Bătea o aripă de vînt,

Zăcea în recele mormînt, Mîntuitorul meu,

Ardeau pe boltă stele mii,
Plîngea tot cerul în făclii, durerea lor.
S-a stins lumina din vecii, izvorul apei celei vii
Azi nu mai curge; e tristă floarea din cîmpii,
Grădinile sînt iar pusti, în zorii zilei…
 Azi a-nviat Mîntuitorul!
Cîntă marea, cîntă cerul,
Dintre morţi s-a ridicat;
Răsună-n depărtări cîntarea,
Saltă inima şi zarea
Isus Hristos a înviat!
 Mergea Maria la mormînt,
Să caute pe Cel preasfînt, pe-nvăţătorul ei,
Dar piatra grea, cine-o v-a da,
Să poată iarăşi a-L vedea, ea se-ntreba;
De sus din ceru-I Dumnezeu,
Trimise jos îngerul Său,
“O, nu mai plînge! Mario-nvăţătorul tău
A înviat prin harul Său, şi-n veci trăieşte!”
 Azi a-nviat Mîntuitorul!
Cîntă marea, cîntă cerul,
Dintre morţi s-a ridicat;
Răsună-n depărtări cîntarea,
Saltă inima şi zarea
Isus Hristos a înviat!
 Prietene ce-alergi mereu,
Căutîndu-L azi pe Dumnezeu
Nu mai privi-n mormînt,
Mormîntul Domnului e gol,
El nu mai este în Şeol, A înviat de mult!
Priveşte-L azi pe tronul Său,
Predă-ţi viaţa-n braţul Său, E Salvatorul tău!
El viaţă veşnică în dar,
Iubire, pace şi mult har, Îţi v-a aduce.
 Azi a-nviat Mîntuitorul!
Cîntă marea, cîntă cerul,
Dintre morţi s-a ridicat;
Răsună-n depărtări cîntarea,
Saltă inima şi zarea
Isus Hristos a înviat!
Amin