Encefalopatia hepatica sau coma

hepatica
Encefalopatia hepatica sau coma hepatica este o afectiune a creierului cauzata de
complicatiile unei afectiune hepatice (in special ciroza hepatica), din cauza
careia ficatul nu mai este capabil sa elimine toxinele din sange.

Aceasta afectiune apare atunci cand substantele toxice, care sunt eliberate in mod natural
de catre ficat, se acumuleaza in sange si ajung la creier. Aceasta situatie este cauzata
de insuficienta hepatica si se manifesta prin afectarea sanatatii mentale.
Pacientul cu encefalpopatie hepatica este expus riscului de a dezvolta edem cerebral si
insuficienta multiorganica.
Cauze
Cauzele encefalopatiei hepatice nu sunt cunoscute cu exactitate. Potrivit studiilor,
encefalopatia hepatica este cauzata de una dintre afectiunile hepatice care inhiba
functia ficatului (cum ar fi, ciroza hepatica sau hepatitele) si de catre afectiunile care
perturba circulatia sangelui la nivelul ficatului.

Principala functie a ficatului presupune conversia substantelor toxice, produse de catre

organism sau introduse din mediul exterior (cum sunt medicamentele), in substante
inofensive pentru organism. Cand actiunea ficatului este perturbata, aceste toxine pot
ajunge in sistemul circulator. Amoniacul, produs de catre organism in timpul
digerarii proteinelor, este una dintre substantele novice produse de organism care poate
afecta functia hepatica. In cazul persoanelor care anterior au prezentat leziuni hepatice,
care au condus la instalarea unei afectiuni hepatice, encefalopatia hepatica poate
aparea brusc.

Factori de risc pentru encefalopatia hepatica:

- deshidratarea;
- consumul excesiv de proteine;
- tulburari ale echilibrului electrolitic (in special, hiperpotasemie) din
cauza varsaturilor sau a unui tratament cu diuretice;
- hemoragie gastro-intestinala;
- infectii;
- boli renale;
- existenta unui nivel scazut de oxigen in sange;
- suntul portosistemic transjugular intrahepatic (TIPS);
- interventia chirurgicala;
- administarea medicamentelor care inhiba actiunea sistemului nervos central (cum ar
fi barbituricele sau tranchilizantele).

Afectiuni care pot "masca" simptomele encefalopatiei hepatice:

- alcoolismul;
- renuntarea la consumul de alcool (sevrajul alcoolic);
- meningita;
- tulburari metabolice, cum ar fi hipoglicemia;
- supradoza de sedative;
- hematom subdural (sangerare la nivel cranian);
- Sindromul Wernicke-Korsakoff.
Encefalopatia hepatica poate aparea ca o tulburare acuta cu potential reversibil, sau poate
aparea ca o boala cronica, agresiva, care este asociata unei afectiuni hepatice cronice.
Simptome
Simptome usoare:
- respiratia urat mirositoare (miros de mucegai sau dulce);
- tulburari de somn;
- somnolenta;
- deficit de atentie;
- modificari ale starii de spirit;
- confuzie usoara;
- uitarea;
- tulburari de personalitate;
- incapacitatea de concentrare;
- incapacitatea de decizie;
- deteriorarea abilitatii de a vorbi;
- uitarea miscarilor simple ale mainilor (scrisul).

Simptome severe:
- miscari involuntare ale bratelor;
- agitatie sau convulsii;
- dezorientare;
- uitare;
- somnolenta sau confuzie;
- comportament nepotrivit sau tulburari severe de personalitate;
- rigiditate musculare;
- fetor hepatic (miros special de "ficat crud");
- coma.
- manifestari specifice afectiunilor hepatice, cum ar fi ingalbenirea pielii si a ochilor (icter),
colectarea de lichid in abdomen (sindromul ascitic), si, ocazional, miros de mucegai
in respiratiesi urina.

De cele mai multe ori, din cauza simptomelor manifestate pacientii cu encefalopatie
hepatica nu sunt in masura sa se auto-ingrijeasca.
Diagnosticare si tratament
Diagnosticul de encefalopatie hepatica este stabilit prin anamneza, examinarea functiei
mentale, electroencefalografia si cu ajutorul analizelor la sange.
Teste si analize medicale:
- analize hematologice, in special hematocritul pentru a verifica existenta sau nu
a anemiei;
- scanarea craniana prin tomografie computerizata sau imagistica prin rezonanta
magnetica;
- electroencefalograma;
- evaluarea functiei hepatice;
- timpul de protrombina;
- nivelul de sodiu din sange;
- nivelul de potasiu;
- nivelul de creatinina pentru evalua functia renala.
Tratament
Tratamentul encefalopatiei hepatice depinde de severitatea bolii. Principalul scop al
tratamentului este vindecarea cauzelor care au determinat aparitia afectiunii si acumularea
substantelor toxice la nivelul intestinelor.
Substantele toxice sunt eliminate prin restrictionarea dietei pacientului; astfel se recomada:
- reducerea consumului de proteine pentru ca productia de amoniu sa fie mai mica;
- cresterea consumului de proteine de origine vegetala pentru a nu se declansa o afectiune
cauzata de deficitului de proteine;
- asigurarea necesarului zilnic de carbohidrati, principala sursa de calorii, care pot fi
administrati atat pe cale orala, cat si intravenos;
- cresterea consumului de legume si fructe bogate in fibre, deoarece ajuta la accelerarea
miscarilor intestinale, astfel, alimentele trec mai repede prin intestin, aciditatea intestinala se
modificata iar absorbtia de amoniac mai mica;
- administrarea unui tratament medicamentos care sa intensifice miscarile intestinale pentru
a reduce absorbtia toxinelor si a amoniacului din sange;
- administarea pe cale orala a unui laxativ osmotic (sorbitol, lactuloza, manitol) pentru a
acidifia amoniacul din colon, contribuind la eliminarea acestuia din organism.

De asemenea, hemoragia gastro-intestinala, infectia, insuficienta

renala, tulburarile electrolitice(in special, cele de potasiu) trebuie controlate
medicamentos. Cazurile severe de encefalopatie hepatica necesita spitalizare de
urgenta, unde se va decide daca pacientul are nevoie de un transplant de ficat sau de o
alta interventie chirurgicala.
Complicatii
Encefalopatia hepatica acuta este tratabile, iar cea cronica adesea se agraveaza destul
de repede sau recidiveaza in mod repetat. Ambele tipuri pot avea drept
rezultat coma ireversibila, urmata de deces. Aproximativ 80% (adica, 8 din 10 pacienti)
decedeaza daca intra in coma. Recuperarea si riscurile cauzate de aceasta afectiune
depind de la un caz la altul.

Posibile complicatii:
- hernierea creierului;
- encefalita;
- risc crescut pentru: insuficienta cardiaca, insuficienta renala, insuficienta
respiratorie, sepsis;
- afectarea permanenta a sistemului nervos (afectarea locomotiei, senzatiei sau tulburari
mentale);
- coma progresiva si irevestibila;
- efectele secundare ale medicamentelor.
Prevenire
Tratarea la timp a afectiunilor hepatice contribuie la prevenirea encefalopatiei hepatice.
De asemenea, evitarea consumului excesiv de alcool si administrarea intravenoasa a
medicantelor recomandate ajuta la prevenirea afectiunilor hepatice, si implicit la dezvoltarea
encefalopatiei hepatice.
Daca pacientul suspectat sau diagnosticat cu o afectiune hepatica manifesta simptome
ale sistemului nervos, solicitati ingrijire medicala de urgenta!
 Comă diabetică
O comă diabetică este o complicație a diabetului care pune viața în pericol și care cauzează
inconștiența. Poate să apară atunci când zahărul din sânge devine prea mare sau periculos
de scăzut. De obicei, este cel mai frecvent la persoanele care sunt vârstnici, bolnavi cronici
sau cu dizabilități. Lăsată netratată, o comă diabetică poate fi fatală. Din fericire, există
măsuri de siguranță care pot fi luate pentru a preveni o comă diabetică.

Simptome
Înainte de a dezvolta o comă diabetică, o persoană poate prezenta semne și simptome de
înalt nivel de zahăr din sânge sau scăderea zahărului din sânge.
Semne și simptome de tensiune arterială ridicată:
 Oboseală
 Gură uscată
 Creșterea setei
 Urinare frecventă
 Boală și vărsături
 Respirație mirositoare neplăcută
 Respiraţie dificilă
 Durere abdominală
 Bătăi de inimă neregulate
Simptome și simptome de scădere a tensiunii arteriale:
 Oboseală
 Tremur și tremurături
 Transpiraţie
 Apetit crescut
 Boală
 Anxietate
 Curse de inimă
 Dificultatea de a vorbi
 Confuzie

Cauze
Cauzele unei come diabetice se datorează faptului că nivelul zahărului din sânge este prea
mic sau prea mare. Acest lucru poate provoca diferite condiții într-un individ, toate
conducând la o comă diabetică. Cele trei cauze principale sunt cunoscute sub numele de:
 Cetoacidoza diabetică: O complicație periculoasă a diabetului cauzată de lipsa de
insulină în organism. Cetoacidoza diabetică este cea mai frecvent întâlnită la pacienții cu
diabet zaharat de tip 1, dar poate afecta și persoanele care suferă de diabet zaharat tip 2
sau diabet gestaţional.
 Sindromul hiperosmolar diabetic: o afecțiune gravă cauzată de nivelurile extrem de
ridicate ale zahărului din sânge. Sindromul hiperosmolar diabetic este cel mai frecvent la
persoanele de vârstă mijlocie și cele mai în vârstă care au diabet de tip 2.
 Hipoglicemia: o afecțiune gravă cauzată de nivelurile extrem de scăzute ale
zahărului din sânge.

Factori de risc
Factorii asociați cu un risc crescut de comă diabetică includ următoarele:
 Diabet zaharat tip 1 (scăderea zahărului în sânge – cetoacidoză diabetică)
 Diabet zaharat de tip 2 (sindrom hiperosmolar diabetic de sânge înalt)
 Lipsa de insulină (poate duce rapid la cetoacidoză diabetică)
 Lipsa de gestionare a diabetului zaharat (poate duce la complicații între nivelurile de
zahăr din sânge ale unui individ)
 Starea de sănătate, traume sau intervenții chirurgicale (insuficiență cardiacă, boală
renală)
 Consumul de alcool (poate duce la scăderea nivelului de zahăr din sânge)
 Utilizarea medicamentelor (poate duce la creșterea severă a nivelului zahărului din
sânge)

Complicații
Dacă sunt lăsate netratate, complicațiile care rezultă din coma diabetică pot include:
 Leziuni cerebrale permanente
 Moarte

Tratament
Tipul de tratament pentru o comă diabetică depinde de nivelul zahărului prea mare sau prea
scăzut.
Tratamentele pentru nivelurile ridicate de zahăr din sân includ:
 Luarea de fluide intravenoase pentru a restabili apa în țesuturi
 Utilizarea suplimentelor de potasiu, sodiu sau fosfat pentru a ajuta funcția celulară
 Luând insulină pentru a ajuta la absorbția glucozei din sânge
 Tratamentul infecțiilor cât mai curând posibil

Tratamentul pentru nivelurile scăzute de zahăr din sânge include:
Obținerea unei injecții cu glucagon pentru a ajuta la creșterea nivelului de zahăr din sânge
și a nivelului glucozei din sânge

Prevenirea
Câteva recomandări pentru prevenirea comei diabetice pot include:
 Monitorizarea și controlul nivelurilor de zahăr din sânge (monitor de glucoză)
 Luarea de medicamente atunci când este necesar
 Verificarea urinei pentru cetone atunci când glicemia este ridicată
 Având un set de glucagon și resurse de zahăr cu acțiune rapidă
 Limitarea consumului de alcool
 Purtați o brățară sau un colier cu informații valoroase despre starea dv.de sănătate.
Coma diabetica
Definitie
Coma este o stare de pierdere a constientei. Coma diabetica este o complicatie
amenintatoare de viata a diabetului. Pentru pacientii cu diabet, o crestere periculoasa
a glicemiei (hiperglicemia) sau o scaderea a glicemiei (hipoglicemia) pot determina coma
diabetica. Pacientul care intra in coma diabetica, este in viata – dar nu se poate trezi si nu
poate raspunde la imagini, sunete sau alte tipuri de stimulare.

Lasata netratata, coma diabetica poate fi fatala.

Aceste informatii despre coma diabetica pot fi infricosatoare, dar exista si vesti bune. Riscul
pentru coma diabetica este mic – iar preventia este la indemana. Cel mai important lucru
este respectarea planului de tratament al diabetului.
Simptome
O coma diabetica nu apare de nicaieri. Mai intai pacientul va prezenta semne si simptome
ale hiper sau hipoglicemiei.
Hiperglicemia
Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientul poate simti:
- sete;
- urinare frecventa;
- gura uscata;
- greturi;
- varsaturi;
- dispnee.

Hipoglicemia
Daca nivelul glicemiei este prea mic, pacientul poate prezenta:
- tremuraturi si nervozitate;
- oboseala;
- transpiratii;
- foame;
- iritabilitate;
- confuzie.
Cauze
Extremele glicemice prelungite – glicemia care este ori prea mare ori prea mcia – pot
determina diferite afectiuni, toate putand duce la coma diabetica.

1. Cetoacidoza diabetica
Daca celulele musculare sunt private de energie, organismul poate raspunde prin
metabolizarea grasimilor stocate. Acest proces formeaza acizi toxici cunoscuti ca cetone.
Lasata netratata, cetoacidoza diabetica poate duce la coma diabetica. Cetoacidoza
diabetica este mai frecventa la pacientii cu diabet de tip I, dar poate afecta si pacientii
cu diabet de tip II sau diabet gestational;

2. Sindromul hiperosmotic diabetic

Daca glicemia este peste 600 mg/dl sau 33 milimoli pe litru, conditia poarta numele de
sindrom hiperosmolar diabetic. Cand glicemia creste atat de mult, sangele devine gros,
asemanator unui sirop. Excesul de glucoza trece in urina, fenomen care declanseaza
procesul de filtrare care extrage o cantitate foarte mare de apa din organism. Lasat netratat,
sindromul hiperosmolar diabetic poate determina deshidratare amenintatoare de viata si
pierderea cunostintei. Sindromul hiperosmolar diabetic este mai frecvent la pacientii
varstnici cu diabet zaharat de tip II;

3. Hipoglicemia
Creierul are nevoie de glucoza pentru a functiona. In cazuri severe, hipoglicemia poate
determina pierderea cunostintei. Hipoglicemia este mai frecventa la pacientii care isi
injecteaza prea multa insulina sau sar peste o masa sau gustare. Exercitiile fizice prea
viguroase sau consumul unei cantitati prea mari de alcool pot avea acelasi efect.
Rapiditatea cu care scade glicemia influenteaza simptomele hipoglicemiei. Spre exemplu,
daca dureaza cateva ore pentru ca glicemia sa scada cu 50mg/dL, simptomele pot fi
minime. Daca glicemia scade cu aceeasi cantitate in cateva minute, simptomele vor fi mai
pronuntate.
Factori de risc
Orice pacient cu diabet zaharat are risc pentru coma diabetica. Factorii de risc pentru
aceasta conditie care pot duce la coma diabetica variaza. Spre exemplu, cetoacidoza
diabetica este mai frecventa la pacientii cu diabet zaharat tip I.
Sindromul hiperosmolar diabetic este mai frecvent la pacientii varstnici cu diabet zaharat de
tip II – in special aceia care nu isi monitorizeaza nivelul glicemiei sau care nu stiu ca au
diabet.
Teste si diagnostic
In cazul comei diabetice, diagnosticul prompt este esential. Echipa medicala de urgenta va
realiza un examen fizic complet si poate intreba apartinatorii despre istoricul medical. Pot fi
necesare, de asemeni, diferite teste de laborator.

Medicul poate masura:

- nivelul glicemiei;
- nivelul cetonelor;
- cantitatea de nitrogen sau creatinina (un produs de metabolism al creatinei, un
constituent important al muschiului) din sange;
- Hematocritul (proportia celulelor rosii si a limfei din sange);
- Nivelul potasiului din sange.
Complicatii
Lasata netratata, coma diabetica poate determina leziuni cerebrale permanente. In unele
cazuri, o coma diabetica netratata poate fi fatala.

Tratament
Tratamentul de urgenta pentru coma diabetica depinde de prezenta hiperglicemiei sau a
hipoglicemiei. Daca nivelul glicemiei este prea mare, pacientului i se vor administra lichide
intravenos pentru a restabili apa in tesuturi. Pacientul poate avea nevoie de suplimente
depotasiu, sodiu, sau cloruri pentru a ajuta celulele sa functioneze corect.

Cand lichidele au fost inlocuite, insulina cu actiune rapida poate fi folosita pentru a ajuta
tesuturile sa utilizeze glucoza din sange. De asemeni, se vor trata infectiile prezente. Daca
nivelul glicemiei este mai mic, pacientului i se poate injecta un hormon numit glucagon.
Injectia va determina o crestere rapida a glicemiei. De obicei constienta revine cand nivelul
glicemiei ajunge la normal.
Preventie
Un control zilnic al diabetului poate ajuta la prevenirea comei diabetice.

Iata cateva sfaturi de retinut:

- Urmarea planului de alimentatie. Gustarile consistente si mesele pot ajuta la controlul
nivelului glicemiei.
- Controlul nivelului glicemiei. Testele de sange frecvente pot spune pacientului daca
nivelul glicemiei sale este in zona normalului si il avertizeaza in legatura cu cresterile sau
scaderile periculoase.
- Administrarea medicatiei conform indicatiilor. Daca pacientul prezinta episoade
frecvente de hipo sau hiperglicemie, medicul poate ajusta dozele sau orele de administrare
a insulinei. Medicul poate recomanda testarea periodica a hemoglobinei glicozilate pentru a
determina cat de bine pacientul isi controleaza diabetul.
- Educarea apartinatorilor, prietenilor si colegilor de munca. Este bine ca pacientul sa
informeze familia, prietenii, colegii de serviciu despre recunoasterea semnelor si
simptomelor extremelor glicemice – si cum sa solicite ajutor de urgenta daca pacientul isi
pierde cunostinta.
- Purtarea unei placute de identificare. Daca pacinetul devine inconstient, aceasta tablita
poate oferi informatii importante pentru familie, prieteni si colegii de serviciu si alte
persoane, inclusiv persoanalul de la urgente.
Peste toate pacientul este bine sa fie bine informat. Pentru majoritatea pacientilor, riscul
pentru coma diabetica este mic. Pentru a preveni complicatiile diabetului, pacientul
trebuie sa se ingrijeasca bine.
 Coma uremică
Starea inconștientă cauzată de otrăvirea cu toxine endogene din cauza insuficienței renale
(încetarea filtrării și reabsorbției) se numește comă uremică sau uremică. Aceasta este
stadiul terminal al unei insuficiențe renale grave cu afectarea acută a funcției sale sau o
ultimă schimbare ireversibilă a rinichilor datorită procesului cronic de lungă durată.
Cauze comă uremică
Majoritatea uremia se dezvoltă în disfuncția renală cronică indusă inflamație prelungită a
pelvisului renal (pielonefrita) sau renale (glomerulonefrita) si chisturi multiple in rinichi sau
urolitiaza bilaterale cu tulburări de alocare periodice și retenție urinară. Disfuncția cronică a
ambilor rinichi se dezvoltă cu adenom de prostată și la diabetici. Cu toate acestea, din orice
motiv, zonele de funcționare ale țesutului renal pot fi reduse la o dimensiune insuficientă
pentru a scoate din corp organismul care acumulează substanțe toxice. Uremia cu procese
cronice se dezvoltă lent, auto-otrăvirea corpului apare, crescând, adesea de mai mulți ani.
Patologiile congenitale ale organelor urinare pot duce la dezvoltarea atât a uremiei acute
cât și a croniei.
În plus, factorii de risc pentru dezvoltarea comăi uremice bruște sunt condiții care cauzează
dezvoltarea insuficienței renale acute și sunt însoțite de tulburări circulatorii, atât generale,
cât și intrarenale:
 toate tipurile de otrăvire (prin medicamente, ciuperci, alcool metilic și altele);
 hemoragie acută și anafilaxie;
 degidratatsiya;
 boli infecțioase severe;
 alcoolismul și, ca o consecință, abuzul de produse surogat și utilizarea de lichide
tehnice.
Simptome comă uremică
Această afecțiune poate să apară în formă acută și cronică. Forma acută de comă uremică
este provocată de disfuncția renală acută în perioada urinării inadecvate (oliguria). În acest
moment există un salt bruscă a conținutului de produse din sânge metabolismul azotului
(azotemia) apare un miros de amoniac din corpul pacientului, modificări ale echilibrului
apei-electrolit, nu se acumuleaza excreta apa. Există simptome de insuficiență cardiacă -
creșterea ritmului cardiac, tulburări ale ritmului, dureri cardiace, dispepsie, anemie, umflarea
creierului poate începe. În coma uremică acută, simptomele cerebrale cresc foarte rapid. În
spatele sindromului astenic urmează depresive, apoi halucinații și delir, urmate de copulație
și comă
La bolile cronice, simptomele precomatomiei cresc gradual cu moartea țesutului renal.
Primele semne de dezvoltare a uremiei sunt mâncărime severă, cefalee, tulburări cognitive
și vizuale, astenie (oboseală severă, amețeli, somnolență în timpul zilei, insomnie).
Simptomele organelor digestive și membranele seroase sunt cauzate de substanțe care nu
sunt eliminate prin rinichi și alte țesuturi de organe - mucoasa tractului gastrointestinal,
membrana seroasă a abdomenului și inima, pleura.
Azotemia conduce la mâncărimi ale pielii, tulburări digestive, encefalopatie, inflamarea
seroasei inimii, anemie.
 Dispepsia este detectată ca lipsă de pofta de mâncare, adesea până la refuzul hranei.
Pacientul se plânge de uscăciunea mucoasei în cavitatea bucală și de gustul amărăciunii,
senzația de sete este agravată. Din piele și din gura pacientului se miros puternic de
amoniac (urină). Acest miros cu comă uremică este un simptom caracteristic.

Procesul de dezvoltare este incapacitatea rinichilor de a reține Na (sodiu), ceea ce conduce

la degenerare sare (hiponatremie), ale cărei simptome - slăbiciune, hipotensiune arterială,
pielea pacientului pierde elasticitatea, creșterea frecvenței cardiace se observă, hemostaza.

În stadiul de poliurie, conținutul de K (potasiu) din organism scade, ceea ce se manifestă

prin slăbiciune a mușchilor, apar uneori contracții convulsive, respirația devine mai
frecventă, dureri apar în zona inimii. Pacienții cu simptome progresive de uremie caută în
mod special - umflarea feței palidă, piele uscată pe față și părțile vizibile ale corpului, există
zgârieturi, vânătăi și sângerare. Caracterizat prin edemul picioarelor, umflare și durere în
regiunea lombară. Este posibil să fie sângerări din nas sau la femei - uterine, simptome de
hemoragie gastrică sau intestinală.

Pacienții scad producția urinară și umflarea, oligonurii sunt înlocuite cu anurie. Intoxicarea
este intensificată, care este însoțită de o scădere a reacțiilor din partea sistemului nervos, o
afecțiune asurzită care poate fi înlocuită periodic cu momente de excitare, delir și
halucinații. Adesea, odată cu apariția unei comă, apare un accident vascular cerebral
hemoragic. Acidoza se dezvoltă întotdeauna. Pacientul devine din ce în ce mai indiferent,
apoi începe apăsarea conștiinței și a comăi.
Etape
Etapele unei stări comă sunt clasificate în funcție de gradul de afectare a conștiinței:
1. Reacțiile pacientului sunt inhibate, abilitățile motorii și răspunsurile sunt practic
absente, contactul provoacă dificultăți, dar este posibil (asomare).
2. Pacientul doarme cu un somn de sunet, din care poate fi îndepărtat numai pentru o
perioadă foarte scurtă de timp, aplicând un stimul puternic al durerii (sopor).
3. Pierderea completă a conștiinței, fără răspuns la orice stimul. În acest caz, se
observă încălcări grave ale funcției respiratorii, tulburări circulatorii și metabolice (coma).
O estimare a adâncimii perturbării conștienței în comă este dată de trei trăsături:
deschiderea ochilor, vorbirea și reacțiile motorii (scala Glasgow). Tipurile de vinuri de
gravitate sunt după cum urmează:
 I - moderată (de la șase la opt puncte);
 II - adâncime (de la patru la cinci);
 III - terminal (transcendental - pacientul câștigă trei puncte).
Cu o comă de gradul trei, moartea creierului este stabilită.
Intoxicarea cronică a organismului contribuie la dezvoltarea insuficienței hepatice. În acest
caz, amoniacul, reținut în sânge cu dezvoltarea uremiei, și fenolii care se formează în
intestin, încălcând excreția renală și funcția hepatică se acumulează în sânge. Aceste
substanțe au un rol major în patogeneza encefalopatiei hepatice și, în consecință, în comă.
Deși, până în prezent, mecanismele de apariție a unui astfel de fenomen cum ar fi coma
hepatică uremică sunt încă studiate. Edemul creierului pe fondul insuficienței renale și
pulmonare severe și, de asemenea, o scădere a volumului sângelui circulant devine cauza
morții în coma hepatică.
Complicații și consecințe
Uremia acută cu tratament adecvat (hemodializă) în majoritatea cazurilor este vindecabilă,
pacienții sunt complet restaurați în aproximativ un an, câteodată - timp de șase luni. Cu
toate acestea, în absența unei îngrijiri de urgență și a lipsei de dializă, în aproape toate
cazurile se observă un rezultat letal.
Diagnostice comă uremică
Această afecțiune este diagnosticată de simptomatologie, rezultate de analiză, date
diagnostice instrumentale, ținând seama de anamneza pacientului și de interviurile rudelor
apropiate.
Principalele componente ale diagnosticului de comă uremică sunt testele de sânge. Studiul
biochimic al acesteia oferă o idee despre conținutul de amoniac și compuși ai amoniacului,
creatinină, ale căror indicii vor depăși norma. Nivelul concentrației principalilor electroliți
(Na, K, Mg, Ca) este, de asemenea, determinat pe baza rezultatelor analizei.

Ministerul Sanatatii din Republica Moldova

Colegiul de Medicina, Balti

Portofoliu
La Medicina Calamitatilor
A elevei grupei AMg-402
Colegiul de Medicina, Balti
Basarab Catalina