și să renunțe la - t°: 36,7°C;
obiceiurile dăunătoare: fumat, alcool; - anxietate diminuată;
- Supraveghez în permanență bolnavul, măsor și notez - HTA;
periodic funcțiile vitale; - Tahicardie.
- Urmăresc efectul tratamentului.
15°°
Bolnavul prezintă:
- TA: 140/70 mm Hg;
- P: 92 p/min;
- R: 13 r/min;
- t°: 36,7°C.
 3. Nevoia de a se misca si a
avea o buna postura:
DN.: Imobilitate:
- atenie musculară;
- atrofie musculară;
- flictenă;
- clandicații intermitente;
- clavus;
- oboseală musculară;
- pierderea sensibilitîții;
- dificultate de a merge.
4. Nevoia de a se alimenta și
hidrata:
DN.: Alimentație
inadecvată calitativ și
cantitativ:
- Bolnavul să își - Preiau bolnavul și îl conduc în salon; 15°°
recapete tonusul - Liniștesc bolnavul și îi recomand repausul la pat; Bolnavul înțelege
muscular și să - Sfatuiesc bolnavul și îl educ cu privire la efectuarea importanța
înțeleagă importanța mișcării sau a unui sport; mobilizării.
mișcării și a sporului. - Îl informez cu privire la eventualele complicații care Coopereză în vedere
pot apărea din cauza sedentarismului; îngrijirii plăgi și a
- Ajut bolnavului în vedere mobilizarii; tuturor intervențiilor.
- Îi explic bolnavului importanta mobilizarii și riscurile
la care se supune daca nu se mobilizeaza;
- Îi pansez plaga și îi fac masaj pentru favorizare
circualției sângelui la nivelul membrelor;
- Administrez unguente locale pentru hidratarea pielii,
hranirea tesuturilor si imbunatatirea starii acestora;
- Învăt bolnavul să se maseze pentru a favoriza circulația
sângelui;
- Învăt bolnavul să își schimbe poziția la proximativ 2 h;
- Îi ofer colacei pentru a susține piciorul cu plaga;
- Bolnavul să respecte- Discut cu bolnavul și îi explic necesitatea respectării 11°°
regimul alimentar regimului alimentar impus; Bonavul prezintă:
impus. - Ofer bolnavului o listă cu alimente permise și - Sete continuă;
- Bolnavul să nepermise cu conținut în calorii și principii alimentari - Deshidratare;
inteleagă importanța - Senzație de foame.
 - sete; unei alimentații conforme cu starea bolnavului (regim alimentar scăzut în 15°°
- foame; sănătoase, să respecte glucide); - Bolnavul înțelege
- obișnuințe alimentare greșite; principiile acesteia. - Recomand respectarea dietei și îi prezint riscurile la importanța regimul
- polifagie; - Bolnavul să fie care se expune dacă nu o respectă; alimentar.
- polidipsie; echilibrat hidric si - Stabilesc nevoile calorice confrom stării de nutriție a - Se interesează
- deshidratare. nutrițional. bolnavului; despre regimul și
- Bolnavul să - Explorez preferințele alimentare ale bolnavului și îi tipurile de alimente
accepte măsurile ofer o listă cu alimente permise și nepermise; pe care le poate
privind regimul - Îi spun ce alimente trebuie consumate în cantități bine consume.
alimentar. definite (cântarite); - Bolnavul consumă
- Stabilesc împreună cu acesta un regim alimentar 1800 ml apă.
conform cu afecțiunea sa; - Bolnavul a ingerat
- Desevesc bolnavul în vederea alimentației la pat; 150ml de supă cremă
- Ofer bolnavului lichide pentru rehidratare; de legume și 100 mg
- Observ toleranța digestivă a pacientului; de piept de pui la
- Efectuez bilanțul hidric; grătar.
- Observ apetitul bolnavului și evaluez gradul de
satisfacție.
5. Nevoia de a fi curat, - Bolnavul să - Ofer bolnavului lenjerie de corp și de pat curată, din 11°°
ingrijit, de a-și menține prezinte tegumente și bumbac; - Bonloavul înțelege
tegumentele și mucoasele mucoase integre. - Îi explic bolnavului importanța menținerii tegumentelor importanța unor
integre: integre; tegumente curate și
 - Bolnavul să - Îi explic bolnavului riscurile la care se supune și săntoase și
DN.: Alterarea tegumentelor prezinte complicațiile care apar în cazul în care apare o plagă sau cooperează cu cadrele
și mucoaselor: deprinderi vreun traumatism tisular; medicale în vederea
- escoliații; igienice sănătoase și - Educ bolnavul cu privire la pastrarea igienei personale efectuării acestora.
- descuamări; să nu prezinte risc de corporale, în general și a picioarelor în special, pentru a
- tegumente uscate; complicații. prevenii escoliațiile, fisurile, bătăturile la acest nivel,
- halenă. care se pot infecta usor;
- Învăț bolnavul sa pastreze o igienă riguroasă.
6. Nevoia de a elimina: - Bolnavul să - Explic și informez bolnavul asupra topografiei secției 15°°
prezinte eliminare în vederea eliminărilor și a efectuarii toaletei; - Bolnavului a
DN.: Eliminare urinară urinară fiziologică - Pregatesc materialele necesare și ajut bolnavul în eliminat 1500 ml de
neadecvată cantitativ și sau cât mai aproape timpul vărsăturii; urină, cu aspect
calitativ: de fiziologic și să fie - Asigur un aport suficient de lichide; limpede, clar,
- poliurie; echilibrat hidric. - Captez eventualele vărsături, urmăresc aspectul, opalescent.
- glicourie; conținutul acestora și recoltez probe pentru laborator;
- cefalee; - Observ, măsor și notez eliminările;
- vetij. - Recoltez confirm F.O.:
- Urină pentru: sumar de urină, glicozurie, corpi
cetonici, biochimie, parazitologic.
- Ofer bolnavului lichide reci în cantități mici repetat;
- Administrez confor F.O.:
- Efectuez bilanțul hidric;
 - Supraveghez în permanență bolnavul.
7. Nevoia de a dormi si a se - Bolnavul să se - Identific factorii oboselii și încerc să îi înlătur; 15°°
odihni: odihnească și să - Învăt bolnavul să-și planifice activitățile conform - Bolnavul înțelege
doarmă un număr capacităților și să-și acorde pauze de relaxare; necesitatea și
DN.: Oboseală: corespunzător de ore - Învăt bolnavul să efectueze tehnici de relaxare; importanța somnului.
- apatie; conform nevoilor și - Creez condiții optime de mediu pentru ca bolnavul să - Bolnavul a dormit
- somnolență; stării sale, să fie se poată odihni (aerisim în prealabil camera, umidificăm timp de 2 ore fără
- hTA; echilibrat fizic și aerul din încapere cu umidificatoare speciale, ne întrerupere.
- indice ponderal scăzut; psihic. asigurăm că temperatura din cameră să fie una optimă
- facies palid caracteristic; aproximativ 20°C, diminuez luminozitatea în cameră,
- disconfort; asigur liniștea, interzic vizitele, discut cu ceilalți bolnavi
- ochi încercănați. să păstreze liniștea);
- Observ și notez comportamentul, aspectul, funcțiile
vitale, somnul și odihna;
- Îndepartez stimulii externi care perturbă liniștea;
- Recomand bolnavului să se odihnească;
- Evaluez calitatea somnului și a odihnei;
- Supraveghez în permanență bolnavul.
8. Nevoia de a fi preocupat în - Pacientul să aibă - Discut cu bolnavul, îl încurajez, îl ajut să ia decizii 15°°
vederea realizării: încredere în sine, să- corecte, îl orientez spre activități conform capacităților - Bolnavul este
și îndeplinească sale; tensionat și trist din
DN.1:Devalorizare: cauza afecțiunii care
 - Sentiment de inutilitate; activitățile necesare - Explorez factorii care îi cauzează această stare îi împiedică
- Descurajare; realizării. bolnavului; exercitarea profesiei
- Apatie; - Bolnavul sa accepte - Încercăm să găsim împreună soluții sau alternative noi sale.
- Incapacitate de a efectua situația în care se află pentru a rezolva aceste probleme;
activități. și creșterea încrederii - Ajut pacientul să-și redobândească încrederea de sine;
de sine. - Observ comportamentul bolnavului și notez orice
DN.2:Neputință: modificare.
- Dificultate de a se deplasa;
- Apatie;
- Tristete;
- Sentiment de inutilitate.
9. Nevoia de a se recrea: - Bolnavul să - Discut cu bolnavul și încerc să identific sursa de 15°°
îndeplinească acțiuni dificultate; - Am distras bolnavul
DN.:Neplacere de a efectua recreative și să - Evaluez capacitatile fizice, psihice ale pacientului și îi de găndurile și
activitățile creative, prezinte echilibru recomand activități conforme cu acestea; sentimentele sale de
dificultate, refuz: fizic și psihic. - Explic bolnavului importanța activităților recreative; tristețe, prin discuții
- Inactivitate; - Ofer bolnavului modalități de relaxare: îi ofer reviste, de interes comun.
- Tristețe; acees la TV; - Bolnavul comunică
- Plictiseală; - Initiez discuții plăcute; și cu restul colegilor
- Fac cunoștință bolnavului cu ceilalti colegi de salon și de salon.
facilitez socializarea.
 10. Nevoia de a învăța să-și - Bolnavul să aibă - Discut cu bolnavul și evaluez nivelul său de înțelegere 15°°
păstreze sănătatea: cunoștințe necesare și și de educație pentru sănătate; - Bolnavul este
să prezinte deprinderi - Discut cu bolnavul și îi explic importanța stării de curios, pune întrebări,
DN.: Ignoranță: sănătoase pentru sănătate, a tratamnetului, a regimului dietetic impus și a intră în discuții legate
- cunoștințe insuficiente despre menținerea sau prevenirii îmbolnăvirilor; de săntate și
boală și complicații; recuperarea stării de - Ofer bolnavului materiale informative despre boala sa, afecțiunea sa.
- lipsă de informații; sănătate. tratament sau despre obișnuințe dăunătoare (fumat, - Întelege importanța
- lipsă interesului; alcool); unei vieți sănătoase și
- lipsă deprinderilor sănătoase și - Învăț și educ bolnavul în a-și măsura glicemia în fiecareceea ce trebuie să
obișnuințe dăunătoare. zi cu glucotestul personal; facă pentru a avea o
- Învăț bolnavul cum să își administreze singur medicația viață sănătoasă.
și doza pe care trebuie să și-o administreze în funcție de - Bolnavul citește
caz; pliantele pe care i
- Învăț bolnavul măsuri de prevenire a unor eventuale le-am oferit.
complicații ce privesc afecțiunea sa;
- Evaluez gradul de învățare și câte cunoștințe a
acumulat
pacientul.
 Studiu de caz III

Culegerea datelor:
Nume: A;
Prenume: B;
Sex: Feminin;
Vârsta: 45 ani;
Naţionalitate: română;
Stare civilă: căsătorită;
Religie: ortodox;
Ocupaţie: cofetar;
Nivel de educaţie: mediu;
Domiciliu: urban, Râmnicu Sărat, judetul Buzău;
Condiţii de viaţă: bune, locuieşte este împreună cu copilul și soțul într-un apartament cu 2
camere confortabil, utilat complet.
Obişnuinţe de viaţă: Nu se alimenteaza corespunzator (nu respecta regimul, mese luate în
grabă, alimente preparate inadecvat), consumă 3 cafele pe zi, băuturi carbogazoase, nu se
odihnește corespunzător, lucrează într-un mediu favorizant de stres și oboseală. Nu face mișcare,
nu practicp niciun sport.
Semne particulare:
- Funcţii vegetative:
Înălţime: 1,67 m;
Greutate: 86 kg;
- Funcţii vitale:
TA: 150/80 mm Hg;
Puls: 83 p/min;
Resp: 17 r/min;
Temp: 36,6ºC.
Antecedente personale:
- patologice: - a suferit de bolile copilariei;
- apendicectomie la vârsta de 27 ani.
Antecedente heredo-colaterale:
- Mama – diabet zaharat tip II;
- Tata – HTA, ulcer gastric.

51
 - Nu se stie alergic la vreun medicament.

Motivele internării:
- polifagie; - sedentarism;
- poliurie; - tegumente uscate;
- polidipsie; - deshidratare;
- senzatie de sete; - tulburari menstruale;
- sensatie de foame ; - albuminurie;
- cefalee; - glicozurie;
- stare generală alterată; - halena acetonică;
- inapetenta; - tahicardie;
- ochi infundati; - tegumente cianozate;
- vertij; - HTA;
- vedere incetosata; - hiperglicemie;
- oboseala; - tegumente palide, reci;
- somnolenta; - diminuarea fortei motrice de miscare;
- anxietate; - parestezii locale;
- apatie; - cladicatii intermitente;
- scadere in greutate;

Istoricul bolii:
Domunl N.C. a fost diagnosticat cu diabet zaharat de tip 1 de la vasta de 36 ani, el a fost
trecut de atunci pe insulina, deoarece diabetul zaharat ia aparatu pe fondul unei precome
hiperglicemice.Regimul alimentar a fost partial respectat, cu care si-a tinut glicemia intro limita
fiziologica.Pe data de 13-05-2015, domnul N.C. sa prezentat la sectia de urgenta a spitalul
municipal ramnicul sarat, cu o placa prin intepare la membrul inferior stang. A fost inlaturat
corpul stain (un surub) si i sa curatat plaga, i sa prescris un tratament , bolnavul sa prezentat la
medic la pansat doar ca plaga pacietului cat a fost monitorziat de carte cadrele medicale s-a mai
ameliorat dar la o saptamana dupa ce acesta nu s-a mai pansat, plaga a inceput sa se infecteze,
bolnavul a stat acasa si si-a administrat singur fel si fel de unguiente si solutii dezinfectante doar
ca plaga s-a infectat si a inceput sa necrozeze.
Diagnostic medical:
- Diabet zaharat tip II ;
- Vaginită.
Data internarii: 29.06.2015
 Nevoi afectate

1. Nevoia de a evita pericolele:

DN.: Vulnerabilitate față de pericole.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata:
DN.: Alimentație inadecvată calitativ și cantitativ.
3. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie:
DN.1: Circulație
inadecvată; DN.2:Dispnee.
4. Nevoia de a elimina:
DN1.: Eliminare urinară inadecvată cantitativ și
calitativ; DN2.:Eliminare vaginală inadecvată.
5. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-și menține tegumentele și mucoasele integre:
DN.: Alterarea tegumentelor și mucoaselor.
6. Nevoia de a dormi și a se odihni:
DN.: Oboseală.
7. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură:
DN.: Imobilitate.
8. Nevoia de a învața să-și păstreze sănatatea:
DN.: Ignoranță.
 Data/ora Nevoi afectate Obiective Intervenții Evaluare
1. Nevoia de a evita pericolele: - Bolnava să - Preiau bolnava și o conduc în salon; 8°°
beneficieze de un - Îi creez condiții optime de microclimat: Bolnava prezintă:
11.07.2015 DN.: Vulnerabilitate față mediu de sigurantă, - Aerisesc încaperea; - TA:160/70 mmHg;
08:00 de pericole: sa fie ferit de - Asigur o temperatură optima (20°C); - Puls:98 p/min;
- polifagie; pericole. - Umidific aerul (60% cu umidificatoare). - Resp:17 r/min;
- poliurie; - Reducerea sau - Îi ofer lenjerie de spital lejeră, din bumbac; - Senzație de sere;
- polidipsie; suprimarea riscurilor. - Îi explic necesitatea și importanța spitalizării și a - Foame;
- senzatie de sete; - Bolnava să prezinte tehnicilor ce urmează ai fi efectuate; - Poliurie;
- sensatie de foame ; funcții vitale în - Liniștesc bolnava și îi recomand repausul la pat; - Vertij;
- vertij; parametri fiziologici - Măsor și notez funcțiile vitale în F.T.; - Vedere încețoșată;
- vedere incetosata; sau cat mai aproape - Integrez bolnava în grupul colegelor de salon; - Anxietate;
- oboseala; de fiziologic. - Discut cu bolnava și evaluez gradul de - Aptie;
- somnolenta ; - Bolnava sa fie ferit înțelegere, obișnuintele și deprinderile gresite; - Deshidratare;
- anxietate; de orice infecție și să - Explic și informez bolnava asupra topografiei secției - Tahicardie;
- apatie; se poată mobiliza. în vederea eliminarilor și a efectuării toaletei; - HTA;
- scadere in greutate; - Efectuez testarea glicemiei cu un glucotest înainte - Cianoză.
- sedentarism; mesaj și după masă;
- tegumente uscate; - Recoltez conform F.O.: 11°°
- deshidratare; - Sânge pentru: glicemie, cetonemie, hemoglobină Bolnava prezintă:
- tulburari menstruale; glicozată, HDL, LDL, TA, trigliceride, uree, acid uric, - TA:150/70
mmHg;
- albuminurie; timp quick, ionogramă, VSH, pH, calcemie, fibrinogen,
- Puls:90 p/min;
- glicozurie;
- Resp:16 r/min;
54
 - halenă acetonica;
- tahicardie;
- tegumente cianozate;
- HTA;
- hiperglicemie;
- tegumente palide, reci;
- diminuarea forței motrice de
mișcare;
- parestezii locale;
- cladicații intermitente;
- risc de leziuni ale tegumentului;
- risc de necroză;
- alterarea imaginii de sine;
- eroziuni interdigitale extinse;
- diminuarea sensibilității.
ASLO, INR, fibrinogen, creatinină, hematocrit, - Senzație de sere;
potasemie, rezervă alcalină. - Foame;
- Urină pentru: glicozurie, corpi cetonici, - Poliurie;
examen sumar, biochimie, parazitologic. - Anxietate
- Secreție vaginală: examen diminuată;
bacteriologic, biochimic, citologic. - Deshidratare;
- Duc analizele la laborator; - Rezultate analize:
- Abordez un traiect venos și îi pun bolnavei o branulă; - Glicemdie:480mg/d
- Administraz o perfruzie cu NaCl 0.9% 1000ml prin l;
PEV; - VSH: 19 mm/h;
- Colectez urina într-un recipient special pentru - pH: 7,20;
a masura diureza; - Trigliceride: 180
- Pregatesc bolnava, o conduc si o ajut in vederea mg/dL;
efectarii investigațiilor (EKG, examen - Colesterol: 200
oftalmologic, ecografie abdominală, radiografie mg/dL;
toracică, oscilometrie); - HDL: 24 mg/dL;
- Măsor și notez eliminările de urină; - LDL: 110 mg/dL;
- Urmăresc aspectul lor și notez eventualele modificări; - CO2 total: 7
- Aduc rezultatele analizelor și le prezint medicului; mmol/L;
- Ajut bolnava, îi ofer un calmant în caz de dureri; - Leucocite:
- O ajut în mobilizare; 13000/µL;
- Administrez medicatia conform F.O.: - lipide totale: 22g/l;
 - 1f. Vitamina B1; - potasiu:2,48mmol/l;
- 1f. Vitamina B2, B5, B6, B12, C. - Glicozurie:
- Ca glucozat 1000ml solutie perfuzabila; prezentă;
- 1f Metoclopramid prin PEV; - calcemie:7.5mg%;
- Neopreol unguent local; - uree: 25 mg/dl;
- Supraveghez periodic - ASLO: 180 U/ml;
bolnava;
- Proteina C reactiva:
- Măsor și notez lighidele ingerate și eliminate;
10 mg/L;
- Recomand respectarea dietei și îi prezint riscurile
- fibrinogen: 300
la care se expune daca nu o respectă;
mg/dl;
- Stabilesc nevoile calorice confrom stării de nutriție
- creatinină: 0,90
a bolnavului;
mg/dl;
- Explorez preferințele alimentare ale bolnavuei și îi
- rezervă alcalină: 21
ofer o listă cu alimente permise și nepermise;
mEq/l;
- Îi spun ce alimente trebuie consumate în cantități
- cetonurie: 2,8
bine definite (cantarite);
mg/100ml;
- Stabilesc cu aceasta un regim alimentar conform cu
- coproparazitar:
afecțiunea sa, un regim cu un număr scăzut de glucide;
negativ.
- Ofer bolnavulei lichide pentru rehidratare ;
- Observ toleranța digestivă a pacientului;
- Efectuez bilanțul hidric;
- Observ aspectul tegumentelor;
 - Explic cât de importantă este o igienă riguroasă
și cand de mari sunt riscurile la care sa expus;
- Sfătuiesc bolnava și o educ cu privire la efectuarea
mișcării sau a unui sport;
- O informez cu privire la eventualele complicații
care pot apărea din cauza sedentarismului;
- Supraveghez în permaneneță bolnava, îi masor într-un
timp regulat glicemia înainte și după masă;
- Urmăresc faciesul acesteia precum și gradul
de sațietate;
- Efectuez toate tehnicile corect, la timp, în condiții
perfecte de asepsie și antisepsie.
2. Nevoia de a se alimenta și - Bolnava să - Discut cu bolnava și îi explic necesitatea 11°°
hidrata: respecte regimul respectării regimului alimentar impus; Bolnava prezintă:
alimentar impus. - Ofer bolnavei o listă cu alimente permise și nepermise - Senzație de sete
DN.: Alimentație - Bolnava să cu conținut în calorii și princii alimentari conforme cu continuă;
inadecvată calitativ și inteleagă importanța starea acesteia (regim alimentar scăzut în glucide); - Senzație de foame;
cantitativ: unei alimentații - Recomand respectarea dietei și îi prezint riscurile - Deshidratare.
- sete; sănătoase, să respecte la care se expune dacă nu o respectă;
- foame; principiile acesteia. - Stabilesc nevoile calorice confrom stării de nutriție 15°°
- obișnuițe alimentare greșite; a bolnavei;
- polifagie;
- polidipsie;
 - deshidratare. - Bolnava să fie - Explorez preferințele alimentare ale bolnavei și îi - Bolnava intelege
echilibrată hidric si ofer o listă cu alimente permise și nepermise; importanța
nutrițional. - Îi spun ce alimente trebuie consumate în cantități regimului alimentar;
- Bolnava să accepte bine definite (cântarite); - Sete diminuată;
măsurile privind - Ofer bolnavei lichide pentru rehidratare; - Nu prezintă semne
regimul alimentar. - Stabilesc împreună cu aceasta un regim de intoleranță
alimentar conform cu afecțiunea sa; digestivă;
- Dezevesc bolnava în vederea alimentației la pat; - Bolnava a
- Observ toleranța digestivă a pacientului; consumat: 100 ml
- Efectuez bilanțul hidric; supă de pui, 200 mg
- Observ apetitul bolnavei și evaluez gradul mâncare de legume.
de satisfacție.
3. Nevoia de a respira și a avea - Bolnava să-și - Preiau bolnava și o conduc în salon; 8°°
o bună circulație: recapete și să-și - Îi creez condiții optime de microclimat: Bolnava prezinta:
mențină funcțiile - Aerisesc încăperea; - TA:160/70 mmHg;
DN1: Circulație inadecvată: respiratorii și - Asigur o temperatură optimă (20°C); - Puls:98 p/min;
- tahicardie; circulatorii în - Umidific aerul (60% cu umidificatoare). - Resp:17 r/min;
- HTA; parametri fiziologici - Administrez O2 la nevoie prin mască de oxigen; - Anxietate;
- vertij; sau cât mai aproape - Îi ofer lenjerie de spital lejeră, din bumbac; - Tahicardie;
- vedere încețoșată. de fiziologic. - Îi explic necesitatea și importanța spitalizări și - HTA;
a tehnicilor ce urmează ai fi efectuate; - Vertij.
DN2: Dispnee: - Liniștesc bolnava și îi recomand repausul la pat;
- anxietate;
- amplitudine superficială;
- respirație dificilă;
- usoară senzație de sufocare.
4. Nevoia de a elimina:
DN1.: Eliminare urinară
neadecvată cantitativ si
calitativ:
- poliurie;
- Ajut bolnava sa ocupe poziții confortabile 11°°
(ortopnee și semi-sezut); Bolnava prezintă:
- Discut cu bolnava și evaluez gradul de - TA:150/70 mmHg;
înțelegere, obișnuințele și deprinderile greșite ; - Puls:90 p/min;
- Măsor și notez funcțiile vitale în F.T.; - Resp:16 r/min;
- Învăt bolnava să respire corect; - Anxietate diminuată.
- Ofer bolnavei lichide în cantitate crescută;
- Învăt bolnava la nevoie sa efectueze 16°°
exerciții respiratorii; Bolnava prezintă:
- Pregatesc și conduc bolnava în vederea - TA:145/70
mmHg;
efectuării unor investgații (EKG, oscilometrie,
- Puls:89 p/min;
ecografie abdominală);
- Resp:16 r/min;
- Învăt bolnava sa evite sedentarismul și să renunțe
la obiceiurile dăunătoare: fumat, alcool;
- Supraveghez în permanență bolnava, masor și notez
periodic funcțiile vitale;
- Urmăresc efectul tratamentului.
- Bolnava să prezinte - Explic și informez bolnava asupra topografiei secției 16°°
eliminare urinară în vederea eliminărilor și a efectuarii toaletei; - Bolnava a eliminat
fiziologică sau cat - Observ, măsor și notez eliminările; 1400 ml urină cu
mai aproape de - Asigur un apor suficient de lichide; aspect opalescent.
- Recoltez confirm F.O.:
 - glicourie; fiziologic și să fie - Urină pentru: sumar de urină, glicozurie, - Bolnava prezintă
- cefalee; echilibrat hidric. corpi cetonici, biochimie, parazitologic. eliminări vaginale în
- vetij; - Bolnava să - Secreție vaginală: bacteriologic, cantități mari.
prezinte eliminari biochimic, citologic.
DN2.:Eliminare vaginale fiziologice. - Ofer bolnavei lichide reci în cantități mici repetat;
vaginală inadecvată: - Eectuez bilanțul hidric;
- hidroree; - Efectuam bolnavei conform F.O. spalatura vaginală;
- prurit; - Recomand bolnavei întreruperea activității sexuale și
- dismenoree; practicarea riguroasa a masurilor de igienă locală;
- oligomenoree; - Supraveghez în permanență bolnava.
5. Nevoia de a fi curat, ingrijit, - Bolnava să - Ofer bolnavei lenjerie de corp și de pat curată, 16°°
de a-si mentine tegumentele si prezinte tegumente din bumbac; - Bolnava respectă și
mucoasele integre: și mucoase integre. - Îi explic bolnavei importanța menținerii întelege regimul
- Bolnava să tegumentelor integre; privind igiena
DN.: Alterarea tegumentelor prezinte deprinderi - Îi explic bolnavei riscurile la care se supune corporală;
și mucoaselor: igienice sănătoase și și complicațiile pot aparea; - Bolnava întelege
- escoliații; să nu prezinte risc de - Educ bolnava cu privire la pastrarea igienei necesitatea
- descuamări; complicații. personale corporale, in general si a picioarelor in menținerii unei
- tegumente uscate; specia, pentru a prevenii escolitatiile, fisurile, igiene corporale
- halenă. bataturile la acest nivel, care se pot infecta usor; corespunzatoare.
- Învăț bolnava să pastreze o igienă riguroasă.
 6. Nevoia de a dormi și a se
odihni:
DN.: Oboseală:
- apatie;
- somnolență;
- HTA;
- indice ponderal scăzut;
- facies palid caracteristic;
- disconfort;
- ochi încercănați.
7. Nevoia de a se misca si a
avea o buna postura:
DN.: Imobilitate:
- atenie musculara;
- Bolnava să se - Identific factorii oboselii și încerc să îi înlătur; 16°°
odihnească și să - Învăt bolnava să-și planifice activitățile - Bolnava a dormit 3
doarmă un număr conform capacităților și să-și acorde pauze de ore, somn liniștit,
corespunzător de ore relaxare; neintrerupt;
conform nevoilor si - Învăt bolnava să efectueze tehnici de relaxare;
stării sale, să fie - Creez condiții optime de mediu pentru ca bolnava să
echilibrat fizic și se poată odihni (aerisim în prealabil camera,
psihic. umidificăm aerul din încapere cu umidificatoare
speciale, ne asigurăm că temperatura din cameră să fie
una optimă aproximativ 20°C, diminuez luminozitatea
în cameră, asigur liniștea, interzic vizitele, discut cu
ceilalți bolnavi să păstreze liniștea);
- Observ și notez comportamentul, aspectul, funcțiile
vitale, somnul și odihna;
- Îndepartez stimulii externi care perturbă liniștea;
- Recomand bolnavei să se odihnească;
- Evaluez calitatea somnului și a odihnei;
- Supraveghez în permanentă bolnava.
- Bolnava să își - Preiau bolnava și o conduc în salon; 16°°
recapete tonusul - Liniștesc bolnava și îi recomand repausul la pat; - Bolnava înțelge
muscular și să - Sfatuiesc bolnava și îl educ cu privire la efectuarea necesitatea și
înțeleagă importanța mișcării sau a unui sport; importanța mișcării
mișcării și a sporului.
 - atrofie musculare;
- flictena;
- clandicatii intermitente;
- clavus;
- oboseala musculara;
- pierderea sensibilitatii;
- dificultatea de a merge.
8. Nevoia de a învăța să-și
pastreze sănătatea:
DN.: Ignorantă:
- cunoștințe insuficiente despre
boală și complicații;
- lipsă de informații;
- lipsă interesului;
- lipsă deprinderilor sănătoase și
obișnuințe dăunătoare.
- Îl informez cu privire la eventualele complicații și a practicării unui
care pot apărea din cauza sedentarismului; spor;
- Îi explic bolnavei importanta mobilizarii și riscurile la - Bolnava face
care se supune daca nu se mobilizeaza; exercitii de
- Ajut bolnava în vedere mobilizării; recuperare a
- Administrez unguente locale pentru hidratarea pielii, tonicitatii musculare
hranirea tesuturilor si imbunatatirea starii acestora; împreună cu cadrul
- Învăț bolnava să se maseze pentru a favoriza medical specializat.
circulația sângelui;
- Învăț bolnava să-și schimbe poziția la proximativ 2h;
- Bolnava să aibă - Discut cu bolnava și evaluez nivelul său de 16°°
cunoștințe necesare șiînțelegere și de educație pentru sănătate; - Bolnava înțelege
să prezinte deprinderi - Discut cu bolnava și îi explic importanța stării de importanța unei vieți
sănătoase pentru sănătate, a tratamnetului, a regimului dietetic impus și sănătoase;
menținerea sau a prevenirii îmbolnăvirilor; - Bolnava întelege,
recuperarea stării de - Ofer bolnavei materiale informative despre boala sa, respectă ți
sănătate. tratament sau despre obișnuințe dăunătoate (fumat, cooperează cu
alcool); echipa de îngrijire în
- Învăț și educ bolnava în a-și măsura glicemia vederea
în fiecare zi cu glucotestul personal; implementării
îngrijirilor.
- Învăț bolnava cum să își administreze singur
medicația și doza pe care trebuie să și-o administreze în
funcție de caz;
- Învăț bolnava măsuri de prevenire a unor eventuale
complicații ce privesc afecțiunea sa;
-Evaluez gradul de învățare și câte cunoștințe a
acumulat pacientei.
 Anexă

Alimentele care se pot consuma fără restricții

 carnea, peștele de toate sorturile, mezelurile de orice fel, organe, conserve de carne și pește;
 brânzeturile fermentate toate (telemea, brânză de burduf, brânzeturi topite), brânză de vaci,
casul, urdă;
 ouă, sub orice formă;
 grăsimi: unt, smântână, frișcă, untură, slănină, uleiuri vegetale de orice tip (15-20 ml/zi);
 legume cu conținut sub 5% glucide: verdeață, salată, andive, ardei gras, castraveți,
ciuperci, conopidă, dovlecei, fasole verde, praz, lobodă, roșii, ridichi, salată verde, spanac, varză,
vinete, în cantități rezonabile;
 fructe cu conținut sub 5% glucide: pepene galben și verde, nuci, grapefruit, lămâi în
cantități potrivite;
 băuturi nealcoolice;
 preparatele cu zaharină.
Alimentele interzise în diabetul zaharat
 zahărul și toate produsele zăhăroase;
 prăjiturile de orice fel, preparate cu zahăr; Se vor evită: biscuiții, legumele uscate: (fasolea,
mazărea, lintea, bobul, castanele, rahatul), ciocolata, prăjiturile, bomboanele, dulcețurile, halvaua,
rahatul, înghețată, berea, mustul, strugurii, prunele, mierea de albine, cozonacul, curmalele.
 bomboane, ciocolată, rahat, halva;
 siropuri;

 biscuiți preparați cu zahăr, înghețată;

 fructe bogate în zaharoză: struguri, pere bergamote, curmale, stafide, smochine, castane;
 toate băuturile alcoolice, mustul.
Alimente care trebuie consumate numai cântărite
 pâine care conține în medie 50 g% glucide;
 pastele făinoase și derivatele de cereale: fidea, tăiței, macaroane, spaghete, orez, griș, care
cântărite crude au în jur de 70 g% glucide, iar în stare fiartă conțin numai 20 g% glucide (în apă,
glucidele se diluează);
 laptele dulce sau bătut, iaurtul, brânză de vaci, cașul, urdă – care conțin în medie 4 g% glucide;
 legumele cu un conținut până la 10 g% glucide: ceapă, morcovul, prazul, țelină, sfeclă;
 legume cu un conținut de 15 g% glucide: mazăre verde boabe, păstârnac;
  fructe cu conținut până la 10 g% glucide: căpșuni, cireșe de mai, vișine, coacăze roșii,
corcodușe, portocale (cântărite fără coajă), mandarine, alune, mere, fragi;
 fructe cu conținut până la 15 g% glucide: afine, cireșe de iunie, dude, gutui, mere ionatane,
piersici, zmeură, caise;
Fructe cu conținut până la 20 g% glucide: struguri, prune, pere, banane.

Echivalente glucidice recomandate persoanelor cu diabet

Echivalențele glucidice ale alimentelor cu amidon:
25 grame glucide sunt echivalente cu:
- 50 grame pâine; - 35 g făină; - 120 g cartofi; - 130 g mazăre;
- un baton; - 35 g orez; - 130 g fasole uscată.
- un corn; - 35 g griș;
- 5 pesmeți. - 35 g paste;
- 35 g legume uscate.

Echivalențe glucidice ale fructelor:

15 g glucide sunt echivalente cu:
- 75g banana; - 100g piersici; - 130g caise; - 200 g căpșuni;
- 75g struguri; - 100g fructe oleaginoase; - 130g kiwi; - 200 g zmeura;
- 75g smochine uscate. - 100g cireșe; - 130g mure; - 200 g pepene galben;
- 100g pere. - 130g ananas; - 200 g pepene rosu;
- 130g portocale; - 200 g grepfrut.
- 130g mandarine.
 Concluzii

În urma aprofundării cazurilor din lucrare reiese importanța rolului asistentului medical în
îngrijirea bolnavului cu diabet zaharat.
Culegerea de date relevă obișnuințe alimentare greșite, lipsa unui echilibru psiho-emoțional
determinat de conjunctura socială actuală, practicarea unor obiceiuri nocive precum: fumatul,
abuzul de medicamente, alcoolul. De asemeni nivelul de educație pentru sănătate al populației este
scăzut, interesul individului uman centrându-se pe aspectul economic al vieții. Ca urmare
manifestările de boală instalate insidios sunt trecute cu vederea sau interpretate greșit astfel că boala
evoluează spre gravitate crescută fără ca pacientul să solicite ajutor medical. Aceștia se internează
frecvent în stare gravă când boala este într-un stadiu destul de avansat. În acest moment nevoile
fundamentale de viață sunt alterate necesitând pentru satisfacere aportul nemijlocit intervențiile
asistentului medical.
Participant activ la îngrijirea celor 3 cazuri, am înțeles de asemeni importanța echipei de
îngrijire, relația de colaborare dintre asistentul medical și restul membrilor; intervențiile de nursing
reprezintă acte complexe și nu acțiuni de subordonare așa cum deseori se înțelege.
Fie că asigură suport psihic sau administrează medicamente, fie că asigură un regim alimentar
corespunzător sau învață bolnavul să prevină recăderea bolii, asistentul medical se plasează prin
funcțiile sale în centrul conduitei terapeutice în cazul pacientului cu diabet zaharat.
Am observat, deși reactivitatea organismului este diferită, ca în toate cele 3 cazuri echilibrul
psihic, respectarea regimului alimentar, încrederea bolnavului în echipă, tratamentul corect dozat,
asigură o evoluție favorabilă în vederea reintegrării pacientului în grupurile de apartenență, în
vederea redobândirii depline a rolurilor sale sociale.
Înțelegerea mecanismului patologic de către bolnav și/sau familia să îi conducă la o atitudine
ofensivă în fața bolii. Însă de cea mai mare importanță rămâne prevenirea instalării diabetului
zaharat. Educația pentru sănătate, pe cât posibil în comunități tot mai largi, va avea în vedere
suprimarea sau îndepărtarea factorilor de risc pentru apariția diabetului zaharat. Se va avea în
vedere în principal grupurile de copii și tineri care își formează cu ușurință obișnuințe dăunătoare în
lipsa unei supravegheri conforme cu vârsta lor.
Realizarea acestei secțiuni educaționale este, desigur, competența asistentului medical.
 Bibliografie

1) sfatulmedicului.ro;
2) scrigroup.ro;
3) scribd.com;
4) diabetzaharat.ro;
5) romedic.ro;
6) „Diabetul zaharat” Minighid de diagnostic și tratament;
7) „Medicină internă” Borundel;
8) „Îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții medicali” Lucreți Titircă.