TEMA 12.

Atitudinea in caz de hipoglicemie

Glicemia este determinată de concentrația de glucoză prezentă în sânge, glucoza, la

rândul ei, rezultând din procesul metabolic efectuat de organism prin digerarea
alimentelor ce conțin carbohidrați.
Mecanismele de autoreglare ale organismelor animalelor mențin glicemia relativ
constantă, la valori în jur de 1 gram de glucoză la litru. În felul acesta sângele aduce
permanent organelor și țesuturilor cantitățile necesare de glucoză sangvină.
Reglarea nivelului sangvin al glucozei se face prin unele substanțe, de natură mai
ales hormonală. Unele micșorează glicemia, cum ar fi insulina, iar altele o cresc, cum
ar fi glucagonul, adrenalina și hormonul de creștere.
Valoarea normală a glicemiei este între 4,4 și 6,7 milimoli pe litru de sânge
(corespunde la 0,8 - 1,2 grame pe litru), atunci când analiza se face pe sângele recoltat
dimineața, pe nemâncate.
Valoarea trebuie să fie de cel puțin 6,7 milimoli pe litru (1,2 grame pe litru) la două
ore după luarea unei mese.
Devierea de la valorile considerate normale poate fi în sensul diminuării sau creșterii
concentrației de glucoză:
 Hipoglicemia (diminuarea glicemiei) determină transpirații, slăbiciune și poate
ajunge până la pierderea cunoștintei dacă scăderea este importantă. Starea
hipoglicemică ia naștere de obicei în timp scurt, de ordinul a 1/2 - 1 oră. De aceea
trebuie tratată urgent și anume:
o dacă bolnavul este conștient: prin administrarea orală de glucoză și băuturi sau
alimente conținând glucoză
o dacă bolnavul este inconștient: prin injectare de glucagon.
 Hiperglicemia (creșterea glicemiei) este unul dintre simptomele
caracteristice diabetului. Starea hiperglicemică ia naștere treptat de-a lungul a mai
multor ore și poate persista mai multă vreme. Se tratează printr-un regim alimentar
cu puține glucide și, la nevoie, prin administrarea de medicamente hipoglicemiante
orale; în unele cazuri mai grave, ca la diabetul de tip 1, și prin injectarea de insulină.

Un nivel scazut al glicemiei variaza, de asemenea, foarte mult. In cazul multor

oameni, glicemia nu scade niciodata sub 60, chiar daca nu mananca pentru un timp
mai indelungat. In cazul persoanelor care urmeaza o anumita dieta sau care nu
mananca nimic timp de aproximativ 16 ore (concept cunoscut sub denumirea de
”fasting”), ficatul mentine o glicemie normala transformand grasimile in zahar. In
cazul altor persoane, insa, nivelul poate scadea ceva mai mult.
 
Simptomele hipoglicemiei cuprind numeroase reactii ale organismului – forme
usoare, medii si variate – insa fiecare individ percepe aceste schimbari in functie de
cat de rapid a avut loc procesul de scadere a glicemiei si valorile acesteia. Cele mai
comune manifestari sunt:
 tremuraturi;
 nervozitate si anxietate;
 iritabilitate, nerabdare;
  confuzie si stari de delir;
 ritm cardiac accelerat;
 ameteala;
 somnolenta;
 vedere incetosata;
 foame excesiva si stari de greata;
 furnicaturi sau amorteli ale limbii sau buzelor;
 dureri de cap;
 oboseala si senzatie de slabiciune;
 furie, tristete si neliniste;
 cosmaruri sau crize de plans in timpul somnului;
 pierderea constientei;

Un tratament adecvat al stărilor de hipoglicemie este administrarea de glucoză. Daca

pacientul este conştient, poate consuma tablete de glucoză sau alimente care să
conţină glucoză în jur de 20 g doza iniţială. Dacă pacientul nu este conştient, se
impune tratamentul parenteral: 25 g glucoză (glucoză hipertonă)  intravenos, cu dozări
seriate ale glicemiei la 10 min sau 1 mg (1 fiolă) glucagon subcutanat sau
intramuscular. Când pacientul devine conştient, este indicat aportul alimentar.
În cazul hipoglicemiei determinate de diverse tumori (insulinom, tumori hepatice,
tumori corticoruprarenaliene) este indicata intervenţia si excizia chirurgicală a
acestora.
Conduita de urgență

1. stabilirea nivelului de conștiență;

2. evaluarea primară: A,B,C,D; la pacienții cu leziuni se evaluează și E;
3. dacă pacientul este conștient, se recomandă consumul de zahăr (de preferință
dizolvat în apă sau sub formă de suc cu zahăr) cât de repede posibil. Imediat ce
starea generală se ameliorează, este indicată măsurarea glicemiei din deget, și, în
funcţie de situaţie, consumul unei gustări cu absorbție mai lentă (de exemplu
pâine, biscuiți, fructe).
4. dacă este un pacient comatos:
1. se recomandă abord venos cu 30-50 ml soluție glucoză 33%
administrată intravenos urmată de instituirea perfuziei cu glucoză 10-20%;
2. 1 mg glucagon subcutantat sau intramuscular.

Este important să se evite administrarea de glucoză intravenoasă în exces, în special la

copii mici, la care efectele osmotice ale hiperglicemiei rezultate pot duce la leziuni
cerebrale.

Bibliografie:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Glicemie
 https://www.asimed.net/interventii-de-urgenta-in-coma-hipoglicemica/
 https://medcenter.ro/articole-medicale/ce-este-glicemia-si-cand-ar-trebui-sa-ne-
ingrijoreze